Respectarea autonomiei pacientuluiAs.med.LILIANA MOGAS.A.J.CLUJ

Respectarea autonomiei pacientului

Intre problemele etice fundamentale din cadrul exercitarii profesiunii medicale se inscrie si respectarea autonomiei pacientului.

Respectul autonomieiRezolvarea situatiei medicale in conditii optime pentru bolnav trebuie sa aiba in vedere faptul ca acestia au dreptul sa fie corect informati despre boala lor, despre prognostic,tratamentul la care urmeaza sa fie supusi, alternative, riscuri si beneficii

Pacientii constienti si in deplinatatea facultatilor psihice au dreptul sa refuze, conform normelor in vigoare, interventiile medicale nedorite

Deplinul accord intre personalul medical si pacient este foarte important pentru atingerea scopului dorit, insanatosirea sau in cazurile grave ameliorarea starii bolnavului.

Pe plan international se pune accentul pe dreptul pacientului de a decide in situatii extreme din ce in ce mai mult.

Exista legislatii corespunzatoare care, prin intermediul tribunalelor au stabilit ca trebuie respectata dorinta bolnavilor cu privire la interventiile de urgenta.

Acesti pacienti au dispozitii scrise sau verbale foarte clare cu mentiunea ca bolnavul, in momentul deciziei sa fi avut capacitatea de a rationa normal consecintele hotararii sale ( living will ).

Sunt insa si cazuri cand bolnavul nu este capabil sa decida. In astfel de situatii daca nu a fost stabilit in prealabil un inlocuitor pentru luarea deciziei, optim ar fi ca familia sa-si asume acest rol; unii insa pot prefera un prieten apropiat.Tribunalele stabilesc impreuna cu un psihiatru cine va fi inlocuitorul decisional (persoana surogat ).

Din practia medicala se cunoaste, ca pot apare diverse conflicte intre binele bolnavului si respectarea autonomiei sale.Asadar refuzul pacientului de a accepta decizia medicala trebuie analizat cu luciditate si pe baza unor informatii medicale foarte solide. Trebuie revizuite informatiile pacientului, cautate motivele pentru care acesta alege aceasta cale si sustinut punctul de vedere corect medical (situatia bolnavului se poate remedia cel putin acceptabil).

Dar in situatii de urgenta? Optiunile sunt limitate. Se presupune ca oamenii doresc un tratament cat mai bun posibil in situatia in care tergiversarea, pierderea timpului, le-ar pune viata in pericol. Daca nu exista o evidenta clara a refuzului competent al pacientului se instituie tratamentul medical adecvat.Conflictul intre datorie si sentimentul neputintei este dramatic. Profesiunea medicala este una de credinta si speranta pana la capat si cu siguranta toti cei care s-au angajat in aceasta lupta cu bolile si durerea oamenilor gandesc asa si deci, niciodata nu va fi usor de acceptat o abtinere de la o ultima incercare.

Respectarea autonomiei bolnavului nu este deloc simpla de foarte multe ori aceasta problema etica fiind mare consumatoare de timp si epuizanta emotional pentru ambele parti.

In ultima instanta, orice problema de etica tine de demnitatea umana, de simtul datoriei si convingerea ca viata omului este sacra.

Trebuie sa amintim ca bolnavii din tara noastra nu cunosc problemele etice existente in acest domeniu si nu sunt capabili sa-si exercite dreptul de a decide

Respectul autonomiei presupune sa nu ne inselam unii pe altii, deoarece a nu insela este parte a intelegerii intre agentii morali atunci cand comunica unul cu altul. In cadrul ingrijirilor paleative, care reprezinta o circumstanta exceptionala, se considera ca inselarea este uneori, contextual permisa, cu scopul de a nu distruge ultimele sperante ale pacientului.

Principiul non-maleficientei adica nu trebuie provocat raul sub nici o forma. Acesta este si un motto al activitatii medicale sub forma primum non nocere mai intai sa nu faci rau.

principiul binefacerii adica trebuie sa faci bine, dar acest bine trebuie sa fie util si efectul sau sa fie mai puternic decat efectul negative al actiunii de binefacere.

CONFIDENTIALITATEAO alta probleme de etica ce apare in acest context este aceea a asigurarii confidentialitatii informatiilor cu respectarea increderii pe care pacientul o acorda personalului medical.

Trebuie amintit, iar pentru cei neinformati trebuie a se face cunoscut, ca in problematica confidentialitatii subiectivismul nu isi are locul, aspectele fiind reglementate juridic prin legi organice, inclusive de catre Codul Penal. Art 196 din C.Pen. Divulgarea secretului professional.Divulgarea fara drept a unor date (starea sanatatii, boala de care sufera o persoana) de catre aceluia caruia i-au fost incredintate sau de care au luat cunostinta in virtutea profesiei ori functiei daca fapta este de natura a aduce prejudicii (materiale sau morale) unei personae se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni pana la 2 ani sau cu amenda.

Astfel, incalcarea confidentialitatii devine nu doar o simpla abatere deontologica, ci si o infractiune.

Facem cunoscut ca personalul medical nu are obligatii de comunicare fata de avocati, are obligatii minime de comunicare fata de mass-media (ex. nr. de victime in accidente colective), iar fata de organele in misiune doar in limita celor care se solicita in scris in documentele justificatoare, pe care acestia trebuie sa le prezinte.

Legea drepturilor pacientului (legea nr 46/21.01.2003) Capitolul IV Dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a pacientului .Art 21 Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar si dupa decesul acestuia.Art 22 Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai in cazul in care pacientul isi da consimtamantul explicit sau daca legea o cere in mod expres.Art 24 Pacientul are acces la datele medicale personale Art 25 (1) Orice amestec in viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu exceptia cazurilor in care aceasta imixtiune influenteaza pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile acordate si numai cu consimtamantul pacientului. (2) Sunt considerate exceptie cazurile in care pacientul prezinta pericol pentru sine sau pentru sanatatea publica

In sprijinul celor de mai sus si a inlaturarii arbitrariului din viata noastra medicala privind datoria de confidentialitate, voi prezenta o parte din legislatia la zi in domeniu, incluzand si decizii ale CNA care vin sa sustina efortul ce trebuie considerat de onoare de a lupta pentru pastrarea secretului profesional.

Norme de reglementare ale CNA Art 16.(1) Este interzisa difuzarea de imagini ale persoanei aflate in situatia de victima, fara acordul acesteia. (2) Este interzisa difuzarea de imagini ale persoanei fara discernamant sau decedate, fara acordul familiei. (3) Este interzisa difuzarea de imagini care exploateaza sau scot in evidenta traumele sau traumatismele unei persoane.- Art 17 (1) Orice persoana are dreptul la respectul intimitatii in momente dificile, precum o pierdere ireparabila sau o nenorocire. (2) In cazul situatiilor de suferinta umana, a dezastrelor naturale, accidentelor sau a actelor de violenta, radiodifuzitorii au obligatia de a nu se amesteca nejustificat in viata private.

Pentru personalul care nu lucreaza in mod curent in urgenta, intalnirea cu o situatie critica (accidente, catastrofe, urgente medicale de grad 0 ) reprezinta momentul adevarului, momentul crucial al existentei sale in care poate proba experienta de o viata si orientarea de moment.

Pentru profesionistii ambulantei aceasta activitate reprezinta doar a doua natura, un mediu familiar in care isi desfasoara activitatea, stresul fiecarei actiuni, emotiile fiecarui caz in parte, momentele de incordare extrema ale situatiilor critice, riscurile la care se expun pentru a salva o viata, iar la sfarsit bucuria nemasurata fata de orice reusita, fata de fiecare pacient revenit la viata.

2