MULSUL VACILOR

Mulsul este o lucrare tehnică de mare complexitate şi dificultate, prin care se extrage laptele din ugerul vacilor şi ocupă aproximativ 50% din timpul de lucru zilnic, în fermele de vaci de lapte. În plus, mulsul influenţează producţia cantitativă şi calitativă de lapte, starea igienică a laptelui, integritatea glandei mamare, durata exploatării vacilor şi nivelul eficienţei economice în fermă.

În practică, se folosesc două sisteme de muls a vacilor: mulgerea manuală şi mulgerea mecanică, fiecărui sistem fiindui proprii mai multe metode sau tehnologii de muls.

Sistemul manual de muls a vacilor

Mulsul manual, prezintă tendinţe evidente de limitare întrucât are numeroase neajunsuri: necesită un efort mare din partea mulgătorului (aproximativ 20 mii de mişcări ale mâinii pe zi); laptele este neigienic, deoarece vine în contact cu mâna mulgătorului şi se colectează în vase deschise; determină obţinerea unor cantităţi mai reduse de lapte prin extragerea incompletă a laptelui din uger. Cu toate acestea, sunt anumite situaţii în fermă care impun mulsul manual a vacilor: defecţiuni ale instalaţiei de muls, vacile care prin conformaţia ugerului nu pot fi mulse mecanic, locuri de păşunat neaccesibile la sursa de energie electrică etc.

Mulsul manual comportă mai multe operaţiuni de lucru: pregătirea locului de muls – începe cu circa un sfert de oră înaintea mulsului şi

constă în îndepărtarea dejecţiilor de pe stand şi aerisirea adăpostului; pregătirea vaselor pentru muls – are în vedere verificarea stării de curăţenie a

găleţilor şi bidoanelor de colectare a laptelui; pregătirea mulgătorului – se referă la spălarea mâinilor, tăierea unghiilor,

îmbrăcarea echipamentului de muls (halat, bonetă, şorţ) şi prinderea scăunelului de muls;

pregătirea vacii, constă în imobilizarea cozii, spălarea ugerului cu apă călduţă şi efectuarea masajului pregătitor al sferturilor, timp de 1-3 minute ;

executarea mulgerii, începe imediat după masajul pregătitor şi se încheie cu masajul final al ugerului.

Laptele obţinut, se măsoară în vase cu flotor şi de aici se transferă în bidoane, care se depozitează, la rece, în lăptărie, până la livrare.

În funcţie de vârsta vacilor şi mărimea mameloanelor, mulsul se realizează prin trei metode: cu mâna plină, cu nod şi cu două degete.

Pregătirea ugerului pentru muls:a. masajul iniţial;b. masajul final

Mulsul cu mâna plinăse aplică la vacile adulte, cu

mameloane normale ca lungime şi grosime. Metoda constă în prinderea mameloanelor în palmă, astfel încât să rămână liber numai vârful acestuia. După aceea, se strânge baza mamelonului între degetul mare şi arătător, apoi se presează succesiv cu celelalte degete până când laptele ţâşneşte sub forma unui jet continuu. Este considerată cea mai bună metodă, deoarece asigură mulgerea rapidă, fără să obosească mulgătorul şi nu provoacă dureri animalului.

Mulsul cu nodeste asemănătoare

cu metoda precedentă, cu deosebirea că, presarea mamelonului la bază, se face între degetul mare îndoit şi degetul arătător. Această metodă este dureroasă pentru animal, de aceea se aplică numai la vacile cu sfârcuri groase şi cărnoase, care se mulg greu.

Mulsul cu două degetese foloseşte numai

la vacile cu mameloane mici. Ea constă în prinderea mamelonului la bază între degetul mare şi arătător, presându-se de sus în jos până ţâşneşte jetul de lapte.

Procedeul de muls constă în mulgerea sferturilor anterioare, care sunt asociate împreună (se apucă cu mâna stângă mamelonul drept anterior şi cu cea dreaptă stângul) iar ulterior, a sferturilor posterioare (se apucă cu mâna stângă mamelonul stâng şi cu cea dreaptă sfârcul drept), se poate mulge lateral (sfârcurile de pe partea dreaptă urmate de cele de pe partea stângă) şi încrucişat (se asociază un sfert anterior cu cel posterior de pe partea opusă).

Imediat după muls, se recomandă ca mameloanele să fie dezinfectate prin scufundare într-o soluţie de iodofor 0,5%. În cazul în care mameloanele prezintă leziuni, se tratează cu unguente pe bază de antibiotice. Se efectuează apoi igiena vaselor de muls şi de manipulare a laptelui, în mai multe etape. Vasele respective se păstrează în încăperi speciale, pe rastel, cu deschiderea în jos.

Sistemul de muls mecanic Este un sistem modern de muls, de mare perspectivă pentru

exploatarea vacilor de lapte. Aşa cum se ştie, Uniunea Europeană, foloseşte sistemul cotelor de lapte, pentru controlul producţiei de lapte şi a produselor de lapte. Cota de lapte se referă numai la laptele de vacă, şi reprezintă, cantitatea maximă de lapte pe care un producător o poate comercializa, prin livrare la unităţi procesatoare, respectiv, vânzare direct pe piaţă. Nu intră în discuţie autoconsumul sau laptele consumat de viţei, ci numai laptele care iese din fermă. La negocierile cu Uniunea Europeană, pentru ţara noastră a fost alocată o cotă totală de 3,05 mil. tone de lapte la care se adaugă cantitatea de 0,188 mil. tone, o cotă de rezervă care va fi folosită din 2009. Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, în afară de sistemul cotelor de lapte, se pune un accent deosebit pe calitatea laptelui. Aceasta nu este dată numai de aspectul organoleptic (gust, miros, culoare) ci şi de analize de laborator (NTG, NCS, punctul crioscopic, grăsime %, proteină %, reacţia la antibiotice). În acest sens, mulgerea mecanică prezintă mai multe avantaje comparativ cu mulgerea manuală, ceea ce explică ponderea tot mai mare a acestui sistem pe plan mondial. Enumerăm pe cele mai importante: eficienţa economică mult sporită, se reduce considerabil efortul fizic, se obţine o cantitate mai mare de lapte, laptele are calităţi igienice superioare întrucât, nu vine în contact cu mâna mulgătorului şi, la majoritatea instalaţiilor de muls mecanic, nici cu aerul din adăpost.

Industria autohtonă, ca şi cea din alte ţări, produc instalaţii de muls şi de păstrare a laptelui, atât pentru fermele mici (de 4-15 capete) şi mijlocii (16-45 capete) cât şi pentru fermele mari de peste 50-100 capete vaci, cu niveluri ridicate de performanţe tehnice, ca şi de asigurare a calităţii laptelui muls. Instalaţia modernă de muls mecanic a fost concepută de Alexander Gillier (Australia) în anul 1903.

Pentru reuşita mulsului mecanice, sub aspect tehnologic şi al eficienţei economice, se impune ca în fermă să se asigure anumite condiţii: existenţa unui personal calificat, care să cunoască particularităţile ugerului, instalaţia de

muls şi exploatarea ei raţională, să respecte regulile care se impun şi tehnologia de mulgere mecanică;

vacile să se preteze la mulsul mecanic, respectiv să aibă ugerul bine dezvoltat, sferturile simetrice, mameloanele potrivite ca lungime şi grosime, de formă uşor conică şi o viteză de eliberare a laptelui, bună;

dotare tehnică corespunzătoare pentru mecanizarea proceselor de producţie, cum ar fi: administrarea hranei, adăparea, evacuarea dejecţiilor;

efective optime de vaci, pentru exploatarea eficientă a instalaţiei de muls; existenţa unei perioade de pregătire pentru trecerea la mulsul mecanic, pentru obişnuirea

cu acest sistem. În practică, se întâlnesc trei grupe de instalaţii: în adăpostul de exploatare a vacilor, în săli

speciale de muls şi la păşune.

Instalaţii de muls în adăpostul de exploatare

Instalaţia de muls la bidon are un număr diferit de aparate de

muls, în raport cu numărul vacilor din adăpost. Investiţiile fiind mici, se practică în fermele cu efective reduse de vaci. Laptele se poate păstra până la livrare, în bidoane de colectare iar, pentru timpul de muls, nu este nevoie de construcţii suplimentare. De asemenea, vacile sunt tratate individual şi nu îşi schimbă locul în timpul mulsului. Toate acestea, sunt avantaje evidente pentru mulsul vacilor la bidon, însă nu sunt de neglijat, dezavantajele: productivitatea muncii este redusă (în medie de 14-16 vaci pe oră şi mulgător), solicită efort mai mare din partea mulgătorului, laptele vine în contact cu aerul din adăpost depreciindu-se calităţile sale igienice, necesită efort şi timp mai îndelungat pentru spălarea şi dezinfectarea aparatelor de muls, a bidoanelor de colectare şi de păstrare a laptelui.

Instalaţia de muls cu colectarea şi transportul centralizat a laptelui

Laptele din aparatul de muls, trece prin intermediul unui furtunului în conducta de lapte, iar de aici ajunge în „tancul” izoterm situat la unul din capetele adăpostului. Conducta trebuie să aibă cât mai puţine unghiuri, pentru a evita încărcarea acestor zone cu grăsime. O instalaţie este echipată cu mai multe aparate de muls şi poate deservi până la 120 vaci. Comparativ cu instalaţia de muls la bidon, în acest caz, productivitatea muncii este mai mare; se elimină efortul pentru deplasarea bidonului de la o vacă la alta; laptelui având un circuit închis, nu i se depreciază calitatea igienică. Dar, prezintă şi unele neajunsuri: cheltuielile anuale de întreţinere a instalaţiei şi investiţiile iniţiale sunt mai ridicate, conducta de colectare cu coturi numeroase poate deprecia calitatea laptelui.

Grupul individual de muls sau mulsul la cărucior mobil

constă în folosirea unei instalaţii de muls cu două aparate montate pe un cărucior care este deplasat de la o vacă la alta. Este o instalaţie ieftină, care se recomandă la efective mici, respectiv pentru mulgerea vacilor în maternităţi şi exploataţii familiale. Ca şi componente, instalaţia este formată din motor electric, pompă de vacuum, aparatul de muls cu anexele sale, toate montate pe un cărucior.

Mulsul vacilor în săli speciale

Se practică în fermele de tip industrial, cu întreţinerea liberă a vacilor. Instalaţia de muls se amplasează într-o sală specială, construită în afara adăpostului – cu următoarele încăperi: sala de aşteptare a vacilor, platforma sau grupul de muls, camera pentru răcirea şi depozitarea laptelui, camera pentru agregate şi rampa de livrare a laptelui. Sala de muls se amplasează la distanţa de cel mult 18 m faţă de adăpostul vacilor.

Se cunosc mai multe tipuri de săli de muls, care diferă prin modul de dispunere a vacilor în timpul mulsului, modul de introducere şi evacuare a acestora, numărul de standuri care revin unui aparat de muls şi forma sălii de muls. Pentru a se asigura o poziţie comodă mulgătorului în timpul procesului de muls, fiecare sală destinată acestui scop, este prevăzută cu o alee de serviciu, situată la cca. 70 cm sub nivelul standului vacilor, astfel încât, ugerul se găseşte la nivelul mâinilor mulgătorului. În sălile în care mulgerea vacilor se face în grup, poate să existe un aparat de muls la fiecare stand sau un aparat la două standuri. De asemenea, sălile de muls pot fi dotate cu instalaţii mecanice ori automate de distribuire a concentratelor în timpul mulsului sau, ele pot fi administrate după muls, într-o sală alăturată sau în adăpost. Totuşi, s-a constatat că administrarea concentratelor în sala de muls, nu este indicată, întrucât consumul de furaje în timpul mulsului, nu constituie un comportament natural iar uneori se reduce intensitatea reflexului de ejecţie a laptelui. Nu în ultimul rând, se pune întrebarea, dacă vacile sunt capabile să consume întreaga raţie de concentrate în cele cca. 8-10 minute cât se găsesc în sala de muls. În acest scop, trebuie avut în vedere nivelul productiv al vacilor, viteza de consum a concentratelor şi viteza de muls. Datorită acestui aspect, în cele mai multe ferme din ţările cu zootehnie avansată, s-a renunţat la administrarea concentratelor în sala de muls.

Mulsul în săli de muls, prezintă mai multe avantaje şi anume: productivitatea muncii este foarte ridicată; efortul fizic depus de mulgători este minim; vacile sunt mulse în condiţii confortabile şi igienice; vacuumul se menţine mai uşor constant pe durata mulgerii; se poate mări efectivul de vaci pe fermă. Ca dezavantaj, investiţiile sunt mult mai mari comparativ cu celelalte grupe de instalaţii.

Sala de muls tip „Tandem”

Acest tip de sală poate avea capacitatea de 1 × 2 standuri; 1 × 4; 2 × 2; 2 × 3; 2 × 4 şi până la 16 boxe de muls, dispuse pe un rând sau pe două rânduri. La muls, vacile sunt aşezate una în spatele celeilalte, în poziţie paralelă faţă de mulgător. Boxele pentru vaci, sunt prevăzute cu o uşă de intrare şi una de ieşire, manipulate de mulgător sau automatizat, iar dimensiunile sunt de 2,4 × 0,8 m. În sala de muls, există o alee suplimentară de circulaţie a vacilor, ceea ce permite introducerea şi evacuarea individuală a acestora. Faptul că vacile sunt tratate individual, permite punerea în valoare a potenţialului productiv, întrucât pot fi supravegheate cu atenţie, în privinţa vitezei de mulgere şi stării de sănătate a ugerului. Are însă neajunsul că, productivitatea muncii este mai redusă, distanţa parcursă de mulgător pe aleea de serviciu, de la o vacă la alta, este mai mare şi investiţiile, pe loc de muls, sunt mai mari. Se recomandă în fermele cu efectiv mai redus de vaci, până la 150 capete.

Sala de muls „Brăduleţ”

Sălile de muls de acest tip au capacităţi diferite de la 2 × 4, 2 × 8, 2 × 10 până la 2 × 20 locuri şi chiar mai mult. Vacile sunt dispuse simetric şi oblic la 30° sau 45° faţă de aleea de serviciu, pe unul sau două rânduri. Lăţimea unui stand de muls este de 0,8 – 1 m iar vacile de pe aceeaşi linie se blochează la capete cu grilaj metalic. Fiecare rând de standuri, este prevăzut cu uşi pentru accesul şi evacuarea vacilor din sala de muls. Productivitatea muncii este mare, între 40-58 animale pe oră, în funcţie de capacitatea sălii de muls şi numărul mulgătorilor. De asemenea, investiţiile sunt mai mici întrucât spaţiul construit pe loc de muls, este mai redus. Neajunsul principal al acestui tip de sală de muls îl constituie, tratarea în grup a vacilor în timpul mulsului şi, ca urmare, animalele care se mulg greu reţin în sală întregul grup. Reducerea acestor consecinţe, este posibilă doar printr-o lotizare corespunzătoare a vacilor după nivelul productiv şi viteza de muls. Sălile de muls brăduleţ, se recomandă în fermele cu grad ridicat de concentrare a efectivului, respectiv 150-400 capete.

Sala de muls „Side by Side” În sala de muls, vacile

sunt aşezate perpendicular, în unghi de 90° faţă de aleea de serviciu. Lăţimea unui loc de muls este de 0,65 m iar intrarea şi ieşirea vacilor din sala de muls, se face în grup. Capacitatea acestor săli variază de la 2 × 8 şi până la 2 × 20 locuri. Productivitatea muncii este mare iar spaţiul construit pe loc de muls este mai redus decât în sala de tip brăduleţ. Pentru o mai bună organizare a mulsului, se impune lotizarea vacilor în funcţie de producţia de lapte şi viteza de muls.

Sala de muls de tip rotativă sau „rotolactor”Platforma de muls circulară a fost concepută în SUA,

în perioada interbelică şi are capacitatea de 15-35 locuri. Ea este instalată pe suporţi metalici, prevăzuţi cu role şi cu ax central în jurul căruia, se poate roti. Standurile pentru vaci sunt individualizate. Durata unei rotaţii complete, poate fi reglată în funcţie de producţia de lapte a grupului de vaci care se mulg (8-10 minute). Orice defecţiune tehnică este semnalizată computerizat şi instalaţia poate fi oprită instantaneu, de mulgător. Înainte ca platforma să facă o rotaţie completă, mulgătorul scoate paharele de muls şi dezinfectează mameloanele, vaca, fiind apoi evacuată din sală printr-o altă uşă decât cea de acces. Productivitatea muncii este foarte ridicată, între 60-100 vaci pe oră şi mulgător. Instalaţia este costisitoare şi se recomandă în ferme cu efective mari de vaci (peste 300 capete) şi cu producţii ridicate de lapte.

Sala de muls unilactorAre formă dreptunghiulară, iar poziţia

vacilor, faţă de aleea de serviciu, este asemănătoare cu cea din sălile de muls, în tandem. În timpul mulgerii vacilor, platforma de tip cărucior, se deplasează în linie dreaptă, în jurul culoarului mulgătorului. Capacitatea platformei este de 14-22 locuri iar productivitatea muncii este de aproximativ 50 vaci pe oră şi mulgător.

Sala de muls trigonală şi poligonală

Se aseamănă foarte mult între ele şi asta pentru că, principiul de funcţionare este acelaşi, diferenţele apar doar la aşezarea vacilor. În prima variantă, vacile sunt aşezate pe trei rânduri iar în a doua variantă, pe patru rânduri, independente unul de altul, în timpul mulsului. Capacitatea diferă de la 4 la 10 locuri pe o latură. Se recomandă în fermele cu efective mari de vaci, de peste 400 capete.

Robotul automat de muls Fazele tehnologice sunt tot mai mult automatizate, în fermele de vaci de

lapte. Identificarea electronică a vacilor, distribuirea hranei controlată prin calculator, sistemul automat de declanşare a aparatului de muls, sunt doar câteva exemple elocvente în acest sens. Înlocuirea acţiunii manuale a mulgătorului a fost o încercare curajoasă şi greu de depăşit. Sistemul automat de prindere a ugerului a fost integrat în echipamentul de muls, împreună cu sistemul automat de declanşare a aparatului de muls, distribuirea concentratelor şi managementul computerizat, în aşa fel încât sistemul automatizat de mulgere a vacilor de lapte, a devenit realitate.

Un astfel de robot de muls, se compune dintr-un bloc de muls cu o platformă rotativă, pe care se găseşte un sistem de senzori ultra sonici sau un sistem video cu unde laser, pentru a determina poziţia corectă a sfârcurilor, perii cu jet de apă (sau rulouri din burete), pentru a curăţa şi dezinfecta ugerul şi paharele de muls. De menţionat, că senzorul de precizie este fixat la mijlocul celor patru sfârcuri. O dată localizate, paharele de muls sunt ataşate unul după altul. După ataşare, braţul robotului este deconectat de la blocul de muls şi se mişcă spre următoarea boxă de muls. De asemenea, apa uzată rezultată de la spălarea sfârcurilor cât şi primelor jeturi de lapte sunt separate de sistemul de muls. La finalizarea mulsului, toate paharele sunt desprinse automat, în acelaşi timp.

Robotul automat de muls

O altă variantă a robotului constă în aceea că, după ataşarea paharelor de muls, braţul robotului rămâne sub uger în timpul mulsului, iar la sfârşitul acestuia paharele de muls sunt desprinse unul câte unul. În acest caz, blocul de muls se deplasează de la o boxă la alta, de unde va prelua braţul cu care va executa toate operaţiile. Când ultimul pahar de muls este detaşat, braţul robotului cu cele patru pahare se mută pe partea laterală a cuşetei, vaca este eliberată şi, o altă vacă intră în boxă.

Ambele variante sunt conectate la un calculator personal şi pe un program managerial care întocmeşte lista de atenţie pentru fermier. Aceasta include cantitatea zilnică de lapte, starea de sănătate a animalelor, manifestarea căldurilor, consumul de concentrate, cât şi performanţele sistemului automat de muls (exemplu – numărul de mulsori pe vacă şi zi).

Boxa de muls este prevăzută cu porţi de intrare şi ieşire, un panou de fixare a părţii posterioare a vacii, o cupă de hrănire cu furaj combinat care fixează şi partea anterioară a vacii şi un sistem electronic, pentru comanda robotului de muls. Un robot de muls care deserveşte o singură boxă, poate mulge zilnic 55-60 vaci, în cazul unui robot care deserveşte două boxe acesta poate mulge cca. 85-90 vaci, capacitatea maximă a sistemului cu trei sau patru boxe fiind de 120 respectiv 150 vaci. Dacă la acelaşi număr de boxe, trei sau patru, se vor asigura mai mulţi roboţi de muls, va creşte şi numărul de vaci care pot fi mulse.

Animalele vizitează boxa de muls de 1-10 ori (în medie 2,5 – 2,8 ori/zi) pe parcursul întregii zile şi chiar şi noaptea, în funcţie de producţia de lapte, perioada de lactaţie şi de numărul de animale repartizate unui robot de muls. Intrarea vacilor în boxa de muls, se poate face longitudinal sau din lateral, în ultimul caz boxa având o lungime de 3,5 m.

Obişnuirea vacilor de lapte cu robotul de muls, poate dura aproximativ două săptămâni, totuşi, 10-15% din efectivele de animale nu pot fi mulse automat din cauza sensibilităţii exagerate a vacii sau a formei ugerului. În această perioadă, animalele îşi formează reflexele condiţionate favorabile mulsului automat, prin obişnuirea cu traseul către boxa de muls, cu prezenţa robotului de muls, zgomotului instalaţiei de muls, etc. Prin adaptarea constructivă a adăpostului, vacile pot fi atrase către boxa de muls prin montarea unor porţi de trecere unisens, de la zona de odihnă către zona de hrănire, cu trecere obligatorie prin zona boxei de muls, unde un post de identificare şi selectare a animalelor poate să le dirijeze prin boxă sau pe lângă aceasta.

Primul robot de muls a fost instalat în Franţa în 1993, într-o fermă din Somme. Alte surse din literatura de specialitate nominalizează Olanda ca fiind ţara în care a fost instalat primul robot – la ferma experimentală a Staţiunii de Cercetare pentru creşterea bovinelor, cailor şi oilor. Piaţa roboţilor pentru muls a început să se dezvolte spre sfârşitul anului 1998. Astăzi există o mare diversitate de roboţi de muls: Astronaut, Miros, Freedom, Dü velsdorf, VMS, AG, RMS, Merlin, Liberty, Westfalia etc. realizaţi de firme constructoare din Europa, precum Alfa Laval din Suedia, Leley Industries şi Prolin Development din Olanda, Westfalia din Germania, Silsol Reseearch din Marea Britanie şi Gascoingne Melotte respectiv Cernagref din Franţa.

Mulsul vacilor la păşune

Se practică în cazul vacilor întreţinute pe păşune, la distanţe mari de fermă. Mulsul se poate realiza prin grupuri individuale de muls, asemănătoare cu cele din adăpost, sau platforme de muls mobile. Ele sunt prevăzute cu 8-16 locuri, dispuse simetric, pe două rânduri, faţă de axul longitudinal al platformei. Instalaţia este prevăzută cu agregat de vacuum şi generator electric. Tehnica de muls este asemănătoare cu cea din sălile de muls. Întreaga platformă poate fi remorcată de tractor.

Pentru practicarea mulsului mecanic este nevoie de un minim de cunoştinţe tehnice, legate atât de caracteristici constructive şi funcţionale ale instalaţiilor, cât şi de exploatarea propriu-zisă a acestora. De asemenea, vacile trebuie obişnuite cu mulsul mecanic, altfel există riscul ca, un număr mai mic sau mai mare de vaci, să nu se adapteze. Această situaţie poate fi evitată prin respectarea unor reguli generale privind mulsul mecanic, dar mai ales, prin modalitatea de trecere la efectuarea mulsului mecanic. Cu câteva zile înainte ca vacile să fie mulse mecanic, acestea trebuie să intre în standurile de muls pentru a se obişnui cu aparatele mecanice care vor funcţiona în gol.

Platformă de muls mobilă

Mulgerea corectă necesită şi ea respectarea unor etape de lucru, efectuate cronologic. Asemănător mulsului manual, şi mulgerea mecanică a vacilor în săli de muls prezintă trei etape preliminare: pregătirea instalaţiei de muls, pregătirea mulgătorului şi pregătirea ugerului. Aceste etape sunt urmate de operaţiunile necesare mulsului propriu-zis şi anume, dezinfecţia ugerului şi spălarea echipamentului de muls. Deoarece vacile produc laptele, iar echipamentul de muls îl colectează, cele două componente nu vor veni niciodată în contact fără a treia parte – mulgătorul. De subliniat faptul că mult mai importantă decât aparatul de muls, este tehnica mulsului, adică cum este folosită şi întreţinută instalaţia de muls.

Pregătirea instalaţiei de muls constă în pornire, astfel ca parametrii acestuia (nivelul vacuumului, numărul de pulsaţii etc.) să fie realizaţi înainte ca paharele de muls să fie ataşate pe sfârcuri. Se recomandă limpezirea instalaţiei cu apă rece înainte de începerea mulsului.

Pregătirea mulgătorului se rezumă la spălarea mâinilor cu apă şi săpun, îmbrăcarea echipamentului de protecţie (cizme de cauciuc, salopetă, mănuşi de unică folosinţă), aducerea ustensilelor folosite la muls (soluţie dezinfectantă, prosoape de uger, paharul pentru laptele din primele jeturi).

Pregătirea ugerului constă în introducerea vacilor pe standul de muls şi apoi vor fi efectuate operaţiunile pentru muls, astfel: se va asigura un mediu curat şi lipsit de stres în sala de muls; se va şterge ugerul cu un prosop umed, insistând asupra sfârcurilor; se va face dezinfecţia mameloanelor cu soluţie destinată pentru aşa ceva; vor fi mulse primele jeturi de lapte pentru a îndepărta laptele infectat cu microbi şi pentru a verifica dacă ugerul este bolnav; se va şterge din nou ugerul pentru a îndepărta soluţia dezinfectantă; ataşarea paharelor de muls se va face întotdeauna cu cel mai îndepărtat sfârc şi terminând cu cel mai apropiat. Din momentul începerii pregătirii ugerului pentru muls şi până când se ataşează paharele de muls nu trebuie să treacă mai mult de 60 secunde. Înainte ca paharele de muls să fie detaşate de pe sfârcuri, se va închide vacuumul, după care se va face dezinfecţia sfârcurilor şi pregătirea aparatului pentru următoarea vacă. În sălile de muls, echipamentul este spălat automat. Întreţinerea corectă a echipamentului de muls asigură obţinerea unui lapte igienic. Spălarea instalaţiei de muls se realizează în patru faze, şi anume; clătirea cu apă curată, potabilă, la o temperatură de 35-42°C; spălarea cu detergent alcalin la temperatura de 70°C timp de 10 minute; clătirea cu soluţie acidă la temperatura de 35-42°C şi dezinfecţia instalaţiei cu soluţii speciale, care rămân în instalaţie până la 30 minute înainte de mulsoarea următoare.

Pentru ca spălarea să fie eficientă, trebuie îndeplinite cerinţele producătorului instalaţiei, referitoare la viteza apei de spălare: turbulenţa apei în instalaţie, volumul de apă folosit la fiecare ciclu de spălare, temperatura apei la fiecare ciclu de spălare, echilibrul chimic al soluţiei de spălare, durata fiecărui ciclu de spălare, scurgerea apei din sistem după terminarea spălării. De asemenea, pentru a obţine un lapte igienic, se efectuează periodic următoarele operaţiuni de întreţinere a echipamentului de muls: zilnic se spală la exterior toate conductele, se spală recipientul intermediar, se spală furtunele şi paharele de muls; lunar se spală pulsatoarele, se înlocuiesc filtrele şi/sau se spală sistemul de control al vacuumului; la 6 luni se înlocuiesc toate părţile de cauciuc ale pulsatorului, se înlocuiesc furtunele pulsatorului, se înlocuiesc furtunele de lapte, se spală pulsatorul şi conducta de vacuum; anual se înlocuiesc toate furtunele de spălare, se înlocuieşte cureaua de la pompa de vacuum; la 1200 mulsori se înlocuiesc manşoanele de cauciuc.