Transcript
Page 1: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 1/346

Page 2: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 2/346

confesiuni/

Page 3: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 3/346

Page 4: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 4/346

«... Oricine ai , tu, cel pe care destinul încrederea mea te-au făcut judecătorul tui caiet, te conjur, prin nenorocirile le, prin simţirea ta şi în

Page 5: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 5/346

numele întregii speţe umane, să nu distrugi o scriere folositoare şi unică, cepoate sluji ca primă piesă de comparaţie pentru studiu! oamenilor, care,desigur, rămîne încă să e început, şi de a nu-mi lipsi cinstirea memoriei desingurul monument exact al caracterului meu, care să nu fost des gurat decătre duşmanii mei .

.- . ".O#$$%&#'isările unui (oinar singuratic )pu*licate în +olumul al ediţiei de faţa sînttraduse de i(ail ora.

%&0- &12#%$ "O#$$%&#1onfessions 3o.nc 4i*fairie 5ion, 5aris"O#$$%&# 6 5O"3"%3 7 0 5"O8 49

1onfesiunile lui ean- ac:ues "ousseau apar, acum, pentru prima dată înlim*a rom;nă, într-o traducere integrală. &semenea întîr<iere poate să parăinexplica*ilă, dacă ea nu şi-ar a+ea, totuşi, explicaţiile sale.

"ousseau a fost multă +reme, şi cu o tiranică persistenţă, monopoli<at de

sociologi şi pedagogi, datorită conţinutului lucrărilor sale cu tematicăeducati+ă, ind considerat unul, dacă nu cel dinţii, dintre cei ce au formulatprincipiile ce alcătuiesc sistemul de instruire ci+ică şi morală ă omuluimodern. înaintea artistului, înaintea scriitorului, înaintea omului "ousseau,era pus gînditorul "ousseau 6 autorul 1ontractului social şi al lui %mil, operece-i confereau un prestigiu nede<minţit prin +aloarea ideilor şi prin

îndră<neala soluţiilor preconi<ate, apărînd cu ade+ărat re+oluţionare pentrumomentul cînd au fost ela*orate. 5rin- tr-un consens tacit, poate şi dintr-oprejudecată perpetuată de apărătorii moralei o ciale, omul "ousseau,autenticul, +erita*ilul "c sseau, acela care ne este înfăţişat în 1onfesiuni,era ţinut în um*ră, deoarece nu era la înălţimea prototipului uman <ugră+it

de el însuşi în lucrările lui teoretice. 1usururile personajului ean- ac:ues nucorespundeau totdeauna, ca +aloare, calităţilor gînditorului "ousseau, şitendinţa era să se păstre<e o legendă conformă cu însuşirile celui din urmă,fără ; puse în e+idenţă slă*iciunile celui dintîi. &ici se a=ă, credem, cau<apentru care 1onfesiunile nu s-au *ucurat de circulaţia celor-'lalte lucrări ale lui "ousseau, şi pentru care ele nici n-au fost traduse pînăacum in lim*a rom;nă.

O simplă coincidenţă, cu totul întîmplătoare, face, în sc(im*, ca apariţialor în lim*a noastră să se producă exact la două +eacuri de cînd au fostscrise. $e poate spune, deci, că acea tî tardi+ă traducere consemnea<ă nunumai a*olirea unei lungi ignorări, dar şi cele*rarea unei opere care, la ceidouă sute de ani ai ei, se do+edeşte a atu de puţin caducă şi deţine in locde frunte în 1ompartimentul literaturii memorialistice mode rne, pe care ainiţiat-o şi o înrîureşte încă profund.>. 0umele lui "ousseau este cel mai adine înrădăcinat în conştiinţa lumiimoderne, deoarece nici un alt scriitor din timpurile mai noi n-a exercitat oin=uenţă mai directă şi n-a stîrnit dispute mai aprinse. "ousseau apare pe

Page 6: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 6/346

ecranul istoriei moderne ca un precursor, ca un docuinar, ca un re+oluţionar,ca un profet, fără ca el să aspirat la +ieuna din aceste misiuni şi fără caopera lui să ai*ă tonul sau am*iţia instaurării unor dogme a*solute. %l nu ană<uit să e decît cel mult un judecător al +eacului său şi singura lui pasiunea fost aceea de a se cunoaşte pe el însuşi, de a se anali<a, de a se descrie

pînă în cele mai mici şi mai o*scure mişcări su=eteşti, mergînd adesea pînăla de<+ăluirea unor situaţii ina+ua*ile, cu scopul de a arăta cau<.ele caredetemtină manifestările rii omeneşti şi de a oferi un exemplu +iu desprefelul cum indi+idualitatea umană poate înrîurită în *ine sau în rău dcfactorii existenţiali exteriori. 7ar tocmai prin aceasta radiogra ere a +eaculuisău şi a lui însuşi, pornită dimr-o excesi+ă patimă de ade+ăr şi dintr-un înaltspirit etic, "ousseau a de+enit un magician ?şi un rapsod al inţei umane înceea ce ea arc mai esenţial şi mai etern +ala*il.

Opera sa propriu-<isă, de gîndire şi creaţie, care i-a adus o mare faimă încă din timpul +ieţii 6 şi care se poate reduce la trei lucrări importante @1ontractul social, primul tratat de so-

ciologie modernă,- %mil, primul manual de pedagogie, şi 0oua Aeloi<ă,primul roman de 8actură şi coloratură romantică 6 aie un neîntreruptcaracter auto*iogra c. "epertoriul ideilor şi c(iar al anecdoticii este destul deredus în ansam*lul acestor lucrări, tematica se repetă în general de la una laalta, ţesătura episodică porneşte de la aceleaşi date concrete ale experienţeipersonale, dar patosul ce le stră*ate, elanul liric ce le însu=eţeşte şi mai alesacel glas al sincerităţii desă+îrşite prin care scriitorul îşi expune şi susţineconcepţiile au produs asupra contemporanilor şi urmaşilor săi efectul unuiexorcism literar fără egal.

B *ate acestea 6 idei, +i*raţie lirică, sinceritate 6 au re+oluţionai înade+ăr optica politică, artistică şi morală a +eacului său, adueîndu-i lui

"ousseau o popularitate şi un prestigiu con rmate c(iar de cele maistrălucite spirite ale %uropei din +remea sa sau din timpurile imediaturmătoare. 'oluiire, care n-a fost niciodată un adept al concepţiilor lui"ousseau, spunea despre el, cu ricancric, că este Cun mi<antrop su*limD E$c(iller, entu<iasmat de ideile Cmarelui 1etăţeanD, a scris acea cunoscutăOdă lui "ousseau E Foet(e, referindu-se la in=uenţa exercitată de "ousseauasupra gîndirii şi sensi*ilităţii +eacului al G' lea, declara că Co lume sesfîrşeşte cu 'oltaire, o altă lume începe cu "ousseauD, 5osţeritatca i-a păstrataceeaşi admiraţie neprecupeţită. 'ictor Augo, făcînd alu<ie la un faptparadoxal din +iaţa autorului lui %mil, enunţa că C"ousseau şi-a renegatcopiii, dar a adoptat poporulD E 3olstoi a+ea un cult pentru "ousseau şi-i purtamedalionul îa gît E în sfîrşit, în +remea noastră, Cra natulD jean 1ocleau, înaparenţă cel mai puţin indicat să-şi descopere +reo a nitate cu *ucoliculautor al 'işinilor unui (oinar singuratic, intr-un studiu în care îşi propunea săelucide<e Cenigma lui ean- ac:uesD, îi acorda epitetul de C"ousseauadora*ilulD.

1u toate acestea, ean- ac:ues "ousseau a suferit enorm în timpul +ieţii,ind con+ins că nu este înţeles de semenii lui şi că se creea<ă o imagine

falsă despre ade+ărata sa persoană. %l Ca murit cu altă imagine despre el

Page 7: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 7/346

însuşi decît aceea pe care i-a păstrat-o posteritateaD, conc(ide pe dreptcu+înt un'*iogr.il rom;n, care i-a consacrat nu de mult o amplă şi su*stanţialamonogra e. ? 1onştient de +aloarea sa ca scriitor şi gînditor, conştient

totodată de interesul stîrnii de scrierile lui în lumea literaţilor şi lo<o lor,dincare tocmai se retrăsese,el a+ea în permanenţă sentimentul 6 şi nu cu totul neîndreptăţit 6 ca era

judecat altfel decît ar tre*uit să e. C5rintre contemporanii mei sînt putinioameni al căror nume sa e mai cunoscut în %uropa, dar a cărorindi+idualitate să e mai ignoratăD. &ici se a=ă principalul mo*il care l-a

îndemnat să-şi scrie 1onfesiunile, operă cardinală, ce constituie punctul depornire al memorialisticiimoderne şi al literaturii artistice

în genere din ultimele două +eacuri, şi care-i asigură autorului ei perenitatea, mai mult decît celelalte lucrări intrate în sectorulmu<eisticii literare, unde nu mai sînt frec+entate decît de erudiţi, pentru

conţinutul şi conturul lor didactic.>'iaţa lui "ousseau este +iaţa unui inadapta*il şi a unui om extrem de

suscepti*il, care nu şi-a găsit nicăieri locul şi a refu<at B cu dîr<.enie orice felde ser+itute socială sau spirituală. $-a născut !a HI iunie BJBH, la Fene+a,dintr-o familie pe linie paternă de origine france<ă. #nul din strămoşii lui,7idicr "ousseau, +enise în prima jumătate a +eacului al G' -lea să continuela Fene+a negoţul de +inuri, practicat de tatăl său la 5aris, de unde fusese,se pare, i<gonit. 7idier "ousseau a căpătat cetăţenia geno+e<ă şi a fostadmis în *urg(e<ie, ?a BKKK. Lunicul şi tatăl lui ean- ac:ues au fost însăceasornicari. ama lui, $u<anne "ernard, era nepoata 6 şi nu ica, aşa cum

se arată în 1onfesiuni 6 unui pastor protestant. %a a murit la <ece <ile dupănaşterea celui de-al doilea u, întîmplare funestă ce-B determina pe"ousseau să spună @ C5e mama am costat-o

B 7umitru sac @ ean-Mac:ues "ousseau. 1olecţia COameni de seamăD,%ditura 3ineretului, Lucureşti, BN .+iata, si naşterea mea a fost prima dintre nenorocirile meleP. 3atăl său, saac"ousseau, s-a îngrijit în primii ani de creşterea şi educaţia u@, citirtdu-i

romane dea+enturi şi 'iciile lui 5iti-tarc(, r;rţi te au tre<it în copil 6 care n-a urmat niciodatăcursuri şcolare 6 gustul pentru lectură şi admiraţia pentru personajele ciontepilduitoare @ , .a şaQc ani 5lularc* îmi că<u în /mint@ la opt am îl ştiam pedinafarăD. 7ar saac "ousseau era un om cu o re cam iute, cereacţiona uşor la cea maimică le<are a mîndnei, şi in BJHH, în urma unui duel cu unanume FainierE căpitan de gardă, a tre*uit să fugă din Fene+a, spre a scăpade înc(isoarea şi de amenda la care fusese condamnai. Lăiatul a trecut su*tutela unc(iului sau Lernard, care l-a încredinţat pastorului 4am*ercier, laLosseR, unde a suportat, timp de doi ani, împreună cu un +ăr al lui, sis -eroulde educaţie al pastorului ce nu era întru toiul pe placul tinerilor, ele+i. în

Page 8: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 8/346

sc(im*, +iaţa la Los-.eR, în mijlocul naturii, i-a stîrnit lui "ousseau, încă dincopilărie, dragostea pentru pri+eliştile campestre, ce nu se +a mai stingeniciodată în su=etul său. tn- toic la Fene+a, eSte dat să facă ucenicie la ungra+or. 1ondiţiile de trai la noul lui stăpin sini insuporta*ile, restricţiiledomestice şi pri+aţiunile de li*ertate altornînd cu dese pedepse corporale.

îtur-o duminică, <i de repaus, a ieşit să se plim*e în afara oraşului, dar întîr<iind pe cîmp, seara, a întoarcere, a găsit porţile cetăţii înc(ise, indne+oit să-şi petreacă, noaptea su* cerul li*er. &runci, de teama sancţiuniloraspre ce-B aşteptau la gra+or, a luat (ol;rîrea să fugă în lumea largă.Făseşte adăpost la preotul din 1on gnon )un sat la două leg(e de Fene+a ,căruia îi declară că doreşte să treacă lă catolicism. 5reotul, domnul de5ont+erre, îi dă în acest sens o scrisoare Tde recorrrandaţie către doamna deUarens din &nnecR, care, printre alte atri*uţii, mai mult sau mai puţinsecrete )primea o CpensieD din partea regelui $ardiniei în sc(im*ulinformaţiilor@ pe care le procura despre afacerile de la curtea 8ranţei , o a+eaşi pe aceea de a con+erti la catolicism su=etele CrătăciteD. în <iua de 8lorii

BJHI, "ousseau o cunoaşte pem-doamna de Uarens, îi împărtăşeşte intenţia lui, iar aceasta, prin relaţiile ei îltrimite la şcoala cate(umenilor din 3orino. 7upă patru luni de şedere aici este*ote<at, însă, de<gustat de ceea ce +ă<use la primele contacte cu am*ianţacatolicismului, renunţă la cariei a ecle<iastica ce i se propusese şi începe o+iaţă de +aga*ondaj în 3orino, încercînd tot felul de tri*ulaţii spre a-şi cîştigaexistenţa E se angajea<ă ca +alet, ca lac(eu, ca preceptor în diferite case,fără să rămînă nicăieri prea mult. în cele din urmă se reîntoarce la doamnade Uarens, sta*ilită acum la 1(am*er+. se găseşte o sluj*ă la cadastru,unde nu înt;lneşte mediul şi atmosfera conforme cu aspiraţiile lui, şi o

părăseşte şi pe aceasta, pentru a se consacra preocupărilor mu<icale, la careera încurajat de ocrotitoarea lui. în BJVH ajunge la 5aris, cu sprijinul doamneide Uarens, şi pre<intă la &cademia de ştiinţe un sistem nou de notaremu<icală, întocmit de el. $uccesul este sla*, în sc(im* face cunoştinţa unoroameni de litere, se împrieteneşte cu 7iderot, pătrunde în saloane, ia contactcu lumea literară a 5arisului, se încadrea<ă în stilul ei de +iaţă mondenă, deşi

înclinările lui su=eteşti se potri+esc atît de puţin cu o astfel de existenţă. înBJVW este numit în funcţia de secretar al am*asadorului 8ranţei la 'eneţia,unde acti+ea<ă un an, apoi, neîmpăcîndu-se cu metodele de lucru şicaracterul şefului său, se ceartă cu el în termeni +iolenţi, şi se reîntoarce la5aris. 7oamna 7upin, soţia unui fermier general, îl angajea<ă ca secretar,dcsc(i<îndu-i astfel uşile cercurilor înalte. între timp, prin BJVK, o cunoaştepe 3(erese 4e+asseur, o femeie simplă, neculti+ată, ser+antă la (otelul undelocuieşte, de care îşi leagă pentru totdeauna +iaţa, a+înd cu ea cinci copii, pecare-i depune la 4eagănul copiilor a*andonaţi. în BJKX, la +îrsta de WI de ani,

îşi descoperă +ocaţia de lo<of şi scriitor. 5u*lică 7iscursul asupra ştiinţelor şianelor, prima lucrare ce atrage atenţia asupra numelui său, adueîndu-i ofaimă răsunătoare. 7ar acest succes îl determină să-şi pună +iaţa în acord cuprincipiile expuse în 7iscursul său, o rupe cu lumea saloanelor, se instalea<ă

Page 9: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 9/346

împreună cu 3(erese într-o mansardă şi-şi cîştigă existenţa fă- cînd copiimu<icale. 7e<gustat de +iaţa pari<iană şi de mora-G+urile din lumea literară, în BJKV pleacă la Fene+a, unde este primit cu marecinste ţi i se îngăduie să se reîntoarcă la religia părinţilor săi, la

protestantism. în BJKK pu*lică a doua lucrare, 7iscursul asupra originiiinegalităţii dintre oameni, ce-i $jtoreşte cele*ritatea. #na din admiratoarelelui, doamna d9%pi- naR, îi oferă drept locuinţă pa+ilionul numit %rmitage dinparcul castelului ei de la 1(e+rette, unde "ousseau găseşte o am*ianţăcorespun<ătoare dorinţelor lui de a duce o +iaţă simplă şi liniştită în mijlocul+răjilor naturii. în timpul şederii a %rmitage o cunoaşte pe doamnad9Aoudetot, de care se îndrăgosteşte, şi această idilă îi stimulea<ă fante<iacreatoare. 3ot aici începe redactarea celor trei mari opere la care +a lucra cusîrguinţă cîţi+a ani @ %mil, 1ontractul social şi 0oua Aeloi<ă. 7ar tocmai înacest mediu atît de prielnic pentru meditaţie şi lucru, se consideră (ulit şipersecutat de prietenii lui, 7iderot, Frimm, d3 ol*ac( şi alţii, care, în

înţelegere cu protectoarea sa, ur<esc .împotri+a lui Cnegrele conspiraţiiD ce-Bfac să părăsească %rmitage-ul, la sf;rşitul lui BJKJ. areşalul de 4uxem-*ourg îi acordă a<.il la castelul din ontmorcncR, unde "ous- seau îşi terminăcele trei opere, care sînt tipărite aproape simultan în BJ B şi BJ H.5arlamentul ordonă însă con scarea lui %mil şi lansea<ă un ordin de arestare

împotri+a autorului. "ousseau se +ede o*ligat,. să părăsească 8ranţa şi să serefugie<e în %l+eţia, dar nu. l-a Fene+a, unde se extindeau măsurile deurmărire ale 5arlamentului pari<ian, ci în diferite localităţi din regiunea Lernei6- Y+erdun, otiers, insula $aint-5ierre 6 unde ostraci<ările nu slă*esc şi deunde este mereu i<gonit. n BJ refu<ă ocrotirea regelui 5rusiei şi acceptăin+itaţia lo<ofului 7i+id llume de a se exila în &nglia, deşi nu a+ea nici o

simpatie pentru această ţară. n curînd, se simte şi aici persecutat, se ceartăcu Aume, pe care-B acu<ă că l-a c(emat în &nglia Cca să-l de<onore<eD, şi ia(otăr;rea dc a reintra în 8ranţa, m ciuda măsurilor de urmărire aleautorităţilor france<e. $u* numele fals de ean- osep( "enou rătăceşte prindi+erse oraşe, pînă în iJJX cînd, piin protecţia prinţului de 1onţi şi datorităfaptului că ducea acum o +iaţă re<er+ata, i se admite să seGsta*ilească la 5aris. 0u mai are nici un c(ef de lucru, este *ă- trîn şi *olna+,totuşi în aceşti ani de CexilZ pari<ian, scrie ultimele lucrări, 7ialogurile şi'isările urmi (oinar singuratic, menite să apară postum şi care sînt ocompletare a 1onfesiunilor, scrise ce+a mai înainte. 5e lîngă suferinţelemorale, agra+ate în această perioadă, "otisseau şi-a trăit cei din urmă ani ai+ieţii în mart lipsuri materiale, la care se adăugau durerile *olii lui cronice )omaladie a căilor urinare de care suferea de la naştere ce>l c(inuiau tot maimult. în primă+ara lui BJJI, unul din admiratorii lui, marc(i<ul de Firatdin,spre a-i uşuta existenţa, de+enită precară la 5aris, îl transportă la castelulsău din %rmenon+ille, unde "otisseau a murit, la H iulie BJJI, de un atac deapoplexie. & fost înmormîntat, conform dorinţei lui, în nsula 5lopilor dinparcul acelui castel. în BJNV rămăşiţele lui pămînteşti au fost transferate la

Page 10: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 10/346

5ant(eon, ca o reparaţie postumă a memoriei şi numelui său, ce se impunea în mod logic o dată cu i<*înda re+oluţiei de la BJIN.>

în afară de cîte+a momente de *ucurii- sporadice cunoscute in primatinereţe 6 şi care se datorau nu atît unor împrejurări de ordin o*iecti+, cit

efu<iunilor imaginaţiei lui, predispusă totdeauna să exalte şi să resoar*ă cuintensitate elementul euforic al întîmplărilor 6 şi în afară de foarte scurtaperioadă de CmondenitateD din epoca pari<iană a contactelor cu lumeasaloanelor şi cu repre<entanţii de frunte ai intelectualităţii timpului, "ousseaua a+ut una dintre cele mai umile existenţe şi a fost, prin propria lui +oinţă,omul cel mai solitar al +eacului său. 7ar acest i<olat a+ea să exercite prinideile lui şi prin consec+enţa o*stinată cu care le-a susţinut, ca şi prin formaartistică în care le-a îm*răcat, o in=uenţă co+îrşitoare asupracontemporanilor, de+enind magul al cărui no*il stindard ajunsese să-lum*rească pe acela al ponti lor şi al su+eranilor.

"ousseau a fost un i<olat în sensul delimitării la coordonatele *iogra ei lui

ci+ile E raportată la coordonatele istorice şi spirituale ale +eacului, pre<enţalui este a*solută şi acoperă[aproape în întregime parametrii acestui +eac. 0ăscut cu trei ani înainte demoartea lui 4udo+ic al Gl'-lea, moment ce marc(ea<ă pe planul mutaţiilorideologice începutul secolului al G' -lea, s-a stins din +iaţă cu unspre<eceani înainte de i<*ucnirea re+oluţiei *urg(e<e din 8ranţa, in +îl+ătăile căreia se

înc(eia acest +eac. 8iu legitim, aşadar, al +eacului său, crescut şi (rănit cuideile puse în circulaţie acum, "ousseau se +a a rma ca unul din exponenţiistrăluciţi ai transformărilor petrecute în acel timp. 4a aceasta se adaugăfaptul, nu mai puţin important, că el pro+enea din pătura socială a stării a

treia, ceea ce-i conferea premisa de a putea adopta fără ec(i+oc principiiledemocratice promo+ate de iluminiştii france<i, care făceau criticafeudalismului şi a*solutismului, in+oc;nd instaurarea unor relaţii sociale noi,

în conformitate cu aspiraţiile *urg(e<iei ce se pregătea să intre în arenă=uturînd noţiunile de li*ertate, egalitate şi dreptate, în numele raţiunii şi alprogresului. "ousseau aparţinea unei generaţii ai cărei exponenţi acti+i nudispuneau de nici un fel de ascendenţă, ci se ridicau din straturile de jos alesocietăţii, ne ind frînaţi de nici o constrîngere interioară în a pune încirculaţie ideile şi te<ele ce preconi<au o nouă alcătuire socială şi un nouideal de +iaţă al omului. 79&lem*ert, copil a*andonat, găsit pe treptele unei*iserici, 7iderot, ul unui tocilar dintr-un oraş de pro+incie, "ousseau el

însuşi de origine Cple*eianăD, cum singur se considera, a+eau să de+ină+estitorii noii orînduiri pe care mulţimile o aşteptau cu încredere şi înserare.&ceastă generaţie formea<ă *atalionul care a declanşat, în ordine teoretică,primele asalturi împotri+a redutelor feudalităţii ce se ilustra prin oprimareaindi+idualităţii umane su* toate aspectele existenţiale@ moral, intelectual,religios, politic, social.

în această perspecti+ă şi datorită acestei pleiade de g(idatori luminaţi ce-au dat a+înt şi e cienţă potenţialului re+oluţionar, secolul al G' -lea 6 care

Page 11: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 11/346

a făcut din raţiune instrumentul de surare a +ec(ilor instituţii şi dogme 6este un +eac al protestului şi contestării. 0iciodată de la "enaştere încoacenu s-a înregistrat în istoria europeană o mai iminentă ne+oie de re+i-G<utre, de sc(im*are a sistemelor şi legilor ce gu+ernau lumea. O pasiune a

interogării, o sete de cunoaştere, o +oinţă de sincroni<are a aspiraţiilor intimeale omului cu de<+oltarea ştiinţelor şi lo<o ei, o concentrată acţiune de arăsturna optica su* care era acceptată pînl atunci existenţa ca fenomenspiritual şi ca forme de organi<are politică şi socială 6 sînt datele cecon gurea<ă în linii generale structura şi pro lul acestui +eac al luminilor.

într-o asemenea efer+escenţă a g;ndirii şi a confruntărilor efectuate încadrul unei singure generaţii, se înţelege că soluţiile propuse nu erau lipsitede limite, po<iţiile nu erau a*sol+ite de contradicţii, dar ele a+eau să ridice<ăga<urile pentru a da drumul şu+oaielor înnoitoare ale istoriei. $ecolul alG' -lea marca doar un început, el anunţa a*ia uriaşele <guduiri de maitîr<iu. 8rondeuri şi conformişti în acelaşi timp, materialişti şi idealişti,

raţionalişti şi mecanicişii, re+oluţionari fără să cunoască lupta de clasă, ostilidespotismului dar acomodîndu-se cu pre<enţa unor despoţi CluminaţiD ca8rederic cel are şi %caterina a l-a 6 generaţia iluminiştilor france<i aresupremul merit de a reintegrat raţiunea în drepturile ei su+erane şi de a a*ordat în spirit dialectic pro*lemele stringente ce pluteau în atmosfera+remii, de<*ătîndu-le cu mijloacele create şi folosite de ei pentru prima dată.%ste generaţia care descoperă canalele <iaristicii pentru in ltrarea ideilor înmase, iar %nciclopedia este ea însăşi o tri*ună o pu*licisticii operati+e, cuarticole îm*i*ate de te<e politico-sociale al căror conţinut re=ectăfrămîntările intelectuale la ordinea <ilei. 3oate aceste manifestări,concreti<ate uneori în opere consistente, cu su*strat ideologic, se produc în

numele li*ertăţii şi au ca o*iect critica stărilor de lucruri actuale. C$piritulsecolului nostru pare a ji acela al li*ertăţii spunea 7iderot. ar d9&lem*ert,ajuns academician la WJ de ani, strecura în %logiile sale, făcute în aceastăcalitate, alu<ii directe la ponti i +remii, declarînd el însuşi că Cnu lăudammorţii de- cît pentru a face critica celor +iiD. O critică destul de se+eră aa*u<urilor şi mora+urilor societăţii aristocrate întreprindea şi ontes:uieu,

într-o formă para*olică, în $crisorile persane.ult mai a+ansat în pre+i<iunile sale şi exprimîndu-se într-o formă mult

mai puţin +oalată, "ousseau nu numai că denunţa +iciile regimului feudal,dar +estea ine+ita*ila lui pră*uşire. C0e apropiem de starea de cri<ă desecolul re+oluţiilorD, pre+estea el în %tnii, pentru ca în 1ontractul social să eşi mai ferm @ C1onsider imposi*il ca marile monar(ii ale %uropei să mai ai*ă încă multă, +reme de dăinuit

ean- ac:ues "ousseau se detaşea<ă net în familia acestor spirite defrondă ca o gură aparte, care, în solitudinea sa, fără o instruite teoreticădeose*ită, pornind de la datele experienţei şi intuiţiilor proprii, descoperăsemnele şi legile CnaturaleD menite să scoată inţa omenească din *e<nao*scurantismului şi să-i redea ade+ărata li*ertate şi fericire la care arcdreptul. %l nu este nici lo<of, nici om de acţiune, este un +i<ionar şi un

Page 12: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 12/346

profet.7ouă sînt în esenţă re+elaţiile lui în materie de restructurare a +i<iunii

asupra existenţei umane ntîi, necesitatea edi cării unei societăţi noi, în carerelaţiile dintre gu+ernaţi )poporul şi gu+ernanţi )monar(ia să e sta*iliteprinrr-un contract social, alcătuit în spiritul celei mai înalte moralităţi politice

şi a cărui încălcare sau u<urpare de către puterea su+erană să dea dreptulmasei ocîrmuite la insurecţii, în scopul răsturnării factorului a*u<i+ şi înlocuirii lui cu altul corespun<ător nă<uinţelor celor mulţi. deea era de-adreptul incendiară pentru timpul cînd a fost lansată şi ea a constituit sc;nteiace a alimentat =acăra re+oluţiilor de<lănţuite ulterior. & doua re+elaţie a lui afost descoperirea naturii, ca element în mijlocul căruia 6 susţinea "ousseau6 omul îşi poate găsi fericirea şi calea de a de+eni nui *un, mai înţelept, mai

împăcat cu e! însuşi. i această idee, în fond atît de simplă şi de inofensi+ă, aprodus o comoţionare io modul de a, trăi ai contemporanilor săi, o*işnuiţi să-şi petreacă +iaţa în climatul arti cios a! saloanelor, or*iţi de luxul şi *ogăţiaaristocraţiei care dădea tonul în societate. $e <ice c; 'ol- taire, intrigat de

descrierile lui "ousseau, s-ar sculat într-o noapte la ora trei pentru a seduce să pri+ească răsăritul soarelui şi a se con+inge cu oc(ii lui dacă ean- ac:ues a+ea dreptate. $pectacolul l-a uluit şi i-a smuls exclamaţii deadmiraţie.G'&celaşi efect l-au a+ut descrierile despre natură ale lui "ous- >eau asupratuturor oamenilor care l-au citit în +eacul său.

"ousseau este cel dintîi gînditor care şi-a pus, cu o desă+;rşită luciditate,pro*lema cri<ei omului modern în condiţiile de<+oltării culturii şi ci+ili<aţiei,ale căror cuceriri le socotea arme cu două tăişuri, ca ind deopotri+ă înser+iciul şi în de<a+antajul personalităţii umane. %miţător de idei

re+oluţionare, el nu era totuşi un adept al re+oluţiei 6 nu din prudenţă, ci dinlipsă de aptitudini 6 şi aici se a=ă una din inconsec+enţele lui funciare. %ra însă con+ins de ine+ita*ilitatea re+oluţiei, ca un re=ex al realităţii istorice.5rin pledoaria lui pentru întoarcerea la natură şi prin miti<area +ieţiiCprimiti+e?B, el nu +roia să atente<e la existenţa ci+ili<aţiei, ci doar să-i arateslă*iciunile şi racilele. 7octrina lui consta în denunţarea faptului că ci+ili<aţiamodernă, cu toată cultura, artele şi ştiinţele ei, nu poate aduce omuluino*leţea şi puritatea la care el aspiră. ntr-una din cele patru $crisori asupra'irtuţii şi 8ericirii adresate $o ei )în %mil semnatarul lor, prin care +or*eşte

însuşi "ousseau, expune în mod foarte eloc+ent această situaţie într-unlim*aj ce depăşeşte cu mult ni+elul meditati+ din +remea sa @ C5ri+eşte acestuni+ers, draga mea prietenă, aruncă-ţi oc(ii asupra acestui teatru de erori şide mi<erii care ne face, contemplîndu-B, să deplingem tristul destin alomului! 3răim in climatul şi în secolul lo<o ei şi al raţiunii, luminile tuturorştiinţelor par a se reuni laolaltă pentru a ne desc(ide oc(ii şi a ne călău<i înacest o*scur la*irint al +ieţii omeneşti E cele mai mari genii ale tuturortimpurilor îşi reunesc lecţiile lor spre a ne instrui E imense *i*lioteci sîntdesc(ise pu*liculuiE o mulţime de colegii şi uni+ersităţi ne oferă încă dincopilărie experienţa şi meditaţia a patru mii de ani E imortalitatea, gloria,

Page 13: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 13/346

*ogăţia şi adesea onorurile sînt preţul celor mai demni în arta de a instrui şilumina oameniiE totul contri*uie să perfecţione<e înţelegerea noastră şi sădăruiască ecăruia dintre noi tot ce poate să forme<e şi să culti+e raţiunea.&m de+enit prin aceasta mai *uni sau mai înţelepţi î tim oare mai *ine careeste drumul şi care +a sfîrşitul scurtei noastre treceri pe aici \ 1u ce ne-am

ales din toată această +anăştiinţă, dacă nu cu gîlce+i, cu duşmănii, cu incertitudini şi îndoieli \Z"ousseau pare aici un sceptic, dar aceste conclu<ii tre*uiesc pri+ite prin

prisma raporturilor lui cu +eacul şi cu semenii săi faţă de care a a+uttotdeauna re<er+e şi animo<ităţi ce-i in=uenţau gîndurile şi simţămintele. nrealitate, scepticismul este toi ce poate mai străin de gîndirea lui, deşi+iermele interogării nu l-a ocolit. %l a sesi<at pentru prima dată dramaalienării omului modern, este cel dinţii spirit dilematic ce-a desc(is mareaparante<ă a clamărilor patetice în faţa existenţei. ai mult decît de mi<erie,de *oală sau de opro*iul contemporanilor, "ousseau a suferit de disperaremorală, de spaimă în faţa 0ecunoscutului, de propriile lui n dinişti su=eteşti,

într-un cu+int, de acea angoasă speci că +remurilor moderne, pe care el aanticipat-o şi a trăit-o cel dinţii. într-un pasaj din 1onfesiuni face o mărturisireextrem de semni cati+ă în acest sens @ C&m pri+ii, totdeauna cu acelaşi oc(işi *ogăţia şi sărăcia. 5uţini oameni au gemut ca mine în +iaţa lor, darniciodată sărăcia sau teama Vc a cădea în g(earele ei nu m-au făcut să scotun suspin sau să +ărs o lacrimă. $u=etul meu, în i<*eliştea soartei, n-acunoscut decît *inele şi răul ce porneau de la el însuşi, şi tocmai atunci cindnu-mi lipsea nimic pentru trai, eu m-am simţit cel mai nenorocit dintremuritori"ecunoaştem aici punctul de pornire, germenele am spune, al unei

întregi stări de spirit ce +a ră+ăşi în deceniile următoare conştiinţa artiştilor şiscriitorilor de a+angardă tentaţi să găsească un scop şi o justi care a

condiţiei umane în resorturile ei cele mai adinei şi mai secrete."ousseau a fost pentru ni+elul epocii ui o conştiinţă cu totul înaintată,mistuită de con=icte su=eteşti fe*rile, dar contemporanii lui, angrenaţi înprocesul de tran<iţie istorică, ce se desfăşura, nu putea?u înţelege, nici măcarpresimţi, sensul experienţei şi CumoriiD lui. %i +edeau reacţii ale unuide<a*u<at, acolo unde era de fapt tragism şi luptă încordată cu destinul. aimult încă, "ousseau, perfect adaptat la mişcarea de idei a timpului său, eratotodată în con=ict cu epoca şi contemporanii lui 7e ce \ 5entru că el nu semulţumea să e un glas al +eaculuiG'Hsău, ci +oia să se depăşească mereu, să se cucerească mai îniîi pe el însuşi,din dorinţa de a oferi umanităţii exemplul unei indi+idualităţi care prinsuferinţă şi renunţare poate atinge integritatea morală şi li*ertatea supremă.

nconformismul lui, i<olarea de societate, indiferenţa faţă de titluri şi *ogăţieaici îşi găsesc explicaţia. 3entaţia e+adării 6 în tinereţe ar +rut sa stră*atălumea de la un capăt la altul 6] setea nepotolită de reali<are asentimentului de plenitudine a fenomenului +ital, confruntarea încrîneenatăcu o soartă ingrată, elogiul naturii şi al omului natural, +oinţa nea*ătută de

Page 14: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 14/346

a-şi. păstra fondul de omenie într-o societate condusă de ipocri<ie, corupţie şicinism, erau atitudini cărora el le dăduse o expresie încărcată de no*leţe, datşi de dramatism. 5rin toate acestea el se situea<ă !a începutul acelui lung şirde spirite ră<+rătite ce a+eau să producă erupţii +iolente în conştiinţamodernă. "omanticii sînt ii lui direcţi, "im*aud, la distanţă de un +eac,

reedita şi ampli ca a+entura rotisseauista prin strigătul proclamati+ Cc(angerla +ieZ şi prin e+adarea în afara lumii europene E 0iet<sc(e e un "ousseau latreapta celei mai înalte tensiuniE Fauguin, unul în stare pura. 4a distanţă dedouă +eacuri, manifestările, numai în formă insolente )căci în fond sîntefectele unor adîuci cri<e su=eteşti ale *eatnicilor şi (ippR-ilor din +remeanoastră transplantea<ă în plin secol GG +irusul gesturilor rousseauiste deprotest social şi politic şi de dispreţ la adresa unei societăţi )capitaliste şi aunei ci+ili<aţii )re*ar*ati+e ce arentea<ă la fericirea omului, mai mult decît oslujesc.

7ar mai presus de toate, "ousseau este, dintre scriitorii clasici france<i,singurul a cărei +i*raţie întîlneşte o largă re<onanţă în spiritul şi +i<iunea

scriitorilor moderni. %l a introdus în literatură o modalitate de gîndire şie+ocare îndreptată către sondarea uni+ersului interior, prin apelul la cele maidistonante mijloace de penetrare a acestui uni+ers, de la raţiunea indefec-ti*ila pînă la delir, şi de la inocenţa sera că pînă la cinism -6 pre gurînd<ona din care a+eau să-şi extragă se+a creaţiile literare de notorietate de maitîr<iu. &utorul 1onfesiunilor este, şi în acest sens, un precursor.G'>

Operele care i-au adus o mare faimă lui "ousseau, 9 încă din timpul +ieţii,şi i-au asigurat apoi o posteritate uni+ersală 6 e +or*a de triada 1ontractulsocial, %mil, 0oua Aeloi<a 6 au fost atît de mult citite, studiate, anali<ate şi

folosite ca *re+iare de educaţie ci+ică şi morala de către generaţii întregi deoameni, incit ele par astă<i secătuite de orice +ină de inedit, însăşi enunţareatitlului lor este de ajuns pentru cuprinderea conţinutului lor. deile expuse înaceste lucrări au intrat atît de adine în practica istoriei din ultimele două+eacuri, incit clc nu mai aparţin unui om, sînt ale omenirii întregi.1onsultarea lor aproape că nici nu mai este necesară pentru a cunoscute Eele sînt cunoscute, aprioric am spune, prin mensa arie de circulaţie a ideilorlor. lotuşi, aceste lucrări sînt încă cercetate asiduu, dar nu pentru ceea ce armai putea aduce nou în patrimoniul ideologic al omenirii, ci pentru ceea cepot aduce nou la cunoaşterea omului "ousseau, adică prin ceea ce potcontri*ui la completarea şi aprofundarea *iogra ei lui. 5e această linie, şi1ontractul social, şi %mil, şi 0oua Aeloi<ă, opere fundamentale în *i*liogra arousseauistă, ne apar astă<i mai mult ca su*texte ale 1onfesiunilor.

7acă în celelalte lucrări ale lui, "ousseau şi-a expus principiile sale,născute şi (rănite din su*stanţa ce a dat noi orientări gîndirii europene din+eacul al G' -lea, în 1onfesiuni s-W <ugră+it pe sine ca om şi ca inţă moralăconcretă, propunîn- du-şi şi străduindu-se să facă aceasta cu o sinceritate şicu un respect al ade+ărului ce în<estrea<ă lucrarea cu o inaltera*ilă forţă deimpresionare. 5rin cute<anţa şi +eracitatea lor, ca prin strălucitoarea (aină

Page 15: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 15/346

literară, 1onfesiunile se impun cititorului su* două aspecte esenţiale@ caauto*iogra e a unui om care a căutat să spună totul despre el, descărcîndu-şi conştiinţa de greşelile sau păcatele ce-B apăsau, şi, în al doilea rînd, capo+estire scrisă de un scriitor desă+îrşit, a cărui artă stilistică predomină dela început pînă la sfîrşit, atît în pri+inţa formulării ideilor, cît şi a descrierilor

de întîmplări, de personaje sauG Gde peisaje în a căror redare "ousseau răinîne neîntrecut pentru epoca sa.

7ar principalul merit al scriitorului constă în excepţionalul lui patosconfesi+. %l a simţit cu acuitate o stare frec+entă în psi(ologia modernă,oferind memorialiştilor de structură ego- tistă de mai tîr<iu nu numai unmodel de felul cum pot întocmite scrierile de acest gen, dar dînd şi tonulnecesar, punînd accentul pe mărturisirea nudă, uneori *rutală, cu implicaţiielice rami cate, 6 po<iţie adoptată cu predilecţie de toţi autorii deauto*iogra i de după el. $istemul lui de anali<ă şi reconstituire a +ieţiiinterioare, su* toate aspectele şi ascun<işurile ei, a fost preluat de scriitori

din generaţiile imediat următoare )1(ateau- *riand, $tend(al, &miel,Laudelaire , ind de<+oltat în +aste incursiuni introspecti+e, cărora 5roustsau oRce le-au dat aparenţa de roman, şi ajungînd pînă la Fide, $artre şi toţiceilalţi scriitori ai secolului GG, care au găsit în po+estirea, directă saudecantată, a propriei lor +ieţi un su*iect gra+, tratat cu o incisi+itate ceexclude orice con+enţionalism, orice tendinţă de a?uto-măgulire, .şi a căruiprospecţionare este strîns împletită cu lucide consideraţii despre climatulspiritual, moral, social, politic, al epocii respecti+e.

"ousseau a+ea prin excelenţă o autentică +ocaţie de memo- . rialist, însensul ele+at al cu+întului. 1omparate însă cu producţiile de această speţădin +remea lui, 1onfesiunile depăşesc mult ni+elul scrierilor similare, al căror

o*iect se reducea la relatarea de e+enimente exterioare, sau la colecţionareade anecdote picante şi c(iar o*scene, cu scopul de a capta atenţia cititoruluisau interesul cercetătorului. între emoriile lui $aint-$imon, de pildă, sauacelea ale lui 1asano+a 6 două exemple din epocă situate la poli diferiţi 6 şi1onfesiunile lui "ousseau, distanţa este enormă. 1aracterul sociologic alcelor dintîi, sau con narea la a+enturi de alco+ ale celui de-al doilea, sînt

înlocuite la "ousseau prin preocupări de ordin psi(ologic, atacînd experienţefundamentale ce angajea<ă în primul rînd conştiinţa memorialistului, iar nusimpla lui *iogra e asortată cu episoade mai mult sau mai puţin fri+ole. 7eşi,prin rea însăşi a lucru-rilor, nu poate e+ita nici el ispita de a-şi pigmenta memoriile cu unele scenece noti că mora+urile li*ertine ale epocii, acestea au în intenţia lui numairolul de a arăta împrejurările ce pre<idau desfăşurarea fenomenelorsu=eteşti, asupra cărora îşi concentrea<ă cu exclusi+itate atenţia. "ousseaua+ea supremul orgoliu de a se considera un om o*işnuit, în<estrat însă cugeniul şi sensi*ilitatea unei inţe excepţionale. %l spunea că istoria su=etuluisău e mai interesantă decît a regilor, şi cu această con+ingere a pornit să-şi

întocmească *iogra a proprie, nutrind am*iţia de a nu lăsa altora grija de a-iface acest ser+iciu. 3otul era pe cit de simplu, pe atît de măreţ, prin

Page 16: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 16/346

dimensiunea su*iectului a*ordat şi prin temeritatea concepţiei ce stătea la*a<a înfăptuirii unei lucrări pe care scriitorul o socotea, c(iar din momentul

începerii ei, fără asemănare pînă la el şi fără imitatori după el. C -am (ot;rîtsă întocmesc o lucrare unică prin- tr-o +eracitate fără exemplu, astfel cămăcar o dată să se poată +edea un om aşa cum este el înlăuntrul săuZ.

5entru atingerea acestui o*iecti+ se impunea o sinceritate desă+îrşită, pecare "ousseau şi-a propus s-o urme<e fără a*atere, indiferent? de re<ultatelela care ar duce ea. C&m făgăduit să-mi fac spo+edania, iar nu să-nu iauapărarea. % datoria mea să u sincer, e a cititorului să e dreptZ. 1ăci,declară el în altă parte, Cdatoria mea este să spun ade+ărul, iar nu să cer să

u cre<ut&cest principiu stăruie ca o o*sesie de la un capăt la altul al 1onfesiunilor.

%l este atît de înrădăcinat în conştiinţa scriitorului, încît e (otărît să de<+ăluiefaptele cele mai de<a+ua*ile, dar nu să păcătuiască faţă de ade+ăr, con+inscă numai astfel +a cunoscută, în toate înfăţişările ei, personalitatea luiumană. 5asiunea aceasta feroce pentru ade+ăr îl făcea să nege că un alt

semen de-al său a putut sau +a putea să ducă +reodată confesiunea pînă lagradul de sinceritate atins de el. n+ocînd exemplul lui ontaigne, ca singuiulpredecesor demn de a luat în seamă pe acest? teren, "ousseau a rmătotuşi că CrîseseD totdeauna de Cfalsa nai+itateD a acestuia, care prefăcîndu-se că-şi mărturiseşte cusururile, are mare grifă de a nu-şi atri*ui decît uneledestul de ne+ino+ateOr, el, "ousseau, are sentimentulGG

Page 17: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 17/346

că Cnu există su=et omenesc, aricit de curat ar el, care să nu ascundă+reun +iciu de<gustătorD. în acelaşi timp însă este pătruns de con+ingerea că

Page 18: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 18/346

<ugră+ind su=etul omenesc su* toate laturile lui, frumoase sau urîte, *unesau rele ]6 ceea ce el face cu al său 6 omul nu poate eleat să cîştige ca

înălţime morală şi ca frumuseţe lăuntrică. &ceasta denotă marea încrederepe care "ousseau o a+ea în Om ca entitate psi(ică şi spirituală, şi tocmai dinaceastă perspecti+ă el n-a făcut întreaga +iaţă deeît să se cunoască, pentru

ca apoi să se descrie fără re<er+e, complinind o imagine de loc trucatădespre su*stanţa şi +aloarea indi+idualităţii intime umane. n asta constăunul din meritele 1onfesiunilor,

3otuşi, această operă nu s-a născut dfntr-un impuls de ordin teoretic. 3a afost generată de moti+e mult mai concrete, pornind din însuşi dramatismul+ieţii scriitorului. "ousseau a a+ut o existenţă neo*işnuit de <*uciumată, ind

încă din copilărie o*iectul CnenorocirilorD de tot? felul, morale, sociale,trupeşti, ce le-au urmărit cu o teri*ilă persistenţă de-a lungul întregii +ieţi,liste incontesta*il că i<+orul acestor nenorociri se a=ă în însăşi structura sasu=etească, în acea re croită după nişte tipare ciudate ce i-au făurit uncaracter plin de contradicţii, aproape paradoxal, care-B punea mereu în

con=ict cu el însuşi, dar nu este mai puţin, ade+ărat că oamenii, societatea,mediul în care trăia, ne ind la înălţimea aspiraţiilor lui, contri*uiau laagra+area ad+ersităţilor ce-B copleşeau. 3emperament efeminat şi în acelaşitimp de o mare energie intelectuală, oscilînd între timorare şi curaj, întremoliciune şi tărie, între lene şi acţiune, "ousseau se conducea după principiia*solute, a căror in=exi*ilitate îl ducea adesea la înfrîngere. ,,5entru mine nuexista treaptă de mijloc între tot nimicD, declara el, iar aceastăimposi*ilitate de a urma calea de mijloc îl ridica totdeauna prea sus, sau îlco*ora prea jos, fără a-şi găsi niciodată un ec(ili*ru sta*il.

Lucurîndu-se în timpul +ieţii de o cele*ritate pe care n-o întrecea în+remea lui deeît 'oltaire, înconjurat de afecţiunea unor femei din înalta

societate, primit în cercul lor de personaje de +a<ă- 6 marc(i<i, duci,mareşali 6 care-i ofereau ocro-t 1Gltite şi-şi manifestau ?cnrio/itaiea faţă de arest Csu=et aristocrat intr-o re deţăranD, "ousseau a i<*utit, totuşi, să e omul ce! mai nefericit, cel mai(ăituit, cel mai persecutat din secolul său. ai ales după ce a rupt-o cuprietenii lui enciclopedişti )Frimm, 7iderot, 7?&lem*ert, d9Aol*ac( , în alcăror CclanD cedea o sursă permanentă de Cca*aleD ur<ite împotri+a lui, sesimţea +ictima unor atacuri neîntrerupte ce ridicau în contra şa Liserica şi5arlamentul, făeîndu-B să rătăcească dinlr-un loc în altul, ameninţatpretutindeni cu lapidarea <ică şi urmărit tot timpul de ordinul de arestareemis la I iunie BJ H. 8ără prieteni, fără relaţii, tară adăpost, căutînd a<il ladi+erşi admiratori *ine+oitori, i<gonit din 8ranţa, din %l+eţia, din &nglia,afurisit de forurile eclesiastice pentru ideile expuse în lucrările sale,supra+eg(eat de poliţie, =ancat peste tot de CspioniD ce i controlau oricemişcare, "ousseau ajunsese în situaţia unui expul<at din rîndul oamenilor, şimai mult deeît atît, a unui scelerat. C%ram un nelegiuit, un ateu, un ne*unfurios, un tur*at,X ? ară, un lupD, consemnea<ă el cu ironie, dar nu fără amărăciune, în

Page 19: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 19/346

1onfesiuni.&ceastă C arăD era insă omul cel mai *lînd cu putinţă, însu=eţii de

dragoste şi genero<itate faţă de semenii lui şi a+îrid conştiinţa deplină ane+ino+ăţiei sale, dar ind cu totul lipsit de posi*ilitatea de a se apăra.&proape două<eci de ani, ultima parte a +ieţii lui, "ousseau a trăit su*

teroarea ameninţărilor, cu su=etul ulcerat de spaime şi nedreptăţiri. naceastă perioadă s-a (otărît să-şi scrie 1onfesiunile, operă capitală, în caregăsea singurul mijloc de a se disculpa în faţa posterităţii, şi căreia i-aconsacrat ultimele resurse de energie spirituală dm anii *ătrîneţii. & începutsă le scrie pe cînd se a=a în exil, în &nglia, în BJ , le-a continuat la

întoarcerea în 8ranţa, în B J J, apoi în di+ersele refugii de pe teritoriulfrance<, în BJ N6BJJX, cînd a înc(eiat cele douăspre<ece cărţi în care şi-adepănat rul +ieţii pînă la anul BJ K. 1ondiţiile în care scria, a+ind peste totimpresia că e înconjurat de fantome şi iscoade, că pereţii odăii unde scria auoc(i şi duşumelele urec(i, nuB au putut ajuta să-şi ducă lucrarea pînă la capăt şi a între-

GGrupţ-o aici. &*ia mai lîr<iu, ca puţini ani înaintea morţii, a i<*utii să scrie, ca ocontinuare a auto*iogra ei neterminată, 'isările unui (oinar singuratic, daracestea nu aduc de fapt elemente noi la întregirea auto*iogra ei, reiau c(iarmulte din tentele tratate în 1onfesiuni. în sc(im*,. starea de exaltarespirituală si exasperarea pro+ocată de condiţia psi(ologică în care trăia,ec(î+alînd cu o ade+ărată manie a persecuţiei, fac din 'isări o operă de ogenială forţă lirică, ţ;şnită din dramatismul unei existenţe le<ata în toateforurile ei şi care se <*ate fără încetare să-şi do+edească inocenţa.

#n alt merit al 1onfesiunilor, cu atît. mai re+elatoriu, cu cit este +or*a deapărarea unui om care se consideră +ictima semenilor lui, constă în înalta

ţinută morală adoptată de "ous- seau atunci cînd este ne+oit să se. refere şisă explice relaţiile şi con=ictele lui cu cei din jurul său. 7eşi dispunea de unspirit caustic, ce putea de+eni extrem de mordant, deşi, pri+ită în ansam*lu,pledoaria lui are aerul unei polemici cu contemporanii săi, el păstrea<ă totuşio atitudine de no*leţe şi demnitate, ferindu-se să-şi calomnie<e ad+ersarii,c(iar atunci cînd faptele îi acu<au fără apel. 1u excepţia lui Frimm, ari+istullipsit de caracter şi de scrupule, faţă de care "ousseau nu pierde nici unprilej spre a-B demasca, toate personajele ce e+oluea<ă pe scena1onfesiunilor, e că sînt personalităţi de notorietate sau simple apariţiiepisodice, e că i-au făcut rău sau numai l-au tul*urat în (a*itudinile lui, sînttratate cu ponderaţie şi indulgenţă, şi doar rareori, cînd moralistul din el esteinstigat, recurge la ironie sau la un sarcasm n spre a pune, su* ascuţişulcriticii anumite atitudini sau comportamente repro*a*ile ori detesta*ile."ousseau nu-şi trădea<ă prin această indulgenţă +reo timorare sau +reostrategie dictată de împrejurări, el urmea<ă un principiu pe care şi l-a impusde la început şi de la care nu înţelege să se a*ată. C1onfesiunile mele sînt înmod necesar împletite cu acelea ale altor oameniE le fac şi pe unele şi pealtele cu aceeaşi sinceritate, în tot ceea ce se referă la mine, socotind că nutre*uie să arăt faţă de nimeni mai multă îngăduinţă decît am pentru mine

Page 20: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 20/346

însumi, dorind totuşi să jiu maiGG ',

îngăduitor cu ceilalţi. 'reau să u mereu drept şi ade+ărat, spit- nînd desprealţii *inele in măsura m care-mi +a cu putinţă, ne+or*indu-i de rău decîtatunci cînd sînt în cau<ă eu şi cînd sînt ne+oit s-o facZ. 5reocuparea o*sesi+ă

de a se disculpa este străină la "ousseau de orice intenţie +indicati+ă, cutoate că ar a+ut destule moti+e să cadă în acest păcat, şi singura luiră<*unare 6 exercitată cu orgoliu prin loanele 1onfesiunilor 6 este de a-şiarăta superioritatea în comparaţie cu ceilalţi, fără a se cruţa cu tot dinadinsulpe sine. ntr-ade+ăr, el nu insistă, decît în situaţii speciale, asupracaracterului altora, dar îl anali<ea<ă mereu pe al său, cu scopul de a pune înlumină calitatea umană ireducti*ilă a personalităţii lui, de care era profundconştient.

3ocmai această calitate umană însă, căreia "ousseau îi acorda oimportanţă primordială în opera lui şi +roia s-o ilustre<e prin propria sa +iaţă,a fost pusă în discuţie atunci cînd era raportată la personalitatea <ică, şi

c(iar morală, a scriitorului. &*stracţie făcînd de ideile sale, în ansam*lufrumoase, no*ile şi generoase, expuse cu atîta talent în scrieri de o mareputere de seducţie, 'iaţa lui "ousseau, aşa cum a fost? şi aşa cum ne este<ugră+ită de el însuşi în 1onfesiuni, poate constitui ea un exemplu po<iti+,poate luată ea ca îndreptar în acţiunea de educare şi formare a unuicaracter cu ade+ărat pilduitor \ ată între*area care s-a pus şi se pune încămereu. "ăspunsul n-a fost totdeauna în fa+oarea lui ean- ac:ues, adică aomului "ousseau. 7impotri+ă, din această confruntare a principiilor lui cufelul său de +iaţă, omul apare mult de<a+antajat în comparaţie cu înălţimeagînditorului. 7ecalajul re<ultat dintr-o astfel de situare a termenilor pro*lemeia şi fost din a*undenţă exploatat de către cei ce-şi propuneau să discredite<e

+aloarea aportului ideologic al lui "ousseau prin îngroşarea defectelorpersonale, pe care de fapt el nu le-a negat şi nu şi le-a ascuns niciodată.5rin pasiunea lui introspecti+ă, aiingînd în 1onfesiuni proporţii cu totul

neo*işnuite pînă în +eacul al G' -lea, "ousseau a răsturnat complet +i<iuneadespre om, desc(i<înd porţile spreGG'pătrunderea în <onele a*isale ale existenţei, unde ec(ili*rul clasic de pînăatunci a+ea să e înlocuit cu mistuitoarele frămîn- tări ale conştiinţeimoderne. &+entura era supremă, iar riscurile dintre cele mai mari. ."ousseaunu le-a ocolit însă, *a s-ar putea spune că a ieşit în întîmpinarea lor,pro+ocîndu-le cu preştiinţă, pentru a face apoi din ele căi ale cunoaşteriiindi+idualităţii umane. 7ar o asemenea cute<anţă a fost repede atri*uităunei inţe anormale, cu o constituţie maladi+ă, purtînd, în opinia oamenilorCsănătoşiD, stigmatele de<ec(ili*rului şi ale degenerării. &utorul 1onfesiunilortrecea în oc(ii contemporanilor lui drept? un *olna+ şi un om de+astatsu=eteşte, pentru, ca această opinie să se perpetue<e pînă în timpurilenoastre, cînd practicienii psi(anali<ei sau ai medicinii moderne în general,operînd asupra 1onfesiunilor ca asupra unui organism real, emit diagnos-ticurile cele mai drastice, descoperind 6 după două sute de ani de la

Page 21: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 21/346

dispariţia pacientului ! 6 că "ousseau a suferit de toate *olile psi(iceposi*ile @ isterie, neurastenie, erotomanie, delir paranoic, mania persecuţiei,dereglări cardio-+asculare etc. etc. 0u este deci de mirare că c(iar pe terenulinterpretărilor literare propriu-<ise, spirite foarte ncdogmatice de altfel, ca&ndre Fide, de pildă, să-l enumere pe "ousseau printre marii *olna+i ai

culturii moderne@ 7ostoie+s^i, 8lau*ert, 0iet<sc(e, (ărţuiţi de +i<iuniinterioare explo<i+e cau<ate de traumatisme do+edite.% ade+ărat că "ousseau însuşi a făcut din singura de cienţă a

organismului său 6 o malformaţie a +e<icii urinare 6 prilejul unor continuilamentări, după cum e ade+ărat că această metea(nă incura*ilă i-a produsmulte dureri <ice şi i-a crear nenumărate suferinţe morale. %a şi explicăpînă la un punct o*ligaţia imperioasă de a trăi i<olat, departe de +iaţa desocietate, fapt ce i-a atras în+inuirea de a mi<antrop, mîndru, Csăl*aticD. nrealitate, nu era +or*a decît de o maladie cronică destul de *enignă, dar acărei gra+itate şi ale cărei urmări le cunoştea el singur. 0e+oia deasă Cde aieşi afarăD îl făcea să. e+ite cercurile înalte şi mai ales saloanele, unde

domina pre<enţa femeilor. 7in aceeaşi pricină, a refu<at, într-un momentfa+ora*il pentru el, să se înfăţişe<e înaintea regelui, care era dispusGG'să i acorde o pensie. C0umai gîndul la situaţia in care putea să mă punăaceastă ne+oinţă era în stare să mi-o. sporească pînă la a mă simţi rău, curiscul de a da loc la scene cărora le-aş i preferat moartea& reduce însădramatismul existenţei lui "ousseau numai la aceasta, a citi în şa luimedicala un Cra<D pur patologic, înseamnă a de+ia pro*lema. 7acă un7ostoie+s^i, un 0iet<sc(e, un 5roust pot explicaţi 6 ca făuritori ai unoropere magistrale 6 prin prisma *oalei lor, "ousseau ar rămtne neelucidatpri+it numai su* acest ung(i.

0iii *oala, aşadar, nici persecuţiile -6 cărora "ousseau le dădea opondere mai mare deeît o a+eau în realitate )de fapt, în împrejurările grele elgăsea totdeauna oameni ce-i acordau sprijinul şi simpatia, şi c(iar ordinul dearestare emis împotri+a lui de 5arlamentul 5arisului a fost mai mult formal,căci n a fost pus în aplicare, agenţii însărcinaţi să-l execute a+înd grijă săsosească la locul indicat exact la patru ore după plecarea inculpatului 6 nuDpot constitui o explicaţie su cientă pentru amploarea căpătată de1onfesiuni şi pentru complexitatea de pro*leme ridicate de acestea. O

întreprindere atît de +astă şi încărcată de semni caţii ce depăşesc graniţeleunui Cca<Z nu poate limitată, ca sursă de impulsionare, la datele condiţiei

<iologice a autorului. "eala dramă a lui "ousseau porneşte de la condiţia luisocială. în ciuda tuturor aparenţelor, 1onfesiunile nu sînt expresiacontradicţiilor re<ultate din dualismul lui su=etesc structural, ci a unuia dealtă natură.

&de+ăratul dualism care alimentea<ă permanent drama lui "ousseau nueste acela din el însuşi, ci acela dintre el şi societate, şi anume, o societatecondusă de coduri ar*itrare, insuporta*ilă pentru un om cu structura samorală. 1ontactele cu acea CartăZ a +ieţii de societate, ridicată în secolul alG' -lea la rangul de instituţie, departe de a-B prinde în mrejele ci, n-au făcut

Page 22: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 22/346

deeît să accentue<e discrepanţa dintre rea lui credincioasă +alorilorautentice ale existenţei şi mediul din Clumea înaltăD, unde domneaucon+enţiunile, ipocri<ia, minciuna, şi unde el găsea atît de puţină sinceritate,efu<iune su=etească, prietenie, c(iar în relaţiile cu personalităţi a+îndaceleaşi preocupări m-

GG'telectuale cu ale lui. C ntrodus în lume tara +rerea mea ji fără să am tonul cese cerea, ne ind în stare de a mi-l însuşi şi de a mă putea adapta acolo, amgăsit cu cale să iau unul al meu şi să nu-mi pese de restD. 7e aici, reacţia lui

împotri+a con+enienţelor, mergînd pînă la (otărirea de a le călca în picioare.n aceasta constă nuanţa re+oluţionară a atitudinii lui "ousseau, într-o

perioadă cînd enciclopediştii au desc(is lupta împotri+a no*ilimii feudale.$pre deose*ire însă de ceilalţi, care puneau în circulaţie ideile de progressocial şi politic, rămînînd tri*utari ser+ituţilor impuse de saloane şi cercurilearistocraţiei, "ousseau, prin scrierile lui auto*iogra ce, dar mai ales prin+iaţa ui particulară, exalta +irtuţile şi *ogăţia su=etească a omului din popor,

în care +edea motorul +iu al transformărilor ine+ita*ile. 1onfesiunile capătăastfel, în ultimă esenţă, caracterul unei dispute între autorul lor şi societateadin +remea lui, şi tocmai prin această înşuşire ele îşi păstrea<ă o largăsemni caţie istorică, pe deasupra dramei anecdotice de ordin personal.

$-a su*liniat, de asemenea, cu insistenţă, aspectul utopic al +i<iunii lui"ousseau, iar pasiunea lui pentru +iaţa în mijlocul naturii, pentru i<olare, afost cali cată drept o ro*insonadă a unui e+a<ionist lipsit de simţul realităţiisociale. 0imic mai fals. "ousseau n-a fost un +isător oarecare E el a fost unlucid şi un excelent B spirit analitic care diseca su=etul omenesc şi fenomenulexistenţial, sti* raportul legilor sociale, cu rigoarea omului de ştiinţa aplecatasupra o*iectului cercetării sale. &cest apologet al re+eriei, al contemplaţiei

pure, era du*lat de un gînditor cu o cere*ralitate extrem de de<+oltată, fărănimic ne*ulos, capa*ilă să construiască solide sisteme de instituţionali- <aresocială. & fost solicitat şi s-a angajat să le întocmească o constituţiecorsicanilor şi să organi<e<e existenţa statală a unei populaţii dornică să-şia rme li*ertatea şi integritatea inţei naţionale E aceasta do+edeşte marelelui potenţial de energie şi <elul de a traduce în +iaţă ideile expuse în lucrărileteoretice. $u* înfăţişarea unui +isător solitar se ascundea un $olon modern,şi numai condiţiile istorice neajunse încă la deplina lor

J

GG'maturitate-l-au împiedicat de a-şi reali<a ia timpul său +irtuali- tăţiîe al căror

Page 23: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 23/346

depo<itar era. însăşi CleneaD lui, pe care şi-o descrie adesea cu atîta onestitate, era o

lene acti+ă, speci că oricărei +ocaţii creatoare agitată de- prea multepro*leme ca să le poată duce la *un sfîrşit pe toate dintr-o dată. C4ene+iacare-mi place nu este aceea a urna trînda+ care stă cu *raţele încrucişate

într-o inacti+itate totală şi care nu gîndeşie mai mult decît acti+ea<ă. îmiplace să-mi pierd +remea .făcînd nimicuri, să încep o sută de lucruri şi să nu-termin nici imul, să um*lu încoace şi încolo după cum mă laie capul, să trec

în ecare clipă de la o trea*ă la a(a, să pornesc cu sete la o muncă de <eceani şi să o părăsesc fără părere de .rău după <ece minute$uferea poale de oatro ere a +oinţei, dar- nu de una a spiritului B şi a inimii. &sta constituie însănota caracteristică a oricărui artist +erita*il.

"ousseau a fost pînă în cele _ mai adinei *re ale inţei îui un asemeneaartist. 7arurile, descoperite tîr<iu, de şlefuitor al cu+;ntului 6 şi mărturiseştecă scrisul îi cerea eforturi îngro<itoare ce-i produceau ade+ărate c(inuri 6erau alicite la el pe o înaltă conştiinţă etică despre +aloarea şi

funcţionalitatea actului de a scrie, respingînd orice concesie pe care i-oputeau impune împrejurări exterioare planului său de gîndire. &+ea orepugnanţă excesi+ă faţă de profesionali<area scrisului, în sensul de a facedin, el un mijloc de a-şi cîştiga existenţa, şi deşi i se recunoştea îndeo*şte omare facilitate a meşteşugului, el nu era în stare să scrie decît su* dicteulcom*ustionant al pasiunii. C$imţeam că a scrie pentru a-mi cîştiga pîinea ar

înseninat să-mi înă*uş geniul şi, să-mi ucid talentul, care era mai puţin înpana mea decît în inima mea, şi pornea numai dintr-un mod înalt şi îndră<neţde a gîndi, singurul ce-l putea (răni. 0e+oia sau lăcomia m-ar făcut să scriumai repede, dar nu mai *ineD, şi 6 adaugă în altă parte 6 dacă ar cedatdorinţelor de succes, aceasta Cm-ar făcut să caut a spune mai puţine

lucruri folositoare şi ade+ărate1onsecinţa adoptării unei astfel de po<iţii nuputea decît paradoxul, ine+ita*il pentru, o socie-GG Gtaie ca aceea în care a trăit "oasseau, de a se *ucura de o glorie,necontestată, cu piciul unei mi<erii de necre<ut.

1onfesiunile sînt, de la prima pînă la ultima pagină, ilustrarea con=ictuluinăscînd dintre o lume ce-şi menţinea şi impunea încă prerogati+elea*solutiste şi dintre indi+idualismul li*eitar ce-şi a rma tendinţele dedescătuşare de su* tirania dogmelor ce inter<iceau persoanei umane dreptulla autonomie morală, la demnitate şi fericire în contextul legilor *iologice şisociale.. "ousseau a dat acestor tendinţe +irtuţi şi +alenţe ce s-au transmisgeneraţiilor de după el su* du*la 6 şi într-o măsură contradictorie 6modalitate de exercitare a protestului, adică prin cultul +isului, al re<istenţeipasi+e ancorată în <onele superioare ale spiritului )a+înd drept re<ultatrefugiul în turnul de ldeş, atît de frec+ent în condiţiile culturii *urg(e<e , şi,pe de altă parte, prin acu<area directă a orînduirilor ce asupreau şi umileauindi+idualitatea omenească. în am*ele forme de manifestare a neade<iunii,metodele difereau, nalitatea era însă aceeaşi @ denunţarea restricţiunii, petoate planurile, şi aspiraţia spre idealul suprem al emancipării spirituale şi

Page 24: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 24/346

materiale."ousseau şi-a propus sarcina imensă şi aproape (imerică pentru +remea

lui de a înfăptui +ictoria inţei naturale a omului asupra unei societăţiarti ciale. "edusă la dimensiunea spaţiului său *iologic, tentati+a s-a soldatcu un eşec, dar în lumina perspecti+ei istorice ea este o i<*îndă. 1onştient de

inegalitatea forţelor a căror înfruntate o pro+oca, el a folosit în această luptăarmele de care era a*solut sigur, acelea ale conştiinţei lui integre şi aleputernicului său geniu poetic. în loc să accepte sinuciderea morală sautăcerea, cum s-ar putut foarte uşor în- tîmpla, în loc să cadă în con+ersiunereligioasă sau misticism, pentru care a+ea anumite predispo<iţii, în loc sărecurgă la re+olta politică, pentru care temperamentul său de solitar nu erafăcut, "ousseau a ales totuşi lupta, pe care a dus-o cu îndîr- jire pînă lacapăt. 1onfesiunile au re<onanţa +uietului urmi cîmp de *ătălie, după cumele se impun prin desă+îrşita lor artă literară, prin admira*ila ar(itectonică agîndirii, prin răs-GGG

colitoarea forţă emoti+ă. 8irul lor se întrerupe *rusc, înainte ca scriitorul să-şi depănat întreaga po+este a +ieţii, dar ecoul lor se prelungeşte în 'isări,care sînt patetice poeme în pro<ă i<+orîte dintr-un su=et ce-a cunoscut pînă

în străfunduri umilinţa, durerea, de<nădejdea şi care-şi um*reşte ad+ersariiprin neîntrecuta lui +i*raţie poetică.

&ceste două opere 6 născute din aceeaşi su*stanţă şi for- miiid un corpunitar 6 compun şi transmit peste +eacuri o imagine totdeauna +ie a mareluişi <*uciumatului "ousseau.5%" 14% &"3 ,'%$1#

Page 25: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 25/346

3&L%4 1"O0O4OF 1BJBH 4a HI iunie se naşte ean- ac:ues "ousseau, a Fene+a. %ste al doilea

Page 26: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 26/346

u al lui saac "ousseau, ceasornicar, căsătorist în BJXV cu $u<anne Ler-nard, am*ii de confesiune protestantă. ama sa moare la <ece <ile dupăce l-a adus pe lume. C5e mama am costat-o +iaţa, şi naşterea mea a fostprima dintre nenorocirile mele.Z

BJBK 0aşterea? lui 7iderot.

BJBK oare 4udo+ic al Gl'-lea )născut în B WI .$e nasc lo<oful Ael+etius )`BJJB şi moralistul 'au- +ernagues )`BJVJ .BJBJ 0aşterea lui d9&lem*ert.BJHX "ousseau are un *ogat repertoriu de lecturi făcute împreună cu tatăl

său. C4a şase ani, 5lu- tarc( îmi că<u în mîini, la opt, îl ştiam pe dm;fara.ZBJHB ?-&par T $crisori, persane -de ontes:uieu.

JHH saac "ousseau fuge din Fene+a, în urma unui duel cu 5ierre Fautier,căpitan de gardă re- i. gală. ean- ac:ues rămîne su* îngrijirea un-GGGAW 6 1onfesiuni 6 ean- ac:ues "ousseau

Page 27: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 27/346

c(mlui sau Lernard, apoi este cîat în seama pastorului 4am*ercier, la LosseR,unde +a cunoaşte acel Ctalmcş-*almeş numit educaţie

Page 28: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 28/346

BJHV $e naşte lo<oful d9Aoî*ac( )`BJIN .BJHV "ousseau re+ine la Fene+a. 5rimele efu<iuni sentimentale @ se

îndrăgosteşte de domnişoara 'ulson, mai mare cu BB ani ca el şi de micadomnişoara 1oton, de +irsta lui. %ste angajat ca gre er la notarul&lasseron, de unde pleacă repede.

BJHK litră ca ucenic la meşterul gra+or 7u 1om- mim, u cu angajament petermen de K ani, dar nu rămîne nici aici prea multă +reme.BJH 7oamna de 3e@>@in )B IJ6BJV , cominuînd o tradiţie instaurată însecolul precedent, desc(ide un salon frec+entat de 8ontenelle, ari+aux,

ontes:uieu, ar- montel etc. &lte saloane cele*re în secolul al G' -^a eraual doamnei du 7eband )B NJ6BJIX , al doamnei de Feobrin )B NN6BJJJ ,al domnişoarei de 4espinasse )BJWH6BJJ , al doamnei de 0ec^er )BJWN-BJNV . mama doamnei de $tael, al doamnei d9[piuaR )BJH 6BIIW etc.BJHI "ousseau fuge de la patronul său din Fene+a şi ajunge 4a &nnecR,

unde, la HB martie, în duminica 8loriilor, o cunoaşte pe doamna deUarens, n luna aprilie este trimis de doamna dc Uarens la ospiciul

cate(umenilor din 3o- rino. &*jurea<ă de la protestantism şi trece la religiacatolică. îndeplineşte sluj*a de +alet, lac(eu, preceptor la diferite familiidin 3orino.

BJHN $e întoarce la doamna de Uarens, la &nnecR.GGG 'BJWX "ătăceşte fără +reun rost precis pe la Fene+a, 8ri*ourg, 4ausanne,

0euc(;tel. &ici dă lecţii de mu<ică, impro+i<at în profesor. &junge c(iarpînă la 4Ron.

BJWB6BJWH 8ace prima călătorie la 5aris. Oraşul nu-i place şi se întoarce ladoamna de Uarens, sta*ilită acum la 1(am*erR. 8uncţionea<ă cît+a timpla cadastru @ C ncepeam pentru prima dată să-mi cîştig plinea în mod

cinstitD. 7ar acti+itatea de funcţionar nu se potri+eşte cu rea lui şi reialecţiile de mu<ică.$e naşte Leaumarc(ais )`BJNN .BJWW "ousseau de+ine amantul doamnei de Uarens,,? mai mare cu BW ani

decît el.?BJWV 'oltaire pu*lică $crisorile lo<o ce )condamnate de 5arlament ,

ontes:uieu 6 1onsideraţiile asupra măreţiei ţi decăderii romanilor,ari+aux 6 ăranul par-j +enit.

BJWK &fecţiunea pentru doamna dc Uarens îl face pe "ousseau să nutreascăintenţii matrimoniale.

BJW $e sta*ileşte împreună cu doamna de Uarens la 1(armettes, ducînd o+iaţă idilică în mijlocul naturii.BJWJ 8ace o călătorie la ontpellier, cu scopul de a consulta somităţilemedicale de acolo în legătură cu *oala lui cronică.

$e naşte Lernardin de $aint-5ierre )f BIBV .[GGR EW>BJWI "elaţiile dintre "ousseau şi doamna de Uarens trec printr-o cri<ă

pro+ocată de apariţia unui al treilea, în persoana rtndaşului Uit<enricd.

Page 29: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 29/346

BJVX "ousseau pleacă la 4Ron, unde este preceptorul copiilor lui a*lR,intendent general, frate cu lo<oful )ion di llac )BJBK6BJIX .

BJVB $e întoarce a 1(armettes, la doamna de Ua- rens, dar nu mai esteprimit cu afecţiunea de altădată. $e desparte de niti+ de ea.

$e naşte 1(amfort )`BJNV şi sculptorul Audtn )`BIHI , care +a lua masca

mortuară şi +a face un *ust al lui"ousseau.oare poetul ean-Laptiste "ousseau )născut în B JB .

BJVH & doua călătorie la 5aris, Ccu piesa 0arcis şi cu proiectul de mu<icădrept singură a+uţieZ. 1iteşte la &cademie proiectul său de reformă anotaţiei mu<icale. $ucces sla*. 8ace cunoştinţă cu <icianul "eaumur,compo<itorul "ameau, scriitorii. 8ontenelle, ari+aux şi mai ales cu7iderot,E d?Ao*ac(, d?&lcm*crt. 5ătrunde în mediul literar şi în saloane.

BJVW %ste angajat ca secretar al am*asadorului 8ranţei la 'eneţia, contelede ontaigu.

$c nasc arat ) ` BJNW - şi 4a+oisier )`BJNV .

BJVV "ousseau se ceartă cu am*asadorul ontaigu şi se reîntoarce la 5aris.5re<enţă asiduă în cercurile şi saloanele literare.GGG'BJVW O cunoaşte pe 3(erQse 4e+asseur )născută în BJHB, moare în BIXB ,

ser+antă ^ (otelul unda locuia, căreia îi făgăduieşte că n-o +a părăsiniciodată. $e căsătoresc o cial mult mai tîr- <iu, în BJ I. 4a 5aris serepre<intă u<ele galante, operetă compusă de "ousseau. ntră în relaţiicu 'oltaire, cola*ormd cu acesta la *aletul $er*ările "amirei.

BJV "ousseau este secretar al doamnei 7upin. 1unoaşte pe doamnad9%pinaR şi pe doamna d9Aoudetot, de care mai tîr<iu se +a îndrăgosti. $enaşte primul copil al lui "ousseau, pe care-l

depune la &<il.&par aximele lui 'au+cnargues.BJVJ oare saac "ousseau, tatăl lui ean- ac:ues.BJVI $e naşte al doilea copil ai lut "ousseau E îl depune !a &<il.&pare $piritul legilor de ontes:uieu.BJVN $e nasc ira*eau )`BJNB şi 4aplace ) ` BIHJ . &par primele +olumedin storia naturală a lui Lubon.BJWX "ousseau pu*lică 7iscursul asupra ştiinţelor şi artelor. are succes.&pare primul +olum din %nciclopedie.BJWB $e naşte al treilea copil al lui "ousseau, care are aceeaşi soartă Cca şi

primii şi cum se +a în- tîmpia şi cu ceilalţi doi, căci am a+ut cinci în totulD. usti carea acestui gest este făcută ast-GGG'

fel în 1onfesiuni@ ,,0iciodată ean- ac:ues n-a putut să e un om fărăsimţăm;nt, fără inimă, un tată denaturat. încredinţîndu-mi copiii educaţieipu*lice, nca+înd putinţa de a-i creşte eu însumi, (ără<indu-i să de+inălucrători sau ţărani, în loc de a ajunge a+enturieri sau (aimanale, am cre<utcă fac un act de cetăţean şi de părinte şi mă pri+eam ca un mem*ru alrepu*licii lui 5latou.Z

Page 30: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 30/346

]tBJKH "ousseau se sta*ileşte la 1(e+rette, într-un pa+ilion oferit de doamna

d9%pinaR.5rimele doua +olume din %nciclopedie sînt inter<ise de 5arlament.BJKW 4a Opera din 5aris se joacă F(icitorul satului. &ntoiul apare m sala intr-

o ţinuta de Cprimiti+? , îm*răcat ca un si(astru, cu *ar*ă şi perucănepieptănată. )AippR, a+ant la lettre!BJKV 8ace împreună cu 3(erese o călătorie la Fene+a. "e+ine la

protestantism.BJKK 5u*lică 7iscursul asupra originii inegalităţii dintre oameni.$e naşte fa*ulistul 8lorian ) ` BJNV .. oare ontes:uieu )născut în B IN şi $alm-$imon )născut în B JK .. T . .BJK "ousscau se instalea<ă la %rmitage. C0-am in- ceput să trăiesc decît la

N aprilieZ )data instalării aici . 4ocuinţa îi este pusă la dispo<iţie şiamenajata de doamna d9%pînaR.

GGG'BJKJ $e ceartă cu doamna d9%pinaR, părăseşte %rmi- tage-ul şi se muta montmorencR, la castelul mareşalului de 4uxem*ourg.

oare 8ontenelle )născut în B KJ .BJKI"ousseau pu*lică $crisoarea către d9&lem*ert despre spectacole.

în acest an apare 1andide de 'oltaire şi se naşte "o- *espierre ) ` BJNV .BJKN "ousseau este solicitat sa ţină o ru*rică permanenta la ournal des

$a+ants. "efu<ă.$e naşte 7anton )`BJNV . .BJ X &pare 0oua Aeloi<ă.BJ H în luna aprilie apare 1ontractul socialE în luna mai, %mil. 4a I iunie

5arlamentul pari<ian condamna cartea şi lansea<ă ordinul de arestare împotri+a autorului. "ousseau fuge din 8ranţa, la Y+erdun, pe teritoriulLernei, apoi la otiers, in comitatul 0euc(;tel, su* ocrotirea lui 8re- dericcel are, regele 5rusiei.

$e naşte &ndni 1(enier ) ` BJNV . oare doamna de U9 arens )născută înB NN .BJ W "ousseau ia atitudine contra forurilor ecle<iastice din Fene+a şi a*dică

de la Cdreptul de *ur- g(e<ţe şt de cetate în oraşul şi repu*lica Fene+ei . *ate gîndul sinuciderii.

oare ari+aux )născut în B II şi a*atele 5re+ost )născut in B JJ .GGG G

Page 31: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 31/346

[.+oare "ameau )născut în B II .

Page 32: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 32/346

BJ K $crisori de la munte sînt arse la Aaga apoi Wa 5aris. "ousseau,ameninţat cu lapidarea <ică, fuge din otiers şi găseşte a<il în insula$aint- 5ierre, pe lacul Lienne, unde stă şase săptămîni într-o am*ianţănaturală foarte potri+ită cu aspiraţiile lui. C alurile lacului Lienne sînt maisăl*atice şi mai romantice decît cele ale lacului Fene+a.Z )1u+întul

CromanticD este pus pentru prima dată în circulaţie de "ousseau.BJ &cceptă in+itaţia lo<ofului 7a+id Aume de a se sta*ili în &nglia. 5estecîte+a luni se ceartă cu noul său *inelăcător. în &nglia, la Uoolton, începeredactarea 1onfesiunilor.

BJ J 5ărăseşte &nglia şi, su* numele de ean- o- sep( "enou, re+ine în8ranţa, adăpostindu-se la castelul din 'Re al prinţului de 1onţi. în acestan îi apare la 5aris 7icţionarul mu<ical.

$e naşte $aint- ust ) ` BJNV .BJ I "ousseau pleacă din 3rRe, trece prin 5aris, Freno*le, 1(am*ierR, se

opreşte îa on:uin, unde se sta*ileşte pro+i<oriu.$e naşte O(ateao*riand )`BIVI .

BJ N %ste reluată redactarea 1onfesiunilor.$e naşte 0apoleon )`BIHB .G4BJ V &par $crisori de la munte.BJJX "ousseau, su* numele lui ade+ărat, se sta*ileşte la 5aris, unde duce o

+iaţă retrasă de copist mu<ical. 3ermină de scris 1onfesiunile.BJJB 8ace lectura 1onfesiunilor în cercuri restrînse, producînd mare impresie

şi st;rnind multe animo<ităţi în lumea celor +i<aţi.BJJH începe redactarea 7ialogurilor )3itlul exact @ 7ialoguri sau "ousseau

judecătorul lui ean- ac:ms .BJJW6BJJK 7uce o +iaţă retrasă, cîştigîndu-şi existenţa din copiile mu<icale

şi lucrînd la 7ialoguri, pe care le termină de scris în BJJK.BJJ 'rea să depună manuscrisul 7ialogurilor pe altarul de la 0otre-7ame,dar C7umne<eu refu<;nd să-l primeascăD, il încredinţea<ă lui 1onţii Aac.

împarte pe stră<ile 5arisului un manifest propriu intitulat @ 1ătre france<iicare iu*esc dreptatea şi ade+ărul. începe redactarea 'isărilor unui (oinarsinguratic, pe care le termina în BJJI.

oare 7a+id Aume )născut în BJBB .BJJI 4a HH mai, marc(i<ul de Firardin îl transportă la castelul său din

%rmenon+ille, lingă 5aris. 4a H iulie, "ousseau moare aici, în urma unuiatac de apoplexie. %ste înmormîntat în nsula 5lopilor, din parculcastelului, conform dorinţei lui. a

4̀a WX mai moare 'oltaire )născut in B NV .[4/J$X $e înc(eie pu*licarea %nciclopediei. Opera integrală e compusă din BJ+olume text, V +olume supli- ment şi BB +olume planşe.BJIH6BJIN 5u*licarea primei ediţii din Opere corn- , plete de e;n- ac:ues

"ousseau.BJIW oare d9&lm*ert.

Page 33: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 33/346

BJIV oare 7iderot.'II oare pictorul 4a 3our )născut în BJ1V care a lăsat un portret şi maimulte desene ce gurea<ă în iconogra a rousseauistă.

oare Lubon )născut în BJXJ .BJIN <*ucneşte "e+oluţia france<ă.

BJNH %ste proclamată "epu*lica.BJNV "ămăşiţele pămînteşti ale lui "ousseau sînt transferate la 5ant(eon.B

5. .

B

5&"3%& 03

Page 34: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 34/346

1 3"% 1 3 3O"lată singurul portret de. om, <ugră+it întru totul după natură în întregul

Page 35: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 35/346

său ade+ăr, care există care, pro*a*il, +a exista +reodată. Oricine ai , tu,cel pe care destinul încrederea mea te-au făcut judecătorul acestui caiet,te conjur, prin nenorocirile mele, prin simţirea ta şi în numele întregii speţeumane, să nu distrugi o scriere folositoare şi unică, ce poate sluji ca primăpiesă de comparaţie pentru studiul oamenilor, care, desigur, rămîne încă să

e început, şi de a nu-mi lipsi cinstirea memoriei de singurul monumentexact al caracterului meu, care să nu fost des gurat de către duşmaniimei. i c(iar de-ai tu însuţi unul din duşmanii mei necruţători, încetea<ă dea mai în faţa cenuşei mele, şi nu duce cruda-ţi nedreptate pînă n timpurilecînd nici tu, nici eu nu +om mai +ieţui, astfel ca să poţi măcar o dată dano*ila do+adă de a fost mărinimos şi *un cînd ai putut să i (ain şiră<*unător E dacă, *ineînţeles, ocara îndreptată împotri+a unui om care n-afăcut şi n-a +roit să facă niciodată răii poate purta numele de ră<*unare."omseau

Page 36: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 36/346

1artea întîi)B J B H6B J H I

Page 37: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 37/346

&lcătuiesc o lucrare cum n-a mai fost alta la fel +i a cărei înfăptuire nu +aa+ea imitator. 'reau să înfăţişe< semenilor mei un om în tot ade+ărul rii lui Eşi omul acesta +oi cu.

0umai eu. îmi ştiu inima şi-i cunosc pe oameni. 0u sînt făcut ca nici unuldintre cei pe care i-am +ă<utE cute< să cred că nu sînt făcut ca nici unul

dintre cei care există. 7acă nu preţuiesc mai mult, cel puţin sînt altfel. 7acănatura a procedat *ine sau rău disfrugînd tiparul după care m-a croit, asta n-o poate judeca nimeni decît după ce mă +a citit.

3rîm*iţa judecăţii din urmă sune cînd +a +roi E eu am să +in, cu aceastăcarte în mînă, spre a mă înfăţişa înaintea judecătorului suprem. 'oi striga cuglas tare @ ată ce-am făcut, ce-am gîndit, ce am lost. &m spus *inele şi răulcu aceeaşi nepărtinire. 0-am trecut su* tăcere nimic urît, n-am adăugatnimic frumos, iar dacă s-a înt;mplat să pun +reo în=oritură fără importanţă,asta este numai pentru a umple un gol prilejuit de cusururile memorieimele E se poate să luat ca ade+ăr ce+a ce ştiam că ar putut să e ade+ăr,niciodată ce+a ce ştiam că era fals. -am arătat aşa cum am fostE demn de

Kdispreţ şi josnic, cînd am fostE *un, generos, su*lim, cînd,. de asemenea, am fostE mi-am de<+ăluit su=etul aşa cum tu însuţil-ai +ă<ut. 8iinţă eternă, strînge în jurul meu nenumărata mulţime asemenilor meiE să asculte confesiunile mele, să ţipe la ticăloşiile mele, săroşească, de nemerniciile mele. i ecare să-şi descopere, la rînduî său,inima, cu aceeaşi sinceritate, la picioarele tronului tăuE apoi să-ţi spunămăcar unul, dacă se +a încumeta @ %u am fost mai *un decît omul acesta.

-am născut la Fene+a în anul BJBH, din saac "ouseeau, cetăţean, şi$u<anne Lernard, cetăteană. O a+ere foarte mică împărţită întrecincispre<ece E copii, reducînd aproape la nimic partea tatălui meu, el nu

a+ea ca mijloc de su*<istenţă decît meşteşugul lui de ceasornicar, în care eracu ade+ărat foarte priceput. ama, ică a pastorului Lernard, era mai *ogatăE a+ea o minte înţeleaptă şi era frumoasăE tata. nu i-a cucerit cu uşurinţămîna. u*irea lor începuse aproape o dată cu +iaţa lor. între opt şi nouă ani, eise plim*au împreună, în ecare seară, ! pe strada 3reille E la <ece ani, nu semai

în ei simţăm;ntul pe care-B făurise o*işnuinţa. doi cu ri duioase şisimţitoare, nu aşteptau decît momentul de a găsi în? celalalt aceeaşi stare,sau mai curînd acest moment îi aştepta pe ei, şi ecare îşi re+ărsa inima în acelui care se desc(isese mai întîi spre a o primi. $oarta, care părea să epotri+nică iu*irii lor, nu făcu decît să o sporească. 3înărul îndrăgostit,neputîndu-şi căpăta iu*ita, se mistuia de durere E ea îî po+ăţui sa plece într-ocălătorie, spre a o uita. %l făcu o călătorie fără folos, din care se întoarse mai

îndrăgostit ca oricînd. O regăsi pe aceea E pe care o iu*ea cu credinţă şicăldură. 7upă această încercare, nu e rămînca decît să se iu*ească toatădespărţi. $impatia, înţelegerea su=etească

Page 38: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 38/346

+iaţa, îşi făcură jurainţe, şi cerul le *inecu+întă legăm;ntul.Fa*riel Lernard, frate al mamei, se îndrăgosti de una dintre surorile

tatălui meuE dar fata nu consimţi să se mărite cu fratele, decît dacă fratele eise +a însura cu sora. u*irea împlini totul, şi cele două căsătorii se făcură înaceeaşi <i. &stfel, unc(iul meu era soţul mătuşii, iar copiii lor fură deopotri+ă

+erii mei primari. n decurs de un an se născură cîte unul de o parte şi dealta E după aceea, familia tre*ui să se despartă însă.#nc(iul Lernard era inginer E el plecă să-şi facă ser+iciul militar în mperiu

şi în #ngaria su* prinţul %ugen. $e distinse ir. asediul şi în lupta de laLelgrad, 3ata, după naşterea unicului meu frate, T se duse la 1onstantinopoi,unde fusese c(emat, şi de+eni ceasornicarul seraiului. în lipsa lui,frumuseţea mamei, înţelepciunea ei, însuşirile sale, îi atraseră multe omagii.7omnul de la 1losure, re<ident al 8ranţei, fu dintre cei mai gră*iţi să i leofere. 3re*uie că dragostea lui a fost puternică, deoarece, după trei<eci deani, l-am +ă<ut înduioşîndu-se cînd îmi +or*ea despre ca. ama n-a+eanumai +irtutea spre a se apăra, ea îşi iu*ea din inimă soţul şi stărui să se

întoarcă E el părăsi totul şi re+eni acasă. 8ui tristul fruct al acesteireîntoarceri. 5este <ece luni, rn-am născut *eteag şi *olna+ E am costat-o+iaţa pe mama, iar naşterea mea a fost prima dintre nenorocirile mele.

0u ştiu cum a îndurat tata această pierdere, dar ştiu că nu s-a consolatniciodată. 1redea ci o re+ede pe mama în mine, fără să poată uita că eu i-orăpisem E niciodată nu m-a îm*răţişat fără să simt în suspinele lui, înstrînsorile lui er*inţi, cum un regret amar se împletea cu m;ng;ierile sale Etotuşi, acestea erau şi mai drăgăstoase. 1înd îmi spunea @ C ean-JV

Page 39: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 39/346

ac:ues, să +or*im despre mama taD, cu îi. răspundeam @ C5rea *ine, tată,dar o să începem să pl;ngem şi numai aceste cu+inte îi smulgeau lacrimi.

Page 40: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 40/346

C&(, rostea el gemînd, redă-mi-o, consolca<ă-mă, umple golul pe c-are ea l-alăsat în inima mea. 3e-aş iu*i oare astfel dacă ai numai ul meu \Z 4apatru<eci de ani după ce-o pierduse, a murit în *raţele unei a doua ne+este,dar cu numele celei dintîi pe *u<e şi cu imaginea ei în inimă.

&şa au fost autorii <ilelor mele. 7intre toate (arurile cu care cerul i-a

în<estrat, o inimă simţitoare este singurul pe care îi mi l-au transmis E daracesta făcuse fericirea lor, şi a făcut toate nenorocirile +ieţii «iele.ă născusem aproape muri*undE erau puţine speranţe de -a mă păstra.

&duceam germenele unei *oli pe care anii au înăsprit-o B şi care astă<i nu-mi îngăduie, uneori, cîte un răga<, dccît pentru a mă tace să sufăr şi maicumplit, într-alt fel. O soră a tatei, femeie înţeleaptă şi *ine+oitoare, se îngrijiatît de mult de mine, îneît mă sal+ă. în momentul cînd scriu acestea, eatrăieşte încă, îngrijind, la +îrsta de opt<eci de ani, un soţ mai tînăr ca dînsa,dar do*orît de *ăutură. $cumpă mătuşă, te iert că m-ai făcut să trăiesc, şi-mipare rău că nu pot să-ţi dau la sf;rşitul <ilelor talc caldele îngrijiri pe care tumi le-ai dat din *elşug la începutul alor mele. O am, de asemenea, pe draga

mea ac:uelineH

încă în +iaţă, $ănătoasă şi ro*ustă. îinile care mi-audesc(is oc(ii la naştere +or putea să mi-i înc(idă la moarte.$imţeam, înainte de a gîndi @ asta este soarta comună a oamenilor. &m

încercat-o mai mult ca ori-B #n +iciu de conformaţie a +e<icii, care pro+oca o retenţiune a urinei )n.

t. .W 7oica lui )n. ed. fr. .

Icare altul. 0u ştiu ce-am făcut pînă la cinci sau şaso aniE nu-mi dau scamacum am în+ăţat -să citesc E nu-mi amintesc -decît de primele lecturi şi deefectul -pe care l-au a+ut asupra mea @ e perioada cînd am căpătat fără

întrerupere conştiinţa despre mine însumi. ama lăsase cîte+a romane. 0eapucam să le citim după cină, tata şi cu. 4a început, nu era +or*a decît sămă deprind cu lectura graţie unor cărţi plăcute E clar, în curînd, interesul-de+eni atît de mare, incit citeam rînd pe rinei, fără încetare, şi ne petreceamnopţile cu această îndeletnicire. 0u ne puteam niciodată despărţi decît lasf;rşitul +olumului. #neori tata, au<ind dimineaţa rîndunelele, spunearuşinat@ CAaide la culcare E sînt mai copil decît tineZ.

în puţină +reme, am căpătat, prin această metodă primejdioasă, nu numaio mare uşurinţă de a citi şi de a mă înţelege, dar şi o cunoaştere a pasiunilor,unică la +îrsta mea. 0-a+eam nici o idee -despre lucruri, cînd toatesimţămintele îmi erau deja cunoscute. 0u făptuisem nimic, dar simţisemtotul. &ceste emoţii încîlcite, pe care le încercam una după alta, nu tul*urau-cu nimic raţiunea pe care n-o a+eam încă E dar ele mi-au format una de altsoi, şi mi-au clat despre +iaţa omenească nişte noţiuni *i<are,? sin ul se din cărţi, şi de care experienţa şi cugetarea n-au ]putut să mălecuiască niciodată.

&m terminat cu romanele în +ara lui BJBN. în iarna următoare, am dat dealtce+a. $fîrşind *i*lioteca mamei, am recurs la acea parte din a tatălui eicare ne re+enise nouă. 7in fericire, aici se găseau cărţi *une E şi nici nu se

Page 41: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 41/346

putea să e altfel, deoarece această *i*liotecă fusese alcătuită de un pastor,ce-i drept, *a c(iar sa+ant, căci aşa era mo-da pe atunci, însă om de gust şi-de spirit. storia Lisericii şi a mperiului de 4e $ueur E 7iscursurile lui Lossuetdespre storia uni+ersalăE Oamenii iluştri de 5lutarc( E ls-V>

N-io .

tona 'eneţiei de 0ani E etamorfo<ele lui O+idiu ş a LruRereE 4uminile lui

Page 42: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 42/346

8ontenelleE 7ialogurile morţilor, tot de el, şi cîte+a tomuri de oliere furăcărate în atelierul tatălui meu, şi le citeam <i de <i, în timp ce el lucra. &mcăpătat un gust rar, şi poate unic la acea +îrstă, pentru ele. 5lutarc(, maiales, de+eni lectura mea fa+orită. 5lăcerea pe care o a+eam recitindu-B fără

încetare m-a +indecat întrucît+a de romane E şi preferai în curînd pe &gesilas,

Lrutus, &ristide, lui Orondate, &rtamene şi u*aB

. 7in aceste interesantelecturi, din con+or*irile pe care ele le pri- lejuiau între tata şi mine, se formăacel spirit li*er şi repu*lican, acel caracter neînfrînat şi mîndru, nesupus

jugului şi aser+irii, care m-a c(inuit de-a lungul întregii +ieţi, în împrejurărilecele mai puţin proprii, spre a-i da a+înt. 'eşnic preocupai de "oma şi &tena,trăind, ca să spun astfel, cu marii lor *ăr*aţi, născut eu însumi cetăţean alunei repu*lici şi u al unui părinte a cărui supremă pasiune era dragostea depatrie, mă lăsam în=ăcărat de pilda luiE mă credeam grec sau roman Ede+eneam personajul a cărui +iaţă o citeam @ descrierea? trăsăturilor destatornicie şi curaj ce mă impresionaseră făcea să-mi scînteie<e oc(ii şi să-miridice glasul. ntr-o <i, pe cînd po+esteam la masă a+entura lui $cae+ola, cei

de faţă se îngro<iră +ă<îndu-mă înaintînd şi punînd mîna pe plita er*intespre a înfăţişa fapta lui.&+eam un frate mai mare cu şapte ani decît mine. %lEîn+ăţa meseria

tatălui meu. area dragoste ce mi se arăta mie făcea ca el să e puţinneglijat, şi tocmai asta este ceea ce nu apro*. %ducaţia lui se resimţi dinpricina acestei neglijări. &pucă drumul li*ertinajului, c(iar înainte de +îrsta dea un ade+ărat li*ertin. 6 . .

B 8iguri dm istoria greaca şi romană, primii trei caracten<in- du>se prineroism şi fapte ci+ice măreţe, ceilalţi prin acţiuni ce le trădea<ă slă*iciuneade caracter )n. t. .

BX8u dus la un alt stăpîn, unde se ţinu de prostii, aşa cum 8ăcuse şi în casapărintească. 0u-B +edeam aproape de loc, aş putea spune că a*ia îlcunoscusem E dar nu încetam să-l iu*esc cu duioşie, şi mă iu*ea şi el, aut cîtpoate o (aimana să iu*ească ce+a. îmi amintesc că o dată, pe cînd tata îlpedepsea cu asprime şi mînie, am sărit repede între ei, cuprin<îndu-B în*raţe. 4-am acoperit astiel cu trupul meu, primind lo+iturile în locul lui, şi tn-am încăpăţînat atît de tare în această atitudine, incît tata a tre*uit în cele dinurmă sa-B ierte, e de<armat de ţipetele şi lacrimile mele, l9ie spre a nu mă

*ate mai rău ca pe el. $fîrşitul fu că fratele meu se ră<+răti şi fugi de-acasă,dispărînd cu totul. 7upă cit +a timp, se a=ă că se găsea în Fermania. 0-ascris măcar o singură dată. 7e-atunci nu s-a mai ştiut nimic despre el, şi iatăcum eu am rămas unicul u.

7acă acest *iet copil a fost crescut cu nepăsare, nu tot astfel s-a înt;mplat cu fratele său, şi progeniturile regeşti nu pot îngrijite cu mai mult<el decît am fost eu în cursul primilor ani, iu*it de tot ceea ce mă înconjuraşi, lucru încă şi mai rar, tratat totdeauna ca un *ăiat îndrăgit, niciodată ca

Page 43: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 43/346

unul răsfăţat. 0iciodată, pînă mi-am luat <*orul din casa părintească, n-amfost lăsat să ies. singur pe stradă cu ceilalţi copii, niciodată n-au tre*uit să e

înă*uşite în mine ori îndeplinite acele toane smintite de care este în+ino+ăţită natura, dar care se nasc toate numai din educaţie. &+eamdefectele +îrstei mele E eram +or*ăreţ, lacom ia mîncare, uneori mincinos.

'oi furat fructe, *om*oane, merinde E dar niciodată n-am simţit plăcere săfac rău, să stric ce+a, să-i supăr pe ceilalţi, să c(inuiesc nişte *iete animale. îmi amintesc totuşi că o dată am făcut pipi în cratiţa unei +ecine a noastre,pe nume doamna 1iot, în timp ce ea se a=a la predică. ărturisesc căaceastă amintire măBB

Page 44: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 44/346

face să rîd şi astă<i, deoarece doamna 1iot, femeie *una altminteri, era*ătrîna cea mai ursu<ă pe care am cunoscut-o +reodată. ată scurta şi

Page 45: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 45/346

ade+ărata po+este a tuturor po<nelor mele copilăreşti.1um aş putut de+eni rău, cînd a+eam înaintea oc(ilor numai pilde de

*lîndeţe şi în jurul meu oamenii cei mai *uni din lume \ 3atăl meu, mătuşa,doica, rudele, prietenii noştri, +ecinii, toţi cei care mă înconjurau, nu-micîntau în strună, ce-i drept, dar mă iu*eau, iar eu îi iu*eam la fel. 7orinţele

mele erau atît de puţin aţîţate şi atît de puţin mfrînte, încît nici nu-mi treceaprin gîtid să am +reuna. 5ot să jur că piua a intra la un stăpîn n-am ştiut ce înseamnă un capriciu. n afară de timpul pe care-B petreceam scriind saucitind lingă tatăl meu şi de acela cînd doica mă ducea la plim*are, eramtotdeauna împreună cu mătuşa, pri+ind-o cum cosea, ascultînd-o cum cînta,stînd jos sau în picioare alături ele ea, şi eram mulţumit. 'eselia ei, *l;ndeţeaei, c(ipul ei plăcut mi-au lăsat impresii atît de puternice, că-i +ăd încătrăsăturile, pri+irea, atitudinea E îmi amintesc cu+intele ei drăgăstoase E aşputea să spun cum era îm*răcată şi pieptănată, fără să uit cei doi cîrlionţi pecare părul ei? negru îi lăsa să-i cadă pe t;mple, după moda de pe +remeaaceea.

$înt con+ins că ei îi datore< gustul sau, mai *ine <is, pasiunea pentrumu<ică, ce nu s-a de<+oltat în mine decît mult mai t;r<iu. tia o mulţime demelodii şi de cîntece pe care le intona cu un glas su*ţirel şi foarte dulce.$eninătatea su=etească a acestei minunate femei îndepărta de dînsa şi detot ceea ce o înconjura re+eria şi tristeţea. &tracţia pe care cîntecul ei o a+eapentru mine a fost atît ele mare, încît nu numai că multe din c;ntecele ei mi-au rămas întipărite pentru totdeauna în memorie, clar o simt încă şi astă<i,cînd ea nu mai există şi cînd c;ntecele sale, la care nu m-am mai gîndit dincopilărie, . reapar pe

BH

măsură ce îm*ătrînesc, cu un farmec pe care nu-B pot exprima. 1ine arcrede că eu, *ătrîn pala+ragiu, ros de griji şi de neca<uri, raa pomenescuneori plîngînd ca un copil, îngăimînd acele melodii gingaşe cu o +oce spartăşi tremurătoare \ %ste mai ales una a cărei arie îmi sună încă *ine în urec(i,cu toate că a doua parte a cu+intelor se refu<ă tuturor eforturilor mele de ami-o aminti, deşi rimele îmi re+in în minte alandala. ată începutul şi ceea ceam putut să-mi mai amintesc din rest @

3ircis, nu-ndră<nesc $-ascult şoapta ta 5e +îlceaE1ăci oamenii cîrtesc în sat, pe seama mea.. . . . . . un păstor........................................ros de dor........................................ mă do*orE1ăci din =oare ţepi ţîşnesc.

încerc să a=u în ce constă farmecul duios pe care inima mea îl găseşte înacest cîntec @ o toană din care nu înţeleg nimic E dar mi-e cu neputinţă să-lcînt pînă la sfîrşit fără să u năpădit de lacrimi. &m +roit de <eci de ori săscriu cui+a la 5aris spre a căuta restul cu+intelor, deoarece nu se poate cacine+a să nu le ştie încă. 7ar sînt aproape sigur că plăcerea pe care o încercde a-mi aduce aminte cîn- tecul s-ar spul*era, în parte, dacă aş a+ea do+ada

Page 46: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 46/346

că l-au cîntat şi alţii în afară de sărmana mea mătuşă $u<on.&cestea fură primele simţăminte ale intrării mele în +iaţă E astfel a început

să se forme<e sau să seBW

Page 47: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 47/346

arate în mine o inimă atît de mîndră şi totodată atît de duioasă, un caracterefeminat şi totuşi ne- înfrînt, care, piutind totdeauna între slă*iciune şi curaj,

Page 48: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 48/346

între moliciune şi tărie, m-a pus pînă la urma în contradicţie cu mine însumişi a făcut ca înfrî- narea şi pri(ana, plăcerea şi cuminţenia să-mi scapedeopotri+ă.

&cest soi de educaţie fu întrerupt de o întîm- plare ale cărei urmări au înrîurit tot restul +ieţii mele. 3ata a+u o neînţelegere cu un domn Fautier,

căpitan în 8ranţa şi cu rude sus-puse. &cest Fautier, om o*ra<nic şi laş, a+eao crestătură pe o*ra< şi, spre a se ră<*una, îl în+inui pe tatăl meu că scosesespada din teacă în oraş. 3ata, pe care au +rut să-l *age la înc(isoare, se

înd;rji să ceară, după lege, ca pîrîtorul să e înc(is şi el, dar, neputînd o*ţineacest lucru, socoti că e mai *ine să plece din Fene+a şi să se expatrie<epentru toată +iaţa, dec îl să cede<e asupra unui punct în care onoarea şili*ertatea lui păreau compromise.

&m rămas su* tutela unc(iului Lernard, pe atunci sluj*aş la forti caţiileFene+ei. 8iica lui mai mare murise, dar a+ea un u de aceeaşi +îrstă cunune. &m fost trimişi împreună la LosseR B, în pensiune la pastorul4am*ercier, pentru a în+ăţa acolo o dată cu lim*a latină toată (ara*a*ura

care o însoţea su* numele de educaţie.7oi ani petrecuţi în acel sat domoliră întruc;t+a tru a mea romană şi măreaduseră la starea de copil. 4a Fene+a, unde nimic nu mi se impunea cusila, îmi plăcea să u sîrguincios, să citesc mult E era aproape singura meadistracţie E la LosseR, munca mă făcu să îndrăgesc jocurile, ca prilejuri derăga<.

B ică localitate ce făcea atunci parte din repu*lica gene+e<ă şi se a=ăastă<i în $a+oia france<ă )n. O.5ri+eliştea c;mpenească era pentru mine atît de nouă, încît nu mă maisăturam s-o admir. &m căpătat pentru ea un gust atît de +iu, că nu s-a maiputut stinge niciodată în mine. &mintirea <ilelor fericite pe care le-am

petrecut acolo m-a făcut să duc totdeauna dorul şederii la ţară şi al *ucuriilorei pînă la +;rsta care m-a readus acolo. 7omnul 4am*ercier era un om foartec(i*<uit, care, fără să neglije<e instrucţia noastră, nu ne încărca totuşi cuteme pţea grele. 7o+ada că se purta *ine este că, în ciuda dispreţului meupentru trudă, nu mi-am amintit niciodată cu de<gust orele de studiu, şi că,dacă n-am în+ăţat de la el multe lucruri, ceea ce am în+ăţat, am în+ăţat fărăca<nă şi n-am uitat nimic din cele însuşite.

$implitatea acestei +ieţi campestre mi-a făcut un *ine de o +aloarenepreţuită, desc(i<îndu-mi inima pentru prietenie. 5înă atunci nucunoscusem decît simţăminte înalte, dar imaginare. 8aptul că trăiam laolaltă,

în linişte, m-a apropiat mult de +ărul meu Lernard. în scurt timp a+ui pentruel simţăminte mai afectuoase decît acelea pe care le a+usesem pentrufratele meu, şi care nu s-au şters niciodată. %ra un *ăiat înalt, foarte sla*,foarte plăpînd, pe atît de *un la su=et pe cit de ra+ îi era trupul, care nucăuta să tragă foloase din preferinţa ce i se arăta în casă ca u al tutoreluimeu. 3re*urile noastre, distracţiile, gusturile noastre erau aceleaşi E eramsinguri, a+eam aceeaşi +îrstă şi ecare simţeam ne+oia unui to+arăşE a nedespărţi însemna, intr-un fel, a ne <dro*i. 1u toate că am a+ut puţine prilejurisă dăm do+adă de ataşamentul nostru unul faţă de celălalt, acest ataşament

Page 49: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 49/346

era foarte puternic, şi nu numai că nu puteam trăi o singură clipă despărţiţi,dar nici nu concepeam că am putea +reodată separaţi. &+eam amîndoi o

re care ceda uşor la mîn-

Page 50: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 50/346

gîieri, ascultători cinci ceilalţi nu ne supuneau la constrîngeri, eramtotdeauna dc acord asupra oricărui lucru. 7acă, prin fa+oarea celor care ne

Page 51: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 51/346

conduceau, el a+ea asupra mea oarecare trecere în faţa lor, cînd rămîneamsinguri eu mă *ucuram de o în- tîietate ce resta*ilea ec(ili*rul. în orele destudiu, îi su=am lecţia atunci cînd el se încurca E după ce eu îmi terminamtema, îl ajutam să şi-o facă şi el, iar în distracţiile noastre, rea mea maiacti+a îi ser+ea totdeauna de călău<ă. în sfîrşit, caracterele noastre se

potri+eau atît de *ine şi prietenia ce ne lega era atît de ade+ărată, îneît, încei peşte cinci ani cît am fost aproape nedespărţiţi, atît la LosseR cîţ şi laFene+a, ne-am *ătut adesea, o mărturisesc, dar niciodată n-a fost ne+oie să

m depărtaţi unul de altul E niciodată +reuna din certurile noastre nu duramai mult de un sfert de ceas, şi nici măcar o singură dată n-am aruncat +inaunul asupra celuilalt. &ceste remarci sînt, dacă +reţi, puerile, dar de aicire<ultă o pildă poate unică de cînd există pe lume copii.

8elul cum trăiam la LosseR îmi era atît de potri+it, îneît n-a lipsit decît sădăinuie mai mult spre a-mî xa pe deplin caracterul. $imţămintele duioase,calde, potolite constituiau fondul său. $ocot că nicicînd o inţă din speţanoastră n-a fost în<estrată de la natura cu mai puţină +anitate decît mine. ă

înălţăm cu în=ăcărare \pre aspiraţii su*lime, dar nu- imaidecît recădeam înlînce<eala mea. & iu*it de tot ceea ce mă înconjura era cea mai +ie dintredo- rinţele mele. %ram *lînd, aşa cum era şi +ărul -meu E cei ce se îngrijeaude noi erau şi. ei la fel. 3imp de doi ani întregi n-am fost nici martorul, nici+ictima +reunei porniri +iolente. 3otul (rănea în inima mea predispo<iţiile pecare ea le primise de la natură. 0u cunoşteam ce+a mai minunat decît a+edea toată lumea mulţumită de mine şi de orice. îmiB+oi aminti de-a pururi că la *iserică, dînd răspunsurile la cate(ism, nimic numă tul*ura mai mult, cînd se xntxmpla să mă încurc, decît să +ăd pe c(ipuldomnişoarei 4am*ercier semnele neliniştii şi nemulţumirii. &sta mă făcea sa

sufăr mai tare decît ruşinea de a mă poticni în faţa lumii, ceea cc mă mî(-nea totuşi gro<a+ E căci, oricît de puţin mă măguleau laudele, ruşinea măfrăm;nta totdeauna mai mult, şi pot să spun aici că aşteptarea mustrărilordomnişoarei 4am*ercier îmi dădea mai puţine griji decît teama dc a osupăra.

1u toate acestea, ea tre*uia să se arate se+eră, ca şi fratele său E darcum se+eritatea ei, mai totdeauna îndreptăţită, nu pornea niciodată dinrăutate, mă întristam, dar nu mă ră<+răteam dc loc. îmi părea mai rău cîndnu eram pe placul cui+a, decît cînd eram pedepsit, şi semnul nemulţumiriimă durea mai mult decît pedeapsa corporală. îmi +ine greu să mă explic mai*ine, totuşi tre*uie să o fac. 1ît de mult s-ar sc(im*a metoda faţă de tineri,dacă s-ar pri+i mai cu luare-aminte efectele depărtate ale aceleia ce sefoloseşte îndeo*şte fără deose*ire şi adesea prea pe faţă ! arca lecţie cc sepoate trage dintr-im exemplu, pe cît de comun pe atît de funest, mădetermină să-l înfăţişe< aici.

1um domnişoara 4am*ercier a+ea pentru noi afecţiunea unei mame, eaa+ea şi aceeaşi autoritate, pe care o ducea uneori pînă la a ne pedepsi ca penişte cojii B, atunci cînd o meritam. ultă +reme ea se mulţumea săameninţe, şi această ameninţare a T ixnei pedepse, cu totul nouă pentru

Page 52: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 52/346

mine, mi se părea tare îngro<itoare E dar după executare, o găseam maipuţin cumplită decît mă aşteptasem, şi ceea ce c mai ciudat este că aceastăpedeapsă mă făcea s-o iu*esc şi mai mult pe aceea care mi-o aplicase. inumai această dragoste reală, precum şiBJ,

Page 53: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 53/346

4JA*lîndeţea mea rească mă împiedicau să caut repetarea aceluiaşi tratament,

Page 54: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 54/346

meritîndu-BE căci găsisem în durere, şi c(iar în ruşine, un amestec desen<ualitate ce-mi producea mai mult plăcere decît teamă de a pedepsit

încă o dată de aceeaşi mină. % ade+ărat că, întrucît în asta se amesteca unanume instinct precoce al sexului, aceeaşi pedeapsă primită de la fratele einu mi s-ar părut de loc plăcută. 7ar, cu rea pe care o a+ea el, asemenea

su*stituire nu mă speria cîtuşi de puţin, iar dacă mă a*ţineam să-mi atragcorecţia, era numai din teama de a n-o supăra pe domnişoara 4am*ercier Edeoarece într-atît de mare e în mine puterea *unătăţii, şi c(iar a aceleianăscută din simţuri, incit ea le-a fost totdeauna lege în inima mea.

"ecidi+a, pe care o îndepărtam fără să mă tem de ea, sur+eni fără să făcut +reo greşeală, adică din propria mea +oinţă, şi am pro tat, pot spune,ou conştiinţa împăcată. 7ar această a doua oca<ie fu şi ultima, căcidomnişoara 4am*ercier, +ă<înd, de *ună seamă, după anumite semne, căpedeapsa ei ou atingea scopul propus, declară că renunţă şi că aşa ce+a oo*oseşte prea mult. 5înă atunci noi dormeam în camera sa, şi uneori, iarna,c(iar în patul ei. 7ouă <ile după aceea, am fost mutaţi în altă cameră E a+ui

de atunci cinstea, de care m-aş lipsit *ucuros, de a tratat de dînsa ca un*ăiat mare.! 1ine ar crede că această pedepsire a unui copil, primită la opt ani prin mînaunei fete de trei<eci, a (otărît asupra înclinărilor, dorinţelor, pasiunilor mele,asupra mea pentru tot restul +ieţii, şi asta în sensul contrar a ceea ce tre*uiasă re<ulte în mod resc \ n acelaşi timp în care simţ uri ie îmi fură aţî- ţate,dorinţele-mi fură atît de înşelate, încît, mărginite la ceea ce încercasem, elenu mal îndră<niră i să caute altce+a. 1u un sînge ar<înd de sen<ualitateaproape de la naştere, m-am păstrat neatins de orice pri(ană pînă la +îrstacînd se de<+oltă temperamentele cele mai reci şi mai întîr<iate. 1(inuit multă+reme de îm*oldiri neştiute, sor*eam cu o pri+ire aprinsă femeile frumoase E

imaginaţia mi le aducea mereu în faţă,, numai spre a le pune în +aloare înfelul meu şi a face din ele tot atîtea domnişoare 4am*ercier.1(iar după +îrsta pu*ertăţii, această înclinare *i<ară, persistentă încă şi

gata eă ajungă pînă la depra+are, pînă la sminteală, mi-a păstrat mora+urileneîntinate, deşi s-ar părea că ar tre*uit să mi le strice. 7acă a existat+reodată o educaţie mai modestă şi mai castă, aceea este, desigur, cea pecare am primit-o eu. 1ele trei rnătuşi ale mele nu erau numai persoane de ocuminţenie exemplară, dar de o s ală pe care de multă +reme femeile n-omai cunosc. 3ata, om al plăcerilor, însă galant după moda +edre, n-a rostitniciodată, în preajma femeilor la care ţinea mai mult, cu+inte de care ofecioară ar putut să roşească, şi nicăieri respectul ce se cu+ine copiilor n-afost dus mai departe ca în familia mea şi faţă de mine K nu mai puţinăatenţie asupra aceluiaşi su*iect am găsit la domnul 4am*ercier, şi o foarte*ună slujitoare a fost dată afară din casă pentru un cu+înt niţel îndră<neţ pecare-B pronunţase în faţa noastră. 0u numai că pînă în anii adolescenţei n-am a+ut nici o idee precisă despre unirea sexelor, dar totdeauna aceastăidee confu<ă îmi apăru su* o imagine scîr*oasă şi de<gustătoare. &+eampentru femeile decă<ute o oroare ce nu s-a şters niciodată în mine E nuputeam să +ăd un desfrînat dec;t cu dispreţ, cu groa<ă c(iar, căci pînă acolo

Page 55: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 55/346

mersese de<gustul meu pentru desfrîu, din <iua. cînd, ducîndu-mă. la$acconex pe un drum desfundat, am +ă<ut, pe margini, nişte gropi în pămînt,şi mi s-aBN

spus că oamenii de teapa asta îşi făceau acolo împreunările lor. 1eea ce+ă<usem că se întîniplă cu căţelele îmi re+enea mereu în minte gîndindu-măla astfel de oameni, şi mi se făcea greaţă numai la această amintire.

&semenea prejudecăţi ale educaţiei, menite prin ele însele să întîr<ie

Page 56: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 56/346

primele i<*ucniri ale unui temperament în er*întat, fură ajutate, cum amspus, de tul*urarea ce-o exercitară asupra mea cele dinţii îm*oidiri alesen<ualităţii. 0emergînd cu gîn- dul decît pînă la ceea ce simţisem, în ciudaclocotirilor din sînge foarte neplăcute, nu ştiam să nii îndrept dorinţele decîtspre soiul de +oluptate ce-nli era cunoscută, fără să ajung niciodată pînă la

aceea ce-mi de+enise respingătoare şi care era strîns legată de cealaltă, fărăca eu să am cea mai mică *ănuială în această pri+inţă. în înc(ipuirile meleprosteşti, în de<lănţuirile mele erotice, în actele ciudate la care acestea mă

împingeau uneori, ceream cu imaginaţia ajutorul celuilalt sex, fără să măgîndesc +reodată că el ar putea folosi la altce+a decît la ceea ce eu doreamcu aprindere să o*ţin.

&şadar, nu numai că în felul acesta, cu o re foarte aprinsă, foarte lasci+ă,foarte precoce, am trecut +îrsta pu*ertăţii fără să doresc, fără să cunosc alteplăceri ale simţurilor decît acelea despre care domnişoara 4am*ercier îmidăduse cu ne+ino+ăţie o idee, dar cînd, în sfîrşit, trecerea anilor a făcut dinmine un *ăr*at, în acelaşi fel ceea ce tre*uia sa mă piardă m-a apărat.

'ec(ea mea plăcere de copil, în loc să se stingă, se alătură în aşa felceleilalte, încît n-am putut s-o îndepărte< niciodată din dorinţele aprinse desimţurile mele, şi această ne*unie, adăugată la timiditatea mea înnăscută,m-a făcut să u foarte rieîndemî- natic faţă de femei, neîndră<nind să spuntotul sau neputînd să fac totul, genul de desfătare în care par-HX

tea cealaltă nu era pentru mine decît ultimul termen neputînd înă*uşit decel care-B doreşte, nici g(icit de aceea care poate să-l acorde. i-ampetrecut astfel +iaţa dorind mereu şi tăcînd în preajma persoanelor pe care leiu*eam cel mai mult. 0ecutc- <înd să-mi declar dragostea, o amăgeam cel

puţin cu lucruri ce mă ţineau legat de ea. & sta la picioarele unei iu*iteimpunătoare, a mă supune poruncilor ei, a-i cere iertări erau pentru minefoarte dulci de<mierdări, şi cu cît +ia mea înc(ipuire îmi aprindea sîngele, cuatît a+eam înfăţişarea unui îndrăgostit slios. $e înţelege că acest fel de a amore<at nu duce la progrese prea rapide şi nu este prea periculos pentru+irtutea celor care sînt în cau<ă. &m posedat deci de foarte puţine ori, însc(im* m-am desfătat foarte mult în felul meu, adică în înc(ipuire, lată cumsimţurile mele, în acord cu rea mea timidă şi cu spiritul meu romanţios, mi-au păstrat simţăminte curate şi deprinderi cinstite, prin aceleaşi înclinăricare, cu ce+a mai multă îndră<neală, m-ar ii aruncat, poate, în cele mai*rutale +oluptăţi.

&m făcut primul pas şi cel mai greu în la*irintul întunecat şi noroios alconfesiunilor mele. 0u ceea ce e +rednic de osîndă e mai ane+oie sie spus, ciceea ce este ridicol şi ruşinos. 7e aici încolo sînt sigur de mine @ după cele ceam îndră<nit să spun, nimic nu mă mai poate opri. Oricine îşi poate da seamacît m-au putut costa asemenea mărturisiri a=înd că, în tot cursul +ieţii mele,

împins uneori lîngă cele pe care le iu*eam de furia unei pasiuni ce-mi anulafacultatea de a +edea şi de a înţelege, fără a mai şti ce fac şi cuprins de untremur ner+os în tot trupul, niciodată n-am putut să-mi iau cute<anţa de a le

Page 57: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 57/346

declara ne*unia mea şi de a cere de la ele, în cea mai intimă familiaritate,singura fa+oare ce le lipsea celorlalţi. &sta nu mi s-a întîmplat decît o singurădatăHB

în copilărie cu o fată de +îrsta mea E dar şi atunci, ea a fost aceea care a

rostit primul cu+înt.&jung;nd în felul acesta la primele urme ale inţei mele sensi*ile, dau deelemente care, părînd uneori deose*ite între ele, n-au încetat de a se unipentru a produce cu putere un efect uniform şi simplu, după cum găsescaltele care, deşi aceleaşi în aparenţă, au format, prin concursul unor anumite

împrejurări, îm*inări atît de diferite, încît nimeni nu şi-ar înc(ipui că au +reunraport unele cu altele, 1ine ar crede, *unăoară, că una din trăsăturile celemai +iguroase ale su=etului meu s-a scăldat rin acelaşi i<+or din care luxuraşi moliciunea mi s-au prelins în sînge \ 8ără a părăsi su*iectul de care am+or*it, se +a +edea re<ultînd de aici o impresie cu totul diferită.

într-o <i îmi în+ăţam lecţia singur în camera de #ngă *ucătărie.

$er+itoarea pusese piepţenii domnişoarei 4arm*ercier să se usuce pepolicioară. 1înd a +enit să-i ia, se tre<i că unul a+ea toţi dinţii rupţi pe oparte. 5e cine să dea +ina pentru această stricăciune \ 0imeni altcine+a înafară de mine nu intrase în cameră. &m fost între*at @ negai că aş atinspieptenele. 7omnul şi domnişoara 4am*erder +in la faţa locului, ml roagă săspun ade+ărul, mă silesc, mă ameninţă E eu tăgăduiesc cu îndîrjire E darcon+ingerea lor era prea puternică, în+inse toate protestele mele, cu toate căera prima oară cînd se +edea la mine atîta cute<anţă rin a minţi. 1(estiuneafu luată în serios E c(iar şi merita. "ăutatea, minciuna, îndărătnicia părurădeopotri+ă demne de pedeapsă E însă de data aceasta nu domnişoara 4am-*ercier fu aceea care mi-o aplică. îi scriseră unc(iului Lernard E el +eni. 'ărul

meu era în+inuit de o altă faptă, nu mai puţin gra+ă E furăm osîndiţi laaceeaşi pedeapsă. & fost cumplită. 7acă ar +rutHHsă-mi <ăgă<uiască apucăturile urîte căutînd leacul în rău, n-ar ii nimerit mai*ine. 7e aceea mă lăsară cît+a. timp în pace.

0-au putut să smulgă de la mine mărturisirea pe care o doreau. între*atde mai multe ori şi pus în situaţia cea mai îngro<itoare, am fost neînduplecat.&ş îndurat moartea, şi eram liotărît s-o fac. & tre*uit ca însăşi forţa săcede<e în faţa dia*olicei încăpăţînaţi a unui copil, căci nu fu numită altfel dîr-<enia mea. 5i na la urmă, ieşii din această crudă încercare <dro*it, dartriumfător.

&u trecut aproape cinci<eci de ani de la această întîmplare, şi nu mă maitem că +oi pedepsit pentru fapta aceea E ei *ine, declar în faţa cerului căeram ne+ino+at, că nu rupsesem şi nici nu atinsesem pieptenele, că nu măapropiasem de policioară şi că nici nu mă gîndisem la aşa ce+a. 0u mă.între*aţi cum s-a produs acea stricăciune @ nu ştiu şi nu pot s-o înţelegE ceeace ştiu foarte precis este că eram ne+ino+at,

înc(ipuiţi-+ă o re timidă şi docila în +iaţa o*işnui ită, dar aprinsă, mîndră,neînfrînată în pasiunile sale, un copil condus totdeauna de glasul raţiunii,

Page 58: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 58/346

totdeauna tratat cu *lîndeţe, dreptate, *ună+oinţă, care nu ştie ce estenedreptatea, şi care încearcă, pentru prima dată, o nedreptate atît de maretocmai din partea oamenilor pe care-i iu*eşte şi-i respectă cel mai mult ! 1epră*uşire în gîndurile lui ! 1e în+ălmăşeală în simţămintele lui ! 1e <*ucium

în inima, în creierul, în toată mica lui inţă înţelegătoare şi cijminte ! $pun să

+ă înc(ipuiţi toate acestea, dacă e cu putinţă, căci, în ce mă pri+eşte, nu măsimt în stare să descurc, să urme< cel mai mic r din ce se petrecea atunci înmine.

0u a+eam încă destulă minte spre a-mi da seama cit de mult aparenţeleerau împotri+aHWK 6 1onfesiuni 6 ean- ac:ucs "ousse;mea şi spre a mă pune în locul altora. "ămîneam într-al meu, şi tot ceea cesimţeam era asprimea unei pedepse îngro<itoare pentru o faptă rea pe caren-o eă+îrşisem. 7urerea trupească, deşi +ie, mă c(inuia mai puţin @ nusimţeam decît indignarea, furia, de<nădejdea. 'ărul meu, intr-un ca< aproape

asemănător, şi care fusese pedepsit pentru o greşeală făcută fără să +rea capentru un act premeditat, se înfuria în aceeaşi măsură ca şi mine şi se întărită, ca să spun aşa, la unison cu mine. &mîndoi în acelaşi pat, ne îm*răţişam năpădiţi de suspine, ne înă*uşeam neca<ul, şi cînd tinerelenoastre inimi, puţin uşurate, puteau să-şi exprime mînia, ne ridicam în capuloalelor şi începeam să strigăm amîndoi de sute de ori cu toată puterea @1arnifex ! carnifex ! carnifex ! B

$criind acestea, simt şi astă<i cum mi se iuţeşte pulsul E acele momentenu le +oi uita niciodată, c(iar de-ar să trăim o mie de ani. &cest primsentiment al +iolenţei şi nedreptăţii a rămas atît de adînc săpat în su=etulmeu, că numai gîndul la el îmi răscoleşte tul*urarea de atunci, şi acest

sentiment, legat de mine la originea lui, a căpătat o asemenea tărie prin el însuşi şi e-a desprins în aşa măsură de orice cau<ă personală, încît inima mise în+ol*urea<ă la ţpri+eliştea sau la po+estirea unei acţiuni nedrepte, oricare i-ar o*iectul şioriunde s-ar petrece ea, ca şi cum efectul s-ar răsfrînge asupra mea. 1îndcitesc despre cru<imile unui tiran oros sau despre rău- ! tatea ascunsă aunui popă mîrşa+, îmi +ine să mă duc să-i înjung(ii pe aceşti ticăloşi, c(iarde-ar să pier de o sută de ori din pricina lor. &desea, n-am pregetat să punpe fugă sau să arunc cu piatra în- j tr-un cocoş, o +acă, un cîine sau orice altanimal ce +edeam că-B c(inuieşte pe altul numai indcăB h*iri ! )4at.$e simţea maiQ puternic. &ceastă pornire poate să-mi e rească, şi cred că-mi este W dar amintirea grea a. primei nedreptăţi pe care am suferit-o m-aurmărit 5 rea mu t şi prea tare ca să nu se sădit şi mai admc în mine.

&ici se înc(eie seninătatea +ieţii mele de copil. 7in acea clipă am încetatde a mă mai *ucura de o fericire curată, şiQ simt încă şi acum că amintireafarmecului copilăriei mele se opreşte aici. &m mai rămas la LosseR +reocîte+a luni. %ram acolo aşa cum ne este înfăţişat primul om a=at încă înparadisul terestru, dar care nu se mai *ucură de el W ne găseam in aceeaşi

Page 59: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 59/346

Page 60: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 60/346

gateE dar de cînd am?trecut de +îrsta maturităţii, înclinînd către *ătrîneţe,simt că aceste amintiri renasc, în timp ce celelalte se şterg, şi că se

Page 61: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 61/346

întipăresc în memoria mea cu trăsături al căror farmec şi tărie sporesc din <i în <i, ca şi cum, simţind +iaţa care se duce, aş căuta s-o reiau de la începuturile ei. 1ele mai mici întîmplări din acea +reme îmi fac plăcere numaipentru că sîmt din acea +reme. îmi aduc aminte toate împrejurărilereferitoare la locuri, la persoane, la clipe. 'ăd ser+itoarea sau +aletul

dereticînd prin casă, o rîndunică inlrînd pe fereastra, o muscă aşe<îndu-se pemina mea în timp ce-mi recitam lecţia E +ăd orînduirea din camera noastră,ca*inetul domnului 4am*ercier în dreapta, o stampă repre- <entînd pe toţipapii, un *arometru, un calendar mare, ramurile de <meură din grădina cenăpădea dosul casei, care um*reau fereastra şi uneori pătrundeau c(iar

înăuntru. tiu că cititorul nu are ne+oie să a=e toate astea, dar eu simtne+oia să i le spun. 7e ce n-aş îndră<ni să-i po+estesc şi toate micile peripeţiiale acestei +îrste fericite, care mă fac încă şi astă<i să tresar de *ucurie cîndmi e amintesc \ ai ales cinci sau şase... $ă alegem. 'ă iert de celelaltecinci, dar +reau să mă opresc !a una, una singură, numai să mi se îngăduie s-o relate< pe cît îmi +a mai pe larg cu putinţa, spre a-mi prelungi astfel

plăcerea.7acă aş +rea să +ă fac şi dumnea+oastră pe plac, aş putea să aleg întîmplarea cu fundul domnişoarei 4am*ercier, care, printr-o nefericităcădere pe spate jn li+adă, fu expus din plin în faţa regelui $ardiniei, latrecerea lui pe acolo B E însă aceea cu nucul din curtea casei e mai (a<liepentru mine, căci aici

B 'ictor &medee a! l-îea, regele. $iciliei şi al $ardiniei, a făcut o călătorie în %l+eţia în august BJHV )n. t. .H ?am fost actorul, pe cînd la *er*eleacul din li+ada n-am fost decît spectator Eşi mărturisesc că nu-mi ardea de loc să rid mtr-o împrejurare care, deşi

comică în sine, mă îngrijora pentru o persoană la care ţineam ca la o mamă,şi poate c(iar mai mult.O, cititori curioşi să a=aţi marea po+este a nucului din curtea casei,

ascultaţi-i cumplita tragedie, şi apoi stăpîniţi-+ă orul, dacă mai puteţi !7incolo de uşa ce da în curte, la stingă cum intrai, era o pajişte, unde ne

duceam adesea să stăm după-amia<a, dar unde nu era um*ră. 1a s-o facă,domnul 4am*ercîer puse să se sădească acolo un nuc. $ădirea acestui pomse făcu într-un c(ip solemn @ cei doi mici c(iriaşi îi fură naşi E şi în timp ce seumplea groapa, noi ţineam cu cîte o mînă pomul, în cîn- tece de sla+ă. $prea-B uda, se făcu în jurul tulpinei un fel de *a<in. artori în ecare <i aiacestei udări, eu şi +ărul meu ne-am *ăgat în cap ideea, foarte normală, că emai gro<a+? să plante<i un ar*ore pe pajişte, decît să în gi un drapel pe oredută, şi ne-am (otărît să cucerim această glorie fără a o împărţi cu nimenialtcine+a.

5entru aceasta am tăiat un *utaş dintr-o salcie tî- nără şi l-am plantat pepajişte, la opt sau <ece picioare de augustul nuc. 0-am uitat, de asemenea,să săpăm o gropiţă şi în jurul copacului nostru E greutatea era însă de a a+eacu ce s-o umplem, întrucît apa era adusă de departe şi pe noi nu ne lăsau săo cărăm. 3otuşi, tre*uia cu orice preţ să a+em apă pentru salcia noastră. &m

Page 62: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 62/346

recurs 4a tot felul de +icleşuguri spre a uda salcia timp de cîte+a <ile, şi astane i<*uti atît de *ine, încît o +ă<urăm înmugurind şi dînd frun<uliţe, a cărorcreştere o măsurăm din ceas în ceas, încredinţaţi, deşi nu se înălţase decîtcu o palmă ele la pămînt, că în curînd are să ne facă um*ră.HJ

Page 63: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 63/346

Page 64: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 64/346

1um gîndurile ne erau numai la copăcelul nostru, care nu ne mai lăsa să în+ăţăm, să studiem, făcîn- du-ne să trăim ca intr-un delir, iar cum ceilalţi,ne- cunoscînd pricina, ne ţineau mai din scurt ca înainte, pre+ă<urăm clipafatală cînd apa a+ea să ne lipsească şi ne perpeleam amîndoi aşteptînd să+edem copăcelul topindu-se de uscăciune. 7ar pînă la urmă, ne+oia, mamadi*ăciei, ne îm*oldi la o născocire menită să sal+e<e ar*orele şi pe noi de lao moarte sigură @ anume, să facem pe su* pămînt un şanţ care să ducă peascuns la salcie o parte din apa ce uda nucul. 4ucrarea aceasta, înfăptuită cu

înfrigurare, nu i<*uti totuşi de a început. &lesesem aşa de rău panta, că apanu curgea de loc E pămîntul se surpa şi astupa şănţuleţul, gura lui se umpleade gunoaie, totul mergea anapoda. 0imic nu ne descurajă însă @ Omnia +incitla*or impro*us. B $ăparăm mai adînc şi pămîntul şi gropiţa, ppre a face apasă se scurgă E tă- iarăm din capace de lă<i mici sting(ii înguste, aşe<arămunele pe fund, la rînd, altele le puserăm înclinate de o parte şi de alta acelorlalte, şi făcurăm un canal triung(iular pentru conducta noastră. în-

pserăm în gura ei mici *ucăţi de lemn su*ţiri şi încrucişate care formau unfel de gard sau de grătar, ce reţinea noroiul şi pietrele, fără a înc(idetrecerea apei. &coperirăm cu grijă lucrarea noastră cu pămînt *ine *ătătorit Eşi în <iua cînd totul fu gata, aşteptarăm tremurînd de speranţă şi teamăceasul stropitului. 7upă secole de aşteptare, ceasul acesta se i+i, în şfîrşit Edomnul 4arn*ercier se i+i şi el, ca de o*icei, spre a de faţă la stropire, întimpul căreia noi stăteam în spatele lui pentru a ascunde copăcelul nostru,care, din fericire, se a=a în dosul său. B

B unca dîr<ă în+inge totul )lat. .HI

&*ia se termină de turnat prima găleată, că începurăm să +edem cum apase scurgea în gropiţa noastră. 4a această pri+elişte, prudenţa ne părăsideodată K pornirăm să scoatem strigăte de *ucurie, ce-B făcură pe domnul4arn*ercier să se întoarcă spre noi. din nenorocire, căci tocmai se *ucuramult să +adă cit de *un era pămîntul nucului şi cu cîtă sete sor*ea el apa.$urprins să +adă apa împărţită la două gropiţe, scoase la rîndul său unstrigăt, pri+i, <ări şarlatania, ceru să i se aducă numaidecît un (îrleţ, i<*i odată, aruncă în aer două sau trei *ucăţi din sting(iile noastre, <*ier;nd dinrăsputeri @ #n apeduct! un apeduct ! lo+i în toate părţile fără mila, şi ecarelo+itură ne <dro*ea inimile. într-o clipă sting(iile noastre, conducta, gropiţa,

Page 65: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 65/346

salcia, totul fu distrus, totul fu morfolit fără ca el să rostit, în timpul acesteicumplite năpustiri, nici un alt cu+înt, în afară de exclamaţia pe care o repetamereu @ #n apeduct! şi striga aşa într-una, sfărîmînd totul @ , un apeduct! unapeduct !

5oate credeţi că întîmplarea s-a înc(eiat rău pentru micii ar(itecţi. 'ă

înşelaţi @ totul s-a terminat aici. 7omnul 4arn*ercier nu ne spuse nici o +or*ăde dojana, nu ne aruncă nici măcar o pri+ire urîtă, şi nu ne mai +or*i despreasta E l-am au<it c(iar mai pe urmă rî<înd lingă sora lui cu toată gura, căcirîsul domnului 4arn*ercier se au<ea de departe, şi, ceea ce este mai uimitore că, o dată prima spaimă trecută, nici noi nu ne-am simţit prea mî(niţi.$ădirăm alt copac în altă parte şi ne aminteam adesea catastrofa suferită deprimul, re- petînd între noi cu m;ndrie @ #n apeduct! unapeduct! 5îna atunci a+usesem adeseori accese de orgoliu cînd măconsideram &ristide, sau Lrutus. &cum fu prima mea tresărire de +anitatemai pronunţată. $ă construieşti un apeduct cu m;inileHN

taie, să pui un *utaş să înfrunte un copac mare, mi se părea cea mai înaltătreaptă a gloriei. 4a <ece ani, eram mai deştept decît 1e<ar la trei<eci.Fîndul la acel nuc şi la mica păţanie legată de el mi-a rămas atît de *ine

întipărit în minte sau mi-a re+enit de atîtea ori, că unul din cele mai plăcuteplanuri ale mele în timpul călătoriei la Fene+a, în BJKV, era de a mă duce laLosseR eă re+ăd monumentele jocurilor copilăriei mele şi, cu deose*ire, acelnuc drag, care tre*uia să atins atunci mai *ine de o treime de +eac. &mfost însă atît de împo+ărat şî atît de puţin stăpîn pe mine însumi, că n-amputut găsi timpul de a-mi satisface această plăcere. $înt puţine pro*a*ilităţică acest prilej se +a mai i+i +reodată pentru mine. 3otuşi, nu mi-am pierdutnici dorinţa nici speranţa, şi sînt aproape sigur că, dacă +reodată, a*ătîndu-

mă prin acele locuri dragi, +oi mai regăsi încă în +iaţă scumpul meu nuc, îl+oi uda cu lacrimile mele. întors la Fene+a, am stat doi sau trei ani la unc(iul meu, aşteptînd să se

(otărască ce +or face cu mine. 1um el îşi (ără<ise ul artei militare, îl pusesa în+eţe desenul şi-i dădea lecţii despre %lementele lui %uclid. în+ăţam şi euacestea împreună cu el, şi am prins gust mai ales pentru desen. 3otuşi,stăteau la gînduri dacă să mă facă ceasornicar, judecător sau preot. ie mi-ar plăcut mai mult să u preot, căci găseam că e frumos să ştii predici. 7arpuţinul +enit al mamei, ce tre*uia împărţit între mine şi fratele meu, nu erade ajuns spre a-mi urma studiile. 1um +îrsta la care mă a=am nu gră*ea încăalegerea profesiunii, am rămas în continuare la unc(iul meu, pxer<îndu-mi itimpul aproape degea*a, şi plătind mai departe, aşa cum era drept, opensiune destul de mare. ,

t ir(iul meu, om al plăcerii, ca şi tata, nu ştia cum să se răsfeţe mai *inecu îndeletnicirile lui, astfel că nu se prea ocupa de noi. ătuşa mea era ocredincioasă puţin pietistă, care ţinea mai mult să cînte psalmi, decît să se

îngrijească de educaţia noastră. 0i se lăsa o li*ertate aproape totala, de carenoi nu a*u<am niciodată. ereu împreună, ne eram de ajuns unul altuia, şi,ne ind ispitiţi să um*lăm cu (aimanale de +îrsta noastră, n-am a+ut nici una

Page 66: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 66/346

clin apucăturile uşuratice pe care lenea ni le-ar putut inspira. Freşesc c(iarsocotindu-ne leneşi, căci nicicînd în +iaţi n-am fost mai puţin, şi noroculnostru era că toate distracţiile ce ne atrăgeau rînd pe rînd ne făceau să stămamîndoi în casă şi să ne petrecem +remea acolo, fără a nici măcar ispitiţisă co*orîm în stradă. 8ăceam coli+ii, =uiere, <mee, to*e, case, *arcuţe,

ar*alete. $tricam uneltele *ătrînului meu *unic ca să meşterim ceasuri la felca el. &+eam mai ales o mare poftă să mî<gălim (îrtia, să desenăm, sătragem cu cerneală, să facem c(enare, să risipim culorile. $e i+ise atunci laFene+a un şarlatan italian pe nume 1am*a-1orta E ne-am dus să-l +edem odată, apoi n-am +rut să ne mai ducem @ dar omul a+ea marionete, şi ne-amapucat să facem şi noi marionete E marionetele lui jucau diferite comedii, şifăcurăm şi noi comedii pentru ale noastre. 7in lipsă de practică, imitam dingîtlej glasul lui 5oli- c(inelle, spre a juca aceste fermecătoare comedii pe care*unii noştri părinţi a+eau ră*dare de a le pri+i şi asculta. 7ar unc(iul Lernardcitind într-o <i în familie o foarte frumoasă predică făcută de el, părăsirămcomediile şi începurăm sa compunem predici. &ceste amănunte nu sînt prea

interesante, ştiu E dar ele arată cît de *ine tre*uie să fost condusă primanoastră educaţie pentru ca, stă-pini aproape în întregime pe noi şi pe timpul nostruQ la o +îrs tă atît defragedă, să m atît de puţin ispitiţi să a*u<ăm. &+eam atît de puţină ne+oiesă ne facem alţi prieteni, încît nici nu căutam prilejuri. 1inci ne duceam să neplim*ăm, ne uitam m tiecere la jocurile lor, fără poftă de a lua parte, c(iarfără să ne gîndim la aşa ce+a. 5rietenia noastă ne Qumplea atît de multinimile, încît era de ajuns să m împreună, pentru ca cele mai simple plăcerisă e pentru noi delicii. , M

'ă<îndu-ne totdeauna nedespărţiţi, ceilalţi ne luară la oc(i E cu atît maimult, cu cît, +ărul meu ind foarte malt, iar eu foarte mărunt, alcătuiam o

perec(e destul de carag(ioasă. înfăţişarea lui deşirată, faţa lui ca o parămălăiaţă, aerul lui adormit, mersul lui molatic îi aţîţau pe copii să-şi *ată jocde el.

în graiul locului i -se dădu porecla de Larna Lre- danna şi, de cumieşeam pe stradă, nu au<eam în jurul nostru decît@ Larna Lredanna! %l înduraasta mai liniştit decît mine. %u mă supăram, +roiam să mă *at, şi era tocmaiceea ce urmăreau micii ticăloşi. $ării la ei, săriră asupra mea. Lietul meu j?ărmă ajuta cit putea, dar el era sla*, o lo+itură de pumn il da peste cap. &tuncimă înfu- riam. 7ar, cu toate că eu încasam cei mai mulţi g(ionţi, nu QpeQmine a+eau ei pică, ci pe Larna LiedannaE insa eu mtaritam atît de multlucrurile cu mania mea îndărătnică, incit nu mai îndră<neam să le timC din casădecît în orele de cursuri, de teamăQ săQnu m (uiduiţi şi urmăriţi de şcolari.ata-ma, aşadar, aparatorul celor sla*i. 5entru a nn ca+alei in toataregula, nu-nu mai lipsea decît să am o doamnă E a+ui două. ă duceam dincînd B

B $iătă=eaţă )n. t .in cind să-l +ăd pe tata la 0Ron, un orăşel în regiunea aud, unde se sta*iliseel. 3ata era foarte iu*it jicolo şi ul său se *ucura de aceeaşi *ună+oinţă. întimpul puţinelor şederi în preajma lui, erau destui caie să mă săr*ătorească.

Page 67: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 67/346

O doamnă de 'uîson mai ales nu mă mai slă*ea cu mîngîierile, şi, pentru apune +îrf la toate, ica sa mă luă diept amore<ul ei. înţelegeţi ce însemna unamore< a unspre<ece ani pentru o fată de două<eci şi doi. 7ăruitele *ine sepricep toate aceste ştrengăriţe să pună nucile păpuşi m faţă spre a leascunde pe cele ntan, sau spre a le ispiti prmtr-un joc pe care ştiu să-l facă Q

atrăgător ! %u însă, care nu +edeam nici o nepotri+ire intre mine şi dînsa, amluat trea*a m senos E am intrat in joc cu toată inima, sau, mai *me <is, cu totcapul, căci nu eram îndrăgostit decitQ cu partea aceasta, dar pmă lane*unie, şi pornirile mele, frămîntările, tul*urările mele dădui ă loc la scenece făceau să te prăpădeşti de rîs.

1unosc două feluri de iu*iri, foarte distincte, xoaite reale, şijcare n-auaproape nimic comun între j e9 toate că sint foarte +ii şi una şi alta şiam;ndouă deose*indu-se de *lînda prietenie. 3ot cursul +ieţii mele e împărţit

între aceste două iu*iri, de naturi atît de diferite, *a c(iar le-am încercat peamindouă deodată E căci, *unăoară, în momentul despre care +ă +or*esc, întimp ce mă aprindeam după domnişoaraQ de 'ulson de faţă cu toată lumea

şi intr-un c(ip atît de tiranic, că nu puteam suferi ca un alt *ăi*at sn seapropie de ea, a+eam cu o mică domnişoară Foton con+or*iri tainice destulde &1# BQ9 QesţEul msu=eţite, în care ea făcea pe în+ăţătoarea, şi asta era totEdar acest tot, care, în- tr-ade+ăr, era totul pentru mine, mi se părea fericireasupremă, şi, începînd să simt preţul misterului, deşi n-am ştiut să-l foloseecdecît ca un copii,WWWH

Page 68: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 68/346

!] îi restituiam domnişoarei de 'ulson. care nu *ănuia nimic, grija pe care o

Page 69: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 69/346

a+ea ea de a se ser+i de mine spre a-şi ascunde alte amoruri. 7ar, spremarele meu regret, taina fu descoperită, sau fu mai puţin *ine păstrată demica mea în+ăţătoare decît de mine, căci nu peste mult furăm despărţiţi, iardupă cît+a timp, reîntorcîndu-mă la Fene+a, am au<it, trecînd spre 1outance,nişte fetiţe strigînd în urma mea cu +oci înă*uşite @ Foton tic-tac "om seau!

&ceastă mică domnişoară Foton era, ce-i drept, o persoană deose*ită înfelul ei. 8ără să e frumoasă, a+ea un c(ip greu de uitat, şi pe care mi-Bamintesc încă, adesea c(iar prea mult pentru, un *ătrîn smintit. Oc(ii ei mai-ales nu erau de +îrsta sa, nici talia, nici portul. &+ea o ţintită impunătoare şimîndră, foarte potri+ită rolului ei, şi -care priiejuise prima apropiere dintrenoi. 7ar -ceea ce a+ea mai *i<ar era un amestec de îndră<neală şi re<er+ă,ane+oie de conceput. şi îngăduia cu mine cele mai mari li*ertăţi, fără ca miesă-mi îngăduia +reuna faţă de ea E mă trata întocmai ca pe un copii, ceea cemă făcea să cred sau că ea încetase de a mai copil, sau că, dimpotri+ă, era

încă în *ună măsură de +reme ce nu +edea decît un joc în primejdia la carese expunea.

%ram cu totul, ca să spun astfel, al ecăreia dintre cele două persoane, şiatît de deplin, îneît cu nici una dintre ele nu mi se întîmpia să mă gîndesc+reodată la cealaltă, 7ar, de fapt, între ceea ce mă făceau să simt ele nu eranimic asemănător. &ş stat toată +iaţa mea lîngă domnişoara de 'ulson fărăa mi gîndi s-o părăsesc E dar cind mă apropiam de ea, încercam o *ucuriepotolită, ce nu mergea spre tul*urare. O iu*eam mai ales cinci eram cu mulţialţii E glumele, înţepăturile, pi<mu-WVinie c(iar mă legau de ea. îmi dădeau g(es f ii cîştigam cu tru e preferinţelefaţă de ri+ali mai mari, pe care părea că i *ruftuluieşte. %ram <*uciumat, dar

îmi plăcea acest <*ucium. &plau<ele, încurajările, rîsetele mă în er*întau,

mă însu=eţeau. &+eam tresăriri de +oioşie, scînteieri de spirit E eram *eat dedragoste într-un cerc de oameni E singur cu ea, aş fost stîngaci, rece, poateplictisit. 3otuşi, mă interesam mereu de ea E sufeream cînd era *olna+ă, mi-aş dat sănătatea spre a o în<dră- +eni pe a ei, şi notaţi că ştiam foarte *inedin experienţă ce însemna *oală şi ce însemna sănătate. 7eparte de ea, măgîndeam la dînea, îmi lipsea ţ aproape, mîngîierile sale îmi desfătau inima,nu simţurile. %ram de o familiaritate ne+ino+ată cu ea E imaginaţia mea nucerea decît ceea ce îmi dădea dînsa E totuşi n-aş îndurat să o +ăd purtîn-du-se ia fel şi cu alţii. O iu*eam ca un frate, dar eram gelos ca un îndrăgostit.

8aţă de domnişoara Foton aş fost turc, ară, tigru, dacă mi-aş ii înc(ipuit doar că ar putea acorda altuia acelaşi tratament pe care mi-B arătamie, deoarece aşa ce+a era o graţie ce tre*uia cerută în genunc(i. ăapropiam de domnişoara dc 'ulson cu o plăcere foarte +ie, însă fărătul*urare E în sc(im*, era destul să o <ăresc pe domnişoara Foton, ca să numai +ăd nimic E toate simţurile îmi erau ră+ăşite. %ram familiar cu cea dinţii,fără să ajungem a familiarităţi E dimpotri+ă, tremuram şi mă <*uciumam înfaţa celeilalte, c(iar asigurat de ceie mai mari familiarităţi. 1red că daca aş rămas mai multă +reme lingă ea, n-aş putut trăi@ *ătăile de inimă m-ar ii

înă*uşit. ă temeam în aceeaşi măsură să nu le displac E dar eram mai

Page 70: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 70/346

*ine+oitor cu una, şi mai supus faţă de cealaltă. 5entru nimic în lume n-aş +rut s-o supăr pe dom-WK

Page 71: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 71/346

nişoara de 'ulson E dar dacă domnişoara Foton mi-ar poruncit să mă arunc în =ăcări, cred că aş făcut-o pe loc.

Page 72: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 72/346

u*irea mea, sau, mai *ine <is, întîlnirile mele cu aceasta din urmă audurat puţin, spre marea fericire a ei şi a mea. 1u toate că legăturile mele cudomnişoara de 'ulson nu pre<entau acelaşi pericol, ele nu erau departe de aduce la catastrofă, de-ar fost să dure<e ce+a mai mult. Orice asemeneasfîrşit tre*uie să ai*ă totdeauna un aer puţin romanţios şi să st;rnească

exclamaţii. 1u toate că legăturile mele cu domnişoara de 'ulson erau maipuţin +ii, ele erau poate mai strînse. 7espărţirile noastre nu se făceauniciodată fără lacrimi, şi e de neînţeles în ce gol apăsător mă simţeamaruncat de îndată ce plecam de lingă ea. 0u mai +or*eam, decît despre ea,nu mă mai g;ndeam decît la ea mă c(inuiau păreri de rău +ii şi ade+ărate Edar mi se pare că, de fapt, aceste eroice păreri de rău nu erau toate pentruea şi că, fără a-mi da seama, jocurile, a căror sorginte era ea, îşi a+eau şi elepartea lor în regretele mele. $pre a alina durerea despărţirii, ne scriamscrisori de un patetism în stare să <dro*ească st;ncile. în cele din urmă îmifu (ără<ită gloria, că ea nu se mai putu stăpîni şi +eni să mă +adă la Fene+a.7e astă dată îmi pierdui minţile de totE fui *eat şi ne*un în cele două <ile cit

ea rămase acolo. 1înd plecă, +oiam să mă arunc în apă după ea, şi făceamsă răsune +ă<du(ul cu strigătele mele. 7upă opt <ile îmi trimise *om*oane şinişte mănuşi, ceea ce mi s-ar părut foarte frumos din partea ei dacă n-aş a=at între timp că se măritase şi că acea călătorie, prin care *ine+oise să măonore<e, era făcută ca să-şi cumpere +eşmintele de nuntă. 0u +oi descriefuria ce mă cuprinse E ea poate înţeleasă. urai, în no*ila mea mînie, de aWn-o mai re+edea pe per dă, înc(ipuindu-mi că aceasta e cea mai cumpiităpedeapsă pentru ea. 0u muri însă din asta, căci, două<eci de ani mai tîr- <iu,ducîndu-mă să-i +ăd pe tata, şi piim*mdu-mă cu el pe lac, îl între*ai cineerau doamnele pe care le <ăream într-o *arcă, nu prea depărtata de a

noastră. C1um ! îmi <ise tatăl meu <îm*ind, inima nu-ţi spune nimic \ %+ec(ea ta iu*ire @ doamna 1ristin, domnişoara de 'ulson.D 3resării la acestnume aproape uitat E dar le spusei *arcagiilor să sc(im*e direcţia, socotindcă nu merită, deşi aş a+ut prilejul să-mi iau re+anşa, să-mi calc jurăm;ntulşi să reînnoiesc o ceartă de două<eci de ani cu o femeie de patru<eci.

în astfel de neg(io*ii se irosea timpul cel mai preţios al copilăriei mele, înainte de a se luat o (otărîre cu pri+ire la soarta mea. 7upă lungideli*erări, menite să răspundă predispo<iţiilor mele reşti, se opriră, în sfîrşit,la una ce mi se potri+ea cel mai puţin, şi mă trimiseră la domnul asseron,gre er al oraşului, pentru a în+ăţa la el *ănoasa meserie de condicar, cumspunea domnul Lernard. &ceastă poreclă îmi displăcea în gradul cel maimare E speranţa de a cîştiga mulţi *ani pe o cale necinstită manta prea puţinrea mea mîndră E ocupaţia mi se părea plicticoasă, greu de îndurat E

îndatoririle, înro*irea sfîrşiră prin a mă de<gusta şi totdeauna mă duceam lagrefă cu o scîr*ă ce creştea din <i în <i. 7omnul asseron, la rîndul lui,nemulţumit de mine, mă pri+ea cu dispreţ, spu- nîndu-mi fără încetare căsînt amorţit, nerod şi repetîndu-mi în ecare <i că unc(iul meu îl asigurasec;-s deştept, că-s deştept, pe cîtă +reme de fapt nu eram în stare de nimic Ecă-i făgăduise un *ăiat de trea*ă, dar că îi dăduse un catîr. 5e scurt, fui dat

Page 73: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 73/346

afară din grefă în c(ip ruşinos pentru nătîngiaWJmea, iar sluj*aşii domnului asseron se pronunţară că nu-s *un decît să tragcu pila.

'ocaţia mea astfel terminată, fui trimis să fac ucenicie, însă nu la un

ceasornicar, ci la un gra+or. 5urtarea dispreţuitoare a gre erului mă umili eatît de tare, că acum mă supuneam fără să crîcncsc. 0oul stăpîn, pe nume7ucommun, era un *ăr*at tînăr, necioplit şi silnic, care i<*uti, în foarte scurttimp, să întunece toată strălucirea copilăriei mele, să-mi înă*uşe readesc(isă şi +ioaie şi să mă co*oare, ca spirit şi îndeletnicire, la ade+ăratastare de ucenic. 4atineasca mea, faptele antice, istoria pe care o în+ăţasem,totul fu pentru multă +reme uitat E nu-mi mai aminteam nici măcar că, pelume fuseseră c;nd+a nişte romani. 3ata, cînd mă duceam să-l +ăd, nu maigăsea în mine idolul său, )pentru doamne nu mai eram ] galantul ean-

ac:ues, şi simţeam *ine eu însumi că domnul şi domnişoara 4am*ercier n-armai recunoscut în mine pe ele+ul lor, încît mă ruşinai să mă mai pre<int în

faţa lor, şi nici nu i-arn mai re+ă<ut de-a- tunci. &pucăturile cele mai urîte,cea mai josnică de<măţate urmară cuminţilor mele distracţii, fără fă-mi dauseama de asta. 5esemne că, în ciuda educaţiei celei mai *une, a+eam omare înclinare către depra+are, căci am ajuns foarte repede aici, fără nici unfel de osteneală, şi niciodată un 1e<ar atît de precoce nu de+eni atît deeurînd un 4aridon *

eşteşugul nu-mi displăcea prin el însuşi E desenam cu multă plăcere, jocul daltei mă amu<a şi, cum talentul gra+orului în ceasornicărie este toartemărginit, nutream speranţa de a ajunge la perfecţiune. &ş atins-o, poate,dacă răutatea stăpînu- B

B 5ersonaj dintr-o fa*ulă de 4a 8on taine, repre<ent;nd moliciunea şi

degenerarea )n. t. .WIlui meu şi truda excesi+ă nu m-ar de<gustat de i +ru. 8uram timpulconsacrat muncii spre a-B folosi iu ocupaţii de acelaşi gen, dar care a+eaupentru mine atracţia li*ertăţii. Fra+am tot felul de medalii menite să sieser+ească, mie şi to+arăşilor mei, ca- ordine ca+alereşti. $tăp;nul măsurprinse asupra acestei îndeletniciri de contra*andă şi mă stîlci în *ătăi,spun;nd că încercam să fac mone<i false, deoarece medaliile noastre a+eau

însemnele "epu*lica. 5ot să jur că (a*ar n-a+eam ce-i o monedă fdsă, şi preapuţin ce-i una +erita*ilă. tiam mai *ine cum se făceau *anii romani dec;tpiesele noastre de trei parale.

3irania stăp;nului meu sfîrşi prin a mă face să ou mai «aport munca pecare aş putut s-o iu*esc şi prin a-mi insu=a +icii pe care le-aş ur;t, cum]s;nt minciuna, tr;ndă+ia, furtul. 0imic nu mi-a arătat mai *ine deose*ireacare există între supunerea lială şi scla+ie dec;t amintirea sc(im*ărilor ces-au produs în mine în această perioadă. 3imid dm re şi ruşinos, n-am a+utniciodată mai mult dispreţ pentru +reun cusur decît am a+ut pentruo*ră<nicie. nsă mă *ucurasem de o li*ertate curată, ce se restr;nsese pînăacum treptat, pentru a ]dispărea apoi cu totul. %ram îndră<neţ acasă la tata,

Page 74: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 74/346

li*er la domnul 4am*ercier, aşe<at la unc(iul meu E am de+enit fricos lastăp;n, şi de atunci fui un copil pierdut. O*işnuit să u pe picior de egalitatecu cei mai mari în felul de a trăi, să nu cunosc o plăcere care să nu-mi. eacordată, să nu +ăd o roasă unde să BB-am locui meu, să nu simt o dorinţăfără s-o mărturisesc, în sf;rşit, să-mi exprim toate tresăririle inimii prin

cu+inte 6 judecaţi ce am putut să de+in intr-o casă unde nu îndră<neam sădesc(id gura, unde tre*uia să te ridici de la masă după primul fel şi să ieşidin cameră de îndată ce

WN

Page 75: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 75/346

nu mai a+eai nimic de făcut acolo E unde, ţintuit fără răga< la lucru, +edeam în toate numai prilejuri de desfătare pentru alţii şi de conştrmgeri pentru

Page 76: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 76/346

mine E unde imaginea despre li*ertatea stăpînului şi a calfelor sporea po+ara înro*irii mele E unde, în discuţiile despre ceea ce ştiam mai *ine, nu cute<amsă spun o +or*ă E în sfîrşit, unde tot ceea ce +edeam de+enea o*iect rî+nit deinima mea, numai din pricină că eram lipsit de orice. &dio îndestulare,+oioşie, fra<e fericite, care, altădată, cînd greşeam, mă făcuseră adesea să

scap de pedeapsă. 0u pot să-mi amintesc fără să rîd că, într-o seară, acasăla tata, ind pedepsit, pentru nu ştiu ce <*urdălnicie, să mă duc la culcarefără să mai cine<, trecînd prin *ucătărie cu coltucul meu de pîine, am +ă<utşi am mirosit friptura rotindu-se în frigare. 3oţi ceilalţi stăteau în jurul focului E

în trecere, tre*uia să le spun *ună seara tuturor. 7upă ce am făcut înconjurul, trăgînd cu coada oc(iului la friptura ce arăta atît de frumos şimirosea aşa de *ine, nu mă putui stăpîni să-i fac şi ei o re+e-. renţă şi să-ispun cu un glas jalnic @ &dio, friptură. &cest semn de ne+ino+ăţie le plăcu atîtde mult, incit mă opriră la cină. 5oate că ea ar produs acelaşi efect şi lastăpînul meu, dar este sigur că acolo nu mi-ar trecut prin cap sau n-aş

îndră<nit să spun aşa ce+a.

ată cum am în+ăţat sa rî+nesc în tăcere, să mă ascund, să mă prefac, sămint, în sfîrşit, să şterpelesc, fante<ie ce pînă atunci mi-era necunoscută şide care, pe urmă, nu rn-am mai putut lecui. 5ofta şi slă*iciunea ductotdeauna la ea. ată de ce toţi lac(eii sînt pungaşi şi de ce toţi uceniciitre*uie să e la felE dar într-o stare de egalitate şi linişte, unde tot ceea ce+ăd le stă la îndemînă, aceştia din urmă pierd, făcînd să crească asemenearuşinoaseVXapucături. 0ea+înd acelaşi a+antaj, eu n-am putut să trag acelaşi pro t.

&proape totdeauna se întîmplă ca simţămintele *une, dar rău călău<ite,su-i îndemne pe copii să facă primul pas spre fapta rea. 1u toate lipsurile şi

ispitele continui, am stat mai mult de un an la stăpînul meu, fără a mă putea(otărî să pun mîna pe ce+a, c(iar şi pe lucruri de-ale imîncării. 5rimul meufurt a fost o c(estiune de *ună+oinţă E dar el desc(ise portiţa altora, ce nua+ură un sfîrşit prea lăuda*il.

$e a=a ia stăpînul meu un lucrător, pe nume domnul 'errat, a cărui casă,din +ecinătate, a+ea o grădină ce+a mai retrasă, unde creştea un minunatsparang(el. i-i +eni c(ef domnului 'errat, care nu prea a+ea *ani, să furedin grădina maică-si sparang(el din prima recoltă şi să-l +îndă spre a încropicîte+a mese *une. 1um nu +roia să se expună el însuşi şi cum nu era niciprea sprinten, mă alese pe mine pentru această expediţie. 7upă cîte+alinguşiri preliminare, ce mă c;ştigară cu atît mai mult cu cît eu nu +edeam cescop urmăreşte el, îmi făcu propunerea, ca şi cum i?deea i-ar +enit dintr-odată în minte. %u mă cam codeam, el stărui. 0iciodată n-am putut să re<ist lamîngneriE i-am făcut pe +oie. ă duceam în ecare dimineaţă să culeg celmai frumos sparang(el şi-l căram la olard, unde o femeie, care +edea căleguma era furată, îmi spunea asta ca s-o capete mai ieftin. %u, de teamă,luam atît cît +roia ea sa-mi dea şi-i duceam *anii domnului 'errat.

&ceştia se transformau numaidec;t într-o masă al cărei furni<or eram euşi pe care el o împărţea cu un alt lucrător E căci, în ce mă pri+ea, foarte

Page 77: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 77/346

mulţumit că mă alegeam cu cîte+a rimituri, nici nu mă atingeam de +inullor.

>VB

Page 78: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 78/346

3rea*a merse astfel cîte+a <ile fără să-mi dea măcar în gînd să-l fur pe (oţşi să-l dijmuieşc pe domnul 'errat în cîştigul cules din sparang(elul său. îmi

Page 79: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 79/346

îndeplineam ticăloşia cu cea mai mare credinţă, şi singurul meu îndemn erade a-i pe plac celui ce mă punea s-o fac. 7acă însă aş fost prins asuprafaptului, ce *ătaie, ce înjurături, ce pedepse crude s-ar a*ătut asupra mea,

în timp ce păcătosul, dînd +ina numai pe mine, ar fost cre<ut pe cu+înt, iareu pedepsit de două ori, indcă am îndră<nit să-l acu<, dat ind că el era

calfă, iar eu doar un simplu ucenic ! ată, cum, în orice situaţie, +ino+atul cuputere iese din încurcătură pe seama celui sla* şi ne+ino+at.7in toate astea am în+ăţat că a fura nu era un lucru atît de cumplit pe cît

cre<usem, şi în curînd trăsei atît de *une foloase din această în+ăţătură, înc;t nimic din ceea ce rî+neam nu mai era în siguranţă în preajma mea. 0ueram c(iar întru torul prost (rănit la stă pi nul meu, iar cumpătarea nu mi sepărea supărătoare decît atunci cînd +edeam cît de greşit o înţelegea el.O*iceiul de a-i scoate de la masă pe cei tineri în momentul cînd se ser+eşteceea ce-i ispiteşte mai mult, mi se pare mijlocul cel mai *un de a-i face pe cîtde pofticioşi pe atît de (oţomani. 7upă cît+a timp am de+enit şi una şi a(aE şimă? simţeam foarte *ine în general, dar era +ai ele mine uneori, cînd mă

prindeau cu miţa în sac.O amintire, ce mă face încă să tremur dar să şi rid, este aceea în legăturăcu sfeterisirea unor mere, care m-a costat scump de tot. &ceste mere se ai

au în fundul unei cămări, unde lumina pătrundea, prin- tr-o ferăstruică desus, din *ucătărie, intr-o <i, pe cînd eram singur în casă, m-am urcat peco+ată spre a pri+i în grădina Aesperidelor acele preţioase fructe de care num; puteam apropia. &m luat frigarea să +ăd daca pot să ajung cu ea pînă lamere @ era prea

..artă. &m înnădit-o cu o altă frigare mai mică ce er+ea pentru carnea de+înat, căci stăpînului meu îi plăcea să +îne<e. în psei de mai multe ori fără

succes E in cele din urmă rimţii cu *ucurie ca am agăţat un măr. 3răsei foarte încet, mărul ajunse pînă la fe- ristruică, mă pregăteam să-l apuc cu mina. 7arnenorocire ! ărul era prea mare, nu încăpea prin gău- ricl. 4a cîte născocirinu m-a dus mintea ca să-l pot scoate afară ! & tre*uit să caut o proptea caresă ţină frigarea întinsă, apoi un cuţit destul de lung ca să tai mărul în *ucăţi,şi o scîndurică pe care să-l sprijin. 7upă multă ca<nă şi scurgere de +reme,i<*utii să-l tai în două, sperînd să pot trage apoi *ucăţile una după altaE dara*ia se de<lipiră una de alta, şi *ucăţile că<ură amîndouă în cămară.

ilosti+ule cititor, împărtăşeşte-mi durerea !0u-mi pierdusem curajul, dar pierdusem prea mult timp. ă temeam să

nu u surprins. &mina@ pentru a doua <i o încercare mai norocoasă, şi mă întorsei la lucrul meu pe deplin liniştit, ca şi cum n-aş făcut nimic, fără sămă gîndesc la cei doi martori indiscreţi ce mă dădeau de gol în cămară.

& doua <i, pîndind un prilej *un, fac o nouă încercare. ă urc pe pirostrii, întind frigarea, o potri+esc E eram gata c-o în g... 7in nenorocire, *alaurul nudormea E uşa cămării se desc(ise deodată, tăpînul meu apăru acolo,

încrucişa *raţele, mă maură cu pri+irea şi-mi spuse @ 1uraj !... 5ana îmi cadedin mină.

în curînd, cu cit eram *ătut mai des, cu atît decenii mai puţin sensi*il E

Page 80: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 80/346

*ătăile ajunseră să mi se pară un fel de răsplată a furtului, ce-mi dădeadreptul să-l continui. în loc să întorc oc(ii înapoi şi \ă +ăd pedeapsa, îi

îndreptam înainte şi pri+eam spre ră<*unare, îmi spuneam că dacă mă *atindcă-s (oţ, asta mă îndreptăţeşte să u. $ocoteam că a fura

VW

Page 81: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 81/346

şi a *ătut merg împreună şi formea<ă o anumită stare de lucruri, şi că îndeplinind în această stare de lucruri partea ce atîrna de mine, puteam să

Page 82: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 82/346

las cealaltă parte în grija stăpînului meu. 5e *a<a acestei idei, mă apucai săfur mai liniştit ca înainte. îmi făceam socoteala @ la urma urmei, ce-o si se

întîmple \O să u *ătut. 8ie, pentru asta şi sînt făcut.

îmi place să mănînc, fără să u lacom @ sînt sen- j <ual, dar nu mîncăcios.

ulte alte năra+uri mă dis- B trag de la aceasta. 0u m-am îngrijit niciodatăde B gură, decît atunci cînd inima-mi lene+ea E iar asta j mi s-a întîmplat atîtde rareori în +iaţă, încît n-am ? a+ut niciodată timp să mă gîndesc la *ucăţilecele mai *une. ată pentru ce nu mi-am mărginit prea k multă +reme (oţia lacele de-ale mîncării, ci am extins-o în curînd la tot ceea ce mă ispitea E şidacă k n-am de+enit un (oţ cu ade+ărat, este indcă n-am i fost niciodatăprea ispitit de *ani. în atelierul nos- ? tru comun, stăpînul a+ea un alt atelieral lui, pe care-B încuia cu c(eia E eu găsisem mijlocul de a desc(ide uşa şi dea o înc(ide fără să se o*ser+e nimic, i &colo încercam uneltele lui *une,sc(iţele, tiparele lui, tot ceea ce îmi stîrnea interesul şi ceea ce el ! căuta să-mi ascundă. în fond, aceste furturi erau destul de ne+ino+ate, indcă le

făceam în folosul său propriu, însă mă *ucuram din toată inima cînd a+eamaceste lucruri mărunte in stăpînirea mea E , credeam că-i fur şi talentul odată cu producţiile lui. E 7e altminteri, în cutiuţe se găseau multe rămăşiţede aur şi de argint, mici pietre preţioase, piese scumpe, mone<i c(iar. 1înda+eam patru sau cinci ? soli în *u<unar, era multE totuşi, departe de a măatinge de toate acestea, nu-mi amintesc să aruncat măcar o dată o pri+irerî+nitoare asupra lor. k ă uitam la ele mai mult cu spaimă decît cu plăcere.$înt con+ins că de<gustul pentru furtul de *ani şiVVde ceea ce poate să aducă *ani îmi +enea în mare parte din educaţia mea.$e amestecau aici idei tainice despre mîrşă+ie, înc(isoare, pedeapsă,

spîn<ură- toare, ce m-ar făcut să tremur dacă aş fost împins de iepită Ecîtă +reme micile mele ispră+i nu mi se păreau decît nişte fapte de po<naş, şinici nu erau altce+a, la drept +or*ind. %le nu puteau face decît să u cît mai*ine scărmănat de stăpînul meu, şi eram pregătit mai dinainte pentru aşace+a.

7ar, încă o dată, nu rî+neam c(iar într-atîta, pentru a tre*ui să mă înfrîne<E nu simţeam nimic ce tre*uia înă*uşit. O simplă foaie de (îrtie pentrudesenat mă ispitea mai mult decît *anii cu care se putea cumpăra un top de(îrtie. &ceastă ciudăţenie este una din însuşirile rii mele E ea a a+ut o înrîu-rire atît de mare asupra purtării mele în +iaţă, încît merită să e lămurită.

ă *întuie pasiuni foarte aprinse, şi, în timp ce ele mă frămîntă, nimic nuegalea<ă i<*ucnirea mea @ nu mai cunosc atunci nici îndurare, nici respect,nici teamă, nici *ună-cu+iinţăE de+in cinic, o*ra<nic, +iolent, nestăpînit E niciruşinea nu mă poate opri, nici primejdia nu mă sperie E în afară de o*iectulcare mă preocupă, uni+ersul nu mai e nimic pentru mine. 7ar toate astea nudurea<ă decît un moment, şi momentul următor mă pomenesc do*orît la pă-mînt.

4uaţi-mă cu *inişorul, sînt nepăsarea şi s iciunea înseşi@ totul mă înfricoşea<ă, totul mă de<armea<ă E o muscă ce <*oară mă îngro<eşte E un

Page 83: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 83/346

cu+înt de spus, un gest de făcut îmi sperie lenea E teama şi ruşinea mă apasăaşa de tare, încît aş +rea să dispar din oc(ii tuturor muritorilor. 7acă tre*uiesă acţione<,E, nu ştiu ce să fac E dacă tre*uie să +or*esc, nu ştiu ce să spun Edacă mă pri+eşte cine+a, mă fîstîces ., ) md mă în er*înt, ştiu să găsescuneori ce am ue _ nu->.

cumpărate cu *ani n-ar a+ea pentru mine nici un farmec E mă îndoiesc c(iarcă aş în stare sa re- E curg la aşa ce+a. 4a fel se întîmplă cu toate plăcerilece-mi stauQ în putere E dacă ie capăt uşor, mi se pur sear*ede. îmi placnumai *unurile oare nu smt ale nimănui, decît ale primului care ştie s?ă leguste.

0iciodată *anul nu mi s-a părut ce+a atît de pre ! ţîos pe cît este socotit.ai mult .încă, el nu mi s-a k părut niciodată prea îm*ietorE nu e *un la nimic

i prin el însuşi, tre*uie să-l transformi ca sa te *ucuri k ele el E tre*uie săcumperi, să faci negoţ, adesea să B i înşelat, plătind *ine spre a prostser+it. 'reau ţ un lucru *un prin calitatea sa E cu *anul meu s;nt sigur că-B+oi a+ea prost. 5lătesc scump un. ou proas- i păt, dar e +ec(i E un fructfrumos, dar e crud E o f fată, dar e stricată. îmi place +inul *un, dar de unde jsă-l iau \ 7e la negustorul de +inuri \ Oricum aş K face, mă +a otră+i. in cuorice preţ să u *ine ser+it E cîte griji, cîte încurcături ! $ă ai prieteni,corespondenţi, să trimiţi comisioane, să scrii, \ă pleci,, să +ii, să aştepţi, şiadesea pînă la urmă tot eşti pă j călit. 1îte neca<uri cu *anul meu propriu !

ă tem de el mai mult decît de +inul *un.V

7e mii de ori, în timpul uceniciei mele, ca şi după aceea, am ieşit din casăcu scopul de a cumpăra ce+a *un de mi nea re. ă apropii de pră+ălia unuiplăcin- tar E <ăresc nişte femei la tejg(ea E mi se p;re că le şi +ăd rî<înd şi

făcînd (a< între ele pe seama micului pofticios. 3rec prin faţa unei fructării Etrag cu coada oc(iului la nişte pere frumoase, parfumul lor face să îmi lasegura apă E doi sau trei tineri din apropiere mă pri+esc E un *ăr*at care măcunoaşte stă în faţa dug(enii lui E +ăd de departe o fata +enind încoace @ nu ecum+a ser+itoarea noastră \ 'ederea mea sla*ă mă face să intru la tot felulde păreri. 3oţi cei care trec pe acolo mi se par oameni cunoscuţi Epretutindeni sînt intimidat, sînt oprit de +reo piedică E rî+na îmi creşte o datăcu ruşinarea, şi mă întorc acasă ca un prost, mistuit de poftă, a+înd în

Page 84: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 84/346

Page 85: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 85/346

decît la mine.%ram la 5aris. ă plim*am, cu domnul de 8ran- cueil, la 5alais "oRal, pe la

ceasurile cinci. %l îşi scoase ceasul, îl pri+i şi-mi spuse @ CAai să mergem laOperăD. 8ui de acord E ne duserăm. 4uă două *ilete la am teatru, îmi dădumie unul şi trecu înainte cu celălalt. ntră în sală, eu mă ţineam după el. 7ar

cînd să intru şi eu, mă lo+esc de îm*ul<eala de la uşă. a uit înăuntru, +ădtoată lumea în picioare E îmi spun că aş putea să mă rătăcesc în aceastămulţime sau cel puţin să-l fac pe domnul de 8rancueil să creadă că rn-amrătăcit. ă întorc, îmi iau contra- marca, apoi *anii cu+eniţi şi plec, fără a măgîndi că a*ia ajunsesem la ieşire cînd toată lumea se aşe<ase, iar domnul de8rancueil constată că eu nu mai eram acolo.

1um niciodată n-a fost nimic mai depărtat de rea mea decît aceastătrăsătură, o note<, pentru a arăta că sînt clipe cînd te ia un fel de +îrtej şi căoamenii nu tre*uie niciodată judecaţi după actele lor. 0u înseamnă, de *unăseamă, că am furat aceşti *ani E am furat folosinţa lor E dar pe cît de puţinera un furt, pe atît de mult era o ticăloşie.

0-aş mai termina cu aceste amănunte dacă aş +oi să arăt toate căile pecare le-am stră*ătut, în timpul uceniciei mele, de la înălţimea su*limă aeroismului, la josnicia unei secături. 3otuşi, însuşindu-mi +iciile stării mele,mi-a fost cu neputinţă să-mi însuşesc şi gusturile lor. 7istracţiile to+arăşilormei mă plictiseau, iar cînd după prea multă muncă mă săturam de lucru,atunci totul mă plictisea. i-mi recăpătai poftaVNde citit, pe care o pierdusem de mult. &ceste lecturi, făcute în timpul lucrului,de+enită o nouă crimă care îmi atrase noi pedepse. 5ofta stîrnită deconstrîngere se transformă în patimă şi, în curînd, în furie. 7oamna 3ri*u,faimoasa împrumutătoare de cărţi, îmi dădea «crieri de tot felul. Lune, rele,

toate mergeau, nu alegeam nimic, citeam orice cu acelaşi nesaţ. 1iteam latejg(eaua mea de lucru, citeam pe cînd eram trimis în diferite curse, citeamla spălător, mă cufundam ceasuri întregi în citit E capul începea să mi se

în+îrtească de atîta lectură, nu făceam decît să citesc. $tăpînul meu măpîndea, mă surprindea, mă *atea, îmi lua cărţile. 1îte +olume n-au fost rupte,arse, aruncate pe fereastră ! 1îte scrieri n-au rămas desperec(eate la 3ri*u !1înd nu mai a+eam cu ce să-i plătesc, îi dădeam cămăşile, cra+atele, ţoalelede pe mine E cei trei soli pe care-i primeam *acşiş în ecare duminică intraucu regularitate în punga ei.

3ata deci, mi se +a spune, *anul de+enit necesitateE % ade+ărat, clar astas-a întîmplat cînd lectura m-a rupt. de la orice acti+itate. 1ucerit în întregimede noua mea patimă, nu făceam decît să citesc, astfel că nu mai furam. %aici încă una din însuşirile mele caracteristice. n toiul unei anumiteo*işnuinţe de a trăi, un te miri ce mă smulge de la ale mele, mă sc(im*ă, măleagă de altce+a, în sf;rşit, mă pasionea<ă, şi atunci totul este uitat, nu mămai gîndesc decît ia noul o*iect care mă preocupă. nima îmi *atea deneră*dare să răsfoiesc noua carte pe care o a+eam în *u<unar E o scoteamde îndată ce răm;neam singur, şi atunci nu mă mai *atea gîndul să răscolescprin atelierul stăpînului. îmi +ine c(iar greu să cred că aş furat cînd+a, c(iar

Page 86: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 86/346

dacă aş a+ut pasiuni mai costisitoare. ărginit la clipa pre<entă, nu-mitrecea prin minte să mă pregătesc înKXfelul acesta pentru mai tîr<iu. 3ri*u îmi dădea pe datorie E a+ansurile eraumici E dar cînd puneam mina pe carte, nu mă mai gîndeam la nimic. Lanii pe

care se întîmpla să-i capăt treceau numaidec;t la această femeie, iar cînd eamă silea să-i plătesc mai repede, nimic nu-mi era mai la îndemînă dec;tpropriile mele lucruri. & fura dinainte era prea mult pre+edere, iar a fura sprea plăti nici nu era măcar o tentaţie.

7in pricina certurilor, a *ătăilor, a lecturilor pe ascuns şi prost alese, rea îmi de+eni posacă, săl*atică E mintea începu să mi se strice, trăiam ca un omursu< cu ade+ărat. 7ar dacă patima mea nu mă feri de cărţi proaste şi fărămie<, norocul mă feri de cărţi o*scene şi destră*ălate. 0u indcă 3ri*u,femeie în toate pri+inţele îngăduitoare, s-ar codit să mi le împrumute E dar,spre a le pune în +aloare, ea mi le pre<enta cu un aer de mister care mă sileatocmai de aceea să le refu<, atît din de<gust, cît şi de ruşine. i (a<ardul a

secondat at;t de *ine rea mea pudică, încît trecusem de trei<eci de ani fărăsă-mi aruncat oc(ii pe +reuna din acele periculoase cărţi pe care ofrumoasă doamnă din lumea mare le găseşte incomode, în sensul că nu poţi,spune ea, să le citeşti decît cu o mînă.

în mai puţin de un an terminai mica pră+ălie a doamnei 3ri*u şi dupăaceea mă pomenii în clipele de răga< cu totul lipsit de ocupaţie. 'indecat denăra+urile mele de copil şi de ştrengar prin acela al lecturii şi c(iar prinlecturile care, deşi fără să e alese, *a adesea c(iar rele, îmi îndreptau totuşiinima spre simţăminte mai no*ile decît acelea pe care mi le insu=ase stareamea E de<gustat de tot ceea ce îmi sta în putinţă şi simţind prea departe demine tot ceea ce rn-ar ispitit, nu +edeam nimic ce-ar putut să-mi *ucure

inima. $imţurile tre<ite de multăKB+reme îmi cereau o desfătare al cărei o*iect nici nu puteam sa-B imagine<.%ram atît de departe de cel ade+ărat, de parcă nici n-aş a+ut sex E şi totuşi,ajuns la pu*ertate şi începmd să doresc, mă gîndeam uneori la impulsurilemele, dar nu +edeam nimic dincolo de ele. n această stare ciudată,imaginaţia mea neliniştită luă o formă care mă sal+ă de mine însumi şi-mipotoli sen<ualitatea născîndăE aceasta consta în a mă (răni din situaţii ce măatrăsesem în cursul lecturilor, răscolindu-le, sc(im*îndu-le, po- tri+indu-le cu

rea mea în aşa fel, că de+enii unul din personajele pe care le înc(ipuiam, cămă +edeam totdeauna în situaţiile cele mai plăcute pentru mine, în sfîrşit, căstarea cti+ă în care mă tre<eam pînă a urmă făcea să uit starea mea realăde care eram atît de nemulţumit. &ceastă pasiune faţă de pricini imaginare şiaceastă uşurinţă de a mă lega de ele sfîr- şiră prin a mă de<gusta de tot ceeace mă înconjura şi-mi sădiră acel gust al singurătăţii ce mi-a rămas pentrutotdeauna de atunci încoace. $e +or +edea de multe ori în cele ce urmea<ă*i<arele consecinţe ale acestei predispo<iţii atît de mi<antropă şi atît desum*ră în aparenţă, dar care porneşte de fapt dintr-o inimă prea afectuoasă,prea caldă, prea iu*itoare, care, negăsind inţe care să-i semene, este silită

Page 87: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 87/346

să se îndoape cu cţiuni. i-e de ajuns, deocamdată, că am descifratoriginea şi prima cau<ă a unei înclinări ce-a transformat toate pasiunile meleşi care, conţinîndu-le prin ele însele, m-a făcut totdeauna leneş în a făptui,din prea multă patimă de a dori.

&tinsei astfel +îrsta de şaispre<ece ani, neliniştit, nemulţumit de tot şi de

mine însumi, fără plăcerile şi *ucuriile stării şi +îrstei mele, mistuit de dorinţeal căror o*iect nu-B cunoşteam, plîngînd fără să am moti+e de lacrimi,aispinînd fără să ştiu de ce, înKHstîrşit, mîngîindu-mi cu drag (imerele, din pricină că nu +edeam nimic în jurulmeu mai presus de ele. 7uminica, to+arăşii mei +eneau să mă ia dupăpredică pentru a mă duce să petrec cu ei. &ş fost mai *ucuros să scap deei, dacă aş putut ş dar o dată intrat în rîndul lor, eram cel mai aprins şi măa+întam mai mult ca oricare E eram greu de mişcat, apoi greu de oprit. &sta afost în toate timpurile însuşirea mea statornică. în plim*ările noastre în afaraoraşului, o luam totdeauna înainte fără să mă mai gîndesc la întoarcere cît

timp alţii nu se gîndeau în locul meu. &m păţit-o însă de două ori @ porţile se înc(iseră înainte de a mă întoarce eu. & doua <i am fost tratat cum era depre+ă<ut, iar a doua oară mi se făgădui o asemenea primire pentru a treiaoară, că m-am (otărît să nu mă mai expun la aşa ce+a. &ceastă a treia oarăatît de temută se înt;mplă totuşi. 'igilenţa mea fu dată peste cap de un*lestemat de căpitan, pe nume domnul inutoli, care înc(idea totdeaunapoarta unde era el de gardă cu o jumătate de ceas înaintea celorlalţi. ă

întorceam spre casă împreună cu doi colegi. 4a o jumătate de leg(e de oraş,aud sunînd retragereaE măresc pasulE aud *atînd to*a, alerg cît pot de iute,ajung gîfîind, leoarcă de sudoare E inima îmi <+îcnea în pieptE +ăd de departesoldaţii la postul lorE o iau la goană, strig cu o +oce înă*uşită. %ra prea tîr<iu.

4a două<eci de paşi de santinelă, +ăd ridicîndu-se primul pod. încep sătremur la +ederea acelor colţuri îngro<itoare înălţate în +ă<du(, ca un sinistruşi fatal augur al soartei de neînlăturat în acel moment pentru mine.

în prima <+îcnire de durere, mă aruncai pe po+îr- niş şi începui să muşcpămîntul cu dinţii. 1olegii mei, rî<înd de nenorocirea lor, se resemnarănurnai- decît. ă resemnai şi eu, însă într-altfel. 1(iar acolo, pe loc, jurai sănu mă mai întorc niciodată laKWstăpînul meu. & doua <i dimineaţa, la ceasul c(ici se redesc(ideau porţile, eireintrară în oraş, iar eu - le-amD spus adio pentru totdeauna, rugîndu-i doarsă-! înştiinţe<e în taină pe +ărul Lernard despre (o- tărîrea pe care o luasemşi despre locul unde el ar putea să ma mai +adă încă o dată.7e cînd începusem ucenicia, despărţindu-mă de el, îl +edeam mai puţin Ecu toate acestea, o *ucată de timp ne întîlneam duminicile E dar, penesimţite, ecare deprin<înd alte o*iceiuri, ne +edeam tot mat rar. $întcon+ins că mama lui a contri*uit mult la această sc(im*are. %l era un *ăiatdin partea de sus a oraşului E eu, un *iet ucenic, nu eram decît un copil din$aint-Fer+ais >. între noi nu mai erau legături de egalitate, cu toate căa+eam aceeaşi origine era o înjosire să mă întîlnească. 3otuşi, relaţiile

Page 88: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 88/346

noastre nu se rupseră cu totul, şi cum el era un *ăiat cu re *ună, urmauneori îndemnurile inimii, în ciuda po+eţelor mamei lui, &=înd despre(otărîrea mea, alergă să mă +adă, nu spre a mă întoarce din cale sau sărămînă cu mine, ci spre a-mi face, prin cîte+a mici daruri, fuga mai uşor de

îndurat, căci propriile mele mijloace nu puteau să mă ducă prea departe. îmi

dădu, între altele, o mică spadă, la care ţineam foarte mult, pe care ampurtat-o pxnă la 3o- rmo, unde ne+oia m-a făcut să mă despart de ea şi undea tre*uit, cum se <ice, să mi-o împlini în trup. 1u cît m-am gîndit mai mult,după aceea, la felul cum el s-a purtat cu mine în momentul acela critic, cuatît m-am con+ins că Lernard urma sfaturile mamei sale, şi poate ale tatăluisău E căci nu e cu putinţă ca el să nu dorit să încerce să facă ce+a epre amă opri sau sa nu fost ispitit să mă urme<eE dar n-a B

B Fene+a de sus era cartierul aristocratic E cea de jos, adică $aint-Fer+ais,era cartierul popular )n. ed. fr. .KV)acut-o. ai curînd mă încuraja în planul meu, de- cît mă îndemnă să renunţ E

apoi, cînd +ă<u că eu sînt pe deplin (otărît, mă părăsi fără prea multelacrimi. 0u ne-am mai re+ă<ut niciodată şi nici nu ne-am mai scris. 5ăcat @era un caracter prin esenţă *un şi eram făcuţi să ne iu*im unul pe altul.

înainte de a mă lăsa în fatalitatea ur;tei mele, să mi se îngăduie să întorco clipă oc(ii asupra aceleia care m-ar aşteptat în c(ip resc dacă aş că<ut în mîiniîe unui stăpîn *un. 0imic nu era mai potri+it cu rea mea şi nicimai în măsură să mă facă fericit, decît starea liniştită şi o*scură a unui *unmeseriaş, mai ales în anumite pături, cum este la Fene+a aceea a gra+orilor.&ceastă stare, destul de *ănoasă spre a-ţi asigura o su*<istenţă uşoară, darnu şi spre a te duce la *ogăţie, mi-ar îngrădit am*iţia pentru tot restul +ieţiişi, oferindu-mi o posi*ilitate onestă pentru culti+area unor înclinaţii

moderate, m-ar menţinut în sfera mea fără să-mi ofere +reun mijloc de aieşi din ea. &+înd o imaginaţie destul de *ogată spre a împodo*i cu (imereleei orice stare, şi destul de puternică spre a mă transpune, ca să spun astfel,după *unul meu plac dintr-una în- tr-alta, mă interesa prea puţin să ştiu încare anume aş fost de fapt. 7in po<iţia în care mă a=am, nu putea să eprea mult pînă la primul castel din $pania, astfel că nu-mi fu greu să măsta*ilesc în el. 7e aici re<ultă că starea cea mai simplă, aceea care, dă celemai puţine neca<uri şi griji, aceea care lasă cea mai multă li*ertate spiritului,era cea -care îmi con+enea cel mai *ine K şi aceasta era tocmai starea mea,&ş trăit în sinul religiei mele, al patriei, al familiei, al prietenilor mei o +iaţăpaşnică şi *lîndă, aşa cum se cu+enea caracterului meu, în statornicia uneimunci care să-mi placă şi a unei societăţi cu care să mă împac. &ş fost *uncreştin, cetăţean *un, *un tatăKK

6 1onfesiuni 6 eaa- ac:ues "ousseaa?de familie, *un prieten, *un lucrător, un om *un în toate pri+inţele. &ş iu*itstarea mea, aş cinstit-o poate, şi dupăQ ce aş dus o +iaţă modestă şisimplă, dar netedă şi potolită, aş murit liniştit în mijlocul alor mei. 7atrepede uitării, fără îndoială, aş fost regretat măcar atita +reme cît ceilalţi

Page 89: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 89/346

şi-ar mai amintit de mine.n loc de asta... ce ta*lou îmi e dat să <ugră+esc \ &(, să nu anticipăm

asupra nenorocirilor +ieţii mele E mi-aş împo+ăra prea mult cititorii cu acest]1u*ica.1artea a doua

)B J H I5e cît de trist mi se păruse momentul cînd frica îmi sădise în minte gîndulde a fugi, pe atît de plăcut mi se păru acela cînd mă (otărîi să-mi pun înaplicare planul. #n copil încă, a+eam să-mi părăsesc ţara, părinţii, rosturile,mijloacele de trai E să lac *altă o ucenicie dusă pînă la jumătate, fără a-micunoaşte destul de *ine meseria ca să pot trăi din ea E să mă las pradăgro<ă+iilor mi<eriei fără a +edea nici un mijloc de a ieşi din ea E la +îrstaneputinţei şi a ne+ino+ăţiei, să mă expun tuturor ispitelor +iciului şi alede<nădejdii E să caut în străini păcatele, greşelile, capcanele, scla+ia şimoartea, su* un jug mai aspru decît acela pe care nu-B putusem îndura Eaeta era ceea ce a+eam să fac, asta era perspecti+a pe care ar tre*uit s-o

între+ăd. i cît de diferită era aceea pe care mi-o înc(ipuiam ! ndependenţape care credeam că o capăt era singurul simţămînt ce mă însu=eţeaQ 4i*erşi stăpîn pe mine însumi, credeam că pot să fac orice, să ajung la orice @ eradestul să mă a+înt spre a mă înălţa şi a-mi lua <*orul prin +ă<du(. ntram cu

încredere în +astul spaţiu al lumii W a+eam să-l umplu cu meritele mele Ea+eam să găsesc la ecareQ pas ospeţe, comori, a+enturi gata sa măslujească, iu*ite gră*ite să-mi e pe plac E ară-K htîndu-mă doar, a+eam să fac uni+ersul să se ocupe ele inţa mea, nu însă totuni+ersul, îl cruţam de acta intr-o măsură, căci nu a+eam ne+oie c(iar deatit. O societate plăcută îmi era de ajuns, fără să mă sinc(isesc de rest.

oderaţia mă înscria într-o sferă îngustă, dar aleasă după pofta inimii, undeeram încredinţat că am să domnesc. #n singur castel era destul pentruam*iţia mea. 8a+orit al seniorului şi al doamnei, îndrăgit de domnişoara,prieten cu fratele şi protector al +ecinilor, eram mulţumit E nu-mi tre*uia maimult.

în aşteptarea acestui modest +iitor, rătăcii cîte+a <ile prin jurul oraşului,poposind pe la ţăranii pe ea- re-i Qcunoşteam şi care mă primiră cu maimultă *unătate decit ar făcut-o orăşenii. %i mă primeau, mă gă<dui au, mă(răneau cu o dărnicie pe care n-o meritam. i nu s-ar putea spune că făceauprin asta o pomană E nu căutau să-şi arate astfel superioritatea.

Aoinărind şi stră*ătînd lumea, am ajuns pînă la 1on gnon, ţinut în $a+oia,la două leg(e de Fene+a. 5reotul se numea domnul de 5ont+erre. &cestnume cunoscut m istoria repu*licii mă i<*i cu deose*ire. %ram curios să +ădcum arată la c(ip descendenţii gentilomilor din 1uiller ( ă dusei să-l +ăd pedomnul de 5ont+erre E el mă primi *ine, îmi +or*i de ere<-ia Fene+ei, deautoritatea s ntei Liserici, şi-mi , dădu să mănînc. 0u prea a+eam ce sărăspund la nişte argumente ce se înc(eiau în felul acesta şi îmi spuneam căpreoţii la care se mănîneă arit de *ine +alorau cel puţin cit şi pastorii noştri.%ram, de *ună seamă, mai sa+ant decit domnul de 5ont+erre, ori- ot de

Page 90: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 90/346

gentilom era el E dar eram un prea *un me- ]sean pentru a tot atit de *unteolog E iar +inul

j +or*a gri gentilomii ducelui de $a+oia, cate se lăuda- seră că-i mănîneăfripţi pe gene+e<i )n. ed. fr. .

ui de ,8rang.R, care îmi păru -excelent, argumenta dît de triumfător pentru

el, că mi-ar fo-st ruşine ?]ă înc(id gura unei .ga<de atit de cumsecade.1edai deci, sau în tot ca<ul nu re<istai în fa,ţa lui. 'ă<înci tulul cum îlmenajam, cine+a ar cre<ut că ana fals. 7ar s-ar înşelat.E nu eram decitcinstit, asta .e sigur. 4inguşirea, sau mai *ine <is îngăduinţa, nu -e totdeaunaun păcat, ea e de cele mai multe ori o +irtute, îndeose*i la tineri. Lunătateacu care un om ne tratea<ă ne leagă de el nu-i cede<i ca să pro ţi de el, ci casă nu-i «li(neşti, ca să nu-i plăteşti *inele cu rău. 1e interes a+ea domnul de5ont+erre să mă .primească, să .mă trate<e *ine, să +rea să mă con- +îngăi0ici unul, decit spre *inele meu. nima mea #niră îmi spunea asta. %rampătruns de recunoştinţă şi respect pentru acest preot cumsecade. îmisimţeam superioritatea, dar nu +oiam să-l copleşesc cu asta drept preţ al

ospitalităţii lui. 0u era nici un scop făţarnic în purtarea mea, căci nici pringînd nu-mi trecea să-mi sc(im* religia. La, departe de a mă o*işnui atit .derepede cu această idee, n-o între<ăream decit cu o groa<ă ce a+ea s-o

îndepărte<e pentru multă +reme de mine. 'oiam doar să nu-i supăr pe ceicare .mă mîngîiau în acest scop E +oiam să mă *ucur de *ună+oinţa lor şt săle dau speranţa i<(m<ii părînd mai puţin înarmat decit eram de fapt. 'inamea în această pri+inţă se aseamănă cu acea coc(etărie a femeilor cinstitecare, uneori, spre a-şi ajunge scopul, ştiu, #ră a îngădui şi fără a făgăduinimic, -să dea mai multe speranţe decit +or ele însele eă făptuiască. + "aţiunea, mila, dragostea de ordine cereau netăgăduit ca, departe de a-miciuta în strună, să u întors din calea pier<ării pe care apucasem, înapo-

Tmdu-mă familiei mele. &şa ar făcut sau ar încercat să facă orice om cuade+ărat +irtuos. 7ar,KIKN

Page 91: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 91/346

6 - -]- +P> >??«?>>>Nel nu era desigur un om +irtuos E dimpotri+ă, era un *isericos care nu

Page 92: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 92/346

cunoştea altă +irtute decît să adore icoanele şi ea spună rugăciuniE un fel demisionar ce nu ştia altce+a mai *un, spre folosul credinţei, decît să

întocmească jal*e contra pastorilor din Fene+a. 7eparte de a se gîndi să mătrimită Ba ai mei, el pro tă de dorinţa mea de a mă înstrăina, spre a mă facesă nu mă mai întorc din drum, c(iar cînd aş a+ut c(ef să mă ră<gîndesc.

%ste mai presus de orice îndoială că mă trimitea să pier în nimicnicie sau săajung o (aimana. 7eşi nu asta era ceea ce +edea el, ci un su=et smuls din*raţele ere<iei şi readus la sînul *isericii. 1ă eram un om cinstit sau o(aimana, ce importanţă a+ea asta, de +reme ce mă duceam la sluj*ă \ 0utre*uie că se deducă de aici că acest fel de a gîndi ar caracteristic numaipentru catolici E el este propriu oricărei religii dogmatice unde esenţialul e nusă faci, ci să cre<i.

C7umne<eu te c(eamă la sine, îmi spuse domnul de 5ont+erre E du-te la&nnecR +ei găsi acolo o femeie cumsecade şi milosti+ă, căreia *inefacerileregelui îi dau putinţa să scoată şi alte su=ete din rătăcirea din care ea însăşia ieşit.D %ra +or*a de doamna de Uarens, nouă con+ertită, pe care preoţii o

sileau, într-ade+ăr, să împartă cu ticălosul ce-şi +indea credinţa o pensiunede două mii de franci pe care i-o dădea regele $ardiniei. ă simţeam foarteumilit să-mi caut sprijinul la o femeie cumsecade şi milosti+ă. 'roiam taremult să mi se dea ceea ce îmi era de tre*uinţă, dar nu să u milosti+itE şiapoi, o credincioasă nu era prea atrăgătoare pentru mine. 1u toate astea,

îndemnat de domnul de 5ont+erre, de foamea ce mă urmărea, precum şi de*ucuria de a face o călătorie şi de a a+ea o

Xţintă, mă la\ înduplecat, deşi destul de greu, şi pornesc spre &nnecR. 5uteam

să u uşor acolo într-o <iE dar nu mă gră*eam, şi am făcut trei <ile. 0u eracastel pe care să-l +ăd la dreapta sau la stînga, ară a mă opri să cauta+entura ce eram sigur că mă aştepta acolo. 0u îndră<neam să intru încastel, nici să *at la poartă, căci eram s os, dar cîntam su* fereastra ce mise părea mai arătoasă, foarte nedumerit, după ce-mi spărgeam plămînii, cănu se i+eau nici doamne, nici domnişoare atrase de frumuseţea +ocii melesau de (a<ul cîntecelor, mai ales că ştiam multe cîntece minunate, în+ăţatede la camara<ii mei, şi pe care le intonam într-un c(ip admira*il.

în sfîrşit, ajung E o cunosc pe doamna de Uarens. &ceastă perioadă a +ieţiimele a fost (otărîtoare pentru caracterul meu E nu mă pot decide să trecpeste ea cu uşurinţă. %ram la mijlocul celui de al şaispre<ecelea an. 8ără să

u ceea ce se numeşte un *ăiat frumos, arătam destul de *ine cu staturamea măruntă E a+eam un picior drăguţ, o gle<nă su*ţire, aerul degajat,<ionomia însu=eţită, gura mică, părul şi spr;ncenele negre, oc(ii mici şi

c(iar înfundaţi în or*ite, dar din care ţîşnea cu putere focul ce-mi ardea însînge. 7in nefericire, nu ştiam nimic despre toate acestea şi niciodată în+iaţa mea nu mi s-a întîmplat să mă gîndesc la c(ipul meu, decît atunci cîndnu mai era +remea să trag foloasele de pe urma lui. &şa că a+eam pe lîngă.timiditatea +îrstei şi pe aceea a unei naturi foarte iu*itoare, totdeauna

Page 93: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 93/346

tul*urată de teama de a nu displace.. 7e altminteri, cu toate că a+eam unspirit destul de *ogat, din pricină că nu intrasem pîna atunci în lume, eramcu totul lipsit de maniere, iar cunoştinţele mele, departe de a suplini acestlucru, nu făceau decît să mă intimide<e şi mai mult, lăsîndu-mă să simt cît destîngaci eram.

B

Page 94: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 94/346

pe care o cili pînă la capăt, şi ar recitit-o încă dată dacă ser+itorul nu î-ar amintit că era timpul + intre în *iserică. C%(, copilul meu, îmi spuse pe un

Page 95: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 95/346

ton ce mă făcu să tresar, iată-te cutreier;nd? lumea destul de tînăr E e trist,intr-ade+ăr.> &poi, fără a aştepta răspunsul meu, adăugă @ C7u-te şi aşieap-la-mă acasă E spune să ţi se dea de mîncare E după sluj*ă +oi +eni să stăm de+or*ă>.

4ouise-%leonore de Uarens era o domnişoară de ia 3our de 5il, no*ilă şi

+ec(e familie din Ye+e+, oraş din regiunea 'aud. $e căsătorise foarte ţinurăcu domnul de Uarens din casa de 4oRs, ul mai?mare al domnului de'i lardin, din 4ausanne. &ceastă căsătorie, din care nu se născuseră copii,ne ind prea reuşită, doamna de Uarens, împinsă de unele nemulţumiricasnice, folosi prilejul că regele 'ietor- &medee se a=a la %+ian, pentru atrece lacul şi a se duce să se arunce la picioarele acestui prinţ, părăsin- du-şiastfel soţul, familia şi ţara, prmtr-o nesă*uinţă asemănătoare cu a mea, şi pecare a a+ut tot timpul s-o deplîngă ca şi mine. "egele, căruia ii plăcea să facăpe catolicul <elos, o luă su* protecţia ui, îi dădu o pensiune de o mie cincisute de li+re piemonre<e, ceea ce era mult pentru un prinţ atit de puţindarnic, şi +ă<înd că prin această primire era pri+it ca un îndrăgostit, o trimise

ia &nneeR, escortaţi de un detaşament din garda lui, unde, su* îngrijirea luiic(el-Fa*riel de Lcrnex, episcop titular al Fene+ei, ea făcu act de a*juraţîela mînăsîirea 'isitation.

3recuseră şase ani de cînd se a=a acolo dad am sosit, eu, şi a+ea atuncidouă<eci şi opt de ani, ind născuta o dată cu +eacul B. &+ea acea frumuseţecare se păstrea<ă, indcă ţinea mai mult de <ionomienăscusemartiedecit de trasaturi E dar a ei se a=a încă în toată strălucirea de la început.&+ea o înfăţişare mîngîietoare şi duioasă, pri+ire foarte *lîndă, un <îm*et

îngeresc, o gură pe măsura alei mele, părul cu re=exe cenuşii de frumuseţe

puţin o*işnuită şi pe care ea îl lăsa să cadă în de<ordine, ceea ce o făceafoarte nostimă. %ra mică de statură, măruntă c(iar, şi puţin îndesată, cutoate că nu diformăE dar era cu neputinţă să +e<i un cap mai frumos, unpiept mai frumos, mîini şi *raţe mai frumoase.

%ducaţia ei era foarte amestecată @ îşi pierduse, ca şi mine, mama încă dela naştere şi, primind fără deose*ire instrucţiuni la întîmplare, în+ăţase ce+ade la gu+ernanta ei, ce+a de la tatăl ei, ce+a de la preceptori, şi mai mult dela amanţii ei, îndeose*i de la un domn de la+ei, care, a+înd gust şicunoştinţe, e transmisese persoanei iu*ite. 7ar atî- tea în+ăţături diferite seciocneau unele cu altele şi puţina ordine pe care o puse în ele nu i<*uti cadiferitele sale cunoştinţe să lărgească justeţea rească a spiritului ei. &stfel,cu toate că îşi însuşise unele principii de lo<o e şi <ică, nu se putea împiedica de a căpăta gustul pe care tatăl ei îl a+ea pentru medicinaempirică şi pentru alc(imie E făcea elixiruri, tincturi, *alsamuri, unsori şiali i E pretindea că deţine secrete. arlatanii, pro tînd de slă*iciunea ei,puseră stăpînire pe dînsa, n-o mai slă*iră, o ruinară, şi-i irosiră, în mijloculcuptoarelor şi al drogurilor, spiritul, în<estrările şi farmecul cu care ar pututsă facă deliciile unor societăţi mai alese.

7ar dacă nişte pungaşi josnici a*u<ară de educaţia ei, rău călău<ită,

Page 96: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 96/346

pentru a întuneca luminile raţiunii, minunata sa inimă nu se dădu *ătută şirămase mereu aceeaşiE caracterul ei iu*itor şi *lînd,

VB simţămintele ei pentru cei nenorociţi, nesnrşita ei *unătate, rea ei +eselă,desc(isă şi sinceră, nu se întinară niciodată E şi c(iar în pragul *ătrîneţii, !a

apariţia lipsurilor, a *olilor şi a suferinţelor de tot felulQ senmatateafrumosului ei su=et îi păstră pînă la sfîrşitul +ieţii întreaga +oioşie a <ilelorsale cele mai frumoase.

Freşelile ei se datorea<ă unui impuls de acti+itate neîncetată care cereatotdeauna o ocupaţie. 0u intrigi de femei îi tre*uiau ei, ci acţiuni pe care săle îndeplinească şi să le dirije<e. %ra născută pentru lapte mar4 în locul ei,doamna de 4ongue+ille B n-ar ii fost decit o cicălitoare E în locul doamnei de4on- gue+ille, ea ar condus statul. 3alentele sale şi-au greşit caleaj şi ceeace ar făcut gloria ei într-o situaţie mai înalţă, i-a adus pier<area în aceea încare a trăit. în lucrurile ce-i stăteau în putere, lărgea totdeauna planul inmintea ei şi +edea totdeauna scopul m mare. "e<ultatul era că, folosind

mijloace pro- porţionate mai mult cu +ederile decît cu forţele sale, nui<*utea, din greşeala altora, şi, proiectul ei ind dat peste cap, se ruina acolounde alţii n-ar A pierdut aproape nimic. &cest gust pentru fapte mari, carei-a produs atitea neca<uri, i-a făcut celpuţin un mare *ine în a<ilul ei monastic, împiedi- cînd-o de a rămîne acolopentru tot restul <ilelor sale, aşa cum era ispitită să procede<e. 'iaţauniformă şi simplă a călugăriţelor, micile lor =ecăreli la +or*itor, toate asteanu puteau mulţumi un spirit totdeauna in mişcare, ce, fornăind în ecare <inoi sisteme, a+ea ne+oie de li*ertate spre a li se consacra. Lunul episcop deLernex, cu mai puţină-------------------- B

&line de 4ongue+ille )B BN6B JN , a jucat un rol important m timpul8rondei, ind o ri+ală declarată a lui a<arin

K înţelepciune decît 8ranţois de $ales ?, îi semăn a în multe pri+inţe E iardoamna de Uarens, pe care el o numea ica lui, şi căre i semăna doamnei de1(an- tal H în multe alte pri+inţe, ar putut să-i semene lui în retragerea sa,dacă înclinările ei n-ar a*ătut-o de la lînce<eala +ieţii de mînăstire. 7acăaceastă *ine+oitoare femeie nu se consacră măruntelor îndatoriri religioasece păreau să se potri+ească unei noi con+ertite trăind su* o*lăduirea unuiprelat, nu fu cîtuşi de puţin din lipsă de <el. Oricare ar fost moti+ul treceriisale la altă religie, ea era sinceră în aceea pe care o îm*răţişase. 5oate să se căit că a făcut greşeala, dar n-a mai dorit să se întoarcă din drum. i nunumai că a murit ca o *ună catolică, dar a trăit astfel cu toată credinţa, încît

îndră<nesc să .a rm, eu care socot că am citit ptnă în fundul su=etului ei, canumai din dispreţ faţă de prefăcătorii nu făcea pe *isericoasa în lume @ erade o pietate prea adîncă pentru a simula de+oţiunea. 7ar nu e aici locul sămă întind asupra principiilor ei, +oi a+ea alte prilejuri să +or*esc despre ele.

?1ei care neagă simpatia dintre su=ete să explice, dacă pot, cum se face

Page 97: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 97/346

că, de la prima între+edere, de a primul cu+înt, de la prima pri+ire, doamnade Uarens îmi inspiră nu numai cel mai +iu ataşament, dar o încredere oar*ăce nu s-a de<minţit niciodată. $ă presupunem că ceea ce am simţit pentru eaa fost cu ade+ărat dragoste, lucru ce +a părea cel puţin îndoielnic pentru cine+a urmări po+es- B H

B

5ranfois de $ales )BK J6B HH , episcop de Fene+a, este autorul unorscrieri despre îndrumarea în practica religioasă, ca @ ntroducere în +iaţapioasa şi 3ratat despre iu*irea de 7umne<eu )n. t. .

H eanne de 1*antal )BKJH6B VB a întemeiat în B BK, împreună cu8rancois de $ales, ordinul mona(al 'isitation )n.t. .

tea legăturilor noastre E cum se face atunci ca această pasiune a fost însoţită, încă de la naşterea ei, de simţăminte pe care ea le insu=ă cel maipuţin @ pacea inimii, liniştea, seninătatea, siguranţa, încrederea \ 7e ce,apropiindu-mă pentru prima oară de o femeie *ine+oitoare, politicoasă,strălucitoare, de o doamnă de o condiţie superioară alei mele, cum nu mai

mtîlnisem niciodată una la fel, de aceea de care depindea oarecum soartamea, prin interesul mai mult sau mai puţin mare pe care mi- +a arăta, de ce,<ic, m-am simţit, cu toate acestea, dintr-o dată atît de li*er, atît de la largulmeu, ca şi cum aş fost pe deplin încredinţat că-i plac \ 7e ce n-am a+ut nicio clipă de fîstî- ceală, de timiditate, de sting(ereală \ "uşinos din re,stîngaci, indcă nu cunoscusem lumea, de ce am a+ut faţă de ea, din prima<i, din prima clipă, purtarea nesting(erită, lim*ajul cald, tonul familiar pecare a+eam să-l do*îndecc <ece ani mai t;r<iu, cînd cea mai mare intimitatel-ar făcut resc \ 1ă eram îndrăgostit, nu spun fără dorinţă, e ade+ărat Edar fără nelinişte, fără gelo<ie \ 1ine nu +rea să a=e măcar, de la persoanape care o iu*eşte, dacă este iu*it \ % o între*are ce nu mi-a trecut prin minte

să i-o pun niciodată în +iaţă, aşa cum nu m-am între*at pe mine însumi dacăo iu*eam, şi nici ea n-a fost +reodată mai curioasă cu mine. %ste, de *unăseamă, ce+a neo*işnuit în simţămintele mele pentru această fermecătoarefemeie, şi în acea,stă pri+inţă se +or găsi mai departe ciudăţenii la carenimeni nu se aşteaptă.

'or*irăm despre ceea ce a+eam să de+in, şt pentru a discuta mai pe îndelete, mă opri a masă. 8u primul ospăţ din +iaţa mea cînd nu a+eampoftă de mîncare, şi camerista ei, care ne ser+ea, spuse că era primul călătorde +îţsta şi de teapa

JB îmi

Page 98: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 98/346

mea pe care-B +ă<use că nu se repede la mîncare. &ceastă remarcă, ce numă co*orî în oc(ii stăpînei eale, nimeri însă într-un căpcăun pîntecos ce

Page 99: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 99/346

mînca împreună cu noi şi care de+oră, el singur, o masă ce putea îndestulaşase persoane. în ce mă pri+eşte, mă a=am într-o stare de încîntare ce nu-mi

îngăduia să pun nimic în gură. nima mi se (rănea cu un simţămînt cu totulnou, ce-mi năpădea întreaga inţă şi făcea să nu mă mai gîndesc la nimicaltce+a.

7oamna de Uarens +roi să a=e amănunte despre mica mea odis>ee E casă i-o po+estesc, regăsii toată în=ăcărarea pe care o pierdusem la stăpînulmeu. 1u cît cîştigam acest excelent su=et în fa+oarea mea, cu atît eadeplîngea soarta la care a+eam să mă expun. 7uioasa ei milă se +edea în

înfăţişarea sa, în pri+ire, în gesturi. 0u îndră<nea să mă îndemne să mă întorc la Fene+a. în situaţia ei, ar fost o crimă de iese-catolicitate, şi ştia cîtera de supra+eg(eată şi cît de cîntărite îi erau cu+intele de către alţii. 7ar

îmi +or*i pe un ton atît de mişcător de durerea tatălui meu, încît se +edea*ine că ar încu+iinţat să mă duc să-l console<. 0u-şi dădea seama cum,fără să ştie, pleda împotri+a ei înseşi. 5e lingă aceea că (otărîrea mea eraluată, cum cred că am mai spus, cu cît o găseam mai eloc+entă, mai

con+ingătoare, cu atît +or*ele ei îmi mergeau la inimă, şi cu atît mai puţinmă puteam (otărî să mă despart de ea. $imţeam că a mă întoarce la Fene+a însemna să pun între ea şi mine o sta+ilă aproape de netrecut, afară doardacă nu re+eneam la demersul pe care-B făcusem şi la care era mai *ine sămă opresc din capul locului. i mă şi oprii. 7oamna de Uarens, +ă<înd căeforturile sale sînt <adarnice, nu le împinse pînă la a se compromite E dar îmispuse cu o pri+ire plină de com-

I j -------------- --- Qpătimire @ C$ărmani copil, tu tre*uie să te duci acolo unde te c(eamă7umne<eu, dar cînd ai să i mare, ai să-ţi aminteşti de mineZ. 1red că nici ea

nu se gîndea că această pre<icere se +a îndeplini intr-un c(ip atît de crud.7i cultatea rămînea la fel de mare. 1um am să trăiesc atît de tînăr înafara patriei mele \ &*ia ajuns la jumătatea uceniciei, eram încă departe dea-mi cunoaşte meseria. 1înd mi-o +oi însuşit-o, nu +oi putea trăi din ea în$a+oia, ţară prea săracă pentru a culti+a artele. 1ăpcăunul ce mînca şipentru noi, silit să facă o pau<ă spre a-şi odi(ni fălcile, îşi exprimă o părerece spunea că-i +ine de la cer, dar care, judecind după cele ce a+eau săurme<e, +enea mai curînd din partea opusă E părerea lui era să mă duc la

3orino, unde, intr-un internat în inţat pentru în+ăţăm;ntul cati(eţilor, +oia+ea, <ise el, +iaţa temporală şi spirituală, pînă cînd, intrat în sinul Lisericii,am să găsesc, prin mila unor su=ete *une, un loc care să mi se potri+ească.

în pri+inţa c(eltuielilor de călătorie, continuă omul meu, înălţimea-saonseniorul episcop nu se +a da înapoi, dacă doamna îi propune aceastăsfîntă sarcină, să-şi dea milosti+itul său o*ol, iar doamna *aroană, care esteatît de miloasă, <ise el aplecîndu-ee deasupra farfuriei, se +a gră*i fără nici o

îndoială să contri*uie şi ea.%u găseam toate aceste milosti+iri destul de aspre E a+eam inima strînsă,

nu spuneam nimic, iar doamna de Uarens, fără să adopte acest proiect cuaceeaşi căldură cu care era oferit, se mulţumi să răspundă că ecare e dator

Page 100: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 100/346

să facă *inele după puterile sale, şi că-i +a +or*i despre asta onseniorului.7ar afurisitul de căpcăun, temîndu-se că ea nu +a +or*i aşa cum +roia el şia+înd micul lui interes în această afacere, alergă să-i pre+ină pe cu+ioşiipreoţi, şi-i

N

Page 101: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 101/346

pregăti atît de *ine, încît, tind doamna de Uarens, care era îngrijorată decălătoria mea, +roi să-i + or*ească episcopului, a=ă că totul era aranjat, iar

Page 102: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 102/346

prelatul îi şi dădu numaidecît *anii (ără<iţi pentru alungarea mea. %a nu îndră<ni eă stăruie ca sa rămm @ mă apropiam de o +îrstă cînd pentru ofemeie, la anii ei, nu era cu+iincios să oprească un tînar în preajma sa.

1ălătoria ind astfel orînduită de cei ce-mi purtau de grijă, a tre*uit să măsupun, şi este tocmai ceea ce am şi făcut, fără multă împotri+ire. 1u toate că

3orino era mai departe decît Fene+a, mă gîndeam că, ind capitală, a+ealegături mai str;nse cu &nnec+ decît un oraş din alt stat şi de altă religie E şlapoi, plecînd ca sa împlinesc +oinţa doamnei de Uarens, mă socoteam catrăind totdeauna su* o*lăduirea ei E era mai mult decît a trai în apropiereasa. 5e urmă, gîndul unei călătorii lungi îm*ia patima mea de (oinăreală, ce

începuse să se declare de pe acum. i se părea .gro<a+ să trec munţii la+îrsta mea şi să mă ridic deasupra to+arăşilor mei pe măsura înălţimii &lpilor.& +edea ţara e o momeala căreia nici un gene+e< nu-i poate re<ista. îmidădui deci consimţămîntul. Omul cu care luasem maea urma să pornească ladrum peste două <ile împreună cu soţia lui. 4e-am fost încredinţat şirecomandat. 3ot lor le fu dată în grijă şi punga mea, um=ată de doamna de

Uarens, care, pe deasupra, îmi mai dădu în taină cîţi+a *ani de *u<unar, iacare adaugă ample po+aţuiri, şi plecarăm în iercurea are.& doua <i după plecarea mea din &nnec+, tata s .Ei acolo, +enind pe urma

mea împreună cu un domn "i+al, prietenul lui, ceasornicar ca şi el, om despirit, c(iar de spirit ales, care făcea +ersuri mai *une decît 4a otte şi+or*ea aproape tot aşa de frumos ca şiJXcf @ sn plus, un om foarte cinstit, dar a cărui literatei ră necu+iinciosa nui<*uti.decBB să-l facă pe unui din ? ii lui actor.

&ceşti domni o +ă<ură pe .doamna de Uarens şi se mulţumiră să-mideplîngă soarta> laolaltă cu ea, în loc să pornească după mine şi să mă

.ajungă din urmă, cum ar ti putut-o face uşor. ei ind călare, iar eu pe jos.&celaşi lucru se întîmpla cu un c(iul Lernard. %l +enise ia Fon gnon, şi deacolo, a=;nd că eram la &nnecR, se reîntoarse la Fene+a. $-ar <is că ai meiconspirau cu steaua mea spre a mă laşa în +oia destinului ce mă aştepta.8ratele meu se pierduse dintr-o nepăsare asemănătoare, şi se .pierduse atîtde rău, ea niciodată nu s-a mai ştiut ce-a de+enit.

3ată! meu nu era numai un om de onoare, dar şi un om de-o cinsteneclintită şi a+ea unul din acele su=ete tari care fac marile +irtuţi E pedeasupra, era un părinte *un, mai ales pentru mine. ă iu*ea cu duioşie Eţinea însă şi la plăcerile .lui, şi alte înclinări răciseră întrucît+a afecţiuneapărintească de cinci eu tra iam departe de el. $e căsătorise a doua oară ia0Ron, şi, cu toate că soţia lui nu mai era la +îrsta ciad putea sa-mi aducă pelume fraţi, a+ea totuşi rude E asia însemna o altă 8amilie, alte persoane, onouă căsnicie, care nu mai tre<ea atît de .des amintirea mea. 3ata îrn*atrîneaşi n-a+ea nici o a+ere ca să-şi îngrijească *ătrîneţea. %u şi fratele meu a+eamo .maştenire- de la mama, al cărei +enit tre*uia să-i aparţină tatei cit timpnoi eram plecaţi dc-acasă. &ceastă idee nu i -se impuse dintr-o data şi nu-B

împiedică să-şi aca datoria E dar ea îl frăm;nta surd, .iară ca el să-şi deaseama, şi-i ini rina uneori <elul, pe care altfel l-ar dus mai departe. ată

Page 103: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 103/346

pentru ccC cred eu, +enit la &nnecR pe urmele mele, nu s-a mai dus dupămine piuă. la 1(am*erR, unde ştia *ine că mă putea ajunge. ată pentru ce,apoi, dueîndu-măJB

Page 104: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 104/346

Page 105: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 105/346

&ceastă purtare a unui tată a cărui dragoste şi +irtute e cunoscusem atîtde *ine mi-a stîrnit re=ecţiuni asupra mea însumi, care n-au a+ut mai puţindarul de a-mi păstra inima curată. &m tras de aici un mare precept moral,singurul poate folositor în practică, acela de a ocoli împrejurările care pun înopo<iţie datoriile cu interesele noastre, şi care ne arată *inele ce re<ultă

pentru noi din răul altora, încredinţat că, în asemenea împrejurări, oric;t desinceră dragoste am a+ea pentru +irtute, ea slă*eşte, mai cur;nd sau maitîr<iu, fără să *ăgăm de seamă, şi de+enim nedrepţi şi răi în fapte, fără a

înceta de a drepţi şi *uni la su=et.&cest precept, foarte adine sădit în inima mea şi pus în practică, deşi cam

tîr<iu, în toate comportările mele, este unul dintre acelea care mi-au dataparenţa cea mai *i<ară şi mai <ănatică în lume, dar mai ales printrecunoscuţii mei. i s-a adus în+inuirea de a căuta să u original şi de a măpurta altfel decît ceilalţi. &de+ărul este că nu m-am gîndit niciodată să măport nici ca ceilalţi, nici altfel decît ei. 7oream cu sinceritate să fac ceea ce e*ine. ă feream din toate puterile de situaţii care să-mi cree<e un interes

contrar interesului altui om, şi, ca atare, o dorinţă tainică, deşi fără să +reauanume, de a nu face rău acestui alt om.1u doi ani în urmă Rlord areşal +roi să mă treacă în testamentul lui. -

am împotri+it cu toată puterea. -am declarat că n-aş +rea pentru nimic înlume să mă ştiu în testamentul cui+a, şi cu atît mai puţin în al sau. %l seră<gîndi E acum +rea să-mi facăB Cîn BJ WZ )nota lui "ousseau .JHo pensie +iageră, şi nu mă opun la asta. $e +a spune că m-am ales cu uncîştig din această sc(im*are E tot ce se poate. 7ar, o, *inefăcător şi părinteal meu, dacă +oi a+ea nefericirea de a-ţi supra+ieţui, ştiu că, pier<îndu-te pe

tine, am totul de pierdut şi nu am nimic de c;ştigat.&ici este, după mine, lo<o a cea *ună, singura eu ade+ărat potri+ităinimii omeneşti. ă pătrund în ecare <i tot mai mult de adînca ei temeinicieşi am înfăţişat-o în diferite feluri în toate scrierile mele clin urmă E darpu*licul, care este uşuratic, n-a ştiut să o +adă. 7acă +oi mai trăi dupăaceastă lucrare pentru a începe alta, îmi propun să dau în urmarea la %mil unexemplu atît de frumos şi atît de i<*itor la această maximă, incit cititorul +a ne+oit să se oprească asupra ei. 7ar, cam prea multe re=ecţii pentru uncălător E e timpul să-mi reiau drumul.

4-am făcut într-un c(ip mai plăcut decît m-aş putut aştepta, iarcăpcăunul meu nu fu c(iar atît de urîcios pe cît dădea impresia. %ra, un*ăr*at între două +îrste, purtînd părul negru, ce începea să-i încărunţească, în codiţe, cu înfăţişare de grenadir, cu glas puternic, destul de +esel, mergînd*ine, mîncînd şi mai *ine şi îndeletnicindu-se cu tot felul de meserii, dinpricină că nu ştia nici una. 5ropusese, mi se pare, să înjg(e*e<e la &nnecR nuştiu ce manufactură. 7oamna de Uarens nu se dădu în lături de a intra încom*inaţie, şi, spre a încerca să cîştige şi îngăduinţa episcopului, făceaacum, *ine plătit, călătoria la 3orino. Omul nostru a+ea talentul de a atrageatenţia amestecîndu-se totdeauna cu preoţii şi făc;nd pe gră*itul în a-i ser+iE

Page 106: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 106/346

în+ăţase la şcoala lor un anumit jargon *isericesc de care se folosea fără încetare, am*iţion;nd să e un mare predicator. tia c(iar un pasaj latinescdin Li*lie, şi era ca şi cum ar ştiut o mie, căci îl repeta de o mie de ori pe<i E încolo,$>

JWducea rareori lipsă de *ani cînd ştia că se găsesc în punga altoraE mai multisteţ, totuşi, decît ticălos şi de*itîndu-şi pe un ton ademenitor pălă+răgelile,lui pline de cucernicie, semăna cu 5etru eremitul predic;nd cruciada, cusa*ia la şold.

1it despre doamna $a*ran, soţia lui, aceasta era o ne+astă destul de*una, mai liniştită <iua decît noaptea. 1um dormeam totdeauna în aceeaşiodaie cu ei, <gomotoasele ei insomnii mă tre<eau adesea din somn şi m-ar tre<it şi mai mult dacă le-aş li înţeles pricina. 7ar despre asta n-a+eam nici oidee, şi asupra acestui capitol eram de o prostie care a lăsat numai pe seamanaturii întreaga grijă de a mă instrui.

îmi continuam drumul, +esel, cu cu+iosul meu călău< şi cu nă*ădăioasa luito+arăşă. 0ici o peripeţie nu-mi tul*ură călătoria E eram în cea mai fericitădispo<iţie a trupului şi a spiritului pe care am cunoscut-o +reodată. 3înăr,puternic, plin de sănătate, de siguranţă şi de încredere în mine şi în alţii, măa=am în acel scurt, dar preţios moment al +ieţii, cînd plenitudinea sa<+îcnitoare ne întinde, ea să spun astfel, inţa prin toate sen<aţiile noastre şi

înfrumuseţea<ă în oc(ii noştri întreaga re cu farmecul existenţei noastre.7ulcea mea nelinişte a+ea un o*iect care o făcea mai puţin (oinară şi-mi<ăgă<uia imaginaţia. ă pri+eam ca ind opera, ele+ul, prietenul, aproapeiu*itul doamnei de Uarens. 'or*ele îndatoritoare pe care mi le spusese,micile mîngîieri pe care mi le dăduse, grija atît de duioasă pe care se păruse

că o are faţă de mine, pri+irile ei înc;ntătoare, care mi se păreau pline de-dragoste, indcă îmi st;rneau dragostea E toate acestea îmi (răneaug;ndurile în timpul drumului şi mă făceau să +ise< cu o mare plăcere. 0ici oteamă, nici o îndoială asupra soartei mele nu-mi tul*ura aceste re+erii. & mătrimite la 3orino era, după părerea mea, a-mi asigura o +iaţă *unaJV

acolo., a-mi găsi o situaţie potri+ita cu mine. 0u mai a+eam nici o grija înpri+inţa mea E alţii se însărcinaseră să-mi poarte de grijă. ergeam astfel cuinima uşoară, li*eră de această po+ară E su=etu-mi era plin de dorinţi tinere,de speranţe încîntătoare, de planuri strălucite. 3ot ceea ce +edeam în cale mise părea c(e<ăşia +iitoarei mele fericiri. în case îmi înc(ipuiam ospeţe rusticeE pe «impuri, jocuri ne*unatice E de-a lungul apelor, scăldări, plim*ări, pescuitE în porni, roadele cele mai gustoase E la um*ra lor, +oluptoase îm*răţişări Epe munţi, (îrdaie cu lapte şi smintînă, o tr;ndă+ie. fermecătoare, pacea,simplitatea, plăcerea de a merge fără să ştii unde. în sfîrşit, nimic nu-milo+ea oc(ii fără să-mi producă în inimă o tresărire de *ucurie. ăreţia,+arietatea, frumuseţea reală a pri+eliştii făceau această tresărire demnă decele mai înalte gînduriE mîndria însăşi îşi spunea cu- +intui ei. $ă i atît de

Page 107: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 107/346

tînăr şi să ajungi în talia, să ri +ă<ut a ti tea ţări, să calci pe urmele lui&ni*alBprin munţi, mi se părea o glorie mai presus de +;rsta mea. &dăugaţila toate acestea, popasuri dese şi plăcute, o mare poftă de mîncare şi cu detoate spre a o îndestula, căci, în ade+ăr, nu a+eam de ce să mă plîng, şi pelingă masa domnului $a*ran, a mea părea o nimica toată.

0u-mi amintesc să a+ut în tot cursul +ieţii mele o perioadă mai pe deplinlipsită de griji şi -de po+eri ]ca aceea de şapte sau opt <ile cit a ţinutaceastă călătorie HE căci pasul doamnei $a*ran, după oare tre*uia să-lpotri+im pe al nostru, făcea ca drumul să pară o lungă plim*are. &ceastăamintire mi-a lăsat

B Aanni*al, general şi om de stat din 1artagina )HVJ6BIW î-c.n. , a cucerit$pania şi a stră*ătut &lpii spre a ajunge la "oma, unde însă n-a putut

în+ingător )n.t. .ZZ 7upă unii *iogra , călătoria a durat. BN <ile, de la HV martie la BH

aprilie BJHI )n. ed. fr. .JK

Page 108: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 108/346

Page 109: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 109/346

mele frumoase, şi totdeauna cu multă plăcere. ai pe urmă, îndatoririle,tre*urile, *agajul pe care-B purtam cu mine m-au silit să fac pe domnul şi săiau trăsuriE grijile apăsătoare, greutăţile, slă*iciunea au crescut o dată cumine, şi, de atunci, în călătoriile mele, în loc să simt, ca mai înainte, plăcereade a um*la, nu mai simţeam decît ne+oia de a ajunge unde+a. &m căutat

mult timp, la 5aris, doi to+arăşi la fel cu mine, care să +rea să pună la *ătaieecare cîte cinci<eci de ludo+ici din pungă şi cîte un an din timpul lor pentrua face împreună, pe jos, înconjurul taliei, fără alt ec(ipaj decît un *ăiat caresă poarte cu noi o lădiţă cu lucrurile necesare. $-au pre<entat mulţi inşi,

încîn- taţi în aparenţă de acest plan, dar în fond luîndu-B drept o nă<ăriredespre care se discută mult, fără dorinţa de a o trece în faptă. i-aducaminte că +or*ind cu în=ăcărare despre acest plan cu 7iderot şi Fri mm, le-am desc(is în cele din urmă şi lor pofta. 1redeam că trea*a e făcută E dartotul se reduse la +oinţa de a întreprinde o călătorie prin scris, în care Frimmnu găsi altce+a mai *un decît să-l împingă pe 7iderot la o sumedenie denelegiuiri, iar pe mine să mă dea pe mina tri*unalului, în locul lui.

"egretul meu de a ajunge atît de repede la 3orino fu îndulcit de plăcereade a +edea un oraş mare şi de speranţa că în curînd +oi căpăta aici un locdemn de mine, căci fumurile am*iţiei începuseră să mi se urce la cap E măpri+eam de pe acum ca ind cu mult mai presus de +ec(ea mea stare deucenic E eram departe de a pre+edea că, peste puţin, a+eam să u cu multmai prejos.

înainte de a merge mai departe, îi datore< cititorului iertare şi o lămurire,atît asupra neînsemnateloramănunte în care,am intrat, cît şi asupra celor în care +oi intra în cele ceurmea<ă şi care nu au nimic interesant pentru el. în lucrarea la care ampornit, de a mă arăta în întregime pu*licului, nimic din ceea ce este în mine

nu tre*uie sa-i rămînă um*rit sau ascunsE tre*uie să u fără încetare su*oc(ii luiE să mă urmărească în toate rătăcirile inimii, în toate colţişoa- rele+ieţii mele E să nu mă scape nici o clipă din +edere, pentru ca nu cum+a,găsind în po+estirea mea cea mai mică lacună, cel mai mic +id, să se

între*e @ C7ar în cutare timp ce-a făcut \Z şi să-mi arunce +ina de a nu +roitsă spun totul. 7au destulă apă la moară răutăţii oamenilor prin po+estirilemele, ca să le mai dau şi prin tăcerea mea.

5ierdusem puţinii *ani de *u<unar E am trăncănit, şi de<+ăluirea aceasta îifăcu pe însoţitorii mei să pro te din plin. 7oamna $a*ran găsi prilejul de a-mismulge pînă şi o panglicuţă argintată pe care mi-o dăduse doamna deUarens pentru mica mea spadă şi de care îmi păru rău mai mult ca de restEc(iar şi spada ar rămas în mîinile lor dacă m-aş împotri+it mai puţin. îmiplătiseră, ce-i drept, c(eltuielile de drum, dar nu-mi lăsaseră nimic. &m ajunsla 3o- rino fără (aine, fără *ani, fără cămăşi, indu-mi lăsată doar onoarea dea mă descurca singur prin propriile mele merite.

&+eam scrisori de recomandare, le arătai E şi nu maidecît fui dus lainternatul cati(eţilor spre a instruit în religia pentru care mi se +indeasu*<istenţa. ntr;nd acolo, +ă<ui o poartă mare cu drugi de er, care, de

îndată ce-i trecui pragul, fu înc(isă în urma mea cu două <ă+oare. &cest

Page 110: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 110/346

început mi se păru mai curînd impunător decît plăcut, şi mă puse pe gîndurimai ales cînd mă *ăgară într-o încăpere destul de mărişoară. 7rept oricemo*ilă, +ă<ui în fundul camerei un altar de lemn, pe care se înălţa uncruci x, iarJJ

în jur, patru sau cinci scaune, tot de lemn, care păreau cernite, dar care nuerau decît lucioase din pricina statului pe ele şt a frecării. în această sală deadunare se a=au patru sau cinci <dragoni îngro<itori, to+arăşii mei de

în+ăţătură, şi care păreau mai degra*ă .arcaşii dia+olului, decît aspiranţi săde+ină ii lui 7umne<eu. 7oi din aceşti t;l(ari erau sla+oni, ce se dădeaudrept e+rei şi mauri, şi, după cum mi-au mărturisit, îşi petreceau +iaţacolind;nd $pania şi talia, îm*răţiş;nd creştinismul şi *ote<îndu-se peste totunde această o*oseală le aducea un folos. $e desc(ise apoi o altă uşă de

er, la mijlocul unui *alcon ce dădea în curte. 5rin această uşă intrarăsurorile noastre oati(ete, care, ea şi mine, +isau sa-şi primenească +iaţa, nuprin *ote<, ci printr-o solemnă a*juraEie. %rau, desigur, cele mai mari tîrfe şi

cele mai ticăloase depra+ate ce-au murdărit +reodată leagănul 7emnului.#na singură mi se păru frumoasă şi oarecum interesantă. ?%ra cam de +îrstamea, poate cu un an, doi mai mare. &+ea nişte oc(i iscoditori ce se înt;lneauuneori cu ai mei. &sta îmi tre<i oarecare dorinţă de a-i «face cunoştinţa E dar,timp de aproape două luni cit rămase în acel lăcaş, unde se a=a de trei luni,

îmi fu a*solut cu neputinţă să intru în +or*ă cu ea, într-atît de supra+eg(eatăera de *ătrîna noastră temniceră şi ţinută în frîu de sf;ntul misionar, care seocupa de con+ertirea ei mai mult cu r;+nă decît cu sîrguinţă. 3re*uie să fost cu totul nerpadă, deşi nu părea, deoarece niciodată o instruire n-a fostTmai lungă. $fîntul om spunea mereu că nu e pregătită încă să a*jure<e. 7area se săturase de sc(imni- cie şi <icea că +rea să plece, creştinată sau nu. &

tre*uit să e creştinată cît timp mai consimţea la aceasta, de teama să nu seră<g;ndească şi apoi să nu mai +rea de loc.JI

ica o*şte fu adunată în cinstea noului-+enit. 0i se. făcu o scurtăex(ortaţiune T mie, spre a mă în+oi să primesc graţia pe care mi-o arăta7umne<eu E celorlalţi, spre a-i îndemna să se roage pentru mine şi a mă

întări prin pildele lor. 7upă care, fecioarele noastre intrînd în celula lor, eua+ui timpul de a mă minuna în +oie de aceea în care mă găseam.

& doua <i dimineaţa, furăm adunaţi din nou pentru în+ăţătură, şi a*iaatunci începui să mă gîndesc pentru prima oară la pasul pe care a+eam să-lfac şi la demersurile ce mă împinseseră aici.

&m spus, repet şi +oi repeta poate un lucru de care sînt în ecare <i totmai pătruns, anume, că dacă +reodată un copil a primit o educaţie înţeleaptăşi sănătoasă, acela am fost eu. 0ăscut intr-o familie ale cărei datine nu sedeose*eau de popor, n-am primit decît lecţii de înţelepciune şi pilde dedemnitate de la Ttoate rudele mele. 3ata, deşi om al plăcerilor, a+ea nunumai o cinste desă+;rşită, dar şi multă credinţa. Lăr*at galant în lume şicreştin în sinea lui, îmi insu=ate de la început simţămintele de care erapătruns el. 7intre cele trei- mătuşi, toate cuminţi şi +irtuoase, cele Tdouă mai

Page 111: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 111/346

mari erau smerite, iar a treia, femeie plină de graţie şi totodată de spirit, erapoate şi mai smerită decît ele, deşi mai puţin *ătător la oc(i. 7in sinulTacestei onora*ile familii, am trecut la domnul 4am- *ercier, care, deşi ora al*isericii şi predicator, era credincios în sinea lui şi făcea aproape tot atît *inepe cît spunea. $ora lui şi el de<+oltară, prin în+ăţături *lajine şi drepte,

principiile de pietate pe care T le găsiră în inima mea. &ceşti oameni demnifolosiră pentru asta mijloace atît de potri+ite, de cumpătate şi de înţelepte,că, departe de a mi se urî la sluj*ă, nu ieşeam niciodată de acolo fără să umişcat în sinea ]mea şi fără să iau (otărîri de a trăi cum se cu+ine, de lacare mă a*ateam rareori cu gîndul. 4a mătuşa Ler-JNnard, de+oţiunea mă plictisea ce+a mai mult, indcă ea făcea din asta o

îndeletnicire. 4a stăpînul meu nu mă mai gîndeam de loc la toate acesteafără a cu- tropit totuşi de alte gînduri. 0-am a+ut de-a face cu tineri care sămă per+ertească. &m de+enit (aimana, dar nu de<măţat.

&m primit deci de la credinţă tot ceea ce un copil la +îrsta mea putea să

primească. &m primit c(iar mai mult, căci, de ce să-mi ascund gîndul \1opilăria mea n-a fost a unui copil E gîndeam totdeauna ca un *ăr*at. 0umaicresc;nd am intrat în rînd cu ceilalţiE prin naştere, ieşisem din rîndul lor. 'eţirîde +ă<înd că mă dau, cu modestie, drept un copil minune. 8ie @ dar după ce+eţi rîs *ine, găsiţi un copil pe care la şase ani romanele să-l cucerească,să-l pasione<e, să-l în=ăcăre<e pînă a-B face să pl;ngă cu lacrimi er*inţi Eatunci +oi socoti +anitatea mea ridicolă şi +oi recunoaşte că n-am dreptate.

&stfel, cînd am spus că nu tre*uie să li se +or*ească de loc copiilor desprecredinţă, dacă +reţi ca ei să ai*ă una, şi că aceştia nu sînt în stare să-lcunoască pe 7umne<eu, c(iar în felul nostru, am tras această con+ingere dino*ser+aţiile mele, nu din experienţa mea proprie @ ştiam că ea nu însemna

nimic pentru ceilalţi. Făsiţi un .- . "ousseau de şase ani şi +or*iţi-i des- > pre7umne<eu la şapte, +ă asigur că nu +eţi risca nimic.$e înţelege, presupun, că a a+ea o credinţă, pentru un copii şi c(iar

pentru un om mare, înseamnă a o urma pe aceea în care el s-a născut.#neori ea e slă*ită E rareori e întărită E credinţa dogmatică este un rod aleducaţiei. în afară de acest principiu comun ce mă lega de cultul părinţilormei, a+eam a+ersiunea deose*ită a oraşului nostru faţă de catolicism, carene era înfăţişat ca o idolatrie groa<nică şi al cărui cler ne era descris înculorile cele mai negre. &ceastă pa-IXrere mergea atît de departe a mine, că, la început, nu-mi aruncam niciodatăoc(ii în interiorul unei *iserici, nu întîlneam niciodată un preot cu sti(ar, nuau<eam niciodată clopoţelul unei procesiuni, fără să simt un or de spaimă şigroa<ă, ce mă părăsea repede la oraş, dar care adesea mă apuca din nou înparo(iile de la ţară, ce semănau mai mult cu acelea unde-B încercasemprima oară. % ade+ărat că această impresie era cu deose*ire sc(im*ată deamintirea mîn- gîierilor pe care preoţii din împrejurimile Fene+ei le dădeau*ucuroşi copiilor de la oraş. în timp ce clopoţelul pentru împărtăşanie măsperia, clopotul de liturg(ie sau de +ecernie îmi amintea de o masă, de o

Page 112: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 112/346

gustare, de unt proaspăt, de fructe, de lapte dulce. Ospăţul de la domnul de5ont+erre a+usese, de asemenea, un mare efect. &şa că n-a fost greu să mă<ăpăcesc în această pri+inţă. 0e+ă<înd papismul decît prin legăturile lui cupetrecerile şi mesele îm*elşugate, m-am o*işnuit uşor cu gîndul de a trăi pelîngă el E dar gîndul de a-i de+eni adept nu mi-a apărut decît încet şi într-un

+iitor îndepărtat. în acel moment nu mai a+eam putinţa să aleg @ +ă<ui cude<gustul cel ]mai aprig soiul de angajament ce-mi luasem, ca şi urmărilesale de neînlăturat. 'iitorii neo ţi pe care-i +edeam în jurul meu nu eraumeniţi să-mi susţină curajul prin pilda lor, şi nu-mi putui ascunde că sfîntafaptă pe care a+eam s-o fac nu era în fond decît opera unui tîl(ar. Oricît detînăr eram, am înţeles că, oricare ar ade+ărata credinţă, eu mi-o +indeampe a mea, şi că, c(iar de-aş ales *ine, în fundul inimii mele minţeam faţăde $fîntul $pirit şi meritam dispreţul oamenilor. 1u cîţ mă gîndeam mai multla asta, cu atît eram mai indignat împotri+a mea însumi E şi condamnamsoarta care mă adusese aici, ca şi cum această soartă n-ar fost căutată demine. &u fost momente cînd asemenea re=ecţii au de+enit

$

Page 113: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 113/346

atît de puternice, incit, clacă aş găsit o singură cîipă poarta desc(isă, aş fugit de *ună seamă E dar nu ]mi-a fost cu putinţă, şi această (o ţări rc nu

Page 114: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 114/346

se do+edi nici ea prea tare.5rea multe im*olduri tainice o com*ateau, ca să n-o înfrîngă în cele din

urmă. 7e altminteri, dîr<enia planului meu de a nu mă mai întoarce laFene+a, ]ruşinea, greutatea c(iar de a trece din nou munţii, stînjenirea de amă +edea departe de patria mea, fără prieteni, fără *ani, toate acestea

concurau în a mă face să pri+esc ca o căinţă tardi+ă remuşcările conştiinţeimele E mă prefăceam că mă în+inuiesc pentru ceea ce făcusem, spre a-miierta ceea ce a+eam să fac. ]7înd +ina pe greşelile trecutului, pri+eam+iitorul ca o urmare necesară. 0u-mi spuneam @ C0imic nu s-a ]să+îrşit încă,şi poţi ne+ino+at, dacă +reiZ E ci îmi spuneam @ C$uferă pentru faptanelegiuită de care te-ai făcut +ino+at şi pe care te-ai în+oit s-o duci pînă lacapătD. într-ade+ăr, ce rară tărie de su=et îmi tre*uia la +îrsta mea, spre arăsturna tot ceea ce putusem pînă atunci să făgăduiesc sau să las a sespera, spre a rupe lanţurile prin care raa legasem, spre a declara răspicat ca+roiam să rămîn în credinţa părinţilor mei, cu riscul a tot ceea ce putea să se

întîmple ! &semenea tărie nu era de +îrsta mea, şi e puţin pro*a*il că ar

putut i<*îndi. 4ucrurile erau prea înaintate pentru ca cine+a să +rea să le întoarcă din drum, şi cu cît împotri+irea mea ar fost mai mare, cu atît, într-un fel sau altul, ceilalţi ar făcut o lege din a mi-o înfr;nge.

$o smul care mă pierdu este acela al celor mai mulţi oameni care se plîngcă nu au destulă putere cinci e prea tîr<iu ca s-o mai folosească. 'irtutea nune părăseşte decît din greşeala noastră, şi dacă +rem să m totdeauna

înţelepţi, rareori simţim ne+oia să m +irtuoşi. 7ar înclinări uşor de în+ins ne împing înaintefără să ne opunem E cedăm ispitelor mărunte a căror primejdie o dispreţuim.5e nesimţite, cădem în situaţii periculoase, de care ne-ara putea feri cuuşurinţă,, dar din care nu mai putem ieşi fără eforturi eroice ce ne

înspăimîntă, şi apoi ne pră*uşim în a*is, strigîndu-i lui 7umne<eu @ C7e ce m-ai făcut atît de s la* \Z însăE, fără +rerea noastră, el ne răspunde în conştiinţă@ C3e-am făcut prea sla* ca să ieşi din prăpastie, indcă tc-am făcut destul detare ca să nu ca<i în eaD.

0u luasem încă (otărîrea de a mă face catolic E dar, +ă<;nd că sorocul e încă departe, îmi dădui timp să mă o*işnuiesc eu această idee, şi, aştept;nd,speram îatr-o întîmplare nepre+ă<ută care să mă scoată din încurcătura. ă(otărîi, ca să cîştig timp, să mă apăr cit mai mult îmi +a cu putinţă. încurînd, am*iţia mea mă scuti de a mă mai ţine de această (otărîre, şi de

îndată ce-mi dădui seama că-i puneam uneori în încurcătură pe cei ce +roiausă mă instruiască, nu-mi tre*ui mai mult spre a căuta să-i în+ing cu totul.5usei c(iar aş această am*iţie un <el destul de ridicol E căci în timp ce eiacţionau asupra mea, eu +roiam să acţione< asupra lor. 1redeam pur şisimplu că nu e ne+oie dec;t să-i con+ing, spre a-i determina să se facăprotestanţi.

0u găsiră deci în mine tocmai atîta uşurinţă pe cît se aşteptau, nici înpri+inţa luminării, nici în pri+inţa +oinţei. 5rotestanţii sînt în general mai (irteinstruiţi decît catolicii. &şa şi tre*uie să e @ doctrina unora cere de<*atere, acelorlalţi, supunere. 1atolicul e dator să adopte deri<iunea ce i se impune E

Page 115: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 115/346

protestantul, să în+eţe a se decide. $e ştia asta E dar nu se qş- . teptau ca ei,nişte oameni pricepuţi, să înt;mpine de la unul de +îrsta şi condiţia meagreutăţi mari. 7e altfel, nu primisem încă prima comuniune şi nici pregătirilecare se fac pentru aceasta E se ştia şi asta, da> nu se ştia că, în sc(im*, eufusesem *ine instruit la domnul 4am*ercier şi că, afară de asta, a+eam în

urma mea oIW

Page 116: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 116/346

mică <estre foarte neplăcută pentru aceşti domni, în storia Lisericii şi amperiului, pe care o în+ăţasem aproape pe dinafară la tatăl meu şi pe care o

Page 117: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 117/346

cam uitasem după aceea, dar care îmi re+enea în minte pa măsură cedisputa se în er*înta.

#n preot *ătrîn, mic de statură, dar destul de +enera*il, ne ţinu în comunprima prelegere. &ceastă prelegere era pentru to+arăşii mei mai degra*ă uncate(ism decît. o contro+ersă, şi lui îi rămînea mai mult să-i instruiască decît

să re<ol+e o*iecţiunile lor. 0u era acelaşi lucru cu mine. 1înd îmi +eni rîndul, îl împiedicai E nu-B scutii de nici una din greutăţile pe care i le putui face.&sta făcu prelegerea foarte lungă şi foarte plictisitoare pentru asistenţi.Lătrînul meu preot +or*ea mult, se aprindea, *atea cîmpii şi ieşi din?încurcătură spunînd că nu înţelegea *ine france<a. & doua <i, de teamă ea

între*ările mele iscoditoare să nu strice mintea celorlalţi, fui *ăgat singur într-o altă cameră, ou un alt preot, mai tînăr, *un +or*itor, adică făcînd lungifra<e, şi mulţumit de el cum niciodată n-a fost un doctor al Lisericii. 0u mălăsai însă copleşit de înfăţişarea lui impunătoare şi, ştiind că, la urma urmei,

îmi făceam datoria, mă pornii să-i răspund cu multă siguranţă şi să-l înfundpe ici pe colo, cît putui mai *ine. %l credea că mă dă gata ou $fîntul &ugustin

>, $fîntul FrigoreB H

şi cu ceilalţi s nţi. 5ărinţi, dar descoperi eu o surprinderede necre<ut că-i mînuiam pe toţi aceşti 5ărinţi tot aşa de uşor ea şi elE nu căi-aş citit +reodată, şi poate nici elE dar reţinusem multe

B $fîntul &ugustin )WKV6VWX , teologician, losof, moralist, autorullucrării 1etatea lui 7umne<eu şi al tratatului 7espre graţie, considerate cafundamentale pentru dogma catolică. %ste renumit mai ales prin 1onfesiunilelui )n.t. .

H $fîntul Frigorie cel are )KVX6 XV , în ultimii BV ani ai +ieţii a fostpapă, calitate în care a a rmat primatul "omei asupra Li<anţului şi a introduso reformă a clerului. 4ui i se atri*uie, de asemenea, reforma mu<icii*isericeşti )n.t. .

@IVpasaje din 4e $ueur al meu E şi cum îmi dădea eî un citat, eu, fără să intru îndiscuţie asupra citatului său, îi ripostam cu altul, din acelaşi 5ărinte, ceea ce,uneori, îl punea în mare încurcătură. 4a urmă, mă dădeam totuşi în+ins, dindouă moti+e @ unul, că era mai puternic decît mine, şi apoi, simţindu-mă, casă spun astfel, la c(eremul lui, îmi spuneam, foarte înţelept, oricît de tînăr aş

fost, că nu tre*uie să-l scot din sărite E mai ales după ce +ă<usem căpreotul cel *ătrîn nu pri+ise cu oc(i *uni nici erudiţia, nici persoana mea. &lt.moti+ era că cel tînăr a+ea studii, iar eu nu a+eam de loc. &sta făcea să pună

în felul lui de a argumenta o metodă pe care eu nu puteam s-o urine<, şiatunci cînd se simţea încolţit de o c(estiune nepre+ă<ută, o amina pentru adoua <i, spunînd că nu intra în su*iectul de a<i. #neori respingea c(iar toatecitatele mele, sus- ţinînd că erau false şi, oferindu-se să-mi caute cartea, mădes da că am sa le găsesc acolo. tia că nu risca mare lucru, deoarece, cutoată erudiţia mea de împrumut, eram prea puţin deprins să mînuiesc cărţileşi prea puţin latinist ca să găsesc un pasaj într-un +olum gros, c(iar dacă aş fost sigur că se a=a acolo, îl *ănuiesc c(iar că folosea reaua-credinţă de

Page 118: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 118/346

care-i în+inuia pe pastori, şi că născocea uneori pasajele spre a scăpa de oo*iecţiune care nu-i con+enea.

în timp ce se desfăşurau aceste mici c(iţi*uşerii, iar <ilele treceau îndispute, în îndrugarea de rugăciuni şi în a face pe o*ra<nicul, mi se.întîmplao afurisită de a+entură destul de neplăcută şi care era să se sf;rşească

foarte rău pentru mine.0u există su=et, oricît de păcătos, şi inimă, oricît de *ar*ară, care să nue în stare de un anume sim- ţămînt de prietenie. #nul din cei doi <dragoni

ce se dădeau drept mauri prinse dragoste de mine. ă trăgea totdeauna*ucuros de o parte, îmi +or*ea în franţu<easca lui păsăreasca, îmi făcea miciser+icii,IK

Page 119: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 119/346

uneori îşi împărţea porţia eu mine la masă şi mai ales mă săruta deseori cu oaprindere ce mă st;njenea foarte mult. Oricîtă silă aş a+ut pentru faţa tui

Page 120: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 120/346

de turtă dulce, împodo*ită cu urma unei tăieturi adinei, şi pentru pri+irea luifocoasă ce părea mat .cur;nd furioasă decît drăgăstoasă, înduram totuşiaceste sărutări, spunîndu-mi în sinea mea @ CLietul m +rea să-mi arate oprietenie puternică, şi ar o greşeală să i-o respingD. 3recea, treptat, lapurtări tot mai li*ere şi-mi +or*ea în cu+inte atît de neo*işnuite, meit uneori

credeam că s-a smintit la cap. în- itr-o seara, +roi să +ină să doarmă cumine E m-ara opus a asta, spunînd că patul meu era prea mic. ă îndemnăsă mă duc într-al luiE îl refu<ai din nou, căci nenorocitul era atît de murdar şipuţea atît de rău a ta*ac mestecat, că-mi întorcea stomacul pe dos.

& doua <i, dis-de-dimineaţă, ne a=am numai noi am;ndoi în sala deadunare E el îşi reîncepu mîngîie- rile, dar cu mişcări atît de +iolente, îneît mlsperie. 5e urmă, +roi să treacă încct-încet la intimităţile cele mai unite şi sămă silească să fac şi eu $a fel, imn- c(a-mi mina şi um*lincl el însuşi cu ea.

ă smulsei repede, scoţ;nd un strigăt, apoi făcui o săritură, înapoi şi, fără sămă arăt nici indignat nici m;nios, căci n-a+eam nici cea mai mică ideedespre ceea ce era +or*a, îmi exprimai surprinderea şi de<gustul cu atîta

energie, îneît mă lăsă în pace E dar în timp ce el îşi termina <+;rcolirile sale,+ă<ui ţîşnind spre .so*ă şi că<;nd la pămînt ce+a + i scos şi al*icios ce-mipro-. duse o mare scir*ă. ă repe<ii în cerdac, mai emoţionat, mai tul*urat,mai îngro<it c(iar decît am fost +reodată în +iaţa mea, şi gata să leşin.

0u puteam să înţeleg ce se înt;mplase cu acest nenorqcitE îl cre<uicuprins de epilepsie sau de o *oală şi mai cumplită, şi mărturisesc că n-am

înt?î-nit ce+a mai (idos la +edere pentru cine+a în toată rea decît această starede neruşinare şi scîr*oşenic, şi decît această faţă îngro<itoare, pîrjolită decea mai dof*itocească neînfrînare. 0-am +ă<ut niciodată alt om în aceastăstare E dar dacă astfel apărem noi în de<lănţuirile noastre cu femeile, tre*uie

ca ele să e cu totul or*ite pentru a nu se îngro<i de noi.0u găsii altce+a mai gra*nic de făcut decît să mă . duc să po+estesc latoată lumea ceea ce mi se înt;mplase. Lătrîna noastră intendentă îmi spusesă tac, dar +ă<ui că această tărăşenie o supărase foarte tare şi o au<ii*om*ănind printre dinţi @ 1am maledet! *ru<<a *estia! B 1um nu ştiam de cetre*uie să tac, nu-mi ţinui gura, cu toată interdicţia, şi pălă+răgit aşa de *ine,că, a doua <i, unul din supra+eg(etori +eni de dimineaţă şi-mi trase unperdaf straşnic, în+inuindu-mă că fac prea mult tără*oi pentru o nimica toatăşi că defăime< *unul renume al sfîn- tului lăcaş.

îşi prelungi dojana, explicîndu-mi multe lucruri despre care eu (a*ar n-a+eam, dar fără să creadă că mi

e aducea la cunoştinţă pentru prima dată, con+ins că mă apărasem indcăştiam ce mi.se cerea să fac, dar că eît nu +roiam să consimt. îmi spuse cugra+itate că aşa ce+a era un lucru oprit, la fel ca şi desfrîul, dar ]că, la urmaurmei, intenţia era mal puţin jignitoare pentru persoana la adresa căreia se

îndrepta, şi că nu a+eam de ce să mă supăr indcă fusesem găsit drăguţ, îmimai spuse, fără înconjur, ca el însuşi, în tinereţe, se *ucurase de aceeaşionoare, şi că, ind luat prin surprindere şi nemaiputîndu-se împotri+i, nugăsise faptul 1(iar atît de crud. 7use neruşinarea pînă la a spune lucrurilor

Page 121: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 121/346

pe şleau şi, înc(ipuindu-şi ca împotri+irea mea era cau<ată de teama, dedurere, mă asi- B

B 1e *lestemat ! scîr*os animal )it. dialect .IJ.H 6 1onfesiuni 6 eaa- ac:ues "ousseau

gură că asemenea teamă nu-şi a+ea rostul şi că nu tre*uia să mă sperii dinnimic.

îl ascultam pe acest nemernic cu atît mai uimit, cu cit el nu +or*ea sprelauda lui E s-ar <is că +roia să-mi desc(idă mintea spre *inele meu.8lecăreala sa i se părea atît de ne+ino+ată, că nici nu căutase măcar să mătragă mai de o parte E a+eam ca martor un al treilea cleric, pe care toateastea nu-B indignau mai mult decît pe el. 4iniştea lor mi se impuse în aşamăsură, încît ajunsei să cred că era +or*a de un o*icei îngăduit, pesemne, şidespre care eu nu a+usesem prilejul pînă acum să iau cunoştinţă. &sta mă

făcu să- ascult fără mînie, dar nu fără de<gust. 1eea ce mi se întîmplase, darmai ales ceea ce +ă<usem, mi se întipărise atît de adînc în memorie, cănumai gîndin- du-mă la acele lucruri mi se întorceau iarăşi măruntaiele pedos. 8ără să simţit-o mai înainte, repulsia mea faţă de acel năra+ se

îndrepta acum către cel ce-i făcuse apologia, şi nu mă putui stăpîni îndestulpentru ca el să nu +adă efectul contrar al lecţiilor sale. îmi aruncă o pri+irepuţin măgulitoare, şi de atunci nu pierdu nici un prilej spre a-mi face şedereala a<il cît mai neplăcută. i i<*uti atît de *ine, încît, dîndu-mi seama că, sprea scăpa de persecuţii, nu a+eam decît o singură cale, mă gră*ii s-o apuc, cutoate că pînă atunci mă silisem s-o îndepărte<.

&ceastă păţanie mă făcu să mă feresc în +iitor de tentati+ele ca+alerilor în

dantele, şi simpla +edere a unor oameni ce păreau a astfel, amintindu-mimutra şi mişcările groa<nicului meu maur, mi-a produs totdeauna atîtaoroare, că-mi era cu neputinţă s-o ascund. 7impotri+ă, femeile cîştigară mult

în faţa mea prin comparaţie cu ei @ mi se părea că le datoram prin căldurasu=etească, prin respectul ce-mi arătau, repararea jignirilor sexului meu, şicea mai urîtă pociturăIIQde+enea în oc(ii mei un o*iect adora*il alături de amintirea acelui falsafrican.

1it despre acesta, nu ştiu ce i s-a putut spune E mi s-a părut că, în afarăde sora 4oren<a, nimeni nu-B pri+ea mai rău decît înainte. 3otuşi, el nu semai legă de mine şi nici nu-mi mai +or*i. 5este opt <ile, a primit *ote<ul cumare ceremonie, ind îm*răcat în al* din cap pînă în picioare, spre a ilustracandoarea su=etului său regenerat. & doua <i plecă din a<il şi nu-B mai +ă<uiniciodată.

"îndul meu +eni după o lună E căci fu ne+oie de tot acest timp spre a le dadiriguitorilor mei fala unei con+ersiuni grele, şi-mi fură perindate pe dinaintetoate dogmele spre a se *ucura de noua mea supunere.

în sfîrşit, destul de instruit şi destul de plecat în faţa mai-marilor mei, fui

Page 122: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 122/346

dus, precum se cu+enea, la *iserica metropolitană $aint- ean pentru a face oa*- juraţie solemnă ?şi a primi dic(isurile *ote<ului, cu toate că nu fui *ote<atcu ade+ăratE dar cum ceremoniile sînt aproape aceleaşi, prin asta se arătapoporului că protestanţii nu sînt creştini. 8ui îm*răcat într-un anteriu cenuşiu,cu găitane al*e, (ără<it pentru asemenea prilejuri. 7oi oameni purtau,

înaintea şi în urma mea, cîte un lig(ean de aramă în care lo+eau cu o c(eie şi în care cei de faţă îşi puneau o*olul, după cum îi lăsa inima sau dupăinteresul pe eare-B a+eau faţă de noul con+ertit. în ne, nimic din fastulcatolic nu fu omis spre a face solemnitatea cît mai grăitoare pentru pu*lic şicît mai umilitoare pentru mine. 0u lipsi decît , +eşmîntul al*, ce mi-ar prinstare *ine, dar de care nu fui în+rednicit, ca maurul, întrucît eu nu a+eamcinstea de a e+reu.

&sta nu fu însă totul. & tre*uit după aceea să mă duc l; nc(i<iţie spre aprimi a*sol+irea de păcatul ere<iei şi spre a intra în sinul Lisericii cu aceeaşice-I.N

N>remonie îa care Aenric al '-lea B fusese sup.us de am> 9*asadorul său. înfăţişarea şi comportarea 5reaînalttA+ ]lui 5ărinte inc(i<itor nu erau denatură să-mi împrăştie teroarea tainică ce mă cuprinsese iritrînd în această,casă. 7upă mai multe între*ări despre credinţe, despre starea şi desprefamilia mea, el îmi ceru deodată să-i spun dacă mama suferise afurisenia.Froa<a mă făcu să-mi stăpînesc prima mişcare de indignare E mă mulţumii sărăspund că +roiam să sper a n-o suferit şi că *unul 7umne<eu o +a luminat în ultimul ei ceas. 5relatul tăcu, dar făcu o strîm*ătură ce nu mi sepăru de loc a un semn de apro*are.

7upă toate acestea, în clipa cînd tocmai credeam că +oi , în sfîrşit,

(irotonisit, aşa, cum, trăgeam nădejde, fui scos pe uşă cu ce+a mai mult dedouă<eci de franci în mone<i mici, produsul o*olului pe care-B primisem. ise dădură sfaturi să trăiesc ca un.*un ]creştin, să u credincios graţieidi+ine ţ mi se ură mult noroc, uşa se înc(ise în urma mea, şi totul dispăru.

&stfel, se spul*erară într-o clipa toate marile mele speranţe, şi dindemersul pe care-B făcusem în mod interesat nu mă alesei decît cu amintireade a ajuns apostat şi totodată tras pe sfoară. % uşor de înţeles cenăprasnică răsturnare a tre*uit să se producă în gîn- duri le mele cînd, de laplanurile cele mai strălucita de îm*ogăţire, mă +ă<ui că<înd în cea maidesă+îrşită mi<erie, şi cînd, după ce c(i*<uisem dimineaţa asupra alegeriipalatului în care +oi locui, mă +ă<ui seara ne+oit să dorm în stradă. $e +acrede că începeam să cad pradă unei de<nădejdi cu atît mai crude, cu cîtcăinţa greşelilor mele sporea, în+inuindu-mă că oată

V Aenrîc al '-lea )BKKW6B BX a a*jurat protestantismul în timpul luptelorreligioase din 8ranţa )noaptea $ nxului ji;nolat meu , apoi, de+enit rege, casă poată intra în 5aris, a tre*uit să treacă în mod o cial la catolicism,depunînd jurărmntul de, credinţă în faţa am*asadorului său )n.t. .nenorocirea era opera mea. 0imic din toate acestea. i se întîmplase pentruprima dată în +iaţă să u ţinut înc(is timp de mai mult de două luni E primul

Page 123: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 123/346

Page 124: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 124/346

"egele $ardiniei a+ea atunci cea mai *ună orc(estră din %uropa. $omis,7esjardins, Lesou<<i străluceau în ea rînd pe rînd. 0u era ne+oie de mai multpentru un tînăr pe care sunetul celui mai neînsemnat instrument, dacă era şi*ine cîntat, îl umplea de *ucurie. 7e altfel, nu a+eam pentru măreţia ce-milo+ea oc(ii decît o admi

raţie nătîngă şi fără am*iţie. $ingurul lucru ce mă interesa în toatăstrălucirea de la curte era să +ăd dacă nu se a=a acolo +reo tînără prinţesăcare să merite omagiul meu şi cu care să pot împleti un roman.

8ui pe cale să încep unul într-o situaţie mai puţin strălucită, şi, dacă l-aş dus pînă la capăt, aş cunoscut plăceri de o mie de ori mai desfătătoare.

1u toate că trăiam cu multă c(i*<uială, punga mi se golea pe nesimţite.&ceastă c(i*<uială era, de fapt, mai puţin efectul pre+ederii, decît osimplitate a poftelor, care, c(iar şi astă<i, nu s-a sc(im*at prin o*işnuinţameselor îm*elşugate. 0-am cunoscut şi nu cunosc încă un ospăţ mai *undecît acela al unei mese ţărăneşti. 1u lapte, ouă, legume, pîine neagră şipuţin +in, sînt totdeauna sigur că mă ospăte< din plin j pofta mea de mîncare

+a face restul, dacă +reun *ucătar sau ser+itor din preajma mea nu-mi +astrica c(eful prin pre<enţa lui sting(eritoare. încam pe atunci mult mai *inecu o c(eltuială de şase sau şapte soli, decît o făceam mai tîr<iu cu şase sauşapte franci. %ram, aşadar, cumpătat, deoarece nu puteam ispitit să nu

u E *a c(iar greşesc numind asta cumpătare, căci, la drept +or*ind, puneam în ea toată plăcerea simţurilor. 5erele mele, giunca, *rîn<a, felioarele de pîineşi cîte+a pa(are dintr-un +in de ont- ferrat, gros de să-l tai felii, ma făceaucel mai fericit dintre mîncăcioşi. 7ar şi aşa, tot puteam să +ăd cum *anii mise împuţinau. îmi dădeam seama de asta din <i în <i tot mai mult, şi, în ciudanesocotinţelor +îr- stei, grija de +iitor începu în curînd să mă încolţească. 7intoate +isurile mele nu-mi rămase decît ? acela de a căuta o sluj*ă care să mă

ajute să trăiesc, dar nici aceasta nu era uşor de înfăptuit. ă gîndeam la+ec(ea mea meserie, însă n-o cunoşteam destul de *ine pentru a mă ducesă lucre< la un meşter, iar meşterii înşişi nu erau prea mulţi la 3orxno. 4uaiNHNWastfel (otărîrea, pînă +oi găsi ce+a mai *un, să ura- *lu din pră+ălie înpră+ălie şi să mă ofer să gra+e< o iniţială sau un *la<on pe tacîmuri, sperîndsă ispitesc oamenii prin preţul mic al lucrului şi să mă pun la c(eremul lor.&ceastă încercare nu se do+edi prea fericită. &proape peste tot eram trimis aplim*are, iar ceea ce găseam să fac era atît de puţin, că a*ia îmi cîştigamcîte+a prîn<uri. într-o <i însă, trecînd dimineaţa prin 1ontra 0o+a, +ă<ui pringeamurile unui galantar o tînără negustoreasă atît de graţioasă şi cu o înfăţişare atît de atrăgătoare, încît, cu toată timiditatea mea faţă de femei, n-am şo+ăit să intru şi să-î +or*esc despre micul meu talent. %a nu mă alungăK mă pofti să stau jos, sa-i depăn mica mea po+este, mă căina, şi-mi spusesă am curaj, căci *unii creştini nu mă +or părăsi. &poi, în timp ce trimise săcaute, la un argintar din apropiere, sculele de care spusesem ca am ne+oie,se duse la *ucătărie şi-mi aduse ea însăşi ce+a de mîncare. &cest început mise păru de *un augur E ceea ce a urmat nu l-a de<minţit. 5ăru mulţumită de

Page 125: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 125/346

lucrul meu, *a şi mai mulţumită de =ecăreala mea, după ce mă mai liniştiipuţin E căci era strălucitoare şi *ine îm*răcată, şi, cu toată înfăţişarea eigraţioasă, ţinuta sa îmi impuse. 7ar primirea plină de *unătate, +or*ele eicompătimitoare, purtarea ei *linda şi mîngîietoare făcură sa mă simt repedela largul meu.'ă<ui că-mi mergea, şi asta mă făcu să cute< şi mai departe.

7ar, deşi italiancă şi prea frumoasa ca să nu e puţin coc(etă, era totuşi atîtde modestă, iar eu atît de timid, încît era greu ca lucrurile să se desfăşoarerepede spre *ine. 0u ne lăsară timp să ducem a+entura pînă a capăt. 0u-miamintesc decît cu mult farmec scurtele clipe trăite alături de ea, şi pot spunecă am gustat în făgăduielile lor cele mai dulci şi cele mai curate *ucurii aleiu*irii.

%ra o *runetă foarte nostimă, dar *unătatea reasca întipărită pefrumosul ei c(ip o făcea de o +ioiciune cuceritoare. $e numea doamna Lasile.$oţul ei, mai în +îrstă ca dînsa şi destul de gelos, o laşa, în timpul călătoriilorlui, în pa<a unui *ăiat de pră+ălie prea posac spre a seducător, dar care nuse codea să ai*ă pretenţii în numele său, lucru ce nu-B arăta decît prin

încruntarea lui. &cesta mă pri+ea cu oc(i răi, deşi mie îmi plăcea să-l audcîntînd din =aut, a care cînta destul de *ine. &cest nou %gist B*om*ăneatotdeauna cînd ma +edea intrînd la slănina lui şi mă trata cu un dispreţ pecare ea î-B întorcea lui. $e părea c(iar că ei ii plăcea, spre a-B c(imii, să mămîngîie în pre<enţa lui, şi acest soi de ră<*unare, deşi îmi desfăta inima, l-aş

dorit şi mai mult ]numai între noi doi. 7ar ea nu mergea pînă acolo, saucel puţin n-o făcea în acelaşi fel. 8ie că mă socotea prea tînăr, e că nu sepricepea să facă a+ansuri, e că +roia să rămînă cuminte, a+ea un fel. dereţinere care nu era o respingere, dar care mă intimida fără să ştiu de ce.7eşi nu nutream faţă de ea acel respect, pe atît de ade+ărat pe cit de duios,pe care-! a+eam faţă de doamna de Uarens, simţeam mai multă s ală şi mai

puţină familiaritate. ă fîstî- ceam, tremuram, nu îndră<neam să mă uit înoc(ii ei, nu îndră<neam să răsu=u lîngă ea E totuşi mă temeam mai rău ca demoarte să nu u îndepărtat. $or*eam cu un oc(i lacom tot ceea ce puteamsă pri+esc fără a o*ser+at @ =orile de la roc(ia ei, +îrful piciorului ei frumos,*ucăţica de *raţ tare şi al* ce apărea , între mănuşi şi mînecă, ori fîşia depiele ce se i+ea uneori între gîtul şi *ăsmaluţa ei. 8iecare amănunt sporeaimpresia produsă de celelalte. 5e măsură ce <ăream ceea ce puteam sa +ad,şi c(iar mai mult decît

B %gist, erou legendar din neamul &tri<ilor, a comis incestul cu1litcmnestra şi l-a ucis pe &gamemnort )n. t. .NVNK

Page 126: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 126/346

atît, pri+irea mi se tul*ura, pieptul mi se înă*uşea, răsu=area, din ce în cemai nereg(lată, mi-o stăpîneam cu multă greutate, şi tot ce puteam să fac

Page 127: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 127/346

era să scot nişte suspine înfundate şi foarte neplăcute în tăcerea în care netre<eam adesea amîndoi. 7in fericire, doamna Lasile, ocupată cu lucrul, nuo*ser+a nimic, după cît mi se părea mie. 3otuşi, +edeam uneori, printr-un felde atracţie reciprocă, cum năframa ei fîlfîia uşor. &cest primejdios spectacolsfîrşea prin a mă pierde, şi cînd eram gata să dau drumul pornirii din mine,

ea îmi adresa un cu+înt oarecare, pe un ton liniştit, ce mă făcea să-mi re+in într-o clipită.&m fost de mai multe ori singur cu ea în astfel de împrejurări, fără ca un

cu+înt, un gest, o pri+ire, c(iar mai grăitoare, să dat loc între noi celui maimic su*înţeles. &ceastă stare, foarte c(inuitoare pentru mine, mă umplea dedesfătare, şi în nero<ia inimii mele a*ia dacă puteam să-mi dau seama de ceeram atît de c(inuit. $e pare că aceste clipe cînd ră- mîneam singuri nu-idisplăceau nici ei E în orice ca<, căuta asemenea prilejuri cît mai desE intenţiede *ună seamă ne+ino+ată din partea ei în ce pri+eşte folosul pe care-Btrăgea şi pe care mă lăsa să-l trag şi eu.

într-o <i, cînd, sătulă de *îl*îielile nesărate ale +în- <ătorului ei, se urcase

în cameră, mă gră*ii, în încăperea din dosul pră+ăliei, unde mă a=am, sătermin trea*a neînsemnată pe care o a+eam, şi o urmai. #şa era întredesc(isă E intrai fără să u <ărit. %a *roda lingă o. fereastră din parteacealaltă a camerei. 0u putea să mă +adă intrînd şi nici nu mă au<i, dinpricina <gomotului pe care-B făceau căruţele pe stradă. 3otdeauna se

îm*răca frumos @ în <iua aceea părea însă gătită anume. $tătea într-o po<iţiegraţioasă, capul, puţin înclinat, lăsa să i se +adă al*eaţa gîtu- luiE părul

împletit eu eleganţă era împodo*it cu =ori. %ra în toată înfăţişarea ei unfarmec pe care a+uiN

impui să-l admir şi care mă tul*ură adînc. 1ă<ui în genunc(i în pragul uşii,

cu *raţele întinse spre ea, în- ir-o mişcare pasionată, ind sigur că nu puteasă mă audă şi negîndindu-mă că ar putea să mă +adă E dar la so*ă se a=a ooglindă care mă dădu de gol. 0u ştiu ce efect a+u asupra ei această scenăEnu-mi aruncă nici o pri+ire, nu-mi spuse nimic E dar, întorc;nd pe jumătatecapul, îmi arătă, cu un semn al degetului, co+oraşul de la picioarele ei. &tresări, a scoate un strigăt, a mă arunca pe locul ce mi-î arătase era pentrumine unul şi acelaşi lucru E ceea ce e mai greu de cre<ut însă este că înaceastă stare nu îndră<nii să fac nimic mai mult, nici să rostesc o +or*ă, nicisă-mi ridic oc(ii spre ea, nici s-o ating măcar, în po<iţia în care mă a=am,spre a-mi sprijini o clipă capul pe genunc(ii ei. %ram mut, nemişcat E dar nuliniştit, de *ună seamă @ totul trăda în mine frămîntare, *ucurie, recunoştinţă,dorinţi aprinse, neîncre<ătoare în moti+ul lor şi stăpînite de teama de a nudisplace, pe care inima mea tînără nu se putea *i<ui.

%a nu părea nici mai liniştită, nici mai puţin s oasă decît mine. 3ul*uratăsă mă +adă acolo, *uimăcită că mă lăsase să mă apropii şi începînd să

înţeleagă întreaga urmare a unui semn făcut, fără îndoială, înainte de a judeca, nu mă primea, nici nu mă respingea, şi, fără a-şi ridica oc(ii de lalucrul ei, încerca să facă în aşa fel, de parcă nici nu m-ar +ă<ut la picioarelesale E dar nătîngia mea nu mă împiedică să cred că-mi împărtăşea fîstîceala,

Page 128: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 128/346

poate şi dorinţele, şi că era reţinută de o ruşine asemănătoare cu a mea, fără însă ca asta să-mi dea puterea de a o în+inge. 1u cinci sau şase ani maimare decît mine, tre*uia, după gîndul meu, ca ea să e cea îndră<neaţă, şi

îmi spuneam că, de +reme ce ea nu făcea nimic ca să mă încuraje<e, însemna că nu +roia să

NJ

Page 129: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 129/346

merg mai departe. 1(iar şi astă<i socot ca gîndeam *ine, şi desigur ea eraprea isteaţă pentru a nu +edea ea un no+ice ca mine a+ea ne+oie nu numai

Page 130: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 130/346

să e încurajat, dar să e şi iniţiat.0u ştiu cum s-ar sf;rşit această scenă răscolitoare şt mută, nici cit timp

aş rămas nemişcat în acea po<iţie ridicolă şi delicioasă, dacă n-am fost întrerupţi. n culmea tul*urării mele, au<ii desc(i<în- du-se uşa de la*ucătărie, care se găsea lingă camera unde ne a=am noi, şi doamna Lasile,

speriată, îmi spuse repede cu glasul şi cu gestul@ C"idică-te, +ine "osinaD."idicîndu-mă în gra*ă, îi apucai mîna pe care mi-o întinse şi depusei pe eadoua sărutări er*inţi, la a doua dintre ele simţind această mînăfermecătoare apăsîndu-mi puţin *u<ele. în toată +iaţa mea n-am mai trecutprintr-un moment atît de dulceE dar prilejul pe care-B pierdusem nu se mai

întoarse, şi tînăra noastră iu*ire se sfîrşi aici.5oate că tocmai din cau<a asta imaginea acestei femei a rămas întipărită

în inima mea cu trăsături atît de fermecătoare. %a s-a înfrumuseţat şi maimult acolo pe măsură ce am cunoscut mai *ine lumea şt femeile, Oricît depuţină experienţă ar a+ut, ar procedat altfel pentru a însu=eţi uncopilandru E clar dacă inima îi era sla*ă, în sc(im* îi era cinstită E se lăsa fără

+oie pe pîrtia ce-o atrăgea E aceasta era, după toate aparenţele, prima eia*atere de soţie credincioasă, şi poate că aş a+ut de în+ins mai multruşinea ei decît pe a mea. 8ără a ajunge pînă acolo, am gustat alături de eaplăceri de nedescns. 0imic din tot ceea ce am simţit în posedarea femeilornu preţuieşte cît cele două minute petrecute la picioarele ei, fără a

îndră<nit măcar să-i ating roc(ia. 0u, nu există *ucurii asemănătoare celorpe care poate să le dea o femeie cinstită atunci ciuţi o iu*eştiE totul este ofa+oare lingă ea. #n semn al degetului, o mînă apă-sală uşor pe gura mea sînt singurele fa+oruri -pe care le-am primit de ladoamna Lasile, şi amintirea lor mă îneîntă încă şi acum, cînd mă gîndesc laea.

n cele două <ile care au urmat, oricît aş p;ndit un nou prilej de arămîne singuri, îmi fu cu neputinţă să-l găsesc şi nici n-am +ă<ut din parteaei +reo grijă de a-B pregăti. 5urtarea nu-i era mai rece, dar mai reţinută ca deo*icei, şi cred că-mi ocolea pri+irile, de teamă de a nu şi le putea stăp;ni

îndeajuns pe ale ei. Llestematul de +în<ător fu mai plicticos ca niciodată @de+eni c(iar *atjocoritor, înţepător E îmi spuse că +oi ajunge departe prinfemei. 3remuram de frică să na dau în +ileag ce+a şi, pri+indu-mă ca şi cumaş li a+ut +reo înţelegere cu ea, încercam să în+ălui în mister uri simţăm;ntcare pînă atunci nu a+usese ne+oie de aşa ce+a. &sta mă făcu să u maipre+ă<ător în a căuta prilejurile de a-B satisface, şi +roind ca ele să e sigure,tocmai că n-am mai înt;lnit nici unul.

ată încă una din ne*uniile romanţioase, de care nu m-am putut lecuiniciodată, şi care, adăugată la timiditatea mea înnăscută, a de<minţit în *unăparte pre<icerile +în<ătorului @ iu*eam eu prea multă sinceritate, în c(ipdesă+îrşit, îndră<nesc să spun, pentru a putea fericit cu uşurinţă. 0iciodatăo pasiune n-a fost mai +ie şi mai curată ca a mea, niciodată o dragoste n-afost mai duioasă, mai ade+ărată, mai de<interesată. i-aş jert t de o miede ori fericirea pentru aceea a persoanei pe care o iu*eam E *unul ei renume

îmi era mai scump decît propria mea +iaţă, şi niciodată n-aş +rut să-i

Page 131: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 131/346

întine< liniştea, pentru toate *ucuriile plăcerii. &sta m-a făcut să pun atîteagriji, atîta taină, atîtea precauţii în iu*irile mele, înc;t nici una nu mi-a pututreuşi. 5uţinul meu succes la femei s-a datorat totdeauna faptului că leiu*eam prea mult.

Page 132: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 132/346

1a să mă întorc la =autistul %gist, partea ciudata era că pe cît de+eneamai de nesuportat, ticălosul pe atît părea mai *ine+oitor. 7in prima <i cînd

Page 133: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 133/346

stăpîna lui îmi arătase oarecare simpatie, ea se gîndise să mă facă folositor în pră+ălie. ă pricepeam de *ine de rău la aritmetică E ea îi spuse să mă în+eţe să ţin registrele E dar urîciosul primi cu răutate această însărcinare,temmdu-se, pesemne, că +a înlocuit. &stfel, toată trea*a mea, după celăsasem sculele, era să transcriu unele socoteli şi conturi, să pun în ordine

nişte condici şi să traduc cîte+a scrisori de afaceri din italiană în france<ă. 5eneaşteptate, omul meu se (otărî să-şi îndeplinească însărcinarea ce i sedăduse şi pe care el o refu<ase, spunîndu-mi că mă +a în+ăţa conturile înpartidă du*lă şi că +roia să mă pregătească spre a-i de ajutor domnuluiLasile cînd se +a întoarce din călătorie. %ra în glasul şi în mutra lui ce+a fals,ce+a răutăcios şi *atjocoritor ce nu-mi inspira încredere. 7oamna Lasile, fărăsă aştepte răspunsul meu, îi spuse scurt că îi eram îndatorat pentru sprijinulce rni-B dăduse ea, că spera în norocul ce-mi +a încorona pînă la urmămeritul, şi că ar păcat să rămîn un simplu *ăiat de pră+ălie, cînd eram atîtde de<g(eţat la minte.

ie îmi spusese în cîte+a rînduri că +roia să-mi facă o cunoştinţă ce rni-ar

putea de folos. %ra destul de înţeleaptă spre a înţelege că sosise timpul sămă despart de dînsa. utele noastre declaraţii se petrecuseră joi. 7uminicăse dădu o masă, la care luam parte şi eu şi unde se mai a=a un iaco*in cu o

înfăţişare cumsecade, căruia mă şi pre<entă. 1ălugărul mă trată foartecălduros, mă felicită pentru con+ersiunea. mea şi-mi spuse cîte+a lucruridespre po+estea o. +jjţii mele, din care înţelesei că dînsa i-o de<+ăluise jîrîairiaftimtE apoi, lo+indu-mă uşor de două ori cu dosul mîinjj pe o*ra<, îmispuse să u cuminte, să-miBXX

3;rRpăstre< curajul şi să mă duc să-l +ăd, căci +om putea sta de +or*ă mai pe

îndelete împreună. &m dedus, din consideraţia pe care toată lumea o a+eapentru el, că era un om *ine +ă<ut, iar prin felul părintesc cum se purta cudoamna Lasile, că era confesorul ei. îmi amintesc tot atît de *ine căfamiliaritatea lui cu+iincioasă era amestecată eu semne de stimă şi c(iar derespect pentru pocăita lui, semne ce-mi făcură atunci mai puţină impresiedecît îmi fac astă<i. 7acă aş a+ut mai multă înţelepciune, cît de mişcat aş fost că am putut răscoli simţirea unei tinere femei respectată de du(o+niculei !

asa nu era destul de încăpătoare pentru numărul, celor care ne a=amacolo E a tre*uit să se mai pună una mică, unde a+ui cinstea să u alături de

jupînul +în<ător. 0u pierdui însă nimic în pri+inţa atenţiilor şi a *ucatelor *uneE la masa cea mică erau trimise multe farfurii, şi, desigur, nu pentrudumnealui. 3otul merse foarte *ine pînă aiciE femeile erau +esele, *ăr*aţii cîtse poate de curtenitoriE doamna Lasile făcea onorurile casei cu o graţiefermecătoare. 4a mijlocul ospăţului, se au<i o caleaşcă oprindu-se la poartă?Ecine+a urcă sus, era domnul Lasile. îl +ăd de parcă ar intra acum pe uşă, într-un costum stacojiu cu nasturi auriţi, culoare pe care n-o mai pot suferi din<iua aceea. 7omnul Lasile era un *ăr*at înalt şi frumos, ce se pre<entafoarte *ine. ntră cu <gomot şi cu aerul unuia care-şi surprinde oaspeţii, cu

Page 134: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 134/346

toate că acolo nu se a=au decît prieteni de-ai lui. $oţia îi sări de gît, îi luămîinile, îi făcu mii de giugiuleli pe care el le primi fără să î le întoarcă. $alutălumea, î se dădu un tacîm, mîncă. &*ia începuse să +or*ească desprecălătoria lui, că, aruneîndu-şi oc(ii spre masa cea mică, întrea*ă pe un tonapăsat cine este *ăieţan- drul pe care-B +ede acolo. 7oamna Lasile îi spune

totul, cu ne+ino+ăţie. %l întrea*ă dacă locuiesc înBXB

Page 135: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 135/346

casa, se răspunde că nu. 7e ce nu \ rosteşte el cu asprime @ de +reme cestă aici <iua, poate foarte *ine să rărnînă şi noaptea. 1ălugărul luă cu+întuî şi

Page 136: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 136/346

după un elogiu adine şi sincer al doamnei Lasiie, îl făcu şt pe al meu cupuţine +or*e, adăugind că, departe de a ponegri pioasa caritate a soţiei lui,ar tre*ui să se gră*ească s-o împărtăşească şi el, deoarece nimic nu treceadincolo de marginile *unei-cu+iinţe. $oţul replică pe un ton iritat, pe carecăuta să şi-l ascundă pe jumătate, în pre<enţa preotului, dar care fu de ajuns

spre a nul face să înţeleg că fusese informat în legătură cu mine şi că+în<atorul mă slujise în felul sau. îndată ce ne scularăm de la masă, acesta, trimis de patronul său, +eni

triumfător să-mi pună în +edere, din partea stăpînului, să părăsescnumaidec;t casa şi sa nu mai calc niciodată pe acolo. îşi în=ori însărcinareacu tot ceea ce putea să o facă mai jignitoare şi mat crudă. 5lecai fără sa spunnimic, dar cu inima îndurerată, nu atît că o părăseam pe această cumsecadefemeie, cît indcă o lăsam prada *rutalităţii *ăr*atului ei. %l era îndreptăţit,fără îndoială, de a nu-i îngădui să-l înşele E dar, deşi cuminte şi *inecrescută,ea era italiancă, adică aprinsă şi ră<*unătoare, şi el greşea, după părereamea, că folosea faţă de ea mijloacele cele mai potri+ite de a-şi atrage

nenorocirea de care se temea.&cesta fu succesul primei mele a+enturi de dragoste. &m încercat să maitrec de două sau de trei ori pe strada aceea, măcar spre a o <ări pe cea dupăcare inima mea tînjea fără încetare E clar în locul ei îi +ă<ui pe soţ şi pe+igilentul +în<ător care, o*ser- +îndu-mă, îmi făcu din pră+ălie un semn cucotul, mai degra*ă grăitor decît atrăgător. 'a<îndu-mă atît de pîndit, îmipierdui curajul şi nu mai dădui pe acolo. 0u mai +roiam acum decît să măduc să-l$+id pe ocrotitorul pe care mi-B găsise ca. 7in nenorocire, nu-i ştiam numele.

ă în+;rtii de mai multe ori prin jurul mînăstirii spre a încerca să-l întîlnesc E

dar în <adar. n sfîrşit, alte întîmplări îmi isto+iră înc;ntătoarele amintiridespre doamna Lasile, iar peste puţin o uitai cu totul, încît, la fel de nătîng şila fel de nepriceput ca şi înainte, nu-mi pieri c(eful de a ]rî+ni la femeifrumoase.

3otuşi, dărnicia ei îmi spori micul meu ec(ipament, foarte sumar încă, şi ofăcu nu fără pre+ederea unei femei prudente care ţinea mai mult la curăţeniedecît a găteală şi care +roia să mă împiedice de a suferi, iar nu de a mă facesă mă mîndresc. 1ostumul meu pe care-B adusesem de la Fene+a era *un şi

încă purta*il E ea îi adăugă doar o pălărie şi cîte+a cămăşi. 0u a+eammanşete şi ea nu +roi să-mi dea, deşi mi-ar plăcut foarte mult să am. $emulţumi să mă deprindă a ii curat, şi aceasta era o grijă ce nu tre*uia să-mi

e recomandată atîta timp cit mă a=am în faţa ei.4a cîte+a <ile după această catastrofă, ga<da mea, care, după cum ammai spus, îmi arăta multă prietenie, îmi spuse că s-ar putea să-mi găsit osluj*ă şi ca o doamna de condiţie *ună +roia să mă +adă. &u<ind acestea,mă şi cre<ui intrat în a+enturi de dragoste în lumea no*ilă E căci nu măgîndeam decît fa aşa ce+a. &ceasta nu se do+edi însă atît de strălucită pe citmi-o înc(ipuisem. ă dusei la acea doamna cu ser+itorul care-i +or*isedespre mine. %a .mă deseitsu, mă cercetă cu de-amănuntul E nu i-am

Page 137: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 137/346

displăcutE intrai numaidecît în ser+iciul ei, dar nu în calitate de fa+orit, ci încalitate de lac(eu. 8ui îm*răcat în culoarea oamenilor săiE singura deose*ireera că ei purtau găitane, ceea ce eu nu a+eam E şi o li+rea fără galoanesemăna puţin cu un costum *ur-BXW

Page 138: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 138/346

BXVg(e<. lata treapta la care ajunseseră pînă la sf;rşit toate marile mele

Page 139: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 139/346

nă<uinţe.7oamna contesă de 'ercellis, îa care am intrat, era +ădu+ă şi fără copiiE

soţul ei fusese piemonte< K cît despre ea, am cre<ut-o totdeauna sa+oiardă,neputîn- du-mi înc(ipui că o piemonte<ă poate +or*i ;tît de *ine france<a şicu un accent atît de curat. %ra femeie între două +îrste, cu o înfăţişare foarte

no*ilă, cu un spirit *ogat, iu*ind literatura france<ă şi cunoscînd-o *ine. $criamult şi totdeauna în lim*a france<ă. $crisorile ci a+eau întorsătura de fra<ă şiaproape graţia celor ale doamnei de $e+igneE unele puteau c(iarconfundate cu ale acesteia. 5rincipala mea îndatorire, care nu-mi displăceade loc, era să le scriu la dictarea sa, căci un cancer la sin o făcea să suferemult şi nu-i mai îngăduia să scrie cu mina proprie.

7oamna de 'ercellis a+ea nu numai mult spirit, dar şi un su=et înalt şitare. &m fost martorul *olii eiE am +ă<ut-o suferind şi murind, fără să dea osingură clipă ..do+adă de slă*iciune, fără să facă cel mai mic efort de a-şiascunde durerea, fără să iasă din rolul ei de femeie şi lără a se îndoi că e înasta o lo<o e, eu+înt ce nu era încă la modă şi pe care ea nici nu-B

cunoştea măcar în înţelesul pe care-î are asta<i. &ceastă tărie de caractermergea uneori pînă la uscăciune. %a mi s-a părut totdeauna prea puţinsimţitoare faţă de alţii, ca şi faţă de ea însăşiE iar cînd făcea *ine celornenorociţi, era mai mult spre a face *inele în sine, decît dintr-o ade+ăratăcompătimire. &m simţit într-o oarecare măsură asta în timpul celor trei lunicît am stat lîngă dînsa. %ra resc să ia su* o*lăduirea ei. un tînăr de oarecare+iitor, pe care-B a+ea mereu su* oc(i, şi să se gîndească, simţindu-şimoartea aproape, că după dispariţia ei acesta +a a+ea ne+oie de un rost şiajutor E cu toate astea, e că nu mă socotea demn de o atenţie deose*ită, ecă oamenii dinpreajma sa nu-i îngăduiau să-şi îndrepte atenţia decît

asupra lor, nu făcu nimic pentru mine. îmi amintesc totuşi foarte *ine că arătase oarecare interes în a măcunoaşte. îmi punea uneori între*ăriE îi făcea plăcere să-i arăt scrisorile pecare le trimiteam doamnei de Uarens, să-i împărtăşesc simţămintele mele.7ar nu-şi clădea, desigur, osteneala să le cunoască, neîmpărtăşindu-mi-leniciodată pe ale ei. nima mea +roia să se re+erse, dar numai să simtă că se

întîîneşte cu alta. între*ări reci şi uscate, fără nici un semn de apro*are saude dojana la răspunsurile mele, nu-mi dădeau nici o încredere. 1înd nimic nu-mi arăta dacă =ecăreala mea plăcea sau displăcea, eram totdeauna cuprinsde temeri, şi căutam mai puţin să de<+ălui ceea ce gîndeam, decît să nuspun ce+a care sa-mi dăune<e. &m o*ser+at de atunci că această metodaseacă de a descoase oamenii cu între*ări spre a-i cunoaşte este un o*iceiprost şi destul de comun la femeile care se fălesc cu spiritul lor. %le îşi

înc(ipuie ca, ferindu-se să-şi arate simţămintele lor, +or putea să le pătrundămai *ine pe ale taleE dar nu +ăd că prin aceasta îţi frîng curajul de a lemărturisi. #n om pe care-B năpădeşti cu între*ările începe, prin asta, să sepună în gardă, şi dacă i se pare că, fără să-i arăţi un interes deose*it, nu +reidecît sa-B faci să trăncănească, se porneşte să mintă, sau tace, sau de+inemai atent la el însuşi, şi preferă mai curînd să treacă drept un prost, decît să

Page 140: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 140/346

se lase înşelat de curio<itatea altuia. Oricum, e totdeauna un sistem greşit dea +roi să citeşti în inima celorlalţi căutînd sa ţi-o înc(i<i pe a ta.

7oamna de 'ercellis nu mi-a adresat niciodată un cu+înt? care sădo+edească dragoste, milă, *ună+oinţă, îmi punea între*ări cu răceală E eu îirăspundeam cu re<er+ă. "ăspunsurile mele erau atît de s oase, încît tre*uie

să i se părut neroade şi să o plictisească. 5înă la urmă, nu mă mai între*animic şi nu-mi mai +or*eaBXBXK

Page 141: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 141/346

decît în c(estiuni de ser+iciu. ă judeca nu după ceea ce eram, ci după ceeace ea mă făcuse, şi, indcă nu +edea în mine decît un lac(eu, mă împiedica

Page 142: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 142/346

sa-i apa ca altce+a.1red că de atunci am luat cunoştinţă de acest joc +iclean al intereselor

ascunse, care m-a urmărit toata +iaţa şi care mi-a s timit o ură sincerăpentru rînduiala +ădită ce le dă naştere. 7oamna de 'erceiiis, nea+înd copii,a+ea ca moştenitor pe nepotul ei, contele de 4a "o:ue, ce-i făcea o curte

stăruitoare. &fară de asta, ser+itorii ei mai răsăriţi, +ă<înd-o că se aproprie desfîrşit, căutau să-i intre şi ei în graţie, astfel că erau în jurul ei atîţianeră*dători, încît nu mai a+ea timp sa se gîndească la mine. 1onducereacasei se a=a în mina unui domn 4oren<i, om di*aci, a cărui soţie, şi maidi*ace încă, intrase atît de mult pe su* pielea sîă- pînei sale, încît se purta cuea mai degra*ă ca o prietenă decît ca o sim*riaşă. &ceasta îi dăduse dreptcameristă pe o nepoată a ei, numită domnişoara 5ontai, o şireată ce-şi luaaere de domnişoară de onoare, şi o ajuta atît de *ine pe mătuşa ei să n-oslă*ească din oc(i pe stăpînă, încît *ătrîna era cu totul a c(eremul lor. 0ua+ui fericirea de a pe placul acestor trei persoane k mă supuneam lor, darnu le slujeam E nu înţelegeam ca în afară de ser+iciul pentru stăpîna noastră

comună să u şi +alet la +aleţii ei. %ram apoi un soi de personaj neliniştitorpentru ei, deoarece +edeau *ine că locul pe care-B deţineam nu era potri+itcu mine E se temeau ca doamna sa nu +adă şi ea acest lucru şi să facăpentru mine ce+a ce le-ar tăia din porţia lor E căci această tagmă de oameni,prea lacomi pentru a drepţi, pri+esc toate legatele menite altora ca smulsedin ceea ce li se cu+ine lor. $e aliară deci ca să mă îndepărte<e de lîngă ea.7oamnei îi plăcea să scrie scrisori E era o distracţie pentru ea, în starea încare se a=a E ei îi tăiară pofta şi o opriră de la asta prin medic,spunîndu-î ca aşa ce+a o o*osea. $u* moti+ că eu nu ştiam să-mi facser+iciul, puseră în locul meu două mata(ale Dde gealaţi ce-o mutau cuscaunul prin casa. n ne, făcură totul aşa de *ine, că, atunci cînd ea îşi

întocmi testamentul, eu nu mai intrasem de opt <ile în camera sa. % ade+ăratcă după aceea intram ca şi mai înainte, şi eram c(iar mai nelipsit de acolodecît oricare altă persoana, căcî durerile acestei *iete femei îmi frîngeauinima E tăria cu care le îndura mă făcea să o respect şi să o preţuiesc nespus,şi am +ărsat multe lacrimi sincere în camera sa, fără ca nici ea nici altcine+asă *ăgat de seamă.

în cele din urmă o pierdurăm. &m +ă<ut cum şi-a dat su=etul. 3răise ca ofemeie de spirit şi simţire E a murit ca un înţelept. 5ot spune că ea m-a făcutsă îndrăgesc religia catolică prin seninătatea su=etească din ultimele clipe,cînd şi-a îndeplinit datoriile fără nepăsare şi fără făţărnicie. %ra o re sinceră.$pre sfîrşitul *olii sa arăta de o +oioşie prea desc(isă spre a prefăcută şicare nu era decît o <+îcnire a raţiunii împotri+a tristeţii stării ei. 0u stătu lapat decît în ultimele două <ile şi nu încetă de a se întreţine în linişte cu toatălumea. &poi, încetînd să mai +or*ească şi intrată în luptă cu agonia, trase unpîrţ mare. CLun ! <ise, răsucindu-se puţin, o femeie care se *ese nu e încămoartă.Z &cestea fură ultimele cu+inte pe care le rosti.

4ăsase prin testament ca ser+itorii de rînd să primească sim*ria pe unan E eu însă, ne ind trecut pe lista casei sale, n-am primit nimic. 3otuşi,contele de 4a "o:ue îmi dădu trei<eci de li+re şi-mi lăsă costumul nou pe

Page 143: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 143/346

care-B a+eam pe mine şi pe care domnul 4oren<t +roia să mi-B ia. 1ontelefăgădui c(iar să-mi caute o sluj*a şi-mi îngădui să mă duc să-l +ăd. ă duseide două sau de trei ori, fără a-i putea +or*i. %ra uşor să u dat pe uşa afară,şi nu mai călcat pe acolo. $e +a +edea in curînd că rău am făcut.BXJ

7ar n-ara terminat tot ceea ce a+eam de spus despre şederea mea ladoamna de 'ercellis ! Fu toate că situaţia mea rămăsese în fapt aceeaşi, n-am ieşit din casa ei aşa precum intrasem. 5lecam de acolo cu amintirile uneifărădelegi şi cu po+ara de neîndurat a unor remuşcări de care conştiinţa meae încă încărcată după patru<eci de ani şi a căror amară apăsare, departe dea se uşura, creşte pe măsură ce îm*ătrînesc. 1ine ar crede că greşeala unuicopil putea să ai*ă urmări atît de crude \ 7e aceste urmări, mai mult decîtpro*a*ile, inima mea nu se +a +indeca niciodată. &m cau<at poate căderea

în ruşine şi mi<erie a unei fete cumsecade, cinstită, respecta*ilă, şi care,desigur, eia mult mai de trea*ă decît mine.

%ste greu ca desfacerea unei gospodării să nu cree<e oarecare <ăpăceală

în casă şi să nu ducă la rătăcirea multor lucruriE totuşi, *una credinţă aser+itorilor şi +igilenţa domnului 4oren<i erau atît de mari, că nimic nu segăsi lipsă în in+entar. $ingură domnişoara 5ontai pierdu o mică panglică deculoare ro<-argintiu, destul de +ec(e. ulte alte lucruri mai acătării îmistăteau la îndemînă, dar numai această panglică mă ispiti E o furai, şi, cum n-o ascunsei, nu fu greu să e găsită la mine. &m fost între*at de unde amluat-o. -am fîstîcir, m-am *îl*îit, şi în cele din urmă am spus, roşindu-mă, cămi-o dăduse arion. arion era o tînără mau- riană B, pe care doamna de'ercellis o făcuse *ucătăreasa ei, cînd, nemaiaînd mese, dăduse drumul*ucătăresei sale, a+înd ne+oie mai mult de supe *une, decît de *ucate alese.0u numai că arion era frumoasă, dar a+ea în o*raji o prospeţime pe care n-

o întîîneşti decît în munţi, şi era mai ales de o modestie şi de o *lîndeţe, cănu se putea să o +e<i fără să n-o îndrăgeşti E altminteri, fată *ună, cuminte şifoarte credincioasă. 3oc-B 7in regiunea aurienne )n.t. .BXImai din pricina asta ceilalţi fură surprinşi cînd i-am rostit numele. 0imeni nua+ea mai multă încredere în mine decît în ea, şi se (otărî că tre*uie să se+eri ce care din noi doi era (oţul. 8u c(emată E adunarea era mare, contelede 4a "o:ue era de faţă. %a +ine, i se arată panglica, eu o în+inuiesc cuneruşinare E fata ră- mîne năucă, tace, îmi aruncă o pri+ire ce-ar de<armatdemonii, şi pe care inima mea *ar*ară o înfruntă, în cele din urmă neagă cu(otărîre, dar fără să se înfurie, mă contra<ice, mă îndeamnă să mă gîndesc*ine şi să nu de<onore< o fată ne+ino+ată ce n-a făcut niciodată rău E dar eu,cu o cute<anţă infernală, îmi repet declaraţia şi susţin făţiş că ea mi-a datpanglica. Liata fată începu să plîngă şi-mi spuse aceste cu+inte @ C&(,"ousseau, te credeam un om cinstit. 3u mă nenoroceşti, dar n-aş +rea să u

în locul tău.Z &tîta tot. 1ontinuă să se apere cu o simplitate neclintită, însăfără să-mi arunce nici cea mai mică +or*ă de ocară. &ceastă moderaţie,comparată cu tonul meu dîr<, fu în dauna ei. %ra greu de ales între o

Page 144: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 144/346

îndră<neală atît de dia*olică şi între o atît de angelică *lîndeţe. $e părea cănu puteau lua o (otărîre, dar *ănuielile cădeau asupra mea. în <ar+a în carese a=au, nu mai pierdură timpul să lămurească c(estiuneaE iar contele de 4a"o:ue se mulţumi să spună, lăsîndu-ne să plecăm, că singură conştiinţa+ino+atului îl +a ră<*una pe ne+ino+at. 5re<icerea sa n-a fost rostită în golE

ea nu încetea<ă nici o <i de a se împlini.0u ştiu ce a de+enit această +ictimă a defăimării mele E dar este depresupus că nu şi-a mai găsit uşor, după aceea, o sluj*ă cu+iincioasă.Onoarea ei era întinată de o în+inuire crudă în toate pri+inţele. 4ucrul furatnu era decît un =eac, dar, oricum, era un furt şi, ceea ce era mai gra+, făcutspre a seduce un *ăiat tî- năr E pe urmă, minciuna şi încăpăţînarea nu lăsausă se spere nimic *un de la aceea în care se întîlniseră atîteaBXN

Page 145: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 145/346

+icii. %u însumi nu pri+esc mi<eria şi alungarea drept cea mai mare primejdiela care am expus-o. 1ăci cine ştie unde au putut-o duce, la +îrsta ei,

Page 146: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 146/346

descurajarea şi ne+ino+ăţia călcată in picioare \ O(, dacă remuşcarea de a putut-o face nefericită era cumplită, gîndiţi-+ă cum este aceea de a putut-oface mai rea decît mine !

&ceastă amintire crudă mă tul*ură uneori şi mă frămmtă aşa de tare, că în nopţile mele de nesomn o +ăd pe acea sărmană fată +enind să-mi ceară

socoteală pentru fărădelegea mea, ca şi cum totul s-ar întîmplat doar ieri.&tîta +reme cît am trăit liniştit, ea m-a c(inuit mai puţin E dar în mijlocul unei+ieţi furtunoase, mă lipseşte de cea mai dulce consolare W ne+ino+aţilorprigoniţi j ea mă face să simt ceea ce am spus, cred, în +reuna din lucrărilemele, anume, că remuşcarea adoarme în cursul unui destin fericit, şi se

înăspreşte în potri+nicie. 1u toate astea, n-am a+ut niciodată tăria să-midescarc inima făcînd această mărturisire în faţa unui prieten. 1ea mai strînsăprietenie nu m-a ajutat să +or*esc nimănui, nici c(iar doamnei de Uarens.

3ot ceea ce am putut face a fost să mărturisesc că a+eam pe conştiinţă ofaptă îngro<itoare, dar n-am spus niciodată despre ce era +or*a. &ceastăpo+cră mi-a rămas astfel pînă astă<i pe su=et, şi pot spune că dorinţa de a

mă i<*ă+i de ea a contri*uit în mare măsură la (otărîrea pe care am luat-ode a-mi scrie confesiunile.&m fost cît se poate de sincer în aceea pe care am făcut-o aici, şi nu se +a

spune, desigur, că am căutat? să micşore< +ina mîrşă+iei mele. 7ar n-aşatinge rostul acestei cărţi dacă n-aş arăta în acelaşi timp şi stările melelăuntrice şi dacă m-aş teme să mă apăr în ceea ce este conform cu ade+ărul.0iciodată răutatea n-a fost mai străină de mine decît în acel crud moment, şicînd am aruncat năpasta pe acea nefericităBBXfată, e ciudat, dar ade+ărul este că 9 am făcut-o din prietenia pe care osimţeam pentru ea. %ra mereu pre<entă în gîndul meu, şi m-am oprit la

prima persoană ce se i+ise. &m în+inuit-o căB

a făcut ceea ce +roiam să faceu şi că mi-a dat panglica, indcă intenţia mea era să i-o dau ei. &poi, c;ndam +ă<ut-o apărînd, inima îmi fu sfîşiată, dar pre<enţa atîtor oameni acolo fumai tare decît căinţa mea. ă temeam mai puţin de pedeapsă, nu mi-erateamă decît de înşine E iar de aceasta mă temeam mai mult ca de moarte, cade crimă, mai mult ca de orice pe lume. &ş +rut să mă scufund, să intru înmăruntaiele pa- mîntuluiE năprasnica ruşine îmi luă minţile, ea singură mă

împinse a ticăloşie K şi cu cît de+eneam mal mîrşa+, cu atît groa<a de a-mirecunoaşte +ina mă făcea mai neînduplecat. 0u +edeam decît spaima de a dat de gol, declarat în faţa tuturor, eu cel pre<ent, ca (oţ, mincinos,defăimător. O ră+ăşire a întregii inţe îmi întuneca orice alt simţămînt. 7acăaş ii fost lăsat să-mi re+in în re, aş mărturisit negreşit totul. 7acă domnulde 4a "o:ue m-ar luat de o parte şi mi-ar spus@ C0-o nenoroci pe această*iată fatăE dacă eşti +ino+at, mărturiseşte-mi-oZ, m-aş aruncat într-o clipăla picioarele lui, sînt pe deplin încredinţat de asta. 7ar nu făcură decît să ml

înfricoşe<e, cînd ar tre*uit să mi se dea curaj. 'îrsta mea a+ea ne+oie deaşa ce+a E a*ia ieşisem din copilărie sau, mai *ine <is, eram încă un copil. 4atinereţe, ade+ăratele fapte rele sînt mai +rednice de osîndit decît la +îrstamatură K dar cînd e +or*a de o slă*iciune, aceasta merita mai puţin osînda,

Page 147: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 147/346

şi greşeala mea nici nu era altce+a. 7e aceea, amintirea ei mă apasă maipuţin din pricina răului în sine, cît din pricina celui pe care l-a putut prilejui.%a mi-a făcut c(iar acest *ine de a mă feri în cursul +ieţii m e!e de mai tîr<iude orice faptă ce-ar dus a nelegiuire,in

prin impresia cumplită ce mi-a rămas de pe urma singurei fapte de acest felpe care am să+îrşit-o +reodată E şi cred că dispreţul meu pentru minciună+ine în mare parte de la părerea de rău de a fost în stare să ticluiesc una

Page 148: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 148/346

atît de nemernică. i dacă aceasta este o crimă care poate ispăşită, cumcute< a o crede, ea tre*uie să e prin multele nenorociri ce s-au a*ătutasupra mea la sfîrşitul +ieţii, prin patru<eci de ani de cinste nea*ătută în

împrejurări grele, iar *iata arion găseşte atîţia ră<*unători în această lume,că, oricît de mare ar fost jignirea pe care i-am făcut-o, mă tem mai puţin că

+oi duce culpa cu mine. ată ce a+usesem de spus asupra acestui punct. 8ie-mi îngăduit să nu mai aduc +or*a despre asta.

1artea a treia)BJ H I6 BJWX

5lec;nd de a doamna de 'ercellis aproape aşa precum +enisem, m-amreîntors la +ec(ea mea ga<dă, şi am rămas acolo cinci sau şase săptămîni, încursul cărora sănătatea, tinereţea şi trîndă+ia îmi făureau o re (ărţuitoare.%ram neliniştit, împrăştiat, +isător E pl;ngeam, suspinam, tînjeam după ofericire pe care n-o cunoşteam încă, şi a cărei lipsă o simţeam totuşi. &ceastăstare nu poate descrisă, şi puţini oameni şi-o pot înc(ipui, întruc;t cei maimulţi au ocolit asemenea *elşug de +iaţă, deopotri+ă de tul*urător şi deplăcut, care, în *eţia dorinţei, creea<ă un început de poftă a desfătărilor.$îngele aprins îmi umplea fără încetare mintea numai cu fete şi femeiE dar,nesimţind ade+ărata lor ne+oie, le purtam în c(ip ciudat în sgînd, dupăfante<iile mele, nepricepîndu-mă să fac mai mult E iar aceste g;nduri îmi

ţineau simţurile într-o încordare foarte neprielnică, de care, din fericire, numă în- T+ăţau cum să mă eli*ere<. i-aş dat +iaţa ca să regăsesc pentru unsfert de ceas o domnişoară Foton. 7ar nu mai era +remea cînd jocurilecopilăriei să se desfăşoare de la sine. "uşinarea, această to+arăşă aconştiinţei răului, apăruse o dată cu anij E ea îmi sporise timiditatea reascăpînă la a o faceBBWde neîn+ins E şi niciodată, nici atunci, nici mai tîr<iu, n-am îost în stare să

încropesc o propunere lasci+ă dedî dacă aceea căreia i o adresam mă îndemnaQ oarecum la aceasta prin a+ansurile ei, deşi ştiam că nu era opersoană care si ţină la +irtute şi ind aproape sigur că nu mă +a respinge,

C C Q & 3ul*urarea mea crescu în aşa măsură, ca, neputin- Tdu-mi satisfacedorinţele, le aţîţam prin cele mai nă<dră+ane mijloace. 1ăutam aleile

întunecate, ung(erele ascunse, unde puteam să mă înfăţişe< de departepersoanelor de celălalt sex în felul in care aş +rut si pot în faţa lor. 1eeace +edeau ele nu era un lucru o*scen, nici prin gînd nu-mi trecea aşa ce+a Eera un lucru ridicol. 5rosteasca plăcere pe care o a+eam de a le-o arăta nupoate descrisă. 7e aici, nu mai era de făcut decit un pas pină la a culege

Page 149: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 149/346

roadele dorite şi nu mă îndoiesc că, numai cuQ puţină (otăr;re, aş căpătataceasta *ucurie, daca aş a+ut curajul să aştept. &semenea ne*unie fu ocatastrofă de-a dreptul comică, dar pentru mine mai puţin (a<lie, .

.ntr-o <i m-am oprit în fundul unei curţi, unde se a=a un puţ de la care

fetele din acea casa +eneau din cînd în cînd să ia apă. 7in acel fund de curtese făcea o mică scară ce ducea la nişte pi+niţe prin mai multe desc(i<ături.1ercetai în întuneric acele pîrtij su*terane şi, +ă<;nd că sînt lungi şi

întunecoase, îmi spusei că eie nu se înfundă nicăieri şi că, dacă aş Q fost+ă<ut şi prins asupra faptului, aş putea găsi în ele un ascun<iş foarte *un. 1uaceastă con+ingere, ie oferii fetelor ce +eneau la fîntînă un spectacol maidegra*ă de rîs, decît seducător. 1ele mai cuminţi se prefăcură că nu +ădnimicE altele Qîncepură să (o(otească E altele se socotiră jignite şi făcurăgălăgie. -am refugiat în ascun<işul meu E fui urmărit. &u<ii un glas de*ăr*at pe care nu-B pre+ă<usem şi careBBV

Page 150: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 150/346

mă puse pe g;nduri. ă înfundai în su*terane, cu riscul de a mă rătăciacolo E gălăgia, +ocile, glasul *ăr*atului se ţineau într-una. după mine. ă

Page 151: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 151/346

*i<ui- sem pe întuneric, dădui de lumină. începui să tremur, pornii maideparte. ă lo+ii de un perete şi, neputînd merge mai departe, îmi aşteptamacolo soarta. ntr-o clipă, fui ajuns din urmă şi în(ăţat de un +lăjgan cu omustaţă mare, cu o pălărie largă şi cu un paloş lung, urmat de patru sau cincifemei *ă- trîne înarmate ecare cu cîte o coadă de mătură, printre care o

<ării pe mica ştrengăriţi ce-mi prinsese urma şi care +roia, fără îndoială, sămă +adă la faţă.Lăr*atul cu paloş mă apucă de *raţ şi mă între*ă cu asprime ce caut

acolo. $e înţelege ca nu a+eam răspunsul pregătit. îmi păstrai însă cumpătulşi, că<- nindu-mi mintea ca să ies din încolţite, găsii o sal+are înduioşătoarece-mi reuşi. îi spusei pe un ton rugător să ai*ă milă de +îrsta şi denenorocirea mea E că sînt un *ăiat străin, de familie no*ilă, dar cam scrîntitla cap E că fugisem de acasă indcă ai mei +roiau sa mă ducă la ospiciu E căaş pierdut dacă m-ar da în +ileag E dar, dacă m-ar lăsa să plec în pace,poate că îi +oi putea intr-o <i recunoscător pentru această *ună+oinţă a lui.

împotri+a aşteptărilor, acest discurs al meu şi înfăţişarea pe care o luasem,

a+ură efectE cumplitul *ăr*at fu mişcat, şi, după o mustrare destul de scurtă,mă lăsă să plec în ?linişte, fără să mă mai între*e ce+a. 7upă cum fata şi*ătrînele mă pri+eau a plecare, am înţeles că *ăr*atul de care mă temusematîta mi-a fost de mare ajutor, căci dacă aş fost numai cu ele singure n-aş scăpat atît de uşor. 4e au<ii murmurind ce+a, dar acum nu-mi mai păsa Ec(ipurile, atîta +reme cit paloşul şi +lăjganul nu se amestecau, eram con+inscă, sprinten şi puterii BK

Page 152: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 152/346

1îte+a <ile după aceea, trecînd pe o stradă cu un tînăr a*ate, +ecinul meu,mă pomenii nas în nas cu omul cu paloş. %l mă recunoscu şi, aruncîndu-mi o

Page 153: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 153/346

pri+ire *atjocoritoare, îmi strigă @ C5rinţul, prinţul, iar eu un papă-lapte E daralteţa-sa să nu mai calce pe aiciZ. 0u mai adăugă nimic, iar eu îmi luaitălpăşiţa cu oc(ii în pămînt şi mulţumindu-i în sinea mea că nu spusese maimulte. Lănuiesc că *lestematele acelea de *ătrîne l-au făcut de ruşinepentru uşurinţa lui de a dat cre<are spuselor mele. Oricum, deşi piemonte<,

era un om cumsecade şi niciodată nu-mi amintesc de el fără o tresărire derecunoştinţă, dat ind că întîmplarea era atît de (a<lie, îneît, din simpladorinţă de a stîrni rîsul, oricare altul m-ar de<onorat. &ceastă păţanie, fărăsă a+ut urmările de care mă puteam teme, mă cuminţi totuşi pentru multă+reme.

în timpul şederii mele la doamna de 'ercellis, făcui cîte+a cunoştinţe, pecare le întreţineam în speranţa că ele rni-ar putea de folos. între alţii, măduceam să-l +ăd uneori pe un a*ate sa+oiard, pe nume domnul Faime,preceptorul copiilor contelui de ellarede. %ra încă tînăr şi puţin introdus, darplin de *un simţ, de cinste, de lumini, şi unul dintre cei mai de trea*ă oamenipe care i-am cunoscut. 0u mi-a fost de nici o ispra+ă pentru scopul ce mă

trăgea la elE nu a+ea destulă trecere ca să-mi găsească o sluj*ă E dar m-amales de la el cu cîştiguri mai preţioase, ce mi-au folosit toată +iaţa @ lecţiile demorală sănătoasă şi maximele de dreaptă înţelepciune. în ordinea curgătoarea înclinărilor şi ideilor mele, fusesem totdeauna prea sus sau prea jos @&(ile B sau 3irsit H, cînd erou, cînd o secătură. 7omnul Faime îşi luă sarcina dea mă pune la locul meu şi de a mă arăta mie însumi, fără să mă cruţe, darnici să mă descuraje<e. îmi +or*i foarte măgulitor despre rea şi însuşirilemele E dar adăugă că +edea în aceasta i<+orul opreliştilor ce mă +or

împiedica să trag foloase din ele E în aşa fel, că, după credinţele lui, acesteatre*uiau să-mi ser+ească mai puţin ca trepte pentru a ajunge la *ogăţie,decît ca tărie de a mă lipsi de ea. îmi făcu un ta*lou ade+ărat despre +iaţa

omenească, despre care eu nu a+eam decît idei false E îmi arătă că, într-osoartă potri+nică, omul înţelept poate nă<ui totdeauna la fericire şi poate săe mai aproape de a ajunge la ea E că nu există fericire ade+ărată fără

înţelepciune şi că înţelepciunea aparţine tuturor stărilor. îmi înfrînă multadmiraţia pentru măreţie, do+edindu-mi că aceia care-i stăpî- neau pe alţii nuerau nici mai înţelepţi, nici mai fericiţi decît ei. îmi spuse un lucru ce mi-are+enit adesea în memorie, anume că, dacă ecare om ar putea să citească

în inimile tuturor celorlalţi, ar mai mulţi oameni care ar +roi să co*oare,decît din aceia care ar +roi să se înalţe. &ceastă re=ecţie, al cărei ade+ăr ei<*itor şi care nu are nimic exagerat, mi-a fost de un mare ajutor în +iaţă,făcîndu-mă să-mi ţin rangul meu. i-a dat primele idei ade+ărate desprecu+iinţă, pe care rea mea îngîmfată n-o pri+ise decît în excesele ei. -afăcut să înţeleg că în=ăcărarea +irtuţilor su*lime este de puţin folos însocietate, că ridieîn- du-te prea sus poţi ajunge să ca<i mai uşorE că

îndeplinirea totdeauna cu rî+nă a micilor îndatoriri nu cere mai puţină tăriedecît faptele eroice E că aceasta îţi poate aduce mai multă cinstire şi fericire E

H %roi din liada, repre<ent;nd contrastul dintre curaj şi laşitate )n.t. .BBJşi că +alorea<ă nesfîrşit mai mult să te *ucuri întotdeauna de stima

Page 154: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 154/346

oamenilor, decît arareori de admiraţia lor.5entru a sta*ili îndatoririle omului, tre*uia să ajungem la principiul lor de

*a<ă. 7e altminteri, pasul pe care-B făcusem, şi a cărui urmare era stareamea pre<entă, ne-a condus să +or*im despre religie. $e poate uşor +edea căcinstitul domn Faime era, cel puţin în mare parte, un model al +icarului sa+o-

iardl

. 0umai că, prudenţa silindu-B să +or*ească cu mai multă reţinere, seexprima mai puţin desc(is asupra anumitor puncte E în rest însă, maximelelui, simţămintele, părerile sale erau aceleaşi, şi, pînă la sfatul de a măreîntoarce în patria mea, toate fură aşa precum le-am înfăţişat mai tîr<iupu*licului. &stfel, fără a mă mai întinde asupra acestor con+or*iri, al cărormie< oricine poate să-l +adă, +oi spune că lecţiile lui înţelepte, dar la începutfără efect, au sădit în inima mea o sămînţă de +irtute şi credinţă ce nu s-a

înă*uşit niciodată şi care nu aştepta, pentru a da roade, decît îngrijirile uneimîini mai drăgăstoase.

1u toate că pe atunci (arul meu de a susţine o con+ersaţie era destul dera+, nu încetam de a mişcat. 7eparte de a mă plictisi, aceste con+or*iri

îmi stîrniră interesul din cau<a limpe<imii lor, a simplităţii lor, şi mai ales aunei anumite trageri de inimă de care simţeam că sînt stră*ătute. &m unsu=et iu*itor şi m-am apropiat totdeauna de oameni nu atît pentru *inele pecare mi l-au făcut, cît pentru acela pe care mi l-au dorit, şi asupra acestuipunct tactul meu nu mă înşală niciodată. &stfel, m-am legat adine su=eteştede domnul FaimeE eram, ca să spun aşa, al doilea discipol al lui E şi asta îmifăcuB 5ersonaj din opera %mil )n. t. .BBIatunci nepreţuitul *ine de a mă întoarce de pe panta +iciului spre care mă

împingea lene+ia mea.

într-o <i, pe cînd mă aşteptam la asemenea lucru mai puţin ca la orice,+eni cine+a să mă caute din partea contelui de 4a "o:ue. 7in pricină că mădusesem la el şi nu-i putusem +or*i, mă descurajasem şi nu m-am mai dus Ecredeam că m-a uitat sau că a rămas cu impresii proaste despre mine. ă

înşelam. 8usese de mai multe ori martorul plăcerii cu care îmi îndeplineamdatoria pe lingă mătuşa lui K i-o spusese c(iar *ătrînei, şi mi-a amintit-o mie

însumi atunci cînd nici nu mă mai gîndeam. ă primi *ine, îmi spuse că, fărăsă mă încînte cu făgăduieli goale, îmi căutase o sluj*ă, că reuşise, că măpunea pe drumul de a de+eni ce+a, că mie îmi rămînea să fac restul, căfamilia în care mă ajuta să intru era puternică şi *ine +ă<ută E că nu a+eamne+oie de alţi protectori pentru a mă ridica şi că, deşi tratat la început casimplu ser+itor, aşa cum mai fusesem, puteam să u încredinţat că, de mă+or judeca după simţămintele şi purtarea mea mai presus de această stare,+or gata să nu mă lase aici. $fîrşitul acestui discurs de<minţi în c(ip crudstrălucitele speranţe pe care mi le dăduse începutul lui. C1um ! 3ot lac(eu!Zmi-arn spus în sinea mea cu un dispreţ amar, pe care încrederea îl spul*eră

însă repede. ă simţeam prea puţin făcut pentru această sluj*a, ca să mătem că mă +or lăsa la ea.

ă duse la contele de Fou+on, primul gentilom al reginei şi şeful ilustrei

Page 155: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 155/346

case de $olar. &erul plin de demnitate al acestui respecta*il *ătrîn făcu să mise pară şi mai călduroasă primirea ce mi-o arătă. a între*ă cu luare-aminte,iar eu i-am răspuns cu sinceritate. îi spuse contelui de 4a "o:ue că a+eam o

înfăţişare plăcută şi care făgăduia isteţime de minte E că i se părea, într-ade+ăr, a nu-mi lipsi aşa ce+a, dar

BV 6 1onfesiuni ]6 ean- ac:ues 5+ousseauBB\

Page 156: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 156/346

fă nu asta e totul şi că tre*uie să mă +adă la trea*ă E apoi, întorcîndu-se spremine @ C1opilul meu, îmi spuse el, în mai toate lucrurile începutul e greu E al

Page 157: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 157/346

dumitale nu +a totuşi prea greu. 8ii înţelept şi caută să placi aici la toatălumeaE iată, deocamdată, singura dumitale datorie E cît despre rest, păstrea-<ă-ţi curajulE ţi se +a purta de grijă.D 0umaidecît ţrecu la marc(i<a de Lreil,nora lui, căreia mă pre<entă, apoi a*atelui de Fou+on, ul său. &cest de*utmi se păru de *un augur. în+ăţasem destule lucruri pînă acum spre a-mi da

seama că nu se fac atî- tea ceremonii pentru primirea unui lac(eu. ntr-ade+ăr, nu mă tratară ca atare. 4uam masa în o ciu E nu mi se dădu li+rea,iar cînd contele de 8a+ria, un tînăr cam <ă*ăuc, +roi să mă pună să stau laspatele trăsurii lui, *unicul său nu îngădui aceasta, spu- nînd să nu mă urc laspatele nici unei trăsuri şi sa nu urme< pe nimeni în afara casei. 3otuşi,ser+eam a masă şi făceam, înăuntru, aproape sluj*a unui lac(eu E dar ofăceam într-un fel oarecum li*er, fără să u legat anume de nimeni. în afarăde cîte+a scrisori pe care mi le dicta şi de imaginile pe care contele de 8a+riamă punea să le decupe<, eram aproape stăpîn pe tot timpul meu de peste <i.&ceastă încercare, de care nu-mi dădeam seama, era de *ună seamă foarteprimejdioasă E nu era nici prea omenească E deoarece asemenea mare

trîndă+eală putea face să mă dedau la +icii pe care altfel nu le-aş cunoscut.7ar, din fericire, tocmai asta nu se întîmplă. 4ecţiile domnului Faimepuseseră stăpînire pe inima mea şi prinsesem atîta gust pentru ele, încîtuneori plecam spre a mă duce să le ascult iar. 1red că cei care mă +edeauieşind astfel pe furiş nu *ănuiau cî- tuşi de puţin unde mă duceam. 0u sepoate ce+a mai înţelept decît sfaturile pe care mi le dădea elBHX

în legătură cu felul cum tre*uie să ml port. începuturile mele fură minunate Eeram de o (ărnicie, de o atenţie, de un <el ce încîntau pe toată lumea.&*atele Faime mă pre+eni, cu *ună dreptate, să cumpăte< această primăosîrdie, de teamă ca ea să nu încetine<e şi să nu se *age de seamă acest

lucru, Cînceputul dumitale, îmi spuse el, este regula a ceea ce ţi se +a ceremereu E încearcă de a nu căuta să faci mai mult în continuare, dar fereşte-tesă faci +reodată mai puţin.D

1um nu fusesem cîntărît după micile mele în<estrări şi cum nu mi sepresupuneau decît acelea pe care ie primisem de la natură, se părea că, înciuda celor ce-mi spusese contele de Fou+on, nimeni nu se gîndea să-mi dea+reo importanţă deose*ită. n- ter+eniră unele întîmplări, şi eu fui dat uitării.

arc(i<ul de Lreil, ul contelui de Fou+on, era pe atunci am*asador la 'iena.$e produseră sc(im*ări la curte care se făcură simţite în familie, şi toţi fură,cîte+a săptămîni, atît de frămîntaţi, îneît nu mai a+eau timp să se gîndeascăla mine. 3otuşi, pînă atunci, eu nu-mi încetinisem rî+na. 1e+a însă îmi făcu şi*ine şi rău, îndepărtîndu-mă de orice risipire exterioară, dar aducîndoarecare uşurinţă în felul cum îmi îndeplineam îndatoririle.

7omnişoara de Lreil era o fată tînără, cam de aceeaşi +îrs?tă cu mine,*ine făcută, destul de frumoasă, foarte al*ă, cu păr foarte negru şi, cu toatecă era *runetă, a+ea pe faţă acel aer de delicateţe al *londelor, căruia inimamea nu i-a re<istat niciodată. 1ostumul de curte, atît de potri+it persoanelortinere, îi marca talia frumoasă, îi punea în e+idenţă pieptul şi umerii şi-i făcea

gura şi mai strălucitoare prin doliul pe care-B purta atunci. $e +a spune că

Page 158: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 158/346

nu era trea*a unui ser+itor să *age în seanţă aceste lucruri. %ra o cute<anţă,fără îndoială, dar mă uitam totuşi.BB>BHB

Page 159: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 159/346

de altfel nici nu eram singurul. ajordomul şi +aleţii de cameră +or*eauuneori a masa noastră despre ea cu o grosolănie care mă făcea să sufăr

Page 160: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 160/346

Page 161: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 161/346

Lreil se înroşi pînă în al*ul oc(ilor.&ici se sf;rşi romanul din care se +a o*ser+a, ca şi în ca<ul cu doamna

Lasăle şi în tot ce a urmat înBHW

Page 162: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 162/346

KA ]]L WiaD li ? @! I

Page 163: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 163/346

B

A TTT+iaţa mea, că nu am noroc în dragoste. în <adar am trecut cu ser+iciul înanticamera doamnei de Lreil @ n-am mai primit nici un semn de atenţie dinpartea icei ei. &ceasta intra şi ieşea fără să mă pri+ească, iar eu a*ia

îndră<neam să ridic oc(ii spre ea. %ram c(iar atît de nătîng şi de stîngaci, că, într-o <i, cînd trecînd pe lîngă mine, lăsă să-i cadă mănuşa, eu, în loc să măreped la acea mănuşă pe care aş +roit s-o acopăr cu sărutări, nu îndră<niisă mă mişc din loc şi am lăsat să-i ridice mănuşa un mojic de +alet pe care l-aş <dro*it *ucuros. 1eea ce mă intimida şi mai mult fu să o*ser+ că nua+eam fericirea de a agreat de doamna de Lreil. 0u numai ca nu-mi dădeanici o poruncă, dar nici nu primea +reodată să o ser+esc eu E *a c(iar, dedouă ori, a=îndu-mă în anticamera sa, mă între*ă pe un ton foarte sec dacăn-am nimic de făcut. & tre*uit să renunţ la această scumpă anticameră. 4a

început mi-a părut rău, dar, furat de alte îndeletniciri, în curînd nu m-am maigîndit la ea.

-am putut consolaQ de dispreţul doamnei de Lreil prin *unătateasocrului ei, care îşi aminti, în sfîrşit, că mai existam şi eu pe acolo. în searaospăţului despre care am +or*it, a+u cu mine o con+or*ire de o jumătate deceas, de care el păru mulţumit, iar eu fui încîntat. &cest cumsecademoşneag, deşi om de spirit, era mai puţin isteţ ca doamna de 'ercellis, dara+ea mai multă inimă, şi reuşii mai uşor pe lingă el. îmi spuse sa mă dau pelingă a*atele de Fou+on, ul său, care mă pri+ea cu simpatie E că aceastăsimpatie, dacă +oi şti să o culti+, mi-ar putea de folos şi m-ar face sădo*îndesc ceea ce-mi lipsea în +ederea planurilor ce le a+eau cu mine. 1(iara doua <i dimineaţa alergai la domnul a*ate. %l nu mă primi ca pe un ser+itorE mă puse să stau la gura so*ei lui şi interogîndu-mă cu cea mai

BHVmare *l;ndeţe, +ă<u repede că educaţia mea, începută în atîtea direcţii, nuse împlinise în nici una. Făsind mai alea că ştiam puţină latinească, (otărî sămă în+eţe mai temeinic. 0e înţeleserăm să +in la el în ecare dimineaţă, şi

începui c(iar de a doua <i. &stfel, printr-una din acele ciudăţenii ce se +or în-tilni adesea în cursul +ieţii mele, eram în acelaşi timp mai prejos şi maipresus de starea mea, eram discipol şi +alet în aceeaşi casă, şi în sluj*a meade sim*riaş a+eam totuşi un preceptor de +iţă no*ilă, cum au numai copiii deregi.

7omnul a*ate de Fou+on era ul cel mai tînăr al unei familii care-B(ără<ise episcopatului, şi din acest moti+ fusese pus eă urme<e studii maimult decît li se cere de regulă copiilor de +iţă mare. 8usese trimis launi+ersitatea din $iena, unde stătuse mai mulţi ani şi de unde se întorsese cuo do<ă atît de mare de cruscantism >, îneît era la 3orino aproape ceea ce eraaltădată la 5aris a*atele de 7angeau. 7e<gustul de teologie îl îndreptasespre artele frumoase, ceea ce este foarte o*işnuit în talia la cei careurmăresc cariera *isericească. 1itise mulţi poeţi făcea *unişoare +ersurilatine şi italiene. într-un cu- +înt, a+ea gustul care tre*uia spre a mi-B formape al meu şi a pune oarecare rînduială în (ara*a*ura cu care îmi împuiasem

Page 164: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 164/346

capul. 7ar, e că destoinicia mea îi dăduse ilu<ii asupra ştiinţei mele, e cănu putu suporta plictiseala latinei elementare, mă ridică de la început multprea susE şi a*ia terminai de tradus cîte+a fa*ule din 8edru, că mă aruncă în'ergiliu, unde nu înţelegeam aproape nimic. %ram 9 sortit, cum se +a +edeamai departe, să reiau adesea în+ăţarea lim*ii şi să nu o ştiu niciodată *ine.

3otuşi, munceam cu multă rî+nă, iar domnul a*ate măB

B 5urism al lim*ii italiene )n.t. .BHK

Page 165: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 165/346

Page 166: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 166/346

ajuta totdeauna cu o *unătate a cărei amintire mă înduioşea<ă pînă şi astă<i. îmi petreceam cu ei o mare parte a dimineţii, atît pentru instruirea mea, cit şipentru ser+iciul său E nu ser+iciul faţă de persoana ui, căci nu îngăduia să-l

slujesc cu nimic, ci pentru a scrie la dictarea sa şi a copia E iar funcţiuneaaceasta de secretar îmi fu mai folositoare decît aceea de şcolar. 0u numai căam în+ăţat astfel italiana în forma ei pură, dar am prins gust pentru literaturăşi oarecare pricepere a cărţilor *une ce nu se căpăta a ri*u şi care îmi slujimult, mai tîr<iu, cînd am început să lucre< singur.

&ceastă perioadă a +ieţii mele fu aceea cînd, fără proiecte de a de+eniscriitor, puteam, în c(ipul cel mai cuminte, să nutresc speranţa de a ajungece+a. 7omnul a*ate, foarte mulţumit de mine, o spunea la toată lumea, iartatăl său îmi arătă o dragoste atît de neo*işnuită, încît contele de 8a+ria mă

înştiinţa că-i +or*ise despre mine regelui. însăşi doamna de Lreil părăsisefaţă de mine aerul ei dispreţuitor. n line, am de+enit un fel de fa+orit al

casei, spre marea pi<mă a celorlalţi ser+itori care, +ă<îndu-mă onorat cu în+ăţăturile ului stăpînului lor, înţelegeau *ine că mi a+eam să mai rămînmultă +reme egalul lor.

&tît cît am putut să-mi dau seama din cîte+a +or*e prinse din <*or şi lacare nu m-am gîndît decît mai pe urmă, în legătură cu planurile ce e a+eaucu mine, mi s-a părut că cei din casa de $olar, ţintind spre cariera deam*asador, şi poate să-şi desc(idă pe îndelete calea către minister, ar fostfoarte mulţumiţi să-şi forme<e din +reme un slujitor cu merite şi talente,care, depin<înd numai de ei, ar putut să capete încrederea lor şi să-iser+ească apoi cu mult folos. &cest plan al contelui de Fou+on era no*il,

îndreptăţit, mărinimos şi mtr-ade+ăr demn de un mare senior *ine

intenţionat şi pre+ă<ătorE dar, în afarăBHde aceea că eu nu +edeam atunci toată întinderea planului, el era prea greude înţeles pentru mintea mea şi cerea o prea lungă înro*ire. &m*iţia mea<ănatică nu căuta înălţarea decît prin idile amoroase ş şi, nea+înd în aceastacontri*uţia nici unei femei, mi se părea că asemenea cale de a ajunge susera înceată, grea şi lipsită de *ucurii E cînd, dimpotri+ă, ar tre*uit să ogăsesc cu atît mai onora*ila şi mai sigură, cu cît femeile nu s-ar amestecat,deoarece soiul de merit pe care-B protejea<ă ele era, neîndoios, mai puţinimportant decît acela ce mi se atri*uia.

3otul mergea de minune. O*ţinusem, aproape smulsesem, stima tuturorcelor ai casei E pro*ele se sfîrşiseră şi eram pri+it în familie ca un tînăr de ccamai mare nădejde, care nu-şi a+ea locul cu+enit şi a care se aşteptau să-l+adă ajuns. 7ar locul meu nu era acela pe care mi-B pregăteau oamenii, şitre*uia să mi-B cuceresc pe căi cu totul diferite. &ting aci una din trăsăturilecaracteristice ce-mi sînt proprii, şi e destul să o înfăţişe< cititorului, fără amai face alte re=ecţiuni.

1u toate că la 3orino erau mulţi con+ertiţi de teapa mea, nu-i +edeam cuoc(i *uni şi n-am +roit niciodată să mă întîlnese cu +reunul din ei. 7ar am

Page 167: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 167/346

întîlnit cîţi+a gene+e<i care nu erau con+ertiţi, între alţii un domn ussard,poreclit Fură-$parta, pictor de miniaturi şi puţin rudă cu mine. &cest domn

ussard dădu de urma mea la contele de Fou+on şi +eni să mă +adă acolo, împreună cu un alt gene+e<, numit L;cle, cu care fusesem camarad în tjmpuluceniciei mele. &cest L;cle era un *ăiat foarte glumeţ, foarte +esel, plin de

g(iduşii carag(ioase, care la +îrsta lui îi stăteau *ine. ată-mi deodată prinsde slă*iciune pentru domnul L;cle, dar o slă*iciune aşa de mare, că nu mămai puteam despărţi de el. i tocmai tre*uia să plece curînd,

HJ

Page 168: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 168/346

pentru a se reîntoarce la Fene+a. 1e pierdere pentru mine ! i îi simţeam cuputere întreaga po+ară. $pre a mă *ucura măcar de timpul ce-mi mai

Page 169: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 169/346

rămăsese, nu-B mai părăseam de loc sau, mai curînd, el nu mă părăsea pemine E căci, la început, nu-mi pierdusem c(iar într-atîta capul încît să plec deacasă spre a petrece <iua cu el, fără în+oire E dar în curînd, +ă<înd că elpusese cu totul stăpînire pe mine, nu i se mai îngădui să treacă pragul, iar eumă perpeleam aşa de tare, încît, uitînd de toate, în afară de prietenul meu

L;cle, nu mă mai duceam la domnul a*ate, nici la domnul conte, şi nici numai puteam +ă<ut prin casă. i se făcură mustrări de care nu ascultai. 8uiameninţat cu concedierea. &ceastă ameninţare fu pierderea mea @ ea măfăcu să între+ăd că era cu putinţă ca L;cle să nu plece singur. 7e atunci, nutrăiam altă plăcere, altă soartă, altă fericire, decît aceea de a întreprinde oasemenea călătorie, şi nu +edeam în asta decît nespusa *ucurie a călătoriei,la capătul căreia o între<ăream, pe deasupra, pe doamna de Uarens, dar la odepărtare imensă, căci reîntoarcerea la Fene+a nu spre ea îmi îndrepta gîn-durile. unţii, cîmpiile, pădurile, rîurile, satele se înşiruiau fără sfîrşit şi fără

încetare cu noi îneîntări E acest preafrumos drum părea că-mi +a a*sor*i întreaga existenţă. îmi aminteam cu mare plăcere cît de îneîntătoare mi se

păruse, această călătorie la +enire. 1e tre*uia să e ea, cînd, la *ucuriali*ertăţii, se adăuga aceea de a face drumul cu un camarad de +îrsta mea,de gustul meu şi de o mare +oioşie, fără siliri, fără îndatoriri, fărăconstrîngeri, fără să m împiedicaţi de a ne duce sau de a ne opri unde neplace ! &r tre*ui să i ne*un ca să jertfeşti o asemenea fericire unor planuriam*iţioase a căror înfăptuire e înceată, grea şi nesigură, şi care, pre-siipunînd că s-ar reali<a într-o <i, nu fac, cu toată strălucirea lor, cît un sfertde ceas de ade+ărată *ucurie şi de li*ertate în <area tinereţii.

$tăpînit de asemenea înc(ipuiri, mă purtai în aşa fel, că ajunsei să u datafară, ceea ce se în tîmplă, e drept, nu fără oarecare *ătaie de cap. într-oseară, întorcîndu-mă acasă, majordomul îmi anunţă concedierea din partea

domnului conte. %ra tocmai ceea ce doream E căci, înţelegînd fără să +reauciudăţenia purtării mele, adăugai la asta, ca o scu<ă, nedreptatea şiingratitudinea, cre<înd că astfel îi +oi face pe oameni să-şi dea seama degreşeala lor şi de<+ino+ăţindu-mă faţă de mine însumi de o (otărîre luată dene+oie. i se comunică din partea contelui de 8a+ria să mă duc să-i +or*esca doua <i dimineaţa, înainte de plecare E şi cum se +edea că, pornit peaceastă cale, eram în stare să nu mai ascult de nimic, majordomul (otărî caa*ia după această +i<ită să-mi dea cîţi+a *ani ce-mi fuseseră sorociţi şi pecare, de *ună seamă, imi-i cîştigasem ane+oieE căci, ne+roind să mă lase înfuncţia de +alet, nu mi se xase o leafă anume.

1ontele de 8a+ria, oricît de tînăr şi de <+întura- tic era el, îmi ţinu înaceastă împrejurare discursurile cele mai înţelepte şi aş îndră<ni aproape săspun cele mai călduroase, într-atît îmi expuse, în- tr-un c(ip măgulitor şimişcător, grija ce mi-o purta unc(iul său şi intenţiile *unicului său. în sfîrşit,după ce îmi înfăţişă tot ceea ce sacri cam pentru a mă duce la pier<anie, else arătă gata să se împace cu mine, cerînd drept singură condiţie să nu-Bmai +ăd pe nenorocitul acela care-mi tul*urase minţile.

%ra atît de limpede că nu spunea toate acestea din propriul său îndemn, încît, în ciuda prosteştii mele or*iri, am simţit întreaga *unătate a *ătrînului

Page 170: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 170/346

BHN

meu stăpîn, şi fui adine mişcat,, dar acea frumoasă călătorie mi se întipărise

Page 171: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 171/346

prea tare în minte pentru ca ce+a să-i mai poată clătina farmecul. 0u mai+roiam să ştiu de nimic @ m-am încăpăţînat, m-am îndîrjit, am făcut-o pemîndrul şi am răspuns\ cu semeţîe că, de +reme ce am fost concediat, îmiprimesc soarta, că nu mai e ca<ul să se re+ină şi că, orice ar putea să mi se

întîmple în +iaţă, eram (o- tărît să nu mă las i<gonit de două ori dintr-o casă.

&tunci, .acest tînăr, pe *ună dreptate animat, ...mă *eşteli aşa cum meritam,mă apucă de umeri şi mă dădu afară din cameră, înc(i<înd uşa în urma mea.%u ieşii triumfător, ca şi cum aş cucerit cea mai mare +ictorie, şi, de teamăsă nu u silit s\ă dau o a doua luptă, a+ui ne+rednicia de a pleca fără a mămai duce să-i mulţumesc domnului a*ate pentru *unătatea lui.

5entru a înţelege pînă unde mergea ne*unia mea în acel moment, artre*ui să se ştie pînă la ce punct inima mea e în stare să se în=ăcăre<epentru cele mai neînsemnate lucruri şi cu ce putere se aruncă ea înplăsmuirea unei fapte care o atrage, oricît de <adarnică ar uneori aceafaptă. 8aţetele cele mai ciudate, cele mai copilăreşti, cele mai smintite +in sămîngîie ideea mea fa+orită şi să-mi arate că ar cu putinţă să mă las condus

de ea. 1ine ar crede că, la aproape nouăspre<ece ani, cine+a ar putea să se*i<uie pe o sticlă goală spre a-şi cîştiga existenţa de toate <ilele \ 7ar,ascultaţi.

&*atele Fou+on îmi dăduse în dar, cu cîte+a săptămîni înainte, un mic +asdin care ţîşnea apa, foarte frumos şi de care eram îneîntat. în timp ce ne

jucam cu acest +as şi +or*eam despre călătoria noastră, ne g;ndirăm,deşteptul de L;cle şi cu mine, că unul ar putea să slujească celeilalte şi să oprelungească. 1e putea mai curios pe lume decîtun +as din care ţîşneşte apa \ &cest principiu fu *a<a pe care clădirămedi ciul îndestulării noastre, lira destul să adunăm în ecare sat ţăranii în

jurul +asului nostru, şi (rana a+ea să ne cada de-a gata, cu atît mai

îm*elşugată cu cît eram încredinţaţi, şi unul şi altul, că merindele nu-i costănimic pe cei care le culeg şi că, dacă ei nu-i g(iftuiesc pe drumeţi cu de-alemîncării, asta nu e decît o rea +oinţă din partea lor. 0e înc(ipuiam numaiospeţe şi nunţi peste tot şi ne făceam socoteala că, fără a c(eltui decît aeruldin plămînii noştri şi apa din +asul ţîşnitor, ne +om putea descurca foarteuşor în 5iemont, în $a+oia, în 8ranţa şi pretutindeni în lume. 8ăuream planuride călătorii nesfîrşite, pornind mai întîi în sus, spre nord, mai mult dinplăcerea de a trece &lpii, decît din ne+oia presupusa de a ne opri în cele dinurmă unde+a.

&cesta fu planul pe *a<a căruia pornii la drum, părăsindu-mi fără părerede rău protectorul, preceptorul, studiile, speranţele şi aşteptarea unei situaţiiaproape asigurate, pentru a începe +iaţa unui ade+ărat (oinar. &dio capitală,adio curte, am*iţie, +anitate, dragoste, femei frumoase şi toate marile idile lacare nă<uisem cu un an mai înainte. 5ornesc la drum cu +asul meu ţîşnitor şicu prietenul Lăcle, cu punga uşoară, dar cu su=etul încărcat de *ucurie,mea+înd alt gînd decît să mă îmfaăt de această fericire pri*eagă la care îmimărginisem dintr-o dată strălucitoarele mele proiecte.

&m făcut această călătorie năstruşnică aproape n cliipul plăcut la care măaşteptasem, dar nu c(iar întru totul aşa cum pre+ă<usem E căci deşi +asul

Page 172: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 172/346

nostru în+eselea cîte+a clipe prin cîrciumi (angiţele şi ser+itoarele lor, laplecare tre*uia totuşi să plătim gă<duirea. 7ar asta nu ne tul*ura de loc şi nune gîndeam să tragem foloase din jucăria noas-BWWtră decît atunci cînd *anii a+eau eă nî se termine. O întîmplare nepre+ă<ută

ne scăpă de asemenea grijă @ +asul se sparse aproape de Lramant W era şitimpul, căci prindeam să simţim, fără a ne o mărturisi, că el începea să, neplictisească. &ceastă nenorocire ne făcu mai +oioşi ca înainte şi rîserăm multde nesocotinţa noastră, uitînd că +eşmintele şi încălţările ni se +or rupe, saucă ne pusesem nădejdea în acel +as spre a ni le reînnoi. 0e conti- nuarămdrumul la fel de nepăsători precum îl începusem, dar apucînd ce+a mai dreptspre ţinta unde punga noastră ce se golea ne silea să ajungem cit mairepede.

4a 1(am*erR mă năpădiră gîndurile, nu în pri+inţa prostiei pe care ofăcusem, nici un om nu regretă atît de repede trecutul, ci în pri+inţa primiriice mă aştepta la doamna de Uarens E căci pri+eam casa ei ca şi casa mea

părintească. îi scrisesem despre angajarea mea la contele de Fou+on > eaştia pe ce picior mă a=am acolo şi, lăudîndu-mă, îmi dăduse nişte sfaturifoarte înţelepte asupra felului cum tre*uie să răspund la *unătatea ce mi searăta. %ra încredinţată că am nimerit-o *ine, numai dacă nu +oi nărui totulprin +reo greşeală a mea. 1e +a spune oare acum, +ă<înd că mă întorc \ 0iciprin gînd nu-mi trecea că ar putea să-mi înc(idă uşa E mă temeam însă desupărarea pe care a+eam să i-o producE socoteam mustrările ei mai asprepentru mine decît orice altă nenorocire. Ao- tărîi să îndur totul în tăcere şi săfac totul spre a o linişti. 0-o +edeam pe lume decît pe ea singură @ a trăiurgisit de ea era ce+a ce nu putea cu putinţă.

1eea ce mă neliniştea cel mai mult era to+arăşul meu de drum, pe umerii

căruia nu +roiam \ă arunc +ina şi de care mă temeam că n-am să pot scăpaBWHatît de uşor. &m pregătit despărţirea noastră pur- tîndu-mă cu el destul derece în ultima <i. 5ăcătosul m-a mirosit însăE era mai mult <urliu decît prost.1redeam că o să e mî(nit de sc(im*area mea E m-am înşelatE amicul L;clenu se mî(nea de nimic. ntrînd în &nnecR, a*ia puserăm piciorul în oraş, că el

îmi spuse @ C ată-te la tine mă îm*răţişa, îmi spuse adio, se răsuci pe călcîieşi dispăru. 0-am mai au<it niciodată nimic despre el. 1unoştinţa şi prietenianoastră durară în totul cam +reo şase săptămîni, dar urmările +or dura atît cîtşi mine.

1ît de tare îmi *atea inima apropiindu-mă de casa doamnei de Uarens !5icioarele îmi tremurau, oc(ii mi se acopereau de un +ăl, nu +edeam nimic,nu au<eam nimic, n-aş recunoscut pe nimeni E fui ne+oit să mă opresc demai multe ori spre a răsu=a şî a-mi +eni în re. Oare teama de a nu primiajutorul de care a+eam ne+oie era aceea care mă tul*ura atît de mult\ 4a+îrsta mea, frica de a nu muri de foame să producă oare atîta spaimă \ 0u,nu E o spun cu tot ade+ărul şi mîndri;, niciodată, în cursul +ieţii mele,

îndestularea sau lipsurile nu mi-au aprins şi nici nu mi-au întristat inima. 7e-alungul +ieţii mele întortoc(eate şi demne de memorat prin încercările ei,

Page 173: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 173/346

adesea fără adăpost şi fără o *ucată de pline, am pri+it totdeauna cu acelaşioc(i şi *ogăţia şi sărăcia. 4a ne+oie, aş putut că cerşesc sau să fur caoricare altul, dar nu să mă neliniştesc că am ajuns aici. 5uţini oameni augemut ca mine, puţini au plîns ca mine în +iaţa lor K dar niciodată sărăciasau teama de a cădea în g(earele ci nu m-au făcut să scot un suspin sau să

+ărs o lacrimă. $u=etul meu, în i<*eliştea soartei, n-a cunoscut decît *inele şirăul ce porneau de la el însuşi,BWW

Page 174: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 174/346

şi tocmai atunci and nu-mi lipsea nimic pentru trai eu m-ami simţit cel mainenorocit dintre muritori.

Page 175: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 175/346

7e cum apărui în faţa doamnei de Uarenş, înfăţişarea ei mă linişti. &mtresărit la primul su- > net al +ocii sale E m-am aruncat la picioarele ei, şi,]su* puterea celei mai +ii *ucurii, mi-am lipit *u<ele pe mina ei. în ce-opri+ea, nu ştiu dacă a=ase ce+a despre mine E dar +ă<ui prea puţinăsurprindere pe c(ipul ei şi nici o urmă de supărare. C$ărman copii, îmi spuse

cu un glas m;ng;ietor, iată-te dar din nou aici î tiam că erai prea t;nărpentru o călătorie ca asta E sînt însă mulţumită că nu s-a întîmplat mai răudecît m-aş temut.D &poi mă puse să-i înşir po+estea mea, care nu fu lungă,şi pe care i-o depanai cu toată sinceritatea, iasînd totuşi la o parte uneleamănunte, ciar, în rest, fără să mă cruţ şi nici să mă scu<.

'eni +or*a despre sălaşul meu. %a se consulta cu camerista. 0ici nu mai îndră<neam să răsu=u în timpui con+or*irii lor E dar cînd au<ii că +oi dormiaici în casă, a*ia putui să mă stăp;nesc, şi am +ă<ut că mi s-a dus mica*occeluţă în camera ce-mi era (ără<ită, aproape ia fel cum $aint-5reux+ă<use aşe<îndu-i-se jilţul la doamna de Uolmar]>. &+ui, pe deasupra,plăcerea de a a=a că această fa+oare nu +a trecătoare E şi, intr-un moment

cînd credeau că mă gîndesc ia altce+a, o au<ii spun;nd @ C0-au decît să+or*ească ce +or E dar de +reme ce pro+idenţa mi l-a adus înapoi, sînt(otărîtă să mu-B părăsescD.

lată-mă deci sta*ilit, în sf;rşit, la ea. 3otuşi, această instalare nu fu încăaceea prin care îmi date< <ilele fericite ale +ieţii mele, dar ser+i la pre ]gătirea lor. 1u toate că sensi*ilitatea inimii, careB 5ersonaje din romanul lui "ousseau, 0oua Aeloi<ă )a. t. .BWVne face să ne *ucurăm cu ade+ărat de noi, este opera naturii şi poate o

însuşire a organismului, ea are ne+oie de împrejurări care să o de<+olte. 8ărăaceste cau<e întîmplătoare, un om născut cu o re foarte duioasă n-ar simţi

nimic şi ar muri fără să-şi cunoască inţa proprie. &proape aşa fusesem eupînă atunci, şi poate că aşa aş rămas totdeauna, dacă n-aş cunoscut-o pedoamna de Uarens, sau dacă, c(iar cunoscînd-o, n-aş trăit multă +reme înpreajma ei, spre a-mi însuşi dulcea deprindere a simţăminte!.?@? afectuoasepe care .ea mi le inspiră. îndră<nesc să o spun, cine nu simte decît iu*irea-nu simte ceea ce e mai plăcut în +iaţă. 1unosc un alt simţămînt, mai puţinnă+alnic poate, dar de o mie da ori mai desfătător, care uneori se îm*ină cuiu*irea, dar de care este adesea despărţit. x cest simţămînt nu e numaiprietenie E el e mai +oluptos,- mai gingaş E nu-mi înc(ipui că el se poate

în ripa pentru cine+a de acelaşi sex E cel puţin eu, care am fost prieten maimult ca oricare om, nu l-am încercat niciodată faţă de nici unul din prieteniimei. &cest lucru nu e prea limpede, dar +a de+eni în cele din urmă Esimţămintele .nu se .descriu cu ade+ărat decît prin efectele lor.

7oamna de Uarens locuia într-o casă +ec(e, dar destui de mare pentru aa+ea o frumoasă încăpere de re<er+ă, din care făcuee camera ei cea mai de+a<ă, şi care era aceea unde am fost instalat. &ceastă cameră dădea sprealeea despre care am +or*it, unde s-a petrecut prima noastră întîl- T nire, şidincolo de rîu şi de li+e<i se <ărea cîmpia. &semenea pri+elişte nu era unlucru care să nu i incinte pe tînărul oaspete. %ra, după LosseR, prima dată

Page 176: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 176/346

cînd a+eam +erdeaţă la ferestrele mele. 'eşnic înconjurat de <iduri, nua+usesem su* oc(i de-BHBWKcît acoperişuri de case sau cenuşiul stră<ilor. 1ît de plăcută ] şi de dragă îmi

fu această noutate ! %a îmi spori şi mai mult înclinările către înduioşare.'edeam în această fermecătoare panoramă încă una din *inefacerilescumpei mele ga<de E mi se părea că ea o pusese anume acolo, pentrumine E şedeam aici în linişte, alături de ea E o +edeam pretutindeni printre=ori şi +erdeaţăE farmecul ei şi farmecul primă+erii se confundau în oc(ii mei.

nima-mi, pînă atunci înă*uşită, se simţea la largul ei în acest +ă<du(, iarsuspinele-mi se răspîndeau mai în +oie în acele grădini.

4a doamna de Uarens nu era măreţia pe care o +ă<usem la 3orino, dar segăsea aici curăţenie, *una-cu+iinţă şi o îm*elşugare patriar(ală, faţă de carefastul nu se potri+eşte niciodată. %a a+ea puţine tacîmuri de argint, nici unporţelan, nici un +înat în *ucătăria s a şi nici în pi+niţă +inuri aduse din alte

părţiE dar şi una şi alta erau *ine în<estrate pentru ne+oile tuturor, şi d;nsaser+ea o excelentă cafea în ceşcuţe de faianţă. Oricine +enea să o +adă erapoftit să ia masa cu dînsa sau la dînsa, şi nu era lucrător, mesager saudrumeţ care să plece fără a ospătat sau cinstit cu *ăutură. 5ersonalul deser+iciu era alcătuit dintr-o cameristă fri*urg(e<ă destul de drăguţă, care senumea erceret, un +alet, din ţara ei, pe nume 1laude &net, despre care +a

+or*a mai departe, dintr-o *ucătăreasă şi din doi purtători înc(iriaţi, cîndse ducea în +i<ită, ceea ce făcea foarte rar. ată destule po+eri pentru o rentăde două mii de li+re E totuşi, micul ei +enit, *ine c(i*<uit, ar putut ajungepentru toate acestea într-o ţară unde păm;ntul e mănos şi *anii foarte rari.7in păcate, c(i+ernisirea n-a fosţt niciodată +irtutea ei fa+o-

rită @ se îndatora, plătea E *anii intrau şi ieşeau, totul se ducea.8elul cum îşi orînduise gospodăria era exact acela pe care l-aş ales eu @nu se poate spune că nu m-am înfruptat din asta. 1eea ce-mi plăcea maipuţin era că tre*uia să stăm prea mult timp la masă. %a se împăca greu cumirosul cior*ei şi al m;ncărurilorE acest miros o făcea aproape să leşine, şide<gustul ţinea mult. 1ăuta să se o*işnuiască încetul cu încetul, +or*ind, darfără să mănînce. &*ia după o jumătate de ceas gusta prima -îm*ucătură. %uaş mîncat de trei ori în acest inter+alE terminam masa cu mult înainte ca easă o înceapă. 5e urmă o luam de la început împreună cu eaE astfel, mîncamcît doi, şi nu mă simţeam de loc rău. 5e scurt, mă lăsam cu atît mai mult în+oia plăcutului simţămînt de *un trai pe care-B încercam în preajma ei, cu cîtacest *un trai de care mă *ucuram nu era tul*urat de nici o grijă în pri+inţamijloacelor de a-B susţine. 0e ind încă la curent cu mersul tre*urilor ei*ăneşti, presupuneam că ele se menţin totdeauna ia aceeaşi stare. &m găsitmereu în casa ,ei aceleaşi *ucuriiE dar, cunoscînd mai îndeaproape situaţiareală şi +ă<înd că ele costau mai mult decît +eniturile sale, nu le-am maigustat cu aceeaşi ti(nă. 5re+ederea a stat totdeauna la mine în caleadesfătării, în <adar am între+ă<ut +iitorul @ nu l-am putut înlătura.

încă din prima <i, familiaritatea cea mai *linda s-a sta*ilit între noi la

Page 177: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 177/346

treapta la care ea a conti- .nuat apoi mereu. icuţul mă agreia doamna deUarens E aman, o agreiam eu E şi am rămas totdeauna icuţul şi aman,c(iar cînd numărul anilor aproape ştersese diferenţa de +îrstă dintre noi.$ocot că aceste două apelati+e exprimă cel mai *ine ideea despre tonulnostru, simplitatea felului nostru

BHBWJ

Page 178: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 178/346

de a ne purta şi mai ales legătura dintre inimile noastre. %a fu pentru minecea mai iu*itoare dintre marne, care nu căuta niciodată plăcerea ei, ci numai

Page 179: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 179/346

*inele meu E şi dacă simţurile au intrat în dragostea ce i-o purtam, asta nuera pentru a-i sc(im*a natura, ci doar pentru a o face mai delicată, pentru amă îm*ăta de farmecul de a a+ea o mamă tînără şi frumoasă, pe care îmiplăcea nespus de mult s-o mîngîi@ spun s-o mîngîi în ade+ăratul înţeles alcu+întuîui, căci niciodată ea nu se gîndea să-şi precupeţească sărutările, nici

cele mai calde mîngîieri materne, iar eu n-am căutat niciodată să a*u<e< deele. $e +a spune că între noi au fost, pînă la urmă, şi legături de alt soi Erecunosc, aşa e E dar ră*dare, nu pot să spun totul dintr-o dată.

$curta pri+ire ce mi-o aruncă la prima noastră în- t! ni re a fost singurulmoment cu ade+ărat pătimaş pe care ea m-a făcut să-l simt +reodată, daracest moment a fost opera surpri<ei. 5ri+irile melc nu s-au furişat niciodatănecu+iincioase su* *ă<măluţa ei, cu toate că un piept frumos şi rău ascuns înacel loc ar putut să le atragă. 0u a+eam nici im*olduri, nici dorinţe înpreajma eiE eram de o potolire încîntă- toare, *ucurîndu-mă fără să ştiu dince pricină anume. i-aş li petrecut astfel +iaţa întreagă şi c(iar +eşnicia fărăsă mă plictisesc nici o clipă. %a este singura persoană lingă care n-am simţit

niciodată acea uscăciune a con+ersaţiei, ce-mi produce o ade+ărată osîndă în a tre*ui să o susţin. 1on+or*irile noastre nu erau atît nişte discuţii, cît osporo+ăială nesecată, care nu se sfîrşea decît dacă era întreruptă de cine+a.7eparte de a-mi face o lege din a +or*i, tre*uia mai curînd să-mi fac una dina tăcea. Fîndindu-se mereu Wa proiectele ei, cădea uneori în +isare. %i *ine, olăsam să +ise<e, tăceam, o contemplam, şi eram cel mai fericit dintreoameni. ai a+eam un năra+ foarte ciulă

]dat. 8ără a pretinde fa+orurile unei con+or*iri între patru oc(i, le căutam

necontenit şi mă *ucuram de ele cu o patimă ce degenera în furie atuncicînd nepoftiţii +eneau să ie tul*ure. 7e îndată ce intra cine+a, *ăr*at saufemeie, n-a+ea importanţă cine, eu ieşeam *om*ănind, neputînd îndura sărămînem în trei. ă duceam să număr minutele în anticameră, *lestem;ndde mii de ori aceşti nesfîrşiţi +i<itatori şi neputînd să concep ce a+eau ei săspună atîta, indcă eu a+eam şi mai mult de spus.

0u simţeam întreaga tărie a ataşamentului meu faţă de ea dectt atuncicînd n-o +edeam. 1ind o +edeam, nu eram decît mulţumit, în sc(im*,

îa,a*senţa ei, neliniştea mea de+enea aproape dureroasă. 0e+oia de a trăilingă ea îmi sttrnea porniri de înduioşare ce mergeau adesea cină la lacrimi.

îmi +oi aminti totdeauna că într-o <i de săr*ătoare, pe cînd ea se a=a la*iserică, m-am dus să mă preum*la în. afara oraşului, cu inima plină deimaginea ei şi cu dorinţa er*inte de a-mi petrece toate <ilele .alături dedînsa. &+eam destul *un-simţ spre a +edea că, în lumina pre<entului, aşace+a nu era cu putinţă şi că fericirea pe care o gustam cu. atîta nesaţ +a .scurtă. &sta dădea re+eriei mele o tristeţe care n-a+ea totuşi nimic sum*ru,şi pe care o speranţă îm*ietoare o-potolea puţin. 7angătul clopotelor, carem-a impresionat totdeauna în mod deose*it, c;ntecul păsărelelor,frumuseţea <ilei, dulceaţa peisajului, casele ţărăneşti răsp;ndite pe c;mp şi

Page 180: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 180/346

în care +edeam în gînd sălaşul nostru comun, toate acestea mă sfîşiau cu unsimţămînt atît de +iu, de cald, de trist şj de mişcător, îneît mă +edeamtranspus, ca într-un exta<, în acel lăcaş fericit şi în acea fericită +reme cîndinima mea, atingînd întreaga *ucurie după care tînjea, trăia în desfătări denede- scris, fără să se gîndească însă la +oluptatea simţurilor. 0u-mi

amintesc să mă a+întat +reodată în +iitorBWN

Page 181: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 181/346

?-u inc>x mujici uijuiicRu+ aiuaQu u u tn c+iBB iacui uatunciE şi ceea ce m-a i<*it mai mult, amintindu-mi de această re+erie, atunci

Page 182: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 182/346

cînd ea s-a înfăptuit, este de a cunoscut asemenea momente întocmai aşaprecum le +ă<usem cu înc(ipuirea. 7acă +reodată +isul unui om trea< a a+ut

înfăţişarea unei +i<iuni profetice, acesta a fost, de *ună seamă, al meu. 0-amfost de<amăgit decît în durata lui imaginarăE căci <ilele, şi anii, şi +iaţa

întreagă s-au desfăşurat într-o netul*urată linişte, dat ind că totul n-a ţinut

decît o clipă. 'ai, cea mai statornică fericire a mea a fost în +isE împlinirea eia fost urmată aproape numaidecît de tre<ire.0-aş mai sfîrşi dacă aş intra în amănuntul tuturor ne*uniilor pe care gîndul

la această scumpă aman mă făcea să le să+îrşesc atunci cînd nu mă a=am în faţa ei. 7e cîte ori nu mi-am sărutat patul, gîndin- du-mă ca ea dormise înel E sau perdelele şi toate mo*ilele din camera mea, gîndindu-mă că erau aleei, că frumoasele ei mîini le atinseseră E sau c(iar podeaua pe care măprosternam, gîndindu-mă că ea călcase pe acolo ! #neori, în pre<enţa ei,făptuiam nesă*uinţe pe care cea mai aprigă iu*ire pare în stare si le inspire.

într-o <i, la masă, în momentul cînd ea *ăgase o *ucăţică în gură, am strigatcă am +ă<ut, un r de păr @ ea aruncă *ucăţica în farfurie E am luat-o repede

şi am îng(iţit-o cu lăcomie. într-un cu+înt, între mine şi îndrăgostitul cel maipătimş nu era decît o deose*ire unică, dar esenţială, şi care face starea meaaproape de neconceput pentru raţiune.

ă întorsesem din talia nu întru totul aşa cum mă dusesem, dar aşa cumpoate nimeni de +îrsta mea nu s-a întors +reodată de acolo. "eadusesem

înapoi nu fecioria mea, ci nepri(ănirea. începusem să simt înaintarea anilorEpornirile rii mele nepotolite îmi dădeau g(es, şi prima lor i<*ucnire, cu totulfărăBVX+oie, îmi tre<i asupra sănătăţii mele îngrijorările pe care le exprimă mai *inedecît orice ne+ino+ăţia în care trăisem pînă atunci. în curînd, răcorindu-mă,

am în+ăţat acel periculos su*terfugiu care înşală natura şi-i scapă pe tineriicu rea mea de multe ră+ăşiri, cu preţul sănătăţii lor, al +igoarei lor, şi uneorial +ieţii lor. &cest +iciu, pe care ruşinea şi timiditatea îl găsesc atît de la

îndemînă, are pe deasupra o mare atracţie asupra imaginaţiilor +ii @ aceea dea dispune, fără nici o oprelişte, spre a spune astfel, de întregul sex, de asupune plăcerilor lor frumuseţea care-i ispiteşte fără a a+ea ne+oie să capeteconsimţămîntul ei. $edus de acest funest a+antaj, făceam totul spre adistruge *una întocmire pe care natura o sta*ilise în mine şi căreia eu îilăsasem timp să se desă+îrşească. $ă se adauge la această înclinare loculunde mă a=am acum E trăind în casa unei femei frumoase, mîngîin- du-ic(ipul în străfundul inimii, +ă<înd-o mereu în timpul <ilei, seara înconjurat deo*iecte care-mi aminteau de ea, dormind în patul unde ştiam că dormise ea6 cîte aţîţări! 1ititorul care şi le înfăţişea<ă m-ar putea socoti un om pe

jumătate mort. 7impotri+ă, însă, ceea ce tre*uia să mă piardă fu ceea ce măsal+ă, cel puţin pentru o +reme. îm*ătat de farmecul de a trăi în preajma ei,de dorinţa ar<ătoare de a-mi trece <ilele lingă ea, pre<entă sau a*sentă,+edeam mereu în ea o mamă duioasă, o soră dragă, o prietenă minunată, şinimic mai mult. O +edeam totdeauna aşa, totdeauna aceeaşi, şi n-o +edeamdecît pe ea. maginea ei, pururi sădită în inima mea, nu lăsa loc pentru nici

Page 183: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 183/346

una altaE era pentru mine singura ?femeie care se a=a pe lume, iar mareagingăşie a sim- ţămintelor pe care mi le insu=a, nelăsînd simţurilor meletimpul să se în er*înte pentru altele, mă apăra de ea şi de toate cele desexul ei. într-un cu+înt, eram cuminte indcă o iu*eam. în lumina acestorlucruri,

BVBpe care !e redau eu st;ngăcie, n-are dec;t să spună oricine de ce speţă eradragostea pe care i-o purtam. în ce mă pri+eşte, tot ce pot să spun este că,dacă această dragoste părea cu totul neo*işnuită, în cele ce urmea<ă ea +aapărea şi mai neo*işnuita.

îmi petreceam timpul în medul cd mai plăcut din. lume, ocupat cu lucruricare mă atrăgeau cel mai puţin. &+eam de întocmit planuri, de socotitpierderi, de transcris c;ştiguri E culegeam ier*uri-, pisam ali i, îngrijeam dealam*icuri. 4a toate acestea se adăugau pu(oaie de drumeţi, de cerşetori,de +i<ite de tot felul. 3re*uia să stau de +or*ă în acelaşi timp cu un soldat, unspiţer, un cleric, o doamnă elegantă, un frate călugăr. 1r;cneam,

*om*ăneam, înjuram, dădeam la dracul toată această mulţime *lestemară.5e doamna de Uaren-s, care pri+ea totul cu +oioşie, furia mea o făcea să rîdacu lacrimi E şi ceea ce o făcea sandă şi mai tare era să mă +adă cu at;t maifurios, că nu mă puteam împiedica nici eu de a r;de. icile răga<uri cînd îmi

îngăduiam plăcerea de a *ufni erau înc;ntătoare E iar daca apărea +reun nounepoftit în timpul cicălelii noastre, ea ştia să folosească prilejul spre a sedistra, prelungind răutăcioasă +i<ita şi arun- cîndu-mi oişte pri+iri pentru careaş fost în stare să o *at. $e stăp;nea greu să nu (o(otească +ă<în- du-măcum, constrîns şi. o*ligat să păstre< *una-cu- +iinţă, o pri+eam cu nişte oc(ide apucat, în timp ce în fundul inimii mele, şi c(iar în ciuda mea, găseam cătotul era foarte comic.

3oate astea, fără să-mi placă prin ele însele, mă amu<au totuşi, indcăalcătuiau un fel de a trăi care mi-era drag, 0imic din ceea ce se făcea în. jurul meu, nimic din ceea ce eram pus să lac nu corespundea gustului meu,dar totul îmi mergea, la inimă. 1red că. aş ajuns să îndrăgesc, medicina,dacă de<gustul meuBVHpentru ea n-ar dat loc !a scene <ănatice care ne stîrneau mereu rîsul @ estepoate prima dată and această artă a produs asemenea efect. 5retindeam căpot cunoaşte o carte de medicină după miros, şi (a<ul este că numai arareorimă înşelam. %a mă punea să gust cele mai scîr*oase droguri. în <adar

încercam să fug sau să mă apăr E în po da împotri+irii şi a str;m*ăturilormele cumplite, în po da mea şi a dinţilor încleştaţi, cînd îi +ede9amfrumoasele degete m;njite apropiindu-se de gura mea, tre*uia să sfîrşescprin a o desc(ide şi a suge. 1înd toată lumea din casă sa a=a în aceeaşicameră, dacă cine+a ne-ar au<it tropăind şi <*ierînd aproape printre (o(otede rîs, ar cre<ut că acolo se joacă teatru, iar nu că se prepară doctorii sauelixiruri.

3impul meu nu se risipea însă numai cu astfel de ştrengării. în camera pecare o ocupam, găsisem c;te+a cărţi @ $pectatorul B, 5ubendorf > H, $aint-%+re-

Page 184: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 184/346

mont W, Aenriada. V 1u toate că nu mai a+eam +ec(ea patimă pentru citit, casă-mi omor +remea tmi aruncam oc(ii peste acele cărţi. $pectatorul

îndeose*i îmi plăcu mult şi îmi făcu *ine. 7omnul a*ate de Fou+on mă în+ăţase să citesc cu mai puţină sete şi cu mai multă re=ectare E lectura îmiera de mare folos. -arn o*işnuit să gîndesc as?upra alocuţiunii, asupra

fra<elor frumoaseE mă străduiam să deose*esc france<a curată de idiomurilepro+inciale. 7e pildă, mi-am corectat o greşeală de ortogra e, pe care os $u* acest titlul există cîte+a traduceri din lucrarea în engle<eşte a lui

osep( &ddison şi o imitaţie a aeeleeaşi scrieri făcută de ari+aux )n.t. .H $amuel 5ubendorf )B WH6B NV , istoric german, autorul unei lucrări

intitulată 7reptul naturii şi al oamenilor )n.t. .W 1(arles de $aint-%+remont )B BX6BJXW E scriitor france< de frondă. &

scris între altele comedia &cademiştii )n.t. .V Aenriada, poemă epică de 'oltaire apărută în BJHI )n.t. .BVW

Page 185: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 185/346

făceam laolaltă cu toţi gene+e<ii noştri, prin aceste două +ersuri dinAenriada @

Page 186: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 186/346

$oit :u?un ancien respect pour le sang de leurs maîtres5ariat encor pour lui dans le coeur de ces traîtres. B

1u+întul pariat, care mă i<*i, îmi atrase atenţia că tre*uia scris cu t lapersoana a treia su*joncti+, pe cînd mai înainte eu îl scriam şi pronunţamparia, ca perfectul simplu de la indicati+.

#neori +or*eam cu aman despre lecturile mele K adesea citeam stîndalături de ea E asta îmi făcea mare plăcere @ în+ăţam să citesc corect, ceeace-mi fu, de asemenea, de folos. &m spus că a+ea un spirit *ogat @ el eraatunci în plină în=orire. 1îţi+a oameni de litere căutaseră să-i intre în graţii şio deprinseseră să judece creaţiile minţii. &+ea, dacă pot să spun astfel, ungust puţin protestantE nu +or*ea decît de LaRle şi făcea mare ca< de $aint-%+remond, care în 8ranţa era mort de mult. 7ar asta n-o împiedica săcunoască literatura *ună şi să +or*ească despre ea cu multă pricepere.8usese crescută în societăţi alese E apoi, +enită în $a+oia pe cînd era încătînără, pierduse, în contactul măgulitor cu no*ilimea ţării, tonul acela afectatdin pro+incia 'aud, unde femeile iau +or*irea frumoasă drept +or*ire de

salon şi nu ştiu să se exprime decît prin epigrame.1u toate că nu +ă<use 1urtea decît în trecere, îşi aruncase asupra ei opri+ire fugară care-i fu de ajuns ca s-o cunoască. îşi păstră acolo mereuprieteni, şi, în ciuda unor pi<me tainice, în ciuda, murmurelor pe care lestîrneau conduita şi datoriile ei *ăneşti, nu şi-a pierdut niciodată su*sidiul pecare-B primea.

B 8ie ca un +ec(i respect pentru sîngele stăpînilor lor să +or-Q *ească încăpentru, el în inimile acestor trădători.BVV&+ea experienţa lumii înalte şi puterea de gîndire care ajută să tragi foloasedin asemenea experienţă. &cesta era su*iectul fa+orit al con+ersaţiilor ei, şi

tocmai acesta era, date ind ideile mele (imerice, genul de instruire de carea+eam cea mai mare ne+oie, îl citeam împreună pe 4a LruRere E îi plăcea maimult decît 4a "oc(efoucauld, a cărui carte e tristă şi de<olantă, mai ales întinereţe, cînd nimeni nu +rea să +adă omul aşa cum este el. 1înd începea săfacă morală, *ătea uneori cîmpii E dar, sărutîndu-i din timp în timp gura saumîinile, de+eneam ră*dător şi +or*ăria ei nu mă plictisea.

&ceastă +iaţă era prea frumoasă pentru a putea dăinui. $imţeam asta, şitemerea de a o +edea sfîr- şindu-se era singurul lucru ce-mi tul*uradesfătarea, în <*enguielile noastre, aman mă studia, mă o*ser+a, mă

între*a cîte ce+a şi întocmea pentru fericirea mea tot felul de planuri, decare eu m-aş lipsit *ucuros. 0oroc însă că totul nu se reducea la a-micunoaşte înclinările, gusturile, micile mele talente E tre*uiau găsite saufăurite prilejurile de a trage foloase din ele, şi asta nu era trea*ă de o <i.5ărerile înseşi pe care *iata femeie şi le făcuse în fa+oarea meritelor mele

îndepărtau momentele de a mă pune la încercare şi-i îngreuiau sarcina de aalege mijloacele. în sfîrşit, totul se desfăşura după dorinţele mele, datorită*unei impresii pe care ea o a+ea despre mine @ dar a tre*uit să do+edesc cepot, şi, de atunci, adio fericire. O rudă a ei, un anume domn d9&u*onne, +enisă o +adă. %ra un om cu mult spirit, intrigant, destoinic în planuri ca şi ea,

Page 187: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 187/346

dar fără a se ruina, un fel de a+enturier. îi propuse cardinalului de 8leurR improiect de loterie foarte *ine studiat, care nu fu gustat. $-a dus şi l-a propusapoi 1urţii de la 3orino, unde a fost primit şi pus în aplicare. %l se opri pentrucît+a timp la &nnecR, unde se îndrăgosti de doamnaBVK

Page 188: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 188/346

ntendentă, care era o femeie foarte drăguţă, foarte pe gustul meu şi singurape care o +edeam cu plăcere a aman, 7omnul d9&u*onne mă +ă<u E ruda

Page 189: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 189/346

lui îi +or*i despre mine E el se însărcina să mă studie<e, să +adă la ce-aşputea *un şi, dacă mă +a găsi capa*il, să-mi caute o sluj*ă.

7oamna de Uarens mă trimise la el în două sau trei dimineţi, su*pretextul să-i fac cîte un comision, dar fără să mă pre+ină cu nimic. % sepricepu foarte *ine să mă faca să pălă+răgesc, se familiari<a cu mine, făcu

să mă simt la largul meu, atît cit era cu putinţă, îmi +or*i despre tot felul delucruri şi nero<ii, totul fără să pară că mă iscodeşte, fără cea mai micăprefăcătorie, ca şi cum, glumind cu mine, ar +roit să con+erse<e fără nici osting(ereală. %ram înc;ntat de el. "e<ultatul iscodirilor lui fu că, în ciuda aceea ce făgăduia înfăţişarea şi <ionomia mea însu=eţită, eram, dacă nu cutotul neg(io*, cel puţin un *ăiat lipsit de spirit, fără idei, aproape fără

în+ăţătură, într-un cu+înt, foarte mărginit în toate pri+inţele, şi că cinstea dea de+eni într-o <i preot de ţară era cea mai înaltă soartă la care se cu+eneasa nă<uiesc. &ceasta fu conclu<ia pe care o trase despre mine în faţadoamnei de Uarens. %ra pentru a doua sau a treia oară cînd mă +edeam

judecat astfel E n-a fost însă şi ultima oară, iar sentinţa domnului asseron a

fost adesea con rmată.1au<a acestor judecăţi este prea strîns legată de caracterul meu pentru anu simţi aci ne+oia unei explicaţii, căci cugetul îmi spune că nu pot su*scriela ele cu sinceritate şi că, in+ocmd toată nepărtinirea cu putinţa, orice ar putut să <ică domnii asseron, d9&u*onne şi mulţi alţii, nu-i pot crede pecu+înt.

7ouă însuşiri aproape cu neputinţă de aliat se în- tîlnesc în mine, fără să-mi pot da seama în ce fel @ o re foarte aprinsă, cu pasiuni +ii, nestă+ilite, şiideiBVcare se nasc greu, mcîîcite şi care apar totdeauna cu $ntîr<iere. $-ar spune

că inima şi creierul mea nu aparţin unuia şi aceluiaşi indi+id. $imţirea îminăpădeşte su=etul mai iute ca fulgerul E dar în loc să mă lumine<e, mă ardeşi mă or*eşte. $imt totul, şi nu +ăd nimic. ă în=ăcăre<, dar rămîn năuc Etre*uie să am g(eaţă în +ine ca să pot gin di. 1eea ce e mai uimitor este căam totuşi măsură, putere de pătrundere, ascuţime c(iar, numai să uascultat @ fac excelente impro+i<aţii jucîndu-mă, dar pe îndelete n-am făcut şin-am spus niciodată ce+a care să +alore<e. &ş putea întreţine o foartefrumoasă con+ersaţie prin poşta, cum se <ice că joacă şa( spaniolii. 1înd amcitit întîmplarea cu un duce de $a- +oia, care, pornind la drum, întoarse capulpentru a striga @ 7estupă-ţi gîtlejul, tîrgo+eţ de 5aris! am <is@ lată-mă-s.

&ceastă încetineală de a gîndi, unită cu această iuţeală de a simţi, o încerc nu numai în co+ersaţie,- dar c(iar cînd sînt singur şi cînd scriu. deilemi se îm*ină în cap cu o greutate de necre<ut@ ele mişună acolo surd,dospesc pînă mă ameţesc, pînă la er*inţeală, pînă mă fac să tremur E dar întoată această ră+ăşire nu +ăd nimic limpede, nu sînt în stare să scriu uncu+înt, tre*uie să aştept. 5e nesimţite, acest mare +îrtej se potoleşte, acest(aos se descurcă, ecare lucru se aşa<a la locul lui, dar încet şi după o lungăşi încîlcită frămîntare. &ţi fost +reodată la operă în talia \ 4a sc(im*areascenelor domneşte în acele mari teatre o în+ălmăşeală neplăcută şi care ţine

Page 190: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 190/346

destul de multE toate decorurile sînt amestecate unele cu altele ţ în toatepărţile +e<i un talmeş-*almeş care te sperie, ai crede ca totul se +a pră*uşi Edar, încet- î?ncet, lucrurile se orînduiesc, nimic nu lipseşte şi eşti surprins să+e<i că, după o lungă <ar+ă, urmea<ă un spectacol care te +răjeşte. &proapeaceeaşi (ara*a-

BVJ*ură se petrece în creierul meu cînd +reau să scriu. 7acă aş putut mai întîisă aştept şi numai după aceea să aştern în frumuseţea lor gîndurile care s-aunăscut în felul acesta, acolo, puţini autori m-ar întrecut.

7e aici pro+ine marea greutate de care mă lo+esc cînd scriu. anuscriselemele, pline de ştersături, de mî<gălituri, încurcate, indescifra*ile, do+edescc(inul ]care m-au costat. 0u există unul pe care să nu-B transcris de patrusau cinci ori înainte de a-B da la tipar. 0-am putut să încropesc niciodatăce+a cu pana în mînă, aşe<at la masă în faţa (îrtiei @ numai plim- *îndu-măprintre stînci şi în pădure, numai noaptea în pat şi în timpul insomniilor îmi

întocmesc scrierile în creier E şi e uşor de înţeles cu cîtă încetineală, mai ales

pentru un om cu totul lipsit de memorie +er*ală şi care în +iaţa lui n-a pututsă în+eţe şase +ersuri pe dinafară. $înt unele fra<e pe care le-am sucit şirăsucit cinci sau şase nopţi la rînd în cap, înainte de a *une de pus pe(îrtie. 7ar aici +ine şi faptul ca am i<*utit mai *ine în scrierile care cer multămigală, decît în acelea ce se +or făcute cu o anumită uşurinţă, cum sîntscrisorile, gen al cărui ton nu l-am putut deprinde niciodată şi a cărui

îndeletnicire este pentru mine o osîndă. 0-am scris nici o epistolă asupracelor mai neînsemnate lucruri care să nu mă coste ceasuri de trudă, sau,dacă +reau să scriu dintr-o dată ceea ce-mi trece prin minte, nu ştiu cum să

încep, nici cum să sfîrşesc E scrisoarea de+ine o lungă şi în- cîîcită +or*ărie Ea*ia cu greu sînt înţeles cînd este citită.

7ar nu numai că-mi exprim greu ideile, ci e şi primesc greu. &m studiatoamenii, şi mă socot un o*ser+ator destul de *un E totuşi, nu ştiu să +ădnimic din ceea ce +ăd E nu +ăd *ine decît ceea ce-mi amin-BVItesc şi nu am deşteptăciunc decît în cele ce +in din amintirile mele. 7in totce se +or*eşte, din tot ce se face, din tot ce se petrece în pre<enţa mea nu

înţeleg nimic, nu pătrund nimic. $emnul exterior este singurul care-mi reţineatenţia. 7ar mai pe urmă totul îmi re+ine în minte E îmi amintesc locul,timpul, glasul, pri+irea, gestul, împrejurarea, nimic nu-mi scapă. &tunci,pornind de la ceea ce a spus ori a făcut cine+a, ajung la ceea ce a gîndit, şirareori se întîmpla să mă înşel.

&tît de puţin stăpîn pe spiritul meu, cînd sînt singur, +ă puteţi înc(ipuicum tre*uie să u în con+ersaţie, unde, spre a prompt, tre*uie să ai în+edere în acelaşi timp o mie de lucruri. 0umai gîndul la atîtea con+enienţe,din care sînt sigur că +oi uita cel puţin una, este de ajuns spre a mă intimida.0u pot înţelege cum cine+a are cute<anţa de a +or*i într-un cerc @ deoarecela ecare cu+înt tre*uie să ţii seama de oamenii care sînt de faţă E tre*uie săcunoşti caracterele tuturor, să ştii po+estea ecăruia, spre a sigur că nu +eispune nimic care ar putea jigni pe +reunul, într-aceasta, cei care trăiesc în

Page 191: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 191/346

lume au un mare a+antaj @ ştiind ce anume tre*uie să ţină su* tăcere, sîntmai siguri de ceea ce spun E dar c(iar şi atunci le scapă adesea cîte omojicie. Fîndiţi-+ă la unul care cade acolo din nori@ este aproape cu neputinţăsă +or*ească un minut fără a nu greşi. n doi, un neajuns pe care-B găsesc şimai rău e necesitatea de a +or*i mereu@ cînd ţi se +or*eşte tre*uie să

răspun<i, şi dacă nu spui nimic tre*uie să înc(ei con+or*irea. &ceastăconstrîngere de ncsuportat, ea singură m-ar putut de<gusta de societate.0u +ăd sting(ereală mai cumplită decît o*ligaţia de a +or*i într-una şi pemoment. 0u ştiu dacă asta ţine de a+ersiunea mea <dro*itoare faţă de oriceformă de înro*ire, dar eBVNdestul sa isu o*ligat să spun neapărat ce+a, spre a de*ita negreşit o prostie.

1eea ce e mai fatal, este că în loc de a păstra tăcere cînd nu am nimic despus, tocmai atunci, spre a-mi plăti mai repede datoria, sînt cuprins de furiade a +roi sa +or*esc. ă gră*esc să îndrug la iuţeală cu+inte fără idei,preafericit daca ele nu au nici o semni caţie. 1roind să-mi în+ing ori să-mi

ascund neg(io*ia, i<*utesc rareori sa n-o dau pe faţă. între miile de exemplepe care le-aş putea cita, mă opresc la unul care nu e din tinereţea mea, cidintr-o +reme cînd, după ce trăisem mai mulţi ani în lume, aş putut sa-ideprind uşurinţa şi tonul, dacă lucrul ar 8i fost cu putinţă. ă a=am într-oseară cu două doamne din lumea *ună şi cu un *ăr*at al carul nume pot să-lspun @ era domnul duce de Fontaut, 0u mai era nimeni altcine+a în cameră,iar eu mă străduiam să arunc ejte+a cu+inte 6 7umne<eu ştie care ! 6 într-ocon+ersaţie între patru persoane, dintre care trei n-a+eau, de *ună seamă,ne+oie de contri*uţia mea. $tupina casei ceru să i se aducă o licoare pe careea o lua regulat de două ori pe <i, pentru stomac. 1ealaltă doamnă, +ă<înd-ocă se str;m*a, <ise rî<înd i C%ste preparatul domnului 3ronc(in \Z B C0u

credSc

, răspunse pe acelaşi ton prima. C%u cred că nu +alorea<ă mai mult cacealaltăD?B, adăugă cu graţie spiritualul "ousseau. 3oţi trei amuţiră E nuscoaseră o +or*ă, nu sc(iţară un surîs, şi numaidedt după aceea con+or*ireaapuca alt r. 8aţa de altcine+a, mojicia ar putut să e luată drept o glumă Edar adresată?unei femei prea cumsecade ca sa se făcut +reo alu<ie a ea, şipe care, reşte, eu n-a+usesem de gînd să o

B 3(eodor 3ronc(in )BJXN6BJIB , cele*ru medic geno+e<, contemporancu "ousseau )n,t. .BKX

jignesc, +or*ele aruncate de mine erau cumplite E şi cred că cei doi martori,*ăr*atul şi femeia, s-au stă- pînit cu greu să nu-şi arate indignarea. ată unadin scînteierile de spirit ce-mi scapă atunci cînd +reau să +or*esc cu totdinadinsul fără a a+ea nimic de spus. 5e asta o +oi uita foarte greu E căci, pelingă că e de pomină, mi-a intrat în cap că ea a a+ut urmări care mă fac sămi-o amintesc destul de des.

7in asta cred că se poate înţelege cum, ne ind un prost, am părut totuşiadesea că sînt, c(iar între oameni care ştiu să judece *ine pe alţii @ eu atîtmai mult cu cit <ionomia mea şi oc(ii fac o impresie plăcută şi cu citaceastă impresie înşelătoare face mai i<*itoare pentru alţii nero<ia mea.

Page 192: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 192/346

&cest amănunt, întîmpîat într-o împrejurare deose*ită, nu este nea+enitpentru ceea ce a+ea să urme<e. în el se a=ă c(eia multor lucruri neo*işnuitepe care am fost +ă<ut fă- cîndu-le şi care sînt atri*uite unei predispo<iţii desăl*atic, pe care n-o am cîtuşi de puţin. &ş iu*it societatea ca oricare altul,dacă n-aş fost încredinţat că mă arăt în ea nu numai în de<a+antajul meu,

dar cu totul altfel decît sînt. Aotărîrea pe care am luat-o de a scrie şi de a măascunde este tocmai cea care mi se potri+ea. 7espre mine, ca om pre<ent,nu s-ar ştiut niciodată cit +alore<, şi nici nu s-ar *ănuit măcar E este ceeace s-a întîmpîat cu doamna 7upin, deşi femeie deşteaptă şi deşi am trăit încasa ei mai mulţi ani E ea mi-a şi spus-o de nenumărate ori după aceea. 1e-idrept, au fost şi unele excepţii, şi asupra lor +oi re+eni mai departe.

ăsura talentelor mele astfel xată, starea ce mi se potri+ea astfeldesemnată, nu mai fu +or*a, pentru a doua oară,? decît de a-mi îndeplini+ocaţia. Freutatea era că nu-mi făcusem studiile şi că nu ştiam destulă latinăpentru a preot. 7oamna da Uarens se gîndi să mă trimită la seminar cît+atimp.

BW 6 1onfesiuni 6 ean ac:ues "ousseaaBKB

Page 193: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 193/346

îi +or*i despre asta stareţului. &cesta era un a<arist > pe nume domnul Fros,un omuleţ mărunt, pe jumătate c(ior, uscăţi+, cu părul al*, cel mai în+ăţat şi

Page 194: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 194/346

cel mai puţin pedant a<arist pe oare l-am cunoscutE ceea ce nu e mult spus,credeţi-ma.

%l +enea uneori la aman, care-B primea, îl corcolea, îl aţîţa c(iar, şi-lpunea uneori să-i lege şireturile, trea*ă pe care el o îndeplinea foarte*ucuros. în timp ce-i lega şireturile, ea um*la încoace şi încolo prin cameră,

făcînd *a una, *a alta. inui du-se după şiret, domnul stareţ o urma*om*ănind şi spunînd în tot momentul @ C7ar, doamnă, staţi puţin locului!Z$cena era cît se poate de pitorească.

7omnul Fros se oferi din toată inima s-o ajute pe aman în planul ei. $emulţumi cu o plată foarte mică şi se însărcină cu instruirea mea. 0u mai era+or*a decît de consimţăm;ntul episcopului, care nu numai că-B dădu, dar+roi să plătească şi c(eltuiala. %l îngădui, de asemenea, să rămîn în (ainelaice pînă cînd se +a putea +edea, printr-o pro*ă, dacă răspundeamaşteptărilor.

1e sc(im*are ! & tre*uit să mă supun. -am dus la seminar cum m-aş dus la osîndă H. 3rist lăcaş e un seminar, mai ales pentru cel care pleca din

casa unei femei iu*itoare. &m luat cu mine o singură carte, rugînd-o peaman să mi-o împrumute, şi care ini-a fost de un mare folos. 0u +eţi g(icice fel de carte era aceasta @ o carte de mu<ică. 5rintre talentele pe care ea leculti+ase, mu<ica nu fusese uitată. &+ea +oce, intona *inişor şi cînta puţin lacla+ecin E a+usese *ună+oinţa să-mi dea cîte+a .lecţii de canto, şi a tre*uit s-o ia de la început, căci cu a*ia mă des-B 1ălugăr de la mînăstirea $aint-4a<aire )n.t@. .

H "ousseau a stat la seminarul din &nnecR de la 5aşte pînă Wa sf;rşitullui septem*rie BJHN )n. ed. fr. .BKHcurcani în mu<ica psalmilor noştri. Opt sau <ece lecţii date de o femeie, şi cu

mari întreruperi, departe de a mă face în stare să solfegie<, nu mă în+ăţaranici un sfert din semnele mu<icale. 3otuşi, a+eam o pasiune atît de marepentru această artă, încît ani +roit să încerc să mă exerse< singur. 1artea pecare o luasem nu era măcar dintre cele mai uşoare @ erau cantatele lui1leram*ault. B $e +a înţelege cită rî+nă şi +oinţă am pus în asta, cînd +oispune că, fără a cunoaşte nici intonarea, nici măsura, am ajuns să descifre<şi să cînt fără greşeală primul recitati+ şi prima arie a cantatei &lfeu şi&retu<a E e ade+ărat că această melodie e scandată atît de *ine, încît edestul să reciţi +ersurile în ritmul lor, pentru a căpăta ritmul melodiei.

4a seminar era un *lestemat de a<arist pe mîna căruia fui dat şi carei<*uti să mă de<guste de latina ce încerca să mi-o predea. &+ea părul lins,negru şi unsuros, o faţă de turtă dulce,Co +oce de *i+ol, oc(i de (u(ure< şinişte ţepi de mistreţ în loc de *ar*ă K cînd <îm*ea, mai mult rînjea, iarmîinile şi picioarele i se clătinau ca nişte *raţe de paiaţă E i-am uitat numeleodios, dar gura lui îngro<itoare şi plină de dulcegărie mi-a rămas *ine

întipărită, şi nu pot să mi-o amintesc fără să tremur. 5arcă îl +ăd şi astă<i pecoridoare, +enind agale spre mine şi făcîndu-mi semn cu tic(ia lui jigărită săintru .în c(ilia sa, mai groa<nică pentru mine decît o celulă de ocnaş. 'ă daţiseama ce contrast pre<enta un asemenea dascăl pentru în+ăţăcelul unui

Page 195: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 195/346

a*ate de la curte !7acă aş rămas două luni în +oia acestui monstru, sînt încredinţat că mi-

aş pierdut minţile. 7ar *unul domn Fros, care o*ser+ă că eram trist, că nuB 4ouis 0icolas 1leram*ault )B J 6BJVN , compo<itor şi or- ganist france<

)n.t. . , t

BW >-BKKmîncam şi că slă*eam mereu, g(ici cau<a mî(niril mele E aceasta nu era greude g(icit. %l mă scoase din g(earele călăului meu şi, printr-un alt contrast şimai i<*itor, mă trecu celui mai *lînd dintre oameni@ acesta era un tînăr a*atefaucignerot B, pe nume F;tier, care ţinea şi el lecţii de seminar şi care, din*ună+oinţă pentru domnul Fros, dar cred că şi din omenie, primi să rupă dela studiile lui timpul necesar spre a mi le împlini pe ale mele. 0-am +ă<utniciodată o înfăţişare mai *lajină ca aceea a domnului F;tier. %ra *lond, iar*ar*a îi *ătea în roşcatE a+ea ţinuta o*işnuită a oamenilor din pro+incia lui,care ascund, toţi, su* un c(ip greoi, multă înţelepciune E dar ceea ce se

deose*ea cu ade+ărat în el era un su=et sensi*il, cald, iu*itor. în oc(ii luial*aştri şi mari era un amestec de *lîndeţe, de duioşie şi tristeţe, şi nu seputea să-l +e<i, fără să te simţi atras spre el. 5ri+irile, glasul acestui om tînărpăreau că-i pre+estesc soarta care-i era scrisă şi că se +edea născut pentru a

nefericit.1aracterul nu-i de<minţea <ionomia E plin de ră*dare şi *ună+oinţă, ei

părea mai degra*ă că studia<ă împreună cu mine, decît că mă instruieşte.0u era ne+oie de toate acestea pentru a mă face să-l iu*esc @ predecesoruliui pregătise foarte mult calea. 3otuşi, în ciuda timpului pe care mi-B acorda,

în ciuda *ună+oinţei ce o a+eam şi unul şi altul, şi cu toate că el îşi dădeamultă silinţă, eu înaintam încet, muncind din greu. %ste curios că, în<estrat

cu destulă uşurinţă de a înţelege, n-am putut să în+ăţ niciodată nimic cudascălii mei, în afară de tata şi de domnul 4am*er- cier. 5uţinul pe care l-am în+ăţat după aceea, mi l-am însuşit singur, cum se +a +edea îndată. $piritulmeu potri+nic oricărui fel de jug nu se poate înclina în

W &dică din 8aucignR, district din $a+oia )n.t. .faţa unei legi de momentE teama c(iar ele a nu în+ăţa nimic mă împiedici să

u atentE de frică să nu-î necăjesc pe cel care-mi +or*eşte, mă prefac căascultE el merge înainte, iar eu nu aud nimic. $piritul meu +rea să-şi urme<ecalea lui, nu poate să se supună celei a altuia.

$osind +remea (irotonisirii, domnul F;tier se întoarse ca diacon înpro+incia lui. 5lecă împreună cu părerile mele de rău, cu dragostea, eurecunoştinţa ce i-o purtam. -am făcut urări ce nu s-au împlinit mai *ine decîtcele pe care mi le-am făcut mie însumi. 1;ţi+a ani după aceea, am a=at că,

ind +icar într-o paro(ie, i-a făcut un copil unei fete, singura de care a fost îndrăgostit din toată inima lui *ună. 8u un scandal îngro<itor, într-o dioce<ăadministrată cu foarte multă se+eritate. 5reoţii, conform canoanelor, nu lepot face copii decît femeilor măritate. întrucît călcase această legepresta*ilită, fu *ăgat la înc(isoare, defăimat, i<gonit. 0u ştiu dacă +a pututmai pe urmă să-şi refacă +iaţa, dar simţăm;ntul nenorocirii lui, adînc întipărit

Page 196: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 196/346

în inima mea, m-a călău<it atunci cînd am scris %tnii, şi unind persoanadomnului F;tier cu aceea a domnului Fairne, am <ămislit din aceşti doidemni preoţi personajul 'icarului sa- +oiard. ă mîndresc că imitaţia nu i-ade<onorat peţ cei ce mi-au ser+it de modele.

în timp ce mă a=am la seminar, domnul d9&u*onne a fost silit să plece din

&nnecR. 7omnul intendent găsi că era urît lucru ca stareţul să facă dragostecu ne+asta lui. $e ră<*ună ca-dulăul grădinarului K căoi, deşi doamna 1or+e<iera o soţie credincioasă, el trăia rău cu ea K plăceri ultramontane i-o făceaude prisos şi o trata cu atîta *rutalitate, îneît se puse pro*lema despărţirii.7omnul 1or+e<i era un urîcios, negru ca o cîrtiţă, +iclean ca o *ufniţă şi care,din pricina purtărilor rele, sfîrşi prin a se face alungat el însuşi daBKKacolo. $e <ice că pro+ensalii se ră<*ună pe duşmanii lor prin cîntece @ domnuld9&u*onne se ră<*ună pe al său printr-o comedie E îi trimise această piesădoamnei de Uaren-s, care mi-o arătă. %a îmi plăcu şi îmi stîrni fante<ia săscriu şi eu una, pentru a-mi da seama dacă eram într-ade+ăr atît de prost

precum arătase autorul E dar acest proiect nu B -am executat decît la1(am*erR, scriind &mantul lui însuşi. &şa că atunci cînd am spus în prefaţaacestei piese că am scris-o la optspre<ece ani, minţeam cu cîţi+a ani.

1am la această +reme se referă o întîmplare, neînsemnată prin ea însăşi,dar care a a+ut urmări pentru mine şi care a făcut +îl+ă în lume atunci cîndeu o uitasem. în ecare săptămînă a+eam îngăduinţa de a ieşi o dată în oraşEnu e ne+oie să spun unde mă duceam. într-o duminică, pe cînd mă a=am la

aman, se iscă focul intr-un (am*ar al 1ordelierilor, lipit de casa în carelocuia ea. &cest (am*ar, unde se a=a cuptorul lor, era plin pînă în grin<i cucrăci uscate. 3otul fu cuprins de =ăcări în cîte+a clipe @ casa era în mareprimejdie, în+ăluită de +îl+ătăile pe care +întul le a*atea asupra ei. & tre*uit

să se scoată la repe<eală totul din casă şi să se care mo*ilele în grădina cese a=a în faţa fostelor mele ferestre, peste rîul de care am +or*it. %ram atîtde speriat, incit aruncam pe fereastră tot ce-mi cădea în mină, fără să mămai uit la nimic, pînă şi o piuă grea de piatră, pe care altădată nici n-aş putut s-o ridic de jos. %ram gata să arunc pe fereastră şi o oglindă mare,dacă cine+a nu m-ar oprit la timp. Lunul episcop, care +enise s-o +adă în<iua aceea pe aman, nu stătea nici el degea*a @ o duse pe aman îngrădină, unde începu să se roage împreună cu ea şi cu toţi cei ce se găseauacolo E astfel că, sosind şi eu peste cît+a timp, găsii toată lumea în genunc(i,şi mă aşe<ai in rînd cu ceilalţi. în timpul rugăciunii prea-BKs nţitului, +iatul sc sc(im*a, clar atît de repede şi atît ele *ine, că =ăcările ce înconjurau casa şi începuseră c(iar să intre pe ferestre, fură îndreptate încealaltă parte a curţii şi casa nu păţi nimic. 5este doi ani, domnul de Lernexmurind, &ntoniniiB, foştii săi fraţi de credinţă, începură să strîngă mărturiilece puteau ser+i la *eati carea lui. 4a rugămintea părintelui Loudet, adăugaişi eu la aceste mărturii o atestare a faptului pe care l-am po+estit mai sus,ceea ce a fost *ine E dar ce a fost rău, fu să înfăţişe< acest fapt drept ominune. îl +ă<usem pe episcop rugîndu-se, şi în cursul rugăciunii lui +ă<usem

Page 197: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 197/346

cum +întul şi-a sc(im*at direcţia, şi tocmai la timp E iată ceea ce puteam săspun şi să do+edesc E dar că una din aceste două întîmplări a fost cau<aceleilalte, iată ceea ce nu tre*uia să atest, indcă nu puteam să ştiu. 3otuşi,atît cît pot să-mi amintesc ideile mele de atunci, cînd eram sincer catolic,eram de *ună credinţă. &dmiraţia pentru miraculos, atît de rească inimii

omeneşti, +eneraţia faţă de acest +rednic prelat, mîndria tainică de a contri*uit poate eu însumi la să+îrşirea minunii sfîrşiră prin a mă seduce ş şiceea ce este mai sigur e că, dacă acea minune a fost efectul celor mai

er*inţi rugăciuni, aş putut să am şi eu partea mea la împlinirea lor.5este mai *ine de trei<eci de ani, cînd am pu*licat $crisorile de la unte,

domnul 8reron de<gropa această încredinţare, nu ştiu cum, şi o folosi în foilesale. 3re*uie să mărturisesc că descoperirea era fericită, iar referirea la ea

îmi făcu mie însumi multă T plăcere.%ram sortit să rărnîn un om de nimic. Fu toate că domnul F;tier +or*i despreprogresele melc în c(ipul

B &ntonim, mem*ri ai ordinului călugăresc întemeiat de $f. &nton, episcop

=orentin din secolul al G'-lea )n.t. .BKh

Page 198: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 198/346

cel mai puţin defa+ora*il ce-i fu cu putinţă, se +edea că ele nu corespundeausilinţii pe care o arătasem, şi asta nu era în măsură să-i încuraje<e spre a mă

Page 199: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 199/346

face să-mi continui studiile. &şa că episcopul şi stareţul se lăsară păgu*aşi, şimă trimiseră înapoi la doamna da Uarens, ca pe unul care nu era *un să enici măcar preot, deşi, altfel, eram, se <icea, un *ăiat cuminte şi fără +icii Edar, în ciuda atîtor păreri descurajante în pri+inţa mea, ea nu mă părăsitotuşi.

-am adus înapoi +ictorios cartea de mu<ică din care mă alesesem cuce+a. elodia &lfeu şi &retu<a era aproape tot ceea ce în+ăţasem la seminar.Fustul meu pronunţat pentru această artă o îndemnă sa se gîndească sa maifacă mu<ician E prilejul era la în- demînă E cel puţin o dată pe săptămînă, laea se făcea mu<ică, iar capelmaistrul de la catedrală, care dirija micul cor,+enea să o +adă destul de des. &cesta era un pari<ian, pe nume domnul 4e

aître, *un compo<itor, plin de +iaţă, foarte +esel, tînăr încă, destul dearătos, nu prea deştept, dar altminteri un om foarte cumsecade. aman îmifăcu cunoştinţă cu el E mi-a plăcutE nici eu nu i-am displăcut lui. 'or*irădespre plată, se înţeleseră. 5e scurt, intrai în şcoala lui, unde îmi petrecu!iarna intr-un c(ip cu atît mai mulţumitor, cu cit şcoala ind doar la două<eci

de paşi de casa lui aman, eram la ea intr-o clipă şi deseori luam masa aicicu toţii împreună.$e înţelege că +iaţa de la şcoala de mu<ică, unde totdeauna se cînta şi

era +eselie, cu mu<icanţi şi copii din cor, îmi plăcea mai mult decit aceea dela seminar, cu părinţii călugări la<arişti. 3otuşi, această +iaţă, deşi mai li*eră,nu era mai puţin uniformă şi regulată. ar eu eram făcut să îndrăgescindependenţa, dar fără să întrec +reodată măsura. 3imp de şase luni întregi,n-am ieşit niciodată din şcoală, decit pentru e mă duce la aman sau la*iserică, şi nici nu eramBKIispitit să ies. &ceastă perioadă este una din acelea eînd am trăit în cea mai

mare linişte su=etească şi de care îmi amintesc cu mai multă plăcere. nsituaţiile diferite prin care am trecut, unele erau marcate de un asemeneasimţămînt de ti(nă, că, amintin- du-mi-le, sînt mişcat ca şi cum m-aş a=a

încă în acele împrejurări. 0u numai că-mi sînt proaspete în memorie <ilele,locurile, persoanele, dar toate lucrurile înconjurătoare, temperatura aerului,mirosul lui, culoarea, o anumita impresie pe care n-o simţi decit acolo, şi acărei amintire +ie mă transpune din nou în mijlocul lor. 7e pildă, tot ce serepeta la şcoală, tot ce se cînta în cor. tot ce se făcea acolo, frumosul şino*ilul +eşmînt al călugărilor, patra rele preoţilor, comanacele cantorilor,

gurile mu<icanţilor, un *ătrîn dulg(er şc(iop care cînta la contra*as, unmărunţel a*ate cu părul auriu care cînta la +ioară, pulpana sutanei um=atăde parcă ar purta spadă, peste care domnul 4e aître îşi îm*răca +estonullaic şi frumosul sti(ar su*ţire cu care îşi acoperea +ec(iturile de pe el pentrua se duce la cor E mîndria cu care mă urcam pe podium, în orc(estră, ţinînd

în mină micul meu =aut cu cioc, spre a cînta un recitati+ pe care domnul 4eaître îl compusese, anume pentru mine, masa *ună ce ne aştepta după

aceea, pofta de m;ncare ce-o a+eam cu toţii E această împletire deamănunte ce mi s-a întipărit puternic în minte mi-a desfătat de sute de orimemoria, mai mult şi mai tare ca în realitate. &m păstrat totdeauna o

Page 200: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 200/346

dragoste duioasă pentru o melodie din 1onditor alme ? siderum B, compusădin iam*i, indcă, într-o duminică din postul 1răciunului, am au<it din pat, în<orii <ilei, acest imn ce se cînta pe treptele catedralei, după o datină a*isericii de aici. 7omnişoara er- ceret, camerista lui aman, se pricepeapuţin Ba mu<ică E nu +oi uita niciodată un mic motet &fjerte,

BKNpe care domnul 4c aître mă puse să-l cînt cu ea şi pe care stăpîna ei îlasculta cu atîta plăcere. în sfîrşit, totul, pînă şi *una ser+itoare 5errine, o fatătare cumsecade şi pe care *ăieţii din cor o necăjeau atîta, totul în amintiriledin acea +reme de fericire şi ne+ino+ăţie re+ine adesea spre a mă +răji şi amă întrista.

3răiam la &nnecR de mai *ine de un an, fără să-mi atras cea mai micămustrare E toată lumea era mulţumită de mine. 7e la plecarea din 3orino, numai făcusem nici o prostie, şi nici n-am făcut atîta timp cit am fost su* oc(iilui aman. %a mă îndruma totdeauna *ineE dragostea ce i-o purtam de+enisesingura mea pasiune E şi ceea ce do+edeşte că nu era o pasiune smintită

este că inima îmi ţinea loc de raţiune. % ade+ărat că un singur simţămînt, cea*sor*ea, ca să spun astfel, toate facultăţile mele, mă împiedica să pot în+ăţa ce+a, c(iar şi mu<ică, deşi îmi dădeam toate silinţele. 7ar asta nu eradin +ina meaE *ună+oinţa nu-mi lipsea, rî+nă a+eam destulă. %ram cug;ndurile în altă parte, +isam, suspinam @ ce puteam să fac \ 5entruprogresele mele nu-mi lipsea nimic ce depindea de mine E dar ca să fac noine*unii nu era ne+oie decît de un prilej care să mi le stîrnească. &cest prilejse i+iE înt;mplarea puse la cale totul şi, cum se +a +edea, mintea meauşuratică se lăsă prinsă în joc.

într-o seară, din luna fe*ruarie, cînd afară era tare frig, în timp ce stăteamcu toţii în jurul so*ei au<irăm *ătăi în poarta de la stradă. 5errine ia lampa,

co*oară, desc(ideE împreună cu ea intră un *ăr*at t;năr, urcă sus, sepre<entă cu un aer +oios, şi-i făcu domnului 4e aître un compliment scurt şi*ine rostit, dîndu-se drept un mu<ician france< pe care lipsa de *ani îl sileasă cînte pe la +icariate spre a-şi urma drumul. 4a cu+intele de mu<icianfrance<, ini-B Xma *unului 4e aître tresări @ îşi iu*ea cu ardoare ţara şi arta sa. îl primi petînărul călător, îi dădu adăpost, de care acesta părea să ai*ă mare ne+oie şipe care-B acceptă fără multă codire. %u îl cercetam cu oc(ii în timp ce el se

încăl<ea şi trăncănea mereu, aşteptînd masa. %ra mic de statură, dar lat înspate E era nu ştiu ce pocit în înfăţişarea lui, fără să ai*ă nici o sluţeniedeose*ită E părea, ca să spun aşa, un cocoşat cu umerii turtiţi, dar cred căşc(iopăta puţin. &+ea un surtuc negru, mai degra*ă jerpelit decît +ec(i, şicare-i cădea în *ucăţi, o cămaşă foarte su*ţire şi foarte murdară, manşetefrumoase cu franjuri, nişte g(etre largi de şi-ar putut +îrî amîndouăpicioarele într-una singură şi, spre a se apăra de <ăpada, o pălărie mică pecare o ţinea su* *raţ. în această ţinută comica era, totuşi, ce+a no*il, pe carecomportarea lui n-o de<minţeaE <ionomia îi era nă şi plăcută E +or*ea cuuşurinţă şi cu farmec, însă cu foarte puţină modestie. 3otul arăta în el un

Page 201: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 201/346

tînăr desfrînat, care primise educaţie şi care pornise la cerşit nu ca un calic,ci ca un scrîntît. 0e spuse că se numeşte 'enture de 'illeneu+e, că +ine de la5aris, că se rătăcise pe drum E şi, uitîndu-şi oarecum rolul de mu<ician,adăugă că se ducea la Freno*le să-şi +adă o rudă pe care o a+ea înparlament.

în timpul cinei se +or*i despre mu<ică, şi el arătă că se pricepea.1unoştea toţi marii +irtuoşi, toate lucrările cele*re, toţi actorii, toateactriţele, toate femeile frumoase, pe toţi marii seniori. în tot ceea ce spunea,părea în elementul său E dar nu apucam să intrăm *ine într-un su*iect, că eltul*ura con+or*irea prin te-miri-ce gluma care st;rnea r;sul şi făcea să seuite despre ce era +or*a. %ra intr-o s;m*ătă E a doua <i era cor la catedrală Edomnul 4e aître îi propuse să cmte, şi el @ C8oarte *ucurosD E apoi îl între*ăcare era glasul lui @ C1ontralto...D şi începu să +or-B B+

Page 202: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 202/346

*casca despre altce+a. înainte de a se duce la *iserică, i se dădu partitura luispre a se pregăti E nici nu-şt aruncă oc(ii pe ea. &ceastă lăudăroşenie îl

Page 203: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 203/346

surprinse pe 4e aître. C&i să +e<i, îmi şopti el la urec(e, că nu cunoaşte nicio notă mu<icală.Z C3are mă tem că aşa eZ, i-am răspuns. îi urmai, foarteneliniştit. 1înd s-a început, inima îmi *atea cu putere în piept, căci mă uitamnumai la el.

în curînd a+ui de ce să mă liniştesc. %l cîntă două recitati+e cu toată

măsura şi cu toată priceperea ce se poate înc(ipui, *a, ce+a mai mult, cu o+oce foarte frumoasă. 0-am a+ut niciodată o surpri<ă mai plăcută. 7upăsluj*ă, domnul 'enture primi laude neprecupeţite din partea canonicilor şi amu<icienilor, cărora el le răspunse pe un ton glumeţ, însă cu multă graţie.7omnul 4e aître îl îm*răţişa din toată inimaE făcui 4a felE el +ă<u că eram

îneîntat, şi asta păru să-x facă plăcere.$e +a spune, sînt încredinţat, că după ce m-am aprins de admiraţie pentru

domnul L;cle, care, la urma urmelor, nu era decît un ţărănoi, puteam să măaprind şi pentru domnul 'enture, care a+ea educaţie, talente, spirit,experienţă în societate şi care putea trece drept un simpatic desfrînat. %ratocmai ceea ce mi se întîmplă şi ceea ce i s-ar întîmplat, cred, oricărui tînăr

în locul meu, cu atît mai uşor cu cit ar a+ea mai mult simţ spre a +edea unmerit şi mai mult gust spre a şi-l apropia j căci 'enture a+ea destule merite,fără discuţie, şi a+ea mai ales unul, îndeo*şte rar la +îrsta lui, acela de a nuse gră*i de loc să arate ce ştie. % ade+ărat că se lăuda cu multe lucruri decare (a*ar n-a+ea K dar despre cele pe care le cunoştea, şi care nu eraupuţine, nu spunea nimic B aştepta prilejul ca sa le dea la i+eala, şi atunci ofăcea fără să se gră*ească, ceea ce producea cel maiB Hmare efect. 1um se oprea după ecare lucru, 8ără a stărui asupra restului, numai ştiai cînd el +a arătat totul. Flumeţ, <glo*iu, nesecat, seducător încon+ersaţie, <îm*ind totdeauna şi niciodată rî<înd, spunea pe tonul cel mai

elegant lucrurile cele mai grosolane, şi-i mergea. înseşi femeile cele maimodeste se mirau de cîte puteau să îndure din partea lui. i c(iar dacăsimţeau că ar tre*ui să se supere, nu a+eau tăria să o facă. 4ui nii-i tre*uiaude cit fete decă<ute, şi nu cred că a fost făcut pentru a+enturi galante, darera făcut să producă o mare +eselie în lumea celor care le a+eau. %ra greu depresupus că, în<estrat cu at;tea însuşiri alese, într-o ţară unde oamenii le

înţeleg şi le preţuiesc, să rămas multă +reme mărginit la sfera mu<icienilor.&tenţia mea pentru domnul 'enture, mai îndreptăţită prin cau<a ei, a fost

totodată mai puţin i<*itoare prin efecte, deşi mai +ie şi mai trainică dec;taceea pe care o simţisem pentru domnul L;cle. îmi plăcea să-l +ăd, să-lascult tot ceea ce făcea mi se părea încîntător E în tot ceea ce spunea+edeam nişte sentinţe E dar admiraţia mea nu mergea pînă la a nu ma maiputea despărţi de el. &+eam în preajma mea un *un apărător împotri+a unuiastfel de exces. 7e altfel, găsind maximele sale foarte *une pentru el, îmidădeam seama că ele nu erau potri+ite pentru mine ş eu r;+neam alt soi dedesfătare, la care el nici nu se gîndea şi despre care nu îndră<neam să-i+or*esc, deoarece ar rîs de mine. 3otuşi, aş +roit să îm*in prietenia faţăde el cu aceea care mă domina. -am +or*it cu însu=eţire despre d;nsul lui

aman K 4e aître îi +or*i şi el, lăudîndu- . aman consimţi să-i e adus. 7ar

Page 204: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 204/346

între+ederea nu dădu re<ultat @ el o găsea preţioasă E ea îl socotea li*ertin Kşi, îngrijo- rîndu-se pentru mine de o cunoştinţă atît de nesană-B Wtoasă, nu numai că mă opri de a-B mai aduce în casă, dar îmi descrise cuatîta putere primejdiile ce mă păşteau din partea acestui tînăr, încît de+enii

ce+a mai atent, ca să nu cad în ele, şi, din fericire pentru purtările şi minteamea, furăm în curînd despărţiţi.7omnul 4e aître a+ea gusturile artei lui@ îi plăcea +inul. 4a masă era insă

cumpătat, dar cînd lucra în ca*inetul său, tre*uia să *ea. $lujnica lui ştiaasta atît de *ine, că, îndată ce-şi pregătea (îrtia pentru a compune sau seaşe<a la +ioloncel, ulcica şi pa(arul îşi şi făceau apariţia, iar ulcica eraumplută de cîte+a ori la rînd. 8ără să e +reodată cu ade+ărat *eat, aproapetotdeauna du(nea a +in E şi era păcat, intr-ade+ăr, căci era un om prinesenţă *un şi atît de +ioi, că aman nu-B scotea din pisoiul. 7in nefericire, îşiiu*ea talentul său, lucra mult şi *ea la fel. &sta îi înrîuri sănătatea şi pînă laurmă rea @ de+enea cîteodată ursu< şi uşor de scos din ră*dări. 0e- fîind în

stare de grosolănii, ne ind în stare să greşească faţă de cine+a, n-a spusniciodată +reo +or*ă urată, nici măcar +reunuia din copiii din cor k dar nici nu îngăduia să i se greşească, şi asta era drept. 5artea proastă era că, nea+îndun spirit prea isteţ, nu deose*ea tonurile şi caracterele, şi-i sărea adeseaţandăra din nimic.

'ec(ea adunare epar(ială a Fene+ei, din oare altădată atîţia prinţi şiar(ierei se socoteau onoraţi să facă parte, îşi pierduse în surg(iun fosta eistrălucire, dar îşi păstrase mîndria. $pre a putea primit în sînul ei, tre*uiasă i gentilom sau doctor de la $or- *ona, căci dacă există un orgoliu cepoate iertat, după cel pe care-B aduce meritul personal, este acela pe careţi-B dă o*îrşia. 7e altminteri, toţi preoţii oare au laici în garanţia lor morală îi

tratea<ă de regulă de sus. &stfel îl tratau adesea canonicii pe *ietul 4eaître. 1antorul mai ales, pe nume domnul a*ate deB V'idonne, care, altfel, era un om curtenitor, dar prea plin de no*leţea lui, nua+ea totdeauna faţă de el atenţiile pe care le meritau talentele sale E iarcelălalt nu îndura cu uşurinţă această dispreţuire. n anul acela ei a+ură, însăptămîna mare, o ciocnire mai aprinsă ca dc o*icei, în cursul unei agapetradiţionale pe care episcopul o dădea canonicilor şi unde 4e aître eratotdeauna poftit. 1antorul îi aduse atunci o în+inuire nedreaptă şi-i spusecîte+a +or*e grele pe care acesta nu le putu mistui E el luă numaidecît (o-tărîrea dc a pleca de acolo, în noaptea următoare, şi nimic nu-B putu face să-şi calce pe inimă, cu toate ca doamna de Uarens, la care se duse să-şi iarămas *un, nu cruţă nimic spre a-B potoli. 4e aître nu putu renunţa laplăcerea de a se ră<*una pe tiranii lui, lăsîndu-i *altă de săr*ătorile 5aştelui,cînd ei a+eau cea mai mare ne+oie de el. 7ar ceea ce-B punea în încurcăturăerau uneltele lui mu<icale, pe care +roia să le ia cu sine, ceea ce nu eratocmai uşor E acestea ocupau o ladă destul de mare şi foarte grea, ce nuputea purtată su* *raţ.

aman făcu ceea ce aş făcut şi eu, şi ceea ce aş face şi acum în locul ei.

Page 205: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 205/346

7upă ce încercase în <adar să-l oprească, +ă<îndu-B (otăr;t să plece cu oricepreţ, ea se oferi să-l ajute, atît cît îi stătea în puteri, îndră<nesc să spun căera datoare să-l ajute, 4e aître consacrîndu-se, ca să <ic aşa, ser+iciului ei.8ie prin arta lui, e prin îndatoririle sale, el era în întregime la ondinele ei, şitragerea dc inimă cu care le urma dădea *ună+oinţei sale şi mai multă

greutate. %a nu făcea decît să întoarcă unui prieten, în- tr-un prilej dc marene+oie, ceea ce el făcuse pentru dîusa pe îndelete timp dc patru sau cincianiE dar doamna de Uarens a+ea un su=et care, spre a îndeplini asemeneadatorii, nu se putea gîndi că o face din o*ligaţie. ă c(emă, îmi porunci să-lurme< peB K

Page 206: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 206/346

domnul 4e aître măcar pînă la 4Ron şi să rămîn lingă el atîta +reme cit +aa+ea tre*uinţă de mine. ai t;r<iu, mi-a mărturisit că dorinţa de a mă

Page 207: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 207/346

îndepărta de 'enture contri*uise la această (otăr;re. $e sfătui apoi cuFlaude &net, ser+itorul ei credincios, în pri+inţa transportului lă<ii. &cesta fude părere că, în loc să luăm din &nnecR un animal de po+ară, din pricinacăruia am putea urmăriţi cu uşurinţă, ar tre*ui să cărăm lada pe *raţe, întimpul nopţii, pînă la o anumită depărtare şi apoi să înc(iriem un măgăruş

într-un sat spre a o duce pînă la $eRssel, unde, a=îndu-ne pe păm;ntul8ranţei, n-a+eam să ne mai temem de nimic. $fatul lui fu urmat întocmai Wplecarăm în aceeaşi seară, la ceasurile şapte, iar a- man, su* moti+ că-miplăteşte c(eltuielile de drum, um=ă mica pungă a pisoiului ou un adaos carelui îi prinse *ine. Flaude &net, grădinarul şi eu tîrîrăm cum puturăm lada pînăla primul sat, unde am pus-o pe spinarea unui măgăruş, şi în aceeaşi noapteam ajuns la $eRssel.

1red a mai arătat că sînt perioade cînd eu semăn at;t de puţin cu mine însumi, încît aş putea luat drept un alt om, cu o re întru totul opusă. 'oi?da un exemplu. 7omnul "eRdelet, preotul din $eRssel, era canonic de la$aint-5ierre, prin urmare o cunoştinţă a domnului 4e aître şi unul din

oamenii de care el tre*uia să se ferească cel mai mult. 5ărerea mea fu,dimpotri+ă, să ne ducem la el, şi să-i cerem adăpost su* un moti+ oarecare,ca şi cum ne-am a=a acolo cu ştiinţa adunării epar(iale. 4e aître găsi *unăaceastă idee, care dădea ră<*unării sale o notă *atjocoritoare şi (a<lie. 0eduserăm deci eu toată neruşinarea la domnul "eRdelet, care ne primi foarte*ine. 4e aître îi spuse că era în drum spre LelleR, clin însărcinareaepiscopului, unde a+ea să c;nte de săr*ătorile 5aştelui şi că, peste cîte+a<ile, urma sătreacă înapoi E iar eu înşirai, în sprijinul acestei minciuni, o sută altele, atît de

reşti, că domnul "eR- dclet, găsindu-mă *ăiat isteţ, mă pri+i cu drag şi mărăsfaţă în mii de feluri. 8urăm ospătaţi din *elşug, dormirăm foarte *ine.

7omnul "eRdelet nu ştia cum să ne mai intre în +oie, şi ne despărţirăm ca ceimai *uni prieteni din lume, cu făgăduiala că la întoarcere să ne oprim maimult la d;nsul. &*ia aşteptarăm să m singuri, spţe a i<*ucni în (o(ote derîs, şi mărturisesc că ele ml apucă şi acum cînd mă g;ndesc la aceastăispra+ă, căci nu se poate înc(ipui o po<na mai *ine ticluită şi mai minunată.%a ne-ar în+eselit tot restul drumului, dacă domnul 4e aître, care nu

înceta de a *ea şi de a *ate c;mpii, n-ar fost cuprins de doua sau de treiori de un atac ce punea stăpînire pe el şi care semăna foarte mult cuepilepsia. &sta mă aruncă în încurcături care mă sper iară şi din care măg;ndii numaidec;t să ies cum +oi putea.

0e duserăm la .LelleR să facem acolo săr*ătorile 5aştelui, aşa cum îispusesem domnului "eRdelet E şi ou toate că nu eram aşteptaţi de nimeni,furăm primiţi de capelmaistru şi de toată lumea cu multă plăcere. 7omnul 4e

aître era apreciat pentru arta lui, şi o merita. 1apelmaistrul se mîndri cucele mai *une compo<iţii ale lui şi încercă să capete apro*area unui

judecător atît de *un E căci, pe lingă faptul că 4e aître era cunoscător, elera drept, niciodată in+idios şi nici linguşitor. 4e era atît de superior tuturoracestor capelmaiştri pro+inciali, şi o simţeau atît de *ine ei înşişi, îneît îlpri+eau nu atît ca pe un confrate, cît ca pe un şef.

Page 208: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 208/346

7upă ce petrecurăm în mod foarte plăcut patru sau cinci <ile la LelleR,plecarăm mai departe şi ne con- tinuarăm drumul fără alte înt;mplări înafară de cele despre care am +or*it. &junşi la 4Ron, am fost gă<duiţi la (anulC0otre-7ame-de-5itieZ, şi, în aşteptareaB J

BVlă<ii pe care, graţie unei alte minciuni, o îm*arcasem pe "on, prin grija*unului nostru am trion "eRdclet, domnul 4e aître se duse să-şi +adăcunoscuţii, printre alţii pe părintele Faton, cordelier, despre care +a +or*amai tîr<iu, şi pe a*atele 7ortan, conte de 4Ron. i unul şi altul îl primiră *ine Edar tot ei îl trădară, după cum se +a +edea îndată E norocul lui se sfîrşise ladomnul "eRdclet.

7upă două <ile de la sosirea noastră în 4Ron, pe cînd treceam pe ostrăduţă, nu departe de (anul nostru, 4e aître fu apucat de unul dinatacurile *oa- lei lui, şi acesta fu atît de puternic, încît eu fui cuprins de

groa<ă. începui să ţip, strigai după ajutor, spusei numele (anului şi rugai săe dus acolo E apoi, în timp ce lumea se aduna şi se îm*ul<ea în jurul unuiom că<ut în nesimţire şi spumegînd în mijlocul stră<ii, el fu părăsit desingurul prieten pe care ar tre*uit să se *i<uie. 5îndii momentul cîndnimeni nu se gînclea la mine, dădui colţul stră<ii şi mă făcui ne+ă<ut. Fraţiecerului, mi-am înc(eiat şi această a treia spo+edanie dureroasă. 7acă aş maia+ea de făcut multe la fel, tn-aş lăsa păgu*aş de lucrarea pe care am

început-o.7in toate cele ce am spus pînă aici, s-a a=at cîte ce+a prin locurile pe

unde am trăitE dar ceea ce îmi rărnîne să spun în cartea următoare esteaproape în întregime neştiut de nimeni. %ste +or*a de cele mai mari

năstruşnicii ale +ieţii mele, şi e o fericire că ele nu s-au sfîrşit şi mai rău.intea mea, luîndu-se după sunetul unui instrument străin, îşi pierdusediapa<onul @ şi l-a regăsit însă singură E şi atunci am pus capăt ne*uniilormele, sau cel puţin am făcut unele mai potri+ite cu rea mea. &ceastăperioadă a tinereţii mele este aceea despre care am ideca cea mai tul*ure.&proape nimic deose*it nu s-a petrecut atunci pentru inima mea, ca să-mi rămas *ine întipăritB I

în amintire, şi e greu ca în e+ocarea atîtor plecări şi +eniri, a atîtor (oinărelice se ţineau lanţ, să nu fac unele încurcături în pri+inţa timpului sau alocurilor. $criu numai din memorie, fără însemnări, fără materiale care ămă ajute. #nele întîmplări din +iaţa mea. îmi sînt atît de proaspete în minte,de parcă a*ia s-ar petrecutE dar sînt şi lipsuri sau goluri pe care nu le potumple decît prin po+estiri la fel de înc;lcite ca şi amintirea ce mi-a rămasdespre ele.? &m putut deci să fac uneori greşeli, şi aş mai putea încă să fac înpri+inţa lucrurilor mărunte, pînă la +remea cînd am despre mine date mai)precise W însă cînd e +or*a de persoana mea, sînt încredinţat că nu mă a*atde la ade+ăr, aşa cum 'oi încerca sa fac totdeauna @ asupra acestui lucru nupoate îndoială.

Page 209: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 209/346

7e îndată ce l-am părăsit pe domnul 4e aître, (otărîrea mea fu luată şipornii spre &nnecR. 1au<a şi misterul plecării noastre îmi stîrniră o mare grijăpentru siguranţa refugiului nostru E iar această grijă, stăpînindu-mă în

întregime, mă făcuse să uit cîte+a <ile de ceea ce mă c(ema înapoiE dar dupăce mă mai liniştii cu pri+ire la călătorie, simţăm;ntul dominant îşi reluă locul.

0imic nu mă măgulea, nimic nu mă ispitea, n-a+eam nici o altă dorinţă decîtsă mă reîntorc lîngă aman. 7uioşia şi puterea dragostei ce i-o purtam îmismulseseră din inimă orice planuri imaginare, orice ne*unii ale am*iţiei. 0umai +edeam altă fericire decît aceea de a trăi lîngă ea, nu făceam nici un pasfără să simt ca mă depărtam de această fericire. ă întorsei deci la ea de

îndată ce îmi fu eu putinţă. 7rumul înapoi îl făcui atît de iute şi spiritul îmiera atît de împrăştiat, că, deşi îmi amintesc cu plăcere despre toate celelaltecălătorii ale mele, despre aceasta nu am nici cea mai sla*ă amintire E nu-miaduc aminte de nimic, decît de plecarea din 4Ron şi sosirea la &nnecR. % denecre<ut cumB N

BVaceastă ultimă perioadă n-a lăsat nici o urmă în memoria mea ! 4a sosire, n-am mai găsit-o pe doamna de Uarens acasă j plecase la 5aris.

0-am a=at niciodată taina acestei călătorii. %a mi-ar spus-o, sînt pedeplin con+ins, dacă i-aş cerat-o K dar nici un om n-a fost mai puţin curiosdecît mine să cunoască tainele prietenilor lui @ inima-mi, aplecată numaiasupra pre<entului, se umple numai de el, trăieşte numai în el, şi, în afară deplăcerile din trecut, care formea<ă de aici înainte singurele mele desfătări, nurămîne nici un colţişor gol pentru ceea ce nu mai este. 3ot ceea ce am cre<utcă între<ăresc în puţinul pe care ea mi l-a destăinuit este că, în re+oluţiaiscată la 3or!no prin a*dicarea regelui $ardiniei, se temea să nu e dată

uitării, şi ec +roit să caute, prin intrigile domnului d9&u*onne, acelaşi sprijinla curtea 8ranţei, pe care mi-a spus adesea că ar preferat-o, deoarecemulţimea marilor tre*uri de acolo făcea să nu mai e supra+eg(eată atît deneplăcut. 7acă este aşa, e surprin<ător că la întoarcere nu era pri+ită cu oc(imai răi şi că s-a *ucurat totdeauna de su*sidiul ei, fără nici o întrerupere.

ulţi oameni au cre<ut că fusese însărcinată cu +reo misiune secretă, e dinpartea episcopului, care a+ea atunci legături cu curtea 8ranţei, unde a tre*uitsă se ducă mai apoi el însuşi, e din partea cui+a şi mai puternic, care aputut să-i asigure o întoarcere mulţumitoare. 7acă aşa s-au petrecutlucrurile, ceea ce este sigur e că am*asadoarea a fost *ine aleasă, şi că,tînără şi frumoasă încă, ea a+ea însuşirile necesare spre a duce la *un sfîrşit.o negociere.BJX1artea a patra)B J W X6 B J W B

&m ajuns şi n-am găsit-o. 'a înc(ipuiţi surprinderea şi durerea mea ! &*iaatunci remuşcarea de a-l părăsit at;t de laş pe domnul 4e axtre începu săE mă încolţească E ea fu şi mai aprigă cînd am a=at despre nenorocirea ce i semtîmpîase. 4ada lui do j mu<ică, în care se găsea întreaga sa a+ere, acea

Page 210: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 210/346

preţioasă iadă, cărată cu atîta timidă, fusese con scată la sosirea în 4Ron decătre contele 7ortan, căruia epar(ia îi scrisese ca să-l înştiinţe<e de ?aceastărăpire pe ascuns. în <adar 4e a^re îşi ceru înapoi a+utul, pîinea iui de toate<ilele, munca lui de o +iaţă întreagă. 5roprietatea acestei lă<i putea cel multsă a supusă judecăţii E nici +or*ă de aşa ce+a. 1(estiunea s-a (otărît pe loc

după legea celui mai tare, şi *ietul 4e aître îşi pierdu astfel roadeletalentelor sale, oslrdia tinereţii şi agoniseala lui pentru <ilele *ătr;neţii. ?B

0u mai lipsea nimic pentru ca lo+itura pe care am T primit-o să e<dro*itoare. 7ar eram la +îrsta cînd marile dureri au mai puţină putere, şi mă

înarmai repede cu tot felul de consolări. $peram să capăt în ctirînd +eşti de ladoamna de Uarens, cu toate că nu-i cunoşteam adresa, iar ea nu ştia că mă

întorsesem E cît despre de<ertarea mea, stînd şi judecind,BJBn-o găseam c(iar atît de condamna*ilă. 0u-i fusesem de nici un folosdomnului 4e aître în fuga lui, făcusem tot ceea ce atîrna de mine. 7acă aş

rămas cu el în 8ranţa, nu l-aş +indecat de *oala lui, nu î-aş sal+at lada, n-aş făcut decît să-i îndoiesc c(eltuielile, fără să-i pot *un la ce+a. 4atăcum +edeam eu lucrurile atunciE astă<i le +ăd altfel. O faptă urîtă ne c(inuienu atunci cînd o să+îrşim,? ci mult mai tîr<iu, atunci cînd ne amintim de eaEcăci amintirea unei astfel ele fapte nu se şterge niciodată.

$ingurul lucru pc care- a+eam de făcut ca să a=u ce+a despre arnan erasă aşteptE căci unde era să mă duc s-o caut la 5aris, şi cu ce *ani să plătesccălătoria \ 1el mai *un loc spre a şti, mai curînd sau mai tîr<iu, unde segăsea ea, era &nnecR. &m rămas deci aici. &m făcut însă unele greşeli. 0u m-am dus să-l +ăd pe episcop, care mă ocrotise şi putea încă să mă maiocrotească. 7ar acum n-o mai a+eam pe stăpîna mea în preajma lui, şi mă

temeam de mustrările sale în legătură cu fuga noastră. 0n m-am dus nici laseminar, dat ind că domnul Fros nu mai era acolo. 0-am +ă<ut pe nimenidintre cunoştinţele mele E aş +roit totuşi să mă duc s-o +ăd pe doamnaintendentă, dar nu îndră<neam. &m făcut în sc(im* ce+a mai rău E m-am

întîlnit cu domnul 'enture, la care, cu toată în=ăcărarea mea de mai înainte,nu mă mai g;ndisem de cînd plecasem. 4-am găsit în plină strălucire şirăsfăţat de întregul &nnecR E femeile se clădeau în +înt după el. &cest successfîrşi prin a-mi suci minţile. 0u mai ştiam de nimic altce+a decît de domnul'enture, el mă făcu aproape s-o uit pe doamna de Uarcns. $pre a-mi însuşicît mai în +oie lecţiile lui, i-arn propus să împartă cu mine locuinţa sa E el aconsimţit. $tătea la un ci<mar, ]personaj glumeţ şi carag(ios, care nu-ispunea ne- +estii, în lim*a lui mucalită, decît putoare, +or*ă peBJHcare ea şi-o merita în mare parte. &+ea cu ea dese încăierări, pe care 'enturecăuta să le prelungească, deşi părea că +roia să facă contrariul. 4e arunca,pe un ton rece, cu accentul lui pro+ansal, cu+inte ce-i întăr;tau şi mai multEerau nişte scene, că te prăpădeai de rîs. 7imineţile treceau astfel cucioro+ăieli iscate din senin E la ceasurile două sau trei îm*ucam ce+a E'enture pleca apoi în +i<itele lui, unde cina, iar eu mă duceam să mă plim*

Page 211: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 211/346

singur, meclitînd asupra marii lui fale, admirînd, rî+nind rarele lui însuşiri şi*lestem;nd steaua mea posomorită care nu mă călău<ea către o asemenea+iaţă fericită. &(, cît de rău mă cunoşteam ! 'iaţa mea ar fost de o sută deori mai frumoasă, dacă aş fost mai puţin nerod şi dacă aş ştiut mai *inesă trag foloase din ea.

7oamna de Uarens nu-B luase cu ea decît pe &netj pe erceret,camerista sa, despre care am mai +or*it, o lăsase acasă. &m găsit-o instalată în apartamentul ei. 7omnişoara erceret era o fată puţin mai în +îrstă decîtmine, nu frumoasă, dar destul de drăguţă E o fri*urg(e<ă B fără pretenţii şicăreia nu i- ani găsit alt cusur decît că era uneori cam nesupusă faţă destăpîna ei. ă duceam s-o +ăd destul de des. %ra una din +ec(ile melecunoştinţe şi înt;lnirea cu ea îmi amintea de o altă fată, ce-mi era mai dragăşi care mă făcea s-o iu*esc şi pe ea. erceret a+ea mai multe prietene, întrealtele o domnişoară Firaud, ge- ne+e<ă, care găsi cu cale să-i placă de mine,pentru cusururile mele. &ceasta o îndemna mereu pe erceret să mă ducă laea ş m-am lăsat dus acolo, indcă ? ţineam mult la erceret şi pentru că

acolo mai erau şi alte fete tinere pe care îmi făcea plăcere să le +ăd. 7espredomnişoara Firaud, care mă cam călca pe ner+i, n-aş mai putea adăuganimic la a+ersiunea peB &dică din oraşul 8ri*ourg )n.t. .BJK

Page 212: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 212/346

care o a+eam pentru ea. 1înd îşi apropia *otul uscat şi negru, mînjit de ta*acspaniol, de faţa mea, numai cu greu mă stăpîneam să nu-B scuip. însă a+eamră*dare, şi, afară de asta, mă simţeam tare *ine în mijlocul tuturor acelorfete, care, e spre a-i intra în +oie domnişoarei Firaud, e pentru mine

însumi, se întreceau în a mă răsfăţa. 7ar eu nu +edeam în toate astea decîtprietenia. &*ia mai tîr<iu mi-am dat seama că nu depindea decît de mine casă merg mai departe E dar n-am facut-o, şi nici nu m-am gîndit la aşa ce+a.

7e altminteri, cnsătoresele, cameristele, +;n<ătoarele din pră+ălii nu mă

Page 213: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 213/346

atrăgeau de oc. ie îmi plăceau domnişoarele. Orice om are <*îrnîielile lui,eu o a+eam pe aceasta, şi asupra acestui punct nu mă potri+esc cu Aoraţiu.

3otuşi, nu +anitatea po<iţiei sau a rangului mă atrage la o persoană, ci uno*ra< mai *ine păstrat, nişte mîini mai frumoase, o găteală mai elegantă, o

înfăţişare delicată şi curată, mai mult gust în felul de a şi de a +or*i, o

roc(ie mai aleasă şi mai *ine făcută, un pantof mai mic, panglici, dantele, unpăr aşe<at cu pricepere, 5referam totdeauna pe cea mai puţin frumoasă, dara+înd mai mult din toate acestea. Făsesc eu însumi această preferinţă foartecarag(ioasă, dar inima mi-o impune fără sa +reau.

%i *ine, asemenea prilejuri mi se ofereau totuşi, şi nu atîrna decît de mineca să mă *ucur de ele. 1it ele mult îmi place să mă opresc din cînd în oîndasupra momentelor fericite din tinereţea mea ! îmi erau a=at de dulci ! ierau atît de scurte, atît de rare, iar eu le gustam cu atîta nepăsare ! &(,

însăşi amintirea lor îmi umple inima de o +oluptate nepri(ănită de care amne+oie spre a )prinde curaj şi a înfrunta neca<urile din anii de mai tîr<iu.

într-o dimineaţă, aurora mi se păru atît de frumoasă, încît mă îm*răcairepede şi mă dusei în gra*ă pe c;mp să +ăd răsăritul soarelui. &m sor*itaceastă plăcere în tot farmecul ei. %ra în săptăm;na de după 3ăierea capului$f;ntului oan. 5ăm;ntul, în cel mai *ogat +eşm;nt al său, era acoperit deiar*ă şi de =oriE pri+ig(etorile se a=au în perioada cînd îşi înc(eiau +iersul lorşi păreau că +or să c;nte şi mai cu foc E toate păsărelele, luîndu-şi laolaltărămas *un de la primă+ară, salutau apariţia unei frumoase <ile de +ară, unadin acele minunate <ile ce nu se mai înt;lnesc la +;rsta mea şi care n-au fostniciodată +ă<ute prin mo*orîtele locuri unde mă a=u acum. B

ă depărtasem pe nesimţite de oraş, căldura creştea şi mă plim*am pesu* um*ra copacilor, pe o +;lcea, de-a lungul unui rîuşor. &u<ii în urma mea

tropote de cai şi nişte glasuri de fete ce păreau neliniştite, dar fără să rida,totuşi, cu mai puţină poftă, întorc capul, mă aud c(emat pe nume, măapropii, dau de două tinere persoane pe care le cunoşteam, domnişoara deFrabenried şi domnişoara FalleR, care, ne ind prea *une călăreţe, nu ştiaucum să-şi îndemne caii să treacă rîul. 7omnişoara de Fraben- ,ried era otînără *erne<ă foarte drăguţă, care, ind gonită din patria ei din pricina unor<*urdălnicii ale +îrstei sale, urmase exemplul doamnei de Uarens, a care o+ă<usem de cîte+a ori E dar, nea+înd un su*sidiu ca ea, fusese prea fericităsă se împrietenească cu domnişoara FalleR, oare, simpati<;nd-o, îi cerusemamei sale îngăduinţa de a i-o da ca însoţitoare pînă cînd îi +or putea găsiun rost oarecare. 7omnişoara FalleR, cu un an mai mică decît ea, era şi maifrumoasă E a+ea un nu ştiu ce mai delicat, mai gingaş E era în acelaşi timpmignonă şi *ine de<+oltată, ceea

! 4a Uootton, în $trabords(ire )nota lui .- . "ousseau .BJK

Page 214: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 214/346

ce repre<intă pentru o fată momentul cel mai *ine- cu+întat. &mîndouăţineau mult una 4a alta, caracterele lor *une nu puteau clocit să întreţină

Page 215: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 215/346

mult timp această prietenie, clacă nu apărea +reun iu*it oare să le de<*ine. îmi spuseră că se duceau la 3oune, un +ec(i castel aparţinînd doamneiFalleR, şi mă rugară să le ajut să-şi mine caii peste rîu, ele singure nepu-tînd-o face. %u +rui să dau *ice cailor, dar ele se temură să nu mă lo+eascăsau sa mă muşte. &m recurs atunci la alt mijloc. &m apucat calul

domnişoarei FalleR de frîu, apoi, trăgîndu-B după mine, am trecut rrul prinapa ce-mi ajungea pînă la genunc(i, iar celălalt cal m-a urmat fără să se mai împotri+ească. 7upă asta, +rui să le salut pe cele două domnişoare şi să măretrag ca un nătă=eţE dar ele îşi spuseră ce+a încet, apoi domnişoara deFrabenried mi se adresă, <icEnd @ C0u, nu E nu ne scapi aşa de uşor. 3e-aiudat din pricina noastră, şi a+em datoria să ne îngrijim să te usuci, tre*uie să+ii cu noiE te luăm pri<onier.D nima începu să-imi *ata tare E mă uitai spredomnişoara FalleR E C7a, da, pri<onier de ră<*oi, adăugă ea, rî<înd de mutramea speriată E urcă-te pe cal, la spatele ei E +rem să dăm socoteală despredumneataD. C7ar, domnişoară, n-am cinstea de a o cunoaşte pe doamna,mama dumnea+oastră E ce +a spune cînd mă +a +edea sosind \Z C ama ei,

reluă domnişoara de Frabenried, nu e la 3oune, sîntcm singure E ne întoarcem di seară, şi +ei re+eni o dată cu noi.D%fectul electricităţii nu este mai rapid decît aceia ps care aceste cu+inte îl

făcură asupra mea. &run- cîndu-mă pe calul domnişoarei de Frabenried,tremuram de *ucurie, iar cînd a tre*uit să o cuprind în *raţe ca să mă ţin,inima îmi *atea atît de tare, incit ea o simţi @ îmi spuse că şi a ei *atea la fel,de frică să nu cadă E în po<iţia în care mă a=am, era aproape cm îndemn dinpartea ei să pun mina şi să +eri c j.f dar n-am îndră<nit s-o fac, şi în tot timpul drumului cele două *raţe ale mele

o încercuiau ca o centură, foarte strîns, e ade+ărat, dar fără să se mişte de îalocul lor. Orice femeie care +a citi acestea m-ar pal- mui, de *ună seamă, şiar a+ea dreptate să o facă.

'eselia acestei călătorii şi lim*uţia celor două fete mi-o aţîţară în aşamăsură pe a mea, că, pînă seara, şi at;ta +reme cît am fost împreună, nu ne-au tăcut gurile nici o clipă. %le făcură să mă simt atît de?la largul meu, că*u<ele îmi +or*eau la fel de mult ca şi oc(ii, cu toate ca ele nu spuneauaceleaşi lucruri. 0umai în unele momente doar, cînd răm;neam singur cuuna sau cu alta, con+or*irea se poticnea puţin, insă cum cea plecată se

întorcea repede, nu ne laşa timp să în+ingem aceasta sting(ereală.&junşi la 3oune, şi după ce mă uscai *ine, luarăm dejunul. 5e urmă a

tre*uit să trecem la importanta trea*ă a pregătirii mesei de la amia<ă. 1eledouă domnişoare, în timp ce *ucătăreau, sărutau din cînd în cînd copiii îngrijitoarei, iar *ietul de mine, rîndaş, pri+eam aceasta spumegînd în sineamea. 8useseră trimise merinde de la oraş, astfel că a+eau cu ce să

întocmească o masă foarte *ună, mai ales în dulciuri k dar, din păcate, lipsea+inul. &ceastă lipsă nu era surprin<ătoare pentru nişte fete neo*işnuite cu*ăutura, dar eu mă declarai nemulţumit, deoarece mă *i<uisem oarecum peacest ajutor spre a prinde curaj. $e arătară şi ele nemulţumite, poate din

Page 216: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 216/346

acelaşi moti+, însă n-aş prea crede. 'eselia lor +ie şi fermecătoare erainocenţa însăşiE şi apoi, ce-ar făcut cu mine, între ele două \ 3r;ntiserădupă +in peste tot prin împrejurimiE nu se găsi însă nicăieri, într-atît decumpătaţi şi de săraci erau ţăranii din acel canton. 1um ţinură să-mido+edească mî(nirea lor, le-am spus să nu se întriste<e din at;ta lucru, şi că

nu a+eauBJJne+oie de +in ca să mă +răjească. & fost singura galanterie pe care le-amspus-o în <iua aceeaE dar cred că ştrengăriţele +edeau prea *ine că aceastăgalanterie era un ade+ăr.

&m mîncat în *ucătăria îngrijitoarei, cele două prietene aşe<ate pe la+iţeledintr-o parte şi alta a mesei, iar oaspetele lor între ele, pe un scăunel cu treipicioare. 1e masă ! Fe amintire plină de farmec ! 1um ai putea oare, gustîndfără multă osteneală plăceri atît de ne+ino+ate şi de reale, să te mai g;ndeştila altele \ 0icic;nd un ospăţ din micile oase ale 5arisului nu s-au asemuit cudejunul acesta, nu spun numai în pri+inţa *ucuriei, a dulcii +oioşii, dar şi în

pri+inţa plăcerilor simţurilor.7upă ce-am terminat cu mîncarea, făcurăm o pau<ă. în loc să înc(eiemmasa cu cafeaua ce răm;nea s-o mai sor*im, o păstrarăm pe aceasta pentruprăjiturile aduse de ele E şi spre a ne aţîţa pofta, ne duserăm în li+adă săcompletăm desertul cu cireşe coapte. -am urcat intr-un pom şi le aruncamde sus ciorc(ini de cireşe, ai căror sîm*uri ele îi a<+;rleau în mine printreramuri. O dată, domnişoara FalleR, întin<înd şorţul şi lăsîndu-şi capul pespate, stătea aşa de *ine, iar eu oc(ii atît de exact, incit lăsai să-i cadă unciorc(ine drept în sin E să te ţii rîsete. îmi spuneam în sinea mea @ C7e ce*u<ele mele nu sînt nişte cireşe ! 1u cită plăcere li le-aş arunca astfel !>

hiua trecu în felul acesta, <*enguindu-ne în toată li*ertatea, dar şi în cea

mai mare cuminţenie. 0ici un cu+înt în doi peri, nici o glumă nelalocul eiE iaraceastă cuminţenie nu căutam să ne-o impunem, ea +enea de la sine,a+eam cu toţii tonul pe care ni-B dădeau inimile noastre. 5e scurt, modestiamea, alţii +or spune prostia mea, fu de aşa natură, că cea mai mare li*ertatece-mi scăpă fu să sărut o singură dată mina domnişoarei FalleR. % drept că

împrejurareaBJIne îrn*ia spre acest uşor fa+or. %ram singuri, eu respiram greu, ea îşi ţineaoc(ii în jos. Fura-mi, în loc să rostească ce+a, gas\ de cu+iinţă să se lipeascăde mina ei, pe care ea şi-o retrase încet, după ce fu sărutată, în timp ce măpri+ea cu o expresie ce nu era de loc supărată. 0u ştiu ce-a.ş putut să-ispun, dar prietena ei intră tocmai atunci, şi aceasta mi se păru tare urnă înacel moment.

n ne, ele îşi aduseră aminte că nu tre*uia îă aşteptăm noaptea spre a nereîntoarce în oraş. 0u ne mai rămînea decît timpul necesar pentru _a ajungepe lumină şi ne gră*irăm sa plecăm, împătţindu-ne în acelaşi fel ca la +enire.7acă aş a+ut mai multă îndră<neală, aş sc(im*at ordinea, deoarecepri+irea domnişoarei FalleR îmi răscolise inima, dar n-am îndră<nit să-i spunnimic, iar ea nu putea să dea tonul. 5e drum, ne spuneam că <iua se sf;rşise,

Page 217: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 217/346

din păcate, dar, în loc să ne plîngem că fusese prea scurtă, găsirăm căa+usesem secretul de a o face lungă prin toate distracţiile de care ştiusem săo umplem.

4e părăsii aproape în acelaşi loc de unde mă luaseră ele. 1u c;tă părerede rău ne-am despărţit ! Fu cită plăcere am proiectat să ne re+edem !

7ouăspre<ece ore petrecute împreună făceau pentru noi cit +eacuri defamiliaritate. 7ulcea amintire a acelei <ile nu le costa nimic pe aceste fetedrăgălaşe E gingaşa legătură ce se crease între noi trei presupunea plăcerimai +ii, ce n-ar .putut-o face să dăinuiască @ noi ne iu*eam fără ascun<işurişi fără fapte ruşinoase, şi +roiam să ne iu*im astfel totdeauna. 0e+ino+ăţia?cuminţeniei are +oluptatea ei, care preţuieşte mai mult decît cealaltă,

indcă e neîntreruptă şi indcă ţine mereu. în ce mă pri+eşte, ştiu căamintirea unei <ile atît de frumoase mă mişcă mai mult, mă farmecă maitare, îmi stră*ate mai ades inima decîtBJNaceea a oricăror alte *ucurii pe care le-am cunoscut în +iaţa mea. 0u ştiam

prea *ine ce anume +roiam eu de la aceste două încîntătoare fete, dar elemă interesau deopotri+ă am;ndouă. 0u +reau sa spun că, dacă aş foststăp;n pe simţămintele mele, aş făcut o alegere K simţeam totuşi ooarecare preferinţă. &ş fost fericit ca domnişoara de Frabenried să eiu*ita mea E dar, p;nă la urmă, cred că aş +rut-o mai mult ca o con dentă.Oricum ar , la despărţire mi se părea că n-aş mai putea trăi fără una şi fărăcealaltă. 1ine mi-ar putut spune că nu le +oi mai +edea niciodată şi că aicise +or înc(eia efemerele mele +isuri de dragoste \

_Wei ce +or citi aceste r;nduri nu se +or putea opri să nu r;dă dea+enturile mele galante, o*ser+;nd că după multe pregătiri înfrigurate, celemai îndră<neţe sf;rşesc printr-o sărutare de m;nă. O, cititorilor, nu +ă lăsaţi

înşelaţi! $-ar putea ca eu să cunoscut *ucurii mai mari în iu*irile mele cese în c(ei au cu această sărutare de m;nă, dec;t +eţi cunoscut +oi în ale+oastre încep;nd de aici.

'enture, oare se culcase foarte t;r<iu în ajun, se întoarse acum acasăpuţin după ce +enisem eu. 7e data asta, nu-B mai pri+ii cu aceeaşi plăcereca de o*icei, şi mă ferii să-i spun cum îmi petrecusem <iua. 7omnişoareleacelea îmi +or*iseră despre el în termeni puţin măgulitori şi mi se părurănemulţumite de a mă şti în m;ini at;t de rele @ asta îl co*orî în oc(ii mei, şide altfel tot ceea ce îmi a*ătea g;ndul de la ele nu putea să-mi e dec;tfoarte neplăcut. 3otuşi, 'enture mă readuse repede la ale noastre +or*indu-mi despre situaţia mea. %a era prea critică pentru a se putea prelungi. Futoate că c(eltuiam foarte puţin, mica mea agoniseală sf;rşi prin a se slei,rămăsesem fără nici un *an. 8ără +eşti de la aman, nu ştiamBIXce sa mai fac, şî simţeam o cruda str;ngere de inima la gîndul de? a-B +edeape prietenul domnişoarei Fal- leR silit s; cerşească.

'enture îmi spuse că-i +or*ise despre mine domnului judecător supleant,unde +roia să tnă ducă a doua <i, 4a masă E că acesta era un om care mi-arputea de folos prin prietenii lui E şi apoi, a+eam să fac o cunoştinţă

Page 218: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 218/346

preţioasă într-un *ăr*at de spirit şi de litere, de o companie foarte plăcută,care a+ea talente şi le culti+a E pe urmă, trecînd, după o*iceiul lui, de lalucrurile cele mai serioase la cea mai ne+ino+ată fri+olitate, mă duse să +ădun distracti+ cuplat, +enit ds la 5aris, pe o arie dintr-o operă de ouret, ce secînta atunci. &cest cuplet îi plăcuse atît de mult domnului $irnon )era numele

judecătorului supleant , încît +roia să facă un altul, oa răspuns, pe aceeaşiarieE, *a îi spusese lui 'enture să facă şi el unulE iar acestuia ii trăsni prinminte să mă pună să fac şi eu un al treilea, pentru ca, <icea el, cupletele săcurgă a doua <i oa tărgile din "omanul comic *

0oaptea, neputînd dormi, am făcut cum tn-am priceput cupletul meu. 1aprime +ersuri pe care le încropeam, erau accepta*ile, mai *une c(iar, sau înorice ca< întocmite cu mai mult gust decît s-ar ]înt;mplat cu o <i mai

înainte, su*iectul in+îrtindu-se în jurul unei situaţii pline dc gingăşie, la careinima mea era întru totul, predispusă. 7imineaţa, îi arătai cupletul lui'enture, oare, găsindu-B drăguţ, îl *ăgă în *u<unar, fără să-mi spună dacă îlfăcuse şi el pe Tal său. 0e duserăm să luăm masa la domnul $imon, care ne

primi *ine. 1on+ersaţia era plăcută @ nici nu putea să e altfel între doioameni de spirit, cărora lecturile le fuseseră de folos. 1it despre mine, cu îmiB

B "oman satiric de 5. $carron, apărut în B KB )n.t. .BIB

Page 219: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 219/346

luasem rolul meu@ ascultam şi tăceam. 0-au adus +or*a despre cuplete niciunul, nici celălalt E n-am adus-o nici eu, şi niciodată, pre cit ştiu, n-a fost

Page 220: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 220/346

+or*a despre al meu.7omnul $imon păru mulţumit de înfăţişarea mea@ este aproape tot ceea

ce +ă<use la mine în aceasta între+edere. ă mai +ă<use de c;te+a ori ladoamna de Uarens, fără să-mi dea însă +reo atenţie deose*ită. &şa că potdata cu această masă cunoştinţa lui, care nu-mi fu de nici un ajutor în scopul

pentru care fusesem dus să i-o fac, dar din care am tras mai pe urmă altefoloase ce ml îndeamnă să-mi amintesc de el cir plăcere.vş să+;rşi o greşeală să nu +or*esc despre înfăţişarea lui, care, în

calitatea sa de magistrat şi cu spiritul de care se fălea, n-ar putea imaginată dacă n-aş <ugră+i-o în c;te+a cu+inte. 7omnul ajutor de judecător$imon ou era, de *ună seamă, un om înalt. 5icioarele lui drepte, su*ţiri şic(iar destul de lungi l-ar arătat mai mare, clacă ar fost +erticale E dar elestăteau pie<iş, ca? acelea ale unui compas desc(is mult. 3rupul iui era nunumai .scurt, dar îşi sla* şi, oricum, de o micime de necre<ut. 3re*uie căsemăna cu o lăcustă c;nd era gol. 1apul lui, de mărime o*işnuită, cu o faţă*ine croită, cu un aer no*il, cu oc(i destui de frumoşi, părea un cap fals pe

care cine+a l-ar în pt în +îrful unei *uturugi. 5utea foarte *ine să nu facănici o c(eltuială cu îm*răcămintea, căci marea lui perucă îl acoperea singurădin creştet pini în călcîie.

&+ea doua glasuri deose*ite între ele, care se amestecau fără încetare încon+ersaţie, cu un contrast foarte (a<liu la început, dar pe urmă foarteneplăcut. #nul era adine şi răsunătorE acesta era, dacă pot să spun aşa,glasul capului său. 1elălalt, limpede, ascuţit şî pătrun<ător, era glasultrupului său. 1înd era înBIHtoane *une, de +or*ea cu măsură, cle-şi cruţa răsu=area, putea să +or*eascănumai cu glasul cel grosE dar, de îndată ce se aprindea puţin şi un accent mai

+iu punea stăpînire pe el, acest accent de+enea ca scrîş- netul unei c(ei şitre*uia să facă sforţările cele mai mari ca să-şi recapete cealaltă +ocegroasă.

1u gura pe care am descri-o, şi care nu e de $oc exagerată, domnul$imon era politicos, iscusit, împletitor de +or*e dulci, şi ducea pînă lacoc(etărie grija înfăţişării lui. 7eoarece căuta să-şi ascundă mete(nele, el îşiţinea cu precădere audienţele de dimineaţă în patE căci, +ă<înd pe pernă uncap atît de frumos, nimeni nu-şi înc(ipuia că acesta era totul. 7e aici senăşteau uneori scene de care sînt sigur că întregul &nnecR îşi aminteşte încăşi astă<i. într-o dimineaţă, pe cînd îşi aştepta pe pat, sau mai *ine <is în pat,

împricinaţii, într-o frumoasă scu e de noapte foarte elegantă şi foarte al*ă, împodo*ită cu două mari funde din panglici de culoarea tranda rului, sosi unţăran, care *ătu la uşă. $er+itoarea era plecată. 7omnul ajutor de judecător,au<ind ciocănituriie repetîn- du-se, strigi @ ntrăE şi această +or*ă, rostităpuţin mai tare, porni din glasul lui su*ţire. Omul intră, şi căută sa selămurească de unde +ine acea +oce de femeie, dar +ă<înd în pat o scu e şipanglicile legate în funde, dădu să iasă repede, cerîndu-i CdoamneiD iertărilesale. 7omnul $imon se supără, şi strigă după el cu un glas şi mai ascuţit.

ăranul, încredinţat că nu-B înşală au<ul, şi socotindu-se luat în *atjocură, îi

Page 221: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 221/346

trînti o înjurătură, spunîndu-i că, după cîte se pare, dumneaei nu e decît otîrfă şi că domnul judecător nu. dă pilde *une la el acasă. &jutorul de

judecător, furios, şi nea+înd la îndemînă decît oala de noapte, tocmai sepregătea s-o arunce în capul *ietului om, cînd sosi îngrijitoarea.BK 6 1onfesiuni 6 jjean-jac:ues "ousseau

BIW

Page 222: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 222/346

?&cest om pitic, atît de +ădu+it trupeşte de către natură, fusesedespăgu*it în pri+inţa spiritului @ a+ea o minte în<estrată şi se îngrijise să şi-o

Page 223: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 223/346

îm*ogăţească şi mai mult. 1u toate că era, după cîte se spunea, destul de*un cunoscător al legilor, nu-şi iu*ea meseria. îndrăgise arta literară, şi aicii<*utise. 1ăpătase mai ales acea îndemînare strălucită, acea =oare ce faceplăcută o con+ersaţie, c(iar cu femeile. tia pe dinafară toate +or*ele de du(şi cîte altele E a+ea darul de a le pune în +aloare, po+estind cu interes, cu

mister, ca pe o anecdotă au<ită în ajun, ce+a ce se petrecuse cu şai<eci deani în urmă. $e pricepea în mu<ică şi cînta destul de frumos cu +ocea lui de*ăr*at E în sfîrşit, a+ea multe talente lăuda*ile pentru un magistrat. 'rînd săle măgulească pe doamnele din &nnecR, căutase să e pe gustul lor, iaracestea îl tîrau după ele ca pe un căţeluş. 0ă<uia c(iar să se îndrăgosteascăde +reuna, şi asta le amu<a tare mult. O doamnă d9%pagnR spunea că pentruel cea mai mare fa+oare era să sărute o femeie pe genunc(i.

întruoît cunoştea cărţile *une şi +or*ea *ucuros despre ele, con+ersaţialui era nu numai plăcută, dar şi instructi+ă. ai tîr<iu, cînd am prins gustpentru citit, m-am folosit de cunoştinţa lui şi mă simţeam foarte *ine. ăduceam uneori să-l +ăd, de la F(aro- *erR, unde mă a=am atunci. %l îmi

lăuda, îmi stîrnea <elul şi îmi dădea pentru lecturile mele sfaturi preţioasecare rni-au fost adesea de ajutor. 7in nefericire, în acest trup atît depipernicit, sălăşluia un su=et foarte sensi*il. 1îţi+a ani mai tîr<iu, trecu prinnu ştiu ce încercare nenorocoasă care-B îndureră şi muri din pricina ci. 5ăcatEera de *ună seamă un omuleţ cumsecade, pe care-B luai la început în rîs, darsfîrşcai prin a-B iu*i. 1u toate că +iaţa lui a fost prea puţin legată de a mea,

indcă am primit de la el îndru-BIVmări ce mi-au prins *ine, am socotit de. cu+iinţă să-î consacru, dinrecunoştinţa, o mică amintire.

7e îndată ce găsii o clipă li*eră, alergai în strada ?domnişoarei FalleR,

sperînd să +ăd acolo intrînd sau ieşind pe cine+a, sau măcar desc(i<îndu-se+reo fereastră. 0imic ş nu apăru nici măcar o pisică, şi tot timpul cît am statacolo casa rămase înc(isă, ca şi cum nimeni n-ar locuit în ea. $trada eramică şi pustie, un om era uşor de +ă<ut în lungul ei j din cînd în Ecînd, cîtecine+a trecea, intra sau ieşea prin +ecinătate. %ram foarte sting(erit de

înfăţişarea mea j mi se părea că oricine g(icea pentru ce mă a=am acolo, şiacest gînd mă c(inuia amarnic, deoarece eu am ţinut totdeauna mai multdecît la plăcerile mele, la cinstea şi la liniştea acelora care-mi erau dragi.

n sfîrşit, sătul s-o fac pe îndrăgostitul spaniol, şî riea+înd nici g(itară, amluat (otărîrea de a-i scria domnişoarei de Frabenried. -aş scris cu maimultă tragere de ?inimă prietenei sale, dar nu îndră<neam, şi era mai uşor să

încep cu aceea căreia îi datoram cunoştinţa celeilalte şi cu care eram maifamiliar. în- c(eindu-mi scrisoarea, m-am dus să i-o dau domnişoarei Firaud,aşa cum mă înţelesesem cu cele două fete la despărţirea noastră. %le însele

îmi indicaseră aceasta cale. 7omnişoara Firaud era slujnică cu <iua şi lucrauneori la doamna FalleR, unde a+ea uşa desc(isă. esagera nu mi se părutotuşi prea *ine aleasă, dar mă temeam că, de nu +oi mulţumit de aceasta,n-o să mi se mai dea alta. 5e deasupra, aş cute<a să spun că ea +roia să eaceea căreia să-i fac scrisori. ă simţeam înjosit ca ea să ai*ă cute<anţa de

Page 224: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 224/346

a se crede pentru mine de acelaşi gen ca şi acele domnişoare. n cele dinurmă găsii că e mai *ine să mă folosesc de ea decît de nimic, şi mă pregătiipentru orice risc.BK>BIK.

Page 225: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 225/346

Firaud mă g(ici de la primul cu+înt, ceea ce nu era de loc greu. 1(iardacă o scrisoare ce urma să e dusă unei domnişoare n-ar spus totul de la

Page 226: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 226/346

sine, mutra mea prostească şi fîstîcită m-ar dat singură de gol. $-ar puteacrede că această însărcinare nu-i făcu prea mare plăcere, totuşi o primi şi oduse la îndeplinire cu toată credinţa. & doua <i dimineaţa alergai la ea, undegăsii răspunsul aşteptat. 1um m-am mai gră*it să plec pentru a mă duce să-lcitesc şi să-î sărut cu patimă ! 7espre asta nu mai e ne+oie să +or*esc E dar

ceea ce tre*uie să spun neapărat este atitudinea pe care o lua domnişoaraFiraud şi în care am +ă<ut mai multă delicateţe şi cumpănire decît m-aş aşteptat din partea ei. &+înd destul *un-simţ pentru a înţelege că la ceitrei<eci şi şapte .de ani ai ei, cu oc(ii aceia de iepure, cu nasul ei pistruiat, cu+ocea sa piţigăiată şi cu pielea ei neagra nu se putea măsura cu două fetetinere pline de graţie şi în toată strălucirea frumuseţii lor, nu +roi nici să letrăde<e, nici să le ser+ească, şi preferă să mă piardă, decît să mă lase iîngăele.

7e cît+a timp, erceret, neprimind nici o +este de la stăpîna ei, se gîndeasă se întoarcă la 8ri*ourg @ Firaud îi întări această (otărîre. %a făcu şi maimult, îi dădu să înţeleagă că ar *ine să e însoţită de cine+a a tată! ei, şi

mă propuse pe mine. 3înăra erceret, căreia, de asemenea, nu-i displăceam,găsi aceasta idee foarte *ine+enită. %le îmi +or*iră c(iar în aceeaşi <i despreasta ca despre o trea*ă pregătită ş şi cum eu nu +edeam nimic care să-midisplacă în acest fel de a dispune de mine, am consimţit, socotind că toatăcălătoria nu +a dura decît opt <ile cel mult. Firaud, care nu gîndea tot aşa,pregăti plecarea. & tre*uit să mărturisesc starea mea *ănească. 4uaserămasuri şi în pri+inţa asta @ erceret se însărcina să-mi plătească c(eltuielilede drum şi, spre a recîştiga peo cale ceea ce irosea pe alta, la rugămintea mea se (otărî să trimită înaintepuţinul ei *agaj, iar noi să mergem pe jos, pe îndelete. &şa şi făcurăm.

îmi pare rău că am făcut atîtea fete să se îndrăgostească de mine. 7ar

cum nu pot să mă laud cu foloasele pe care le-am tras din toate acesteamoruri, cred că pot să spun ade+ărul fără re<er+e. erceret, mai tînără şimai puţin isteaţă decît Firaud, nu sa ţinea de capul meu cu tot dinadinsulEdar îmi imita glasul, accentele, îmi lua +or*a din gură, a+ea pentru mineatenţiile pe care eu ar tre*uit să le am faţă de ea, şi lua totdeauna măsuri,dat ind că era foarte fricoasă, să dormim în aceeaşi cameră, fapt ce semărgineşte rareori la atîta într-o călătorie, cînd e +or*a de un *ăiat dedouă<eci de ani .şi o fată de două<eci şi cinci.

7e data asta, el s-a mărginit, totuşi, la atît. 0eg(io*ia mea fu aşa demare, că, deşi erceret era o fată drăguţă, în tot timpul călătoriei nu mi-atrecut prin minte, nu spun cea mai mică ispită de dragoste, dar nici măcar+reun gînd despre aşa ce+a j iar dacă asemenea gînd m-ar stră*ătut totuşi,eram prea nepriceput ca să ştiu să trag folos din asta. 0u-mi înc(ipuiam cumo fata şi un *ăiat ajung să se culce împreuna E credeam că tre*uiau secolepentru a se pregăti o atît de teri*ilă împrejurare. 7acă *iata erceret,plătindu-mi drumul, se *i<uia pe oarecare răsplată, se înşela amarnic, şiajunserăm la 8ri*ourg la fel precum eram cînd am plecat din &nnecR.

3rec;nd prin Fene+a, nu m-am dus să +ăd pe nimeni, însă fu aproape să-mi +ină leşinul cînd m-am +ă<ut pe poduri. 0iciodată n-am pri+it <idurile

Page 227: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 227/346

Page 228: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 228/346

a *lîndeţii mora+urilor mă mişcau pînă la lacrimi şi îmi st;rneau un puternicregret de a pierdut toate aceste *unuri. în ce greşeală pluteam, dar cît era

Page 229: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 229/346

de rească ! 1redeam a +edea toate acestea în patria mea, deoarece lea+eam sădite în inimă.

3re*uia să trecem prin 0Ron. $ă trec pe aici, fără să-l +ăd pe *unul meupărinte \ 7acă aş a+ut această nec(i*<uinţă, aş acum răpus de durere.&m lăsat-o pe erceret la (an şi m-am dus să-l +ăd cu orice preţ. &(, cît mă

înşelasem temîndu-mă să dau oc(ii cu el ! întîmpinîndu-mă, su=etul lui îşiarătă toate simţămintele părinteşti de care era plin. Fîte lacrimi am +ărsat, îm*răţişîndu-ne ! %l cre<u la început că mă reîntorsesem la dînsul. -ampo+estit rostul călătoriei mele şi i-am spus care e (otăr;rea mea.?%l ocom*ătu fără tărie. ă făcu să înţeleg primejdiile la care ml expuneam, îmispuse că ne*uniile cele mai scurte s;nt cele mai sănătoase. 7e altfel, nici nu

încercă măcar să mă reţină cu forţa, şi în asta socot că a a+ut dreptate E dare sigur că n-a făcut tot ceea ce i-ar stat în putinţă spre a mă opri, e dinpricină că, după pasul pe care-B făcusem, judeca el însuşi că nu tre*uie sămă mai întorc acolo, e că nu ştia pesemne nici el ce-ar putea să facă cumine la +îrsta mea. &m a=at mai tîr<iu că a+ea despre to+arăşa mea de drum

o părere nedreaptă şi depărtata de ade+ăr însă, de fapt, întru totul rească.ama mea +itregă, femeie *ună, puţin cam mieroasă, se prefăcu că +roia sămă oprească la masă. 0-am rămas E dar le-am spus că am de gînd să staumai mult timp la ei la întoarcere, şi le-am lăsat în păstrare lădiţa mea culucruri, ce sosise cu +aporul şi care mă cam încurca. & doua <i am plecat dis-de-dimineaţă, mulţumit că-mi +ă<usem părintele şi că am a+ut curajul să-mifac această datorie.BII

&m ajuns cu *ine la 8ri*ourg. $pre sfîrşitul călătoriei, îm*ieriledomnişoarei erceret se mai potoliră întrucît+a. 7upă sosirea acolo, ea nu-mimai arătă decît răceală, iar tatăl ei, care nu înota în *ogăţie, nu-mi făcu nici

el o primire prea *ună @ m-am dus să dorm la *irt. & doua <i m-am întors ladînşii, mi-au dat să mănînc, m-am ospătat. 0e-am despărţit fără lacrimi, eure+enind seara la crîşma mea, de unde am plecat după două <ile de la sosire,fără să ştiu prea *ine încotro a+eam de gînd s-o apuc.

ată încă o împrejurare din +iaţa mea cînd 5ro+idenţa îmi oferea tocmaiceea ce-mi tre*uia spre a mă simţi fericit. erceret era o fată foarte *ună, nustrălucitoare, nu frumoasă, însă nici urîtă k potolită, înţeleaptă, doar cu unelemici slă*iciuni ce-o făceau să plîngă repede şi care nu a+eau niciodatăurmări furtunoase, li plăcea cu ade+ărat de mine E aş putut să mă însoruşor cu ea şi să mă îndeletnicesc cu meseria tatălui ci, pe care gustul meupentru mu<ică m-ar făcut s-o îndrăgesc. -aş sta*ilit la 8ri*ourg, orăşelnu prea frumos, dar locuit de oameni foarte cumsecade. &ş pierdut fără îndoială mari *ucurii, dar aş trăit liniştit pînă în ultimul meu ceasE şi eu ştiumai *ine ca oricine că nu a+eam de ales în această pri+inţă.

-am întors nu la 0Ron, ci la 4ausanne. 'roiam să mă satur admirîndfrumosul lac ce poate +ă<ut acolo în cea mai mare parte a întinderii lui.1ele mai multe dintre motiRele tainice ce mi-au călău<it paşii în +iaţă n-aufost mai întemeiate. 5erspecti+ele îndepărtate au rareori destulă tărie spre amă face să întreprind ce+a. 0esiguranţa +iitorului m-a făcut să pri+esc

Page 230: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 230/346

totdeauna proiectele a căror înfăptuire cere mult timp, ca nişte momeli înşelătoare. ă las călău<it de speranţă ca oricare altul, cu condiţia ca ea sănu-mi ceară nimic spre a o (răni E dar, dacă îmi dă preaBIN

Page 231: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 231/346

multă *ătaie de cap, mă las păgu*aş. 1ea mai mică *ucurie ce-mi stă la îndem;nă mă ispiteşte mai mult decît fericirile 5aradisului. Ocolesc totuşi

Page 232: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 232/346

plăcerea ce tre*uie să e urmată de durere E aceasta nu mă ispiteşte,deoarece nu iu*esc decît *ucuriile pure şi indcă niciodată nu există dinacestea atunci cmd ştii că după ele +ine o căinţă.

&+eam mare ne+oie să ajung unde+a, şi cu cît mai repede cu atît mai *ineE căci, rătăcind drumul, mă pomenii seara la oudon, und?e am c(eltuit

puţinul ce-mi rămăsese, în afară de <ece creiţari care se topiri a doua <i, cumasa E apoi, ajung;nd seara într-un sătuc de lingă 4ausanne, am intrat într-ocirciumă, fără un sol în *u<unar ca să-mi plătesc dormitul şi fără să ştiu cea+eam să mă fac. %ram mort de foame E îmi luai inima în dinţi şi cerui să mise ser+ească cina, ca şi cum aş a+ut cu ce> să plătesc. 5e urmă m-amculcat fără să mă mai gîndesc la nimic, şi am dormit *uştean E dimineaţa,după ce am luat prîn<ul şi am făcut socoteala cu (angiul, am +rut să-i las(aina ca amanet pentru un sfert de taler, la cît se urca gă<duirea mea. &cest+rednic om nu se în+oiE el îmi spuse că, sla+ă cerului, nu despuiase pinăacum pe nimeni şi nu +roia să facă asta pentru un sfert de taler ş să-mipăstre< deci (aina şi-i +oi plăti cînd îmi +a sta în putinţă. &m fost mişcat de

*unătatea lui, însă mai puţin decît s-ar cu+enit să u şi decît am fost maitîr<iu amintindu-mi această întîmplare. 0-am întîr- <iat să-i trimit *anii,dimpreună cu mulţumirile mele, printr-un om de încredere E dar, trecînd dinnou prin 4ausanne, după cincispre<ece ani, pe cînd mă întorceam din talia,am simţit o mare părere de rău că uitasem numele cîrciumii şi al *irtaşului.

-aş dus să-l +ăd şi aş încercat o adîncă plăcere să-i amintesc de faptaui *ună şi să-i do+edesc că ea nu nimerise rău. &jutorări mai importante, de

*ună seamă, darBNXfăcute cu mai multă fălire, nu mi s-au părut atît de demne de recunoştinţă caomenia simplă şi fără lăudăroşenie a acestui om cinstit.

&propiindu-mă de 4ausanne, mă gîndeam la sărăcia în care mă a=am, lamijloacele de a mă descurca, fără a mă duce să-mi arăt calicia mamei mele+itrege, şi mă asemuiam în acest pelerinaj pedestru cu prietenul meu'enture la sosirea lui în &nnecR. a în- er*întai atît de tare la acest gînd,

încît, uitînd că nu a+eam nici uşurinţa lui de a +or*i, nici talentele sale, îmi*ăgai în cap s-o fac la 4ausanne pe micul 'enture, dînd lecţii de mu<ică, lacare nu mă pricepeam de loc, şi spunînd că +in de la 5aris, unde nu fusesemniciodată. 1a urmare a acestui frumos plan, şi întrucît acolo nu se a=a oşcoală unde aş putut preda, şi cum, pe de altă parte, n-a+eam de gînd sămă amestec printre oamenii de artă, începui prin a căuta un mic (an unde sămă simt *ine şi care să mă coste puţin. i se dădu adresa unui anume5errotet care înc(iria camere, cu masă. &cest 5errotet se înt;mplă să e celmai *un om din lume, şi mă primi foarte +oios. îi îndrugai micile meleminciuni, aşa cum le ticluisem. %l îmi făgădui să +or*ească despre mine şi să

încerce să-mi găsească ele+i @ îmi spuse că nu-mi +a cere *ani decît atuncicînd îi +oi a+ea. 1(iria lui era de cinci franci al*i E ceea ce însemna puţin înfond, însă pentru mine era mult. %l ma sfătui să rămîn la început însemipensiune, care consta la prîn< într-o supă.*ună, şi nimic altce+a, însc(im* cu o masă îndestulată seara. -am în+oit. &cest cumsecade 5errotet

Page 233: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 233/346

îmi făcu asemenea înlesniri cu cea mai mare *ună+oinţă din lume şi nu cruţănimic spre a-mi de folos.

1um se face că, întîlnind atîţia oameni *uni în tinereţea mea, întîlnesc atîtde puţini la o +îrstă înaintată \ "asa lor să se stins oare \ 0u E dar treaptaBNB

Page 234: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 234/346

Page 235: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 235/346

decît la întîmplare, simţămintele naturale se fac mai adesea au<ite. înpăturile mai înalte, ele sînt cu totuî înă*uşite, şi su* masca simţămîntului,acolo nu se ascund decît interesul sau +anitatea.

-am scris din 4uasanne tatălui meu, care îmi trimise lădiţa şi-mi împărtăşicîte+a excelente sfaturi, de care ar tre*uit să ţin seama mai îndeaproape.

&m notat mai înainte unele momente de ne*unie neînc(ipuită, cînd eu numai eram eu. ată aci încă unul dintre cele mai caracteristice. $pre a înţelege în ce măsură îmi pierdusem capul atunci, în ce măsură mă +enturi<asem, casă spun astfel, e destul să se o*ser+e oîte ciudăţenii şi nepotri+iri măstăpîneau una peste alta. ată-mă profesor ide mu<ică fără să u în stare sădescifre< o arie , căci, deşi cele şase luni pe care le petrecusem cu 4e aîtremi-ar putut de ajutor, ele nu-mi puteau de ajunsE afară de asta,

în+ăţam cu un maestru, adică destul ca să în+ăţ prost. 5ari<ian din Fene+a şicatolic într-o ţară protestantă, am găsit de cu+iinţă să-mi sc(im* numele, caşi credinţa şi patria. ă apropiam tot mai mult, atît cît îmi stătea în putinţă,de marele meu model. %l se numise 'enture de 'illeneu+e, eu făcui

anagrama numelui "ousseau în acela de 'aussore şi mă numii 'aussore de'illeneu+e. 'enture cunoştea compo<iţia, cu toate că nu spusese nimicdespre astaE eu, fără s-o cunosc, mă lăudam la toată lumea cu ea, şi, fără săpot pune pe note nici cel mai mic cîntecel, mă dădeam drept ]compo<itor. iasta nu e totul@ ind pre<entat domnului )de 3reRtorens, profesor de drept,căruia îi plăcea mu<ica şi organi<a concerte la el acasă, am +rut să-i fac odo+adă despre talentul meu şi m-am apucat să compun o *ucată pentruconcertul său, cu atîta ne-BNH

L

]ruşinare, de parcă aş fost întru totul stăpîn pe meserie. &+ui ră*darea sălucre< cincispre<ece <ile la această operă, s-o pun pe curat, să transcriupartiturile şi să le împart cu atîta siguranţă, de parcă ar fost o capodoperăde armonie. în sfîrşit, ceea ce pare de necre<ut şi este totuşi ade+ărat, spre a

încorona cum ,se cu+ine această su*limă producţie, ani aşternut 4a urmă unsăltăreţ menuet ce se au<ea pe toate stră<ile şi pe care multă lume şi-laminteşte poate şi astă<i, pe aceste cu+inte altădată atît de cunoscute @1e toană!1e prigoană !

ei! a ta cucoanăşi joacă festa ! etc. în+ăţasem de la 'enture acest cîntec în care +ocea *asului mai intona şi

alte cu+inte fără perdea, datorită cărora îl şi memori<asem. &m pus deci lasfîr- şitul compo<iţiei mele acest menuet, dimpreună cu partea *asului,suprim;nd însă cu+intele lui, şi l-am pre<entat ca ind făcut de mine, totul

întreprins cu atîta îndră<neală, de parcă le-aş ii +or*it unor oameni din lună.] $e adunară ca să cînte *ucata mea. %xplic ecăruia genul mişcării, tonulexecuţiei, respectarea părţilor E eram foarte împăunat. $e pregătiră timp de

Page 236: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 236/346

cinci sau şase minute, care fură pentru mine cinci sau şase +eacuri. în ne,totul ind gata, *at cu un frumos sul de (îrtie în pupitrul mgu de dirijor celecinci sau şase lo+ituri de @ 8iţi atenţi, începem. $e făcu linişte. începui să *atcu gra+itate măsura E pornirăm... 0u, de cinci există pe lume compo<iţiifrance<e, niciodată nu s-a pomenit un asemenea +acarm. Orice ş-aţii putut

crede despre pretinsul meu talent, efectul fu mai groa<nic dec;t era deaşteptat. u<icanţii se înă*uşeau de rîsE auditorii făceau oc(ii mari şi ar +rutBNW

Page 237: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 237/346

ă-şi astupe urec(ile, dar nu era cu putinţă. $inii o- niştii, transformaţi înnişte călăi ai mei, +roinid să se distre<e, scîrţîiau coardele aşa de tare, că ari spart .şi urec(ile unui surd. %u a+ui tăria să-mi păstre< rea, scăldat însudoare, e ade+ărat, dar ţintuit locului de ruşine, neîndră<nind să fug, ca

încremenit acolo, 7re.pt consolare, au<eam în jurul meu cum spectatorii îşişopteau la urec(e, sau, mai degra*ă, la urec(ea mea, spunînd, unul @ C%ce+a de nesuportat !Z E altul @ CFa mu<ică tur*ată !Z, iar altul @ C1e sara*andadră-@ceaşcă $ărmane ean- ac:ues, în acele clipe cum- plite nici prin gînd

Page 238: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 238/346

nu-ţi trecea că într-o <i, în faţa regelui 8ranţei şi a întregii lui curţi, suneteletale +or stîrni murmure de surpri<ă şi aplau<e şi că, în toate lojile din jurultău, cele mai frumoase femei îşi +or spune în şoaptă @ C1e melodiifermecătoare ! 1e mu<ică plina de +rajă ! 1întecele astea îţi merg a inimă !Z_ 7ar ceea ce în+eseli atunci toată lumea fu menuetul. &*ia ?fură intonate ci

te +a măsuri, că au<ii i<*ucnind din toate părţile (o(ote ide rîs. 8iecare măfelicită pentru minunatul meu cîntec E mi se dădeau asigurări că acestmenuet +a face să se +or*ească de mine şi că merita să e datat peste tort.0u e ne+oie sa mai descriu groa<a mea şi nici să mărturisesc că eram demnde ea.

& doua <i, unul din .simfonişti, pe nume 4utold, ]+eni să mă +adă şi fuat;t de cumsecade, că nu mă lăudă pentru isuccesul meu. &dîncul simţămîntal wprostiei mele, ruşinea, regretul, de<nădejdea stării în care mă a=am,neputinţa de a-mi fereca inima la durerile ei, ml făcură să mă destăinui lui E

îmi ?dădui drumul lacrimilor E şi în loc să mă mulţumesc a-i mărturisinepriceperea mea, îi spusei totul, cerîndu-i să păstre<e taina, ceea ce el îmi

făgădui, şi o păstră pînă pleca de la mine. în aceeaşi seară, toată lumea din4ausanneBNVştia cine eram E idar, ceea ce e demn de remarcat, nimeni nu mă pţi+ea cudispreţ, nici c(iar *unul 5er- rotet, care, după toate cele înt;mplate, nu

încetă de a mă gă<dui şi (răni mai departe.T 'ieţuiam, dar destul de trist. #rmările unui asemenea de*ut nu-mi făcurăşederea în 4ausanne prea plăcută. %le+ii nu se îng(esuiau la mine E n-a+eamnici o ele+ă, iar din oraş pe nimeni. &+eam în totul doi sau trei namţoi )graşi,pe atît de năt;ngi pe cit eram eu de ignorant, care mă plictiseau de moarte,şi care Tn-au ieşit din m;inile mele prea gro<a+i mu<icanţi. &m )fost c(emat

într-o singură casă, unde o drăcoaică de )fată se distra să-mi arate o mulţimede compo<iţii din care nu putui citi iniei o notă şi pe care ea a+u răutatea săle cm te apoi în faţa Cdomnului profesorD, ]sţpre a-i arăta cum se execută.%ram atît de puţin în stare să citesc o arie de la prima +edere, înot, lafaimosul concert despre care am +or*it, nu-mi fu cu putinţă să urmăresc unsingur moment execuţia spre a-mi da seama dacă se oînta *ine ceea cea+eam su* oc(i şi ceea ce compusese ni eu însumi.

în mijlocul atîtor umiliri, găseam unele dulci consolări în +eştile pe care leprimeam din cînd în cînd de la două înc;ntătoare prietene. &m întîlnit

întotdeauna la sexul opus o mare +irtute consolatoare, şi nimic nu m-a*ucurat mai mult în durerea di<graţiei mele dec;t să ştiu că o persoanăiu*itoare se interesea<ă de mine. &ceastă corespondenţă încetă însă cu- rînddupă aceea, şi n-a mai fost reluată niciodată, dar asta numai din +ina mea.$c(im*i ml locul, am T neglijat să le dau adresa, şi, silit de ne+oi să măgîndesc totdeauna la mine însumi, le-am uitat în curînd cu .totul.

& trecut mult? de cînd n-am mai pomenit de *una mea aman E dar dacă+ă înc(ipuiţi că am uitat-o şi pe ea, +ă înşelaţi amar. 0-am încetat de a măg;ndiBNK

Page 239: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 239/346

mereu la ea şi de a dori să o re+ăd, nu numai pentru su*<istenţa mea, darmai ales pentru ne+oia pe care o a+ea de ea inima mea. 7ragostea ce i-opurtam, oricît de +ie, oricît de duioasa era, nu mă împiedica să mă

îndrăgostesc şi de altele E dar nu în acelaşi fel. 3oate celelalte îmi stîrneauiu*irea prin farmecul lor, dar totul se reducea la acest farmec, căruia iu*irea

nu i-ar putut supra+ieţuiE pe cînd aman putea să îm*ătr;nească şi săde+ină urîtă, fără ca eu s-o iu*esc mai puţin. nima mea transmisese întrutotul persoanei sale omagiul pe care-B făcuse la început frumuseţii sale E şi,oricît s-ar sc(im*at idînsa, prin faptul că era mereu ea, simţămintele melenu puteau să se sc(im*e. tiu prea *ine că-i datoram recunoştinţă, darade+ărul este că nu mă gîndeam la aşa ce+a. 1ă ar făcut sau n-ar făcutce+a pentru mine, asta nu sc(im*a cu nimic lucrurile. 0-o iu*eam nici dindatorie, nici din interes, nici din con+enienţă E o iu*eam indcă mă născusemca să o iu*esc. 1înd mă îndrăgosteam de alta, de+eneam mai nepăsător, omărturisesc, şi mă gîndeam uneori mai rar la ea E dar mă gîndeam cuaceeaşi plăcere, şi totdeauna, îndrăgostit ,sau nu, o purtam în inima mea,

simţind că pentru mine nu poate ade+ărată fericire în +iaţă atîta timp cît aş wdespărţit de ea.0ea+înd de multa +reme nici o +este de la ea, nu credeam totuşi că am

pierdut-o cu desă+;rşire, şi nici că ea a putut să mă dea uitării. îmispuneam @ C'a a=a mai curînd !sau mai tîr<iu că sînt fără nici un căpăt;i, şi-mi+a kda un semn de +iaţăE o +oi ireînţîlnî s sînt siguri?. &işteiptînd-o, era omîngîiere pentru mine să stau în ţara ei, să trec pe stră<ile pe unde trecuseea, prin faţa caselor unde locuise ea, şi făceam aceasta oarecum or*eşte,căci una din neg(ioa*ele mele ciudăţenii era că nu îndră<neam să între*despre ea, nici să-i pronunţ numele, dec;t atunci cînd era a*solut ne-BN

cesar. i se părea că rostindu-i numele de<+ăluiam tot ceea ce simţeampentru ea, că gura îmi trăda taina inimii, că o compromiteam într-un feloarecare. 1red c(iar că în toate acestea era şi o anumită teamă de a nu mise spune ce+a rău despre ca. $e +or*ise mult despre demersul ei, *aoarecum şi despre purtarea sa. 7e teamă sa nu mi se spună ceea ce nu+roiam să aud, preferam să nu mi se +or*ească nimic despre ea.

1um ele+ii mei nu-mi luau prea mult timp, şi cum ?oraşul ei natal se a=adoar la patru leg(e de 4ausanne, am făcut acolo o plim*are de două sau trei<ile, în cursul cărora fui stăpînit de o dulce şi nestinsă emoţie. 5ri+eliştealacului Fene+a şi a minunatelor lui ţărmuri a a+ut totdeauna în oc(ii mei oatracţie deose*ită, pe care n-aş putea-o explica, şi care nu ţine numai defrumuseţea spectacolului, clar şi de nu ştiu ce mai mişcător care mă tul*urăşi mă înduioşea<ă. Ori de cîte ori mă apropii de cantonul 'aud, încerc unsimţămînt compus din amintirea doamnei de Ua- rens care s-a născut acolo,de a tatălui meu care trăia acolo, de a domnişoarei de 'ulson care mi-arăscolit acolo primele *ătăi ale inimii, de mai multe călătorii plăcute pe carele-am făcut acolo în copilărie, şi, pre- cît mi se pare, dintr-un alt moti+ maiascuns şi mai puternic decît toate acestea. 7e cîte ori ar<ătoarea dorinţăpentru o +iaţă fericită şi ti(nită, la care nă<uiesc mereu şi pentru care

Page 240: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 240/346

fusesem născut, îmi aprinde imaginaţia, gîndul mi se opreşte la ţinutul 'aud,lingă lac, cu fermecătoarele lui cîmpii. &ş +rea o li+ada pe marginea acestuilac şi nu a altuia E aş +rea un prieten *un, o femeie drăgăstoasă, o +acă şi o*ărcuţă. 0u mă +oi *ucura de o fericire deplină pe părnînt decît atunci cînd+oi a+ea toate acestea. îmi +ine să rîd de nătîngia ce m-a mînat de mai multe

ori în acest ţinut numai pentru a căuta acolo această fericire înc(ipuită. &mfost de ecare dată surprins să dau aici de oameni,BNJ

Page 241: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 241/346

mai ales femei, de o re cu totul deose*ită decît aceea pe care o căutam eu.1ît de nepotri+it tni se părea totul ! ara şi poporul care o locuieşte nu mi s-

Page 242: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 242/346

au părut niciodată făcute unul pentru cealaltă. în această călătorie spre Ye+eR. mă lisam ?pradă, mcrgînd de-a lungul

frumosului ţărm, celei mai dulci melancolii. nima-mi se scălda cu nesaţ în miiide fericiri ne+ino+ate @ mă înduioşam, suspinam şi pi în geam ea un copil. 7eci te ori, oprindu-mă ca să plîng în +oie, aşe<at pe un colţ de st;ncă, nu m-

am desfătat pri+ind cum lacrimile îmi cădeau în apă !) ă duceam la Yc+cR sa u a*solut singur, şi în cele două <ile cît am statacolo fără să +ăd pe nimeni, am căpătat pentru acest oraş o dragoste ce m-a

însu=eţit în toate celelalte călătorii ale mele şi care m-a determinat p;nă iaurmă să-i xe< aici pe eroii romanului B meu. 4e-aş spune *ucuros celorcărora le place frumosul îşi au o inimă simţitoare @ 7uceţi-+ă la 'e+eR,]+i<itaţi ţinutul, pri+iţi împrejurimile, piim*aţi-+ă pe iac, şi spuneţi dacănatura n-a creat acest colţ de lume pentru nişte inţe ca ulie, 1îaire, $aint-5reux, dar pe oare să nu le căutaţi aici. $ă mă întorc însă la po+estea mea.

1um eram catolic şi mă consideram ca atare, urmam fără ascun<işuri şifără mustrări de cuget credinţa pe care o îm*răţişasem. 7uminicile, clacă era

timp frumos, mă duceam la sluj*ă la &ssens, la două leg(e de 4ausanne.8ăceam de o*icei acest drum împreună cu alţi catolici, îndeose*i cu unlucrător de *roderii, pari<ian, al cărui nume l-am uitat. &cesta nu era pari<ianca mine, ci un ade+ărat pari<ian din 5aris, un ar(ilpari<ian, om cumsecade,ca orice *ăştinaş din F(ampagne. îşi iu*ea atît de mult patria, îneît nu +roiacu nici un c(ip să creadă că şi eu fusesem peB 0oua Aeloi<ă )n.t. .acolo, spre a nu pierde prilejul de a-mi +or*i despre ea. 7omnul de 1rou<as,ajutor de judecător, a+ea un grăldinar tot din 5aris, însă mai puţin *ine+oitor,şi care socotea gloria ţării lui ştir*ită de cei ce cute<au să spună că sînt deacolo fără a a+ea această onoare. %l mă c(estiona 1# aerul unui om sigur că

mă prinde cu miţa !în sac, apoi <;m*ea răutăcios. O dată mă între*ă ce eramai deose*it în are(e-0euf. %u *ătui cîmpii, cum era de aşteptat. 7upă ceam stat )două<eci de ani la 5aris, pot spune că în pre<ent cunosc acest oraş Etotuşi, dacă mi s-ar pune astă<i o asemenea între*are, n-aş mai puţin

încurcat să răspund E iar această încurcătură ar putea duce la conclu<ia că n-am fost niciodată la 5aris @ căci, c(iar atunci cînd au în faţă ade+ărul, oameniisînt înclinaţi să dea cre<are părerilor înşelătoare.

0-aş putea isă spun cu exactitate cît timp am stat la 4ausanne. 0-ampăstrat despre acest oraş amintiri prea +ii. tiu numai că, nea+tnd cu oe trăiacolo, tn-arn dus. la 0eufo(;tel, unde am petrecut întreaga iarnă, în acestdin urmă oraş mă descurcai ce+a mai *inişor E a+eam ele+i şi c;ştigam destulca să mă pot răsplăti faţă ide *unul meu prieten 5crrotet, care îmi trimisese în mod cinstit micul meu *agaj, cu toate că-i ciupisem din datorie.

)în+ăţam pe nesimţite mu<ica, în timp ce o predam. 'iaţa îmi era destulde liniştită E un om cu judecată s-ar putut declara mulţumitE dar inima meanepotolita îmi cerea mereu altce+a. 7uminicile şi în <ilele oînd eram li*ercolindam cîmpiile ,şi pădurile din împrejurimi, +eşnic (oinărind, +isîmd,suspin;nd E iar o dată ieşit din oraş, nu mă mai întorceam acasă decît lalăsatul serii. ntr-o <i, a=îndu-ml la LoudrR, am intrat într-o cîrciumă să

Page 243: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 243/346

mănînc ce+a E acolo +ă<ui un om cu o *ar*ă .mare, ou o (aină +iorie, demodă .greacă, cu o căciulă îm*lănită, cu îm*răcămintea şi înfăţişareaBBNNdestul de no*ile, şi care înt;mpina greutăţi să se iacă înţeles, ne+orl*ind

decît într-o lim*ă stricată, aproape de nepriceput, ?dar semănind cu italianamai mult decît cu orice alt grai. %u înţelegeam mai tot ce spunea el, şi eramsingurul care o puteam face. Omul nu @se descurca în laţa *irtaşului şi alocalnicilor decît prin semne. -am adresat ci ta+a cu+inte în italiană, pe careel le-a înţelles perfect @ se ridică şi +eni să mă îm*răţişe<e cu în=ăcărare.4egătura fu repede sta*ilită, şi din acea clipă i-am slujit de tălmaci. asa luiera îm*elşugată, a mea mai puţin decît mediocră. %l mă pofti să trec la ailui E n-am făcut mofturi. Lînd şi +or*ind mai mult păsăreşte, sfîrşirăm prin ane împrieteni, incit, c;nd ne ridicarăm de la masă, de+eni ram nedespărţiţi.

îmi spuse că era prelat grec şi ar(imandrit la erusalim şi că fusese însărcinatsă siringă *ani în %uropa pentru refacerea $fîntului ormînt. îmi arătă nişte

frumoase (;rtii de la arină şi de la împărat, precum şi de la mulţi alţisu+erani. %ra mulţumit de ceea ice str;nsese pînă atunci, dar se lo+ea degreutăţi foarte mari în Fermania, necunoscînd nici o +or*ă nemţească,latinească şi franţu<ească, mărgi- nindu-.se la greaca lui, la turcă şi la o+or*ărie le+antină, care m l ajuta prea mult în ţara unde nimerise să ajungă.

îmi propuse să-l însoţesc şi isă-i slujesc ca secretar şi interpret. în ciuda(ainei mele +iorii, cumpărate de cur;nd, şi care se potri+ea oarecum cu noulmeu post, a+eam o înfăţişare atît dc li(nită, îneît lui nu i se păru greu să măcîştige, şi nu «e înşelă de loc. înţelegerea dintre noi fu repede înc(eiatăE eunu ceream nimic, el făgăduia mult. 8ără nici o garanţie. ară nici o siguranţă,?.fără,să cunosc nimic, mă lăsai cîrmuit de el, îşi iată-mă a doua <i pornit

sjpre erusalim. i începurăm peregrinarea noastră în cantonul 8ri- *ourg, unde nu se alese cuprea mare lucru. 7emnitateaH2Xepiscopală nu-i îngăduia să facă cerşetorie şi să ceară o*olul la particulariEpre<entarăm însă în+estitura sa $enatului, care-i dădu o mică sumă. 7eacolo, ne citiserăm la Lerna. &ici a fost ne+oie de mai multe forme, şicercetarea titlurilor lui nu fu trea*ă de o <i. 4ocuiam îa C'ulturulD, un (an*un ,pe atunci şi unde se înt;lnea o lume de condiţie aleasă. asa era

îndestulată şi *ine ser+ită. 1am de multă +reme mîncasem pe apucate Ea+eam mare ne+oie să mă refac, mi se oferea prilejul, şi m-am folosit de el.

onseniorul ar(imandrit era el însuşi un om de *ună condiţie, îi plăceaumesele *ogate, .era +esel, +or*ea frumos pentru cei care-B înţelegeau, nuera lipsit de anumite cunoştinţe şi îşi arăta erudiţia greacă ,intr-un c(ipdestul de atrăgător. intr-o <i, spărg;nd nişte nuci la sf;rşitul mesei, îşi <gîrieadînc +;rful unui degetE şi cum s;ngele curgea din *elşug, îşi arăta degetulcătre cei Ddin jur, spunînd cu un <îm*et@ irate, signoriE :uesto e san- guepelasgo B.

4a Lerna, ser+iciile mele nu-i fură de prisos, iar eu nu m-am descurcat

Page 244: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 244/346

c(iar at;t de rău precum mă temusem. %ram mai îndră<neţ şi mai +or*ăreţdecît aş fost pentru mine însumi. &ici, lucrurile nu se petrecuta aşa desimplu ca la 8ri*ourg.

7ar, în sf;rşit, totul ind în regulă, fu introdus în audienţă la $enat. &mintrat cu el, ca interpret, şt mi s-a spus să iau cu+;ntul. 4a nimic nu mă

aşteptam mat puţin, şi nu mă gîndisem că după ce am conferit cu senatorii,tre*uia să ne adresăm forului po+estind totul de-a r-a-păr. 'ă înc(ipuiţiemoţia mea! 5entru un om atît de s os ca mine, a +or*i nu numai în pu*lic,dar în faţa $enatului Lernei, şi a +or*i dintr-o aată, fără a a+ea nici un singurminut spre a mă pregăti, putea să mă dea peste cap. 0-am fost însă niciB 5ri+iţi, domnilor E acesta este sînge pelasg )it. .HXB?

Page 245: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 245/346

măcar intimidat. &m expus pe scurt şi clar misiunea ar(imandritului. &mlăudat pietatea prinţilor ce contri*uiseră la colecta pe care el +enise să o

Page 246: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 246/346

facă. 7înd a înţelege ca nici pietatea excelenţelor-lor nu tre*uia să rămînămai prejos, am spus că aşteptăm tot pe atîta de la dărnicia lor recunoscută.&poi, căut;nd să demonstre< că această opera frumoasă era în aceeaşimăsură +ala*ilă pentru toţi creştinii, fără deose*ire de cult, am înc(eiat prina in+oca *inecu+;ntarea cerului pentru toţi cei ce +or *ine+oi să-şi dea

o*olul. 0u +oi spune că discursul meu a produs efectE dar e sigur că a fostgustat, iar la sf;rşitul audienţei, ar(imandritul primi o ofrandă foartemulţumitoare, şi, pe deasupra, laude despre isteţimea secretarului său, pecare a+ui plăcerea de a i le traduce, dar fără ; îndră<ni să i le comunic

întocmai. ată singura dată din +iaţa mea cînd am +or*it în pu*lic, şi încă înfaţa unei instanţe, şi, totodată, poate singura oară cînd am +or*it *ine şi cumult curaj. 1ită deose*ire între manifestările aceluiaşi om ! &cum trei ani,ducîndu-mă îa Y+erdun să-l +ăd pe +ec(iul meu prieten, domnul "o guin,am primit o delegaţie care +enea să-mi mulţumească pentru nişte cărţi pecare le donasem *i*liotecii acestui oraş. %l+eţienii sînt mari +or*itori E aceidomni ţinură o cu+întare. -am simţit o*ligat să răspund E dar mă încurcai

aşa de tare în răspunsul meu şi mintea mi se încîlci în aşa măsură, că atre*uit sa înc(ei repede, spre marea mea ruşine. 7eşi timid din re, am fostuneori îndră<neţ în tinejeţe, însă niciodată la +îrsta înaintată. 1u cît am +ă<utmai mult lumea, cu atît mai puţin m-am putut potri+i felului ei de a .

5ărăsind Lerna, ne-am dus la $oleure E căci planul ar(imandritului era dea ajunge în Fermania şi de acolo să se întoarcă prin #ngaria sau 5olonia,ceea ce însemna un drum 8oarte lungE dar cum punga lui se umplea maimult decît se golea, ocolurile nu-B spe-HXHriau. în ce mă pri+eşte, plăcmdu-mi aproape tot atît da mult să um*lu călareca şi pe jos, n-aş dorit altce+a mai *un decît să călătoresc astfel toată

+iaţaE dar era scris să nu ajung atît de departe.5rimul lucru pe care-B făcurăm ajungînd la $oleure, a fost să ne ducem să-l salutăm pe domnul am*asador a 8ranţei. 7in nefericire pentru episcopulmeu, acest am*asador era .marc(i<ul de Lonac, care fusese am*asador la5oartă şi, oa atare, era la curent cu tot ceea ce se referea la $fîntul ormăit.&r(imandritul a+u o audienţă de un sfert de ceas, la care eu nu fui primit,deoarece domnul am*asador cunoştea lim*a le- +atină, iar italiana o +or*eacel puţin tot atît de *ine ca şi mine. 4a ieşirea grecului meu, am +roit să-lurme< E fui însă oprit@ mi se înfundase. 7îndu-mă drept pari<ian, intram su*

jurisdicţia excelenţei-sale. %l mă între*ă cine eram şi mă îndemnă să-i spunade+ărul .j eu am făgăduit, cerîndu-i o audienţă particulară, care-mi fuacordată. 7omnul am*asador mă duse în ca*inetul lui, înc(ise uşa în urmanoastră, şi acolo, că<înd la picioarele lui, îmi dădui drumul. 0u i-aş +or*itmai puţin desc(is dacă nu i-aş făgăduit să-t spun totul, deoarece o continuine+oie de a-mi descărca su=etul îmi împingea totdeauna inima la gura j ştapoi, după ce mă destăinuisam fără nici o re<er+ă mu<icianului 4utold, numai era ca<ul să fac pe misteriosul cu marc(i<ul de Lonac. %l fu atît demulţumit da mica mea po+este şi de în=ăcărarea cu care +ă<use că i-odepanam, că mă lua de mînă, intră la doamna am*asadoare şi mă pre<entă

Page 247: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 247/346

ei, facînd un re<umat al celor spuse de mine. 7oamna de Lonac mă primi cu?*unătate şi opina că n-ar tre*ui să u lăsat să plec cu călugărul acela grec.$e (otărî să rămîn acolo pînă cînd se +a +edea ce se +a putea face cu mine.&m +roit să mă duc să-mi iau rămas *un de la *ietul meu ar(*HXW

m;ndrit, de care mă simţeam legat, dar nu mi s-a îngăduit. 3rimiseră -pecine+a să-l anunţe că am fost oprit, şi după un sfert de ceas -am +ă<ut-sosind micul meu pac(et. 7omnul de la artiniere, secretarul am*asadei, fuoarecum însărcinat să se ocupe de mine. 1onduc-îndu-mă în camera ce-miera destinată, el îmi spuse @ C&ceastă cameră a fost ocupată isu* contele du4uc de un om cele*ru, cu acelaşi nume ca dumneata BE depinde de dumneatasă-l înloouieşti cum se cu+ine şi să faci să se spună î-ntr-o <i @ "ousseau

întîiuî, "ousseau al doileaD. &ceastă apropiere, la care atunci nu mă gîndea-m-de fel, m-ar măgulit mai puţin, desigur, dacă aş putut să pre+ăd preţulcu care a+eam s-o plătesc într-o <i.1eea ce-mi spusese domnul de la artiniere îmi aţiţă curio<itatea. 1itii

lucrările celui a cărui camerăX ocupam, şi după laudele ce-mi fuseseră aduse, cre<;nd că am înclinarecătre poe<ie, compusei, ca să-mi încerc lira, o cantată în sla+a doamnei deLonac. încercarea nu-mi i<*uti. &m scris din cînd în cînd unele +ersurimediocre E acesta e un exerciţiu destul de *un spre a te o*işnui -cu

întorsăturile frumoase -de fra<ă şi a în+ăţa să scrii mai *ine pro<ă E dar n-amgăsit niciodată în poe<ia france<ă destulă atragere ca să mă consacru în

întregime ei.7omnul de la artiniere +roi să-mi +adă stilul şi-mi ceru să-i po+estesc înscris aceleaşi amănunte pe careB ie spusesem domnului am*asador. -am făcut o lungă scrisoare, despre

care am a=at că a fost păstrată de domnul de arianne, care era de maimultă +reme ataşat pe lingă -marc(i<ul de Lonac şi care pe urmă a luat loculdomnului de la artiniere su* am*asada domnului de 1ourteilles. 4-am rugatpe domnul deB ean-Laptiste "ousseau )B JB6BJVB , poet liric france< )n. t- .HXV

ales(er*es B să încerce să-rai procure o copie a acestei scrisori. 7acă o +oiputea căpăta de la el sau de la altcine+a, se +a găsi în culegerea care +a

însoţi 1onfesiunile mele.%xperienţa pe care începeam să o am tempera încetul cu încetul pornirile

mele sentimentale, şi, de pildă, nu numai că nu mă îndrăgostii de doamna deLonac, dar am simţit din capul locului că n-aş putea ajunge mare lucru înoasa soţului ei. 7omnul de la artiniere în post, şi domnul de arianneaştept;nd, ca să spun aşa, să-i ia locul, nu mă lăsau să sper drept oriceperspecti+ă decît funcţia de ajutor de secretar, care nu mă atrăgea preamult. &stfel că, atunci cînd am fost între*at ce-aş +roi să fac, îmi exprimaimarea dorinţă de a mă duce la 5aris. 7omnul am*asador găsi *ună aceastăidee, care a+ea cel puţin menirea să-l scape de mine. 7omnul de

er+eilleux, secretar interpret ai am*asadei, spuse că prietenul său, domnul

Page 248: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 248/346

Fodard, colonel el+eţian în ser+iciul 8ranţei, căuta pe cine+a spre a-B numipe lingă nepotul său, care intra foarte de tînăr în armata, şi se gîndi că eu aşputea să-i con+in. 1u această intenţie însuşită cu destulă uşurinţă, plecareamea fu (otăr;tă E iar eu, care +edeam în faţă o călătorie şi la capătul ei5arisul, eram în al noulea cer de *ucurie. i se dădură c;te+a scrisori, o sută

de franci pentru drum, dimpreună cu multe sfaturi *une, şi? pornii.&m făcut această călătorie în cincispre<ece <ile, pe care le pot număraprintre cele fericite ale +ieţii mele. %ram tînăr, sănătos, a+eam destui *ani,eram plin de speranţe, călătoream singur. $-ar putea ca cine+a, care nu s-afamiliari<at încă pînă acum cu felul meu de a , să se mire +ă<;nd că mă*ucur de acest din urmă

B 7espre acest domn de ales(er*es, personaj cu atri*uţii importante înser+iciul cen<urii regale, admirator şi ocrotitor al lui f "ousseau, +a +or*a şimai departe în 1onfesiuni )n.t. .HXKpri+ilegiu. 7ulcile (imere îmi ţineau însă to+ărăşie şi niciodată căldura

imaginaţiei mele n-a născocit unele mai pline de măreţie. 1înd mi se oferea+reun loc rămas gol într-o diligenţi sau cînd cine+a .se lipea de mine ,pedrum, mă încruntam cu de<gust, +ă<;nd pră- *uşindu-se fericirea, al căreiedi ciu îl înălţăm ia plecare. 7e astă dată g;ndurile mele erau marţiale. ăduceam să stau pe lingă un .militar şi să de+in eu însumi militar E căci se(otăr;se că +oi începe prin a cadet. ă şi +edeam în uniformă de o ţer, cuo frumoasă pană al*ă. nima îmi creştea în piept la acest no*il gînd. &+eamoarecare cunoştinţe de geometrie şi forti caţiiE a+eam un unc(i inginerEeram, într-un fel, copil al tunului. 'ederea mea sla*ă constituia o micăpiedică, dar asta nu mă neliniştea, şi socoteam că prin sînge rece şi curaj +oiputea în+inge această metea(nă. 1itisem că mareşalul )de $c(om*erg a+ea

+ederea foarte sla*ăE de ce n-ar a+ea-o şi mareşalul "ousseau\ ăaprindeam în asemenea măsură cu astfel de trăsnăi, că nu mai +edeam decîttrupe, metere<e, parapete, c(esoane, iar eu, în mijlocul focului şi al fumului,dînd ordine cu luneta în mînă. 7ar cînd treceam pe lîngă o cîmpie îm*ietoare,cînd +edeam o dum*ra+ă sau un rîu, pri+eliştea lor fermecătoare mă făceasă suspin de dorE în a+întul gloriei mele, simţeam că inima-mi nu era făcutăpentru astfel de ispră+i şi în curînd mă tre<eam din nou, fără să-mi dauseama cum, în mijlocul +isurilor mele pastorale, renunţ;nd pentru totdeaunala năstruşniciile lui arte.

1ît de mult îmi răsturnă întîlnirea cu 5arisul imaginea pe care o a+eamdespre el ! împodo*irile exterioare pe care le +ă<usem la 3orino, frumuseţeastră<ilor, simetria şi alinierea caselor mă făceau să caut la 5aris ce+a şi maideose*it încă. îmi înc(ipuisem un oraş pe cît de mare pe atît de frumos, cuaspectul cel mai impo<ant, unde să nu +e<i decît stră<i su-per*e, plaiuri de marmură şi de aur. ntrînd prin fo*urgul $aint- arceau, amdat de nişte ulicioare murdare şi îm*îcsite, case negre şi prăpădite, gunoaie,cerşetori, surugii, femei gurali+e, +în<ătoare de *uruieni de leac şi telali.

3oate astea mă i<*iră la început aşa de tare, că toată acea măreţie reală pecare am +ă<ut-o mai pe urmă la 5aris n-a putut să şteargă această primă

Page 249: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 249/346

impresie, şi am rămas totdeauna cu un de<gust ascuns pentru +iaţa dinaceastă capitală. 5ot să spun că tot timpul cît am locuit mai tîr<iu aici nu l-amfolosit decît să caut mijloace pentru a mă duce să trăiesc cît mai departe.

ată rodul unei imaginaţii prea +ii care exagerea<ă peste măsură exagerărileoamenilor şi +ede totdeauna mai mult decît i se spune. 5arisul îmi fusese atît

de lăudat, încît mi-B înc(ipuiam ca +ec(iul La*ilon, despre care, dacă l-aş +ă<ut aş a+ut poate atîtea de modi cat la imaginea ce mi-o făcusemdespre el. &celaşi lucru mi s-a întîmplat la Operă, unde mă gră*ii să mă duca doua <i după sosireE acelaşi lucru mi s-a întîmplat mai apoi la 'ersailles E şimai tîr<iu, cînd am +ă<ut marea E acelaşi lucru mi se +a întîmpîa totdeauna+ă- <înd pri+elişti despre care mi s-a +or*it cu însu=eţire i căci le este cuneputinţă oamenilor şi e greu c(iar ca natura însăşi să poată întrece în*ogăţie plăsmuirile imaginaţiei mele.

7upă felul cum am fost primit de toţi cei pentru care a+eam scrisori, îmicredeam norocul împlinit. 1el căruia îi fusesem cel mai mult recomandat, darcare mă răsfăţa cel mai puţin, era domnul de $ur- *\c^, retras din armată şi

trăind ca un lo<of la Lagneux, unde m-am dus să-l +ăd de mai multe ori şiunde nu mi-a dat nici măcar un pa(ar cu apă. ai multă căldură mi-au arătatdoamna de er+eilleux, cumnata interpretului, şi nepotul acestuia, o ţer îngardă E nu numai că mama şi ul mă primiră *ine,HXJ

Page 250: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 250/346

Page 251: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 251/346

dar mă poftiră la masa lor, din care m am înfruptat adeseori în timpul şederiimele la 5aris. 7oamna de er+eilleux îmi păru a fost o femeie frumoasă Ea+ea un minunat păr negru, cu cîrlionţi la tîmple, după moda +ec(e. îirămăsese ceea ce nu se pierde cîtuşi de puţin o dată cu +eştejirea

trăsăturilor, un spirit foarte plăcut. %a păru a-B gusta pe al meu, şi făcu totceea ce putu spre a-mi de fota\E dar nimeni n-o seconda, şi în curînd fuide<amăgit de tot acel mare interes ce cre<usem că mi se arătase. 3re*uietotuşi să u drept cu france<ii E ei nu se gră*esc într-atît pe cît se spune cufăgăduielile, iar acelea pe care le fac sînt mai totdeauna sincere E dar au unfel de a părea că se interesea<ă de cine+a ce te poate înşela mai mult dec;t+or*ele. 4audele um=ate ale el+eţienilor nu-i pot amăgi decît pe proşti Epurtările france<ilor sînt ntai seducătoare tocmai prin aceea că sînt maisincere E s-ar crede că ei nu +or să-ţi spună tot ceea ce au de gînd s-o facă,pentru ca surpri<a pe care ţi-o oferă să e şi mai plăcută. &ş spune maimult @ nu sînt de loc falşi în manifestările lor E sînt în c(ip resc îndatoritori,

omenoşi, *ine+oitori, şi c(iar, orice s-ar <ice, mai desc(işi decît orice altpopor E dar sînt =uşturatici şi nestatornici. &u, într-ade+ăr, simţăm;ntul pecare ţi-B mărturisesc, dar acest simţăm;nt se stinge repede, aşa cum s-aaprins. 1înd îţi +or*esc, sînt plini de tine E dacă nu te mai au în faţa oc(ilor,te dau uitării. 0imic nu e permanent în inima lor, totul la ei este operamomentului.

8ui deci copleşit de măguliri, dar prea puţin ajutat. &cel colonel Fodard,pe lîngă al cărui nepot fusesem dat, se întîmplă să e un netre*nic *ătrîna+ar, care, cu toate că era plin de aur, +ă<înd sărăcia mea, +roi s ă măcapete pe nimic. %l pretindea să u pe lîngă nepotul său un fel de ordonanţăfără plată, mai cur;nd decît un ade+ărat îndrumător. 4egat în perma-

HXInenţă de el, şi prîn aceasta scutit de o*ligaţiile militare, tre*uia să trăiesc dinsolda mea de cadet, adică de soldat E *a a*ia consimţi să-mi dea uniformă,căci ar +roit să mă mulţumesc cu aceea a regimentului. 7oamna de

er+eilleux, indignată de propunerile lui, mă îndemnă ea însăşi să nu leacceptE ul ei fu de aceeaşi părere. 1ăutau să-mi facă alt rost, dar nu găseaunimic. %u începeam însă să u etrîmtorat, întrucît cei o sută de franci pecare-i căpătasem pentru călătorie nu puteau să ţină prea mult. 7in fericire,primii din partea domnului am*asador încă o mică sumă care-mi prinsefoarte *ine, şi cred că el m-ar sprijinit mai departe dacă aş a+ut maimultă ră*dare E dar a tînji după ce+a, a aştepta, a cere sînt pentru minelucruri cu neputinţă de făcut. ă de<gustai, nu mai dădui pe acolo, şi totul sesfîrşi. 0-o uitasem pe *iata mea amanE dar cum s-o găsesc \ #nde s-ocaut \ 7oamna de er+eilleux, care-mi cunoştea po+estea, mă ajutase înaceastă căutare, însă multă +reme în <adar. în cele din urmă, ea mă înştiinţacă doamna de Uarens plecase de mai *ine de două luni, dar nimeni nu ştiadacă se dusese în $a+oia sau la 3orino, iar unele persoane spuneau că se

întorsese în %l+eţia. 0u-mi tre*ui mai mult spre a mă (otărî N-X urme<, încredinţat că, oriunde s-ar a=a, îmi +a mai uşor s-o găsesc în pro+incie,

Page 252: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 252/346

Page 253: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 253/346

*u<unar şii l-am trimis din &uxerre, pe unde treceam. "id uneori şi astă<i gîndindu-mă

Page 254: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 254/346

la strîm*ăturile pe care tre*uie să le făcut el citind acel panegiric în careera <ugră+it trăsătură cu trăsătură şi care începeaastfel@ &1redeai, *dtrîn craidon, c9un gind netot -ar ispiti să-l cresc pe-al tău nepot...

&ceastă mică *ucată, stîngace, într-ade+ăr, dar nu lipsită de sare şi care

anunţa un talent pentru satira, este totuşi singura scriere satirică ieşită dinpana mea. &m o inimă prea puţin +eninoasă spre a mă ser+i de un asemeneatalent K dar,cred că se poate deduce, din cele cîte+a scrieri polemice

întocmite la o +reme sau alta pentru a mă apăra, că, dacă aş a+ut o re*ătăioasă, duşmanii mei ar cules de puţine ori aplau<ele de partea lor.

4ucrul pe care-B regret cel mai mult în legătură cu amănuntele din +iaţamea pe care le-am uitat este că n-am ţinut un jurnal al călătoriilor mele.0iciodată n-am gîndit mai mult, n-am existat, n-am trăit, n-am fost mai multeu însumi, dacă pot \ă spun astfel, decît în acelea pe care le-am făcut deunul singur şi pe jos. ersul are ce+a care îmi aţîţă şi-mi în+iorea<ă ideile Eaproape că nu pot gîndi cînd stau pe loc E e ne+oie ca trupul să se mişte spre

a-mi pune în mişcare spiritul. 'ederea unei cîmpii, înşiruirea pri+eliştilorfrumoase, aerul li*er, pofta de mîncare, sănătatea pe care o capăt um*lînd,+oioşia dintr-un (an, depărtarea de tot ceea ce mă face să simt că sînt legatde ce+a, de tot ce-mi aminteşte de situaţia mea, toate acestea îmidescătuşea<ă su=etul, îmi dau mai multă îndră<neală de a gîndi, mă aruncă

în-HBXtr-un fel în imensitatea făpturilor rii pe care le aleg, mi le apropii după plac,nesting(erit şi fără nici o teamă. 7ispun atunci ca un stăp;n de natura

întreagă E inima mea, (oinărind din făptură în făptura, se uneşte, secontopeşte cu acelea care o desfată, se înconjoară de imagini

de<mierdătoare, se îm*ată de simţămintele cele mai încîntătoare. ar clacă,spre a le iixa, mă delecte< să le <ugră+esc în mine însumi, cu cîtă forţă atrăsăturilor, cu cîtă prospeţime a coloritului, cu cîtă putere de expresie le

în<estre< ! $pun unii că se găseşte cîte ce+a din toate acestea în lucrărilemele, cu toate că le-am scris spre declinul anilor mei. O, dar dacă le-aţi +ă<ut pe cele din tinereţea mea, pe cele întocmite în cursul călătoriilor mele,pe cele pe care le-am plămădit şi pe care nu le-am scris niciodată !... 7e cenu le-ai scris \ mă +eţi între*a. i de ce să le scriu \ +ă +oi răspunde eu. 7ece să mă lipsesc de +raja pre<entă a *ucuriei, ca să le spun altora că m-am*ucurat \ 1e preţ mai a+eau pentru mine cititorii, un pu*lic, întreaga lume,c;nd eu pluteam prin slă+ile cerului \ 7e altminteri, purtam oare cu mine(;rtie şi pene de scris \ 7acă m-aş gîndit la toate astea, nimic nu mi-ar +enit. 0u puteam să pre+ăd că ideile +or da nă+ală în capul meu E ele +incînd le place lor, nu cînd +reau eu. 0u +in de loc sau curg în şu+oaie,copleşindu-mă cu mulţimea şi puterea lor. hece +olume pe <i n-ar de ajunsca să le cuprindă pe toate. 7e unde să iei atîta timp ca să le aşterni pe(îrtie \ $osind unde+a, nu +roiam decît să mănînc. 5lecînd, nu +roiam decîtşă merg. $imţeam că un nou paradi\ mă aşteaptă la uşă. 0u r;+neam decîtsă pornesc în întîmpinarea lui.

Page 255: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 255/346

0iciodată n-am simţit asta mai *ine ca la întoarcerea despre care +or*esc.'enind la 5aris, mă mărginisem la ideile în legătură cu ceea ce a+eam să facaici. -am lansat în cariera pe care tre*uia s-o ur-HBB

Page 256: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 256/346

me<, şi am slujit-o cu destula glorie E aceasta cariera nu era însă aceea lacare mă îndemna inima mea, iar inţele reale nu erau croite pe măsura celor

Page 257: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 257/346

imaginare. 1olonelul Fodard şi nepotul lui nu pri+eau cu oc(i *uni unasemenea erou ca mine. Fraţie cerului, acum. eram de<legat de toate acestepiedici @ puteam să mă cufund după +oie în lumea (imerelor, căci doar peaceasta o a+eam în faţă. Fa atare, mă adîn- cii atît de mult în ea, încît rătăciicu ade+ărat de mai multe ori drumul f şi nici nu mi-ar plăcut să merg drept

înainte, deoarece, ştiind că la 4Ron a+eam să mă regăsesc pe pămînt, aş +roit să nu ajung niciodată acolo. într-o <i, a*ătîndu-mă din cale ca să +ăd mai de aproape o pri+elişte ce mi

se păru demnă de admirat, mă lăsai atît de mult prins de +raja ei şi făcuiatîtea ocoluri, încît pînă la urmă mi rătăcii de-a *inelea. 7upă mai multeceasuri de um*lat fără ţintă, o*osit şi mort de sete şi de foame, intrai la unţăran a cărui casă nu a+ea o înfăţişare prea atrăgătoare, dar era singura pecare o +edeam prin partea locului. 1redeam că şi aici era ca la Fene+a sau în%l+eţia, unde toţi locuitorii sînt gata să-ţi ofere cu inima largă ospitalitatealor. îl rugai pe acesta să-mi dea ce+a de mîncare, contra plată. %l îmi adusenişte lapte smîntînit şi o *ucată de pîine de o+ă<, spu- nîndu-mi că asta era

tot ce a+ea. &m *ăut laptele acela cu o mare poftă şi am mîncat pîineaaceea, care era mai mult paie K dar atîta nu era de ajuns pentru un om<dro*it de o*oseală. ăranul, cercetîn- du-mă îndeaproape, îşi dădu seama,după foamea pe care o a+eam, de ade+ărul situaţiei mele. 7upă ce-mi spusecă +edea în mine un tînăr cumsecade ce nu +enise acolo ca să-l pîrască,desc(ise repede o mică trapă de lîngă *ucătăria lui, co*orî în *eci şi se în-HBHtoarse peste puţin cu o pîine neagră de grîu curat, cu o şuncă de-ţi lăsa guraapă, deşi era începută, şi cu o sticlă de +in a cărei +edere mă *ucură maimult ca toate celelalte. &dăugă la acestea nişte ouă prăjite în multă grăsime,şi mă ospătai cu un prîn< aşa cum nici un alt călător n-a întîlnit +reodată.

1înd +rui să-i plătesc, omul meu fu cuprins iarăşi de nelinişte şi teamă E nu+roia să primească *ani şi se lepăda de ei cu o scuturătură încrîncenată Epartea (a<lie era însă că nu puteam să g(icesc ce anume îl tăcea să-i iiefrică. în cele din urmă, el rosti tremu- rînd cu+intele îngro<itoare de ipistat şiperceptor, îmi dădu a înţelege că-şi ascundea +inul din pricina impo<itului,că-şi ascundea pîinea din cau<a *irului, şi că ar un om pierdut dacă n-ar socotit drept un muritor de foame. 3oate cele ce îmi spuse în legătură cuacestea, şi despre care eu nu a+eam nici cea mai mică idee, îmi făcură oimpresie ce nu se +a şterge niciodată în mintea mea. &ici se găseşte ger-menele acelei uri nestinse ce prinse mai t;r<iu rădăcini în inima mea

împotri+a apăsărilor la care este cu pus nenorocitul popor şi împotri+aasupritorilor ui. &cest om, deşi îndestulat, nu îndră<nea să mă- nînce pîineape care o cîştigase cu sudoarea frunţii lui şi nu se putea feri de ruină dccîtarătînd aceeaşi sărăcie ce domnea în jurul său. &m plecat din casa lui pe atîtde indignat pe cit eram de înduioşat, de- plîngînd soarta acestor frumoaselocuri, cărora natura nu le-a re+ărsat darurile ei decît spre a le face prada<*irilor stăpînirii.

ată singura amintire precisă ce mi-a rămas din ceea ce mi c-a întîmplat încursul acestei călătorii, îmi mai amintesc doar că, apropiindu-mă de 4Ron, am

Page 258: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 258/346

fost ispitit să-mi prelungesc drumul dueîndu-mă să +ăd malurile rîului4ignon E căci, printre romaneleHBW

Page 259: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 259/346

pe care le citisem cu tat;l meu, &stree B nu lusese uitat şi era acela la caremă gîndeam cel mai adesea cu plăcere. între*ai care era drumul spre 8ore< E

Page 260: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 260/346

şi în timp ce +or*eam cu ga<da mea, ea îmi spuse că acesta era un ţinut*ogat pentru meşterii erari, că acolo se a=au multe topitorii şi că se lucraucu spor unelte de er. &cest elogiu îmi potoli dintr-o data o curio<itate stîrnităde romane, şi nu mai socotii de cu+iinţă să mă duc să caut 7iane şi <îneprintre nişte *ieţi erari. Luna femeie care mă încuraja astfel mă luase, fără

îndoială, drept un ucenic lăcătuş.0u mă duceam, totuşi, la 4Ron fără un scop anumit. &jungînd aici, m-amdus s-o +ăd la F(asottes Hpe domnişoara du 1(;telet, prietenă a doamnei deUarens, şi pentru care aceasta îmi dăduse o scrisoare cînd +enisem, primadată aici cu domnul 4e aître, aşa că era o cunoştinţă mai +ec(e.7omnişoara du 1(;telet îmi spuee că,. într-ade+ăr, prietena ei trecuse prin4Ron, însă nu ştia dacă îşi urmase drumul pînă în 5iemont, deoarece nu erasigură nici ea. la plecare dacă nu se +a opri în $a+oia E dar, dacă +reau, ea. îi+a scrie să. capete +eşti, şi cel mai *un lucru pe care l-aş putea face era săaştept aceste +eşti la 4Ron. 5rimii propunerea E dar n-am îndră<nit să-i spundomnişoarei du 1(;telet că eram gră*it să am răspunsul şi că mica mea

pungă golită nu-mi dădea îngăduinţa sa aştept prea mult. 1eea ce mă opreade la aceasta nu era faptul că ea m-ar primit cu răceală. 7impotri+ă, îmiarătă multă *ună+oinţă şi mă trată pe un picior de egalitate ce-mi tăiecurajul de a-i de<+ălui ade+ărata mea situaţie şi de a co*orî de la rolul de*ună to+ărăşie la acela al unui nenorocit cerşetor.

B "oman pastoral de A. d9#rfe, pu*licat la începutul secolului al G' -lea)n.t. .H 5osta mînăstire 1(axeaux )n.. ed. fr. .HBV

i se pare că se +ede destul de limpede urmarea a tot ceea ce ampo+estit în această carte. 3otuşi, cred a-mi aminti, în aceeaşi perioadă, de o

altă călătorie la 4Ron, pe care nu pot să o trec cu +ederea, şi în cursul căreiaam trecut printr-o mare încercare. O mică păţanie, ce nu poate po+estităuşor, mă face să n-o uit niciodată. ă a=am într-o seară în parcul Lellecour,după o cină foarte săracă, gîndindu-mă cum să o scot ia capăt, cînd un*ăr*at cu *onetă +eni şi se aşe<ă lingă mine E acest om a+ea înfăţişareaunuia din acei lucrători la pîn<eturi cărora li se spune la 4Ron mătăsuri. ă

între*ă ce+a, eu îi răspunsei, şi astfel con+ersaţia se legă. &*ia stăturăm de+or*ă un sfert de ceas, că el, cu acelaşi sînge rece şi fără nici un fel detul*urare în glas, îmi propuse să ne distrăm împreună. &şteptam să-miexplice în ce consta această distracţie E dar el, fără să mai adauge nimic, seporni să-mi arate totul făţiş. $e lipi aproape de mine, iar noaptea ne ind prea

întunecoasă puteam să +ăd pentru ce fel de apucături se pregătea. 0u-mipusese gînd rău, cel puţin nimic nu trăda această intenţie, iar locul nu-i eraprielnic. 0u +roia, aşa cum îmi spusese, decît să se distre<e, şi să mă distre<şi eu, ecare pe contul lui j iar acest lucru i se părea atît de simplu, că nici nupresupuse măcar că mie nu mi se părea la fel de simplu ca lui. 8ui atît de

îngro<it de această neruşinare, că, fără a-i răspunde, mă ridicai repede şi orupse! la fugă, cre<înd că ticălosul se ţine după mine. %ram atît de tul*urat,că, în loc să ajung acasă pe strada $aint-7omini:ue,

Page 261: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 261/346

? alergai de-a lungul c(eiului şi nu mă oprii decît la podul de lemn, tremurîndaşa de tare, de parcă aş să+îrşit o nelegiuire. ai fusesem o dată supusaceluiaşi +iciu E amintirea aceea mă lecui pentru multă +reme de asemeneacurio<ităţi.HB$

BJ 6 1onfesiuni 6 ean- ac:ues "oussesu

Page 262: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 262/346

Page 263: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 263/346

sînt pe terminate, cîntăream ecare leţcaie din puţinul ce-mi mai rămăsese.încam mai rar la ga<da mea, şi în curînd nici nu ma-i luai masa acolo,

deoarece pentru cinci sau şase soli puteam să mă satur tot aşa de *ine la un*irt, ca şi cu două<eci şi cinci la ga<dă. 0emaimîncînd aici, îmi +enea pestemînă să mai şi dorm acasă, nu indcă m-ar costat cine ştie cît, dar mi-era

ruşine să ocup o cameră fără să-i aduc +reun cîştig mai acătării ga<dei mele. 3impul era frumos. într-o seară, ind foarte cald, m-am (otărît să petrecnoaptea în piaţa oraşului, şi tocmai îmi făcusem culcuşul pe o *ancă deacolo, cînd un a*ate, trecînd pe stradă şi +ă<îndu-mă culcat astfel, se apropiede mine şi mă între*ă dacă eram lipsit de adăpost. îi mărturisii toatăpo+estea mea, şi el păru mişcat E se aşe<ă alături de mine şi intrarăm în+or*ă. i se adresa ,într-un c(ip cît se poate de cu+iincios W tot ceea ce îmispunea mă făcea să am despre el părerea cea mai *ună cu putinţă. 1înd mă+ă<u mai în apele mele, îmi spuse că nici ei nu locuia prea *ine, că nu a+eadecît o singură cameră, dar, de *ună seamă, nu mă +a lăsa să dorm aşa, pestradă @ că era prea tîr<iu spre a-mi găsi un adăpost şi că îmi oferea pentru

noaptea aceea jumătate din patul său. 5rimii propunerea cu speranţa că-mi+oi face un prieten ce mi-ar putea de folos. ă dusei cu el E aprinse opaiţul.1amera lui mi se păru curată în micimea eiE el mă primi foarte *ine+oitor.$coase dintr-un dulap o carafă cu cireşe în rac(iu, mîncarăm ecare cîtedouă şi ne pregătirăm de culcare.

&cest om a+ea aceleaşi înclinări ca şi e+reul pe care-B cunoscusem la a<il,dar nu şi le manifesta cu atîta patimă. 8ie că, *ănuind că eu aş putea ştidesprece este +or*a, se temea să nu mă determine să mă apăr, e că era maipuţin, li oţărî t să treacă la fapte, nu îndră<ni să-mi facă propunerea făţiş, şi

încerca să mă înduplece, fără să mă sperie. ai instruit de- cît prima dată, eu

înţelesei însă repede ce urmărea el, şi am intrat la gînduri E dar neştiind nici în ce casă mă a=am, nici în mîinile cui că<usem, mă temeam ca, făcîndtără*oi, să nu plătesc totul cu +iaţa. ă prefăcui a nu pricepe ce +roia de lamine E dar arătîndu-mă foarte sting(erit în mîngîierile lui şi foarte (otărît sănu-B las să meargă mai departe mă purtai în aşa fel, că a tre*uit să sepotolească. &poi îi +or*ii cu toată *lîndeţea şi cu toată tăria de care eram înstare şi, fără a părea că aş *ănui ce+a, îi ce- rui iertare pentru tul*urarea cei-o arătarem, dînd +ina pe +ec(ea mea păţanie, pe care căutai să i-opo+estesc în termeni atît de plini de de<gust şi de groa<ă, că i-am întors,cred, şi lui stomacul pe dos, fă- cîndu-B să renunţe cu totul la scîr*osul săuplan, şi am petrecut astfel restul nopţii în linişte. %l mi-a dat c(iar multepo+eţe *une, foarte înţelepte, căci nu era, de *ună seamă, un om de nimic,cu toate ca se comportase ca un mare păcătos. . j

7imineaţa, domnul a*ate, care încerca să-şi ascundă nemulţumirea,aduse +or*a de micul dejun, şi rugă pe una din fetele ga<dei lui, care erafrumoasă, să ne pregătească ce+a de m;ncare. &ceasta îi spuse că nu aretimp E el se adresă atunci surorii ei, care nici nit catadixi să-i răspundă. 0oiaşteptam, totuşi j dar masa nu +enea. n cele din urmă, trecurăm în cameraacestor domnişoare. %le îl întîmpinară pe domnul a*ate cu un aer îm*ufnatE

Page 264: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 264/346

eu a+eam să mă laud şi mai puţin cu primirea lor. 1ea mai mare, ră- sucindu-_9e, mă călca dinadins cu tocul ei ascuţit pe +îrful piciorului, unde o*ătătură foarte dureroasă mă silise să tai pielea pantofului E cealaltă serepe<iBJ

HBJ.şi trase dintr-o dată de a spatele meu scaunul pe care tocmai +roiam să măaşe< E mama lor, aruncEru! cu apă pe fereastră, mă stropi pe faţă E în orice

oc m-aş aşe<at, eram dat la o parte ca să caute te miri ce E în +iaţa meanu mi se mai întîmplase aşa ce+a. în pri+irile lor jignitoare şi *atjocoritoare+edeam o rnî- nie ascunsă, din care a+eam neg(io*ia de a nu înţelege nimic.

înmărmurit, încremenit, gata să le cred pe toate nişte poZedate, începeampur şi simplu să mă înfricoşe<, cîncl a*atele, făeîndu-se că nu +ede şi nuaude nimic şi dîndu-şi seama că nici +or*ă nu putea de dejun, luă (otărîreasă iasă din casă, iar eu mă gră*ii să-l urme<, foarte mulţumit că scăpăm deaceste trei furii. 5e drum, el îmi propuse să ne du> cern să mincăm a o

cafenea. 1u toate că eram mort de foame, nu primii in+itaţia lui, iar el nustărui mai mult, şi ne despărţirăm la al treilea sau al patrulea colţ de stradă,eu iericit că mă depărtam de tot ceea ce-mi amintea de acea casă*lestemată, el încîntat, pe cît se părea, că mă dusese destul de departe deea ca să n-o mai pot recunoaşte cu uşurinţă. 1um nici la 5aris, nici în alt oraşnu mai păţisem niciodată ce+a asemănător cu aceste două întîmplări, amrămas cu o impresie puţin măgulitoare despre populaţia 4R- onului, şi ampri+it totdeauna acest oraş ca unul în care domneşte cel mai îngro<itorde<măţ din %uropa.

&mintirea lipsurilor prin care am trecut nu contri*uie să-mi impresione<eplăcut memoria. 7acă aş fost ca alţii, dacă aş a+ut talentul de a trăi pe

credit şi a mă îndatora la *irtul meu, m-aş descurcat, desigur, mai uşor Edar în pri+inţa asta nepriceperea mea era la fel de mare ca şi (otărîrea de anu recurge la aşa ce+a E şi pentru a da o idee despre gradul pînă la caremergeau una şi alta, e destul să se ştie că, după ce mi-am petrecut toată+iaţa

în «tr;ntorim,, adesea lipsindu-mi aproape pi na şî plinea, nu mi s-a întîmplatniciodată să cer *ani unui creditor fără a-i restitui numaidec;t. 0u m-ampriceput să fac datorii împo+ărătoare, şi am preferat totdeauna sa sufăr,decît să u datornic.

%ra o suferinţă, desigur, să u ne+oit a-mi petrece noaptea în stradă, şiasta mi s-a întîmplat de mai multe ori la 4Ron. 7ar găseam de cu+iinţă săfolosesc cei cîţi+a soli ce-mi rămîneau plătind mai degra*ă O pline decît unadăpost E căci, la urma urmei, eram ameninţat mai puţin să mor de somn,decît de foame. 1eea ce e curios este că, în această cumplită situaţie, nueram nici neliniştit, nici întristat. 0-a+eam nici cea mai mică grijă în pri+inţa+iitorului, şi aşteptam răspunsurile pe care tre*uia să le primeascădomnişoara du 1(;telet, culcîndu-mă su* cerul li*er şi dormind la fel de

împăcat întins pe o *ancă sau pe ?pămînt, ca şi cum m-aş a=at pe un patde ro<e. îmi amintesc *ine că am petrecut o noapte de farmec în afara

Page 265: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 265/346

oraşului, pe un drum ce mergea pe marginea Aonului sau a rîului $aone, numai ştiu *ine care din două. Frădini înălţate în terase se întindeau într-oparte a drumului. 8usese foarte cald în <iua aceea, seara era înc;ntătoare,rouă în+iora iar*a +eştejită, nu se simţea nici o adiere de +înt, noaptea eraliniştită, aerul era răcoros, fără să e frig, soarele, după ce apusese, *ră<da

cerul cu nişte norişori roşii, a căror oglindire dădea apei o culoare tranda rie,iar copacii erau încălcaţi de pri+ig(etori ce-şi res rau cîntecul de la unul laaltul. ă plim*am într-un fel de exta<, lăsîndu-mi inima şi simţurile ritplutească în această +rajă şi suspin;nd doar din pricina regretului că mă*ucuram de toate acestea de unul singur. 1ufundat în dulcea mea re+erie,

îmi prelungii mult în noapte plim*area, fără a-mi da seama că eram o*osit. încele din urmă, am simţitHBN

Page 266: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 266/346

o*oseala. -am întins cu +oluptate pe un prag din- tr-un fel de ridă sau deuşă falsă sco*ită într-un perete al terasei E acoperişul patului meu era format

Page 267: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 267/346

de +îrfuriie copacilor, o pri+ig(etoare se a=a c(iar deasupra mea E amadormit în cîntecul ei E somnul mi-a fost dulce, tre<irea şi mai dulce încă. $efăcuse <iuă, şi cînd am desc(is oc(ii am +ă<ut apa, +erdeaţa, un peisajminunat. -am ridicat, m-am scuturat, mi-era foame, am pornit +oios spreoraş, (o- tărît să sacri c pentru o masă *ună ultimele mone<i ce-mi mai

rămăseseră. %ram atît de *ine dispus, că am făcut tot drumul cîntînd, şi-miamintesc c(iar că acest cîntec era o cantată de Latistin, intitulată Lăile din 3(omerR, pe care o ştiam pe dinafară. Linecu+;ntat e *unul Latistin şifrumoasa lui cantată, care mi-a adus un prîn< mai *un decît cel la care măgîndeam şi o cină şi mai *ună încă, la care nici nu mă gîndisem. în timp cemergeam şi cîntam cu anta +oioşie, am au<it pe cine+a în urma mea, am

întors capul şi am +ă<ut un om ce se ţinea după mine şi care părea că măasculta cu plăcere. %l mă opri, mă salută, mă între*ă dacă mă pricep lamu<ică. -am răspuns @ puţin, spre a da a înţelege mult. îmi mai puse cîte+a

între*ări, eu i-am po+estit o parte din +iaţa mea. %l mă între*ă dacă amcopiat +reodată note mu<icale. &desea, i-am răspuns. i era ade+ărat E

metoda mea cea mai *ună de a în+ăţa mu<ica era s-o copie<. C8oarte *ine, îmi spuse el, +ino cu mine E am să-ţi dau de lucru pentru cîte+a <ile, în timpulcărora nu-ţi +a lipsi nimic, cu condiţia de a consimţi să nu ieşi de loc dincameră.D &m primit foarte *ucuros şi B-ant urmat.

&cest om se numea domnul "olic(on E îi plăcea mu<ica, o cunoştea şi ocînta în mici concerte pe care le făcea cu prietenii lui. 5înă aici totul era curatşi cinstitE dar gustul lui pentru mu<ică păreaHHXsă degenere<e într-o patimă pe care era o*ligat să şi-o ascundă în parte. ăconduse într-o cămăruţă, unde mă instalai şi unde se a=au o mulţime departituri mu<icale copiate de el. îmi dădu să fac şi eu altele, îndeose*i

cantata pe care o au<ise şi pe care tre*uia să o cînte el însuşi peste cîte+a<ile. &m rămas acolo trei sau patru <ile, copiind tot timpul cît nu mîncam Ecăci, în +iaţa mea n-am fost atît de =ămînd, şi nici atît de *ine (rănit. îmiaducea el însuşi *ucatele de la *ucătărie, şi tre*uie că aceasta era *ună,dacă mîncarea de ecare <i era ca a mea. 7e cînd mă ştiu n-am mîncat cuatîta plăcere, şi tre*uie să mărturisesc că acest c(ilipir că<use foarte *ine,căci eram sla* ca o sc;ndură. 4ucram aproape cu aceeaşi poftă eu caremîncam, şi asta nu e puţin spus. % drept că nu eram la fel de corect pe cîteram de sîrguincios. 1îte+a <ile după aceea, domnul "olic(on, întîlnindu-măpe stradă, mi-a spus că partiturile mele făceau mu<ica de neexecutat, într-atît fuseseră găsite pline de omisiuni, de greşeli, de adăugiri. 3re*uie sămărturisesc că îmi alesesem în această îndeletnicire meseria pentru careeram cel mai puţin potri+it. 0u că notele mele nu erau frumoase şi nu lecopiam foarte curatE dar ca<na unei munci îndelungate îmi împrăştie atît detare atenţia, că pierd mai mult cu ştersăturile decît cu scrisul notelor, iardacă nu depun cea mai mare *ăgare de seamă la copierea partiturilor, eleajung să <ădărnicească execuţia. &m lucrat deci foarte rău +roind să lucre<*ine, şi, pentru a termina mai repede, am dat totul peste cap. &sta nu l-a

împiedicat pc domnul "olic(on să mă trate<e *ine pînă la sfîrşit şi să-mi dea

Page 268: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 268/346

la plecare cîţi+a gologani în plus, pe care nu-i meritam de loc şi care m-aupus iarăşi pe picioare. 4a puţine <ile după aceea, am primit +eşti de la

aman, care se a=a la 1(am*erR, de unde îmi trimise şi *ani spre a mă duces-o întîlncsc, ceea ce făcui cu *ucurie.HHB

7o atunci, situaţia mea nanciară a fost adesea foarte strîmtorată, darniciodată at;t de grea incit să mă +ăd că n-am ce mînca. însemn aceastăperioadă cu o inimă recunoscătoare faţă de *inefacerile 5ro+idenţei. & fostultima dată din +iaţa mea cînd am cunoscut mi<eria şi foamea.

&m mai rămas la 4Ron şapte sau opt <ile, aşteptind dispo<iţiile pe careaman i le dăduse domnişoarei )iu 1(;telet, la care mă duceam acum mai

des ca înainte, pentru plăcerea de a +or*i cu ea despre prietena ei, şi pentrucă nu mai eram c(inuit de acele crude re+eniri asupra situaţiei mele, caremă sileau s-o ascund mereu. 7omnişoara du 1(;telet nu era nici tînără, nicifrumoasă, dar nu-i lipsea graţia ş era *linda şi prietenoasă, iar spiritul eidădea şi mai mult preţ acestei prietenii. &+ea acea înclinare către o*ser+aţia

morală ce duce la studierea omului K de la ea am căpătat şi eu, pentru primadată, această înclinare, li plăceau romanele lui 4e $age, şi îndeose*i Fil LlasE îmi +or*i despre el, mi-B împrumuta, îl citii cu interes E dar nu eram încă coptpentru acest gen de lecturi E preferam romanele de dragoste, îmi petreceamastfel timpul la +or*itorul domnişoarei du 1(;telet nu numai cu plăcere, ci şicu folos, şi nu încap îndoială că discuţiile cu+iincioase şi înţelepte cu ofemeie de merit fac mai mult pentru formarea unui om tînăr decît toatăpedanta lo<o e a cărţilor. 4a 1(asottes am făcut cunoştinţă şi cu altepensionare, precum şi cu prietene de-ale lor E între altele, cu o tînără depaispre<ece ani, numită domnişoara $erre, căreia nu i-am dat atunci preamultă atenţie, dar de care m-am îndrăgostit, şapte sau opt ani mai tîr<iu, şi

pe *ună dreptate, căci era o fată încîntătoare.&şteptind s-o re+ăd în curînd pe *una mea aman, am făcut o mică pau<ă în (imerele mele, iar fericirea reală ce mă aştepta mă scuti să caut altele în+i<iunileHHHmele. 0u numai că o regăseam, dar a=am alături de ea şi prin ea o ti(nă care

îmi făcea plăcere E căci ea anunţase că-mi găsise o ocupaţie care spera să-micon+ină şi care nu mă +a depărta de dînsa. îmi frăm;ntam mintea să g(icesccare putea să e această ocupaţie, şi nu-mi răm;nea decît sa g(icesc, într-ade+ăr, dacă +roiam să ştiu. &+eam destui *ani spre a face drumui în +oie.7omnişoara du 1(;telet mă sfătui sa iau un calE n-am fost de această părere,şi *ine am făcut ş aş pierdut plăcerea ultimei călătorii pedestre pe oare am întreprins-o în +iaţa mea, căci nu pot să dau acest nume excursiilor pe carele făceam adesea prin împrejurimi în timpul cît am stat la otiers.

% un lucru ciudat, desigur, că imaginaţia mea nu se aprinde niciodată cumai multă +oioşie decît atunci cînd starea mea este cel mai puţin +oioasă, şică, dimpotri+ă, ea este mai puţin +eselă atunci cînd totul surîde în jurul meu.5ăcătosul meu de cap nu se potri+eşte niciodată cu ordinea rească. %l nu sepricepe sa înfrumuseţe<e, +rea să cree<e. i în aceasta, o*iectele reale se

Page 269: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 269/346

Page 270: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 270/346

şi apa al*astră al cărei muget îl au<eam printre croncăniturile cor*ilor şi alepăsărilor de pradă ce <*urau din stîncă în stîncă şi din tu ş în tu ş, la o sutăde st;njeni su* mine. 5rin părţile unde po+îrnişul era mai lin şi tu şurile mairare spre a mă putea strecura printre ele, mă -duceam cît mai departe şicăutam pietrele cele mai mari pe care le puteam căra, le strîngeam grăme<i

pe parapet, apoi, aruncîn-du-le una după alta în jos, mă delectam pri+indcum se rostogolesc, sfa- rîmîndu-se şi <*urînd în mii de *ucăţi înainte de aajunge în fundul genunei. @

ai aproape de 1(am*erR am întîlnit un spectacol asemănător, dar de-sens contrar. 7rumul trece pe la picioarele celei mai frumoase cascade pecare am +ă<ut-o +reodată. 1ascada este atît de po+îrnită, că apa sedesprinde de stîncă şi cade în arc, destul de departe ide peretele stîncii ca săpoţi trece pe -dedesu*t, uneori fără să i nici măcar udat. 7ar dacă nu ieidestule măsuri, te poţi înşela uşor, aşa eum am păţit eu @ căci, din pricinamarii înălţimi, apa se împrăştie şi cade ca pul*erea, iar dacă te apropii ce+amai mult de acest nor, fără să prin<i de +este că eşti stropit, te pomeneşti

numaidecît făcut leoarcă. în sfîrşit ajung, o re+ăd. 0u era singură. 7omnul intendent general se -a=ala ea în momentul cînd am apărut eu. 8ără a-mi +or*i, mă luă de mînă şi măpre<entă cu acea graţie ce-i făcea pe toţi să-şi desc(idă inima @ C ată-B,domnule, pe -sărmanul nostru tînăr j *ine+oieşte şi ocr-oteşte-B atîta timp cîto +a -merita E de aici încolo soarta lui nu mă mai îngrijorea<ăD,HHKHHV,&poi, întorcîndu-se către mine, îmi <ise i C1opilul meu, aparţii "egelui @mulţumeşte-i domnului intendent, care îţi dă pîineD. %u făcui oc(ii mari, fărăsă spun nimic, fără să prea ştiu ce să cred E puţin a lipsit ca am*iţia născîndă

să nu-mi ia minţile şi să n-o fac de pe acum pe micul ntendent, 0orocul meuse do+edi mai puţin strălucitor decît mi-B înc(ipuisem prin acest începutE dar,deocamdată, a+eam din ce trăi, şi pentru mine asta însemna mult. atădespre ce era +or*a.

"egele 'ictor-&medeu, dîndu-şi seama, prin soarta ră<*oaielor precedenteşi prin po<iţia +ec(iuluiD patrimoniu al strămoşilor lui, că într-o *ună <i acesta

îi +a scăpa din mină, nu făcea decît să-l sleiască. 3recuseră doar cîţi+a ani decînd se (otărîse ca no*ilimea să e supusă dărilor şi se ordonase întocmireaunui cadastru general al întregii ţări pentru ca, introdu cînd o impunere reală,ea să e aplicată cu mat multă dreptate. &ceastă lucrare, începută su*domnia tatălui, fu înc(eiată de u. 7ouă sau trei sute de oameni, «atîtmăsurători de terenuri, cărora li se spunea geometri, cît şi condicari, cărora lise spunea secretari, fură folosiţi pentru această trea*ă, iar printre aceştia dinurmă aman mă înscrisese şi pe mine. 5ostul, fără să e prea *ănos, îţidădea putinţa să duci o +iaţă îndestulată într-o asemenea ţară. 5arteaproastă era ca această sluj*ă era temporara, dar ea te ajuta să cauţi şi săaştepţi altce+a, şi ca măsură de pre+edere, aman încerca să o*ţină de laintendent o protecţie spre a mă putea trece într-o sluj*ă mai temeinică dupăce sorocul acesteia se +a înc(eiat.

Page 271: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 271/346

&m intrat în funcţie la cîte+a <ile de la sosire. unca iaceasta nu a+ea însine nimic greu, astfel că în curînd deprinsei totul. i iată cum, după patrusau cinci ani de (oinăreli, de ne*unii şi de suferinţe, deHHia plecarea din Fene+a, am ajuns pentru prima ?data să-mi c;ştig plinea pe

cale onestă.&ceste lungi amănunte despre prima mea tinereţe +ă +or părîndcopilăreşti, dar n-am ce face @ 7eşi m-am născut om în unele pri+inţe, amfost multă +reme un copil, şi mai sînt încă în multe altele. 0-am făgăduit să

înfăţişe< pu*licului un mare personaj ş am făgăduit să mă descriu aşa cumsîntE şi, ca să mă cunoaşteţi la +îrsta înaintată, tre*uie să mă cunoaşteţi *ine

în tinereţe. 1um, în general, întîmplările fac mai puţină impresie asupra meadecît amintirea lor, şi cum toate ideile mele sînt în imagini, primele trăsăturice mi s-au întipărit în minte au rămas neclintite acolo, iar ceie care s-auadăugat mai t;r<iu s-au împletit cu ele, fără ca cele dint;i să se şters.%xistă o anumită succesiune a simţămintelor şi a g;ndurilor care determină

pe cele ce urmea<ă, şi ea tre*uie luată în seamă pentru a înţelege totul *ine.$trăduinţa mea este să de<+olt cu orice prilej primele cau<e, spre a face săse +adă înlănţuirea efectelor. &ş +roi să-mi pot pre<enta su=etul într-un feloarecum transparent în oc(ii cititorului, şi pentru asta caut să i-B arăt su*toate laturile, să-l pun în toate luminile, .să fac în aşa fel ca nimic din ce se

întîmpla înăuntru să nu-i scape, spre a putea judeca el însuşi mo*ilurile ce-Bfrăm;ntă.

7acă m-aş mulţumi eu re<ultatul şi dacă i-aş spune i &cesta estecaracterul meu, cititorul ar putea crede, nu că-B înşel, dar cel puţin că mă

înşel pe mine. în- Tfăţişîndu-i însă cu sinceritate tot ce mi s-a în timpi at, totce-am făcut, tot ce-am gîndit, tot ce-am simţit, nu-B pot induce în eroare,

afară doar dacă nu ţin. cu tot dinadinsul s-o fac @ dar c(iar dacă aş +roi, n-aşi<*uti cu uşurinţă. 1ăci lui îi re+ine sarcina să îm*ine toate aceste elementeşi să de nească inţa pe careHHJ.

Page 272: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 272/346

o compun ele E re<ultatul tre*uie să e opera lui E şi dacă se înşală, atunci

Page 273: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 273/346

greşeala este a sa. Or, în acest scop nu e de ajuns ca po+estirea mea să esinceră, ea tre*uie să e şi exactă. 0u e datoria mea să judec însemnătateafaptelor E eu tre*uie să le spun pe toate şi să-i las lui grija de a alege. 1eeace m-am şi străduit să fac pînă aici cu tot curajul, şi o +oi face la fel şi maideparte. 7ar amintirile din +îrsta mijlocie sînt totdeauna mai puţin +ii decît

acelea din prima tinereţe, &m început prin a le reda pe acestea în c(ipul ceimai larg ce mi-a fost cu putinţă. 7acă şi celelalte îmi +or re+eni cu aceeaşiputere, cititorii neră*dători şe +or plictisi poate, dar eu nu +oi nemulţumitde munca mea. 0u mă tem decît de un lucru în această lucrare j nu ca +oispune prea mult isau +oi spune neade+ăruri, ci de a nu spune totul şi de atrece su* tăcere ade+ărul,1artea a cine ea)B J W H )\ 6 B J W I

1red că în BJWH, dacă nu mă înşel, am ajuns la 1(am*erR, aşa cum amspus, şi am început să u folosit ^ cadastru pentru ser+iciul regelui. &+eamdouă<eci de ani trecuţi, aproape două<eci şi unu. %ram destul de format

pentru +îrsta mea în ce pri+eşte spiritul, dar facultatea de a judeca nu erade<+oltată în aceeaşi măsură, şi a+eam mare ne+oie de mîinile în care amcă<ut pentru a în+ăţa să mă conduc E căci cei cîţi+a ani de experienţă nu mălecuiseră încă pe de-a întregul de +isurile înc(ipuirii mele şi, în ciuda

încercărilor de care mă lo+isem, cunoşteam aut de puţin lumea şi oamenii,de parcă n-aş ii în+ăţat nimic în tot acest timp.

4ocuiam la mine, adică la aman E dar nu mai a+eam camera de la&nnecR. 0ici grădină, nici rîu, nici pri+elişte ! 1asa unde stătea acum era

întunecoasă şi tristă, iar camera mea era cea mai întunecoasă şi mai tristădin toată casa. #n <id în faţa ferestrei, )W fundătură în loc de stradă, aer şilumină puţină, spaţiu îngust, greieri, şoareci, duşumele putrede E toate astea

nu făceau o locuinţă plăcută. 7ar eram la ea, lingă ea E şi apoi mereu lasluj*ă sau în camera ei, nu-mi dădeam seama cît de urîtă era a mea, şi nicinu a+eam timp să mă gîndesc la aşa ce+a. 'iaHHN]părea ciudat că se sta*ilise la 1(am*erR anume ca sa locuiască într-o casăatît de nearătoasa, dar asta a fost numai un semn de a*ilitate din partea ei,asupra căruia nu se cade să tac. $e ducea la 3orino fără tragere de inimă,simţind că după re+oluţiile încă proaspete şi în frămîntarea ce domnea încăla curte, ]nu era momentul să se înfăţişe<e acolo. 3otuşi, interesele îi cereausă se arate din cînd în cînd, căci se temea să nu e uitată sau păgu*ită. tiamai ales că contele de $aint-4aurent, intendent general al nanţelor, nu oproteja. &cesta a+ea la 1(am*erR o casă +ec(e, rău construită şi într-opo<iţie atît de proastă, că stătea tot timpul goală E ea o înc(ine şi se instalaacolo. &sta făcu mai mult decît o călătorie la curte E pensia nu-i fu suprimată,iar contele de $aint-4aurent se număra de atunci printre prietenii ei.

&m găsit gospodăria sa orînduită aproape ca şi înainte, iar credinciosul1laude &net era nelipsit de lingă ca. &cesta era, cum cred că am mai spus,un ţăran din outru B care, în copilărie, strîngea ier*uri din ura pentru a faceceaiuri de %l+eţia, şi pe care îl luase în ser+iciul ei datorită licorilor lui, găsind

Page 274: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 274/346

că e *ine să ai*ă un ier*orist în persoana ser+itorului. %l se pasiona atît demult pentru studiul plantelor, iar ea îi încuraja atît de *ine în această direcţie,că de+eni un ade+ărat *otanist, şi, dacă n-ar murit tînăr, şi-ar făcut unnume în această ştiinţă, la fel cum merita sa ai*ă unul printre oamenii deonoare. 8iindcă ]era serios, gra+ c(iar, şi indcă eu eram mai tînăr decît el,

de+eni pentru mine un fel de îndrumător ce mă feri de multe nesă*uinţe,căci îmi impunea respect, iar eu nu îndră<neam să-mi fac de cap în faţa lui.%ra respectat c(iar şi de stăpîna lui, care-i preţuia înţelepciunea, *unul-simţ,credinţa nestrămutată ceV &dică din cantonul ontreux )n. ed. fr. .i-o purta, şi pe care ea i-o arata în aceeaşi măsura. 1laude & net era,netăgăduit, un om rar şi c(iar singurul de categoria lui pe care l-am cunoscut+reodată. 5otolit, aşe<at, c(i*<uit, pre+enitor în actele sale, rece în felul de a

, laconic şi plin de mie< în +or*e, punea în pasiunile lui o în=ăcărare de carenu părea niciodată în stare, dar care-B mistuia în lăuntru! său şi care nu l-afăcut să să+îrşească decît o singură prostie în +iaţa lui, clar cumplită, aceea

de a se otră+it. &ceastă scenă tragică s-a întîmplat puţin după sosirea mea,şi ea a tre*uit să se întîmple ca să cunosc legătura ce se statornicise întreacest tînăr şi stăpîna lui, căci dacă ea nu mi-ar spus despre ce este +or*a,n-aş *ănuit niciodată nimic. 8ără îndoială, dacă apropierea, sîrguinţa,credinţa merită o răsplată corespun<ătoare, ea i-a fost dată, şi, ceea cedo+edeşte că era un om demn, el n-a rî+nit la mai mult. între ei numai rareorise iscau certuri, care se înc(ei au însă totdeauna cu *ine. $e întîmplă, totuşi,una care se sfîrşi rău @ stăpîna îi aruncă într-o clipă de furie o +or*ă

jignitoare, pe care el n-o putu îndura. îşi luă ca sfetnic doar de<nădejdea, şigăsind !a mdemînă o sticluţă cu otra+ă, o îng(iţi, apoi se culcă liniştit, cugîndul de a nu se mai tre<i niciodată. 7in fericire, doamna de Uarens,

neliniştită, tul*urată ea însăşi, um*lînd prin casă găsi sticluţa goală şi g(icinumaidecît restul. &lergînd să-l sal+e<e, scoase nişte strigăte ce mă făcurăsă sar lîngă ea E îmi mărturisi totul, mă rugă s-o ajut şi i<*uti cu multăgreutate să-l facă să +ome<e otra+a. artor al acestei scene, îmi admiramnatîngia de a nu a+ut nici cea mai mică *ănuială despre legăturile pe careea mi le de<+ăluia. 7ar 1laude &net era atît de discret, îneît c(iar şi cei maiclar+ă<ători ar putut să se lase înşelaţi. mpăcarea fu de aşa natură, că eu

însumi fui adînc mişcat, şi, de atunci, adăugind stima la respectul ce i-BWWHWBpurtam, am de+enit, într-un anume fel, ele+ul lui, şi nu mă simţeam de locrău.

+ înţeles totuşi, cu multa mî(nire, că cine+a putea să e ai ea într-ointimitate mai mare decît eram eu. 0u-mi trecuse prin cap să r;+nesc pentrumine acest loc, dar mă durea să-l +ăd ocupat de altul E ceea ce era foarte

resc. 1u toate acestea, în loc să-l duşmănesc pe cel care mi-o răpise,simţeam răsfrîngîndu-s?e asupra lui dragostea ce i-o purtam ei. 0u doreamdecît ca ea sa e fericită E şi, de +reme ce a+ea ne+oie de el ca să e, eram*ucuros să-l +ăd şi pe el fericit. 4a rin dud, se potri+ea întru totul cu +ederile

Page 275: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 275/346

stăp;nei lui, şi arătă o prietenie sinceră prietenului pe care şi-l alesese ea.tara sa-şi exercite asupra mea autoritatea pe care postul lui îl îndreptăţea s-oai*ă, se mulţumea cu aceea pe care înţelepciunea lui i-o dădea asupra aleimele. 0u îndră<neam să fac nimic ce-ar părut să nu capete apro*area lui,iar el nu de<apro*a deci trecea ce era rău. 3răiam astfel într-o armonie ce

ne făcea fericiţi pe toţi şi pe care numai moartea a putut să o rupă. 4ina dindo+e<ile frumuseţii de caracter a acestei minunate femei era că toţi cei careo iu*eau seQ iu*eau între ei. Felo<ia, ri+alitatea cedau in faţa simţăm;ntuluidominant pe care-B inspira ea, şi n-am +ă<ut niciodată ca aceia care o

înconjurau să se 5j <mmasca unul pe altul. n+it pe cei ce mă citesc să întrerupă oclipă lectura la acest elogiu şi să se gindească puţin, ar dacă găsesc o altăfemeie despre care ar putea să spună acelaşi lucru, să se alăture de ea spreliniştea +ieţii lor, c(iar de-ar +or*a, a urma urmelor, de ultima dintre tîrfe.

&ici începe, de la sosirea mea la 1(am*erR şi pînă la plecareaQ la 5aris, înBJVB, o perioadă de opt sau nouă ani, în cursul căreia +oi a+ea puţine faptede po+estit, deoarece +iaţa mea a fost destul de simplă şi potolită, iar

această statornicie. era tocmai aceeaHWHde care a+eam cea mai mare ne+oie spre a sfîrşi să-mi forme< caracterul, pecare tul*urări continui îl împiedicau să se preci<e<e. în timpul acestei

însemnate perioade, educaţia mea, amestecată şi fără şir, căpăiîndconsistenţă, a făcut din mine ceea ce a+eam să u mereu de-a lungulfurtunilor ce mă aşteptau în +iitor. &cest progres s-a înfăptuit încet şi penesimţite, încărcat cu puţine întîmplări demne de amintitE totuşi, el merită să

e urmărit şi înfăţişat pe larg.4a început nu eram ocupat decît cu munca mea E datoriile sluj*ei nu mă

lăsau să mă gîndesc la altce+a. 5uţinul timp ce mi rămînea li*er îl petreceam

lîngă *una mea aman, şi nea+înd măcar răga<ul să citesc, fante<ia nu-mimai galopa ca înainte. 7ar cînd sluj*a, de+enind un fel de o*işnuinţă, îmipreocupa mai puţin spiritul, el fu din nou cuprins de <+înturările sale E lectura

îmi de+eni iarăşi o ne+oie, iar cum acest gust era <gîndărit de piedicile ce-istăteau în cale, ar putut să se transforme într-o patimă, ca la stăpînul meu,dacă alte înclinaţii +enite pe de lături nu s-ar amestecat cu aceasta.

1u toate că pentru lucrările noastre nu era ne+oie de o matematică prea înaltă, lipsa ei mă punea uneori în încurcături. $pre a în+inge aceastăgreutate, cumpărai cărţi de aritmetică, pe care o în+ăţai *ine, indcă am

în+ăţat-o singur. &ritmetica practică se întinde mai departe decît s-ar crede,atunci cînd +rei să i a*solut precis. $înt unele operaţii de o lungimeextremă, în mijlocul cărora am +ă<ut adesea c(iar şi *uni geometri încurcîndu-se. "e=ecţia îm*inată cu calculul dă idei limpe<i, şi atunci găseştimetode prescurtate, a căror descoperire îţi măguleşte amorul propriu, acăror justeţe îţi îneîntă spiritul şi care te fac să îndeplineşti cu plăcere omuncă prin ea însăşi neplăcută. -am cufundat atît de mult în aceastătrea*ă, îneît pici o pro*lemă ce putea re-BI

Page 276: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 276/346

<ol+ată prin ciire nu mă mai încurca, şi c(iar astă<i, cînd tot ce am în+ăţat seşterge cu ecare <i în memoria mea, aceste cunoştinţe mai stăruie încă în

Page 277: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 277/346

*ună parte, după trei<eci de ani de întrerupere. &cum cîte+a <ile, într-ocălătorie pe care am făcut-o la 7a+en- port, urmărind, la ga<da mea, lecţiilede aritmetică ale copiilor ei, am re<ol+at fără greşeală, cu o plăcere nespusă,o operaţie dintre cele mai complicate. i se părea, mînuind cifrele, că măa=am încă a 1(am*erR, în <ilele mele fericite. %ra ca şi cum m-aş regăsit

de departe pe mine însumi.$c(iţele din mapele geometrilor noştri mi-au desc(is totodată gustulpentru desen. &m cumpărat culori şi am început să fac =ori şi peisaje. %păcat că mi-am găsit prea puţin talent pentru această artă, căci ea îmiplăcea foarte mult. &ş stat luni întregi în mijlocul creioanelor şi alpensulelor, fără să le las din mînă. 7ar această ocupaţie de+enind preaacaparatoare, a tre*uit să o părăsesc. &şa se întîmplă cu toate înclinărilecărora mă dedic E ele cresc, se transformă în pasiune, şi în curînd nu mai +ădnimic altce+a pe lume decît amu<amentul cu care mă îndeletnicesc. 'îrsta num-a +indecat de acest cusur, nici nu l-a micşorat măcar, şi c(iar astă<i, cîndscriu acestea aici, mă consider un *ătrîn neispră+it ce-a prins patimă pentru

un alt studiu de prisos în care nu am nici o pricepereB

, şi pe care c(iar aceiace-B practică din tinereţea lor se +ăd siliţi să-l părăsească la +îrsta cînd eu+reau să-l încep.

&tunci însă ar fost altce+a. 5rilejul era *un şî aş fost ispitit să măconsacru lui. ulţumirea pe care o +edeam în oc(ii lui &net cînd se întorceacu plante noi, îmi stîrni de două sau de trei ori pofta de a mă duce să culegier*uri cu ei. $înt aproape con-B % +or*a de *otanică )n. ed. fr. .+ins ca daca m-aş mai dus o singură dată, preocuparea aceasta m-ar cucerit, şi poate că astă<i aş fost un mare *otanistE căci nu cunosc a^studiu care să se potri+ească mai *ine cu înclinările mele reşti decît acela al

plantelor, iar +iaţa pe care o trăiesc de <ece ani la ţară nu e altce+a decît oier*ori<are continua, e drept fără scop şi fără +reun progresE atunci însă,eea+înd nici o idee despre *otanică, o pri+eam cu un fel de dispreţ şi c(iar cude<gust, ne+ă<înd în ea decît o trea*ă de spiţer. arţian, care o iu*ea, nu-idădea nici ea altă folosinţă şi nu căuta decît plantele *une pentru prepararealicorilor sale. &stfel, *otanica, c(imia şi anatomia, confundate în spiritul meusu* numele de medicină, nu făceau decît să-mi inspire sarcasme pe care lerosteam toată <iua şi de pe urma cărora mă alegeam uneori cu cîte o palmăpe o*ra<. 7e altfel, o înclinare diferită şi mult prea contrară acesteia creştea

în mine treptat, şi în curînd le înă*uşi pe toate celelalte. % +or*a de mu<ică. 3re*uie, de *una seamă, că m-ain născut pentru această artă, deoarece am început s-o iu*esc din copilărie, şi este singura pe care am iu*it-o fără întrerupere în toate timpurile. 5artea uimitoare este că o artă pentru caraeram născut m-a costat totuşi atîta trudă ca s-o în+ăţ, şi cu succese atît de

încete, incit, după o practică de o +iaţă întreaga, niciodată n-am putut i<*utisă cînt pe nepregătite ce+a *ine. 7ar ceea ce mă făcea atunci să îndrăgescacest studiu era mai ales faptul că-B puteam urma împreună cu aman.&+înd, altfel, gusturi foarte diferite, mu<ica era pentru noi un punct d

întîlnire, de care eu căutam să mă folosesc. 0ici ea nu se dădea înapoi E eram

Page 278: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 278/346

pe atunci aproape tot atîta de a+ansat ca şi ea E din două sau trei citiridescifram o melodie. #neori, +ă<înd-o în+îrtindu-se în-jurul +reuneia clin

erturile ei, îi spuneam@ C a- iman, iată un duo înc;ntător cs mi se pare căexalăHWK

mirosul de arsura al drogurilor taleD. C&(, ascultă-mă, îmi răspundea ea, dacămă faci să le ard, te pun să le mănînci.D i, trăgînd de ea, o duceam lingăcla+ecin, unde uita de toate E extrasul de ienuper sau de a*sint se prefăcea

în scrum, ea îmi mxnjea faţa cu el, şi totul era foarte plăcut. i7upă cum se +ede, a+eam din *elşug cu ce să-mi umplu puţinul timp ce-

mi ramînea li*er. 5e deasupra, mi se oferi încă o distracţie, ce făcea mai multdecis toate celelalte. !

4ocuiam intr-o (ru*ă atît de îm*îcsită, că uneori tre*uia să ieşim afară săluăm aer curat. &net o con, +inse pe aman să înc(irie<e o grădină de lamarginea oraşului pentru a culti+a acolo plante. în această grădină se a=a ocăsuţă destul de frumoasă, care fu mo*ilată după +rere. $e pusese şi un patE

ne duceam adesea să mîneăm acolo, iar eu rămîneam şi dormeam uneorinoaptea. 5e nesimţite, mă îndrăgostii de această căsuţă retrasă E aduseicîte+a cărţi, mai multe stampe E îmi petreceam o parte a timpului

împodo*ind-o şi pregătind o surpri<ă plăcută pentru aman cînd +enea săs?e plim*e pe aici. 5lecam de lingă ea pentru a mă duce la grădină să u totcu ea, să mă gîndesc cu mai multă plăcere la ea E altă toană, pe care nici n-oacu< nici n-o explic, dar o mărturisesc, indcă aşa stau lucrurile. i-aducaminte că doamna de 4uxem*ourg îmi +or*ea odată, în *ătaie de joc, despreun om care pleca de lîngă iu*ita lui ca să-i scrie. -am spus că eu aş pututs?ă u acel om, şi aş putut să adaug că ara şi fost uneori astfel. 1u toateastea, n-am simţit niciodată lîngă aman dorinţa aceasta de a mă depărta

de ea spre a o iu*i şi mai multE căci alături de ea mă simţeam tot atît de *ineea şi cum aş fost singur, şi asta nu mi s-a întîmplat niciodată lîngă o altăpersoană, *ăr*at sau femeie, oricît de mare era dragostea ce le-o purtam.7ar ea a+ea mai totdeaunaoaspeţi ce-o +i<itau, şi oameni care-mi con+eneau atît de puţin, că ciuda şiplictiseala mă alungau în refugiul meu, unde o a+eam lîngă mine aşa cum o+roiam, fără teama că nepoftiţii +or +eni să ne tul*ure şi acolo.

în timp ce, împărţit astfel între muncă, plăcere şi instruire, trăiam în ceamai dulce ti(nă, %uropa nu era tot atît de liniştită ca mine. 8ranţa şi

împăratul B îşi declarară ră<*oi @ regele $ardiniei se amestecă în gîlcea+ă, şiarmata france<ă mărşăluia în 5iemont, spre a intra în ilano. O coloană trecuprin 1(am- *erR, şi, între altele, regimentul din 1(ampagne, al cărui colonelera domnul duce de 3remouille, căruia i-am fost pre<entat, şi care-mi făgăduimulte lucruri, dar, desigur, fără să se mai gîndească +reodată la mine.Frădina noastră se a=a tocmai la capătul fo*urgului prin care intrau trupele,astfel că m-am *ucurat din plin putînd să le +ăd, şi mă pasionam pentrusoarta acestui ră<*oi ca şi cum el mi-ar adus ]mie ce+a. 5înă atunci nua+usesem încă prilejul să mă gîndesc la tre*urile pu*lice, şi am început săcitesc ga<etele pentru prima dată, dar cu atîta părtinire pentru 8ranţa, că

Page 279: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 279/346

inima îmi *atea de *ucurie la cele mai mici i<*în<i ale ei, iar înfrîngerile salemă îndurerau ca şi cum le-aş suferit eu însumi. 7acă această sminteală ar

fost doar trecătoare, n-aş găsit de cu+iinţă să +or*esc despre ea E dar eraatît de înrădăcinată în inima mea, fără nici un temei, că atunci cînd, maitîr<iu, am făcut-o, la 5aris, pe antidespotul şi pe repu*licanul, simţeam, în

po da mea însumi, o simpatie tainică pentru aceeaşi naţiune pe care ogăseam slugarnică şi pentru aceiaşi gu+ern pe care aş li +roit să-l răstorn.1eea ce e mai (a<liu e că, - indu-mi ruşine de o înclinare atît de contrarăprin-

B % +or*a de regele 5rusiei, 8rederic . "ă<*oiul despre care şe pomeneşteaici a i<*ucnit la V octom*rie BJWW )n.t. .HWJtipiilor mele, nu îndră<neam s-o mărturisesc nimănui E şi-l *atjocoream pefrance<i pentru mfrîngerile lor, în timp ce în sinea mea acestea mă dureaumai mult decît îi dureau pe ei înşişi. $înt, fără îndoială, singurul care, trăind lao naţiune care mă primise *ine, şi pe care o adoram, dădeam impresia, în

mijlocul ei ind, că aş dispreţui-o. 7ar această înclinare s-a do+edit atît dede<interesată în ce mă pri+eşte, atît de puternică, atît de nestrămutată, atîtde neînfrîntă, că c(iar după plecarea mea din regat, cînd gu+ernul,magistraţii, autorii s-au de<lănţuit împotri+a mea, cînd toţi se întreceau în amă copleşi cu ultragii şi nedreptăţi, nu m-am putut lecui nici atunci dasminteala mea. îi iu*esc în ciuda mea însumi, cu toate că ei mă persecută.'ă<înd acum începutul decăderii &ngliei, pe care eu am pre<is-o în mijlocul+ictoriilor sale, mă las legănat de nesă*uita speranţă că naţiunea france<ă,+ictorioasă la rîndul ei, mă +a scoate poate într-o <i din trista capti+itate încare trăiesc.

&m captat multă +reme să a=u cau<a acestei părtiniri, şi n-am putut-o

găsi decît în prilejul care i-a dat naştere. #n gust crescînd pentru literaturăm-a legat de cărţile france<e, de autorii acestor cărţi şi de ţara acestorautori. 1(iar în momentul cînd armata france<ă trecea prin faţa mea,citeam . arii căpitani de Lrantome B. 1apul mi-era plin de faptele eroice aleunor Flissoni, LaRard, 4autrec, 1olignR, ont- morencR, 3remouille, şi ml

îndrăgosteam de sco*orîtorii lor, ca şi de cei care le moşteneau meritele şicurajul. în ecare regiment care trecea mi se părea că +ăd acele faimoase*ande negre care altădată făcuseră ispră+i de +itejie în 5iemont. 1ele ce+edeam

B 5ierre de Lourdeille de Lrantome, )BKVX6B BW , cunoscut su* numelede a*atele Lrantome, este cele*ra mai ales prin lucrările 'iaţa doamnelorilustre şi 'iaţa doamnelor galante )n,i .HWIle în+ăluiam în ideile pe care le scoteam din cărţi ş lecturile mele continui 6şi totdeauna pro+enind de la aceeaşi naţiune 6 îmi (răneau dragosteapentru ea, de+enită în cele din urmă o pasiune oar*ă pe care nimic n-a maiputut-o înfrînge. &m a+ut mai tîr<iu prilejul să o*ser+, în călătoriile mele, căaceastă impresie nu era numai a mea, şi că, înrîurind mai mult sau mai puţin

în toate ţările acea parte a populaţiei care iu*eşte lectura şi culti+ă

Page 280: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 280/346

literatura, ea cumpăneşte ura generală pe care o inspiră înfumurareafrance<ilor. ai mult decît oamenii, romanele lor fac să e iu*iţi de femeiledin toate ţările, capodoperele lor dramatice împing tineretul spre teatrele lor.8aima celui din 5aris atrage mulţimi de străini ce se întorc de aicientu<iasmaţi. 5e scurt, marea lor dragoste pentru literatură seduce toate

spiritele care iu*esc artele, iar în ră<*oiul atît de nenorocit din care ies am+ă<ut scriitorii şi lo<o i lor preamărind gloria numelui de france<, întinată deră<*oinicii lor.

%ram deci france< în=ăcărat, şi asta mă făcu să alerg după +eşti. ăamestecam în gloata de gură cască din piaţă să aştept sosirea curierilor şi,mai neg(io* decît măgarul din po+este, mă frămîntam să ştiu care stăpîn îmi+a face cinstea de a-i purta samarul E căci se <+onea atunci că noi +omaparţine 8ranţei, luîndu-se $a+oia în sc(im*ul iianului. 3re*uie totuşi săspun că a+eam unele moti+e de teamă, deoarece dacă ră<*oiul s-ar sfîrşitrău pentru aliaţi, aman era ameninţată să-şi piardă pensia. 7ar eram plinde încredere în prietenii mei, şi, deocamdată, cu toată înfrîngerea domnului

de LrogîieB

, această încredere nu fu înşelată, graţie regelui $ardiniei, la carenu mă gîndisem.B 1ontele de Lroglie se lăsă în+ins la 5arma, la BV septem*rie BJWV )n. ed.

fr. .HWN

Page 281: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 281/346

în timp ce în talia se dădeau lupte, în 8ranţa se cînta. u<ica lui "ameau B

Page 282: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 282/346

începea să facă +îl+ă, scoţînd la i+eală lucrările lui teoretice, cunoscute pînăatunci doar de puţini oameni, din pricina o*scurităţii lor. 7in întîmplare, au<ii+or*indu-se de al său 3ratat de armonie, şi n-am mai a+ut linişte pînă cînd n-am cumpărat această carte. 5rintr-o altă întîmplare, tot atunci am că<ut*olna+. Loala era inbamatorie, a fost grea şi scurtă, în sc(im* con+alescenţa

a fost lungă, şi timp de o lună n-am putut ieşi din casă. în această lună amcitit, am de+orat 3ratatul de armonie E dar era atît de lung, atît de împrăştiat,atît de rău întocmit, încît mi-am dat seama că-mi tre*uia multă +reme ca să-lstudie< şi să-l descîlcesc. &m întrerupt studierea lui şi mi-am odi(nit oc(ii cumu<ică. 1antatele lui "ernier, pe care le exersam, nu-mi mai dispăreau dinminte. &m în+ăţat pe dinafară patru sau cinci, între altele pe aceea intitulată

u*iri adormite, ce nu mi-a mai că<ut su* oc(i de atunci, dar pe care o ştiu încă şi astă<i în întregime, la fel ca şi u*irea înţepată de o al*ină, o foartefrumoasă cantată de 1leram*ault, pe care am în+ăţat-o cam în acelaşi timp.

$pre a mă desă+îrşi, +eni de la 'al-d9&osta un tînăr organist, numita*atele 5alais, *un mu<ician şi om cumsecade, care acompania foarte *ine la

cla+ecin. &m făcut cunoştinţă cu el, de+enirăm nedespărţiţi. %l era ele+ulunui călugăr italian, mare organist. îmi +or*i despre principiile acestuia, pecare le comparam cu cele ale lui "ameau E capul îmi era plin deacompaniamente, de acorduri, de armonie. 7ar tre*uia formată şt urec(eapentru toate acestea@ îi propusei lui a-

B ean-5(ilippe "ameau )B IW6BJ V , compo<itor france<, autor aloperelor Aipolit şi &rcis, 1astor şi 5ollux, 3emplul gloriei ele. )n.t. .HV2

mart să facem cîte un mic concert în ecare lună E ea consimţi. i iată-măatît de preocupat de acest concert, că <iua şi noaptea nu mă mai gîndeam

decît la el E la drept +or*ind, c(iar şi a+eam ce să fac, şi încă mult, ca săalcătuiesc programul, să strîng concertiştii, să aleg instrumentele, sătranscriu partiturile etc. a- man cînta din gurăE părintele 1aton, despre caream +or*it şi +oi mai +or*i, cînta şi elE un profesor de dans, pe nume "oc(e, şi

ul său cîntau la +ioară E 1a+anas, un mu<icant piemonte<, care lucra lacadastru şi care mai tîr<iu s-a căsătorit la 5aris, cînta la +ioloncel E a*atele5alais acompania la cla+ecin E eu a+eam cinstea de a conduce mu<ica, fărăsă uit surcica de lemn. 'ă puteţi înc(ipui cît de frumos era totul ! 0u c(iar cala domnul de 3reRtorens, dar nici mult nu lipsea ca să e la fel.

1oncertele de la doamna de Uarens, proaspăt con+ertită şi trăind, sespunea, din su*sidiile regelui, făcea clica *isericească să cîrtească E dar eleerau un prilej plăcut de a-şi petrece timpul pentru mulţi oameni cinstiţi. 0u+eţi g(ici pe cine am pus în fruntea lor în această împrejurare ! 5e uncălugăr, însă un călugăr de merit, şi c(iar om foarte cumsecade, ale căruinenorociri de mai tîr<iu m-au impresionat adînc şi a cărui amintire, împletităcu aceea a <ilelor mele fericite, îmi este încă dragă. % +or*a de părintele1aton, cordelier, care, împreună cu contele 7ortan, con scase la 4Ron lada*ietului pisicuţ, şi asta nu era fapta cea mai lăuda*ilă din +iaţa lui. în+ăţasela $or*ona şi trăise multă +reme la 5aris în lumea cea mai înaltă, foarte

Page 283: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 283/346

introdus, mai ales la marc(i<ul d9%ntremont, pe atunci am*asadorul$ardiniei. %ra un *ăr*at înalt, *ine făcut, cu faţa plină, cu oc(ii desenaţiarmonios, cu părul negru ce-i cădea fără afectare în cîrlionţi în jurul frunţii Ede o ţinută în acelaşi timp no*ilă,HVB

Page 284: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 284/346

desc(isă şi modestă, exprim;nd simplitate şi *ună- cu+iinţă, n-a+ea nici acrulfăţarnic sau o*ra<nic al ]călugărilor, nici semeţia unui om de lume, cu toate

Page 285: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 285/346

că a fost, ci încrederea unui om cinstit, care, fără să se ruşine<e de sutanalui, se respecta pe el însuşi şi se simţea totdeauna la locul său printreoamenii de onoare. 1u toate că părintele Faton n-a+ea prea multe studiipentru un în+ăţăcel, a+ea destule pentru un om de lume, şi, negră*indu-seniciodată să-şi arate ştiinţa, ştia să şi-o do+edească atît de *ine atunci cînd

era ca<ul, xncît părea mai instruit decît putea să e. 3răind multă +reme însocietate, îşi însuşise mai mult talentele care fac plăcere, decît cunoştinţelesa+ante. &+ea spirit, făcea +ersuri, +or*ea cu du(, cînta *ine, a+ea o +ocefrumoasă, mînuia orga şi cla+ecinul. 0u era ne+oie de atîtea în<estrări pentrua căutat E de aceea şi era E iar asta îl făcea să nu dea cu piciorul rangurilorce i se ofereau şi, în ciuda unor concurenţi foarte pi<maşi, ajunse să e alesrepre<entant al pro+inciei sale sau, cum se spune, de+eni unul din marilecoloane ale ordinului.

5ărintele 1aton o cunoscuse pe aman la marc(i<ul d9%ntremont. %l au<i+or*indu-se despre concertele noastre, +ru să ia parte la ele E luă, şi le dăduşi mai multă strălucire. 0e împrietenirăm repede prin gustul nostru comun

pentru mu<ică, deoarece aceasta era şi pentru unul şi pentru celălalt opasiune foarte +ie E cu deose*irea însă că el era un ade+ărat mu<ician, iar eunu eram decît un scîrţîitor. 0e duceam cu 1a+anas şi a*atele 5alais să facemmu<ică în camera lui, şi uneori la orga lui, în <ilele de săr*ătoare. &desea neospătam din puţinele lui *ucate E căci, lucru tot atît de supărător pentru uncălugăr, era darnic, mărinimos şi sen<ual, fără să cadă în grosolănii. în <ilelecînd se dădeau concerte la noi, lua masa la aman. &ceste mese erau foarte+esele, foarte plăcute E în timpul lorse +or*ea fără sting(erire şi se cîntau duete @ eu ma simţeam la largul meu,a+eam spirit, făceam glume K părintele 1aton era fermecător, amanadora*ilă, a*atele 5alais, cu glasul lui de *ou, era ţinta înţepăturilor. 1lipe

atît ele dulci ale <*urdalnicei tinereţi, ce mult a trecut de cînd +-aţi dus !1um nu +oi mai a+ea multe de spus despre acest *iet părinte 1aton, să înc(ei aici în două cu+inte trista lui po+este. 1eilalţi călugări, geloşi sau maidegra*ă furioşi de a +edea la el un merit, o eleganţă a purtărilor ce nu a+eanimic din desfrînarea cinului călugăresc, prinseră ură pe el din pricină ca nuera la fel de rău ca ei. 1ei de sus se coali<ară contra lui şi-i aţîţară pe călugăraşii dornici să-i ia locul şi care mai înainte nici nu îndră<neau să-şi ridice oc(ii

în faţa lui. B se aduseră mii de în+inuiri, fu răspopit, i se luă camera pe care omo*ilase cu mult gust, deşi cu simplitate, fu i<gonit nu ştiu unde E în sfîrşit,aceşti ticăloşi îl copleşiră cu aiîtea ocări, că su=etul lui cinstit şi m;ndru, pe*una dreptate, nu ie putu face faţă, şi, după ce fusese desfătarea celor maialese societăţi, muri de durere pe o la+iţă nenorocită, înţr-un fund de celulăsau de înc(isoare, regretat, plîns c^ toţi oamenii cumsecade care-Bcunoscuseră şi care nu-î găsiseră aît cusur decît de a călugăr.

7ucînd o astfel de +iaţă, a*sor*it în întregime de mu<ică, ajunsei repedesă constat că nu eram în stare să mă mai gîndesc la nimic altce+a. 0u mămai duceam la sluj*ă decît în silă E cor+oada şi datoria de a la lucrude+eniră pentru mine o osinda de neîndurat, şi în cele din urmă îmi intră încap să părăsesc sluj*a spre a mă consacra în întregime mu<icii. $e înţelege

Page 286: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 286/346

că această ne*unie se lo+i de unele împotri+iri. & părăsi un post onora*il şicu un +enit x, pentru a alerga după ele+i nesiguri, era o (otăr;re prea puţinHVW

Page 287: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 287/346

-i'$i

Page 288: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 288/346

înţeleaptă spre a împărtăşită dc aman. 1(iar presupunînd că progreselemele +iitoare ar atît de mari precum mi le înc(ipuiam, însemna să mămulţumesc cu prea puţin şi să mă mărginesc toată +iaţa la meseria demu<ician. %a, care nu făurea decît planuri măreţe şi nu mă judeca numaidupă cele ce-i spusese domnul d9&u*onne, mă +edea cu greu în stare să mă

ocup în mod sîrguincios cu un talent pe care-B considera destul de uşuratic,şi-mi repeta adesea ace?$t pro+er* din pro+incie, poate mai puţin îndreptăţitla 5aris, cum că C1el care c(ita şi dansea<ă, în +iaţă nu înaintea<ă>. 5e dealtă parte, mă +edea supus întru totul unei înclinări căreia nu-i puteamre<ista E pasiunea mea pentru mu<ică de+enea o furie, şi era de temut casluj*a mea, a+înd de suferit din pricina preocupărilor mele lăturalnice, să nusfîrşească prin- tr-o concediere pe care ar mult mai *ine să mi-o iau singur.%u adăugam la aceasta că sluj*a mea n-a- +ea să dure<e prea mult, că îmitre*uia un talent spre a trăi şi că era mai de folos să-l duc la *un sfîrşit peacela spre care mă îndemna rea mea şi pe care ea însăşi mi-B alesese, decîtsă rămîn la c(eremul ocrotitorilor sau să fac alte încercări ce nu mi-ar putea

reuşi, şi să mă pomenesc, cînd +oi depăşit +îrsta pentru în+ăţat, că n-amnici o pregătire spre a-mi cîştiga pîinea. în sfîrşit, îi smulsei consimţămîntulmai mult datorită stăruinţelor şi mîngîierilor decît moti+elor la care ţinea ea.&lergai numaidecît să-i mulţumesc cu mîndrie domnului 1occelli, directorulgeneral al cadastrului, ca şi cum aş să+îrşit fapta cea mai +itejească, şi ampărăsit de *ună +oie sluj*a, fără explicaţii, fără moti+e, fără pretexte, la fel şic(iar mai fericit decît fusesem atunci cînd o primisem, cu doi ani mai înainte.&ceastă (otărîre, oricît de nec(i*<uită era ea, îmi atrase printre localnici unfel de consideraţie ce-miprinse *ine. #nii îmi atri*uiau +enituri pe care nu le a+eam E alţii, +ă<înd cămă consacram cu totul mu<icii, îmi judecau talentul prin sacri ciul pe care-B

făcusem şi credeau că, do+edind atîta pasiune pentru această artă, tre*uiecă o stăpînesc în modul cel mai desă+îrşit. în ţara or*ilor, c(iorii sînt împăraţiE eu treceam aici drept un *un profesor deoarece nu erau alţii mai iscusiţi.0elipsindu-mi, de fapt, un anumit gust pentru cînt, fa+ori<at, pe deasupra, de+îrsta şi înfăţişarea mea, a+ui în curînd mai mulţi ele+i decît îmi tre*uia casă-mi scot leafa de conţopist.

%ste sigur că, pentru partea frumoasă a +ieţii, nu se poate trece cu maimultă repe<iciune de la o extremă la alta. 4a cadastru, ocupat opt ore pe <icu cea mai plicticoasă muncă, între nişte oameni şi mai plicticoşi încă, înc(is

într-un mi<er *irou îm*îcsit de răsu=area şi de mirosul de sudoare al tuturoracestor nespălaţi, în cea mai mare parte <drenţăroşi şi ciufuliţi, simţeamuneori că-mi +îjîie capul din pricina cifrelor, a du(oarei, a socotitului şi aurîtului. i în loc de toate acestea, iată-mă deodată aruncat în lumea *ună,admis, poftit în cele mai no*ile case E peste tot o primire plăcută,măgulitoare, o atmosferă de săr*ătoare, cu domnişoare gătite ce măaşteaptă şi mă întîmpină surî<ătoare, peste tot nu +ăd decît inţe drăgălaşe,nu simt decît mirosul de tranda r şi al =orilor de portocali E peste tot se cîntă,se +or*eşte, se rîde, se fac glume E nu plec dintr-o casă decît pentru a măduce în alta unde întîlnesc acelaşi lucru. $e +a recunoaşte că între aceste

Page 289: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 289/346

două lumi nu puteam sta în cumpănă ca să fac alegerea. 1a atare, m-amsimţit atît de *ine în alegerea mea, încît nu mi s-a întîmplat niciodată să măcăiesc, şi nu mă căiesc nici astă<i, cînd cîntăresc cu toată puterea judecăţiifaptele +ieţii mele şi cînd sînt de<legat de cau<ele ce mă împingeau spre ele.HVK

Page 290: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 290/346

lata aproape singura data cind, ascultind numai de înclinările mele, nu mi-am +ă<ut înşelate aşteptările. 5rimirea largă, spiritul mlădios, rea *lînda a

Page 291: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 291/346

locuitorilor de aici m-au făcut să îndrăgesc legăturile cu lumea, iar *ucuria pecare am a+ut-o atunci mi-a do+edit că dacă nu-mi place să trăiesc printreoameni nu este atît din +ina mea, cit dintr-a lor,

% păcat că sa+oiar<ii nu sînt *ogaţi, sau poate ar păcat să e E căci, aşacum sînt, ei alcătuiesc poporul cel mai *un şi mai socia*il pe care-B cunosc.

7acă există pe lume un oraş unde simţi dulceaţa +ieţii în relaţii de sinceritateşi de *ună înţelegere cu ceilalţi, acesta este 1(am*erR. 0o*ilimea depro+incie care se poate întîlni aici nu are decît atîta a+ere cit îi tre*uie spre atrăi E dar nu destulă ca să par+ină E şi, neputîndu-se deda am*iţiei, eaurmea<ă, +rînd-ne+rînd, sfatul lui 1Rneas. B m*răţişea<ă în tinereţe carieramilitară, apoi se întoarce să-şi petreacă *ătr;neţea în linişte acasă. Onoareaşi înţelepciunea pre<idea<ă această împărţire. 8emeile sînt frumoase, dar s-ar putea lipsi de a E ele au tot ceea ce poate să întreacă frumuseţea, şic(iar s-o înlocuiască. % ciudat de reţinut că, c(emat de îndeletnicirea mea să+ăd multe fete tinere, nu-mi amintesc să +ă<ut la 1(am*erR una singurăcare să nu e fermecătoare. 'eţi spune că eram predispus să le găsesc pe

toate astfel, şi s-ar putea să a+eţi dreptate E totuşi, nu a+eam ne+oie săexagere< cu nimic în această pri+inţă. 0u pot, îatr-ade+ăr, să nu-mi amintesccu plăcere de tinerele mele ele+e. 7e-aş putea, e+ocîndu-le aici pe cele maidrăgălaşe, să le mai re+ăd o dată, şi pe mine împreună cu ele, la +îrstafericită a clipelor pe atît

B 1ineas, consilierul lui 5Rrr(us, regele %pirului )WBI6HJH î.e,n. E seremarca prin sfaturile lui ponderate, menite să tempere<e am*iţiilemonar(ului )n.t. .Q i

f ,S

ij

%l?ni

s(

j!

.ilAqrf ide dulci pe cu de ne+ino+ate pe care le-am petrecut în preajma lor ! 1eadinţii a fost domnişoara de el- iarede, +ecina mea, sora ele+ului domnuluiFaime. %ra o *runetă foarte +ioaie, dar de o +ioiciune care te incinta, plina

Page 292: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 292/346

de graţie, fără o*ră<nicii. %ra niţel sla*ă, cum sînt cele mai multe fete la+îrsta sa j dar oc(ii ei strălucitori, talia su*ţire şi înfăţişarea ei atrăgătoare n-a+eau ne+oie de un trup de<+oltat ca să placă. ă duceam acolo dimineaţa,şi ea era de o*icei în roc(ie de casă, cu părul ciufulit, împodo*it cu cîte+a=ori pe. care le punea la +enirea mea, şi le scotea ciad plecam, ca să se

pieptene. 7e nimic nu mă tem mai mult dec;t de o tînără fată nedic(isită Egătită, m-ar tul*ura de o sută de ori mai puţin. 7omnişoara de ent(on, lacare mă duceam după-amia<a, era totdeauna *ine îm*răcată şi-mi făcea oimpresie tot atît de plăcută, dar intr-alt fel. &+ea un păr de un *lond-cenuşm,era micuţă, foarte timidă şi foarte al*ă ,> a+ea o +oce limpede, su*ţire şifrumoasă, dar care nu îndră<nea să-şi arate întreaga măsură. 4a sîn a+ea ocicatrice făcută de o arsură cu apă artă, pe care o năframă de mătaseal*astră n-o acoperea tocmai *ine. &cest semn îmi atrăgea uneori pri+ireaintr-acolo, dar, la drept +or*ind, nu pentru cicatrice. 7omnişoara de 1(alles,o altă +ecină de a mea, era o fată formată E înaltă, cu umeri +oinici, legată 4atrup, arăta foarte *ine. 0u mai era o frumuseţe, dar era o persoană demnă

să e amintită pentru graţia ei, pentru rea ci potolită, pentru *unătatea sarească. $ora ei, doamna de 1(arlR, femeia cea mai Tfrumoasă din1(am*erR, nu mai lua lecţii de mu<ica, în sc(im* ceruse s-o în+ăţ pe ica ei,

încă foarte tînără, însă a cărei frumuseţe în de<+oltare promitea s-o egale<epe a marnei, dacă, din păcate, n-ar fost puţin roşcată. 4a maicile de la'isitation dădeam lec-BN 6 1onfesiuni 6 ean- ac:ues "ousseauHV\ţii unei domnişoare france<e, al cărei nume l-am uitat dar care merită să ai*ăun loc în lista preferinţelor mele. %a deprinsese +or*irea înceată şi domoală acălugăriţelor, dar pe tonul acesta domol îi ieşeau din gură nişte +or*e foarte

sprintene, ce nu se prea potri+eau cu înfăţişarea ei. 7e altminteri era leneşă,nu se o*osea să-şi arate inteligenţa, iar cînd o făcea, era o fa+oare pe care n-o acorda orişicui. &*ia după o lună sau două de lecţii şi de nepăsare, ea segîndi să recurgă la acest mijloc spre a mă face mai stăruitor E căci n-am pututniciodată să u astfel prin mine însumi. ă simţeam *ine cînd mă a=am la olecţie, dar nu-mi plăcea să mă duc acolo silit sau la o oră ce mi se impunea.

în orice împrejurare, o*ligaţia şi constrîngerca.îmi sînt de nesuportatE ele m-ar face să urăsc plăcerea însăşi. $e spune că la ma(omedani un om stră*ate

în <orii <ilei stră<ile spre a le porunci soţilor să-şi îndeplinească datoriile faţăde soţiile lor. %u aş un rău turc la ceasurile acelea.

&+eam cîte+a ele+e şi în rîndul *urg(e<iei, iar printre acestea una care afost cau<a indirectă a sc(im*ării de relaţii despre care +reau să +or*esc,indcă, la urma urmelor, se cu+ine să spun totul. %ra ica unui *ăcan şi senumea domnişoara 4ard, +rednic model de statuie greacă, şi pe care aş cita-o drept cea mai frumoasă fată pe care am +ă<ut-o cînd+a, dacă ar exista+reo ade+ărată frumuseţe fără +iaţă şi fără su=et. ndolenţa, răceala, lipsa desensi*ilitate atingeau la ea un grad de necre<ut. %ra cu neputinţă să-i iii peplac ori s-o scoţi din sărite, şi sînt con+ins că dacă cine+a ar +roit să pro tede ea, s-ar lăsat tîrîtă în joc nu din plăcere, ci din nero<ie. ama ei, care nu

Page 293: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 293/346

+roia să se întîmple aşa ce+a, n-o slă*ea nici o clipă din oc(i. 5unînd-o să în+eţe mu<ică, dîndu-i un profesor tînăr, mama făcea tot ce-i stătea înputinţă ca s-o mai de<morţeascăE dar era în <adar. înHVItimp ce profesorul o pisa pe ică, mama îl pisa pe profesor, şi trea*a nu

mergea de loc *ine. 7oamna 4ard adăuga la +ioiciunea ei rească +ioiciuneape care ar tre*uit s-o ai*ă ica sa. &ceasta a+ea o faţă drăguţă, şuie,ciupită de +ărsat. Oc(ii îi erau mici, aprinşi şi puţin roşii, din pricină că odureau mai totdeauna. n ecare dimineaţă cînd apăream acolo, mă aşteptacafeaua cu frişcă, iar marna nu uita niciodată să mă întîmpine cu o sărutarepe gură, şi pe care eu, din curio<itate, aş +roit să i-o întorc fetei, spre a+edea cum o primeşte ea. 7e altfel, totul se petrecea atît de simplu şi fărănici un fel de urmări, încît, c(iar cînd domnul 4ard era de faţă, na<urile şisărutările îşi urmau cursul lor. &cesta era un om făcut dintr-un aluat *un,ade+ărat tată al icei lui, şi pe care ne+asta nu-B înşela, indcă nici nu erane+oie.

%u primeam toate aceste de<mierdări cu nătîngia mea o*işnuită, luîndu-lepur şi simplu drept semne de ne+ino+ată prietenie. 3otuşi, uneori eramstînje- nit E căci nepotolita doamnă 4ard nu mă slă*ea de loc, şi dacă, întimpul <ilei, treceam prin faţa pră+ăliei fără să mă opresc ar fost *ucluc.1înd eram gră*it, tre*uia să fac un ocol ca să dau în altă stradă, deoareceştiam că nu era atît de uşor să ies de la ea, pe cît era ca să intru.

7oamna lard se ocupa prea mult de mine pentru ca eu să nu mă ocup deloc de ea. &tenţiile ei mă mişcau, totdeauna. -am +or*it despre aceasta lui

a- man ca despre un lucru fără taine E şi c(iar de-aş a+ut taine, nu i-aş +or*it cu mai puţină sinceritate, căci îmi era cu neputinţă să-i ascund ce+a,deoarece inima mi se desc(idea în faţa ei ca în faţa lui 7umne<eu. %a nu

pri+i însă lucrurile cu aceeaşi uşurinţă ca mine E +edea a+ansuri acolo undeeu nu +edeam decît prietenie. aman se gîndea că doamna 4ard, făcîndu-şiun punct de onoare din a mă crede mai pu-HVNBN>

Page 294: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 294/346

ţin prost decît păream, +a i<*uti, într-un fel sau altul, să se facă înţeleasă, şi,pe lingă faptul că nu era drept ca o altă femeie să se însărcine<e cu

Page 295: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 295/346

instruirea ele+ului ei, aman a+ea moti+e mai demne de ea să mă fereascăde toate capcanele a care +îrsta şi starea mea mă expuneau. 1(iar în+remea aceea mi se şi întinse una de un soi foarte periculos, de care scăpai,dar care a făcut-o să-şi dea seama că piimejdiile ce mă ameninţau fără

încetare impuneau toate măsurile de pre+edere pe care ea le putea lua.

7oamna contesă de ent(on, mama uneia din ele+ele mele, era o femeiecu mult spirit, însă socotită ca ind în aceeaşi măsură de rea. %a fusese, precît se spunea, pricina multor certuri, şi, între altele, a uneia care a+useseurmări fatale în casa d9%ntremont. aman fusese în relaţii destul deapropiate cu ea ca să-i cunoască *ine caracterul E inspirînd într-tin modfoarte ne+ino+at simpatia cui+a asupra căruia doamna de ent(on a+eapretenţii, rămase +ino+ată faţă de ea de crima acestei preferinţe, cu toate cănici n-o căutase, nici n-o acceptase E doamna de ent(on căută de atunci săse ră<*une în mai multe rînduri pe ri+ala ei, dar nici o încercare nu-i reuşi. 'oiaminti una dintre cele mai comice, ca să dau un exemplu. $e a=au atnîn-două la ţară cu mai mulţi gentilomi de prin +ecinătate, printre care şi

personajul în c(estiune. 7oamna ele ent(on îi spuse intr-o <i unuia dinaceşti domni că doamna de Uarens e o preţioasă, că n-are gust, că se îm*racă urît, că-şi acoperă pieptul ca o *urg(e<ă. C1ît despre acest din urmăamănunt, îi răspunse *ăr*atul, care era un glumeţ, are dreptate s-o facă,deoarece eu ştiu că are un pîrlit de şoricel întipărit pe sin, dar atît deasemănător, îneît ai <ice că se mişcă.D #ra, ca şi iu*irea, te fac să cre<i orice.7oamna de ent(on se (otărî să tragă folos din această descoperire, şi într-oHKXssi, pe cinci aman era la jocul de cărţi cu ingratul fa+orit al cucoanei,aceasta se apropie pe nesimţite la spatele ri+alei sale, apoi, răsturnîndu-i pe

jumătate scaunul, făcu să i se de<+elească puţin pieptul. 7ar în loc deşoarece, dumnealui +ă<u acolo altce+a, cu totul diferit, care nu se uită uşor,după cum nici nu poate <ărit uşor, şi asta nu-i con+eni de loc doamnei de

ent(on.0u eram un personaj în stare s-o interese<e pe această doamna, care

căuta să ai*ă în jurul ei numai oameni strălucitori. 3otuşi, îmi dădu oarecareatenţie, nu pentru înfăţişarea mea, care, de *ună seamă, nu-i spunea nimic,ci pentru spiritul ce se presupunea ca-B am şi care m-ar putut face de folosscopurilor ei. 7însa a+ea o înclinare +ie pentru satiră. îi plăcea să alcătuiască+ersuri şi cîntece pe seama celor ce nu-i intrau în graţie. 7acă mi-ar găsitdestul talent ca s-o ajut să-şi întocmească +ersurile şi destulă *ună+oinţă săle scriu, ne-am ridicat amîndoi întregul 1(am*erR în cap. $-ar căutatautorul acestor compuneri, doamna de ent(on s-ar apărat dînd +ina pemine, şi aş ii fost poate înc(is pentru tot restul <ilelor mele, spre a mă în+ăţaminte s-o mai fac pe 5(e*usul cu doamnele.

7in fericire, nu s-a întîmplat nimic din toate acestea. 7oamna de ent(onmă opri la masă de două sau de trei ori spre a mă face să +or*esc, şi găsi cănu eram decît un prost. &sta o simţeam eu însumi şi sufeream în sinea mea,pi<muind talentele prietenului meu 'enture, în timp ce-ar tre*uit să

Page 296: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 296/346

mulţumesc acestei prostii a mele pentru primejdiile de care mă ferea. &mrămas pentru doamna de ent(on proleson.il de cînt al icei sale, şi nimicaltce+a @ în sc(im*, am trăit liniştit şi *ine +ă<ut în 1(am*erR. &sta făcea maimult decît a li un om de spirit pentru ea şi unul cu lim*ă de şarpe pentrurestul lumii.

HKBOricum ar , aman înţelese ca, pentru a mă smulge de la primejdiiletinereţei mele, era timpul să mă trate<e ca *ăr*at, ceea ce şi făcu, însă înfelul ccl mai ciudat la care o femeie a recurs +reodată în asemenea

împrejurare. &+ea faţă de mine o atitudine mai serioasă şi o +or*ire mai plinăde înţelesuri ca de o*icei. 7upă +eselia <*urdalnică în care îşi strecura deregulă sfaturile, urma pe neaşteptate un ton cumpănit, ce nu era nici *lînd,nici aspru, dar care părea să pregătească o explicaţie. 7upă ce căutasem în<adar să a=u singur moti+ul acestei sc(im*ări, i-am cerut să mi-B arate ea TEera tocmai ceea ce aştepta. îmi propuse o plim*are la grădină pentru a doua<i E în dimineaţa următoare eram acolo. %a luase măsuri ca să m lăsaţi

singuri toată <iua E şi-şi petrecu această <i făcîndu-mă să înţeleg *uneleintenţii ce le a+ea faţă de mine, nu, ca altă femeie, prin tertipuri şi aţîţări, ciprin con+or*iri pline de simţire şi înţelepciune, menite să mă instruiască, iarnu să mă seducă, şi care-mi +or*eau mai mult inimii decît simţurilor. 1utoate acestea, oricît de înţelepte şi folositoare erau +or*ele pe care mi lespuse şi deşi ele nu erau mai puţin gra+e şi reci, nu le dădui întreaga atenţiepe care o meritau şi nu mi le întipării *ine în minte, aşa cum aş ii făcut ori-cînd în alte rînduri. 8elul cum începu, modul de a se pregăti să-mi spunăce+a, mă tul*ura adine E în timp ce-mi +or*ea, eu neputîndu-mi stăpînigîndurile, căutam mai puţin să ascult ceea ce-mi spunea, decît să pricepunde +roia să ajungă, şi de îndată ce-am înţeles, lucru ce nu-mi fu uşor,

noutatea acestei idei, care, de cînd mă a=am în preajma ei, nu-mi trecuseniciodată prin cap, punînd cu totul stăpînire pe mine, nu mă mai lăsa să măgîndesc la ceea ce spunea. 0u mă gîndeam decît la ea, n-o mai ascultam deloc.

& încerca să le dai de înţeles tinerilor ceea ce +rei să le spui, arătîndu-ledintr-o dată un lucru la care ei rî+nesc cu ardoare, este o greşeală foarteo*işnuită la pedagogi şi pe care am să+îrşit-o eu însumi în %mil. 3înărul,preocupat de lucrul ce i se înfăţişea<ă, se gîndeşte numai la el şi sare pestetoate discursurile preliminare pentru a ajunge mai repede acolo unde, dupăpărerea lui, este dus prea încet. 7acă +rei să-l faci să e atent, nu tre*uie săde<+ălui totul de la început, şi în această pri+inţă aman a fost nedi*ace.5rintr-o ciudăţenie ce ţinea de spiritul ei sistematic, ea luă măsura depre+edere, <adarnică de altfel, de a-mi pre<enta condiţiile sale E dar de

îndată ce-am +ă<ut care era preţul, n-am ascultat-o mai departe şi m-atngră*it să consimt la orice. ă îndoiesc că într-o asemenea situaţie există pelume un *ăr*at atît de sincer sau atît de curajos pentru a îndră<ni să setîrguiască, ori o singură femeie care să poată ierta că a făcut-o. 1a urmare aaceleiaşi ciudăţenii, ea legă această înţelegere a noastră de formalităţile celemai gra+e, şi-mi dădu opt <ile de gîndire, de care eu o asigurai că nu am

Page 297: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 297/346

ne+oie, lucru care nu era însă ade+ărat, deoarece, culme a ciudăţeniei, fuifoarte *ucuros că le a+eam, într-atît de mult mă i<*ise noutatea acestor ideişi într-atît de ră+ăşite mi le simţeam pe ale mele, încît îmi tre*uia mult timpca să le repun în ordine.

$-ar putea crede că aceste opt <ile mi s-au părut opt +eacuri. 1u totul

dimpotri+ă E aş +roit ca ele să ţină într-ade+ăr atît. 0u ştiu cum să descriustarea în care mă a=am, plină de o anumită teamă amestecată cu neră*dare,speriindu-mă de ceea ce doream, pînă la a căuta uneori cu tot dinadinsul înmintea mea un mijloc cît de onora*il spre a e+ita să u fericit. înc(ipuiţi-+ătemperamentul meu aprins şi sen-HKW

Page 298: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 298/346

<ual, sîngele meu în er*întat, inima-mi setoasă de dragoste, +igoarea,sănătatea, +îrsta mea E gîndiţi-+ă că în această stare, mistuit de dorul

Page 299: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 299/346

femeilor, nu mă atinsesem încă de nici una E că imaginaţia, ne+oia,+anitatea, curio<itatea se uneau spre a mă sfîşia de dorinţa ar<ătoare de a *ăr*at şi de a apărea astfel. &dăugaţi mai ales la acestea, căci este un lucruce nu tre*uie uitat, că marea şi +ia dragoste ce i-o purtam, departe de aslă*i, nu făcea decît să crească din <i în <i E că nu mă simţeam *ine decît

lingă ea E că nu mă depărtam de ea decît ca să mă gîndesc şi ntai mult la eaK că a+eam inima încărcată, nu numai de *unătatea ei, de caracterul eiplăcut, dar şi de sexul ei, de c(ipul ei, de persoana ei, de ea, într-un cu+înt,su* toate raporturile prin care putea să-mi e dragă ţ şi să nu credeţi cădatorită celor <ece sau doispre<ece ani pe care-i a+eam mai puţin, ea era saumi se părea că e *ătrînă. 7e cinci sau şase ani de cînd simţeam această

încîntare, atît de dulce, +ă<înd-o pentru prima dată, ea se sc(im*ase, într-ade+ăr foarte puţin, fără să *ag însă de loc de seamă. & fost mereufermecătoare pentru mine, şi era încă pentru toată lumea. 0umai taliacăpătase ce+a mai multă rotunjime. încolo, a+ea aceeaşi pri+ire, aceiaşio*raji, acelaşi piept, aceleaşi trăsături, acelaşi minunat păr *lond, aceeaşi

+oioşie, totul, pînă şi glasul, acel glas argintiu al tinereţii, care m-aimpresionat totdeauna atît de mult, că încă şi astă<i nu pot să aud o +ocefrumoasă de fată fără să nu tresar.

$incer +or*ind, lucrul de care mă temeam în aşteptarea posesiunii uneifemei atît de dragi era să nu-mi pierd ră*darea şi să nu am destulă putere dea-mi în- frîna dorinţele şi imaginaţia, spre a nu mai stăpîn pe mine însumi.$e +a +edea că, la o +îrstă înaintata, numai gîndul la unele uşoare fa+oruri cemi se arătau de către o persoană iu*ită îmi aprindea sîngele în aşaHWVmăsură, încîi îmi era cu neputinţă să stră*at în linişte scurta distanţă ce mădespărţea de ea. 1um, prin ce minune, am putut atît de puţin gră*it, în

=oarea tinereţii, ca să ajung la prima mea desfătare \ 1um de puteam +edeaapropiindu-se ceasul (ără<it mai mult cu o*idă decît cu plăcere \ 7e ce, înlocul *ucuriilor ce tre*uiau să mă cotropească, simţeam mai curînd de<gustşi temeri \ 0u încape îndoială că, dacă aş putut să mă sustrag într-un modcon+ena*il de la această fericire, aş făcut-o din toată inima. &m făgăduitciudăţenii în po+estea dragostei mele pentru ea E iată una, la care, de *unăseamă, nimeni nu se aştepta.

1ititorul, indignat de pe acum, +a crede că, oferin- du-se unui alt *ăr*at,ea scădea în oc(ii mei şi că un simţămînt de dispreţ lua locul celor pe caremi le inspirase E dar se înşală. Fîndul la o asemenea dăruire îmi producea ocrudă durere, e ade+ărat, atît dintr-un amor propriu foarte resc, dar şi

indcă găseam aşa ce+a nedemn de ea şi de mine E în ceea ce pri+eştesimţămintele ce i le nutream, asta nu le ştir*ea însă cu nimic, şi pot să jur căniciodată n-o iu*eam cu mai multă ardoare ca atunci cînd doream mai puţins-o am. îi cunoşteam prea *ine inima castă şi temperamentul de g(eaţă, casă pot crede o singura clipă că plăcerea simţurilor ar împinge-o la această(otărîre de a se da E eram a*solut încredinţat ca numai grija de a mă smulgedin *raţele unor primejdii, altfel aproape de neînlăturat, şi de a mă păstranumai pentru mine şi pentru îndatoririle mele o făcea să înfrunte un risc pe

Page 300: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 300/346

care ea nu-B pri+ea cu acelaşi oc(i ca celelalte femei, aşa cum se +a +edeamai departe. O compătimeam şi mă compătimeam. &ş +roit să-i spun @C0u, aman, nu e ne+oie E îţi garante< de mine şi fără astaD. 7ar nu

îndră<neam, mai întîi, indcă aşa ce+a nu se poate spune, şi apoi indcă îmidădeam

HKWjjf\ ]? D\

Page 301: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 301/346

seama că nu era ade+ărat şi că de fapt o singură femeie putea să măferească de alte femei şi să mă pună la adăpost de ispite. 8ără a dori s-o

Page 302: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 302/346

posed, mă *ucuram că ea i<gonea din mine dorinţa de a poseda altele, într-atît +edeam o nenorocire în tot ceea ce putea să mă depărte<e de ea.

4unga o*işnuinţă de a trăi împreună, şi de a trăi în nepri(ănire, nu numaică nu-mi slă*ise dragostea ce i-o nutream, dar o întărise, dîndu-i în acelaşitimp o altă înfăţişare, ce-o făcea mai caldă, mai delicată poate, însă mai

puţin sen<uală. $punîndu-i mereu aman, purtîndu-mă mereu faţă de ea cufamiliaritatea unui u, ml deprinsesem să mă pri+esc ca atare. ată, cred,ade+ărata cau<ă a faptului că nu mă gră*eam să o posed, cu toate că-mi eraatît de dragă. îmi amintesc foarte *ine că primele mele simţăminte, fără să

e mai +ii, erau mai înclinate spre +oluptate. 4a &nnecR eram cu totulrăscolitE la 1(am*erR nu se mai întîmplă aşa. O iu*eam cu toată pasiunea decare eram în stare E dar o iu*eam mai mult pentru ea şi mai puţin pentrumine, sau, în orice ca<, căutam lîngă ea mai mult fericirea, decît plăcerea Eea era pentru mine mai mult decît o soră, mai mult decît o mamă, mai multdecît o prietenă, mai mult c(iar decît o iu*ită, şi de aceea nu era o iu*ită. 5escurt, o iu*eam prea tare, ca s-o doresc @ iată ceea ce e foarte limpede în

con+ingerile mele. în sfîrşit, <iua (ără<ită, de care mai degra*ă mă temeam decît oaşteptam, sosi. &m făgăduit totul şi n-am minţit cu nimic. nima-mi întărilegămintele ce le luasem, fără a rî+ni răsplata. O o*ţinui totuşi. -am +ă<utpentru prima dată în *raţele unei femei, şi ale unei femei pe care o adoram.&m fost fericit \ 0u, am gustat +oluptatea. 7ar un fel de tristeţe îi în+eninafarmecul. vlă simţeam ca şi cum aş să- +îrşit un incest. 7e două sau de treiori, strîngînd-ocu patimă în *raţe, i-am acoperit pieptul cu lacrimi, în ce-o pri+eşte, ea nuera nici tristă, nici de<lănţuită, ci mă mîngîia liniştită. 1um nu era sen<uală şinu căutase +oluptatea, n-a cunoscut mari desfătări, şi ca atare n-a fost

*întuită nici de căinţe.O spun încă o dată @ toate greşelile ei pornesc din înşelările sale, niciodatădin pasiunile sale. &+ea o re frumoasă, inima îi era curată, iu*ea lucrurilecinstite, înclinările îi erau *une şi +irtuoase, su=etul plin de gingăşie E erafăcută pentru o cuminţenie a purtărilor la care a ţinut totdeauna, dar pe caren-a urmat-o niciodată, indcă în loc de a-şi asculta inima, care o în+ăţa *ine,se conducea după raţiune, care o în+ăţa rău. 1înd principii false o duceau larătăcire, ade+ăratele ei simţăminte se ridicau împotri+a acestora E dar, dinpăcate, a+ea cultul lo<o ei, şi morala pe care şi-a făurit-o impieta asupraaceleia pe care i-o dicta inima.

7omnul de 3a +el, primul ei amant, i-a fost profesor de lo<o e, şi în+ăţăturile pe care i le dădea el erau acelea de care a+ea ne+oie spre a oseduce. 'ă<înd-X credincioasă *ăr*atului ei, îndatoririlor sale, totdeaunarece, cumpănită şi inataca*ilă prin simţuri, el o atacă prin so sme, şi i<*utisă-i înfăţişe<e îndatoririle sale, la care ea ţinea atît de mult, drept o=ecăreală popească menită doar să stîrnească rîsul copiilor, unirea sexelordrept actul ccl mai neînsemnat în sine, delitatea conjugală drept o aparenţăo*ligatorie în care toată moralitatea constă în a socoti părerea, linişteasoţilor ca singura regulă a datoriei .soţiilor, în aşa fel că trădările

Page 303: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 303/346

necunoscute, ind nule pentru cel înşelat, erau la fel şi pentru conştiinţacelei care le făptuia E în sfîrşit, el o con+inse că păcatul în sine nu însemnanimic prin el însuşi, că nu de+enea fapt decît prin scandal, şi că orice femeieera destul să pară cuminte pentru a pri+ită ca atare. înHKJ

Page 304: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 304/346

felul acesta, netre*nicul îşi atinse scopul, corupînd mintea unei copile a căreiinimă n-o putuse corupe. 7rept pedeapsă, că<u pradă celei mai cumplite

Page 305: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 305/346

gelo<ii, intrîndu-i în cap că ea îl tratea<ă aşa cum el însuşi o în+ăţase să-şitrate<e soţul. 0u ştiu dacă se înşela sau nu asupra acestui punct. 5astorul5erret era socotit ca ind urmaşul lui. 1eea ce ştiu este că temperamentulrece al acestei femei tinere, care ar putut-o feri de asemenea în+ăţături, fuacela care o împiedică mai tîr<iu să renunţe la ele. %a nu putea înţelege de

ce se dădea atîta însemnătate unor lucruri care pentru dînsa nu pre<entaunimic gra+. i nu onoră niciodată cu numele de +irtute o a*stinenţă ce-ocosta atît de puţin.

0u a*u<a, aşadar, de aceste false principii pentru plăcerea eiE dar a*u<apentru a altuia, şi asta dintr-o con+ingere aproape tot atît de greşită, însămai potri+ită cu *unătatea inimii sale. & cre<ut totdeauna că nimic nu-Bleagă mai mult pe un *ăr*at de o femeie ca posesiunea, şi cu toate că n-a+ea pentru prietenii ei decît prietenie, era însă o prietenie atît de caldă, căfăcea tot ce depindea de ea spre a şi-i apropia şi mai mult. i, ceea ce estede necre<ut, aproape totdeauna a reuşit. %ra, intr-ade+ăr, atît de drăgălaşă,că, pe măsură ce intrai mai mult în intimitatea ei, descopereai la dînsa noi

prilejuri de a o iu*i. #n alt lucru demn de amintit este că, după prima ei picătuire, nu-şi acorda fa+orurile decît celor nefericiţiE *ăr*aţii ce se *ucurau desuccese nu a+eau trecere la ea E un om însă pe care începea să-lcompătimească tre*uia să e prea lipsit de inimă ca să nu sfîrşească prin a-Biu*i. 1înd făcea o alegere puţin demnă de ea, aceasta se datora nu unor

înclinări josnice, care nu se potri+eau niciodată cu su=etul ei no*il, ci inimiisale, prea largă, prea umană, prea miloasă, prea sensi*ilău-HKI

Page 306: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 306/346

şi pe care nu şi-o călău<ea totdeauna cu destul dis- cernămînt.7aca unele principii false au dus-o la rătăcire, cîte altele *une nu a+ea ea,

de care nu se depărta niciodată ! 5rin cîte +irtuţi nu-şi răscumpăraslă*iciunile, dacă se poate da acest nume greşelilor la care simţurile a+eau oatît de mică parte ! &celaşi *ăr*at care o înşelă într-o pri+inţă, o instrui într-o

mie altele, iar cum pasiunile ei, care nu erau <+ăpăiate, îi îngăduiau săurme<e totdeauna calea înţelepciunii, mergea pe drumul cel *un atunci cîndso smele sale n-o rătăceau. ntenţiile ei erau lăuda*ile pînă şi în greşeli E

întrecînd uneori măsura, putea să facă un pas rău, dar nu putea dori nimiccare să e rău. 7etesta, falsitatea şi minciuna, era cinstită, dreaptă,omenoasă, de<interesată, îşi respecta cu+întul dat, rămînea credincioasaprietenilor şi îndatoririlor pc care ie considera ca atare, nu cunoştea ura şiră<*unarea şi nici nu concepea măcar că ar +reun merit cit de mic în aierta. în sfîrşit, spre a re+eni la ceea ce era mai puţin de scu<at, fără a-şiprecupeţi fa+orurile, nu făcea niciodată din ele un tîrg murdar E şi le ofereacu dărnicie, dar nu le +indea, cu toate că tre*uia să recurgă fără încetare la

mijloace extreme pentru a trăi E şi îndră<nesc să spun că dacă $ocrate aputut-o preţui pe &spasia, el ar respectat-o pe doamna de Uaiens.tiu dinainte că atri*uindu-i un caracter sensi*il şi un temperament rece,

+oi în+inuit de contradicţie, ca de o*icei, şi pe *ună dreptate. $e poate canatura să greşit aici, şi că asemenea îm*inare de însuşiri ?să nu e cuputinţă E eu ştiu însă că a fost. 3oţi cei care au cunoscut-o pe doamna deUarens, şi mulţi dintre ei mai trăiesc încă, au putut să +adă că ea eraalcătuită astfel. îndră<nesc c(iar să adaug că ea n-a cunoscut decît o singurăade+ărată plăcere pe lume tHK N

Page 307: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 307/346

aceea de a le face plăcere celor pe care-i iu*ea. 3otuşi, e li*er oricine săcreadă asupra acestui lucru tot ceea ce +rea şi să do+edească în mod sa+ant

Page 308: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 308/346

că nu e ade+ărat. 7atoria mea este să spun ade+ărul, iar nu să cer să ucre<ut.

&m cunoscut, încetul cu încetul, toate acestea în con+or*irile ce-au urmatdupă uniunea noastră, şi care mi-au făcut-o îneîntătoare. &+usese dreptatesă spere că *ună+oinţa sa îmi +a de folos, căci m-am ales cu mari cîştiguri

pentru instruirea mea. 5înă atunci îmi +or*ise doar despre mine ca unuicopil. &cum începu să ma trate<e ca *ăr*at şi să-mi +or*ească despre ea. 3otceea ce-mi spunea era pentru mine atît de interesant, mă simţeam atît demişcat, că, apleeîndu-mă asupra mea, trăsei din con denţele ei mai multfolos decît din lecţiile sale. 1înd simţi că-.ţi +or*eşte o inimă, a ta sedesc(ide larg spre a primi efu<iunile celeilalte, şi niciodată morala unuipedagog nu +a face cît =ecăreala drăgăstoasă şi duioasă a unei femei

înţelepte de care eşti îndrăgostit.ntimitatea în care trăiam cu ea dîndu-i posi*ilitatea să mă aprecie<e mai

mult decît o făcuse înainte, socoti că, în ciuda stîngăciei mele, meritamosteneala de a pregătit pentru lume şi că, dacă +oi ajunge să pun într-o <i

piciorul acolo, +oi in stare să-mi croiesc drumul în +iaţă. 1ălău<ită de acestgînd, ea se străduia să-mi forme<e nu numai judecata, dar şi ţinutaexterioară, felul de a mă purta, să ma facă deopotri+ă demn de a iu*it şi+rednic de stimă, şi dacă e ade+ărat că succesul în lume poate legat de+irtute, ceea ce eu nu cred, sînt oricum con+ins că pentru aceasta nu existăalt drum decît acela urmat de ea şi pe care +roia să mă îndrepte şi pe mine.1ăci doamna de Uarens cunoştea oamenii şi stăpînea foarte *ine arta de ase purta cu ei fără minciună şi fără imprudenţă, fără să-i înşele şi fărăH X.

să-i supere. 7ar această artă era în caracterul ei mai mult decît în lecţiilesale, ştia s-o pună în practică mai *ine decît putea s-o propo+ăduiascăaltora, iar eu eram omul de lume cel mai puţin potri+it ca să mă deprind cuea. 7e aceea, tot ceea ce a făcut în această pri+inţă fu aproape trudă<adarnică, la fel ca şi grija de a-mi da profesori -de dans şi de arme. 7eşieram sprinten şi <+elt, n-am putut în+ăţa să danse< nici măcar un menuet.

ă o*işnuisem atît de mult> din pricina *ătăturilor, să merg pe călcîie, că"oc(e nu m-a putut lecui de asta, şi niciodată, cu toată sprinteneala meaaparentă, n-arn fost în stare să sar nici cel mai mic şanţ. i mai greu era însala de arme. 7upă trei luni de lecţii, nimeream încă în <id, de un atac nici nuputea +or*a, şi niciodată n-am a+ut *raţul destul de mlădios sau pumnuldestul de tare spre a-mi ţine =oreta cînd profesorul +roia să mi-o smulgă dinmînă. &dăugaţi că simţeam un de<gust crîncen pentru acest exerciţiu şipentru profesorul care încerca să mă facă să-l în+ăţ. 0-aş cre<ut pentrunimic în lume că cine+a s-ar putea mîndri cu arta de a ucide un om. $pre a-şipune +asta lui ştiinţă la îndemîna mea, el nu se exprima decît prin comparaţiiluate din mu<ică, la care nu se pricepea de loc.

Făsea analogii ce mă uimeau între mişcările de la scrimă şi inter+alele

Page 309: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 309/346

mu<icale cu acelaşi nume. 1înd +roia să facă o fentă, îmi spunea să mă pun în gardă la acest die<, întrucît pe +remuri die<ilor li se spunea fenteE cînd mi-a smuls =oreta din mînă, mi-a strigat rî<înd că asta e o pau<ă. în sfîrşit, n-am+ă<ut în +iaţa mea un pedant mai nesuferit ca acest jalnic om, cu pieptarul şicu coiful lui.

&m făcut deci puţine progrese în aceste exerciţii, la care am renunţat încurînd din pur de<gustE în sc(im*, am făcut mai multe într-o artă maifolositoare, aceea de a mă mulţumi cu soarta mea şi de a nu rî+rii laH B

Page 310: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 310/346

«na mai strălucită pentru care începeam să-mi dau seama ca nu eramnăscut. 5radă în întregime dorinţei da a-i face lui aman o +iaţă fericită,

Page 311: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 311/346

stăteam mereu în preajma ei, iar cînd tre*uia să plec de lingă ea spre a măduce în oraş, cu toată dragostea mea pentru mu<ică, începeam să simtpo+ara lecţiilor pe care ie dădeam.

0u ştiu dacă 1laude &net a prins de +este despre intimitatea legăturilornoastre. &m moti+e să cred că aceasta n-a rămas o taină pentru el. %ra un

*ăiat foarte isteţ, dar şi foarte discret, care nu +or*ea niciodată împotri+agînclurilor lui, dar nici nu şi le exprima în orice împrejurare. 8ără a-mi da a înţelege că ar ştî ce+a, prin felul de a se purta păru că ştie totul, iar aceastăpurtare nu pornea, de *ună seamă, din micime su=etească, ci din aceea că,

însuşindu-şi principiile stăpînei sale, nu putea să de<apro*e faptele ei. 7eşitot atît de tînăr ca şi ea, era atît de matur şi atît de serios, că ne pri+eaaproape ca pe doi copii cărora se cu+ine să le arăţi îngăduinţă, iar noi îlpri+eam, la rîndul nostru, ca pe un om demn de respect, a cărui stimă +roiams-o cruţăm. &*ia după ce i-a fost necredincioasă am cunoscut dragostea ce-oa+ea pentru el. 1um ea ştia că nu trăiam, nu respiram, nu mă gîndeam decîtla dînsa, îmi arătă în ce fel îl iu*ea, ca şi eu să-l iu*esc la fel, şi stărui mai

puţin asupra prieteniei ce i-o purta, cit a stimei, deoarece acesta erasimţămîntul pe care puteam sa-B împărtăşesc mat deplin. 7e cîte ori nu ne-a înduioşat inimile şi nu ne-a făcut să ne îm*răţişăm cu lacrimi în oc(i, spunîn-du-ne că amîndoi îi eram necesari pentru fericirea +ieţii ei ! 8emeile care +orciti acestea să nu <;m*ească răutăcios. 1u temperamentul pe care-B a+eaea, această ne+oie nu era cîtuşi de puţin cu du*lu înţelesE era doar aceea pecare o simţea inima ex.H H

&stfel, între noi trei se sta*ili o prietenie poate fără asemănare pe pămînt. 3oate dorinţele noastre, toate neca<urile, toate *ucuriile le împărtăşeamlaolaltă. 0imic nu trecea dincolo de micul nostru cerc. O*işnuinţa de a trăi

împreună şi de a trăi numai aşa de+eni atît de mare, că, atunci cînd la masălipsea unul din trei sau apărea un al patrulea, armonia se tul*ura, şi, în ciudalegăturilor deose*ite, în doi ne simţeam mai puţin *ine decît cu toţii laolaltă.1eea ce înlătura sting(ereala dintre noi era o desă+îrşită încredere reciprocă,şi ceea ce înlătura plictiseala era că eram foarte ocupaţi. aman, totdeaunaacti+ă şi iscodind mereu cîte ce+a, nu ne lăsa niciodată să lînce<im, nici peunul, nici pe celălalt, afară de faptul că a+eam ecare tre*urile noastre cucare ne umpleam cu prisosinţă timpul. 7upă părerea mea, lipsa de ocupaţieeste pentru societate un =agel tot atît de mare ca şi acela al singurătăţii.0imic nu îngustea<ă mai mult spiritul, nimic nu fa+ori<ea<ă mai mult=eacurile, răutăţile, neînţelegerile, sîcîieliie, minciunile, decît faptul de a sta+eşnic înc(işi intr-o cameră unii cu alţii şi de a nu a+ea altă trea*ă decît să sepălă+răgească la nesf;rşit. 1înd toată lumea e ocupată, nimeni nu +or*eştedecît atunci cînd are de spus ce+a E dar cînd n-ai nimic de făcut, tre*uie să+or*eşti cu orice c(ip, şi aceasta este dintre toate o*ligaţiile cea maisupărătoare şi mai primejdioasă. îndră<nesc c(iar să merg şi mai departe şisă susţin că pentru a face un cerc cu ade+ărat plăcut, tre*uie nu numai ca

ecare să se îndeletnicească cu ce+a, dar cu ce+a care sa ceară oarecareatenţie. & face noduri înseamnă a nu face nimic, şi e tot atît de uşor să

Page 312: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 312/346

distre<i o femeie care face noduri ca şi pe una care stă cu *raţele încrucişate.7ar cînd ea *rodea<ă, e altce+a E înseamnă că e destul de ocupată spre aumple golurile tăcerii. 1eea ce este mai neplăcut, mai ridicol, este să +e<i înacest timp o du-H W

Page 313: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 313/346

<ină de =uiera-+înt ridicîndu-se, aşe<îndu-se, plecînd, +enind, răsucindu-se pe

Page 314: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 314/346

călcîie, *ătînd fără încetare apa în piuă şi o*osind-o pe iner+a lor cu unnesecat şu+oi de cu+inte @ frumoasă îndeletnicire ! &cest soi de oameni, oricear face, sînt totdeauna o po+ară pentru ceilalţi şi pentru ei înşişi. 5e +remeacînd eram la otiers, mă duceam să trăncănesc la +ecinele mele j dacă m-aş

întoarce în lume, aş purta totdeauna în *u<unar o mingiuţă şi m-aş juca toată

<iua cu ea, spre a mă scuti de a +or*i cînd n-aş a+ea nimic de spus. 7acăecare ar face aşa, oamenii ar mai puţin răi, relaţiile lor ar de+eni mai *uneşi, cred, mai plăcute. ă rog, glumeţii n-au decît să rîdă, dacă +oi>, dar eususţin că singura morală potri+ită +eacului de faţă este morala mingiuţei.

7e altfel, nu a+eam de loc prilejul să ni se urască între noi E iar nepoftiţiine plictiseau prea mult prin pre<enţa lor ca să le simţim lipsa cînd rămîneamsinguri. ritarea ce mi-o produceau altădată aceştia nu era acum mai mică,dar deose*irea era că a+eam mat puţin timp să mă las pradă ei. Liata

aman nu-şi pierduse cu nimic +ec(ea ei patimă pentru înfăptuiri şinăscociri. 7impotri+ă, cu cit ne+oile sale casnice erau mai mari, cu atît seadîncea, ca să le umple, în +i<iunile ci. 1u cit a+ea mai puţine mijloace

pre<ente, cu atît îşi făurea mai multe în +iitor. 3recerea anilor nu făcea decîtsă sporească această manie a ei E şi pe măsură ce pierdea gustul plăcerilorlumii şi ale tinereţii, îl înlocuia cu acela al tainelor şi al planurilor sale. 1asaera mereu plină de şarlatani, de fa*ricanţi, de sticlari, de antreprenori de totfelul, care, împărţind a+erea cu milioanele, sfîrşeau prin a a+ea ne+oie decinci parale. 0ici unul nu pleca de la ea cu mina goală, şi una din uimirilemele este că a putut să facă faţă o +reme îndelungată la atîta risipă de*ănet, fărăsă ajungi la fundul sacului şi fără a-şi nemulţumi creditorii.

5roiectul care o preocupa cel mai mult în perioada aceasta, şi care nu eracel mai nesocotit din cîte făurise, era de a în inţa la 1(am*erR o Frădină a

5lantelor pusă su* o*lăduirea regelui, cu un administrator plătit, şi se înţelege dinainte cui îi era destinat acest post. 5o<iţia oraşului în mijlocul&lpilor era foarte potri+ită pentru *otanică, şi aman, care întocmeatotdeauna un proiect legîndu-B de altul, adăugă la aceasta pe acela al unui1olegiu de farmacie, care părea, într-ade+ăr, foarte necesar într-o regiuneatît de săracă, unde spiţerii ţin aproape locul medicilor. "etragereamedicului-prim Frossi la 1(am*erR, după moartea regelui 'ictor, păru a-i

întărit această idee, şi c(iar i-a insu=at-o poate. Oricum ar . , începu să sedea *ine pe lîngă Frossi, care era însă un om ce nu se lăsa uşor îneîntat de+or*e, ind, dimpotri+ă, cel mai înţepător şi mai +eninos domn pe care l-amcunoscut. $e +a +edea. asta din două-trei trăsături pe care am să le cite< e?aexempli care. într-o <i se a=a într-o consultare cu alţi medici, printre care unul adus de la&nnecR, şi care era medicul o*işnuit al *olna+ului. &cest tînăr, încă nu întrutotul pregătit ca medic, a+u cute<anţa să nu e de părerea domnului medic-prim. &cesta, în loc de orice răspuns, îl între*ă pe ce drum o apucă la

întoarcere şi ce caleaşcă ia. 1elălalt, după ce-i spuse totul, îl între*ă, la rîndullui, dacă doreşte cum+a să-i facă +reun ser+iciu. C0imic, nimic, răspunseFrossi, +reau doar să mă duc şi să stau la o fereastră, în calea ? dumitale,

Page 315: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 315/346

pentru plăcerea de a +edea trecînd un măgar călare pe caî.Z %ra pe atît de<gîrcit, pe cît era de *ogat şi de negru la su=et. #nul din prietenii lui +roi să-iceară odată nişte *ani cu împrumut, dîndu-i garanţii sigure. C7ragul meu, îispuse el,HX9

H K

Page 316: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 316/346

strîngîndu-i *raţul şi scrîşnînd din dinţi, dacă $iluitul 5etru ar co*orî din cer şimi-ar cere să-i împrumut <ece pistoli, dîndu-mi drept garanţie $fînta 3reime,

Page 317: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 317/346

nu l-aş împrumuta. B? într-o <i, in+itat la masă de domnul conte 5icon,gu+ernatorul $a- +oiei şi om foarte credincios, sosi înainte de +reme, iarexcelenţa-sa, care tocmai îşi făcea rugăciunea, îi propuse să-i ţie companie.0epreaştiind ce să-i răspundă, el făcu o strîm*ătură îngro<itoare şi se aşe<ă

în genunc(i. 7ar a*ia murmură două &+e, că, nemaiputîndu-se stăpîni, se

ridică deodată, îşi luă *astonul şi plecă fără să spună un cu+înt. 1ontele5icon alergă după el şi-l strigă @ C7omnule Frossi, domnule Frossi, mai rămîi,te aşteaptă la frigare o minunată potîrnic(e roşie !Z. C7omnule conte, îirăspunse celălalt întorc;nd capul, de mi-ai da şi un înger fript, tot n-aşrămîne !Z ată cine era domnul medic-prim Frossi, pe care aman se străduişi reuşi să-l îm*l;n<ească. 1u toate că era foarte ocupat, prinse o*iceiul de a+eni adesea la dînsa, se împrieteni cu &net, păru a face ca< de cunoştinţeleacestuia, +or*ind cu respect despre ele şi, lucru la care nimeni nu se aşteptade la un asemenea om ursu<, se prefăcea a-i acorda consideraţie, spre aşterge impresiile rămase din trecut. 1ăci, deşi &net nu mai era un ser+itor, seştia că fusese, iar pilda şi autoritatea domnului medic-prim erau tocmai ceea

ce tre*uia spre a da, în pri+inţa lui, tonul pe care nu l-ar putut da oricinealtul. 1laude &net, cu un frac negru, cu o o perucă *ine pieptănată, cu o ţintăgra+ă şi cu+iincioasă, cu o purtare înţeleaptă şi pre+ă<ătoare, a+îndcunoştinţe destul de întinse în domeniul medicinii şi al *otanicii şi *ucurîndu-se de sprijinul 8acultăţii, putea, pe *ună dreptate, sa spere că +a ii numit înpostul de administrator regal al plan-H-telor, dacă aşe<ăm;ntul proiectat a+ea să se înfăptuiască, şi, intr-ade+ăr, luiFrossi îi plăcu ideea, o îm*răţişa şi nu aştepta, spre a-B propune la curte,in+esti ciţi+a *ani pentru reali<area lor.

7ar acest proiect, a cărui înfăptuire m-ar aruncat pro*a*il în studiul*otanicii, pentru care mi se părea că eram născut, că<u *altă, datorită uneiadin acele lo+ituri neaşteptate ce răstoarnă intenţiile cele mai lăuda*ile. %ramsortit să ajung, treptat-treptat, un model al nenorocirilor omeneşti. $-ar <icecă 5ro+idenţa, care mă c(ema spre aceste mari încercări, îndepărta cu minatot ceea ce m-ar putut a*ate din calea lor. într-un urcuş pe care &net îl făcu

în +îrful munţilor spre a căuta o genţiană, plantă rară, ce nu creşte decît pecrestele &lpilor, şi de care domnul Frossi a+ea ne+oie, *ietul *ăiat se

în er*;ntă aşa de tare, că se alese cu o .pleure<ie, de care genţiana nu-Bputu +indeca, deşi era, pe cît se spunea, cel mai *un leac pentru, aşa ce+a,şi, cu toată ştiinţa lui Frossi, care era, fără îndoială, un om foarte priceput, cutoate îngrijirile ce i le dădurăm, *una lui stăp;nă şi cu mine, muri după cinci<ile în *raţele noastre, după cea mai cumplită agonie, în timpul căreia nu se*ucură de alte încurajări dccît ale mele E şi i le dădui cu sf;şieri de durere şide dragoste, îneît, dacă m-ar mai putut au<i, ele i-ar adus poate o ultimămîngîiere. ată cum l-am pierdut pe cel mai de ispra+ă prieten ce l-am a+ut în+iaţă, om rar şi +rednic de stimă, în care natura a ţinut loc de educaţie, careşi-a însuşit în ser+itute toate +irtuţile marilor oa- ? tr.cni. şi căruia nu i-a lipsit,sînt con+ins, ca să ajungă şi el om mare, decît să trăiască şi să e pus la

Page 318: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 318/346

locul ce i se cu+enea.& doua <i, răpus de cea mai adîncă şi mai sinceră durere, +or*ind despre

el cu aman, îmi trecu deodată

decît momentul dnd pacea +a îngădui ca lumea să se g;ndească la lucruri

folositoare şi cinci se +or puteaH J

Page 319: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 319/346

prin cap, în mijlocul con+or*irii, nemernicul, şi nedemnul gînd de a-i moşteni+eşmintele, şi îndeose*i / un frumos frac negru, la care-mi rămăseseră oc(ii,

Page 320: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 320/346

-a-m gîndit la asta, deci am spus-o cu glas tare, căci,entru mine, în faţa ei a gîndi şi a +or*i era acelaşi ucru. 0imic nu o făcu să

simtă mai puternic pierderea pe care o suferise decît aceste m;rşa+ecu+inte, dat ind că de<interesarea şi no*leţea su=etească erau calităţi pecare dispărutul le a+usese în cel mai înalt grad. $ărmana femeie, fără să

răspundă nimic, se retrase într-un colţ şi începu să plîngă. $cumpe şinepreţuite lacrimi ! %le fură înţelese şi curseră toate în inima mea, spălînd-opînă şi de ultimele urme ale unui simţăm;nt josnic şi netre*nic, care de-atunci n-a mai stră*ătut-o însă niciodată.

&ceastă pierdere îi pricinui lui aman tot atîtea pagu*e, pe cîtă durere.7in acel moment tre*urile ei mergeau din ce în ce mai rău. &net era un omordonat şi r;nduit ce făcea regulă în. casa stăpînei lui. 'eg(ea indu-i mereutrea<ă, risipa era mai mică. %a însăşi se temea de dojenile lui şi-şi înfrînac(eltuielile. 7ar nu se mulţumea cu rînduiala lui, +roia ca el să o respectemai departe, şi nu-i plăceau mustrările îndreptăţite pe care el îndră<nea să ile facă uneori cum ca risipea *anul altuia o dată cu al ei. %u g;ndeam la fel

ca el, o şi spuneam c(iar E dar n-a+eam aceeaşi trecere asupra ei, iar +or*elemele nu i se impuneau ca ale lui. %l nemai ind, am fost ne+oit să-i iau locul,pentru care a+eam tot atît de puţină aplicare, cît şi plăcere E l-am înlocuitrău. ă îngrijeam foarte puţin dc tre*uri şi eram foarte timid E *om*ănindmereu în sinea mea, lăsam ca totul sa meargă de a sine. 7e altfel, mă*ucuram dc aceeaşi încredere, nu însă şi de aceeaşi autoritate. 'edeamneor;nduiala, gemeam, mă plîngeam, dar nu eram ascultat. %ram prea tînărşi prea iute ca să am dreptul dc a înţelept, iar cîndH I+roiam să mă amestec făcînd-o pe cen<orul, aman mă *atea uşor cu palmape o*ra< în c(ip de mîngîiere, mă numea micul ei mentor şi mă silea să-mi

reiau rolul ce mi se dăduse.$imţăm;ntul adînc al sărăciei, în care c(eltuielile ei nemăsurate a+eau s-oarunce, cu siguranţă, mai cur;nd sau mai tîr<iu, puse atît de tare stăpînire pemine, că, de+enind inspectorul casei, +edeam singur oscilarea *alanţei întreacti+ şi pasi+. 7in acea perioadă am căpătat înclinarea către a+ariţie, ce mi-am simţit-o totdeauna de atunci încoace. 0-am fost niciodată risipitor cuade+ărat decît în momentele de nesocotinţă E dar pînă atunci nu fusesemniciodată neliniştit dacă a+eam *ani puţini sau dacă a+eam mulţi. &m

început să dau atenţie acestui fapt şi să am grijă de punga mea. 7e+enisemmesc(in dintr-un moti+ foarte no*il@ căci, în ade+ăr, nu mă g;ndeam decît sămai păstre< ce+a pentru aman din catastrofa pe care o pre+edeam. ătemeam ca nu cum+a creditorii să-i pună poprire pe su*sidiu sau ca acestasă nu e cum+a suprimat, şi-mi înc(ipuiam, cu +ederile mele înguste, cămica mea c(i+erniseală i-ar atunci dc un mare ajutor. 7ar pentru a pune*ani de o parte, şi mai ales pentru a-i păstra, tre*uia să mă ascund dc ea,

întrucît n-ar putut ră*da, cînd s-ar +ă<ut la str;mtoare, să ştie că eua+eam micile mele economii. 1ăutai deci, pe ici pe colo, anumite ascun<ătoriunde +iram cei cîţi+a ludo+ici spre păstrare, g;ndind să sporesc mereu acestdepo<it pînă în momentul cînd îl +oi pune la picioarele ei. 7ar eram atît de

Page 321: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 321/346

nedi*aci în alegerea ascun<ătorilor mele, că ea le descoperea de ecare datăşi, spre a-mi arăta că a dat de ele, lua mone<ile de aur pe care le pusesemacolo şi lăsa în locul lor altfel de mone<i, la care mai adăuga ce+a pedeasupra. &tunci +ărsăm ruşinat agoniseala mea la fondul comun, iar d;nsanu înceta de a o între-

H N

Page 322: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 322/346

*uinţa pentru cumpărarea de (aine sau mo*ile în folosul meu, oferindu-mi*a o spadă de argint, *a un ceas, sau altce+a de felul acesta.

Page 323: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 323/346

1on+ins că nu +oi putea să strîng niciodată *ani po calea asta şi că, c(iarde-aş i<*uti, ar pentru ea de prea puţin ajutor, am ajuns la conclu<ia că nu-mi ră- mînea altce+a de făcut spre a împiedica nenorocirea de care mătemeam decît, să încep a contri*ui eu însumi la c(eltuielile sale casnice, înaşa fel ca, atunci cînd, încetînd de a mai contri*ui la ale mele, să-şi dea

seama că e pe punctul de a-i lipsi pînă şi pîinea. 7in nefericire, intocmindu-mi planurile în direcţia gusturilor mele, mă încăpăţînam să-mi caut prosteştenorocul în mu<ică şi, simţindu-mi capul plin de idei şi de cîntece, credeam căde îndată ce +oi în stare să trag foloase de pe urma lor +oi de+eni un omcele*ru, un Orfeu modern ale cărui melodii +or atrage tot *ănetul din ara8ăgăduinţei. 5entru asta era ne+oie, după ce începusem să citesc *inişormu<ica, să în+ăţ compo<iţia. Freutatea era de a găsi pe cine+a să mi-opredea E căci numai cu "ameau al meu nu trăgeam nădejde s-o în+ăţ singur,iar după plecarea domnului 4e aître nu -mai era nimeni în $a+oia care să sepriceapă cit de cit la armonie.

&ici se +a +edea încă una din acele inconsec+enţe de care e plină +iaţa

mea şi care m-au făcut atît de adesea să merg împotri+a scopului propus,c(iar atunci cînd credeam că mă îndrept tocmai spre el. 'enture îmi +or*isemult de a*atele Llanc(ard, profesorul lui de compo<iţie, om de merit şi de unmare talent, care pe atunci era capelmaistru la catedrala din Lesanţon, iaracum este la 1apela de la 'ersailles. îmi intră în cap să mă duc la Lesanşonspre a lua lecţii de la a*atele Llanc(ard, şi această idee mi se păru atît dec(i*<uită, incit i<*utii să o fac şi pe aman s-o considere ca atare. at-o deciocupata sa-mi pregătească cele deHJXtre*uinţă pentru drum, şi făcea aceasta cu genero<itatea pe care o punea înorice lucru. &stfel, mereu cu g(idul de a pre+eni un faliment şi de a repara în

+iitor consecinţele risipei sale, începeam c(iar în acel moment prin a-ipricinui eu însumi o c(eltuială de opt sute de franciE îi gră*eam ruina, spre aajunge în stare de a i-o remedia. Oricît de smintită fu această socoteală, celcare se amăgea eram eu, dar în aceeaşi măsură şi dînsa. %ram încredinţaţi şiunul şi altul, eu că lucram cu folos pentru ea, ea că lucra cu folos pentrumine.

ă *i<uisem să-l mai găsesc încă pe 'enture la &nnecR şi să-i cer oscrisoare pentru a*atele Llanc(ard. 7ar nu mai era acolo. & tre*uit să mămulţumesc, drept orice recomandare, cu o liturg(ie în patru părţi compusăde el şi scrisă de mina lui, pe care o lăsase pentru mine. 1u aceastărecomandare am pornit spre Lesanşon, trecînd prin Fene+a, unde mi-am+ă<ut rudele, şi prin 0Ron, unde tn-am dus să-l +ăd pe tatăl meu, care măprimi ca de o*icei şi. se însărcina să-mi trimită *agajul, ce +enea după mine,eu făcînd drumul ipe cal. &jung la LesanRon. &*atele Llanc(ard mă primeşte*ine, îmi făgăduieşte să-mi dea lecţii şi să-mi stea la dispo<iţie. %ram gata să

în- cepem, cînd a=ai dintr-o scrisoare primită de la tata că ada mea a fostoprită şi con scată ia "ousses, +ama france<ă de la graniţa cu %l+eţia. #luitde această +este, folosesc toate cunoştinţele pe care mi le făcusem laLesanşon ca să a=u moti+ul acestei con scări E căci, ştiind *ine că n-a+eam

Page 324: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 324/346

nimic de contra*andă, nu puteam înţelege pe ce pretext putuse întemeiată. în cele din urmă am a=at moti+ul E şi se cu+ine să-l arăt, indcă eo întîmplare cu totul curioasă.1unoscusem la 1(am*erR un *ătrîn lione<, om foarte *un, pe nume domnul7u+i+ier, care lucrase

HJB

Page 325: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 325/346

su* regenţă B la +i<e, apoi, nemaia+înd ser+iciu, +enise sa lucre<e lacadastru. $e în+îrtise prin lumea mare, a+ea talente, oarecare ştiinţă, era

Page 326: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 326/346

Page 327: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 327/346

de la 3our, sora lor, cînta puţin din gură. 3oate acestea tăcură mu<ica lamodă în 1(am*erR şi B

B &ugust al -lea )B JX6BJWW , regele 5oloniei, cunoscut prin li*eralităţileşi gustul pentru fast. & contri*uit la în=orirea 7resdei, oraşul lui natal )n.t. .?HJW

Page 328: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 328/346

se înjg(e*a un fel de concert pu*lic, a cărui conducere urma să mi se deamie E dar s-a +ă<ut în curînd că asta îmi depăşea puterile, şi s-a (otărît altfel.

Page 329: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 329/346

%u n-am renunţat totuşi de a da pentru concert cîte+a mici *ucăţi în genulmeu, şi, între altele, o cantată, care a plăcut mult. 0u era o lucrare preareuşită, dar era plină de melodii noi şi cu părţi de efect ce nu erau aşteptatede la unul ca mine. &ceşti domni nu puteau crede că, descifrmd atît de greumu<ica, aş în stare să fac compo<iţii *unicele, şi mă *ănuiau că mi-aş

însuşit mu<ica altuia. $pre a mă pune la încercare, într-o dimineaţă domnulde 0angis +eni la mine cu o cantată de 1leram*ault, pe care o transpusese,spunea el, pentru uşurinţa +ocii, şi la care tre*uia compusă o altă partiturăpentru *as, deoarece transpunerea o făcea pe aceea a lui 1leram*ault greude executat la instrument. &m răspuns că asta era o trea*ă migăloasă şi cănu putea făcută pe loc. %l cre<u că +roiam să caut o scăpare şi îmi ceru să-iscriu măcar *asul pentru un recitati+. &m scris aceasta, rău, fără îndoială,căci în orice lucru am ne+oie, spre a-B face *ine, să mă simt la largul meu şisă nu u silitE dar am scris partitura după toate regulile, şi, cum el era defaţă, nu s-a mai putut îndoi că n-aş cunoaşte elementele compo<iţiei. în felulacesta nu mi-am pierdut ele+ii, în sc(im* mi-a scă<ut puţin dragostea pentru

mu<ică, +ă<înd că se alcătuia un concert fără să se ţină seama şi de mine.1am în acea +reme, înc(eindu-se pacea, armata france<ă trecu înapoimunţii. ai mulţi o ţeri +eniră s-o +adă pe aman, între alţii domnul contede 4autrec, colonelul regimentului din Orleans, mai pe urmă plenipotenţiar laFene+a şi apoi mareşal al 8ranţei, căruia îi fui pre<entat. 5e *a<a celor ce-ispusese ea, contele păru a se interesa de mine, şi-mi făgădui multe lucruri,de care nu şi-a mai adus aminteHJVcfeeîî în ultimul sau an din +iaţă, cinci nu mai a+eam ne+oie de el. 3înărulmarc(i< de $ennecterre, al cărui tata era atunci am*asador la 3orino, trecu înaceeaşi +reme prin 1(am*erR. 4uă masa la doamna de en- t(on, unde am

fost şi eu poftit în <iua aceea. 7upă masă +eni +or*a despre mu<ică, la careel se pricepea, foarte *ine. Opera ep*te era atunci o noutate E el +or*idespre ea, ceru să e adusă. ă făcu să tremur cînd îmi propuse săexecutăm noi amîndoi această operă, şi, desc(i<înd cartea, se opri la această*ucată foarte cunoscută, pe două glasuri @5ămîntid, şi iadul, şi cerul,

3oate tremură în faţa lui 7umne<eu. îmi spuse @ C7umneata cîte părţi +rei să iei \ %u le-aş lua pe acestea

şaseZ. 0u eram încă o*işnuit cu asemenea performanţă france<ă E şi cu toatecă gîn- gă+isem uneori diferite partituri, nu înţelegeam cum un om poate săia dintr-o dată şase părţi, necum două. 0imic nu mi s-a părut mai greu înmu<ică decît să sari cu asemenea repe<iciune de la o parte la alta şi săcuprin<i cu oc(iul dintr-o pri+ire întreaga partitură. 7upă felul cum am ieşitdin încurcătură, domnul de $ennecterre tre*uie să li fost ispitit a crede că numă pricepeam la mu<ică. 5esemne ca să-şi +eri ce această îndoială îmipropuse să pun pe note un cîntec pe care +roia să i-B ofere domnişoarei de

ent(on. 0u puteam să mă dau în lături. 1întă acel cîntec E eu l-am scris fărăa-i cere să-l repete de prea multe ori. 1înd îl citi, găsi, cum era şi ade+ărat,că-B scrisesem foarte corect. 'ă<use încurcătura mea şi începu să-mi lande

Page 330: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 330/346

acest mic succes. %ra totuşi un lucru foarte simplu. 7e fapt, mă pricepeamfoarte *ine a mu<ică E nu-mi lipsea decît acea agerime la prima aruncăturăde oc(i, pe care n-am a+ut-o niciodată la nimic şi care în mu<ică nu secapătă decît printr-o practicăHJK

Page 331: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 331/346

îndelungată. Oricum ar , m-a măgulit, grija lui de a şterge în mintea altora,şi c(iar într-a mea, această mică ruşine prin care trecusem E şi, doispre<ece

Page 332: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 332/346

sau cincispre<ece ani mai tîr<iu, întîlnindu-mă cu el în di+erse case din 5aris,am +roit de mai multe ori să-i amintesc această întîmplare şi să-i arăt că n-ouitasem. 7ar el îşi pierduse între timp +ederea, şi, temîndu-mă să nu-ireînnoiesc regretele aducîndu-i aminte cît de *ine se folosea de ea cînd+a,am tăcut.

&jung la un moment cînd încep să-mi leg existenţa din trecut cu aceea dinpre<ent. 1îte+a prietenii din +remea aceea, prelungite pînă în <ilele de a<i,mi-au de+enit foarte dragi. %le m-au făcut adesea să regret acea fericită+iaţă de om neînsemnat, cînd cei ce spuneau că-mi sînt prieteni îmi erau într-ade+ăr şi mă iu*eau sincer pentru mine însumi, din pură *ună+oinţă, iar nudin +anitatea de a în legătură cu un om cunoscut sau din dorinţa ascunsăde a a+ea în felul acesta mai multe prilejuri ca să-mi facă rău. 7e atunci îlcunosc pe +ec(iul meu prieten Faubecourt, ]care mi-a rămas prietentotdeauna, în po da încercărilor făcute de unii ca să ne despartă. i-a rămaspentru totdeauna \ 0u. 1ăci, +ai, am a+ut durerea de a-B pierde. 7ar n-a

încetat să mă iu*ească decît cînd a încetat să mai trăiască şi prietenia

noastră nu s-a sfîrşit decît o dată cu el. 7omnul de Faubecourt era unuldintre oamenii cei mai cumsecade din cîţi au existat. %ra cu neputinţă să-l+e<i fără să-l îndrăgeşti şi să-l cunoşti mai îndeaproape fără să te ataşe<i cutotul de el. 0-am întîlnit în +iaţa mea un c(ip mai desc(is, mai *ine+oitor,care să e mai plin de seninătate, care să dea do+adă de mai multă simţire şi

înţelepciune, care să inspire mai multă încredere. Oricît de re<er+at ar fostcine+a, nu se putea opri de a se împrieteni cu el de la prima întîlnire, ca şicum l-ar cunoscut de două<eci de ani, iar eu,HJcare mă simţeam atît de greu la largul meu cu noile cunoştinţe, ai el m-amsimţit astfel din primul moment. Flasul, accentul, +or*a lui se potri+eau în

c(ip desă+îrşit cu înfăţişarea sa. &+ea o +oce limpede, adîncă, *ine tim*rată,o +oce frumoasă de *as, melodioasă şi răsunătoare, ce umplea urec(ea şiajungea pînă la inimă. % eu neputinţă să ai o +oioşie mai cumpătată şi mai*linda, un farmec mai resc şi mai simplu, talente mai înnăscute şi culti+atecu mai mult gust. &dăugaţi la acestea o inimă iu*itoare, dar iu*ind fărădeose*ire pe toată lumea, un caracter îndatoritor faţă de oricine, ajutîndu-şiprietenii cu rî+nă sau, mai curînd, făcîndu-şi prieteni din oamenii pe eare-iputea ajuta, şi ştiind să-şi urme<e foarte cu+iincios interesele proprii slujindu-le cit se poate de călduros pe-ale altora. Faubecourt era ul unui simpluceasornicar şi fusese el însuşi ceasornicar. 7ar persoana şi. meritele lui îlc(emau într-o altă sferă, unde n-a întîr<iat să intre. & făcut cunoştinţă cudomnul de la 1losure, re<identul 8ranţei la Fene+a, care se împrieteni cu el.&cesta îi înlesni la 5aris alte cunoştinţe ee-i fură de folos şi prin care ajunsesă capete +în<area sării din 'alais, care-i aduse un +enit de două<eci de miide li+re. 0orocul lui, destul de mare, se mărgini aici în pri+inţa *ăr*aţilor E înpri+inţa femeilor însă, era asaltat din toate părţile @ a+ea de ales şi a făcutce-a +roit. 1eea ce e mai rar şi mai lăuda*il pentru el este că, a+înd legături

în toate păturile societăţii, era iu*it peste tot, căutat de toată lumea, fără săe pi<muit sau pri+it cu oc(i răi de nimeni, şi cred că a murit fără să a+ut

Page 333: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 333/346

un singur duşman în +iaţă. 8ericit om ! 'enea în ecare an la *ăile din &ix,unde .se aduna lumea *ună de prin părţile locului. &+înd legături cu toatăno*ilimea din $a- +oia, +enea de la &ix la 1(am*erR spre a-B +edea pecontele de Lellegarde şi pe tatăl îău, marc(i<ul d9%n-

noştinţă cu el. &ceastă cunoştinţă, ce părea să nu ajungă la nimic şi care fumulţi ani întreruptă, se reînnoi, cu un prilej despre care +oi +or*i, şi de+eni o

Page 334: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 334/346

ade+ărată prietenie. ată destule lucruri ce mă îndreptăţesc să +or*escdespre un prieten de care arii fost foarte legat K dar, lăsînd la o parte oriceinteres personal în e+ocarea memoriei lui, era un om atît de *un şi atît defericit în<estrat, incit, spre cinstea speciei umane, +oi socoti totdeauna căamintirea lui merită sa e păstrată. &cest om atît de fermecător a+ea totuşi

cusururile lui, la fel ca toţi ceilalţi, după cum sa +a +edea ce+a mai departe Edar dacă nu le-ar a+ut, poate că ar fost mai puţin iu*it. 5entru a i saacorda stima pe care merita s-o ai*ă, tre*uia să i se găsească şi ce+a care săi se ierte.

Xaltă legătură din acelaşi timp, ce nu s-a stins încă, mă leagănă şi acumcu speranţa fericirii temporale ce moare atît de greu în inima omului. 7omnulde 1on<ie, gentilom sa+oiard, pe atunci tînăr şi *ine+oitor, a+u fante<ia de a

în+ăţa mu<ica, sau, mai eurînd, de a intra în relaţii cu cel care i-o preda. 5lă-cîndu-i şi dorind să ai*ă cunoscuţi de *ună calitate, domnul de 1on<ie se*ucura de un caracter *lînd ce-B făcea foarte prietenos, iar eu eram în maremăsură la fel faţă de oamenii în care +edeam această calitate. 4egătura

dintre noi se în ripă eurînd 4 Fermeneîe pasiunii pentru literatură şi lo<o ece începea să încolţească în capul meu şi care nu aştepta decît puţinacultură şi emulaţie spre a se de<+olta cu ade+ărat, şi le găsi în el. 7omnul de1on<ie a+ea prea puţină înclinare pentru mu<ică E asta a fost un *ine pentru

B C4-ani +ă<ut mai tîr<iu şi l-am găsit cu totul sc(im*at. O, marelemagician care a fost domnul de 1(oiseul ! 0ici unul dintre +ec(ii meicunoscuţi n-a scăpat de metamorfo<ele lui.Z )însemnarea lui .- , "ousseau.HJ$mine E orele de lecţii le petreceam cu altce+a dec;t cu ]solfegierea. ir,cant

împreună, +or*eam, citeam unele scrieri noi, dar nici un cu+înt despremu<ică. 1orespondenţa lui 'oltaEre cu prinţul regal al 5rusiei făcea +ii +ă pe

atunciE noi discutam adesea despre aceşti doi *ăr*aţi cele*ri, dintre careunul, urcat de eurînd pe tron, se arăta de pe acum aşa cum a+ea să e pestepuţin, iar celălalt, defăimat pe cît de admirat este astă<i, ne făcea să-ldeplîngem din tot su=etul pentru nenorocirile ce păreau a-B urmăripretutindeni şi care sînt atît de adesea apanajul marilor talente. 5rinţul5rusiei fusese mai fericit în tinereţea lui, pe cînd 'ol- taire părea sortit să nu

e niciodată. nteresul pe care noi îl arătam unuia şi altuia se rlsfrîngeaasupra a tot ce se referea la ei. 0ici una din scrierile lui 'ol- taire nu ne scăpadin mînă. Fustul pe care-B căpătai pentru aceste lecturi îmi stîrni dorinţa dea în+ăţa să scriu cu eleganţa şi de a încerca să imit coloritul acestui autor, decare eram îneîntat. 5uţin după aceea, el pu*lică $crisorile lo<o ce. 1u toatecă ele nu sînt, de *ună seamă, lucrarea lui cea mai *ună, a fost aceea carem-a îndemnat cel mai mult spre scris, şi această înclinare nu s-a mai stinsniciodată în mine de atunci încoace.

7ar nu e încă momentul să +or*esc despre asta. ai dăinuia încă la mineo predispo<iţie oarecum =uşturatică, o dorinţă de a pleca şi a mă întoarce,care se potolise întruc;t+a, dar nu se stinsese, şi pe care mi-o răscolea +iaţadin casa doamnei de Uarens, prea <gomotoasă pentru rea mea solitară.

ulţimea de necunoscuţi ce dădeau *u<na la ea în ecare <i din toate părţile

Page 335: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 335/346

Page 336: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 336/346

mersul tre*urilor ci şi +edeam ca ele se îndreptau spre o stare rea, care mă îngro<ea. O mustrasem, o rugasem, o ţinusem din scurt, o conjurasem de o

Page 337: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 337/346

sută de ori, dar în <adar. ă aruncasem la picioarele ei, îi arătasem cu tăriecatastrofa ce-o ameninţa, o implorasem din toată inima să-şi reducăc(eltuielile, începînd cu mine, şi mai *ine să sufere puţin cită +reme mai e

încă tînără, dec;t să-şi înmulţească necontenit datoriile şi creditorii,expunîndu-şi *ătrîneţca mi<eriei şi jignirilor lor. $ensi*ilă la sinceritatea

<elului meu, se înduioşa cînd era cu mine şi-mi făgăduia cele mai frumoaselucruri. %ra destul însă să apară un calic, pentru ca totul să e dat uitării.7upă mii de do+e<i despre <ădărnicia mustrărilor mele, ce altce+a îmirămînea de făcut deeît să întorc oc(ii de la răul pe care nu-B puteampreînt;mpina \ &m plecat din casa a cărei uşă n-o puteam pă<i E am făcutmici călătorii la 0Ron, la Fene+a, la 4Ron, care, alinîndu-mi m;(nirea tainică,

îi sporea totodată cau<a prin c(eltuiala mea nouă. 5ot să jur că aş înduratcu *ucurie toate lipsurile, dacă aman ar căutat să tragă foloase dinaceastă economisire E dar con+ins că ceea ce refu<am eu intra în nunaşarlatanilor, a*u<am de uşurinţa sa spre a mă face părtaş cu ci şi, ea un dinecare iese din măcelărie, îmi a+eam şi eu *ucăţica mea din (alca pe care n-o

puteam sal+a.5retextele pentru toate aceste călătorii nu-mi lipseau, şi însăşi aman îmioferea destule, căci peste tot a+ea legături, negocieri, afaceri de înc(eiat,

însărcinări de dat cui+a de încredere. %a nu aştepta deeît să mă trimităunde+a, eu nu aşteptam dccît să plec E asta nu putea deeît să facă să-mi duc+iaţa mai mult pe drumuri. &ceste călătorii îmi dădură -prilejul să cunosccîţi+a oameni de ispra+ă, care mi-au făcut mai tîr<iu plăcere sau mi-au fostde folosE între alţii, ia 4Ron,D l-am cunoscut pe domnul 5erric(on, relaţiaHIXpe care nu-mi iert de a nu o culti+at îndestul pen-_ tru *unătatea ce mi-aarătat-o el E pe *unul 5arisot, despre care +oi +or*i la timpul său E la

Freno*le le-am cunoscut pe doamna 7eR*ens şi pe doamna pre<identă deLardonanc(e, femeie cu multă înţelegere şi care mi-ar do+edit prieteniedacă m-aş putut duce s-o +ăd mai desE la Fene+a, pe domnul de 1losure,re<identul 8ranţei, ce-mi +or*ea adesea ] despre mama, pe care nicimoartea, nici trecerea timpului n-o putuse şterge din inima lui, precum şi pecei doi Larillot, mai ales tatăl, care mă numea nepo- @ tul lui, persoană înpreajma căreia te simţeai foarte *ine şi care era unul dintre cei mai +rednicioameni ce i-am cunoscut +reodată. în timpul tul*urărilor din "epu*lică,aceşti doi cetăţeni se aruncară în cele două partide ad+erse @ ul în acela al*urg(e<iei, tatăl în acela al magistraţilor, şi în cursul încăierărilor din BJWJam +ă<ut, a=îndu-mă la Fene+a, pe tată şi pe u ieşind înarmaţi din aceeaşicasă, unul pentru a urca la primărie, celălalt pentru a se duce în ta*ăra lui,pregătiţi să se întîlnească peste două ceasuri faţa în faţă şi să se sfîşie unulpe altul. &cest spectacol îngro<itor mi-a făcut o impresie atît de adîncă, încîtam jurat să nu mă amestec niciodată în +reun ră<*oi ci+il şi să nu apăr prinarme nici li*ertatea persoanei mele, nici a credinţei mele, dacă aş intra+reodată în drepturile mele de cetăţean. au ca mărturie că mi-am ţinut acest

jurămînt o împrejurare delicată, din care se +a +edea, cel puţin aşa cred, căaceastă moderaţie şi-a a+ut urmările ei *une.

Page 338: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 338/346

7ar la această primă tresărire de patriotism po care Fene+a înarmată ostîrni în su=etul meu nu eram încă un om moderat. $e +a înţelege asta dintr-o întîmplare foarte gra+ă pentru mine, pe care am uitat s-o amintesc la loculcu+enit şi care nu tre*uie să e trecută cu +ederea.HB>

HIB#nc(iul meu Lernard plecase de cîţi+a ani în 1a- rolina, pentru a construioraşul 1(arlesto n, al cărui pian îi întocmise E el a şi murit acolo, puţin dupăaceea. 'ărul meu murise, de asemenea, în ser+iciul regelui 5rusiei, astfel cămătuşa mea îşi pierdea aproape în acelaşi timp şi ul şi soţul. &ceste pierderio făcură să se arate mai prietenoasă cu ruda cea mai apropiată ce-i rămîneaşi care eram eu. 1înd mă duceam la Fene+a, locuiam la dînsa, şi-mi plăcea«ă răsfoiesc şi să scotocesc prin cărţile şi (îrtiile pe care le lăsase unc(iulmeu. &m găsit printre ele multe piese ciudate şi scrisori a care, desigur,nimeni nu se mai gîndea. ătuşa, indcă nu. prea punea preţ pe aceste(îrţoage, m-ar lăsat să le iau pe toate cu mine, dacă aş +roit. -am

mulţumit cu două sau trei cărţi comentate de. mina unc(iului Lernard,pastorul, şi între altele cu Operele postume ale lui "o(ault, ale căror lea+eau marginile umplute de excelente însemnări ce m-au făcut să îndrăgescmatematicile. &ceastă carte a rămas printre cele ale doamnei de Uarens, şimi-a părut totdeauna rău că n-am păstrat-o. 4a aceste cărţi am adăugat cincisau şase lucrări memoriale în manuscris şi una singură tipărită, aparţinîndfaimosului ic(eli 7ucret, om de mare talent, sa+ant luminat, dar preaneastîmpărat, tratat cu cru<ime de magistraţii din Fene+a şi mort nu de mult

în fortăreaţa din vr*erg, unde fusese înc(is ani de <ile, din pricină, sespunea, că se amestecase în conspiraţia de la Lerna.

&cest memoriu era o critică destul de îndreptăţită a acelui mare şi ridicol

plan de forti care ce s-a executat în parte la Fene+a, şi care era luat în rîs deoamenii de meserie, ce nu cunoşteau scopul ascuns urmărit de 1onsiliu în înfăptuirea acestei măreţe lucrări. 7omnul ic(eli, ind exclus din cameraforti caţiilor din cau<ă că de<apro*ase acest@ plan, ere-<use, ca mem*ru a! celor 7oua-$ute şi c(iar ca cetăţean, că-şi poate spunepărerea desc(is, ceea ce şi făcu prin acest memoriu, pe care a+u imprudenţade a-i tipări, dar fără a-B răsp;ndi în pu*lic E căci nu trase decît numărul deexemplare pe care le trimise celor 7oua-$ute, şi care fură toate con scate lapoştă din ordinul icului 1onsiliu. &m găsit acest memoriu printre (îrtiileunc(iului meu, dimpreună cu răspunsul pe care el fusese însărcinat să i-Bdea, şi le-am luat pe am;ndouă. 8ăcusem această călătorie la puţin timpdupă ce plecasem de la cadastru, şi a+eam încă unele legături cu a+ocatul1occelli, şeful acelui ser+iciu. 0u mult după aceea, directorul +ămii găsi decu+iinţa să mă roage să-i *ote< un copil, şi-mi dădu ca naşă pe doamna1occelli. &tîtea onoruri mă ameţiră, şi, mîndru că eram în relaţii atît deapropiate cu domnul &+ocat, căutam s-o fac pe gro<a+ul spre a mă arătademn de această cinste.

în acest scop n-am găsit altce+a mai *un de făcut decît să-i arăt domnului1occelli acel memoriu, care era, într-ade+ăr, o piesă rară, cu gîndul de a-i

Page 339: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 339/346

do+edi că mă număram printre oamenii de seamă ai Fene+ei care cunoşteausecretele de stat. 3otuşi, dintr-o re<er+ă pe care mi-ar greu s-o explic, nu i-am arătat şi răspunsul unc(iului meu la acest memoriu, poate indcă era înmanuscris, iar domnul &+ocat a+ea ne+oie numai de tipăritură. %l îşi dăduseama atît de *ine de importanţa acestei scrieri pe care a+usesem prostia să

i-o încredinţe<, că n-am mai căpătat-o niciodată înapoi şi nici n-am mai+ă<ut-o, iar pînă la urmă, con+ins de <ădărnicia eforturilor mele, mi-am făcutun merit din acest lucru şi am considerat furtul ca ind un cadou. 0u mă

îndoiesc însă nici o clipă că el a ştiut să preţuiastă la curtea din 3orinoaceastă piesă, la drept +or*ind mai mult curioasă decît folositoare, şi că acăpătat pe ea, într-un fel sau altul, *aniiHIW

Page 340: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 340/346

. ,ţ ]- V

Page 341: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 341/346

> S$r y V 6

i$DE L

?+. ? ?

pe.care ar tre*uit să-i dea dacă ar cumpărat-o. 7in fericire, dintre toatee+enimentele +iitoare, cel mai puţin pro*a*il este că regele $ardiniei +aasedia cînd+a Fene+a. 7ar cum acest lucru nu este cu totul exclus, nu-mi +oiierta niciodată +anitatea de a de<+ăluit cele mai mari slă*iciuni ale acesteicetăţi celui mai +ec(i duşman al ei.

i-am petrecut în felul acesta doi sau trei ani între mu<ică, profesorat,planuri şi călătorii, trecînd fără încetare de la un lucru la altul, încercînd sămă xe< fără să ştiu la ce, dar atras tot mai mult către scris, +ă<înd oamenide litere, ascultînd +or*indu-se despre literatură, amestecîndu-mă uneori eu

însumi în discuţii şi însuşindu-mi mai degra*ă +or*ăria cărţilor, decîtcunoaşterea conţinutului lor. n călătoriile la Fene+a mă duceam să-l +ăd din

cînd în cînd pe +ec(iul şi *unul meu prieten domnul $imon, care-mi aţîţarî+na născîndă prin cele mai noi +eşti din repu*lica literelor, primite de laLaillet sau de la 1olomies. ă +edeam, de asemenea, la 1(am*erR cu uniaco*in, profesor de <ică, un călugăr cumsecade, al cărui nume l-am uitat, şicare făcea adesea mici experienţe ce mă încîntau foarte mult. #rmîndexemplul lui, am +rut să fac şi eu cerneală simpatică. în acest scop, după ceam umplut o sticlă cu +ar nestins, auripigment şi apă, am înfundat-o *ine cudopul. 8ier*erea a început aproape numaidecît, foarte puternică. &m alergatla sticlă s-o destup, dar n-am mai a+ut timp E ea îmi sări în faţă ca o *om*ă.&m îng(iţit atîta auripigment şi +ar nestins că era să mor. &m fost or* timpde şase săptămîni, şi am în+ăţat astfel să nu mă mai amestec în <ica

experimentală fără să cunosc elementele.B

B 7ata acestui accident poate uşor xată, prin testamentul pe care"ousseau i l-a dictat, în aceeaşi <i, HJ iunie BJWJ, unui notar dirt 1(am*erR)n. ed. fr. .

&ceastă întîmplare că<u cum nu se putea mai prost pentru sănătateamea, care de cît+a timp se înrăutăţea din ce în ce. 0u ştiu din ce pricină, deşi

în<estrat cu o constituţie ro*ustă şi fără să fac excese de nici un fel, slă*eam+ă<înd cu oc(ii. &m un gruma< puternic, un piept lat, plămînii ar tre*ui să-mi

e teferi E totuşi, a+eam răsu=area scurtă, mă simţeam apăsat, gemeam fărăsă +reau, a+eam palpitaţii, scuipam sînge E apăru o uşoară er*inţeală, decare n-am fnai scăpat niciodată. 1um de poate să ajungă cine+a în aceastăstare, în =oarea +ieţii, fără să ai*ă nici un mădular *olna+, fără să făcutnimic ca să-şi distrugă sănătatea \

$a*ia toceşte teaca, se spune uneori. ată po+estea mea. 5asiunile rn-aufăcut să trăiesc din plin, pasiunile m-au <dro*it. 1are pasiuni \ +eţi între*a.0işte nimicuri @ lucrurile cele mai copilăreşti din lume, dar care mă <guduiauca şi cum ar fost +or*a de cucerirea frumoasei %lena sau a tronuluiuni+ersal. ai întîi, femeile. 1înd a+eam una, simţurile îmi erau potolite, darinima niciodată. 0e+oia de dragoste mă mistuia în însuşi +îrtejul desfătărilor.

Page 342: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 342/346

&+eam o mamă duioasă, o prietenă dragă E dar îmi tre*uia o iu*ită. i-ofăuream cu înc(ipuirea în persoana ci E mi-o înfăţişam în mii de feluri, ca să-mi cree< ilu<ia unei sc(im*ări. 7acă m aş gîndit că o ţin pe aman în*raţele mele atunci cînd o ţineam, îm*răţişările nu rni-ar fost mai puţin +ii,dar toate dorinţele s-ar stins în mine E aş gemut de plăcere, dar n-aş

cunoscut +oluptatea. 'oluptatea ! %ste ea făcută pentru om \ &(, dacă aş sor*it o singură dată în +iaţa mea în toată plenitudinea lor desfătăriledragostei, nu cred că plăpînda mea existenţă 3e?-ar putut face faţă E aş murit pe loc.

&rdeam, aşadar, de o dragoste în gol, şi poate tocmai astfel ea isto+eştecel mai mult. %ram îngrijorat, c(inuit de starea proastă a tre*urilor *ietei

aman şi de nec(i*<uitul ei fel de a le dirija, ce nu-i putea aduceHIK?dec;t ruina totală în cel mai scurt timp. 0emiloasa mea imaginaţie, care o iatotdeauna înaintea răului, mi-l înfăţişa fără încetare pe acesta în toatăamploarea ui şi cu toate urmările. ă +edeam de pe acum silit să mă

despart, din cau<a mi<eriei, de aceea căreia îi înc(inasem +iaţa şi fără decare nu puteam fericit. $u=etul îmi era astfel în necontenită <*uciumate.7orinţele şi temerile mă sfîşiau rînd pe rîtid.

u<ica era pentru mine o altă pasiune mai puţin aprigă, dar nu mai puţinmistuitoare prin ardoarea pe care o puneam în ea, prin studiul înd;rjit al

înc;lcitelor teorii ale lui "ameau, prin încăpăţ;narea de a +roi să-mi încarcmintea cu ele, deşi îmi intrau greu în cap, prin ştersăturile continui, princompilările nenumărate ce se strîngeau grăme<i, petrecîndu-mi foarte deseori nopţi întregi copiind. i de ce să mă opresc la îndeletniciri statornice, cîndtoate ne*uniile ce treceau prin <+ăpăiatul meu cap, *ucuriile fugare ale unei<ile, o călătorie, un concert, o masă, o plim*are, citirea urmi roman, +ederea

unei piese de teatru, tot ceea ce era mai puţin precugetat în plăcerile şitre*urile mele de+eneau pentru mine tot at;tea pasiuni +iolente, care, înde<lănţuirea lor carag(ioasă, îmi produceau cel mai ade+ărat c(in \ 4ecturanenorocirilor imaginare ale lui 1le-+eland făcută cu patimă şi adeseaaruncată din mînă, mi-a produs, cred, mai mult sînge rău dec;t ale mele

însumi.&m cunoscut un gene+e/, pe nume domnul Lagueret, care slujise su*

5etru cel are la curtea "usiei E era unul dintre cei mai urîcioşi oameni şidintre cei mai mari ne*uni pe care i-am +ă<ut c;nd+a, totdeauna,plin deplanuri smintite ca şi el, care făcea să curgă milioanele ca ploaia şi pentrucare <ero-urile nu însemnau nimic. &cest om, a îndu-se la 1(am*erR pentrunu B

B %roul unui roman cu acelaşi titlu scris în BJWH de a*atele 5re+osc )n.t, .HI

ştiu ce proces la $enat, puse stăpînire pe aman, cum era de aşteptat, şi, în sc(im*ul comorilor lui de <e- ro-uri pe care i le făgăduia cu dărnicie, îismulgea *ieţii ei *ănuţi unul cîte unul. 0u-B iu*eam de loc, şi el +edea asta Ecu mine aşa ce+a nu era greu de înţeles, căci nu era josnicie pe care să n-ofolosească spre a mă linguşi. $e (otărî să mă în+eţe jocul de şa(, la care el

Page 343: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 343/346

se pricepea puţin. &m încercat mai mult în silă, şi, după ce-am în+ăţat de*ine de rău mişcările, progresul meu fu atît de iute, că înainte de sfîrşitulprimei partide i-am dat tura pe care el mi-o dăduse la început. 0u mi-atre*uit mai mult ca să de+in un pătimaş al jocului de şa(. &m cumpărat ota*lă de şa(, am cumpărat piesele, m-am înc(is în camera mea, şi

petreceam acolo <ile şi nopţi întregi, +roind să în+ăţ pe dinafară toatepartidele, să mi le +îr în cap una după alta, jucînd singur fără încetare şi lanesfîrşit. 7upă două sau trei luni de asemenea muncă şi strădanii deneînc(ipuit, m-am dus la cafenea, sla*, găl*ejit şi aproape năucit. ă pun la

încercare, joc din nou cu domnul Lagueret @ mă *ate odată, de două ori, dedouă<eci de ori E toate com*inaţiile sc încurcară în capul meu, imaginaţia îmiamorţise atît de tare, că nu mai +edeam în faţa oc(ilor decît o ceaţă. 7e cîteori am +roit să studie< partidele după cartea lui 5(iiidor sau a lui $tamma, mis-a înt;mplat acelaşi lucru, şi după ce am că<ut răpus de o*oseală, m-ampomenit mai slă*it decît eram înainte. 7e altminteri, de-aş părăsit şa(ul,sau, jucînd, mi-aş recăpătat +laga, n-am mai progresat cu nici o iotă de la

acea prima partida şi m-am tre<it că mă a=am în acelaşi punct . la care-eramcînd am sfîrşit-o. -aş exersat mii de secole, numai să-l pot în+inge peLagueret, atît şi nimic mai mult. ată un timp *ine folosit ! +eţi spune. i n-am pierdut puţină +reme cu asta! 0-am pus capăt acestei prime încercăridecît atunci cînd n-amHIJmai a+ut puterea de a o continua. 1înd am reapărut din camera mea, a+eam

înfăţişarea unui om ieşit din marmînt, şi, dacă aş li dus-o mai departe aşa, n-aş rămas mult timp printre cei +ii. 'eţi con+eni că e greu, mai ales în focultinereţii, ca un asemenea cap sa cruţe sănătatea trupului.

hdruncinarea sănătăţii a+u efect asupra stării mele su=eteşti şi-mi frînă

+ăpăile nălucirilor. $imţind că slă*esc, am de+enit mai potolit şi m-am mailecuit de patima călătoriilor. 7ucînd o +iaţă sedentară, am fost cuprins nu deplictiseală, ci de melancolie E gărgăunii luau locul pasiunilor E tînjirca mi setransformă în tristeţe E plîngeam şi suspinam pentru te miri ceE simţeam că+iaţa trece pe lîngă mine fără a o trăitE sufeream pentru starea în care olăsam pe *iata & fain an, pentru aceea în care o +edeam gata să cadă E potspune că a o părăsi şi a o lăsa +rednică de plîns era unica mea mî(nire. însf;rşit, am că<ut *olna+. %a m-a îngrijit cum nici o mamă nu şi-a îngrijit+reodată copilul, şi asta i-a făcut *ine ei înseşi, desprin<înd-o de planurilesale şi depărt;nd-o de cei ce i le făureau. 1e dulce ar fost moartea dacă ar

+enit atunci ! 7acă gustasem prea puţin din *ucuriile +ieţii, prea puţinsimţisem şi durerile ei. $u=etu-mi putea să plece fără să cunoscutsimţăm;ntul (ain al nedreptăţii oamenilor, care otră+eşte şi +iaţa şi moartea.&+eam m;ng;ierea că supra+ieţuiesc în jumătatea cea mai *ună din mine

însumi E era ca şi cum aş murit. 8ără neliniştile ce mă frăm;ntau cu pri+ireBa soarta ei, aş murit, aşa cum aş adormit, iar aceste nelinişti se

îndreptau către o inţă drăgăstoasă şi *una ce le micşora amărăciunea. îispuneam @ Clata-te stăp;na întregii mele făpturi E fă în aşa fel ca ea să efericităD. 7e două sau de trei ori, cînd rni-era mai rău, mi s-a înt;mplat să mă

Page 344: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 344/346

scol noaptea şi să mă t;răsc în camera ei spre a-i da sfaturi, îndră<nesc săspun,HIIpline de îndreptăţire şi de *un-simţ, dar în care se între+edea mai presus deorice grija ce-o a+eam pentru soarta ei. 1a şi cum lacrimile erau (rana şi

tămăduirea mea, mă simţeam întărit de cele pe care le +ărsăm alături de ea, împreună cu ea, aşe<at pe patul ei şi ţinîndu-i mîinile în mîinile mele.1easurile se scurgeau astfel în aceste con+or*iri nocturne, şi mă întorceamla mine într-o stare mai *ună decît la +enire E mulţumit şi liniştit defăgăduielile pe care mi le făcea, de speranţele pe care mi le dădea,adormeam astfel cu pacea în inimă şi cu încredere în 5ro+idenţă. 8acă 1eî-de-$us ca după atîtea moti+e de a urî +iaţa, după atîtea furtuni ce au <gîlţîit-o pe a mea şi care mi-au transformat-o într-o ade+ărată po+ară, moartea ce+a +eni s-o înc(eie să e tot atît de puţin crudă cum ar fost în momentulacela !

5rin îngrijirile, +eg(ea şi trudirile sale de necre<ut, ?mă sal+ă, şi nu e

îndoială că numai ea mă putea sal+a. &m puţină încredere în ştiinţamedicilor, dar am multă în aceea a ade+ăraţilor prieteni E lucrurile de careatirnă fericirea noastră fac totdeauna m uit urni mult decît toate celelalte.7acă e în +iaţă un simţămînt cu deose*ire plăcut, este acela pe care-B

încercăm ştiindu-ne legaţi unul de altul. &taşamentul nostru mutual n-acrescut, aşa ce+a nu era cu putinţă, dar a căpătat nu ştiu ce mai cald, maimişcător în marca lui simplicitate. &m de+enit cu totul opera ei, copilul ei,mai mult c(iar decît dacă mi-ar fost ade+ărata mamă. &m început, fără ane gîndi cu orice c(ip la asta, prin a nu ne mai despărţi unul de altul, prin ane face +iaţa într-un anume., fel comună, şi simţind că ne eram deopotri+ănu Qu+mai necesari, dar îndeajuns, ne-am o*işnuit să nu mai nă<uim la

nimic străin de noi, să ne mărginim fericirea şi toate dorinţele la aceastăposesiune mutuală, poate unică printre oameni, care nu era, aşa cum ammai spus,HINaceea a dragostei, ci o posesiune mai esenţială, care, fără să ţină de simţuri,de sex, de +;rstă, de înfăţişare, ţine de tot ceea ce eşti tu însuţi şi nu sepierde decît atunci cînd încete<i de a .mai .

1ine e +ino+at că această sc(im*are n-a adus fericirea restului <ilelor ei şialor mele \ %u nu sînt, şi mărturisesc asta ca o consolare. 7ar nu este nici ea,cel puţin aşa cum ar +roit. %ra scris ca în curînd natura, ce nu poate

în+insă, să-şi reia rul. &ceastă fatală întoarcere nu s-a făcut însă dintr-odată. & urmat, mulţumită cerului, o perioadă, o scurtă şi +aloroasă perioadă,ce nu s-a sfîrşit din +ina mea şi pentru care nici nu-mi +oi face mustrări că n-am tras din ea foloasele cu+enite !

7eşi însănătoşit după *oală, nu mi-am recăpătat întreaga putere. 5ieptulmi-era încă plăp;nd, o urmă de er*inţeală dăinuia mereu şi mă ţinea într-ostare de lingoare. 0u mai a+eam c(ef de nimic, dec;t să-mi sf;rşesc <ilelealături de aceea care-mi era dragă, s-o ajut în (otăr;rile ei *une, s-o fac să

înţeleagă în ce constă ade+ăratul farmec al unei +ieţi fericite, să i-o fac pe a

Page 345: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 345/346

ei astfel, în măsura în care asta depindea de mine. 7ar +edeam, simţeamc(iar, că într-o casa mo(or;tă şi tristă continua singurătate în doi +a de+enipînă la urmă tristă şi ea. 4eacul se i+i ca de la sine. amaia îmi recomandaseun regim lactat şi +roia să mă duc să-l urme< la ţară. &m consimţit, cucondiţia să +ină şi ea cu mine. 0-a fost ne+oie de mai mult 1a s-o determin E

nu mai răm;nea decît să alegem locul. Frădina de la marginea oraşului nuera pro- priu-<is la. ţară E înconjurată de case şi de alte grădini, nu a+eafarmecul unui colţişor cîmpenesc. 7e altfel, după moartea lui &net, lăsasem

în părăsire această grădină din moti+e de economie, nemaitră- gîndu-neinima să culti+ăm acolo plante, iar alte griji ne-au făcut să ne gîndim tot maipuţin l; ea.HNX

8olosind acum prilejul că o +edeam de<gustată de oraş, i-am propus să-lpărăsim cu totul şi să ne sta*ilim într-un loc singuratic şi plăcut, într-o căsuţădestul de depărtată, unde să nu mai m în calea nepoftiţilor. %a ar făcut-o,şi această (otărîre, spre care ne îndemnau îngerul ei *un şi al meu, ne-ar

asigurat <ile fericite şi liniştite pînă în clipa cînd moartea ar +enit să nedespartă. 7ar noi nu eram (ără<iţi pentru asemenea fericire. aman setemea de lipsurile şi de strîmtorile ce le +a încerca acolo, după ce-şipetrecuse +iaţa într-o îndestulare de care-i +enea greu să se despartă E iareu, printr-o îngrămădire de tot felul de nenorociri, a+eam să u într-o <i]cau<a uneia dintre ele, cînd, însu=eţit numai de dorinţa de *ine şi dreptate,am îndră<nit, con+ins de ne+ino+ăţia ei, să spun desc(is ade+ărul în faţaoamenilor, fără a ţine seama de ca*ale, fără a lua măsuri de apărare..

O pîrdalnică teamă o ţinu în loc. 0u îndră<ni să-şi părăsească pustia decasă, de frică să nu-B supere pe proprietar. C5lanul tău de a ne retrage efrumos, mî-a spus ea, şi îmi place foarte mult E dar, în această retragere,

tre*uie să trăim. 5ărăsind înc(isoarea asta, risc să-mi pierd pîinca, şi cînd n-o+om mai a+ea acolo, +a tre*ui să ne întoarcem s-o căutăm la oraş. 5entru a mai puţin expuşi la asta, .să n-o părăsim cu totul. $ă-i plătim această micăpensie contelui de $aint-4aurent, pentru ca el să mi-o asigure pe a mea. $ăcăutăm o căsuţă destul de depărtată de oraş spre a trăi liniştiţi în ea, dar şidestul de aproape ca să ne- putem întoarce aici ori de cîte ori +a ne+oie.D&şa am şi făcut. 7upă ce am căutat cît+a timp, ne-am xat la 1(armettes, oproprietate a domnului de Fon<ie, la intrarea în F(am*erR, dar atît desinguratică şi retrasă, de parcă s-ar a=at la o sută deHN î

Page 346: Rousseau - Confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-1 346/346

leg(e depărtare. între două dealuri destul de înalte, o mică +ale se întinde dela nord la sud, iar în fundul ei curge un rîuşor printre pietre şi copaci. 7e-alungul acestei +ăi, la mijlocul ei, sînt cîte+a case ră<leţe, foarte potri+itepentru cine doreşte un refugiu săl*atic şi retras de lume. 7upă ce-amcercetat două sau trei din aceste case, am ales-o la urmă pe cea maidrăguţă, aparţinînd unui gentilom ce era în ser+iciu, pe nume domnul 0oiret.1asa era *ine orîn- duită. în faţă a+ea o grădină în pantă, în spate, o mică+ie, peste rîu, o pădurice de castani, un i<+or în apropiere, iar mai sus, spremunte, o păşune pentru +ite E în ne, tot ceea ce tre*uia pentru micagospodărie campestră pe care +roiam s-o în ripăm acolo. 5e cit pot să-miamintesc datele şi timpul, ne-am sta*ilit în această casă spre sfîrşitul +erii luiBJW . 1ît de îneîntat eram în prima <i cînd am dormit acolo ! CO, aman, i-am spus scumpei mele prietene îm*răţişînd-o cu oc(ii plini de lacrimi de*ucurie şi de înduioşare, acest sălaş este cel al fericirii şi ne+ino+ăţiei. 7acănu le +om găsi aici împreună, nu tre*uie să le mai căutăm nicăieri. B?1#5" 0$5refaţă ................................. , . . 'la*ei cronologic . « ....... GGG5&"3%& 03 B1ătre cititor W1anea înt;i )BJBH6BJHI r>1artea a doua )BJHI . ..... KJ1anea a treia )BJHI6BJWX . . . . . . BBW1artea a patra )BJWX - . . . . . BJB


Top Related