,,Du-te, draga mea copilă,
La căsuţa din dumbravă,
Du-i mâncare bunicuţei,
Să se-ntrame, că-i bolnavă!”
Când ajunse în pădureŞi-o coti spre drumul mare,Dintr-o râpă cu mesteceni,Iată că şi lupu-apare.”
Cucerită de splendoare,Ea se abătu din caleFără să mai ţină seama De povaţa mamei sale.”
Repezindu-se în casă,Lupul n-a mai zis nimica,Şi-anghiţit-o pe bunica. Repede apoi cu haine De-ale ei s-a îmbrăcat, Şi în locul bunicuţei, Iute s-a vârât în pat.”
La căsuţa din dumbravă Şi Scufiţa a ajuns,Însă lupul fără milă,A-nghiţit-o pe ascuns.”
Vânătorul,om cu suflet,Nelăsându-le să piară,A tăiat stomacul fiareiŞi le-a scos de-acolo-afară.”
Toţi se bucură din sufletCă povestea s-a sfârşit:Lupu-i mort, bunica râde,Vânătoru-i mulţumit.
Iar Scufiţa, cuminţită,Cu regret îşi zice-n gândCă din vorba mamei saleNu va mai ieşi nicicând!”