Transcript

EVOLUTIA MEDICAMENTULUI SI A ACTULUI FARMACEUTIC

CUPRINS

Introducere...........................................................................................................pag. 3 1.1. Perioada empirica,religioasa..................................................................pag. 4 1.2. Perioada filozofica.................................................................................pag. 6 1.3. Perioada experimentala................................................................................ pag. 8 1.4. Perioada stiintiica.........................................................................................pag. 10 1.5. Actul farmaceutic pe teritoriul tarilor romane............................................. pag. 12 1.6. Evolutia medicamentului industrial..pag. 14 Concluzie.............................................................................................................pag. 21 Bibliografie..........................................................................................................pag. 22

2

INTRODUCEREMedicamentul a aparut o data cu omul insusi,iar prepararea multiplelor forme farmaceutice utilizate pentru ingrijirea si vindecarea bolnavilor este cunoscuta inca din antichitate. Incepand din timpuri stravechi,medicamentul a cunoscut o lunga istorie,care se confunda si este strans legata de istoria medicinei,marcata fiind de civilizatiile succesive. Istoria medicamentului si a actului farmaceutic este divizata in patru parti: Perioada empirica,religioasa- nu se stie care farmacie este mai veche: egiptean , chinez sau mesopotamic Perioada filozofica- de la anul 1000 .e.n. pn la 900 e.n. dominat de Hipocrate (p rintele medicinei), de medicul farmacist Claudius Galenus i de Dioscoride (p rintele fitoterapiei); Perioada experimentala- dominat de alchimi ti arabi. Ace tia au folosit aparate de distilat, au realizat ape aromatice, au izolat alcoolul etilic, anumite aldehide, au separat zah rul din trestia de zah r, au efectuat sublim ri. Prima farmacie public apare n 754 la Bagdad, iar prima farmacopee din lume a fost , ap rut la Milano, n 1512; Perioada stiintifica aduce izolarea cafeinei, iodului, bromului, magneziului, morfinei, stricninei, emetinei, chininei, piperidinei, codeinei, cocainei, papaverinei. Samuel Hahnemann introduce homeopatia. Louis Pasteur pune bazele enzimologiei i bacteriologiei, crend vaccinul antirabic. Pierre i Marie Curie deschid calea utiliz rii radiumului.

y y y

y

1.1.PERIOADA EMPIRICA,RELIGIOASA

3

Se cunosc foarte putine date despre metodele de tratament medicamentos utilizate in trecutul foarte indepartat al omenirii,dar se considera ca boala este anterioara omului,medicina de asemenea si ,prin urmare,si farmacia,deoarece animalele au utilizat primele anumite plante atunci cand sufereau. Aparitia actului farmaceutic a avut loc deci in preistoric si acesta a fost intati instinctiv sau empiric. Nu avem de unde afla care erau plantele folosite curent de omul primitiv,dar straduinta lui de a-si diversifica hrana,a observat ca unele plante aveau insusiri tamaduitoare,iar altele erau otravitoare sau cu efecte mortale. Oamenii au cercetat cauza bolii si mijloacele de vindecare imprejurul lor si,negasindu-le explicatia,le-a atribuit-o unor orte supranaturale oculte,rauvoitoare,farmacia empirica fiind practicata,mai inainte,de magicieni.De-a lungul istoriei popoarelor,utilizarea plantelor a fost legata de practicile magice sau religioase care insoteau prepararea,prescrierea si utilizarea lor. Din cauza conditiilor de viata foarte frele,omul primitiv traia 30-40 de ani; cei care atingeau o varsta mai inaintata aveau o experienta mai bogata si dintre acestia au fost alesi la inceput vracii,ce au devenit si conducatori de trib si religiosi. De-a lungul veacurilor,vracii au acumulat functiile administrative,spirituale,cu cele de medic si farmacist. La inceputurile sale,omenirea nu a facut diferentieri in sensul unei specializari anume,in persoana capabila a recunoaste si prepara un remediu si,respectiv,persoana autorizata a-l prescrie intai si a-l aplica bolnavului,pentru vindecarea acestuia. Initial,vindecatorul era concomitent medic si farmacist astfel ca,timp de milenii,medicina si farmacia au fost contopite intr-o stiinta si practica unitara,pana cand,ca urmare a unei specializari avansate,s-au separat pe profile aparent distincte. Oamenii arhaici au avut medicamentele lor,o adevarata farmacologie empirica,de care s-au folosit constient si care cuprindea in mare parte leacuri de origine vegetala,animala,dar si chimica,minerala,cum ar fi:argila,namolul,tuful vulcanic,caolinul,bitumul,sarea,potasiul,apele termale sulfuroase s.a Cele mai vechi remedii utilizate erau: fierturile de buruieni (infuziile si decocturile de astazi),ungerile,spalarile,prafurile,uleiuri,bauturi si sucuri fermentate in care dizolvau prafuri,inhalatii,boluri,fumigatii,lichide introduse in rect (apa de mare,apa calda sau fierturi de buruieni) cu ajutorul unor buruieni de bambus,tidve tubiforme,in care se crestea presiunea prin suflarea cu gura etc. O data cu aparitia primelor civilizatii,oamenii au comunicat intre ei si chiar daca,milenii la rand,descoperiile au circulat cu greutate,de la ei au ramas obiecte de cult medicale,ce reprezinta primele informatii scrise,cu caracter stiintific ,referiri la produse vegetale,animale si minerale utilizate in terapeutica. Aceasta farmacie empirica acopera prima perioada a istoriei profesiei si nu stim care farmacie este mai veche:cea egipteana,cea chineza sau cea mesopotamica. Asa se explica de ce gasim elemente de civilizatie chineza in India sau Mesopotamia si,la diverse intervale de timp,in Egipt,apoi la greci,la romani,la arabi,istoricilor fiindu-le greu,chiar imposibil,sa traseze linii precise intre aceste civilizatii,desi unele au aparut la diferente de secole fata

de altele.Intre sfarsitul mileniului al IV-lea si mileniul al II-lea,aceste popoare aveau un fond farmacologic demult consacrat si folosit. In textele egiptene ,persoana medicului apare consemnata sacerdot-medic,medic si scribmedic,ca unic reprezentant al stiintelor medicale,cu atributii pe care le va avea mai tarziu4

farmacistul.Cunostiintele si scrisul isi aveau divinitatea in persoana lui THOT,zeu al medicinei si patronul medicilor,onorat cu epitetul ph-ar-maki,care inseamna cel care confera siguranta,considerat a fi la originea cuvantului grec pharmakon. O parte a farmacopeei egiptene este continuta intr-un papirus,redactat in jurul anului 1550 i.e.n.,descoperit de EBERS si care cuprinde circa o mie de retete pe baza de plante,minerale,organe animale,compuse dupa aceleasi principii aplicate si astazi,cu indicatii privind forma farmaceutica si metoda de preparare. Vechii egipteni foloseau: prafuri,pilule,macerate,decocturi,cataplasme,emplastre,colire,inhalatii,unguente,supozitoare,clisme,fu migatii,solutii apoase,uleioase,alcoolice (in bere) s.a Se considera ca termenul de chimie ,provine de la vechii egipteni si deriva de la Chemi=tara neagra,denumire data de egipteni,in vechime,patriei lor; el a fost preluat de arabi ca: al-chema si de greci sub denumirea de :chemeea. In Orientul Mijlociu ,cea mai veche farmacopee este considerata farmacopeea din SUMER,sub forma de tablite din lut,gasite la NIPPUR,in Babilon,datand de la sfarsitul mileniului III i.e.n.Din acestea se cunosc:120 chimicale,peste 250 plante medicinale si peste 180 medicamente de origine animala in diverse forme farmaceutice. Alt document este codul lui HAMMURABI,din orasul SIPPAR,care contine retete,cu indicarea prepararii lor,cantarindu-se precis componentele,ceea ce denota utilizarea de balante si a unui sistem de greutati. In China,in cursul mileniului I apar si lucrari propriu-zise medicale si farmaceutice;cea mai cunoscuta este farmacopeea chineza numita PEN-TSAO,in care sunt prezentate date elementare ale actului farmaceutic: alegerea si recoltarea plantelor,utilizarea lor,cat si un numar mare de medicamente de origine animala si minerala.Formele farmaceutice erau diverse:solutii,colire,unguente,paste,prafuri,pilule,emplastre,boluri,sucuri de plante,decocturi. Vechii chinezi cunoasteau acupunctura,ignipunctura,anestezia generala,variolizarea.

1.2.PERIOADA FILOZOFICAAceasta perioada incepe de la anul 1.000 i.e.n. si dureaza pana in anul 900 e.n.,fiind dominata de personalitatea unor medici greci si romani. La vechii greci,medicina era divinizata,APOLO ,zeul soarelui si al medicinei,si fiul lui,ASCLEPIOS erau venerati in temple.Asclepios devine zeul medicinei si vindecatorul suprem,el5

fiind reprezentat in gravuri rezemat intr-un baston pe care se incolaceste sarpele,simbol al legaturii cu pamantul,izvor de leacuri.In alte gravuri era insotit de fiica sa HYGIEA,care tinea in mana o cupa din care bea sarpele (aceasta reprezentare a devenit simbolul farmaciei) sau de PANACEEA,zeita care vindeca toate bolile. Treptat,medicina se laicizeaza si in secolul lui PERICLE (sec. V i.e.n.),filozofi ca Platon,Socrate si Aristotel discutau despre arta medicala in pietele publice.Medicii laici sunt grupati in scoli medicale,fiind numiti asclepiazi ,in cinstea lui Asclepios,patronul medicinei. Terapeutica Greciei antice este dominata de personalitatea lui Hipocrate,fiind considerat parintele medicinei.S-a nascut in insula Cos (450-377 i.e.n.) si prin scoala sa inaugureaza era rationalismului,cu obsedantul ei de ce se intampla? ,fara de care nu exista progres.Operele lui Hipocrate si ale elevilor sai au fost adunate in secolul III-II i.e.n.,in timpul infloririi medicinei alexandrine,intr-o colectie,numita Corpus hippocraticum,care cuprindea aproape 300 medicamente. In conceptia hipocratica,acelasi medicament poate avea efecte deosebite si se folosea dupa doua principii- cel al contrariilor,fata de simptomele bolii (contraria contrariis curantur) sau cel cu efecte asemanatoare bolii (similia similibus curantur),principii care stau si astazi la baza terapiei medicamentoase-alopatia si homeopatia.Un aspect deosebit de important il reprezinta preocuparile etice si deontologice exprimate in Juramantul lui Hipocrate,din care se constata ca cele doua discipline,medicina si farmacia,erau practicate de aceeasi persoana. Scoala stiintifica si practica medicala,deci si cea farmaceutica,apartineau medicilor-farmacisti numiti iatros( gr.iatros=medic);ea se desfasura in locuinta acestora iatreion (oficina medicala),iar stocul de medicamente era pastrat intr-un spatiu apothiki (gr.camara,depozit).Acest cuvant sta la originea termenului latin apoticarius,ajuns astazi ca: apotheke (germ. farmacie) si apothicairie (franc.veche farmacie),respectiv apotheker sau apothicaire (farmacist). Alaturi de medicii propriu-zisi (iatros) care isi preparau singuri remediile,au existat si vindecatori care practicau empiric aceasta scoala : pharmakopoles (gr.farmakon=remediu,medicament+poleo=a vinde) cat si cei care preparau leacuri vegetale : rhizotomos (gr. rhiza=radacina + tomao=a taia). In greaca veche era folosit cuvantul pharmakon,care deriva din phero=a purta,ce a dat substantivele pharma si pharmakon.Initial,a insemnat ceea ce poarta pamantul,ca apoi sa aiba sensul de medicament,fiind preluat in limba latina sub forma de pharmacum,care a ajuns pana la noi;el sta la baza multor cuvinte,farmaco-fiind un element de compunere care introduce,un termenii medico-farmaceutici de astazi,referirea la medicament (ex.farmacografie,farmacologie,farmacodinamie,farmacie,farmacopee etc.) Mitridate al VI-lea Eupator,regele Pontului (123-63 i.e.n.),pentru a se feri de otravire,ingera zilnic doze crescande de otravuri;de la numele lui deriva notiunea de mitridatism (obisnuinta la otravuri) Romanii s-au inspirat din medicina empirica a vechilor popoare. Cel mai mare medic-farmacist al antichitatii a fost CLAUDIUS GALENUS (130-210 e.n.),nascut la Pergam,Smirna (Asia Mica);el vine la Roma ca medic al lui Marcus Aurelius si Septimius Severus.Galenus a dezvoltat mult arta de a vindeca,punand bazele studiului prepararii medicamentelor. A compus mai mult de 500 lucrari de medicina,in care o mare parte cuprinde clasificarea medicamentelor si compozitia lor,descrierea prepararii formelor farmaceutice si conservarea acestora.Dintre acestea,cele 14 carti de Ars magna (Megatechne sau Metoda terapeutica)au devenit6

un indrumar pretios sute de ani mai tarziu,Galenus fiind socotit parintele farmaciei,iar ca omagiu stiinta care transforma drogurile in medicamente s-a numit Farmacie galenica,denumire care s-a pastrat pana in zilele noastre. Adeptii medicatiei cu remedii si formule medicamentoase de origine vegetala cunoascute,in cea mai mare parte,din antichitate,au fost denumiti galenisti,iar medicamentele lor se numeau galenica,notiuni care se mentin si astazi; in secolele XVI si XVII,apar medicamentele spagirice,chimie,denumire introdusa de PARACELSUS. Celebru este si DIOSCORIDE,medic grec,refugiat la Roma,autorul celei mai importante opere a antichitatii,De materia medica,considerat parintele fitoterapiei. In Roma antica,ca si in Grecia,medicamentele se vindeau in oficine deschise direct pe strada si publicitatea lor era autorizata;in laboratoare se preparau uleiuri si parfumuri,unguente,cosmetice. Din Italia,medicina se raspandeste in Franta.Dupa cadearea Imperiului roman,traditiile medicale au fost conservate in manastiri,unde monahii copiau retetele vechi (sec. XII-XVI)

1.3.PERIOADA EXPERIMENTALAIn a treia perioada a istoriei farmaciei se intinde din Evul Mediu pana in secolul al XVIIlea,toate descoperirile avand la baza observarea si experimentarea,fara de care nu se poate concepe progresul. O contributie insemnata la dezvoltarea stiintelor farmaceutice au adus-o alchimistii.Influenta araba se afla la baza acestei evolutii;ei inventeaza aparatul de distilat si distilarea,antrenarea cu vapori (apele aromatice),izoleaza alcoolul etilic,aldehidele,o serie de alcaloizi,descopera zaharul din trestia de zahar,sublimarea.7

Tot arabii,in timpul domniei al lui AL-MANSUR,au infiintat prima farmacie publica in anul 754,la BAGDAG,cu specialisti in prepararea medicamentelor;in tarile Europei,farmaciile publice erau inexistente. Chiar daca,de la aceasta data,farmacia incepe sa se contureze ca o specialitate aparte,aveau sa mai treaca multe secole pana cand medicina si farmacia se vor separa total. In aceasta perioada,celebru este AVICENNA (ABU ALI IBN SINA,IBN AVICENNA) (9801037)medic si farmacist care a asimilat in opera sa tot ce era mai important in medicina antica greaca,latina,bizantina si araba. Cunoscute sunt si lucrarile lui COHEN EL ATTAR,Manual de oficina,care descrie in 25 capitole cunostintele farmaceutice necesare activitatii la oficina,sau tratatul lui MOISE MAIMONIDE (1135-1204),medic al sultanului din Cordova,intitulat : Cartea explicarii drogului medicinal. Prin expansiunile lor in Europa,arabii aduc cu ei alchimia si magia,alaturi de numeroase medicamente,si infiinteaza primele farmacii. Tot arabii au cautat sa realizeze transmutatii ale elemntelor :de ex.,mercurul si plumbul (metale imperfecte) puteau fi transformate in aur si argint (metale perfecte) ,cu ajutorul pietrei filozofale. Contactul dintre medicina araba si cea europeana a avut urmari importante pentru dezvoltarea medicinei si farmaciei occidentale.Este semnificativa desfasurarea in lumea araba,cronologic pentru prima data,a diferentierii farmaciei de medicina si constituirea ei intr-o profesiune aparte,bine definita,prin crearea de farmacii,adica de localuri care cuprindeau doua parti: una pentru primirea pacientilor,alta pentru prepararea remediilor. Astfel ca,in sec. XII-XIII,si in Europa,farmacia devine distincta fata de medicina. In Europa se deschide prima farmacie la NEAPOLE,in 1140,la PARIS in 1180,PRAGA 1278,BASEL 1250,KOLN 1248,TROGIR (Iugoslavia) 1271. O data cu aparitia primelor farmacii,in partea sudica a Frantei,profesiunea de medic se separa de cea de farmacist,printr-o lege decretata in orasul Arles.Actul de jurisdictie,care pune bazele legale ale farmaciei in Europa occidentala,este dat de Frederik al II-lea,in 1240.De acum incolo,in istorica lupta a omului pentru pastrarea sanatatii si vindecarea bolilor,farmacistul se gaseste alaturi de medic. Separarea celor doua profesiuni a impus masuri juridice si deontologice,si aparitia de legislatii specifice activitatii farmaceutice privind : infiintarea farmaciilor,relatiile dintre medici si farmacisti,reglementarea modului de functionare a oficinelor,prepararea,controlul medicamentelor si al materiilor prime,pretul,modul de eliberare etc. Datorita atat influentei arabe cat si dezvoltarii cunostintelor farmaceutice,apar primii farmacisti laici,numiti apothecarius,speciatorius sau confectionarius;alaturi de ei,mai gasim vanzatorii de mirodenii si medicamente : pebrarii-vanzatorii de piper;aromatorii-vanzatorii de substante aromatice. In Italia,din randul comerciantilor de mirodenii se diferentiaza categoria de spezieri de medesine,a farmacistilor propriu-zisi. In epoca Renasterii,o personalitate marcanta a farmaciei a fost PARACELSUS (PHILIPPUS AUREOLUS THEOPHRASTUS BOMBASTUS VON HOHENHAIM,1493-1541),care a pus bazele extractiei vegetale,elaborand procedeele de preparare a tincturilor,si a metalo-terapiei si a introdus pentru prima oara ideea de principiu activ,discutand despre necesitatea cercetarii chintesentei din plante. In secolul al XV-lea,cresterea populatiei oraselor,frecventa epidemiilor,cererea mare de medicamente,infiintarea farmaciilor publice,necesitatea introducerii unor norme unitare in prepararea,manipularea,controlul si eliberarea medicamentelor au determinat aparitia primelor farmacopei (gr. pharmakon=remediu,medicament +poein=a face)8

Prima lucrare a fost Compendium aromatariorum a medicului italian SALADINO dASCOLI,tiparita la Bologna,in 1488.In sec, al XVI-lea,VALERIUS CORDUS tipareste Dispensatorium pharmacopolarum,la Nurnberg in 1548,prin care consolideaza deontologia farmaceutica.Prima farmacopee din lume ,realizata de un farmacist,este considerata lucrarea : Thesaurus Aramatariorum,MILANO,1512.

1.4 PERIOADA STIINTIFICADescoperirile din domeniul stiintelor naturii,medicinei si farmaciei au luat o mare amploare si se succed rapid.Sunt astfel descoperite numeroase remedii minerale ca: sulfatul de sodiu (purgativ) in 1658,glucoza,de catre medicul,farmacistul si chimistul J.R.GLAUBER in Germania,tartratul de sodiu si potasiu (laxativ) in 1672,de catre Pierre SEIGNETTE. J.B. van HELMONT expune experienta sa privind prepararea si actiunea medicamentelor,in lucrarea: Pharmacopolium Ac.Dispensatorium Modernum (Farmacia si prepararea moderna a medicamentelor) in 1648. In anul 1691,apare prima editie a Farmacopeei Universale,a lui Nicolas Lemery,farmacist si chimist francez,in 1675 se tiparea primul tratat de chimie:Cours de Chimie,iar in 1698:Dictionnaire Universal des Drogues Simples.9

Dupa descoperirea Americii,in sec. XVI,in farmacii apar droguri ca:radacina de ipeca,ceaiul,cafeaua,ciocolata,tutunul,scoarta de China,balsamul de Peru,frunzele de Jaborandi,tuberculii de Jalapa,radacina de Polygala s.a Se afirma personalitati de mare prestigiu ca:medicul THOMAS SYDENHAM (16241689),care introduce in terapeutica tinctura de opiu ce-i poarta numele:Laudanum liquidum Sydenhami;in 1640,farmacistul francez Lazare Riviere introduce potiunea-limonada Riviere,cu rol antiemetic;in 1672,TALBOT introduce,in Anglia,tinctura de China. In sec. XVIII,au loc cele mai mari descoperiri in domeniul chimiei,astfel: KARL WILHELM SCHELE (1742-1786) descopera un mare numar de acizi organici:citric,tartric,uric,malic,lactic,benzoic,galic,cat si:glicerina,acidul fosforic,arsenic;elemente ca :oxigen,clor,iar din oase-fosforul. In 1733,medicul englez THOMAS DOVER(1660-1741) prepara pulberea de opiu si ipeca,numita pulberea DOVER,cu rol expectorant,iar in 1786,Thomas FOWLER (1736-1801),medic englez,prepara licoarea de metaarsenit de potasiu,utilizata ca tonic. In 1657,Sir CHRISTOPHER WREN a injectat intravenos medicamente,iar RICHARD LOWER este cunoscut pentru experientele de transfuzie de sange.In sec. XVII se publica multa farmacopei: Pharmacopeia Augustana (1613) la Viena,Codex Medicamentarius Sive Pharmacopeia Parisiensis (1638),Dispensatorium Boruso-Branderburgicum(1698),la Berlin. Secolul XVIII este dominat de marile descoperiri in botanica:CAROL LINNE;fizica:ALESSANDRO VOLTA,A.M. AMPERE,LUIGI GALVANI,R.A. REAUMUR,D.G.FAHRENHEIT,A.CELSIUS,A.BAUME;chimie:J.PRIESTLEY descopera oxigenul,dioxidul de carbon si oxidul de carbon,in 1774,iar in 1776,H.CAVENDISH descopera hidrogenul ; in 1788,M.V. LOMONOSOV si A.L. LAVOISIER au formulat Legea conservarii masei. Sunt izolate elemente ca iod,brom,magneziu si sunt preparate,in stare pura,principii active de origine vegetala: F.W. SERTURNER in 1806-morfina;concomitent,P.J.PELLETIER si J.B.CAVEENTOU au izolat in 1818 -stricnina,colchicina si brucina in 1819,emetina in 1807,chinina in 1818;H.CH.OERSTED izoleaza in 1819 -piperidina,F.I.RUNGE in 1820 cafeina; P.J.ROBIQUET in 1832,codeina;G.F. MERCK in 1848-papaverina,A.NIEMAN in 1860-cocaina;NATIVELLE in1868 digitalina s.a SAMUEL HAHNEMANN (1755-1843) introduce HOMEOPATIA ca metoda terapeutica,controversata si astazi.

LOUIS PASTEUR (1822-1895) pune bazele enzimologiei si bacteorologiei,creand vaccinul antirabic si infiinteaza institutul care ii poarta numele (1877),iar medicul francez Cl.BERNARD elaboreaza teoria si practica medicinei experimantale,punand bazele fiziologiei moderne.

10

1.5.ACTUL FARMACEUTIC PE TERITORIUL TARILOR ROMANEDupa cum atesta documentele,pe teritoriul tarii noastre existau,ca de altel in intreaga Europa,doua posibilitati de ingrijire a sanatatii:una culta,asigurata de medicii curtilor domnesti,si una empirica,la carea apela populatia.

11

In secolele premergatoare formarii statelor feudale,in cele trei provincii,Moldova,Tara Romaneasca si Transilvania,nu putem vorbi de o farmacie propriu-zisa;ea va aparea abia in secolul al XIII-lea. Dar in cursul Evului Mediu,intre provinciile tarii noastre au existat stranse legaturi in domeniul medicinei si farmaciei..Inainte de sec. XIII,nu existau date scrise despre farmacisti si farmacii,dar au existat preocupari in acest sens-culegatorii si vanzatorii populari de leacuri vegetale empirice la care recurge populatia. De asemenea,medicina calugareasca,practicata in manastiri,care aveau bolnite destinate clerului bolnav,se baza tot pe materia medicala populara:Tismana sec. XIV,Bistrita (Oltenia) sec.XV,Neamt(Moldova) sec.XIV,Prislop (Transilvania) sec. XIV. Secole de-a randul,poporul a fost nevoit sa recurga la vindecatorii proprii,empirici,din sate si targuri care erau in acelasi timp si culegatori de plante medicinale:doftoroaie,descantatoare,moasele empirice. Prima farmacie publica s-a infiintat la Sibiu,in sec.XIV,si existenta ei o atesta un document din 1494;in 1516 in Bistrita,in 1520 la Brasov,in 1546 la Fagaras,in 1573 la Cluj. In secolul al XVI-lea farmacopeea lui Valerius CORDUS din Austria:DISPENSATORIUM PHARMACOPOLARUM era oficinala si in Transilvania. In documentele vechi din Transilvania,farmacistul este inscris cu denumirea: apothicarius(lb.latina),iar medicamentele sunt indicate prin termenii: medicamentum(lb.latina) sau arzinei(lb.germana). In provinciile romane,in sec. XVII nu se utiliza inca termenul de farmacist,ci acela de spiciar(1651) consemnat in timpul domniei lui Matei Basarab sau de spicear,din vremea lui Constantin Brancoveanu. Prin intermediul unor termeni neogrecesti,de la cuvantul italian speziale,respectiv spezieria deriva vechile cuvinte romanesti de spiter(farmacist) si spiterie (farmacie). In Cartea romaneasca de invatatura(1646) si Indreptarea legii (1652),pentru medicament se utiliza termenul de vracevanie (slav.vraci=medic). In lucrarile lui D.Cantemir apare numele de doftorie,uzual in sec.XVIII si XIX,ajuns pana azi sub numele de doctorie;concomitent se folosea si termenul de leac. La Bucuresti,prima farmacie publica a fost infiintata,in 1740,de farmacistul sas J.TRAUGOTTSEULER,iar in Moldova in 1757,la Iasi,pe langa spitalul Sfantu Spiridon. In secolul XIX,fiecare oras mai mare avea o farmacie;pe langa acestea existau si asa-numitele dughene in care se vindeau plante medicinale,drogherii,cu vopsele si medicamente (de unde si cuvantul drog).Dohtorii se vindeau si in bacanii si chiar substante toxice care au produs multe accidente. Termenii de farmacist si farmacie(sub influenta franceza)apar pentru prima data mentionati in Tarile Romane,in Oranduiala pentru farmacisti,in 1819,in 20 de articole,indrumar dat sub domnitorul Alexandru Sutu in Muntenia. Intre anii 1830-1834 se infiinteaza la Iasi prima societate :Societatea de meidic si naturalisti din Iasi,care includea si farmacisti si abia in 1870,la Bucuresti:Societatea farmacistilor romani. Infiintarea invatamantului medical si farmaceutic superior se datoreaza medicului militar francez Carol Davila,care initial a organizat serviciul militar medical in Romania,si apoi,in 1857,Scoala nationala de medicina si farmacie.Scoala superioara de farmacie,cu durata studiilor de 5 ani,si-a deschis cursurile in anul 1862,la Bucuresti si in 1879 la Iasi. La numai cativa ani de la Unirea Principatelor Moldova si Tara Romaneasca in statul unitar Romania,s-a editat prima farmacopee nationala:Farmacopeea Romana,in limbile romana si latina,publicata in 1862,sub redactia lui C.C.Hepites,farmacist la Braila.12

1.6. EVOLUTIA MEDICAMENTULUI INDUSTRIALFarmacia a fost strans legata de importantele descoperiri stiintifice si numele unor cercetatori ilustri in chimia extractive si de sinteza,mai ales,figureaza in palmaresul sau. Structura juridica a medicamentului si institutiile sale au fost in mod egal marcate de conditiile in care s-a dezvoltat fabrica medicamentelor,tehnologia de preparare si controlul lor.Pana in secolul al XIX-lea ,prepararea drogurilor si a remediilor era o arta,monopolul fabricarii fiind13

recunoscut numai pentru farmacisti,in oficina lor.Dar,spre sfarsitul acestui secol,marile descoperiri din chimia organica au bulversat toate traditiile si au deschis calea prepararii industriale. O data cu aparitia primelor medicamente de sinteza sau semisinteza,farmacia,care opera pana atunci pe baza prescriptiei medicale individualizate,a retetei concepute de catre medic,desigur pe baza unui diagnostic,dar in care compozitia si mai ales dozajul(variind in anumite limite) erau stabilite pentru fiecare pacient in parte,va trece,initia,la organizarea unor laboratoare,in care un anumit medicament se prepara in serie mai restransa sau mai larga,pentru ca apoi aceste laboratoare mici sa se transforme in nuclee industriale si ulterior in giganticele fabrici de medicamente de astazi. Industria farmaceutica a debutat in Germania si apoi in Elvetia,la sfarsitul secolul al XIXlea;ea s-a nascut din industria chimia si in particular din cea a colorantilor. Astfel,fabrica de produse chimice(coloranti)Bayer,din Germania,inaugura in 1879 prepararea de medicamente industriale furnizate sub forma de specialitati,adica medicamente cu nume precis si in ambalaj propriu,ca acidul acetilosalicilic,comercializat in anul 1899 sub numele marcat de Aspirine. In Elvetia,au dobandit renume trei mari fabrici de medicamente: Ciba(1850),E.Sandoz(1886) si Hoffman-La Roche(1896).Alte fabrici de medicamente au luat fiinta in Franta,Anglia si Italia.In S.U.A.,primele fabrici mari producatoare de medicamente devin : Pfizer si Co.(1849),A.P.Sharp si L.Dohme (1860) si Medicamenta Vera-Park Davis si Co. (1862). Secolul al XX-lea debuteaza cu descoperirea anafilaxiei de catre RICHET SI PORTIER in 1901 si cu lucrarile lui Pierre si Marie CURIE,privind radiumul,deschizand calea utilizarii elementelor radioactive in medicina si farmacie.In 1909,PAUL ERLICH descopera Salvarsanul (Arsfenamina),ce va permite 30 de ani mai tarziu lui GERHARD DOMAGK (1936) sa descopere un produs activ contra infectiilor bacteriene,Prontosil,care a marcat nasterea unei noi si mai clase de medicamente de sinteza,cea a sulfamidelor.Acestea au salvat milioane de vieti omenesti in lupta contra maladiilor infectioase,pana la aparitia antibioticelor,care restrang campul de aplicare clinica a sulfamidelor. Spre deosebire de Germania si Elvetia,in alte tari din Europa(Franta,Anglia,Italia) sau America (SUA),industria de medicamente nu a avut acelasi drum.Ea a plecat intai de la eforturile depuse pentru productia si extractia vegetala sau animala si aceasta a fost originea primelor laboratoare industriale de medicamente. In paralel,s-a dezvoltat fabricarea industriala a medicamentelor oficinale,preparate anterior in farmacie,specialitatile farmaceutice diversificandu-se foarte mult. Asupra acestor preparate atrage atentia Franta,prin organizarea Primului Congres de Produse Industriale,tinut cu ocazia Expozitiei Universale din anul 1900,la Paris,care dorea sa puna la punct norme pentru a favoriza schimburile internationale de medicamente.Astfel ca,o data cu evolutia tehnologiei si dezvoltarea preparatelor industriale,s-a impus crearea la nivel national a unor laboratoare de control al medicamentelor.

Anul 1944 inaugureaza cu penicilina,izolata de Alexander Fleming in 1929,era miraculoasa antibioticelor,prin realizarea in S.U.A. a primei uzine pentru fabricarea acesteia.Dar fabricarea prin fermentatie a antibioticelor si manipularea lor in mediu steril necesita instalatii industriale total noi,fata de cele cunoscute pana atunci.Deja in 1950,penicilina,care nu era inca brevetata fiind o substanta naturala,se fabrica industrial de inca 19 firme americane diferite.In acelasi14

timp,S.A.WAKSMAN descopera in 1947 un alt antibiotic-streptomicina,si o metoda de triere pentru obtinerea de noi compusi,in vederea modificarii structurii substantelor naturale,pentru a fi brevetate. Astfel,laboratorul MERCK obtine brevetul pentru streptomicina in anul 1948,dar il pierde dupa ce a acordat o licenta de productie unei alte societati,Rutgers Research Fundation,care s-a grabit sa comercializeze streptomicina sub numele sau generic. Produsul a aparut pe piata fabricat de mai multe firme.Istoria fabricarii la scara industriala a penicilinei si streptomicinei vor influenta definitiv comportamentul companiilor farmaceutice,incepant cu anul 1950.Marile firme comerciale sunt lasate sa comercializeze produsele de baza,pentru a se consacra productiei de specialiati farmaceutice,protejate prin brevete si nume marcate. In anul 1948,Lederle introduce aureomicina (clortetraciclina),in 1949 Park Davis,cloromicetina(cloramfenicolul),iar firma Pfizer,in 1950,tetramicina.Aceste produse sunt fabricate si comercializate exclusiv de firma care le-a descoperit structura chimica.Aparitia simultana a doua produse aproape identice(clorotetraciclina si oxitetraciclina)a obligat firmele respective sa faca o diferentiere a lor prin criterii de calitate,de prezentare,pentru ca efectul terapeutic era asemanator,si sa intensifice eforturile publicitare pentru a identifica produsul cu marca lor. Din 1952 au inceput sa se verifice efectele secundare,uneori grave,ale medicamentelor in general si al antibioticelor in special.Trei ani mai tarziu,in 1955,medicul francez STALINON provoaca 50 de morti,prin tulburari cerebrale si digestive,datorate unor antibiotice. Un pas important in fabricarea de antibiotice il constituie utilizarea unei noi peniciline semisintetice, ampicilina , dar si acelasi an cunoaste o noua drama cu medicamentul Saftenon si afacerea elixirului cu sulfamida 107 morti din cauza utilizarii de dietilenglicol ca solvent , dupa care industria farmaceutica este profund gazduita de foetopatiile provocate de Talidomida . In numai 10 ani , intre 1950 1960 , noi medicamente au fost introduse intr-un ritm accelerat : peste 3800 de produse apar pe piata americana: tranchilizante,cardiovasculare,antibiotice,steroizi. Dupa cum se constata din aceasta prezentare istorica,fabricarea industriala a medicamentelor are aproape 100 de ani.Etapele inovatiei farmaceutice,care au marcat nasterea si evolutia acestei industrii sunt : - aparitia sulfamidelor in 1935 - cea a antibioticelor in 1944 - a antituberculoaselor in 1945 Acestea au produs o revelatie terapeutica si au fost numite medicamente miraculoase, pentru ca au permis tratarea bolilor altadata mortale,si au conferit epocii de industrie farmaceutica inaltul prestigiu de care se bucura si astazi. Incepand cu anul 1950 , o data cu aparitia produselor chimice de sinteza,structura de fabricare a medicamentelor este rasturnata.Nu numai ca aceste medicamente , care le inlocuiesc pe cele de origine vegetala , in mare parte , permit adaptarea de metode de productie in masa,dar aceste metode au inceput sa fie utilizate si pentru produsele de origine naturala. Aceasta a adus la concentrarea productiei in uzinele concepute initial pentru medicamentele de sinteza , deoarece productia de scara larga a medicamentelor traditionale,intr-o mica farmacie,devenise imposibila. Majoritatea intreprinderilor farmaceutice actuale sunt filiale ale marilor intreprinderi , avand o activitate comerciala in domenii apropiate sau unele relatii cu domeniul farmaceutic , dupa cum se poate constata din tabelul 1. Fata de dezvoltarea rapida a tehnologiei industriale , noile tipuri de fabricatie necesitau adaptarea si revolutionarea echipamentului de productie,in acelasi timp in care se intensificau eforturile de cercetare in principalele laboratoare. Reformele profunde produse in regimul de fabricare a produselor farmaceutice vizau un dubiu obiectiv : intensificarea exigentelor tehnice ,15

pentru a obtine avizul de fabricare a specialitatii si acela de a asigura protectia cercetarii , prin crearea unui brevet special al medicamentului. Reformele au avut o foarte mare importanta asupra industriei farmaceutice,care era foarte dispersata,si au condus la prima directiva de armonizare europeana,stabilita prin tratatul de la Roma, din 26 ianuarie 1965, prin care Comunitatea Economica Europeana a reglementat legislatia privind fabricarea specialitatilor farmaceutice. In paralel cu procesele de concentrare a productiei , industria farmaceutica traieste astazi un proces de expansiune fara precedent . Expansiunea si concentrarea fabricarii de medicamente in sectorul farmaceutic a condus la existenta intreprinderilor farmaceutice multinationale . Aproape 80% din productia mondiala de medicamente este concentrata in : S.U.A ,Germania ,Anglia ,Elvetia ,Franta , Japonia ,Italia,Canada ,Olanda ,Belgia si Danemarca. Astfel,in S.U.A.,principalele fabrici de medicamente sunt:ABBOT,ELILILLY,MERCK,PFIZER,SCHERING-PLOUGH,SEARLE,SMITH,KLINE and FRENCH,SYNTEX,UPJOHN,industria farmaceutica fiind sever controlata de un organ guvernamental: F.D.A. ( Food and Drug Administration ). In Germania, principalele firme sunt : HOECHST,BAYER,BOEHRINGER (Mannheim),BOEHRINGER (Jugelheim), MERCK,SCHERING. Anglia este reprezentata de: M.S.D.,PFIZER,LEDERLE,(Cyanamid),BEECHAMM,GLAXO. In Franta, industria farmaceutica este concentrata in concernele RHONE-POULENC si ROUSSELLE UCLAF si in inca 25 de firme. Elvetia este reprezentata de 3 companii: CIBA-GEIGY,HOFFMANN-LA ROCHE si SANDOZ,iar Italia de 2 firme: CARLO ERBA si FARMITALIA, care au fuzionat. In Japonia, sunt mai cunoscute 10 firme, din care: TAKEDA PHARMACEUTICAL INDUSTRIES, SANKYO,CHUGAI, HARMACEUTICAL DAJICHI-SEIYAKU,DAINIPPON PHARMACEUTICAL.

Tabelul 1: Activitatile marilor intreprinderi farmceutice dupa O.C.D.E. - 1981

16

Descoperirea atator clase noi de medicamente a condus intai la simplificarea activitatii in farmacie,chiardaca farmacistul continua si astazi sa mai prepare cateva formule,si concomitent la VANZARI PE INTREPRINDEREA FARMACEUTICE ATIVITATE % ACTIVITATEA ANUL ALTE PRODUSE DE ORIGINE INFIINTARII Hoechst-Roussel 16 Materii Coloranti 1863 plastice15,produse chimice 7,fibre 8,agrochimice 5,altele 43 Mereck. et Co. 84 Produse sanitare Produse 1891 16 farmaceutice American Home 49 Produse Produse 1869 Products alimentare farmaceutice 21;produse de intretinere 26 Hoffman-La Roche 51 Vitamine si Produse 1896 chimice 27; arome farmaceutice si esente 12,altele 10 Ciba-Ceigy 28 Coloranti 20,agro- Coloranti 1884 chimice 25; plastice 18,altele 9 Bristol-Myers 54 Echipamente Produse 1887 sanitare farmaceutice 34,produse de intretinere 12 Pfizer 50 Produse Produse 1849 chimice,produse farmaceutice agricole,produse de consum 11,altele 9 Warmer-Lambert 40 Confectii Produse de 1880 medicale toaleta 34,optica 9,altele 17 Bayer 13 Produse chimice Coloranti 1863 20,coloranti 10,plastice si fibre 33,agrochimice 16,altele 8 Sandoz-Wander 48 Coloranti Coloranti 1886 26,agrochimice 5,alimentatie 11,granulate 10 Johnson and Johnson 18 Produse de Pansamente, 1855 consum produse 17 43,furnituri spit chirurgicale 29,produse uz industrial 10

aparitia specialitatilor farmaceutice,din ce in ce mai numeroase si mai atragatoare,aceasta si datorita publicitatii care se face.In acelasi timp si formele farmaceutice au evoluat foarte rapid. In 1815,francezul REAL introduce percolarea,ca metoda de extractie,ceea ce va impulsiona prepararea de solutii extractive din plante,iar in 1833,francezii BOLLAY au propus principiul deplasarii solventului de extractie. La sfarsitul sec. al XIX-lea,apar primele fiole,comprimatele si capsulele gelatinoase:in 1834,M. MOTHES,farmacist parizian,prepara deja capsule gelatinoase,care astazi au inlocuit aproape total capsulele amilacee. In 1843,englezul BROKEDON breveteaza prima masina de comprimat,iar in 1866,farmacistul francez STANISLAUS LIMOUSIN propune pentru solutiile injectabile recipiente speciale primele fiole,din sticla,de forma sferica,diferite de fiolele seringi comercializate astazi.Tot S.LIMOUSIN a inventat si casetelecapsule amilacee,precum si aparatul de fabricare in farmacie a acestora. In anul 1920 se introduc flacoanele multidoze injectabile,tip antibiotic,iar in 1942,vechile colutorii si fumigatii sunt inlocuite prin aerosoli moderni, cu o utilizare facila si rapida. Utilizarea medicamentelor a luat o mare amploare,astfel ca bolnavul are la dispozitie o gama foarte variata de produse farmaceutice industriale,cu aceeasi compozitie chimica,cu acelasi dozaj,dar preparate de fabrici de medicamente diferite si chiar din tari diferite. Totodata, pe langa efectele benefice ale medicamentelor,s-au observat si efecte secundare,care au dat accidente terapeutice,din cauze de supra-sau subdozaje,ceea ce a pus problema daca toate materiile prime utilizare pentru prepararea lor prezinta o certa activitate terapeutica. Secole de-a randul,medicii si farmacistii au fost condusi de postulatul echivalentei: cantitatea de principiu activ care se afla intr-o doza este aceea pe care o primeste organismul;toate medicamentele care contin acelasi principiu activ,in aceeasi doza,sunt echivalente.Dar s-a constatat ca absorbtia unui medicament,prezentat sub doua forme farmaceutice diferite,poate fi total modificata,in functie de prezenta diferitilor excipienti asociati in medicament.Astfel,s-a ajuns la studierea sistematica a raporturilor existente intre principiile active si substantele auxiliare asociate;in S.U.A.,aceasta noua stiinta a fost denumita Biopharmaceutics, adoptata de noi ca Biofarmacie. Cercetarile pentru ameliorarea efectelor secundare si de optimizare a medicamentelor au condus la realizarea de noi forme farmaceutice.Daca acoperirea comprimatului este cunoscuta de mult timp,pentru mascarea unui gust dezagreabil sau pentru a proteja substantele medicamentoase de actiunea sucurilor digestive, s-au pus la puncit diferite modalitati de fabricare,ce au permis obtinerea unor efecte retard,adica medicamente care elibereaza substanta activa in timp si dau o continuitate de actiune.Astfel,in 1952 se introduc in terapeutica primele microgranule cu cedare lenta. De asemenea,desi formele de capsule sunt astazi bine cunoscute,finetea tehnicilor de preparare a permis realizarea de microincapsulari,incluzandu-se substante active lichide sau solide eliberate in organism dupa o dizolvarea a filmului de acoperire sau prin difuziune prin acesta;asa sunt: lipozomii introdusi in 1973;nanocapsule,nanoparticule,microsferele,in 1976; o serie de forme farmaceutice cu eliberare modificate in 1975-1976,ca sistemele terapeutice (sisteme osmotice,sisteme flotante orale),sisteme transdermice,cat si sistemele bioadezice,latexuri,comprimate liofilizate s.a. Alte studii au permis administrarea de medicamente sub forma de rezervoare minuscule,implantate direct in organul-tinta si care elibereaza progresiv doze foarte mici de substanta activa.18

Viitorul industriei farmaceutice,ca si al altor sectoare industriale,va fi conditionat de rezultatele cercetarii si dezvoltarii de noi medicamente,care reflecta efortul intreprinderilor in acest domeniu.Europa dispune de o politica proprie in materie de cercetare a medicamentului.Cooperatia in domeniul cercetarii este inscrisa in Actul Unic European din 1986, ca obiectiv comunitar al finalizarii economice a tratatului de la Roma,din 1957; in acest act,un program cadru plurianual,comunitar,defineste principalele axe ale cercetarii; unul dintre ele se refera direct la stiintele biologice.Astfel,se tinde tot mai mult catre o internationalizare a medicamentului industrial.La nivel european,deja au fost adoptate si sunt aplicabile mai mult de 35 de lunii ghid,iar mai mult de 10 sunt in pregatire,in materii de chimie,toxicofarmacologie clinica si biotehnologie.Sunt in curs de aparitie noi tehnologii,in particular biotehnologiile,si se are in vedere intrarea in campul de aplicare a directivelor comunitare privind unele medicamente,pana in prezent excluse,ca: medicamentele imunologice,derivatii de sange sau de plasma umana si medicamentele radiofarmaceutice. In cartea sa Histoire de la pharmacie et l`industrie pharmaceutique, PATRICE BOUSSEL definea actul farmaceutic ca fiind : Arta farmacistului de a stii sa adune,sa conserve materiile prime sau drogurile simple,sa le dea formele necesare,sa le amestece,astfel incat sa compuna remediul prescris de medic.Sa cunoasca miile de produse de origine minerala,vegetala sau animala,sa le procure in momentul dorit si sa le pastreze in cele mai bune conditii pentru a nu se altera; sa le dea orme convenabile pentru prepararea sau administrarea de medicamente,eliminand partile inerte sau inutile.De asemenea,sa prepare pulberi,sucuri,ceaiuri,mucilagii,emulsii,tincturi,alcoolaturi,vinuri medicinale,uleiuri medicinale,hidrolate,ape distilate,alcoolate,extracte,siropuri,paste,geluri,zaharuri granulate,tablete,pastile,melite,pilule,boluri,potiuni,pomade,unguente,emplastre,supozitoare,cataplas me,lotiuni,colire,gargarisme,injectii,dentifrice,linimente,fumigatii... sa poata fi preparate cat mai exact,tinand seama de conditiile fizice cele mai favorabile amestecarii,reactiilor dintre ele,nu este o arta? Farmacistul de altadata era numit artist. La ora actuala,farmacistul de pe intreg globul prepara din ce in ce mai putine medicamente in oficina, cele mai multe realizandu-se in industria de medicamente.Actul farmaceutic insa a evoluat: in oficina,farmacistul a devenit un educator sanitar,rolul sau fiind acela de a mentinte sanatatea publica. Acest rol competent este asigurat viitorului farmacist prin pregatirea sa in specialitatea Farmacie generala.Totodata,el este pregatit pentru a deveni specialist si in alte domenii: industria de medicamente,laborator farmaceutic (farmacist analist,competente:biochimie,controlul medicamentului,chimie sanitara,toxicologie),farmacie clinica,plante medicinale,management si marketing farmaceutic. Dotat cu o solida formatie profesionala,farmacistul poate sa profeseze nu numai in domeniul prepararii,controlului si distribuirii de medicamente ci si pe teren, in campanie publicitara.Multiplicarea19

schimburilor intre firmele de medicamente si importanta crescanda a relatiilor cu corpul medical si cu publicul reclama interventia unor persoane calificate,pentru a comunica si explica faptul ca: medicamentele de maine vor ajuta nu numai oferind ani vietii ci si viata anilor!

CONCLUZIE

20

nc din cele mai vechi timpuri, oamenii au c utat leacuri pentru bolile lor.Putem spune ca primii medici au fost vracii,vrajitorii triburilor,care foloseau leacuri de origine vegetala,animala sau minerala. Cu timpul,arta de a vindeca s-a perfectionat,medicina si farmacia devenind doua profesii distincte,dar care se intersecteaza in drumul vietii oamenilor. Medicamentul a devenit la fel de obisnuit ca si hrana,util in cele mai multe situatii pentru a le prelungi viata a miliarde de oameni. Se zice ca... "Omul modern nu mai poate concepe existen a n suferin , fie ea fizic sau psihic i caut remedii pentru ndep rtarea acesteia.In concluzie,fiecare perioada din istoria medicamentului are un lucru special care a contribuit la evolutia medicamentului.Totul se intampla cu un scop,si oarecum personajele din spatele creeari medicamentului si-au lasat amprenta in viata fiecarui om:vraci,egipteni,greci,marii filosofi,farmacisti,medici,fiecare a contribuit la sanatatea noastra.

Bibliografie

21

Tehnologie farmaceutica Vol. 1 Autori: Iuliana Popovici Dumitru Lupuleasa

22


Top Related