Revista școlară

FIRUL ARIADNEI Nr.11

semestrul I, an școlar 2013-2014

Absolvenții ȘCOALA MEA Promoția 2013 Felicitări!

2

Sfârșit de an 2013 Dragii noștri profesori, Astăzi, în semn de prețuire Vrem să vă facem o mărturisire, Știm că am făcut multe năzdrăvănii, Dar nu uitați, suntem niște copii! La revedere, dragi profesori, La revedere, ȘCOALA MEA, Ne vedem din nou la toamnă, Când la liceu vom învăța. Azi speranțele ni le clădim, Zâmbetele vi le oferim, Fiți calzi și plini de cutezanțe, Copiii sunt grădina voastră de speranțe! Prof. Andreea ȘANDOR 3

Rezultate obținute de elevii Liceului Teoretic ȘCOALA MEA în decursul anului școlar 2012 – 2013, secțiunea creație Olimpiada de Limba și literatura Română, rezultate pe sector Bianca Andreea BOROȘ- clasa V B – Premiul I Georgia CANURĂ- clasa V A – Premiul II Ștefania ISAR -clasa V A – Premiul II Dennis Gabriel SOARE - clasa V A – Premiul III Alexandru Cristian BINIG -clasa V A – Mențiune Maria Alexandra DICĂ -clasa V B – Mențiune Ioana MACOVEI- clasa aV B – Mențiune Alexia Maria NETCU- clasa VI A – Mențiune Ana Simina PETRESCU -clasa a VIII -a– Premiul III Holly Cristina DOLINSKI -clasa a VIII -a– Premiul III Paul Cristian THEODOSIE clasa a VIII -a– Premiul III Alexandru GHIULEA -clasa a VIII -a– Mențiune Olimpiada de Limba și literatura Română, rezultate pe municipiu Ștefania ISAR -clasa V A – Premiul III Maria Alexandra DICĂ -clasa V B – Mențiune

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

Felicitări!!!!!! 4

Concursuri organizate de Inspectoratul Școlar al Municipiului București Premianți: Concusul de creație Tinere condeie – secțiunea proză scurtă Maria BELCEA - clasa a V -a A - Locul III Bianca BOROȘ -clasa a V -a A - Locul III Roxana CÎȘLEANU -clasa a VI -a A- Locul III Andreea IVAN -clasa a VI -a A- Mențiune Concursul DILEMATIX, apariții în suplimentul revistei Dilema veche – mai 2013 Secțiunea povești Ștefania ISAR - clasa a V -a A Adela GEORGESCU - clasa a V -a B Secțiunea Recenzii de carte: Nota 10 la citire Nicolas TROHANI - clasa a VI –a A Mara IVĂNESCU - clasa a VI –a A Ana PETRESCU - clasa a VIII -a Concursul național de poezie TIMTIM-TIMY, editia a II-a, anul școlar 2012-2013 Sofia SCARLAT - clasa a V -a A - Premiul II Călin ISTRATE - clasa a VII -a - Premiul III

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

Felicitări!!!!!! 5

Prima zi a noului an şcolar a adus la Şcoala MEA multe noutăţi şi emoţii. Ziua a fost plină de surprize şi satisfacţii: speech-uri ale unor invitaţi speciali, festivităţi de înmânare a unor diplome prestigioase şi întâlnirea elevilor noştri cu profesorii şi învăţătorii. Paul Balogh, managing partner la Read Forward, le-a vorbit elevilor din clasele primare despre importanţa pasiunii în tot ceea ce fac. Pasiunea şi curiozitatea sunt cele care te determină să deschizi o carte, să înveţi o limbă străină sau să explorezi un program pe calculator. Paul Balogh le-a recomandat părinţilor să nu se ferească de tehnologie şi să-şi încurajeze copiii să citească şi cărţi în formatul clasic, tipărit, şi cărţi electronice.

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

6

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

Academicianul Eugen Simion, director al Institutului de Teorie Literară G. Călinescu, şi-a amintit de anii săi de liceu, când a fost coleg de clasă cu poetul Nichita Stănescu, în Ploieşti. Eugen Simion a urat succes Liceului Teoretic Şcoala MEA, aflat anul acesta la început de drum, şi a încurajat copiii să citească în limba engleză, fără a neglija nici lectura în limba română. După ce diriginţii au prezentat clasele, au fost înmânate diplomele Trinity şi Cambridge obţinute de elevii Şcoala MEA – multe dintre ele „Passed with Distinction” şi „Passed with Merit”.

Prima zi de școală Cu obrajii-mbujorați Eu pășesc în clasă, Toți copiii-s încântați , Cărțile-s pe masă. Noi, elevii , să le răsfoim Și cu drag să le citim, Școala cu brațele deschise Mă ajută să–mi împlinesc vise. Roxana CÎȘLEANU Clasa a VII-a A

7

Ioana VĂLLIMARESCU LOCUL I a IV-a ediție a concursului Ziua Europei

Felicitări!

În data de 1 Decembrie 2013, eleva Ioana Văllimărescu din clasa a VI-a B a participat, alături de cinci elevi ai Liceului de Arte Plastice N. Tonitza, la emisiunea Duminica în Familie, difuzată la TVR1. Cu ocazia Zilei Naţionale a României elevii au pictat o lucrare colectivă alcătuită din mai multe module, în care un fragment trece dintr-o lucrare în alta. Cu această ocazie, elevii coordonaţi de profesorul Ionuţ Theodor Barbu au trăit emoţiile unei transmisii televizate şi experienţa platoului de filmare.

Eleva Ioana Văllimărescu, din clasa a VI-a B, ne surprinde plăcut încă o dată anul acesta prin câştigarea Premiului I - Pictură la Concursul Naţional "Alexandru Ciucurencu", iniţiat şi organizat de Liceul de Artă George Georgescu din Tulcea. Lucrarea inedită şi interesantă a fost remarcată din câteva sute de lucrări trimise la aceeaşi categorie de vârstă. O felicităm pe Ioana pentru puterea ei creatoare, pentru autenticitate şi originalitate! 9

Joaca de-a tezaurul dacic. Clasele pregătitoare - IV la Muzeul de Istorie

10

Even

imen

te Ș

coal

a M

EA

ACTIVITĂȚI DE HALLOWEEN

Cel mai frumos bostan

Locul I: clasa a III-a A Locul II: Clasa pregătitoare B & I A Locul III: clasele a III-a B & a II –a B

Locul IV: Clasa a IX-a

Criterii de jurizare: 1.Munca și implicarea elevilor;

2. Estetica bostanilor și realizarea; 3. Originalitatea ideii.

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

11

HALLOWEEN Halloweenul a venit, Clasa am împodobit, Cu fantome și scheleți, Toate numai din bureți. Dovleacul este gata, Așteptăm să treacă gloata, La concurs participăm, Cu dovleacul premiu luăm. În costume ne-mbrăcăm, La paradă ne-arătăm, Mergem și la colindat, Că bomboane n-am mâncat. Andreea STĂNESCU Clasa a VII-a A

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

12

HALLOWEEN Halloweenul a venit Cu fantome și strigoi, Iar noi cum am auzit, De-ndată am tresărit. Noi pe cinste ne-am distrat, În vampiri ne-am deghizat, Dovlecii i-am sculptat, Pisici negre am desenat, Usturoi la noi ne-am luat Și pe străzi ne-am adunat. Și-am plecat din casă-n casă Cu o colindă frumoasă, Și tare ne-am speriat Când cineva a strigat. Peste tot sunt vârcolaci, Peste tot, după copaci, De păianjeni ne speriem Și în case ne ascundem Și bomboane înșirăm, Pe care le degustăm. Nicolas TROHANI Clasa a VII-a A

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

13

Săptămâna cross-curriculară 4 – 8 noiembrie 2013

Coordonatori: prof. limba engleză

Andreea Uzună & Cameron Brunke

14

O colecţie de povestiri scurte - la "editura" Şcoala MEA!

Clasele VI A şi B au avut, ca proiect final la orele de BNC (British Naţional Curriculum), realizarea unei colecţii de povestiri cu titlul "A Collection of Short Stories". Coperţile acestor două colecţii au fost realizate de către elevele ANA BOGDAN-DANGUBIC (VI A) şi IOANA VĂLLIMĂRESCU (VIB). Cărţile vor fi vândute la licitație în cadrul evenimentului umanitar "Art for Life", organizat de Şcoala Mea în luna februarie 2014. Banii strânşi vor veni în sprijinul copiilor bolnavi de leucemie de la spitalele Fundeni şi Gomoiu.

Până la evenimentul "Art for Life", cărţile vor rămâne într-o expoziţie organizată în Liceul Teoretic "Şcoala Mea".

15

16 Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

O colecţie de povestiri scurte - la "editura" Şcoala MEA!

17

Anul acesta este al doilea an consecutiv când în Liceul Teoretic

Școala MEA se desfășoară concursul intern BNC Book Review. Elevii din ciclul gimnazial au avut ocazia de a face o scurtă prezentare critică a primului roman din curriculum britanic studiat, intrând astfel în cursa pentru câștigarea celei mai bune recenzii de carte. Juriul a avut în vedere originalitatea argumentării ideilor, claritatea exprimării, respectarea structurii unei recenzii, așezarea în pagină, precum și efectul de ansambu al lucrării. Câștigătorii au fost desemnați, ei sunt: Clasa a V-a A - Clara FLOREA, pentru romanul Trash- by Andy Mulligan Clasa a VI-a B - Antonia STRUGARU, pentru romanul A Monster Calls- by Patrick Ness Clasa a VII-a B - Alex DĂNESCU, pentru romanul The boy in the striped pyjamas- by John Boyne Clasa a VIII-a - Maria TĂBĂCARU, pentru romanul Goodnight Mr. Tom- by Michelle Magorian Recenziile au fost publicate în Revista de limba engleză a școlii , SCHOOL ROCKS

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

18

1 Decembrie: Ziua naţională a României! De Ziua naţională, clasele a V-a au pregătit, alături de profesorii de limba română şi de istorie, versuri şi desene cu tema “1 Decembrie”. La clasa a VI-a A, elevii au pregătit, joi, pe 28 noiembrie, o scenetă, în timp ce clasa a VI-a B a creat o serie de poezii speciale. Clasele a VII-a, a VIII-a şi a IX-a au organizat dezbateri legate de semnificaţiile Zilei naţionale. ”Noi suntem romani!”… Aceasta este o temă pe care clasa pregătitoare a studiat-o, înaintea Zilei Naționale, şi care, bineînţeles, a avut legătură cu sărbătoarea zilei de 1 Decembrie. Şi unde am fi putut sărbători mai bine această zi importantă pentru istoria poporului român decât la Muzeul Naţional de Istorie a României? Elevii au fost întâmpinați de doi soldaţi îmbrăcaţi în uniforme, copii fidele ale celor purtate de ostaşii romani în timpul Primului Război Mondial. Aceştia au ghidat întreaga activitate şi ne-au oferit informaţii despre istoria ţării noastre, pe înţelesul claselor pregătitoare. Activităţile au avut loc miercuri, pe 27 noiembrie.

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

19

20

A sosit toamna A sosit toamna frumoasă Cu o trenă mătăsoasă, Veniți cu toți în câmpie Unde e multă veselie. Toamna fructele se coc, Mergem cu toții la joc, Vântul adie ușor, Păsări se înalță-n zbor. Toamna veselă se-arată Ca o zână minunată, În caleașcă ea se plimbă, Soarele blând o alintă. O cunună mândră are Din raze rupte din soare Și miresme te-mpresoară Când din trăsură coboară. Prof. Andreea ȘANDOR

Toamna Toamna-i ca o vrăjitoare, Ce aleargă prin parcare, Toamna frunzele se-ngălbenesc, Norii se trezesc, Și încep să arunce cu ploaie Peste sate și ogoare. Hallowenul se apropie, Îmbrăcând dovlecii-n ie, Dovleacu-i portocaliu, Bate puțin spre arămiu. Strugurii s-au copt în vie, Pe dealuri este veselie, Mustul e gata făcut, Pentu copii de băut, Joacă fete și feciori Până mâine în zori.

Theodor BĂRĂIAN Clasa a VIII-a

Cățelul șchiop Câți dintre voi ar vrea un copoi? Desigur, un-doi! Eu una am luat-o încet Și am ajuns să cresc un whippet! Ogar el, de felul lui, Prea obișnuit la casa regelui. În curtea mea e altceva, Aleargă cât e pajiștea. Dar într-o zi cu nenoroc,

M-am trezit c-un câine șchiop. În loc de veselie, A fost o tragedie. Două luni în pat a stat, Mai deloc el n-a umblat, Dar și când ghipsul și l-a scos, S-a dus și a îngropat un os! Ioana CÎNDEA Clasa a VII-a A

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

21

Cre

ații

liter

are

Peisaj de toamnă Toamna cea frumoasă a venit și ea cu un văl de brumă argintie și mi-a împodobit frumoasa grădină. Norii suri se plimbă pe albastrul cer, ascunzând soarele ce se abține să nu plângă. Vine vântul fără milă, furând frunzele aurii ale copacilor, lăsându-i fără haine pentru nemiloasa iarnă. Frunzele furate de vânt se așază încet, încet pe palidul așternut al șesului, formând un covor colorat de frunze triste. Păsările negre acoperă văzduhul, formând o plapumă întunecată care vestește venirea toamnei. -O! Da unde ești tu, vară dragă, te aștept cu nerăbdare! Acum ascult simfonia înfricoșătoare a vântului care fură săracele frunze de pe crengile protectoare ale Copacilor și aruncă lacrimile de nori în toate părțile, udându-mi geamurile mici. Acum mă uit trist la nesfârșitele șiruri de păsări care alcătuiesc veșmântul întunecat al cerului, gândindu-mă cu teamă la nemiloasa iarnă. Plapuma de frunze care e purtată de vânt este așezată în grădina mea frumoasă și pe micuța mea casă. -Dar ce se vede? Mă uit pe geam și văd cum o veveriță mică încearcă să se ascundă de nemiloasa ploaie. -Soare, unde ești tu? Ieși din ascunzătoarea ta, dintre nori și luminează-mi grădina! Ieși din ascunzătorea ta și alungă frigul! Ieși din ascunzătorea ta și gonește oastea norilor! Norii s-au oprit din plâns. Dintre ei se zarește luna care a venit să vegheze frumoasa noapte și să arunce raze reci de lumină. Regina Toamnă a reușit să fure tronul verii, să preia tot controlul pentru un timp, până când și ea va fi detronată de sora ei mai mare, friguroasa Iarnă. Răzvan MUTU Clasa a VIII-a

22

Vizita toamnei Frunze galbene alunecă de pe crengi uscate Pe pământul rece și uitat de soare, Doar un pic încălzit de frunzele picate, Care au început să piardă din verdea lor culoare. Nori albi se întind amețiți pe cerul albăstriu, Cu ochii în ceață privind mereu înainte, Iar încet-încet căpătând o culoare de negru-cenușiu, Ei încep să plângă fără să mai scoată cuvinte. Soarele și luna care mereu dansează S-au oprit brusc, uitându-se în jos, Fiori de vânt rece pe spinări le galopează, Iar uitându-se unul la altul, zâmbetele li s-au întors pe dos. Dintr-o caleașcă, parcă din foc făurită Pășește cu grație toamna cu a ei trenă Și ținându-și capul sus, puțin încrezută, Se uită-n jur, rânjind, știind că ea pentru trei luni e stăpână. Diana MARINCA Clasa a VIII-a

Toamna cea darnică Toamna se apropie Cu daruri și cu bucurie Ca o zână minunată În verde și maro îmbrăcată. Toamna ne dă legume proaspete Și ne îmbie să venim, Frunzele le așterne pe drum Și din case crește fum. Mie îmi place mult toamna, Chiar dacă începe școala. Antonia STRUGARU Clasa a VI-a B

Viața De te întrebi: Ce este viața? Răspuns tu singur îți vei da Atunci când timpul își va trece cursul Și experiența îți va explica, Dar până atunci, tu vei afla ce frumoasă este viața. Viața e-n tot ce are culoare, Viața e-n pomi, cât și în floare, Viața e-n ape, mări și oceane, Viața e-n tot ce ne înconjoară. Răzvan MUTU Clasa a VIII-a

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

23

Toamna Toamna are un impact puternic Asupra mea, deoarece incepe școala. Deoarece școala-i frumoasă, Nu mai vreau să plec acasă. Colegi noi eu am cunoscut, Iar eu acum sunt fericit. Deși toamna-i cenușie, Pentru mine-i veselie. Toamna merg la vânătoare, Dar pentru animale-i supărare mare. Sper că nimeni nu mă contrazice, Că toamna-i mare. Cine-o zice? Frunzele sunt cenușii, iar acum tu o știi. Se aud macarale zguduitoare, Dar nu se aud valuri la mare, Deoarece vântul bate tare, tare. Și la sfârșit de poezie, Eu nu mă duc la vinărie, Deoarece e luna aprilie. Tudor ANDRONIC Clasa a V-a B

A venit toamna A venit toamna, S-a încheiat vacanța. Baba Toamnă a venit, Bucurie a-mpărțit. Frunzele-au căzut, Copacii le-au pierdut. Vinul s-a făcut, Toamna a început. Ploile sosesc, Păsările ne părăsesc. Animalele strâng hrană, Să mănânce și la iarnă. Caleașca Toamnei e-așa mare, Că ajunge și la soare. Toamna eu v-am prezentat, Este un anotimp minunat! Călin ISTRATE Clasa a VIII-a La munte

Pe un drum șerpuit Curge un pârâu liniștit, Vântul bate încetișor Și dansează un brăzișor. Crestele munților mândre Se văd în depărtare, Se înalță spre soare, Ating norii surâzânde.

Frunzele se rostogolesc, Se-mprăștie și rostesc Versurile unei poezii, Pe puful unei păpădii.

Sofia SCARLAT Clasa a VI-a A Lucrare participanta la concursul național de poezii pentru Copii TIMTIM – TIMY, ediția a II-a, 2012-2013

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

25

DE CE CAD FRUNZELE? Odată, demult, pomii rămâneau înfrunziți pe tot parcursul anului. Frunzișul des își schimba culoarea de la verdele luminos al primăverii până la nuanțe complexe de ruginiu și auriu. Într-o bună zi, un pom bătrân spuse frunzelor sale că vremea s-a schimbat și de-acum încolo toamna va fi lungă și grea și neiertătoare. Toamna nu întârzie să apară: vântul începu să sufle cu putere, frunzulițele fragede se desprindeau una câte una, iar cele bătrâne abia mai rezistau. Pomul își pierdea veștmintele văzând cu ochii, iar frigul apăsător îi sporea sentimentul de singurătate și tristețe. Înțelese, însă, efortul frunzelor sale și se consolă cu gândul că pătura lor deasă va ține cald pământului. De atunci, în fiecare an, frunzele cad toamna târziu, pomii așteptând din nou zâmbetul primăverii. Andra POPOVICI CLASA a V-a A DE CE CAD FRUNZELE?

Exista o carte numită LEGENDELE TOAMNEI, de care doar o fetiță știa. Era marele ei secret. În fiecare noapte, fetița pe nume Alice, citea din minunata poveste. Această carte avea pagini firave, cu coperți galbene pe care scria cu auriu TOAMNA. Dacă avea pagini maronii, vă puteți da singuri seama, cartea era foarte veche. Până acum, Alice citi despre cum se schimbă culoarea frunzelor, de ce sunt cele mai multe legume în acest anotimp și despre multe altele, dar cea mai interesantă parte i se părea cea pe care o citea acum. Acest capitol se numea ˮDe ce cad frunzele?ˮ. Alice citi că toate frunzele erau create de zâna Frunzulica, iar sora ei geamănă pe nume, Frunzilica se ocupa cu suflarea frunzelor din copaci. Într-un fel era opusul celeilalte – Frunzulica aducea anotimpul luminos și bogat, iar Frunzilica aducea anotimpul mohorât și ploios. Frunzilica era îmbrăcată cu o rochie cu frunze ruginii, roșii, galbene și ici-colo câte una verde. În picioare avea doi dovleci mici, mici. Frunzilica făcea ceea ce făcea pentru că nimeni nu o băga în seamă. Așa că mereu avea un sentiment apăsător de singurătate, dar nu arăta asta niciodată. Din acest motiv s-a oferit să primească acest dar. Deci, de aceea cad frunzele. La sfârșitul cărții era familia lexicală a cuvântului frunză. O să spun doar primele cuvinte: frunzulică, frunziș, înfrunzit, neînfrunzit… Alice continuă să citească, dar această poveste este legată doar de căderea frunzelor, așa mă opresc aici. Alexia Mara STĂNESE CLASA a V-a A

26

Toamna

Toamnă,toamnă,îmi ești dragă, Toamnă dragă, mult visată ,

Vii să ne aduci în grabă Tu rămâi, iar vara pleacă, Vânt,ploi și mere dulci, Făcând loc de iarna dalbă, Struguri și saci cu nuci. Lepădând a ei podoabă. Soarele încălzește blând, Frunzele cad la pământ, Păsările pleacă-n rând, Copiii pornesc spre școală râzând. Răzvan MUTU Clasa a VIII-a

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

Un fulg de nea Era odată un fulg de nea. Acesta era diferit de toți, pentru că el nu venise pe pământ dintr-un nor, acesta căzuse din soare. Acum câteva minute, fulgul era într-un nor mare, pufos și alb. Dar nu-i plăcea deloc acolo, așa că s-a hotărât să urce până la soare, să vadă și el cum este acolo. Își puse pantalonașii și pantofiorii argintii și porni la drum. Pe drum, el se gândea: ”Voi ajunge pe soare și voi fi primul fulg care va locui acolo și care nu se va mai topi niciodată!” După un timp, zări soarele și strigă bucuros: - Am reușit! Se bucură foarte mult, dar puțin trecu și fulgului i se făcea din ce în ce mai cald. Simțea cum se topește, cum toată ființa lui dispare. Știa că îi venise sfârșitul, însă nu-i părea rău, era mândru de victoria lui, a reușit să-și împlinească visul. Andra POPOVICI Clasa a V-a A

Ursuleţul Martinel Usuleţul Martinel Frumuşel şi drăgăşel, Se plimba prin pădurice Să culeagă rămurici. Fiind blănos şi chiar lăţos, Vânătorii nu-l cunosc Decât ca pe un ghem de lână Ce se plimbă prin pădure. Eu am fost cu cortu-n pădurice, Iar Martinel s-a aşezat lângă mine, Şi pufos cum este el M-a înghesuit de-a binelea , niţel. M-am trezit în toiul nopţii Şi m-am speriat de blana lui. L-am lăsat să stea cu mine, Şi lui i-a părut chiar bine. Mi-a plăcut să merg cu cortul Şi să-l văd pe Martinel, M-am şi împrietenit cu el Şi acum suntem amici! Maria PACEA Clasa a V – a B

Un fulg de nea rătăcit Un fulg de nea rătăcit A căzut din nori zăpăcit Și, fără să vrea, mi-a rănit Caisul abia înflorit. Fulg de nea , fulg de nea, ești iubit, De toți copiii dorit, Când iarna vii cu ninsori, Cu daruri și cu sărbători. Dar vremea ta a apus, Zăpada mieilor s-a dus, Cum vrei să te-ascunzi printre flori Când le cuprind reci fiori. Mi-e milă de tine și-aș vrea Să te-ocrotesc pe undeva, Dar inima mea te-ar topi Și-o lacrimă ai deveni. Maria TĂBĂCARU

Clasa a VIII-a

Copilăria Copilăria-i un zâmbet, un vis, O rază de soare, un paradis, O pasăre măiastră ce zboară pe cer, Liberă și frumoasă, învăluită-n mister. Copilăria-i ca un răsărit, O bătaie a vântului ce s-a pornit, O voce caldă ce te atrage în basme, Un zâmbet de copil plin de fantasme.

Copilăria-i o grădină cu flori, Plină de povești și de culori, O lume magică și misterioasă, E unică și frumoasă.

Andreea IVAN Clasa a VII–a A

27

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

Stăpânul Belelelor A fost odată un băiat pe nume Arwin . Arwin era un băiat destul de ciudat, deoarece el avea urechi de elefant , coada de șoarece, coama de cal și solzi de pește . Cel mai important lucru despre el este faptul că făcea numai prostii Și își supăra părinții . Lui nu i-a păsat până în ziua în care mama lui i-a spus : - Mă dezamăgești în fiecare zi ! Nu meriți să îți fiu mamă ! Îmi este rușine că ești copilul meu ! Atunci , o lacrimă îi curse pe obraz, și alta , și alta , și începu să plângă în hohote . A doua zi , el își spuse : - De ce dau , Doamne , de belele , Neputând să mă feresc de ele , Aș vrea să mă potolesc , Părinții să nu-mi mai amăgesc , Cumințenia să-mi fie mândrie , Și să trăiesc fără chirie ! În momentul acela , el se hotărî : trebuia să plece de acasă și să nu se mai întoarcă niciodată . El începu să își facă bagajul , dar tatăl lui intră pe ușă și îl întrebă : - Ce faci , fiule ? Pentru decurgerea bună a planului , Arwin trebuia să își mintă tatăl : - Vreau să dorm afară , tată ! - Vrei să te ajut cu ceva ? - Nu , mulțumesc ! - Bine. Noaptea se lăsa , iar toată lumea se culca . Numai Arwin era treaz . Cu sufletul îndurerat , el se gândea dacă ar trebui să rămână sau nu. Până la urmă , cu ochii înlăcrimați , el ieși pe poarta casei , cu bagajul în mână . În următoarea zi , tatăl lui Arwin s-a dus să își scoale băiatul , dar el nu era afară . Nu era nici în dormitor , nici la baie , nici la subsol ... Nu era nicăieri . Când mama află , i se făcu atât de rău, încât leșină. De atunci , mamei îi fu rușine pentru cuvintele pe care i le-a spus copilului ei . Mihnea MANEA Clasa a VI-a A

28

Lumea fermecată a cărților Era o zi normală de școală. Am primit o temă la limba română, să scriu o compunere. Când am revenit acasă, nu aveam nicio idée. Am încercat să citesc o carte pentru a mă inspira. Deveneam din ce în ce mai obosit. Deodată, parcă un fulger mi-a lovit casa. A apărut o carte gigantică în fața peretelui. S-a deschis, iar pe o pagină părea să fie o gaură neagră. Am încercat să mă apropii de ea , când m-a tras înauntru. Eram foarte speriat. Nu știam ce se întâmpla. În jurul meu vedeam uși cu diferite forme și culori. Am vrut să mă întorc acasă și am deschis una care semăna cu ușa dormitorului meu. Am intrat și părea că sunt din nou acasă. Patul meu albastru era la locul lui, la fel și jocurile, dulapul cu haine și televizorul. M-am liniștit și m-am așezat pe scaunul meu de lemn, continuându-mi tema. Deodată ușa s-a deschis și o creatură foarte ciudată cu mâini lungi și verzi la fel ca picioarele a intrat. Trei ochi îi dominau fața , iar antene mici si galbene îi fluturau pe cap. Atunci am realizat că sunt într-o altă lume. Monstrul semăna cu litera N a alfabetului nostru. -Cine ești tu? l-am întrebat cu o voce subțire și speriată. -Pe mine mă cheamă N. Tu ce cauți în casa mea? -Nu știu cum am ajuns aici. Dar aceasta este casa mea, nu a ta! -Ba nu. Suntem în lumea cărților. Aici s-au scris toate cărțile de pe pământ. Când un scriitor are o idée, el ajunge în sala imaginației. -Unde este această sală? -Există una în fiecare castel din lumea cărților. Cei care scriu basme, ajung în Castelul Basmelor. Cei care scriu poezii, ajung în Castelul Versurilor. Contează ce fel de opere scriu autorii. Toate cărțile citite de mine au fost scrise aici. Da. Vrei să îți arăt Castelul Literelor? -Desigur! N mi-a prezentat castelul. Am văzut camera fiecărei litere, sala de mese si cea a imaginației. Hrana literelor este defapt formată din poveștile neștiute ale oamenilor. Mergând pe acoperiș, am văzut toată lumea cărților. Soarele era un O mare și auriu, casele arătau ca niște A-uri, iar copacii ca niște Q-uri înclinate. Lumea lor fascinantă m-a impresionat atât de tare, încat nu mai realizam pe unde merg și am căzut. M-am speriat și m-am trezit. Atunci am realizat că totul a fost un vis, unul foarte plăcut pe care l-am și transpus în tema mea. Nu voi uita niciodată mica mea aventură cu literele. Dennis SOARE Clasa a VI-a A

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

29

Noaptea gri Stau pe câmpia de noapte-ntunecată, Mă uit în sus și văd o stea care cade deodată. Când steaua a atins pământul, o lumină orbitoare Răsări din orizont cu o mare de culoare. Închid ochii, iar apoi îi deschid încetișor Cu frică, dacă văd lumina voi merge orbitor, Dar când mă uit în jur și clipesc de trei ori, Totul e în alb-negru-gri, fără culori. Încep să alerg pe câmpie, holbându-mă la iarba gri, Iar în urechi mi se strecoară un cântec de greieri, cri-cri,cri-cri, Dar deodată, mă-npiedic de-o piatră mai măricică Și simt cum corpul în aer îmi plutește, și-apoi pică. Mă trântesc pe sol, ca și-o minge grea Și-aud pe cineva strigând tare: "Ferea!" Dar nu am timp să mă ridic și nici să mă mișc din loc, Că aud ceva din lemn căzând cu un mare poc! Mă ridic și văd apă cum picură-ncetișor De pe păr și de pe hainele-mi fără culori, Mă uit în jur și văd pe sora mea cu o găleată-n mână Rânjind de parc-ar fi alta, luminată de lună. Lumina lunii începe să m-orbească, Iar o durere de cap începu să crească, Și dintr-odată visul se destramă, iar iluzia dispare, Iar când deschid ochii cu mirare, în jurul meu e din nou culoare. Diana MARINCA Clasa a VIII-a

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

30

Iarna Sub papura înghețată, flori de crin, Stă luminișul gheții, lacul cristalin. La capătul prăpastiei de lăstari și frunze Stă cugetul omului ascuns fără pătruns. Stelele de gheață brodate cu flori de lăcrămioare Șed la geamuri, poftite la a noastră sărbătoare. Vuietul gerului suflând omăt peste sat Începe simfonia de neuitat. Țurțuri își găsesc culcușul sub acoperiș… Și chiar și pe pereți, Gerul își lasă urma necontenit, Cu nămeți; unde au fost înaintea vântului călăreți. Brazii, stăpâni pe ai lor munți; Teritoriul lor nedestrămat, Privesc mândri și semeți pe celelalte meleaguri, Ele fiind un imperiu măreț de mult destrămat. Sarmale și toba, toate felie cu felie, E mâncare din belșug, ca-n prerie. Fum albăstrui iese din hornul casei, Spre a noastră sclipire, cerul de culoare azurie. Născută cu o coroană cenușie pe cap, De mult alungată, Cu-n sceptru la rang de împărăteasă, Furtuna cu norii plumburii spre noi vine înfuriată. Dar furtuna, îndată ce-a pătruns în țară, s-a destrămat, Salvând peisajul de o moarte cruntă, O forță mare, nu măruntă… E iarna cea care ne-a salvat! Alexandru BINIG

Clasa a VI-a A

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

31

Purcelușul GIMI Purcelușul Gimi rău s-a întristat, Că mămica lui papa nu i-a dat. În mocirla din curte vesel a intrat Și peste tot cu noroi a împroșcat. Mămica s-a întors acasă Și a fost foarte furioasă, Dar Gimi a pupat-o pe obraz Și i-a promis că nu mai intră în necaz. Gimi nu mai face rele, Pe bot știe să se spele, În noroi el nu mai calcă Și face baie la baltă. Andra STERPU Clasa a VI-a A

În grădină În grădina mea cu flori Au crescut roșii bujori Și lalele colorate, Narcise înmiresmate. Sunt și panseluțe mititele, Ți-e numai drag de ele! Zambilele sunt parfumate, Le iubesc mult, mult pe toate! Au mai crescut si lăcrămioare Care sunt mai plăpânde decât oricare. Grădina mea cu flori E fabuloasă și plină de culori.

Andra STERPU

Clasa a VI-a A

Soare, lună, stele, ploaie... Soarele-i rege pe cer, Ziua toată-i un mister, Dar noaptea când se lasă Luna-i o mândră crăiasă. Stelele sfios apar, Umplu cerul nopții iar, Bolta cerului măreață Mii de stele o răsfață. Norii cerul împânzesc, Soarele îl îmbrâncesc, Picăturile de ploaie Încep să curgă șiroaie. Soarele măreț iar iese, De ploaie nu vrea să-i pese, Norii vrea să îi gonească, Ca să nu-l mai necăjească, Și vezi cerul cu mirare, Plouă cu soare răsare! Alexandra NAE Clasa a VII-a A

32

Viața Viața este o succesiune de evenimente, Lungi și chiar stringente. Copil fiind, te joci pe-afară, Din zori si până-n seară, Și apoi pleci acasă Gândindu-te la ce urmează. Numai adolescent să nu fii, Că nu te relaxezi în nicio zi. Te uiți înspre viitor, În timp ce părinților le e dor De acel mic puișor. Dar va veni și acea zi În care vei avea și tu copii Și vei sti ce greu e Să fii și tu părinte. Dar sosește și acea seară, Când copiii umblă pe-afară Și tu crezi că se poate Să te stingi încet, în noapte. Mihnea MANEA Clasa a VI-a A

Un sfat în viață În viață nu totul este bine, Unii pot fi răi chiar și cu tine, Când ești mic,ești ca un plic, Când ești mare,ești mai tare. Când în lume o să ieși, Ai grijă să nu te îneci, Trebuie să-nveți să te descurci, Singur până ai să ajungi La o destinație anumită, "Viața este mult prea mică!" Deci, profită cât se poate, În viață trebuie să faci de toate! Niciodată să nu uiți Că și tu ai plecat de jos, Căci prietenii adevărați Nu trebuie să fie bogați. Trebuie să știe de tine, Chiar și-atunci când nu ți-e bine! Un singur sfat să-l ții minte mereu, Prietenul adevărat e lângă tine și la bine și la greu! Călin ISTRATE Clasa a VIII-a

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

33

O!Nimfă O!Nimfă frumoasă ca soarele şi albă ca ghiocelul Eşti mică,mică ca o furnică. Eu sunt gigant, dar tu eşti firavă Ca un fluturaş mirific de strălucitor. Unde aş putea să găsesc una ca ea? Eu întruna am visat că sunt nimfă ca şi ea. Un an întreg n-am putut dormi, Oare are de mâncare? Mă întreb zi de zi. Ar putea să fie-n parc Unde-s mâţe şi golani, Vai de ea! Vai de ea! Trebuie să o salvez. Cu tot curaju-n dinţi M-am grăbit eu în parc. Singură nu poate supravieţui O!Nimfă mică, trebuie să te prind în ţarc. Ştefan COSTESCU Clasa a V-a B

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

Viaţa Viaţa este plină de surprize, Unele mai mici, altele mai mari, Ea are multe mize Care sunt cele mai tari. Viaţa este o călătorie, Îmbrăcată într-o ie, Ce zburdă toată ziua Şi nu spune niciodată piua! Viaţa are glasul fermecător Care e pufoasă ca un nor. Ea e magică, Fiindcă nu are frică. Viaţa este infinită Când este fericită. Când îţi este cel mai bine, Ea vine şi te înhaţă Într-un sac făcut din aţă. Asta este viaţa, Câteodată lungă, câteodată scurtă, Dar este frumoasă, Când realizezi cât e de valoroasă. Răzvan PRODAN Clasa a VIII –a

34

Cântec, stele…

Cântecul e ca un joc Ce te bucură pe loc, Fericiți că-l ascultăm, Și cu toți ne bucurăm. Starea noastră-o-nveselește, Pofta de viață ne-o crește; Grijile dispar repejor, Printr-un cântec înviorător. Stelele pe cer strălucesc Și pe mine mă-ncălzesc, Cu dragoste eu le privesc Și numai la ele mă gândesc. Și în ele mă regăsesc, Asta e tot ce trăiesc, În viața mea frumoasă Am și eu o stea norocoasă.

Ana-Maria ONORIU Clasa a VII-a A

Ghemul magic Clasa pregătitoare

35

Ziua în care te - am cunoscut Te-am cunoscut într-o zi ploioasă, Pe când soarele se ascundea printre nori. Nu voi uita niciodată ziua aceea cețoasă, Când tu, în viața mea, ai adus culori. Stăteam sub umbrela unui butic, Holbându-mă la ploaia rece, Ținând în mână un ceas mic, Gândindu-mă la timpul care trece. Uitându-mă iară la ceas Simțeam cum inima mi se oprește, Un strănut mă gâdila la nas, Iar panica începu a crește. Gândeam că întârziasem la o gală Foarte, foarte importantă, Iar uitându-mă la rochia-mi pală, Gândeam că-i foarte elegantă. Nu puteam s-alerg prin ploaie, Că firește, mă murdăream, Dar cine știe prin ce gunoaie Mă mai și împiedicam. O umbrelă mare Apăruse din senin, Era mov și-ncăpătoare Și mirosea plăcut a pin. Un om înalt, îmbrăcat într-un frac alb Ținea umbrela deasupra mea. Pe umeri în cascadă avea păru-i dalb, Cu privirea-i blândă se uita la mine, ca la o lalea.

Chiar dacă păru-i era alb ca fulgii de nea, Chipu-i era tânăr, lipsit de bătrânețe, Pe față un zâmbet mare-i domnea, Iar vocea-i răspândea tinerețe: - Domniță mai frumoasă ca o floare N-am văzut eu pân-acum, Poate ai vrea niște-ajutoare, Dac-ai rătăcit vreun drum? Și lunându-l de braț când mi l-a oferit Ne-am îndreptat spre festivitate, Dar ce surpriză-a fost când domnul mi-a dăruit Cu toată inima, un sărut pe buzele-mi amorezate. Diana MARINCA Clasa a VIII-a

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

36

Jucăriile prind glas Într-o seară, în timp ce eu dormeam, jucăriile s-au trezit. Era o seară specială, deoarece era ziua de naştere a şefei jucăriilor. Pluto, căţelul de plus se gândi să facă ceva special pentru că şefa împlinea 8 ani de locuit cu jucăriile mele dar nu ştiau ce să facă. Bruno, ursuleţul a spus că pot să iasă măcar în seara asta afară din casă şi să meargă în oraş. La început jucăriile nu erau de acord pentru că ştiau că dacă nu vor ajunge înaintea revărsării zorilor vor dispărea pentru totdeauna dar Bruno a reuşit să îi convingă. Zis şi făcut. Jucăriile au plecat în oraş şi au petrecut de minune. La început s-au dus la restaurantul Plus, cel mai bun restaurant din oraş. După ce au mâncat au fost la parcul de distracţii Toys şi s-au dat în trenuleţe, în carusele şi în bărcuţe, au văzut filme 3D în care lucrurile din film aproape că îi atingeau. După ce s-au distrat de minune în parcul Toys s-au dus în Jucariwood, locul în care veneau cele mai multe vedete, acolo au făcut poze cu Motanul Cântăreţ, Bridgite Mimuţica şi trupa Pluşulet. S-au dus la teatru şi au văzut piesa Hamstero şi Hamsterica. Era ora patru dimineaţa şi era apoape de revărsarea zorilor, dar jucăriile aveau o problemă. Autocarul care i-a adus plecase demult şi nu mai aveau cum să plece. Şefa jucăriilor era foarte impacientată, dar Căpitanul Costeluţ a liniştit-o. El i-a spus că va comanda un taxi, dar nu i-a răspuns nimeni şi au început să plângă pentru că ele credeau că vor muri. Şefa jucăriilor le-a spus că nu vor dispărea pentru că vor ajunge acasă înainte de răsărit, dar nu a reuşit să îi convingă şi jucăriile încă plângeau. Deodată se auzi un claxon. Era claxonul unui autocar. Acesta i-a dus acasă înainte de resărit. Jucăriile s-au aşezat în locurile în care erau, iar şefa lor lângă mine. A fost o seară de neuitat pentru jucăriile mele.

Ana DANGUBIC-BOGDAN Clasa a VI-a A Lucrare participantă la concursul DILEMATIX 2013

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

37

Locomotiva Emma, toți aburii în față ‘’Într-un ciob de cărbune modelat cu ferestre, uși și cu acoperiș de aburi, trăia odată un mecanic dibaci. Confecționa tot felul de lopeți fermecate, bidoane, instrumente de aramă, sticlă de orizont si tot felul de întruchipări stinghere și ingenioase. Nu întotdeauna îi convenea să fie împrejmuit de amețeală din cauza aburilor din belșug, care-i făceau munca de prisos. Așa că mai aerisea din când în când, dând naștere la nori. Norii s-au răsfirat în lumea întreagă, prinzănd viață când simțeam secetă, căci ei au niște organe sensibile la atmosferă. Dar să revenim la ce aveam de spus. Într-o zi, mecanicul a uitat să aerisească, fiindcă avea mult de lucru. Aburii s-au transformat în fum, amețindu-l și mai rău! Luă un ciocan, niște cuie si niște bucăți de metal nu foarte dur, voind să-și croiască adăpost. A rotunjit metalul și l-a unit cu niște cuie, a construit o gaură cu capac, mai exact a construit un chepeng, unde nu reușise să se adăpostească. Prin urmare, construi o cabină de telefon, cu uși și ferestre, unde s-a lăsat moleșit. Însă a intrat fumul printre micile spații ale neantului, copleșindu-l din nou. Prin fumul ăsta, nu se vedea nicio ușă sau fereastră și nu putea răsufla ușurat. Dar acum, plin de speranță, s-a gândit să aspire fumul. Luă niște pistoane de aramă, le fixă împreună cu cazanul de absorbție în metalul rotunjit. Apoi fixă manete care îndeplinesc funcția ca-n circuit în cabină. Lipi cabina cu metalul rotunjit, confecționând cel mai bun aspirator. Cum văzu fumul, trase de manetă. Chepengul se deschise și un vânt puternic se luptă cu fumul. Nimeni nu dădea înapoi un pas. Însă într-un moment de neatenție, cu o ultimă tragere, vântul absorbi fumul. Mecanicul cu fața palidă și cu răsuflarea albă ca varul scăpă pe moment. Dar mai erau șase găuri în partea inferioară. Luă niște roți și astupă găurile în formă de oval, iar pe cele două cu sticlă de orizont. Acum era sigur că fumul nu mai scăpa din strânsoare. Dar obiectul începu să se încălzească rău de tot. Puse niște apă rece și cristalină. Dar multă, multă. Nu merse. Așa că a decis să scoată un pic de fum si să aerisească încăperea, acum verde și ea.

38

Cum aerisi, cerul se arătă înduioșat de norii plini de viață. Aceștia s-au decis să se mute în acea creatură. Mecanicului nu-i păsa de nimic. Era mulțumit că a scăpat și a jurat că nu o să mai facă asta. Atunci norii s-au infiltrat. Cum o făcură, creatura a prins viață. Farurile s-au aprins, pistoanele funcționară singure și roțile se invârteau spre o masă de cărbune, chepengul se deschise, iar cărbunii au fost absorbiți. Așa s-a născut locomotiva, zise mătușa Molly către plăpânda sa nepoată, Emma. Amândouă stăteau pe șinele oțelite, înghesuite între găurile lungi împotmolite de pietre si pământ rafinat. Povestea de seară îi înmuie genele de sticlă micuței Emma. Un vânticel străbătu depoul. Ușile împrospătate se închid cu o ușoară întârziere, iar depoul încremenește pe platoul de noapte. Emma scoate câțiva norișori de somn din coș, începând să închidă farurile, iar mătușa Molly îi puse o plapumă de mătase ca să-i țină de cald. Micuței Emma îi plăceau tot felul de trăznăi ciudate și fantastice. - A fost o poveste reușită! vorbi ea în somn.

Alexandru BINIG Clasa a VI-a A Lucrare participantă la concursul DILEMATIX 2013

Lupta pentru atingerea țelului În această lume de acum, sunt foarte mulţi copii. Cu toţii ne dorim să fim eroi. Dar oare putem? Aceasta e întrebarea… Mulți îmi spun că dacă vreau să ajung undeva sau să îmi ating un ţel, trebuie să mă lupt pentru a câștiga. Nimănui nu îi mai pasă de tine, de aceea trebuie să te descurci pe cont propriu. Trebuie să fii hotărât în ceea ce îţi doreşti de la viaţă și trebuie să ai o ţintă cât mai sus. Chiar dacă oamenii iţi vor spune întotdeauna că nu poţi sau îşi vor bate joc de tine, tu trebuie să le arăţi cine e mai tare, şi când spun asta nu mă refer la violenţă şi nici la limbaj, ci la deşteptăciune. Ceea ce trebuie cu adevarat este să fii un luptător adevărat care ştie să se descurce în viaţă şi să nu se facă de râs. Ţineţi-vă capul sus şi nu îi lăsaţi pe ceilalţi să vă dărâme! Maria TĂBĂCARU Clasa a VIII-a

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

39

Călătoria în Lumea cărţilor Mihnea MANEA – Clasa a VI-a A Era odată un băieţel pe nume Ronald . Ronald fugise de acasă. El s-a rătăcit şi a ajuns într-un deşert . Mergea şi nu vedea decât nisip şi iar nisip. Dintr-odată , el observă un obiect mic şi destul de gros la câţiva metri de el. Ronald fugi repede spre obiect , crezând că este o sticlă cu apă care să-i potolească setea sau o hartă care să-l ajute să iasă din deşert . Nu era niciuna dintre variante . Acel obiect era o carte . Cartea nu avea nici titlu , nici numele vreunui autor. Scria doar „DESCHIDEŢI !”. Fiind foarte curios , Ronald a deschis cartea . Imediat , baieţelul a închis ochii şi s-a prăbuşit pe nisip . Ronald tocmai a pătruns pe Tărâmul Viselor şi era pe cale să ajungă în Lumea Cărţilor. Ajuns acolo , băiatul deschise ochii . Ronald s-a trezit într-un tărâm de vis în care erau mulţi oameni fericiţi care trăiau în căsuţe făcute din cărţi . Dintr-odată, un copil la fel de mic ca Ronald îi spuse : - Dă-mi voie să te conduc . Cred că ştiu pe cineva pe care ţi-ar plăcea sa vezi . - Cine eşti ? întrebă Ronald . - Eu sunt Cărticică . Tu te afli acum în Lumea Cărţilor . Aş vrea să întâlneşti pe cineva foarte special . - Pe cine ? - O să vezi când vom ajunge la destinaţie. Să ştii că părinţii mi-au zis să nu vorbesc cu străinii. - Stai liniştit, poţi avea încredere in mine . Noi, cei din Lumea Cărţilor, suntem foarte înţelepţi, deoarece noi citim foarte multe cărţi ! - Bine, dar sper să nu păţesc nimic rău. - Promit că nu vei păţi nimic ! Bine . Ronald îl urmă pe Cărticică până ajunseră la o căsuţa . Ei intrară în ea . Acolo stăteau doi oameni . - Cine sunt aceştia ? întrebă Ronald . - Aceştia sunt părinţii mei ! răspunse Cărticică . - Părinţii tăi seamănă înfiorător de mult cu ai mei , nu crezi ? - Da , deoarece ei sunt părinţii tăi , iar eu sunt tu! Ronald nu mai putu spune nimic, fiindcă se trezise în momentul acela . Băiatul se întristă foarte tare pentru că îi era dor de părinţii lui şi începu să plângă . Băiatul şi-a dat seama de greşeala făcută . El se ridică şi cu toate forţele rămase înaintă spre direcţia oraşului său .După două luni , exact de ziua sa , băieţelul a ajuns în oraşul său natal . Însetat şi fără vlagă , Ronald împinse uşor uşa şi , spre mirarea lui , ea se deschise . Înaintă pe holul lung al casei părinţilor lui . Acolo stăteau doi oameni care îşi serveau prânzul. Erau chiar părinţii lui . La vederea băiatului , bărbatul şi femeia au tresărit de emoție . L-au îmbraţişat, i-au urat un călduros „ La Mulţi Ani !” şi l-au rugat să nu mai plece niciodată de acasă .

40

Importanța alegerii unui drum în viață Alegerea unui drum în viață este foarte importantă pentru orice copil. Încă din copilărie ar fi bine să vă gândiți ce veți face în viitor. Niciodată nu este prea ... devreme. Părinții au , în general, o foarte mare contribuție în alegerea unui drum în viitor, având cele mai bune gânduri pentru copiii lor. Ei sunt de foarte multe ori modele pentru copiii lor în alegerea drumului în viață. În fecare zi mulți copii își pun această întrebare: ”Ce voi face când voi fi mare?” și poate la fel de mulți nu știu răspunsul. Eu cred că sunt mulți pași de urmat în alegerea unui drum în viitor. Cred că suntem influențați de drumul ales de părinții și uneori chiar de bunicii noștri. Cine nu și-a dorit să devină manager, ca tata, sau medic, ca mama, sau farmacistă/ inginer , ca bunicile. De ce nu ecomomist, ca cei doi bunici ai mei? Totuși, trebuie să ne gândim ce ne-ar plăcea nouă să facem în viitor, pentru că drumul va fi al nostru și e minunat să faci ceea ce îți place în viață. Sper că v-am convins de importanța alegerii drumului în viață, contează drumul pe care-l alegi și pe care trebuie să-l urmezi! Raluca Grațiana ȚÂNCU Clasa a VII –a A Fata din vis

În calea mea ai apărut Când speranța mea murise, Înger alb, neprihănit, Alerg iară după vise. Simt fiorul că-mi dă aripi Și că pot orice doresc, Însă mă afund în lacrimi Când, fecioară, te privesc! Chipu-ți blând cu plete-n vânt, Ochi albaștri ca doi aștri, Seara dorm cu tine-n gând, Doamne, înger pe pământ! Tu firavă te înclini Când apari în calea mea, Pe potecă, printre crini, Tu, micuțo, îmi dai mâna. Răzvan HOGEA Clasa a VIII-a

Noaptea și ziua Haina nopții a sosit Peste marile hotare, Oamenii s-au încălzit În casa lor mare! Luna argintie stă Și aduce-o umbră fină, Pe care ea o dă Peste apa cristalină! Ziua a sosit acum, Bulgări de lumină găsești Peste lacul de pe drum, Iar tu foarte mult zâmbești! Animale au ieșit În lumina cea frumoasă, Soarele este-mplinit Și luna e bucuroasă! Andreea STĂNESCU Clasa a VII-a A

41

Viață, Pictură, Minuni … Ce este pictura pentru mine? Acum trei ani am descoperit o prietenă adevărată … pictura! Ea mă deosebeşte şi mă apropie de ceilalţi copii. Prin ea, eu pot să mă exprim şi să spun tuturor ceea ce simt! Dar nu ţine totul doar de o pensulă, un şevalet şi puţină culoare, necesită mulţi ani de muncă şi de experienţă. Nimeni nu se naşte artist, ci devine exersând şi iar exersând, până când răspunsul final este ,,wow”! La început credeam că pictura e doar o joacă, dar de când am început să o iau în serios, am realizat că pentru a duce la bun şfârşit o lucrare este nevoie de foarte, foarte multă muncă. De fiecare dată când iau pensula în mână, mă ,,trezesc” într-o lume bună şi lipsită de orice primejdie. O lume unde toţi sunt trataţi la fel. Unde culorile, imaginaţia, sensibilitatea şi lumina sunt cele patru puncte cardinale ale universului numit pictură! Prima lucrare pe care am creat-o a fost un desen în cărbune. Nu îmi imaginam niciodată că din cărbune vor ieşi atâtea minunăţii. Liniile, umbrele şi strălucirile îmi păreau şi îmi par şi azi, o adevărată magie. Asta mi-a arătat că nu ai nevoie de culoare atunci când lucrezi cu ,,lumina”, deoarece toate culorile sunt cuprinse în ea. Nu am preferinţe pentru cărbune sau culoare, doar că prima ,,vrajă” se uită greu. Culorile am învatat că sunt infinite în nuanțe, vibraţii şi trăiri, ca și viața. Ajunge să întârzii cu pensula un pic mai mult peste culoare, ca ea să devină mai vie sau mai aprinsă. Îmi place să creez culori ce nu există, să amestec sub pensula mea nuanţe delicate sau pline de forţă la fel ca starea pe care o am în faţa şevaletului. Atunci când sunt în lumea mea, visele devin realitate, răul dispare şi, desigur, v-aţi prins, binele învinge, viața este ca o minune pe care o trăiesc în fiecare zi! Pictura pentru mine este un alfabet al unei limbi necunoscute, în care literele se înşiră în cuvinte nemairostite. E ca o limbă în care eu comunic mesaje, sentimente şi bucurii, viață…, iar cei din jurul meu le înţeleg şi le iau cu ei în sufletul lor. Gramatica acestei “limbi”- pictura, îmi creează încă probleme, dar ştiu că munca mă va salva. Matematica desenului, o combinaţie de algebră şi geometrie ce lucrează cu numere alungite şi creţe de lumină, îmi rezolvă ecuaţiile minții și sufletului meu, cu şi fără necunoscute.

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

42

Pictura, desenul şi arta plastică sunt lucruri ce fac ca universul meu- viața mea să prindă culoare, să fie mai frumos şi mai puternic, mai luminos. Încerc să dăruiesc celor din jur bucuria ce mă cuprinde atunci când pictez și pe care o exprim cel mai bine în culori. Asta va face ca lumea să fie mai bună, viața s-o pictez în nuanțe zi de zi, să mă bucur și să prețuiesc fiecare clipă din viață alături de cei dragi, de cei care mă încurajează! Aş vrea să am întregul univers pe şevalet şi să folosesc doar culori ce dau viaţă încrederii şi bunăvoinţei, dar viața este un miracol, este o pictură în infinite nuanțe, este ea, viața... Sper ca pictura să fie drumul meu în viață, iar viața mea s-o pictez în fiecare zi ! Maria TĂBĂCARU Clasa a VIII-a

Lucrare participantă la concursul: Citeșteasta.ro , mai 2013

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

IKEDOO, de data aceasta cu măsurători de toate felurile: picior și picioare, cot, coate și coți, rigle, rulete cu laser (căci celelalte sunt un pic depășite pentru gustul nostru), dar și sticle, vase gradate și cântare electronice pentru a măsura… masa corpului. Lungimi, distanțe, greutăți și volume, toate la pachet. La pachetul geometriei aplicate IKEDOO, asta pentru că, așa cum știți, inter și transdisciplinar sunt deviza școlii noastre, deviză pe care o luăm în serios chiar și când ne jucăm. Adevărul este că tare ne mai place să ne jucăm, iar dacă putem să și învățăm în felul acesta, cu atât mai bine! Voi ce părere aveți?

43

Balul florilor Această poveste este despre o minunată petrecere la care au avut onoarea să participe o fetiţă, Raluca, şi prietena ei, o floare pe nume Crizantema. Raluca o vizita pe Crizantema în fiecare zi. Mereu floarea era voioasă, dar, într-o zi, când Raluca veni la iubita ei floare, o găsi supărată şi o întrebă: - De ce eşti supărată, floricica mea dragă? - În ultima vreme am auzit multă lume vorbind despre un minunat bal al florilor. - Şi, de ce eşti supărată? - Pentru că mi-aş dori să fiu şi eu invitată. - Poate vei fi, mai ai puţină răbdare. - Am avut răbdare, dar câtă răbdare să am, toate florile din parc au primit deja invitaţie şi oricum organizatoarele balului, cele două surori, Laleaua roşie şi Laleaua galbenă, fac parte dintr-o familie foarte bogată, iar eu sunt o amărâtă de floare care stă în parc. - Trebuie să ai mai multă încredere în tine! - Sunt singura din parc care nu a primit invitaţie, iar tu îmi spui să am mai multă încredere în mine! se miră floarea. Raluca nu ştia ce să mai zică sau ce gest să mai facă. Floricica îşi lăsă căpuţul ei din petale fine în jos, iar Raluca, în apusul soarelui, plecă spre casă cu privirea în pământ şi cu lacrimile curgându-i pe obraji. A doua zi, de dimineaţă, Raluca veni să o viziteze pe Crizantema şi fu şocată, deoarece floarea era foarte fericită. Raluca nu ştia ce să creadă, aşa că o întrebă pe floare: - De ce eşti aşa de fericită? - Azi dimineaţă, când m-am trezit, am găsit lângă frunza mea o invitaţie la bal. - Bravo! Vezi, ţi-am spus eu că o să primeşti una! - Tocmai asta voiam să-ţi spun. Aş vrea să-ţi mulţumesc, invitându-te să vii cu mine la bal. - Îţi mulţumesc foarte mult de invitaţie, promit că voi fi acolo. În seara aceea, Raluca şi Crizantema se întâlniră în faţa Castelului Florilor. Raluca purta o rochiţă albă ce avea desenaţi nişte fluturaşi, iar Crizantema purta o rochie viu colorată, făcută din mătase. Emoţionate, cele două prietene au pornit spre sala de bal. Ajunse acolo, au rămas uimite. Florile se mişcau încet pe ritmul muzicii şi candelabrele care luminau sala ajungeau până aproape de podea. Liliacul alb şi Liliacul mov dansau cu organizatoarele balului, care purtau două rochii minunate: Laleaua galbenă purta o fustă din frunze şi un voal galben, iar Laleaua roşie purta o rochie dantelată care era, evident, roşie. Narcisa purta o rochie galbenă şi strălucitoare. Toporaşul, vrăjit de frumuseţea sa, o invită la dans. Cele trei surori: Zambila mov, Zambila roz şi Zambila albă dansau cu cei trei fraţi: Trandafirul roşu, Trandafirul roz şi Trandafirul alb. Dar, cei mai importanţi invitaţi la petrecere erau Orhideea şi Crinul, în calitate de părinţi ai organizatoarelor.

44

Crizantema şi Raluca stăteau cu gura căscată şi nu se mai clinteau, când, deodată, lângă ele veni Ghiocelul, care, sfios, o invită pe Crizantema la dans. Floarea acceptă bucuroasă. Raluca se uită o vreme la buna ei prietenă şi apoi se îndreptă spre bufet să vadă ce se serveşte. Observă că în mijlocul mesei se afla o sculptură din gheaţă, în formă de brânduşă, în memoria bunicii Lalelelor. După multă vreme, în care Raluca se uită la sculptură, îşi întoarse privirea spre mâncare şi văzu câte bunătăţi se află pe masă: covrigei, jeleuri cu praf de stele, bomboane, salată din petale de flori, supă de albăstrele, tort cu flori de primăvară şi mâncarea preferată a florilor, plăcintele înflorate. Toate florile adorau felul ăsta de mâncare, dar nimeni nu ştia cum să-l facă, deoarece exista un ingredient secret pe care doar panseluţele îl ştiau, căci ele erau gospodine în familia florilor. Raluca era tare curioasă care e ingredientul secret, aşa că se strecură la bucătărie şi le auzi pe panseluţe vorbind despre ingredientul secret, care se pare că era un praf magic ce trebuia luat tocmai din Pădurea Afinelor, la kilometri depărtare. Clipele s-au scurs şi la un moment dat Raluca şi Crizantema au fost nevoite să plece pentru că balul se terminase, dar, în acea noapte, visară amândouă că se întorc la bal şi că retrăiesc acele minunate experienţe. Ilinca PIȚIGOI Clasa a V-a B

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

Primăvara soseşte cu frumuseţea Şi le dă gâzelor viaţa şi tinereţea, Ghiocelul îşi arată sfios Căpşorul cel luminos. Vara-i cea mai însorită În timpul ei frumuseţea naturii e sporită, Din nisip copiii fac castele Ca să se laude cu ele. Ilinca Pițigoi Clasa a V-a B

Anotimpurile Toamna dulce-i aurie Poate ca o poezie, Frunzele cad pe pământul rece, Vântul dur vine şi trece. Iarna îşi arată neaua, Copiii ies cu sănioara, Punem în brad multe globuri, Moşul ne aduce cadouri.

45

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

O mare schimbare Într-o dimineață de primavară petrecută în Italia m-am trezit mai devreme ca de obicei și am auzit rândunelele și vrăbiuțele ciripind. - Cip!Cip!Cirip! Ele se auzeau cu ecou, deoarece era o liniște deplină, iar castelul în care stăteam era foarte vechi. Parcă visam! După un timp m-am trezit, am pierdut timpul citind o revistă, așteptând să vină ora mesei pentru a putea merge împreună cu prietenele mele Maria și Teodora. Nu vă spun prea multe lucruri despre ele, doar că sunt foarte drăguțe cu mine , foarte frumoase și foarte deștepte. Spre seară , după ce timpul a trecut ca gândul, stăteam în pat să mă odihnesc puțin pentru că avusesem o zi destul de grea la cursul de balet , am auzit clinchetul telefonului care mă anunța că am primit un mesaj. Alarmată, m-am ridicat și l-am citit, era de la scumpa și drăguța mea mamă, care îmi spunea că am de făcut un eseu în care să povestesc despre o persoană deosebită care mi-a schimbat viața , o personalitate .Eseul trebuia predat cât mai repede. Deși nu aveam prea mult timp la dispoziție, m-am apucat de scris. Am ales să scriu despre o persoană deosebită care mi-a schimbat viața , pe care o ador și o iubesc foarte mult. O simt foarte apropiată de mine și simt că îi pot spune orice lucru, la fel ca mamei mele. Este doamna pe care am cunoscut-o după ce m-am calificat la Olimpiada de Limba Română- faza pe școală. Cu ea am început să fac pregătire pentru olimpiada pe sector, la început îmi era cam teamă de ea , dar prietena mea Ștefania mi-a spus că doamna este foarte drăguță și de atunci parcă am câștigat un nou prieten , pe doamna cu părul de culoarea narcisei , pe doamna cu glasul foarte gingaș, pe doamna care ne întreabă “ce mai fac copiii mei?”. De câte ori o auzeam explicând, îmi doream să mă perfecționez , să învăț cât mai mult, să am rezultate cât mai bune pentru a nu îi dezamăgi nici pe părinți, nici pe doamna profesoară și cred că am reușit, deoarece la etapa pe sector am luat locul întâi. Am fost foarte bucuroasă pentru că am reușit să-i fac fericiți pe cei mai dragi oameni din viața mea, bineînțeles, și pe draga mea profesoară. În prezent sunt în clasa a VI-a și îmi iubesc toți colegii datorită doamnei profesoare care mi-a schimbat modul de a gândi, care m-a făcut să fiu mai bună și mai darnică. Îi sunt recunoscătoare pentru încrederea acordată . Așa cum spunea Honore De Balzac ,“Recunoștința este memoria inimii.” Bianca BOROȘ Clasa a VI-a A Lucrare participantă la Concursul Național de Creație Literară ,,Tinere Condeie"

46

Lupta mea ... o aventură de viață şi de moarte Viața mea este ca o luptă eternă care treptat alcătuieşte un bărbat. Copiii care te iau în râs sunt ca nişte barbari de tiran care vor să te smulgă din interior! Dar eu nu sunt un laş şi supraviețuiesc, căci eu am inima de oțel. Pentru mine este important să lupt, să răzbat şi să dezbat, deoarece trebuie să ajung cineva. Nu lupt ca un nemernic însetat de victorie,dar am speranță şi voință de fier... pentru lupta care pentru mine este cel mai important țel! Eu ştiu că în viață o să reuşesc ,deşi o să mai şi greşesc, o să mă îndrept şi o să mă comport înțelept! O să caştig această luptă de viață şi de moarte! Răzvan HOGEA Clasa a VIII-a

Crăciunul magic Fulgii cad ușor, ușor, Globulețele se văd din zbor, Țurțurii s-au așezat, Streșinile-au decorat. Bradul mare e împodobit, Prăjituri mama a gătit, Cadouri multe noi dăm Și pe moș Crăciun îl așteptăm. Moșul grăbit s-a îmbrăcat, Cizme groase a-ncălțat, Cadouri pentru copii să dea, Magia Crăciunului o răspândea. Prin noaptea rece Viscolul mânios trece, Moșul cu sania-i în zbor, Zâmbetul îi e fermecător.

Peste dealuri el a trecut Cu sania zburătoare Și un spiriduș pierdut Se vedea în zare. După o noapte grea Moșul vine cu sania, În case el intră Și la ușă pornește-o colindă. Și copiii când în zori se trezesc, Cadourile dorite ei sub brad le găsesc, Sania repede și-o pregătesc Și pe pârtie în grabă pornesc. Sofia SCARLAT Clasa a VI –a A

47

Basmele noastre la ora de jurnalism …

Portalul Bum..!! Sunetul asurzitor al unei vaze care se spargea pe podea a învăluit camera. Nedându-mi seama dacă am deschis sau nu ochii, am încercat să mă apuc de cel mai apropiat lucru din cameră. Dar când nu am găsit nimic, chiar am început să mă panichez. Chiar înainte să apuc să strig după ajutor, o voce s-a auzit din întunericul camerei: -Ea e? -Da. -Ești sigur? -Foarte, când o să aprinzi lumina o să vezi. Am fost chiar eu să o iau. Neascultând ultima parte, mi-au răsunat întrebări în minte. “Unde sunt? Ce vor să facă cu mine? Cine sunt ei oare? ”Fără să îmi dau seama, din instinct, am țipat. -Cine e? am zis eu. -S-a trezit, pleacă, mă descurc eu de aici. -Bine, să îi spui că suntem pe grabă. Să nu uiți! -Nu uit! Lumina s-a aprins. Mă aflam într-o casă cu tablouri autentice, majoritatea cu animale sau flori. Pe pereții camerei și în colțuri erau sculpturi ce ieșeau pe exterior, evidențiind tablourile de pe pereți. Culorile pereților erau simple, mai mult alb și crem. Am dat o tură camerei cu privirea și am ajuns la o doamnă ce stătea chiar în fața mea. Avea o figură foarte caldă, părul scurt și blond ca razele soarelui. -Ileana! șopti ea. Ești chiar tu! -Da, sunt chiar eu. Văd că mă știi, dar eu ar trebui să te știu? -Da, dar nu ai cum… Erai prea mică să îți dai seama cine eram. -Mă cunoști? -Dar e normal. Sunt verișoara ta, Ila! Pentru un moment toată camera s-a afundat în liniște. Doar cei apropiați îmi ziceau așa. Nu am știut ce să zic. -Trebuie să ne grăbim, într-o oră plecăm. -Unde mergem? -Mergem la un laborator. Nu pot să îți spun prea multe, dar vom pleca acasă. -Bine. Am plecat, o oră și ajungem la vapor. Nu e unul foarte mare, dar suficient cât să ne ducă unde am dorit și să aibă un birou sub apă. Era complex, avea 4 etaje și foarte multe geamuri. Ne-au dus într-o cameră la al doilea etaj. Eram doar noi două, eu și ea. Deși vedeam cum frigul o cuprinde, eu încă nu-l simțeam. Am discutat o vreme și după aceea am ajuns la ce voiam cu adevărat să știu.

48

-O să ne întoarcem acasă printr-un portal. Trebuie să fim sigure că ajungem acolo înainte de ora 12, atunci se închide. Plecăm după ce îmi iau la revedere de la cei de aici. -Bine, zise Ileana. Timpul trecea, dar într-un final am fost ambele gata. La un moment dat, ceva neașteptat s-a întâmplat. Portalul s-a închis. “Urma să fim blocate aici pentru un an?” Toți s-au panicat, am început să căutăm energie pentru a-l reaprinde. Dar a fost prea târziu, nu se mai putea face nimic. Sau așa credeam noi. Însă mi-am amintit, ca prin vis, că mai exista un portal, pe care îl puteam accesa doar gândindu-mă la el, iar puterea gândului meu îl activa. Nu putea fi deschis de nimeni altcineva decât de mine. Primisem darul acesta cadou de la tatăl meu la majorat. Atunci mă gândisem că nu îmi este foarte util, acum însă, înțelegeam ce cadou imens îmi făcuse. M-am concentrat pe acasă. Pe cum mă simt acolo, cum miroase, cum arată cerul, care sunt locurile familiare mie. Am rugat-o pe verișoara mea să mă ia de mână. Și brusc, s-a deschis portalul! N-a fost nevoie decât să pășim, în lumina care tocmai apăruse. Și am revenit, acolo unde visurile devin realitate, în lumea mea…în lumea poveștilor. Ana Maria UCEANU Clasa VI-a B

Crăciunul Mami, eu vreau să-ți spun Că îți urez un Crăciun extrem de bun! Știu că de multe ori Moșul vine doar la mine, Dar am vorbit eu cu el și o să treacă și pe la tine. Prăjiturele noi i-am pregătit Și el a venit bine dichisit, Elfii lui cadouri au creat Și moșul le-a livrat! Copiii dorm, sunt liniștiți, Și pentru Moșul pregătiți, Eu sunt unul dintre ei Și când o să-mi văd cadoul O să spun: ieiiii! Afară ninge cu flori de cristal, Toată natura formează un adevărat carnaval! Să ai un Crăciun fericit, Cu orice vrei tu împlinit! Cosmin ȚIC CLASA a VI-a A R

evis

ta F

iru

l AR

IAD

NEI

49

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

Cheia A fost odată o prinţesă superbă ca şi luna de pe cer. Aceasta avea o soră vitregă mai mare, pe care nu o suporta şi mai avea un tată care nu îşi dorea să o aibă prin preajmă pe fiica lui. Era singură, nu avea niciun prieten în castelul cel mare şi rece. Dar într-o zi, pe când era la masă, singură, se aude o voce de nicăieri. Se uită în stânga, în dreapta, dar nimeni, se mai aude odată spunând :“Frumoasă prințesă, salvează-mă!” Prințeșica se uita în sus și văzu cum candelabrul de cristal începu să vorbească. Acestea începură să vorbească și așa au devenit ele cele mai bune prietene, iar chiar când ea a crezut că știe totul despre acel castel, tacâmurile începură să cânte și să danseze. Ele au îndrumat-o pe fată într-o cămară întunecată în care puteai să intri doar dacă aveai un suflet minunat. Problema era că nu puteai ieși de acolo dacă nu aveai cheia care deschidea orice. Nimeni nu o avea. În cămară au găsit niște hârtii și indicii despre cheia cea aurită. Au pornit cu toții la drum . Au ajuns pe un tărâm magic, departe de realitate, poneii alergau veseli pe câmpie, fetițele se jucau fericite de-a prinselea și mamele lor le vegheau de la balconul palatului, acest tărâm era trecutul fetei, acolo se găsea cheia care acum este de negăsit. Toate indiciile se legau din ce în ce mai bine și arătau că mama ei își dorea să o găsească, deoarece era cea mai de preț moștenire a familiei ei. Obiectele casei au înviat, deoarece regina, mama prințesei, le-a vrăjit, ca atunci când fata împlinea 16 ani, să poată să ajungă la comoară. Și-au continuat căutarea și se apropiau din ce în ce mai tare de adevăr, dar tatăl ei a simțit acest lucru și a încercat să o oprească, dar dorința de a găsi ce i-a lăsat mama ei, era prea mare. L-a alungat cu ajutorul prietenilor ei.

Tangram-ul este un joc foarte vechi de puzzle, de origine chineză, cunoscut sub denumiri precum „pătratul magic”, şi care încurajează dezvoltarea imaginaţiei, a gândirii, a analizei logice a formelor şi a percepţiei. În cadrul unităţii tematice „Toys now and then”, elevii creează jucării din cele şapte piese în timpul orelor de limba engleză.

50

Când mai aveau de străbătut doar un pasaj secret, au ajuns la un capăt care avea două drumuri. Pe o ușă scria :“Destinație necunoscută.” , iar pe cealaltă scria :“Ești pregătită?” S-a decis să plece singură pe ușa pe care scria “Destinație necunoscută.” Și-a luat la revedere de la singurii ei prieteni și și-au promis că nu se vor uita unii pe alții indiferent de ce se va întâmpla. Fiecare obiect și-a dat toată vraja și magia care îi ținea în viață, pentru ca fata să ajungă unde trebuia . A plecat și nu s-a mai uitat înapoi. A deschis ușa, iar acolo ea se afla în cer, după toți norii fumurii și încruntați. Era într-un loc însorit , unde o zână a apărut de nicăieri .”Îngerul” bătu din palme, iar cheia apăru. Chiar când s-a aplecat să o ia, tatal ei apăru , era încruntat și roșu la față. Era un monstru cu chipul său.Fata și-a dat seama și și-a folosit magia, nereușind să îl doboare, dar magia pe care o avea nu era îndeajuns. Atunci când s-a gândit la mama ei, s-a simțit ca fiind cea mai puternică. S-a ridicat și l-a înfruntat pe cel fioros. L-a pus la pământ, iar în acel moment o lumină puternică a venit din spatele ei și când s-a oprit, mama ei a apărut. Aceasta era cea care voia să îi dea cheia. A luat-o în brațe și a pupat-o. Împărăteasa i-a povestit tot ce i s-a întâmplat și prințesa a ascultat cu mare atenție, iar când a venit momentul despărțirii, aceasta nu a dorit să plece. Mama ei i-a dat și lanțul ei cu o piatră magică, o amuletă care o apăra de cei răi. Nimeni nu putea să pună mâna pe ea, deoarece era o stea. Mama ei a trimis-o înapoi în cămara care acum nu mai era întunecată . A deschis ușa, a văzut că iar a ajuns în trecut. Cheia o ajuta să își aducă aminte de mama ei și să își rectifice greșelile din trecut. Mai făcea și lumea mai frumoasă și magică. După ce a crescut și timpul a trecut, aceasta a devenit cea mai plăcută și bună împărăteasă din câte au fost. S-a căsătorit cu un frumos prinț care era și tatăl copiilor ei. Avea o frumoasă fetiță și un viteaz băiețel. Acum îi venise ei timpul să ascundă cheia și să se asigure că nimeni nu o va putea găsi, în afară de cei doi copii ai ei, care neștiind, aveau toată magia când se țineau de mâini. Ei au trăit fericiți și și-au îndeplinit visurile. Andreea IVAN Clasa a VII-a A

Lucrare participantă la Concursul DILEMATIX, secțiunea POVEȘTI…LA OBIECT

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

51

Iarna

Iarna din nou a venit, Moșul a sosit grăbit, De cadouri însoțit Și în casă l-am poftit. Casa e împodobită Și masa este gătită Și plăcinta-i pregătită Și-n curând va fi halită. De sărbători ne adunăm la masă Și îi primim pe toți la noi în casă, Colindele răsună minunat Și speranța în suflete a înviat! Matei BĂRĂIAN Clasa a VI-a A

Moșul vine și la tine! Moșul vine și la tine Cu pungi de cadouri pline, Fără intenții rele, Mai cară și nuiele. Pe horn în jos se duce, Multă fericire aduce Când cadourile sub brad le lasă În a unui băiețel casă.

Noaptea de Crăciun Iarna a venit, Moșul s-a pregătit, Atmosfera e frumoasă Și masa arătoasă. Seara este fermecată, Casa este împodobită, În familie ne adunăm Și pe moșul îl așteptăm. În jurul nostru e multă iubire, Peste tot e fericire, Va fi o noapte de neuitat Și Dumnezeu ne-a binecuvântat. Bianca BOROȘ, CLASA a VI-a A

Când băiețelul se trezește, Sub brad un ursuleț îi zâmbește, Tocmai ceea ce-și dori, Inima lui e plină de bucurii. Tudor GAVRILESCU Clasa a VII –a A

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

52

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

Poveste de Crăciun Au fost odată un împarat și o împărăteasă. Ei erau foarte fericiți și erau de nedespărțit. Dar ei erau și triști, căci nu aveau copii. Și tare își mai doreau unul. Anii treceau și Crăciunul veni. Pomii erau acoperiți cu o plapumă moale de zăpadă, iar bradul din casă era împodobit cu mii de globuri colorate. În acea noapte, împărăteasa ieși pe balcon să privească stelele, cum obișnuia în fiecare seară. În acea noapte de Crăciun apăruse pe cer o stea nouă, mare și care strălucea puternic. Împărăteasa ridică mâna sa asupra stelei și deodată se tăie la degete. Fugi în camera ei și se bandajă, apoi adormi. În vis îi apăru o zână care îi spunea cum acea stea pe care o văzuse pe cer era, de fapt, o fată frumoasă , fiica sa. Împărăteasa se trezi și fugi pe balcon, dar când se uită pe cer după stea, ea dispăruse. În depărtare o lumină palidă căzu în pădure. Ziua următoare împărăteasa îi povesti soțului ei despre ce se întâmplase noaptea trecută. Împăratul trimise de știre că cel care va găsi fata, va primi o mie de monede de aur. Într-o zi, un tânăr pădurar mergea prin pădure, când deodată văzu o fată care stătea pe iarbă. Avea părul lung cât linia orizontului, ochii albaștri ca oceanul învolburat și pielea albă ca spuma laptelui. Avea o rochie albă cu mici podoabe strălucitoare. Stătea în picioarele goale pe zăpada rece și ținea în mână un țurțure de sticlă. -Ce cauți aici? întrebă pădurarul uimit la vederea acestei făpturi firave. -Unde este familia ta? - Nu am familie, spuse fata sec cu un glas tremurând. Eu am crescut singură aici. Tot ce îmi amintesc este că am căzut... acolo, spuse ea și arătă spre o groapă între niște copaci. -Cum ai căzut? De unde? întrebă iar uimit pădurarul. Fata se ridică în picioare și ridică voalul său care stătea pe jos. Îl puse deasupra capului său și începu să se ridice încet de pe pământul jilav. Pădurarul se urcă pe calul său speriat și încercă să fugă, dar fata îl opri. Atunci el văzu pe rochia ei o pată mică de sânge și își aminti de povestea stelei văzute de împărăteasă. O convinse pe fată să vină cu el la palat și plecară împreună. Când ajunseră la împărăteasă,aceasta dori să îi admire rochia fetei, dar când o atinse, aceasta se tăie din nou la degete. Atunci fata zbură, speriată de ce se întâmplase. Degrabă împărăteasa își dădu seama că făptura firavă și sfioasă este însăși fata sa. În acea seară de Crăciun au sărbătorit până târziu și toată împărăția le-a adus cadouri. De aceea, și astăzi în seara magică de Crăciun se adună toată familia, își fac cadouri și sărbătoresc printr-o masă festivă. Iar cei care cunosc legenda fetei stea, își aduc aminte de ea cu drag. Sofia SCARLAT Clasa a VI-a A

53

Paradisul din vis… Stelele de cer se prind, Bolta neagră o aprind Și când ochii îi închid, Visele iar mă cuprind. Liniștea încet se lasă, Luna tainic mă veghează, Și las ușile deschise Și pătrund profund în vise. Zbor pe geamul larg deschis, Într-un verde paradis Și privesc de sus din nori Și văd cârduri de cocori. Paradisul meu din vis Este chiar de nedescris, Într-un loc din poieniță Am zărit o veveriță. Apa lină-ncet șoptește, Vântul parcă mă vrăjește, Copacii mă-nveselesc Când la joc ei se pornesc. Dar deodată face larmă Dintre tufe un boboc: De ce-i nebăgat în seamă Și neinvitat la joc?

Însă pe mămica lui El a supărat-o tare, Că nu a spus nimănui Și-a plecat în graba mare. Dar rățușca l-a găsit Și apoi l-a dojenit, Că dacă mai pleacă așa, O să joace cum vrea ea. Este multă veselie În frumoasa poieniță, Pe un fir de păpădie Face-un salt o gărgăriță. Iepurașul cel fricos S-a-mprietenit cu mine Și mi-a spus bucuros: De cunoștință-mi pare bine! Prof. Andreea ȘANDOR

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

54

Lupta în viață Lupta în viața asta nu înseamnă doar războaie sau bătaie,ci și competiție. În viață tu ai un țel și trebuie să lupți pentru el. Drumul nu este întotdeauna ușor, este presărat și cu obstacole, dar cu speranță și perseverență le treci și poți învinge. Tu începi să lupți, de mic, pentru note și împotriva unor tragedii, cea a notelor proaste. Pentru alții sunt alte tragedii în viață, să nu aibă un cămin, să nu aibă o locuință, să nu simtă căldura celor dragi. Niciodată nu va fi sfârșitul, întotdeauna trebuie să privești înainte și s-o iei de la capăt, fiindcă și când vei fi mare vei lupta pentru a-ți câștiga existenta, să ai grijă de casă și de familia ta. Viața este precum un joc de supraviețuire, începe când te naști și se sfârșește odată cu tine, dar dacă nu lupți, pierzi jocul. Dar dacă uneori îți este greu să aduni iar toate piesele jocului, nu trebuie să uiți cel mai important lucru – piesa esențială stă doar în voința ta, în puterea ta de a lupta, de a o lua de la capăt, chiar dacă ți se pare că este imposibil. Continuă să lupți, mizează pe forțele tale, pe piesa primordială în jocul vieții și vei câștiga "jocul", mai devreme sau mai târziu ! Andrei Călin MATIȘAN CLASA a VIII-a

Dorințe... Dragii mei părinți, Eu am niște dorinți Pentru moșul darnic Și elful lui mecanic. El în seara de Ajun, Înainte de Crăciun, Cu multe daruri va veni Pentru cârdul de copii. Stelele pe cer sclipesc, Luna tainic luminează, Renii moșului sosesc, Sania-n poartă ancorează. Moșul daruri ne-a adus, Fericirea ne-a pătruns Și cu toți ne-am adunat Lângă bradul decorat. Dennis SOARE Clasa a VI-a A

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

55

CĂLĂTOR ÎN LUMEA CĂRȚII ESEU - CARTEA – prietena mea , izvor de bucurii Motto : “ Întregul suflet al timpurilor trecute sălăşluieşte în cărţi. Ele sunt vocea clară şi puternică a trecutului care se face auzită când trupul şi substanţa materială a acestuia a dispărut ca un vis.” ( Thomas Carlyle ) “ La fel cu lumina de afară care luminează ochii, tot astfel sufletul este luminat de învăţătura. “ ( Aristotel ) În opinia mea, cititul este o activitate extrem de importantă pentru dezvoltarea noastră. Nu numai că ne va ajuta să ne dezvoltăm vocabularul , dar va contribui şi la dezvoltarea unei culturi generale mai ample. Un alt aspect pozitiv al cititului cred că este o înţelegere mai profundă a naturii umane și a altor culturi. Am descoperit că o carte este un izvor de cunoaștere , de bucurii, care ne oferă întotdeauna informaţii ce ne ajută să devenim oameni mari, să descoperim tainele vieţii. Făcută să lumineze mintea omului şi să-i încălzească sufletul , cartea este purtătoarea peste milenii a înţelepciunii şi a cunoaşterii umane ,un obiect de cultură, la fel de de important în toate domeniile: literatură, artă, ştiinţă, tehnică. Cartea a fost cântată de poeţi şi i-a inspirat pe marii pictori,intrând în muzeele lumii. Dupa părerea mea, cartea este un univers magic , în care marii visători ai umanităţii au transmis generaţiilor următoare zestrea lor de gânduri şi de sentimente, dar și de cunoștințe. Cartea este o lume în aşteptare .Când o deschide , cititorul dă viaţă spiritelor ei vrăjite şi cartea începe să trăiască. Ea poate fi prietena ta, dacă îţi place să citeşti şi o faci din pasiune, nu din obligaţie. Mai mult decât o prietenă, poate fi lumea ta paralelă, în care să fugi atunci când ai chef de-o evadare din realitate. Ea te poate ajuta , prin puterea minţii , să călătoreşti imaginar prin nesfârşitul univers, așa cum Micul Prinţ se plimba de pe o planetă pe alta pentru a cunoaşte lumea. Urmând aventurile propuse de Jules Verne, am făcut “ O călătorie spre centrul Pământului“, sau la “ 20.000 de leghe sub mări “ , pentru a cunoaşte fascinanta lume subacvatică. Am aflat că şi pe Don Quihote de la Mancha, un bătrânel obişnuit, dragostea pentru cărţi despre cavaleri, l-a purtat prin nişte experienţe extraordinare, făcându-l să vadă viaţa mult mai frumoasă şi lumea mult mai bună. Consider că, dacă ajungi să o îndrăgeşti, cartea îţi poate fi cel mai bun prieten, o sursă nesecată de informaţii despre lume și viaţă şi o companie plăcută în timpul liber.

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

56

Eseuri

“ Cărţile păstrează ca într-o amforă cea mai pură substanţă şi semnul intelectului viu ce le-a zămislit.” John Milton “ Mulţi oameni iubesc cărţile ca pe nişte mobile, mai mult ca să gătească şi să înfrumuseţeze casele lor, decât pentru a împodobi şi îmbogăţi mintea lor” . La Rochefoucauld “ Cărţile, ca şi proverbele, dobândesc valoare prin pecetea şi stima timpurilor pe care le-au străbătut.” William Templ “ O lectură plăcută este tot aşa de folositoare sănătăţii noastre, ca şi exerciţiile fizice corporale.” Immanuel Kant “ Se cuvine să orânduim şi să facem un întreg din ceea ce am cules prin citire. Să facem ca albinele care zboară încoace şi încolo, căutându-şi hrana în florile ce pot da miere şi care în urmă aşază şi orânduiesc în fagure tot ce au cules.” Seneca Cărţile ne sunt prieteni statornici şi nu ne lasă la greu, deoarece întotdeauna putem apela la ele atunci când avem nevoie să aflăm lucruri noi, trebuie doar să le luăm de pe rafturi. Şi nu în ultimul rând, am constatat că “ O carte este un dar , pe care îl poţi deschide iar şi iar “. Roxana CÎȘLEANU Clasa a VII-a A

Viața prin ochii mei Viața este un lucru minunat, dar trebuie să fii bărbat. Niciodată nu te da bătut când știi că nu ai terminat ce ai de făcut. Oamenii mor zi de zi și asta este o tragedie, dar nu trebuie să fii supărat, deoarece oamenii nu mor degeaba, ci cu o poruncă mai presus de puterea omenească. Oamenii se plâng că viața este grea, dar n-ai ce face, căci viața este ca o floare. Drumul îți este predestinat de la început și la un moment dat te vei ofili. Viața este prea scurtă, deci trebuie să fii un luptător care își parcurge drumul cu cea mai mare atenție. Moartea e un lucru inevitabil. Ea vine când nici nu te aștepți, de aceea trebuie să îți trăiești viața, căci atunci când vei îmbătrâni, vei regreta zilele de odinioară. Dacă ești supărat pentru că viața a fost rea cu tine, repetă după mine aceste versuri: "Strigăm prin casă că viața e frumoasă, O vedem mai rar, dar lasă, E frumoasă atunci când o vedem, Că de cele mai multe ori e ținută închisă în sistem." Viața nu e de vină dacă pierzi, ci tu ești singurul vinovat. Puterea stă în voința ta, tu ești în măsură să faci viața să fie frumoasă! Istrate CĂLIN Clasa a VIII-a

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

57

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

Cartea În Paris trăieşte o fetiţă pe nume Irina. Irina iubeşte cărţile foarte mult. În fiecare zi merge la biblioteca unde lucrează mama ei. Îi plac aproape toate cărţile, dar cartea ei preferată este „Prăjitura de ciocolată”. Citeşte această carte de când era mică şi în continuare o adoră. Ştia totul despre această carte, mai puţin un lucru: faptul că noaptea prindea viaţă şi devenea o fiinţă. Cartea era tare fericită când se însufleţea, singura ei problemă era că celelalte cărţi nu se însufleţeau şi ele. Cartea ştia o licoare pentru a le aduce la viaţă, dar, din păcate, ingredientele erau foarte greu de găsit şi avea nevoie de ajutorul cuiva. A venit noaptea. Toată lumea s-a culcat, cartea s-a trezit. Se simţea destul de încrezătoare cât să plece în drumeţia de adunat ingrediente, dar nu era prea sigură. Se tot frământa şi se frământa, când deodată se aude un zgomot. Cineva a intrat în bibliotecă! Cartea se sui cât de repede putu pe raft. Mare îi fu uimirea când văzu că lângă ea se opreşte chiar Irina, care o scoase din raft şi o deschise. O răsfoi ce o răsfoi până când, din greşeală, o scăpă pe jos. - Au, au, au! se văită cartea, fără să vrea. - Tu vorbeşti?! se miră fetiţa. Cartea nu mai avea ce să inventeze, aşa că îi spuse adevărul: - Da, vorbesc. - Dar cum de vorbeşti? - Acum destul de mult timp, când cineva m-a luat de pe raft, m-a scăpat pe podea, unde cineva vărsase un fel de praf. De atunci, când vine noaptea, prind viaţă. - E foarte interesant ce îmi spui tu! Şi vreau să ştii că de orice ai avea nevoie, poţi să-mi spui. - Bine! Cred că mă pot baza pe tine. - Sigur că da! - Atunci vreau să ştii că aş avea nevoie de ajutor. Aş vrea să mă ajuţi să găsesc nişte ingrediente cu care să prepar o licoare. - Şi pentru ce îţi trebuie această licoare? - Am nevoie de această licoare deoarece cu ajutorul ei pot să le dau viaţă şi prietenilor mei. - Păi de ce ingrediente ai nevoie? - Am nevoie de: frunze luate dintr-un arţar din Pădurea Roşie, apă din lacul Prinţesa Izaura, iasomie, margarete, petale de trandafiri, zmeură, mure, afine şi cel mai important ingredient: Merele Roz. - Păi... haide să pornim!

58

Încrezătoare, Irina şi Cartea au pornit la drum. Irina ţinea cartea în mână pentru a putea vedea şi ea tot ce se întâmplă, iar în spate avea un ghiozdan cu cele trebuincioase. Au mers ce au mers până când au ajuns la primul arţar. Era mare şi avea crengile lungi. Au luat câteva frunze şi au plecat mai departe. Au mai mers puţin timp până ce au ajuns la lac. Apa era cristalină-cristalină şi, deşi aveau apă în rucsac, nu s-au putut abţine şi au gustat apa din lac. După ce şi-au potolit setea, au umplut găleata şi au plecat mai departe. La scurt timp, au ajuns într-un luminiş plin cu fructe de pădure de tot soiul. Au cules ce aveau nevoie şi şi-au continuat minunata excursie. De data asta au avut foarte mult de mers, deoarece Merele Roz se găsesc doar în Pădurea Magică. Odată ajunse acolo, au cules merele, au mai admirat puţin peisajul şi apoi s-au întors în oraş, moment în care cartea şi-a amintit că nu a luat petalele de trandafiri, iasomia şi margaretele. Irina o linişti spunându-i că poate veni la ea acasă să culeagă florile din grădină. După ce au cules florile, au preparat cu grijă poţiunea cu ajutorul căreia au dat viaţă tuturor cărţilor din bibliotecă. Ilinca PIȚIGOI clasa a V-a B

59

Rec

enzi

i de

cart

e

Recenzii de carte Vă propun cartea - Care-i faza cu cititul? din colecţia CĂRŢILE MELE, de LIVIU PAPADIMA

Povestea unei cărţi, de-a lungul unei vieţi Prima carte pe care Neagu a cumpărat-o a fost un volum de 200 pagini de poezii ale lui Mihai Eminescu, de care își imagina că reprezintă întreaga operă a poetului. Din întreagă carte a învățat pe de rost 4 poezii:Luceafărul, Scrisoarea III,Făt Frumos din Tei și Mai am un singur dor. Cartea aceasta a purtat-o cu el când s-a mutat la Paris pentru doctorat, mai apoi în timpul războiului a rătăcit-o, ca să o regăsească șapte ani mai târziu și să o ia din nou cu el în nouă aventură din Africa. În Africa, de ajutor și balsam pentru suflet i-a fost nu doar lui, ci și lui Tana un alt român nu tocmai ordonat, dar întreprinzător și norocos. Dintr-un om bogat a ajuns un simplu cerșetor într-o colibă părăsite, însă având cartea lui Eminescu să-i aline singurătatea și sărăcia. Doi ani mai târziu Tana căști un process care îi aduce 2 milioane și pleacă în Franța, restituindu-i însă cartea lui Neagu Djuvara înainte de plecare. Așadar, cartea umedă și încrețită de condițiile grele a fost mai apoi uscată și legată arătând ca o carte de 85 de ani, ce mai avea însă mult de trăit. Ioana CÎNDEA Clasa a VII-a A Lucrare participantă la Concursul DILEMATIX, secțiunea RECENZII DE CARTE

60

"Momo", de Michael Ende Cartea "Momo" a fost prima mea carte pe care am citit-o în întregime pe nerăsuflate și care mi-a placut. Am mers cu mama la librărie și mi-am cumparat-o pentru că era una dintre recomandările doamnei profesoare de limba română și trebuia să îmi împrospătez mintea cu ceva frumos. În fine, mie nu îmi prea place să citesc, dar această carte m-a făcut fericit. Lăsați-mă să vă spun despre aventurile lui Momo! Momo, fiind o fetiță care purta mereu o jachetă mare pentru statura ei, nu prea avea un adăpost, dar trăia într-un amfiteatru vechi de pe vremea romanilor. Ea, protagonista acestei cărți minunate, era vizitată rar de câțiva vizitatori care voiau să vadă sculpturile de pe pereții amfiteatrului. Norocul ei fu că într-o zi în care soarele strălucitor mângâia pământul și păsările ciripeau vesel, un tâmplar, un zidar și un brutar veniseră să viziteze amfiteatrul și o găsiră pe Momo acolo. Ei erau niște oameni sufletiști și care ajutau pe oricine avea probleme. Așa Momo și cei trei deveniră prieteni. Tâmplarul îi construi un pat și o masă nouă, zidarul îi zidi în culori adăpostul lui Momo și brutarul îi aduse ei în fiecare zi pâine caldă ca să aibă ce mânca. Concluzia pe carea am tras-o din această carte a fost că trebuie să ajutăm oamenii care nu au un adăpost și mulți bani, așa cum cei trei oameni o ajutară pe Momo să aibă un trai bun. Robert IANCU Clasa a VI-a A

Cititul, sursa vieţii Cititul în secolul XXI este înlocuit de alte activități, precum jucatul pe calculator, mersul la cinema sau ascultatul muzicii, în special în viața tinerilor. Mulți adolescenţi uită că fără carte n-ai parte. Cititul este important, deoarece te ajută să te destinzi, să intri într-o lume numai a ta, unde tu ești păpușarul și personajele sunt marionetele tale legate cu sfori. Firul poveștii nu îl poți schimba, însă întotdeauna îți poți imagina un alt final. Cine spune că cititul nu este important, sigur n-a gustat plăcerea cărților. Cine nu își aduce aminte prima carte înghiţită” într-o seară, când timpul parcă a înghețat numai pentru tine și te aștepta să termini? Cărțile sunt necesare, deoarece te ajută să îți formezi o cultură generală, oricât de mică ar fi ea. Deci, țineți minte, înainte să vă gândiți să faceți altceva, luați în considerare și varianta unei seri petrecute în casă, citind o carte bună, lângă focul arzând. Credeți-mă, nu vă poate fi decât benefic!

Rec

enzi

i de

cart

e

61

O CĂLĂTORIE ÎN LUMEA CĂRȚILOR Era începutul toamnei. Frunzele veștede au început să formeze covorul arămiu. Izvoarele limpezi se unduiau prin pădurile pustii, iar în grădinile pătate de soare, în livezile pline de roade ale pământului se vedeau gospodarii harnici. Atunci cămările tuturor se umpleau de compoturi, fructe și alte bunătăți. Copiii alergau în sus și-n jos, țipau și rădeau. Ziua aceea s-a încheiat prin zâmbet și voie bună. Mă pregăteam de culcare. M-am așezat confortabil în patul meu călduros și m-am învelit cu plapuma pufoasă. Geamul era întredeschis. Vedeam luna albă, lucitoare și auzeam cum vântul șuiera printre crengile subțiri ale pomilor, apoi am privit cărțile din bibliotecă. Am adormit cu gândul la ele. Când am deschis ochii eram într-un loc complet schimbat. În jurul meu era numai alb și multe uși maronii, brodate în pietre prețioase, toate așezate împrejurul meu. -Unde sunt? Deasupra fiecărei uși era o plăcuță pe care scria numele și autorul unei cărți. Pe una scria ˮMicul printˮ de Antoine de Saint-Exupery, iar pe alta ˮCharlie și fabrica de ciocolatăˮ de Roald Dahl și tot așa, pe fiecare ușă ... . Când am intrat, în jurul meu era un cer senin, pătat pe ici pe colo de niște nori albi ca laptele. -Ce frumos este? Dar eu cum pot să zbor? M-am uitat în jos și am văzut ceva portocaliu și moale. M-am uitat în sus și am văzut mulți pescăruși legați cu fire de mătase la gât. Atunci am realizat ceva: -Sunt pe piersica uriașă! Lângă mine erau James, Buburuza, Miriapodul, Maiestrul Greierini, Domnișoara Păianjen, Licuriciul și Viermele de mătase. Am ieșit repede afară și am intrat pe altă ușă, pe care scria ˮD-l Goeˮ de Ion Luca Caragiale. Am intrat tocmai când d-l Goe turna gem gustos în galoșii vizitatorului. Am râs cu poftă, dar apoi am ieșit pentru a explora o altă lume a cărților. De data asta am mers într-una pe care scria ˮAlice în țara minunilorˮ de Lewis Carroll. Mi-au plăcut așa mult aventurile din lumea aceea, încât am stat mai mult acolo decât în celelalte cărți. -Îmi place așa de mult aici! Când s-a terminat povestea, nu am mai găsit ușa. Dispăruse. -Oh, nu! Acum nu mai pot să mă întorc acasă! Am început să plâng, dar am fost întreruptă de o voce blândă a cuiva din peisajul minunat. -De ce plângi, micuțo? m-a întrebat o floare. -Plâng pentru că am rămas blocată aici! am răspuns eu gâfâind. -Nu ai citit semnul pe care scria ˮDacă stai mai mult de o oră într-o carte, ușa se închide și nu mai poți ieși.ˮ? -Vai de mine! Nu mai pot ieși de aici!

Eseuri

62

-Ba da, spuse floarea. Trebuie să mergi în fundul ˮPădurii Interziseˮ, să găsești cabana părăsită și să-i ceri vrăjitoarei de acolo poțiunea pentru a deschide ușa. -Mulțumesc, floare înmiresmată! -Mult noroc! Am plecat la drum cu apă și bucate delicioase, puse de bunica. -Ce întuneric este aici! Când am ajuns la cabana părăsită, am intrat, dar acolo nu era așa cum m-am așteptat. Înăuntru se afla o bătrână gârbovită care făcea curat la masa de lucru. În jurul ei erau numai jucării, tablouri și decorațiuni cu urși, sculptate în lemn. -Tu ești vrăjitoarea? -Da. Cu ce te pot ajuta, micuțo? -Am rămas blocată în această lume. -Știu eu ce trebuie să faci. Ia această sticluță specială și mergi în vârful acelui munte, unde trăiește ˮMarele împăratˮ. Spune-i ce probleme ai și el îți va umple sticluța cu o substanță specială. Atunci vei ajunge înapoi în încăperea cu uși. Sticluța magică în care puneam substanța era de un mov pal și transparent, strânsă la gură cu un șnur de mătase, împodobită cu flori roz și brodată în pietricele sclipitoare. Am mers ce am mers, până am ajuns la un râu învolburat. Lângă mine era o liană verde. Am sărit cu ea peste râu. În câteva minute am ajuns la castel. ˮMarele împăratˮ mi-a turnat un lichid albastru. L-am băut, iar după câteva minute, m-am găsit în fața ușilor magice. Când am deschis ochii, eram din nou în camera mea. -Mamă! am strigat eu. -Ce s-a întâmplat, scumpa mea? spuse vocea blândă a mamei. Am aflat mai târziu că nu a fost decât un vis minunat de-al meu: Călătoria mea în lumea cărților. Alexia PREDOIU Clasa a V-a A Moș Crăciun Anotimpul iarna este Un anotimp ca-n poveste, Copiii îmbujorați Sunt cam îngrijorați Că moșul n-o să vină Și traista n-o să fie plină.

Și seara când moșul va veni, Toți copiii vor dormi, Cadourile le va da Celor ce vor merita, Iar dimineața când se vor trezi, Vor fi cei mai fericiți copii. Stefania ISAR Clasa a VI-a A

Prăjituri și lapte am aranjat Moșului să-i facem pe plac, Bradul l-am împodobit, Moșul o să fie uimit. Globuri multe sunt puse-n brad, O să fie cel mai frumos copac din sat.

CARTEA “CEL CE VORBEŞTE CU ELEFANŢII”- de L. ANTHONY ŞI G. SPENCE În acest eseu îmi voi exprima părerea faţă de romanul ‘Cel ce vorbeşte cu elefanţii’, o poveste bazată pe fapte reale. Eu cred că această poveste este una de succes care şi-a lăsat amprenta definitiv asupra vieţii mele. În primul rând, această carte prezintă aventurile unui american sosit în Africa la o rezervaţie naturală, ce trebuie să aibă grijă de o turmă de elefanţi sălbatici ce nu au mai avut alte contacte cu oamenii. La început retras şi pesimist, bărbatul dezvoltă o conexiune profundă cu elefanţii ce acum îl respectă. Acesta este considerat de către turmă ca fiind liderul ei, elefanţii realizând ce înseamna dragostea faţă de o fiinţa ce nu aparţine speciei lor. Pe de o parte, acest roman a avut un impact puternic asupra mea, prezentându-mi povestea tragică din spatele sălbaticiei iniţiale a turmei. Braconierii nemiloşi au distrus habitatul natural al elefanţilor, mulţi dintre ei pierind în timpul acestui proces. Ca urmare a acestui fapt şi a zicalei : « Elefanţii iartă dar nu uită. », turma a învăţat să se distanţeze de oricine şi orice din afara ei. Pe de altă parte, am realizat cu ajutorul acestei poveşti că bunătatea şi speranţa pot face diferenţa între dragoste si ură, graniţa dintre aceste două sentimente fiind foarte fină. De asemenea, am vazut că un singur om ce a ştiut să ofere destulă bunătate a reuşit să îmblânzească o întreagă turmă de elefanţi sălbatici şi speriaţi. După părerea mea, această carte este un exemplu foarte bun de o conexiune specială ce se realizează între fiinţe : după ce au petrecut câteva luni împreuna cu bărbatul, elefanţii refuzau să se culce sau să desfăşoare orice altă activitate fără ca acesta să fie de acord. Totodată, apreciez această carte pentru realismul pe care mi-l conferă, ştiind că L. Anthony însuşi este protagonistul acestei aventuri ce nu poate fi uitată, aceasta petrecându-şi o mare parte din viată în Africa şi ajutând animalele aflate în pericol. De asemenea, această poveste prezintă cum, atât elefantii cât şi americanul au de învăţat unii de la ceilalţi. Aceştia se învață reciproc despre bunătate, încredere, speranţă, fericire, siguranţă, şi, cel mai important, despre dragoste.

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

63

Rec

enzi

i de

cart

e

După părerea mea, abordarea bărbatului cu privire la îmblânzirea elefanţilor a fost interesantă, acesta alegând să-şi petreacă tot timpul cu ei, însa ignorându-i. În felul acesta elefanţii au realizat că acesta nu le doreşte răul, fiind tot mai curioşi cu privire la îngrijitorul lor cel nou. Pe zi ce trecea, bărbatul urma să se apropie din ce în ce mai mult de turma de elefanţi, lăsându-le destul spaţiu să se simtă în siguranţă, departe de omenirea crudă. Într-o zi, iîngrijitorul a rămas pe loc, elefanţii fiind cei care au înaintat, până când au ajuns la o mică distanţă de acesta. La început ezitările s-au produs de ambele părţi, însă cu timpul, atât Bărbatul, cât şi elefanţii, au descoperit că viaţa lor s-a schimbat drastic. Acum aveau prieteni adevăraţi din lumi complet diferite, pe care se bazau întotdeauna şi pe care au învăţat să-i iubească. În concluzie, « Cel ce vorbeşte cu elefanţii » este o poveste pe care nu o voi uita niciodată, aceasta prezentându-mi ce înseamna dragostea adevarată ce nu ţine cont de înfăţişări, o dragoste ce se bazează pe o conexiune profundă între o turmă de elefanţi şi îngrijitorul lor. Nu voi uita niciodată cum un bărbat a reuşit să schimbe totul, acesta dedicându-şi viaţa protejării unor elefanţi ce nu păreau să dorească ajutorul lui. Holly DOLINSKI Clasa a IX-a

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

Iarnă, vacanță... Un fior m-a lovit Și vântul mi-a șoptit... Vezi că iarna a venit și sate a-nzăpezit. Norii s-au înfuriat Și pielea li s-a îngroșat, Lacurile s-au rușinat Și așa au înghețat. Lângă sobă stau Și ciocolată beau, Cu mama vorbesc Și cu blîndețe-i zâmbesc.

Școala s-a terminat Și la munte am plecat, Acolo colinde am cântat, Dar de jurnalism n-am uitat. În Italia, cu sania, Cu pălăria, în Spania, Și tot așa... Până ce țările se vor termina. Cu prietenii mă joc Până nu mai pot, Cu bulgări de zăpadă Ne jucăm pe stradă. Ilinca ARSENI Clasa a VI-a B

64

EREBOS Erebos este o carte de ficţiune, aceasta este scrisă de Ursula Poznanzki. În această carte este vorba de un joc numit Erebos, care este foarte popular în şcoala lui Nick. Acest joc se bazează pe viaţa reală, dându-ţi porunci pe care trebuie să le execuţi, iar dacă nu le execuţi, pierzi jocul. Are nişte reguli foarte stricte : nu ai voie să îl joci împreună cu altcineva, nu ai voie să spui nimănui că îl joci, să ceri sfaturi sau ajutor. Ai numai o şansă, iar dacă nu vrei să execuţi o poruncă, pierzi jocul. Prietenul lui Nick juca acest joc şi în timp Nick îşi dă seama că îl joacă din comportamentul acestuia. Nick căuta detalii despre acest joc şi i se pare tentant, aşa că îl încearcă şi el şi i se pare interesant şi astfel jocul îl corupe pe Nick, creându-i dependentă. Juca întruna, mergea la şcoală numai ca să îşi execute poruncile. Nu mai asculta de nimeni uman, asculta doar de joc. Jocul îi dă la început porunci frumoase, cum ar fi să le dea flori fetelor, dar în timp încep să fie din ce în ce mai rele. Într-o zi , jocul îl pune să omoare un om! Oare o va face sau nu? La început a vrut să facă acest lucru, dar până la urma prietenii lui l-au convins să renunţe! Mie această carte mi s-a părut foarte interesantă şi mi-a făcut o mare plăcere să o citesc. Când citeam, mă simţeam ca şi cum eram acolo în mijlocul acţiunii şi îl priveam pe Nick cum se joacă şi execută poruncile. A fost una dintre cele mai frumoase cărţi pe care le-am citit vreodată și pe care v-o recomand și vouă! Nicolas TROHANI Clasa a VII-a A RECENZIE aparută în suplimentul ziarului DILEMA VECHE, DILEMATIX, aprilie 2013

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

Poveste de Crăciun Bradul e împodobit Cu un înger aurit, Globulețe colorate Stau pe crengi agățate!

Fulgii de nea se joacă pe cer Și eu încă mai sper, Că unul se va așeza Chiar aici, în palma mea. Maria BELCEA Clasa a VI-a A 65

Rec

enzi

i de

cart

e

A monster calls - O poveste de neclintit Patrik Ness Cartea ” A monster calls „ , scrisă de Patrick Ness, spune povestea unui băiat de 13 ani, pe nume Connor, care avea coșmaruri. Mama lui suferea de cancer, o maladie gravă, iar tatăl său a plecat de acasă. Acțiunea are loc într-un oraș american, la școala lui Connor, la casa bunicii lui, dar și la spitalul unde mama sa se trata de cumplita boală. Cartea este un roman de ficțiune, a cărui acțiune se desfășoară în jurul lui Connor și a tristeții sale profunde generate de boala mamei sale. Romanul începe cu povestirea unui coșmar al lui Connor, în care se făcea că a întâlnit un monstru care semăna cu un copac. Atunci când le-a povestit colegilor coșmarurile lui , aceștia au râs de el, în loc să-i fie alături în suferința legată de mama sa, așa cum ar trebui să facă niște buni colegi. A fost fascinantă scena în care Connor se luptă cu acel copac monstru , iar în ziua următoare găsește în camera sa frunzele copacului. Cartea este foarte sensibil scrisă, pe mine impresionându – mă în mod special momentul morții mamei lui Connor. Cartea merită să fie citită, deoarece te face să citești cu nerăbdare, pentru a-i afla deznodământul și pentru că este cu adevărat un roman sensibil. Ea a devenit una din cărțile mele favorite, deoarece personajul principal este de vârstă apropiată mie și este o carte interesantă și impresionantă în același timp prin subiectul ei. Mie mi-a părut rău de suferința lui Connor, de moartea mamei sale și am fost profund dezamăgită de purtarea colegilor lui. Vă recomand cu căldură acest roman, care cu siguranță vă va impresiona și pe care îl veți ține minte. Raluca TÂNCU Clasa a VII-a A Lucrare participantă la Concursul DILEMATIX, secțiunea RECENZII DE CARTE

66

Rec

enzi

i de

cart

e

67

Călătorie în lumea cărților Am deschis-o. Prima mea carte – cea mai frumoasă, cea mai interesantă. Cea care mi-a arătat ce minunat este să citești. Lăsați-mă să vă spun povestea: ˮTerminasem prima zi de școală și eram bucuroasă. Ochii negri ca abanosul îmi străluceau foarte tare, iar părul era prins într-un moț cu floricele roz. Uniforma mea era curată și de-abia călcată. - Draga mea! se auzi vocea subțire și caldă a mamei. - Ce este? răspund eu. - Profesoara ți-a spus să citești o nouă carte. - Bine. După aceste vorbe, m-am dus în camera mea și am luat o carte din sertarul meu mic și ordonat și m-am apucat să citesc. Titlul era ˮDincolo de paginiˮ. Mărturisesc că la început nu l-am înțeles. Dintr-odată, o lumină roșie mi-a apărut în față, nu mai vedeam niciun obiect din casă, doar cartea se mai vedea puțin. Când cartea mea cu copertă aurie se deschidea, apăreau șase omuleți mici și rotofei, ce purtau pălării haioase și costume de vrăjitori. Toate veșmintele erau de un verde-deschis și de un albastru-străveziu. - Bună ziua, draga mea prințesă! au spus ei. Fără să-mi fi dat seama, eram transformată într-o prințesă adevărată, cu rochie roz și pantofi cu toc. Eram cu adevărat un personaj de basm. Mai târziu am realizat că sunt în barcă împreună cu domnul Will Wonka și cu Charlie, din cartea lui Roald Dahl. Într-un colț era și Momo, din cartea lui Michael Ende. - Unde sunt? am strigat eu surprinsă. - Ești în ˮLumea poveștilorˮ. Toți copiii ajung aici când citesc prima poveste. Chiar dacă tu nu vezi, acum citești, îmi spunea un pitic. - Cum așa? întreb eu. - Povestea aceasta te-a purtat dincolo de filele neexplorate ale ei! Din acea secundă am înțeles titlul poveștii mele. Când am ajuns la palatul zânelor, am întâlnit-o pe Tinkerbell, care ajuta la construirea mașinii cu praf magic. Mașina era foarte frumoasă, deoarece era pictată cu un roșu aprins, cam de culoarea focului și cu un verde de culoarea ierbii, strălucind mai tare ca niciodată. Zâna purta o rochie frumoasă din frunze, făcută chiar de ea și de prietenele ei. Avea aripi catifelate și pline cu sclipici și desene. Nu am avut curajul să-i vorbesc, deoarece părea foarte ocupată și nu am vrut să o deranjez. Mai târziu, m-am întâlnit cu Albă-ca-Zăpada și ea m-a întrebat:

Eseuri

68

- Știi povestea mea? - Da, o știu. - Ai citit cartea? - Nu, am văzut filmul. - Știai că este mai interesant să citești, deoarece așa îți vei dezvolta vocabularul și-ți vei crea propriul univers magic? - Știu asta, doar că la acel moment eram prea mică, pentru a putea citi. - Este bine să înveți să descifrezi literele și sunetele. - Am înțeles! Mulțumesc pentru ajutor! - Cu plăcere! - La revedere! - Pa, pa! Mai târziu, am avut de trecut o provocare. După ce am vorbit cu Albă-ca-Zăpada, vrăjotoarea din Oz m-a prins și m-a luat la palat, deoarece eu știam cel mai mare secret al Dorotheei și ea voia să-l afle. Secretul era ˮFiecare carte pare că ascunde în ea un suflet. Și, cum o atingi cu ochii și cu mintea, sufletul ți se deschide ca un prieten bun.ˮ Știți voi de ce cel mai mare secret al fetiței era acesta? Ea ținea ascuns acest lucru, deoarece când era mică și-a ales prima carte cu acest motto. - Nu ți-aș spune niciodată secretul Dorotheei, deoarece este prietena mea și m-a rugat să nu-i spun nimic, nimănui. - Trebuie să știu! S-a întors cu spatele și a început să prepare o licoare magică. - Ochi de crocodil, unghii de șopârlă și puțină scorțișoară mă vor ajuta pe mine să aflu. - Dar de ce vrei așa de mult să-ți dezvălui secretul? - Vreau să-l știu, deoarece mereu mi-au plăcut poveștile. - De ce nu-i demonstrezi că ești o persoană demnă de încredere? - Pentru că eu nu sunt așa. După ce am ascultat-o timp de o oră, am convins-o să fie mai bună. Apoi mi-a dat drumul și a pornit în căutarea Dorotheei. Am crezut că mi-am terminat călătoria, dar atunci s-a întâmplat ceva cu totul surprinzător. După ce am ajutat-o pe vrăjitoarea din Oz, am ajuns în ultimul punct turistic. Era castelul curajosului rege și a frumoasei regine. Ea purta o rochie violet, din mătase, pe care erau brodate mii de diamante. Ei aveau un fiu chipeș pe nume Făt-Frumos. Acesta avea părul blond, iar albastrul din ochii lui strălucea mai tare decât soarele de pe cer. - Bună ziua, frumoasa mea prințesă! Apoi s-a aplecat, sărutându-mi mâna. După ce ne-am cunoscut mai bine, prințul mi-a spus că el are o soră care are părul castaniu și mereu poartă o rochie roz cu flori și steluțe. Ea este foarte frumoasă, dar foarte vicleană. Cu prințul este foarte bună, dar cu fetele care vor să-i fure inima este foarte rea.

69

Apoi, m-am dus la prințesă. Ea stătea într-o colivie imensă, de culoare violet și cu puțin auriu. Am găsit-o citind liniștită. Am salutat-o, așa cum am făcut și cu celelalte personaje. Nu știu cum, dar m-a întrebat: - De ce vrei să-i cucerești inima fratelui meu? - De unde știi că vreau să fac asta? - Te-am simțit! Când am auzit acest lucru, am izbucnit în râs. - Cum așa? - Eu nu sunt doar o simplă prințesă, sunt și o vrăjitoare, când vine vorba de fratele meu. Pe asta chiar nu o credeam. Simțeam că nu este o conexiune magică între noi. Peste câteva minute, am plecat. M-am întors la castel. Apoi s-a oprit, nu știu cum, dar s-a oprit. De parcă am trăit un vis care a fost atât de real... Mai târziu mi-am dat seama că s-a încheiat povestea. Ajunsesem la finalul cărții, a primei mele cărți. Ana MOCANU CLASA a V-a A

Un vis minunat Era o zi minunată de toamnă. Frunzele aurii alcătuiau un covor multicolor. Lumina pală a soarelui lucea printre crengile subțiri ale copacilor arămii, iar izvoarele reci și cristaline curgeau repezi. Eu eram la bunici, la țară și mă jucam cu câinele meu, Nero. Cămara bunicii era plină de fructe zemoase și borcane pline de surprize dulci. Acum bunica pregătește masa cu bunătăți numai de ea știute. Ea pune plăcinte dulci, fripturi suculente și pâine proaspătă, jumătate înmuiată în mazăre caldă, pe masa special aranjată pentru mine. După ce am terminat de mâncat, la ușă sună cineva. Când am deschis ușa, nu am văzut nimic, dar cineva a strigat: - Hei! Suntem aici, jos! M-am uitat în jos și am văzut trei monstruleți drăguți. Unul roz, unul verde și altul albastru. - Bună, monstruleților! Cum vă numiți? - Noi ne numim Trilă, Brilu și Alnostilu. Vino cu noi ... Alexia PREDOIU CLASA a V-a A

70

O călătorie interesantă Era o zi friguroasă de iarnă. Gerul năpraznic îngheța totul în jurul lui. Eu eram acasă. Încărcam bagajele în sania mea. Nu era o sanie mare, dar era foarte importantă pentru mine, deoarece lucrurile acelea îmi făceau călătoria ușoară. Am pornit la drum, însă sania mea nu aluneca prea bine (zăpada nu-și prea făcuse simțită prezența în acea iarnă), așa că am apelat la ajutorul prietenului meu, renul Ruddy. Dintr-odată, în fața mea a căzut o bucățică de gheață. Nu am luat-o în seamă și mi-am continuat drumul. După câteva secunde, un bulgăre uriaș de zăpadă a căzut, zdrobindu-mi sania. Eram tare supărată. Călătoria mea către Moșul era ruinată. Am început să plâng. Nu-mi mai puteam întâlni eroul. Deoarece eram foarte tristă, mi se părea că și celelate viețuitoare ale naturii împărtășeau aceleași sentimente, fiind solidare cu mine. Fulgii de argint străluceau parcă altfel, ei mi-au dat curaj pentru a-mi continua drumul: - Nu fi supărată, fată cuminte! În câteva minute, o sanie apăru ca prin minune. Era albă și era făcută din cleștar. M-am urcat voioasă, mai hotărâtă parcă ca niciodată să-mi împlinesc dorința. Deodată, m-am trezit într-un loc unde totul era făcut din zăpadă. Pe un scaun mare era așezat un om îmbrăcat într-un palton deosebit, cu o căciulă roșie ca focul, care-i încadra perfect chipul luminos, barba căruntă confirmându-mi că mi-am întâlnit eroul. El nu era singur, în poala lui era o fetiță care-i spunea: - Moșule, vreau o păpușă și un trenuleț! - Ce bine mă simțeam în casa lui Moș Crăciun! Andra POPOVICI Clasa a V-a A

VIAȚA MEA - în spiritul aventurii și al vacanței Viața mea a fost foarte interesantă până în clipa asta. Am vizitat multe țări: Franța, Grecia, Austria, Turcia. De obicei mergeam în Turcia în fiecare vară, dar de trei ani merg în Grecia. La munte merg în Austria. Fiecare țară are farmecul ei și mi-a oferit clipe de neuitat. Poate și pentru că se leagă aceste călătorii de perioada vacanței. În Austria, a avut loc o întâmplare extraordinară. În timp ce schiam, pe un vârf al Alpilor, am descoperit o platformă mare, străjuită de un ghețar imens numit Dachstein. Acesta strălucea în lumină parcă mai puternic decât soarele. Acolo se afla și un pod făcut din sticlă pentru a completa peisajul mirific. Totul părea de basm. Acest loc mi-a rămas puternic întipărit în minte, așa cum pentru unii sunt cărțile, pentru alții muzica sau gustul unei prăjituri. Dacă aveți ocazia de a merge în Austria, nu ezitați de a vizita și voi acest loc. Ramona NACU Clasa a V-a A

71

Călătorie în lumea cărților Era o zi frumoasă de toamnă. Florile se jucau încă împreună în mijlocul câmpiei. Soarele, cu ultimele sale puteri, îmbrățișa pentru ultima dată frunzele căzute și veștede. Atunci începuse școala. Eram în clasa I. Pentru prima oară văzusem o învățătoare – atât de grijulie și de frumoasă. Avea buzele de un roșu aprins și o rochie care contrasta puternic cu acestea, de un negru ca cenușa. Începusem prima oră. Doamna învățătoare ne adusese o minunată carte care era împletită cu o panglică albastră ca și cerul senin. Când am deschis-o, am clipit de două ori și m-am trezit înconjurată de cărți frumoase care luaseră viață. Pe mine m-a atras o carte albă care era împodobită cu cele mai interesante lucruri. Ea a venit spre mine și m-a pus să mă urc pe paginile ei care erau atât de fine, încât mi-a făcut plăcere să-i trec pragul și cel mai important aspect, sentimentul de frică nu-l mai aveam. După ce am început să zburăm prin aerul rece, am văzut că acea carte era magică. Nu am mai vrut să mă opresc. Totul era atât de minunat, de spectaculos. Ultimele pagini însă mi-au adus un sentiment de tristețe, ultimele litere anunțau sfârșitul călătoriei mele, m-am trezit în banca mea, înconjurată de noii colegi, care cu timpul mi-au devenit prieteni adevărați. De fapt, acea carte era cea pe care ne-o dăruise doamna învățătoare. Realizasem ca cititul este un dar și cărțile ne sunt prieteni statornici. Clara FLOREA CLASA a V-a A

Vine Moș Crăciun! Iarna este un anotimp Ce durează o grămadă de timp, Este plină de luminițe, Ce se aprind prin căsuțe. Moș Crăciun cu daruri vine, Pentru voi și pentru mine, Zăpada își cerne fulgii ușor, Pe stradă se-așterne un pufos covor.

Pe masă sunt o mie de bucate, Ah, ce le-aș mânca pe toate! Bradul e împodobit, Moșul va veni grăbit, Noi pe el îl așteptăm Și cu toți ne bucurăm!

Rebecca ONORIU Clasa a VI-a A

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

Eseuri

Ioana Văllimărescu Clasa a VI-a B

Alexe Carina Clasa a V-a A

Costescu Ștefan Clasa a V-a B

Clara Florea Clasa a V-a A

Daria Frunzulică Clasa a V-a B

Cristian Gheorghiu Clasa a V-a A

Ramona Nacu Clasa a V-a A

Maria Pacea Clasa a V-a B

Ilinca Pițigoi Clasa a V-a B

Sonia Săvescu Clasa a V-a A

72

Elevii au fost îndrumați la orele de ARTĂ PLASTICĂ de

prof. Ionuț BARBU

73

CUPRINS Promoția 2013 Pag. 2-3 Rezultate concursuri Pag. 4-5 Prima zi de școală Pag. 6-7 Ioana Văllimărescu- o elevă cu lucrări premiate la concursuri de pictură Pag. 8-9 Muzeul de Istorie Pag. 10 Activități de Halloween Pag. 11-13 Proiectele elevilor din clasele VI A și VI B la orele de BNC Pag. 15-17 Câștigătorii concursului intern BNC Book Review Pag. 18 Activități de Ziua naţională a României Pag. 19-20 Creaţii literare, recenzii și eseuri ale elevilor noștri Pag. 21-71 Lucrări de pictură la orele de artă plastică Pag. 72

Rev

ista

Fir

ul A

RIA

DN

EI

www.scoala-mea.com

Ciclul Primar

Ciclul Gimnazial

Liceul teoretic

Revista școlară FIRUL ARIADNEI Nr. 11 Redactor: Prof. Limba Română ANDREEA ȘANDOR și elevii LICEULUI TEORETIC ȘCOALA MEA