Download - Zei Egiptul Antic
Zeii Egiptului Antic
Mitologia egipteană sau religia egipteană este numele dat unei serii de credințe ale locuitorilor
din Egiptul antic, înainte de apariția creștinismului și islamului. Mitologia egipteană a durat aproximativ
3.000 de ani și este diferită de mitologia greacă și mitologia romană, acestea inspirându-se și din ea.
Vechi statui egiptene cu divinităţi, Colecţia Muzeului din Istanbul
Ammon, zeu al soarelui
Amon-Ra, Tatăl și Regele Zeilor, nu este tot una cu Ra, nu din toate punctele de vedere
Anubis, Zeul Ținutului Sfânt, zeul ce ghida spiritele morților în lumea de dincolo
Anuket, zeița Nilului
Apis, zeu al fecundității, reprezentat printr-un taur alb cu pete negre
Apophis, zeul-șarpe, Apep sau Distrugătorul, era spiritul antic al răului și distrugerii
Atum, zeul creator, imaginea sa asociată cu leul, taurul, șopârla, șarpele sau scarabeul
Bastet, zeița lunii și a fecundității, o femeie cu cap de leoaică sau de pisică
Bes, ocrotitorul familiilor și al oamenilor contra duhurilor rele și animalelor primejdioase
Behem, Unul dintre slujitorii lui Seth. imaginea sa asociată era rinocerul.
Geb, un zeu antropomorf, personificând Pământul
Hapi,era unul din cei patru fii ai lui Horus protector al tronului lui Osiris pe lumea cealaltă
Hathor, zeița dragostei, a familiilor și a recoltelor
Heket, zeița-broască a nașterii, a creației și a pamantului
Hnum, divinitate primordială, creatorul zeilor, a făurit și omul pe o roată de olărit
Horus, zeu protector al Egiptului, este reprezentat cu cap de șoim,
Imhotep, om zeificat, arhitect regal, a construit prima piramidă (în trepte)
Isis, zeița magiei și a vieții, a căsătoriei
Maat, zeița adevărului, a dreptății și a armoniei cosmice
Min, zeul fertilității masculine, protector al minelor și al agriculturii
Neith, zeița creatoare a lumii, mama zeului soare
Nekhbet, zeița ocrotitoare a orașului Nekheb (și a întregului Egipt de Sus)
Nephthys, zeița protectoare a morților
Nun, zeul apelor
Nut, zeița cerului
Osiris, zeul vieții de apoi, al lumii de dincolo și al morților
Ptah, patronul spiritual al meșteșugarilor, zeu creator, treptat devine o zeitate funerară
Ra, personificarea soarelui, cel mai puternic din toți zeii
Sehmet, zeița leoaică, luptătoare, protectoare a faraonului, creatoarea deșertului
Seth, zeu malefic, stăpân al deșertului, reprezentat cu trup de ogar
Sobek, zeul apelor, al inundațiilor, cel care irigă câmpurile, al fertilității
Sokar, zeul descompunerii și al întunericului
Shu, zeu al aerului și al răsăritului
Tefnut, zeița umezelii și a aerului cald și umed
Thot, zeu al cifrelor, inventator al scrisului, reprezentat ca un bărbat cu cap de ibis sau de babuin
Cultul animalelor
Zeitate - Animal
Ptah - Taur
Thot - Ibis/Babuin
Amun - Berbec
Horus/Ra - Șoim/Uliu
Bastet - Pisică
Anubis - Șacal/Câine
Sobek - Crocodil
Hathor - Vacă
Sekhmet - Leu
Nekhbet - Vultur
Ejo sau Wadjet - Cobră egipteană
Khepri - Gândac scarabeu
Geb - Gâscă egipteană
Amon, sau Ammon este zeul suprem al preoților tebani în mitologia egipteană. Amon este zeu
al soarelui, cel mai important dintre zei și venerat în orașul Teba, unde este reprezentat cu cap
de berbec, sau ca un bărbat purtând o tiară cu pene.
Inițial a fost zeu obscur al vântului. Cultul său apare în Regatul Mijlociu și se dezvoltă
repede (mai ales în Regatul Nou), compunând o divinitate a aerului și fecundității.
Amon, "cel ascuns", rege al zeilor, în principal în timpul dinastiei XI, a apărut pe
inscripțiile incintelor funerare încă din timpul dinastiei V. Pentru ptolemeici el este asociat
cu Zeus. Sub numele de Amun Kematef a fost una din cele opt divinități străvechi. Era un
zeu creator, capabil să se readucă singur la viață. Nubienii îl venerau în mod special,
considerând că a fost născut în Sudan.
Amon-Ra reprezintă fuziunea lui Ra cu Amon.
Anubis este denumirea în greaca clasică a zeului egiptean cu cap de șacal (sau câine) asociat
mumificării și vieții de apoi, în limba egipteană veche Anubis era cunoscut ca Inpu, (nume
alternative Anupu, Ienpw etc.).
Anubis (găsit și sub numele de Inpew, Yinepu sau Anpu) este numele zeului ce
ghida spiritele morților în lumea de dincolo. Acesta este supranumit "Zeul Ținutului
Sfânt" și al lui Khentamentiu (un zeu precedent lui Anubis). Deoarece egiptenii
credeau că Valea morților se află spre vest, aceștia îl denumesc de altfel și
Regele Vestului. Venerarea lui Anubis pare a exista din cele mai vechi timpuri
ale Egiptului Antic, posibil chiar mai veche decât cea a lui Osiris acest fapt fiind
confirmat de asocierea sa cu Ochiul lui Horus și de către textele inscripționate în
mormântul faraonuluiUnas. În textele mormântului lui Unas se precizeată
următoarele "Unas alăturându-se spiritelor, acestea trei fiind, Anubis,
apoi Amenti și apoi Osiris."
Anubis este deseori descris ca fiind un bărbat de culoare neagră cu cap de șacal sau ca fiind un șacal
negru. Egiptologul Flinders Petrie consideră conceptul lui Anubis astfel: egiptenii observând șacalii pe
lângă morminte, au asociat șacalul cu omul creând-ul astfel pe zeu. Pentru a arăta importanța sa în
lumea morților, capul său era pictat cu negru, dar și ca reprezentare a fertilității. Anubis era considerat pe
lângă ghidul sufletelor decedaților ca fiind zeul îmbălsămării și paznicul mormintelor.
Deoarece egiptenii nu făceau o deosebire mare dintre șacali și câini, există posibilitatea confuziei între
aceste animale. Deși către Anubis se face deseori referire prin cuvântul sab(ce însemna șacal) mai
degrabă decât iwiw(ce însemna câine) este încă nesigură specia canină din care face parte.
Când egiptenii au început să îl venereze mai mult pe Osiris decât pe Anubis, acestuia i sau retras multe
dintre muncile sale precum ghid al spiritelor sau paznicul morților, rămânând a fi zeul îmbălsămării. Când
o înmormântare avea loc, preotul ce urma să mumifice decedatul purta o mască în formă de șacal, fiind
astfel denumit "Supravegetorul misterelor" sau hery seshta" simbolizând astfel întruparea zeului în preot.
Anubis este fiul luiNephthys și Seth sau al lui Nephthys și Osiris acest lucru fiind incert însă. Există de
asemenea varianta în care acesta a fost dat în creștere de către Isis lui Osiris datorită posibilității uciderii
sale de către Seth, soțul lui Isis. Egiptenii de asemenea credeau că Anubis avea o fiică
numită Kebechet descrisă ca fiind un șarpe sau ștruț. Aceasta era considerată zeița purificării și
prospețimei. Kebechet îl ajuta pe tatăl său la îmbălsămări
aducându-i apă sfântă pentru ca acesta să poată termina
procesul de mumificare, pe lângă aceasta ea păzea corpul
împotriva forțelor negative pentru ca sufletul ka să rămână
proaspăt. Soția lui Anubis pare a fi Anput deoarece deasupra
capului are șacalul deasupra casei sale. Aceasta este posibil
să fie și mama lui Kebechet.
Zeul Anubis este inventatorul mitic al îmbălsămării şi al
mumificării; în această imagine el pregăteşte trupul
lui Sennedjen
Egiptenii credeau că Anubis este inventatorul mumificării din faptul că acesta a ajutat-o pe Isis să îi
readucă la viață soțul după ce Seth îl omorâse. Bandajând corpul zeului în haine de pânză de in țesute
de Isis și Nephthys pentru a fi sigur că acestea nu vor putrezi.
În mitologia egipteană, Anuket (sau Anqet, și în limba greacă, Anukis)
inițial a fost personificarea și zeița râului Nil, în zone precum Elephantine, la
începutul călătoriei Nilului prin Egipt și în regiunile din apropierea Nubiei.
Templul ei a fost ridicat pe Insula Seheil, construită de faraon al dinastiei al
XIII-lea, Sobekhotep III. Și faraonul Amenhotep al II-lea a dedicat zeiței o
capelă.
Anuket compunea o triadă cu zeul Khnum și cu zeița Satis. Se crede că
Anuket ar putea fi fiica lui Khnum și Satis. Era descrisă ca o femeie cu o
diademă din pene, având ca animal sacru gazela.
În timpul Noului Regat, la Elephantine, în perioada inundațiilor Nilului, se țineau ceremoniale în
numele zeiței.
Apophis (cunoscut și ca Apep sau Distrugătorul) era spiritul antic al răului și distrugerii, zeul demon-
șarpe în mitologia egipteană, care locuia în întunericul etern. Zilnic, aștepta să distrugă Barca Solară a
lui Ra care plutea deasupra cerurilor. Rolul primordial al lui Ra era să-l învingă pe Apophis și să-l
oprească de la distrugerea bărcii. Uneori, Apophis reușea să învingă, iar lumea se cufunda în întuneric
(eclipsă solară). Dar Ra și însoțitorul său, Mehen, despicau pântecele lui Apophis permițând Bărcii Solare
să scape. Apophis comanda o armată de demoni care distrugeau omenirea. Oamenii puteau învinge
acești demoni doar dacă își puneau credința în zeii luminii.
Într-un papirus aflat la British Museum care este datat din jurul
anului 300 î.Hr., dar care conține elemente lingvistice cu 2000
de ani anterioare, apare o relatare a înfrângerii lui Apophis și a
victoriei lui Ra. Apophis este tăiat în bucăți si ars; pentru ca
această înfrângere să fie mai eficientă, sunt adăugate indicații
practice de magie, printre care desenarea imaginii lui Apophis
colorată în verde pe o foaie nouă de papirus, închiderea ei
într-o cutie pecetluită, aruncarea acesteia în foc și scuiparea
asupra ei de patru ori.
Bastet , zeița pisică , îl ucide pe Apophis, cel sub formă de
șarpe.
Anuket
în hieroglife
În mitologia egipteană, Apis a fost un zeu, asociat uneori cu Ptah sau
cu Ra pentru celebrarea unui cult al fecundității. Apis era reprezentat ca un
taur negru cu labele și cu burta albe, iar între coarne avea un disc solar.
Conform legendei, zeița Isis, transformată într-o vacă, a fost fecundată de o
rază de soare și i-a dat naștere lui Apis.
Încă din perioada dinastică timpurie, preoții alegeau un taur care trebuia să
posede 29 de semne specifice întrupării zeului pe pământ. Animalul ales trăia
într-un palat, în Memfis, împreună cu 7 vaci sacre, care reprezentau cele 7
manifestări ale zeiței Hathor, timp de 25 de ani, moment în care taurul era
strangulat într-un mod ritualic, deoarece, se considera că fiind un zeu, nu putea
muri într-o formă naturală. În continuare, taurul era mumificat, și îngropat împreună cu mama lui și cu o
dotă funerară bogată.
Atum este totul, autocreatorul și sursa tuturor în mitologia egipteană.
Pre-există din el însuși viața masculină — Ankh și justiția, adevărul feminin — Ma’at. Prin
spirit sau prin masturbare el creează aerul curat, răsuflarea,Shu și pe Tefnut, sora și soția
sa, umezeala. Din ei apare pământul Geb și sora și soția lui, Nut, cerul. Geb și Nut sunt
despărțiți de Shu. Din pământ și cer se nasc Osiris, Isis, Nefertum și Seth. Atum este zeul
creator al Heliopolisului. El poartă coroană dublă, simbolul Egiptului de Sus și Egiptului de
Jos, iar imaginea sa este asociată cu leul, taurul, șopârla, șarpele sau scarabeul.
În mitologia egipteană, Bastet a fost zeița lunii și a fecundității,
ocrotitoarea femeilor gravide, și zeița felinelor, reprezentată fie într-o
formă hieratică, de femeie cu cap de leoaică, fie popular, ca o femeie cu cap
de pisică, sau numai ca un cap de pisică (pisica sălbatică a fost venerată
în Egipt sub dinastia a II-a, în jurul anului 3000 î.Hr.).
Bastet a fost sora lui Ra, uneori considerată și soția acestuia, alteori, fiica lui.
În unele variante este considerată sora zeiței Isis. Bastet mai era și zeița
ocrotitoare a pisicilor. În Valea Regilor s-au găsit mii de mumii de pisici, dar
arheologii nu le-au dat importanță. În Egiptul Antic, oricine ucidea o pisică, primea pedeapsa
capitală.
Bastet
în hieroglife
Benu este inițial zeul morții în mitologia Egiptului Antic, apoi este adorat ca pasăre
sfântă, Ardea purpurea, o specie de stârc. Este varianta egipteană a phoenix-ului grecesc.
În astronomia veche egipteană Benu reprezenta planeta Venus. El era considerat zeul
ocrotitor al berbecului sfânt. În periada Regatulului Mijlociu din Egipt, vechii egipteni credeau
că la apusul soarelui zeul Benu este un șoim, care în zori sub formă de stârc aduce înapoi
soarele. Zeul mai era considerat că până la reînviere, el îngrijește sufletul lui Osiris.
În mitologia egipteană Bes era un zeu foarte urât, însă
binefăcător, reprezentat ca un pitic care se schimonosește (cap
mare, trup uniform, ochi bulbucați, limba scoasă, barbă de calți și
pe corp piele deleu și pene de pasăre). Bes era ocrotitorul
familiilor și al oamenilor contra duhurilor rele și animalelor
primejdioase.
Bes, Muzeul Louvre
În mitologia egipteană, Geb era un zeu antropomorf, personificând Pământul. În
unele imagini, trupul său este acoperit de pete verzi (vegetație).
Geb este fiul zeiței Tefnut și al zeului atmosferic Shu, e despărțit violent de către
tatăl său, de soția sa Nut (zeița cerului), cu care a avut patru
copii: Osiris,Isis, Seth și Nephthys.
După un mit heliopolitan a fost primul rege de pe pământ (din dinastia regilor).
Geb
în hieroglife
Heket, în mitologia egipteană, este zeița-broască a nașterii, a creației și a fertilității.
Heket apare pentru prima dată în inscripțiile egiptene din piramide, unde, într-un text
magic destinat a-l ajuta pe rege să urce la cer, ea este una dintre numeroasele
divinități considerate a reprezenta părți din anatomia regală. Legătura ei cu nașterea
este prima oară menționată în mod explicit într-un papirus dinRegatul de Mijloc care
conține povești miraculoase petrecute în Epoca piramidelor.[1]
În fragmentul referitor la
nașterea de către soția marelui-preot al lui Ra a celor trei regi care inaugurează
dinastia a V-a, Heket este cea care de fiecare dată „grăbește” ultimele etape ale
travaluilui. Pe amuletele și scarabeii purtați de femei pentru a le proteja în timpul nașterii adeseori se află
imaginea zeiței-broască. În mod similar, pe „cuțitele” magice din fildeș, larg răspândite în cursul Regatului
de Mijloc ca obiecte de îndepărtare a pericolelor ce amenințau o familie, apare incizată imaginea lui
Heket ca protectoare a căminului. Este posibil ca titlul de „servitoare a lui Heket”, incizat pe o zornăitoare
muzicală aparținând unei doamne Sit-Hathor, să indice că aceasta era moașă.[1]
Puterile dătătoare de
viață a lui Heket au făcut ca ea să fie adoptată ca o zeiță binevoitoare, demnă de a-l însoți pe Osiris, în al
cărui templu de la Abydos ea primește vin de la regele Seti I (dinastia a XIX-a) și este denumită „Stăpână
a celor Două Țări”.[1]
La Qus, în Egiptul de Sus, există ruinele unui templu închinat lui Hekhet, unde zeița este considerată
soția lui Haroeris. Cea mai bună dovadă a unui centru de cult închinat lui Heket - deși urmele concrete
ale acestuia nu mai există - o constituie o inscripție din mormântul lui Petosiris (secolul al IV î.e.n.) de la
Tuna el-Gebel, în Egiptul de Mijloc. Petosiris, marele preot al lui Thot, relatează cum o procesiune în
onoarea lui Heket a fost îndreptățită de zeiță, „Doamnă a Herwer-ului”, către locul unui sanctuar distrus
de revărsarea anuală a Nilului.[1]
Pteosiris consideră că aceasta înseamnă că Heket dorește ca templul ei
de acolo să fie refăcut și îl cheamă pe scribulei, dându-i bani și ordine pentru construirea unui nou
monument înconjurat de un zid pentru ca apele revărsate să nu-l distrugă.[1]
Hathor este fiica lui Nut și Ra. De cele mai multe ori, este prezentată și ca
soție a lui Ra. În mitologia egipteană, era considerată zeița dragostei, a familiilor
și a recoltelor. Uneori aceasta era asociată cu Sekmet, zeița răzbunării,
întruchipată ca fiind o femeie cu cap de leu.
Uneori, Hathor este identificată cu zeița cerului, a soarelui, a lunii, a
fertilității și a agriculturii. Hathor era zeița bucuriei, maternității și iubirii.
Era considerată a fi protectoarea femeilor însărcinate. Dar Hathor a fost
prin excelență, patroana tuturor femeilor, indiferent de statutul lor. Ca
zeiță a fertilității, era asociată și pusă în legătură cu revărsările Nilului.
Mai târziu, când cultul osirian a câștigat mai multă popularitate și mai
mulți adepți, rolul său s-a schimbat. Conform noului statut, Hathor
primea decedații în lumea de jos, oferind sufletelor apă și hrană. În
perioada târzie, femeile decedate erau identificate cu Hathor, așa cum
bărbații decedați erau identificați cu Osiris.
Heket
în hieroglife
Hator
în hieroglife
sau
Ca mod de reprezentare, la început, Hathor era adorată în forma unei bovine. Mai târziu,
este reprezentată ca o femeie cu cap de vacă și în final cu un cap uman, deși uneori este
reprezentată cu urechi și coarne similare cu cele ale bovinelor. Reprezentarea cea mai
întâlnită este aceea în care Hathor are două coarne cu discul lunar în mijloc.
Imhotep a fost o persoană despre care multă vreme istoricii s-au întrebat dacă a
fost reală sau este un zeu. În urma cercetărilor
arheologice s-a descoperit că Imhotep a existat cu adevărat.
A fost arhitectul regal al regelui egiptean Djeser/
Joser(Zoser) și a construit prima piramidă (în trepte) la
Saqqara/Sakkarah, până la el regii fiind îngropați în mastabe,
uriașe ridicături făcute din cărămizi de lut.
La început monumentul era doar o mastaba clasică, peste o cameră funerară
subterană, ce ajungea până la 28 m adâncime, accesibilă printr-un puț. Intrarea în această cameră a fost
sigilată cu o lespede de granit cântărind trei tone. Sub îndrumarea marelui vizir Imhotep, construcția a
fost extinsă și înălțată în mai multe etape, de parcă arhitectul antic ar fi încercat să vadă până unde se
poate merge. Unii experți apreciază că monumentul funerar a fost conceput ca o replică a palatului în
care Djoser a trăit în timpul vieții. Multe dintre piramidele egiptene ulterioare sunt construite după planuri
de o precizie uluitoare, însă în cazul piramidei în trepte de la Sakkara nu se poate vorbi de așa ceva, ci,
mai degrabă, de un experiment arhitectural. Construcția inițială a fost alungită și înălțată succesiv, proces
care a necesitat aducerea a peste 200.000 de tone de piatră, până când Imhotep s-a declarat mulțumit.
Ridicând mastabe din ce în ce mai mici, una peste alta, s-a ajuns la forma prezentă, cu șase niveluri, și o
înălțime de 60 m. Structura propriu-zisă a fost ulterior acoperită cu calcar, piatră care, după cât se pare, a
fost utilizată pentru prima oară la construcția de piramide chiar la Sakkara. Blocurile erau așezate cu
grijă, astfel încât să redea efectul vizual al treptelor și chiar să corecteze eventualele defecte. În opinia
arheologilor, construcția în trepte nu e întâmplătoare, dorința arhitectului fiind de fapt aceea de a realiza o
scară pe care sufletul faraonului să poată urca la cer.
În jurul piramidei în trepte, Imhotep a ridicat un întreg complex, ce include mai multe temple și pavilioane
legate prin tuneluri, precum și statui ale lui Djoser, însă până în prezent doar o parte a acestui vast
ansamblu a fost scoasă la lumină. În timpul lucrărilor de excavare desfășurate la începutul secolului
trecut, în camera funerară s-a descoperit o statuie a faraonului Djoser, păstrată astăzi la Muzeul Național
din Cairo. Camera este parțial acoperită cu plăci ceramice de culoare albastră, iar inscripțiile de pe pereți
demonstrează că era vorba de o incintă funerară. Unele dintre ziduri sunt împodobite cu sculpturi
reprezentând capete de cobră, așa-numitele „uraei”, simbol al vieții noi și reînvierii, des întâlnite în Egipt.
Grație talentelor sale multiple, nu doar a ajuns pe culmile puterii, dar a și rămas în istorie drept primul
arhitect și inginer
din lume, pionier almedicinei
, poet
și astrolog, fiind considerat primul geniu al planetei.
Într-unul din articolele sale, Jacqueline Prager informează că Imhotep înseamnă “cel care vine în pace”,
iar biografia sa nu conține elemente care să justifice portretul negativ care i s-a făcut( mai ales în cultura
Imhotep
în hieroglife
hollywodiană prin filmul "Mumia"). Deși se cunosc atât de multe lucruri despre ceea ce a făcut în timpul
vieții sale, datele sale biografice sunt extrem de controversate.
Statuia lui Imhotep de la Muzeul Luvru
Se știe cu siguranță că a fost ridicat la rangul de mare vizir în timpul domniei lui
Djoser (2630-2611 i.Hr.), cel de-al doilea rege al celei de-a treia dinastii egiptene.
Data nașterii sale nu poate fi decât estimată, astfel că ea variază în funcție de
documentele consultate. În schimb, cele mai multe surse afirmă că el ar fi venit pe
lume la Ankhtowe, o suburbie a orașului Memphis. Tatăl său era un anume
Kanofer, de profesie arhitect, iar mama sa se numea Khreduonkh. Izvoarele antice
menționează de asemenea o soție, pe nume Ronfrenofert. După câte se pare,
Imhotep a trăit până la o vârstă înaintată, murind abia în vremea regelui Huni, care
a domnit între anii 2599 - 2575 i.Hr. Deși avea un rang înalt, Imhotep este descris
ca un om modest, înfățișat cel mai adesea ca un scrib așezat pe un scaun simplu, fără bijuterii sau haine
somptuoase, ținând unpapirus pe genunchi. După dispariția lui (căci nu i s-a găsit mormântul
și nu există vreo o înregistrare scrisă a morții sale), a fost zeificat grație numeroaselor
cunoștințe pe care le-a adus egiptenilor (printre care și în medicină). Este considerat
echivalentul aproximativ al luiAsclepios/Esculap, din mitologiile greacă/ romană.
Arta construirii piramidelor al cărei inovator a fost Imhotep a continuat și s-a dezvoltat,
atingând culmile perfecțiunii o dată cu Marea Piramidă a lui Keops, dar ulterior s-a renunțat la
aceste monumente funerare, faraonii fiind înmormântați apoi în cripte săpate în piatră,
în Valea Regilor. Imhotep
(citind din Lexiconul de Conversaţii al lui Meyer, 1888)
In mitologia egipteană, Isis este zeița magiei și a vieții, a căsătoriei, simbolul armoniei matrimoniale și
fidelității femeii față de soț. Soția și sora lui Osiris, fiica zeilor Geb și Nut și mama lui Horus, Isis este una
din principalele divinități venerate de vechii egipteni. Ea aparțineEneadei de la Heliopolis, iar în epoca
elenistică a devenit protectoarea marinarilor.
Numele ei s-ar putea traduce prin „Regina tronului”, ea fiind o personificare a tronului faraonului și a
puterii regale. Cu toate acestea,hieroglifa ei însemna la început „muritoare” și e posibil ca zeița să fie o
sinteză a mai multor regine egiptene deificate.
Originile zeiței Isis sunt necunoscute, deși se crede că ar proveni de la egiptenii din Delta Nilului. Spre
deosebire de celelalte zeități egiptene, Isis nu are un cult centralizat într-o zonă anume. Prima mențiune a
zeiței a apărut în timpul celei de-a Cincea Dinastie a Egiptului atunci când primele texte literare sunt
găsite, dar cultul ei devine proeminent în istoria Egiptului Antic mai târziu, când Isis începe să absoarbă
elemente de la alte zeițe din Orient. În cele din urmă, în perioada elenistă, cultul lui Isis s-a răspândit
peste granițeleEgiptului către Orientul Mijlociu și Europa. Se mai poate ca Isis să fi fost o fecioară numită
Io, care a fost răpită de soția lui Zeus, Hera și trecând prin multe peripeții, aceasta a ajuns în Egipt, unde
s-a căsătorit cu regele Osiris. După un mit circulând în Regatul Nou (1580-1100 î.Hr.) Isis a izbutit să afle
numele secret a lui Ra, dobândind astfel puteri nemărginite asupra universului.
Zeiţa egipteană Isis
(pictură murală, cca. 1360 î.Hr.)
Cuvântul Isis provine din numele grecesc Ίσις, care de asemenea a derivat de la
denumirea originară egipteană a zeiței prin adăugarea la final a consoanei -spentru a
respecta terminația gramaticală specifică a substantivelor grecești.
Numele egiptean menționat în izvoarele istorice este ỉs.t și se poate traduce
prin Tron sau Stăpâna tronului. Pronunția numelui este necunoscută deoarece sistemul
de scriere al egiptenilor antici omite vocalele. Conform studiilor recente bazate pe
limbile contemporane și dovezile lingvistice coptice, pronunția numelui lui Isis este
*ʔŪsat (ooh-saht). Mai târziu, numele ei a supraviețuit în dialectul coptic
ca Ēse sau Ēsi și la fel și în cuvintele compuse ce s-au păstrat în numele egiptene târzii cum ar fi Har-si-
Ese (prin traducere "Horus, fiul lui Isis").
Pentru a cădea de acord, egiptologii au ales în mod arbitrar să pronunțe numele ee-set. Uneori, ei
pronunță ee-sa, deoarece t-ul final din numele ei este o desinență specifică substantivelor feminine care
a dispărut în ultimele etape ale limbii egiptene.
Zeița tronului[
În ipostaza inițială de regină deificată, cel mai important rol a lui Isis a fost la început protecția faraonului
decedat. De aceea a ajuns să fie asociată cu ceremonialul funerar, numele ei fiind scris de peste 80 de
ori în textele piramidelor. De asemenea se spune că ar fi mama sau protectoarea celor patru zei
(Hapi, Amseti, Quebesenuf, Duamontef) care stăpâneau vasele canopice necesare proceselor
de mumificare. Asocierea cu soția faraonului a adus cu sine ideea că Isis era considerată soția lui Horus,
protectorul și mai târziu deificarea faraonului însuși. Prin urmare, zeița Hathor a devenit o perioadă atât
Isis
în hieroglife
,
mama lui Horus cât și a lui Isis. În timpul Regatului Mijlociu, rolul zeiței crește aceasta devenind și
protectoare a nobililor și chiar a oamenilor de rând.
În timpul Noului Regat, Isis devine tot mai proeminentă și devine mama (protectoarea) faraonului. Se spune
că l-a alăptat pe faraon când acesta era prunc și este de multe ori înfățișată astfel. Rolul numelui și coroanei
în formă de tron pe care o poartă sunt însă necunoscute. Unii egiptologi cred că funcția originară a zeiței Isis
era cea de mamă și tron pentru faraon, deși o viziune mai modernă stabilește că aceste două aspecte
(mamă-tron) au venit mai târziu prin asociere. În multe triburi africane, tronul regelui este perceput ca fiind
însăși mama regelui, ceea ce se potrivește cu fiecare din cele două teorii despre Isis.
Sora și soția lui Osiris
În altă zonă a Egiptului, când panteonul a fost definitivat, Isis a devenit una din zeitățile componente
ale Eneadei de la Heliopolis, fiică a zeului pământului, Geb și a zeiței cerului,Nut, și soră cu
zeii Osiris, Seth și Nephthys. Ca zeitate a morții, a fost asociată cu Osiris, zeul lumii subterane (Aaru) și a
fost considerată soție a acestuia. Cele două surori, Isis și Nephthys erau deseori înfățișate pe sarcofage
cu aripile întinse, ca protectoare împotriva răului.
O legendă târzie descrie apariția unui nou zeu al lumii morților, Anubis, atunci când cultul lui Osiris a
câștigat mai multă autoritate. Vrând să îl atragă pe Seth, Nephthys se deghizează astfel încât să fie la fel
de frumoasă ca Isis, dar nu reușește. În cele din urmă însă, Osiris se îndrăgostește de înfățișarea ei și
crede că este chiar soția lui, Isis. În urma relației dintre Nephthys și Osiris rezultă un copil, Anubis.
Temându-se de furia lui Seth, Nephthys o convinge pe Isis să îl adopte pe micul Anubis.
Nefertum, în mitologia egipteană, este zeul florii de lotus primordiale.
Numele lui Nefertum conține ideea de „perfecțiune”. El este lotusul albastru din care,
conform unui mit, răsare soarele. Într-o descriere din Textele Piramidelor, Nefertum este
floarea de lotus aflată în fața nasului lui Ra - echivalentul textual al curtenilor care țin planta
în mână și respiră parfumul lotusului.
Nefertum este reprezentat de obicei antropomorf, purtând un acoperământ de cap în forma
florii de lotus, împodobit cu două pene și două contragreutăți
de menat (simboluri hathorice ale fertilității).
Uneori, zeul este înfățișat cu un cap leonin, prin asocierea cu zeița mamă leoaică: la
Memphis, Nefertum este fiul zeiței-leoaice Sekhmet și, deși acesta nu se afirmă în mod
clar, el devine implicit rodul unirii zeiței cu Ptah; la Buto, în Deltă, Nefertum este fiul
lui Wadjet, o zeiță-cobră care poate lua formă leonină. În mod similar, zeița-
felină Bastet poate pretinde că este mama zeului. Ca un copil, el poate fi reprezentat
așezat pe o floare de lotus, amintind de zeul-soare tânăr.
Neith este zeița creatoare a lumii conform textelor gravate în templul din Esna. Ea
este mama zeului soare și poartă pe cap coroana Egiptului de Jos.
Neith a fost zeița războiului și a vânătorii și avea ca simboluri specifice, două săgeți
încrucișate pe un scut.
Numele ei poate fi intepretat ca însemnând „apă”. În timp, asta a dus la ideea de a
fi considerată personificarea apelor primordiale ale creației. Ea este identificată
drept o mare zeiță mamă în acest rol de creator. Uneori Neith apare pictată
îngrijind un pui de crocodil, astfel a fost numită adesea, „Îngrijitoarea crocodililor”.
Ca zeiță a legărurilor, îmbinărilor, și a artelor domestice, ea a fost considerată protectoarea femeilor și
gardianul mariajelor, așadar femeile de viță regală adesea erau numite Neith, în onoarea zeiței.
În unele mituri ale creației, este identificată ca fiind mama zeului Ra și Apophis. Când a fost identificată
totodată și zeiță a apei, a fost văzută drept mama lui Sobek, crocodilul.
Un mare festival, numit Festivalul Lămpilor, era ținut anual în onoarea ei, conform scrierilor lui Herodot,
cei devotați ei aprindeau o mulțime de lămpi în aer liber pe durata întregii seri.
Nun, în mitologia egipteană, este un zeu care personifică apele primordiale din care
a apărut zeul creator.[1]
Nun este numit „Tatăl zeilor”, dar acest titlu subliniază doar vechimea sa necontestată ca
element al cosmosului egiptean - ca importanță el este depășit de zeul-soare creator
(vezi Atum). Nun are o existență continuă, neafectată de mitologie sau evenimente, și
nu participă la ritualurile religioase, neavând temple sau cler propriu. În
reprezentările sale pe pereții mormintelor sau în papirusurile religioase,
brațele lui Nun îl împing pe soare pe orizont, în cea dea douăsprezecea
oră a nopții, pentru a-și începe călătoria în barca zilei (vezi Khepri și Ra). [1]
Lacurile sacre din incinta templelor (de pildă la Karnak sau Dendera)
simbolizau apele primordiale, ceea ce mărea funcția practică în abluțiunile
clerului. Când conducătorul sudanez Piankhi (dinastia a XXV-a) a vizitat
templul de la Heliopolis, el a afirmat că, asemenea zeului-soare Ra, și-a spălat fața în „fluviul lui Nun”.[1]
Deși nu este supus ordinii cosmice (Maàt), haosul de apă al lui Nun este considerat benefic. Amenhotep
III a construit la Theba un bazin care l-a încântat pe zeul Nun (adică apa lacului). Uneori, zeul poate
reprezenta Nilul, ca într-un imn către Khnum unde se spune că oamenii și zeii se ospătează cu peștii lui
Nun.[1]
Neith
în hieroglife
Osiris
În mitologia egipteană Osiris este zeul vieții de apoi, al lumii de dincolo și al morților.
Osiris a fost un rege legendar al Egiptului, celebru prin vigoarea și dreptatea cu care își
guverna țara. Seth, fratele său, a fost gelos pe el și i-a întins o cursă, reușind să-l
asasineze. Soția lui Osiris, zeița Isis, reușește să rămână însărcinată cu Osiris
mort. După ce l-a îngropat pe Osiris, Isis se refugiază în delta Nilului; acolo îl
aduce pe lume pe Horus, care, ajuns adult, își face recunoscute drepturile
în fața zeilor Enneadei și îl atacă pe Seth. Horus îl va învinge pe Seth în
luptă, dar își va pierde un ochi, pe care i -l oferă lui Osiris care astfel își recapătă viața. Seth
va fi condamnat de zei să-și poarte propria victimă (fiind transformat în
barca ce-l transportă pe Osiris, pe Nil). Astfel, Osiris devine un exemplu
pentru toți cei care vor să înfrângă moartea...
Osiris, stăpânul morţilor, avea pielea verde pentru a simboliza renaşterea
Zeul Osiris, Muzeul Egiptean din Cairo, Egipt
Ra,,Tatal faraonilor''
Ra este un zeu egiptean reprezentând o personificare
a soarelui, fiind cel mai puternic din toți zeii. Era venerat la
Heliopolis (Cetatea Soarelui). Reprezentarea obișnuită era
a unui om cu un cap de șoim și cu un disc solar deasupra
capului.
Călătorea prin lumea subterană în fiecare noapte în nava sa, și era protejat Mehen. Se
spune că atunci când RA sfârșea călătoria subterană soarele răsărea din nou pe cer,
dar Seth, stăpân al deșertului, trimitea mereu un șarpe-demon , numitApophis , care , să
împiedice acest fapt.
Simbolurile lui Ra sunt discul și cercul cu un punct înăuntru ⊙. (vezi și simbolurile
solare)
Zeul egiptean al soarelui, Atum (Ra), creatorul lumii, în majoritatea variantelor miturilor
în hieroglife
În mitologia egipteană, Seth (scris i Sutekh, Setesh, Seteh Seti) este
cunoscut drept fiu al lui Geb și al lui Nut, fratele lui Isis, Nephthys și Osiris.
Seth este un zeu malefic, stăpân al deșertului, reprezentat cu trup de ogar
cu coada despicată și cu botul prelung.
La început a fost considerat constructor de cetăți, apoi zeul viguros al
violenței, răului , întunericului și dezordinii, iar la un moment dat și zeu al
războiului (grecii îl identificau cu Typhon).
Seth în slujba lui Ra și înjunghiindul cu o lance pe Apophis , șarpele demon al nopții.
Se pare că adepții lui Seth s-au confruntat cu adepții lui Horus și ai faraonului primei
dinastii, Menes, care a unit Egiptul de Sus cu cel Egiptul de Jos. În această
privință, Seth este înfățișat punând la îndoială autoritatea fratelui său Osiris.
În drama care se petrece în religia egipteană, Seth întruchipează forțele
potrivnice care aduc marea schimbare. În cele din urmă înfrânt de Isis și de
fiul său, zeul șoim Horus, Seth devine un spirit liber, un hoinar pe pământ și,
după exilul său forțat, zeul singurătății pustii.
Cultul lui Osiris s-a folosit de aceasta oportunitate pentru a-i discredita pe
adepții lui Seth; acum este considerat fratele diabolic iar povestea susține că
Seth a fost rău de la naștere, când a sfâșiat pântecul mamei sale. Egiptenii
antici credeau despre el că reprezintă diavolul.
Seth dorea mult să conducă Egiptul și s-a luptat cu fratele său Osiris. L-a
înecat în Nil și i-a tăiat corpul în mii de bucățele și le-a aruncat în Egipt. Isis a
adunat toate bucățile soțului ei și l-a mumificat ca sa treacă în viața de apoi.
Fiul lui Osiris , Horus s-a luptat cu Seth ca să-și răzbune tatăl. În timpul luptei,
Seth a luat forma unuihipopotam și l-a atacat pe Horus, dar acesta l-a nimerit
în inimă cu săgeata și l-a omorât, răzbunându-și tatăl. Seth, după anumite legende este infățișat ca
fiind zeul morților.
Sutekh
în hieroglife
Thot, scris și Thoth, zeul egiptean al lunii, al
aritmeticii, al vorbirii și inventatorul scrisului, este
reprezentat ca un bărbat cu cap de ibis sau
de babuin.
În mitologia heliopolitană este considerat și "inima
lui Ra", personificând deci cunoașterea divină și esența
gândirii creatoare, care transmite cuvântului forța adevărului,
puterea de a crea realitatea. Este gardianul morților și
intermediarul lor în fața zeilor. A fost asociat de greci zeului Hermes. Thot mai
era cunoscut și ca zeu al științei, al înțelepciunii.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_zei_din_mitologia_egiptean%C4%83
Thoth
în hieroglife
Regatele egiptene
După perioada de înflorire a culturilor preistorice de la Badari („satele de la adari”), Merimde şi Negade,
urmează un proces de unificare politică a Egiptului. Satele grupate în federaţii desemnate prin simbolul
zeului (Lotus, Albină, Horus ş.a.) se unesc în mici regate, care mai apoi (la mijlocul mileniului al IV-lea
î.Hr.), se transformă în două state:
1. Regatul albinei şi al cobrei femelă (uraeus) – cuprinde Delta şi 60 de km din cursul inferior al
Nilului
2. Regatul crinului şi al vulturului femelă – se întinde pe cursul superior al fluviului Nil
Cele două state sunt cunoscute şi ca regatele Egiptului de Sus şi de Jos.
Cele două regate s-au unit sub regele sudului Narmer (Menes, cf. tradiţiei greceşti) care cucereşte
nordul în jurul anilor 3.300–3.200 î.Hr.. Un monument al perioadei îl reprezintă pe Horus-Narmer
(faraonul se identifică cu zeul Horus) înfăţişat cu cele două coroane ale Egiptului de Sus şi de Jos. Prin
placa respectivă, Narmer amintea victoria sa asupra unor răsculaţi din Deltă. Pe un mic cilindru de fildeş
mai este amintită şi o expediţie lui Narmer în Nubia.
Succesorii lui Narmer sunt regii Horus (reprezintă încarnarea zeului-şoim) sau faraonii (termen
târziu = „cel din Palat”).
Istoria Egiptului este împărţită de specialiştii moderni în perioade strălucite folosind divizarea în 31 de
dinastii, realizată de egipteanul Manethon (în sec. al III-lea î.Hr.), din care nu a mai rămas decât cadrul
cronologic.
Epocile istorice ale Egiptului cuprind: Regatele (Regatul Vechi – dinastiile III-VI; Regatul Mijlociu –
dinastia a XII-a; Regatul Nou – dinastiile XVIII-XX; Regatul Târziudinastiile XXV-XXX) separate
de perioade intermediare (dovezile istorice sunt rare datorită anarhiei şi a sărăciei produse de ea).
Istoricii propun mai multe datări pentru aceste perioade.
Regatul vechi
Epoca thinită - 2850-2650
Dinastiile I şi a II sunt numite de egiptologii moderni după regii originari din Thinis, aflat în Egiptul
Superior.
Fiul lui Narmer, Menes numit Horus - Aha, introduce pe monumentele sale cronologia după anii de
domnie ai unui faraon. El a fost considerat, în epoca târzie, primul rege documentat istoric. Reşedinţa sa
şi sediul administrativ se aflau la Memfis. Funcţionarii de stat vor fi înmormântaţi aici, dar faraonii la
Abydos, lângă Thinis – sunt construite primele morminte regale (mastaba = bancă, în limba arabă).
În această perioadă se pun bazele celei mai vechi forme de organizare administrativă, teritoriul fiind
împărţit în nome conduse de un nomarh.
Statul se izolează de alte popoare şi sunt eliminate influenţele străine. Se poartă lupte cu beduinii din
Peninsula Sinai. Se întreprind incursiuni la Biblos (Liban), de unde se obţine lemn de cedru.
Epoca piramidelor - 2650-2150 î.Hr.
Corespunde dinastiilor III-VI.
Faraonul Djoser, care este considerat întemeietorul dinastiei a III-a, s-a remarcat atât prin
consolidarea autorităţii regale din interior, cât şi printr-o activă politică externă, respectiv războaie de jaf la
graniţele statului egiptean.
Centru politic ce se află la Memfis („Zidul Alb”) este fortificat cu ziduri de incintă şi împodobit cu
temple închinate zeilor protectori ai dinastiei. În timpul domniei sale Egiptul cunoaşte o mare dezvoltare
internă şi externă, socială, economică şi politică. Djoser este înmormântat în piramida în trepte de la
Saqqara (6 mastaba aşezate una peste alta), construită de medicul şi arhitectul Imhotep.
Dinastia a IV-a este cea a faraonilor în care s-au construit marile piramide: Snefru (piramidele de la
Dahshur şi Medum), Keops, Kefren şi Mykerinos – secolul al XXVI-lea î.Hr. (piramidele de la Gizeh, la V
de Cairo). În timpul lui Snefru au loc mai multe expediţii războinice până la cea de-a doua Cataractă a
Nilului, împotriva Libiei şi Nubiei. Snefru a întreprins o campanie militară în Nubia, de unde a adus o
pradă de război importantă şi 7.000 de prizonieri (cf. inscripţiei de la Palermo). În cadrul prăzii, aurul
(ocupa un loc deosebit fiind extras de la minele din Wadi-Allaki), alături de tămâie, fildeş, abanos şi pene
de struţ.
În timpul lui Keops, Delta a fost reorganizată, iar minele din Sinai au intrat în stăpânirea Egiptului.
Până în timpul faraonului Keops, faraonul era considerat încarnarea zeului cerului Horus, după domnia
sa, el va fi privit doar ca fiu al zeului soare Ra, cult propagat de preoţii de la Heliopolis.
Odată cu dinastiei a V-a, religia solară (Re din Heliopolis) devine religie de stat şi îşi va găsi
reprezentarea materială în templul închinat Soarelui, de la Sakkarah.
În timpul dinastiei a VI-a 6 puterea faraonilor slăbeşte şi creşte cea a nobilimii locale. Schimbările
sociale grăbesc prăbuşirea statului unitar şi provinciile statului îşi câştigă independenţa. Au loc lupte între
nobilimea feudală locală care provoacă o subminare crescândă a legii şi ordinii; se produc răscoale,
distrugeri ale mormintelor. Criza intelectuală se reflecta în literatura vremii: „Învăţături pentru regele
Merikare”, „Jeluirea ţăranului limbut”, „Sfătuirea unui om deznădăjduit cu sufletul său”.
Prima perioada interimară 2190-2052 î.Hr.
Este perioada dinastiilor VII-X, fiind numită epoca de la Heracleopolis. Caracteristica perioadei este
dată de fărâmiţarea unităţii politice a statului.
Perpetuarea funcţiilor de nomarh din tată în fiu, ca şi a altor demnităţi pe care aceştia le consideră ca
puteri similare cu ale faraonului în zonele pe care le administrau va duce la decăderea Regatului Vechi.
Puterea faraonului este lipsită de conţinut real, rămânând doar nominală.
Nobilii ce conduceau regiunea Heracleopolis duc o activitate politică şi militară în vederea reunificării
statului egiptean. Vârfurile nobilimii de la Teba încep lupta pentru unificare reuşind să reunifice Egiptul în
timpul dinastiei a XI-a (cunoscută şi sub denumirea Vechiul Regat Teban sau Regatul Mijlociu).
Listă a faraonilor Egiptului Antic, începând cu Perioada Dinastică Timpurie înainte de 3000
î.Hr.până la sfârșitul Dinastiei Ptolemeice, când Egiptul a devenit provincie a Imperiului Roman sub
conducera lui Augustus Caesar în 30 î.Hr..
Datele din tabelele de mai jos sunt în marea lor majoritate aproximative. Există mai mule moduri de
datare în funcție de modul cum sunt construite și pe ce informații se bazează sistemele de datare
ale istoria Egiptului Antic. Mai jos este prezentat unul din acestea.
Perioada arhaică include Perioada Dinastică Timpurie, când Egiptul de Jos și Egiptul de Sus erau
conduse ca regate separate, și Prima și cea de a II-a dinastii.
Perioada Dinastică Timpurie: Egiptul de Jos
Egiptul de Jos, se afla pe Nilul de nord și Delta Nilului. Lista următoare este posibil să nu fie completă:
Nume Comentarii Date
Tiu — ?
Thesh — ?
Hsekiu — ?
Wazner — cca. 3100 î.Hr.?
Perioada Dinastică Timpurie: Egiptul de Sus
Egiptul de Sus, era format din sudul Nilului și deșert. Lista următoare este posibil să nu fie completă :
Nume Comentarii Date
Serket I
Cel mai vechi mormânt din Umm el-Qa'ab avea însemnul scorpionului
cca. 3200 î.Hr.?
Iry-Hor existență nesigură c. 3150 î.Hr.?
Ka — c. 3100 î.Hr.
Serket II
Cunoscut și ca Regele Scorpion; posibil aceeași persoană cu Narmer.
c. 3100 î.Hr.
Narmer Considerat de unii cel ce a unit Egiptul de Sus cu Egiptul de Jos c. 3100 î.Hr.
Prima Dinastie
Prima Dinastie a condus din cca.3100 î.Hr. până în 2890 î.Hr..
Nume Comentarii Date
Hor-Aha (Menes) În listele precedente cunoscut și ca Min și Meni. c. 3050 î.Hr.
Djer — 2 ani
Merneith Regent al lui Den —
Djet — 23 de ani
Den — 14-20 de ani
Anedjib — 26 de ani
Semerkhet — 9-18 ani
Qa'a — 2916?–2890 î.Hr.
A II-a Dinastie[modificare | modificare sursă]
A II-a dinastie a condus între 2890 și 2890 î. Hr.
Nume Comentarii Date
Hotepsekhemwy — 2890]–?
Raneb — 39 de ani
Nynetjer — 23 de ani
Wneg — 8 ani
Senedj — 20 de ani
Seth-Peribsen — 17 ani
Khasekhemwy ?–2686 î.Hr.
Vechiul Regat
A III-a Dinastie[modificare | modificare sursă]
A III-a Dinastie
Nume Observații Date
Sanakhte - 2686 î.Hr. – 2668 î.Hr.
Djoser A comandat Piramida în trepte proiectată de Imhotep 2668 î.Hr. – 2649 î.Hr.
Sekhemkhet - 2649 î.Hr. – 2643 î.Hr.
Khaba - 2643 î.Hr. – 2637 î.Hr.
Huni - 2637 î.Hr. – 2613 î.Hr.
A IV-a Dinastie[modificare | modificare sursă]
A IV-a Dinastie Egipteană a fost cea de a doua din cele patru dinastii ce se cosideră a forma Vechiul
Regat Egiptean. Faraonii acestei dinastii îi cuprind pe unii din cei mai cunoscuți monarhi ai Egiptului
Antic cunoscuți pentru construcția de piramide.Toți faraonii acestei dinastii au construit cel puțin câte o
piramidă care să servească drept mormânt. Ca și în cea de a III a dinastie capitala era la Memphis.
Dinastia a IV-a
Nume Observații Date
Sneferu - 2613 î.Hr. – 2589 î.Hr.
Khufu Cheops în greacă 2589 î.Hr. – 2566 î.Hr.
Djedefra Uneori transliterat Radjedef 2566 î.Hr. – 2558 î.Hr.
Khafra Chephren-gr. 2558 î.Hr. – 2532 î.Hr.
- - după unii egiptologi este urmat de Bikheris
Menkaura Mycerinus-lat, Mykerinos-gr 2532 î.Hr. – 2503 î.Hr.
Shepseskaf - 2503 î.Hr. – 2498 î.Hr.
Djedefptah
Manetho îl plasează pe Tamphthis după Shepseskaf
2498 – 2494 î.Hr.
A V-a Dinastie Egipteană[modificare | modificare sursă]
A V-a Dinastie
Nume Observații Date
Userkaf - 2498 î.Hr. – 2491 î.Hr.
Sahure - 2487 î.Hr. – 2477 î.Hr.
Neferirkare Kakai - 2477 î.Hr. – 2467 î.Hr.
Shepseskare Isi - 2467 î.Hr. – 2460 î.Hr.
Neferefre - 2460 î.Hr. – 2453 î.Hr.
Nyuserre Ini - 2453 î.Hr. – 2422 î.Hr.
Menkauhor Kaiu - 2422 î.Hr. – 2414 î.Hr.
Djedkare Isesi - 2414 î.Hr. – 2375 î.Hr.
Unas - 2375 î.Hr. – 2345 î.Hr.
A VI-a Dinastie Egipteană[modificare | modificare sursă]
2345 - 2181 î.Hr..
Nume Observații Date
Teti — 2345–2333
Userkare — 2333–2332
Pepi I Meryre — 2332–2283
Merenre Nemtyemsaf I — 2283–2278
Pepi II Neferkare — 2278–2184
Merenre Nemtyemsaf II Incert. 2184
Nitiqret Presupusă femeie faraon. 2184–2181
Prima Perioadă Intermediară
Prima Perioadă Intermediară este perioada cuprinsă între sfârșitul Vechiului Regat și ridicarea Regatului
Mijlociu.
Vechiul Regat Egiptean s-a stins imediat după moartea lui Pepi II. Acesta a domnit timp de 94 de ani și a
murit la vârsta de 100 de ani. Ultimii ani din domnia lui Pepi II au fost marcați de inficiență datorită vârstei
avansate a acestuia.
Uniunea celor doua regate s-a destrămat, iar liderii regionali au avut de înfruntat o lungă perioadă de
foamete.
În jurul anului 2160 î.Hr., o nouă linie de descendenți ai faraonilor a încercat să reunească Egiptul de Jos
din capitala lor în Herakleopolis Magna. În același timp o altă ramură a descendenților faraonilor reunea
Egiptul de Sus, iar confruntarea celor două era inevitabilă.
Dinastiile a VII-a și a VIII-a
A VII-a Dinastie Egipteană a condus în perioada 2181 - 2160 î.Hr.. (Tabelul următor se bazează pe
Tabelule de la Abydos din Templul lui Seti I, luate dinwww.narmer.pl/main/abydos_en.html)
Nume Observații Date
Neferkara I -
Neferkara Nebi -
Djedkara Shemai -
Neferkara Khendu -
Unii specialiști îl plasează aici pe Merenhor
Neferkamin Seneferka -
Nikara -
Neferkara Tereru -
Neferkahor -
Neferkara Pepyseneb -
Neferkamin Anu -
Qakare Ibi -
Neferkara II -
Neferkawhor Khuwihap -
Neferirkara -
A IX-a Dinastie[modificare | modificare sursă]
A IX-a Dinastie a condus în perioada 2160-2130 î.Hr..
Nume Observații Date
Meryibre Khety (Achthoes I) - 2160– ?
Meribre Khety II - ?
Neferkare III - ?
Nebkaure (Acthoes II) - ?
Setut - ?
Wakhare Khety I - ?
Merykare - ?
Wankhare Khety II - ?
Menethoupe I - ?
Wankhare Khety III - ?
Khety II - ?
Khety II's daughter - ?
Merikare's daughter - ? –2130
A X-a Dinastie[modificare | modificare sursă]
A X-a Dinastie a fost un grup ce a deținut puterea în Egiptul de Sus în perioada 2130 - 2040 î.Hr..
Nume Observații Date
Meryhathor — 2130– ?
Neferkare IV — ?
Wankare (Acthoes III) — ?
Merykare — ?
— — ? –2040
A XI-a Dinastie[modificare | modificare sursă]
A XI-a Dinastie a fost un grup ce a deținut puterea în Egiptul de Jos în perioada 2134 - 1991 î.Hr..
Nume Observații Date
Intef I — 2134–2117
Intef II — 2117–2069
Intef III — 2069–2060
Nebhetepre Mentuhotep I A dobândit întregul Egipt 2040, începe Regatul Mijlociu.
2060–2010
Sankhkare Mentuhotep II — 2010–1998
Nebtawyre Mentuhotep III — 1997–1991
Regatul Mijlociu[modificare | modificare sursă]
Regatul Mijlociu este perioada cuprinsă între sfârșitul Primei Perioade Intermediare și cea de a doua
Perioadă Intermediară.
Pe lângă a XII-a Dinastie, unii egiptologi includ în Regatul Mijlociu și dinastiile a XI-a, a XIII-a și a XIV-a.
Perioada Regatului Mijlociu este caracterizată de o deschidere către comerț, în afara Egiptului, acesta
ducând in cele din urmă însă și la decăderea Regatului datorită invaziei Hyksos.
A XII-a Dinastie[modificare | modificare sursă]
A XII-a Dinastie (1991 - 1802 î.Hr., a rămas în memoria egiptenilor ca fiind cea mai mare dinastie.
Nume Observații Date
Amenemhat I Faraonul ce a inițiat comerțul în afara Egiptului. 1991–1962
Senusret I (Sesostris I) — 1971–1926
Amenemhat II — 1929–1895
Senusret II (Sesostris II) — 1897–1878
Senusret III (Sesostris III) Cel mai puternic faraon al Regatului Mijlociu. 1878–1860
Amenemhat III — 1860–1815
Amenemhat IV Conform unei inscripții din Konosso a avut o coregență de cel puțin un an. 1815–1807
Queen Sobekneferu Una din puținele femei ce a condus Egiptul. 1807–1803
A doua Perioadă Intermediară[modificare | modificare sursă]
A doua Perioadă Intermediară a Egiptului este perioada cuprinsă între sfârșitul Regatului Mijlociu și
ridicarea Noului Regat. Este conoscută ca perioada în care Hyksos și-au marcat pentru prima oară
prezența în Egipt, suveranitatea lor făcându-se prin intermediul dinastiilor a XV-a și a XVI-a.
Hyksos și-au făcut apariția în timpul domniei lui Sobekhotep IV, și în jurul anului 1720î.Hr. au preluat
controlul orașului Avaris (Tell ed-Dab'a/Khata'na actual). Hyksos, conduși deSalitis, fondatorul dinastiei a
XV-a, au cucerit Egiptul în timpul faraonului Dudimose I.
În perioada căderii orașuluiMemphis, casa regală locală din Theba și-a declarat independența și a
fondat a XVII-a dinastie, acesta gonindu-i în cele din urmă pe Hyksos înapoi în Asia.
A XVIII-a Dinastie[modificare | modificare sursă]
A XVIII-a dinastie (conform Lista regilor din Turin) a condus din 1800 î.Hr. până în jur de 1649 î.Hr. și a
durat 153 sau 154 ani după Manetho.
Nume Observații Date
Sekhemre Khutawy Sobekhotep orWegaf
A fondat a XIII+a dinastie. 1803–1799 4 ani.
Sekhemkare
Amenemhat V Senebef, fratele lui Sekhemre Khutawy. 3 ani.
—
Amenemhat — 1795–1792
Sehetepre — ? –1790
Iufni — ?
Seankhibre — ?
Semenkare — ?
Sehetepre — ?
Sewadjkare — ?
Nedjemibre 7 luni ?
Sobekhotep I — ?
Renseneb 4 luini c. 1775
Hor — c. 1775
Sedjefakare
Rege binecunoscut, atestat de numeroase stele și alte documente.
între 5 și 7 ani.
Sekhemre Khutawy Sobekhotep Compare Wegaf cca. 1767
Khendjer Minim 4 ani c. 1765
Imyremeshaw — ?
Antef V — ?
Sobekhotep III 4 ani și 2 luni cca. 1755
Neferhotep I 11 ani 1751–1740
Sobekhotep IV 10 or 11 years 1740–1730
Sobekhotep V — cca. 1730
Wahibre Ibiau 10 years & 8 months cca. 1725–1714
Merneferre Ai 23 de ani și 8 luni cca. 1714–1691
Merhetepre Ini 2 ani și 2 luni ?
Seankhenre Sewadtjew — ?
Mersekhemre Ined — ?
Sewadjkare Hori — ?
Plasarea următorilor regi nu este certă:
Nume Observații Date
Dudimose I — cca. 1654
Dudimose II — ?
Senebmiu — ?
Mentuhotep V — ?
Senaayeb — ?
A XIV-a Dinastie[modificare | modificare sursă]
A XIV-a dinastie a fost un grup local din Delta de est, cu centrul la(Xois (Avaris), ce a condus din 1705
î.Hr. până în jur de 1690 î.Hr..
Nume Observații Date
Nehesy - cca. 1705
Khakherewre ? - ?
Nebefawre - cca. 1704
Sehebre ? - ?
Merdjefare - cca. 1699
Sewadjkare ? - ?
Nebdjefare - cca. 1694
Webenre ? - ?
? - ?
—djefare ? - ?
—webenre - cca. 1690
Lista regilor din Turin adaugă încă 25 nume, fragmentate și fără plasare temporală. Nici unul din acestea
nu este atestat altundeva, și toate au o proveniență dubioasă.
A XV-a Dinastie[modificare | modificare sursă]
A XV-a dinastie (1674-1535 î.Hr.) s-a ridicat din poporul Hyskos, Beduini ai deșertului ce au reușit, pentru
o scurtă perioadă, să domine întreaga regiune a Nilului.
Nume Observații Date
Sheshi 1 sau 3 ani 1674- ?
Yakubher - ?
Khyan - 30-40 de ani
Apepi I - 40 de ani sau peste
Khamudy - ? -1535
A XVI-a Dinastie[modificare | modificare sursă]
A XVI-a dinastie a fost un grup local din nordul peninsulei Sinai(Pelusium), ce a condus din 1663
î.Hr. până în jur de 1555 î.Hr.
Nume (Prenume) Observații Date
- numele primului rege a fost pierdut din Lista Regilor din Turin și nu poate fi recuperat
-
Djehuty (Sekhemresementawy) – 3 ani
Sobekhotep VIII(Sekhemresewosertawy)
– 16 ani
Neferhotep III(Sekhemresankhtawy)
– 1 an
Mentuhotepi (Sankhenra) – 1 an
Nebiryraw I (Sewadjenra) – 26 de ani
Nebiryraw II – 3 luni?
– (Semenra) – 1 an?
Bebiankh (Sewoserenra) – 12 ani
– (Sekhemreshedwaset) – 3 luni?
- numele a cinci regi plasați aici au fost pierdute din Lista Regilor din Turin și nu pot fi recuperate
-
Unele surse includ până la încă șase nume – Semqen, Khauserre, Seket, Ahetepre, Amu, și
Nebkhepeshre (Apepi III) – ce nu sunt atestate altundeva. Acest grup pare a fi dispărut în totalitate
înainte de 1555 î.Hr..
A XVII-a Dinastie[modificare | modificare sursă]
A XVII-a Dinastie(1650 - 1550 î.Hr.) a fost localizată în Egiptul de Sus.
Nume Observații Date
Rahotep Sekhemrewahkhaw - 1650- ?
Intef V cel Bătrân - 3 ani
Antef VI Sekhemrewepmaat - ?
Antef VII Nubkheperre -
Intef VIII Sekhemreherhermaat - -
Sobekemsaf II Sekhemrewadjkhaw - -
Thuty - 1 an
Mentuhotep VI - 1 an
Nebiryerawet I - 6 ani
Nebiryerawet II - ?
Semenmedjatre - ?
Seuserenre - 12 ani
Shedwast - ?
Intef VII - 3 ani sau mai mult
Senakhtenre - ?
Tao I the Elder - cca. 1633?
Tao II the Brave - cca. 1554
Kamose - 1553-1550
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_faraonilor_egipteni