Download - Epurarea Apelor Uzate Industriale
PROCEDEE PENTRU EPURAREA APEI
Posibilităţile de poluare a apei sunt multiple, iar numărul substanţelor poluante
fiind foarte mare.
Măsurile de epurare ale apei se iau atât pentru asigurarea unei anumite calităţi
pentru anumite destinaţii, cât şi pentru a se asigura protecţia mediului, când
epurarea se execută la apele uzate.
Epurarea apelor se realizează prin două mari procedee:
1) epurare naturală (autoepurare);
2) epurare artificială, care are la bază aceleaşi procedee ca şi în cazul
autoepurării, numai că tehnologiile de epurare sunt dirijate de către om şi se
desfăşoară cu o viteză mult mai mare.
Epurarea naturală (Autoepurarea) este un proces natural complex de reducere
a impurităţilor unei surse de apă. Fenomenul este mai accentuat în cazul apelor de
suprafaţă curgătoare.
Procesele care au loc în timpul autoepurării sunt de natură fizică, chimică,
biologică, bacteriologică şi depind de următoarele condiţii:
- constanţa fluxului emisiei de substanţe poluante fluxul poate avea o variaţie
zilnică, săptămânală, pe anotimp sau aleatoare);
- diferenţa dintre viteza de propagare a substanţelor şi viteza apei (la diferenţe
între cele două viteze se înregistrează variaţii de flux chiar dacă emisiile sunt
constante);
- condiţii meteoroleogice: temperatură, luminozitate, vânt (se creează curenţi
hidrodinamici cu intensităţi diferite);
- natura substanţelor poluante;
- prezenţa florei şi faunei acvatice.
Epurarea artificială, variază în funcţie de gradul de poluare, substanţele
poluante şi destinaţia apei. Procedeele principale de epurare artificială a apelor
uzate, clasificate după procedeele pe care se bazează, sunt:
1) epurare mecanică;
2) epurare chimică;
3) epurare biologică.
Prin epurarea mecanică se elimină corpurile mari, particulele grele care se
depun sau plutesc din apele uzate. în cazul epurării mecanice, apele uzate sunt
considerate amestecuri eterogene de tipul lichid-solid sau lichid-lichid, iar separarea
acestor amestecuri eterogene se poate realiza prin următoarele procedee:
- prin reţinerea impurităţilor mari; • - în
câmp gravitaţional;
- în câmp centrifugal;
- prin filtrare în medii poroase sub acţiunea diferenţei de presiune. Epurarea
chimică se bazează pe:
- oxidarea chimică în fază lichidă cu ozon sau clor;
- schimb ionic;
- incinerare;
- oxidare termică, cu aer, în fază lichidă;
- catalitiză;
- fotocatalitiză.
Prelucrarea chimică a apelor uzate, se realizează prin următoarele tipuri de
procedee:
- neutralizare;
- oxidare şi reducere;
- coagulare şi floculare;
- schimb ionic;
- prin folosirea catalizatorilor de accelerare a reacţiilor chimice.
Prin epurarea biologică se înţelege procesul de prelucrare a apelor uzate în
urma căruia are loc transformarea impurităţilor organice, ca rezultat al
metabolismului bacterian, în produşii de degradare inofensivi şi biomasă.
Procedeele de epurare biologică a apelor uzate se rezumă la un transfer de
materiale dinspre apă spre celulele vii şi dinspre acestea spre apă.
Epurarea biologică cuprinde două procese:
1) un proces biologic aerob în care sunt implicate microorganisme care necesită
oxigen dizolvat pentru desfăşurarea proceselor metabolice;
2) un proces biologic anaerob în care sunt implicate microorganisme care
folosesc oxigenul din materia organică sau din compuşii minerali (din nitraţi
sau sulfaţi cu formare de amoniac, respectiv hidrogen sulfurat).
După natura procesului biologic, microorganismele se împart în două grupe:
- microorganisme aerobe;
- microorganisme anaerobe.
Microorganismele aerobe sunt folosite la epurarea apelor uzate cu impurităţi
predominant organice şi în procesele de stabilizare aerobă a nămolurilor.
Micoorganismele anaerobe sunt utilizate în procesele de stabilizare a
nămolurilor, la fermentarea lor cu producere de biogaz.
8.4. TEHNOLOGII CURATE DE EPURARE A APELOR UZATE
APLICATE LA COMPANIA APA R.A. BRAŞOV
Staţia de epurare a Municipiului Braşov aparţinând Companiei APA Braşov
este de tip mecano-biologic, asigurând un grad ridicat de epurare a apelor uzate
orăşeneşti.
Apele uzate orăşăneşti, definite conform STAS 1846 - 90, reprezintă amestecul
dintre:
- apele uzate menajere;
apele uzate tehnologice proprii sistemului de alimentare cu apă şi de
canalizare;
- apele industriale;
- apele agrozootehnice;
Toate apele (preepurate sau nu), trebuie să respecte valorile indicate în NTPA
002/2002 „Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de
canalizare ale localităţilor", aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr.288 din
28 februarie 2002, în ce privesc caracteristicile lor fizice, chimice, biologice şi
bacteriologice.
Staţia se compune din instalaţiile treptei mecanice, cele ale treptei biologice
pentru tratarea apei uzate şi cele pentru prelucrarea nămolurilor.
Procesul de tratare al apei, cuprinde următoarele faze :
1. separare grosieră;
2. separare fină;
3. deznisipare;
4. separare grăsimi;
5. decantare primară;
6. aerare şi tratare cu nămol activat;
7. decantare secundară;
8. evacuare în emisar.
Nămolul primar rezultat în cadrul procesului de separare şi decantare primară
suferă următoarele transformări:
1. pre-deshidratare în instalaţia de îngroşare nămol;
2. fermentare anaerobă în metantancuri;
3. deshidratare în instalaţia de deshidratare finală;
4. transportul şi depunerea în depozitul ecologic.
Procesul tehnologic este monitorizat în flux continuu, în cadrul dispeceratului
staţiei de epurare, ajungând informaţii în timp real despre debite, oxigen dizolvat,
presiune, etc. Pe baza acestor informaţii se conduce procesul tehnologic.
în figurile 8.1. - 8.16, sunt prezentate poze ale unor părţi componente sau ale
unor instalaţii de la "Compania APA R.A. Braşov", utilizate în procesul de epurare al
apelor uzate orăşeneşti.
8.4.1. Treapta mecanică
Schema tehnologică după care funcţionează treapta mecanică cuprinde
următoarele faze:
1. Canale de intrare şi cămine de intersecţie;
2. Grătare;
3. Deznisipatoare;
4. Separator de grăsimi şi distribuitor DO;
5. Decantoare primare şi distribuitor D1.
în figura 8.1. este prezentată o vedere generală a treptei mecanice de epurare.
8.4.1.1. Canalele de intrare şi căminele de intersecţie
Căminele de intersecţie se află amplasate la intrarea în staţie, pe două canale
pe care intră apa de canalizare a oraşului, cu secţiuni de 1400 x 1200 mm, respectiv
1200 x 1200 mm. Cele două cămine comunică între ele printr-un canal cu secţiunea
2000 x 1400 mm (fig. 8.2.).
Pe canalul colector A, după căminul de intersecţie şi bifurcare, se află căminul
de intersecţie cu canalul de avarie, canal care asigură funcţionarea staţiei în regim
by-pass.
In regim normal debitul maxim orar la intrare este de 1620 l/s, distribuit astfel:
810 l/s maxim pe linia I şi 810 l/s maxim pe linia II.
Reglarea debitelor la intrare pe liniile de grătare şi deznisipatoare se face cu
două stavile plane metalice S2 în căminul de intersecţie II, iar în căminul de
intersecţie I cu o singură stavilă plană metalică S1.
în regim accidental, debitul la intrare poate fi mai mare decât debitul maxim
orar (1620 l/s).
în cazurile excepţionale când se depăşeşte debitul de 2200 l/s, surplusul se
deversează în canalul ocolitor. în cazul debitului minim (800 l/s) se dirijează întregul
flux pe o singură linie.
Programul de întreţinere constă în verificare zilnică a etanşeităţii stavilelor şi a
stării funcţionale a sistemelor de acţionare, verificarea lunară a stării garniturilor şi
revizia totală anuală.
8.4.1.2. Grătare
Apele uzate orăşeneşti, conţin unele materiale grosiere cum ar fi: cârpe, resturi
metalice şi lemnoase, materiale plastice, cărămizi şi gunoaie. Dacă nu sunt
înlăturate înainte ca apa să intre în instalaţiile staţiei, se pot înfunda conductele,
canalele, stăvilarele, pompele, schimbătoarele de căldură, orificiile şi ajutajele.
Odată intrate în staţie, materialele grosiere sunt greu de înlăturat şi pot să impună
golirea sau oprirea temporară a instalaţiilor respective. Scopul grătarelor este de a
înlătura accesul acestor materiale dăunătoare pe canale.
Sistemul de grătare (fig. 8.3.) este amplasat în două camere speciale pe cele
două linii, care la rândul lor se ramifică în câte două canale deschise cu dimensiunile
1800 x 1550 mm. Fiecare canal este prevăzut cu stavile în amonte şi aval pentru
izolarea grătarelor sau repartizarea debitelor în funcţie de necesităţi.în componenţa sistemului intră următoarele echipamente :
- 4 grătare rare fixe, cu curăţare manuală, cu distanţa între bare de 80 mm şi
dimensiunile canalului 1600 x 1650 mm;
- 4 grătare dese, cu curăţare mecanică, tip GPM 2000. Acestea au distanţa
între bare de 10 mm, dimensiunile canalului sunt de 2000 x 1600 mm, iar
viteza de deplasare a greblei de curăţire este 0,094 m/s;
- 2 transportoare elicoidale AP pentru materialul reţinut, cu o capacitate de 4
m3/oră. Distanţa de transport este de 7 m;
- 2 prese hidraulice tip HP 250/500 - pentru materialul reţinut, cu o capacitate
de 1,4 m3/oră.
Debitul la intrare în regim normal este de 405 l/s pe fiecare grătar. La grătarele
rare este suficientă înlăturarea deşeurilor reţinute odată la 2-3 ore. Acest material
poate fi spălat şi transportat la rampa oraşului.
La grătarele dese, îndepărtarea reţinerilor se face mecanic cu ajutorul greblei.
Acţionarea acesteia se face în funcţie de diferenţa de nivel amonte-aval indicată de
senzorii de nivel montaţi în canal.
Materialul înlăturat de pe grătare ajunge în transportul elicoidal care
alimentează presa, unde acesta este comprimat, deshidratat şi apoi evacuat în
containerul de gunoi, fapt prezentat în figura 8.4.
Operarea în regim accidental înseamnă un debit la intrare mai mare decât
debitul maxim orar pe fiecare grătar şi posibila apariţie a unor deranjamente în
exploatare, cum ar fi:
- blocarea greblei de curăţire din cauza depunerilor excesive;
- blocarea transportului colector, care necesită intervenţia personalului.
în regim accidental se instituie supravegherea permanentă de către personal
calificat a tuturor echipamentelor pentru intervenţii operative.8.4.1.3. Deznisipatoarele
Deznisipatoarele (fig. 8.5.) au rolul de a reţine granulele anorganice cu
diametrul mai mare de 0,2 mm, viteza de sedimentare a mineralelor fiind mai
mare decât viteza de sedimentare a materiilor organice.
Viteza orizontală maximă de curgere a apei în deznisipatoare este 0,3 m/s,
iar cea minimă 0,2 m/s.
După ce trece prin grătare, apa brută este condusă la două deznisipatoare
orizontale, unul cu 4 canale pe linia I şi celălalt cu 3 canale pe linia II. Ambele
deznisipatoare au suprafaţa transversală parabolică.
Pentru izolarea fiecărui compartiment s-au prevăzut 7+7 stavile cu acţionare
electrică, amplasate în amonte şi respectiv, în aval de deznisipator.
Nisipul depus pe fundul compartimentelor din beton este evacuat cu un
sistem airlift, amplasat pe câte un pod curăţitor care execută o mişcare dus-întors
în lungul deznisipatoarelor. Aerul necesar pentru sistemul airlift este asigurat de
câte două suflante LUTOS DITL 401 pe fiecare pod. Amestecul aer+apă+nisip
este evacuat într-un jgheab lateral prevăzut cu strat drenant, guri de scurgere şi
ferestre de preaplin prin care apa revine în deznisipator.
Periodic nisipul din jgheab se încarcă cu ajutorul unui graifer într-un container
şi trimis la rampa de deşeuri.
în regim normal, debitul la intrare este de 600-900 l/s pe fiecare compartiment,
iar cantitatea de nisip în suspensie nu depăşeşte 2 m3 la 100000 m3 de apă.
Forma şi modul de amenajare a camerei de distribuţie şi a celei de împreunare
sunt concepute în aşa fel încât să asigure o viteză de.curgere apropiată de viteza de
curgere din canalul de legătură pentru evitarea turbioanelor şi a zonelor de stagnare
în deznisipator.
în caz de necesitate, se poate recurge la reducerea vitezei de circulaţie a apei
în deznisipator prin mărirea numărului de compartimente folosite. Dacă se constată
că în nisipul evacuat există cantităţi mari de substanţe organice se reduce numărul
de compartimente folosite. Această măsură împiedică aerarea apei, implicit
determină reducerea activităţii biologice.
8.4.1.4. Separator de grăsimi şi distribuitor DO
Căminul distribuitor DO
în acest cămin apele uzate sunt amestecate şi distribuite în mod egal la cele 3
grupuri ale separatorului de grăsimi. Distribuţia şi măsurarea debitelor se face cu
ajutorul a 3 deversoare montate la acelaşi nivel. Apa este deversată în trei
compartimente, fiecare corespunzând unui grup de două cuve ale separatorului de
grăsimi.
Separatorul de grăsimi
Această instalaţie are rolul de a separa materialele mai uşoare ca apa (grăsimi,
uleiuri) aflate sub formă de pelicule şi în emulsie din apele uzate prin flotare
pneumatică.
Separatorul este compus din şase cuve cuplate câte două, fiecare având
dimensiunile L x B x H = ( 2 0 x 4 x 2,7) m. Apa uzată este adusă la fiecare
grup de câte două cuve prin câte o conductă Dn = 1000 mm. Separatorul de
grăsimi prezentat în figura 8.6. este prevăzut cu insuflare de aer de joasă
presiune (0,3-0,4) daN/cm2 prin ţevi perforate amplasate pe fundul bazinului.
Aerul necesar flotării este furnizat de suflantele LUTOS DITL 60 T.
Parametri tehnologici:
- timp efectiv de staţionare, t = 8,4 min;
- încărcarea superficială, u = 32 m3/m2 h;
- debitul specific de aer insuflat q = 0,5 m3 aer/ m3 apă uzată/h.
Procesul tehnologic constă în trecerea apei uzate deznisipate prin cuvele
separatorului, unde viteza orizontală se micşorează la (1-3) cm/s. Bulele de
aer introduse la partea inferioară a cuvelor interceptează bulele de grăsimi şi le
ridică la suprafaţă sub formă de pelicule sau spumă. Grăsimile se acumulează
pe lateral, de unde sunt colectate de lama racloare pentru grăsimi şi evacuate
în jgheabul colector de grăsimi, situat în capătul aval al separatorului. De aici
grăsimile se evacuează cu ajutorul unui graifer la rampa de gunoi. Grăsimile,
uleiurile şi celelalte substanţe colectate în separatoarele de grăsimi, nu sunt
recuperabile, fiind foarte poluante.
Apa degresată iese din separator printr-o conductă din oţei cu Dn=800mm şi se
deversează prin intermediul unui cămin intr-un canal colector care comunică cu
distribuitorul D1 al decantoarelor primare. Jgheabul de grăsimi este spălat cu
ajutorul unei conducte ce transferă apă caldă de la centrala termică.
în regim normal, debitul maxim orar la intrarea în separatorul de grăsimi este
de 1620 l/s, repartizat în mod egal pe fiecare din cele 6 compartimente (Qcomp =
270/s). Evacuarea grăsimilor se face alternativ dintr-un compartiment sau altul de 2-
3 ori în 24 ore sau mai des în funcţie de conţinutul în grăsimi al apelor uzate.
în regim accidental, pot apărea diferite deranjamente, datorate depăşirii
debitului maxim la intrare (1620 l/s), a cantităţilor medii de grăsimi şi produse
petroliere în apele uzate, dar şi a unor eventuale defecţiuni ale echipamentelor sau
ale alimentării cu aer. Defecţiunile în funcţionarea echipamentelor mecanice şi
electrice se pot preveni prin efectuarea riguroasă unor revizii şi lucrări de întreţinere.
Normativul P 28-64 pentru proiectarea staţiilor de epurare mecanică ce
deservesc peste (50-60) mii locuitori prevede obligativitatea separatorului de grăsimi
la staţiile care au decantoare radiale şi, în orice caz, la staţiile ce au şi treaptă
biologică.
8.4.1.5. Decantoare primare şi căminul distribuitor D1
Căminul distribuitor D1 (Distribuitorul D1) are rolul de a distribui debitele pe
cele 4 decantoare primare.
Decantoarele primare (fig. 8.7.) servesc la reţinerea prin decantare a
particulelor cu diametru de peste 10~4 mm.
Staţia de epurare a Municipiului Braşov este dotată cu patru decantoare
radiale cu diametrul D = 35m, din care 2 decantoare sunt cu următoarele
caracteristici:
- adâncimea utilă : 3,30 m;;
- volumul util: 3300 m3;
- încărcarea de suprafaţă la debitul de 4001/s : u = 1,52 m/h;
- timpul de trecere la debitul de 400 l/s : t = 2,2 h.
Celelate 2 decantoare au următoarele caracteristici:
- adâncimea utilă : 2,0 m;
- volumul util: 1880 m3;
- încărcare de suprafaţă la debitul de 400 l/s : u = 1,52 m/h;
- timpul de trecere la debitul de 400 l/s : t = 1,28 h.
Apa uzată soseşte la decantor printr-o conductă Dn = 800 mm de la
distribuitorul D1. Intrarea în decantor se face în corpul central de unde apa trece
în spaţiul de decantare printr-un perete cu fante
Apa decantată este colectată într-un jgheab. Pentru a ajunge în jgheab apa
trece pe sub un perete semiscufundat care reţine spuma şi eventualele grăsimi şi
apoi peste deversorul reglabil.
Grăsimile şi spuma reţinute la suprafaţa apei sunt colectate într-o pâlnie
metalică de unde sunt evacuate într-o cameră colectoare de grăsimi. Evacuarea
apei spre bazinele cu nămol activat se face printr-un canal deschis cu lăţimea de
1m.
Colectarea nămolului sedimentat pe fundul decantoarelor se face mecanic (cu
podul raclor), iar evacuarea nămolului se face intermitent, prin sifonare. Conducta
de nămol are diametrul de 250 mm.
Regimul de funcţionare (continuu sau intermitent) a podului raclor depinde de
volumul de nămol depus. O curăţire totală a fundului decantorului durează circa 2
ore. în regim normal, debitul maxim pe zi la intrarea în decantoarele primare I şi II
este de Qmax- 324 l/s, iar la intrarea în decantoarele primare III şi IV de 486 l/s.
în regim accidental, pot să apară o serie de deranjamente, cum ar fi:
- nămol plutitor;
- conţinut greu şi mirositor;
- decantare excesivă în canalele de intrare;
- distrugerea braţelor cu lame racloare;
- evacuarea dificilă a nămolului etc.
8.4.1.6. Staţia de pompare a nămolului primar SP1
Staţia are rolul de a pompa nămolul primar din decantoarele primare în
metantanc (fig. 8.8.). Staţia este dotată cu :
- 2 pompe de nămol Fiygt CT 3170 MT (debit nominal 155 m3/h);
- 2 pompe Flygt CT 3152 MT (debit nominal 230 m3/h) pentru apa în exces;
- un mixer Flygt 4600 în bazinul de nămol.
Pompele pentru vehicularea nămolului primar spre metantancuri pornesc
alternativ (una în funcţionare şi cealaltă în rezervă). La fel funcţionează şi cele două
pompe pentru apa în exces. Pompele de nămol şi cele pentru apa în exces
funcţionează în regim automat, pornirea şi oprirea acestora fiind comandată de
senzorii de nivel maxim şi minim situaţi în bazinele de nămol şi apă. Mixerul Flygt
4600 este destinat omogenizării nămolului primar şi funcţionează periodic, pornirea
şi oprirea acestuia fiind comandată de senzorii de nivel.
8.4.2. Treapta biologică
Treapta biologică are în componenţă:
1. distribuitor bazine de aerare;
2. bazine de aerare cu nămol activat;
1. cămin distribuţie decantoare secundare;
2. decantoare secundare;
3. canale de evacuare în emisar
8.4.2.1. Bazine de aerare şi distribuitor bazine de aerare
Distribuitorul la bazinele de aerare se compune din două deversoare, câte unul
pentru fiecare grup de două decantoare primare.
Distribuitorul la bazinele de aerare are mai multe roluri :
- distribuie debitul de ape uzate la bazinele de aerare (Qmax / zi=1620 l/s);
- distribuie pe timp de ploaie debitul de mai sus la bazinele de aerare, iar
surplusul deversează şi se evacuează în canalul de evacuare, (Q deversat =
4420 l/s);
- descarcă, în caz de avarii, cu ajutorul a două stavile întregul debit influent.
Procesul de epurare biologică se efectuează în bazinele de aerare şi în
decantorul secundar. Bazinele de aerare sunt construcţii destinate aerării unui
mediu favorabil pentru activitatea intensivă de înmulţire şi hrănire a
microorganismelor aerobe componente ale nămolului activ. Acest mediu, conform
normelor de exploatare, trebuie să conţină oxigen dizolvat în cantitate de 1-3 mg/l,
conform NTPA 003.
Epurarea biologică se realizează în 3 bazine în care aerarea se face
pneumatic, prin dispozitive cu membrană elastică, difuzoare FLEXAZUR D 32, care
produc bule fine, dispuse pe toată suprafaţa radierului. Dimensiunile utile ale
fiecărui bazin sunt : (62,5x25x3) m, iar volumul total al celor 3 bazine este de 14000
m3.
Procedeul tehnic utilizat la epurarea biologică cu nămol activ la staţia de
epurare Braşov este distribuţia fracţionată, care prevede introducerea frontală a
nămolului activat şi introducerea fracţionată a apei prin vanele de perete din
lungul bazinului de aerare, fapt prezentat in figura 8.9
Apa uzată este condusă şi distribuită în mod egal în cele 3 bazine prin
intermediul unor canale de distribuţie prevăzute cu stavile la intrare. Distribuţia
fracţionată a apei în bazin este asigurată de amplasarea în lungul canalului de
distribuţie a 18 guri de scurgere. Aerarea se realizează pneumatic, prin
dispozitive cu membrană elastică, 2376 de difuzoare Flexazur D 32, care produc
bule fine, dispuse pe toată suprafaţa radierului.
Aerul comprimat este furnizat de staţia de suflante Hibon - (3 bucăţi în
funcţiune şi una de rezervă), fapt prezentat în figura 8.10.
Acestea au un debit maxim de aer de 6100 m3/h, la o presiune de
400mbar, cu o putere instalată de 110 KW.
Ieşirea apei aerate (fig. 8.11.) se face prin deversarea peste lama
deversoare reglabila, cu ajutorul cărora se reglează nivelul apei în bazin. De
aici apa aerată curge spre decantoarele secundare.
Aerarea este folosită pentru a transforma în nămol sedimentabil
substanţele nesedimentabile aflate sub formă fin divizată în suspensie
coloidală sau dizolvate. în procesul de epurare biologică substanţele
biodegradabile conţinute în apa uzată sunt degradate cu ajutorul
microorganismelor din nămolul activ recirculat şi încorporate în flocoane de
nămol, care se decantează apoi în decantoarele secundare.
în principiu, se urmăreşte ca indicele de nămol (volumul flocoanelor de
nămol activ din bazin corespunzător unui gram de materii solide în suspensie,
uscate la o decantare de 30 min) să fie de (50-150) ml/l.
Dacă nămolul este „bolnav", adică indicele de nămol creşte la circa 200
ml/l se introduce în bazin clor (circa 10-20 mg/l).
Tot ca o problemă importantă este nitrificarea excesivă a nămolului prin
utilizarea de către bacterii a oxigenului din nitraţii dizolvaţi. în acest caz se
introduce o cantitate mai mare de nămol în decantorul secundar şi se reduce
aerarea.
Valoarea pH-ului din nămol constituie un parametru puternic limitativ; nămolul
trebuie să aibă un pH cuprins între 7 şi 7,5. Corecţia mediului se face cu soluţie de
carbonat de calciu.
Pentru ca procesul de epurare biologică să aibă loc este necesar ca apele
uzate să nu conţină substanţe inhibatoare peste limitele admisibile, fapt prezentat
în tabelul 8.1.
Pe lângă aceste concentraţii limită, mai trebuie îndeplinite câteva condiţii:
- pH-ul optim al apei uzate să aibă valori de 7-7,5 (limita inferioară 6.5 şi limita
superioară 8.5);
- temperatura optimă a apei uzate să se încadreze în ecartul de (10-25)°C
(limita inferioară 5° şi limita superioară 37° C.
Gradul de epurare realizat în bazinele de aerare depinde de mai mulţi factori:
- timpul optim de aerare (2-3) ore;
- concentraţia de nămol (cantitatea de microorganisme constituite în flocoane
de nămol ce participă la procesul de epurare)-CN max = 3 kg Su/m3;
- încărcarea volumetrică (cantitatea de substanţă biodegradabilă raportată la
voi umul bazinului) -IOB max — kg CB05/m zi;
- încărcarea masică (exprimă dependenţa dintre încărcarea volumetrică şi
concentraţia de nămol)-l0N max = 0,1-0,3 kg CB05/kg Su* zi;
- concentraţia de oxigen = 1,5-2 mg 02/l ;
- indicele de nămol.
Tabelul 8.1. Concentraţiile limită ale substanţelor toxice în epurarea biologică prin
procedeul cu nămol activat (după Liebmann).Nr.crt.
Denumirea substanţei chimice Modul de exprimare
Concentraţia toxică limită
1 Alchil sulfurat Substanţă activă 7-9,5 mg/l
2 Alchil sulfat Substanţă activă 50-100mg/l
3 Arsenaţi şi arseniţi As 0,7 mg/l
4 Alcool etilic C2H5OH 15 mg/l
5 Clorură de bariu BaCI 1 g/l
6 Acid hidrocianic, cianură CN 1-1,6 mg/l
7 Pirocatechină C2H4(OH)2 0,5-1 g/l
8 Compuşi ai cadmiului Cd 1-5 mg/l
9 Clorură de calciu CaCI2 20 g/l
10 Clor Cl2 0
11 Cromaţi, acid cromic, sulfaţi de crom
Cr 2-5 mg/l
12 Produşi neionici sintetici Substanţă activă 9-100 mg/l
13 Denitrofenoli (N02)2C6H3OH 4 mg/l
14 Compuşi ai fierului Fe 100 mg/l
15 Formaldehidă HCHO 800 mg/l
16 Gaze impure % in volum în mg fenol/l
0,5-1 mg/l 50 mg/l
17
18
Hexametilentatramina (CH2)6N4 2 g/l
Hidrochinonă C6H4(OH)2 600 mg/l
19 Compuşi ai cuprului Cu 1 mg/l
20 Clorură de magneziu MgCI2 16 mg/l
21 Sulfat de magneziu MgS04 10 mg/l22 Clorură de sodiu NaCI 8-9 mg/l
23
24
Sodă caustică, hidroxid de potasiu, var, sodă
PH 9-9,5
Sulfat de sodiu Na2S04 3 g/l
25 Tiocianat de sodiu CNS 36 mg/l
26 Compuşi de nichel Ni 6 mg/l
27
28
2930
Fenol (pur) C6H5OH 250 mg/l
Pirogalol C6H3(OH)3 500 mg/l
Rezorcinol C6H4(OH)2 2,5 g/l
Acid hipocloros, fosforic, sulfuric
PH 5
31 Hidrogen sulfurat H2S 5-25 mg/l
32 Compuşi ai zincului Zn 1-3 mg/l
în regim accidental pot apărea perturbaţii de funcţionare, cum ar fi:
creşterea densităţii nămolului, creşterea indicelui de nămol, ridicarea nămolului la
suprafaţă, formarea spumei, cazuri în care se efectuează procedee specifice de
remediere.
8.4.2.2. Decantoare secundare şi distribuitoare
Căminele distribuitoare pentru decantoarele secundare D3 se compun din 2
cămine de vane Dn = 1000 mm cu ajutorul cărora se pot izola pentru reparaţii
bazinele de aerare şi decantoarele secundare, fără întreruperea procesului
tehnologic al staţiei de epurare.
Decantoarele secundare (fig. 8.12.) sunt construcţii destinate separării prin
decantare a apei epurate de nămolul activ .
în cadrul staţiei de epurare Braşov există 5 decantoare radiale cu diametrul
de 45 m, înălţimea utilă de 3,5 m, cu evacuare hidraulică.
Principalii parametri ai fiecărui decantor sunt următorii: debitul - 324 l/s
(1166,4 m3/oră), suprafaţa de decantare - 1420 m2, volumul util - 5600 m3, timpul
de decantare - 4,8 ore şi încărcarea superficială - 0,82 m/oră.
Accesul apei în decantoare se face printr-o conductă de oţel Dn 1000 mm,
amplasată sub radierul decantorului şi se deversează printr-o pâlnie în partea
centrală, de unde apa este dirijată radial spre periferia decantorului.
Apa decantată este colectată de un jgheab dreptunghiular (fig. 8.13.),
amplasat pe circumferinţa decantorului. Accesul apei în jgheab se face prin
intermediul unor deversoare metalice reglabile, de formă triunghiulară, amplasate
pe ambele părţi ale jgheabului. Jgheabul se continuă printr-un cămin colector, de
unde printr-o conductă, apa epurată este evacuată spre emisar.
Nămolul în suspensie este decantat şi colectat printr-o instalaţie cu sucţiune
amplasată pe podul raclor, care evacuează nămolul într-un jgheab colector
mobil. Din acesta, prin sifonare, nămolul este introdus într-un jgheab inelar, de
unde este evacuat printr-o conductă spre un cămin de nămol situat lângă
decantor. Din cămin nămolul pleacă gravitaţional spre staţia de pompare nămol
activat. Viteza periferică a podului raclor este de 0.036 m/s, iar puterea instalată
de 2x0,37KW.
La golirea decantorului se pune în funcţiune sistemul de epuisment pentru
coborârea nivelului freatic, întrucât apele freatice exercită o presiune ridicată
asupra învelişului decantorului. în regim normal, debitul la intrare în fiecare
decantor trebuie să fie Q max = 342 l/s.
în regim accidental, deranjamentele apar când debitul la intrare în decantor
depăşeşte Q max şi CB05 al apei la ieşirea din decantorul secundar este mai
mare de 10 mg/l.
8.4.2.3. Canalele de evacuare în emisar
Evacuarea apei epurate se face prin două canale: unul vechi (tip clopot
1800/1140) şi un canal cu Dn = 1500 mm din tuburi din beton armat. Debitul
maxim la intrarea în canale este Q max = 1620 l/s.