NECLASIFICAT Exemplar nr. ___
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”
Căpitan (just. mil.) drd. Bogdan-Alexandru CONSTANTIN
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
TEMA: MANAGEMENTUL ȚINTELOR ÎN ARTA
MILITARĂ ȘI ÎN DREPTUL OPERAȚIONAL AL
CONFLICTELOR ARMATE
Conducător de doctorat
Colonel (r.) prof. univ. dr. Ion DRAGOMAN
Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de doctor în Ştiinţe Militare
– BUCUREȘTI, 2019 –
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 2 din 24
PAGINĂ ALBĂ
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 3 din 24
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………………………………………………… 5
CAPITOLUL 1: ȚINTELE ÎN CONFLICTELE ARMATE ……………...... 13
1.1. Definirea obiectivelor militare ………………...…………………... 15
1.1.1. Clasificarea obiectivelor militare …………………………….16
1.1.2. Obiectivele militare în dreptul aplicabil conflictelor armate .. 20
1.1.3. Mascarea obiectivelor militare în obiective civile ………….. 25
1.2. Obiective protejate, excluse de la atac …………...………………... 32
1.2.1. Evoluția obiectivelor protejate, excluse de la atacuri ……….. 33
1.2.2. Protecția obiectivelor culturale ……………………………... 40
1.2.3. Protecția mediului înconjurător în operațiile militare ………. 45
CAPITOLUL 2: MANAGEMENTUL ȚINTELOR ÎN ARTA MILITARĂ 53
2.1. Tipologia și evoluția țintelor strategice în conflictele armate cu caracter
internațional ………………………………………………………………….….. 53
2.1.1. Țintele strategice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial
……………………………………………………………………… 54
2.1.2. Țintele strategice din timpul Războiului Rece ……………… 58
2.2. Identificarea țintelor strategice în conflictele armate cu caracter
non-internațional ……………………..…………………………………………. 65
2.2.1. Ţintele strategice ale conflictului din Kosovo ……………… 65
2.2.2. Ţintele în Operaţiile din Irak ………………………………... 72
CAPITOLUL 3: MANAGEMENTUL ȚINTELOR ÎN CADRUL LUPTEI
ÎMPOTRIVA TERORISMULUI ……………………………………………... 77
3.1. Ţintele în cadrul Operaţiei Enduring Freedom ………………..……... 77
3.2. Ţintele în conflictul arabo-izraelian …………………………………. 83
3.3. Considerații actuale în aplicarea managementului țintelor …….......... 88
3.3.1. Lovirea selectivă a țintelor în operațiile militare …………... 88
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 4 din 24
3.3.2. Stabilirea câmpurilor petrolifere deţinute de Statul Islamic din
Irak şi Levant ca ținte …………………………………………….. 92
CAPITOLUL 4: SELECTAREA ȚINTELOR DIN PERSPECTIVA
DREPTULUI OPERAȚIONAL AL CONFLICTELOR ARMATE ……….. 97
4.1. Pierderi și pagube incidentale în raport cu operațiile militare ……….. 97
4.1.1. Apariția regulilor privitoare la pierderile și pagubele incidentale
……………………………………………………………………… 97
4.1.2. Raportul dintre decesul combatanților și cel al persoanelor
civile, în operațiile militare ……………...………………………. 101
4.1.3. Uciderea persoanelor civile – pierderi incidentale, represalii sau
crime de război …………………………………………………… 107
4.2. Eficientizarea managementului țintelor în contextul dreptului
operațional al conflictelor armate ……………………………………………… 116
4.2.1. Principiile dreptului operațional al conflictelor armate și
limitarea efectelor colaterale ……………………………………... 116
4.2.2. Necesitatea utilizării regulilor de angajare ………………… 123
4.2.3. Țintele în cadrul operațiilor din spațiul cibernetic ………… 130
4.3. Persoanele și responsabilitățile acestora în cadrul managementului
țintelor …………………………..……………………………………………… 134
4.3.1. Rolul și responsabilitatea comandantului și a statului major .134
4.3.2. Rolul și responsabilitatea consilierilor juridici …………….. 137
4.3.3. Aplicarea regulilor de management al țintelor în conflictele
moderne …………………………………………………………... 145
CONCLUZII ŞI PROPUNERI ……………………………………………… 149
LISTA CU ABREVIERI ȘI ACRONIME ………………………………….. 159
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………... 161
LISTA ANEXELOR ………………………………………………………… 176
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 5 din 24
Cuvinte cheie: acte de perfidie, avantaj militar precis, bunuri civile,
combatanți, conflict asimetric, consilier juridic, drept operațional al conflictelor
armate, lovire selectivă a țintelor, managementul țintelor, obiectiv civil, obiectiv
militar, operații bazate pe efecte, pierderi incidentale, pagube incidentale, reguli de
angajare, scoaterea din luptă a adversarului, stratageme de război, terorism, ținte
legale, ținte protejate.
INTRODUCERE
În secolul XXI, arta şi ştiinţa militară a managementului ţintelor au devenit
mult mai complexe. Câmpurile de luptă ale secolelor anterioare erau lineare,
forţele combatante aşezându-se faţă în faţă pe câmpul de luptă. Poziţionarea
trupelor şi raza relativ scurtă de acţiune a armelor ocroteau populaţia civilă de
efectele directe ale războiului.
Fiecărei generații îi revine sarcina de a rezolva anumite probleme unice.
Generațiile anterioare au fost nevoite să utilizeze forța armelor pentru a depăși
problemele survenite, dar nouă ne revine sarcina de a găsi alte metode, mai puțin
violente, care să nu afecteze populația civilă, iar soluțiile să fie în beneficiul tuturor
persoanelor, nu doar al nostru, de aceea am ales ca temă de cercetare
„Managementul țintelor în arta militară și în dreptul operațional al conflictelor
armate”.
Ipoteza pe care se fundamentează această lucrare pornește de la identificarea
şi corelarea relaţiilor dintre normele juridice aplicabile în conflictele armate din
ultimele două secole şi modalitatea de angajare a ţintelor ce se regăsesc în
operaţiile militare la nivel strategic, operaţional şi tactic, prin raportare la
obiectivele militare ce pot face obiectul atacului.
Complexitatea ţintelor în operaţiile militare a impus o restrângere a
obiectului cercetării ştiinţifice, motiv pentru care obiectivele principale ale lucrării
constau în: identificarea obiectivelor militare ce pot fi atacate, cele care sunt
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 6 din 24
excluse din calea atacului, stabilirea țintelor strategice, identificarea instrumentelor
avute la dispoziție de combatanți pentru îndeplinirea misiunii, personalul implicat
în managementul țintelor, fixarea rolului și locului personalului implicat în
managementul țintelor în operațiile militare contemporane, cât şi evidenţierea
modalităţilor de cuantificare şi stabilire a pierderilor şi pagubelor incidentale, în
operaţiile militare.
Lucrarea de cercetare respectă principiile metodologice ale cercetării
științifice, nu se limitează doar la ştiinţele militare, ci ia în considerare și
contribuţiile ştiinţelor politice, istorice, juridice, a relaţiilor internaţionale şi a
guvernanţei supranaţionale.
Analiza interdisciplinară menţionată anterior va avea ca bază metodologică
prezentarea evenimentelor şi a problemelor constatate în practică, corelate cu
interpretarea textelor actelor normative specifice acestui domeniu, folosind metoda
analizei istorice şi a celei comparative, dialectica, observația și statistica.
În acest sens, va fi conceput aparatul ştiinţific, este alcătuit din notele de
subsol adecvate ipotezelor textuale, ca şi bibliografia literaturii ştiinţifice române şi
străine. Demonstraţia ştiinţifică va putea fi mai convingătoare prin prezentarea
unor anexe cu caracter exemplificativ şi argumentativ.
În prezenta teză, va fi folosit termenul de „consilier juridic”, pentru
personalul care este licențiat în drept și face parte din forțele armate al unui stat, fie
că este militar sau civil, indiferent de denumirea care le este atribuită („judge
advocate”, „military lawyer” sau „legal advisor”), deoarece statutul acestora este
unul asemănător, existând diferențe nesubstanțiale. De asemenea termenul de
DOCA va fi utilizat pentru următoarele sintagme „Drept Internațional Umanitar”,
„Dreptul Conflictelor Armate”, „Dreptul Internațional Umanitar al Conflictelor
Armate”, „Dreptul Internaţional al Conflictelor Armate” și „Law of Armed
Conflict”.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 7 din 24
CAPITOLUL 1
ȚINTELE ÎN CONFLICTELE ARMATE
Primele reguli cutumiare, referitoare la conflictele armate internaţionale au
apărut încă din antichitate, în arta militară a acelor timpuri, conducătorii militari
făcând distincţia dintre civili şi forțele armate.
Managementul ţintelor a început să fie legiferat la nivel internaţional prin
Declaraţia de la Paris asupra dreptului războiului maritim (1856), a fost continuat
prin Convenţiile de la Haga (1899, 1907), urmate de Convenţiile de la Geneva
(1949), dar şi de Protocolul I Adiţional la Convenţiile de la Geneva din 1949 (AP
I) (1977).
Prin Convenţiile de la Geneva din 1949, s-a încercat eradicarea
neajunsurilor, prin stabilirea unor responsabilităţi clare pentru forţele armate şi
pentru statele semnatare, în vederea prevenirii abuzurilor săvârşite împotriva
persoanelor şi bunurilor ce beneficiază de protecţie. Regulile acestor convenţii nu
diferă cu mult faţă de cele anterioare, dar introduc, pentru prima dată, obligaţia
statelor de a instrui forţele proprii în respectarea normelor internaţionale.
În procesul de stabilire a ţintelor, fiecare naţiune trebuie să interpreteze
conceptele fundamentale ale legilor internaţionale relevante, pe cele din legislaţia
internă, cât şi pe cele ale ţării gazdă. Respectarea legislaţiei este crucială pentru ca
unei operaţii militare să îi fie recunoscută autoritatea şi legitimitatea. Toate
operaţiile militare au o dimensiune juridică; trebuie să existe o bază legală pentru
executarea misiunii şi aceasta trebuie să se desfăşoare într-un mod legal. Cadrul
legal reprezintă în egală măsură un stimulent, cât şi o constrângere pentru operaţii,
conferind atât libertatea de a acţiona, precum şi constrângerea, pentru o acţiune
militară.
În Operational Law Handbook, realizat în Statele Unite ale Americii (SUA),
în anul 2000 întâlnim referiri la managementul țintelor, în timp ce Ministerul
Apărării al Marii Britanii a realizat, în anul 2005, JWP 3/46 Legal Support to joint
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 8 din 24
operations. În anul 2007, la Bruxelles, sub egida Organizaţiei Tratatului
Atlanticului de Nord (NATO), a fost elaborată AJP-3.9 Allied Joint Doctrine for
Joint Targeting.
Pentru a putea analiza conceptul de management al țintelor este necesar a
oferi, în primul rând, a stabili care sunt obiectivele militare legale, ce ținte pot fi
atacate conform normelor DOCA, pentru a realiza acest obiectiv am identificat
bunurile și persoanele care pot face obiectul unor atacuri, prezentând și
modalitățile în care acestea pot fi clasificate.
Am prezentat o modalitate în care obiectivele militare pot fi clasificate
ţinând cont de natura, amplasarea, destinaţia şi utilizarea acestora. Totodată am
analizat condițiile în care anumite obiective civile devin ținte militare, cum ar fi:
poliția, industria, minele, câmpuri petrolifere, reţelele de utilităţi publice, posturile
de radio şi televiziune, sediile instituţiilor publice şi persoane politice, podurile și
altele.
În continuare am subliniat diferențele dintre stratagemele de război și actele
de perfidie, analizând stratageme de război, cum ar fi: folosirea camuflajelor, a
ambuscadei, a armelor-capcană şi a minelor, evidențiind faptul că deși există o
diferențiere clară între ele, aceasta poate fi ușor încălcată.
Odată definite obiectivele militare, am prezentat obiectivele care sunt
protejate față de atacuri și modul în care protecția acestora a evoluat. Obiectivele
pot fi împărţite, generic, în următoarele categorii: serviciul sanitar militar, serviciul
sanitar civil, personalul şi bunurile religioase, protecţia civilă, bunuri culturale şi
lăcaşuri de cult, bunuri culturale semnalizate, lucrări sau instalaţii conţinând forţe
periculoase și zonele demilitarizate.
În teză am aprofundat protecția oferită obiectivelor culturale, deoarece
anterior secolelor XIX şi XX, în cadrul unui conflict armat, distrugerea intenţionată
a bunurilor culturale ale inamicului era considerată una din metodele de ducere a
războiului. Distrugerile cauzate de războaiele Napoleoniene au dus, în a doua parte
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 9 din 24
a secolului XIX, la apariţia unor coduri de conduită pentru militari1. Bunurilor
culturale li s-a oferit protecție prin Convenţiei de la Haga, pentru protecţia
bunurilor culturale în caz de conflict armat, din 14 mai 1954.
Convenţia de la Haga a fost completată prin AP I, care, la art. 53, prevede
protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, interzicând atacul asupra
acestora sau utilizarea lor în operațiile militare.
Acțiunile militare se desfășoară în mediul înconjurător, provocându-i
schimbări care nu pot fi reparate cu ușurință, cu toate acestea, în prezent, nu există
o convenţie expresă care să guverneze protecţia mediului înconjurător pe timpul
desfăşurării acţiunilor militare.
Mediul natural, poate fi încadrat în rândul obiectivelor civilie, în AP I, la art.
35 alin. 3 fiind stabilite interdicţii exprese privitoare la protecţia mediului
înconjurător, nefiind permise acțiuni de luptă ce au fost gândite să cauzeze sau să
producă „pagube excesive, de durată şi grave mediului natural.”
Conform art. 55 din AP I războiul trebuie dus astfel încât mediul natural
înconjurător să fie protejat de distrugeri grave, întinse pe suprafețe mari și ale căror
efecte vor fi anihilate după o perioadă mare de timp. De asemenea, mediul
înconjurător este protejat de atacuri de tip represalii.
Echilibrul mediului înconjurător este unul fragil, un conflict major de scurtă
durată, dar cu o intensitate crescută, poate distruge un ecosistem creat în perioade
lungi de timp. Un astfel de caz îl întâlnim în Primul Război din Golf, care a
reprezentat cel mai mare dezastru natural creat de om printr-un conflict armat2, ale
cărui efecte sunt observate și astăzi.
Cu toate că nu s-au stabilit norme efective de protecţie a mediului, marea
majoritate a statelor au renunţat la a mai angaja anumite ţinte, ce îndeplineau
condiţiile legale pentru a fi atacate, dar care ar fi produs un impact major asupra
1 Unul dintre cele mai importante astfel de coduri este Codul de Conduită al Armatei Statelor Unite ale Americii, denumit şi Codul lui Leiber, ce a fost redactat în anul 1863 de către filozoful germano-american Franz Leiber. 2 În urma incendierii câmpurilor petrolifere au fost eliberate, astfel, în atmosferă cantităţi masive de hidrocarburi, iar scurgerile de produse petroliere cauzate ca urmare a bombardamentelor, au afectat profund zonele fertile ale râului Eufrat şi zonele de coastă din Irak, Kuweit şi Arabia Saudită.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 10 din 24
mediului înconjurător sau asupra vieţii oamenilor, cum ar fi: centrale nucleare,
hidrocentrale, sau fabrici producătoare de produse petroliere.
CAPITOLUL 2
MANAGEMENTUL ȚINTELOR ÎN ARTA MILITARĂ
Managementul țintelor este un proces ce are loc în etapa de planificare și
desfășurare a operațiilor militare și are ca scop sprijinirea comandanților în luarea
deciziilor, prin analizele oferite de către membrii statului major.
Pentru a putea înțelege complexul proces al managementului țintelor am
prezentat o evoluție obiectivelor care au fost considerate ținte în conflictele ce au
marcat cea de-a doua parte a secolului XX.
Arta militară a celui de-al Doilea Război Mondial a fost profund influenţată
de utilizarea aviaţiei. Aceasta a ocupat rolul principal, chiar strategic, în
planificarea operaţiilor, motiv pentru care am prezentat modul în care au fost
angajate de către SUA și Marea Britanie anumite ţinte considerate a fi strategice, în
cel de-al Doilea Război Mondial, cum ar fi: centrele industriale, petrochimii şi
câmpuri petrolifere, fabrici siderurgice, baze militare, fabrici de armament şi
muniţie. Moralul poporului german s-a deteriorat constant sub atacurile aeriene și a
acțiunilor de propagandă la care au fost supuşi.
Războiul Rece a reprezentat o perioadă de tensiuni geopolitice între SUA și
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) și aliații acestora. În anul 1956,
Componenta strategică a Aviaţiei SUA (SAC) a realizat un studiu – The SAC
Atomic Weapons Requirements Study for 1959, (Studiul SAC privitor la
necesităţile de arme atomice pentru anul 1959), acesta este unul din puţinele
documente de nivel strategic, din timpul Războiului Rece, pe care SUA a acceptat
să le declasifice.
Ţintelor strategice cuprinse în acest plan, erau foarte variate: aeroporturi
(militare şi civile), baze de rachete (atât cu caracter ofensiv, cât şi cele cu caracter
defensiv), puncte de comandă (militare şi guvernamentale care aveau capacitatea
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 11 din 24
de a sprijini direct Forţele Aeriene), depozitele în care erau ţinute armele nucleare,
elemente din industria nucleară, aeronautică şi petro-chimică. Întâlnim astfel cele
mai importante grupuri de ţinte pe care Pentagonul le elaborase în perioada
1950 – 1955: ţinte nucleare, forţe luptătoare clasice şi ţinte urbane industriale.
În ceea ce privește planurile de nivel strategic dezvoltate de către URSS și
statele membre ale Tratatului de la Varșovia, după căderea URSS au descoperite și
publicate mai multe planuri de invazie ale statelor membre ale Tratatului de la
Varșovia asupra țărilor vest-europene. Dintre acestea ne-am oprit asupra:
Operațiunii „Ocuparea orașului Lyon în nouă zile” și Operațiunii „Șapte zile până
la Rin”3.
Acestea urmau a se desfășura pe același principiu ca și cel utilizat de SUA,
prin bombardarea cu arme nucleare a unor orașe din Republica Federală Germană,
urmate de invazii terestre ale statelor aliate.
Managementul țintelor este utilizat în toate categoriile de conflicte, motiv
pentru care, după analizarea procesului de stabilire al țintelor în cadrul unor
conflicte cu caracter internațional, de aceea am analizat modalitatea în care acest
proces a evoluat în conflictele Kosovo și Irak.
Acţiunea militară din Kosovo, din anul 1999, a reprezentat cea mai intensă şi
susţinută operaţie militară ce a fost purtată în Europa de la sfârşitul celui de-al
Doilea Război Mondial. A fost prima operaţie în care NATO a utilizat forţa într-o
operaţie militară şi a fost prima intervenţie ce a avut ca scop protecţia umanitară a
unei populaţii, etnici albanezi.
Apariția unor noi tipuri de conflicte și modificările intervenite în climatul
internațional a dus ca vechile concepte privind războiul de uzură să fie înlocuite cu
operaţii bazate pe efecte.
Războiul din Kosovo, a fost ultimul conflict ce a urmat tiparele unei lupte
clasice – asemenea celor din Primul Război Mondial şi cel de-al Doilea Război
Mondial, acest lucru s-a datorat faptului că Iugoslavia era un stat industrializat, iar
3 În anul 2005, guvernul Polonez a declasificat și publicat mai multe documente, printre care și Planul „Șapte zile până la Rin”.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 12 din 24
forţele NATO s-au orientat spre ţinte strategice clasice, cum ar fi: industria de
rafinare a produselor petroliere, industria producătoare de muniţii, de vehicule
blindate, produse aeronautice şi căile de comunicaţie (atât cele clasice, cât și
comunicaţiile media).
În cadrul Primului Război din Golf atacurile au vizat „poziţii de lansare a
rachetelor şi a punctelor de comandă ale unităţilor şi marilor unităţi irakiene,
palatul prezidenţial, clădirea ministerului apărării, clădirea centrală a poştei şi
telecomunicaţiilor, baze de lansare a rachetelor sol-sol, aerodromuri militare,
fabrici de arme neconvenţionale, depozite de muniţii, centre de radiolocaţii şi
transmisiuni, poziţii de tragere ale artileriei antiaeriene şi rachetele sol-aer, unele
rafinării”4. De asemenea, au făcut obiectul atacurilor şi unităţi de elită ale Gărzii
Republicane irakiene, sisteme de apărare antiaeriană, concomitent cu efectuarea de
misiuni de recunoaştere.
Primul Război din Golf s-a desfăşurat conform principiilor clasice ale luptei,
obţinerea supremaţiei aeriene, bombardarea formelor de apărare irakiene și ultima
etapă invazia terestră, acest lucru nu a mai fost posibil în cadrul celui de-al Doilea
Război din Golf – Operaţia Iraqi Freedom (operaţia pentru eliberarea Irakului).
Din cele enunţate anterior observăm că modurile în care au fost planificate şi
desfăşurate cele două conflicte din Golf, sunt total diferite. În Primul avem un
conflict militar clasic, care respectă regulile de desfăşurare ale războiului, iar în cel
de-al Doilea avem parte de un conflict asimetric, în care Forţele Coaliţiei au
utilizat din plin avantajele tehnologice deţinute pentru a determina căderea
regimului lui Saddam Hussein.
CAPITOLUL 3 MANAGEMENTUL ȚINTELOR ÎN CADRUL
LUPTEI ÎMPOTRIVA TERORISMULUI
Operația Enduring Freedom prezintă, ca orice acțiune militară,
particularitățile sale. Faptul că suprafeței statului, a reliefului variat, predominant 4 Ion Safta – Războiul din Golf, Editura Militara, Institutul de istorie şi teorie militară, Bucureşti, 1991, p 100.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 13 din 24
muntos, a faptului că grupările combatante ale talibanilor şi ale Al-Qaida, nu
puteau fi diferențiați de necombatanţi, au făcut ca bombardamentele strategice,
desfășurate în conflictele anterioare, să nu poată fi executate, iar intervenţiile
aeriene să fie, cu toate că au predominat în faţa celor terestre, au fost limitate la
angajarea unor ținte de nivel operativ și tactic.
La câteva luni de la demararea conflictului, acesta a devenit unul de tip
insurgenţă – contra-insurgență, iar metodele tradiţionale de război s-au dovedit
ineficiente. Pentru a obține rezultatele dorite, țintele fizice au fost suplinite cu
sprijin oferit factorilor politici, economici, de securitate și de informații, în afara
intervenției fizice a forţelor armate.
Un factor ce a produs probleme în desfăşurarea operaţiilor a fost
identificarea combatanţilor, întrucât insurgenţii nu poartă uniforme, aceștia au fost
desemnați ca o „ameninţare probabilă şi identificată” (LIT – likely and identifiable
threat), astfel atacul se lansa doar dacă putea fi observată o intenție ostilă și se
creează o stare de pericol pentru combatant.
În cadrul conflictului dintre Israel și Hamas, un val masiv al actelor de
terorism a fost îndreptat împotriva statului Israel şi împotriva israelienilor, pentru
simplul motiv că sunt israelieni. Ca răspuns la aceste atacuri, Guvernul Israelian
foloseşte o politică de angajare selectivă şi precisă a ţintelor, prin lovituri
preventive letale faţă de teroriştii din Iudeea, Samaria, sau din Fâşia Gaza.
O altă formă de descurajare a atacurilor teroriste, săvârşite prin atentate
sinucigaşe, este reprezentată de dărâmarea caselor rudelor atentatorilor.
Considerăm că această practică încalcă articolul 20 din AP I 5 , care interzice
folosirea represaliilor.
În ceea ce privește conflictul dintre Israel și Hezbollah, în urma unui atac al
forțelor Hezbollah, Israel a lansat un atac fără precedent, bombardând toate bazele
care erau cunoscute a fi baze militare Hezbollah.
Pornind de la un atac efectuat de către o dronă tip Predator asupra unui
autoturism ce se deplasa pe teritoriul statului Yemen, în anul 2002, care s-a soldat 5 Art. 20: „Represaliile contra persoanelor şi bunurilor protejate de prezentul titlu sunt interzise.”
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 14 din 24
cu decesul a șase persoane, asupra cărora existau indicii temeinice că sunt afiliați
grupării Al-Qaida, opinia publică a luat contact cu ceea ce se numește lovire
selectivă a țintelor.
Ținând cont de natura asimetrică a prevenirii și combaterii terorismului, de
faptul că grupările teroriste au declarat că se consideră în război cu statele vestice,
cu toate că nu dețin baze militare sau alte obiective care pot face obiectul unor
atacuri de tip clasic, personalul acestora pot face obiectul unor atacuri legale,
conform normelor DOCA, fiind combatanți, cu toate că nu poartă uniformă
militară sau semn distinctiv, putem considera, că nominalizarea pe o listă de ținte
are rolul de a identifica și stabili că o anumită persoană este combatant.
Am prezentat un alt conflict asimetric, acela purtat cu ISIL și atacarea
câmpurilor petroliere deținute de aceștia. Crearea unui Stat Islamic şi asumarea
rolului de guvernare nu poate fi făcută decât dacă există venituri economice.
Asemenea unor alţi actori non-statali, o mare parte din veniturile ISIL sunt obţinute
din activităţi ilegale, cum ar fi contrabanda cu petrol. Putem astfel afirma că
atacurile asupra câmpurilor petrolifere pot fi considerate a fi legale, dacă acestea
sunt utilizate în mod efectiv de către forțele combatante.
CAPITOLUL 4 SELECTAREA ȚINTELOR DIN PERSPECTIVA DREPTULUI
OPERAȚIONAL AL CONFLICTELOR ARMATE
Selectarea și angajarea țintelor se desfășoară că respectarea normelor
DOCA, la finalizarea unui conflict sau a unei operații vor fi efectuate diferite
statistici menite să analizeze reușitele și insuccesele. Este de preferat ca pierderile
și pagubele incidentale să fie egale cu zero, sau cât mai mici, dar niciodată flagelul
războiului nu va afecta doar combatanții, de aceea este recomandat ca aceștia să
cunoască normele DOCA și să țină cont de ele în desfășurarea operațiilor militare.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 15 din 24
Din analiza mai multor studii efectuate pe fondul conflictelor din ultimele
secole6 observăm că în timpul Războaielor Napoleoniene raportul deceselor a fost
de aproximativ 3 la 1 în favoarea deceselor militarilor, iar acesta s-a depreciat
constant în favoarea deceselor civililor, în cel de-al Doilea Război Mondial,
ajungându-se la un raport de 1 la 2, iar în conflictele moderne acest raport este
mult mai mare7.
Ținând cont de cele prezentate în această teză, considerăm că avantajul
militar obţinut trebuie socotit la numărul de decese din cadrul forţelor proprii, la
numărul de combatanţi inamici decedaţi, la bunurile inamicului distruse, sau la
efectele viitoare, pe termen mediu şi lung ale unei astfel de acţiuni.
Privitor la uciderea persoanelor civile, opinăm că la nivelul actual, în cadrul
unor conflicte armate între state, persoanele civile vor fi protejate, coroborând
faptul că majoritatea statelor au ratificat Convenția de la Geneva IV, iar prevederile
AP I sunt considerate ca făcând parte din dreptul cutumiar, cu apariţia unor noi
tehnici de luptă care permit angajarea ţintelor cu precizie, chiar şi de la mari
înălţimi, fără a produce pierderi incidentale în rândul populaţiei civile.
Pentru limitarea efectelor colaterale în cadrul operațiilor militare trebuie să
se țină cont de următoarele principii: principiul necesității utilizării forței militare,
principiul umanitarismului, principiul distincției și principiul proporționalității.
În cadrul conflictelor armate ce sunt supuse normelor DOCA utilizarea forței
letale împotriva inamicului, este un lucru permis, indiferent de riscul pe care îl
prezintă acesta, excluzând, bineînțeles, cazurile în care acesta este scos din luptă
sau se predă. Cu toate acestea sunt stabilite reguli conform cărora beligeranții nu
pot dispune arbitrar de metodele avute la dispoziție pentru a vătăma inamicul.
Ținând cont de complexitatea conflictelor armate moderne, de ambiguitatea
unor norme DOCA, cât și de faptul că operațiile militare moderne se manifestă
6 Dintre care amintim: Sarkees M. R. şi Wayman F.W., Resort to War: a data guide to inter-state, extra-state, intra-state, and non-state wars, 1816–2007, editura University of Michigan, SUA, 2010; Stanley Greenberg şi Robert O. Boorstin – People On War: Civilians in the Line of Fire, I.C.R.C., 2001; Nese DeBruyne, Anne Leland – American War and Military Operations Casualties: Lists and Statistics, 2015; Milton Leitenberg în Deaths in Wars and Conflicts in the 20th Century, Cornel University, 2006. 7 Cifrele prezentate în aceste studii nu sunt identice, fiecare luând în considerare anumiți factori.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 16 din 24
prin efortul cumulat al mai multor state, pentru înlăturarea divergențelor apărute în
interpretare, restricțiile impuse combatanților sunt transpuse sub forma unor reguli
de angajare, care sunt mai accesibile pentru combatanți.
Operaţiile cibernetice reprezintă o nouă metodă de ducere a războiului, iar
marile armate acordă o atenţie deosebită acestui nou tip de ducere a războiului.
În cadrul acestui capitol am prezentat faptul că se poate crea un element de
diferenţiere între atacurile cibernetice și pot fi identificate trei categorii de ţinte: în
cadrul operaţiilor prin care se blochează anumite servicii, ţinta este chiar reţeaua
atacată; în ipoteza unor atacuri care doresc distrugerea sau alterarea informaţiilor,
putem afirma că ţintele sunt informaţiile ce se găsesc în reţea, nu reţeaua în sine; în
cele din urmă, dacă atacul urmăreşte obţinerea controlului asupra unor obiecte
fizice8, putem considera ca şi ţintă obiectul fizic, iar reţeaua este doar un mijloc
prin care acesta poate fi obţinut.
Conform celor prezentate în această lucrare, managementul țintelor a devenit
o activitate, preponderent dinamică, iar dezvoltarea tehnologică a creat
posibilitatea stabilirii unor nuclee de comandă inclusiv pentru operațiile
desfășurate la nivel tactic, iar statul major și consilierul juridic joacă un rol
important în sprijinirea comandantului în luarea deciziilor.
În procesul de management al țintelor comandantul este cel ce deține rolul
principal, dar acesta nu poate analiza și lua decizii de unul singur, fiind asistat de
un grup de sprijin.
Grupul (celula) de management al țintelor, este condusă de către șeful de stat
major, din acest grup mai fac parte: ofițerul din structura informații, ofițerul din
structura operații, iar „în funcție de necesități, în această echipă, la punctul de
comandă mai pot fi incluși: meteorologul; ofițerul cu aviația; chimistul; ofițerul cu
lupta radioelectronică; genistul; șeful cercetării artileriei; ofițerul de legătură cu
8 Preluarea controlului asupra unui site de lansare a unor rachete, sau controlarea unor ecluze.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 17 din 24
forțele aeriene; ofițerul de apărare antiaeriană; ofițerul cu relațiile civil-militari și
consilierul juridic.”9
Consilierul juridic reprezintă un element cheie în echipa de sprijin a
comandantului în timpul operațiilor militare moderne în general și în
managementul țintelor, în particular.
În cadrul operațiilor sub egida NATO, consilierilor juridici li se solicită să
găsească răspunsurile problematicilor în legislația națională și în deciziile
instanțelor naționale.
Rolul consilierului juridic este acela de a oferi asistență juridică specializată
comenzilor de la nivelul diferitelor eșaloane pe parcursul desfășurării operațiilor
militare. Pentru a reuși în câmpul de lupă modern, consilierul juridic trebuie să
poată îndeplini mai multe roluri: cel de avocat, de consilier de etică și de sfătuitor
al comandantului.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Această lucrare a fost gândită pentru a pune la dispoziţia autorităţilor
militare un instrument de cunoaştere şi aplicare privitor la managementul ţintelor.
Încercând să dăm un răspuns întrebărilor apărute în diferitele teatre de operaţii,
lucrarea a evidenţiat nu numai dispoziţiile formale ale actelor normative specifice
acestui domeniu ci şi unele neajunsuri ale procesului de stabilire al ţintelor.
Din cele prezentate în teză considerăm că se poate desprinde concluzia
conform căreia stabilirea şi identificarea obiectivelor militare în cadrul conflictelor
militare moderne a devenit o activitate cu algoritmi clar stabiliţi, în normele DOCA
identificându-se caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească un obiectiv
(natură, amplasare, destinaţie sau utilizare) pentru a fi considerat un obiectiv
militar legal.
9 Alexandru Ciocan și Mircea Mudura, Procesul de planificare și luare a deciziei de comandă privind determinarea și angajarea obiectivelor prin focul artileriei cu tragere indirectă – Targeting,Gândirea Militară Românească, nr. 3, 2001, p. 31.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 18 din 24
Legea conflictelor armate oferă protecţie pentru militarii din servicii
medicale, servicii medicale civile, umanitare, religioase personal şi obiecte,
protecţiei civile, bunurilor culturale sau locuri de cult, lucrărilor sau instalaţiilor
care conţin forţe periculoase, zone demilitarizate, dar acestea trebuie amplasate în
afara zonelor de efectuare a operaţiilor, iar forţele statului aparţinător să se abţină
în a le folosi pentru a obţine un avantaj militar.
Opinăm că nominalizarea unei persoane pe o listă a țintelor, nu poate fi
considerat a fi un act de asasinat, ci ar trebui văzut ca stabilirea apartenenței acelei
persoane la o grupare.
Cu toate că desemnarea ca ţinte a câmpurilor petrolifere deţinute de către
ISIL, ridică numeroase semne de întrebare, opinăm că acestea pot fi considerate
ţinte dacă sunt utilizate, în mod direct, de către şi pentru, forţele luptătoare ISIL,
dar în ipoteza în care acestea sunt operate de către persoane ce nu participă direct
la ostilităţi acestea ar trebui considerate bunuri civile şi nu ar trebui atacate,
conform normelor DOCA.
Opinăm că nu poate fi stabilit un raport „matematic” pentru a se putea
determina ceea ce este excesiv în raport cu avantajul militar obţinut. Anterior
lansării oricărui atac trebuie să se asigure îndeplinirea tuturor prevederilor ce
compun DOCA, astfel populaţia civilă şi bunurile cu caracter civil trebuie protejate
în permanenţă, având în vedere că regulile fundamentale stabilesc faptul că aceştia
nu pot fi obiectul unor atacuri, iar în cazul apariţiei unor pierderi, acestea trebuie
reduse la minim.
Noul „câmp de luptă” – mediul cibernetic, oferă şi el noi categorii de ţinte,
reţele de calculatoare, puncte de comandă şi control, radare şi considerăm că şi
acestea trebuie să li se acorde atenţia cuvenită. Pentru ca un atac cibernetic să fie
considerat legal aceste trebuie să fie îndreptat împotriva unor obiective şi ţinte cu
caracter militar.
Managementul țintelor nu este realizat doar de către o persoană,
comandantul, este un proces de echipă, la care participă mai mulți militari, cu toate
că decizia finală aparține comandantului, aceasta este luată în urma unei analize
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 19 din 24
temeinice efectuată de către specialiști din domenii variate. Ofițerii de stat major
sunt sprijiniți și consiliați de către consilieri juridici, care au sarcini în toate
ramurile armatelor, pornind de la redactarea contractelor, ajungându-se până la a
face parte din celule specializate, ca cea de management al țintelor.
Consilierul juridic trebuie să fie un promotor al respectării normelor și
valorilor internaționale, promovând respectarea normelor DOCA și
comportamentul etic.
Din cele prezentate în prezenta cercetare, considerăm că se poate desprinde o
concluzie generală, în sensul că stabilirea obiectivelor militare a devenit un proces
în care trebuie implicate mai multe categorii de personal. Modificarea normelor
internaţionale face ca anumite acţiuni militare, ce au fost considerate legale într-un
anumit context, ulterior şi într-un alt context, să devină acţiuni ce încalcă normele
DOCA.
Având în vedere aceste concluzii, formulăm o serie de propuneri menite să
îmbunătățească activitatea de management al țintelor în cadrul operațiilor militare:
• continuarea activităților de evidențiere și clasificare a obiectivelor militare,
cât și a celor protejate, astfel încât acestea să țină pasul cu evoluția acțiunilor
militare actuale, astfel încât persoanele care nu participă la ostilități să nu aibă de
suferit;
• valorificarea lecțiilor învățate provenite din conflictele anterioare, în
planificarea și desfășurarea celor prezente;
• respectarea cu strictețe a normelor DOCA, chiar și în situațiile în care
inamicul încalcă flagrant aceste norme.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 20 din 24
BIBLIOGRAFIE (selectivă)
I. CONVENȚII INTERNAȚIONALE, LEGI, ORDONANȚE SI
HOTĂRÂRI DE GUVERN
1. Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea
Generală a Organizației Națiunilor Unite, 1948;
2. Convenția de la Geneva pentru îmbunătățirea sorții răniților și
bolnavilor din Forțele Armate în campanie, 1949;
3. Convenția de la Geneva pentru îmbunătățirea sorții răniților, bolnavilor
și naufragiaților forțelor armate pe mare, 1949;
4. Convenția de la Geneva pentru protecția persoanelor civile în timp de
război, 1949;
5. Convenția de la Haga, pentru protecția bunurilor culturale în caz de
conflict armat, 1954;
6. Protocolul I Adițional la Convențiile de la Geneva din 1949 privind
protecția victimelor conflictelor armate internaționale, 1977.
II. REGULAMENTE ȘI INSTRUCȚIUNI MILITARE ROMÂNEȘTI
1. *** D.I.U. - 1, Manualul pentru instruirea militarilor în Drept
internațional umanitar, Ploiești, 2005;
2. *** Doctrina Armatei României, 2011;
3. *** Doctrina pentru managementul întrunit al țintelor, 2016;
4. *** Doctrina privind participarea la operaţii multinaţionale împotriva
insurgenţei, 2012;
5. *** Manualul de planificare al operaţiilor, 2011;
6. *** Manualul pentru managementul ţintelor, 2012.
III. REGULAMENTE ȘI INSTRUCȚIUNI MILITARE STRĂINE
1. *** AJP-3.4.4, Counterinsurgency (COIN), NATO, 2011;
2. *** AJP-3.9, Allied Joint Doctrine for Joint Targeting, NATO, 2007;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 21 din 24
3. *** Conceptul UE privind folosirea forței în operațiile militare conduse
de UE, ediție 2014;
4. *** FM 1-04, Legal Support to Operational Army, SUA, 2013;
5. *** FM 3-60, The Targeting Process, SUA, 2010;
6. *** JP 1-04, Legal Support to Military Operations, SUA, 2016;
7. *** JP 3-60, Joint Targeting, SUA, 2013;
8. *** Joint Fires and Targeting – Student Guide, Joint Targeting School,
SUA, 2014;
9. *** JWP 3/46, Legal Support to joint operations, Marea Britanie, 2005;
10. *** Law of War Manual, Departamentul de Apărare al SUA, 2015;
11. *** MC 362/1 – Reguli de angajare ale NATO, ediția 2003.
IV. LUCRĂRI DE AUTORI ROMANI
1. Dediu C., Aspecte juridice ale elaborării regulilor de angajare pentru
operațiile multinaționale, disponibil pe www.arduph.ro.
2. dr. Bădescu St., Impactul acţiunilor militare asupra mediului;
3. col. Ciocan A. şi lt. col. Mudura M., Targeting, în Gândirea Militară
Românească nr. 3, 4 şi 5, 2001;
4. col. (r.) prof. univ. dr. Dragoman I. şi asist. univ. Ungureanu D., Regulile
managementului ţintelor, în dreptul conflictelor armate, în Pro Patria
Lex, volumul XIV, Bucureşti, 2015.
5. mr. drd. Moldovan L. şi gl. mr. (r.) prof. univ. dr. Neagoe V., Utilizarea
procesului de Targeting în cadrul planificării şi desfăşurării operaţiilor,
în Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” nr. 2, Bucureşti,
2015.
V. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI
1. Abrahams F., Current Issues in Occupation Law: 2003 Civilian Deaths
in Bagdad, în International Law Studies, vol. 81, SUA, 2006;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 22 din 24
2. Baker J., Judging Kosovo: The Legal Process, the Law of Armed
Conflict, and the Commander In Chief, în International Law Studies, vol.
78, US Naval War College, SUA, 2002;
3. lt.col. Daxon E. şi cpt. Musk J., Assessment of the Risks from Imbedded
Fragments of Depleted Uranium, în Armed Forces Radiobiology
Research Institute, SUA, 1993;
4. Epps V., Civilian Casualties in Modern Warfare: The Death OF the
Collateral Damage Rule, în Georgia Journal of International and
Comparative Law, SUA, 2013;
5. Henckaerts J. M. şi Doswald-Beck L., Customary International
Humanitarian Law, Volume I: Rules, International Committee of the Red
Cross, Marea Britanie, 2009;
6. Kugler R., Operation Anaconda in Afghanistan – A Case Study of
Adaptation in Battle, National Defence University, Washington, DC,
SUA, 2007;
7. Leitenberg M., Deaths in Wars and Conflicts in the 20th Century, Cornel
Univesity, 2006;
8. Roberts A., Air Power, Accuracy, and the Law of Targeting: Why No
Brave New World?, în International Law Studies, vol. 80, US Naval War
College, SUA, 2006;
9. Roberts A., Lives and Statistics: Are 90% of War Victims Civilians?, în
Survival vol. 52 nr. 3, SUA, 2010;
10. Wiliams W., Multinational rules of engagement: caveats and friction, în
The Army Lawyer, SUA, 2013;
VI. SURSE WEB
1. https://www.doctrine.af.mil/;
2. http://www.gao.gov;
3. http://www.icrc.org;
4. http://www.iss.europa.eu;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 23 din 24
5. http://justsecurity.org/;
6. http://necrometrics.com;
7. https://www.wsj.com/europe.
VII. REVISTE
1. Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2010 – 2018;
2. Buletinul de Teorie Militară al Forțelor Terestre, 2010 – 2018;
3. Canadian Military Journal, 2013 – 2018;
VIII. DOCUMENTE DE REFERINȚĂ
1. *** Comentarii asupra Protocolului Adițional I, Comitetul Internațional
al Crucii Roșii;
2. *** European External Action Service, Avoiding and Minimizing
Collateral Damage in EU-led Military Operations Concept, Belgia,
2016.
3. *** HPCR, Manual on International Law Applicable to Air and Missile
Warfare, SUA, 2010;
4. *** Manualul de la Tallinn 2.0 privitor la Dreptul internațional aplicabil
operațiilor cibernetice, Cambridge University Press, Marea Britanie,
2017.
5. *** The Handbook of International Humanitarian Law, a doua ediție,
2009.
6. Department of Defense, The SAC Atomic Weapons Requirements Study
for 1959, 1956 Washington DC, SUA, 1956.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT 24 din 24
LISTA ANEXELOR
• Anexa nr. 1: Semne convenţionale distinctive;
• Anexa nr. 2: Harta celor mai importante ţinte, conform studiului SAC;
• Anexa nr. 3: Lista ţintelor strategice ce se găseau în România, conform
studiului SAC;
• Anexa nr. 4: Bombardamentele SUA și decesele din rândul populației
civile, în Afganistan;
• Anexa nr. 5: Persoane ce s-au aflat pe lista țintelor de angajări selective
• Anexa nr. 6: Structura unei grupări teroriste;
• Anexa nr. 7: Lista deceselor suferite de armata SUA în marile conflicte ale
ultimului secol;
• Anexa nr. 8: Decesele survenite în războaiele secolului XX;
• Anexa nr. 9: Relația dintre ROE și DOCA;
• Anexa nr. 10: Structura unui punct de comandă de nivel divizie sau corp de
armată;
• Anexa nr. 11: Extras din instrucțiunile privind activitatea legislativă și de
asistență juridică în MApN, aprobate prin ordinul ministrului apărării
naționale nr. M75 din 2009.