DEFINIŢIE: ADJECTIVUL
Partea de vorbire care exprimă însuşirea sau însuşirile unui substantiv se numeşte adjectiv.
Exemple Era o fetiţă marunţică, însă
voinică şi plinuţă. Ochii lui căprui, mari, vioi şi
adânci mă priveau uimiţi. Care e fiinţa miloasă, bună,
iertătoare, înţelegătoare, iubitoare?
Buturuga mică răstoarnă carul mare.
Păsările călătoare se întorc în curând din ţările calde.
ACORDUL ADJECTIVULUI CU SUBSTANTIVUL Adjectivul se acordă
în gen şi în număr cu substantivul determinat, adică îşi schimbă forma în funcţie de genul şi de numărul substantivului.
fată frumoasă
masă curată
recoltă bogată
fete frumoase
mese curate
recolte bogate
copil voios
soldat rănit
domn drept
copii voioşi
soldaţi răniţi
domni drepţi
val periculos
scaun rupt
valuri periculoase
scaune rupte
POZIŢIA ADJECTIVULUI ÎN PROPOZIŢIE În propoziţie, adjectivul poate
sta înainte sau după substantivul pe care îl determină.
Fetiţa fericită alearga prin parcul verde.
Fericita fetiţă aleargă prin verdele parc.
Fluturi străvezii zburau printre florile multicolore.
Străveziii zburau printre multicolorele flori.
Priveau codrii nesfârşiţi. Priveau nesfârşiţii codrii.
IMPORTANŢA ADJECTIVULUI
Adjectivul îmbogăţeşte enunţul şi dă claritate comunicării.
Adjectivul se foloseşte pentru a exprima o părere despre cineva sau despre ceva.
Era o fetiţă. Era o fetiţă mărunţică, însă
voinică şi plinuţă. Moşneagul avea o fată. Moşneagul avea o fată
frumoasă, harnică, robace şi ascultătoare.
Colţunii arătau picioruşele şi genunchii.
Colţunii căzuţi arătau picioruşele pârlite şi genunchii murdari.