I. India: o scurta istorie

Inconjurata din trei parti de Oceanul indian, iar la nord limitata de lantul muntilor Himalaya, India se constituie intr un adevarat continent, deosebit de restul Asiei atat din punct de vedere geografic, cat si economic, cultural si religios.

In ciuda eforturilor depuse de cercetatori, nu se stie inca nimic sigur legat de populatia cea mai veche care a locuit acest spatiu, insa se presupune ca membrii populatiei tribale munda ar fi urmasii aceleia. Peste aceasta populatie au venit dravidienii, posesorii unei civilizatii ce a cunoscut o mare inflorire intre anii 2500-1500 i.d.Hr. Cele mai reprezentative exemple in acest sens le constituie descoperirile facute in anul 1922 in Valea Indusului. Singurele documente de care dispunem privind viata religioasa preindo-europeana sau ariana in valea Indusului sunt oferite de diferite reprezentari artistice. De pilda figurinele de teracota, infatisand o femeie aproape nuda, sugereaza existenta unui cult al Zeitei Mame, iar cele insarcinate sau cu un copil in brate , un eventual cult al fecunditatii. Alte obiecte demonstreaza practica unui cult al falusului. De asemenea, figurinele umane gravate pe sigilii alaturi de un elefant, tigru, rinocer, etc.par al prefigura pe zeul Siva de mai tarziu, in postura de domn si stapan al animalelor.

Urmatorii stapani ai Indiei au fost triburile indo-iraniene, care se autointitulau nobile, ce au venit de undeva din Nordul Marii Negre. Sunt descrisi a fi fost oameni robusti, cu pielea alba, ducandu-si viata ca agricultori si crescatori de animale. Toate societatile indo-ariene, erau impartite in grupuri, pe baza celor trei functii: preoti, razboinici si agricultori. Astfel, zeitatile indiene Mitra si Varuna sunt legate de preoti; Indra si Marut sunt venerate de razboinici, iar zeii Asvini si Sarasvati sunt cinstiti de agricultori. Noua religie raspandita de arieni este cunoscuta in istorie sub numele de religia Vedelor. Perioada vedica s-a incheiat pe la anul 450 i.d.Hr., adica odata cu aparitia jainismului si budismului.

Dupa o perioada mai nefericita, datorata unei dinastii lacome si corupte (stapanirea persana a ahemenizilor), dar si dupa scurta epoca de ocupatie a Punjabului de catre Alexandru cel Mare, a urmat stralucita era a primului mare imperiu indian, Maurya, cu capitala la Pataliputra, imperiu ce si a atins apogeul in timpul lui Asoka, cel mai ilustru reprezentant al acestei dinastii, care s-a convertit la budism fiind un aparator energic al acestei religii, el reprezentand pentru budism ceea ce reprezinta pentru crestinism Constantin cel Mare.

Dupa moartea lui Asoka, Imperiul Maurya incepe sa se destrame, mai ales datorita unor invazii straine in India, urmand apoi o noua perioada de inflorire, atat in plan cultural prin aparitia celebrei arte budiste Gandhara, cat si in plan politico-militar, in timpul regelui Kaniska, ce a intemeiat imperiul Kusan ce s-a prabusit insa sub atacurile persilor sassanizi.

In veacul al 4 lea d.Hr., dinastia Gupta fondeaza al treilea mare imperiu indian, ce se va numi Imperiul Gupta.

Incepand cu anul 1000 d.Hr. au aparut in India arabii musulmani, ce au reusit, nu dupa foarte mult timp, sa cucereasca intreg subcontinentul sub conducerea musulmana a dinastiei Mogul.

India si-a obtinut independenta dupa cel de al 2 lea razboi mondial, in anul 1947, astazi fiind o republica federativa formata din 21 de state.

Astazi, India se prezinta ca o tara multietnica, multilingvistica si multireligioasa. Populatia ei, care numara in jur de un miliard de locuitori, este de origine foarte diferita si vorbesc o multime de limbi si dialecte.

Din punct de vedere religios, nu putem vorbi despre religia Indiei, ci despre religiile Indiei, intrucat fiecare etapa din evolutia religiei acestora s-a transformat intr-o alta religie. Prima dintre aceste religii, cea a Vedelor, nu a putut deveni religia intregului spatiu indian, apoi a aparut hinduismul, religie capabila sa satisfaca necesitatile religioase a celei mai mari parti a populatiei Indiei, ca in cele din urma sa apara inca doua religii la fel de semnificative, Jainismul si Budismul.

II. Vedismul si Postvedismul - Literatura sacraLiteratura vedica a fost scrisa in limba sanscrita si cuprinde urmatoarele grupe principale de scrieri:

1. Cele patru colectii: Rgveda, Samaveda, Yajurveda si Atharvaveda- aceste patru colectii de texte desemneaza VEDA.

2. Brahmana

3. Aranyaka

4. Upanisadele

5. Textele Sutra

Cea mai importanta din cele patru vede este socotita Rgveda(Veda imnurilor), cuprinzand 1028 de imne redactate in zece carti. A fost compusa in a doua jumatate a mileniului al 2 lea I.D.Hr. si limba dovedeste ca textul reprezinta cea mai veche forma a literaturii indiene existente. Nu este o lucrare unitara, imnele fiind alcatuite de autori diferiti.

Samaveda(Veda canatrilor), contine texte imnologice preluate, in principal, din Rgveda. Imnurile sale erau cantate de catre preoti special pregatiti in acest sens in cadrul actelor de cult.

Yajurveda (Veda formulelor sacrificiale) s-a pastrat in cinci colectii diferite si cuprinde formulele ceremonial folosite la realizarea efectiva a sacrificiului de catre sacerdoti respective.

Atharvaveda (Veda vrajilor) contine descantece, vraji, formule magice folosite pentru izgonirea spiritelor malefice. Cuprinde 730 de imnuri folosite in anumite ocazii de catre Brahman, preotul; care supraveghea ritualul.

Brahmana(1000-800 i.d.Hr.) sunt tratate teologice care explica actele sacrificiale si arata semnificatia simbolica a amanuntelor privind aceste sacrificii. In fond, ele nu sunt altceva decat simple comentarii brahmanice ale celor 4 vede.

Aranyaka (Cartile Padurii)- dateaza din perioada 800-600 i.d.Hr. si contin instructiuni si meditatii pentru ereminti, pentru cei retrasi in padure.

Upanisadele(800-300 i.d.Hr.)- consacrate in mod deosebit misticii speculative, ele aparand intr-o perioada de criza a brahmanismului. Din totalul de 108 doar 14 sunt considerate a fi revelate.

Literatura Sutra se constituie din manuale foarte apropiate de textele Brahmana, care cuprind reguli scurte legate de ritualuri si viata morala. Exista 2 grupe de izvoare sutra:

1. Srauta-Sutra care contin instructiuni practice privind derularea marilor sacrificii

2. Grihya-Sutra care prezinta prescriptii referitoare la ceremonialurile private desfasurate acasa.

Cele patru Veda, Brahmana, Aranyaka si Upanisadele au aparut, in conceptia indienilor, la inceputul timpului. Ele nu sunt opera oamenilor, sunt revelatie divina si sunt desemnate ca sruti (ceea ce s-a auzit). Desi literaturta Sutra este de origine umana, totusi ea este considerata ca o traditie cu deplina autoritate. Indienii numesc aceasta parte a literaturii vedice Smrti (traditie). Textele Smrti au aparut, in principal, pe la inceputul erei crestine si se deosebesc de Vede prin faptul ca formulele sacre cuprinse in ele nu mai provin de la divinitate. In plus, in vreme ce Vedele sunt accesibile doar membrilor castelor superioare, dar in special brahmanilor, Smrti se adreseaza intregii comunitati, inclusiv celei de a patra caste, aceea a servitorilor.

Astazi, Vedele nu mai prezinta decat o importanta ,,arheologica, doar literatura upanisadica ramanand vie si actuala.

III. Hinduismul1. Ce este hinduismul?

HInduismul nu se prezinta ca o religie unitara ci ca o structura religioasa foarte complexa, constituita din diverse religii sau elemente religioase suprapuse. In aceste complexe, elementele vechi nu au fost abolite, ci supravietuiesc in continuare impreuna cu elementele mai noi intr-o simbioza perfecta. Astfel in Hinduism au patruns si se regasesc si astazi laolalta religia preariana, religia indo-europeana, ritualismul brahmanic, mistica upanisadica, tehnica Yoga, elemente de doctrina jainista si budista. Practic, hinduismul insumeaza experiente religioase acumulate pe parcursul a aproximativ cinci milenii de viata religioasa.

Reintalnim in Hinduism multe dintre divinitatile vedice, dar importanta lor este cu totul alta. De pilda, unii zei de odinioara cu o semnificatie deosebita sunt acum pur si simplu eclipsati de catre Vishnu si Siva, chiar daca cei doi ocupau in panteonul vedic un loc foarte modest. De asemenea, statuiele zeilor si templele vor juca in Hinduism un rol foarte important, iar relatia credinciosilor cu zeii va deveni acum una mult mai personala. In plus, apar mari schimbari in spatiul ritualic, iar terminologia religioasa cunoaste si ea mutatii dintre cele mai considerabile.

Inainte de sec. 19, termenul de hinduism nici nu exista, atunci vorbindu-se doar de religii si obiceiuri din India. Apoi, la inceputul sec. al 19, un hindus, Ram Mohan Roy, a recurs la inventarea acestui termen, pornind de la cuvantul hindu si prin mimetism de la termenii : crestinism, Protestantism, mahomedanism. Termenul in sine, insa, spun unii cercetatori este insultator pentru ca nu se poate vorbi de Hinduism in sine, ci mai degraba de hinduisme.

Ca atare am putea spune ca hinduismul este mai mult decat o religie: este un fenomen concret, colectiv si personal totodata, care marcheaza viata individuala si societatea in ansamblul ei. Este pur si simplu un modus Vivendi, un mod de a exista si de a fi in lume (J. Gonda- Hinduismul este ceea ce fac hinduistii). De aici rezulta ca petru hinduisti comportamentul este superior oricaror concepte, idei, credinte. Spre deosebire de alte religii hinduismul nu are un intemeietor uman. Hindusii spun ca el a existat, totusi, si va exista intotdeauna. Aceasta este ceea ce ei numesc sanatana dharma, adica ordinea guvernata si eterna a lucrurilor.

2. Literatura sacra (in Hinduism)

Traditia Indiana imparte literatura vedica in 2 categorii: sruti(revelatia) si smrti(traditia). Sruti cuprinde cele patru vede, Brahmana, Aranyaka si upanisadele. Aceste scrieri sunt considerate si in Hinduism drept revelatie divina, avand un caracter fundamental si autoritar. Lucrarile clasificate drept sruti sunt superioare acelora clasificate drept smrti care nu fac altceva decat sa completeze si sa aprofundeze sruti, in aceeasi maniera in care in crestinism , de pilda, Sfanta Traditie completeaza si aprofundeaza Sfanta Scriptura.

De o importanta foarte mare pentru viata religioasa sunt lucrarile Dharmasastra, dintre care cele mai importante sunt Manusmrti(legea lui manu) si Yajnavakyasmrti, lucrari ce abordeaza o multitudine de probleme intre care: creatie, reincarnare, indatoririle religioase si sociale, indatoririle regelui, probleme juridice si de politica.

Celelalte lucrari smrti,in schimb, au un cu totul alt caracter , cum ar fi cazul celor doua mari epopei, Maharabharata si Bhagavatgrta, sau al literaturii Purana, care reprezinta in mod indiscutabil cele mai importante izvoare privind mitologia hinduista. Popularitatea acestor scrieri este imensa intrucat ele erau accesibile tuturor claselor sociale.

Maharabharata- o epopee de 200 mii de versuri ce reprezinta expunerea conflictului dintre doua ramuri ale unuia si aceluiasi neam: Kaurava si Pandava. In aceasta prezentare au fost incluse si relatari despre zei si eroi.

Bhagavadgrta(Cantecul Celui Prea Fericit)- lucrare infatisata sub aspectul unei predici pe care vizitiul o adreseaza razboinicului Arjuna in momentul premergator marii batalii dintre clanul Kaurava si clanul Pandava. Textul este fundamental pentru hindusi, intrucat vizitiul il reprezinta pe zeul Krishna insusi. Bhagavatgrta propune oricarui hindus posibilitatea de a accede la statutul de ascet in lume de a fi partas la opera divina si la haruldivinitatii, de aceea ea este socotita Biblia hinduismului sau Evanghelia lui Krishna.

Ramayana- o alta epopee hindusa in care figura centrala este reprezentata de eroul din Rama care lupta pentru a o elibera pe sotia sa Srta rapita de catre regele demonilor, Ravana. Acesta ajutat de Sugriva, regele maimutelor si armata acestuia reuseste s-o elibereze. Astfel, el va deveni prototipul regelui ideal, simbol al curajului eroilor, al evlaviei si al nobletei, iar Srta va reprezenta prototipul sotiei ideale, care in ciuda tuturor pericolelor dovedeste noblete si fidelitate.

Lucrarile Purana- cuprind un material informative foarte bogat tratand o foarte mare varietate de probleme incat pot fi desemnate ca adevarate enciclopedii. Ele abordeaza probleme legate de creatie, genealogia zeilor si sfintilor, istoria diferitelor dinastii regale.

Agama si Tantra- sunt lucrari privite exclusive ca scrieri sacre consacrate diferitelor directii religioase. Ele cuprind rituri si ceremonii, corelate cu cultul templelor si cel al statuilor, cu ceremoniile de consacrare si cu magia.

Tot in randul izvoarelor hinduse este incadrata si Grtagovinda lui Jayadeva din sec 12. In acest caz, este vorba de o colectie de cantari religioase, care ilustreaza relatia de iubire dintre zeul Krishna si sotia sa Radha. Aceasta relatie este perceputa simbolic ca o imagine a relatiei de iubire dintre oameni si zei.

3. Divinitati si semnificatii

Divinitatile panteonului hinduist sunt secondate de foarte multe fiinte spirituale malefice ori benefice originare din traditia vedico brahmanica. Mahabharata aminteste de 33.333 la care se adauga cei 88.000 de Gandharvas, spirite rivale sotilor proaspat casatoriti pe care acestia le implorau sa se departeze de femeile proaspat casatorite.

In sudul indiei sivaiii numara 1.100.000 de divinitati si demoni. Acestea sunt reprezentate ca fiinte juvenile si se bucura de o nemurire relativa extinsa doar pe perioada unei perioade cosmice.

In hinduism gasim multe divinitati din perioada vedica de exemplu Varuna, Indra Agni , Soma etc dar care nu mai sunt figuri centrale. Tot din perioada vedica sunt si zeii Vishnu si Siva, numai ca acum ei apar ca cele mai importante figuri din panteon.

In hinduism zeii locuiesc pe muntele Meru, sunt mai puternici decat pamantenii dar nu ii pot proiteja de reincarnari ei insisi trebuind sa se supuna legii karmei.

Uneori zeii atat de puternici trebuie sa se reincarneze pentru a veni in ajutorul adeptilor de pe pamant. In hinduism un rol importat il au templele si statuile prin care credinciosul are posibilitatea de a intra in contact cu zeii.

3.1 Divinitati masculine (mai importanti sunt Vishnu, Shiva si Brahma)

Vishnu:

In Rgveda, Vishnu juca un rol minor ca ajutor al lui Indra dar in hinduism aproape preia functia acestuia protejand pe zei si oameni de demoni. Vishnu devine astfel un fel prototip al regelui ceresc, garant al ordinii universale.

In literatura brahmanica este identificat ca si Prajapati iar mai tarziu preia din functiile acestuia simbolizand armonia ideala preot-sacrificant sau brahman rege el fiind din acest punct de vedere o divinitate a castelor ariene.

Vishnu este identificat alteori cu Absolutul impersonal, principiul suprem Brahman. Pentru adeptii sai el este zeul universal, inceputul creatiei, actul si sfarsitul ei, esenta vietii etc. El renaste permanent prin propria sa forta de creatie, el este zeul care se renaste pe sine insusi. El renaste ciclic pentru a-i proteja pe cei buni de cei rai, pentru a restaura ordinea cosmica incalcata.

Vishnu are azi o importanta foarte mare si un numar de adepti considerabil deoarece numeroase zeitati minore s-au contopit sau au fost asimilate de aceasta divinitate.Doctrina despre reincarnarile lui Vishnu deosebit de importanta in hinduism este fundamentata pe doctrina conform careia Vishnu vegheaza la bunastarea lumii si la restaurarea ordinii cosmice demonizate si uzate periodic. Pentru a proteja lumea de degradare Vishnu recurge la aceste avataruri (reincarnari) in oameni ori animale. Aceasta doctrina este foarte importanta pentru credinciosii vishnuiti, reprezentand idealuri existentiale.

Cele mai importante avataruri sunt in numar de 10:

1. peste -Vishnu il salveaza pe parintele primordial Manu in urma unei mari inudatii

2. broasca testoasa el vine in ajutorul zeilor pentru ca acestia sa isi recupereze comorile disparute in ocean in urma inundatiilor

3. porc mistret il biruieste pe demonul Hiranyaksaha care scufundase pamantul pe fundul oceanului

4. om leu il ucide pe fratele demonului Hiranyaksaha care ii teroriza pe zei si pe oameni

5. pitic recucereste intreaga lume care fusese luata in stapanire de demonul Bali in urma unor exercitii ascetice

6. fiu al brahmanului Jamadagi ii elibereaza pe brahamani de sub jugul regelui Kartavjrya.* Ultimele patru avataruri sunt si cele mai importante:

7. Rama erou al epopeii Ramayana cu scopul de a elibera lumea de regele demonilor Ravana. In epopee se relateaza ca Vishnu i s-a aratat regelui Dasaratha, care nu avea copii, in focul sacrificial si i-a inmanat o cupa al caror continut regele trebuia sa o dea celor 3 sotii ale sale. Regele a dat jumatate primei sotii si restul celeorlalte doua. Prima sotie l-a nascut pe Rama in care era prezenta si fiinta divina a lui Vishnu. In formularile de mai tarziu ale epopeii Rama este prezentat ca o intrupare a lui Vishnu.

8. cel mai important avatar este cel al lui Krishna. Figura lui Krishna apare de foarte de timpuriu in literatura indiana inca din upanisade. In Mahabharata, Krishna e principele neamului Yadava inrudit cu neamul Pandava. El incearca evitarea unui razboi dintre neamurile Kaurava si Pandava. Pe parcursul razboiului Krishna se comporta ca un erou fiind indrumator si vizitiu al lui Arjuna. Dupa razboi este ucis fiul sau Pradyumna iar Krishna disperat se retrage in padure unde este omorat de vanatorul Jaras din greseala. Dupa moarte ajunge in cer unde este preluat de zei. Exista indicii asupra unui Krishna istoric dar sunt foarte diferite de cele din literatura.

9. Budha demonstreaza stradaniile teologilor vishnuiti de a a simila elemente eterodoxe. Cercetatorii sunt de parere ca scopul acestei reincarnari este de a atrage oamenii rai spre contestarea vedelor a existentei sociale brahmanice si a zeilor. Avatarurile de pana la Budha au avut loc in erele anterioare, acesta avand loc la inceputul erei actuale kali.

10. Ultima reincarnare sub chipul lui Kalkin va avea loc la sfarsitul erei kali, cand zeul va aparea calare pe un cal alb purtand o sabie inflacarata, si ii va pedepsi pe cei rai si rasplati pe cei buni. Multe elemente din acest mit amintesc de Apocalipsa , este posibila o influenta din partea crestinismului.

Shiva este cel mai important zeu din panteonul hindus si reprezinta o evolutie a zeului Rudra din perioada vedica. Dupa ce cultul sau s-a raspandit in intreaga Indie. Shiva a asimilat mai multe divinitati locale. In Upanisadele mai vechi apare in postura creatorului suprem, eul universal.

In literatura vedica veche shiva era numit cel prietenos, dar acest atribut nu acopera intreaga esenta a zeului el fiind un zeu al contrariilor fiind simultan bun si rau , distrugator si constructor etc

Este prezentat ca locuind in regiunile din nord muntoase, locurile lui preferate sunt locurile de incinerare a cadavrelor si locurile de batalie. Fii sai sunt mania teama si boala, iar numele sau este Mahakala timpul ca principiu distructiv. El este opusul lui Vishnu care este principiul generator de ordine, Shiva fiind distrugator generator de dezordine. Este cinstit de obicei de cei din castele inferioare, si de catre ascetii carora le serveste drept model prin asceza sa - tapas.

Brahma - personificarea principiului universal brahma- absolutul. Notiunea de brahman era accesibila doar unui cerc restrans in timp ce poporul tanjea dupa ceva concret de aceea s-a recurs la transformarea acelui brahman abstract din Upanisade in zeu concret transferandu-se asupra lui mituri cosmogonice cunoscute in centrul carora se aflau Prajapati si Hiranyagarbha. In perioada tarzie Brahma nu se mai bucura de o cinstire foarte mare ca la inceput cand era un zeu foarte important. In Mahabharata, Brahma apare in calitate de creator, el se naste dintr-un ou cosmic sau din apele primordiale fiind identificat cu Prajapati, iar in partile mai vechi din aceeasi traditie apare ca zeu suprem in timp ce in partile mai tarzii se situeaza ierarhic dupa Vishnu.

Brahma este autorul notiunilor de lege, pedeapsa, moarte si distrugere a lumii. El nu locuieste cu ceilalti zei ci are propriul sau cer.

Indra In literatura postvedica era o figura foarte importanta dar care isi pierde mult din importanta. Este zeul responsabil cu ploaia si fertilizarea pamantului curcubeul fiind arcul sau.

Este calauza zeilor si stapanul cerurilor inferioare, calatoreste pe elefantul Airavata si este un luptator viteaz mare dusman al demonilor. In razboiul dintre demoni si zei ilustrat in Mahabharata indra se va lupta pe cu mosntrul Vrtra pe care il va birui cu ajutorul lui Vishnu si Shiva.

Aceasta lupta este prezentata si in Ramayana. Vrtra recurge la asceza si puterile dobandite astfel devin periculoase pentru Indra care cere ajutorul lui Vishnu. Este refuzat initial dar apoi Vishnu revarsa o parte din eul sau in Indra o parte in tunetul sau si o alta aprte pe pamant astfel Indra reusind sa il decapiteze pe Vrtra.

Varuna mare zeu in perioada vedica are o importanta scazuta in Hinduism. Este zeu al apelor si al medicinei.

Yama este stapanul imparatiei mortilor, judecator al celor decedati. De asemenea este stapan al diverselor iaduri unde cei rai sunt supusi la diferite munci inainte de reincarnare.

Agni este zeul care transfera sacrificiile oamenilor catre zei, zeu al diverselor forme de foc- sacrificial, de vatra, al maniei etc. Scrierile puranice amintesc de 49 de forme ale focului Agni. Focul vulcanic conservat pe fundul marii joaca un rol important in procesul ciclic de nimicire a lumii.

Surya (soarele) alunga intunericul si spiritele rele.E reprezentat astru ceresc, dar apare si antropomorfic. E venerat mai ales in V Indiei din cele mai vechi timpuri, din pricina cultului iranian mitraic.

Vayu (vantul) reprezentat cand ca fen natural,cand ca zeu.Cel mai rapid dintre toti zeii,actioneaza ca mesager al lui Indra.Are multe manifestari(la sf lumii bate in toate directiile)

Skanda (zeul razboiului sau Kumara, Kartikeya) apare ca fiu al lui Agni,ca fiu al fluvului Gange sau al zeului Siva si Parvati(legenda nasterii zeului din ultimii doi zei-cea mai cunoscuta).Cea mai mare cinstire in S Indiei,contopit cu un zeu al fertilitatii.Nasterea lui Kumara de Kalidasa(sursa de inspiratie pentru aceasta lucrare).

Ganesa - stapanul unei ostiri de fiinte divine aflate in jurul lui Siva.Reprezentat ca un omulet gras ,cu cap de elefant,si un colt retezat.invocat in special de cei care doreau sa ia o initiativa (poeti), multe lucrari literare fiind precedate de invcarea lui Ganesa.

Kama (munte) - zeul iubirii. E reprezentat cu un tanar frumos inarmat cu un arc cu sageti.Zeii si oamenii devin pasionali cand sunt loviti de una din sagetile sale. Kama a devenit nefericit cand a incercat sa intervina pe langa Siva pentru a o sprijini pe Parvati. Siva l-a transformat in cenusa ,dar i-a redat viata dupa ce sotia sa Rati a intervenit pentru el.3.4 Fitolatria; zoolatria cultul vaciiHindusii cinstesc pamantul in care sunt asezati nou nascutii si decedatii, mai ales m-tii Himalaya (considerati o parte a muntelui Meru), stancile ce ascund puteri miraculoase, apa - mai ales fluviul Gange, lacurile (Manasasarovara din Himalaya); focul (ajuta la purificarea pacatelor si incinerarea mortilor); luna (protejeaza nou-nascutii), pietrele pretioase care ascund in ele puteri miraculoase.

Ei venereaza o serie de plante, considerand ca acestea au viata si putere de perceptie, sufletele isi pot gasi salas pentru o perioada de timp; arborii care se bucura de cinstire deosebita sunt banyan si batelul.

O larga popularitate o are zoolatria, deoarece prin reincarnare animalele sunt salasul semenilor decedati; animale venerate - vaca, calul, gaita, vulturul;

Cultul vacii - cel mai venerat animal este vaca sacra (interdicitia de a consuma carne de vita; genereaza revolta intre musulmani si hindusi). Cultul vacii se refera la toate speciile de bovine mai putin la bivolii de culoare neagra care au un simbolism malefic. In prezent, restrictia consumului carnii de bovine reprezinta o tema discutabila supusa unor tensiuni politice aceasta interdictie lovindu-se de ratiuni igienice si economice;

Argumentele pro cultului vacii sacre:- arienii erau razboinici si pastori iar vacile erau animale sacre deoarece pentru arieni reprezentau principalul element al cultului vedic precum si prada de razboi (carne, lapte).- sacralizarea vacii in perioada vedica are legatura cu sacralizarea brahmanului - in calitate de egala a lui Aditi, vaca isi aducea propria contributie (asemenea regelui si brahmanului) la reglementarea ordinii cosmice, religioase, sociale dharma.- prescriptiile culturale vedice ignorau invatatura despre ahimsa (non-violenta), respectiv violentarea pana la sacrificare a oricaror fiinte vii, inclusiv animale !!! (paragraf neclar) - vaca figura in randul celor cinci animale ce puteau fi sacrificate pentru a li se consuma carnea de catre brahmani.- in perioada vedica mai ales in mediile traditionaliste cultul vacii se coreleaza cu consumarea celor 5 produse ale vacii: laptele, laptele acru, untul, urina, balega (balega aservea la spoirea peretilor si a dusumelelor avand efecte purificatoare ).3.5 Politeism,panteism,si monoteism alternativ D.p.d.v. religios India apare cand politeista cand monoteista. Politeismul se justifica prin varietatea cultelor consacrate nenumaratelor divinitati, purtand nume locale identificate si cu fortele naturii cum ar fi fluviile sau focul, dar si prin predilectia spiritului religios de a anima arborii, apele, muntii etc. cu o serie de fiinte sau forte supranaturale invizibile, care au atitudine buna sau rea asupra oamenilor. Panteismul hindus prezent ca sentiment al prezentei sau difuziunii universale apare nu doar in literatura upanisadelor, ci si in literatura epica devotionala hindusa.

Absolutul upanisadic e perceput ca fiinta pura (asti), dar acea fiinta subzista intr-o natura duala respectiv ca fiinta si ca devenire a acesteia; absolutul se prezinta ca explicit si neexplicit, divizibil si indivizibil; cel ce ii percepe aspectul sau imanent ii percepe si aspectul sau transcendent. Se obisnuieste ca el sa fie numit in diferite moduri - Agni, indra, Brahma etc., in sensul in care el apare multiplu, insa in realitate este unul.

In randul credinciosilor de rand, panteismul este perceput ca o simpla senzatie ca un sentiment nu ca un concept.

Hinduismul filosofic concepe ca divizarea Absolutului e virtuala, el e unul, dar se manifesta cu concursul a nenumarate divinitati cum se arata inUpanisade

In sistemul filosofic Vedanta Brahman nu e o cauza prima, nici substrat ontologic al unui univers. Brahman e acel Unul nonparticipativ, cel care exclude lumea si constiintele finite astfel panteismul hindus poate fi considerat ca un a-cosmism opus pancosmismului vehiculat de sistemele filosofice.

Monoteismul hindus prezinta caracteristici cu totul distincte: se manifesta prin cinstirea succesiva a unei anumite zeitati ignorandu-le pe celelalte. Fiecare divinitate nu e capabila sa reprezinte decat unul din chipurile unei divinitati infinit de bogate in continut, fiind individualizata de insusirile sale; marii zei ai panteonului ar fi aspecte diferite ale uneia si aceleiasi divinitati supreme.Aceasta forma de gandire a dus la sintetizarea invataturilor despre tripla forma (Trimurti) = Brahma (creatorul) + Visnu (conservatorul) + Siva (distrugatorul); adeptii fiecarei secte hinduse identifica divinitatea lor cu divinitatea suprema. Invatatura despre Trimurti are drept consecinta o reprezentare bisexuala a divinitatii. In fond este vorba despre creearea unui simbol in brahman a unui aspect al concentrarii absolute.

De aici a aparut imaginea despre viata divina ca fiind un joc dual intre absolutul adunat in sine insusi principiul feminin si principiul masculin aceasta doctrina prezentatnd aspecte multiple.

4. Hinduismul clasic

Hinduismul nu are un ntemeietor i nici o literatur sacr comun. Teoretic, el se fundamenteaz pe Vede, practic o importan n hinduism are colecia mai trzie de Upaniade i o serie remarcabil de lucrri smiti cu caracter sectar. Hinduismul nu cunoate o divinitate suprem. Pentru unii hindui, divinitatea suprem este Vishnu, pentru alii Siva; exist hindui care cinstesc alte diviniti, exist hindui atei. Unii practic rituri cu un caracter ngrozitor i orgiastic, alii duc o via profund ascetic i i venereaz zeul propriu sau zeii proprii. Hinduismul cuprinde n sine varii forme de religiozitate. Un lucru este absolut comun: fiecare om trebuie s se supun ciclului rencarnrilor.Un hindus devine i este hindus prin nsui faptul c aparine uneia sau alteia dintre grupele sociale consacrate ale societii hinduse.

4.1. Castele i relaiile sociale

n India, fiecare ins se legitimeaz, ntr-un anumit fel, prin nsemnele spaiului social i profesional din care face parte. El poate fi imediat recunoscut dup veminte i podoabe, dup semnele castei i profesiei pe care o exercit. Din punct de vedere religios, fiecare om poart simbolul divinitii tutelare pictat pe frunte.

Fiecare individ trebuie s respecte ntocmai statutul social i de cast motenit prin natere (jati), pentru c fiecare este ceea ce este n aceast via ca o consecin direct a faptelor (karman) proprii svrite n existenele anterioare, iar acest statut nu poate fi schimbat. Casta din care cineva face parte reflect caracterul su, motenit ca o consecin a faptelor svrite anterior. Casta din viitor, dintr-o existen ulterioar, va fi determinat de modul n care cineva acioneaz n prezent.

Maniera corect de a proceda n legtur cu orice problem n via e indicat de legile (dharma) castei (varna) i de stadiul vital specific (asrama) adecvat propriei tale vrste, Nu produsul propriului tu liber arbitru. Principala ta preocupare ca individ trebuie s fie doar aceea de a aborda fiecare problem de via ntr-o manier corespunztoare.

Pe de alt parte, fiecare om se nate n mediul pe care-1 merit i cruia corespunde din punct de vedere al capacitilor individuale i vocaiilor autoasumate ca efect al existenei sale anterioare. Fiul unui anumit om este calificat i predestinat pentru a-i asuma marca distinctiv a tatlui su i pentru a-i ocupa locul su n lume. O linie familial nu va sucomba atunci cnd lipsesc urmaii, pentru c pot avea loc adopii, ci cnd vocaia i tradiia familiei sunt abandonate. Amestecul castelor presupune sucombarea societii, care n acest caz devine o gloat inform.

Om este privit ca hindus n funcie de comportamentul su bun, ci nu n confomitate cu ceea ce el crede sau face; mai precis, n funcie de "ndemnarea" sa de a actiona conform legii.

Limbile indiene folosesc dou noiuni pentru a defini casta: var na (culoare a pielii) i jati (natere, familie). Jati sunt familii, care au ceva n comun, origine cu un cod comun de prescripii. Practicnd endogamia, adic cstoria n interiorul grupului i refuznd orice fel de aliane n exterior.

Prima mare cast este cea a brahmanilor. Erau deintorii prin excelen ai cuvntului sacru, ai Vedelor, nvau i cunoteau formulele sacre, erau clerici, alctuiau tratate sau comentarii ale scrierilor sacre, organizau viaa religioas i srbtorile, ndeplineau i funcia de astrologi i psihologi.

Casta brahmanilor se menine i astzi.

Prin nvtura i sfaturile lor, brahmanii sunt responsabili i pentru ordinea social sau dharma pe care au elaborat-o n Tradiie; un rege are ntotdeauna nu numai un preot brahman, ci i un ministru brahman. Un brahman este apt s cunoasc normele religioase.

Eti brahman pentru c te nati din prini brahmani, nu este superior celorlali prin natur, ci doar prin poziie. Brahmanul este omul al crui statut social este legat de puritate, brahmanul nu mnnc niciodat dect n compania celor egali cu el. Soia brahmanului trebuie s in seama i ea de obligaiile soului ei i trebuie s fie mai puin orientat spre dorine senzuale (kama) dect celelalte femei.

Cea de a doua mare varna este cea a rzboinicilor (katriya). n trecut, se ocupau de asigurarea ordinii n ar. Erau regii, radjahi (regi) i maharadjahii, cpeteniile de armat. Astzi, sunt mai greu identificabili.

Katriya este sacrificantul prin excelen, nu are posibilitatea de a asigura prosperitatea teritoriului su i succesul armatei pe care o conduce, fr a apela la serviciile brahmanului, iar brahmanul depinde aproape totalmente de prin sau rege n ce privete subzistena sa i condiiile sale de via. ntre cei doi exist o relaie perfect de interdependen i reciprocitate.Prin i rzboinic, un katriya nu are doar simpla menire de a utiliza fora i de a se dedica activitilor impure, o folosete i n diferite acte de binefacere, dar n primul rnd n sprijinul brahmanilor. Spre deosebire de brahman, el este nevegetarian, probabil i datorit funciei sale de aductor de sacrificii, este mnctor de carne i bea vin pn se mbat, prin atribuiile sale, consum butura sacr, soma, n cadrul ritualului cu acelai nume. Mare amator de femei, vntor, ucide oameni n lupt i este dispus s-i dea oricnd propria via pe cmpul de lupt.

Cea de a treia mare cast este vaisya, cuprinzndu-i pe agricultori i cresctorii de vite, adic pe toi cei a cror responsabilitate este de a face s dea roade bunurile acestei lumi. Ea este mprit n diverse clanuri (vis). Marea mas a ranilor din India sunt vaisya.

Aceste prime trei caste sunt socotite nobile sau pure (arya), avnd acces liber n temple.

A patra cast (varna), inferioar celor trei caste ariene amintite, este sudra, din care fac parte toi cei aflai n sfera serviciilor, mai ales meteugarii, fierarii, croitorii, pescarii etc. In afara sistemului castelor sunt cei denumii fr cast, portughezii i-au desemnat cu termenul de paria. Din aceast categorie fac parte, oamenii care ndeplinesc, practic, cele mai umile servicii.

ntre paria, cea mai cunoscut grup social o reprezint aa-numiii candala, candala sunt obligai s locuiasc n afara comunitii. Activitatea acestor candala viza aciuni dintre cele mai desconsiderate de ctre societatea hindus.

Exist, totui, prerea c aceti paria, respini n interiorul hinduismului, rmn n mod paradoxal pe mai departe hindui. Gandhi (1869-1948) a ncercat s-i reintegreze pe deplin sistemului hinduist, sub numele de Harijan. Dr. Ambedkar a propus o alt soluie: pentru ca ei s nceteze a mai fi exclui, este suficient s renune la hinduism. El a sugerat ca alternativ budismul. Cei care devin cretini sau musulmani, nceteaz, de asemenea, s mai fie exclui, pentru c ei se autoexclud din sistemul de caste.

4.2 Legea karmik i samsara

Karma legea consecinei cu privire la aciune, este fora ce conduce din spatele ciclului de rencarnri sau renateri ( samsara). Conform teoriei karmei, orice aciune are o consecin care se va concretiza fie n viaa aceasta, fie n viaa viitoare. Astfel, faptele morale bune vor avea consecine pozitive, iar faptele rele vor produce rezultate negative. Situaia actual a unui individ este explicat fcndu-se referin la faptele sale dintr-o via anterioar. Karma nu este pedeaps sau rsplat, ci o lege strict a consecinei.

Originea ideii de karma este nesigur, dar nceputurile ei pot fi plasate n non Vedic, grupuri heterodoxe precum Ajivikas i Jainii ( care dein o literatur destul de bogat pe tema karmei).

n Hinduism, termenul karma apare pentru prima dat n Rg Veda, unde desemneaz o fapt religioas, un sacrificiu. Aici nu gsim niciun indiciu despre nelesul de mai trziu de for ce conduce din spatele samsarei. Abia n Upaniade gsim acest sens.

Karma este una dintre noiunile fundamentale n hinduism i, dei are o etimologie foarte precisa, primete deseori interpretri dintre cele mai variate n cadrul colilor hinduiste. Literal, karma sau karman nseamn fapt sau fapte. n accepiunea hindus, o anume fapt nu se epuizeaz n momentul n care aciunea respectiv ia sfrit; n momentul n care aciunea a fost svrit, ea devine o nou entitate de sine, avnd repercusiuni prin ea nsi, fr a mai ine seama n vreun fel de voina sau de i anume influien din partea subiectului fptuitor.

Legea karmic se fundamenteaz pe aciunea obiectiv a oricrui lucru mplinit, independent de voina sau aciunile ulterioare ale subiectului aflat n cauz.

Karma nu este nici material, nici spiritual, ci este un strat intermediar al realitii. Ea poate apare sau dispare , poate s se amplifice sau poate s se diminueze, poate conduce la bine sau la ru, poate avea consecin o existen celest sau n adncurile iadului. Practic legea karmic acioneaz asemenea unei necesiti naturale.

Diferena dintre karma i moira (extras din context)

Dac destinul, moira, din mitologia greac rmne intangibil, nii zeii rmnnd neputincioi n faa lui, karma este totui vulnerabil, ea putnd fi influenat. Avem exemplul vedelor care afirm c orice karma poate fi schimbat, poate fi modificat prin sacrificiu, prin yajna. Tocmai n acest punct rezid superioritatea Vedelor. n viziunea hindus orice om se poate detaa de efectul legii karmice prin cunoatere. n religia i filosofia indian nu exist nimic absolut i metafizic necesar ca n filosofia greceasc. Totul este ciclic. Exist o diversitate de rencarnri , un numr infinit de cosmologii i decderi ale creaiei. Aa se face c legea karmic nu anihileaz libertatea de voin, dup cum nici libertatea de voin nu anihileaz karma.

Suma total a faptelor fiecruia, indiferent dac acestea i au cauza n gnduri, cuvinte sau n plan fizic, are consecine bune sau rele. Orice om se va rencarna n funcie de meritele sale. Fapta bun se va materializa, de altfel, fie n aceast via, fie ntr-una viitoare, sub forma unor satisfacii diferite. La fel, aciunea rea provoac lips de merit, surs a multor suferine n viaa actual sau n cea viitoare. Omul se va rencarna n funcie de efectele faptelor sale, de calitatea acestora, fie n rndul zeilor, fie din nou ca om sau ca animal. Toate aciunile omului produc, deci, un fel de energie care se acumuleaz de-a lungul ntregii viei, iar aceast mas de energie nsumat este determinant pentru existena viitoare. Muli i-au gsit n legea karmic o consolare, pentru c aceasta le ofer o explicaie asupra modului att de arbitrar n care se distribuie bunurile n aceast lume. Dac cineva se plaseaz undeva jos pe scara structurii sociale, singurul vinovat este el nsui.

Samsara reprezint rencarnarea sau renaterea; n religiile Asiei ciclul de natere i moarte ca rezultat al actiunii sau al faptei cuiva ( karma). Ca i karma, ideea de samsara nu are origine Vedic sau heterodox, totui este discutabil.

Moartea cuiva nu nseamn dect detaarea de vechiul trup, de vemintele nvechite purtate pn atunci, i mbrcarea n altele noi. Sinele real i venic al celui care se rencarneaz rmne totdeauna dincolo de eveniment, de ceea ce se observ, i ntruct el este adevrata esen a oricrui individ, este inutil lamentarea legat de un presupus destin al cuiva. n concepia hindus nu a fost o perioad de timp n care cineva s nu fi existat o vreme, la fel cum nici nu va fi o vreme n care cineva s nceteze de a mai exista vreodat n viitor.

Naterea i moartea sunt consecine inevitabile ale karmei, sau ale aciunilor omului. Cnd ceva este fcut, o nlnuire de aciuni sau de reacii se desprind inevitabil din acea fapt. Astfel, omul i cei din jurul lui sunt prini ntr-o nlnuire nesfrit de cauzalitate. Odat ce o fiin exist ca om, este prin natura sa s fie obligat s reacioneze la diferitele situaii ce apar n viaa lui, i astfel, reacionnd, este prins n ciclul karmei.

Mai mult dect att, acest proces de renatere si moarte nu este limitat doar la om. Este motenit de ntreaga natur. Toate fiinele sunt ntr-un flux i ntr-un proces de dezvoltare i de dispariie doar pentru a se dezvolta i a trece dincolo de acest ciclu repetitiv. Acesta este conceptul de samsara, procesul ciclic ce se aplic cosmosului i tuturor entitilor din interiorul cosmosului. Samsara este procesul interminabil cu care se confrunt ntregul univers.

Principiul de la care pornete oricare hindus n interpretarea semnificaiei faptei este urmtoarea: nu trebuie s cauti niciodat rsplata n ndeplinirea propriilor obligaii. Orice act n sine trebuie s poarte marca detarii tale de un anume profit de ordin material sau spiritual. Orice ncercare de evadare din propria situaie, de abandonare a propriului statut, prin fapt, este sortit eecului.

Existena actual, fie ea ct de dezonorant, nu poate fi anihilat imediat, dect eventual cu cea care urmeaz. Fiecruia nu-i revine dect obligaia de a se achita de obligaiile pe care viaa i le incumb. Inclusiv persoanele nscute ntr-o cast impur ( mturtorii de strad, cei care transport cadavre etc.) trebuie s-i respecte ntocmai menirea pe care o au n aceast existen i s nu ignore limitele propriei lor caste. ndeplinindu-i ct mai bine cu putin atribuiile ce decurg din statutul propriei caste, ei devin membri virtuoi i desvrii ai societii; pe de alt parte, dac i arog caliti i atribuii care nu le revin, se fac vinovai de periclitarea ordinii sacre.

Printre jaini, ntregul univers depinde de elementele contiente i incontiente. Pentru ei samsara reprezint procesul prin care sufletele sunt capabile de a se desprinde de ceea ce este material.

n budhism, samsara este ciclul continuelor apariii n cadrul existenei, n care eul nu poate fi renscut: el are o consecin continu guvernat de karma.

n India tradiional, credina n ciclul rencarnrilor se impune aproape de la sine. Oamenii sunt crescui n aceast credin i se adapteaz ei nc din copilrie. Ca i buditii, hinduii nu cred n rencarnare n msura n care cretinii cred n nvierea n trup. Ei nu caut niciodat indicii, semne sau dovezi n aceast privin.

4.2.1 Samsra cosmic

Universul este supus unei cicliciti venice: el este creat, se distruge, apoi este iar recreat. Cosmosul are 7 straturi suprapuse, primele 6 sunt numire cer, iar cel de-al aptelea pmnt. Pmntul cuprinde mai multe regiuni subterane: 7 locuri subterane (ptla), unde locuiesc demoni n palate luxoase, i multe infernuri (naraka), unde oamenii ri ndur chinuri pn se rencarneaz. Pe pmnt exist 7 continente n form de cerc, nconjurate de mare. Continentul de mijloc este mprit de 6 lanuri muntoase n 7 regiuni paralele, cel mai sudic fiind India. Punctul de mijloc al lumii fiind la mijlocul celor 7 regiuni paralele, mai exact n muntele Meru.

Perioada de timp scurs de la crearea universului pn la distrugerea lui este numit kalpa, ce const din o mie de mari vrste cosmice, mprite la rndul lor n 4 vrste (yuga), numiri ce vin de la cele patru aruncri ale jocului de zaruri indian:

a) Krita-Yuga perioada infinit, corespunde aruncrii cu 4 puncte, 4 fiind totalitatea, perfeciune, deine toate cele 4 sferturi. Este vrsta desvrit, epoca binecuvntat n care atotputernice sunt dreptatea, fericirea, buntatea. Acum, toat lumea respect principiile ordinii morale unviersale, dharma. Ar corespunde perioadei paradisiace din tradiia biblic. Toi oamenii sunt virtuoi i prin vocaie se nasc virtuoi.

b) Tret-Yuga corespunde aruncrii cu 3 puncte i marcheaz o prim regresiune la nivel cosmic. Oamenii mai respect doar trei sferturi din totalitatea ptratului, din ordinea cosmic. Omul se ghideaz dup trei piloni existeniali: munc, suferin i moarte.

c) Dvpara-Yuga vrsta echilibrului periculos, dintre perfeciune i imperfeciune, lumin i ntuneric. Doar dou dintre cele patru sferturi din dharma sunt nc eficiente n lume. Valorile nu mai sunt valori, totul este devalortizat. Ordinea spiritual nu se mai impune n spaiul uman i universal. Toi oamenii devin josnici, refractari fa de propria lor condiie uman.

d) Kali-Yuga perioada rea, din dharma rmne doar un sfert. Corespunde aruncrii cu un singur punct, adic cu care se pierde. Omul i societatea ating cea mai de jos treapt a dezintegrrii. Acum doar proprietatea ofer poziie social, bogia devine surs de virtui, aceast vrst de ciclu se calculeaz c a nceput vineri 18 februarie 3102 .d.Hr.

Ultima Yuga, cea n care ne aflm acum, este considerat perioada ntunericului prin excelen , fiind corelat cu numele zeiei Kali, Cea Neagr. Hinduismul susine c involuia i dezordinea religioas, moral, social, nu poate fi niciodat total i definitiv, c ncepnd de la o anumit limit ea se rstoarn. Ultima perioad se caracterizeaz astfel printr-o cronicizare etapizat a mizeriei materiale i spirituale i printr-o ascensiune progresiv i constant a celor ri n detrimentul celor buni.

Un ciclu cosmic complet, numit mahyuga, dureaz 12.000 de ani, sfrindu-se cu o disoluie. Aceti ani sunt socotii ani divini, fiecare dintre ei durnd 360 de ani, deci 4.320.000 de ani dureaz un ciclu cosmic. O mie de mahyuga constituie o form (kalpa), iar 14 kalpa alctuiesc un manvantra, condus de un Manu, regele mitic primordial. Un kalpa dureaz ct o zi din viaa lui Brahma, altul ct o noapte. O sut de asemenea ani alctuiesc viaa zeului, care ns nu epuizeaz timpul, deoarece zeii nu sunt eterni, iar creaiile i distrugerile cosmice se prelungesc la infinit.

n perspectiva Marelui Timp, orice existen este precar i iluzorie. Att existena uman ct i istoria n sine sunt golite de realitate. Existena n timp devine, astfel, ontologic, o inexisten, o irealitate. Lumea este iluzorie, ntruct durata ei de conservare este nondurat. Lumea n care trim rmne ireal i iluzorie tocmai pentru faptul c nu va mai fi peste zece mii sau o sut de mii de ani, existena uman durnd ct cuprinsul unei clipe.

Conform mitologiei hinduiste, istoria universului, n trecerea sa periodic de la evoluia la involuie, e conceput ca un proces biologic, moral, religios, social de degenerare etapizat i implacabil, de dezintegrare i decdere. Omul i tot ce exist, cosmosul n ansamblul su, trebuie s se supun necondiionat i permanent acestei samsra cosmice.

4.3 Dharma i moka

Dharma ordinea venic care se impune categoric att la nivel cosmic, ct i la nivel social i individual. Tradiii i obiceiuri, justiie, evlavie, merite religioase i morale, nu sunt altceva dect aspecte ale acestei dharma. Stabilitatea naturii i a vieii sociale este dependent de aceast ordine universal.

Cnd cineva respect dharma, i merge bine, iar cnd ncalc obligaiile religioase i sociale care-i revin, i merge ru, el devenind un pericol pentru ordinea religioas i social existent. Astfel, exist o corelaie ntre nvtura despre ordinea cosmic i cea despre legea karmic. Dharma este singura care-l nsoete pe om dup moarte.

Dharma este socotit bun doar n msura n care reuete s impun existena fericit a ntregului univers, constituit din cele-trei-lumi, pmntul, cerul i spaiul intermediar, sau, mai trziu, pmntul, cerul i regiunile subterestre, analoage infernului. Ea este nsui binele, fr nicio trimitere la un Bine transcendent, pentru c asigur continuitatea lumii empirice. Dac societatea ncalc normele stabile de dharma, ea va degenera i va sucomba. Dezordinea afecteaz dharma, deci ntregul univers.

Dharma nu recunoate omul aa cum este el, ca persoan unic, ci numai ca brbat sau femeie, copil, matur, btrn, etc. Individul hindus este contient c el nu este altceva dect un simplu termen ntr-un sistem de relaii, o verig a ntregului mecanism social. Existena individual nu are o semnificaie deosebit, pentru c individul n sine nu e dect o simpl roti n transmiterea tiinelor sacre i profane, a obiceiurilor, a modurilor de via specifice unei caste. Scopul su este preluarea destinului naintailor si.

Dharma nu are acelai coninut pentru fiecare grup uman. Fiecare are propria sa dharma, svadharma (corespunde funciei sociale a castelor: pt brahman funcia sacerdotal; pt katriya, katra f. Militar i princiar; pt vaiya comerul i agricultura; pt sudra slujirea celor 3 caste superioare. Dharma mai e clasificat cu noiunile de artha (interesul, avuia, puterea) i kma (plcerea iubirii i simurilor).

Noiunea de kma are rol central ntr-o seam de doctrine i practici filosofico-religioase despre condiia uman i statutul femeilor. Femeia este descris n primul rnd, la bine i la ru, n raport cu brbatul de care depinde, n principal soul ei, i n al doilea rnd n calitate de mama. Funcia de reproducere este subordonat kma, nenumrate mituri i atribuie femeii iniiativa plcerii. Femeia este asemnat zeiei Sri, ntruchiparea frumuseii. Svadharma femeii este nsi dragostea. Toate femeile trebuie s studieze Tratatul despre kma (Kamsutra), inclusiv fetele inainte de mriti.

Deasupra celor trei scopuri ale vieii (dharma, artha i kma) se afl scopul supre al oricrei strdanii religioase moka, mntuirea sau eliberarea final a hinduismului. Cunoatem trei ci ce pot conduce la atingerea acestui scop suprem:

a) Karmamrga (calea faptei) punce accentul pe faptele ritualice, nu poate conduce direct la eliberare. Se poate doar spera ca ntr-o existen ulterioar s se realizeze o stare superioar fa de aceasta.

b) Jnnamrga (calea cunoaterii) conduce cu certitudine la eliberare. Cunoaterea este cunoscut nc din perioada upaniadic, fiind preluat de hinduism.

c) Bhaktimrga (calea iubirii devoionale) completeaz calea cunoaterii i semnific iubirea fa de un Dumnezeu personal, fiind cel mai sigur drum spre eliberare.

Pentru suflet exist 2 ci: A. Sufletul mntuit merge pe un traseu care exclude orice posibilitate de rentoarcere; B. Sufletul nemntuit se ndreapt spre cosmos, dup care va reveni i se va rencarna. De aici, reiese tema principal propus de Jnnamrga: depirea i transcederea a ceea ce nelegem n mod curent prin moarte. Aceast transcedere nu poate exista n sfera realitii, ci ea trebuie s se plaseze necondiionat dincolo de aceasta. Realitatea transcendent s-ar afla n fiina cea mai profund a tuturor lucrurilor, perceput ca Sinele Absolut, pentru c nu poate fi perceput prin intermediul simurilor, ci prin intuiie i identificare cu ea. Realitatea ultim, Absolutul, este nemuritoare i neschimbabil, nenscut, transcendent, incognoscibil, dei reprezint izvorul oricrei cunoateri, fr nceput i sfrit, este satyasya satya, Realitatea realitilor. Calea spre aceast Realitate este cunoaterea, descoperit doar sub calea unui cunosctor, unui rsi. Ea faciliteaz accesul spre un paln superior, reprezint valoarea suprem. Valoarea cunoaterii este att de mult apreciat nct chiar dharma este anihilat prin ea.

Aceast cunoatere este foarte greu de exprimat. Ea se plaseaz undeva n profunzime, n contiin, prin atingerea unui substrat profund al sufletului. Este vorba de un antrenament sistematic n vederea experierii acestei structuri abisale a sinelui. Expresiile folosite nu pot fi privite dect ca o simpl apropiere dialectic: Cunoaterea este imanent i transcendent, simultan non-imanent i non-transcendent, este o afirmare i o negare simultan.

n concepia hindus, omul trebuie s nvee s disting realitatea de irealitate, existena de non-exsiten, fapt ce exclude orice cunoatere obiectual. n acest sens, cel ce experiaz aceast stare de contiin se detaeaz de absolut toate categoriile raionale, fiindc pentru el cuvintele sunt inutile. Maestrul este doar un ndrumtor, un exemplu.

Moka sau mukti nu are aceeai semnificaie ca mntuirea cretin. Ea este separaia dintre real i ireal, dintre sine i trup. Prin moka nu se schimb starea antic a Sinelui, ci contiina omului. Moka este autoidentificarea sau autopercepia propriei contiine. Este vorba de nimicirea efectelor karmice, de distrugerea materiei corporale i a trupului subtil. D.p.d.v. psihologic, este vorba de o izbucnire din interior, pe cnd d.p.d.v. ontologic nu are loc nici o schimbare. Fericirea este perceput ca o supra-fericire. Mntuirea cretin l privete pe om ca pe o fiin istoric, care a cazut n pcat i s-a schimbat antic n adncurile fiinei sale, pcatul atingnd sinele omului.

Aadar, calea spre moka nu este o cale propriu-zis spre mntuire, ci mai degrab o metod de distincie, de detaare i separare. Ea transcede istoria, fiind o realitate metafizic, supralogic i atemporal, n vreme ce mntuirea cretin este o realitate istoric, temporal, ca i o realitate material.

4.4 Cele patru stadii ale vieii (arama)

Potrivit concepiei hinduse, viaa nu se deruleaz la ntmplare, ci totul este bine reglementat i raportat la normele cosmice i individuale care au si implicaii profunde n plan social. Din dorina de a rupe ciclicitatea impus de legea karmic, exist posibilitatea evadrii din acest prizonierat prin asumarea unor etape pe care nsi viaa actual le impune.

a) Etapa de brachmacarin (practicant al lui brahman) ncepe n jurul vrstei de 8-12 ani i vizeaz exclusiv copii de sex masculin care aparin celor trei caste superioare sau pe cei de dou ori nscui adic iniiai pentru aceast pregtire. Dup ceremonia de iniiere numit upanayana, copilul avea s-i prseasc familia de origine pentru a intra n comunitatea condusa de guru, unde inva s memoreze Vedele, i pn la vrsta de 24 de ani primete o educaie att profan ct i religioas.

Investit cu simbolul sforii religioase, discipolul nu avea obligaia de a sta aproape de guru-l sau ca de un izvor de hran spiritual si de a r mne cast (brahmacarya) pe toat durata uceniciei numit sraddha care simboliza fidelitatea i susrusa care simboliza acultarea i supunerea fa de maestrul-clutz.

In societatea contemporan, aceast perioad de iniiere este nlocuit de perioada de colarizare ns , in aceast perioad se pune accent mai mult pe memorie dect pe calitatea ateniei si receptrii celor comunicate, reminiscen din perioada Vedelor.

b) Grihastha

Dup terminarea stadiului de discipol,tnaru trece printr-o alt etapa, aceea a ntemeierii unei familii (grihastha). Acum el preia pofesia i preocuprile parintelui su, se cstorete cu o soie aleas de parini, va face copii, devenind un Pater familias. De asemenea, de acum va trebui sa ii asume si celelalte greuti i necazuri ale vieii conjugale numit kama, precum i interesele averii i proprietii (artha) pentru a putea sustine un guru al familiei care va binecuvnta i asista familia n orice mprejurae, fiind un sftuitor i duhovnic al familiei.

c) Vanaprastha

Trecut fiind de jumtatea vieii sale, acum pater familias va trebui s se detaeze de familie, de avere, de viaa conjugal i de obligaiile sociale. Toate aceste preocupri vor fi preluate de fiii si iar el se va retrage, va pleca n pdure- vanaprastha, pentru a intra n penultima asrama, perioada de cautare a Sinelui , scopul final al celei de a treia etape din viaa sa de hindus. n aceast etapa el incepe cutarea luntric, detsat de toate celelate probleme ale vieii.

d) Sannyasin Asceast etap era dorit de orice om care voia s se elibereze de ciclicitatea reincarnrii (samsara). Sannyasa + ruptura omului de ceea ce reprezenta el pna atunci, l va conduce spre adevrata eliberare ( moksa), insemnnd nu o ruptur de lume ci o contopire cu Brahman, ncercnd s redobndeasc puritatea propriului sine (atman) i implicit a Sinelui universal, a lui Brahman. De acum, unica fiin important pentru el rmane atman, care trebuie eliberat de via i de moarte. Regsirea propriului Sine (atman- Brahman), reprezint pentru orice sannyasin, antidotul transmigraiei reuind prin aceasta s se elibereze de lanul sufocant al rencarnrilor (samsara), perceput ca fiind un prizonierat, o sclavie.La acest al patrulea stadiu al vieii se poate ajunge numai atunci cand s-a trecut prin cele trei etape i decizia n acest sens este definitiv.Dei este obligat sa renune la cele mai sus amintite, totui Sannyasin-ul este obligat s triasc n simbioz cu societatea pentru c altfel nu i-ar putea acoperi singur nevoile materiale de supravieuire chiar dac acum el se plaseaz n afara societii pe care o contest i o ignor sau o dispreuiete . el devine cumva anarhic i antisocial. Nu mai are dreptul la o nou locuin, trebuie s cltoreasc permanent, fr o anumit destinaie, s nu rmn niciodat dou nopi n acelai sat i nici mai mult de cinci nopi n acelai ora. El este un ceretor ambulant care i schimb locul etapizat pentru a supravieui, neavnd voie s i gseasc adpost ntr-un loc de plelerinaj (tirtha) doar in cele 4 luni ale anotimpului ploios, far a-i face camarazi.Dei sastrele hinduse pun accent pe viaa solitar a unui sannyasin, totui practica hindus modern este mai flexibil. Cei aflai in aceast etap trebuie sa fie buni i prietenoi cu orice creatur, i s fie sinceri. Unui sanyasin nu i este permis s aprind focul , indiferent dac pentru a gti sau pentru a aduce jertfe, trebuind s se hrneasc doar din cerit, ins doar ct i trebuie pentru o singur mas, consumnd cat pentru a supravieui, neavnd voie s se sature (ex.mbuibarea). trebuie s poarte haine vechi.n hinduismul contemporan se constat o decanden a statutului de sannyasin, pentru c au acces toate castele, inclusiv femeile i acestia se pot cstori fr s-i piard acest statut chiar dac vechile texte sacre avertizeaz c cei care nu se detaeaz de aceast viaa i de viaa sexual , vor trebui s plateasc avnd s se rencarneze timp de 60. 000 ani n vierme de (n) excremente, obolan, vultur, cine, mgar, porc, pom fr flori i fructe, spirit ru, i abia apoi ca om, dar ntr-o subcast numit candala.Iniierea n treapta de sannyasin este diferit de la o sect la alta. n mod normal ea se efectueazo dup o perioad de ndrumare i teste efectuate de un guru. Inainte de initiere se prevede o perioad de post i abstinen , raderea oricrui fir de pr de pe corp apoi incinerarea simbolic a cadavrului celui care se iniiaz, srtitorul acestor fapte fiind nsui cel care candideaz la iniiere care se consider din acel moment ca i mort pentru lumea aceasta, tocmai de aceea cand va muri cu adevrat el nu va mai fi incinerat ci nhumat. 4.5 Sisteme filosofico-religioase (darsanas)

Dintre multele coli filosofice care aparin spectrului hindus sunt considerate ortodoxe doar sase dintre ele, care merg pe linia hinduismului clasic i inflexibil: Vedanta, Mimamsa, Samkhya, Yoga, Nyaya i Vaiseshika. Dei se contrazic aparent, ele sunt percepute ca expresii complementare ale adevrului unic asupra diverselor planuri ale contiinei hinduse n general, intuiii completive din diferite unghiuri ale realitii unice.

Fondatorii acestor sisteme sau curente Kapila, Patanjaly, Jaimini, Vyasa, Gautama i Kanada ar trebui privii mai degrab ca fiind nite coli n sine dect ca persoane, pentru c despre ei nu se tie nimic. Sutrele lor se constituie ntr-un adevrat prolog al unei hermeneutici ulterioare , fiecare dintre punctele de vedere prezentate avnd i argumente mpotriva celeilalte, lucru firesc, dup cum afirm i Mircea Eliade.

4.5.1. Vedanta

4.5.1.1. Vedanta presankarian

Termenul vedanta ( literal sfritul vedei) desemna Upaniadele , care n mod cronologic succed textelor vedice. Dei iniial Vedanta viza ansamblul doctrinelor upaniadice, ulterior desemna sistemul filosofic (darsana) cu acelai nume din rndul celor ase existente n acea perioad. Este vorba de Vedanta presankarian, existent in perioada de dinainte de marele filosof Sankara, care a sistematizat aceast doctrin filosofic.

Textele Brahma-sutra atribuite lui Badarayana reprezint cea mai veche lucrare din istoria filosofiei vedantine dar nu i prima pentru c autorul citeaz n textele redactate de el numele i conceptiile filosofice ale altor predecesori ai si.

Comentnd relaia dintre sufletele (atman-ii) individuale i Sinele (Brahman) universal, autorul amintete trei teorii diferite: 1. atman i Brahman sunt identici dintotdeauna i pentru totdeauna

2. arman i Brahman sunt, pn la eliberare, total distinci i separai

3. sufletele individual sunt de esen divin dar nu identice cu Brahman.

Din aceasta reiese c Badarayana urmrea configurarea unei doctrine conform creia Brahman reprezenta cauza material i eficient , fundament al atman-ilor individuali, relaie intre creaie i Absolutul anonim.

O alt problem fundamental abordat in aceast perioad este relaia dintre Brahman, creaie i maya(manifestare a forei magice). n aceast perioad maya primid o semnificaie de ignoran , netiin, i e comparat cu visul, astfel realitile multiforme din lumea exterioar reprezint expresia aceleiai iluzii(maya), ca i coninutul visurilor.

Avnd tendina de a considera tot ceea ce este aparent real spre Absolutul nedifereniat i indivizibil ,Unul Tot, se va ajunge la concluzia c dac Brahman este eterna Unicitate-Totalitate , inseamn ca nu doar cosmosul este iluzoriu (maya) ci i sufletul individual (atman). De fapt nu exist dect o singur realitate, Brahman, iar cand sannyasin-ul aflat n meditaie experiaz propriul su atman, el triete triete de fapt lumina extatic a unui etern prezent. Deci, Brahman este autorul real al tuturor faptelor iar realitile pe care le triete cineva in aceast experien nu sunt pentru Brahman dect nite simple nume, cuvinte, dar fr ca prin aceasta el s se simt afectat ci ceva.

Autorul principal al ritualurilor sacrificiale din doctrina vedantin presankarian este nsui Brahman, el fiind deopotriv prezent n toate instrumentele utilizate la indeplinirea sacrificiului respectiv, in animalul de sacrificiu , dar i n cele folosite la ndeplinirea altor activiti ale omului. Sacerdorul, sacrificiul in sine, zeii crora le era destinat sacrificiul , nu erau dect forme fenomenale asumate de Brahman.

Idealul urmrit de aceast civilizaie viza anihilarea propriei realiti , anularea de sine: fiecare era totul i nimic.

4.5.1.2. Vedanta sankarian

Filosoful Sankara a sistematizat ntreaga doctrin a predecesorilor si i a realizat un sistem teologic cu o puternic amprent penenteist pe marginea misticii atman-Brahman. Conceptul su fundamental este advaita (non-dualitatea), nediferenierea i nondistincia lui Brahman absolut. Pluralitatea lumii aparente este rezultatul iluziei (maya). Cauza primordial a aceste iluzii este avidya (ignorana , necunoaterea) care ine sufletele individuale n stare de prizonierat a ciclului rencarnrilor. Toi cei care ajung s perceap iluzia (maya) lumii fenomenale atat de diversificat i non-dualitatea (advaita) adevratului Sine (Brahman), se pot considera eliberai i se vor contopi dup moarte cu acesta.

n gndirea Sankarian singura realitate pur, exitent n sine i prin sine, este Brahman i el exist fr calificare (nirguna), far specificare(nirvisesa), ntr-o stare izolat (kevala) de orice form particular. El este sinele (atman) oricrei fiine psihice i substratul intregului Univers, pe care l creeaz prin transformare (vivarta), nu prin evoluie (parinama), transmind lumii fenomenale propria-i realitate, rmnnd in premanen trancendent fa de aceast lume care tocmai din cauza aceastei izolri se reduce la o simpl iluzie (maya).

Pornind de la celebra formul tat tvam asi , Acela eti tu din gndirea upaniadic, Sankara consider Sinele (atman) drept unica realitate i spune c toate celelalte lucruri nu sunt decat produse iluzorii ale netiinei i ignoranei (avidya). Iluzia deruteaz permanent facultile noastre de percepie, cunoatere i intuiie. Adevratul Sine transcende mereu posibilitile de cunoatere i cand este cunoscut nu mai exist niciun fel de ignoran (avidya) sau iluzie (maya), diferen intre individualitate i totalitate, deci nu mai exist lume.

Acest adevar nu poate fi cunoscut atata vreme cat cineva rmne subjugat in limitele ignoranei iar asa numiii tiutori, nu pot cunoate nici ei acest adevr din cauza faptului c . de ndat ce contiina lor devine identic cu Brahman, ignorana nu mai exist.

Ignorana este inexplicabil pentru c nu poate fi explicat prin raionament, fiindc odat cu trezirea cunoaterii nu mai exist necunoastere. Ea nu poate rezista actiunii rationamentului cum nici inteunericul actiunii soarelui !!!!

Trsturile omului eliberat n timpul vieii (jivanmukta), sunt descrise avnd profilul omului divin pe pmnt- identic cu patriarhul evreu, filosoful-atlet grec, stoic-soldatul roman, sau nteleptul erudit confucianist.

Un asemenea om eliberat se comporta asemenea unuia ce asist la un spectacol de magie , cunoscnd faptul c totul este de fapt un scenariu, o iluzie furit de arta magic. Iluminatul vedantin nu se strduiete s perceap ce se ntmpl n jurul su deoarece tie ca nu este nimic de vzut i orice efort n acest sens l conduce spre o linie greit. Dei el i percepe propria individualitate in deplin libertate n lumea aparent real, totui, el nu-i observ nici mcar propriul trup, nici lumea din care face parte, pentru c e perfect contient ca ambele sunt complet iluzorii. De fapt, n aceast ipostaz, el reuete s se detaeze d epropria sa personalitate si de tot ce intr in contact cu el, neidentificndu-se niciodat pe sine cu sine nsui sau cu orice altceva i se pare c vede.

Vedantinul eliberat nu-i mai propune dect s duc la bun sfrit efectul karmei acumulate din existenele anterioare. Mai concret, el i percepe viaa sa actual , propria istorie , comportndu-se asemenea unui martor indiferent, fa de tot ceea ce se ntmpl n personalitatea sa fenomenal. Sinele si joac rolul de lumintor al personalitii sale de care tocmai s-a detaat in scopul ntreinerii trupului i nu pentru altceva. El accepta aceast stare ingrat atunci cand efectele karmice anterioare se epuizeaz i respiraia vital se dizolv n Supremul Brahman care este Fericirea Luntric.

n acest moment nu mai exist nicio form de ignoran , dispaer efectele acesteia i orice fundament al vreunui eu iluzoriu. Sunt anihilate toate funciile simurilor despre oboecte ale lumii nconjurtoare, dispare iluzia contiinei de sine, pentru c este absorbit de relaia eu-tu survenit n urma raportrii permanente a uni eu iluzoriu la un tu la fel de iluzoriu.

Lumea fenomenal a distinctiilor a fost depit , anulat i de acum sinele (atman) individual se regsete total n Sinele (Brahman) absolut i va rmne n aceast stare final pentru totdeauna.

4.5.3. Samkhya

Prima sistematizare e fcut n sec. V de Isvara Krishna, n Samkhya-karika. Terminologia folosit este atestat deja n Katha-Upaniad, sec. IV .Hr. Apar i diferite comentarii la acest tratat, fcute de Vacaspati Misra i Anirudha. Samkhya este un fel de gnoz eliberatoare, alturi de Yoga, care e o tehnic practic. Samkhya (literal nseamn doctrina numerelor) este o continuare a filosofiei upaniadice, accentund cunoaterea pentru eliberare. Adevrata cunoatere rezult din analiza structurilor Naturii, a vieii psihomentale i experienei prezenei Sinelui universal. Originea Samkhya trebuie cutat n analiza componentelor umane. Se face distincia ntre elementele de care omul se detaeaz la moarte i cele nemuritoare, ce-l nsoesc. Originea Samkhya ine de mistic, ceea ce subzist din om dup moarte, adevratul Sine etern.

Conform Samkhya, exist dou principii: spiritul (purusha), numit i monada vital atman, i materia primordial, ambele fiind eterne. Purusha este entitatea vie din spatele tuturor metamorfozelor vieii. Nu are form, nici coninut, nici nsuiri, nici nceput sau sfrit, nici componente. Spiritul este neataat, impasibil, neinteresat, nu poate fi n dependen, etern liber. Ca i atman din Upaniade, purusha este inexprimabil. Toate atributele sunt negative. Spiritul este cel care vede, martorul izolat, neutru, spectator. Nu are dorine sau inteligen, e venic liber. Dac pare un agent, e din cauza iluziei (maya) omeneti i a apropierii yogyata (un fel de armonie ntre sinele-purusha i inteligena-buddhi, produsul materiei).

Purusha este o entitate imaterial, ce nu cunoate fericirea. E necreativ, nu se transform, nu ia parte la suferine, posesiuni sau sentimente ci e absolut izolat, chiar dac pare implicat n via. Purusha este asimilat unei fiine vii, datorit upadhiselor (atribute limitative), prnd a avea respiraie i alte procese organice, dar el rmne impasibil i intangibil. Samkhya susine c exist atia purusha ci oameni. Dar fiecare purusha este o monad izolat, cci fiecare Sine nu poate avea contact cu lumea nconjurtoare. Universul e plin de aceti purusha eterni, liberi, fr comunicare ntre ei. Potrivit Vedanta, aceast concepie nu se justific, cci pluralitatea sinelui este o iluzie (maya). Samkhya susine pluralitatea purusha pentru c dac ar exista doar un Spirit universal, primul om eliberat ar fi eliberat ntreaga specie uman. Existena unuia ar exclude i existena altor spirite eliberate sau aservite. Nici viaa, moartea, sexele diferite n-ar fi putut coexista.

Materia primordial este real i etern ca spiritul-purusha. Totui este dinamic i creatoare. Este omogen dar are trei moduri de existen: sattva lumin i nelepciune; rajas energie motrice i activitate mental; tamas inerie i obscuritate psihomental. Acestea au un caracter obiectiv (fenomene ale luminii exterioare) i unul subiectiv alimenteaz fluxul psihomental.

Dup ce depete starea de echilibru perfect, materia originar (prakti) devine o mas energetic. Se transform din mas energetic n mas unitar aperceptiv, fr experien personal, dar cu contiina propriului eu. Evoluia cunoate 2 direcii: una spre lumea fenomenal obiectiv i alta spre cea subiectiv. Masa unitar aperceptiv se transform n funcie de dominaia uneia din cele 3 moduri de exprimare a materiei.

Principiul individuaiei prin contiina de sine este important. Creaia lumii este un act cvasi psihic. Fenomenele obiective i psihofiziologice au o origine comun, difereniindu-se doar prin existen i exprimare: satva lumina i nelepciunea n fen. psihomentale, rajas energia motrice i activitatea mental n fen. psihofiziologice iar tamas fen. lumii materiale (atomi, organisme). Deci Samkyha susine c orice experien psihic este un simplu proces mental. Astfel, n plan moral, buntatea e o purificare a materiei subtile, contiina. Manifestrile materiei primordiale penetreaz ntreg cosmosul, deci diferena ntre om i Cosmos este doar una de grad, nu de esen.

Evoluia (parinama) este dezvoltarea a ceea ce exist virtual n masa energetic. Nu a avut loc o creaie, cosmogonie, ci o actualizare a potenialitii din materia primordial ca mas energetic vie. Nicio form nou nu depete posibilitile de existen aflate deja n univers. Nimic nu se creaz, creaia exist din venicie, va recpta echilibrul iniial n urma marii resorbii finale mahapralaya, restabilindu-se dharma cosmic.

ntre cauz i efect exist o relaie real. Orice efect exist potenial n cauz (M. Eliade), altfel n-ar avea loc o relaie ntre existen i non-existen, ntre fiin i nefiin. Asta susine i Isvara Krishna, c tot ce realizeaz o cauz este doar manifestarea efectului preexistent. Ideea se ntlnete i n alt text Samkhya: dup cum statuia dintr-un bloc de piatr este doar dezvluit de sculptor, aa cauza nate aciunea prin care se manifest efectul.

Lumea este compus, nu simpl. Are multe structuri i forme. Acesta este un argument metafizic: tot ceea ce este compus exist pentru un altul, are caracter teleologic. Creaia are misiunea de a servi Spiritului universal (purusha). Este dovada existenei lui Purusha. Acesta este mascat, dar materia primordial este activat de instinctul teleologic din ea, contribuind la eliberarea lui purusha.

Opoziia dintre Purusha-prakti amintete de dualismul iranian Bine-Ru (Ahura Mazda Angra Mainyu). Este un exemplu de diade i polariti care asigur alternana vieii i lumii. Acest dualism este o formul prin care se exprim formule antitetice complementare ale realitii: zi-noapte; brbat-femeie; via-moarte; sntate-boal. Binele i rul fceau marte din acelai ritm cosmic. i la chinezi apare principiul yin (feminin) i yang (masculin).

Degradarea vieii cosmice i individuale se datoreaz iluziei omului (maya). Gndirea indian refuz lumea aa cum este, considernd-o efemer i iluzorie. neleptul indian devalorizeaz aceast via fiind intuiete existena a altceva, Absolutul. Sursa tuturor suferinelor este solidaritatea omului cu lumea nconjurtoare, cosmosul, participarea sa la Natur (prakti). Asta atrage o via profan, un proces continuu de desacralizare. Asta nseamn c eliberarea omului nseamn desolidarizarea de cosmos i viaa profan asumat.

Cosmosul i viaa profan au un rol dublu: a) l transfer pe om spre suferin, i datorit legii karmice, l supune ciclului nesfrit al rencarnrilor (samsara); b) l ajut pe om s-i caute eliberarea (moka) aspectul pozitiv. Orice experien uman produce suferin, dar neleptul indian nu este pesimist, nu se resemneaz. Contientizarea suferinei constituie premisa eliberrii de aceasta. El nelege c singura soluie este retragerea din lume, renunarea la bunuri i orgolii, izolarea total. Nu sufer doar neleptul, durerea are o dimensiune cosmic, este un mod ontologic la care e supus existena. Durerii i se supun i zeii i insectele, pentru c exist n timp. Omul este privilegiat fa de zei i alte fiine, cci are posibilitatea de a-i depi condiia, de a se elibera. Suferina este universal dar nu definitiv.

Calea spre eliberare se face prin cunoaterea real a spiritului. Prima etap este negarea ideii c spiritul are atribute. Se presupune negarea suferinei spiritului, cci este un fapt obiectiv, exterior, fr valoare. Cnd neleptul cunoate pe purusha, nu mai exist valori. Durerea nu mai e durere sau non-durere, este un fapt, fr valoare. Cnd cineva nelege c purusha este liber, etern i inactiv, tot ce se ntmpl, dureri, gnduri, nu-i mai aparin. Durerea este cosmic iar omul o suport doar dac rmne prizonierul iluziilor.

Cunoaterea din Samkhya este metafizic, o trezire ce descoper Sinele, realitatea. Nu se dobndete ci e o autorevelaie brusc. Nu intervine divinitatea, pentru c nu exist Dumnezeu. Nici riturile nici practicile nu o dobndesc. Un eliberat prin cunoatere va continua s acioneze, pentru c este nc prizonierul potenialului karmic din existenele anterioare. Acest potenial cere actualizarea i consumarea dup legea karmic. Dar activitatea nu-i mai aparine, se deruleaz automat, mecanic. Cnd cel eliberat acioneaz, nu gndete eu acionez ci se acioneaz. El poate face ce vrea, faptele nu-i mai aparin, nu mai au consecine, nici limite. Autorul aciunilor sale nu mai este el, sinele, ci un instrument impersonal, un regizor intermediar care epuizeaz efectele karmice acumulate n timp. La moarte, cnd toat potenialele sunt consumate, spiritul prsete trupul iar spiritul (purusha) este eliberat pentru totdeauna.

4.5.4. Yoga

4.5.4.1. Origini i tipuri Yoga

Pe lng mistica cunoaterii, un rol important l are mistica exerciiului sau psihotehnica Yoga. Primele referiri la tehnicile Yoga apar n textele brahmanice, apoi Upaniade i Mahabharata. Dar i n Vede apar ascei ce aveau tehnici parayoghine i puteri miraculoase. Paralel cu aceast Yoga panindian se formuleaz o Yoga clasic, redactat de Patanjali n Yoga-Sutra. El scrie c nu este creatorul Yoga ci revizuiete tradiiile i tehnici Yoga. Din toate tradiiile le pstreaz pe cele credibile. n linii mari el reia filosofia Samkhya pe care o subordoneaz unui teism superficial, exaltnd valoarea practic a meditaiei. El susine c doar cunoaterea nu poate conduce la eliberarea final. Gnoza doar pregtete terenul pentru eliberare (moka). Dar adevrata eliberare poate fi atins doar cu tehnica ascetic contemplativ Yoga. Yoga ca i Samkhya este suprimarea contiinei normale, dar printr-o tehnic fiziologic.

Yoga are o structur practic i iniiatic. Nu poate fi nvat singur ci cu un maestru (guru). n India toate celelalte sisteme filosofice sunt predate de maetri, transmise pe cale oral, fiind confideniale. La Yoga e mai evident: yoghinul abandoneaz lumea profan, societatea, familia i este ndrumat de guru. Depete etapizat valorile condiiei umane. El vrea s moar fa de aceast via pentru a renate la un alt mod de a fi. Re-naterea Yoga este accesul la un mod de existen neprofan, metafizic, indescriptibil: moka, Nirvana, asamskna etc.

Acest doctrin este fundamentul meditaiei n jainism, budism i hinduism. Mai multe forme de Yoga: Hatha-Yoga (agresiv, dur) cultiv exerciii fizice; Bhakti-Yoga (devoional) pune accent pe iubirea fa de un Dumnezeu personal, Mantra-Yoga invoc numele divin, Karma-Yoga se fundamenteaz pe fapta moral, Jnana-Yoga se concentreaz pe experiena mistic, Raja-Yoga (regal) coreleaz Bhakti, Karma i Jnana i acord atenie meditaiei; Layakriya-Yoga (realizarea unirii) propune unirea mistic dintre eul individual (jiva) i Sinele divin universal (atman) prin actul sexual.

4.5.4.2. Treptele Yoga

Pentru Patanjali, Yoga presupune nsuirea de practici i exerciii spirituale (membre), necesare pentru concentrarea suprem, samadhi. Aceste membre sunt i etape ale ascezei spirituale n scopul eliberrii finale: yama, niyama, asana, pranayama, pratyahara, dharana, dhyana, samadhi.

a. Yama (nfrnrile) se refer la cele 5 comandamente morale ale ascetului. Prima este ahimsa (s nu ucizi), adic non-violena asupra niciunei creaturi niciodat i n niciun mod. Al doilea e satya (s nu mini); cuvntul i gndul trebuie s corespund cu faptele (ce a fost vzut, auzit sau dedus). Al 3lea e asteya (s nu furi), anihileaz orice dorin de a fura. Al 4lea e brahmacarya (abstinen sexual) conserv energia nervoas. Yoga consider importante forele secrete ale facultii generatoare, energie care dac e consumat, slbete capacitatea cerebral, iar nfrnat va uura contemplaia. Abstinena e totodat anihilarea oricrei forme de tentaie. Instinctul va fi dezrdcinat din simuri. Al 5lea e aparigraha (s nu fii avar) const n lipsa ataamentului fa de bunuri. Aceste nfrnri yama nu produc o stare yogic, ci una purificat.

b. niyama discipline corporale i psihice. Ele constau n puritatea (sauca), mulumirea, mpcarea, asceza, cunoaterea de sine i druirea total Stpnului Divin. Purificarea este curirea intern a organelor, toxinele sunt eliminate prin purgaii artificiale. Pe ele insist Hatha-Yoga (cea fiziologic). Vyasa spune c sauca implic i purificarea spiritului.

c. asana. n aceast treapt debuteaz Yoga. Este Poziia-lotus, stabil i agreabil. nvat de la guru, ea d trupului stabilitate rigid i reduce efortul fizic. Este incomod la nceput dar dup antrenament se regleaz procesele fiziologice, concentrarea fiind pe contiin. Simurile devin neutre, survine izolarea contiinei. Nu se mai comunic cu propria activitate senzorial. Asana reduce micarea la o singur postur, imobil, sacr, necesar tuturor tehnicilor yoghinice. Abolete condiia uman obinuit.

Practicanii Yoga susin fortificarea trupului i alte funcii terapeutice prin multiple poziii. Exemple: utthita padmasana ofer viziuni supranaturale i vindec afeciuni respiratorii, supta padmasana vindec organe digestive, yoga-asana elimin insomniile, gupta anga-asana vindec impotena, manauka-asana face trupul invizibil. Medicina modern e rezervat n privina acestor efecte. Exist centre Yoga ce susin c folosesc mijloace terapeutice fr conotaii religioase dar sunt scene regizate pentru banii turitilor.

d. Pranayama. Este disciplinarea respiraiei. Omul obinuit respir aritmic, n funcie de mprejurri sau tensiunea mental, iar atenia e necontrolat. Cum orice efort este o exteriorizare, pranayama ncearc anihilarea efortului respirator: yoghinul respir disciplinat, ritmat, pentru a uita de ea. Exist o relaie ntre ritmul respiraiei i strile de contiin. Ritmnd respiraia, ncetinind-o, yoghinul verific stri de contiin care sunt inaccesibile n stare de veghe sau n somn (respiraia e lent). Prin pranayama yoghinul realizeaz ritmul respirator din timpul somnului i penetreaz lucid i contient strile mentale proprii somnului.

Ritmul respiraiei se realizeaz prin armonia inspiraiei (puraka), reinerii aerului (kumbhaka) i expiraiei (remka). Controlul suflului suspend respiraia spontan. Controlul circulaiei suflurilor n ntreg organismul presupune controlarea ntregii individualiti psihice ntrupate.

Prana, nc din perioada vedic i upaniadic, era considerat sursa vieii, fiind identificat cu sinele (atman). Controlul acestei fore este scopul oricrui yoghin. Este cea mai important for de via mpotriva degenerrii fizice. Prin controlul asupra repiraiei, se diminueaz ritmul respirator nct practicantul realizeaz impercepia acestuia, dei e contient. n aceast treapt ei pot fi ngropai cteva zile sau sptmni, supravieuind. Secretul ar fi c yoghinul i diminueaz necesitatea de oxigen, iar puinul aer care penetreaz pmntul este suficient. Klostermaier consemneaz cazul unui yoghin care a stat asistat de medici 21 de zile sub pmnt i o sptmn sub ap. Pentru a redeveni contient, yoghinul are nevoie de mult timp s-i revin, dar n-au aprut afeciuni fizice sau psihice secundare. Exist multe legende ale yoghinilor de pranayama, dar medicina modern nu le acord credibilitate.

e. Pratyahara este suprimarea fluxului continuu de gnduri, sentimente. Mintea (citta) se afl ntr-o continu agitaie. Ea asimileaz formele i culorile oferite de simuri, imaginaie, memorie i emoii i se transform n acele forme. Cunoate o metamorfoz fr limite. Pentru a o controla, yoghinul trebuie s stopeze impulsurile senzoriale exterioare dar i cele interioare: amintiri, pasiuni. Prin disciplinarea respiraiei, vlul tenebrelor dispare, mintea se poate concentra. Yoghinul i verific calitatea concentrrii prin introvertirea simurilor. Chiar dac simurile sunt anihilate, mintea tot are reprezentri senzoriale: ea nu se folosete de percepia senzorial, ci poate cunoate prin puterile proprii. Aceast cunoatere direct, prin contemplaie, este mai real dect cunoaterea normal senzorial. Yoghinul intr n contact cu realitatea prin nelepciune (prajna), gnoz, fr s mai fie distras de simuri. Omul obinuit nu poate avea aceast libertate, cci spiritul este tulburat de senzori, subcontient sau lumea nconjurtor. Yoghinul nu anihileaz aceste fenomene, ci le contempl direct, esena lor, nu prin forme sau stri mentale. Le percepe mistic, nu senzorial.

f. Dharana. Este a 6a treapt Yoga, dar e de fapt ekagrata, adic fixarea ntr-un singur punct. Este punctul de plecare al meditaiei yoga. Concentrarea se face pe ombilic, pe lotusul inimii, ntre sprncene, vrful nasului, obiect luminos, gnd sau Isvara (Domnul). Concentrarea nu poate avea loc fr un obiect pe care s se fixeze gndul. Ekagrata (concentrarea pe un punct) duce la eliminarea automatismelor din contiina omului. Subcontientul aduce n contiin diferite obiecte n permanen. Ekagrata impune controlul asupra senzorilor i a subcontientului. Controlul nseamn s poi interveni voluntar n derularea celor dou provocri mentale. Yoghinul poate oricnd i oriunde s-i concentreze atenia asupra unui singur punct, dobndind o voin autentic.

g. Dhyana (meditaia). n cadrul ei coninutul mental este unic i mintea curge continuu spre el. Accesul yoghinului spre coninutul mental se face prin ptrunderea n profunzimea aceluiai obiect i nu dinspre periferie spre centru. Coninutul mental este acelai dar mintea rmne dinamic, fiecare moment repetnd momentele anterioare i ulterioare. Meditaia este o cltorie nluntrul obiectului. Aceast meditaie este diferit de cea profan i inexplicabil. Actul de ptrundere nu se poate concepe sau intui. Meditaia yoghin impune coeren i luciditate. Niciun continuum mental nu poate dobndi densitatea i puritatea dhyanei. Meditaia profan se limiteaz la forma exterioar sau valoarea unui obiect, iar dhyana le penetreaz i asimileaz magic. Continuumul yoghinic nu folosete asocieri, analogii, simboluri ci apeleaz la experiena direct i percepie mistic. Dhyana este instrumentul de penetrare a esenei lucrurilor i de asimilare a realitii.

h. Samadhi. Enstaza este rezultatul final i apogeul eforturilor i exerciiilor spirituale ale ascetului. Este starea contemplativ n care gndirea percepe spontan forma obiectului concentrrii, fr s se foloseasc de raiune sau imaginaie. Obiectul se descoper n sine. Yoghinul nu face distincie ntre actul percepiei i obiectul meditaiei. Coincidena ntre cunoatere i obiect este real, obiectulnu mai e delimitat ca fenomen ci e golit de sine. Ascetul anihileaz iluzia care ine prizonier omul obinuit.

Samadhi nu e o trans hipnotic. Psihologia indian atribuie hipnoza unei stri ocazionale i provizorii. Bhatta Kallata n tratatul Spanda Karika face deosebirea ntre trans hipnotic i samadhi. Transa hipnotic este o paralizie emoional a fluxului mental; samadhi e concentrarea supra unui punct fix, dup anihilarea multitudinii de stri mentale.

Dac samadhi se face pe un obiect sau idei (fixarea minii pe un punct din spaiu sau idei), enstaza se numete samprajnata samadhi, adic o conjuncie cu suport, difereniind subiectul de obiect. Dac samadhi se face ignornd orice relaie exterioar sau mental, realiznd o conjuncie fr alteritate (nelegere mistic i deplin a fiinei), el realizeaz enstaza nedifereniat, asamprajnata samadhi. Dac enstaza difereniat este un instrument de eliberare cnd nelege adevrul i oprete suferina, cea nedifereniat anihileaz impresiile tuturor funciilor mentale anterioare. Aceasta blocheaz efectele karmice acumulate i declanate n trecut. n primul tip de enstaz toate funciile mentale staioneaz, sunt inhibate, n afar de meditaie; n al doilea tip, orice contiin dispare, toate funciile mentale au fost blocate. Prin aceast enstaz se face ruptura de nivel, accederea mistic de la a fi la a cunoate, de la fiin la cunoaterea fiinei. Aceast experien supralogic i supraraional duce la fuziunea tuturor modalitilor fiinei.

4.5.4.3. Eliberarea final i puterile miraculoase (siddhi)

Orice filosofie indian pornete de la premisa c ntreaga existen este impregnat de suferin. Suferina uman se datoreaz necunoaterii, ignoranei(avidy). Nu este vorba ns de orice ignoran, ci de ignorana provocat de necunoaterea real a spiritului, o ignoran de ordin metafizic. De aceea, anihilarea ei nu se poate realiza dect printr-o cunoatere de ordin metafizic. Sistemul Smkhya recomand realizarea eliberrii exclusiv prin gnoz, pe cnd Yoga consider indispensabile asceza i meditaia. In viziunea ambelor sisteme, suferina uman i are originea n iluzie (maya); datorit ei, omul confund viaa sa psihomental cu spiritul, cu Sinele. In viziunea acestor sisteme, strile de contiin sunt simple produse rafinate ale substanei primordiale (prakrti), aflat le baza luminii fizice i fiinelor vii.

Potrivit ambelor sisteme, eliberarea se produce n momentul n care acest adevr a fost neles, cnd adeptul respectiv contientizeaz, spontan i brusc, adevrata realitate, imperceptibil pn atunci. n acest moment spiritul i-a recptat libertatea sa primordial. Conform Smkhya, eliberarea intervine cnd respectivul ncepe s stpneasc temeinic cunoaterea esenei i formelor substanei primordiale i a legilor care-i direcioneaz evoluia. Sistemul Yoga susine i el aceast cunoatere a substanei primordiale, dar confer valoare doar tehnicii contemplative, singura capabil s reveleze autonomia i atotputernicia spiritului.

Yoga lui Patanjali i propune abolirea oricrui tip de experien provenite din eroarea logic i chiar metafizic, nlocuind-o cu o experien enstatic, suprasenzorial i supraraional. Prin intuiia contemplativ, yoghinul transcende definitiv condiia uman, obinnd n final libertatea total; detandu-se de orice coninut senzorial sau structur intelectual, yoghinul dobndete o stare necondiionat, care nu mai este pur experien, ci pur i simplu un fel de revelaie. Intelectul (buddhi) i ncheie misiunea, se ndeprteaz de spirit i se reintegreaz n substana primordial (prakrti). Yoghinul realizeaz eliberarea, se comport asemenea unui mort n via, pentru c nu mai ntreine nicio relaie cu lumea. El nu mai triete sub constrngerea timpului, ci n afara acestuia, ntr-un fel de prezent etern.

Toate filosofiile, tehnicile ascetice i contemplative indiene i propun vindecarea omului de suferina existenei n timp. Soluia propus de acestea este arderea sau consumarea efectelor karmice i anularea vieii viitoare. Unul dintre mijloacele de a consuma rezidurile karmice este tehnica rentoarcerii n urm, n scopul de a-i cunoate existenele anterioare i a reveni la starea primordial, pur.

Semnificaia i finalitatea acestei tehnici vizeaz rentoarcerea n timp i redescoperirea punctului de plecare care coincide cu cosmogonia. A retri vieile anterioare i a le nelege nseamn a consuma efectele karmice acumulate, adic a arde pcatele.

Spre deosebire de Samkhya, Yoga afirm existena unui Dumnezeu, Isvara. Acesta nu este creatorul lumii, ntruct cosmosul, viaa i oamenii sunt opera materiei primordiale (prakrti). Fr s mijloceasc n vreun fel mntuirea acestora, Isvara l poate ajuta pe ascet s ajung la samdhi. n opinia lui Patanjali, ajutorul divin este efectul unei simpatii metafizice dintre Sinele universal i sinele individual. E vorba de o simpatie care nu face altceva dect s lege una de alta dou entiti nrudite.

Meditnd i realiznd samadhi fa de un obiect anume, yoghinul dobdete anumite puteri miraculoase, anumite fore oculte: nelege limbajul animalelor, tie exact cnd va muri, poate citi gndurile oamenilor, se poate face invizibil, dobndete fora unui elefant etc.

Yoga pretinde rezolvarea mai tuturor necunoscutelor pe care tiina i medicina modern nc nu le-au identificat. De aceea, tot mai muli cercettori se ntreab la ce-ar mai putea folosi eforturile omului de tiin din moment ce yoga a gsit rspunsul la toate problemele existenei. K. Klosternaier este foarte intransigent n aceast privin, subliniind c n biografiile i autobiografiile yoghinilor sunt relatate nenumrate episoade fantastice , care dup ce au fost verificate, s-au dovedit a fi simple nscociri i escrocherii.

4.6 Mistica bhaktiDoctrina bhakti se adreseaz tuturor categoriilor populaiei, inclusiv femeilor i celor din casta sdra. Scopul acestei doctrine este tot eliberarea (moksa), dar aceasta nu este dependent de acte sacrificiale complicate sau de speculaii abstracte. Conform acestei nvturi, cea mai bun cale spre eliberarea din ciclul infinit a