DEBRA DIXON
Mai mult ca
odinioar`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
IOAN DR~GHICI
ALCRISRomance
Capitolul 1
Eden \[i privi fiul [i-l \ntreb` dac` era sigur c` vrea s`-[i \nso]easc`
bunicii \n Fran]a.
Copilul avu o u[oar` ezitare.
– Cred c` da... Trebuie s` fie bine, dar ar fi [i mai bine dac` ai
veni cu noi.
Eden \nchise o clip` ochii pentru a alunga amintirea verii \n care,
\mpreun` cu Dane, se dusese \n c`utarea soarelui pân` la ]`rmul
Mediteranei. Sim]i privirea lui Jonathan fixat` asupra ei [i, \n ciuda
tulbur`rii, \i r`spunse cu o voce ferm`:
– Este numai pentru dou` s`pt`mâni [i [tii bine c` nu pot l`sa
magazinul.
– Bunica spune c` nimic nu te \mpiedic`, spuse el bosumflat.
– Jonathan! Bunica nu \n]elege, dar tu ar trebui. Trebuie s` câ[tig
existen]a pentru amândoi [i nu-mi pot permite s`-mi iau oricând
concediu.
– Bunica spune c` pentru c` acum nu mai e[ti c`s`torit`...
– Ajunge, Jonathan! exclam` ea.
Refuza s` asculte asemenea cuvinte venind de la un copil de cinci
ani [i jum`tate care probabil nici nu le cuno[tea \n]elesul. {i-i
repro[a teribil mamei ei c` vorbise de divor], f`r` \ndoial` nu lui
Jonathan, dar totu[i \n prezen]a lui.
Nu mai suporta s-o aud` spunând \n preajma ei c` Trevor Lawson
s-ar putea plictisi \ntr-o zi s` a[tepte. Mama ei nu accepta c` dup`
experien]a ei cu Dane nu era deloc gr`bit` s` se angajeze din nou.
De altfel, ea nu-i ceruse nimic lui Trevor, nici s-o a[tepte, nici s-o
curteze. |i aprecia compania, desigur, dar n-avea nici o dorin]` de a
se c`s`tori cu el.
Când fiul ei, mai \mbufnat ca oricând, \i ceru permisiunea s` se
uite la televizor, i-o acord` imediat. |nchizând cu grij` u[a salonului,
Eden lu` telefonul [i-[i sun` mama.
– |l p`strezi pe Jonathan cincisprezece zile, nu mai mult.
Tonul glacial al Irenei Spencer \i tr`da decep]ia.
– {i ce vei face cu el \n restul vacan]ei? Este absurd, Eden...
– Mai este \nc` doamna Willis, mam`, [i \n zilele când nu va putea
veni, m` va \nso]i la magazin.
– Este complet nes`buit. Dac` cel pu]in ai accepta s` te
c`s`tore[ti cu Trevor, n-ai avea nevoie s` munce[ti. Sunt ani de zile
de când ai divor]at [i lui Jonathan \i trebuie un tat`.
– Mam`, nu \ncepe iar!
Tân`ra femeie \[i p`stra cu mare greutate calmul când discu]ia
lua aceast` \ntors`tur`, dar nu [tia cum s`-[i opreasc` mama, pentru
care era subiectul preferat.
– N-ar fi trebuit niciodat` s` te c`s`tore[ti cu acel...
6 DEBRA DIXON
Eden \nchise brutal telefonul. Irene nu va \nceta niciodat` s`-i
repete: "C`s`tore[te-te cu Trevor, el are bani, ca tat`l t`u, nu ca acel
bun de nimic Dane Sutherland..."
De altfel, Dane nu era un "bun de nimic". Dup` unele informa]ii
culese din ziare, se pare c` devenise cineva. Desigur, la optsprezece
ani cât avea ea când se c`s`torise cu el \mpotriva voin]ei p`rin]ilor,
el se str`duia cu mare greutate s`-[i fac` un loc \n lumea petrolului
[i nu avea timp de consacrat unei c`s`torii pe care n-o dorise.
Ea fusese aceea care vrusese aceast` c`s`torie. Pe vremea aceea,
nu f`cea decât dup` capul ei. {i acum, preg`tind cina lui Jonathan,
se gândea cu am`r`ciune la acel scurt mariaj care nu-i adusese decât
decep]ie [i durere. Nu \mplinise \nc` nou`sprezece ani \n momentul
divor]ului. Copilul se n`scuse [ase luni mai târziu; Dane nu [tiuse
probabil nimic. {i acum, n-o s` se lase influen]at` s` \ncerce din nou
o experien]` care s-ar putea dovedi la fel de dezastruoas`.
***
A doua zi diminea]`, duminic`, \i telefon` mamei ei. |n pofida
recentei lor dispute, Eden nu fu prea uimit`. Irene f`cea o chestiune
de onoare din a nu p`stra niciodat` ranchiun`, cel pu]in asta declara
cu o vag` ipocrizie. Acest cusur n-o sup`ra cu adev`rat pe fiica ei,
care \nv`]ase s` se \mpace cu asta. De ce se temea Eden, era c` Irene,
care dispunea de tot timpul ei, s` nu-l foloseasc` \nlocuind-o pe
lâng` Jonathan, [i... s` nu reu[easc` \ncetul cu \ncetul.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 7
– Te a[tept`m la prânz ca de obicei, draga mea; tat`l t`u \l va
trimite pe Briggs cu ma[ina. {i nu uita lucrurile lui Jonathan. El
doarme la noi seara asta, deoarece plec`m mâine.
|n realitate, era vorba de a doua zi dup`-amiaz`, dar nu voia s`-[i
supere mama asupra acestui punct.
– M-a[ fi lipsit bucuroas` de acest prânz. Totu[i, dac` insi[ti...
– Insist, murmur` Irene cu o voce suav`.
Când \l z`ri pe Trevor printre invita]i, \n]elese motivul acestei
insisten]e!
– A]i putea s` v` vede]i mai mult amândoi, f`r` Jonathan, le spuse
Irene, zâmbind cu un aer inocent.
Trevor \ncuviin]` cu ochi astr`lucitori.
– Poate voi reu[i s-o conving s` mi se al`ture \ntr-un weekend...?
– Nu, mul]umesc. |n perioada asta a anului, Saint-Tropez este
foarte pu]in interesant pentru mine, i-o t`ie Eden pe un ton sec.
– Oh, eu ador acest loc! fredon` mama ei.
– Pentru c` este plin de oameni la mod` [i pentru c` toate
prietenele tale frivole sunt acolo, replic` fiica ei caustic.
– Eden este r`ut`cioas`! se plânse ea, \ntorcându-se spre Trevor.
– Este prea frumoas` pentru a fi r`ut`cioas`, dar v` \n]eleg, draga
mea Irene.
Stupiditatea acestei reflec]ii o exasper` pe tân`ra femeie, care se
\ndrept` spre cel`lalt cap`t al gr`dinii, s`-l vad` pe tat`l ei. |l g`sea
mai pu]in insuportabil; de[i foarte bogat, considera averea drept o
virtute [i n-avea stim` decât pentru ea. Nu-l iertase niciodat` pe Dane
c` nu se l`sase cump`rat, dar odat` cu vârsta, devenea mai tolerant;
poate chiar \[i schimbase p`rerea despre el... Cu o mi[care brusc` a
8 DEBRA DIXON
capului, ca pentru a-l alunga pe Dane din gândurile ei, \[i arunc`
spre spate p`rul greu blond [i \ncepu cu Richard Spencer o discu]ie
pasionant` despre plant`rile lui.
Mai târziu \n timpul serii, Trevor o duse s` cineze [i, fire[te,
trebui o dat` mai mult s`-i refuze cererea \n c`s`torie.
– N-o s` spui nu toat` via]a! remarc` el cu un aer \ngrijorat,
trântind portiera ma[inii lui \ntr-un mod care ar`ta limpede ce
credea despre cartierul \n care locuia tân`ra femeie.
Nu se ar`t` mai mul]umit când ea \i r`spunse c` nu inten]iona
s`-[i schimbe via]a, deocamdat`. |n schimb, \n seara asta era obosit`
[i el nu va putea r`mâne mult.
– Magazinul acela blestemat! zise el pe un ton acru.
Prefera s` invoce aceast` scuz`, \n loc s` admit` c` ea urm`rea s`
scape de el.
– Dac` ar fi un comer] obi[nuit, ai putea s` livrezi m`rfurile. Dar
antichit`]ile, ce idee! E[ti obligat` s` mergi tu \ns`]i s` scotoce[ti
peste tot, s` cumperi mobile [i bibelouri ca s` le revinzi dup` aceea,
n-are sens!
Dac` Eden nu s-ar fi sim]it atât de obosit` [i de contrariat`, ar fi
râs despre modul cum descria el meseria ei.
– |]i reamintesc c` eu mi-am ales aceast` activitate. Asta m`
prive[te, [i trebuie s`-mi câ[tig existen]a.
Trevor oft` lung, ridicând ochii spre cer.
– Dar am eu destui bani ca s` duci o via]` confortabil`, \mpreun`
cu Jonathan.
– Vrei s` spui c` tat`l t`u are bani.
– {i al t`u se scald` \n bani, i-o \ntoarse el.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 9
Am putea fi pe deplin ferici]i, dac` ai consim]i s` te c`s`tore[ti cu
mine.
"{i de ce nu?" se gândi tân`ra femeie. |l privi ca \n vis. Era pu]in
mai \n vârst` decât ea, avea prestan]` [i o adora dintotdeauna.
– |ntr-o zi, poate, murmur` ea, ezitând pentru prima dat`.
Trebuie s`-mi la[i timp.
O asemenea cerere p`rea exagerat` dup` atâ]ia ani, dar Trevor,
bucuros c` ob]inuse aceast` slab` concesie, consider` mai elegant s`
nu discute acest aspect [i abord` alte subiecte de conversa]ie. La ora
zece, dup` un ultim pahar, plec` f`r` s` se lase rugat.
"Este \ntr-adev`r fermec`tor", \[i spuse Eden \nchizând u[a dup` el,
uitându-l imediat.
Apartamentul i se p`ru pustiu f`r` Jonathan. Singur`tatea o ap`sa
uneori, de când locuia aici. Dup` na[tere, când vrusese s` fie
independent`, nu-[i f`cuse iluzii: [tia c` nu va fi u[or. Avusese totu[i
norocul s` g`seasc` aceste patru camere, bine amenajate, [i o
doamn` de \ncredere \n acela[i imobil care acceptase s` se ocupe de
copila[... {i munca ei... Ce [ans` avusese, de asemenea, s` fi \ntâlnit
o comerciant` de antichit`]i care [tiuse s` recunoasc` la tân`ra
femeie gustul ei foarte sigur [i talentul \nn`scut pentru descoperirea
veritabilelor obiecte de art`. Este adev`rat c` Eden cotrob`ise mult
timp, de pl`cere, magazinele cu lucruri de ocazie \nainte s-o
cunoasc` pe Lydia Granger. {i când aceasta, \n urm` cu trei ani,
hot`râse s` se retrag`, Eden putuse s` preia magazinul, cu ajutorul
unei mici sume mo[tenite de la bunicul ei.
Afacerile mergeau bine. Asta \i permitea s` aib` r`spunderi [i s`
fie suficient de ocupat` ca s`-i abat` mintea de la gândurile sumbre.
10 DEBRA DIXON
Numai când era singur` acas`, aceste gânduri o asaltau din nou.
A doua zi, spre ora [ase, dup` \nchiderea magazinului, asculta cu
o ureche distrat` informa]iile la radio, ocupându-se de diverse
treburi, când \ncremeni brusc, auzind o scurt` [tire:
"S-a anun]at producerea unui accident pe o platform` de foraj a
unei companii petroliere care prospecteaz` \n Marea Nordului, \n
preajma Insulelor Shetland. Doi b`rba]i au murit, iar conduc`torul
lucr`rilor, Dane Sutherland, este grav r`nit. Sper`m s` v` putem da
alte am`nunte \n urm`toarele noastre edi]ii..."
Vocea continua, dar Eden n-o mai asculta. Livid`, c`zu pe un
scaun, cu capul \n mâini.
– Oh, nu! gemu ea. Nu se poate, nu lui Dane.
Degeaba divor]aser`, era tat`l lui Jonathan, la urma urmei. El nu
[tia c` are un fiu, Eden nu i-o spusese niciodat`. |ncercase, când era
la spital, cu pu]in \nainte de na[tere; \i \ncredin]ase lui Trevor o
scrisoare, ca s-o pun` la po[t`. Nu \ndr`znise s-o dea mamei sale,
deoarece era sigur` c` Irene, care se opusese cu \nver[unare
c`s`toriei, n-ar fi trimis-o destinatarului. Neprimind r`spuns dup`
na[terea copila[ului, \i trimisese \nc` una, pe aceea[i cale. |n cele
dou` misive, \i scria doar c` era bolnav` [i c` trebuia s`-i anun]e ceva,
dar Dane nu d`duse vreun semn de via]`. Or, trebuia s` le fi primit,
deoarece le adresase Companiei unde lucra, cu men]iunea s` fie
trimis` pe numele destinatarului. Dane \i lipsise \ngrozitor \n
perioada aceea, apoi sentimentul se estompase de-a lungul anilor.
Deodat`, fu cuprins` de o senza]ie de grea]` [i trebui s`-[i toarne
un coniac. Când, dup` câteva \nghi]ituri, \[i reveni \n fire, hot`r\ s`
treac` la ac]iune. Vestea accidentului o tulburase; avea convingerea
MAI MULT CA ODINIOAR~ 11
c` nu putea risca s`-l vad` pe Dane disp`rând f`r` s`-i fi vorbit
despre Jonathan. Nu se opri nici m`car asupra gândului c` reac]ia ei,
poate excesiv`, dezv`luia f`r` \ndoial` sentimente pe care prefera s`
le ignore. Se duse s` aga]e \n vitrina magazinului un anun] care
informa clien]ii c` va lipsi pân` s`pt`mâna urm`toare.
Oare cât timp \i trebuia s` ajung` \n Insulele Shetland? Dane va
mai fi \nc` \n spital? Descuie u[a, bran[` sistemul de alarm` [i ie[i.
Cel mai bine era s` telefoneze la "Petroles Budford". Acolo, vor [ti
s`-i dea toate informa]iile de care avea nevoie.
|ntr-adev`r, odat` primul moment de surpriz` trecut, deoarece
evident nimeni de acolo n-avea cuno[tin]` de existen]a unei doamne
Sutherland, Compania se dovedi de o remarcabil` eficacitate. Eden
fu ea \ns`[i uimit` de respectul care i se ar`ta: avion privat cu reac]ie,
elicopter, nici un mijloc nu fu economisit pentru a-i permite s`
ajung` cu bine \ntr-un timp record.
Baza era situat` pe una din insulele cele mai \ndep`rtate de
coasta sco]ian`. Luminat slab de lun`, locul i se p`ru f`cut mai mult
pentru pesc`ru[i [i foci decât pentru oameni. Era impresionat`.
|nainte de a p`r`si Londra, telefonase \n Fran]a. Mama ei fusese
stupefiat`.
– E[ti nebun`, biata mea copil`! La ce-]i va folosi asta?
– Mam`, nu [tiu dac` va supravie]ui r`nilor, [i are dreptul s` afle
de existen]a lui Jonathan.
– De ce? strigase Irene cu o voce ascu]it`. Nu mai are nici un
drept!
– Te sun când m` \ntorc, mam`; s`rut`-l pe Jonathan pentru
mine.
12 DEBRA DIXON
***
Contempla insula din elicopter, \nfiorându-se. Poate c` mama ei
avea dreptate. Dane va fi cu siguran]` furios aflând vestea. |[i aminti
firea lui destul de impulsiv`.
– Ajungem, doamn` Sutherland, \i spuse stewardesa scrutând-o
cu interes.
Dar Eden nu era dispus` s` flec`reasc`. |nc` de la plecare,
avusese clar impresia c` toat` lumea o privea cu un aer uimit. P`reau
c` accept` foarte bine ideea c` Dane Sutherland avea o so]ie, dar
poate nu [tiau c` divor]ase? Sau poate c` to]i cei pe care-i \ntâlnise
pân` acum erau prea bine crescu]i pentru a vorbi despre asta...
Compania petrolier` Budford luase amploare dup` ce Dane
\ncepuse s` lucreze acolo. Inginer tân`r plin de talent, c`l`torise \n
toat` lumea, \n Statele Unite, \n Orientul Apropiat, \n Mexic, urcând
una câte una treptele succesului. Irene \i condamnase ambi]ia, pe
care o considera deplasat`; dup` ea, ar fi trebuit s` r`mân` la Londra
lâng` tân`ra lui so]ie, cu zece ani mai mic` decât el, [i s` lucreze
\ntr-un birou, \n loc s` alerge exaltat \n cele patru col]uri ale
planetei...
Eden descoperi stupefiat` o baz` uria[`. Dac` Dane era
conduc`torul unui loc ca acesta, f`cuse mari progrese! Sub ochii ei
uimi]i se \ntindeau cl`diri imense pentru administra]ie, locuin]ele
personalului. Dar Eden era prea nelini[tit` pentru a se exterioriza.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 13
Nici m`car nu \ndr`znise s`-i cear` [oferului care o luase de la eliport
ve[ti despre Dane, de team` c` acestea nu erau bune.
La spital, Bill Fraser, doctorul care o primi, \i spuse cu c`ldur` c`
Dane va fi cu siguran]` foarte fericit de venirea ei.
– Care este starea lui? \ntreb` ea cu o voce gâtuit`.
– Bun`. Cu pu]in noroc, se va restabili complet \n câteva zile.
– Dar la radio, am auzit spunându-se c` este grav r`nit.
– La \nceput, s-a crezut c` se afla pe platform` \n momentul
accidentului, \i explic` el calm. Desigur, a suferit o como]ie
puternic`, dar \n afar` de câteva hematoame [i dou` sau trei
zgârieturi, nimic foarte serios. Va avea totu[i o serioas` migren` când
se va trezi!
Era oare un avertisment? Eden sim]ea c` o cuprinde jena sub
privirea atent` a tân`rului medic. Dac` Dane nu era \n pericol,
trebuia oare s` r`mân`? Când \[i va reveni, ce explica]ie va putea
s`-i dea? {i cum s`-l fac` s` \n]eleag` t`cerea ei \n leg`tur` cu
Jonathan? Poate c` n-avea de altfel nici o dorin]` s` aud`
vorbindu-se despre asta. La urma urmei, ducea o via]` pasionant`, [i
s` se trezeasc` dintr-o dat` tat`, dup` to]i ace[ti ani, nu era probabil
ceea ce a[tepta.
Bill Fraser \i lu` bra]ul [i o conduse politicos.
– Pe aici, doamn` Sutherland.
O idee \i trecu fulger`tor prin minte. Pentru c` toat` lumea
accepta atât de u[or prezen]a ei, era oare posibil s` existe o alt`
doamn` Sutherland? Dane putea foarte bine s` fie rec`s`torit [i s` fi
vorbit despre so]ie celor din preajma lui. Ce se va \ntâmpla dac` va
alerga [i ea la c`p`tâiul lui? Cuprins` de panic`, Eden fu cât pe ce s`
14 DEBRA DIXON
povesteasc` totul medicului, dar se r`zgândi imediat. Nu-[i putea
asuma riscul cu Fraser, temându-se de un scandal, s` n-o lase s` se
apropie de Dane. Trebuia s`-l vad`, s`-i vorbeasc`, s` [tie. Dac` n-ar
fi decât pentru a fi sigur` c` sentimentele pentru el disp`ruser`.
|nc`perea era ca orice camer` de spital, luminoas` [i sobr`.
Fire[te, patul era prea mic pentru Dane, cu picioarele lui lungi. Eden
\[i st`pâni un fior de groaz` v`zând bandajele care-i acopereau capul,
dar nu \ndr`zni s` priveasc` fa]a bolnavului, de team` s` nu fie
cople[it` de o prea vie emo]ie. Bill Fraser \i ar`t` un scaun de lâng`
pat.
– Sunte]i [ocat`, doamn`, dar crede]i-m`, va sc`pa cu bine. Ar
trebui mai mult decât asta ca s` doboare un b`rbat ca el. Este robust!
– Pot s` r`mân lâng` el? \ntreb` ea timid.
– Cât dori]i, cel pu]in pân` \[i recap`t` cuno[tin]a.
– Cum pute]i fi sigur c` nu va avea sechele?
– Nu suntem absolut siguri, dar este foarte pu]in probabil... Nu
v` nelini[ti]i, ad`ug` el cu blânde]e, v`zând-o luptându-se cu
lacrimile. Voi cere s` vi se aduc` o cea[c` de ceai. Se pare c` ave]i
mare nevoie.
– Sunte]i foarte amabil, bâigui ea.
A[tept` s` aud` u[a \nchizându-se \n urma lui ca s`-l priveasc` \n
sfâr[it pe Dane. Fa]a lui \[i pierduse tinere]ea, dar nu farmecul, \n
ciuda obrajilor palizi. Totu[i, se schimbase, \mb`trânise. Se putea
oare ca ea s` fi contribuit la aceast` transformare? Cu inima b`tând
mai repede, f`cu apel la amintiri. |ntr-adev`r, ea fusese aceea care
ceruse divor]ul, dar Dane acceptase cu atâta grab`, \ncât trebuie c`
nu suferise deloc. |n plus, nu \ncercase niciodat` s-o revad`. Nici
MAI MULT CA ODINIOAR~ 15
m`car nu se oferise s`-i pl`teasc` o pensie alimentar`,
mul]umindu-se s`-i adreseze un mic bilet \n care s`-i spun` c` n-ar
vrea pentru nimic \n lume s` fie un obstacol \ntre p`rin]ii ei [i fiica
lor. Tocmai aceast` mic` fraz` o determinase pe Eden s` scape de
tutela lor dup` na[terea lui Jonathan.
Oft`, cu ochii a]inti]i asupra lui. Avea \nc` acela[i p`r des
ne\mblânzit, castaniu-\nchis. Sub pleoapele \nchise, \i ghicea ochii
cenu[ii ca o]elul a c`ror str`lucire scrut`toare sporea arogan]a
nasului drept [i \nt`rea conturul voluntar al gurii [i al b`rbiei.
|i atinse pe furi[ mâinile, aceste mâini late [i puternice care-i d`ruiau
atâtea mângâieri minunate... La acest gând, sim]i c` ro[e[te.
Dar brusc, tulburarea ei se transform` \n spaim` când degetele lui
Dane le strânser` pe ale ei, f`când-o s` le retrag` \n grab`.
V`zând-o palid`, infirmiera care-i aducea ceaiul o \ntreb` dac` se
sim]ea bine. Eden \ncuviin]`, de[i nu era atât de sigur`. Dup` ce lu`
pulsul bolnavului [i arunc` o privire \ngrijorat` vizitatoarei,
infirmiera zâmbi. Tân`ra femeie avu \nc` o dat` impresia c` era ]inta
unei anumite curiozit`]i. |[i imagina foarte bine personalul vorbind
despre ea: "Mai curând slab`, de talie mijlocie, blond`, nimic ie[it
din comun..." {i dac` Dane se rec`s`torise \ntr-adev`r? {i dac`
ap`rea cealalt` femeie \nainte ca el s` deschid` ochii? Cu un nod \n
gât, lu` cea[ca, dar reu[i cu greu s` ia o \nghi]itur` de ceai.
– Dumnezeule, ce s` fac? murmur` ea.
Frecventele incursiuni ale lui Bill Fraser \n camer` dovedeau c`
Dane era un personaj important. Din ce \n ce mai nervoas`, Eden \[i
desf`cu p`rul ca s` se destind`, l`sându-l s` cad` \n cascad` pe
umeri.
16 DEBRA DIXON
Când o v`zu astfel, Bill Fraser nu-[i putu re]ine o privire
admirativ` pe care o sublinie cu un zâmbet c`lduros.
Dup` a treia vizit` a doctorului, Dane deschise \n sfâr[it ochii, [i
privirea goal` pe care o fix` asupra ei, ca [i cum n-o recuno[tea, o
\mpietri.
Brusc, o \ntreb` pe un ton t`ios:
– Ce faci aici?
– Am venit s` te v`d, r`spunse ea pu]in stupid, luat` pe
nepreg`tite de ostilitatea care se desprindea din cuvintele lui.
– Cât` amabilitate!
– Cum te sim]i?
– |n plin` form`, fire[te! N-ai r`spuns la \ntrebarea mea.
Cuprins` de team`, \ndr`zni cu o voce r`gu[it`:
– Dane, eu... a[ vrea s`-mi spui imediat... te-ai rec`s`torit?
– Nu \nc`, r`spunse el t`ios. Nu sunt atât de gr`bit s-o iau de la
cap`t, imagineaz`-]i!
La ideea c` sc`pase din \ncurc`tura pe care o asemenea situa]ie
ar fi provocat-o, dar refuzând s` admit` \n ea \ns`[i c` u[urarea ei se
datora poate altei cauze, Eden \[i reg`si dinamismul; se preg`tea s`
cheme medicul când acesta intr`.
– Scoate-o imediat de aici, Bill, ordon` Dane. Nu sunt \n stare s`
primesc o so]ie pe care n-am v`zut-o de atâta timp.
Obrajii lui Eden se \nro[ir` [i, plecând capul ca s`-[i ascund`
umilin]a, ie[i repede prin fa]a unui Bill Fraser uluit. Mai \ntâi, n-avea
decât o dorin]`: s` fug` cât o ]ineau picioarele. Ce proast`! Era o
mare gre[eal` c` venise aici, dar ar fi fost una [i mai mare s` r`mân`!
Apoi se gândi la Jonathan. Nu putea s` plece f`r` s` fi vorbit. O
MAI MULT CA ODINIOAR~ 17
scrisoare n-ar fi fost potrivit`. Ar citi-o m`car? Trebuia a[adar s`
r`mân` pân` se va restabili. De altfel, nu va dura cu siguran]` mult:
un b`rbat capabil s` se \nfurie atât de repede nu era foarte bonav!
Doctorul o sf`tuise totu[i s` evite orice iritare a pacientului s`u.
Va a[tepta...
– So]ul dumneavoastr` va fi curând pe picioare, doamn`.
A[ezat \n fa]a ei \n sala de a[teptare, Bill Fraser o privea cu
simpatie. Uimit` de propria ei am`r`ciune, ea replic`:
– Sunt sigur`, dup` fermec`torul lui caracter!
– Este un semn bun; nu pentru cel care-l suport`, de acord, dar
nu-i acorda]i aten]ie. Dup` [ocul pe care l-a suferit, este normal s`
reac]ioneze \n felul acesta pu]in... brutal. {i dac` l-a]i fi auzit
adineauri! S-ar fi \ntors deja la locul forajului dac` nu m` opuneam
ferm!
– Când pot s`-l rev`d?
– Deocamdat` doarme. Cred c` ar fi bine s` v` odihni]i pu]in [i
s` v` amâna]i vizita pentru mâine diminea]`. Dane a spus s` v`
instal`m la el. Dar casa lui este destul de \ndep`rtat` de centru, [i
poate prefera]i s` fi]i g`zduit` \n vecin`tatea spitalului.
Oscilând \ntre cele dou` solu]ii, Eden opt` \n cele din urm`, f`r`
tragere de inim`, pentru prima. Ar fi preferat desigur s` r`mân` \n
preajma lui Dane, dar se temea ca la trezire s` n-o resping` cu
aceea[i brusche]e. {i avea ocazia unic` s` vad` unde locuia; era
convins` c` va reu[i astfel s`-l cunoasc` mai bine.
Terminându-[i ziua, Bill Fraser insist` s-o conduc`.
– Am primit ordine, a[a c` nu discuta]i, zise el râzând.
18 DEBRA DIXON
|l urm` docil, cu impresia clar` c` aici nimeni nu se gândea s`conteste un ordin al lui Dane.
Casa era \ntr-adev`r la distan]` bun` de instala]iile principale alebazei. La stânga ei, Eden z`rea uneori \n \ntuneric spuma alb` avalurilor de-a lungul coastei, peste o \ntindere sumbr` care putea fiun teren mocirlos, un câmp de turb` sau cu iarb`-neagr`. Bill conducea repede [i vorbea pu]in. El \i explic` pe scurt\mprejur`rile accidentului. Se pare c` Dane salvase mai multe vie]i.
Când ajunser` la destina]ie, fu uimit`. Casa din piatr` ar`ta rustic;totu[i, când intrar`, putu s` constate c` era dotat` cu tot confortul.La parter se afla o buc`t`rie mare [i un salon primitor. Camerele eraula etaj. La gândul s` ocupe patul lui Dane, fa]a i se \mbujor`. |[i plec`repede capul când Bill \[i lu` r`ms-bun, pentru ca el s` nu-i remarceobrajii stacojii. El \i propuse s` trimit` pe cineva s`-i ]in` companie,dar ea prefera s` fie singur`, \n ciuda izol`rii casei.
Ce diferen]` fa]` de Londra! Acolo, reu[ea s` uite zgomotulpermanent al circula]iei; aici, t`cerea era atât de deplin`, \ncât fiecaresunet c`p`ta o stranie dimensiune: ]ip`tul ascu]it al unui pesc`ru[,l`tratul unui câine [i un alt zgomot, mai aproape, pe care nu reu[is`-l identifice.
Eden \[i alung` temerile, [tergându-[i transpira]ia de pe frunte.Era prea obosit` ca s` se lase cuprins` de team`. Nu \nchisese ochiide peste dou`zeci de ore [i cel mai bun lucru de f`cut era s` se culce.Dup` o noapte de somn reparator, va putea reflecta cu calm laproblemele ei [i s` le g`seasc`, spera, o solu]ie. Se \ndrept` hot`râtspre buc`t`rie, \[i preg`ti un bol de latpte cald, stinse lumina [i urc`s` se culce.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 19
Capitolul 2
Eden se chinui mult s`-[i g`seasc` somnul. Se sucea [i se r`sucea
\n patul mare ale c`rui cear[afuri [ifonate degajau \nc` slab mirosul
corpului lui Dane. Oh, desigur, c`utase un alt pat, dar \n camerele
vecine nu erau f`cute [i nu putuse g`si a[ternuturi. |ncerc` s`
numere, dar f`r` rezultat. De ce era oare atât de nelini[tit`? De ce se
temea? Dane nu era totu[i du[manul ei! Vor reu[i cu siguran]` s` se
suporte reciproc timp de câteva zile. |ndat` ce va fi \n stare s-o
asculte, \[i va face penibila confesiune [i se va \ntoarce la Londra.
Epuizarea avu \n cele din urm` câ[tig de cauz` [i adormi adânc.
Trezindu-se a doua zi la ora [apte, primul ei gând fu s` telefoneze
la spital pentru a se interesa de starea bolnavului.
– Este mult mai bine \n diminea]a asta, doamn` Sutherland, \i
r`spunse o infirmier` cu numele de McLeod.
– V` mul]umesc. Voi veni s`-l v`d pu]in mai târziu, spuse Eden
oftând u[urat`.
– Va fi cu siguran]` foarte fericit, doamn`.
Lui Eden i-ar fi pl`cut s` fie la fel de sigur`. Se \mbr`c` \n grab`
[i cobor\ s` ia o cafea [i s` ron]`ie o felie de pâine pr`jit`. Buc`t`ria,
care p`stra ceva din farmecul uneia de ]ar`, era amenajat` totu[i
foarte modern [i nu-i lipsea nimic. Dar aspectul nou-nou] al ma[inii
de g`tit [i con]inutul destul de limitat al frigiderului ar`tau c` Dane
\[i lua mesele principale \n exterior.
Micul dejun \nghi]it rapid, Eden urc` din nou pentru a-[i termina
toaleta. Dup` ce f`cu patul, \[i \mpleti p`rul, [i aceast` coafur`,
\mpreun` cu blugii [i c`ma[a, \i sporeau \nf`]i[area juvenil`. Se
machie totu[i cu mai mult` grij` decât de obicei, pentru a-[i ascunde
cearc`nele l`sate de noaptea aproape alb`..
Când p`r`si casa, soarele \nc`lzea aerul \nc`rcat de mirosuri
marine. Vedea \n sfâr[it peisajul m`turat de vânt [i marea foarte
apropiat`, cenu[ie sub cerul senin. |n ciuda sufletului de or`[eanc`,
[i \n pofida aspectului dezolant al locului, Eden fu cucerit` de
frumuse]ea lui s`lbatic`.
Nu avea decât o idee foarte aproximativ` despre distan]a care
separa casa de baz`. |n ajun, drumul nu i se p`ruse atât de lung; din
nefericire, nu era \nc`l]at` cu pantofi foarte comozi. Când ajunse \n
cele din urm` la spital, picioarele pline de b`[ici abia o mai ]ineau.
– Doar n-a]i venit pe jos? exclam` Bill Fraser, ne\ncrez`tor.
– Ba da, din p`cate, r`spunse ea cu un aer vrednic de mil`.
– Dar exist` mijloace de transport, ar fi trebuit s` v` spun ieri
sear`.
– N-are importan]`, ave]i lucruri mai bune de f`cut [i, \n ciuda
b`[icilor, am apreciat plimbarea. A fost un bun exerci]iu.
– |ntr-adev`r, aerul este mai curând \ntrem`tor, pe aici.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 21
Asta ne men]ine pe to]i \n form`! Ei bine, presupun c` a]i venit
s` v` vede]i so]ul. Imagina]i-v` c` voia s` p`r`seasc` spitalul, \n
diminea]a asta!
– Atunci, se simte mult mai bine? zise ea, cu ochii str`lucind de
speran]`.
Doctorul nu se putu \mpiedica s`-i admire \nc` o dat`
frumuse]ea.
– Un altul n-ar fi sc`pat atât de bine, dar v` repet, este robust. |mi
va fi greu s`-l mai re]in mult aici... numai dac` nu reu[i]i
dumneavoastr` s`-l face]i s` asculte de ra]iune.
– Am pu]ine [anse s` reu[esc, r`spunse ea.
– Vom vedea, zise el \nfundându-[i mâinile \n buzunarele bluzei
\ntr-un gest care ar`ta c` nu se a[tepta la un miracol.
Eden \l urm`. Se pare c` se hot`râse s`-i serveasc` drept ghid,
deoarece o conduse el \nsu[i la patul lui Dane.
– So]ia dumitale, anun]` el, vocea lui tr`dând un pic de invidie.
Cu un pas nesigur, ea se apropie de pat, dar Dane nu p`rea mai
amabil decât ieri. I se schimbase bandajul care-i acoperea capul,
acesta fiind mai redus. El \[i scosese bluza de pijama, [i Eden
constat` c` bra]ele [i pieptul \i erau pline de vân`t`i. Se \nfior`.
– Aici nu este loc pentru suflete delicate, zise el ironic. Dac`
preferi s` pleci, nu te re]in.
– Pot s` iau loc pe un scaun? \ntreb` ea cu un aer rug`tor,
\ntorcându-se spre medic.
Acesta \i adres` un mic zâmbet \nainte de a ie[i din \nc`pere.
– Dac` ai inten]ia s`-mi explici de ce e[ti aici, mai bine a[az`-te
confortabil.
22 DEBRA DIXON
R`nit` de sarcasmul lui, Eden se refugie \ntr-un fotoliu [i \n cele
din urm` se \ncumet`:
– R`mân câtva timp; vom avea ocazia s` vorbim despre asta, nu
este urgent...
– Ah, da? Pân` când?
– Cinci sau [ase zile.
Dane o fixa cu r`ceal`, \ncruntat. Eden nu \ndr`znea nici s`
respire. O va h`r]ui cu \ntreb`ri, [i ea ce-i va spune? Câteva secunde
care i se p`rur` interminabile, r`mase \n a[teptare. El se destinse \n
sfâr[it [i, \ncruci[ându-[i bra]ele peste pieptul puternic, declar` cu o
voce t`r`g`nat`:
– M` pui pe gânduri; nu \n]eleg. Acum [ase ani nu [tiai cum s`
scapi mai repede de mine, iar acum alergi la cea mai mic` ran`.
– Credeam c` e[ti grav r`nit.
– A[adar, se credea c` sunt pe patul de moarte?
– |ntr-un fel... Nu este nostim! ad`ug` ea \n fa]a zâmbetului lui
cinic.
– Nici eu n-am g`sit c` este nostim, zise el, brusc \mblânzit. Dar
ce sperai? O \mp`care pe patul de moarte? Sau... am ghicit! P`rin]ii
t`i sunt ruina]i [i te gândeai s` scapi de mizerie [i de cer[it venind s`
\ncasezi o mic` mo[tenire.
– Este ridicol, nu \n]eleg despre ce vorbe[ti. {i las`-i \n pace pe
p`rin]ii mei; totul este \n ordine cu ei, slav` Domnului.
– Ai venit f`r` avocatul t`u? Inten]ionai poate s`-l contactezi pe al
meu?
– Avocatul meu?
– Nu crezi totu[i c` am uitat \nver[unarea ta de a te c`s`tori cu mine!
MAI MULT CA ODINIOAR~ 23
Eden s`ri \n picioare.
– N-am venit s` vorbesc despre trecut, Dane. {i nu-mi pas` de
testamentul t`u, dac` la asta faci aluzie.
– Bun, s` spunem c` m-am \n[elat. Dar recunoa[te c` aparen]ele
sunt \mpotriva ta. Ce alt motiv ai putea s` ai? Ce cau]i aici?
– Nimic, zise ea cu o voce trist`, c`zând la loc \n fotoliu.
– Ce-ai fi f`cut dac` ai fi g`sit o alt` doamn` Sutherland sosind
aici?
– Nu m-am gândit la asta.
– M` g`se[ti, a[adar, atât de pu]in seduc`tor?
Evident, râdea de ea. Avusese \ntotdeauna mult succes la femei,
care se aruncau literalmente de gâtul lui.
– Ei bine, nu m-am rec`s`torit, ad`ug` el. Dar nu exist` doar
c`s`toria...
– Tu... ai o amant`?
– Nu aici, \n orice caz. {i tu?
– Eu? bâigui ea, \ncurcat`.
– Da, tu! Te observ de un timp, [i am ajuns la concluzii
interesante, pe cuvântul meu. Chiar \n aceast` ]inut`, e[ti \nc` la fel
de fermec`toare ca atunci când te-am \ntâlnit, la fel de tân`r`; mi se
pare totu[i c` te-ai maturizat. A[adar, cine este fericitul ales?
Eden ro[i gândindu-se la Trevor; nu dorea s` aud` comentariile
ironice pe care Dane n-ar \ntârzia s` le lanseze la adresa lui... |nainte
s` deschid` gura, dou` infirmiere intrar` \n \nc`pere.
– Pute]i s` ie[i]i o clip`, doamn` Sutherland? o \ntreb` cea mai \n
vârst`.
24 DEBRA DIXON
– Dimpotriv`, nu poate r`mâne? interveni Dane pe un ton
sarcastic. Dac` vrea s` se ocupe de mine, trebuie s` \nve]e.
Eden strânse din din]i, sperând c` cele dou` femei nu vor
remarca \ncurc`tura; umilit`, ie[i pe culoar, cuprins` din nou de
dorin]a impulsiv` de a fugi departe de aici, dar imaginea lui
Jonathan, care n-o p`r`sea, o re]inu din nou. Va trebui totu[i s`-l fac`
pe Dane s` \n]eleag` limpede c` nu-i va mai tolera agresivitatea
ne\ncetat`, altfel...
Zâmbi chinuit, realizând aspectul derizoriu al situa]iei; dac`
amenin]a s` plece, el va fi m`car contrariat? El n-avea nevoie de ea,
cu toate aceste frumoase infirmiere care se \nvârteau \n jurul lui!
Acest acces de gelozie o surprinse [i se \nfurie pe ea \ns`[i. Nu mai
\n]elegea nimic: pân` ieri, totul mergea bine. Putea chiar s`-i ]in`
piept mamei ei, s`-l ]in` pe Trevor la distan]`, s`-[i conduc` afacerile,
[i iat` c` era suficient un Dane Sutherland ca s-o fac` s`-[i piard`
siguran]a! Era cufundat` \n aceste gânduri triste când o abord` Bill
Fraser:
– Veni]i \n biroul meu ca s`-mi spune]i cum \l g`si]i pe so]ul
dumneavoastr` \n diminea]a asta.
Eden \l urm` f`r` convingere \ntr-o \nc`pere atât de \nc`rcat` de
dosare, de c`r]i [i de diferite hârtii, \ncât abia avu loc s` se a[eze.
– Pare mai... fortificat, zise ea [ov`itor.
– Este cu siguran]` mai bine, dar nu recupereaz` atât de repede
cum crede.
"Totu[i, dup` modul cum o prive[te pe infirmiera cu ochii negri!"
se gândi Eden, care continu`:
– Nu mi-a]i spus c ̀[i-a exprimat dorin]a de a ie[i de aici cât mai curând?
MAI MULT CA ODINIOAR~ 25
– Tocmai despre asta doream s` v` vorbesc: \ntr-o zi sau dou`,
poate mai pu]in, o va cere din nou [i \mi va fi foarte greu s`-l re]in.
– Ce inten]iona]i s` face]i?
– M` ve]i considera f`r` \ndoial` inoportun, doamn` Sutherland.
Nu [tiu dac` ave]i afaceri urgente la Londra, dar nu i-a[ permite lui
Dane s` se \ntoarc` acas` decât dac` consim]i]i s` r`mâne]i aici câtva
timp ca s` veghea]i asupra lui. Oh, nu foarte mult, fi]i lini[tit`:
aproximativ o s`pt`mân`. |n]elege]i, nu voi fi lini[tit dac` nu este
nimeni lâng` el care s`-mi poat` semnala ne\ntârziat cea mai mic`
problem`.
– Ce fel de problem`?
– Dureri de cap persistente, semne de oboseal` excesiv`, mici
astfel de lucruri pe care numai cineva apropiat le poate sesiza
imediat. La drept vorbind, continu` medicul pe un ton mai rezervat,
nu sunt \ntru totul dezinteresat, doamn`. So]ul dumneavoastr` este
un personaj de cea mai mare importan]` pentru noi; depindem cu
to]ii de el.
– Nimeni nu este de ne\nlocuit, risc` Eden.
– Unii sunt, replic` el.
Solicitarea lui Bill Fraser o arunc` pe Eden \ntr-o mare
perplexitate.
– Am un magazin de antichit`]i, [i nu sunt sigur` c`...
– Gândi]i-v` [i comunica]i-mi hot`rârea \ndat` ce o ve]i fi luat.
V` g`sesc foarte palid`. O mic` plimbare \n aer liber v` va face cu
siguran]` mai bine.
– Dar... Dane? Eram \n plin` conversa]ie când...
– N-ave]i grij`, m` ocup eu de asta; [i el are nevoie de odihn`!
26 DEBRA DIXON
Eden era de fapt u[urat`: sc`pa astfel pentru un timp de ironiile
so]ului ei. Totu[i, \nainte de a accepta cererea medicului, ar fi dorit
s` l`mureasc` anumite puncte cu Dane...
Ie[ind pe peronul spitalului, un b`rbat solid de vreo patruzeci de
ani se repezi spre ea:
– Sandy Brown la ordinele dumneavoastr`, doamn`; sunt [oferul
domnului Sutherland [i am ordin s` v` conduc unde dori]i!
– {i... de la cine sunt aceste ordine? \ntreb` ea, surprins`.
– De la doctor, dar [tiu bine c` patronul m-ar ucide dac` n-a[
veghea asupra damei lui, iertare, asupra so]iei lui.
– Mul]umesc foarte mult, zise Eden pe un ton amabil, pentru a-l
lini[ti pe b`rbatul acela cumsecade. De unde sunte]i?
– Din Londra, ca dumneavoastr`, r`spunse el cu fa]a luminat` de
un zâmbet larg.
Cucerit` de bun`voin]a lui, Eden \l accept` imediat.
– Ei bine, Sandy, cred c` merg s` prânzesc undeva, dar mai \ntâi,
mi-ar trebui o pereche bun` de pantofi!
Aruncând o privire sandalelor cu tocuri \nalte ale tinerei femei,
[oferul \ncuviin]` cu un aer \n]eleg`tor [i foarte curând Eden era
\nzestrat` cu ni[te mocasini confortabili.
Dup` un prânz substan]ial, \[i acord` o clip` de odihn`, bându-[i
cafeaua, pentru a reflecta la propunerea lui Bill Fraser. Evident, era
o scuz` bun` pentru a r`mâne \n preajma lui Dane, dar se temea
pu]in de promiscuitate. La drept vorbind, avea impresia clar` c`
nu-i era indiferent` [i nu era sigur` de ea \ns`[i c` \[i putea st`pâni
propriile sentimente... Pe de alt` parte, dac` refuza, cum \i va vorbi
despre Jonathan? Hot`rât lucru, n-avea de ales.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 27
P`r`sind restaurantul, [i cum convenise cu Brown s` vin` s-o
caute la spital, hoin`ri pe str`zi, contemplând vitrinele magazinelor.
Micul or`[el \i pl`cea, cu str`zile lui lini[tite, [i nu era gr`bit` s`-[i
\nfrunte so]ul. Totu[i, \n cele din urm` pa[ii o duser` la el.
De data aceasta, frumoasa infirmier` cu ochi negri o conduse
pân` la camer`. Eden nu \ncerca simpatie pentru ea, dar n-ar fi [tiut
s` spun` de ce.
– |ncepeam s` cred c` nu vei mai reveni! atac` Dane imediat ce o v`zu.
– Poate ar fi trebuit s` m` ab]in, dac` m` prime[ti \n felul acesta.
– Deoarece tu crezi f`r` \ndoial` c` am motive s` fiu amabil!
Dup` ce mi-ai f`cut!
– Probabil am gre[it amândoi, zise ea conciliant.
– Gre[eala mea este c` m-am c`s`torit cu tine!
– |nc` o remarc` asem`n`toare, [i eu...
Eden fierbea de mânie.
– Lini[te[te-te, \]i cer scuze.
Tân`ra femeie avu nevoie de un timp ca s`-[i revin`.
– A[adar... unde ajunsesem azi-diminea]`, când am fost smul[i
brusc unul de lâng` cel`lalt? ironiz` el.
– Nu p`reai peste m`sur` de mâhnit. Am v`zut privirea pe care o
aruncai acelei infirmiere.
– Sper totu[i c` nu e[ti geloas`!
– Bine\n]eles c` nu!
– Bun. S` ne \ntoarcem la oile noastre.
Eden se temea ca discu]ia s` nu se orienteze spre subiecte pe care
prefera s` le evite: mai ales s` nu-i vorbeasc` despre Trevor, nici
despre fiul lui!
28 DEBRA DIXON
– Dane, spuse ea, voiam s` te \ntreb ceva \nc` de ieri sear`...
Se pare c` toat` lumea este la curent cu c`s`toria ta; n-ai spus
niciodat` c` e[ti divor]at?
– Ei bine, nu, r`spunse el pe un ton suav. Statutul de b`rbat
c`s`torit este mai sigur! Sunt l`sat \n pace.
– Te crezi atât de irezistibil?
– Contrariul te-ar satisface f`r` \ndoial` mai mult? i-o \ntoarse el
cu un aer ironic pe care Eden \l g`si deosebit de iritant.
Cu o privire uciga[`, ea relu`:
– Succesele tale feminine nu m` intereseaz`. Vreau s` [tiu cum
sunt considerat`, asta-i tot.
– Iar eu vreau s` [tiu doar de ce e[ti aici.
Ochii cenu[ii o fixau ne\ndur`tor.
– N-ai decât s` cau]i, zise ea. Asta te va ]ine ocupat.
|[i mu[c` imediat buzele: nu recuno[tea astfel c` exista un motiv
precis al prezen]ei ei? Acum, Dane nu avea lini[te pân` \l va
descoperi...
Pe nea[teptate, spre marea ei surpriz`, o \ntreb` ce credea despre
cas`.
– |mi place mult, [i peisajul de asemenea, r`spunse ea cu
entuziasm. Bine\n]eles, presupun c` timpul nu este \ntotdeauna
foarte favorabil, dar \mi plac furtunile.
– Da, \mi amintesc.
Eden se pref`cu c` nu \n]elege aluzia la certurile lor violente.
Continu`, cu aerul cel mai firesc de care era \n stare.
– |n orice caz, sper c` n-ai nimic \mpotriv` s`-mi prelungesc
pu]in [ederea \n casa ta.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 29
– Vrei s` spui \n patul meu... atâta timp cât nu sunt acolo?
– Sunt [i alte paturi \n cas`, f`cu ea ro[ind. Nu te voi deranja.
– {i dac` a[ hot`r\ s` m` \ntorc acas`... mâine, de exemplu?
O privea a[a cum pânde[ti o prad`, plimbându-[i distrat o mân`
peste pieptul gol, \ntr-un gest care o fascina pe Eden. |i reveneau \n
memorie anumite imagini, \nfiorând-o de emo]ie. |nchise ochii.
– Nu e[ti restabilit suficient.
– Asta spui tu! Nu voi câ[tiga nimic r`mânând aici, \ntins pe
spate; nu sunt femeie!
{ocat` de aceast` grosol`nie, Eden \l fulger` cu privirea, dar el \i
adres` un surâs provocator.
– Mama ta m-a considerat \ntotdeauna un b`d`ran prost crescut!
– Nu e[ti obligat s`-i dai dreptate! Oricum, medicul t`u nu vrea
s` fii singur acas`.
– N-are decât s`-mi dea o infirmier` la domiciliu! De ce nu pe cea
cu ochii negri?
Eden se cl`tin`; la asta nu se gândise.
– Ai vrea... s` plec?
– Adic`... dou` femei deodat`, care s`-[i dispute favorurile mele,
ar fi prea mult!... replic` el bine dispus.
– Dar Bill Fraser spune...
– El spune multe lucruri, [i care nu sunt pe gustul meu! Dac` \]i
\nchipui c` n-am remarcat modul cum te soarbe din ochi... N-a
\ncetat s`-mi spun` c` te g`se[te fermec`toare; c` \ncearc` s` te
curteze [i voi vedea eu cu cine am de-a face!
– Este ridicol, Bill nu este a[a!
– To]i b`rba]ii sunt a[a, micu]a mea!
30 DEBRA DIXON
– Nu cred! exclam` ea.
Dane strânse pumnii, cu f`lcile \ncle[tate:
– Bill nu trebuie s` uite care sunt pozi]iile noastre aici, relu` el
mai calm.
Eden se sim]i u[urat` de r`gazul pe care i-l furniza acest
argument.
– |ntr-adev`r, am \n]eles c` ocupi un post important. Când eram
c`s`tori]i...
– P`rin]ii t`i spuneau c` ambi]iile mele erau... deplasate, [i tu ai
fost \ntotdeauna de p`rerea lor.
– E[ti nedrept, nu era atât de u[or...
– Evident, n-ai [tiut niciodat` s` le ]ii piept, exceptând c`s`toria
cu mine, [i nici asta n-a durat! Erai incapabil` s` te desprinzi de fusta
mamei!
– N-am putea schimba subiectul?
Era dureros pentru ea s`-[i aminteasc` aceast` perioad`, [i sim]ea
\n mod confuz c` Dane nu gre[ea \ntru totul; p`rin]ii ei reu[iser`
s-o conving` c` so]ul ei o neglija, [i ea cedase...
– Desigur, zise el cu un aer obosit. |n felul acesta, avem câteva
zile pentru a ne juca de-a cuplul perfect. Poate vom descoperi o
mul]ime de lucruri pe care nu le b`nuiam despre noi \n[ine? Dup`
[ase ani...
Eden nu-[i putea ascunde tulburarea. Jonathan! Nu \ndr`znea s`
prevad` care va fi reac]ia lui Dane când va afla. Se gr`bi s` schimbe
cursul discu]iei.
– Dac` trebuie s` revii curând, este necesar s` preg`tesc casa...
– N-am lipsit decât dou` zile, r`spunse el cu r`ceal`.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 31
{i Brown se ocup` de toate, \n principiu. Presupun c` l-ai cunoscut?– Da, este foarte serviabil. |mi aminte[te de Briggs.– Briggs? Ah, [oferul tat`lui t`u.|n fa]a tonului s`u arogant, tân`ra femeie regret` c` men]ionase
numele servitorului, dar Dane ad`ug`, cu un zâmbet pref`cut:– Apropo, cum se simt p`rin]ii t`i?– Foarte bine. |n acest moment sunt \n Fran]a.– F`r` tine?– N-am mai c`lcat acolo dup`... dup` c`l`toria noastr` de nunt`.– Ceea ce arat` cât de mult m` dete[ti.– Nu te detest, murmur` ea.– Ei bine, dovede[te-mi-o, zise el prinzându-i \ncheietura mâinii.– Pe... mâine, bâigui ea, \ncercând s` se desprind`.– Eden!O privea cu ochi str`lucitori, ca [i cum o vedea pentru prima
dat`; Eden sim]i un nod \n gât, str`b`tut` de un lung fior. I se t`ierespira]ia.
– S`rut`-m`, Eden, spuse el cu o voce r`gu[it`.Abandonând orice rezisten]`, ca hipnotizat`, \[i \nclin` \ncet
capul, \n timp ce Dane, strecurându-[i o mân` dup` gâtul ei, o trasespre el. Buzele lor se unir` \ntr-un s`rut arz`tor, [i f`r` sosireainopinat` a lui Bill Fraser \n clipa aceea... Eden nu voia s`-[iimagineze ce ar fi urmat.
32 DEBRA DIXON
Capitolul 3
Era a doua noapte pe care Eden o petrecea \n casa so]ului ei.
Fusese o zi grea [i se sim]ea istovit`; ]inuse s` fac` pu]in` ordine \n
cas` \nainte de \ntoarcerea lui Dane, care nu va putea a[adar s`-i
repro[eze c` abuzase de ospitalitatea lui. Schimbase cear[afurile din
patul mare [i se instalase \n camera vecin`. Aceast` activitate \ndârjit`
n-avea alt scop decât s-o ajute s` uite senza]ia tulbur`toare care o
obseda de când Dane \i smulsese acel s`rut. |n zadar. Nici m`car
du[ul prelungit la care se supusese n-o putuse sc`pa de impresia c`
\mbr`]i[area lor i se lipise de piele.
Refugiat` sub a[ternuturi, nu \nceta s`-[i rememoreze scena; se
putea oare ca dragostea ei pentru Dane s` nu fi murit? Dac` b`t`ile
inimii ei erau \nc` atât de puternice, dup` [ase ani... Dar atunci, de
ce-l p`r`sise?
|ncerc` s`-[i adune amintirile. Ceva \i spunea c`, dac` reg`sea
firul, va \n]elege mai bine ce provocase e[ecul c`s`toriei lor.
Poate va reu[i chiar s` \ndep`rteze sentimentul de culpabilitate
care o st`pânea?
|nchise ochii... Era la Cairo, acolo unde-l \ntâlnise pe Dane
pentru prima dat`. Tat`l ei, un nume important \n lumea finan]elor,
era invitat mereu la recep]ii fastuoase, [i la una dintre acestea, \[i
\nso]ise p`rin]ii \ntr-o sear`. Printre invita]i se afla un tân`r prin] arab
pe care toate femeile \l urm`reau cu privirea, dar el nu avea ochi
decât pentru Eden, pe care o urm`rea st`ruitor. Nu [tia cum s` scape
când se poticni brusc de silueta \nalt` a lui Dane. |ncrezându-se \n
\nf`]i[area lui impun`toare, \i prinse bra]ul \ntr-o inspira]ie subit`,
murmurând: "V` rog, face]i astfel ca [i cum a]i fi cu mine!"
El \n]elesese imediat situa]ia [i o salvase antrenând-o \ntr-un vals
ame]itor, departe de adoratorul ei.
– V-a pl`cut? o \ntreb` el cu aerul cel mai serios din lume.
– A fost perfect, r`spunse ea râzând.
– |mi place s` fiu folositor.
– Eu... sunt mul]umit`, l`s` ea s`-i scape, cople[it` de un
sentiment pl`cut pe care nu [i-l recuno[tea.
Dansar` \mpreun` un timp, apoi o invit` s` bea ceva la bar.
Surâsul \l p`r`sise când \i spuse cu un aer grav:
– Sunte]i foarte tân`r` ca s` v` ap`ra]i \n felul acesta.
Eden nu-[i putuse ascunde decep]ia provocat` de cuvintele lui.
|[i alesese cu cea mai mare grij` rochia al c`rui decolteu \ndr`zne] \i
punea \n valoare corpul zvelt cu forme promi]`toare. {i el \i vorbea
ca [i cum abia terminase [coala!
– Sunt cu p`rin]ii, din nefericire! r`spunse ea, \nciudat`.
– Ei bine, da]i impresia c` v` distra]i nebune[te!
34 DEBRA DIXON
P`rin]ii deoparte [i pretenden]ii dumneavoastr` de cealalt`...
Cuvântul "pretendent" \i conferea un statut de adult [i-i era
recunosc`toare lui Dane c`-l folosise, dar replic` totu[i, cu un aer
trufa[:
– De obicei, sunt capabil` s` m` descurc singur`.
– Ah, da? Ce vârst` ave]i?
– Optsprezece ani, r`spunse cu mândrie. {i dumneavoastr`?
– Treizeci, sau aproape.
|l observ` atunci cu aten]ie. Era brunet, foarte \nalt, iar figura lui
cu tr`s`turi viguroase dar regulate, emana o formidabil` impresie de
for]`.
– Cine este? E un b`iat frumos! exclamase prietena ei Sherry
pu]in mai târziu.
– Lucreaz` \n domeniul petrolului. Fii dr`gu]`, Sherry, spune c`
sunt invitat` la tine mâine, i-ar pl`cea s` m` ia cu el la o plimbare pe
Nil, r`spunsese Eden.
Ziua urm`toare a fost idilic` [i p`rin]ii tinerei, prea absorbi]i de
numeroasele lor ocupa]ii, nu g`sir` nepotrivit c`, dup` o sear`
petrecut` la foarte serio[ii lor prieteni, familia Merchant, Eden era
atât de radioas` de fericire.
Dup` aceast` prim` ie[ire, au urmat altele; Dane care cuno[tea
foarte bine regiunea, o duse peste tot pe Eden, care era \ncântat`. O
trata totu[i ca [i cum era fratele ei mai mare [i rezerva lui o
decep]iona pu]in pe tân`ra lui prieten`.
– Trebuie s` plec, spuse el \ntr-o bun` zi.
– {i noi. Tata se \ntoarce la Londra, oft` ea.
– Voi fi [i eu acolo curând. Cred c` nu ne vom revedea, Eden.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 35
Universul ei se pr`bu[ea!
– Dar... trebuie s` te rev`d! bâigui ea, gata s` plâng`.
– Nici nu se pune problema, replic` el ne\nduplecat.
Nefericit`, ea se pr`bu[i:
– E[ti prea crud.
– Iar tu, prea romantic`! Haide, feti]o, nu sunt genul de b`rbat
care \]i trebuie. N-am nici un ban. Ah, câ[tig bani, evident, dar \mi
alunec` printre degete.
– C... cum?
El ridic` din umerii largi.
– Alcool, femei...
Nu-l v`zuse niciodat` bând peste m`sur`; min]ea, \ncerca s-o
descurajeze!
– Pu]in \mi pas` dac` e[ti s`rac [i c` ai avut aventuri, eu...
– Eden!
Neacordând aten]ie explica]iilor lui, se arunc` \n bra]ele
b`rbatului [i, tremurând, depuse un s`rut pe buzele lui. Propria ei
\ndr`zneal` o uimea; nu riscase niciodat` o asemenea familiaritate.
De altfel, Dane nu avusese \n nici un moment vreun gest deplasat
fa]` de ea, spre marele ei regret! De aceea, fu stupefiat` când o
strânse \n bra]e gata s-o frâng` [i-i r`spunse la s`rut cu o ardoare
senzual` care-i stârnir` torente de dorin]`.
|n c`su]a din Insulele Shetland, tulburat` profund de aceast`
amintire, Eden deschise ochii.
Cu fruntea transpirat` [i membrele \nghe]ate, vru s` alunge
aceste imagini, dar filmul vie]ii se derula inexorabil \n memoria ei...
Se rev`zuser` la Londra, din pur` \ntâmplare.
36 DEBRA DIXON
Dane o asigurase c` va lua leg`tura cu ea \ndat` ce va putea, dar
nu-[i ]inuse promisiunea. F`r` ve[ti de la el, deprimat`, tân`ra refuza
invita]iile, l`sându-se cople[it` de triste]e. Totu[i, acceptase s`
mearg` \ntr-o sear` la o recep]ie, la insisten]ele anturajului. Dane
sosi când era pe punctul s` plece. |l \nso]ea o ro[cat` splendid` pe
care i-o prezent` unui prieten, abandonând-o \n mâinile acestuia
\ndat` ce o z`ri pe Eden.
– Credeam c` sunt capabil s`-]i rezist, \i m`rturisise el \ntr-un
suflu, conducând-o acas`.
– Trebuia s`-mi telefonezi.
|[i \ndulcise repro[ul mângâind obrazul b`rbatului.
– Credeam, [i cred acum, c` nu este deloc rezonabil.
– De ce?
– E[ti prea tân`r` pentru o aventur` f`r` viitor, [i ce am eu s`-]i
ofer pentru a compensa asta?
"Asta", era splendida locuin]` a familiei Spencer, situat` \ntr-unul
din cartierele cele mai elegante ale Londrei. Era [ocat` c` Dane
putea recurge la un asemenea argument care pentru ea n-avea
importan]`; totu[i, nu era dispus` s` discute despre bog`]ia
p`rin]ilor ei, nici despre luxul \n care tr`ia.
– Cât timp vei r`mâne? \ntreb` ea cu team`.
– Vreo cincisprezece zile.
Eden profit` la maximum de aceste dou` s`pt`mâni, de[i Dane
r`mânea insensibil \n fa]a avansurilor ei repetate, [i ea trebuia s` se
mul]umeasc` doar cu amabile s`ruturi pe obraz!
El avea un mic apartament, \n apropiere de Holborn Street,
suficient pentru rarele lui sejururi \n Capital`. Lui Eden \i pl`cea la
MAI MULT CA ODINIOAR~ 37
nebunie s` fac` pe menajera [i-[i \ncerca talentele \n buc`t`rie [i \n
activit`]ile casnice. |n realitate, n-avea mare lucru de f`cut, deoarece
cel mai adesea Dane o ducea la restaurant. Plutea de fericire.
Niciodat` nu fusese atât de \ndr`gostit` [i b`nuia c` nevinovatele lor
s`ruturi nu r`mâneau astfel decât cu pre]ul imensului efort al
b`rbatului asupra lui \nsu[i.
– Ar trebui s` ne c`s`torim, \i suger` ea \ntr-o sear`, când el se
desprinsese brusc din \mbr`]i[are, prad` f`r` \ndoial` unui acces de
dorin]` pe care voia s`-l tempereze.
Deoarece avea principii, [i le respecta. {tia c` nici nu se punea
problema pentru el s-o ating` [i nu va face niciodat` primul pas.
– Nimic nu ne \mpiedic`, ad`ug` ea cu insisten]`.
Propunerea ei nu stârni entuziasmul scontat.
– Nu fi ridicol`, Eden, a[ fi un so] foarte nepotrivit, n-a[ avea timp
s`-]i dedic [i cred c` nici p`rin]ii t`i nu vor s`ri \n sus de bucurie la
aceast` idee!
– Nu este vorba s` te c`s`tore[ti cu p`rin]ii mei, remarc` ea cu
umor.
– Cine [tie? Mi-e greu s` te v`d renun]ând la confortul t`u.
G`se[ti asta amuzant, zise el, indicându-i cu o privire circular`
modestul lui salon, pentru c` nu locuie[ti aici. Dar dac` ar trebui s`
tr`ie[ti aici, ]i-ai schimba repede p`rerea. {i apoi, e[ti prea tân`r`
pentru mine.
– Am \mplinit optsprezece ani s`pt`mâna trecut`.
– Iar eu m` apropii de treizeci; cunosc din via]` lucruri care ]ie \]i
sunt str`ine; tu ai fost protejat` pân` acum. Totul ne desparte. |n
urm`torii câ]iva ani, trebuie s` m` consacru carierei, dar vreau s` reu[esc.
38 DEBRA DIXON
– Nu cariera este esen]ialul \n via]`.
– Nu, bine\n]eles. Dar pentru a m` c`s`tori cu o fat` ca tine,
trebuie bani, mul]i bani, [i pentru mine este singurul mod de a-i
ob]ine.
– Atunci... e[ti de acord! exclam` ea, plin` de speran]`.
– |n zece ani, poate...
Eden crezu c` le[in`, atât de mare era decep]ia ei.
– Nu po]i s`-mi ceri s` a[tept atâta timp!
– |]i reamintesc c` nu ]i-am cerut nimic. Tu ai abordat subiectul,
\i arunc` el cu r`ceal`.
Dar \n fa]a disper`rii care se vedea pe fa]a ei, ad`ug` luând-o \n
bra]e [i s`rutându-i lobul delicat al urechii.
– S` nu ne cert`m, draga mea.
Tân`ra nu \n]elegea astfel lucrurile. Era prea u[or.
Desprinzându-se f`r` menajamente din bra]ele lui, \i strig`, cu o
inocent` rea-credin]`:
– De ce ai acceptat s` m` revezi, dac` nu m` iubeai? M-ai dus de
nas!
– Dimpotriv`, am \ncercat s` nu te mai v`d.
– Du-m` acas`, i-o t`ie ea.
El se supuse f`r` s` spun` nimic. Livid, cu maxilarul crispat, p`rea
s` lupte cu o emo]ie intens`, dar nu f`cu nimic s` nege acuza]iile
aduse de Eden. Se desp`r]ir` f`r` s` fi schimbat un cuvânt.
Se str`dui s`-l uite, ie[i cu Trevor, dar dou` zile mai târziu, se
reg`si, ner`bd`toare, pe palierul din fa]a u[ii micului apartament.
Când el \i deschise, fu imediat \n bra]ele lui.
– Oh, Eden, cât mi-ai lipsit! morm`i el cu o voce gâtuit`.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 39
– Eram atât de nefericit`, m`rturisi ea, ridicând ochii spre el.
Ame]it, cu b`rbia umbrit` de un \nceput de barb`, o privea avid,
ca pentru a-[i astâmp`ra setea. R`maser` mult timp \mbr`]i[a]i, cu
buzele sudate \ntr-un s`rut pasionat. Eden \[i sim]i corpul luând foc
[i \ncurajat` de dorin]a care-i ardea \n vine, \[i strecur` o mân` sub
c`ma[a lui Dane, care o strânse [i mai tare. Când o ridic` de la podea
ca s-o duc` \n dormitor, ea se abandon` cu totul vârtejului de foc
care o consuma. Când o \ntinse pe pat, teama se insinu` \n ea, dar o
senza]ie ciudat` punea st`pânire pe carnea ei, dominând-o \n
\ntregime. R`spunse cu aceea[i pasiune mângâierilor fierbin]i ale lui
Dane [i, \nvins`, se l`s` \n voia valului de emo]ii intense pe care nu
le recuno[tea. Cu mâini experte, el o eliberase de haine [i de temeri,
ca s-o conduc` dincolo de hotarele unei lumi noi [i miraculoase.
Dup` aceea, când se lini[tir`, el \i [optise dr`g`stos:
– Mai vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?
– Mai mult ca oricând! exclamase ea.
Se duseser` s` anun]e vestea p`rin]ilor lui Eden, pe care Dane
nu-i \ntâlnise. |[i d`dea seama acum c` trebuia s` nu fi fost foarte
u[or pentru el s` fac` demersul \n acele condi]ii! Irene p`lise brusc,
gata s` le[ine, iar Richard Spencer declarase cu un aer \n]epat c` nu
g`sea gluma de bun-gust! Dane f`cuse fa]` curajos [i-i asigurase c`
cererea lui \n c`s`torie era absolut serioas`. Ei nici m`car nu
\ncercar` s`-[i ascund` consternarea, dar tân`rul b`rbat nu cedase.
Suportase f`r` s` clipeasc` lacrimile [i rug`min]ile mamei,
amenin]`rile [i izbucnirile de furie ale tat`lui. Evident, nu apreciase
deloc insinu`rile c` nu avea cu ce s`-[i \ntre]in` decent so]ia, sau c`
nu provenea dintr-un mediu destul de bun pentru ea. El nu se
40 DEBRA DIXON
clintise, decât pentru a refuza, f`r` drept de apel, propunerea lui
Richard Spencer care-i oeferea un post \n compania pe care o
conducea! Se luar` a[adar toate m`surile necesare [i c`s`toria avu
loc trei s`pt`mâni mai târziu.
|n timpul c`l`toriei de nunt` la Saint-Tropez, Eden tr`i pe un mic
nor... Fericirea o orbea pân` \ntr-atât \ncât nu remarca expresia
\ngrijorat` care \ntuneca uneori privirea lui Dane. Trebui totu[i s` se
\ncline \n fa]a eviden]ei: ea nu era totul pentru el. Alte preocup`ri
nu-i d`deau pace; primea frecvent telefoane din Orientul Mijlociu
sau de la New York, de la diferite companii petroliere. Eden nu se
interesa cu adev`rat de afacerile so]ului ei, exceptând situa]iile când
le considera prea cople[itoare. Dar când se plângea de asta, Dane \i
replica scurt:
– {tiai la ce te expuneai c`s`torindu-te cu mine.
|ntr-o zi, indignat`, ea replicase:
– Dac` erai atât de absorbit de munca ta, de ce te-ai c`s`torit?
– Trebuie s`-]i r`spund?
– Nu pentru c` m-ai sedus, totu[i?
– S-a produs mai curând contrariul, nu?
– A[adar... nu m` iube[ti?
– Eden!
Exasperat, o prinsese de umeri [i o scuturase brutal, sc`pându-i,
cu regret parc`:
– {tii foarte bine cât de mult contezi pentru mine.
Asta era tot ce putuse ob]ine vreodat` de la el \n materie de
declara]ie de dragoste; din acest motiv, sim]ise \ntotdeauna o anume
frustrare.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 41
S`pt`mânile care urmar` n-au fost deloc mai senine: c`l`toria de
nunt` se \ntrerupse brusc, din motive profesionale, desigur;
deplas`rile lui Dane erau numeroase [i adeseori neprev`zute. Sosea
[i pleca pe nepus` mas`, l`sând doar pu]ini bani lui Eden [i
spunându-i s` fie cuminte pân` la \ntoarcerea lui!
Ea ajunsese s` nu mai poat` suferi apartamentul. Se sufoca \n el
\n absen]a so]ului ei. P`rin]ii \i descoperiser` unul mai mare, \n
agreabilul cartier Knightbridge. Se instalase \n el, l`sându-i lui Dane
un bilet indicându-i adresa. Când o g`sise, se \nfuriase \ngrozitor, \[i
adusese so]ia acas` la el, spunând c` nu va accepta poman` de la
socrii lui [i c` era destul de mare pentru a se \ngriji de nevoile
menajului s`u.
|n ziua aceea, Eden nu-i remarcase tenul cenu[iu [i urmele de
oboseal` care-i marcau tr`s`turile. Era epuizat [i seara, când f`cuser`
dragoste, nu fusese con[tient` decât de propria ei insatisfac]ie. |[i
repeta c` f`cuse tot posibilul pentru a fi o bun` so]ie [i indiferen]a
so]ului ei era intolerabil`. Trebuia s` ia o hot`râre...
Un eveniment nea[teptat \i veni \n ajutor. A doua zi diminea]`,
Trevor o sunase, mirându-se c` se mutase din nou, amintindu-i c`
trebuia s` treac` s-o conduc` s` prânzeasc` la p`rin]ii ei. |ntrucât nu
era prev`zut c` Dane se va \ntoarce \n acest weekend, prânzul era \n
onoarea ei. De fapt, când acesta lipsea, ea nu sc`pa reuniunile
duminicale din marea cas` familial`.
Nu mai ie[ise singur` cu Trevor dup` c`s`torie, \l asigurase ea,
dar so]ul ei nu credea un cuvânt. Furtuna izbucnise inevitabil. Ultima
imagine p`strat` de Eden era a lui Dane trântind furios ni[te lucruri
\ntr-o valiz`, aruncând printre din]i:
42 DEBRA DIXON
– Erai atât de gr`bit` s` te c`s`tore[ti [i acum, iat`-te gr`bit` s`
divor]ezi. Nu e[ti decât o copil` [i ar trebui s` te maturizezi pu]in
dac` vrei s` faci ceva \n via]`. |mi voi vedea imediat avocatul.
Plecase, [i tat`l tinerei femei luase restul asupra lui...
|n camera mic` \n care vuietul valurilor ajungeau pân` la ea,
Eden oft`. |[i d`dea seama acum c` ner`bdarea ei, apoi descurajarea
care urmase, [i pân` la ranchiuna statornic` pe care o p`strase mult
timp fa]` de Dane, toate \i fuseser` dictate de al]ii... Chiar când aflase
c` este \ns`rcinat`, \[i ascultase mama care o sf`tuia s` p`streze
t`cerea.
Se ridic` brusc, nelini[tit`, [i se a[ez` pe marginea patului. |nc`
din copil`rie, de fiecare dat` când o fr`mânta o problem` grav`, se
sim]ea prost, [i acum era cople[it` de un val de ru[ine [i de regrete...
Se comportase ca un copil r`sf`]at. |ndr`znise s`-l for]eze la c`s`torie
pe un b`rbat pe care abia \l cuno[tea! Ar fi trebuit s` lase timpul
s`-[i fac` treaba, s` a[tepte ca amândoi s` \nve]e s` se \n]eleag`, s` se
consacre studiilor [i meseriei pe care ea [i-o alesese; Dane s-ar fi
putut astfel obi[nui treptat cu ideea unei vie]i noi. Ea s-ar fi
maturizat... Ar fi fost ferici]i! Stricase totul cu comportarea ei
iresponsabil`.
Nu-i r`mânea decât Jonathan, [i risca s`-l piard` [i pe el, deoarece
ac]ionase \ntr-un mod atât de stupid. Când va afla de existen]a fiului
s`u, Dane nu va \ncerca oare s` ob]in` p`strarea lui? |n orice caz, va
fi furios c` Eden nu g`sise de cuviin]` s`-i anun]e na[terea lui.
Nu numai c`-i era ru[ine, dar se sim]ea umilit`: ast`zi [tia c` se
c`s`torise cu ea f`r` tragere de inim`. El \[i d`duse seama c` nu
existase alt b`rbat \n via]a ei [i ascultase de glasul con[tiin]ei. |n plus,
MAI MULT CA ODINIOAR~ 43
rapiditatea cu care acceptase divor]ul dovedea destul c` era fericit
s`-[i recapete libertatea!
Dac` \n clipa asta nu s-ar teme s`-[i atrag` dispre]ul lui, Eden
s-ar fi dus s` se arunce la picioarele so]ului ei pentru a-[i cere iertare.
Dar nu merita nici o indulgen]`. |n cel mai bun caz, putea spera
s`-i tolereze prezen]a câteva zile...
***
A doua zi diminea]`, dup` aceast` lung` noapte de autocritic`,
avea tenul foarte palid, ochii cerni]i [i tr`s`turile trase.
– P`re]i obosit`, spuse Brown v`zând-o.
– Sunt \ngrijorat` pentru Dane, r`spunse ea sorbind din cafeaua
cald` f`cut` de el. Am telefonat la spital; vor s`-l mai ]in`, dar el
prefer` s` vin` acas`. Dup` p`rerea dumitale, cine va avea câ[tig de
cauz`?
– Trebuie pariat \ntotdeauna pe patron, doamn`! De[i, cu aceste
como]ii, este preferabil s` nu glume[ti!
– Sunt \ntru totul de acord cu dumneata.
Brown \[i f`cea de lucru \n buc`t`rie: micul dejun era apetisant.
Eden lu` cu pl`cere câteva \nghi]ituri, apoi ad`ug`, gânditoare:
– Numai s` fiu la \n`l]ime! Nu va fi u[or s` m` ocup de el. Dac`
are o recidiv`, ce se va \ntâmpla? Am auzit spunându-se c` de]ine un
post important...
|l \ntreba pe [ofer cu privirea.
44 DEBRA DIXON
– Da, este unul dintre [efi... Cu toate astea, l-am v`zut de multe
ori ridicându-se din pat \n mijlocul nop]ii.
– Vrei s` spui... din cauza accidentelor?
– |n petrol, doamn` Eden, este plin de accidente. |mi amintesc...
– A[ prefera s` nu aud vorbindu-se despre asta, te rog. {tii, nu
l-am v`zut pe Dane de câ]iva ani...
– Mi s-a spus, recunoscu el cu sinceritate. Toate c`s`toriile au [i
momente bune [i momente rele, nu-i a[a?
Aprecia faptul c` n-o min]ea. Totu[i, \ncepea s` regrete c` Dane
vrusese s` ascund` divor]ul lor. Cu timpul, asta i-ar putea provoca
mai mult` \ncurc`tur` decât pl`cere!
– Am un magazin la Londra, zise ea \n chip de explica]ie. |nainte
s` plec, a[ vrea s` fiu sigur` c` so]ul meu este complet vindecat.
Cumsecadele om cl`tin` din cap.
– Dac` ave]i nevoie de ajutor, doamn` Eden, nu ezita]i s` m`
chema]i.
Eden \i mul]umi c`lduros, spunându-[i c` un asemenea ajutor ar
fi poate binevenit: cel pu]in, va putea s-o duc` imediat la aeroport
dac` Dane o d`dea afar`!
Acesta reveni la domiciliul lui chiar \n dup`-amiaza aceea, ar`tând
astfel cât pre] punea pe autoritatea medical`!
|n cursul dimine]ii, Eden \ncercase s`-l conving` s`-[i schimbe
hot`rârea, dar el o rugase, f`r` delicate]e, s` nu se amestece \n
treburile lui [i s` nu vorbeasc` despre ce n-avea cuno[tin]`! |n plus,
refuzase s` fac` drumul \n ambulan]`. Sosise cu Brown, cu un aer
epuizat [i o figur` cenu[ie.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 45
Eden f`cu gre[eala s` alerge \n \ntâmpinarea lui, ciufulit`, cupicioarele goale \n sandale... [i [i-o repro[` imediat: infirmiera cuochi negri era acolo, elegant` \n uniforma ei impecabil`! }inea bra]ullui Dane [i când tân`ra femeie i-l propuse pe al ei, so]ul ei replic`brutal c` avea tot ce-i trebuia! R`nit`, b`tu \n retragere. Singura eiconsolare fu s`-l aud` pe Dane concediind-o pe infirmier` cu aceea[iblânde]e cu care aceasta \l sf`tuia s` se duc` drept \n pat. Bill Fraser,care-i urmase \n propria lui ma[in`, f`cu recomand`ri \nainte de apleca:
– Nu este necesar s`-l supraveghea]i \n permanen]`. Ve]i puteatotu[i s` m` c`uta]i \n orice moment dac` ceva nu este \n ordine.Pentru ast`zi, \n orice caz, ar trebui s` fi]i lini[tit`! \ncheie elzâmbind.
|ntr-adev`r, intrând \n camera lui, Eden \[i g`si so]ul dormindadânc [i-l contempl` vis`tor. |i descoperi riduri pe care nu lecuno[tea. P`rea golit de toat` energia [i-i fu mil` de el.
Nu remarcase c` avea pleoapele \ntredeschise [i c`, pe subgenele negre, o urm`rea f`r` tandre]e.
– |]i place s` m` vezi astfel, \n stare de inferioritate, [uier` el ]âfnos.Ea protest` iritat`:– Ajunge! Niciodat` n-am crezut asta despre tine!|i s`ri totu[i \n ajutor când se lupta cu bluza de pijama [i ad`ug`,
cu fruntea \ncre]it` de \ngrijorare:– N-ar fi trebuit s` p`r`se[ti spitalul atât de repede. Dac` va exista
cea mai u[oar` complica]ie, vei fi singurul vinovat!– |ntotdeauna a trebuit s` m` sâcâi... Hot`rât lucru, e[ti o femeie
insuportabil`! morm`i el pe un ton obosit.
46 DEBRA DIXON
Capitolul 4
Eden era consternat`. O femeie insuportabil`! Era totu[i
exagerat. Nu avu r`gazul s` mediteze mult timp asupra acestei opinii,
deoarece Dane ad`ug`:
– La spital, n-ar fi putut face nimic mai mult pentru mine decât
po]i face tu aici; la urma urmei, tu ai spus-o! N-am o ran` grav`, doar
lovitura pe care am primit-o \n cap; nu-i nevoie s` dramatiz`m!
E de-ajuns pu]in` r`bdare...
– Ei bine, sper c` vei avea, replic` ea t`ios.
Ignorând ironia, el \ntreb` pe nea[teptate:
– E[ti capabil` s` efectuezi lucr`ri de secretariat?
– Nu tocmai... Pot s` ]in un registru de conturi.
– Ia te uit`! S` nu-mi spui c` ai \nv`]at \n sfâr[it s` fii folositoare.
Hot`rât` s` ignore \n]ep`turile sarcastice a c`ror ]int` era, tân`ra
femeie r`spunse evaziv:
– N-am avut timp s` lucrez \nainte de c`s`toria noastr`.
Acest adev`r se pare c` ab`tu cursul gândurilor lui.
– Cu siguran]`, una din c`s`toriile cele mai scurte din istorie...
spuse el vis`tor.
Eden se ridic` [i se \ndrept` \ncet spre fereastr`, strângându-[i
nervos mâinile.
– Nici tu nici eu nu eram preg`ti]i pentru via]a aceea, zise ea. Eu
eram prea tân`r` [i aiurit`; cât despre tine, aveai alte preocup`ri.
– Probabil ai dreptate. Am stricat totul...
– Da, admise ea plecând capul.
– Tu cel pu]in, ai avut bunul-sim] s` vezi c` asta nu ne ducea la
nimic.
O examin` \ndelung, cu o privire atent`.
– Totu[i, privindu-te, trebuie s` cred c` am fost nebun s` te las
s` pleci, continu` el.
Eden era tulburat`, dar nu descoperea cu adev`rat un
compliment \n aceste cuvinte...
– Am regretat totu[i un lucru, spuse el \n sfâr[it. Erai minunat` \n
pat...
Ea v`zu ro[u \n fa]a ochilor [i replic`, revoltat`:
– Dac` asta-i tot ce... \ncepu ea, \ntrerupându-se aproape imediat.
Dane rec`zuse greu pe perne, cu un geam`t de durere. Unde-i
era oare capul? Era acolo s`-l \ngrijeasc` [i iat` c` era pornit` pe
ceart`! Cuprins` de remu[c`ri, se apropie de el [i murmur`:
– Oh, Dane, iart`-m`. Ce pot face pentru tine?
– S`-mi aduci de b`ut.
– Un ceai?
– Nu! Un whisky! Exist` jos.
Ea ezit`. Ce va spune oare Bill Fraser?
48 DEBRA DIXON
Dar Dane era atât de palid, \ncât ced`.
Dane privi cu un aer \nciudat paharul \n care ea turnase cu
zgârcenie, \l goli dintr-o \nghi]itur`, apoi \i spuse, indiferent:
– Apropo, când va sosi secretara mea, vrei s-o conduci sus?
– Dar e[ti bolnav! Medicul se va opune! Ri[ti o recidiv`!
– Cu siguran]`, r`spunse el cu o u[oar` iritare. Nu \nceta]i s`
mi-o prezice]i to]i, \ncât va sfâr[i prin a se \ntâmpla! Mai cu seam`
dac` vei continua s` m` indispui \n loc s`-mi ]ii mâna [i s`-mi
r`core[ti fruntea arzând de febr`!
|nainte ca Eden s` dea frâu liber furiei care fierbea \n ea, se b`tu
la u[`.
– Trebuie s` fie Brown, cu miss Petrie! exclam` vesel Dane.
– S-o aduc aici?
– Nu-i nevoie, cunoa[te drumul.
|n ciuda eforturilor, tân`ra femeie nu-[i putu p`stra calmul [i-i
trânti \n fa]` o replic` ustur`toare \n care era vorba despre femei pe
care so]ul ei le adusese acas`, când ap`ru o doamn` respectabil` cu
p`r c`runt, \mbr`cat` \ntr-un taior de tweed \n ciuda soarelui de
var`.
Dane, cu o sclipire amuzat` \n ochii cenu[ii, f`cu prezent`rile.
Eden, care ar fi intrat \n p`mânt dac` ar fi putut, \naint` un scaun
pentru miss Petrie [i a[tept`, nehot`rât`.
– Nu te voi re]ine mult, Edith, vreau s`-l v`d pe Kildare.
– Sose[te, domnule, r`spunse amabil secretara, dreapt` pe
scaunul ei, gata de ac]iune, cu blocnotesul [i creionul \n mâini. S`
[ti]i, domnule, continu` ea, totul a fost rezolvat cât se poate de bine.
Datorit` dumneavoastr`, pagubele au fost limitate.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 49
Dane o \ntrerupse:
– Mul]umesc, Edith. N-ai venit s` m` t`mâiezi cu complimentele
tale. De altfel, nu mi-am f`cut decât datoria. Eden, vrei s`-i aduci o
cea[c` de ceai lui miss Petrie, te rog?
Tân`ra femeie se supuse, nemul]umit` c` se debarasa astfel de
ea. Odat` sarcina \ndeplinit`, se refugie \n buc`t`rie [i \nchise u[a ca
s` nu aud` ne\ncetatul du-te-vino care invad` casa pân` seara. |n cele
din urm`, neputând s` mai reziste, [i temându-se realmente ca Dane
s` nu se epuizeze, profit` de o u[oar` acalmie \n ritmul vizitelor
pentru a \ncuia u[a de la intrare. Când se prezent` un \ntârziat, \i
strig` c` so]ul ei nu mai primea pe nimeni pân` mâine diminea]`.
– Nici m`car pe mine? \ntreb` ironic Bill Fraser din spatele u[ii.
Deschise u[a, u[urat`.
– Nu este prea devreme! \l dojeni ea.
– Am avut o apendicit` de urgen]` [i n-am putut sc`pa mai
repede. A[adar, jum`tate din personal a defilat prin camera lui ca
\ntr-un birou, nu-i a[a? Trebuia s` ne a[tept`m...
– N-ar fi trebuit s`-i permi]i asta.
– Ar fi fost mai r`u dac` ]ineam s` m` opun. Brown m-a prevenit,
dar [tiam c` n-ar servi la nimic s` m` opun.
– Dac` l-ai vedea!
– Oh, ghicesc \n ce stare poate fi. O s`-i administrez un sedativ
care-l va lini[ti pân` mâine. A[adar, voi \ncerca s`-i vorbesc.
***
50 DEBRA DIXON
Eden nu afl` niciodat` ce-i spusese Bill lui Dane ca s`-l conving`
c` nu este un supraom; \n orice caz, nici un alt membru al
personalului nu se ar`t` a doua zi, iar el nu ceru s` vad` pe nimeni.
|n schimb, o f`cu pe ea s` alerge! |[i petrecu ziua [i zilele urm`toare,
urcând [i coborând sc`rile.
Insuportabil, preten]ios, plângându-se permanent, voia mereu
s`-[i p`r`seasc` patul, \ntr-un cuvânt, o \nnebunea. Dar asta nu
zdruncina buna dispozi]ie a tinerei femei, care avea impresia c` \[i
redescoper` so]ul. Desigur, nu mai era so]ul ei acum, dar nu conta.
Pe m`sur` ce trecea timpul [i \n ciuda comportamentului tiranic al
bolnavului, Eden sim]ea c` devine prada unei atrac]ii crescânde:
dragostea ei pentru el nu murise.
|ncepând din a treia zi, el se ridic` mai mult. Con[tient` de
sentimentele pe care le trezea \n inima ei, \ncepu s` regrete absen]a
unor z`voare la u[ile interioare, \n special când \l g`si \ntr-o
diminea]` \n camera ei. R`mase stupefiat`: nu c`-l b`nuia de
indiscre]ie, dar intimitatea pe care o implica aceast` situa]ie o jena.
– Ei bine, intr`, zise el f`r` s` se scuze pentru intruziune. Te
c`utam.
Era \mbr`cat \ntr-un simplu halat de baie care se deschidea larg
pe pieptul musculos, [i ]inea \n mân` pandantivul din email al
tinerei femei, pe care nu-l scotea decât când f`cea du[.
– Frumos... murmur` el.
Nu vorbea despre bijuterie. Ie[ind din baie, Eden, care nu credea
c` era \n picioare la ora asta, se \nf`[urase \ntr-un prosop. Dane o
\nv`luia \ntr-o privire aprobatoare... Stânjenit`, \[i relu` colierul,
bâiguind:
MAI MULT CA ODINIOAR~ 51
– |l am de foarte mult timp, nu-]i aminte[ti?
El i-l d`ruise. Amintindu-[i, se \ncrunt`; dar nu acesta era scopul
vizitei lui, deoarece continu`:
– Ai fost surprins` s` m` g`se[ti \n camera ta, nu-i a[a?
– Recunosc.
– Eden, tu ai vrut s` vii aici. Nu te oblig s` r`mâi.
– Plec s`pt`mâna viitoare.
Dintr-o dat` nefericit`, ad`ug`:
– Nu ]ii \ntr-adev`r s` scapi de mine?
Se apropie de ea cu un zâmbet str`lucitor [i, strecurându-[i
degetele \n bogatul ei p`r blond, spuse cu blânde]e:
– Nu cred c` m-am gândit vreodat` s` scap de tine...
Erai frumoas`, ai devenit splendid`. N-am uitat ce sim]eai când erai
\n bra]ele mele.
|nso]ind vorba de fapt`, \[i puse mâinile pe umerii goi ai tinerei
femei [i o trase spre el, punând st`pânire pe buzele ei. Eden era
incapabil` s` se mi[te; ar fi trebuit s`-i vorbeasc`, s` se opun`, dar
\ndat` ce o atinsese, voin]a i se topise ca z`pada la soare. |ntr-o clip`,
corpul ei fu un vulcan a c`rui lav` fierbinte \i alerga \n vine; fulgerul
se ab`tuse asupra ei, orbind-o. Dane \i mu[ca buzele, \[i plimba
mâinile mângâietoare de-a lungul spatelui ei, purtând-o \ntr-o
tornad` de dorin]` ca pe o frunz` \n vânt.
Fu decep]ionat` [i totodat` u[urat` când ajunse la ei zgomotul
unui motor. Dându-i drumul, Dane se repezi:
– Trebuie s` fie Brown. M` duc s` v`d ce vrea.
Eden profit` f`r` s` a[tepte de acest r`gaz ca s` alerge \n baie,
unde \[i stropi fa]a cu ap` rece. |[i revenea \n fire... Nu trebuia s` se
52 DEBRA DIXON
lase ispitit`! Toate astea nu dovedeau nimic. Dane n-o iubea, avea
doar nevoie de câteva momente agreabile. Cine era mai potrivit` s`
i le provoace dac` nu fosta lui so]ie?
Se \mbr`c` rapid [i cobor\ la parter. Brown f`cuse cump`r`turi;
umplea frigiderul cu diverse provizii [i b`uturi.
– Ce se \ntâmpl`, d`m o recep]ie? \ntreb` ea ironic, f`r` o privire
spre so]ul ei.
– Femeile de la cantin` au dat astea pentru patron, doamn`
Eden. Sunt ner`bd`toare s`-l vad` revenind.
– Spune-le c` m` \ntorc vineri, Brown, zise Dane cu un zâmbet
larg.
– Glume[ti! i-o t`ie Eden.
Ea se \ntoarse spre [ofer.
– Trebuie s`-l \mpiedici, Sandy!
– Nu sunt destul de curajos pentru asta, doamn`!
Dane p`rea c` se amuz` extraordinar; \n ochii lui cenu[ii juca o
lic`rire ironic`.
Ofensat`, Eden arunc`, ie[ind:
– Ies s` fac o plimbare. Nu m` a[tepta]i cu micul dejun.
Când reveni, Dane urcase \n camera lui.
– V-a a[teptat totu[i, doamn`, \i spuse Brown. Voi preg`ti micul
dejun pentru amândoi, sunt obi[nuit.
Un miros pl`cut de [unc` plutea deja \n buc`t`rie. Eden observ`
c` Brown sp`lase de asemenea podeaua [i pusese \n func]iune
ma[ina de sp`lat.
– Ce ne-am face f`r` dumneata? zise ea \n semn de mul]umire.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 53
Mai târziu \n cursul dimine]ii, \n timp ce Dane se odihnea, ea \[i
sun` mama pentru a \ntreba de Jonathan.
– Petrece o vacan]` minunat`, spuse Irene cu entuziasm. De ce
nu mi-l la[i mai mult?
– Nu, mam`. |nc` opt zile, este de-ajuns. Voi fi la Londra pe data
de optsprezece [i vreau s` fie acolo.
– I-ai vorbit lui Dane despre el?
– Nu, deocamdat`.
|nchizând telefonul, i se p`ru c` aude un zgomot.
|ndreptându-se spre camera bolnavului, constat` c` acesta dormea
adânc. Cât despre Brown, acesta plecase de câtva timp. Trebuie s` fi
visat. Dane nu era genul care s` asculte la u[i. {i apoi, dac` ar fi
surprins din \ntâmplare frânturi din conversa]ia telefonic`, nu
\nsemna neap`rat c` ar fi ghicit sensul.
De altfel, \[i petrecu el \nsu[i cea mai mare parte a dup`-amiezii
la telefon. De[i secretul \i st`tea pe suflet, iar distan]a care o separa
de fiul ei \i d`dea o stare de nostalgie, Eden sim]ea un fel de stare de
fericire tihnit`: \i pl`cea s` fie lâng` acest b`rbat c`ruia \i descoperea
treptat ambi]iile. Uitase care erau atuurile seduc]iei lui: autoritatea
care emana din persoana lui [i umorul pe care-l folosea cu eficien]`
impuneau respect celor din jurul lui.
Totu[i, la cin`, vorbi despre telefonul pe care-l d`duse mamei ei.
Avu impresia fugitiv` c` Dane ezitase u[or \nainte de a-i r`spunde cu
un aer indiferent:
– Ah, da, [i ce mai face? Este tot \n Fran]a?
– Da.
54 DEBRA DIXON
Tân`ra femeie nu dorea s` se lanseze \n am`nunte de team` s`
nu tr`deze prezen]a lui Jonathan...
– N-o deranjeaz` s` aib` pe cap o fat` mare ca tine? Cred c`
nutre[te alte ambi]ii pentru tine?...
Foarte elegant \n costumul de culoare \nchis` pe care-l
\mbr`case, o privea \ntreb`tor.
– N-a renun]at, dar nu \mp`rt`[im aceea[i opinie! r`spunse t`ios
Eden.
– Se pare c` nu e[ti gr`bit` s` p`r`se[ti coconul familial... M`
\ntreb de ce.
– Cine s-a fript cu ciorb`... \ncepu ea, dar nu duse minciuna mai
departe, preferând s` tac`.
Era preferabil s` spun` cât mai pu]in posibil, evitând astfel ca
aceast` discu]ie agreabil` s` nu degenereze din nou \ntr-o ceart`,
ceea ce Bill Fraser n-ar fi recomandat! Dar Dane nu p`rea \nclinat
spre confruntare.
– Poate c`, pur [i simplu, n-ai dorit s` renu]i la confortul t`u? {tii,
acum patru ani, la pu]in timp dup` divor]ul nostru, aveam situa]ia
s`-]i ofer o pensie alimentar`; m` intriga faptul c` n-ai cerut-o... Apoi
m-am informat [i am aflat c` tat`l t`u se \ngrijea de nevoile tale.
– Dane, asta-i poveste veche... Este esen]ial s`...
– Este mai u[or s` accep]i bani de la tat` decât de la fostul so]...
Este f`r` \ndoial` mai pu]in umilitor? suger` el perfid.
– S` schimb`m subiectul, zise ea, brusc foarte palid`, \mpingând
farfuria.
|n fa]a descump`nirii ei, Dane \ncuviin]`.
– De acord. Nu vreau s`-]i tai pofta de mâncare. Despre ce s` vorbim?
MAI MULT CA ODINIOAR~ 55
– Despre munca ta, de exemplu. Ai reu[it a[a cum \]i doreai?
– Destul de bine, r`spunse el laconic.
– Mi te imaginam \ntr-un birou directorial sau la New York. A fost
o mare surpriz` pentru mine s` te g`asesc aici!
– Urcând treptele ierarhice, sfâr[e[ti \ntotdeauna \ntr-un birou,
bomb`ni el.
Apoi ad`ug`, cu o not` de am`r`ciune \n glas:
– Am petrecut de altfel mult prea mult timp acolo.
– Da, dar al t`u este la doi pa[i de locul ac]iunii!
– Din fericire!
Hot`rât lucru, nu afla cine [tie ce de la el, deoarece se limita la
cuvinte vagi...
– Dane, \ntreb` ea lini[tit, care este exact pozi]ia ta \n cadrul
companiei "Petrole Budford"?
El o fix` cu o privire sever`.
– Ciudat cum semeni cu tat`l t`u; \n fond, e[ti ca el. Mi-a pus
exact aceea[i \ntrebare, spunându-mi "Sutherland".
Eden ro[i. F`cuse din nou o gaf`; era mâhnit` c` Dane putea s-o
compare cu tat`l ei, a c`rui atitudine paternalist` era atât de
detestabil`...
– S` nu mai vorbim despre asta, oft` ea.
Printr-un acord tacit, aleser` un teren mai neutru [i vorbir`
despre insulele pe care Eden \nc` nu le vizitase.
– Uneori sunt groaznice, zise Dane.
– B`nuiesc, dar pu]inul pe care l-am v`zut pân` acum mi-a
pl`cut, [i am destul` \ncredere \n prima mea impresie.
– A, da?
56 DEBRA DIXON
Primise cu un aer sceptic afirma]ia tinerei femei, dar ea nu l`s`
conversa]ia s` alunece din nou pe pante periculoase [i continu`
imediat:
– Evident. Ca toat` lumea, [tii c` exist` aici lucruri care atrag de
la prima privire.
– Este adev`rat, zise el grav. |ndat` ce migrenele astea
\ngrozitoare vor \nceta, te voi duce s` faci turul Insulelor Shetlands.
{i pe mine m` fascineaz`. Mi-ar fi pl`cut s` le cunosc \nainte s`
instal`m aici platformele noastre de foraj. Ce schimbare trebuie s`
aduc` asta!. Au fost altele \nainte: electricitatea [i apa dulce, \n anii
cincizeci, recrudescen]a pescuitului pe mare, dezvoltarea
artizanatului, prelucrarea lânii [i reluarea agriculturii. |mi spun
uneori c` este regretabil c` s-a g`sit petrol aici... Progresul economiei
ar fi fost mai lent, mai pu]in spectaculos, dar ar fi evitat unele
inconveniente.
– De exemplu?
– Cre[terea pre]urilor, printre altele, care love[te toate
produsele, a c`ror victime sunt oamenii care nu sunt lega]i de
industria petrolier`.
– Ai ajuns la aceste concluzii discutând cu vechii locuitori, sau
sunt impresiile tale personale? \ntreb` Eden, plin` de admira]ie
pentru aceast` latur` uman` pe care o descoperea ast`zi la so]ul ei.
– Cunosc bine ]`ranii [i pescarii locului [i mul]i \mi sunt prieteni,
\ntr-adev`r. Petrolul le-a schimbat modul de via]`, dar nu relieful [i
nici clima! De aceea, \nainte de a hot`r\ s` te instalezi aici de-a
binelea, ai face bine s` reflectezi la aceste aspecte dure!
Eden nu-[i putea crede urechilor...
MAI MULT CA ODINIOAR~ 57
Cum \ndr`znea s`-i spun` a[a ceva? |ncerca s`-[i ascund`
tulburarea [i ro[ea]a din obraji, spunând r`spicat:
– {i tu, ai face bine s` te duci \n pat. Este târziu. Bill nu va fi cu
siguran]` \ncântat dac` te va vedea epuizat mâine diminea]`.
El nu protest` [i accept` cu pl`cere ajutorul tinerei femei, ceea
ce-i \nt`ri acesteia ideea c` nu era \ntr-o form` atât de bun` cum i-ar
fi pl`cut s-o fac` s` cread`.
|n noaptea aceea, fu la un moment dat trezit` de ni[te gemete
surde [i de trosnetele patului mare \n care Dane se lupta cu
co[marurile lui. Profund r`v`[it`, \[i lu` capotul [i se repezi la
c`p`tâiul bolnavului. Când ajunse, el deschise ochii.
– Visai urât, zise ea pentru a-[i explica prezen]a. Ai nevoie de
ceva?
– De o cea[c` de ceai... Ai putea s` bei [i tu cu mine, r`spunse el
aproape cu timiditate.
P`rea atât de vulnerabil, atât de \nsp`imântat, \ncât Eden n-avea
decât o dorin]`: s`-l ia \n bra]e, s`-l aline ca pe un copil... Se \ntoarse
brusc [i cobor\ \n grab` la buc`t`rie.
Când reveni cu o tav`, camera era sc`ldat` \ntr-o lumin` blând`
[i intim`. Trebui s` se a[eze pe marginea patului, deoarece Dane
r`spândise dosare [i hârtii pe toate scaunele din \nc`pere.
– Ce bine este, spuse el cu un aer mul]umit, \nvârtind linguri]a
\n cea[c`.
Mânc` trei sau patru biscui]i \nainte ca Eden s` ron]`ie unul
singur [i ad`ug`:
– N-am f`cut niciodat` asta când eram c`s`tori]i. Eram f`r`
\ndoial` prea ocupa]i.
58 DEBRA DIXON
Nu observ` c` ea tremura. Se ridicase [i puse tava pe col]ul unei
mese.
– Ai uitat-o pe a mea, zise el \ntinzându-i cea[ca, re]inându-i
\ncheietura mâinii \n aceea[i clip`. R`mâi pu]in cu mine, nu mai
mi-e somn...
Ea sim]i c` se pierde, avu o ezitare...
– N-ai fost niciodat` atât de s`lbatic`, relu` el zâmbind.
Glumea, desigur, dar Eden se temea, se temea de ea \ns`[i, [i
pentru a rupe farmecul, murmur`:
– N-ar fi foarte rezonabil din partea mea.
– Rezonabil! râse el, tr`gând-o cu o mân` ferm`.
Ea rec`zu pe pat, lâng` el. H`r]uit` \ntre dorin]` [i ra]iune,
\ncerc` f`r` convingere s` se opun`, dar ochii lui cenu[ii o
str`pungeau ca o raz` vie de lumin` [i-i anihilau slabele eforturi. Cu
ochii \nchi[i, se pr`bu[i \ntr-un vis voluptuos. Totul devenea ireal:
mâna lui Dane \n p`rul ei, degetele care-i atingeau u[or fa]a [i vocea
lui r`gu[it` când \i [opti la ureche:
– E[ti atât de dulce... Aproape uitasem...
Eden se cl`tin`, ca o somnambul`. O voce din adâncul con[tiin]ei
\i spunea s` fug`, dar \n zadar. Corpul n-o mai asculta, \mboldit de
un instinct nest`pânit. Se cuib`ri la pieptul lui Dane, oferindu-i
buzele \ntr-un lung s`rut senzual. Abia \l auzi când o rug` s` i se
d`ruiasc` toat`, atât de asurzitor \i b`tea inima, f`când s`-i
zvâcneasc` tâmplele.
|i mângâia cu tandre]e fa]a cum dezmierzi un animal speriat
pentru a-l lini[ti.
– Nu putem... protest` ea f`r` vigoare.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 59
– Suntem adul]i, Eden... Am p`strat \ntotdeauna imagineacorpului t`u.
– Trebuie totu[i s` fi cunoscut altele!– Da... tocmai de aceea, al t`u m` urm`rea.– Eu n-am element de compara]ie! \i sc`p` ei \ntr-un elan de
ciud`.Aceast` revela]ie \l ului.– Vrei s` spui c` \n tot acest timp n-ai... {i credinciosul prieten
Trevor... Cum se numea... Lawson? Nici el?Ea neg` din cap, f`r` un cuvânt.– Nu b`nuiam, zise el cu mare blânde]e.Trebuia s` cread` c` nu fusese curtat` [i amorul propriu al lui
Eden suferea pu]in din acest motiv! Dar n-ar fi recunoscut cu nici unpre] c` \ndep`rtase numero[i b`rba]i din cauza lui Dane, a c`ruiamintire nu se [tersese din memoria ei. Totu[i, o aventur` trec`toaren-ar fi fost preferabil` situa]iei riscante \n care se afla acum?
La acest gând, \ncerc` s`-l resping` [i s` se ridice, dar el nu era deacord [i, aruncând cear[afurile care-i desp`r]eau, o strânse cu putere\n bra]e. La contactul cu acest corp viril, Eden lu` foc. Dorin]a lor secontopi \ntr-un incendiu violent care-i transport` pe culmileextazului.
Eden r`mase mult timp nemi[cat`, cu fa]a ascuns` \n scobituraum`rului so]ului ei. |n via]a ei nu traversase o asemenea furtun`.Armonia lor, oricât de minunat` fusese odinioar`, nu atinseseniciodat` o asemenea intensitate. Vru s` i-o spun`, s`-l fac` s`-i\mp`rt`[easc` emo]ia, dar când \[i ridic` ochii spre el, v`zu c`adormise.
60 DEBRA DIXON
Capitolul 5
Descump`nit`, se desprinse de el. Un sentiment de vinov`]ie se
insinua perfid \n mintea ei. Dane era \n convalescen]`, epuizat. |[i
repro[` c` poate contribuise la agravarea st`rii lui.
Apoi se gândi la Jonathan [i ru[inea ei spori, \ntr-un elan de
nelini[te: Dane \[i va imagina c` manevrase astfel pentru a-i ob]ine
indulgen]a. Ce spera oare? De o or`, se purta ca [i cum erau so]i, dar
asta se sfâr[ise! N-avea nici un drept asupra lui, nu putea a[tepta
nimic de la asta. Nu-i spusese c` avea inten]ia s-o re]in`... {i dac` o
f`cea? Va accepta s` redevin` so]ia lui?
Disperat`, se duse \n camera ei, tremurând din toate
\ncheieturile. Nu-[i putea g`si somnul. |l iubea, trebuia s` se \ncline
\n fa]a eviden]ei. Totu[i, era de neconceput s` mai fac` un pas \n
plus spre el: acum, destinul lor era \n mâinile lui. Dac` se va pune
problema s`-[i reia via]a comun`, el va trebui s` decid`. Ea \[i
pierduse \ndr`zneala de la optsprezece ani...
A doua zi diminea]`, Dane avu delicate]ea de a-i aduce o cea[c`
de ceai.
– Voiam s`-]i spun bun` diminea]a \nainte s` plec.
– S` pleci?
– Da, la birou.
– Dar, ce va spune Bill?
– Voi vorbi cu el, nu te nelini[ti, spuse el punând tava pe pat. Nu
va veni s` te deranjeze, astfel c` nu vei avea nevoie s`-mi n`scoce[ti
un alibi.
– Dane, nu e[ti restabilit suficient!
– Adev`rat? \i arunc` el cu un aer ironic. Ei bine, singurul mijloc
de a m` asigura, este s` m` duc la munc`! Este vineri, nu-i a[a? Am
spus vineri, \mi ]in cuvântul.
– Nu e[ti atât de s`n`tos pe cât crezi, r`spunse Eden cu o voce
mâhnit`.
– Ascult`, dac` nu m` simt bine, m` \ntorc imediat acas`. Asta te
lini[te[te?
Cl`tinând din cap \n t`cere, \ntreb`:
– Presupun c` Brown te va conduce?
– Este aici, m` a[teapt`, cu secretara mea.
– Atunci, noroc... murmur` ea printre din]i, nu prea amabil`.
Când s` ias`, el se opri la u[` [i se \ntoarse.
– Vei fi \nc` aici disear`? \ntreb` el.
– Depinde! r`spunse ea pe un ton t`ios, hot`rât` s`-i telefoneze
doctorului \ndat` ce Dane va \ntoarce spatele.
– Nu te gr`bi. |mi place mult cum g`te[ti, dar fii lini[tit`, n-am
s-o spun doamnelor de la cantin`! \ncheie el cu un zâmbet larg.
62 DEBRA DIXON
Asta era tot ce g`sea de spus! Nici un cuvânt despre ce se
petrecuse \ntre ei... Doar câteva aluzii... Regreta oare acest moment
de r`t`cire? Sau n-avea nici o importan]` pentru el?
Cu lacrimi \n ochi, repetându-[i c`-i era indiferent, Eden alerg` la
telefon. |i prezent` faptele lui Bill Fraser [i \ncheie oftând:
– N-am putut face nimic s`-l re]in.
– Ai remarcat ceva \n comportamentul lui care s` ne fac` s`
presupunem c` starea lui nu se amelioreaz`?
Din fericire, Bill nu vedea obrajii stacojii ai celei cu care vorbea!
– N... nu... bâigui ea.
– |n cazul acesta, nu te alarma inutil. |]i promit s` veghez asupra
lui. Miss Petrie [tie unde s` m` g`seasc` dac` este nevoie.
|n ciuda acestor cuvinte \ncurajatoare, tân`ra femeie era
nelini[tit`. Medicii spun rareori adev`rul pacien]ilor lor...
Fr`mântat` de gânduri sumbre, se duse la buc`t`rie; g`si filtrul de
cafea pe care-l golise [i-l cur`]ase \n ajun, plin cu cafea deja r`cit`.
A[adar, Dane se trezise foarte devreme. Nelini[tea ei crescu [i mai
mult: era convins` c`-[i asumase un mare risc \ntorcându-se \nainte
de vreme la activit`]ile lui profesionale.
Spre sfâr[itul dimine]ii, f`r` ve[ti de la el, [i nici de la Brown, se
hot`r\ s` mearg` \n ora[. Se va gândi poate c`-l supraveghea, dar
atâta pagub`! Nu se mai putea fr`mânta.
Sentimentul acesta, nou pentru ea, o uimea: \n timpul c`s`toriei
lor, ea nu \ncercase niciodat` o asemenea solicitudine. Degeaba
fusese con[tient` de pericolele la care se expunea \n exercitarea
profesiei lui, nu-i trecuse prin minte c` se putea produce un accident
de felul acesta, comportându-se cu o admirabil` nep`sare. |n
MAI MULT CA ODINIOAR~ 63
schimb, \[i plângea propria soart` de so]ie "neglijat`". Cât se
schimbase! Acum, numai el era obiectul preocup`rilor ei...
O briz` iodat` venea dinspre mare, amestecându-se cu mirosurile
landei. Aerul era \n]ep`tor, proasp`t. Eden mergea repede,
admirând câmpia sc`ldat` \n lumin` sub cerul senin. Era atât de
absorbit` de contemplarea peisajului, \ncât nu remarc` norii grei
care se adunau amenin]`tori deasupra valurilor pân` la orizont.
Când izbucni furtuna, nu era decât la jum`tatea drumului [i-[i
regret` impruden]a: \mbr`cat` doar \n blugi [i o c`ma[`, fu udat`
imediat pân` la piele. Dup` aceast` avers`, urmar` altele, \ntrerupte
de rafale de vânt care n-aveau nimic estival!
Ajunse la destina]ie [iroind de ap` [i \nghe]at`, respirând greu.
Trebuia s`-l g`seasc` pe Dane cât mai repede. Dar \nainte, z`rind
\ntr-o vitrin` un impermeabil atr`g`tor, \l cump`r`, sperând s`
ascund` prin acest subterfugiu starea mizerabil` \n care o adusese
mica ei plimbare! |n magazin, \ntreb` de drum [i ajunse \n fa]a
cl`dirii impozante a Companiei.
Recep]ionera \i f`cu cunoscut c` domnul Sutherland nu primea
dac` nu avea stabilit` o \ntâlnire! Descump`nit`, Eden \[i \ntoarse
privirile spre holul de intrare unde se aflau zeci de persoane cu un
aer aferat, purtând dosare sub bra]. Din fericire, o z`ri pe miss Petrie,
care conducea un vizitator spre ie[ire. Era salvat`! Secretara o
conduse direct \n biroul ei, oferindu-i un scaun.
– Drag` doamn`, zise ea, sunt surprins` s` v` \ntâlnesc aici, dar
presupun c` a]i venit s` v` vede]i so]ul.
Eden \ncuviin]`, str`nut` [i, remarcând privirea intrigat` pe care
miss Petrie o aruncase impermeabilului ei, explic`:
64 DEBRA DIXON
– Tocmai l-am cump`rat. Am p`r`sit Londra cam \n grab` [i n-am
avut timp s` iau multe bagaje.
– |n]eleg, zise interlocutoarea ei cu un aer grav. Ce p`cat c` nu
pute]i s` v` vizita]i so]ul mai des, doamn` Sutherland. V-a]i l`sa aici
haine potrivite cu clima acestor insule.
Eden se sim]i \nc` o dat` prins` \n capcana minciunii cu care o
\nconjurase Dane; dac` ar fi clarificat situa]ia lor, n-ar fi fost obligat`
s` se prefac` [i s` aib` permanent impresia c` era acuzat` c` este o
so]ie iresponsabil`! Repro[ul tacit pe care-l citea \n ochii
conservatoarei secretare fiind greu de suportat, nu-i putu r`spunde,
m`rginindu-se s` spun`:
– Nu cred c` Dane a f`cut bine reluându-[i munca atât de repede.
– Avea un consiliu de conducere, replic` miss Petrie, o [edin]`
foarte important`.
– Cu siguran]`, nu la fel de important` ca s`n`tatea lui!
Miss Petrie ridic` u[or din umeri cu un aer resemnat.
– V` cunoa[te]i probabil so]ul mai bine decât mine, doamn`. Am
\ncercat s`-i sugerez o prelungire a concediului, dar nici n-a vrut s`
aud`. Dac` vre]i s`-i vorbi]i acum, [edin]a s-a terminat; o s`-l anun]
c` sunte]i aici.
Abia avu timp s`-[i \ndeplineasc` misiunea, [i Dane era deja \n
\nc`pere, aruncându-i furios:
– Dac` tu crezi c` este nostim, eu nu!
– Am venit doar ca s` v`d dac` te sim]i bine. Dup` câte [tiu, nu
este o crim`!
– {i ai f`cut tot acest drum pe jos, prin ploaie!
MAI MULT CA ODINIOAR~ 65
Eden protest` slab, f`când eforturi s`-[i st`pâneasc` str`nutul
care-i gâdila dezagreabil n`rile.
– Nu ploua când am plecat.
– Este exact ce ne trebuia! se \nfurie el, ca [i cum Eden f`cuse
pneumonie. Vino \n biroul meu.
|l urm` supus`. Dane p`rea pu]in obosit, dar autoritatea de care
d`dea dovad` \i punea \n eviden]` str`lucita vitalitate. |nchizând u[a,
se \ntoarse spre tân`ra femeie:
– E[ti ud` complet!
– Nu chiar... Aveam impermeabilul...
Apropiindu-se de ea, \i \ndep`rt` gluga [i-[i trecu degetele prin
p`rul ei ud.
– Poate c` lovitura pe care am primit-o \n cap mi-a sl`bit vederea,
zâmbi el. |n ochii mei, e[ti ud`! {i impermeabilul acesta mi se pare
nou-nou]. De când \l ai pe tine... de zece minute?
Pentru a-[i sus]ine demonstra]ia, descheie nasturii unul câte unul
[i f`r` un cuvânt, cu buzele strânse, contempl` c`ma[a lui Eden care,
mai mult decât umed`, se mula pe sânii ei fermi. Ea \[i plec` \nvins`
capul, jenat` sub privirea lui scrut`toare.
– Se poate spune c` acum nu mai ai bunul-sim] cu care te-am
cunoscut, zise el.
– Nici tu nu mai e[ti deloc tu \nsu]i, se ap`r` ea. S` vii ast`zi la o
[edin]`!
– Ordinea de zi cuprindea explozia de pe platform`. Prezen]a
mea era indispensabil`. A[ fi putut convoca membrii consiliului
acas`, dar nu voiam s`-]i pricinuiesc nepl`ceri: unii dintre ei vin de
la Londra.
66 DEBRA DIXON
– Probabil n-a[ fi recunoscut pe nimeni.
– Ei te puteau recunoa[te.
|ntr-un cuvânt, pentru el situa]ia putea fi foarte stânjenitoare! Cu
precau]ie, hot`r\ s` schimbe subiectul:
– Un accident de genul acesta este grav, pe mare?
– Cel mai mic incident la locul unui foraj trebuie luat \n serios;
respectând câteva reguli de siguran]`, se pot reduce totu[i
considerabil riscurile. Dar momentul este prost ales pentru a discuta
despre asta. S` dau doar câteva telefoane [i te duc acas`.
Era trecut de ora trei când ajunser`. Dane prânzise la birou; de
aceea, \i propuse lui Eden s`-i preg`teasc` o mas` u[oar` cât timp ea
va face un du[.
– N-am nevoie de du[, aproape m-am uscat.
– Conformeaz`-te! ordon` el.
Asta era prea mult. N-avea dreptul s`-i vorbeasc` pe tonul acesta.
Se duse \n baie, dar se mul]umi s`-[i arunce c`ma[a [i blugii \n cad`
[i s`-[i dea cu ap` pe fa]`. Deodat`, u[a se deschise [i Dane, care
trebuie s` fi b`nuit acest acces de r`zvr`tire, arunc` t`ios:
– Ai cinci secunde s` intri sub du[, altfel te duc chiar eu!
Eden fierbea de mânie. Ce \ndr`zneal` s` vin` [i s-o surprind` \n
]inut` u[oar`. Rela]iile lor nu erau [i a[a simple, asta nu era de
natur` s` le amelioreze.
– Mai \ntâi ie[i de aici! [uier` ea.
El ridic` dispre]uitor o sprâncean`:
– Cinci minute, nu mai mult, zise el \nchizând u[a \n urma lui.
Masa ta este gata.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 67
Revoltat`, Eden \[i acord` timp s` s`vureze c`ldura binef`c`toare
a apei fierbin]i pe umerii ei.
"N-are decât s` morm`ie [i s` a[tepte! S` se \nve]e minte!" \[i zise
ea.
Deodat`, apa \ncet` s` curg` pe corpul ei, fu \nf`[urat` \ntr-un
prosop, bra]e puternice o ridicar` [i o duser` \n ciuda protestelor ei
vehemente. N-avea ce face decât s` se dea b`tut`.... Dane o [terse [i
mi[c`rile mâinilor lui erau o mângâiere. Eden sim]i urcând \n ea un
val de senza]ii pe care de câteva zile \ncepea s` le recunoasc`... Cu
picioarele tremurând [i respirând greu, \l implor`:
– Te rog, las`-m`!
Ceea ce avu efectul contrar: ca [i ea, Dane p`rea incapabil s`-[i
controleze emo]ia [i, abandonând prosopul, o strânse tandru \n
bra]e.
Eden avu impresia c` se tope[te când gura lui \nfometat` \i s`rut`
gâtul, apoi fa]a, c`utându-i buzele. S`ruturile lui fierbin]i devenir`
s`lbatice, iar ea r`spunse cu pasiune asalturilor lui. Uitând cu totul
lumea \nconjur`toare, se abandon` deliciilor dragostei. Nu [tiu
niciodat` cum \[i dezbr`case el hainele care z`ceau r`spândite pe
podeaua b`ii, când o l`s` \n sfâr[it, destins`.
F`r` un cuvânt, se strecur` la rândul lui sub du[. T`cerea de care
Eden se temea atât se instal` din nou \ntre ei. Se ridic`, \[i lu`
prosopul \n care se \nf`[ur` cu stâng`cie [i alerg` \n camera ei,
ne[tiind dac` trebuia s` râd` sau s` plâng`. De ce nu i se opusese?
Desigur, era o iluzie s` pretind` c` ar fi fost u[or! |ntre corpurile lor
reunite trecea un curent de o asemenea intensitate, \ncât anula orice
\ncercare de a face apel la ra]iune. Dane \[i d`duse f`r` \ndoial` [i el
68 DEBRA DIXON
seama de situa]ie. Eden nu-[i amintea s`-l fi v`zut vreodat` atât de
emo]ionat când o \mbr`]i[a odinioar`. Dar el refuza s` vorbeasc`
despre asta. Poate c` ea nu-l interesa decât sub acest aspect; un
divertisment agreabil, nimic mai mult. Un fior de ghea]` \i strânse
inima. Nu voia s` cread` \n a[a ceva!
|ntins` \n pat, oft`. Pentru ea, lucrurile st`teau altfel: ea \l iubea
pe Dane. De câte ori \n timpul zilei nu dorise s` fac` mici gesturi
tandre: s`-i ating` fa]a cu vârful degetelor, s`-i [tearg` cu un s`rut
cutele de \ngrijorare care-i marcau fruntea, s`-i pun` lucrurile \n
ordine ca o so]ie iubitoare... Ah, dac` ar fi fost numai separa]i, \n loc
de divor]a]i! Aceast` barier` dintre ei era de netrecut [i f`cea
imposibil` orice complicitate. De altfel, \n curând va [i [i mai r`u: nu
mai putea amâna momentul m`rturisii: Jonathan...
***
Weekendul trecu \ncet. Uneori surprindea asupra ei privirea
gânditoare a lui Dane. A[tepta plin` de speran]` ca el s` spun` câteva
cuvinte despre ei, despre viitorul lor. Zadarnic... Cum reu[ea oare s`
manifeste atâta indiferen]`, p`rând s` ignore noul caracter al
raporturilor lor?
Duminic` vizitar` insula, cu Brown la volan. Dane, de[i obosit,
insistase s` fac` aceast` plimbare.
– |nc` n-ai v`zut nimic. Nu po]i pleca astfel.
– Dar nu vreau s` fiu o jen` pentru tine.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 69
El \i arunc` un surâs radios:
– Acum [ase ani erai, [i nici m`car nu-]i d`deai seama! Acum când
nu mai este cazul, nu \ncetezi s` repe]i c` m` deranjezi!
– Nu m` [tiam atât de dezagreabil`, zise ea cu un aer vrednic de
mil`.
– Aveai totu[i unele calit`]i...
Dornic` s`-l scuteasc` pe Brown de aceast` conversa]ie, abord`
un alt subict:
– Am crezut \ntotdeauna c` Orkney [i Shetland sunt
asem`n`toare, dar se pare c` m` \n[elam...
– Da, sunt asociate adesea, pe nedrept. |n afar` de situarea lor
geografic`, prezint` mai multe contraste, dup` p`rerea mea, decât
similitudini. Insulele Orkney sunt populate mai ales cu fermieri, \n
timp ce locuitorii insulelor Shetlands sunt \n general marinari.
– Cum \i primesc pe str`ini?
– Dup` p`rerea mea, r`spunse Dane cu c`ldur`, \ncântat de
interesul tinerei femei, oamenii din Insulele Shetland sunt mai
deschi[i, mai primitori [i vorbesc bucuro[i cu necunoscu]ii. Cei din
Insulele Orkney sunt mai rezerva]i, pu]in cam timizi. Ei muncesc din
greu, [i dac` le câ[tigi \ncrederea, sunt ni[te prieteni excelen]i.
Evident, nu pot s`-]i prezint \n câteva fraze o vedere general` despre
aceste insule [i despre oamenii care le locuiesc. Ar trebui ani de
studii [i de cercet`ri pentru a pretinde c`-i cuno[ti [i-i \n]elegi.
La \nceput se \ndreptar` spre sud, unde Dane \i ar`t` tinerei
femei noul aeroport de la Sumburgh, care fusese reconstruit \n
\ntregime când companiile petroliere \[i instalaser` echipamentele
\n regiune. Apoi revenir` pe coasta de vest, unde Eden v`zu bazele
70 DEBRA DIXON
de la Sandwich [i de la Scalloway, [i mai departe enormul complex
de la Sullom Voe. Aici \[i petrecea Dane cea mai mare parte a
timpului s`u. Locul se schimbase mult dup` 1975, când se \n`l]aser`
rezervoare enorme, centrale electrice, kilometri de debarcadere,
ateliere [i multe alte instala]ii care permiteau tratarea a milioane de
tone de petrol brut pe an. Câteva mii de angaja]i tr`iau aici [i
trebuise s` se construiasc` un adev`rat ora[ pentru a-i g`zdui pe
colinele care pân` atunci nu cunoscuser` decât turme pa[nice de oi
p`scând iarba.
Fascinat`, Eden ar fi vrut s` pun` o mul]ime de \ntreb`ri, dar
Dane decret` c` era destul pentru ziua aceea [i hot`r\ c` vor face un
popas la o mic` ferm` din North Nesting pe drumul de \ntoarcere.
Erau prieteni de-ai lui, explic` el.
Un cuplu fermec`tor de oameni \n vârst`, \i invit` s` ia ceaiul.
Eden sim]i mai curând decât v`zu c` amândoi o priveau curio[i, cu
o umbr` de dezaprobare pe fe]ele lor ridate. Se ar`tar` totu[i mai
destin[i când ea accept` cu l`comie o felie mare de pr`jitur` cald` [i
l`ud` f`r` rezervare dulcea]a de fragi f`cut` \n cas`.
– |mi plac prietenii t`i, spuse ea mai târziu, \ntor[i acas`. Par s`
se \n]eleag` atât de bine.
– Sunt c`s`tori]i de cincizeci de ani, r`spunse Dane.
Ad`ug` pe un ton grav:
– Ar trebui \ntotdeauna s` fie a[a.
– Au avut noroc, asta-i tot, zise ea, pu]in mai amar decât dorise.
– {i-au dat osteneala! Pe aici, oamenii nu se dau b`tu]i cu
u[urin]`...
– Nu ca mine, nu-i a[a?
MAI MULT CA ODINIOAR~ 71
– Nu te gândi tot timpul la trecut, Eden. Este preferabil s` accep]i
e[ecurile [i s` te str`duie[ti s` le ui]i decât s` te chinuie[ti \ncercând
s` afli cu orice pre] ce n-a mers.
Preg`tind cina, reflecta \nc` la temeiul acestui sfat. Nu era u[or s`
uite...
Se preg`tea s`-i vorbeasc` despre Jonathan la terminarea mesei,
dar sun` telefonul.
Dane p`rea atât de obosit dup` convorbire, care durase aproape
o or`, \ncât nu mai avu curajul s`-l \mpov`reze mai mult, \n seara
aceea.
***
A doua zi diminea]` se trezi devreme [i preg`ti micul dejun, f`r`
\ndoial` pentru ultima dat`. Era pu]in probabil ca Dane s` doreasc`
s-o mai vad` dup` comunicarea pe care i-o va face! A[tept` s` fie pe
punctul de a p`r`si casa pentru a ajunge la birou [i, pe pragul u[ii,
\l \ntreb` dac` va putea s`-i acorde o \ntrevedere chiar \n seara
aceea.
– Iat` o cerere solemn`, se mir` el. Nu te gânde[ti deja s` te
\ntorci?
– Ba da, mâine. Dar nu despre asta este vorba.
– De ce graba asta?
– Vei \n]elege disear`, murmur` ea.
Ziua i se p`ru lung`.
72 DEBRA DIXON
Se ocup` de treburile casnice, f`cu o plimbare pe plaj`, dar nu
reu[i s` se destind`, nici s` alunge din minte gândurile negre care o
asaltau.
Dane sosi devreme.
– Am biletul t`u de avion, cum mi-ai cerut, zise el pe un ton
neutru.
Eden sim]i un nod \n gât; acum, nu mai putea da \napoi.
|n timpul cinei, pe care Dane o \nghi]i cu poft`, el se ar`t` \ntr-o
dispozi]ie vesel`; tân`ra femeie \l contempla, vis`toare. Bill Fraser o
asigurase, la telefon, c` pacientul lui era restabilit [i c` ea putea s`
plece f`r` team`, cu condi]ia, ad`ugase el, ca de data asta absen]a ei
s` nu dureze la fel de mult. I-o spusese pe un ton de glum`,
bine\n]eles, dar Eden se sim]ise totu[i jenat`.
– Vrei s` lu`m cafeaua \n salon? se auzi vocea cald` a lui Dane,
\ntrerupându-i reveria.
Se ridic`, turn` cafea \n dou` ce[ti [i-l urm`.
– Cred c` aveai inten]ia s`-mi vorbe[ti, relu` el. M` \ntreb de atâta
timp ce motiv te-a \mpins s` vii aici... La \nceput, credeam c` pentru
ochii mei frumo[i, dar am impresia c` o s` r`mân uimit, m` \n[el?
– Da [i nu, r`spunse ea, stânjenit` \n fa]a perspicacit`]ii lui. Exist`
\ntr-adev`r altceva...
– Dac` este vorba de bani, s` nu stric`m ultima noastr` sear`, o
\ntrerupse el. Avoca]ii no[tri se pot ocupa de asta. Voi [ti s`-]i
mul]umesc pentru c` ai avut grij` de mine.
Eden se \nro[i de umilin]` [i de mânie. Dar nu era momentul s`
se abat` de la subiectul care o preocupa. Ignorându-i aluzia pu]in
flatant`, replic`:
MAI MULT CA ODINIOAR~ 73
– Vei avea un [oc...
Nu era foarte abil`, ca \nceput. Dane \[i miji ochii [i-i arunc` o
privire lipsit` de amabilitate. Eden inspir` adânc pentru a-[i da curaj,
[i continu`:
– Trebuie s` ne \ntoarcem la momentul desp`r]irii noastre.
– Stabilisem s` nu-l mai evoc`m, mi se pare.
Aerul surprins al so]ului ei, tonul t`ios pe care-l folosise o f`cur`
pe tân`ra femeie s` ezite. |ntr-un ultim efort, se arunc` \n ap`.
– La pu]in timp dup` divor], mi-am dat seama c` eram
\ns`rcinat`.
Lovitura \[i f`cu efectul. Dane era alb ca varul.
– Ai fi putut s` mi-o spui! Aveam dreptul s` [tiu, nu?
Ochii lui cenu[ii aruncau fulgere. Eden \i \nchise o clip` pe ai ei
pentru a sc`pa de furia lor, apoi continu` cu o voce calm`:
– Da... Dar am \n]eles-o prea târziu; pe vremea aceea, eram atât
de pornit` \mpotriva ta, \ncât, pentru mine, n-aveai nici un drept.
– A[adar, remu[c`rile te-au târât pân` aici? Evident, a trebuit s`
avortezi...
– Dane, eu...
– Nu puteai p`stra doar pentru tine secretul t`u sordid. Era prea
greu de suportat, f`r` \ndoial`? La ce-]i folose[te s` mi-o spui? Te
r`zbuni pe mine, de fapt? Trebuie s` m` ur`[ti ca s` ajungi aici...
Eden nu [tia cum s` st`vileasc` acest potop de cuvinte
du[m`noase. Scos din s`rite, el continu`:
– Era copilul meu tot atât cât al t`u!
– N-am avortat! strig` ea.
74 DEBRA DIXON
|n t`cerea care urm`, Dane, pr`bu[it, fixând-o cu ochi mari,ne\ncrez`tori, rec`zu greoi \n fotoliu [i bâigui:
– Dar atunci... Asta \nseamn` c` am...– Un fiu, \ncheie ea, re]inându-[i cu mare greutate lacrimile. Va
\mplini curând [ase ani.Livid, Dane \[i lu` capul \n mâini, r`mânând prostrat un timp
care lui Eden i se p`ru o eternitate. El se ridic` \n sfâr[it [i, pironind-o cu o privire necru]`toare, declar` glacial:
– {ase ani... Este inimaginabil! {i nici un cuvânt, nici un semn,nimic care s`-mi permit` s` [tiu sau s` m` apropii de el... Ce fel defemeie e[ti, Eden, ca s` faci a[a ceva unui b`rbat?
MAI MULT CA ODINIOAR~ 75
Capitolul 6
|ngrozit` de valul de ur` care se desprindea din cuvintele
b`rbatului, Eden sim]i c` i se strânge inima.
– Am \ncercat s` ]i-o spun. }i-am scris când eram \n spital. Dar nu
mi-ai r`spuns niciodat`.
– Mi-ai scris?
– Dou` scrisori.
– N-am primit nimic, protest` el.
– Le-am expediat pe adresa "Petroles Budford".
– Imposibil. Mi s-ar fi transmis.
Cine min]ea? Trevor, care se \ns`rcinase s` pun` la po[t` aceast`
coresponden]` important` [i afirmase c` se achitase de misiunea lui,
sau Dane, care le avusese poate \n mân`? Eden \[i privi cu aten]ie
so]ul. Nu, furia [i surprinderea lui erau prea evidente, era sincer.
Atunci, Trevor... Da, Trevor o tr`dase, probabil cu complicitatea
mamei ei!
Dane \i \ntrerupse firul gândurilor.
– Ce spuneai, \n acele scrisori? Vorbeai despre copil?
– Nu tocmai. Spuneam c` eram bolnav`.
– {i de ce nu adev`rul?
Avea dreptate. |[i pusese ea \ns`[i de nenum`rate ori \ntrebarea.
De fapt, se temea s` nu vin` decât pentru copil, [i nu pentru ea. Voia
s` aib` dovada c` o mai iubea pu]in...
Dar nu \ndr`znea s` recunoasc` o asemenea naivitate.
– Eu... nu voiam s` crezi c` era vorba de un [antaj.
– Eden, nu te \n]eleg. Pentru un b`rbat, un copil este esen]ial.
Dup` aceast` \ncercare, n-ai insistat [i n-ai avut nici un scrupul s`-mi
ascunzi existen]a fiului meu timp de [ase ani!
– Cum puteam s` ghicesc? F`r` un r`spuns din partea ta, eram
convins` c` n-ai nici o dorin]` s` m` revezi. De altfel, n-ai \ncercat
niciodat` s-o faci!
– {i pentru motive evidente! Tu e[ti aceea care a cerut divor]ul [i
\]i reamintesc c` ai jurat pe to]i sfin]ii c` nu-mi vei mai vorbi \n via]a
ta.
Clipind din gene, ea oft`:
– Sunt lucruri pe care le spui la mânie... [i pe care le regre]i
uneori, dup` aceea.
– |n cazul acesta, trebuie s-o spui persoanelor \n cauz`!
– Erai plecat, nu [tiam unde; m` gândeam c` totul era sfâr[it [i
f`r` speran]`, zise ea cu triste]e, retr`ind amintirile.
Dane m`sura \nc`perea cu pa[i mari, \ncruntat [i cu pumnii
strân[i.
– Ce mod ciudat de a ra]iona! exclam` el. Sunt [ase ani de când
l-ai adus pe lume pe fiul nostru [i te hot`r`[ti brusc s` mi-o spui \n
MAI MULT CA ODINIOAR~ 77
momentul când m` crezi pierdut. Te temeai c` ]i-l iau? Altfel, de ce
ai a[teptat atât?
– Nu [tiu.
|ntors dintr-o dat` spre Eden, se aplec`, \i prinse \ncheieturile
mâinilor [i o trase brutal \n picioare.
– Nu speri totu[i c` m` voi mul]umi cu un asemenea r`spuns!
Speriat`, tân`ra femeie nu putea articula un cuvânt. |i era
imposibil s`-i satisfac` lui Dane curiozitatea f`r` s`-i r`neasc` teribil
amorul propriu. |nainte de a ajunge \n Insulele Shetland, nu-[i
d`duse seama cât de mult \[i iubea \nc` so]ul; ar fi putut totu[i s`
b`nuiasc` dup` \ndârjirea cu care refuza orice cerere \n c`s`torie.
Acum era sigur` c` sentimentele pe care le \ncerca pentru el o
aduseser` la c`p`tâiul lui. Jonathan nu-i furnizase decât un pretext!
Cu respira]ia t`iat`, reu[i s` \ngaime:
– Nu am alt r`spuns s`-]i dau. |mi pare realmente r`u, \mi
\nchipui ce sim]i. Ar fi trebuit s`-]i vorbesc despre Jonathan dup`...
– Se nume[te Jonathan? i-o t`ie Dane.
– Da, era numele tat`lui t`u.
– Cu cine seam`n`?
– Cu tine, dup` p`rerea mea. Are ochii cenu[ii, este brunet.
Ar trebui s`-l vezi ca s`-]i dai seama.
– Am aceast` inten]ie!
Rostise cuvintele cu o voce grav` [i ferm`. Eden ridic` spre el o
privire \nc`rcat` de o team` vag`. O ]inea \nc` strâns, [i prezen]a atât
de apropiat` a corpului lui trezea \n cel al lui Eden o emo]ie pe care
o st`pânea greu. Se \ntâmpla de fiecare dat` când era lâng` ea, dar
acum tulburarea ei era aproape insuportabil`. Trebuia s` fac` un
78 DEBRA DIXON
imens efort s` nu se repead` \n bra]ele lui. Niciodat` un alt b`rbat
nu trezise \n ea asemenea emo]ii! {i când se gândea c` fusese cât pe
ce s` accepte propunerea lui Trevor! Ar fi fost o c`s`torie cordial` [i
plin` de afec]iune, desigur, dar ar fi renun]at la atâta fericire!
Totu[i, prin atitudinea lui ostil`, Dane \i ar`ta limpede c` o
dispre]uia. Nu era posibil nici un viitor, era preferabil s` \nceteze s`
viseze! Cu un nod \n gât, \ntreb` timid:
– Ce vei face?
– |n orice caz, nu-i voi l`sa pe p`rin]ii t`i s`-l creasc`!
– Dar nu ei \l cresc! Eu singur` m` ocup de el! protest` ea. Nu
mai locuiesc la ei de la na[tere. Am g`sit un apartament [i am o
slujb`.
– Nu mi-ai spus niciodat` asta! f`cu el, sceptic.
– Evident. Mi-ai fi pus o mul]ime de \ntreb`ri [i trebuia s` te
feresc de orice iritare atâta timp cât nu erai restabilit.
– A[adar, de aceea ai a[teptat atâta timp, r`mânând s` m`
\ngrije[ti?
– |n parte, da.
R`maser` un timp fa]` \n fa]`, \n t`cere, Dane crispat, Eden
nenorocit`.
– Ei bine, ai reu[it. M-ai "iritat", cum spui. Atunci, care este
diferen]a, mai devreme sau acum... |ntr-un cuvânt, când te-ai
abandonat \n bra]ele mele, era ca s` m` lini[te[ti, s` atenuezi [ocul?
Exact de ce se temea! se gândi ea tremurând.
– Crezi \ntr-adev`r?
– Dup` câte \mi amintesc, erai \n stare de orice pentru a-]i atinge
scopul, ironiz` el.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 79
– M-am schimbat, Dane.
– |n acest domeniu, nu atât de mult. Asta a func]ionat
\ntotdeauna bine \ntre noi.
Cinismul replicii lui o determin` pe Eden, de[i ar fi preferat s`
abordeze alte subiecte mai importante, s` \nt`reasc`:
– Dar niciodat` pân` \ntr-atât, zise ea, cu obrajii palizi u[or
\nro[i]i.
– Ai f`cut progrese. Trebuie s` te fi antrenat.
– }i-am spus deja c` n-a fost nimeni dup` tine.
– A[ fi putut s` te cred, dac` nu m-ai fi min]it astfel. Femei ca tine,
sunt o mul]ime. Dar fiu, n-am decât unul!
Slabele aparen]e care le mai p`stra tân`ra femeie pân` acum
disp`rur` complet. Alese s` se lupte pe alt teren:
– N-ai de ce s` te temi pentru el; eu m` ocup de el.
– Da! Bietul pu[ti, \ncol]it \ntre boga]ii lui bunici [i o mam`
boem`...
– Te \n[eli amarnic, Dane, replic` Eden, de data asta mai calm.
Am un magazin.
– Ce magazin? strig` el.
– De antichit`]i.
Dane izbucni \n râs.
– Dar nu cuno[ti nimic despre asta!
– Dimpotriv`, f`cu ea, ofensat`. Unchiul meu, fratele mai mare al
tatei, era conservator de muzeu. |mi petreceam acolo mult timp, iar
m`tu[a m` ducea adesea la casele de licita]ii "Christies" [i
"Sothebys".
80 DEBRA DIXON
Ei m-au \nv`]at o mul]ime de lucruri pe care nu le-am uitat, chiar
dac` n-am putut s`-mi ofer niciodat` splendori ca cele pe care le
aveam.
– Ei te-au ajutat s` \ncepi?
Fire[te, nu putea lua \n considerare nici o secund` ideea c` ar fi
fost capabil` s` se descurce singur`!
– Nu; au murit de mult [i v`rul meu care tr`ie[te \n Statele Unite
a mo[tenit averea lor. Am g`sit o slujb` \ntr-un magazin pe care l-am
preluat dup` aceea cu o mic` sum` de bani care-mi revenea de la
bunicul meu. Nu este extraordinar, dar m` descurc.
Dane \i d`du drumul [i \ntreb` pe un ton t`ios:
– {i cine vegheaz` asupra fiului meu când tu faci pe
negustoreasa?
Eden suferea din cauza sarcasmelor lui. De ce n-o lua \n serios?
Descurajat`, r`spunse:
– El merge la [coal`. |n restul timpului, sub apartamentul meu
exist` o femeie \ncânt`toare, doamna Willis, care este perfect`
pentru el.
– De ce ]i-ai p`r`sit p`rin]ii? o \ntrerupse el.
Eden nu vru s`-i dezv`luie rolul determinant jucat de el; nu vorbi
despre mica fraz` [ocant` cu care el \[i \ncheiase ultima scrisoare.
R`spunse doar, cu pruden]`:
– Era timpul s` devin independent`.
– Oricum, li-l la[i pe fiul meu \n vacan]e.
De-ar \nceta s`-i spun` lui Jonathan "fiul lui!" O team` difuz`
cuprindea inima tinerei femei: va \ncerca oare s`-[i cear` drepturile
asupra copilului?
MAI MULT CA ODINIOAR~ 81
– Sunt bunicii lui, nu-i pot \mpiedica s`-l vad`!
– Pe mine m-ai \mpiedicat!
– Ne-am explicat deja \n privin]a asta, Dane. Nu contez s` m`
ier]i, dar nu trebuie \n nici un caz ca Jonathan s` sufere din aceast`
situa]ie.
– Ce i-ai spus despre mine?
– Adev`rul. C` am divor]at; nu era nimic de ascuns.
– |n afar` de existen]a mea! spuse Dane cu am`r`ciune.
– Nu-i adev`rat. I-am spus c` lucrezi pentru o companie
petrolier`, printre alte lucruri...
– |mi imaginez destul de bine cele "alte lucruri".
Eden era la cap`tul r`bd`rii. {tiuse \ntotdeauna c` aceast`
discu]ie va fi penibil`, dar nu se gândise c` Dane va fi atât de
\nver[unat [i va merge atât de departe cu repro[urile. C`zu \n
fotoliu, incapabil` s` mai suporte privirea dispre]uitoare a ochilor lui
cenu[ii. |l implor` din nou:
– Ce vei face?
Marcat` de furie, vocea lui Dane o atinse ca o lovitur` de bici:
– Te urmez la Londra.
– Ca s`-l vezi pe Jonathan?... Dar, continu` ea [ov`itor, dac`
sose[ti pe neanun]ate...
– Drept cine m` iei?
– Vreau s` spun... Cine [tie care poate fi reac]ia unui copil.
– La asta, \ntr-adev`r, nu pot s`-]i r`spund, \mi lipse[te \ngrozitor
experien]a: mi s-au furat [ase ani...
Era pierdere de timp s` discute cu un om ca el, lipsit total de
sensibilitate.
82 DEBRA DIXON
– A[a nu \naint`m deloc, murmur` ea.
– |n ceea ce m` prive[te, totul este foarte limpede. Am inten]ia
s`-mi \ntâlnesc fiul, [i dac` modul cum este crescut nu-mi place, voi
cere p`strarea lui. S-ar putea s-o ob]in, acum am mijloacele!
Dane nu f`cea aceste amenin]`ri cu u[urin]`; dac` nu ajungeau
la un acord cu privire la Jonathan, o va pune \n aplicare...
***
Imediat ce ajunse acas`, Eden \[i sun` mama, dar camerista o
inform` c` p`rin]ii ei erau \n croazier` cu ni[te prieteni [i b`ie]elul \i
\nso]ea. |n`bu[indu-[i furia, tân`ra femeie g`si totu[i puterea s-o
\ntrebe:
– Când se \ntorc, Nora?
– Mâine sau \n dou` zile, doamn`.
– Ei bine, \ndat` ce vor sosi, vrei s`-i spui mamei s` m` sune
imediat? Este foarte urgent.
Eden \nchise telefonul, profund nelini[tit`. Desigur, Jonathan nu
era \n pericol, cu toate c` Irene nu era \ntotdeauna foarte vigilent`.
Cât despre Richard Spencer, nu mai era tân`r. Supravegherea unui
copil de cinci ani pe o nav` cerea anumite reflexe; mai ales cu un
copil neastâmp`rat cu Jonathan! {i ce \ndr`zneal` din partea mamei
ei s` ia o asemenea hot`râre f`r` s-o anun]e! Dac` Dane ar afla...
Eden se feri s`-l l`mureasc` \n aceast` privin]` când \i telefon`. El
o sunase \n fiecare sear`, prima dat` pentru a [ti dac` ajunsese acas`
MAI MULT CA ODINIOAR~ 83
f`r` nepl`ceri. }inea s-o conduc` el \nsu[i la aeroport [i, de fa]` cu
toat` lumea, o s`rutase lung, cu tandre]e, [optindu-i la ureche cum
ea se opunea pu]in:
– Trebuie s` ar`t`m c` suntem un cuplu unit, nu-i a[a?
Dup` aceea, ea \n]elesese c` telefoanele lui repetate n-aveau
nimic de-a face cu sentimente tandre. Dimpotriv`, avea impresia c`
el voia s` verifice dac` nu fugise cu fiul lui!
Când auzi \n sfâr[it vocea mamei ei, izbucni:
– Briggs s`-l aduc` imediat pe Jonathan!
– Ce te-a apucat, feti]a mea? De ce graba asta? f`cu Irene pe un
ton iritat.
– Dane vine la Londra [i vrea s`-l vad`.
Irene se sufoc` \n receptor:
– Te prevenisem! S` nu vii s` te plângi, dup` asta!
– Mam`, este tat`l lui Jonathan. Are dreptul...
– Dreptul! Vorbe[te de drepturile lui?
Eden oft`. Nu se punea problema s` se arate nelini[tit` \n fa]a
mamei.
– Trimite-mi-l pe Jonathan cât mai repede.
***
Copilul sosi a doua zi dup`-amiaz`. Lui Eden \i r`mânea o zi
\ntreag` pentru a-l preg`ti pentru \ntâlnirea cu tat`l s`u.
84 DEBRA DIXON
Pentru a-l scuti de o noapte de nelini[te, a[tept` momentul
micului dejun. Jonathan devora cu poft` pâinea pr`jit` acoperit` cu
gem de portocale, dup` ce \[i \nghi]ise deja oul, cerealele [i sucul de
fructe. Eden, care se mul]umise doar cu o cea[c` de cafea, se hot`r\
\n sfâr[it:
– Jonathan, ast`zi va veni cineva s` te vad`.
– Cine, mam`?
– Tat`l t`u.
– Ah! Este dr`gu]?
– |mi vei spune tu ce crezi.
Copilul o privi cu ochii lui cenu[ii [i \ntreb` cu o curiozitate
sporit`:
– Nu mai este petrol acolo, a terminat?
– Nu, r`spunse Eden, amuzat` \n pofida tensiunii care o
st`pânea. Nu pentru asta vine.
– Va locui cu noi?
Ea se gândi la asem`narea frapant` dintre tat` [i fiu: Jonathan
mo[tenise manierele directe ale lui Dane!
– El lucreaz` \n Shetlands, s` [tii. Sunt ni[te insule \n largul
Sco]iei, foarte departe de aici; nu cred c` i-ar fi comod s` tr`iasc` la
Londra.
– {i ]ie, mam`, nu ]i-ar pl`cea s` r`mân`?
Eden \[i privi perplex` fiul. |[i d`dea oare seama de importan]a
\ntreb`rii pe care o punea? Dup` viteza cu care micul dejun disp`rea
din fa]a lui, nu p`rea din cale afar` de preocupat.
– Nu [tiu.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 85
R`spunsul era cinstit: \l iubea pe Dane [i ar fi dorit s`-[i \mpart`
via]a cu el, dar nimic nu-i permitea s` afirme c` de data asta
experien]a va fi o reu[it`. {i apoi, Jonathan era vorb`re]... Risca s`-i
repete lui Dane ce spunea.
– Te duci la magazin, mam`? \ntreb` el pe nea[teptate.
Eden tres`ri, trezit` la realitatea cotidian`. Jonathan o uimea
uneori, cu aceast` minunat` capacitate pe care o au copiii de a s`ri
de la una la alta. Dac` m`car ar putea face la fel [i s`-[i uite grijile!
– Da, bine\n]eles. Nu ne putem hr`ni cu vânt.
– Foarte bine! Eu o s` m` joc cu Peter, vrei? Are jocuri noi pe care
i le-a adus m`tu[a lui din vacan]`.
– S-a f`cut, dar m` duc s` v`d mai \ntâi dac` mama lui este de
acord; va trebui de asemenea s-o anun] pe doamna Willis, ca s` [tie
unde s` te g`seasc` pentru masa de prânz.
Peter era fiul vecinei lor, Jennifer Graham, o v`duv` tân`r` care
dup` moartea so]ului avea suficiente venituri pentru a-[i acoperi
nevoile f`r` s` munceasc`. Foarte disponibil`, \l primea cu pl`cere
pe Jonathan \n timpul zilei. |n schimb, cum ie[ea destul de des seara,
Eden veghea asupra lui Peter.
|ncredin]ându-[i fiul lui Jennifer, tân`ra femeie se duse la
magazin. Acolo, \[i d`du seama c` o comod` pe care o achizi]ionase
la un pre] bun nu era decât un fals [i c` un bibelou de valoare \i
fusese furat când \ntorsese spatele. Ceea ce n-o f`cu mai optimist`
pentru seara care urma. Era extenuat` când \nchise magazinul, la ora
[ase. Nu \ncetase s` se gândeasc` la Dane [i de fiecare dat` sim]ea un
fior \nghe]at de-a lungul spatelui. |i va pl`cea oare lui Jonathan?
Nelini[tea ei cre[tea pe m`sur` ce se apropia clipa fatidic`.
86 DEBRA DIXON
Când ajunse acas`, g`si cina preg`tit`. Doamna Willis era o
comoar`! Nu mai avea decât s` pun` puiul la cuptor. Eden \ncepea
s` se impacienteze. Numai s` nu \ntârzie Dane! Pentru orice
eventualitate, preg`tise patul din camera de oaspe]i. Gândurile, ca [i
ea \ns`[i, forfoteau \ntr-un vârtej nervos. |n ceea ce-l privea, Jonathan
nu p`rea s` participe la aceast` fr`mântare. Era absorbit complet de
o emisiune de televiziune când r`sun` soneria de la intrare. Era ora
[apte.
Cu inima b`tând accelerat, Eden deschise.
– Dane...
Nu putu spune mai mult. El o privi [i spuse simplu, emo]ionat [i
el:
– Iat`-m`.
Era \mbr`cat sobru cu un pantalon de pânz` [i o hain` cu aspect
sportiv peste un pulover de culoare deschis`. Ar`ta mai pu]in
impresionant astfel decât \n costumele riguroase pe care le purta la
birou. Jonathan va fi mai pu]in intimidat, se gândi Eden.
El o urm` \n vestibulul \ngust, unde \[i l`s` geanta de voiaj pe
care o aruncase neglijent pe um`r.
– E[ti restabilit complet, acum? \ntreb` ea.
Dane cl`tin` din cap [i privi \n jurul lui, ca [i cum \ncerca s`
evalueze locul. Apartamentul i se p`rea oare convenabil pentru "fiul
lui?" se gândi Eden, cu strângere de inim`.
– Unde este?
– Pe aici, r`spunse tân`ra femeie \mpingând u[a salonului.
Jonathan era cu spatele spre ei. Aruncând o scurt` privire \ntr-o
parte auzindu-[i mama, spuse:
MAI MULT CA ODINIOAR~ 87
– Vino s` vezi desenul animat, mam`!
Apoi, sim]ind o alt` prezen]`, s`ri \n picioare.
– Salut, zise el vesel. A[adar, tu e[ti tat`l meu?
– Eu sunt. Bun` seara, Jonathan, f`cu Dane pe un ton grav, cu
mâna \ntins`.
– Ia te uit`, e[ti \nalt!
– Vei fi \nalt ca mine, mai târziu.
Copilul \i zâmbi.
– |]i place Walt Disney?
– Este idolul meu, \l asigur` Dane a[ezându-se pe locul degajat
pentru el de Jonathan pe canapea, lâng` el.
Eden lu` un scaun [i-[i privi copilul cu aten]ie. Acorda un interes
evident programului televizat; totu[i curiozitatea era mai puternic`
[i-l atr`gea spre tat`l lui.
– Am primit permisiunea s` stau treaz ca s` te v`d. Vei fi \nc` aici
mâine diminea]`?
– Trebuie s-o \ntrebi pe mama ta, r`spunse Dane ridicând
privirea spre ea.
– Nu [tiu care sunt planurile tale, dar exist` o camer` pentru tine
dac` vrei s` r`mâi.
Rostise cu greu aceste câteva cuvinte, uimit` [i totodat`
stânjenit`, evitând s` reflecteze prea mult la sensul real al \ntreb`rii
pe care Dane o formulase \n acest mod indirect. El \i mul]umi cu un
aer degajat, ca [i cum era foarte firesc:
– Voi fi \ncântat. Trebuie s` petrec dou` sau trei s`pt`mâni la
Londra, [i recunosc c` prefer mai curând s` fiu aici decât la hotel.
– E[ti \n vacan]`? interveni copilul.
88 DEBRA DIXON
– Nu tocmai, dar voi avea totu[i destul timp liber.
Eden \[i reg`si pu]in lini[tea \n timpul cinei, \n cursul c`reia tat`l
[i fiul t`if`suir` vesel. Dar dup` culcarea lui Jonathan, când veni \n
salon nelini[tea o cuprinse din nou. Dorea cu ardoare s` afle ce
credea Dane despre b`ie]el, f`r` a \ndr`zni s` abordeze subiectul.
Dup` un timp care i se p`ru interminabil, el sfâr[i prin a spune:
– Ai f`cut o treab` bun`. Este un copil remarcabil.
Acest compliment nea[teptat aduse lacrimi de bucurie [i de
mândrie \n ochii ei.
– |mi pare r`u c` n-ai putut profita de primii lui ani, zise ea cu o
voce marcat` de emo]ie, dar acum vei recupera timpul pierdut.
El nu g`si de cuviin]` s` dea aten]ie aluziei la viitor strecurat` de
ea, mul]umindu-se s` clatine u[or din cap \n semn de asentiment [i
tân`ra femeie se sim]i vag decep]ionat`. Totu[i, r`spunse cu pl`cere
\ntreb`rilor pe care i le punea.
– De când merge la [coal`?
– De un an. |nc` n-avea cinci ani. Nu va \mplini [ase decât la
Cr`ciun.
Vorbi apoi despre defectele [i calit`]ile lui Jonathan, despre
gusturile [i activit`]ile lui; Eden \[i d`du dintr-o dat` seama c` nu
vorbise niciodat` atât de mult despre fiul ei cu cineva.
– Se joac` adesea cu copilul vecin, zise ea. Dar \i place de
asemenea mult s` fie singur; ador` c`r]ile [i cite[te bine pentru
vârsta lui...
– Dac` \mi spui totul, eu nu voi mai avea nimic de descoperit, \i
repro[` cu blânde]e Dane, \ntrerupând-o.
– Oh, iart`-m`, bâigui ea ro[ind.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 89
Nu voiam s`-]i r`pesc aceast` pl`cere.
El zâmbi.
– B`nuiesc. Oricum, era singura persoan` capabil` s`-mi
furnizeze totalitatea informa]iilor pe care le-am primit seara asta.
Nu-mi r`mâne decât s`-mi formez propria opinie; vom avea probabil
vederi divergente, dar este normal; mama mea n-a vrut niciodat`
s`-mi recunoasc` defectele, pe care tat`l meu nu \nceta totu[i s` i le
descrie! Oricum ar fi, lini[te[te-te, n-am inten]ia s` fiu de o severitate
excesiv`: am primit destule lovituri \n tinere]ea mea \ncât nu doresc
s` dau la rândul meu.
Temerile tinerei femei se risipir` \ncetul cu \ncetul. Exclam` cu
entuziasm:
– Cred c` te iube[te mult!
– Este \nc` prea devreme s-o spunem... Care este locul p`rin]ilor
t`i \n via]a lui? \ntreb` el pe nea[teptate.
– O [tii, Dane. |i vede din când \n când, asta-i tot. Ei n-au nici o
participare activ` la educa]ia lui. De ce n-ai \ncredere \n mine? Dac`
\ncearc` s` influen]eze pe cineva, este mai curând pe mine.
– Ah, da? Cum asta?
– Oh, r`spunse ea ridicând din umeri, \mi critic` modul de via]`,
munca mea, \n fine, vei vedea...
– Cred c` \n]eleg.
Se aplec` spre ea, o apropie tandru de el [i depuse pe buzele ei
trandafirii un s`rut u[or ca o mângâiere.
– Mul]umesc, murmur` el.
– Pentru ce?
– Pentru c` ai preg`tit atât e bine terenul cu Jonathan.
90 DEBRA DIXON
Trebuie s` nu fi fost u[or.
– {i g`se[ti c` merit o bun` recompens`! replic` ea râzând.
– Va trebui s` te mul]ume[ti cu atât, seara asta. M` tem c` nu sunt
atât de rezistent pe cât sperasem. C`l`toria m-a obosit.
|i acord` un ultim s`rut [i se duse \n camera lui, l`sând-o pe Eden
ciudat de trist` [i de frustrat`. Singur` \n patul ei mare \n noaptea
asta, se gândea la golul din via]a ei... [i murea de dorin]a ca Dane s`
fie \ntins lâng` ea. De când se mutase \n acest apartament, nimeni nu
\mp`r]ise vreodat` acest pat cu ea; totu[i, \l alesese imens... Pentru
cine? Nu era oare pentru el, a c`rui imagine st`ruia \ntotdeauna \n
memoria ei?
Acum era acolo, pentru Jonathan... Sesizase imediat atrac]ia pe
care copilul o \ncerca pentru tat`l lui. |[i cuno[tea bine fiul; dac`
cineva \i displ`cea la primul contact, nu mai exista speran]`!
Jonathan era prea dr`gu] pentru a ar`ta antipatie fa]` de cineva, dar
indiferen]a lui spunea mult despre asta. Cu Trevor, de care-i pl`cea,
comportarea lui era departe de a fi atât de c`lduroas`! Dane \i
pl`cuse mai mult decât ei odinioar`, la Cairo. Aceste gânduri \i
aduser` oarecare u[urare [i o ajutar` s`-[i g`seasc` somnul.
***
A doua zi diminea]`, Dane era deja \n picioare când se trezi ea.
Preg`ti micul dejun \n grab` [i când el intr` \n buc`t`rie \nso]it de
Jonathan, portocalele erau stoarse proasp`t [i [unca se pr`jea deja.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 91
Eden \[i primi "b`rba]ii" cu un zâmbet larg. P`reau amândoi odihni]i
[i destin[i. Dane \mbr`case o c`ma[` cu gulerul r`sfrânt [i o pereche
de blugi care se mulau pe formele lui atletice, [i nu erau cu siguran]`
destinate unei zile de lucru la birou! Jonathan, \ncântat de prezen]a
tat`lui s`u, se arunc` asupra con]inutului farfuriei lui [i, \ntre dou`
\mbuc`turi, \ntreb`:
– Ast`zi m` duc s` m` joc cu Peter, sau r`mân cu tata?
– Am o idee, zise Dane. De ce n-a]i veni amândoi, tu [i Peter, cu
mine? Am putea s-o l`s`m pe mama la magazin, numai dac` nu-[i
acord` o zi de concediu?
– Ah, nu! Nu ne putem hr`ni cu vânt, declar` senten]ios copilul.
– Jonathan!
– Asta spui f`r` \ncetare, mie sau lui Trevor.
Eden \l trimise f`r` \ntârziere \n camera lui s` se \mbrace, \n timp
ce Dane remarc`, ironic:
– A[adar, Lawson \]i d` târcoale.
– |l v`d ocazional.
N-avea nici o dorin]` s` aprofundeze subiectul, mai ales din cauza
b`ie]elului, gata oricând s` plece urechea. Dar privirea so]ului ei,
brusc \n`sprit`, \i d`du limpede de \n]eles c`-i interpreta r`spunsul,
pu]in cam t`ios, drept un refuz: evident, \n]elesese c` era liber` s`
vad` pe cine voia [i c` asta nu-l privea! Se sim]i descump`nit`, dar,
din nefericire, \i era imposibil s` se explice [i s` pun` cap`t acestei
ne\n]elegeri.
Pe de alt` parte, interesul evident pe care Dane i-l trezea lui
Jennifer, care o [tia pe Eden divor]at`, spori [i mai mult stânjeneala
tinerei femei. |n aceast` proast` dispozi]ie ajunse \n fa]a
92 DEBRA DIXON
magazinului. Refuz` chiar invita]ia lui Dane, care propunea s` vin` s-o caute spre prânz, pretextând c` avea prea mult de lucru.
– Un sandvi[ \mi va fi de-ajuns, zise ea. Vino spre sfâr[itul dup`-amiezii, dac` n-ai alte planuri.
Gelozia \i va ]ine companie. Jennifer avea ochi care-i aminteau decei ai frumoasei infirmiere din Insulele Shetlands...
MAI MULT CA ODINIOAR~ 93
Capitolul 7
Dane promisese c` va fi acolo devreme, ca s-o duc` acas`. Spre
sfâr[itul dup`-amiezii, cum el nu ap`ruse, telefon` acas`. El fu cel
care r`spunse. Dup` vocea lui, sim]i c` era ocupat, [i c`-l
\ntrerupsese.
– Scuz`-m`, zise el, n-am v`zut cum a trecut timpul. Jennifer a
venit s`-[i ia fiul [i eram \n plin` conversa]ie.
– Unde este doamna Willis? \ntreb` t`ios Eden.
– La buc`t`rie.
"|n timp ce tu faci pe fantele \n salon", se gândi ea.
– Bine. M` voi \ntoarce pu]in mai târziu. Nimic nu m` gr`be[te,
dac` doamna Willis preg`te[te cina; prefer s` merg pe jos.
– Cum vrei, r`spunse Dane suav, dar trebuie s` te previn: te duc
la cin` la restaurant.
– {i Jonathan? Se va face târziu pentru el!
– Doamna Willis va r`mâne cu el, \ncheie el, f`r` s` par` c`
remarcase iritarea tinerei femei.
Agasat` [i totodat` furioas`, Eden \ntârzie deliberat \n magazin
mai mult decât de obicei, dar str`b`tu distan]a care o desp`r]ea de
cas` cu un pas atât de alert, \ncât recuper` probabil cele câteva
minute pierdute. Ideea c` Dane flec`rea cu Jennifer o obseda. Nu c`
nu putea accepta o asemenea situa]ie, dar asta o arunca din nou, cu
cruzime, \n realitate: n-avea nici un drept asupra lui. De altfel, nici
m`car nu era sigur` c` el avea inten]ia s` aib` cu ea rela]ii mai mult
decât doar cordiale. Seara trecut` invocase oboseala... Frumoas`
scuz`! Asta nu-i sem`na!
Pu]in ru[inat` de gândurile care-i ocupau mintea, Eden sosi
gâfâind pentru a-i g`si pe tat` [i fiu absorbi]i de o partid` de dame.
Nici urm` de doamna Willis, nici de Jennifer dac` o b`nuial` din
parfumul acesteia din urm` n-ar fi plutit \n aer, care-i gâdila
dezagreabil n`rile. Dane \i v`zu sprâncenele \ncruntate [i \ntreb` cu
o expresie fals inocent` pe fa]`:
– Ceva nu e \n ordine?
Jonathan o scuti pe mama lui s` r`spund`, declarând cu mândrie
imediat ce lu` cuno[tin]` de prezen]a ei:
– Tata mi-a preg`tit cina, mam`! G`te[te grozav de bine.
– Nu m` \ndoiesc, bomb`ni tân`ra femeie sub privirea amuzat` a
so]ului ei.
Copilul prinse ocazia care i se oferea de a fura doi pioni tat`lui
s`u, dar acesta, cu sim]urile \n alert`, \l surprinse [i-l dojeni cu
asprime. Eden se \ncrunt` [i mai mult v`zând c` Jonathan, departe
de a fi ofensat, avea [i mai mult` admira]ie pentru eroul lui! Ea
morm`i:
– Ce-i cu povestea aceea cu cina la restaurant?
MAI MULT CA ODINIOAR~ 95
}i-ai schimbat p`rerea?
– Dimpotriv`, r`spunse Dane, binevoitor. N-ai decât s` te
preg`te[ti. Pune-]i o rochie frumoas`! Am rezervat o mas` pentru opt
[i jum`tate.
Jonathan, care strângea cu grij` jocul, interveni:
– Jocul `sta e pentru bebelu[i. Tata \mi va da altul, care se
bran[eaz` la televizor. Va fi grozav, nu-i a[a, mam`?
Vom vedea, se gândi Eden; de fapt, i-ar fi pl`cut s` aib` un joc de
genul acesta, dar Dane p`rea atât de priceput \n materie, \ncât nu va
\ndr`zni niciodat` s`-[i \ncerce puterile \n fa]a lui. Se temea s` nu se
fac` de râs \n ochii copilului, asupra c`ruia noul venit \[i exercita
deja suficient influen]a. B`ie]elul, câtu[i de pu]in derutat de t`cerea
mamei lui, continu`:
– {i ai v`zut ma[ina tatei din fa]a por]ii? Este super!
Eden remarcase \ntr-adev`r o splendid` ma[in` sport
decapotabil`, dar nu-i acordase mare aten]ie.
– Este o ma[in` a companiei, preciz` Dane la \ntrebarea ei
nerostit`. Haide, gr`be[te-te, sau vom fi obliga]i s` \mp`r]im baia!
– Jonathan trebuie s` se culce, replic` ea cu r`ceal`.
– M` duc, mam`. I-am promis doamnei Willis c` voi fi adormit
când va reveni.
Hot`rât lucru, totul fusese organizat f`r` ea, [i toat` lumea era
mul]umit`. Era sup`r`tor!
|[i acord` pl`cerea r`ut`cioas` de a \ntârzia \n fa]a oglinzii apoi,
treptat, se sim]i cuprins` de o grab` febril` la ideea serii care o
a[tepta. Proasp`t` [i fermec`toare \ntr-o vaporoas` rochie de var`
din muselin` alb`, i se al`tur` lui Dane \n salon. El purta un costum
96 DEBRA DIXON
elegant de culoare \nchis` [i o cravat` pe care cu siguran]` nu le
scosese din geanta de voiaj.
– N-aveai acest costum când ai venit, zise ea cu un aer sceptic!
L-ai cump`rat?
– Las \ntotdeauna câteva lucruri la birou pentru sejururile la
Londra. E[ti foarte frumoas`, ad`ug` el.
– Iat` un compliment de o rar` originalitate!
– Ce vrei, \mi lipse[te antrenamentul.
– {i ce f`ceai cu Jennifer? l`s` ea s`-i scape.
– Este o femeie fermec`toare, ca multe altele pe care le cunosc,
zise el enigmatic.
Eden nu putu r`spunde, deoarece se auzi soneria [i doamna
Willis \[i f`cu apari]ia. |l l`sar` pe Jonathan \n buna ei paz` [i
coborâr` la ma[in`. Era un Aston Martin, aflat nu la prima tinere]e,
care-i pl`cu tinerei femei. Ma[inile tat`lui ei, prea luxoase [i
impozante, n-o \ncântau deloc, nici cele ale lui Trevor, \ntotdeauna
noi [i str`lucitoare. De când o avea Dane pe aceasta?
– Nu ne cunoa[tem prea bine, nu-i a[a? se \ncumet` ea luând loc
pe scaunul tapi]at cu piele.
– Nu cer decât s` remediem asta...
|n ciuda \nceputului dificil, atmosfera se destindea \n sfâr[it!
La restaurant, conversa]ia se desf`[ur` pe teme u[oare.
Masa savuroas`, decora]ia rafinat`, ambian]a cald` [i totodat`
discret`, vocea grav` [i lini[titoare a \nso]itorului ei, totul contribuia
la calmarea spiritului lui Eden. Când dansar`, ea avu impresia c`
reg`se[te trecutul.
Totu[i, era altfel.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 97
Dup` ce se rev`zuser` \n Insulele Shetlands, \ncerca senza]ii atât
de puternice [i atât de profunde, \ncât tot ce tr`ise \nainte i se p`rea
c` nu fusese decât o schi]`. Se strânse lâng` el. Dane r`spunse
a[tept`rii ei strângând cu bra]ele lui puternice talia delicat` a tinerei
femei, a c`rei inim` \i acceler` b`t`ile. De team` s` nu-[i tr`deze
emo]ia, se retrase pu]in [i, pretextând c`ldura, spuse c` se sim]ea
obosit` [i dorea s` se a[eze. V`zându-i paloarea, Dane \i croi drum
pân` la masa lor.
– Lucrezi prea mult, zise el, cu o not` de \ngrijorare \n voce. E[ti
singur` la magazin?
Cum ea \ncuviin]` \n t`cere, el continu`:
– Povestea asta cu Jonathan nu ]i-a u[urat via]a \n ultimul timp,
nu-i a[a?
– Recunosc c`-mi f`ceam griji din cauza lui. {i de asemenea
pentru tine. M` \ntrebam cum ve]i reac]iona amândoi. Cât timp crezi
c`...
– Eden! Abia am f`cut cuno[tin]` cu fiul meu. Lucrurile acestea
nu se rezolv` \n cinci minute.
– Scuz`-m`, se ap`r` ea, cu o voce trist`, dar nu mai [tiu cum
stau. Ce se va \ntâmpla acum? A[ vrea ca totul s` fie limpede...
– |mi pare r`u. Va trebui s` ai r`bdare. Este pre]ul de pl`tit
pentru a recupera cei [ase ani pe care m-ai f`cut s`-i pierd.
Ridic` privirea spre el, cu un nod \n gât. Cum putuse oare s`
cread` o clip` \n compasiunea lui? El nu tr`ia ca ea, cu spaima
permanent` c` era posibil s` i se ia copilul. Figura lui nu exprima
nici o simpatie. Pentru a pune punct tensiunii care se instal` \ntre ei,
suger` s` se \ntoarc` acas`.
98 DEBRA DIXON
– Doamna Willis se va nelini[ti.
– O voi recompensa, zise Dane \n timp ce se \ndreptau spre
ma[in`.
– Nu asta-i problema; o cunosc, \i place patul ei.
– Atunci, \nseamn` c` este mai confortabil decât cel pe care mi
l-ai atribuit! zise el zâmbind.
– Oh! Este... prea mic evident.
– Exact! De altfel, este singurul lui inconvenient.
Eden nu \ndr`znea s`-l priveasc`, ne[tiind cum s` interpreteze
aluziile lui ironice.
– Nu credeam c` vei r`mâne mai mult de o noapte, altfel ]i l-a[ fi
l`sat pe al meu.
– Ei bine, vom g`si o solu]ie, \ncheie el, aplecându-se s` depun`
un s`rut cast pe obrazul lui Eden, care ro[ise.
Surprins`, ea \ntoarse capul [i buzele lor se \ntâlnir` \ntr-un elan
pasionat. R`maser` un timp \mbr`]i[a]i. Violen]a dorin]ei \i antrena
deja spre \mbr`]i[`ri mai nebune când, tres`rind, Dane o respinse.
– S` plec`m, gâfâi el.
Eden consim]i, ca \n vis. |n ma[in`, \n ciuda eforturilor ei, fu
incapabil` s` sus]in` o conversa]ie cât de mic`, absorbit` de o
singur` \ntrebare: o va s`ruta din nou, ajun[i acas`?
Ce mare i-a fost decep]ia! Imediat ce u[a apartamentului se
\nchise dup` o doamn` Willis somnoroas` dar r`spl`tit` cu un bac[i[
bun, Dane se duse \n camera lui f`r` un cuvânt. Consternat`, tân`ra
femeie se pr`bu[i pe canapeaua din salon. Trebuia s` [tie cu ce-l
contrariase. Auzi zgomot \n baie [i hot`r\ s` a[tepte s` ias` ca s`-l
abordeze.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 99
– Dane? \l chem` ea când travers` holul.
El \i r`spunse t`ios:
– M` doare capul, Eden. Am nevoie de lini[te.
Umilit`, \[i \nghi]i lacrimile [i ru[inea, f`r` s` evoce propunerea
pe care se preg`tea s` i-o fac`: s` doarm` cu ea...
***
Se reg`sir` a doua zi diminea]` la micul dejun, \n buc`t`rie.
|i \ntinse cerealele \n t`cere [i, rezistând tenta]iei de a-i v`rsa sucul
de portocale \n gulerul c`m`[ii, \i turn` \ntr-un pahar!
– |nc` o zi frumoas` care \ncepe! arunc` el vesel, f`r` s` par` c`
remarc` dispozi]ia moroc`noas` a st`pânei casei.
– Depinde pentru cine!
Insuportabil, Dane continu`:
– Las`-m` s` te conduc la magazin, diminea]a asta. Mi-ar pl`cea
s`-l vizitez.
– Cum vrei, replic` ea cu indiferen]`, aducând pe mas` ou`le,
cafeaua [i pâinea pr`jit`.
– M` r`sfe]i prea mult, Eden. Ce voi face când voi fi singur?
– Nu m-a[ nelini[ti pentru asta dac` a[ fi \n locul t`u! zise ea cu
un aer dispre]uitor, plecând s`-l trezeasc` pe Jonathan.
Copilul dormea adânc, obosit f`r` \ndoial` de agita]ia din ajun.
– Nu vreau s` m` scol acum, morm`i el cu o voce moroc`noas`.
Tata m` duce la cump`r`turi abia dup`-amiaz`.
100 DEBRA DIXON
– Da, dar vine la magazin cu mine; presupun c` nu dore[ti s`
r`mâi cu doamna Willis.
– {i Peter?
– Este vineri, Jonathan. {tii bine c` pleac` la ]ar` cu mama lui
pentru weekend. Gr`be[te-te, altfel voi \ntârzia.
B`ie]elul n-o l`s` s` spun` de dou` ori [i, ajutat de tat`l s`u, fu
gata cât ai clipi.
Magazinul deschis la timp, Dane \l vizit` cu un interes evident.
Ridicând o vaz` din Orient pe care o cercet` atent, \ntreb`:
– Tu faci achizi]iile?
– Dac` exist` o vânzare \n \mprejurimi, m` duc acolo. Uneori
oamenii au nevoie urgent` de bani [i \mi aduc obiecte de vânzare.
Pentru restul, am un achizitor.
– Un achizitor?
Dane ridicase sprâncenele, jum`tate curios, jum`tate gelos, sau
era doar o iluzie? Figura lui era acum impasibil`... Eden ar fi putut
totu[i jura...
– Un ofi]er pensionat. So]ia lui [i cu el se dau \n vânt dup`
vânz`rile la licita]ie, [i sunt ni[te cunosc`tori. Le pl`tesc un comision
care le permite s`-[i rotunjeasc` bugetul. {tiu care sunt gusturile
mele [i se \n[al` rareori. Este un aranjament comod pentru mine;
dac` ar trebui s` m` ocup singur` de asta, ar trebui s` cump`r o
camionet`, s` pl`tesc asigurarea, \ntre]inerea, [i mi-ar lua o groaz`
de timp s` alerg la licita]ii...
Ascultând-o atent, Dane p`rea s` reflecteze. Brusc, \ntreb`:
– Unde este Jonathan?
MAI MULT CA ODINIOAR~ 101
– La etaj, \n col]ul lui preferat, acolo unde depozitez mobile vechi
pentru restaurat; exist` de asemenea acolo câteva juc`rii vechi.
– M` duc s` v`d ce face.
Urc` dou` câte dou` treptele sc`rii \nguste. Eden se \ndrepta
spre spatele magazinului când auzi clopo]elul de la u[`. Trevor \[i
f`cu intrarea. F`r` s` ]in` seama de aerul uluit al lui Eden, care-l
privea cu ochii m`ri]i, el \ntreb` cu o voce strident`, \n loc de salut:
– Cine mi-a furat locul din parcare?
– Ce ai venit s` faci aici? \i r`spunse t`ios tân`ra femeie.
Pu]in domolit de aceast` primire, el relu` pe un ton mai pu]in
agresiv:
– Vreau s` [tiu ce se \ntâmpl`!
– Cum asta?
– Haide, Eden, nu face pe inocenta! Am fost acas` la tine [i
dragonul care se ocup` de apartament mi-a susurat cu un aer
mieros: "Domnul Sutherland locuie[te aici \n momentul acesta".
F`r` s`-[i dea osteneala s` repare nedreptatea f`cut` doamnei
Willis, Eden replic` pe un ton glacial:
– {i ce-i cu asta?
– Dar modul cum te-a abandonat, f`r` s` dea un semn de via]`
când erai \n spital, pe patul de moarte...
– O clip`! i-o t`ie tân`ra femeie, furioas`. A cui este vina, dac`
n-a dat semn de via]`, cum spui?
– Eu... nu \n]eleg despre ce vorbe[ti.
– Oh, ba da, \n]elegi! Te-ai oferit s` expediezi coresponden]a care
n-a ajuns niciodat` la destina]ie!
– Dar am pus-o la cutie!
102 DEBRA DIXON
Ea \[i mu[c` buzele ca s` nu-l trateze drept mincinos, [i bomb`ni
ca pentru sine:
– Când m` gândesc c` ]i-am \nmânat acele scrisori pentru c`
n-aveam \ncredere \n mama!
Trevor p`li, dar continu` s` fac` pe fanfaronul:
– Era pentru binele t`u, Eden; \ntreab-o pe mama ta! Medicii
recomandaser` s` fii ferit` de orice emo]ie puternic`. Nu puteam
s`-mi asum o asemenea responsabilitate. {i apoi, credeam c` era \nc`
una din toanele tale, din cauza st`rii tale. Eram convins c` \n fond nu
]ineai atât de mult la Sutherland. Altfel, de ce a]i divor]at atât de
repede?
– Destul, Trevor! N-ai de ce s` judeci c`s`toria mea. |n orice caz,
ai tr`dat \ncrederea pe care o aveam \n tine. Nu vreau s` te mai v`d!
– Drag`, te la[i mânat` de mânie, sus]inu Trevor cu o voce
am`gitoare. Când \]i vei reg`si calmul, vei regreta...
– Nicidecum! Nu este nimic de regretat! Dispari!
– Foarte bine, [uier` el printre din]i. Mai bine vorbesc unui
perete. Dar voi a[tepta. Mai târziu, vei vedea c` acest Sutherland nu
este decât un biet am`rât!
Trânti u[a atât de tare, \ncât clopo]elul sun` mult timp dup`
plecarea lui, \n timp ce Eden \ncerca s`-[i st`pâneasc` tremuratul
care o scutura.
– S-ar spune c` ai avut o vizit`, f`cu o voce \n spatele ei.
Era atât de absorbit` de cearta cu Trevor \ncât nu-l auzise pe
Dane coborând. Prezen]a lui o trezi brusc la realitate, [i gândul c`
Jonathan putea s` fi auzit frânturi din ceart`, se sim]i descump`nit`.
– Nu te nelini[ti pentru el, o lini[ti Dane imediat. Era foarte
MAI MULT CA ODINIOAR~ 103
ocupat [i n-a prins mare lucru din discu]ia voastr`. Nici eu, de altfel,
dac` nu esen]ialul.
– Eu... uitasem complet de voi.
– Era foarte interesant, continu` el, dar n-am apreciat \n special
s` fiu tratat drept "un biet am`rât!"
– Nu credea ce spune, era furios.
– Oh, nu atât cât mine, dar \l voi reg`si! {i sper c` nu vei s`ri \n
ajutorul lui.
Eden se \nfior` la amintirea reputa]iei de odinioar` a so]ului ei:
trecea drept un faimos agresiv. Pozi]ia lui Trevor nu era deloc de
invidiat! Din grija de a \mp`ca lucrurile, r`spunse:
– Bine\n]eles c` nu. G`sesc numai c` nu merit` osteneala s` te
ba]i cu el.
– Las`-m` pe mine s` judec, vrei? |n orice caz, \]i datorez scuze.
|n fa]a aerului uimit al tinerei femei, el continu`:
– Nu te crezusem, \n leg`tur` cu scrisorile.
– |ntr-un cuvânt, este un noroc c` Trevor a sosit \n momentul
potrivit! Cum voi face oare data viitoare când \mi vei pune cuvântul
la \ndoial`? Nu voi avea \ntotdeauna o dovad` evident` la \ndemân`!
Dane nu reac]ion` imediat la acest atac. P`rea r`t`cit \ntr-un vis,
cu privirea \ndep`rtat`. Deodat`, o fix` cu ochii lui cenu[ii, o prinse
ferm de umeri [i o \ntreb`:
– Ce voia s` insinueze \n leg`tur` cu spitalul? Te sim]eai
\ntr-adev`r foarte r`u?
– El... a exagerat, fire[te, ca s` se justifice. N-a fost nimic grav,
rosti ea.
104 DEBRA DIXON
N-avea nici o dorin]` s`-i dezv`luie c` depresiunea serioas` de
care suferea atunci se datora \n mare parte absen]ei lui. Ar fi fost prea
mul]umit!
– {i dup` aceea?
– Ei bine, am muncit imediat dup` na[terea lui Jonathan, pân`
acum. Vezi a[adar c` n-ai de ce s` te nelini[te[ti pentru s`n`tatea
mea!
– Te-ai aruncat \n munc` pentru a te convinge c` n-aveai nevoie
de un so].
– N-aveam timp s` m` gândesc la asta, replic` ea t`ios.
Era evident o minciun`, dar ce altceva putea spune? Fa]a lui Dane
r`mânea lipsit` de expresie; era o adev`rat` masc` pe care nu reu[ea
s-o descifreze. Ar fi vrut s`-l \ntrebe, s` [tie dac` ar fi venit s-o vad` \n
cazul \n care ar fi primit scrisorile, dar teama de un r`spuns negativ
\i oprea \ntrebarea pe buze. |ncepea s` se simt` cuprins` de o stare
proast`...
– Credeam c` trebuia s` urci din nou imediat, tat`? Mi-e sete,
mam`.
Aflat pe ultima treapt` a sc`rii, Jonathan \[i privea rând pe rând
p`rin]ii. Eden \[i reveni [i se \ndrept` spre frigider, \n timp ce Dane
mângâia afectuos p`rul copilului, care-[i continua sporov`iala:
– Mi-ar pl`cea s` am o platform` de foraj, tat`. Când voi fi mare,
vreau s` fiu inginer, ca tine. Spune, voi putea merge cu tine \n
Insulele Shetland?
– Va trebui s-o \ntrebi pe mama ta.
– N-am [coal` decât peste dou` s`pt`mâni.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 105
Clopo]elul de la u[` se auzi din nou, \ntrerupând planurile lui
Jonathan. Eden p`lise. Dane \l l`s` pe b`ie]el [i spuse cu blânde]e:
– R`mâi aici, Eden, m` duc s` v`d; te voi chema dac` este nevoie.
El trecu \n magazin. Singur` cu fiul ei, tân`ra femeie oft` adânc,
st`pânindu-[i lacrimile. Ca [i cum \i sim]ea instinctiv disperarea,
Jonathan se apropie de ea, \i cuprinse picioarele cu bra]ele [i o
strânse cu toate puterile lui. Apoi, f`r` un cuvânt, lu` o revist` de
benzi desenate care se afla pe acolo [i-i acord` \ntreaga lui aten]ie.
Purta un tricou prea scurt [i o pereche de blugi ro[i la genunchi.
Avea nevoie de haine noi, se gândi Eden, dar n-avea curajul s`
mearg` la cump`r`turi \n acest moment. Era o ac]iune care-i va cere
o enorm` energie, deoarece Jonathan avea, ca tat`l lui, propriile lui
idei. De acum \nainte, cel pu]in, Dane va putea s-o u[ureze \n parte
de aceste corvezi! Totu[i, gândul `sta n-o consola deloc. Firul tristei
ei reverii fu \ntrerupt:
– Clienta venise mai ales ca s`-[i piard` vremea; de fapt, am
impresia c` eu eram acela care o interesam! declar` el amuzat.
– A vrut s` te cumpere, tat`?
Dane izbucni \n râs, spunând:
– Nu sunt o afacere, fiule, s` [tii.
Eden \l privi cu ochi ne\ncrez`tori. Era oare sincer? B`rbatul
invincibil se \ndoia uneori de el \nsu[i?
– R`mânem aici toat` ziua? \ntreb` copilul, ner`bd`tor. Am putea
merge la zoo, \n timp ce mama lucreaz`?
– Bine\n]eles c` nu! Sunt sigur c` putem face aici o mul]ime de
lucruri utile ca s-o ajut`m pe mama ta.
Jonathan nu \mp`rt`[ea acest entuziasm.
106 DEBRA DIXON
– Peter merge \ntotdeauna la ]ar` \n weekend, bomb`ni el.
Eden \[i mu[c` buzele, \ncurcat`, evident, nu era vesel pentru un
b`iat de vârsta lui s`-[i petreac` sâmbetele \n spatele unui magazin.
F`r` s` se gândeasc`, spuse:
– Noi plec`m \n toate duminicile.
– Doar ca s` mergem la bunica!
|mpotriva oric`rei a[tept`ri, Dane nu acord` aten]ie acestei
informa]ii. Dimpotriv`, interveni ferm [i-l rug` pe Jonathan s` nu se
mai arate dezagreabil pe viitor! Dup` care, anun]` calm:
– Am o cas` \n Sussex, nu foarte departe de Londra. De ce n-am
merge acolo?
– Are [i gr`din`? exclam` b`ie]elul, care nu mai era bosumflat.
Eden [ov`ia. Mai trebuia s` \nchid` magazinul... Pe de alt` parte,
p`rin]ii ei se vor \ntoarce cu siguran]` a doua zi [i o vor invita la masa
de prânz. Dane nu va dori probabil s-o \nso]easc`. |n ceea ce o
privea, nu mai dorea s`-l p`r`seasc`! Dilema era insurmontabil`, dar
se gândi la Trevor. Dup` drama care se desf`[urase \ntre ei, era f`r`
\ndoial` preferabil s` evite orice confruntare cu mama ei câtva timp!
De altfel, când Irene va afla c` Dane era g`zduit la fiica ei, ce
t`r`[enie va provoca!
|n fa]a t`cerii ei, Dane murmur`, ca pentru a o convinge:
– Nu te nelini[ti, sunt suficiente camere acolo.
Dinspre partea lui, Jonathan o tr`gea de mân`, insistând:
– Spune da, mam`, spune da! Ne vom ocupa de tine, nu, tat`?
\ncheie el \ntorcându-se spre tat`l lui.
– Asta ne va da o [ans` pentru a ne cunoa[te mai bine, \i \nt`ri
spusele Dane.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 107
Privirea lui trecea de la fiul la so]ia lui [i aceasta nu [tia cui seadresa aceast` ultim` replic`. Descump`nit`, dar cedând \n fa]abucuriei copilului, \ncuviin]` cu un zâmbet. La urma urmei, se gândiea, dac` va refuza, Dane ar putea fi foarte \ndrept`]it s`-l pretind` peJonathan [i s`-l ia cu el \n weekend...
108 DEBRA DIXON
Capitolul 8
P`r`sir` Londra spre sear`. Dane cump`rase cu Jonathan jocurile
video promise, apoi \l \ncredin]ase doamnei Willis spre sfâr[itul
dup`-amiezii pentru a trece pe la biroul s`u. De acolo, se dusese s-o
ia pe Eden. Mai petrecuser` un timp la apartament pentru a preg`ti
un bagaj u[or [i pornir` la drum spre Sussex.
Se oprir` s` cineze \ntr-un han \ncânt`tor. La desert, v`zând
uria[a \nghe]at` cu fragi pe care Jonathan se preg`tea s-o \nghit`,
Eden nu se putu \mpiedica s` exprime unele temeri.
– Nu sunt niciodat` bolnav, mam`, o lini[ti b`ie]elul. Dac` ai fi
v`zut tot ce mâncam \n Fran]a!
Din nou, \n locul reflec]iei ironice la care se a[tepta, Dane se
m`rgini s` spun`:
– Buc`t`ria francez` este ne\ntrecut`. Te-ai \ntors adesea acolo,
Eden?
– Nu, dup` voiajul nostru de nunt`... N-am reu[it niciodat` s`-mi
fac timp.
– Bunica spune c`...
– Jonathan!
– Ah, femeile! bomb`ni copilul.
Stupefiat`, Eden se \ntreb` dac` nu \nv`]ase expresia de la tat`l
lui. Ridicându-[i privirea ca s` r`spund`, observ` c` chelneri]a \i
arunca lui Dane ocheade pline de \n]eles [i sim]i o \n]ep`tur` \n
inim`. Nu putea s-o condamne pe tân`ra fat`. Din pieptul lui larg [i
din figura seduc`toare emana o asemenea virilitate, \ncât Eden se
surprinse contemplându-l la rândul ei. Obrajii i se \mbujorar` când
\[i d`du seama c` tulburarea ei nu-i sc`pase lui Dane, care o observa
pe sub genele lui dese [i negre.
– Cina a fost foarte bun`, zise ea timid.
– E[ti de acord s` lu`m cafeaua când ajungem?
– Excelent` idee, aprob` ea u[urat`, \mpingându-[i scaunul.
Jonathan protest`, deoarece mai voia o \nghe]at`, dar \n fa]a
refuzului hot`rât al p`rin]ilor s`i, nu mai insist`. Era \ntr-adev`r un
copil docil, se gândi Eden care, pentru a-[i abate gândurile de la
imaginea so]ului ei, le orient` hot`rât` spre fiul ei. Desigur, nu era
un \nger, dar [tia s` accepte o interdic]ie sau o pedeaps`, dac` erau
justificate.
Dup` ce trecur` de East Grinsted, str`b`tur` un labirint de
drumeaguri [i brusc, la cotitura unuia dintre ele, le ap`ru \n fa]` o
vil` de ]ar` pierdut` printre copaci.
– Unde suntem? \ntreb` Eden, dezorientat`.
– |]i voi ar`ta pe hart`, mai târziu.
Dane gar` ma[ina [i se ocup` de bagaje, \n timp ce b`ie]elul \[i
târa mama \n gr`din`, o peluz` vast` care cobora \n pant` lin` pân`
110 DEBRA DIXON
la un mic râu. Casa era mai spa]ioas` decât \[i imaginase Eden. La
parter erau dou` \nc`peri mari [i o buc`t`rie, iar la etaj trei camere
[i dou` s`li de baie.
– Este un adev`rat palat! remarc` ea pe un ton rece.
– Nu-i a[a? i-o \ntoarse Dane f`r` s` se tulbure, conducându-l pe
Jonathan spre mansarda care-i era destinat`.
|nc`perea, la care se ajungea pe o scar`, era vesel` [i confortabil`.
Ea \l cuceri pe loc pe tân`rul ei locatar, care inspecta deja
numeroasele unghere [i ascunzi[uri, cu ochi str`lucitori.
– Mam`, a[ vrea s` m` culc imediat, o rug` el.
Cererea era rezonabil`, având \n vedere ora \naintat`. Dane se
ocup` de toaleta lui, Eden \i preg`ti pijamaua [i-i acord` o ultim`
mângâiere. Curând, b`ie]elul adormi.
– Se comport` ca [i cum ar fi lipsit de toate, zise ea \nchizând u[a.
Dane trebuia s` \n]eleag` c` el n-avea nici un amestec. Ea n-avea
mijloacele s`-[i ofere o cas` la ]ar`! La drept vorbind, \ncerca pu]in`
ciud`. Spre marea ei surpriz`, el o lini[ti:
– |n orice caz, nu este un copil r`sf`]at; nu se arat` indiferent, [i
\mi place mult c` este a[a. Unde vrei s`-]i pun valiza? |n camera din
fund? ad`ug` el.
|ntrebarea o descump`ni. Asta \nsemna oare c` putea alege?
Camera lui, poate? Plecându-[i pleoapele, cl`tin` din cap
murmurând:
– Mul]umesc.
Se instal` a[adar singur`. Dane o sf`tuise s` nu se gr`beasc`, s`
se simt` \n largul ei.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 111
Un du[ c`ldu] o re\mprosp`t`; apoi, \mbr`c` o rochie de cas`
lung` [i confortabil` [i-[i l`s` p`rul s`-i cad` \n cascad` pe umeri.
Dane preg`tea cafeaua. Avu o u[oar` tres`rire când o v`zu.
– Ce elegan]`! exclam` el ironic.
– Nu este scopul urm`rit, se ap`r` ea, vexat` f`r` voia ei.
Veneam s` v`d dac` ai nevoie de ajutor.
Aruncând o privire circular` \n buc`t`rie, care sem`na ca o sor`
cu cea din casa din insule, continu`:
– Este doar o impresie, sau ai supravegheat personal decorarea
locuin]elor tale?
– Vorbe[ti despre cea din Insulele Shetland?
– De ce, ai atât de multe locuin]e?
– Ah, este un secret.
– Ca marinarii, a[adar, o femeie \n fiecare port.
– Prefer casele, femeilor, este mai sigur... mai durabil, \ncheie el
accentuând cuvintele.
Tân`ra femeie trebui s` fac` un mare efort s`-[i re]in` lacrimile.
Acuza]ia, abia voalat`, era justificat`, \[i zise ea. Dane \i va arunca
\ntotdeauna aceste s`ge]i otr`vite... Trebuia s` le evite.
Scuturându-[i p`rul lung, hot`r\ s` nu lase s` i se vad` suferin]a [i-[i
urm` gazda care se \ndrepta spre terasa unde aranjase masa.
– |mi place s` m` a[ez aici la sfâr[itul zilei, spuse el punând tava
pe mas` [i tr`gând un scaun pentru Eden.
|i atinse u[or bra]ul \ntr-o mângâiere fugitiv`, ca pentru a se scuza
pentru asprimea lui. Ea oft`, un val de gratitudine ridicându-i
pieptul, [i peisajul, pe care nu-l v`zuse pân` atunci, i se p`ru
magnific [i misterios clarobscurul apusului de soare. Un calm straniu
112 DEBRA DIXON
o cuprinse, ca umbra care \nv`luia treptat paji[tile [i p`durea. Avea
mare nevoie de aceast` tihn`.
– Da, dar nu prea mult, zise Dane pe nea[teptate, citindu-i
gândurile.
– Cine ]i-a permis s` te folose[ti de talentele tale de telepat cu
mine?
– E[ti atât de transparent`... |mi imaginam c` te aud spunând c`
]i-ai putea petrece via]a \ntr-un asemenea loc. E[ti prea frumoas`
pentru a tr`i retras`, Eden.
– Ajung s` cred c` \mi plac locurile izolate. Am sim]it acela[i lucru
\n Sco]ia. Este nostim, dar m` credeam o citadin` convins`... De fapt,
mi-ar pl`cea s` m` \ntorc acolo. Crezi c` mi-a[ g`si o clientel` acolo?
– Cum? L-ai abandona pe Lawson f`r` regrete?
– Dane, m-a[ fi c`s`torit de mult cu el, dac` a[ fi dorit.
– Nu te-ai fi temut c`-l pierzi pe Jonathan?
Discu]ia lua brusc o turnur` ciudat`. Eden, pu]in derutat`, nu [tia
ce s` r`spund`.
– Ideea nu mi-a trecut niciodat` prin minte, bâigui ea.
– Ah, nu?
Dane fixa marginea mesei, \n care degetele lui lungi [i nervoase
b`teau ma[inal. Vorbise cu o voce mieroas`, aproape nelini[titoare.
El \[i ridic` ochii, expresia lui \mpietrit` transformându-se
instantaneu \ntr-un zâmbet larg.
– Am l`sat u[a deschis` ca s`-l putem auzi dac` se treze[te.
Dup` p`rerea mea, sunt pu]ine [anse s` se \ntâmple, dormea adânc
când m-am dus s`-l v`d, \n timp ce tu f`ceai du[.
– Am fost [i eu \nainte s` cobor, zise Eden.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 113
– Ei bine, deoarece n-avem s` ne facem nici o grij`, propun s` ne
destindem. {ampanie?
Tinerei femei \i era greu s`-i urm`reasc` permanentele schimb`ri
de dispozi]ie, dar Dane nu-i l`s` r`gazul s` mediteze. Scosese deja
sticla din vasul cu ghea]` [i dopul s`ri. Umplu cupele [i bulele aurii
sclipeau \n lumina blând` a serii.
– Iat` o b`utur` potrivit` pentru o noapte de var`, spuse el.
Savurând t`cerea care-i \nconjura [i totodat` b`utura rece [i
efervescent` care-i aluneca delicios pe gât, Eden se l`s` cucerit` de
un profund sentiment de confort. Toate fr`mânt`rile ei disp`reau. La
al treilea pahar, g`si chiar curajul s`-l \ntrebe pe Dane de cât timp
avea casa.
– De câ]iva ani...
– Este a ta sau a companiei?
– A amândurora, \ntr-un fel, r`spunse el, evaziv.
Ridic` imperceptibil din umeri, dar gestul lui nu-i sc`p` lui Eden,
care \l intriga. Ea ar fi jurat c` Dane ardea de dorin]a de a-i pune
multe \ntreb`ri despre ea \ns`[i, dar \[i interzicea s-o fac`, a[a cum
\[i interzicea s` dea informa]ii mai ample despre propria lui via]`.
Hot`rât lucru, era dificil s` comunice cu el!
Un mic vânt rece se f`cu sim]it, aducând cu el câteva pic`turi de
ploaie.
– Am face mai bine s` intr`m, zise el, \n timp ce ploaia se
intensifica.
– Oh, numai s` nu plou` dou` zile! exclam` tân`ra femeie pe un
ton mâhnit.
– Nu, este microclimatul pe care-l avem aici din cauza râului.
114 DEBRA DIXON
Ploi izolate, de scurt` durat`, nimic mai mult. {i previziunile
meteorologice sunt bune, fii lini[tit`. Nu te mi[ca, ad`ug` el când
p`trunser` \n holul \ntunecat. Nu ]in s`-l treze[ti pe Jonathan,
lovindu-te de ceva!
Aprinse o mic` lamp` de lâng` u[`.
– Nici un pericol! Ar dormi [i dac` s-ar \ntâmpla un cutremur!
replic` ea râzând, \n`bu[indu-[i un c`scat.
– |ncuie u[a, \n timp ce eu scap de tava asta, vrei?
Ea se lupt` cu cheia [i el reveni \nainte s` fi putut s-o \ntoarc` \n
broasc`. O \mpinse pu]in cam tare pentru a face treaba \n locul ei [i
echilibrul fragil al lui Eden nu suport` asta. {ampania era probabil
r`spunz`toare, ca [i brusche]ea lui Dane; se poticni, oscil` periculos,
[i el trebui s-o re]in` cu o mân` ferm` pentru a-i opri c`derea. Apoi
o l`s` când ea \[i rec`p`t` stabilitatea. Eden sim]i c` se \ncorda
pentru a se \ndep`rta de ea. |ncurajat` de alcool, cu ra]iunea
[ov`itoare estompat` de cea]a unei dorin]e c`reia \i ceda f`r` s` se
lupte, se ag`]` de bra]ul lui [i se ridic` pe vârful picioarelor pentru
a-[i oferi buzele so]ului ei. |n pofida refuzului pe care ar fi vrut s`
i-l opun`, se l`s`, ca [i ea, prad` unui s`rut vulcanic.
– Eden!
|i rostise numele cu o voce r`gu[it` de emo]ie. Aplecându-se
brusc, o ridic` \n bra]e [i o duse, povar` u[oar`, spre scara pe care o
urc` \n grab`.
– S`rut`-m`, \i [opti ea când o depuse pe patul mare.
Pasiunea mistuitoare de care Dane d`du dovad` aproape o sperie
pe tân`ra femeie dar, \nvins` curând, se uni cu el \ntr-o bucurie
s`lbatic`. Fu o apoteoz`. Eden avu senza]ia c` mii de focuri de
MAI MULT CA ODINIOAR~ 115
bucurie explodeaz` \n ea [i d`du frâu liber \ncânt`rii care-i umple
inima. Fericirea ei era \mp`rt`[it`. Istovit de violen]a \mbr`]i[`rii lor,
Dane z`cea acum lâng` ea, \nconjurat` tandru \n bra]e.
– Tu... nu [tii ce-mi faci, [opti ea gâfâind.
Deschizând un ochi, el r`spunse \ncet:
– Cred c` da... Pentru mine este la fel. Nici o alt` femeie...
Se \ntrerupse ca s-o s`rute vis`tor, aprinzând astfel jarul care
mocnea \n corpurile lor. Cunoscur` din nou vârtejul dezl`n]uit
\nainte de a se pr`bu[i total \n somn.
***
Când se trezi, soarele str`lucea pe cer. Dane o privea. Sim]i
privirea lui ca o mângâiere. Totu[i, când \[i ridic` fa]a spre el pentru
a cere un s`rut, el se \ntoarse [i s`ri \n picioare.
– Dane...?
Ea \ncerc` s` nu par` r`nit`.
– Voi face un du[, apoi \ncep s` preg`tesc micul dejun pân` când
te ridici din pat, o inform` el f`r` s`-i mai acorde aten]ie.
Auzi u[a de la baie \nchizându-se, apoi zgomotul apei
\mpro[cându-i corpul... Reap`ru curând, \mbr`cat \ntr-un [ort [i o
c`ma[` cu mâneci scurte care nu-i ascundeau formele atletice. Eden
se \nfior`.
– Dane...?
Aceast` a doua tentativ` nu fu \ncununat` de mai mult succes.
116 DEBRA DIXON
– Gr`be[te-te, a fost ce a ob]inut drept r`spuns.
Nefericit`, \nciudat`, \[i f`cu toaleta [i se \mbr`c` f`r` entuziasm.
Vru apoi s`-l trezeasc` pe Jonathan, dar dormea atât de bine \ncât \i
acord` un r`gaz. La urma urmei, se culcase târziu \n ajun.
Dane aproape terminase preg`tirea micului dejun când ap`ru \n
buc`t`rie.
– Ar fi trebuit s` m` a[tep]i! protest` ea. M` voi \nv`]a r`u, dac`
m` las r`sf`]at`!
– Dac` te-a[ fi a[teptat, Dumnezeu [tie la ce or` am fi mâncat! Ai
b`ut prea mult` [ampanie, \ncheie el t`ios.
Eden se oblig` s` r`mân` impasibil`, refugiindu-se \n treburi
menajere. Turn` suc de portocale \n pahare [i aranj` pâinea pr`jit`
pe mas`, extaziindu-se \n fa]a abunden]ei felurilor de mâncare:
– Cum ]i-ai procurat toate astea?
– I-am cerut unei secretare s` fac` ieri câteva cump`r`turi [i am
transportat articolele perisabile \ntr-un r`citor. De obicei, fac \n a[a
fel \ncât congelatorul s` fie umplut \nainte de sosirea mea când [tiu
c` voi sta la Londra câtva timp, [i c` voi putea veni aici destul de des.
Tân`ra femeie se surprinse imaginându-[i weekenduri frecvente
\n aceast` minunat` cas`, \n familie... Apoi weekenduri singur` cu
Dane.... Apropiindu-se de el, cu obrajii \n fl`c`ri, \[i sprijini capul
blond de um`rul so]ului ei, plângându-se \n [oapt`:
– Nu m-ai s`rutat, diminea]a asta.
– Nu?
O strânse brusc \n bra]e, reparând aceast` uitare cu o ardoare
care o f`cu s` tremure.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 117
– Vezi cât de periculos este un s`rut, zise el \n cele din urm`,
dându-i drumul. La noi, este un caz de aprindere spontan`! Ceea ce
n-ar fi jenant, de altfel, dac` am fi singuri.
A[adar, recuno[tea c` \n]elegerea lor era excep]ional`! Evident,
problema era c` puterea dorin]ei lor reciproce o f`cea greu de
controlat. Faptul c` Dane era con[tient de asta, \i d`dea o mare
satisfac]ie lui Eden. Totu[i, sim]ea de asemenea o periculoas`
frustrare \n fa]a t`cerii lui; refuzul s`u de a vorbi, acest zid pe care-l
ridica \ntre ei \i era insuportabil. Pentru a-[i potoli fr`mântarea,
\ntoarse subiectul \n glum`.
– Oricum, nu este o zi s` r`mâi \n pat f`r` s` faci nimic.
– Cine \]i spune c` n-a[ face nimic? Dar avem nevoie de aer liber.
Imediat ce Jonathan va fi \n picioare...
– Mie, aerul liber nu mi-a reu[it prea mult, ieri sear`, zise ea pe
un ton pozna[.
– Prea mult` [ampanie!
Trebuia \ntr-adev`r s` i-o repro[eze? |i arunc` o privire indignat`.
– Te-a[ fi sup`rat dac` n-a[ fi acceptat. |]i reamintesc c` tu
umpleai cupele!
De voie, de nevoie, Dane deschise gura s` r`spund`, când ap`ru
Jonathan, \n pijama, care exclam`:
– De ce nu m-a]i trezit? Vreau s` merg la plimbare!
– Este preferabil s` nu ie[i a[a: pe aici, lupilor nu le plac prea
mult ur[ii, zise tat`l lui ar`tând micile animale care zburdau pe
]es`tura imprimat` a pijamalei.
– M` duc s`-mi iau blugii, ca mama.
118 DEBRA DIXON
***
O or` mai târziu, str`b`teau \n pas vioi p`durea Ashdown. Dane
\[i pusese \nc`l]`minte de mar[ [i-[i protejase pulpele de m`r`cini[
cu [osete groase de lân` lungi pân` la genunchi. "Un tat` ideal", se
gândea Eden care-l urm`rea \n timp ce satisf`cea curiozitatea
b`ie]elului cu explica]ii despre regiune. Se pare c` se aflau \n
prezen]a uneia dintre ultimele \ntinderi forestiere care sc`pase
desp`duririi [i care f`cea parte pe vremuri din imensa p`dure
Arendira. |n secolul XVII, marii stejari fuseser` doborâ]i pentru a
alimenta cuptoarele \n momentul apari]iei industriei metalurgice \n
Sussex. Ast`zi, nu mai r`mâneau decât p`duri izolate [i câmpii
\ntinse cu ierburi. Numeroase râuri \[i aveau izvoarele \n acest ]inut.
P`durea Ashdown era una dintre preferatele lui, spunea Dane, dar
altele, mai spre vest, serviser` mult timp drept bârlog tâlharilor de
tot felul.
Vioaie, Eden \nainta cu pa[i repezi, dar Jonathan se târa cu pa[ii
lui mici. Tat`l lui \l lu` pe umeri pân` la poiana unde se oprir`
pentru picnic. |n timp ce ea despacheta sandvi[urile, copilul,
odihnit, se urc` \n copacii la \ndemâna lui pentru a pândi apropierea
ho]ilor de drumul mare!
– Cât` lini[te! zise tân`ra femeie. N-am v`zut ]ipenie de om!
– Probabil pentru c` eu cunosc potecile cele mai pu]in
frecventate. |n realitate, mul]i oameni se plimb` pe aici.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 119
– Bine\n]eles, p`durea este atât de frumoas`! Dar \mi plac [i
Insulele Shetland...
Fusese cât pe ce s` adauge c` i-ar pl`cea oriunde cu el, când
Jonathan cobor\ de unde se coco]ase pentru a cere s` m`nânce,
spunând:
– Am putea merge cu tine acolo, tat`?
Ceea ce dovedea c` nu pierdea nici o frântur` din conversa]iile
care nu-i erau destinate.
– Vom vedea, r`spunse Dane, f`r` s` se compromit`.
Apoi se angaj` cu fiul lui \ntr-o lung` discu]ie despre cu totul
altceva. Eden se gândea cu triste]e la [ansa copiilor de a-[i putea
schimba astfel gândurile.
Dup` ce strânse resturile mesei, \[i acord` o scurt` siest`.
Dane o trezi cu un s`rut.
– Am visat \ntotdeauna s` fiu F`t-Frumos care o treze[te la via]`
pe Frumoasa din P`durea Adormit`. La [coal`, spuneam c` eram
prea \nalt.
– Ce vârst` aveai atunci?
– {ase ani.
– Aproape ca Jonathan.
Un râs nebun o cuprinse la ideea unui Dane de [ase ani, \n satin
[i dantele. Ridicându-se, \[i pierdu echilibrul. Se ag`]` ma[inal de
bra]ul pe care el \l \ntinsese \n ajutorul ei.
– Asta devine o obi[nuin]`, Eden! M` mir` cu atât mai mult cu cât
cuno[ti consecin]ele acestui gen de accident!
– Mi-e indiferent, [opti ea.
S`rutul pe care Dane i-l d`du atunci fu mult mai pu]in inocent.
120 DEBRA DIXON
– M` vr`je[ti, \i murmur` el la ureche.
Eden se sim]i dus` de aripi când pornir` spre cas`. |n buc`t`rie,
preg`tind un pui pentru cin`, se vedea g`tind mânc`ruri delicioase
pentru cei doi b`rba]i din via]a ei, a[teptându-i seara, unul revenind
de la birou, cel`lalt de la [coal`. Ar fi renun]at bucuroas` la orice
plan de carier`, chiar la magazinul ei, pentru a fi doar so]ia lui Dane.
Dar aceste frumoase visuri nu se vor realiza niciodat`, \[i spuse ea
scuturându-[i p`rul blond ca pentru a le risipi, \n timp ce la intrare
r`sunau pa[ii lui Jonathan [i ai tat`lui s`u, care se \ntorceau dintr-o
misiune de explorare \n gr`din`. Era preferabil s` nu se \ncread`
prea mult \n comportarea amical` a lui Dane. Cine putea [ti ce avea
\n cap? |ntr-una din zilele urm`toare, poate \i va propune un plan de
p`strare alternativ` a lui Jonathan! |[i consultase deja avoca]ii \n
privin]a asta...
– Mam`, vom face un baraj pe râu! strig` Jonathan. Tu e[ti de
acord? Tata spune c` trebuie s`-]i cer permisiunea.
Ea deschisese u[a cuptorului, pref`cându-se c`-i inspecteaz`
con]inutul pentru a-[i ascunde de privirile lor suferin]a care i se
vedea pe fa]`. Ro[ea]a obrajilor va fi astfel pus` pe seama c`ldurii
degajate de preg`tirea puiului.
– Bun` idee! r`spunse ea cât putea de vesel b`ie]elului. Am dorit
\ntotdeauna s` fac asta, la vârsta ta.
– Nu ]i se d`dea voie, presupun, relu` Dane laconic.
Ea cl`tin` din cap \n semn de consim]`mânt [i-i urm` pentru a
asista la spectacol. Curând totu[i, ridicându-[i blugii, intr` \n ap` la
rândul ei. |n locul acela, râul era pu]in adânc, dar era lat [i treaba se
dovedi dificil`, dac` nu imposibil`. Ar fi trebuit mult mai multe
MAI MULT CA ODINIOAR~ 121
pietre pe care le puteau g`si, iar curentul ducea rapid noroiul care
servea la cimentarea ansamblului. Dane, care r`m`sese pe mal,
anun]` brusc c` era aproape ora [apte [i c` se duce s` pun` legumele
la fiert.
– Dumnezeule, puiul! exclam` Eden ie[ind din ap`, \mpro[cat`
toat`.
– Am verificat. Va fi gata \n treizeci de minute, exact timpul cât
face]i un du[ bun. Sunte]i plini de noroi!
Privindu-[i fiul, Eden v`zu c` era adev`rat. Se supuse f`r`
\mpotrivire.
Jonathan, epuizat de activit`]ile din timpul zilei, se duse la
culcare imediat dup` cin`. Când reveni \n buc`t`rie dup` ce-l pusese
\n pat, Dane o lu` \n bra]e oftând:
– Era timpul!
– Oh, sunt sigur` c` Jonathan n-ar avea nimic \mpotriv` s` m`
s`ru]i \n fa]a lui, zise ea.
– Exist` s`rut [i s`rut, f`cu el pe un ton doct. {i necazul, cu mine,
este c` nu [tiu s` m` opresc!
Eden \l respinse râzând.
– Dac` ne-am bea cafeaua afar`, [i seara asta...
|[i petrecur` noaptea \mpreun`.
***
122 DEBRA DIXON
A doua zi r`maser` \n gr`din`, lini[ti]i. Jonathan se juc` \n râu;apoi se transform` \n indian piele-ro[ie, \n timp ce Eden lenevea lasoare. Dane nu vorbea deloc, dar era lâng` ea, [i asta era de-ajunspentru fericirea ei. Hot`râr` s` \ntârzie \ntoarcerea la Londra pân`dup`-amiaz`, când drumurile erau mai degajate. Totu[i, pentruJonathan era prea curând.
– De ce nu r`mânem mai mult? Mam`, dac` trebuie s` mergi lamagazin, eu pot s` m` \ntorc cu tata.
Eden sim]i o durere \n inim`. B`ie]elul \[i "adoptase" pe deplintat`l [i inten]iona cu calm s` se despart` de ea! Dane \i \n]elesenelini[tea [i r`spunse calm, dar cu o voce ferm`:
– Nici nu se pune problema. De altfel, nu sunt \n concediu, sunta[teptat la birou.
Telefoanele pe care le primise \n timpul weekendului \idovedeau buna-credin]`, astfel c` Jonathan accept` aceast`explica]ie, nu f`r` a face eforturi.
– Bine, de acord, dar vom reveni?– Vom vedea.Mereu acela[i r`spuns vag! Eden remarc` paloarea subit` care
cuprinse fa]a so]ului ei. Era oare posibil ca, pentru el, acest weekends` fie ultimul petrecut \n compania lor?
MAI MULT CA ODINIOAR~ 123
Capitolul 9
Luni diminea]`, când se trezi, Eden era \ntr-o stare deplorabil`.
Nu mai [tia ce-i cu ea. Avea doar teribila impresie a unei greut`]i
enorme pe piept. Nu perspectiva unei s`pt`mâni de lucru o putea
aduce \n starea asta...
Apoi \[i d`du seama c` era singur`, c` dormise f`r` prezen]a
lini[titoare a lui Dane al`turi de ea. |ndat` ce ajunseser` la
apartament \n ajun, el ie[ise. Ea sfâr[ise prin a renun]a s`-l a[tepte [i
se culcase. Mult timp dup` miezul nop]ii, \l auzise \nchizând u[a
camerei lui. Poate nu vrusese s-o deranjeze?
Eden era chinuit` de gelozie. Fusese la un pas de a se ridica din
pat pentru a-l \ntreba unde fusese. Totu[i, se ab]inuse de la un
demers pe care el l-ar fi considerat probabil ridicol, dac` nu
inoportun. |ncerca f`r` \ndoial` doar s`-i arate c` oricum fuseser`
evenimentele din ultimele dou` zile, el avea inten]ia s`-[i p`streze
libertatea.
El nu se trezi pentru micul dejun, ceea ce \nt`ri p`rerea pe care
[i-o n`scocise tân`ra femeie. Hot`r\ a[adar s` nu se ocupe de el; se
preg`ti, \l duse pe Jonathan la prietenul lui Peter, [i plec` la magazin.
Dane veni s-o caute spre ora [ase, scuzându-se c` \ntârziase
pu]in:
– Am fost la zoo, cu Peter [i cu mama lui. Jonathan [i cu mine
i-am invitat.
– Foarte amabil din partea voastr`, r`spunse Eden pu]in cam
t`ios.
– Tata [i doamna Graham discutau atât de mult, \ncât nici m`car
n-au v`zut elefan]ii! interveni Jonathan cu inocen]`.
Trebuie s` fi fost absorbi]i de conversa]ia lor! se gândi Eden,
torturat`. B`nuieli \ngrozitoare o chinuiau, pe care se for]` s` le
ascund` de privirea perspicace a so]ului ei.
– Oh, sunt sigur` c` v`zuser` deja elefan]ii! \i spuse ea b`ie]elului
pe un ton vesel.
Dane nu reac]ion` la aceast` remarc` impertinent`, ceea ce o irit`
[i mai mult pe tân`ra femeie. P`rea complet insensibil, deasupra
pasiunilor vulgare, ca mânia! Nu \ncet` s` rumege aceste gânduri
triste tot timpul drumului.
Acas`, când sun` telefonul, ridic` receptorul [i ]ip`:
– Da, ascult!
– Ei bine, spuse mama ei, e[ti \ntr-o dispozi]ie!
– Iart`-m`, mam`, abia m-am \ntors acas` [i sunt pu]in obosit`.
– Nu m` \ntrebi dac` am petrecut o vacan]` bun`?
– Tu ai \ntotdeauna vacan]e bune, replic` tân`ra femeie
exasperat`.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 125
– Locatarul t`u te face atât de irascibil`?
Irene luase vocea ei de miere, cea pe care o rezerva perfidiei.
– Dane nu este locatarul meu!
– Scuz`-m`, draga mea, bine\n]eles c` nu, dar nu [tiu cum
trebuie s`-l consider.
De asta, Eden nu se \ndoia! Trevor nu pierduse timp pentru a
transmite nout`]ile! Dar Eden n-avea nici o dorin]` s` aprofundeze
subiectul. Nu era nevoie s` arunce gaz peste un foc pe care-l vor
a]â]a pentru ea!
– Trebuie s` te las, mam`.
– O clip`, Eden. Ai uitat petrecerea mea de binefacere?
Am \ncercat s` te g`sesc tot weekendul. Contez pe tine, nu-i a[a?
Miercuri negre[it.
Eden p`li. |i ie[ise complet din minte. |n fiecare miercuri pe
vremea asta, Irene organiza o mare recep]ie \n cursul c`reia se
desf`[ura o prezentare de mod` ale c`rei beneficii mergeau la o
oper` de caritate. Ob]inea prin urmare uneori participarea benevol`
a unor arti[ti celebri. |i pl`cea la nebunie s` organizeze a[a ceva [i se
descurca foarte bine, gra]ie autorit`]ii de care [tia s` dea dovad`.
– Ce sear` ai spus?
– Haide, feti]o. |]i repet, miercuri. Adu-l pe Dane, continu` ea pe
un ton mieros. Sunt sigur` c` nu va refuza s` contribuie la o cauz`
atât de meritorie.
– Voi vedea, zise Eden, deliberat evaziv`.
|nchise brutal telefonul.
– Cine era? \ntreb` Dane din buc`t`rie, ad`ugând \ncet, ca
pentru el \nsu[i: din fericire, telefoanele astea sunt incasabile!
126 DEBRA DIXON
– Mama.
– {i ce voia?
– Pe noi!
– Amuzant, conchise el re]inut dup` ce Eden \i explicase
am`nuntele chestiunii.
– Vrei s` m` \nso]e[ti acolo? \ntreb` ea.
– De ce nu? La urma urmei, p`rin]ii t`i sunt bunicii fiului meu!
Evident, se gândi cu triste]e Eden, era zadarnic s` spere c` Dane
se va gândi \ntr-o zi \n alt fel la ei...
– |]i atrag totu[i aten]ia c` biletele sunt la dou`zeci [i cinci de lire
de persoan` [i c` de obicei este de bonton s` dai mai mult.
– Oh, cred c` am \nc` mijloacele!
O privea zâmbind ironic.
– Te preveneam, asta-i tot. S` nu te crezi obligat s` vii...
– Eden, o \ntrerupse el cu r`ceal`, m-am silit s`-]i v`d p`rin]ii \n
trecut, nu voi muri dac` \i voi suporta \nc` o dat`!
Aceast` r`bufnire \nfrânse calmul pe care Dane [i-l p`strase pân`
atunci. Se \ndrept` cu pa[i hot`râ]i spre baie [i trânti u[a \n urma ei.
Cina va a[tepta! Trecând prin fa]a salonului, \l z`rise pe Jonathan
fascinat de un program de desene animate [i brusc, apartamentul
acesta de care era atât de mândr` i se p`ru dezolant, comparat cu
ceea ce Dane putea s`-i ofere fiului s`u. Cuprins` de descurajare la
\nceput, \[i reveni \ncetul cu \ncetul \n c`ldura binef`c`toare a
du[ului pe care-l l`s` s` curg` \ndelung pe umerii ei. N-avea s`
ro[easc` de modestia c`minului ei. Conta fericirea pe care i-o d`ruia
aici lui Jonathan. Gândul acesta o lini[ti.
Totu[i, ceva o nelini[tea. Atitudinea mamei ei era ciudat`.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 127
Nu vorbise despre copil, care era de obicei subiectul ei preferat
de conversa]ie. Altcineva era a[adar obiectul preocup`rilor ei, [i cine
putea fi, dac` nu Dane? Oare ce punea la cale? Va \ncerca f`r`
\ndoial` s` scape de el, dar cum va proceda? Cu o ridicare din umeri,
Dane \ncerca s` alunge b`nuiala; era pu]in ru[inat` c` nutrea
asemenea idei fa]` de Irene, care nu manifestase nici o ostilitate
real`. Cât despre Dane, era destul de mare ca s` se apere, oricât de
valoros ar fi adversarul, cum era incontestabil doamna Spencer!
Eden opri apa, se \nf`[ur` \ntr-un prosop de baie [i oft` adânc,
pentru a se convinge c` era pe deplin u[urat`.
Dane r`mase acas` dup` cin`, dar alesese s` men]in` \ntre ei o
asemenea distan]` \ncât ar fi putut la fel de bine s` ias`, \[i zise Eden,
pe care acest comportament imprevizibil o descump`nea. Ea nu
\ndr`znea s` ia ini]iativa unei apropieri. De data asta, lui \i revenea
s` fac` primii pa[i! Nu va tolera \n nici un caz s-o acuze c` a \ncercat
s`-l influen]eze sau s`-l seduc`.
***
A doua zi, la micul dejun, el \i vorbi despre toalete.
– A[ fi fericit s`-]i ofer o rochie nou` pentru recep]ia de la p`rin]ii
t`i. |]i datorez asta, dup` ce ai f`cut pentru mine, aici [i \n Shetland.
– {i te-ai sim]i jenat s`-mi fii dator, nu-i a[a? replic` ea pe un ton
acru. Este foarte amabil din partea ta, dar pot foarte bine s`-mi
cump`r eu \ns`mi o rochie.
128 DEBRA DIXON
– Voiam numai s`-]i fac un cadou, dar dac` o iei astfel, s` nu mai
vorbim despre asta. Trebuie s` plec, am \ntârziat deja, \ncheie el
terminându-[i cafeaua.
|n drum spre birou, o l`s` pe Eden la magazin. Jonathan fusese
\ncredin]at doamnei Willis pe timpul dimine]ii, deoarece era stabilit
c` Dane \[i va petrece dup`-amiaza cu el.
Eden nu f`cu toat` ziua decât s` mediteze la incidentul referitor
la rochie. Poate gre[ise refuzând? Nu avea bani pentru toalete [i
adesea nu era \mbr`cat` dup` ultima mod`. Când ie[ea cu Trevor,
asta nu-i provoca nici o grij`, dimpotriv`: spera ca lipsa ei de
elegan]` va sfâr[i prin a-i displace [i-l va descuraja. Cu Dane,
lucrurile st`teau cu totul altfel: el dorea probabil prezen]a unei
femei rafinate al`turi de el. Privirea lipsit` de admira]ie pe care i-o
aruncase p`r`sind-o \n fa]a magazinului nu l`sa nici o \ndoial` \n
privin]a asta.
Ceea ce afl` seara nu f`cu decât s`-i confirme p`rerea. Dane o
invitase din nou pe Jennifer; ei luaser` ceaiul cu cei doi b`ie]i.
B`nuielile tinerei femei sporir` când, \nainte de cin`, frumoasa ei
vecin`, venit` chipurile s`-i \mprumute pu]in zah`r, se purt` cu Dane
ca [i cum \l cuno[tea dintotdeauna! Eden avu mare grij` s` nu arate
decât o indiferen]` politicoas`, dar \n inima ei se \nfruntau
sentimente amestecate, dându-i un ritm \ndr`cit.
***
MAI MULT CA ODINIOAR~ 129
|n ziua urm`toare, pentru a compensa absen]a unei ]inute noi,
Eden se hot`r\ s` mearg` la coafor. Din nefericire, \ntâmplarea vru ca
cei doi Farndale, achizitorii ei, s` aleag` diminea]a aceea ca s`-i
aduc` un camion plin cu mobile [i diverse obiecte pe care trebui s`
le trieze, eticheteze [i instaleze \n magazin. Cum ora \nainta, Leo
propuse s` r`mân` pentru ca Eden s` ajung` la coafor.
Nu avu de ce s` regrete aceast` extravagan]`. Nu-[i mai
\ncredin]ase de mult p`rul mâinilor unui profesionist [i rezultatul
merita cheltuiala. Buclele blonde c`deau de fiecare parte a fe]ei ei
fine, conferindu-i o palid` lumin` care-i accentua delicate]ea
tr`s`turilor. Chiar [i modesta ei rochie alb` fu pus` \n valoare.
Totu[i, când Dane, cu un aer rece, \i adres` un compliment, ea \l
atribui mai mult polite]ii decât unei aprecieri sincere.
– |mi por]i \nc` pic` din cauza rochiei? \l \ntreb` ea.
– Nu. |n]eleg c` ceea ce por]i nu m` prive[te; ai fost foarte clar`
asupra acestui punct. Fire[te, dac` m` rec`s`toresc \ntr-o zi, a[ dori
ca so]ia mea s` se \mbrace cu cea mai mare elegan]`, mai ales pentru
recep]ii ca aceasta. Oricum, mi-e perfect indiferent ce faci!
Eden primi aceste cuvinte ca o palm`. Pretinse c`-[i uitase batista
pentru a merge s` se \nchid` o clip` \n camera ei. Sprijinit` de u[`,
respir` adânc de mai multe ori, pân` când i se potolir` b`t`ile inimii.
Suferin]a la care o supunea Dane era aproape fizic`. Meritase f`r`
\ndoial` s` fie tratat` astfel, dar durerea era atât de intens`, \ncât o
mira \n cel mai \nalt grad.
Dup` câteva minute, obrajii rec`p`tându-[i culoarea, reveni \n
hol. Din fericire, Dane nu-[i ridic` ochii spre ea, ocupat cu leg`tura
de chei.
130 DEBRA DIXON
Plecar` f`r` s` mai \ntârzie, dup` ce f`cuser` doamnei Willis
recomand`rile de rigoare \n privin]a lui Jonathan.
|n magazin, dup` un lung moment de t`cere ap`s`toare, Dane
vorbi:
– Jennifer nu este invitat` niciodat` la recep]iile mamei tale?
Eden tres`ri. Era mai mult decât putea suporta.
– Mama n-o cunoa[te pe Jennifer, care are propriul ei cerc de
prieteni; ea iese mult, s` [tii. A fost amabil din partea ta c` ai luat-o
cu copiii; am v`zut c` asta i-a f`cut mare pl`cere, \ncheie ea printre
din]i.
El \i arunc` o privire \ntunecat` [i se cufund` din nou \n mutism.
Tân`ra femeie nu se mai putu st`pâni; \i venea s` strige, s` urle
numele lui Jennifer, s` [tie... |n loc de asta, murmur` [ov`ind:
– Va trebui s` vorbim despre Jonathan, curând.
– E[ti ner`bd`toare ca totul s` fie pus \n ordine, \n form` legal`,
a[a-i?
– Având \n vedere circumstan]ele, mi se pare preferabil... pentru
noi.
– Ei bine, de acord, dar nu \n seara asta. Am nevoie s` m` destind
pu]in, imagineaz`-]i! Asta m` va schimba.
Ce putea r`spunde la asta? Avea penibila impresie c` este
permanent pe banca acuza]ilor, victim` a unui procuror ar]`gos.
De ce era oare vinovat`? Ce stâng`cie comisese recent pentru a fi
agresat` astfel?
– Lucrurile nu s-au schimbat mult pe aici, declar` el pe
nea[teptate, \ntrerupându-i cursul gândurilor.
Soseau \n fa]a vilei familiei Spencer.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 131
Pe o latur` a casei fusese amenajat` o parcare [i Briggs, cu m`nu[i
albe, dirija un val ne\ncetat de vehicule spre acest amplasament;
ochiul lui exersat reper` totu[i ma[ina lui Dane, c`ruia \i adres`
semnale diferite, indicându-i un loc rezervat \n fa]a intr`rii
principale.
– Ce onoare! bomb`ni acesta. Nu m` a[teptam s` fiu primit cu
aceste dovezi de favoare.
Eden nu avu timp s` reac]ioneze, deoarece Irene \nainta deja
spre ei, zâmbitoare. Ea \[i s`rut` cu tandre]e fiica [i-i oferi obrazul lui
Dane, fandosindu-se:
– Sun fericit` s` te rev`d!
– E[ti superb`, Irene, nu te-ai schimbat, o flat` interlocutorul ei
cu un aer indiferent.
Aceste maimu]`reli de curtoazie o stânjenir` teribil pe Eden. |n
trecut, mama ei nu d`duse niciodat` dovad` de atâta amabilitate fa]`
de so]ul ei; era ceva uspect...
Dac` \[i d`duse seama, Irene nu p`ru s` se sinchiseasc` de
perplexitatea care marca tr`s`turile fiicei ei. |[i trecuse bra]ul pe sub
cel al lui Dane, conducându-l \n timp ce flec`rea vesel, cu voce tare
[i clar`:
– Prezentarea de mod` \ncepe \n câteva clipe, gr`bi]i-v` s` v`
g`si]i locuri! Dup` aceea va fi un bufet, un spectacol de cabaret [i se
va dansa. Ah, dac` aveam un magazin, ca Eden, a[ fi avut o bun`
scuz` s` scap de genul acesta de griji! A fost munc` grea s` organizez
toate astea, s` [tii! Bine\n]eles, nu neg c` meseria de anticar nu este
o sinecur`, dar este pasiunea ei; nimeni [i nimic n-ar putea s-o fac`
s` renun]e. A ales-o singur`, noi n-am \ndemnat-o spre asta!
132 DEBRA DIXON
Eu m-am resemnat v`zând ce \nseamn` pentru ea cu Jonathan...
Dup` aceste zgomotoase declara]ii, se \ndep`rt` rapid, l`sându-l
pe Dane stupefiat. Eden gr`bi pasul ca s` i se al`ture \n timp ce el se
\ndrepta spre cortul uria[ care fusese ridicat pe imensa peluz`.
Cuvintele incoerente ale mamei sale \i r`sunau \nc` \n urechi.
Ce prostii! {i nici un cuvânt despre Trevor... Trebuie s`-l fi plictisit
teribil pe Dane, chiar dac` el n-o ar`tase.
Cortul era arhiplin când Eden ajunse acolo [i, spre marea ei
descump`nire, nu v`zu nici urm` de Dane, care n-o a[teptase.
Se a[ez` la o mas`, lâng` oameni pe care nu-i cuno[tea.
Prezentarea de mod` \ncepu. Manechinele alunecau [i se
\nvârteau cu un mers u[or care punea \n valoare ]inutele lor, de cea
mai mare elegan]`. Publicul, cunosc`tor, \[i manifesta aprobarea \n
fa]a rafinamentului modelelor [i bog`]iei stofelor din care erau
croite.
Eden \[i plec` ochii spre umila ei rochie alb` [i oft`, melancolic.
Evident, nu rezista compara]iei cu aceste tinere splendide [i
\mbr`cate luxos. Lui Dane \i era poate ru[ine s` fie v`zut \n compania
ei? Iat` de ce disp`ruse...
Când ultimul manechin \[i \ncheie turul [i mul]imea se risipi, se
ridic` \n vârful picioarelor, cu gâtul \ntins, pentru a \ncerca s`
z`reasc` silueta so]ului ei. Cineva o prinse de cot.
– Bun` seara, scumpo, \i spuse Trevor f`r` jen`.
Profitând de efectul surprizei, \[i trecuse acum un bra] protector
\n jurul umerilor delica]i ai tinerei femei. Eden era \n culmea furiei.
Cum \ndr`znea s` se comporte \ntr-un mod atât de familiar?
Este adev`rat c` pentru el, "nu" nu era un r`spuns! Va \n]elege c` ea
MAI MULT CA ODINIOAR~ 133
n-avea memoria scurt`, hot`r\ Eden, care se desprinse cu un gest
brusc, aruncându-i pe un ton t`ios:
– }i-am spus c` nu vreau s` te mai v`d!
– Dar atunci erai furioas`. Pe bun` dreptate, probabil, admise el.
Totu[i, trebuie s` recuno[ti c` am ac]ionat spre binele t`u. {tii c`
sunt sincer. Perseveren]a mea ar trebui s` ]i-o dovedeasc`: sunt
b`rbatul cel mai fidel din via]a ta!
Aluzia la Dane era prea evident`. Eden refuza s` argumenteze.
Reperându-[i brusc so]ul la câ]iva metri, se scuz` brusc [i se
\ndep`rt`, l`sându-l tablou pe bietul Trevor.
Dane era \n plin` conversa]ie cu un b`rbat \n care Eden
recunoscu un celebru participant la cursele automobilistice; se
pref`cu c` nu observ` privirea dezaprobatoare pe care Dane o
aruncase la apropierea ei.
– Este so]ia ta? \ntreb` pilotul.
– Acum nu mai este; suntem divor]a]i, replic` el f`r`
menajamente fa]` de ea.
– Nu [tiam c` ai fost c`s`torit, prietene. |ncântat, doamn`
Sutherland.
|[i subliniase salutul tradi]ional f`cându-i cu ochiul, ceea ce ar fi
trebuit s-o asigure pe Eden \n privin]a puterii lui de seduc]ie. Dar ea
n-avea dispozi]ia de a umbla dup` omagii.
– Este ora spectacolului. Vii, Eden?
|[i urm` so]ul, \n timp ce pilotul se pierdu \n mul]ime.
Dane alese o mas` deoparte.
– Nu vroiam s`-]i \ntrerup conversa]ia, zise tân`ra femeie ezitând;
am avut impresia c` te deranjez.
134 DEBRA DIXON
– Nu-i vorba de asta. Dar prefer s` evi]i oameni ca Tony Cook.
Tipii ace[tia nu sunt b`ie]i serio[i.
Ce insolen]`, se gândi ea. O l`sa singur` la jum`tatea recep]iei
[i-i f`cea moral`!
– Am asistat la prezentarea de mod` \ntr-un col], al`turi de
persoane pe care nu le cuno[team, bomb`ni ea cu un aer bosumflat.
– Ah, da? Credeam c` erai cu Lawson. Am v`zut c`-i vorbeai.
– Nu-i vorbeam!
– Atunci, \l ascultai.
Lacrimi de disperare \i urcar` \n ochi. N-ar fi trebuit niciodat` s`
accepte aceast` invita]ie. Oricum, nimeni n-ar fi regretat absen]a ei;
de mult nu mai \ntre]inea rela]ii cu prietenele mamei ei. Cât despre
ale ei... Drumurile lor se desp`r]iser`... Se sim]ea cople[it` de
solitudine.
– I-am repetat doar lui Trevor ce i-am spus la magazin, \ncheie ea.
Dane n-o asculta. Era fascinat de cânt`rea]a care evolua pe scen`.
Era frumoas` [i avea o voce cald`, u[or voalat`, cu inflexiuni
senzuale. Ea cobor\ printre spectatori, f`r` s` \nceteze s` cânte,
[erpui printre mese \ntr-un fel pu]in provocator [i, ignorând-o pe
Eden care era stupefiat`, se post` \n fa]a lui Dane, pentru care
gânguri câteva secunde interminabile, ca [i cum era singur` pe lume.
El p`rea hipnotizat [i n-o sl`bi din ochi \n timp ce ea revenea pe
scen`, nu f`r` s`-i fi adresat un surâs fermec`tor [i l`sând s`
pluteasc` \n urm` parfumul ei ame]itor.
Eden era consternat`. Clare Renor era una dintre artistele cele
mai renumite \n specialitatea ei. Ziarele f`cuser` din ea subiectul lor
preferat, \n special \n rubricile de scandal; se spunea c` este o
MAI MULT CA ODINIOAR~ 135
"\nghi]itoare de b`rba]i" [i c`-[i punea ochii pe milionarii tineri [i
frumo[i!
Odat` cântecul terminat, reveni spre masa lor, cu mersul ei
leg`nat, dar de data aceasta \nso]it` de Irene, care ]inea s` fac`
prezent`rile:
– Clare, trebuie neap`rat s-o cuno[ti pe fiica mea... {i de
asemenea pe Dane Sutherland, care a fost so]ul ei. Nu este minunat
s` vezi ast`zi acest cuplu de divor]a]i care r`mân buni prieteni?
Cânt`rea]a nu-i acord` lui Eden decât o privire indiferent`.
Cu siguran]`, Dane \i acapara toat` aten]ia [i ea \l fixa cu o aviditate
neascuns`.
– Doamna Spencer mi-a spus c` lucra]i pentru "Petroles
Budford", domnule Sutherland. V`rul meu...
– Nu lucreaz` pentru "Budford", draga mea, interveni Irene
b`tând cu complezen]a bra]ul b`rbatului, el este "Budford"!
Aceast` revela]ie o bulvers` pe Eden; ea \[i ascunse emo]ia sub o
u[oar` tres`rire repede st`pânit`. Clare Renor, \n schimb, f`cu mare
parad` de admira]ia ei: punându-[i vârful degetelor cu unghii ro[ii
pe mâna lui Dane, cu un gest de \mp`r`teas`, declar` cu voce
sc`zut`, clipind din genele imense de vedet`:
– Este... fantastic. Sunt \ncântat`...
– Foarte onorat, replic` Dane curtenitor, \nclinându-se s` duc` la
buze mâna delicat`.
Eden asista la scen` ca \n vis. |l uitase pe acest Dane, monden [i
seduc`tor, dându-[i brusc seama c` trebuia s` fie obiectul multor
dorin]e.
136 DEBRA DIXON
– Invita]i-m` la dans, v` voi vorbi despre v`rul meu, \l rug` Clare
Rnor cu o siguran]` pe care Eden i-o invidie.
– Cu pl`cere, murmur` el, \ndep`rtându-se cu ea.
Eden rec`zu pe scaunul ei. |n cea]a co[marului ei, o auzi pe
mama ei explicând pe un ton mieros:
– Ea m-a rugat s-o prezint, nu-mi por]i pic`?
Tân`ra femeie \[i ridic` hot`rât` b`rbia [i replic`:
– Bine\n]eles c` nu! De ce ]i-a[ purta pic`? Totu[i, cum ai f`cut s`
atragi aici o artist` de aceast` anvergur`?
– Oh, n-am fost eu, r`spunse Irene, cu un aer absent. Cineva din
comitet cred c` a \ntâlnit-o [i ea a acceptat, foarte simplu.
Totu[i, Clare Renor nu d`dea impresia c` era o fiin]` atât de
simpl`! Eden avea sentimentul obscur c` se preg`tise ceva dubios,
dar nu se punea problema s` se dest`inuie mamei ei. Pân` când va
vedea clar cum stau lucrurile, nu putea decât s` suporte situa]ia cu
demnitate; jum`tate din persoanele prezente, c`rora manevra
cânt`re]ei nu le sc`pase, aveau ochii a]inti]i când asupra cuplului
care dansa, când asupra tinerei femei r`mas` singur` la masa ei.
– Am citit \n ziar c` [i ea a divor]at?
– Da. {i asta din cauza unui frumos scandal: are doi copii, dar au
r`mas \n grija tat`lui lor, zise Irene urm`rind cu o privire satisf`cut`
dansatorii care acum adoptaser` o atitudine languroas`. De altfel,
consider c` presa, \n loc s-o condamne, ar trebui s`-i salute curajul:
nu este u[or s` mergi \mpotriva curentului, [i este cinstit din partea
ei s` admit` c` era mai pu]in ata[at` de copii decât so]ul ei.
– Mam`, interveni Eden, pe care aceast` digresiune n-o amuza
deloc, ce i-ai spus despre Dane [i "Petroles Budford"?
MAI MULT CA ODINIOAR~ 137
Irene zâmbi enigmatic.
– |nc` n-ai vorbit cu tat`l t`u? Imagineaz`-]i c` el a descoperit c`
so]ul t`u este \n fruntea companiei. Este ac]ionarul principal [i
totodat` pre[edintele ei.
V`zând paloarea fiicei ei, ad`ug`:
– Nu este totu[i la fel de bogat cum va fi Trevor la moartea tat`lui
s`u, care nu va \ntârzia, dac` informa]iile mele sunt exacte.
S`n`tatea b`trânului Ben Lawson este foarte precar`.
Eden strânse din din]i, profund [ocat`. Exista o lume \ntre mama
ei [i ea. Irene nu va \n]elege niciodat` c` fiica ei nu era ca ea, animat`
de ambi]ii venale. Apoi, gândurile ei revenir` \ncet spre Dane. Ce se
\ntâmplase oare dup` weekend, cum putuse s`-[i schimbe atât de
complet comportarea? Tot ce spusese sau f`cuse dup` \ntoarcerea
lor din Sussex dezmin]ea gesturile de dragoste pasionate pe care
acolo nu [i le re]inuse.
Printre lacrimile pe care se str`duia cu disperare s` le re]in`, \l
v`zu confuz c` o conducea pe Clare Renor spre scen` \nainte de a
reveni la mas`. El \nc` nu se a[ezase [i Irene exclam` deja, teatral:
– Ce femeie fermec`toare, aceast` Clare, nu-i a[a? Am avut
discu]ii agreabile cu ea \n aceste ultime zile, când repeta. |n ciuda
succeselor, via]a n-a fost \ntotdeauna roz pentru ea!
– Arti[tii de temperamentul ei sunt uneori foarte fragili, aprob`
Dane cu c`ldur`, cu ochii spre scen`. Vrei s` dansezi? \ntreb` el f`r`
m`car s-o priveasc` pe Eden.
Ea ezit`, dar poate c` era ultima ei [ans` de a fi \n bra]ele lui.
– De ce nu?
138 DEBRA DIXON
Dac` pe Clare Renor o ]inuse strâns lâng` el \ntr-un mod aproape
indecent, cu so]ia lui dans` \ntr-o manier` foarte conven]ional`,
distant [i rece. Desigur, Eden ar fi fost jenat` s` fie tratat` ca
partenera precedent`, dar se sim]i totu[i umilit` de aceast`
indiferen]` glacial` [i, de ciud`, rosti cu o not` de sarcasm \n voce:
– Miss Renor st`pâne[te bine scena.
– {i danseaz` la fel de bine cum cânt`, \nt`ri Dane conducând-o
mai aproape de artista care susura suav: "Când ne vom revedea?"
– Poate c` are [i alte talente... ad`ug` el pe un ton provocator.
– Ai inten]ia s` le descoperi?
– Asta te-ar sup`ra?
– E[ti liber s` ac]ionezi cum g`se[ti de cuviin]`, i-o \ntoarse t`ios
tân`ra femeie.
– Este adev`rat c` este dificil s` rezi[ti unei femei atât de
seduc`toare, spuse el.
– Ei bine, nu te opune!
– Eden! rosti el brusc. Weekendul trecut...
– S` nu ne mai gândim la el, \l \ntrerupse ea zâmbind.
El se ar`t` foarte uimit.
– Devii extrem de tolerant`.
P`lise, dar continu`:
– M-a[ sim]i demn de dispre] dac` te-a[ p`r`si din nou.
– Nu te nelini[ti pentru mine! Ai auzit-o pe mama: pasiunea mea
este magazinul. {i apoi, dac` a[ vrea s` m` rec`s`toresc, n-a[ duce
lips`. Trevor...
– Dup` tot ce ne-a f`cut, l-ai ierta?
– Oh, nu m-am gândit.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 139
N-a fost mai mult din stâng`cie decât din rea-voin]`? S-a ar`tat\ntotdeauna remarcabil de fidel, [i eu foarte dur` fa]` de el.
– Nu pot s`-mi cred urechilor! exclam` Dane.– Nu este mai r`u decât altul, f`cu ea cu un mic râs artificial.Aceast` veselie aparent` \i ascundea profunda triste]e, dar Dane
nu-[i d`du seama.– V`zându-te ap`rându-l astfel, am impresia c` el conteaz` mult
pentru tine. E timpul s` l`murim lucrurile \ntre noi.Ea \ncuviin]` \n t`cere. Era preferabil s` se opreasc` aici.
La terminarea dansului, bâigui:– M` duc s`-l caut pe tata.|i trebuia o scuz` pentru a fugi cât mai repede, \nainte de venirea
Clarei Renor; dar spre marea ei surprindere, Dane, f`r` o privire sprecânt`rea]`, \i spuse:
– Se \ntunec`, te \nso]esc.– Casa nu este departe, obiect` ea.F`r` s` ]in` seama de protestele ei, Dane o conduse afar`, sub un
boschet. Aici \ntorcându-se brusc, o lu` \n bra]e [i-i acoperi fa]a cus`ruturi fierbin]i.
140 DEBRA DIXON
Capitolul 10
El nu punea nici o tandre]e \n aceast` \mbr`]i[are. Eden \ncerc`
\n zadar s` se zbat`, deoarece bra]ele lui puternice o ]ineau cu for]a
[i Dane puse st`pânire pe gura ei, strivindu-i buzele. Curând, \i
descheie unul câte unul nasturii rochiei, strecurându-[i mâinile sub
stofa u[oar`, explorând corpul frem`t`tor al tinerei femei. Era gata
s` cedeze mângâierilor lui, când brusc, el o respinse viguros, cu ochii
\nc`rca]i de ur` [i de dispre].
– Dane, g`si ea curajul s` murmure, de ce?
– Ca s` m` vindec de tine, [uier` el. Pu]in` violen]` pentru a
sfâr[i; este o tehnic` precum oricare alta!
Ea \l privi un moment f`r` s` \n]eleag`, \ngrozit`. Apoi \[i aranj`
rochia [i se \ndep`rt` \n fug` spre cas`. Tat`l s`u nu era \n biroul lui.
|i l`s` un bilet, spunând c` se \ntorcea acas`, [i chem` un taxi.
A[tept` tremurând \n \ntuneric, pândind ma[ina. Când aceasta
sosi, se repezi spre ea [i d`du adresa [oferului, f`r` s` remarce
silueta \nalt` din col]ul peronului vilei.
Cu o fa]` \mpietrit`, Dane asist` f`r` un gest la plecarea ei.
|l a[tept` toat` noaptea. Va reveni, \[i spunea ea. Dar diminea]`,
nu avu nevoie s` \mping` u[a camerei lui ca s` [tie c` nu dormise
acolo. Hohote grele urcau din adâncul fiin]ei ei; lacrimile \i ardeau
ochii [i izbucni \n plâns.
A[adar, se sfâr[ise. |l pierduse pe Dane pentru totdeauna. Cu
toate c` se a[tepta la aceast` \ncercare, nu era preg`tit` s` \nfrunte o
asemenea durere. Toate speran]ele ei se risipiser` \ntr-o clip`,
distruse... |[i petrecuse f`r` \ndoial` noaptea \n compania Clarei
Renor. Da, era singura posibilitate, deoarece n-ar fi c`utat un hotel
la o asemenea or`, f`r` m`car o periu]` de din]i asupra lui.
Apoi se gândi la Jonathan [i-[i reveni \n fire. Dup` un du[
\nvior`tor, se \mbr`c` rapid [i-l trezi pe b`ie]el.
– Ar trebui s` vii cu mine la magazin diminea]a asta, dragul meu,
zise ea pe tonul cel mai firesc posibil
– Nu pot r`mâne cu tata?
– Nu este aici ast`zi, [i m` tem c` nu-l vom mai vedea câteva zile.
|mbrac` tricoul cu tigrul pe deasupra.
Trebuia s` par` vesel`, dar copilul nu se l`s` \n[elat; sim]ea c`
mama lui era sup`rat`, c` veselia ei era for]at`, [i-i vedea ochii
\ncerc`na]i. De aceea, nu mai insist`. Nu-[i putut totu[i st`pâni un
oftat adânc.
Ea se sim]ea vinovat` c`-i ascundea adev`rul. Trebuia s` afle mai
devreme sau mai târziu c` nu-[i va revedea tat`l aici, cel pu]in nu \n
acelea[i circumstan]e. |n orice caz, nu voia ca el s-o descopere brutal,
ceea ce nu va \ntârzia s` se \ntâmple dac` r`mânea acas` cu doamna
Willis [i dac` Dane ap`rea pe nea[teptate pentru a-[i face bagajele.
142 DEBRA DIXON
– Tata \mi lipse[te, bomb`ni Jonathan.
Hot`rât lucru, avusese dreptate. Un copil \n]elege totul.
– {tiu, dragul meu.
– Va fi aici când vom reveni de la magazin?
– Nu este sigur. Are de lucru.
"{i ce lucru!" se gândi ea cu am`r`ciune. Ar fi trebuit s` [tie c`
asta se va \ntâmpla \ntr-o zi, cu Clare Renor sau cu alta. Dar cum va
primi situa]ia Jonathan? Va accepta oare s` tr`iasc` o perioad` la
mama lui, alta la tat`l lui? Dac` Dane se va rec`s`tori, ce se va
\ntâmpla \ntre noua so]ie [i copil? Sim]i deodat` mil` pentru micul
ei b`iat; era nedrept s` fie confruntat atât de tân`r cu dificult`]ile
vie]ii [i Eden ar fi vrut s`-l fereasc` de suferin]e.
Pe drum, pe care-l f`cur` pe jos, nu \ncet` s` se fr`mânte cu
aceste gânduri. Poate c` ar fi mai bine s`-[i vând` magazinul [i s` se
\ntoarc` s` locuiasc` \n casa mare a familiei Spencer, cu fiul ei.
Jonathan ar avea mai mult` libertate, iar ea mai mult timp s`-i dedice;
[i p`rin]ii ei vor fi \ncânta]i.
Nu, \[i spuse ea, ar \nsemna s` recunoasc` \n ochii tuturor c`
pierduse lupta. Va discuta cu Dane [i vor negocia modalit`]ile
dreptului s`u de vizitare a copilului. |i sc`p` un oftat adânc: de acum
\nainte, singurele ei contacte cu el se vor petrece probabil prin
intermediul avoca]ilor lor...
Cerul se \ntuneca. Eden v`zu \n asta un semn r`u.
Jonathan se amuz` \n bârlogul lui de la etaj \n timp ce ea se
ocupa de magazin. Curând totu[i, el \[i l`s` juc`riile [i cobor\ s`-[i
h`r]uiasc` mama cu \ntreb`ri.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 143
De obicei, Eden \i aprecia spiritul curios, dar subiectul
preocup`rilor lui nu-i puteau aduce decât r`spunsuri dureroase,
r`spunsuri care \i repugna s` i le dea.
– Vom tr`i oare cu tata? A plecat ca s` ne caute o cas`?
Mi-ar pl`cea s` fie ca cea de la ]ar`, nu prea mic`, dar nici prea mare.
Peter spune c` marile case sunt bântuite de stafii.
Din fericire, se deschise u[a [i intr` Leo Farndale. B`ie]elul,
b`nuind c` urma o discu]ie comercial`, abandon` partida [i urc`
s`-[i reg`seasc` juc`riile.
– Florence m-a trimis, \i explic` b`trânul, pu]in \ncurcat. S` vezi,
am avut o discu]ie [i am vrea s`-]i vorbim...
– Da? zise Eden pe un ton \ncurajator, pu]in obi[nuit` cu atâtea
ezit`ri din partea colaboratorului ei, de obicei sincer [i deschis.
– Ei bine, adic`, [tiu c` e[ti divor]at`, dar te-am v`zut cu so]ul [i
p`rea]i c` v` \n]elege]i atât de bine \ncât m-am \ntrebat... Pe scurt,
dac` ]i-ai schimba via]a [i te-ai hot`r\ s` abandonezi magazinul, ai
accepta s`-l prelu`m noi?
Tân`ra femeie p`li. Cu respira]ia t`iat`, \i dest`inui:
– Mi-e tare ru[ine s`-]i m`rturisesc asta, Leo: Dane nu m` mai
vrea.
La aceste cuvinte, b`trânul ei prieten \[i reg`si toat` siguran]a:
– Dar tu \l iube[ti \nc`, nu-i a[a?
– Da, \ng`im` ea plecând capul, for]ându-se s` nu plâng`.
– |mi pare r`u, micu]a mea.
– Oh, este vina mea. Dane nu este singurul de blamat. |n orice
caz, ad`ug` ea ridicând cu curaj b`rbia, dac` pentru un motiv sau
altul \mi las afacerea, ea este pentru voi.
144 DEBRA DIXON
Desigur, \[i spunea ea, existau pu]ine [anse ca asta s` se \ntâmple
pentru moment, numai \n cazul unui miracol. Trebuia s`-[i câ[tige
existen]a [i deocamdat` nu vedea alt mijloc. Totu[i, se sim]i
consolat` de calda prietenie pe care i-o ar`ta \n t`cere Leo Farndale.
Nu avu nici o veste de la Dane câteva zile. Nu venise dup` bagaje
[i, la apropierea weekendului, Eden era atât de deprimat`, \ncât
accept` s` mearg` la p`rin]ii ei pentru tradi]ionalul prânz duminical.
Nici Jonathan nu era \n mare form`. Aceasta poate va fi ocazia s`-[i
abat` aten]ia de la Dane [i s`-l alunge din gândurile ei.
Spre marea ei uimire, Trevor nu fusese invitat. Eden \i era
recunosc`toare mamei ei pentru acest semn de delicate]e.
Irene ]inea \n sfâr[it seama de sentimentele fiicei sale [i le respecta
p`strând acestei reuniuni familiale un caracter de intimitate.
La terminarea mesei, \n timp ce b`ie]elul \[i urma bunicul \n
gr`din`, \[i \ntreb` mama cu un aer nep`s`tor:
– Ai realizat beneficiile pe care le scontai pentru opera ta de
caritate?
– Nu aduni niciodat` destui bani... Apropo, Dane p`rea c` a
petrecut o sear` bun`; ce p`cat c` n-a putut veni ast`zi!
– }i-am spus c` este plecat... pentru munca lui.
– Este adev`rat! Mi-a sc`pat... Pentru cât timp?
– N-a precizat.
– Foarte bine, Eden; dac` n-ai \ncredere \n mine, s` ne oprim
aici. Sunt obi[nuit` cu misterele tale, arunc` Irene pe un ton t`ios.
Tân`ra femeie f`cu ochii mari, ne\ncrez`tori. De când se interesa
Irene de grijile fiicei sale? De fiecare dat` când, copil fiind, Eden
\ncercase s` se apropie de ea s`-i vorbeasc`, primea acela[i r`spuns
MAI MULT CA ODINIOAR~ 145
\ntotdeauna: "Mai târziu, draga mea..." Iar mai târziu, n-o asculta mai
mult, ne[tiind decât s-o sufoce cu sfaturi [i s`-i dicteze comportarea.
– Vei afla oricum, mai devreme sau mai târziu, admise ea,
resemnat`. Dane m-a p`r`sit.
– A venit totu[i cu tine la recep]ie [i p`rea mai curând fericit...
– Cred c` a fost atras de Clare Renor, zise Eden, stânjenit`,
pândind reac]ia mamei sale.
Aceasta se \ncrunt` [i replic` degajat:
– Ah, da? |ntr-adev`r, am remarcat. Dar nu era singurul. {tii cum
sunt b`rba]ii... L-a uitat probabil, acum, de[i...
Inima tinerei femei tres`ri, dar Irene t`cea.
– Ce este mam`?
– Nimic, nimic...
– Mam`, tu [tii ceva...
– Bine, dac` insi[ti! Nu voiam s`-]i spun, dar am auzit un zvon...
Umbl` vorba c` tr`ie[te cu ea... Dar oamenii \ndrug` asemenea
prostii...
Eden \[i ridic` seme] capul [i rosti cu indiferen]`:
– Este foarte posibil, la urma urmei. Suntem divor]a]i de mult.
Dane n-a venit acas` la mine decât pentru a-[i cunoa[te fiul.
– Da... [i toat` lumea [tie c` miss Renor nu iube[te deloc copiii,
\ncheie doamna Spencer cu perfidie.
|n clipa aceea, Jonathan n`v`li \n \nc`pere, strigând entuziasmat:
– Mam`, vino s` vezi noile ra]e! Au pene de toate culorile!
Eden \l urm` zâmbind, ca \n vis, ca amor]it`. R`mase la p`rin]ii ei,
pân` seara, \nc` sub [oc, cu impresia c` devenise total insensibil`.
146 DEBRA DIXON
***
A doua zi dup`-amiaz`, \nchise magazinul. |n mod obi[nuit,
nu-[i acorda timp liber \n cursul s`pt`mânii, dar \n ziua aceea sim]i
c` are nevoie urgent`. Când \i anun]` vestea bun` lui Jonathan,
copilul fu \ncântat.
– Mergem s` ne plimb`m, dac` vrei, \i spuse ea vesel.
– De acord! Pân` când te preg`te[ti, eu voi citi cartea pe care
mi-a cump`rat-o tata.
Buna dispozi]ie for]at` a lui Eden disp`ru brusc. Fiul s`u \i va
aminti \ntotdeauna de so]ul ei. Intr` tremurând \n camera mic` de
oaspe]i, acum goal`. Cu ochii \nce]o[a]i de lacrimi, se \ntoarse
prompt [i se duse \n baie ca s`-[i revin`. |[i stropi fa]a cu ap` rece,
se piept`n`, \mbr`c` o pereche de blugi [i se preg`tea s` i se al`ture
lui Jonathan \n buc`t`rie când se sun` la u[`.
Cine putea fi? Cu siguran]`, nu Jennifer care era plecat` \n
vacan]` cu fiul ei pentru o s`pt`mân`. Nici doamna Willis, fiind ziua
când ie[ea. Atunci, Dane?... Alung` rapid aceast` idee [i se hot`r\ \n
sfâr[it s` mearg` s` deschid`. Era ridicol s` tergiverseze astfel [i s`
fac` pe ghicitoarea. Cu inima b`tând mai repede, descuie [i f`cu un
pas \napoi sub efectul surprizei.
– Sandy! exclam` ea.
Brusc, totul \ncepu s` se \nvârteasc`. Ar fi c`zut, dac` Brown n-ar
fi re]inut-o cu o mân` ferm`.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 147
– Doamn` Eden! V` sim]i]i mai bine? \ntreb` el dup` o clip`.
– Da, \]i mul]umesc. Scuz`-m`, am fost atât de uimit` s` te v`d...
– Nici eu nu m` a[teptam s` v` g`sesc aici, doamn`, dar sunt
mul]umit s` v` rev`d, zise [oferul.
Eden avu nevoie de câteva minute pentru a-[i domina emo]ia,
apoi reu[i s` \ntrebe:
– Ce faci la Londra?
B`rbatul ezit` pu]in \nainte de a r`spunde cu un aer stânjenit:
– Am venit din Insulele Shetland cu patronul.
– Da? {i unde locuie[ti?
– Dar... \n apartamentul domnului Sutherland. Ei dr`cie!....
Ierta[i-mi limbajul, doamn` Eden, dar nu trebuia s` v-o spun...
– Despre ce vorbe[ti, Brown?
– Despre apartament, doamn`. Ieri sear`, când patronul mi-a
spus s` vin s`-i iau lucrurile, a precizat c` nu trebuie s` spun nimic
despre apartament. {i nu mi-am ]inut gura!
Eden se \nfior`. A[adar, Dane avea un apartament la Londra...
– Brown, relu` ea, presupun c` e[ti la curent cu situa]ia noastr`.
Divor]ul...
– Da, doamn` Eden. Oricum, \n]eleg, s` [ti]i. {i apoi, mi-a vorbit
mult \n seara când s-a \ntors acas`. Era miercuri...
Tân`ra femeie t`cu o clip`. Apoi, adunându-[i tot curajul,
\ndr`zni s` pun` \ntrebarea care-i ardea buzele:
– Este... o femeie \n via]a lui?
– Nu, dup` câte [tiu! Este foarte ocupat. Dac` nu m-a[ amesteca,
[i-ar petrece nop]ile la birou!
148 DEBRA DIXON
Zdruncinat` de cele aflate, Eden \l privi pe [ofer cu ochi lipsi]i de
expresie. |ntr-un cuvânt, Dane n-o p`r`sise pentru o alt` femeie, se
gândi ea. Pur [i simplu se plictisea [i alesese o ruptur` clar` [i net`.
Ce-i drept, asta nici m`car nu era ciudat din partea lui, având \n
vedere firea lui [i comportarea din ultimul timp.
– M` duc s` preg`tesc bagajul, zise ea. Nu va dura mult.
– Bine, doamn`, r`spunse Brown, care f`cu ochii mari de uimire
când Jonathan d`du peste el alergând.
– Credeam c` s-a \ntors tata, \ng`im` copilul.
La \nceput descump`nit` de apari]ia lui intempestiv`, Eden \[i
reveni [i f`cu prezent`rile. |[i d`du seama c` [oferul \n]elesese
imediat cine era Jonathan.
– Condu-l pe domnul Brown \n salon, pân` când m` ocup de
lucrurile tat`lui t`u.
|n timp ce strângea pu]inele lucruri, cu impresia sfâ[ietoare c`-[i
ia r`mas-bun pentru totdeauna de la proprietarul lor, auzea vocea
\nsufle]it` a b`ie]elului amestecat` cu accentele grave ale vocii
\nso]itorului s`u. Convorbirea lor \ncet` doar când o \ntrerupse ea
pentru a-i \nmâna lui Brown, f`r` tragere de inim`, obiectul vizitei
lui.
– Ave]i un copil grozav, zise acesta \nainte de a-[i lua r`mas-bun.
– Brown, murmur` ea, cum o duce Dane?
– N-a[ putea s` v` spun exact, r`spunse el evaziv. Dac` ave]i
nevoie de mine, iat` adresa.
Dup` plecarea lui, strângând \n palm` bucata de hârtie pe care el
scrisese \n grab` pre]iosul mesaj, se pr`bu[i \ntr-un fotoliu, epuizat`
de emo]ie.
MAI MULT CA ODINIOAR~ 149
De ce \i ascundea oare Dane atâtea lucruri? De ce o l`sase s`
cread` c` descindea la hotel când venea la Londra? Ce se \ntâmplase
exact cu Clare Renor? Mii de \ntreb`ri f`r` r`spuns se \mbulzeau \n
mintea ei. Totu[i, evocând numele cânt`re]ei, avu sentimentul
ciudat c` cineva \[i b`tuse joc de ea... Dup` spusele lui Brown, se
pare c` Dane nu se \ntorsese acas`, \n seara recep]iei, \n compania
Clarei Renor. Dar atunci, ce \nsemnau aluziile mamei ei? |ncetul cu
\ncetul, o idee \[i f`cea loc \n mintea tinerei femei, care s`ri brusc la
telefon.
– Eden! Ce fericit` surpriz`, exclam` Irene cu intona]ia ei
melodioas`.
– Mam`, o \ntrerupse brutal fiica ei, vreau s` vorbim despre Clare
Renor. Ai invitat-o inten]ionat la recep]ia ta, \n speran]a c`-l va
seduce pe Dane?
Urm` o t`cere total`. |n cele din urm`, Irene r`spunse pe un ton
glacial:
– La tine m` gândeam, nu la el; [i nu \n]eleg unde vrei s` ajungi.
– Dimpotriv`, \n]elegi foarte bine.
– La urma urmei, ce r`u am f`cut? izbucni doamna Spencer.
Trebuia s` te scot din \ncurc`tur` [i atitudinea lui Dane cu aceast`
femeie dovede[te c` aveam dreptate!
– Dovede[te numai c` te compor]i \ntr-un mod extrem de stupid,
sau poate mai r`u...
– Ce ingrat` e[ti, feti]a mea! Nu \n]elegi c` era pentru binele t`u?
Ai fost \ntotdeauna prea sentimental` pentru a avea capul pe umeri...
Din fericire, eu nu m` las \n[elat`, \mi p`strez mintea limpede! Nu
\n]elegi c` este un noroc pentru tine? Dane nu va putea niciodat` s`
150 DEBRA DIXON
te importuneze \n leg`tur` cu Jonathan, fiind cu aceast` femeie,
deoarece ea detest` copiii, este de notorietate public`!
Iat`-te lini[tit`!
– Ai pl`nuit toat` treaba asta singur`? \ntreb` cu blânde]e Eden,
uimit` de propriul ei calm.
Irene crezu c` sesizeaz` o not` de admira]ie \n vocea fiicei sale.
– Da, am \ntâlnit-o \ntr-o zi pe miss Renor din \ntâmplare [i
m-am gândit...
– Cu cât ai pl`tit-o?
– A[ fi pl`tit bucuroas` dublu! exclam` ea, tr`dându-se astfel cu
totul. Acum vei putea s`-]i refaci via]a cu Trevor, [i asta m` va r`spl`ti
din plin.
Eden \nchise f`r` grab` telefonul, refuzând s` asculte mai mult.
Când peste câteva minute telefonul sun` insistent, \l ignor`.
|[i petrecu restul zilei afar` cu Jonathan, preocupat` cu
anticipa]ie de seara pe care o pl`nuia.
Dup` ce culc` b`iatul, \l \ncredin]` fidelei doamne Willis [i porni
\n c`utarea apartamentului lui Dane. Nu era o treab` u[oar`.
|ntr-adev`r, mototolise atât de tare hârtia cu adresa, dup` plecarea
lui Brown, când se lamenta \n fotoliu, \ncât dac` numele str`zii se
mai putea citi, num`rul se [tersese. Era o fund`tur` din cartierul de
vest al Londrei. Mai multe case impun`toare de acolo fuseser`
transformate [i \mp`r]ite \n apartamente. Eden \[i d`du seama rapid
c` ac]iunea ei era aproape imposibil`, fiind de neconceput s` sune
la toate u[ile.
Ab`tut` [i descurajat`, f`cea cale-ntoars`, spre ora opt, când o
ma[in` intr` \n fund`tur`. {oferul ei ar putea f`r` \ndoial` s-o
MAI MULT CA ODINIOAR~ 151
\ndrume, \[i spuse ea plin` de speran]`, apropiindu-se de locul unde
oprise. Apoi v`zu c` era Dane.
El n-o z`ri imediat, \n \ntunericul care se l`sa. Dar \i auzi pa[ii.
Ridicând privirea, o recunoscu [i tres`ri:
– Eden!
Ea se opri \n dreptul lui, respir` adânc [i zise cu efort:
– Dane, trebuie s`-]i vorbesc.
El o privi lung, f`r` un cuvânt, cuprins parc` de o emo]ie
puternic`.
– {i eu voiam s` te v`d, rosti el \n cele din urm`... Brown mi-a
explicat totul.
Eden se \ncrunt`, f`r` s` \n]eleag`.
– El mi-a dat adresa ta, recunoscu ea, dar eu nu i-o cerusem.
Am avut o discu]ie cu mama [i...
Din nemi[cat cum era pân` atunci, Dane se transform` \ntr-un
vârtej. Luându-i bra]ul, o târ\ \n casa cea mai apropiat`, o f`cu s` urce
\n fug` scara care ducea la etaj, intr` cu ea \n apartamentul la care
ajunseser`, trânti u[a [i, sprijinindu-se de ea, zise cu o voce
\ntret`iat`:
– Brown g`sea c` erai bolnav`.
– A spus asta?
– A petrecut o or` \n biroul meu, \ncercând s` m` conving`.
– |n ce privin]`? murmur` ea, tulburat` de fixitatea ochilor lui
cenu[ii \n care ardea un foc intens.
– I-am spus c` era absurd, dar el pretinde c` \nc` m` iube[ti.
Eden se strânse \n ea \ns`[i, ru[inat` c` fusese atât de u[or
descoperit`. A[adar, se vedea atât de limpede!
152 DEBRA DIXON
– Ce l-a f`cut s` cread` asta?
– Jonathan.
– Jo... Jonathan?
Se pare c` el a surprins o discu]ie \ntre Leo [i tine, la magazin.
Eden, m`car o dat`, spune-mi adev`rul. Jonathan s-a \n[elat s-au i-ai
declarat \ntr-adev`r lui Leo c` m` iube[ti?
Dane, aplecat asupra ei, \i strângea bra]ul pân` la durere.
Paralizat` de team`, ea \ncerc` s` mai reziste:
– De ce te-a[ iubi? La ce mi-ar servi, dac` tu nu m` iube[ti?
– E[ti nebun`! exclam` el dându-i drumul imediat. Te iubesc de
la \nceput, [i n-am \ncetat niciodat` s` te iubesc.
Ridic` ochii spre el, str`puns` pân` \n adâncul inimii de intona]ia
dureroas` a cuvintelor lui, [i de suferin]a pe care o citea pe figura lui
\ncordat`.
– Dar tu, f`cu ea tremurând, n-ai ghicit niciodat` ce sim]eam?
– Nu, [i vreau s` te aud spunând-o.
– Te iubesc, [opti ea printre lacrimile care-i [iroiau pe fa]` [i pe
care nici m`car nu \ncerca s` le re]in`.
– Nu, nu plânge...
O trase cu tandre]e spre el, apoi deveni mai insistent.
– Avem multe s` ne spunem... Dar asta va trebui s` a[tepte, spuse
el cu o voce \n`bu[it`, ridicând-o \n bra]ele lui puternice.
O duse spre camer` [i o depuse \ncet pe pat, implorând-o \n
[oapt`:
– Dezbrac`-te, doresc atât de mult s` te privesc.
Tân`ra femeie se supuse \ncet, [ov`itor, intimidat` de nuditatea
dezv`luit` \ncetul cu \ncetul. Dane o mângâia cu privirea [i,
MAI MULT CA ODINIOAR~ 153
\n]elegându-i emo]ia [i pudoarea, o ajuta cu gesturi tandre,
dezbr`cându-[i propriile lui haine.
– Ce frumoas` e[ti! zise el \n sfâr[it. Te vreau, Eden...
Vei accepta s` te c`s`tore[ti cu mine a doua oar`?
Eden ar fi strigat de bucurie, dar nici un sunet nu ie[ea de pe
buzele ei. Dane tocmai rostise aceste cuvinte atât de a[teptate, la care
nu mai spera...
– Credeam c` nu te voi mai auzi niciodat` spunând-o, reu[i ea s`
articuleze.
Gura lui Dane o acoperi pe a ei, reducând-o la t`cere. Fu un s`rut
lung, [i dorin]a pe care o sim]ea urcând \n ea era marcat` de o
extraordinar` senin`tate. |ncrez`toare [i destins`, se abandon`
privirilor [i mângâierilor care-i explorau corpul splendid, apoi for]a
iubirii lor \i antren` spre culmea pasiunii spre care se avântar` cu
bucurie pân` la uitare...
Dup` un timp cât o eternitate, Dane \[i ridic` \n fine capul ca s-o
priveasc` din nou.
– A[a va fi toat` via]a noastr`, de acum \nainte, spuse el lini[tit
când ea deschise ochii.
– Crezi c` nu vom avea niciodat` nimic mai serios de f`cut?
replic` ea cu un surâs ironic \n fa]a aerului lui grav.
|n loc de orice r`spuns, el o trase u[or de p`r.
– {i când m` gândesc c` a fost cât pe ce s` te pierd...
– Iar eu credeam c` era invers, c` nu vei reveni niciodat`,
deoarece plecase[i s` tr`ie[ti cu Clare Renor!
El tres`ri [i-i arunc` o privire \ngrijorat`.
– Glume[ti!
154 DEBRA DIXON
– Nu, din p`cate. Nu te-ai \ntors acas` \n noaptea aceea, \i explic`
ea ro[ind. Mi se p`ruse c` fusese[i fermecat de ea.
– M` pref`ceam c` sunt, o corect` el. |ncercam s` aflu ce sim]eai
realmente pentru mine. Vezi tu, când ne-am cunoscut, nu eram sigur
dac` atrac]ia noastr` reciproc` era dragoste adev`rat`. De altfel, pe
vremea aceea, [tiam oare ce era dragostea? Dac` n-ai fi fost atât de
tân`r`, m-a[ fi mul]umit cu o aventur` cu tine.
– {i te-ai sim]it prins \n curs` când te-am "sedus?"
– Eram r`spunz`tor la fel ca tine. Erai atât de fermec`toare, \ncât
m-am l`sat sedus cu pl`cere! recunoscu el. Mai târziu, am \n]eles c`
dificult`]ile care au ap`rut \ntre noi erau din vina mea. Eram h`r]uit,
teribil de absorbit de munca mea: Orientul Mijlociu \mi solicita toat`
energia. Acolo am câ[tigat destui bani pentru a-mi \ntemeia propria
companie, dar asta \mi cerea o aten]ie exclusiv`. Acesta a fost motivul
pentru care am acceptat divor]ul când l-ai propus.
Un nor de triste]e voal` ochii viole]i ai tinerei femei. Dane \l
[terse cu un s`rut [i continu`:
– Lini[te[te-te, n-ai fost singura care ai suferit. Mi-am dat repede
seama de gre[eala mea, dar tu te \ntorsese[i deja s` tr`ie[ti \n casa
p`rin]ilor t`i. Ce aveam s`-]i ofer, prin compara]ie? M-am lini[tit
repetându-mi c` erai prea tân`r` [i c` era preferabil pentru tine s` fie
astfel. Dar, ad`ug` el cu un aer grav, dac` a[ fi [tiut c` a[teptai un
copil, nimic pe lume nu m-ar fi ]inut departe de tine.
– Nu te-ai rec`s`torit...
– Cum a[ fi putut? Ar fi trebuit s` te uit... Am avut unele leg`turi,
care m-au decep]ionat \ntotdeauna. Totu[i, abia când ai venit \n
MAI MULT CA ODINIOAR~ 155
Insulele Shetland am \n]eles la ce renun]asem. {i faptul c` am aflat
c` aveam un fiu, a \nt`rit [i mai mult acest sentiment. Te-am urmat
la Londra deoarece nu voiam s` risc s` te pierd din nou. Doream s`
m` rec`s`toresc cu tine, dar aveam rezerve, pentru mai multe
motive.
– Care? \ntreb` Eden, re]inându-[i respira]ia.
El ezita, cu f`lcile strânse.
– M` temeam s` descop`r c` nu m` mai iubeai la fel de mult cum
te iubeam eu. N-a[ fi suportat. De aceea, p`stram o anume distan]`
fa]` de tine.
Pe Eden o str`b`tu un fior.
– {i eu credeam c` nici m`car nu-]i pl`ceam.
– Oh! |mi pl`ceai... |n Shetland, am fost foarte surprins s` constat
c` din adolescenta fascinant`, desigur, dar capricioas`, te
transformase[i \ntr-o femeie responsabil` [i captivant`. {i când am
v`zut, la Londra, ce realizase[i singur`: p`r`sirea p`rin]ilor t`i,
cre[terea fiului nostru, te-am g`sit admirabil`. Voiam s` te iubesc la
nebunie, ca s` m` r`scump`r, dar \n ciuda a tot ce s-a \ntâmplat \ntre
noi, nu eram sigur de dragostea ta. Eram convins c` Lawson \mi
luase locul \n inima ta.
Eden ridic` mâna [i-[i strecur` cu gravitate degetele prin p`rul
lui.
– N-a fost nimeni dup` tine, Dane, nimeni. Nu l-am \ncurajat
niciodat` pe Trevor dincolo de o simpl` prietenie. Mama a fost cea
care...
– Cred c` \n]eleg, draga mea, o \ntrerupse Dane.
156 DEBRA DIXON
Dup` weekendul nostru la ]ar`, am \ncercat s` te fac geloas` cu
Jennifer, dar \n zadar. Clare Renor mi s-a p`rut atunci foarte indicat`.
Am b`nuit c` Irene manevrase pu]in treaba, dar eram disperat [i \n
stare de orice ca s` stabilesc profunzimea sentimentelor tale fa]` de
mine. Cum aparent nu f`ceai decât s` m` ur`[ti mai mult, m-am
gândit c` a venit momentul s` dispar. Te-am v`zut urcând \n taxi [i
m` preg`team s` plec când Clare s-a ag`]at de mine, cerându-mi s-o
conduc. Poate c` asta a dus la zvonul acela fals. N-am c`lcat niciodat`
\n casa ei, [i nici ea aici. Am l`sat-o \n fa]a u[ii ei, m`rturisindu-i c`
eram \nc` \ndr`gostit... de fosta mea so]ie, \ncheie el cu un zâmbet
larg.
Eden avea ochii \nce]o[a]i de lacrimi.
– Ei bine, glumi ea, nu cred c-a anun]at-o pe mama!
– Cu siguran]`, nu i-ar fi pl`cut s` se afle c` un b`rbat, unul
singur, i-a rezistat! |n ce m` prive[te, nu m` atrage deloc.
– Nu i-o voi ierta niciodat` mamei, zise Eden strângând din din]i,
dup` ce povestise am`nun]it conversa]ia furtunoas` pe care o
avusese cu Irene la telefon. Toate astea pentru c` f`cuse o pasiune
pentru Trevor, este absurd! \ncheie ea.
– Cred c` asta se va aranja când vom fi rec`s`tori]i, spuse Dane
pe un ton lini[titor. |mi voi folosi farmecul pe lâng` ea, [i cine [tie?
poate se va \ndr`gosti de mine! Ar fi comod, când vom avea al]i copii,
s`-i putem \ncredin]a bunicii lor!
– Copii, f`cu Eden, vis`toare. Oh, Dane, nu-]i po]i imagina cât de
geloas` eram! Infirmiera cu ochii negri, Jennifer, Clare... Am crezut
c` \nnebunesc. Dup` accidentul t`u, am \n]eles ce reprezentai
pentru mine [i n-aveam decât o dorin]`: s` fiu so]ia ta, dar eram
MAI MULT CA ODINIOAR~ 157
foarte hot`rât` de data asta s` a[tept ca s` mi-o ceri tu.
Nu \ndr`zneam s` fac nici cea mai mic` aluzie care putea s` ]i-o
sugereze, a[ fi murit de ru[ine, [i mai ales, nici nu se punea
problema s` te sim]i constrâns \n vreun fel.
Dane o strânse la piept.
– Dragostea mea, când m` gândesc la tot timpul pe care l-am
pierdut...
Deodat`, Eden \[i aminti un am`nunt care o intriga.
– Ce ]i-a povestit Brown, exact?
– C` Jonathan l-a rugat foarte serios s`-mi spun` c` m` iube[te
mult, [i c` [i tu m` iube[ti. Brown trebuie s` fi ar`tat oarecare
uimire, [i atunci Jonathan a insistat, asigurându-l c` era sigur de ceea
ce sus]inea, deoarece surprinsese o discu]ie la magazin; tu spuneai,
se pare, lui Leo Farndale, plângând, c` \nc` m` iube[ti. Brown era
deja oricum convins, [i de aceea, când m-a g`sit la birou...
Dane f`cu o pauz`, \nainte de a continua:
– ... M-a oc`rât literalmente, f`cându-m` cu ou [i cu o]et c` te-am
l`sat s` scapi... A ad`ugat chiar c` nu voi \ntâlni niciodat` o femeie
ca tine [i c` a[ face bine s` prind ultima [ans` care-mi r`mânea... Pe
scurt, trebuia s`-]i vorbesc. Când te-am v`zut pe strad`, am crezut c`
este un miracol.
O lumin` blând` ap`ru \n ochii viole]i ai tinerei femei.
– Te-am iubit la Cairo, \n Fran]a, mai târziu, dar nu atât de mult
cum te iubesc acum.
– Sper c` e[ti sigur`, replic` Dane fixând-o cu o privire intens`,
pentru c` nu te voi mai l`sa niciodat` s` m` p`r`se[ti...
158 DEBRA DIXON
Aveau \nc` o mul]ime de lucruri s`-[i spun`, dar Eden era deacord cu el: asta va trebui s` a[tepte. Cum el se apleca s`-i s`rutebuzele fierbin]i, \[i trecu bra]ele \n jurul gâtului so]ului ei [i r`spunsecu \nfl`c`rare pasiunii lui re\nnoite.
Sfâr[it
MAI MULT CA ODINIOAR~ 159