Universitatea Transilvania din Brasov
Specializare: Contabilitate Si informatica de gestiune
FUNCITONAREA SOCIETATILOR
COMERCIALE
Referat
Coordonator, Student,CORCIU NICOLETA
Asist.drd. DAJ ALEXIS Grupa: 8611
Anul: I
2012
www.referat.ro
CUPRINS
I. Noţiuni introductive
I.1. Introducere………………………………………………………pag.2
I.2. Definiţia societăţii comerciale…………………………………..pag.3
I.3. Formele juridice ale societăţilor comerciale…………………….pag.4
I.4. Clasificarea societăţilor comerciale…………………………......pag.5
II. Funcţionarea societăţilor comerciale
II.1. Norme particulare de funcţionare a societăţilor de personae…..pag.7
II.2. Norme particulare de funcţionare a societăţii pe acţiuni……….pag.7
II.3. Funcţionarea SRL-ului………………………………………….pag.8
III. Organele de conducere ale SC
III.1. Adunarea generală………………………………………….....pag.10
III.2. Administratorii………………………………………………...pag.13
III.3. Cenzorii………………………………………………………..pag.21
IV. Concluzii………………………………………………………………...pag.23
V. Bibliografie……………………………………………………………...pag.24
I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
I.1. Introducere
Prin intermediul acestui referat mi-am propus să asimilez cât mai multe informaţii
despre societăţile comerciale deoarece societăţile comerciale au fost şi sunt şi în prezent
cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane şi financiare pentru
realizarea unor scopuri sociale, ca şi pentru satisfacerea unor interese personale ale
intreprinzătorilor, ele contribuind la dezvoltarea comunicaţiilor care au permis extinderea
pieţelor cu toate consecinţele benefice asupra civilizaţiei moderne.
Pe parcusrsul referatului mi-am propus să aflu cât mai multe lucruri despre
societăţile comerciale:clasificarea acestora, tipuri, functionarea societăţilor comerciale.
M-am axat mai mult pe funcţionarea societăţilor comerciale deoarece acest lucru
nu imi era foarte cunoscut şi doresc să acumulez cât mai multe informaţii în legătură cu
acesta pentru cultura mea generală în primul rând şi pentru ca în viitor să pot clarifica
unele nelămuriri asupra acestui lucru şi altor persoane.
I.2. Definiţia societăţii comerciale
Singura definiţie a societăţilor în general nu a celor comerciale, o gasim în Codul
civil, care în art. 1491 prevede: ,,Societatea este un contract prin care două sau mai multe
persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scopul de a împăţi foloasele ce ar
deriva”.1
Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe
baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii
înteleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ în
scopul realizării şi impărţirii beneficiilor rezultate.
Cu privire la natura juridică a societăţii comerciale ,doctrina juridică cunoaşte mai
multe teorii şi anume: teoria contractuală, teoria actului colectiv, şi teoria instituţiei.
Indiferent de teoria adoptată,toţi autorii sunt de acord ca la originea societăţilor
comerciale se află consimţământul individual al asociăţilor.
În prezent reglementarea societăţilor comerciale este făcută de Legea 31/1990,
care cuprinde reguli cu caracter general aplicabile tuturor societăţilor comerciale inclusiv
celor cu participare straină.
Legea nr. 31/1990, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 32/1997, cuprinde în titlul III, reguli generale privind funcţionarea
societăţilor comerciale.2
1 Codul civil, art.19412 Legea nr.31/1990, titlul III
I.3. Formele juridice ale societăţilor comerciale
Legea 31/1990, care este o lege specifică constituirii şi funcţionării societăţilor
comerciale, în articolul 2 prevede ca societatea comercială îmbracă una din formele
juridice cum ar fi :
-Societatea în nume colectiv SNC – în care obligaţiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social şi cu raspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor.
-Societatea în comandită simplă SCS– în care obligaţiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social şi cu raspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi, în
timp ce asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa aportului lor.
-Societatea pe acţiuni SA – în care obligaţiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, împărţit în acţiuni, iar acţionarii răspund numai în limita aportului lor.
-Societatea în comandită pe acţiuni SCA – în care obligaţiile sociale sunt
garantate cu patrimoniul social, împărţit în acţiuni şi raspunderea nelimitată şi solidară a
acţionarilor comanditaţi în timp ce asociaţii comanditari răspund până la concurenta
aportului lor.
-Societatea cu răspundere limitata SRL – în care obligaţiile sociale sunt garantate
cu patrimoniul social, iar asociţii, răspund numai în limita aportului lor.3
Această enumerare făcută de lege are un caracter limitativ dar nu exclude
posibilitatea constituirii societăţii în formele prevăzute de alte reglementari legale cum ar
fi :
-Societăţi în participaţie, reglemantată de Codul Comercial
-Asociaţii cu scop lucrativ fără personalitate juridică şi
3 Legea nr.31/1990, art.2
-Asociaţii familiale, ambele fiind reglementate în Decretul Lege 54/1990 şi
Hotărarea Guvernului nr. 201/1990.
I.4. Clasificarea societăţilor comerciale
Societăţile comerciale se pot calsifica astfel:
După natura lor:
-Societăţi de persoane – se constituie dintr-un număr mic de persoane pe baza
cunoaşterii şi încrederii reciproce a cunoştinţelor persoanelor, ale asociaţilor:
-Societăţi în nume colectiv;
-Societăţi în comandită simplă.
-Societăţi de capitaluri – se constituie din mulţi asociaţi ale căror calităţi nu au
importanţă. Criteriul fundamental îl constituie capitalul:
-Societăţi pe acţiuni;
-Societăţi în comandită pe acţiuni.
După obiectul de activitate:
-Societăţi de producţie;
-Societăţi de construcţii;
-Societăţi de transport;
-Societăţi de prestări servicii etc.
După întinderea răspunderii:
-Societăţi cu răspundere nelimitată – societăţile în nume colectiv;
-Societăţi cu răspundere limitată – societăţile cu răspundere limitată şi societatea
pe acţiuni;
-Societăţi cu răspundere mixtă – societăţile în comandită.
După numărul de persoane asociate:
-Societăţi unipersonale cu acţionar unic;
-Societăţi pluripersonale – cu mai mulţi acţionari.
După structura capitalului:
-Societăţi cu părţi de interese – societatea în nume colectiv şi societatea în
comandită simplă;
-Societăţi cu părţi sociale – societatea cu răspundere limitată;
-Societăţi cu acţiuni – societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni.
După provenienţa capitalului:
-Societăţi cu capital românesc;
-Societăţi cu capital străin;
-Societăţi cu capital mixt.4
4 Liviu Filip, Drept Comercial, Junimea, Iasi, 2006
II.FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR
COMERCIALE
II.1. Norme particulare de funcţionare a societăţilor de persoane (S.N.C.
şi S.C.S.)
În cazul societăţii în comandită simplă, administrarea societăţii este incredinţată
comanditaţilor. Şi comanditarii pot încheia unele operaţiuni în numele societăţii, dar
numai în baza unei procuri speciale încrisă la Registrul Comertului. În caz contrar,
comanditarii răspund solidar şi nelimitat faţă de terţi.
Comanditarii au posibilitatea de a supraveghea activitatea societăţii, de a participa
la numirea şi revocarea administratorilor şi de a îndeplini anumite atribuţii în
administrarea internă a societăţii ;
Comanditarii primesc ocopie după bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi.
II.2. Norme particulare de funcţionare a societăţii pe actiuni
Acţionarii pot deţine acţiuni nominative, la purtatoe şi preferenţiale (primesc o
parte din profit sub forma unei cote fixe şi au dreptul la mai multe voturi în Adunarea
Generală.) ;
Acţiunile se pot cesiona, dar cesionarul este raspunzător pe o perioada de 3 ani de
plata integrală a acţiunilor. Dacă nu achită integral acţiunile, acestea se vor anula sau
cesionarii sunt chemaţi în justiţie ;
Fiecare SA este obilgată să publice anual, pe langă bilanţul contabil, situaţia
actiunilor şi precizarea dacă au fost sau nu plătite ;
Organele de conducere ale SA-ului sunt : Adunarea Generală a Acţionarilor,
Consiliul de Administraţie şi cenzorii.
II.3. Funcţionarea SRL-ului
În cadrul acestor societăţi, obilgaţiile sociale sunt garantate numai cu patrimoniul
societăţii, asociaţii fiind obligaţi doar la plata părţilor sociale ;
dacă SRL-ul efectuează operaţiuni riscante care se soldează cu eşec, partenerii nu pot
revendică decât patrimoniul social ; SRL-ul nu poate emite obligaţiuni; reprezentarea se
face de fiecare administrator ; deciziile se iau cu majoritate absolută ; cesionarea părţilor
sociale poate avea loc doar între asociaţi.
III. Organele de conducere ale SC
În vederea asigurării bunei funcţionări în cadrul societatilor comerciale se
constituie trei organe:
- în primul rând voinţa socială se formeaza în oragnul de deliberare, care este
adunarea generală a asociaţilor, respectiv a acţionarilor, în societatea pe acţiuni
sau comandită pe acţiuni. Adunarea generala este un organ colectiv format din
totalitatea asociaţilor.
- în al doilea rând, voinţa socială este adusă la îndeplinire prin actele juridice ale
organului executive,de gestiune, care este administratorul sau administratorii
societăţii.
- în sfârşit,controlul gestiunii administratorului se realizează de către asociaţi sau,
în anumite cazuri, de un organ specializat, adică cenzorii societăţii.5
Pentru a asigura realizarea rolului pe care organele societăţii îl au în viaţă
societăţii, Legea nr.31/1990 stabileşte anumite interdicţii. Legea prevede ca
administratorii, respectiv membrii directoratului sau ai consiliului de supraveghere nu pot
reprezenta pe actionari, sub acţiunea nulităţii hotărârii, dacă, fară votul acestora,nu s-ar fi
obţinut majoritatea cerută(art.125). De asemenea, administratorii respectiv membri
directoratului sau ai consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le
poseda, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor, sau o problemă în
care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie(art.126).6
5 Constantin Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, 2004, p.1336 Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Universul Juridic, Bucuresti 2007, p.222; Legea nr.31/1990, art.125-126
III.1. Adunarea generală
Rolul adunării generale
Legea nr. 31/1990 regelementează adunarea generală , ca atare , numai în cazul
societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni şi societăţii cu răspundere limitată. În
cazul societăţii în nume coelctiv şi societăţii în comandită simplă, chiar dacă legea nu
instituţionalizează un atare organ al societăţii, deciziile privind viaţa societăţii se iau de
catre asociaţii pe baza regulilor care guvernează adunarea generală, afără de cazurile când
aplicarea lor ar contraveni specificului acestor societăţi comerciale.
Adunarea generală, ca organ de deliberare, este chemată să decidă atât asupra
unor probleme obişnuite pentru viaţa societăţii cât şi asupra unor probleme deosebite,
care vizează elementele fundamentale ale existenţei societăţii.7
Adunarea generală ca este cel mai important organ de conducere din următoarele
motive: are plenitudine de competenţa şi atribuţii; numeşte celelalte organe ale societăţii
sau le revoca; fixează limitele de competenţă ale organelor numite de ea; exercită
controlul asupra activităţii organelor subordinate; decide modificarea actului constitutive
al societăţii în concordanţa cu necesităţile decurgând în scopul urmărit.8
Felurile adunării generale
În funcţie de natura problemelor pe care le are de soluţionat adunarea generală
poate fi:
Adunare ordinară-se întruneşte anual, în cel mult 5 luni de la încheierea
exrciţiului financiar şi solutionează problemele trecute în ordinea de zi, discuta, aproba şi
7 Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.1348 Constantin Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, 2004, p.135
modifică bilanţul contabil, fixează dividendele asociaţilor, alege administratorii, se
pronunţă asupra gestiunii administratorilor, stabileste bugetul de venituri şi cheltuieli etc.9
Adunatea extraordinară- convocă ori de câte ori este nevoie pentru a lua
hotărâri în legatură cu probleme determină modificarea actelor constitutive ale societăţii:
prelungirea duratei societăţii; marirea sau reducere a capitalului; schimbarea obiectului
ori a formei societăţii; mutarea sediului; fuziunea cu alte societăţi; dizolvarea anticipată a
societăţii etc.10
Adunare specială-este specifică societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni
şi sunt convocaţi doar anumite categorii de acţionari în legatură cu modificarea
drepturilor şi obligaţiilor lor.11
Convocarea adunării generale
Convocarea adunării generale se face de către administratori şi de asociaţi.
Dacă acţionarii nu convoacă adunarea generală cel putin o dată pe an, asociaţii au
dreptul să ceară convocarea. Potrivit legii, convocarea trebuie să cuprindă în mod
obligatoriu locul şi data ţinerii adunării generale şi ordinea de zi. Termenul de convocare
nu poate fi mai mic de 15 zile de la data comunicării.
Modul de comunicare al convocarii este diferit de la o formă de societate la alta
începând de la scrisori recomandate până la publicarea în presa şi Monitorul Oficial12.
Şedinţa adunării generale
Asociaţii au dreptul să participe la adunările generale personal sau prin
reprezentantul desemnat prin procura speciala. Dacă în societate sunt acţionari care nu au
capacitatea legală, participarea se realizează prin reprezentanţii legali care la rândul lor
pot desemna prin procura specială o altă persoană. Administratorii şi salariaţii societăţii
nu-i pot reprezenta pe acţionari. În caz contrar dacă fară votul lor nu s-ar obţine
majoritatea cerută, hotărarea este nulă.
9 Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.13410 Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Universul Juridic, Bucuresti 2007, p.224; Legea nr.31/1990,art.113; Maria Moraru, Daca adunarea extraordinara poate sa hotarasca in probleme de competenta adunarii ordinare, in “Dreptul” nr.2/1994, p.78 11 Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.13512 Constantin Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, 2004, p.136
Şedinţa se ţine la data şi locul convocării şi este condusă de preşedintele
consiliului de administraţie sau înlocuitor. Dintre acţionari se alege un secretariat care
verifică lista cu acţionari, prezentă acestora cu arătarea capitalului pe care-l reprezintă,
procesul-verbal întocmit de cenzori pentru îndeplinirea formalităţilor cerute de lege şi
actul constitutiv pentru tinerea adunării generale.
Dacă se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege se trece la
dezbaterea problemelor din ordinea de zi.
Votarea hotărârilor se face potrivit legii care prevede ca fiecare acţiune achitată dă
dreptul la un vot, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel (art. 101, Legea
31/1990).13
Pentru a putea vota, acţionarii trebuie să dovedească că au această calitate.
Dreptul de vot nu poate fi cedat, orice întelegere privind exercitarea dreptului de vot este
nulă potrivit art.127 din Legea 31/1990.
În situaţia în care se hotăraşte cu privire la descărcarea administratorilor de
gestiune sau o altă problemă legată de persoana administratorului sau de administraţie,
administratorii societăţii, chiar dacă sunt şi acţionari, nu au drept de vot.
În principiu hotărârile se adoptă prin vot deschis, legea arătând ca ,,în mod
exceptional votul secret este obligatoriu, oricare ar fi prevederile actelor constitutive,
pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie şi a cenzorilor pentru revocarea lor
şi pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea administratorilor (art. 129, Legea
31/1991).
Potrivit legii, hotărârile se publică în termrn de 15 zile în Monitorul Oficial în
cazul societăţilor pe acţiuni şi societăţilor în comandita pe acţiuni. În celelalte sunt supuse
înregistrării în registrul comerţului dacă privesc acte sau fapte a căror înregistrare este
obligatorie potrivit legii.
Hotărarile considerate ilegale pot fi atacate în instanţă de administratorii
societăţii. Cererea de anulare a hotărârilor adunării ganerale se judeca în camera de
consiliu a instanţei judecătoreşti competente.
13 Legea nr.31/1990, art.101; I.L.Georgescu, vol.II. p.419-420; D.Galasescu, Actiunile privilegiate in societatile anonime, ed. Curierul Judiciar, Bucuresti,1930; Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Univesul Juridic, Bucuresti 2007 p.227
Potrivit art. 131, al. 7 din Legea 31/1990, hotărârea definitivă de anulare trebuie
menţionată în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial. De la data publicării
ei, hotărarea de anulare este opozabilă tuturor acţionarilor.14
III.2. Administratorii societăţii
Hotărârile adunării generale a societăţii se duc la îndeplinire de administrator. În
legătură cu administratorul sau administratorii societăţii comerciale, în funcţie de forma
juridică, legea are prevederi diferite. Ne vom ocupa de aspectele generale privitoare la
administratori.
Administrator al societăţii poate fi o persoană fizică sau chiar juridică, situaţie în
care aceasta trebuie să desemneze un reprezentant. Reprezentantul administratorului,
persoana juridică, trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca administratorul, persoană
fizică, şi are aceleaşi obligaţii şi răspunderi.
Condiţii cerute pentru numirea administratorilor
Capacitatea administratorului – trebuie să aibă capacitatea
de exerciţiu deplină şi să nu fie considerat, potrivit legii, incapabil (art. 135 cu trimitere la
art. 6 din Legea 31/1990).
Onorabilitatea administratorului – nu poate fi numit
administrator o persoana care a suferit condamnari pentru fapte prevăzute de lege (art.
135 cu trimitere la art. 6 din Legea 31/1990). Acestă condiţie priveşte pe administratorul
oricărei societăţi comerciale.15
Cetăţenia administratorului – cu excepţia societaţilor pe
acţiuni si societăţile în comandită pe acţiuni la care potrivit legii administrator sau
preşedinte al consiliului de administraţie şi cel putin jumatate din numărul
administratorilor trebuie să fie cetăţeni români, dacă prin actul constitutiv nu se prevede
14 Ibidem, art. 101,121,129,13115 Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.All Beck, Bucuresti 2004, p.233; C.S.J.,sectia economica si comerciala,decizia nr.225/1992, in “Revista de drept comercial” nr.5/1994,p.73
altfel (art. 134 alin. 4 din Legea 31/1990) la celelalte societăţi comerciale, administrator
poate fi orice persoană indiferemt de cetăţenie.
Calitatea de asociat a administratorului – legea prevede ca
la societatile in nume colectiv si societatile in comandita simpla, administratorul trebuie
sa fie si asociat. O alta regula obligatorie este ca la societatile in comandita simpla,
administratorul trebuie sa fie asociat comanditat.
Limitarea cumulului – legea stabileste ca regula generala ca
o persoana nu poate fi in mai mult de trei consilii de administratie in acelasi timp (art.
142 Legea 31/1990). De la aceasta regula, legea admite unele exceptii.16
Desemnarea administratorilor
Administratorul poate fi desemnat la infiintarea societatii si este trecut
in actul constitutiv sau poate fi desemnat in adunarea actionarilor prin votul actionarilor,
prin modalitati diferite in functie de forma juridica a societatii comerciale. Potrivit
Ordonantei de urgenta a Guvernului 76/2001, in cazul societatilor comerciale cu capital
majoritar de stat, administratorul se desemneaza pe baza unor criterii de performanta care
constituie anexa la contractul de munca.
Durata
În funcţie de forma societatii comerciale, durata functiei administratorului se
stabileste astfel:
-La societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla si
societatea cu raspundere limitata, legea stabileste ca asociatii pot alege unul sau mai multi
administratori dintre ei, fixandu-se puterile si durata insarcinarii (art. 77 si art. 192 alin. 3
din legea 31/1990).
-La societatea pe actiuni sau societatea in comandita pe actiuni,
16 Ibidem, p.234
legea stabileste ca administratorii sunt temporati si revocabile (art. 134 alin. 1 Legea
31/1990), primii administratori numiti prin actul constitutiv indeplinind functia pe o
perioada de cel mult 4 ani.
În cazurile in care prin actul constitutiv nu s-a stabilit durata,
administratorii pot indeplini aceasta functie timp de 2 ani. Prevederea este valabila si
daca desemnarea nu se face prin actul constitutiv ci prin alegere ulterioara.
Daca prin actul de constituire nu s-a stabilit altfel la expirarea mandatului
administratorul poate fi reales.
Garanţia bănească
După desemnarea administratorului in cazul societatilor pe actiuni si
societatilor in comandita pe actiuni, acesta potrivit legii trebuie sa depuna o garantie
baneasca (art. 137 din Legea 31/1990). In cazul calorlalte forme de societati comerciale
legea nu impune aceasta obligatie. Cuantumul garantiei este stabilit de actionari in
adunarea generala, legea impunand doar limita minima la valoarea nominala a 10 actiuni
sau la dublul remuneratiei lunare.17
Publicarea
Asa cum am stabilit anterior, la constituirea societatilor comerciale in
cererea de inmatriculare la oficiul registrului comertului este obligatorie mentionarea
administratorului societatii precum si depunerea dupa inmatriculare la acelasi oficiu al
registrului, a semnaturilor (art. 45 din Legea 31/1990).
Devine evidenta obligatia ca in cazul desemnarii unui alt administrator, se
respecta procedura privind mentiunea in registrul comertului si depunerea semnaturii. In
cazul in care sunt mai multi administratori, obligatia privind depunerea semnaturii ii
revine doar celui desemnat sa reprezinte societatea.18
Remunerarea
Adunarea generala a asociatilor are dreptul si obligatia de a stabili
remuneratia administratorilor (art. 77 si 148 din Legea 31/1990).
17 Legea nr.31/1990, art.13718 Ibidem , art. 45
Legea prevede in cazul societatilor de persoane si societatilor cu raspundere
limitata o eventuala remunerare a administratorilor (art.77 si art. 192 alin. 3 din Legea
31/1990). In cazul societatilor de capitaluri legea vorbeste de remunerarea cu salarii fixe
sau alte sume ori avantaje (art. 148 Legea 31/1990).19
Natura juridică a raportului dintre administrator şi societatea
comercială
Legea 31/1990 prevede ca ,,obligatiile si raspunderea administratorilor sunt
reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si cele speciale prevazute in aceasta
lege”. Rezulta ca ne aflam in prezenta unui contract de mandat.
Baza legala a mandatului poate fi calitatea de asociat in cazul cand
administratorul este actionar sau contractul de munca in cazul in care administratorul este
salariat fara a fi actionar.
Avand in vedere ca mandatul administratorului este stabil atat de lege (prevederile
art. 72 din Legea 31/1990) cat si prin vointa actionarilor materializata in hotararea
adunarii generale, putem vorbi de o dubla natura a acestuia:
-legala – in limitele impuse de lege;
-contractuala – in limitele impuse de adunarea generala.
Obligatiile administratorilor (conform Legii 31/1990)
Obligatiile administartorilor sunt urmatoarele:
-Obligatia de a indeplini formalitatile necesare constituiruii.
-Obligatia de a depune semnaturile la registrul comertului in cazul cand a fost
desemnat reprezentant al societatii.
-Obligatia de a prelua si pastra documentele privind constituirea societatii.
-Obligatia de a administra societatea, adica de a face operatiunile cerute pentru
indeplinirea obiectului societatii.
-Obligatia de a urmarii efectuarea de catre asociati a varsamintelor datorate.
-Obligatia de a tine registrele cerute de lege si corecta lor tinere.
19 Liviu Filip, “Drept commercial”, Junimea, Iasi, 2006
-Obligatia de a intocmii bilantul societatii si contul de beneficii si pierderi,
precum si de a asigura respectarea legii la repartizarea beneficiilor si plata dividandelor.
-Obligatia de a lua parte la toate adunarile societatii, la consiliile de administratie
si organele de conducere similare acestora.
-Obligatia de a duce la indeplinire hotararile adunarii generale a asociatilor.
-Obligatia de a indeplinii indatoriile prevazute in actul constitutiv, precum si
indatoririle stabilite de lege.
Potrivit dispozitiilor legale, administratorul are putere deplina in vederea
indeplinirii operatiunilor de gestiune si reprezentare pentru realizarea scopului societatii.
Puterea administratorului este limitata doar de dispozitiile legale si hotararile
adunarii generale a asociatilor.20
Încetarea funcţiei de administrator
Revocarea administratorului
Se face diferit in functie de forma juridica a societatii comerciale.
Potrivit prevederilor art. 77,90 si 192 al. 3 din Legea 31/1990 in cazul societatilor
de persoane si a societatilor cu raspundere limitata, administratorul poate fi revocat de
asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social, in afara cazului cand au
fost numiti prin actul constitutiv.
La societatile de capitaluri, unde administratorii sunt revocabili, revocarea ca si
alegere de adunare generala ordinara a actionarilor (art. 111 din Legea 31/1990).
Impotriva hotararii de revocare, administratorul poate actiona societatea in justitie dar
numai pentru eventualele daune nu si pentru reintegrarea in functie.21
Renunţarea administratorului
Administratorul poate din motive diferite sa renunte la aceasta calitate. In
cazul in care prin renunterea sa a produs daune societatii aceasta are dreptul la
despagubiri conform prevederilor art. 391 din Codul comercial.
Functia de administrator poate inceta si prin decesul sau declararea ca incapabil.
20 Legea nr.31/199021 Ibidem, art.77,90,111,192
Incetarea functiei de administrator, pentru ca masura sa fie opozabila tertilor, se
face cu indeplinirea, ca la numirea in functie, a formalitatilor de publicitate (art. 54 al. 2
din Legea 31/1990).
Pluralitatea administratorilor
Legea aplicabila societatilor comerciale, Legea 31/1990 reglementeaza
situatiile in care societatea are mai multi administratori in doua situatii diferite:
Administratorii nu sunt în organe colegiale de administrare
In cazul societatilor in nume colectiv, societatilor in comandita simpla si
societatilor cu raspundere limitata, pot fi desemnati prin hotararea
asociatilor mai multi administratori.
In cazul in care potrivit actului constitutiv, administratorii trebuie sa lucreze
impreuna, hotararile se iau in umanitate. Daca nu s-a stabilit lucrul impreuna, legea
prevede obligatia administratorului care ia initiativa unei operatii care depaseste limita
normala, de a instiinta in prealabil pe ceilalti administratori. In caz de divergente hotarasc
asociatii care detin majoritatea absoluta a capitalului social.22
Organele colegiale de administrare
Organele colegiale de administrare sunt:
-consiliul de administrare – conform art. 134 din Legea 31/1990,
la societatile pe actiuni sau in comandita pe actiuni, daca sunt mai multi administratori,
ei formeaza consiliul de administratie. Acesta este condus de un presedinte ales de
administratori si adopta hotarari valabile cu majoritatea absoluta a celor prezenti, daca la
sedinta participa personal cel putin jumatate din numarul membrilor consiliului de
administratie. Prin actul constitutiv se poate stabilii o proportie mai mare a membrilor
prezenti la sedinta. Se intruneste de cate ori este necesar dar cel putin lunar.23
-comitetul de direcţie – in baza prevederilor art. 140 din Legea
31/1990, consiliul de administratie poate delega o parte din atributiile sale comitetului de
directie format din membri alesi dintre administratori. Acesta este condus de un director
22 Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.14323 Legea nr.31/1990, art.134
sau director general si are atributiunile stabilite de consiliul de administratie. In cadrul
ecestuia hotararile se iau cu majoritatea absoluta a voturilor membrilor sai.
Răspunderea administratorilor
Potrivit legii (art. 72 din Legea 31/1990) – atributiile administratorilor, cu
obligatiile si raspunderile lor au o natura dubla – contractuala in baza mandatului si legala
in baza prevederilor legii si in limitele stabilite de acestea.
Pentru neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul de mandat,
administratorii au raspundere civila contractuala iar pentru cele prevazute de legislatie
aplicabila societatilor comerciale, au raspundere civila delictuala sau penala ( daca
savarsesc infractiuni).24
Răspunderea civilă
Intervine in cazul in care administratorul nu a indeplinit obligatiile
incredintate si asumate prin contractul de mandat privitoare la infiintarea si functionarea
societatii.
Daca administratorii sunt mai multi, intervine raspunderea solidara pentru
neindeplinirea unor obligatii referitoare la:
-realizarea varsamintelor efectuate de asociati;
-existenta reala a dividendelor platite;
-existenta si tinerea corecta a registrelor cerute de lege;
-indeplinirea exacta a hotararilor adunarii generale;
-stricta indeplinire a indatoriilor impuse de actul constitutiv si lege;
-faptele prejudiciabile ale altor persoane – cand au fost posibile datorita
nesupravegherii lor de catre administrator.
Actionarea administratorilor in vederea raspunderii civile este dreptul
societatii al carei patrimoniu a fost prejudiciat, nu al actionarilor (care au patrimoniu
diferit de cel al societatii). In ceea ce priveste temeiul juridic al raspunderii civile, aceasta
poate fi contractual sau delictual.
24 Ibidem, art.72,142
Răspunderea penală
Potrivit Legii nr.31/1990, unele fapte savarsite de administratorii societatii sunt
incriminate si pedepsite ca infractiuni. In Titlul VIII al legii (art.271-275)sunt prevazute
infractiunile, precum si sanctiunile corespunzatoare. Cu toatecaart.155 dn Legea
nr.31/1990 se refera in mod general la “actiunea in raspundere”,totusi actiunea penala nu
poate apartine adunarii generale, ci ea se exercita de catre procuror (art.264). Concluzia
se bazeaza pe faptul ca, reglementand infractiunile savarsite de adminitratori, Legea
nr.31/1990 nu prevede ca punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea
prealabila a partii vatamate. Pe de alta parte, nici Codul penal nu prevede pentru
infractiunea de gestiune frauduloasa conditia plangerii prealabile.
Constituirea ca parte civila in procesul penal contra administratorilor se realizeaza
in conditiile prevazute de lege pentru exercitarea actiunii in raspunderea civila (art.155).
Solutia se explica prin aceea ca in acest caz se esercita o actiune civila in cadrul
procesului penal.25
25 Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.All Beck, Bucuresti 2004, p.250-251
III.3. Cenzorii societăţii
Desemnarea cenzorilor
Cenzorii societatii sunt desemnati in conditiile legii.
În societatea pe actiuni sau in comandita pe actiuni, cenzorii sunt stability prin
actele constitutive, care trebuie sa prevada datele de identificare ale cenzorilor(art.8 din
Legea nr.31/1990). Ulterior cenzori sunt alesi de catre adunarea generala ordinara(art.159
din Legea nr.31/1990).
În societatea cu raspundere limitata cenzorii sunt numiti prin actul constitutiv ori
se aleg de adunarea asociatilor(art.199 din Legea nr.31/1990).
În toate cazurile, durata mandatului cenzorilor este de trei ani, putand fi realesi.
Cenzorii pot fi asociati, cu exceptia cenzorului expert contabil, care poate fi un
tert ce exercita profesia individual ori in forme associative reglementate de lege.
Cu privire la numirea cenzorilor si la schimbarea persoanei acestora trebuie
efectuate inregistrarile in registrul comertului(art.160 din Legea 31/1990).
Drepturile şi obligaţiile cenzorilor
-participa la adunarile asociatilor dar nu au drept de vot;
-solicita lunar o situatie a desfasurarii operatiunilor;
-au obligatia sa supravegheze gestiunea societatii;
-verifica daca bilantul si contul de profit si pierderi sunt legal intocmite si
corespund datelor din registru;
-prezinta rapoarte adunarii generale cu constatarile facute cu ocazia controalelor;
-sa faca lunar sau de cate ori apreciaza verificari ale casei, sa verifice existenta
titularilor si valorilor care apartin societatii;
-sa convoace adunarea asociatiilor daca nu este convocata de administratori;
-sa vegheze la respectarea dispozitiilor legii si actului constitutiv;
-sa aduca la cunostinta administratorilor sau adunarii generale neregulile din
activitatea societatii, incalcarea statutului si a dispozitiilor legale.26
26 Ibidem, p.252-253
Modul de lucru al cenzorilor
Cenzorii vor intocmi impreuna raportul privind situatiile financiare anuale
destinate adunarii generale. Tot impreuna vor delibera si asupra propunerilor asupra
repartizarii profitului. In cazul existentei unor neintelegeri intre cenzori, fiecare dintre ei
isi intocmeste un raport pe care il va prezenta adunarii generale.
Pentru celelalte obligatii impuse de lege, conzorii vor putea lucra separate.
Potrivit legii, cenzorii vor trece intr-un registru special deliberarile lor, precum si
constatarile facute in timpul exercitarii mandatului lor (art.165 din Legea nr.31/1990).27
27 Ibidem, p.253.
IV. Concluzii
În urma acestui referat am înteles că o societate comercială este foarte importantă
şi cu ajutorul ei s-au putut extinde pieţele şi a adus beneficii asupra civilizaţiei moderne.
Când auzim despre o societate comercială automat vom vorbi de legi, de activităţi
comerciale şi nu în ultimul rând despre profit.
Aşa cum am prezentat şi în referat o societate comercială poate avea mai multe
forme şi se poate clasifica după anumite criterii.
Acest referat m-a ajutat să clarific anumite lucruri care nu îmi erau foarte clare şi
să asimilez informaţii noi.
VI. Bibliografie
Codul civil
Legea nr.31/1990
Liviu Filip, Drept Comercial, Junimea, Iasi, 2006
Constantin Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, 2004
Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Universul Juridic, Bucuresti 2007
Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007
Maria Moraru, Daca adunarea extraordinara poate sa hotarasca in probleme de
competenta adunarii ordinare, in “Dreptul” nr.2/1994
I.L.Georgescu, vol.II.
D.Galasescu, Actiunile privilegiate in societatile anonime, ed. Curierul Judiciar,
Bucuresti,1930
Prof. Univ. dr. Corneliu Bârsan, Lct. Univ. Valeriu Stoica, asist. Univ. Flavius
Baiaş – Codul Civil, ed. Lumina LEX Bucureşti 1995
Vasile Pătulea şi Corneliu Tureanu – Instituţiile de drept economic şi comercial,
ed. Continent XXI, ed. Universul Bucureşti 1994
Codul Comercial – ed. Lumina LEX Bucureşti 1995