UNIVERSITATEA DIN PITESTI FACULTATEA DE STIINTE KINTETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

Pregatirea fizica

COSTEA ANDREI

KMS ANUL II,GRUPA I

Pitesti,2013

Planul lucrarii

1)Introducere2)Continutul lucrarii3)Concluzii4)Bibliografie

1)Introducere

«Importanta in viata nu este victoria, ci lupta;esentialul nu este sa invingi, ci sa lupti bine. »

Judo este o artă marţială japoneză. A fost dezvoltat din ju-jitsu de către Jigoro Kano în 1882, care a eliminat loviturile şi unele luxări periculoase, cum ar fi luxarea degetelor. Principiile sale se bazează pe folosirea supleţei în locul forţei brute. În judo se folosesc proiectări, secerări, fixări la sol, strangulări şi luxări. Judo a fost un model al artelor marţiale japoneze moderne, gentai budo, dezvoltate din şcolile japoneze tradiţionale. La începutul secolului trecut, pe măsură ce judoul a fost popularizat în Europa, şi-a pierdut treptat caracterul şi proprietăţile de artă marţială, transformându-se în sport. În 1964 judo a devenit probă olimpică.Practicantul judoului se numeşte judoka. Echipamentul de judo, numit judogi, a fost introdus de către Kano 1907 , dar pentru grade folosea, în continuare, numai centuri albe şi negre.

•ISTORIC•Pentru cunoasterea originii acestui sport trebuie sa ne intoarcem cu aproape 2000 de ani in vechea Japonie, unde samuraii, cavalerii si nobilii practicau mai multe genuri de exercitii ca: scrima, tirul cu arcul, aruncarea sulitei etc. Unul dintre aceste exercitii era si jiu-jitsu, care pare a-si avea originea in vechea forma de lupta corp la corp din Japonia si anume Sumo.Se aminteste intr-o scriere veche de o lupta intre Nomino Vukune si Taimano Uchaya in timpul celui de-al doilea Imparat Suini (anul 70 f.e.n.). Judecand dupa rezultatuli intrecerii se pare ca din aceasta perioada dateaza practicarea jiujits-ului, deoarece Sukune si-a omorit adversarul printr-o “lovitura de picior”.Mai tarziu, in timpul perioadei Kamakura (1185 -1333) razboinicii, pentru a-si sluji mai bine stapanii, au inceput sa studieze arta luptei neanarmate, a “luptei corp la corp”, numita jiujitsu. Aceasta lupta era compusa din mai multe exercitii fara arme, la care se foloseau din cand in cand si pumnale sau sabii. Genul de atac era

de cele mai multe ori aruncarea, lovirea, tinerea adversarului la sol, fortarea si contorsionarea bratelor si picioarelor adversarului, pentru a-i produce durere sau pentru a i le fractura. Aceste forme de lupte erau practicate numai de nobili samurai si razboinicii lor, metodele de predare fiind secrete si foarte greu transmise altora. In 1882 Jigoko Kano, impreuna cu cativa prieteni devotati, care-i impartaseau entuziasmul, au inchiriat o cladire in Tokio, unde au stabilit prima scoala de judo Kodokan, punand astfel bazele unei noi forme de lupta.Deci, am denumit materia de predare “judo” in loc de jiu-jitsu. “Jiu” inseamna blandete sau cedare, “Jitsu” inseamna arta sau priza artistica; iar “Do” inseamna cale sau principiu; in felul acesta JIUJITSU inseamna arta de a ceda la inceput si de a obtine apoi victoria, in timp ce judo inseamna calea sau principiul acesteia.Sa presupunem ca notam forta unui copil de clasa a VII-a, bine dezvoltat fizic, cu 10 unitati, si a unui alt copil, de clasa a V-a, dezvoltat normal, cu 7 unitati. Daca vom aseza pe cei doi copii fata in fata la distanta de 30 cm si-i vom pune sa ridice bratele indoite din coate la nivelul pieptului, impingandu-se palma in palma, vom observa ca cel de clasa a Vll-a va invinge, oricat de mult ar incerca celalalt sa se opuna.Vom repeta acelasi exercitiu, in schimb ii vom spune copilului care reprezinta forta mai mica, de 7 unitati, ca in momentul cand impingand va simti ca nu mai poate rezista fortei celuilalt, sa execute un pas inapoi, apropiind palmele de piept, fara a scapa priza. Cu siguranta vom observa imediat dezechilibrarea celuilalt inainte, ajungand intr-un moment critic de dezechilibru in care celalalt poate foarte usor, numai cu 3 1/2 din forta de care dispune, sa-l doboare. Acesta este un exemplu de a invinge un adversar prin cedare. Un alt exemplu: imaginati-va ca oricare dintre voi va aflati pe o carare de munte; intr-o parte muntele, in cealalta parte se afla o prapastie. Din sens opus se apropie un alt baiat mai mare, care vrea sa va impinga in prapastie. Daca va veti opune, oricat ati incerca, celalalt fiind mai mare va reusi sa va invinga. Incercati totusi ca atunci cand incepe sa va impinga spre prapastie sa opuneti putina rezistenta, dupa care, printr-o miscare brusca, executati un pas lateral; in acel moment, el care executa miscarea de impingere, nemaiintalnind rezistenta se va dezechilibra inainte, fiind foarte usor de impins spre prapastie.Se poate deduce foarte usor ca in judo principala calitate ce trebuie dezvoltata, alaturi de celelalte calitati motrice si anume: forta, viteza, indemanarea etc., este gandirea -elasticitatea luarii deciziei de finalizare a unei actiuni incepute.In tara noastra judo-ul a patruns in anul 1928, fiind practicat in cercuri mai

restranse, ca mai apoi, in 1957, sa apara primele echipe de club in Bucuresti, Arad, Cluj-Napoca.

•TEHNICA JUDO-ULUI•Perioada de initiere in tehnica judo-ului poate incepe cu rezultate bune inca de la varsta de 6-7 ani.Practica a demonstrat ca invatand judo de la aceasta varsta, aveti posibilitatea de a acumula un bogat bagaj de deprinderi utile, de a cunoaste si a va insusi o gama variata de procedee tehnice. Tehnica judo-ului la aceasta varsta se preda prin folosirea formelor variate si atractive de «judo-joc». ElementuI de «joc» va fi introdus in invatarea procedeelor tehnice, punandu-se un accent deosebit pe tinuta corecta in timpul pozitiilor statice.La 7-10 ani se trece la invatarea caderilor, cu toate elementele de progres necesare, urmand in gradare metodica invatarea principiilor tehnice ale luptei la sol (Ne Waza).In judo sunt 6 categorii de clasificare sportiva, reprezentand gradul de pregatire (Kyu): centura alba, galbena,portocalie, verde, albastra,maron. Fiecare purtator al unuia din aceste cordoane va trebui sa cunoasca executarea la perfectie a procedeelor tehnice prevazute in codul de clasificare. 1. Centura alba (Kyu 6) cuprinde urmatoarele procedee tehnice, pozitii si deplasari: mai intai va trebui sa invatati salutul (Ritsurei), care in judo este considerat o forma de respect manifestat fata de profesor, partener si, in cazul competitiilor, fata de juriu si public. El se executa la inceputul si la sfarsitul tuturor formelor de practicare a judo-ului.Salutul se poate efectua sub doua forme si anume:- Salutul din picioare (Ritsurei) – care se executa atat la lectii cat si la competitii;- Salutul din pozitia stand pe genunchi (Zarei), care este o forma mai ceremoniala, folosita in (Kata)demonstratiile de judo. A doua grupa mare de executii pe care le veti invata va cuprinde prizele, pozitiile fundamentale si deplasarea pe saltea. Prizele, sau Kumi Kata joaca un rol important in judo, conditionand tehnica dezechilibrarii si proiectarii adversarului.Pozitiile fundamentale in judo sunt:a) de atac (Shizen-Notai) pozitie fundamentala spre dreapta (Migi Sizentai). pozitie fundamentala spre stanga (Hidari Sizentai)b)de aparare (Sigothai)- pozitie de aparare spre dreapta (Migi-Jigothai)- pozitie de aparare spre stinga (Hidari-Jigothai).Deplasarile pe saltea (Shintai) sunt: -Ayumi-Asai- deplasare normala; -Tsugi-Asai –

deplasare cu pas adaugat si -Thai-Sabaki- deplasare prin evitarea contactului cu adversarul.

Alt mare capitol al judo-ului il cuprinde tehnica caderilor (Ukemii) care pot fi: inapoi (Ushiro Ukemi), inainte (Mae Ukemi), laterale (Yoko Ukemi). Ultimul punct din Centura alba cuprinde invatarea tehnicii dezechilibrarilor (Kuzushi). Aceste dezechilibrari constau in actiuni de tragere sau impingere a adversarului cu ajutorul bratelor si anume: spre inainte (Mae-Kuzushi), spre inapoi (Ushiro-Kuzushi), lateral (Yoko-Kuzushi). Dupa ce fiecare din voi veti executa cu mult succes toate aceste tehnici in fata unei comisii de examinare, intr-un mod ceremonios, veti fi considerat sportiv judoka. 2.In continuare veti invata procedeele tehnice cuprinse in urmatorul kyu, nr. 5, sau Centura Galbena, care constau din: Hiza-Guruma (roata la genunchi); Sasaie-Tsuri-Komi-Ashi (proiectare prin tractiune); Koshi-Guruma (roata peste sold); Uki-Goshi (mica aruncare peste sold); Deashi-Barai (maturarea piciorului avansat); Tate-Shiho-Gatame (imobilizarea in patru puncte); Kata-Gatame (fixarea umarului); Okurieruime (strangularea in cruce inversa).Pentru Centura se vor prezenta copiii care au trecut cu succes cele doua examinari (kyu 6 si 5) si care implinesc virsta de 11-12 ani. Aceasta perioada se caracterizeaza prin trecerea treptata de la judo sub forma de joc la judo competitiv, adica la sporirea insusirii elementelor tehnice ale luptei.Acum vor fi folosite formele specifice de lupta Randori si Shai, caracteristice acestei etape de stimulare a meritului competitiv. 3. Centura portocalie, sau Kyu 4, cuprinde urmatoarele procedee tehnice: Kouchi-Gari (mica secerare din interior); Ouchi-Gari (secerare din interior); Osoto-Gari (marea secera exterioara); Seoinagi (aruncarea peste umar; Yokoshio-Gatame (imobilizarea laterala cu pieptul); Kami-Shaigatame (imobilizarea in prelungire); Udehisigi-Juji-Gatame (luxarea bratului in cruce); Juji-Jime (strangularea in cruce). 4. Centura verde (Kyu 3) este valabila pentru varsta de 13-14 ani si are urmatoarele procedee: Tai-O-Toshi (aruncare laterala, rasturnarea corpului); 0-Goshi (mare aruncare peste sold); Harai-Goshi (secerarea soldului);Tsuri-Komi-Goshi (aruncarea cu sold prin ridicare); Hadaka-Jime (strangularea cu mainile libere); Gyaku-Kesa-Gatame (imobilizarea inversa); Kuzure-Kami -Shiho-Satame (imobilizarea pe deasupra in patru puncte); Kuzure-Tate-Shiho-Gatame (imobilizarea in prelungire prin blocarea bratelor.Kyurile 2 si 1 (Centura albastra – Centura maro) vor fi sustinute in fata comisiei de trecere a normelor de tehnicitate la varsta junioratului (15-19 ani).

2)Continutul lucrarii

Pregatirea fizica este o componenta antrenamentului sportiv care asigura realizarea la indici superiori a parametrilor tuturor celorlalte componente ale antrenamentului sportiv.Ea “reprezinta ansamblul organizat si ierarhizat al procedurilor de antrenament care vizeaza dezvoltarea si utilizarea calitatilor fizice ale sportivului(Michel Pradet,1996). Pregatirea fizica presupune ,insa,pe langa dezvoltarea “calitatilor motrice” si indici morfologici si functionali ai organismului la parametrii cat mai ridicati,un bagaj cat mai mare de deprinderi motrice de baza si specific precum si asigurarea unei stari de sanatate perfecte.Ea este prezenta la toate nivelele de pregatire(de la copii incepatori pana la maestrii ai sportului),cu ponderi diferite la diferite nivele de pregatire.Cu cat valoarea judocanului este mai ridicata cu atat pregatirea fizica este determinata de caracteristicile tehnico-tactice generale ale judoului si particulare ale fiecarui judocan.Pregatirea fizica mai este subordonata structurii antrenamentului,metodele si mijloacele specifice fiind diferite in diferitele unitati functionale ale antrenamentului,mai mici sau mai mari.Pe parcursul intregului proces de antrenament ponderea pregatirii fizice este diferita in raport cu celelalte componente ale antrenamentului,importanta ei fiind cu atat mai mare cu cat judocanii au o perioada mai scurta de activitate si,deci,nivelul lor de pregatire este mai scazut.Datorita complexitatii ei,a metodelor si mijloacelor sale variate,pregatirea fizica se manifesta sub trei forme:pregatirea fizica generala subordonata si specifica. Pregatirea fizica generala vizeaza dezvoltarea tuturor calitatilor motrice sub forma manifestarii lor generale.Are cea mai mare pondere in perioadele pregati- toare urmand dezvoltarea cu precadere a aspectelor mai slabe din fiecare calitate motrica si asigura astfel o dezvoltare armonioasa a organismului tinerilor.Ea are o durata foarte diferita in functie de stadiul judocanului in cadrul pregatirii pe

termen lung,putand ajunge pana la 4-5 luni.Am aratat ca sarcina principala a acestei etape este de a actiona in vederea ameliorarii punctelor slabe ale judocanului(ex:viteza,forta in anumite grupe musculare,rezistenta aeroba etc) urmarindu-se un echilibru optim intre toate calitatile motrice,la un nivel corespunzator capacitatilor de moment ale acestuia.Orice deficient,privind o anumita calitate motrica va impiedica manifestarea si a celorlalte calitati si va afecta factorii motricitatii. Abordarea pregatirii fizice generale se va realiza in doua etape,urmarindu-se obiective diferite,prin mijloace si metode diferite.Prima parte a pregatirii fizice generale,la inceputul noului macrociclu anual de pregatire va urmarii: ~Dezvoltarea capacitatii aerobe cu influente in dezvoltarea aparatelor respirator si circulator,in intarirea articulatiilor si ligamentelor si va avea ca efect scaderea in greutate. ~Ameliorarea fortei-rezistenta prin numar mare de repetari cu incarcaturi usoare dar executate cu amplitudine mare,prin angrenarea tuturor grupelor musculare. ~Ameliorarea tehnicii prin inlaturarea unor greseli tehnice constatate si automatizarea procedeelor. ~ Ameliorarea mobilitatii. In a doua parte a pregatirii fizice generale intregul efort depus va fi orientat mai mult spre latura lui calitativa,facand legatura cu perioada pregatirii fizice subordonate.Obiectivele acestei parti vor fi: ~Dezvoltarea vitezei prin exercitii de intensitate crescuta dar cu durate scurte (pana la 7 secunde). ~Dezvoltarea neuromusculara prin exercitii de forta exploziva. ~Ameliorarea puterii aerobe prin eforturi maxime si supramaxime intermitente. ~Dezvoltarea indicilor de forta la nivelul tuturor grupelor musculare,folosind metoda eforturilor cu repetari(interval) cu o varietate mare de exercitii cu amplitudine maxima. Pregatirea fizica subordonata constituie componenta pregatirii fizice cu cea mai mare orientare spre specificul judoului.Se realizeaza individualizat si in stransa interdependenta cu pregatirea tehnica,in special cu tehnica preferata

(TOKUI-WAZA).Accentul se pune pe aspectele tari ale pregatirii fizice,respective pe calitatile motrice cele mai mult determinante in realizarea actiunilor motrice specific fiecarui judocan.Daca in cadrul pregatirii fizice generale se pune accent pe cantitatea de lucru,aici se urmareste mai mult calitatea acestuia,desigur,intr-o pondere echilibrata cu cantitatea.In cadrul pregatirii fizice subordonate obiectivul principal il constituie dezvoltarea calitatilor motrice speciale si acest obiectiv se va realiza prin: ~Eforturi de viteza de intensitate crescuta dar si durate mai mari(7-15 sec) prin solicitari musculare si neuromusculare mai mari cu o varietate mai mare de exercitii de intensitate mai mare. ~Ameliorarea capacitatii de efort lactacid prin exercitii diverse specifice la intensitati submaximale pe durate de 45 sec-4 min. ~Dezvoltarea fortei maxime prin metoda incarcaturilor maximale si prin exercitii cu viteza de mobilizare maxima. ~Perfectionare tehnicilor preferate(TOKUI-W) in combinatii cat mai variate cu parteneri cat mai diferiti si in functie de noile posibilitati ale calitatilor motrice. Pregatirea fizica specifica urmareste armonizarea calitativa a tuturor calitatilor motrice prin eforturi executate la intensitati crescute,care solicita judocanul la maxim.Specificitatea lucrului este foarte accentuata si va duce la valorificarea potentialului fizic acumulat in etapele anterioare.Aceste obiective ale pregatirii fizice specifice se realizeaza prin: ~Eforturi lactacide de putere realizate prin antrenamente cu interval de intensitate supramaxima si pauze de refacere incomplete.Asemenea eforturi trebuie bine dozate pentru a nu se ajunge la stari de oboseala accentuata sau chiar la supraantrenament. ~Exercitii de procedee cu viteza supramaximala care sa stimuleze sistemul neuromuscular al judocanilor,sa creasca nivelul de excitabilitate care favorizeaza aparitia formei sportive,obiectiv principal al acestei etape. ~Dezvoltarea fortei explozive care se va realiza prin exercitii pliometrice (specifice multor aruncari peste sold si umar,unde flexia-extensia din articulatiile soldului si genuchiului sunt hotaratoare) executate in viteza maximala cu incarca- turi submaximale.

Factorii determinanti ai fortei musculare O serie de factori biologici si psihologici influenteaza pe de o parte posibili- tatile de dezvoltare a acestei calitati motrice iar pe de alta parte,manifestarea ei la diferiti parametrii in realizarea diferitelor acte motrice si actiuni motrice specifice diferitelor ramuri sportive.Printre cei mai importanti factori care determina contractia musculara precum si miscarea rezultata,Michel Pradet enumera urmatorii: ~Factori morfologici:

-lungimea parghiilor osoase -orientarea tendonului in raport cu parghia osoasa pe care o mobilizeaza

-unghiul format de articulatie ~Factori interni ai muschiului:

-sectiunea transversala a muschiului care reda numarul de unitati motrice si de miofibrile -compozitia muschiului in fibre lente(ST) si rapide(FT) -capacitatea de productie energetica a celulelor musculare,legata de rezervele energetice proprii ~Factori neuro-musculari

-recrutarea spatiala si temporala a unitatilor motorii -coordonarea intramusculara rezultand din sincronizarea activitatii

unitatilor motorii -coordonarea intermusculara(intre muschii agonisti si antagonisti si intre

diferitele grupe musculare participante la miscare) In antrenamentul pentru dezvoltarea fortei specific judocanilor,este necesar sa se actioneze pentru ameliorarea tuturor factorilor enumerate,in acest scop utilizandu-se metode si mijloace cat mai variate.Eficienta antrenamentului pentru dezvoltarea fortei,sub diferitele ei forme de manifestare,se obtine printr-o imbinare continua si in relatii cat mai variabile a tuturor tipurilor de contractii musculare:izotonice(concentrice si excentrice),izometrice,pliometrice deoarece realizarea diferitelor actiuni,procedee tehnice si combinatii tehnico-tactice specifice judoului solicita toate formele de contractie musculara amintite.

Formele de manifestare a fortei in judo

Prin caracteristicile sale,judoul impune anumite cerinte in ceea ce priveste antrenamentul pentru dezvoltarea fortei.Ca si componenta a pregatirii fizice,forta va fi abordata in relatie cu celelalte calitati motrice,in special viteza si rezistenta. Din acest punct de vedere deosebim trei forme principale de manifestare a fortei si anume:forta maxima,forta in regim de viteza si forta in regim de rezistenta. 1)Forta maxima Forta maxima reprezinta “forta cea mai mare pe care sistemul neuro-muscular o poate dezvolta in conditiile de contractie maxima-voluntara”(Harre D. 1971).Ea se poate manifesta printr-o contractie in vederea invingerii unei rezistente care depaseste posibilitatile judocanului in cauza,in acest caz fiind vorba de forta maxima statica sau printr-o contractie maxima,in urma careia rezistenta(forta externa) este invinsa,de data aceasta fiind vorba de forta maxima dinamica.In primul caz,contractia musculara este izometrica(fara modificarea lungimii muschiului)si duce la o crestere foarte mare a tensiunii musculare,iar in al doilea rand,contractia muschiului este izotonica si se realizeaza prin scurtarea elementelor lui contractile.Cea mai frecventa forma de contractie musculara intalnita in actiunile specifice judoului este cea auxotonica in care se imbina contractiile izotonice in functie de solicitarile determinate de realizarea acestor actiuni.

Realizarea contractiilor musculare maxime la nivelul unui muschi sau a unei grupe de muschi este posibila prin 3 metode(dupa Zatiorski W M.,1974)-prin sarcini maximale-prin sarcini submaximale repetate de un numar maxim de ori(pana la epuizare)-prin sarcini medii realizate cu viteza maxima Forta maxima relativa creste prin cresterea puterii de contractie a muschilor implicate in miscare dar si prin reducerea greutatii corporale,in ambele cazuri imbunatatindu-se raportul dintre numarul de Kg ridicate si numarul de Kg ale propriului corp.De aceea,prin trecerea la o categorie de greutate superioara,

desi forta absoluta(forta pe care o poate dezvolta musculatura indiferent de greutatea corporala) a judocanului este crescuta,in cele mai multe cazuri,forta maxima relativa se diminueaza.

2)Forta in regim de viteza Este o forma de manifestare a fortei caracterizata prin realizarea,printr-o contractie musculara,a unei forte maxime intr-un timp cat mai scurt.Mai este denumita si detenta.Prof.dr. A. Tiberiu defineste acest tip de forta “capacitatea de a angrena in efort un numar cat mai mare de unitati neuromusculare(mioni) intr-un timp cat mai scurt”,iar prof. univ. E.L. Brom o caracterizeaza prin manifestarea “fortei maxime in timp minim” Forta in regim de viteza este conditionata de o serie de factori,printre care amintim:~Nivelul fortei maxime si a fortei maxime optime in regim dinamic~Viteza de contractie a fibrelor musculare active~Puterea influxului nervos motor~Puterea de contractie a fibrelor musculare data de grosimea fibrelor~Coordonarea muschilor agonisti cu cei antagonisti~Capacitatea de concentratie a atentiei

Rezulta ca,pentru a realiza o forta in regim de viteza(forta exploziva) cat mai mare este necesara o forta maxima de nivel cat mai crescut.In cazul judoului, este vorba de forta maxima optimala necesara executiei unei aruncari,stiut fiind faptul ca,peste un anumit nivel,cresterea fortei maxime se realizeaza in detri- mentul vitezei.Corelatia pozitiva intre forta si viteza se manifesta la valori intermediare si se rupe de valorile extreme atat minime cat si maxime.Deducem deci,ca dezvoltarea fortei explozive se realizeaza fie prin cresterea,pana la nivelul optim,a fortei maxime,fie prin cresterea vitezei de contractie a muschilor,adica a vitezei de executie a miscarilor.In acest sens,antrenorul trebuie sa stabileasca intotdeauna,in functie de posibilitatile si particularitatile fiecarui judocan,raportul optim intre incarcatura si viteza cu care se lucreaza.Orice tehnica de aruncare din cadrul luptei din picioare(HAGE-WAZA) trebuie executata cu cea mai mare viteza, indiferent de rezistenta pe care o opune adversarul,acest lucru presupunand dezvoltarea fortei cu cea mai mare pondere in pregatirea judocanilor.

2)Forta in regim de rezistenta Constituie capacitatea organismului de a depune un efort de forta o perioada de timp cat mai indelungata.Judocanul trebuie sa poata executa cu aceeasi forta o tehnica de aruncare,atat in primele cat si in ultimele minute ale luptei,acest lucru presupunand capacitatea organismului de a efectua contractii musculare puternice in cadrul eforturilor solicitate pe tot parcursul luptei.Dezvoltarea acestei forte de manifestare a fortei,denumita si rezistenta de forta, se realizeaza printr-o corelare optima intre incarcatura de lucru exprimata prin procente fata de posibilitatile maxime,numarul de repetari si timpul de executie al lor.Forta in regim de rezistenta se manifesta “la general” atunci cand este vorba de musculatura intregului organism sau local,cand in efort este angrenata doar 1/6-1/7 din musculatura scheletica.La o incarcatura sub 60%,forta determina pozitiv dezvoltarea rezistentei.Peste aceasta incarcatura,presiunea pe artere face ca muschiul sa lucreze in conditii anaerobe,stimuland anaerobioza alactacida,iar la incarcaturi si mai mari,presiunea pe artere blocheaza circulatia sangelui in timpul efortului,si deci a aportului de oxygen,ceea ce duce la scaderea rezistentei cardiovasculare,in special a celei aerobe.De aceea incarcatura trebuie dozata diferit,in diferite etape de lucru,in functie de obiectivele urmarite. Indiferent de formele de manifestare a fortei,conditionata fiecare de anumiti factori fiziologici,biochimici sau psihici,dezvoltarea fortei mai este influentata de o multime de alti factori printre care enumeram: ~Varsta si sexul ~Cantitatea de enzime energetice pe care le detine muschiul ~Factori psihici:motivatia,starile emotionale,vointa,concentrarea atentiei etc ~Ritmurile diurne ~Continuitatea procesului de instruire ~Intensitatea contractiei musculare ~Durata sau amplitudinea contractiei musculare ~Intensitatea formelor de organizare a instruirii ~Frecventa lectiilor in care sunt prevazute obiective pentru dezvoltarea fortei ~Metodele folosite in instruire ~Tipul de mijloace si succesiunea lor ~Valoarea unghiulara a segmentelor care lucreaza si lungimea muschilor

Dezvoltarea vitezei in judo

Calitatea motrica “viteza”este definita de o serie de specialisti,care,desi prin cuvinte diferite,exprima acelasi continut: -V.M. Zatiorschi:”capacitatea de a executa actiunile motrice intr-un timp minim pentru conditiile respective” -A.Demeter:”capacitatea omului de a executa miscarile cu rapiditate si frecventa mare” -R.Mano:”aptitudinea de a realiza actiuni motrice intr-un timp minim” -M.Pradet:”capacitatea de a executa o serie de actiuni motrice provocand o deplasare cat mai rapida a corpului sau a uneia din partile sale,in unitati scurte de timp,fara sa duca la aparitia semnelor de oboseala” Din punctual de vedere al metodicii antrenamentului,privind dezvoltarea acestei calitati motrice,principalul factor care diferentiaza exprimarea vitezei in diferite ramuri sportive o constituie rezistenta care trebuie invinsa in timpul efectuarii miscarii.Astfel,in unele miscari sportivul are de invins doar propria greutate(totala sau la nivelul diferitelor segmente)asa cum se intampla in alergari sau in diferite sporturi de lupta.De exemplu,in loviturile din box sau diferite arte martiale(KARATE-DO),miscarile bratelor sau a picioarelor se realizeaza fara nici o frana.In aceste cazuri este vorba de viteza maxima absoluta de executie. In alte situatii intalnite in probele de aruncare,in ridicari de greutati si in sporturile de lupta,deci si in judo,viteza trebuie realizata in conditiile invingerii rezistentei data de greutatea obiectelor sau a adversarului.De data aceasta nu mai este vorba de viteza maximala absoluta ci de viteza maxima ca si component a puterii(alaturi de forta).In judo definim viteza ca fiind capacitatea judocanului de a executa actiunile de atac,aparare si contraatac,precum si diferitele combinatii tehnico-tactice intr-un timp cat mai scurt.

Viteza,in toate formele ei de manifestare,este determinata de o serie de mecanisme fiziologice,biochimice si psihice,care,prin ponderea lor,determina valoarea uneia sau alteia din aceste forme.Deoarece numeroasele cercetari au demonstrat ca fiecare dintre formele de manifestare a vitezei se bazeaza pe mecanisme fiziologice si substraturi biochimice specifice,tratam aceste doua

aspect ale vitezei impreuna,respectiv formele de manifestare si bazele biologice si psihice ale ei.Plecand de la evidentierea a trei forme elementare de manifestare a vitezei si anume:timpul latent al reactiei motrice,viteza miscarii singulare si frecventa miscarilor,majoritatea specialistilor sunt de acord sa accepte urmatoarele forme de manifestare a vitezei: ~viteza de reactie,reprezentand timpul de reactie sau perioada latent a reactiei motrice elementare ~viteza de executie a unor miscari complexe specifice unei discipline sportive sau numai a unor faze ale acestor miscari ~viteza de repetitie specifica si determinanta in efectuarea unor miscari ciclice:alergari,ciclism,lovituri in box(numar de repetari pe unitatea de timp) ~viteza de deplasare,care exprima viteza integral intr-o proba de alergare,inot, ciclism etc Viteza este o calitate motrica innascuta si mai putin dobandita,ea facand parte din zestrea motrica ereditara,genetic programata a fiecarui individ.De aceea determinarea ei are o atat de mare importanta in procesul de selectie.Calitatea motrica,viteza este determinata de o serie intreaga de factori fiziologici,biochimici si psihici,majoritatea acestora fiind legati de particularitatile fiecarui individ. Din punct de vedere fiziologic,factorul determinant in manifestarea diferitelor forme ale vitezei il constituie activitatea scoartei cerebrale,respective calitatea celor doua procese nervoase fundamentale:excitatia si inhibitia. O buna mobilitate a proceselor nervoase exprima trecerea rapida de la excitatie la inhibitie si invers,iar aceasta,combinata cu o buna excitabilitate a cailor nervoase, senzitive si motorii,determina o viteza de reactie mare,bazata pe:depolarizarea membranei receptorilor,pe viteza transmiterii eferente si aferente a mesajului codificat sub forma de impuls nervos,pe timpul necesar elaborarii raspunsului si generalizarii excitatiei in muschi.Tot fiziologic,viteza mai este determinata si de gradul de excitabilitate si reactivitate al muschiului,concretizate in viteza proprie a muschiului in cauza,substratul acestuia constituindu-l ponderea fibrelor fazice rapide,in raport cu fibrele tonice lente.Se stie insa ca acest raport se poate schimba sub influenta impulsului nervos.Acest lucru s-a demonstrate experi- mental,ca dupa 2-3 saptamani de antrenament,un muschi lent a devenit rapid prin conectarea lui la nervul unui muschi rapid si invers.

Din punct de vedere biochimic,viteza este determinata de numerosi factori, dintre care amintim:-rezervele de substante energizante anaerobe date de cantitatea de acid adeno- zintrifosforic(ATP) si creatinfosfat(CP) din muschi-viteza de disociere a ATP sub influenta influxului nervos-viteza de resinteza a ATP in urma efortului Factorii psihici care influenteaza,in cea mai mare masura,calitatea motrica “viteza” sunt urmatorii:-capacitatea de mobilizare psihica-capacitatea de concentrare a atentiei-capacitatea de apreciere a vitezei-echilibrul afectiv:capacitatea de conservare a comportamentului in conditii de stres.Pe langa factorii enumerati mai sus,viteza este determinata si de nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice.Astfel,forta dinamica influenteaza viteza in masura in care trebuie invinsa o rezistenta(aruncarea adversarului).Acesta se constituie in forta maxima optima atunci cand invingerea unei rezistente externe se realizeaza cu viteza maxima.Rezistenta neuromusculara influenteaza viteza mai ales in cazul miscarilor ciclice.Cand viteza maxima se prelungeste in timp,intrand deci pe taramul rezistentei,ea depinde de capacitatea de deconectare a muschiu- lui,asigurandu-se o buna irigare cu sange.Mai putin subliniat de specialist,dar de aceeasi importanta ca si ceilalti factori in determinarea vitezei,este si nivelul tehnicii actului motric,cu deosebire in cazul miscarilor complexe intalnite in judo. Astfel,o tehnica perfecta a miscarii “valorifica la maxim potentialul motric al indi- vidului.”

Formele de manifestare a vitezei in judo

In practica judoului,viteza se manifesta sub cele trei forme elementare,cunos- cute si valabile si in celelalte discipline sportive,forme reliefate si acceptate de majoritatea specialistilor:~viteza de reactie(timpul latent al reactiei motrice)~viteza de executie(viteza unei singure miscari)~viteza de repetitie

Dintre acestea,vitezele de reactie si de executie detin rolul predominant in realizarea optima a unui procedeu tehnic sau a unei combinatii tehnico-tactice.

Viteza de reactie

Viteza de reactive constituie,alaturi de viteza de executie,principalele forme de manifestare a vitezei in judo,aceasta determinand in mare masura declansarea si realizarea actiunilor de atac,aparare,contraatac si a combinatiilor intre diferite procedee.Prin viteza de reactie se intelege rapiditatea cu care organismul sesizea- za si receptioneaza semnalele externe si le prelucreaza,emitand si un raspuns potrivit printr-o actiune adecvata.Ea constituie “timpul latent al reactiei motrice” sau timpul scurs din momentul declansarii raspunsului motor adecvat.Timpul latent,la randul lui,este determinat in cea mai mare masura de rapiditatea transmiterii influxului nervos la diferite verigi si de reactivitate a organului motor. Timpul de reactie poate fi ameliorat intr-o oarecare masura intre 8-25 de ani, dupa care se stabilizeaza pana la aproximativ 60 de ani.Mai difera si in raport cu alte conditii,dintre care enumeram:-consumul de cofeina scurteaza timpul de reactie-consumul de alcool il scurteaza in prima faza,pentru ca apoi sa creasca-oboseala duce la cresterea pana la 20-30%,motiv pentru care timpul de reactie constituie si un indicator al formei sportive-este mai scurt la barbati decat la femei-la nivelul membrelor superioare este mai scurt decat la cele inferioare-este mai scurt la mana indemanatica Toate aceste aspecte se constituie in probleme de ordin metodic in abordarea dezvoltarii vitezei de reactie.Pentru judo,viteza de reactie este de multe ori hotaratoare in obtinerea victoriilor.Toate miscarile pe care le face adversarul pe saltea,pozitiile diferitelor segmente sau parti ale corpului acestuia, actiunile lui de impingere sau tragere constituie tot atatea semnale menite sa duca la declansarea reactiei executantului.

Viteza de executie

Viteza de executie reprezinta iuteala cu care un judocan executa integral un procedeu de atac,aparare sau contraatac sau o combinatie tehnico-tactica,timpul masurandu-se din momentul declansarii actiunii motrice si pana la finalizarea ei. Deoarece aceasta forma de manifestare a vitezei este determinata in judo, in cadrul procesului de selectie se pune un accent deosebit pe testarea ei.Viteza de

executie capata diferite denumiri din partea diferitilor specialisti:”viteza propriu-zisa a miscarilor”.Ea este strans legata de reactie,de care este in mare masura conditionata.Valorile vitezei de executie sunt influentate si de alti factori,dintre care gradul de stapanire a tehnicii miscarilor ocupa un loc prioritar.Dezvoltarea celorlalte calitati motrice constituie de asemenea factori favorizanti unei bune viteze de executie,in judo viteza de executie se manifesta in miscari in care intotdeauna executantul are de invins o rezistenta data atat de oponenta adversa- rului,cat si de greutatea acestuia,ori,fara dezvoltarea corespunzatoare a fortei muschilor angrenati in miscare,aceasta nu se poate efectua.Mobilitatea si elasti- citatea articulara permit executia cu viteza marita a celor mai complexe miscari. Pe langa cele aratate mai sus,trebuie sa mai subliniem si alti factori care influenteaza viteza de executie:-viteza de reactie a muschilor;-viteza transmiterii influxului nervos;-intensitatea influxului nervos; Pentru dezvoltarea vitezei de executie a judocanilor aratam in finalul tratarii acesteia ca se poate actiona prin:-dezvoltarea fortei maxime optime(in raport cu greutatea sau rezistenta adver- sarului);-imbunatatirea mobilitatii si elasticitatii musculare;-perfectionarea tehnicii; Aceasta forma de manifestare a vitezei depinde de urmatorii factori:-intensitatea influxului nervos;-viteza transmiterii influxului nervos;-viteza de reactie a muschilor;-valoarea de frana a muschilor antagonisti(coordonarea neuromusculara);-forta de contractie a muschilor in raport cu greutatea si rezistenta adversarului;-felul si marimea parghiilor;-elasticitatea musculara si mobilitatea articulara;-gradul de stapanire al tehnicii;

Viteza de repetitie

Viteza de repetitie constituie rapiditatea cu care se repeta o miscare intr-o unitate de timp.Aceasta forma de manifestare a vitezei este specifica in actiunile motrice ciclice,care trebuie sa se repete de un numar cat mai mare de ori intr-un timp dat.In judo intalnim asemenea executii doar in cadrul antrenamentului pentru dezvoltarea vitezei prin metoda “UCHI-KOMI”.Insa procedeele tehnice de judo constituie miscari aciclice,in timpul angajarilor ele executandu-se,de cele mai multe ori,o singura data in timpul unei actiuni de atac.De aceea,viteza de repetitie ne este considerata hotaratoare in judo decat in masura in care,prin metoda aratata mai sus,se contribuie la dezvoltarea vitezei de executie.Consideram totusi util sa aratam care sunt factorii determinanti in dezvoltarea vitezei de repetitie:-toti factorii enumerati la viteza de executie;-mobilitatea scoartei cerebrale;-izocronismul neuromuscular;-coordonarea neuromusculara;-formarea stereotipului dinamic corespunzator;-rezistenta proceselor nervoase(tenacitatea);-nivelul calitatii motrice rezistenta;

Viteza de acceleratie

Viteza de acceleratie este o forma combinata de manifestare a vitezei si reprezinta capacitatea de a dezvolta viteza pana la nivelul ei limita(maxima), intr-un timp cat mai scurt.Desi aceasta forma de manifestare a vitezei este in stransa corelatie cu viteza de deplasare(nespecifica judoului),o intalnim si in judo in executia diferitelor procedee tehnice.Dar daca intr-o alergare se urmareste atingerea vitezei maxime de deplasare prin viteza de accelerare a unor miscari ciclice,in judo este vorba de o singura miscare aciclica,urmarindu-se cresterea vitezei sale de executie din momentul declansarii si pana la finalizare. Viteza de accelerare este conditionata in mare masura de educarea “simtului accelerarii”,odata cu perfectionarea coordonarii neuromusculare.

Viteza de intuitie si optiune

Actiunile de atac ale adversarului sunt foarte variate,in functie de nivelul lui de pregatire tehnica fizica,precum si de experienta sa competitionala.Alegerea celui mai potrivit procedeu tehnic de contracarare este conditionata,de asemenea de o serie de factori,printre care:-bagajul de cunostinte tehnico tactice;-gradul de oboseala;-experienta competitionala;-valoarea indicatiilor tehnico-tactice primite din partea antrenorului; In functie de aceste elemente,judocanul intuieste mai repede sau mai incet intentiile adversarului,le descopera si opteaza pentru cea mai buna solutie impusa de situatia tactica respectiva.Aceasta forma de manifestare a vitezei detine un rol foarte important intr-o intrecere de judo,ea fiind evidentiata mai recent de catre fiziologul roman A.Demeter.Viteza de intuitie se manifesta ca o reactie motrica simpla,la una sau alta din miscarile adversarului,iar viteza cu care opteaza judocanul pentru o solutie sau alta,cea mai potrivita,in conditiile in care situatiile tehnico-tactice se succed cu rapiditate,poate fi decisiva in rezultatele intrecerii.

3)Concluzii

In concluzie,pregatirea fizica reprezinta componenta antrenamentului sportiv care asigura realizarea la indici superiori a parametrilor tuturor celorlalte componente ale antrenamentului sportiv.Ea reprezinta ansamblul organizat si ierarhizat al procedurilor de antrenament care vizeaza dezvoltarea si utilizarea calitatilor fizice ale sportivului.

4)Bibliografie

“Instruire si antrenament”-prof.univ.dr.Ioan Hantau,antrenor emerit