Download - Tema 3. Modalităţi de lansare în afaceri
LOGO
Tema 3. Modalităţi de lansare în afaceri
Company Name
Subiectele
1. Deschiderea afacerii proprii.
2. Procurarea unei afaceri existente
3. Desfăşurarea activităţii în baza contractului de franchising.
1. Deschiderea afacerii proprii
A deschide o afacere este uşor. A administra ce ai deschis este dificil.
J. Timmons
Există trei posibilităţi de începere a activităţii de antreprenoriat
1
Înfiinţarea întreprinderii
2
Cumpărarea unei afaceri
existente
3
Procurarea franchisei
Deschiderea afacerii de la zero este deseori cea mai preferabilă metodă de lansare, iar în cazul unei idei unice de produs sau serviciu poate fi unica metodă pentru întreprinzător. În acelaşi timp, această modalitate este cea mai riscantă, deoarece totul începe de la zero.
Înfiinţarea întreprinderii
Avantajele deschiderii întreprinderii
Avantajele Avantajele lansării lansării
întreprinderiiîntreprinderii
BB
EE
CC
DD
AAImplementarea nelimitată a propriilor idei
Satisfacţia întreprinzătorului în rezultatul muncii depuse
Evitarea moştenirii
unei reputaţii îndoielnice a
fostului proprietar
Posibilitatea de a crea afacerea pornind de la
viziunea proprie
Posibilitatea de a selecta, moriva şi dezvolta
independent personalul
Dezavantajele deschiderii întreprinderii
Dezavantajele Dezavantajele deschiderii deschiderii
întreprinderiiîntreprinderii
BB
EE
CC
DD
AA
Costul ridicat legat de lansarea
în afaceri (procurarea
echipamentului, etc.)
Timpul pentru lansarea afacerii, realizarea formalităţilor legale, stabilirea relaţiilor cu clienţii, angajarea personalului etc.
Alegerea unei afaceri care
nu este potrivită
Eforturile personale mari pentru a lansa
afacerea
Existenţa unei concurenţe puternice
Formalităţile legale privind deschiderea afacerii
Luarea deciziei de creare a afacerii şi identificarea ideii
de afaceri
Alegerea formei organizatorico-juridice
Înregistrarea întreprinderii la Camera Înregistrării de Stat
Deschiderea contului bancar
temporar
-Depunerea cererii de înregistrare,
-Obţinerea codului unic fiscal,-Aprobarea denumirii afacerii,
-Fabricarea ştampilei,- publicarea informaţiei în
Buletinul Oficial al CÎS,- eliberarea certificatului de
înregistrare
Înregistrarea la Casa Naţională
de Asigurări Sociale
Înregistrarea la Compania Naţională de Asigurări în Medicină
Deschiderea contului
bancar curent
Obţinerea licenţei
Obţinerea autorizaţiilor:
-sanitare- construcţii
Company Name
Procesul de înregistrare include perfectarea documentelor de constituire, determinarea denumirii întreprinderii, confecţionarea ştampilei, obţinerea Certificatului de înregistrare. Durata medie a procesului de înregistrare constituie în medie 3-10 zile lucrătoare. Înainte de a începe activitatea este necesar de parcurs următoarele etape:
Formalităţile legale privind deschiderea afacerii
Etapele Etapele deschiderii deschiderii
afaceriiafacerii
BB
EE
CC
DD
AA
Înregistrarea la Casa Naţională de Asigurări Sociale (se efectuează în
termen de 10 zile de la data înregistrării
de stat prin prezentarea
Certificatului de înregistrare)
Înregistrarea la Compania Naţională de Asigurări în Medicină (în termen de 10 zile de la data înregistrării de stat prin prezentarea
Certificatului de înregistrare)
Deschiderea contului bancar
Obţinerea autorizaţiilor
Obţinerea licenţei
Formalităţile legale privind deschiderea afacerii
Deschiderea contului bancar
Indiferent de forma organizatorico-juridică, toate întreprinderile sunt obligate să păstreze mijloacele băneşti la bănci, prin deschiderea contului bancar. Este necesar de studiat mai multe bănci, la care bancă tarifele sunt mai reduse, transferurile sunt mai rapide, care este credibilitatea băncii etc.Pentru a deschide un cont curent sunt necesare mai multe acte:
- Cererea de deschidere a condului semnată de contucătorul şi contabilul-şef al întreprinderii,
- Copia Certificatului de înregistrare al întreprinderii,- Copia documentului de constituire (statutul, regulamentul),- Fişa cu specimenele de semnături autentificată notarial,- Extrasul din Registrul de Stat ce confirmă persoana împuternicită să
administreze întreprinderea,- Copia actului de identitate a persoanei care prezintă actele,- Alte documente la cererea băncii.
În dependenţă de genul de activitate, este necesară şi obţinerea autorizaţiilor:
- Autorizaţia pentru amplasarea unităţii de comerţ şi a celei prestatoare de servicii, eliberată de Primărie,
- Autorizaţia de la Centrul de Medicină Preventivă privind corespunderea normelor sanitare,
- Autorizaţia de la Direcţia Situaţii Excepţionale cu avizul de la pompieri referitor la respectarea cerinţelor antiincendiare,
- Avizul de la Inspectoratul Muncii.Numai după efectuarea tuturor formalităţilor, întreprinzătorul poate începe activitatea.
Obţinerea autorizaţiilor
2. Procurarea unei afaceri existente
Înainte de a lua decizia privind procurarea unei afaceri deja existente, este necesar de studiat avantajele şi dezavantajele ce le va obţine noul proprietar.
Avantajele procurării afacerii
Avantajele Avantajele procurării procurării
afaceriiafacerii
BB
FF
CC
EE
AA
Durata de lansare este mai mică, deoarece
există deja întreprinderea
care dispune de utilaje necesare,
personal, relaţii cu furnizorii
Obţinerea unor venituri imediate, doarece activitatea nu se începe de la zero
Amplasare favorabilă
Riscuri mai mici
Existenţa personalului
calificat
DD
Sunt stabilite relaţile cu
clienţii
Dezavantajele procurării afacerii
Dezavantajele Dezavantajele procurării procurării
afaceriiafacerii
BB
FF
CC
EE
AA
Posibilitatea procurării unei
întreprinderi neprofitabile
Existenţa unui personal necalificat
Moştenirea unei reputaţii
îndoielnice
Dificultăţi în efectuarea
schimbărilor, ca urmare a costurilor
ridicate şi rezistenţei
personalului
Amplasament nefavorabil
DD
Utilaj învechit, uzat, spaţii care
necesită mari cheltuieli pentru
reparaţie
Etapele procesului de procurare a afacerii existente
Căutarea afacerii care se vinde
Determinarea motivului vânzării
Diagnosticarea afacerii
Evaluarea costului afacerii
Negocierea costului vânzării
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare
Cea mai dificilă etapă a procesului de cumpărare a afacerii este evaluarea întreprinderii. În acest sens, întreprinzătorul trebuie să apeleze la serviciile
evaluatorilor, brokerilor imobiliari, contabililor-auditori, jurişti
1Diagnoza
comercială-tendinţele de
dezvoltare a pieţei,-clienţii şi structura
lor,-concurenţii,
-amplasamentul.
2Diagnoza tehnică
-Echipamentul existent,
-Nivelul calităţii producţiei şi a
inivaţiilor
3Diagnoza resurselor
umane- calificarea personalului,-relaţiile din
colectiv
4Diagnoza financiară
-Datoriile întreprinderii,
-Rentabilitatea,-Lichiditatea,
-Capacitatea de plată.
Evaluarea afacerii
La fel de important este diagnosticul întreprinderii din punct de vedere juridic. Este necesar de analizat documentele referitoare la legalitatea constituirii firmei şi contractelor încheiate, informaţia despre terenul pe care se află afacerea
Evaluarea afacerii
Company Name
Metodele de evaluare a afaceriiMetoda de evaluare
Caracteristica metodei
Metoda bazată pe comparaţie
Valoarea întreprinderii este aceeaşi ca la afacerile similare vândute anterior. Netoda poate fi aplicată în cazul în care sunt cunoscute preţurile de vânzare la alte întreprinderi care au aceleaşi dimensiuni, activează în acelaşi domeniu
Metoda patrimonială
Valoarea întreprinderii este egală cu valoarea activului net contabil şi se calculă prin formula:Patrimoniul= Total activ – DatoriiMetoda este aplicată în cazul noilor întreprinderi.
Metoda veniturilor viitoare
Se ţine cont de capacitatea întreprinderii de a genera venituri. Calcularea veniturilor viitoare se efectuează pornind de la condiţiile actuale de gestiune, situaţia fluxurilor băneşti pe ultimii 3 ani
Metoda mixtă Se ia în considerare atât activele materiale, cât şi cele nemateriale şi anume goodwill-ul sau fonedul comercial. Fondul comercial apare ca urmare a unor relaţii bune cu clienţii, calificarea înaltă a personaluilui, imaginea, tehnologiile avansate etc.
O altă modalitate de lansare în afaceri este franchisingul. Cuvântul “franchise” este de origine franceză şi potrivit unor surse semnifică eliberarea de la robie, iar potrivit altor surse – scutirea de taxe vamale şi impozite. Cu timpul semnificaţia lui s-a modificat şi astăzi franchisingul reprezintă un contract în care vânzătorul (franchiserul) permite cumpărătorului (franchisee-ul) să folosească drepturile sale.
Primele elemente ale sistemului de franchising au apărut la finele secolului XIX când compania Singer Sewing Machine şi General Motors Corp în SUA au început să realizeze produsele lor prin intermediul dealerilor, care obţineau o licenţă specială pentru acest lucru.
3. Desfăşurarea activităţii în baza contractului de franchising
Sistemul contemporan de franchising s-a dezvoltat în SUA în perioada anilor 50-60 ai secolului XX. În Europa primele elemente ale sistemului de franchising au apărut în anii 70 în Franţa.
În ceea ce priveşte R.Moldova, aparţia franchisingului a fost condiţionată de adoptarea în 1997 a Legii cu privire la franchising.
În prezent pe piaţa moldovenească activează aşa francize ca: Mango, Celio, Mexx, olsen, Sele, McDonald`s, РОСТИК’С KFC, Fornetti, Buon Giorno, 1C etc.
Cea mai mare extindere o au francizele din domeniul comerţului, în special al confecţiilor, precum şi companiile din domeniul serviciilor, cum ar fi fast-food-urile.
Franchisingul în R. Moldova
Company Name
Apariţia marilor centre comerciale, mai ales în mun. Chişinău, a devenit de asemenea un stimulent în dezvoltarea franchisingului. Dacă până nu demult întreprinderile moldoveneşti erau cele care cumpărau francize, în ultimii ani au apărut şi primii franchiseri locali, reuşind să-şi creeze un nume şi să ocupe poziţia de lider pe piaţa locală, astfel de companii ca Alina Electronic, Andi`s Pizza sau Neuron Grup au început să vândă francize altor afaceri.
Franchisingul în R. Moldova
În literatura de specialitate se disting mai multe clasificări ale tipurilor de franchising, în funcţie de
1
obiectul oferit în franchising
2
profilul participanţilor
3
nivelul de intermediere
Tipurile de Franchising
Astfel, în funcţie de obiectul oferit în franchising, deosebim:
1
Franchisingul numelui
2
Franchisingul comercial sau franchisingul
distribuţiei produselor
3
Franchisingul corporativ
sau franchisingul
afacerii
Tipurile de Franchising
Franchisingul numelui
Franchisingul numelui. Franchiserul oferă franchiseeului dreptul de a se folosi de marca sa de comerţ.Franchisingul mărcii de comerţ se aplică mai des în lanţurile hoteliere (Romada Inn; howard Johnson), reţeaua de restaurante (McDonald`s, Burger King, Pizza hut), firme de închiriere a automobilelor (Avis Hertz) etc.
În cazul dat franchisee-ul are dreptul de a folosi numele franchiserului, prelucrând sau modificând produsul, cu condiţia că va respecta strict procedurile de lucru şi de marketing ale acestuia.
Franchisingul comercial sau franchisingul distribuţiei produselor: franchiserul oferă franchisee-ului dreptul de a comercializa produsele sale pe un teritoriu limitat.
Acest sistem este larg răspândit în industria automobilelor, fiind utilizat de aşa companii ca Chrysler, Ford, General Motors; în industria produselor petroliere – Exxon, Shell, Texaco, a băuturilor răcoritoare – Pepsi-Cola şi Coca-Cola.
Franchisingul comercial sau franchisingul distribuţiei produselor
Franchisingul corporativ sau franchisingul afacerii: franchiserul oferă franchisee-ului un pachet complet al afacerii care este deja cunoscută pe piaţă. Prima franchiză corporativă a fost lansată de compania McDonald’s. Compania oferă atât know-how-ul necesar, ce cuprinde totalitatea cunoştinţelor nepatentate, care se bazează pe experienţa şi probele efectuate de franchiser – instruirea completă a personalului, amenajarea restaurantului, ajutorul în angajarea personalului, oferirea consultanţei permanente, cât şi standardele de calitate.
Franchisingul corporativ
În funcţie de profilul participanţilor, există mai multe tipuri de franchising.
Tipul franchiser-producător şi franchisee-producător este des aplicat în industria băuturilor răcoritoare şi alcoolice.
De exemplu, compania Coca-Cola furnizează franchisee-ului, firmă de îmbuteliere, concentratul, acesta, adăugând unele ingrediente, îl îmbuteliază şi comercializează băutura răcoritoare sub numele de Coca-Cola în reţeaua locală de comerţ.
Relaţia franchiser-producător şi franchisee-vânzător cu ridicata sau vânzător cu amănuntul este tipică industriei constructoare de automobile, echipamente agricole, produselor petroliere, vopselelor etc.
De exemplu, compania Ford acordă licenţă de vânzare pentru automobilele sale unor firme independente, care acceptă o serie de condiţii de comercializare şi de deservire a clientului înaintate de compania producătoare.
După nivelul de intermediere există:
1
Franchisingul direct
2
Master franchising
Tipurile de Franchising
Franchisingul direct presupune încheierea unui contract direct cu fiecare franchisee locală, asigurându-se astfel o legătură strânsă între franchiser şi franchisee.
În cazul în care franchisee este situată, din punct de vedere geografic, departe de franchiser, aplicarea sistemului creează unele inconvenienţe legate de lipsa susţinerii la nivel local, necunoaşterea particularităţilor naţionale, a gusturilor şi preferinţelor consumatorilor şi, ca urmare, poate condiţiona adoptarea unor decizii greşite. Astfel, pentru a-şi dezvolta reţeaua de francize peste hotare, franchiserii apelează la master franchising.
Franchisingul direct
Franchisingul direct
Franchiser
Franchisee Franchisee Franchisee
Master franchising constă în oferirea de către franchiser unei francize locale a dreptului de subfranchiser în regiunea dată. Astfel, subfranchiserul local încheie contracte de franchisee locale, având responsabilitatea verificării respectării acestora.
Master franchising
Master franchising
Franchiser
Subfranchisee Subfranchisee Subfranchisee
Master franchisee
LOGO