drept diplomatic si consular sinteza

7/29/2019 drept diplomatic si consular sinteza

http://slidepdf.com/reader/full/drept-diplomatic-si-consular-sinteza 1/60

SINTEZA CURSULUI DE DREPT DIPLOMATIC ŞI CONSULAR

1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA RelaŃii InternaŃionale şi Studii Europene

SINTEZA

CURSULUI DEDREPT DIPLOMATIC ŞI CONSULARlector univ. dr. Dan Năstase

APRILIE 2009



2

1 Definirea dreptuluidiplomatic

Prin diplomaŃie se înŃelege activitatea reprezentanŃilor statelor, legată deraporturile dintre state.DiplomaŃia armonizează ordinea unui stat cu ordinea altui stat. Iluzoriu,persoanele trăiesc şi locuiesc în lumea întreagă. În realitate, pentru fiecare

persoană, lumea se divide în ceea ce este şi ceea ce nu este străinătate.Fiecare persoană are un stat propriu, distinct de celelalte state, de statelestrăine. Statul propriu este statul în afara căruia este străinătatea. NaŃiuneastrăină este altă naŃiune decât naŃiunea proprie. Străinul nu aparŃinecomunităŃii naŃionale, statului, ci unei alte comunităŃi, unui stat străin,fiindu-i proprii o ordine străină, cetăŃenia străină, numele străin, limbastrăină, un stat străin cu un suveran străin şi o suveranitate străină.RelaŃiile diplomatice şi consulare sunt relaŃii între state şi statele suntsubiectele dreptului diplomatic şi consular. Activitatea diplomatică esteactivitatea reprezentanŃilor desemnaŃi de state. DiplomaŃia statului esteactivitatea diplomatică desfăşurată de reprezentanŃii lui.Statele interacŃionează în domeniul relaŃiilor diplomatice prin diplomaŃii lor.

DiplomaŃia este profesia reprezentării statului în relaŃiile cu alte state.DiplomaŃia este aşadar profesia diplomatului, a celui care se pricepe săreglementeze, altfel decât cu forŃa, diferendele dintre state. Diplomatul deŃineprofesia de a concilia interesele divergente ale statelor aplicând regulile,tradiŃiile şi uzanŃele legate de relaŃiile dintre state.Diplomatul este funcŃionar public având statut propriu, aşa cum au statuteproprii profesorii, militarii şi poliŃiştii.DiplomaŃia este şi denumirea corpului agenŃilor diplomatici ai statului. Serecurge la acest termen şi pentru a denumi serviciul diplomatic al statului.Când se vorbeşte, nu doar în presă, dar şi în doctrină, despre "diplomaŃiaromânească", ca şi despre "diplomaŃia franceză", "diplomaŃia rusă", noŃiuneasemnifică serviciul diplomatic naŃional. Fiecare din aceste servicii naŃionale

au ca misiune definitorie aplicarea politicii de înfăptuire şi de apărare aintereselor statului naŃional pe care îl reprezintă.RelaŃiile diplomatice sunt relaŃiile dintre state realizate prin serviciilediplomatice. Aceste servicii, componente al administraŃiei statului,reprezintă permanent statul, în primul rând în relaŃiile politice cu alte state,negociază cu alte state, transmit şi primesc mesaje.Statele îşi rezolvă problemele de relaŃii şi prin forŃă.ActivităŃiile diplomaticeînseamnă în primul rând dialog. Ele constituie mecanismul de întreŃinere arelaŃiilor dintre state. ActivităŃile diplomatice le oferă statelor calea paşnicăde soluŃionare a problemelor din ansamblul relaŃiilor dintre ele.În raport cu politica externă, activitatea diplomatică, adică activitateaserviciului diplomatic al statului, apare ca aplicarea unei tehnici de

comportament în conducerea relaŃiilor interstatale.Activitatea diplomatică şi activitatea consulară decurg din atribuŃiileinstituŃiilor autorităŃii statului. Această activitate le aparŃine acestorinstituŃii, misiunilor diplomatice, inclusiv instituŃiilor pentru relaŃiidiplomatice, cancelariilor şi ambasadelor. Ea constă din discursuri,schimburi de vizite, corespondenŃă.Regulile activităŃii diplomatice au rădăcini adânci în tradiŃie; ele au fostpreluate şi cultivate ca rod al unor învăŃături fundamentale.




3

Activitatea diplomatică le revine şi le aparŃine serviciilor publice. RelaŃiilediplomatice şi relaŃiile consulare sunt relaŃii inter-statale. Ca urmare,normele după care funcŃionează aceste relaŃii aparŃin dreptului internaŃionalpublic.Prin normele de drept diplomatic se stabileşte modul de aplicare a normelorde drept internaŃional public şi, ca urmare, dreptul diplomatic este

subramură a dreptului internaŃional public. Sunt doctrinari care considerăcă dreptul diplomatic ar fi procedura dreptului internaŃional. Dreptuldiplomatic este ansamblul normelor de drept internaŃional pentru activitateadiplomatică.De respectarea principiilor şi regulilor dreptului diplomatic depinddesfăşurarea normală a relaŃiilor interstatale şi realizarea obiectivelor şi aprincipiilor înscrise în Carta NaŃiunilor Unite.Dreptul diplomatic însumează regulile diplomaŃiei, mai precis regulileprofesiei de diplomat şi pe cele ale serviciului public de diplomaŃie.Dreptul diplomatic este ansamblul normelor care reglementează raporturiledintre instituŃiile subiectelor de drept internaŃional abilitate să se ocupe derelaŃiile externe ale acelor subiecte. Aceste instituŃii nu acŃionează în nume

propriu. Ele apar ca subiecte ale activităŃii diplomatice, dar nu sunt şisubiecte de drept. Deşi apar ca subiecte ale activităŃii diplomatice, instituŃiilecare reprezintă statele sunt obiecte ale dreptului diplomatic. Normeledreptului diplomatic se referă la organizarea, îndatoririle şi competenŃainstituŃiilor de relaŃii externe ale subiectelor de drept internaŃional.Subiectele de drept internaŃional decid asupra reglementării activităŃii lordiplomatice. Dreptul diplomatic este rezultatul consimŃământului subiectelorde drept internaŃional asupra normele în conformitate cu care se desfăşoarăactivităŃile diplomatice.Obiectul normelor dreptului consular, componente ale dreptului diplomatic,este alcătuit din: relaŃiile consulare dintre state şi statutul (organizarea şifuncŃionarea) misiunilor consulare. RelaŃiile consulare dintre state înseamnă

colaborarea statelor în vederea protejării cetăŃenilor proprii, a respectăriidrepturilor acestora. Statul îşi protejează cetăŃeanul şi când se află înstrăinătate, adică sub incidenŃa jurisdicŃiei statului străin. Este necesarăconlucrarea dintre state pentru asigurarea coexistenŃei ordinilor juridicediferite şi pentru realizarea relaŃiilor consulare (stabilirea de relaŃiiconsulare, misiunile consulare etc.) Ca şi diplomatul, consulul îşi reprezintăstatul.

2 Sursele şi codificareadreptului diplomatic

Sursele dreptului diplomatic sunt formele în care statele convin să exprimeşi să consacre normele în conformitate cu care se exercită activitateadiplomatică şi consulară. În general, statele ajung la acordul de voinŃă

asupra normelor de drept diplomatic şi consular, tacit sau expres. Seconstituie tacit cutuma. Se constituie expres convenŃia.Normele principale de drept diplomatic şi consular sunt parte a dreptuluiinternaŃional, întrucât sunt expresie a acordului de voinŃă al statelor.Sursele dreptului diplomatic şi ale dreptului consular se regăsesc printresursele dreptului internaŃional public.Pe lângă normele rezultate din consimŃământul statelor, există însă şi normecu privire la activitatea diplomatică şi consulară cuprinse în dreptul intern.



4

Statele au competenŃa de a conveni norme de drept diplomatic şi consular şide a formula, fiecare, norme proprii în acest domeniu.Raporturile de putere din cadrul comunităŃii sau dintre comunităŃi,tradiŃiile, opŃiunile şi deciziile personalităŃilor politice, ale instituŃiilor de statşi ale reprezentanŃilor acestora (funcŃionari publici, diplomaŃi, negociatori)au determinat conturarea de uzanŃe, de reguli fără caracter juridic, dar şi de

norme juridice. Elemente generatoare comune şi funcŃii similare favorizeazăestomparea deosebirilor dintre regulile juridice şi cele fără acest caracter şi,în consecinŃă, facilitează transformarea a numeroase uzanŃe în cutumă.Comunicarea dintre state şi reprezentanŃii acestora se menŃine nu numaiprin aplicarea de norme juridice, precum normele care reglementeazădiplomaŃia. Alături de normele juridice, uzanŃele îşi vădesc importanŃa castimuli ai procesului de dezvoltare a dreptului internaŃional. Inseparabile dedrept, funcŃionând ca auxiliar care stimulează, favorizează şi confirmăînfăptuirea dreptului, a dreptăŃii, uzanŃele sunt considerate adjuvantnecesar în procesul de dezvoltare a dreptului internaŃional. DomeniuluzanŃelor şi cel al normelor juridice sunt permeabile unul faŃă de celălalt.Rolul uzanŃelor este cu atât mai important cu cât ele se pot transforma în

reguli cutumiare. În practica internaŃională, îndeosebi în domeniilediplomatic şi consular, s-a format şi s-a consolidat în timp un sistem deprecedente acceptate apoi ca norme obligatorii de drept diplomatic şiconsular, precum elementele de ceremonie diplomatică sau mijloacele deacŃiune diplomatică şi consulară.Pe planul dreptului internaŃional, cutuma internaŃională este exprimareatacită a consimŃământului statelor cu privire la recunoaşterea unei regulideterminate ca normă de conduită obligatorie în relaŃiile dintre ele. Se poateobserva că, totodată, cutuma internaŃională este uzanŃa constantă şiuniformă, acceptată de state ca normă de drept. Cutuma internaŃională are,ca substanŃă, exerciŃiul considerat firesc datorită vechimii lui şi reluării luifrecvente, adică uzanŃa internaŃională. Cutuma se constituie totodată prin

generalizarea practicii statelor. Norma aplicată repetat, în cadrul practiciiîndelungate, este percepută ca valoare moştenită.Şi cutuma internaŃională se alcătuieşte din aplicarea într-atât deînrădăcinată a unor norme, încât acestea să devină temei pentru hotărârileinstanŃelor judecătoreşti, care au în vedere examinarea respectării lor,pentru ca, eventual, să stabilească şi sancŃiuni.Au fost întâi cutumiare norme precum aceea conform căreia agentuldiplomatic este inviolabil. Regulile dreptului internaŃional cutumiar continuăsă guverneze materiile nereglementate.ConvenŃia internaŃională este sursa principală de drept internaŃional casursă de drepturi şi obligaŃii, ca jus scripta şi ca expresie aconsimŃământului liber al statelor. ConvenŃia internaŃională este mijlocul

primordial de reglementare a raporturilor dintre state.ConvenŃia internaŃională prin care se consacră acordul explicit al statelor înlegătură cu norme referitoare la activitatea diplomatică şi consulară estesursa principală de drept diplomatic şi consular.Dreptul diplomatic şi consular a fost formulat în convenŃii multilaterale, încodurile dreptului diplomatic şi consular şi în convenŃii bilaterale.Dreptul diplomatic şi consular izvorăşte şi din ceea ce NaŃiunile Uniteconsideră a fi principiile generale de drept recunoscute de state: egalitateasuverană a statelor, îndeplinirea cu bună-credinŃă a obligaŃiilor asumate




5

(pacta sunt servanda), rezolvarea diferendele internaŃionale prin mijloacepaşnice, abŃinerea de la ameninŃarea cu forŃa şi de la folosirea ei.Prin analogie, norme ale dreptului diplomatic elaborate pentru a reglementaactivitatea diplomatică formele ei dintr-o perioadă anumită se extind pentrua fi aplicate la formele noi ale acestei activităŃi. Norme privind ambasadele seextind şi asupra reprezentanŃelor la organizaŃiile internaŃionale. La norme

ale dreptului diplomatic se recurge când nu se găsesc soluŃii formulateexpres în dreptul consular.Norme de drept diplomatic se găsesc şi în sentinŃele CurŃii InternaŃionale de

JustiŃie, în alte sentinŃe pronunŃate de instanŃe, în statutele unor organizaŃiiinternaŃionale care se referă, de pildă, la competenŃele, drepturile şiobligaŃiile reprezentanŃilor statelor.Este utilă, în identificarea şi înŃelegerea normelor aplicabile activităŃiidiplomatice şi consulare, şi doctrina, acolo fiind explicate cutumele şiprevederile din convenŃii. În dreptul intern, sunt reglementate instituŃiidiplomatice (numiri, înfiinŃări sau desfiinŃări de misiuni, regulamenteprivind funcŃionarea misiunilor, dispoziŃii de aplicare a unor convenŃii înacest domeniu, decizii judiciare cu privire la activitatea şi statutul

diplomaŃilor etc.)Carta întocmită la San Francisco şi semnată de reprezentanŃii guvernelorNaŃiunilor Unite la 26 iunie 1945 (Carta NaŃiunilor Unite) a stabilit laarticolul 13 că Adunarea Generală a ONU va iniŃia studii şi va facerecomandări în scopul de a promova cooperarea internaŃională în domeniulpolitic şi de a încuraja dezvoltarea progresivă a dreptului internaŃional şicodificarea lui.Ca urmare, prin RezoluŃia nr. 174(II)/21 noiembrie 1947 a AdunăriiGenerale a ONU, a fost constituită Comisia de Drept InternaŃional a ONU şis-a declanşat un proces amplu de studiu în vederea codificării, care a inclusşi dreptul diplomatic şi consular.În practica ONU, etapele codificării cuprind: identificarea domeniului<

desemnarea unui raportor al Comisiei de Drept InternaŃional care săîntocmească studii cu privire la stadiul dreptului internaŃional în domeniulidentificat şi să elaboreze proiectele de articole; redactarea proiectului deconvenŃie internaŃională şi prezentarea lui statelor în vederea exprimării deopinii, sugestii şi propuneri, examinarea, pe baza unor rapoarte anuale, aprocesului de codificare, în cadrul Comisiei juridice a Adunării Generale aONU; convocarea unei conferinŃe internaŃionale speciale care să dezbatăproiectul de convenŃie şi să-l adopte; deschiderea spre semnare şi aderare aconvenŃiei.

3 Misiuneadiplomatică: funcŃii,

componenŃă

Activitatea diplomatică se desfăşoară prin misiuni diplomatice sau înlegătură cu misiunile diplomatice.Misiunea este sarcina cu care este învestită o persoană, calitatea care i seatribuie pentru a o îndeplini.Misiunile diplomatice sunt îndeplinite de agenŃi diplomatici, demnitari şifuncŃionari ai statului.Misiunea diplomatică este ori "temporară", ori "permanentă".Statul poate trimite în străinătate şi poate primi din străinătate, conformconsimŃământului propriu şi al statului străin, misiuni diplomatice



6

„temporare”, discontinue, mai precis pentru o perioadă limitată, şi misiunidiplomatice „permanente”, continue, pentru o perioadă neprecizată.Misiunile diplomatice sunt constituite numai de subiecte de dreptinternaŃional, de state şi de foruri internaŃionale. Dreptul la ambasadă (juslegationis) le revine tuturor statelor.Statul sau forul internaŃional care constituie o misiune diplomatică îşi

exercită dreptul de legaŃie în mod activ.Statul sau forul internaŃional care primeşte o misiune diplomatică îşiexercită dreptul de legaŃie în mod pasiv.Constituirea misiunii diplomatice este posibilă numai dacă statul în caremisiunea diplomatică va funcŃiona consimte. ÎnfiinŃarea misiunii diplomatice"permanente" (a ambasadei, a postului consular) este posibilă numai dupăstabilirea de relaŃii diplomatice.Se poate refuza primirea unei misiuni diplomatice. Nu există obligaŃia

juridică internaŃională de a primi o misiune diplomatică.Încheierea misiunii diplomatice depinde fie de acordul în această privinŃădintre statul care a constituit misiunea şi statul pe teritoriul căruiamisiunea funcŃionează, fie de decizia unuia dintre state notificată celuilalt

stat.FuncŃia înseamnă ce este de îndeplinit într-o activitate, îndatorirea,misiunea, rolul, serviciul, sarcina. Într-o instituŃie, funcŃia este activitateaadministrativă prestată, serviciul, slujba, postul. Prin funcŃie se înŃelege şigradul din ierarhia administrativă.FuncŃiile misiunii diplomatice sunt îndatoririle principale ale celor incluşi înmisiunea diplomatică. Pe plan juridic, funcŃiile misiunii diplomatice apar,aşadar, ca obligaŃii şi drepturi ale diplomaŃilor.FuncŃiile diplomatice se exercită pe teritoriul statului străin. Fără limitareadiversităŃii actitivităŃilor prin care se realizează aceste funcŃii, trebuie caexercitarea să răspundă fără abatere la imperativul respectării principiilor dedrept internaŃional.

Misiunea diplomatică reprezintă statul care a constituit-o ca să vorbească înnumele lui în străinătate, adresându-se reprezentanŃilor altui stat sau aialtor state.Reprezentarea este funcŃia diplomatică primordială. Ea decurge dinsuveranitatea statului. Persoana aflată în misiune diplomatică acŃionează înviaŃa publică din străinătate şi îşi demonstrează identitatea utilizândsimbolurile statului reprezentat: drapel, stemă, imn. Şefii de misiunediplomatică sunt îndreptăŃiŃi să-şi reprezinte statul propriu pentruadoptarea de convenŃii internaŃionale bilaterale şi multilaterale. Dreptul dereprezentare fiind inerent suveranităŃii statelor, reprezentarea, ca funcŃie adiplomaŃiei, este posibilă numai în condiŃiile respectării egalităŃii în drepturidintre state.

Statul vede în misiunea diplomatică pe care o constituie un instrumentnecesar pentru realizarea şi apărarea intereselor de stat. Statul careprimeşte pe teritoriul lui o misiune diplomatică străină vede în aceastămisiune un instrument de realizare şi de apărare a intereselor de statstrăine, care pot fi, faŃă de interesele proprii, convergente sau divergente.Misiunea diplomatică implică servirea interesului de stat fie prin susŃinerealui, fie prin apărarea lui, fie prin împletirea susŃinerii cu apărarea.Negocierea caracterizează în fiecare detaliu, dar şi în ansamblu, activitateadiplomatică. Persoana aflată în misiune diplomatică rezolvă problemele




7

apărute în relaŃiile dintre statul acreditant şi statul acreditar negociind.Însuşiri necesare negociatorului au, în general, toŃi cei care satisfac princonduită şi formaŃie profesională criteriile definitorii ale profesiei dediplomat.Misiunea diplomatică vehiculează informaŃii: le culege, le analizează, leordonează, le transmite. InformaŃia diplomatică destinată statului propriu

sau statelor străine se referă la statele şi societăŃile străine sau la statulpropriu şi la societatea proprie. Utilizarea informaŃiei false discrediteazămisiunea diplomatică.Misiunea diplomatică este alcătuită din persoanele trimise să îndeplineascăfuncŃii diplomatice şi să realizeze activităŃile necesare îndeplinirii funcŃiilordiplomatice. Persoanele care realizează funcŃiile misiunii diplomatice sunt fiereprezentanŃi ai statului (demnitari sau diplomaŃi numiŃi pentru a îndeplinifuncŃii primordiale), fie membri ai personalului diplomatic (diplomaŃi,angajaŃi ai serviciului public pentru diplomaŃie cărora li se încredinŃeazăfuncŃii auxiliare).Persoanele care nu participă nemijlocit la îndeplinirea funcŃiilor diplomatice,dar realizează activităŃi necesare îndeplinirii funcŃiilor diplomatice alcătuiesc

personalul tehnic-administrativ şi personalul de serviciu al misiuniidiplomatice.Cine nu poate participa la îndeplinirea funcŃiilor misiunii diplomatice pentrucă lipseşte consimŃământul statului de reşedinŃă este persona non grata,adică persoană care nu este dorită sau nu este binevenită. ConsimŃământulstatului pe teritoriul căruia misiunea diplomatică funcŃionează poate firetras. Este persona non grata şi cine nu poate participa la îndeplinireafuncŃiilor misiunii diplomatice, pentru că i s-a retras consimŃământulstatului pe teritoriul căruia misiunea funcŃionează.

4 Privilegiilediplomatice

ConsimŃământul statului acreditar privind constituirea de misiuni

diplomatice se confirmă şi prin aplicarea principiului în conformitate cu carenu trebuie împiedicată activitatea misiunii diplomatice.Privilegiile diplomatice sunt garanŃia necesară împotriva obstacolelor şi apresiunilor diverse. Scopul lor principal este să faciliteze contactele în cadrulamplu al dezvoltării relaŃiilor şi cooperării dintre state.Oferind şi asigurând condiŃii de întreŃinere a misiunilor diplomatice străine,statele au, conform dreptului diplomatic, obligaŃia de a nu face discriminărişi de a nu afecta drepturile statelor care nu sunt implicate direct înstabilirea şi realizarea acestor condiŃii.Misiunea diplomatică nu se supune decât jurisdicŃiei statului care aconstituit-o. Totodată, misiunea diplomatică are obligaŃia de a respecta legilestatului străin pe teritoriul căruia acŃionează.

Privilegiile diplomatice sunt înlesnirile pe care statele şi le acordă în vedereaîndeplinirii funcŃiilor diplomatice.Se asigură practic şi totodată simbolic exercitarea funcŃiei de reprezentare,acordându-li-se respectându-li-se misiunilor diplomatice dreptul de a utiliza,în activitate, drapelul şi stema statului care le-a constituit.Inviolabilitatea misiunilor diplomatice este un domeniu aparte al asigurăriiordinii publice. Statul pe teritoriul căruia misiunile îşi desfăşoară activitateaare obligaŃia să împiedice actele violente cu impact direct asupra activităŃiimisiunilor diplomatice străine.



8

În conformitate cu privilegiul diplomatic al inviolabilităŃii, sunt inviolabilepersoanele demnitarilor şi ale diplomaŃilor, sediile lor.Sediile în care misiunile diplomatice îşi desfăşoară activitatea beneficiază deinviolabilitate. Acest privilegiu corespunde cu obligaŃia de a dezafectalocalurile şi de a retrage bunurile şi arhivele fără întârziere nejustificată,atunci când este cazul.

Li se cere statelor să respecte şi să aplice principiile şi regulile dreptuluiinternaŃional referitoare la relaŃiile diplomatice şi consulare şi îndeosebi săîntreprindă toate măsurile necesare, în conformitate cu obligaŃiile lorinternaŃionale de a garanta efectiv protecŃia, securitatea şi apărarea tuturormisiunilor diplomatice şi consulare şi reprezentanŃilor care se află oficial peteritoriul de sub jurisdicŃia lor, incluzând măsuri practice de interzicere peteritoriile lor a activităŃilor ilegale ale persoanelor, grupurilor şi organizaŃiilorcare încurajează, provoacă, organizează acte împotriva securităŃii unorasemenea misiuni şi reprezentanŃi şi se angajează în comiterea lor.Statului pe teritoriul căruia misiunea diplomatică funcŃionează îi revineobligaŃia de a privilegia comunicarea oficială a misiunii, permiŃândcomunicarea, protejând-o, fără a o controla.

Comunicarea misiunii diplomatice cu instituŃiile statului propriu sedesfăşoară prin transmiterea de mesaje grafice sau verbale pe căile cele maidiverse, în special prin curier diplomatic, cu valiza diplomatică şi cuutilizarea cifrului.Membrii misiunii diplomatice au libertatea să circule pe teritoriul statuluistrăin unde îşi desfăşoară activitatea, dar se poate ca accesul lor în anumitezone să fie interzis sau limitat din motive de securitate naŃională.Statul pe teritoriul căruia îşi desfăşoară activitatea misiunea diplomatică areobligaŃia de a le asigura membrilor misiunii libertatea de circulaŃie chiar şiîn situaŃia în care relaŃiile internaŃionale s-ar deteriora într-atât încât s-arajunge la conflict armat.Agentul diplomatic este privilegiat prin scutire de prestaŃii, înmatriculări,

permise, impozite, taxe personale, de orice serviciu public, şi de sarcinilemilitare ca rechiziŃii, contribuŃii şi încartiruiri militare etc.5 Imunitatea

diplomaticăImunitatea diplomatică este un element definitoriu pentru statutul juridic aldiplomatului.În vederea diminuării nesiguranŃei care învăluie acŃiunea celui aflat înstrăinătate, în afara sistemelor juridic şi jurisdicŃional al statului propriu,membrul misiunii diplomatice are nevoie de protecŃia constând dinprivilegiul imunităŃii.Imunitatea diplomatică înseamnă imunitate de jurisdicŃie. În eventuale litigiiprivind raporturile juridice ale misiunii diplomatice cu instituŃii şi persoane

ale statului străin, misiunii nu i se poate opune jurisdicŃia acelui stat; nueste permisă judecarea membrului misiunii diplomatice pentru fapte dintimpul misiuni, dar nici pentru fapte anterioare acesteia. FaŃă de jurisdicŃiastatului străin, membrul misiunii diplomatice beneficiază de imunitate, atâtîn domeniul penal, cât şi în domeniile civil şi administrativ. Dreptuldiplomatic nu admite ca autorităŃile statului în care misiunea funcŃioneazăsă îl supună, sub nici o formă, jurisdicŃiei penale.Prin acordarea acestui privilegiu se închide calea jurisdicŃională pe careautorităŃile statului străin ar putea interveni în activitatea misiunii




9

diplomatice şi în viaŃa membrilor ei. Imunitatea de jurisdicŃie a celor aflaŃi înmisiune diplomatică înseamnă, în esenŃă, exceptarea lor de la supunereafaŃă de jurisdicŃia statului pe teritoriul căruia îşi exercită funcŃiile.Nu este posibilă exercitarea constrângerii prin reŃinere, anchetare, judecare,sancŃionare, arestare împotriva persoanei aflate în misiune diplomatică.Imunitatea protejează misiunea diplomatică şi pe cel trimis să o realizeze, le

face posibilă independenŃa în acŃiune.Imunitatea de jurisdicŃie confirmă şi întăreşte privilegiul inviolabilităŃii.Imunitatea diplomatică nu înseamnă impunitate. Imunitatea nu Ńinteşterăspunderea, ci competenŃa jurisdicŃională a autorităŃilor statului străin.Atunci când exercitarea funcŃiilor diplomatice se împleteşte, de pildă, cu actede imixtiune în afacerile interne ale statului pe teritoriul căruia misiuneafuncŃionează, nici misiunea şi nici membrii ei nu răspund în faŃa legiiinterne a acestui stat, întrucât beneficiază de imunitate de jurisdicŃie, darstatul care a constituit misiunea diplomatică nu poate evita răspunderea înconformitate cu prevederile dreptului internaŃional.Imunitatea membrului misiunii diplomatice faŃă de jurisdicŃia statului străinnu înseamnă în nici un caz şi câtuşi de puŃin imunitate şi faŃă de jurisdicŃia

statului propriu. Procedurile şi sancŃiunile pe care, conform dreptuluidiplomatic, statul străin nu le poate aplica, pot fi aplicate de statul care aconstituit misiunea diplomatică.Dacă se admite imunitatea de jurisdicŃie, prejudiciatul se poate întoarceîmpotriva statului propriu sau a statului străin, întemeindu-şi pretenŃia peprincipiul egalităŃii cetăŃenilor.Nu se admite invocarea imunităŃii diplomatice de jurisdicŃie în cazul uneicrime de război.Imunitatea diplomatică devine inoperantă numai dacă statul care aconstituit misiunea diplomatică, şi numai acest stat, suspendă imunitateaacestei misiuni sau renunŃă ratione personae la imunitatea unuia dintremembrii misiunii.

Nici misiunea diplomatică şi nici membrii ei nu pot suspenda imunitateadiplomatică şi nu pot renunŃa la imunitatea diplomatică.Suspendarea imunităŃii juridice sau renunŃarea la imunitatea juridică faceposibilă implicarea misiunii diplomatice şi a membrilor ei într-un proces

juridic în străinătate. Trebuie ca renunŃarea să fie expresă şi clară.Prin renunŃarea la privilegiul imunităŃii, autorităŃile statului care a constituitmisiunea diplomatică evidenŃiază, conformându-se şi curtoazieiinternaŃionale, importanŃa pe care o acordă relaŃiilor diplomatice şi, îngeneral, relaŃiilor internaŃionale, excluzând eventualitatea recursului abuzivla prevederile dreptului diplomatic.Dacă nu sunt afectate funcŃiile misiunii, este de aşteptat ca statul care aconstituit misiunea diplomatică să renunŃe la imunitatea de jurisdicŃie civilă

a membrului misiunii implicat într-un proces civil.Dacă statul care a constituit misiunea diplomatică renunŃă la imunitatea de jurisdicŃie civilă sau administrativă şi dacă din hotărârea instanŃei rezultă cămembrului acestei misiuni implicat îi revine obligaŃia unei reparaŃii,măsurile de executare a hotărârii se pun în aplicare numai dacă se renunŃăla imunitate şi în privinŃa executării. Imunitatea de executare înseamnă cănu este permisă supunerea membrului misiunii diplomatice la nici o formăde arestare sau de detenŃie. Imunitatea de executare dispare atunci când seopune caracterului privat al bunurilor reŃinute.



10

Imunitatea personală a membrului misiunii diplomatice pentru acte privatese limitează la teritoriul statului străin, unde îşi desfăşoară activitatea camembru al misiunii.

6 Activitateadiplomatică a şefului de

stat şi a şefului de

guvernDiplomaŃiei actuale îi este caracteristică amplificarea dialogului la nivelulşefilor de stat şi de guvern, multiplicarea întâlnirilor oficiale dintre aceştia,ca forme eficiente de întreŃinere a climatului de înŃelegere şi cooperare înrelaŃiile dintre Ńările lumii. AcŃiunile diplomatice la acest nivel constituieteren de concentrare maximă a intereselor naŃionale şi, ca urmare, suntobiectul organizării ample şi totodată minuŃioase şi riguroase.Misiunile diplomatice la care participă şeful statului, şeful guvernului,ministrul de externe sau reprezentanŃii lor desemnaŃi ca locŃiitori suntmisiuni ad-hoc la nivel înalt.Şeful de stat este şi diplomat. Realizându-şi atribuŃiile, el exercită şi aceastăprofesie.

Dialogul diplomatic intens desfăşurat direct de şefii de stat constituie formaprincipală de susŃinere a climatului de înŃelegere şi cooperare în relaŃiileinternaŃionale. Interesele naŃionale majore sunt abordate concludentîndeosebi la întâlnirile bilaterale la nivel înalt, desfăşurate fie în cadrulvizitelor oficiale reciproce, fie cu prilejul participării şefilor de stat la reuniuniinternaŃionale.Misiunea diplomatică ad-hoc la nivel înalt se realizează ca urmare a decizieiadoptate de statul care o constituie, dar depinde totodată deconsimŃământul statului străin pe teritoriul căruia înaltul demnitarîntreprinde, în calitate de înalt oaspete, o vizită în vederea realizării misiuniisale diplomatice.Din respect faŃă de principiul egalităŃii suverane a statelor şi conform

curtoaziei internaŃionale, nu se întreprinde o vizită la nivel înalt înstrăinătate fără invitaŃie din partea autorităŃilor statului vizitat. Totodată, din respect faŃă de principiul egalităŃii suverane a statelor şiconform curtoaziei internaŃionale, nu se refuză primirea unei vizite la nivelînalt dacă nu sunt motive temeinice pentru un asemenea refuz.Normele de drept internaŃional referitoare la diplomaŃia şefilor de stat au, înmare parte, caracter cutumiar.Şeful de stat este definit de dreptul intern propriu fiecărui stat, care îireglementează modul de desemnare şi atribuŃiile. În general, dreptul internstabileşte că şeful de stat întruchipează suveranitatea statului în frunteacăruia se află.Şefului de stat nu i se cer scrisori de acreditare, nici altfel de împuterniciri,

de autorizaŃii. El acreditează trimişi în state străine şi primeşte trimişi aistatelor străine. Se admite că are puteri depline pentru a angajaresponsabilitatea statului în ierarhia autorităŃilor unde ocupă locul cel maiimportant. Cu autoritatea şi legitimitatea conferite de sufragiului popular,aşadar de voinŃa naŃiunii, şeful de stat personifică autoritatea statală atât înrelaŃiile interne, cât şi în cele externe.În general, şefii de stat deŃin, potrivit dreptului intern al fiecărui stat, poziŃiasupremă în conducerea politicii externe şi sunt principalii reprezentanŃi înstrăinătate ai statului în fruntea căruia se află. Prin magistratura supremă




11

pe care o exercită, datorită autorităŃii şi legitimităŃii conferite de sufragiulpopular, aşadar de voinŃa naŃiunii, şefului de stat sau de guvern care îşiasumă, potrivit prevederilor constituŃionale, personificarea statului atât înrelaŃiile interne, cât şi în cele externe, îi revine o poziŃie unică în stat şi înraporturile cu statele străine, poziŃie aparte pe care nici o altă autoritate înstat nu şi-o poate asuma.

Sunt şi state (având regimuri parlamentare sau monarhice) în care loculprincipal în conducerea şi înfăptuirea politicii externe, precum şi înreprezentarea statului la acŃiunile diplomatice bilaterale şi multilaterale îirevine şefului de guvern. În regimurile de acest fel, primul-ministru areatribuŃii substanŃiale pe planul angajării statului în relaŃiile internaŃionale.În general, guvernele participă intens la activitatea internaŃională la nivelînalt, în toate statele, indiferent dacă acestora le este caracteristic regimulprezidenŃial, cel semiprezidenŃial sau cel parlamentar.Guvernele sunt chemate să pregătească, să avizeze, să aprobe şi să aplicedeciziile care se adoptă în activitatea diplomatică la nivel înalt.În vederea redării comparative a locului activităŃilor externe ale şefuluiguvern în regimurile parlamentare, faŃă de cele prezidenŃiale şi

semiprezidenŃiale, s-ar putea considera că, în prima ipostază, şeful deguvern se situează în proximitatea demnităŃii supreme în stat, fără adobândi în totalitate alura simbolică a acesteia, în timp ce, în a douaipostază, se apropie de ministrul afacerilor externe, dar are responsabilităŃisuperioare.Dincolo de diferenŃele impuse de regimurile interne, şefii de guverne primescşi întreprind vizite din şi în străinătate, negociază, încheie tratate, participăla reuniuni internaŃionale. Ca urmare, primesc şi acordă onorurile cele maiînalte, aplică uzanŃe legate de reprezentarea la nivel înalt a statului.În relaŃiile internaŃionale funcŃionează regula nescrisă, potrivit căreia stateleacceptă ca, la acŃiunile diplomatice la nivel înalt, să participe în conformitatecu normele constituŃionale proprii, funcŃiile participanŃilor, rangul acestora,

titulatura lor neconstituind obiecte de preocupare pe planul relaŃiilorinternaŃionale.Actele cu efect juridic ale celor care îşi reprezintă statul în diplomaŃia la nivelînalt sunt acte ale statului. Cel care, în calitate de conducător al afacerilorexterne ale statului, semnează tratate sau avizează şi contrasemnează legilede ratificare a acestora, răspunde pentru acordarea şi primirea de acreditări,poate declara război şi poate încheia pace, are capacitatea maximă de aacŃiona pe plan internaŃional.Din practica relaŃiilor internaŃionale, rezultă că statele admit şi respectăprincipiul jus repraesentationis omnimodae , conform căruia şeful de stat are,potrivit dispoziŃiilor constituŃionale din statul propriu, drept de reprezentaregenerală în relaŃiile internaŃionale.

Dreptul consacrat prin principiul jus repraesentationis omnimodae nu arecaracter personal, ci decurge din drepturile internaŃionale ale statului înnumele căruia acŃionează şi pe care îl reprezintă. Cutuma care s-a conturatcu veacuri în urmă în relaŃiile diplomatice dintre monarhii absoluŃi rămâneşi se aplică în prezent în mod axiomatic.În relaŃiile internaŃionale actuale, în raporturile la nivelul şefilor de stat seaplică principiul egalităŃii suverane a statelor, exprimabil şi în formula,odinioară valabilă exclusiv pentru monarhi, par in parem non habet imperium , şi, ca urmare, nu se face deosebire de rang nici între monarhi, nici



12

între preşedinŃi şi nici între monarhi şi preşedinŃi. Aşadar, din aplicareaprincipiului egalităŃii suverane a statelor rezultă că prerogativeleconstituŃionale interne nu disting între şefii de stat pe plan extern.Învestirea celui care acŃionează şi reprezintă pe plan extern statul la nivelînalt este, de obicei, însoŃită de acte solemne, de notificare şi de felicitare,prin care sunt înştiinŃate statele străine şi prin care statele străine declară

că acceptă efectele învestirii pe planul relaŃiilor internaŃionale.Şefilor de stat şi de guvern, aflaŃi în misiune diplomatică, statele străine leacordă privilegii, prin care protejează şi sprijină misiunea diplomatică lanivel înalt. Şefilor de stat şi de guvern, aflaŃi în misiune diplomatică li serecunoaşte totodată o imunitate specifică. Dreptul diplomatic confirmăaceste modalităŃi de susŃinere a misiunilor diplomatice la nivel înalt.Şefilor de stat şi de guvern aflaŃi în misiune diplomatică li se permite şi li seocroteşte comunicarea liberă în scopuri oficiale cu autorităŃile statuluipropriu şi cu autorităŃile altor state, li se acordă scutiri de impozite şi detaxe.ReşedinŃa în străinătate a şefului de stat este inviolabilă. Pentru alteactivităŃi decât cele prin care îşi exercită atribuŃiile de gazde, autorităŃile

statului vizitat pot pătrunde în reşedinŃa rezervată înaltului oaspete numaicu permisiunea lui.Când se află în străinătate îndeplinind misiuni oficiale, şefului de stat sau deguvern i se recunoaşte, pe lângă imunitatea stabilită prin normeleconstituŃionale interne, o imunitate în relaŃiile internaŃionale, imunitateasuveranului, care înseamnă exceptarea de la jurisdicŃiile şi de la altereglementări (reguli stabilite de organele locale de ordine publică) ale statuluistrăin pe al cărui teritoriu se află. Această imunitate se extinde, de obicei, şiasupra membrilor de familie care îl însoŃesc. În cazul în care înaltulreprezentant comite o infracŃiune este expulzat şi eventual i se interziceaccesul pe teritoriul statului unde a comis infracŃiunea. ReparaŃiile revinstatului al cărui înalt reprezentant este considerat infractor.

Şefii de stat şi de guvern nu sunt exoneraŃi, nici conform prevederilordreptului intern, nici conform prevederilor dreptului internaŃional referitoarela imunitate, de răspunderea penală pentru crime de genocid, contraumanităŃii şi pentru crimele de război, pentru care se supun jurisdicŃieiCurŃii Penale InternaŃionale.AutorităŃile statelor vizitate la nivel înalt îi acordă protecŃie, pe planulsecurităŃii, şefului de stat sau de guvern care le este oaspete, măcar capentru o "persoană care se bucură de protecŃie internaŃională".

7 Ministrul de externeMinistrului de extrne îi revine unul dintre rolurile de protagonist al activităŃiidiplomatice.Ministrul de externe, membru al guvernului şi subordonat primului-

ministru, conduce serviciul diplomatic, alcătuit din ramura internă, adicăministerul de externe, căruia îi revine administrarea relaŃiilor externe, şiramura externă, adică reŃeaua oficiilor diplomatice ale statului înstrăinătate.În esenŃă, rolul ministrului de externe este să realizeze legătura şefuluistatului şi şefului guvernului cu instituŃiile autorităŃii din statele străine.DeclaraŃiile ministrului de externe pot angaja responsabilitatea statului peplan extern.




13

Ministrul de externe este, în timp, primul interlocutor politic al fiecăruiambasador străin, care, înainte de a-şi începe activitatea, aduce laministerul de externe copiile scrisorilor de acreditare. Prin acest act, sedeschide seria de audienŃe în cadrul cărora ministrul şi ambasadorul potaborda spectrul întreg al relaŃiilor bilaterale, precum şi problematica vieŃiiinternaŃionale, îşi pot transmite comunicări oficiale, informaŃii, proiecte, pot

negocia.Este de datoria ministrului de externe să fie prezent la audienŃele solemne,în cadrul cărora ambasadorii străini îşi prezintă scrisorile de acreditareşefului de stat.Ministrului de externe îi revine responsabilitatea privind aplicareaprevederilor convenŃiilor în vigoare la care statul este parte.Sub conducerea ministrului de externe se redactează proiectele de convenŃiibilaterale şi multilaterale la care statul urmează să devină parte şi sedesfăşoară negocierea acestora în vederea pregătirii textelor pentruprocedurile legale de exprimare a consimŃământului, în numele statului,potrivit reglementărilor interne şi internaŃionale.Ministrul de externe are datoria de a-i informa pe şeful de stat, pe primul-

ministru şi pe ceilalŃi membri ai guvernului cu privire la evoluŃiile pe planinternaŃional care au sau pot avea efecte asupra promovării şi apărăriiintereselor statului.Ministrul de externe îi trimite în misiuni ad-hoc sau permanente, adică îndelegaŃii sau la ambasade şi posturi consulare, pe diplomaŃii şi consulii decarieră.Oficiile diplomatice - ambasadele şi posturile consulare - din străinătate seorganizează şi îşi desfăşoară activitatea, executând ordinele şi instrucŃiunileprimite de la ministrul de externe.Printre răspunderile prioritare ale ministrului de externe se numără şi aceeapentru păstrarea arhivei diplomatice a statului.Activitatea concretă actuală a ministrului de externe are două laturi

dominante: contribuŃia la misiunile diplomatice ale conducerii statului prinlucrări pregătitoare şi premergătoare şi îndeplinirea misiunilor proprii.O parte foarte mare a activităŃii ministrului de externe este dedicatăparticipării statului la forurile internaŃionale. Majoritatea misiunilorministrului de externe este constituită în prezent din participări la conferinŃeinternaŃionale şi la reuniunile ministeriale ale organizaŃiilor internaŃionale.Ministrul de externe în funcŃie nu are nevoie, pentru nici unul dintre acteleoficiale externe pe care le întreprinde, de confirmarea deplinelor puteri.În conformitate cu dreptul internaŃional, ministrul de externe, în virtuteafuncŃiei lui şi fără a fi obligat să prezinte depline puteri, este considerat careprezentându-şi statul pentru toate actele referitoare la încheierea unuitratat.

Ministrul de externe aflat în misiune pe teritoriul unui stat străin beneficiazăde privilegii conform uzanŃelor şi prevederilor dreptului diplomatic privindmisiunile ad-hoc.

Totodată, ministrul de externe beneficiază şi de prevederile recomandărilorONU privind prevenirea şi sancŃionarea infracŃiunilor săvârşite împotrivapersoanelor care beneficiază de protecŃie internaŃională.

8 Misiunea diplomaticăad-hoc



14

Misiunea diplomatică ad-hoc are caracter temporar; este constituită pentrua exercita funcŃia de reprezentare a statului şi, eventual, încă una sau altecâteva funcŃii specifice, în vederea îndeplinirii uneia sau mai multor sarciniprecizate de statul care a constituit-o şi acceptate de statul pe teritoriulcăruia funcŃioneză.Misiunea ad-hoc este denumită şi misiune specială. NoŃiunile sunt sinonime.

Misiunea diplomatică ad-hoc se utililizează atât în relaŃiile externe bilaterale,cât şi în forurile internaŃionale.Misiunea ad-hoc reprezintă statul care a constituit-o şi are capacitatea săexprime voinŃa acestui stat în cadrul funcŃiilor ei şi în perioada necesarărealizării acestor funcŃii.Misiunea diplomatică ad-hoc este rezultatul deciziei adoptate de statul careo constituie şi depinde de consimŃământul statului pe teritoriul căruiafuncŃionează. Trebuie ca statul trimiŃător să obŃină consimŃământul statuluiprimitor, printr-un demers întreprins, în general, pe cale diplomatică. Senotifică funcŃia primordială a misiunii. Nu este totuşi absolut obligatoriuacordul formal prealabil al statului primitor. În cazul în care relaŃiile dintrestatul trimiŃător şi statul primitor sunt suficient de flexibile, este posibil

consimŃământul tacit, confirmat formal eventual după constituirea misiuniidiplomatice ad-hoc.Se poate constitui misiunea diplomatică ad-hoc şi dacă între statultrimiŃător şi statul primitor nu s-au stabilit relaŃii diplomatice. Este posibilca o misiune diplomatică ad-hoc să se constituie pentru a realizaaranjamentele necesare stabilirii de relaŃii diplomatice.Pe teritoriul aceluiaşi stat străin, primitor şi acreditant, ajung să funcŃionezesimultan cel puŃin o misiune diplomatică ad-hoc a statului trimiŃător şi omisiune diplomatică permanentă (ambasadă) a aceluiaşi stat acreditant.Este actuală cutuma că misiunea diplomatică ad-hoc nu are ex proprio vigore precădere asupra ambasadei.Statele de ale căror decizii şi consimŃăminte depinde misiunea diplomatică

ad-hoc sunt considerate, în conformitate cu dreptul diplomatic, egale peplan juridic şi, ca urmare, discriminarea nu este permisă. Între misiuneadiplomatică ad-hoc şi statul primitor se comunică prin reprezentanŃiautorizaŃi.Misiunea diplomatică ad-hoc, care este rezultatul unei/unor convenŃii întrestatul trimiŃător şi statul primitor, începe la prima comunicare între unreprezentant al misiunii şi un reprezentant al autorităŃilor statului primitor.Ca şi începutul misiunii, încheierea ei depinde de acordul la care ajungstatul trimiŃător şi statul primitor. Trebuie ca misiunea să se încheie dacăunul dintre statele trimiŃător şi primitor notifică statului celălalt cărecheamă misiunea, respectiv că misiunea este considerată încheiată.Începerea misiunii diplomatice ad-hoc, activitatea ei şi încheierea ei nu

depind de starea relaŃiilor diplomatice dintre statul trimiŃător şi statulprimitor şi nici de starea altor misiuni diplomatice ale acestor state. Esteposibil ca misiunea diplomatică ad-hoc să continue, chiar dacă relaŃiilediplomatice dintre statul trimiŃător şi statul primitor încetează.Misiunii diplomatice ad-hoc îi revine, în primul rând, funcŃia care odefineşte, dar, pentru a o realiza, este necesar să satisfacă şi exigenŃele altorfuncŃii specifice domeniului diplomatic, precum reprezentarea, servireainteresului de stat, informarea şi să recurgă la negociere.




15

În alcătuirea misiunii diplomatice ad-hoc, decizia îi aparŃine statuluitrimiŃător. După desemnarea persoanelor din misiune, trebuie ca statultrimiŃător să transmită statului primitor informaŃii cu privire la numărul,numele şi calitatea persoanelor din componenŃa misiunii. Persoanele numiteîn componenŃa misiunii diplomatice ad-hoc au calitatea de membru almisiunii şi, în cadrul acesteia, le revine una dintre poziŃiile următoare: şef al

misiunii, reprezentant al statului trimiŃător sau membru al personalului.În cadrul misiunii diplomatice ad-hoc, se disting trei categorii de personal:cel diplomatic, alcătuit din persoanele care au calitatea de diplomat, celadministrativ şi tehnic, alcătuit din persoanele cu sarcini administrative şitehnice şi cel de serviciu, alcătuit din persoane cu sarcini domestice. Pelângă membrii misiunii diplomatice ad-hoc pot funcŃiona şi persoane "înserviciu privat".Este de aşteptat ca statul trimiŃător să încredinŃeze îndeplinirea funcŃieiprimordiale şi a celor auxiliare ale misiunii diplomatice ad-hoc cetăŃenilorproprii.Fiecare etapă în stabilirea componenŃei misiunii diplomatice ad-hoc depindede consimŃământul statului primitor, care poate fi retras oricând. Statul

primitor are posibilitatea să refuze misiunea diplomatică ad-hoc în cazul încare consideră că numărul componenŃilor misiunii este prea mare. Totodată,fără să datoreze explicaŃii, statul primitor nu este obligat să primească înmisiune pe oricare dintre componenŃii acesteia.În rândul personalului diplomatic al misiunii diplomatice ad-hoc pot fi douăcategorii de diplomaŃi: prima, a celor care îndeplinesc funcŃia diplomaticăprimordială, având calitatea de reprezentant al statului, şi a doua, a celorcare îndeplinesc funcŃii diplomatice auxiliare.FuncŃia primordială, adică funcŃia pentru care a fost constituită ad-hocmisiunea, este realizată de persoana desemnată ca reprezentant al statuluitrimiŃător.Misiunea diplomatică ad-hoc funcŃionează în locul / locurile convenit/e de

statul trimiŃător şi statul primitor. În cazul în care se convine că suntnecesare mai multe sedii, se desemnează, tot prin convenŃie, sediulprincipal. Nu se convine asupra sediului, dacă se admite că misiuneafuncŃionează în capitala statului primitor, mai precis în localitatea în care seaflă sediul ministerului de externe al acestui stat.Statul primitor are obligaŃia de a-şi concretiza consimŃământul privindactivitatea pe teritoriul propriu a misiunii diplomatice ad-hoc străine,înlesnindu-i îndeplinirea funcŃiilor specifice. Înlesnirile pe care statulprimitor le acordă misiunii diplomatice ad-hoc străine sunt privilegii care facposibilă atingerea scopurilor misiunii, notificate de statul trimiŃător şiadmise de statul primitor.Privilegiilor acordate misiunii diplomatice ad-hoc şi membrilor ei le

corespunde obligaŃia privilegiaŃilor de a respecta legea statului primitor.Această obligaŃie constă, în primul rând, în respectarea principiuluineingerinŃei. Aceeaşi obligaŃie înseamnă şi că nu le este permis misiunilordiplomatice ad-hoc să devină sediul unor activităŃi contrare dreptuluiinternaŃional.Practic şi, totodată, simbolic, statul primitor îi asigură misiunii diplomaticead-hoc exercitarea funcŃiei de reprezentare, acordându-i dreptul de a utiliza,în activitate, drapelul şi stema statului trimiŃător. Misiunea diplomatică ad-



16

hoc beneficiază de acest privilegiu în limitele stabilite de reglementările înmaterie din statul primitor.În general, misiunea diplomatică ad-hoc şi personalul ei au obligaŃia ca, înacelaşi timp cu beneficiul privilegiilor diplomatice, să respecte reglementăriledin statul primitor, ca şi prevederile convenŃiilor bilaterale, ale dreptuluiinternaŃional şi să nu utilizeze privilegiile pentru a încălca principiul

neingerinŃei.Misiunii diplomatice ad-hoc şi personalului ei li se acordă protecŃie legală,astfel încât să li se asigure inviolabilitatea şi să fie împiedicate prin legeactele violente care ar impieta asupra libertăŃii lor de acŃiune.Nu le este permis autorităŃilor statului primitor să dispună şi să aplicemăsuri de arestare şi de detenŃie împotriva persoanei care are calitatea demembru al personalului diplomatic al misiunii diplomatice ad-hoc. Totodată,autorităŃile statului primitor sunt obligate să aibă o conduită respectuoasăîn relaŃiile cu această persoană. Respectul datorat de autorităŃile statuluiprimitor faŃă de persoana membrului misiunii diplomatice ad-hoc înseamnăcă nu este permisă ştirbirea libertăŃii şi demnităŃii acestei persoane.Persoanei care are calitatea de membru al personalului diplomatic al

misiunii diplomatice ad-hoc nu i se pot aplica măsuri de executare a uneidecizii judecătoreşti.AutorităŃilor vamale străine le este permis să controleze bagajul personal almembrilor personalului diplomatic al misiunii ad-hoc doar dacă auinformaŃii clare cu privire la posibilitatea ca în bagaj să se afle alte obiectedecât cele pe care membrii personalului diplomatic al misiunii ad-hoc lefolosesc în activitatea lor oficială şi decât obiectele lor personale. Dacă seadoptă decizia să se controleze bagajul personal al unui membru alpersonalului diplomatic al misiunii ad-hoc, trebuie ca acesta sau unreprezentant autorizat să asiste la efectuarea controlului.Misiunea diplomatică ad-hoc beneficiază de inviolabilitatea localurilor pecare le utilizează ca sediu, în conformitate cu dreptul diplomatic. De

privilegiul inviolabilităŃii misiunea diplomatică ad-hoc beneficiază permanentşi peste tot în privinŃa documentelor şi a arhivei sale.Persoana care este membru al personalului diplomatic al misiunii ad-hocbeneficiază de inviolabilitatea locuinŃei, a documentelor, a corespondenŃei şia bunurilor ei private.În conformitate cu dreptul diplomatic, statul primitor are obligaŃia săprivilegieze comunicarea oficială a misiunii diplomatice.Membrii misiunii au libertatea de a se deplasa şi de a circula în statulprimitor.Privilegiul scutirii de impozit şi taxă pentru localurile ocupate de misiune seacordă pentru timpul în care se exercită funcŃiile diplomatice ale misiuniiad-hoc.

În statul primitor, membrii personalului diplomatic al misiunii ad-hocbenefeciază de privilegiul imunităŃii, care include imunitatea de jurisdicŃiepenală şi imunitatea juridică civilă şi administrativă.

9 Forul internaŃional;conferinŃa internaŃională

Problemele primordiale pe care diplomaŃia le are de rezolvat se abordeazăîndeosebi în foruri internaŃionale, întrucât forurile internaŃionale răspundnevoii statelor de solidaritate şi de cooperare. În esenŃă, în forurileinternaŃionale, membrii misiunilor diplomatice ad-hoc ale statelor




17

participante negociază soluŃii pentru diferendele dintre ele, pentru stingereaconflictelor, precum şi norme pe care statele le consideră necesareîntreŃinerii relaŃiilor interstatale. În prezent, statele lumii dispun de o sumăde practici, la care s-a recurs în mod repetat pentru organizarea şidesfăşurarea de conferinŃe internaŃionale, unele dintre aceste practicirăspunzând aplicării unor reguli respectate de numeroase state, care pot fi

considerate componente ale unor proceduri internaŃionale de largărecunoaştere.DiplomaŃia forurilor este instrumentul care s-a dovedit a fi cel mai eficient înabordarea problemelor primordiale.Obiectivele principale al desfăşurării activităŃii diplomatice în forurileinternaŃionale sunt pacea şi securitatea internaŃională. Ideea soluŃionăriidiferendelor dintre state în cadrul unor reuniuni internaŃionale dăinuie deveacuri.Valorile pe care se întemeiază diplomaŃia prin foruri internaŃionale suntevidente în activitatea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.DiplomaŃia prin foruri este cu mult anterioară diplomaŃiei moderne prinambasade.

Nevoia vitală de echilibru în întreŃinerea relaŃiilor internaŃionale a determinatapariŃia primelor foruri internaŃionale moderne.În prezent, se face diplomaŃie în foruri internaŃionale diverse: coaliŃii, alianŃepolitico-militare, conferinŃe internaŃionale, organizaŃii internaŃionale, asocieride state cu profil aparte (Uniunea Europeană, mişcarea statelor francofone,Commonwealth -ul).În a doua parte a secolului al XX-lea, a devenit evident că forurile regionalear putea fi instrumente utile în edificarea unui sistem de securitate colectivă.CoexistenŃa paşnică, necesară în condiŃiile în care forurile opuse,funcŃionând ca blocuri politico-militare, marcau negativ procesele pozitivecărora le fusese destinată ONU, s-a profilat graŃie diplomaŃiei forurilorinternaŃionale, prin care s-a realizat, într-o primă etapă, ConferinŃa pentru

Securitate şi Cooperare în Europa şi, ulterior, OrganizaŃia pentru Securitateşi Cooperare în Europa.Activitatea diplomatică se desfăşoară, normal, în măsură considerabilă, prinreuniuni internaŃionale, în foruri înfiinŃate de state, la care participădelegaŃii ale statelor, de fapt misiuni diplomatice ale statelor. ForurileinternaŃionale şi misiunile diplomatice participante sunt ale statelor care,înfiinŃând foruri internaŃionale la care trimit misiuni diplomatice, acŃioneazăca subiecte de drept internaŃional.Misiunile diplomatice la forurile internaŃionale se întrunesc pe teritoriulunuia dintre statele lumii, străin pentru quasi-totalitatea participanŃilor (cuexcepŃia celor care reprezintă statul-gazdă), dar se acreditează pe lângă for.Obiectul funcŃiei diplomatice de reprezentare îi împarte pe participanŃii la

forurile internaŃionale în patru categorii: 1. cei care reprezintă statul-gazdă;2 cei care reprezintă celelalte state; 3. cei care reprezintă forul; 4 cei carereprezintă alte foruri.Forul ca personalitate de drept internaŃional are şi calitatea de a fi acreditar,adică primeşte acreditările misiunilor diplomatice ale statelor membre sauparticipante.Misiunile diplomatice la for sunt primite, pe de o parte, pe teritoriul statuluicare găzduieşte sediul forului şi, pe de altă parte de for.



18

În raport cu forul ca personalitate de drept internaŃional, statele membredispun de drept de legaŃie specific relaŃiilor multilaterale, adică pot participacu delegaŃii şi reprezentanŃe la activitatea forului.Un stat devine stat-gazdă pentru un for internaŃional numai după ce îşiexprimă consimŃământul să găzduiască forul. Pentru găzduirea şi amisiunilor diplomatice ad-hoc la for ale statelor străine şi a reprezentanŃele

diplomatice permanente ale acestora şi ale altor foruri membre, este nevoiede consimŃământul separat al statului-gazdă.ConsimŃind să intre în raportul juridic internaŃional de primire pe teritoriulsău a sediului forului şi a delegaŃiilor statelor membre, statul îşi asumăobligaŃia de a trata acel for şi acele state astfel încât forul să poată funcŃiona.Scopul misiunilor diplomatice la for este participarea la activitatea forului, lanegocierile din cadrul acestuia, la elaborarea documentelor care conŃindeciziile acestuia. Raporturile misiunii diplomatice la for cu statul-gazdă seîmpletesc cu şi depind de raporturile stabilite între statul-gazdă şi for. Întrestatul-gazdă, pe de o parte, for şi misiunile diplomatice la for, pe de altăparte, se formează un raport juridic specific de ospitalitate diplomatică.RelaŃiile dintre misiunile diplomatice la for, care participă temporar sau

permanent la activitatea şi/sau la reuniunile forului, se supun principiuluiegalităŃii suverane a statelor, precum şi normelor juridice statutare aleforului. În for, li se asigură relaŃiilor dintre statele reprezentate echilibrulfavorabil căii diplomatice de soluŃionare a problemelor din relaŃiileinternaŃionale. În asemenea condiŃii, este posibil ca forul internaŃionale săofere cadrul propice dezvoltării progresive a dreptului internaŃional.Forul internaŃional este, de fapt, reuniunea diplomatică multilaterală la nivelînalt, la nivel ministerial sau la nivel de experŃi. În general, reuniuni aleexperŃilor şi ale miniştrilor pregătesc treapta superioară a negocierilor şi adeciziilor care se desfăşoară la nivelul şefilor de stat şi de guvern.Forul internaŃional are o durată limitată (conferinŃa internaŃională) sau odurată nelimitată, fiind aşadar "permanentă" (organizaŃia internaŃională)

OrganizaŃiile internaŃionale sunt rezultatul perfecŃionării diplomaŃiei princonferinŃe. InstituŃionalizarea întâlnirilor multilaterale care se dovedesc utileşi eficiente facilitează întrunirea participanŃilor, fără a fi nevoie să se recurgăla mecanismul greoi şi irositor de timp al convocărilor şi al organizărilor aborigine.În general, organizaŃiile internaŃionale au fost constituite pornindu-se de laconferinŃele internaŃionale, pe care statele participante au decis să letransforme în instituŃii cu activitate permanentă.ConferinŃele internaŃionale pot fi privite ca modalităŃi temporare deînfăptuire a politicii externe a statelor, în timp ce organizaŃiile internaŃionalesunt instituŃii ale acestei politici.Spre deosebire de organizaŃia internaŃională, conferinŃa internaŃională nu

întruneşte caracteristicile definitorii de subiect de drept internaŃional.Când conferinŃa internaŃională ajunge, din obiect al dreptului internaŃional,subiect de drept internaŃional, înseamnă că a devenit organizaŃieinternaŃională. Se depăşeşte, în procesul de instituŃionalizare a conferinŃei,pragul critic de complexitate care permite un asemenea salt calitativ. Cândstatele consimt să doteze conferinŃa internaŃională cu un sistem de organepermanente, distincte de organele statelor participante, înfiinŃează oorganizaŃiei internaŃională.




19

OrganizaŃiile internaŃionale sunt foruri internaŃionale, care s-auinstituŃionalizat şi au dobândit personalitate internaŃională. Fiind înfiinŃateprin consimŃământul statelor, ca forme ale colaborării dintre acestea, şiavând rezoluŃii stabilite prin negociere şi convenŃie de state, forurileinternaŃionale pot fi doar subiecte derivate de drept internaŃional.Numai statele au capacitate juridică deplină, în timp ce forurile au o

capacitate juridică limitată de prevederile convenŃiilor interstatale pe care seîntemeiază. Forurile internaŃionale dispun, conform statutelor proprii, decapacitate juridică pentru realizarea funcŃiilor şi scopurilor lor, pe teritoriulstatului de reşedinŃă şi al statelor participante.ConferinŃa internaŃională este reuniunea misiunilor diplomatice ad-hoctrimise de state să abordeze, în cadru multilateral, una sau mai multeprobleme ale relaŃiilor internaŃionale. Activitatea conferinŃei internaŃionale,convocată din iniŃiativa şi cu consimŃământul statelor şi la care participămisiuni diplomatice ad-hoc ale statelor, are caracter diplomatic. Ca urmare,această activitate este obiectul dreptului diplomatic.În cadrul conferinŃelor internaŃionale se desfăşoară dezbateri, se prezintăproiecte, se negociază, participanŃii având ca obiectiv, în cele mai multe

cazuri, realizarea unui acord interstatal.ConferinŃa internaŃională este un eveniment unic, a cărui desfăşurare estelegată direct de obiectivul pe care iniŃiatorii şi-au propus să-l atingă.Lucrările se încheie după ce timpul de lucru stabilit de participanŃi s-a scurssau după ce s-a atins obiectivul stabilit iniŃial. Prelungirea durateiconferinŃei nu înseamnă instituŃionalizare, pentru că îndeplinirea funcŃiilordin mandatul misiunilor diplomatice ad-hoc determină încheierea lucrărilor.InstituŃionalizarea înseamnă transformarea conferinŃei într-un alt tip de forinternaŃional (organizaŃie internaŃională, alianŃă etc.)Lipsită de caracteristicile proprii subiectului (derivat) de drept internaŃional,conferinŃa internaŃională dispune de competenŃe pe planul organizăriilucrărilor (dezbatere, negociere, adoptare de documente etc.), de legitimitatea

acceptată de statele participante necesară constituirii prezidiului, de comisii,precum şi elaborării şi adoptării regulilor proprii de funcŃionare.Desfăşurarea organizată a lucrărilor conferinŃei internaŃionale şi atingereaobiectivului urmărit prin conferinŃă depind de adeziunea participanŃilor şi aautorităŃilor statului-gazdă la un cadru juridic elementar. Astfel, trebuie ca,la conferinŃa internaŃională, statele să-şi poată exprima cu deplinătatevoinŃa, poziŃiile şi consimŃământul în legătură cu ordinea de zi, conŃinutullucrărilor şi al documentelor adoptate. Numai prin realizarea acestei condiŃiieste posibil ca statele participante la conferinŃa internaŃională să seconsidere angajate faŃă de prevederile adoptate.Este posibil ca iniŃiativa privind întrunirea unei conferinŃe internaŃionale săaparŃină unui singur stat, mai multor state sau unei organizaŃii

internaŃionale.Între momentul lansării iniŃiativei şi cel al convocării, se obişnuieşte să seorganizeze consultări între eventualii participanŃi. Consultările pot avea locpe cale bilaterală, la orice nivel sau în cadrul unor reuniuni multilateralespeciale. IniŃierea şi convocarea de conferinŃe în cadrul organizaŃiilorinternaŃionale decurg potrivit procedurilor şi normelor acestora.Consultările pregătitoare se concentrează, de obicei, asupra schiŃării ordiniide zi a conferinŃei, precum şi a regulilor de procedură. Se oferă astfel prilejde aprofundare a tematicii, de detaliere a problematicii de discutat, de



20

precizare a obiectivelor urmărite. Organizatorilor le revine, încă din aceastăetapă, efortul de a identifica poziŃiile divergente şi de a căuta punctelecomune, pe baza cărora să se poată desfăşura lucrările.ParticipanŃii la pregătirea conferinŃei discută şi despre stabilirea locului dedesfăşurare a lucrărilor. Statul-gazdă propune o localitate de pe teritoriulsău, unde sunt întrunite condiŃiile tehnice necesare. Se admite, în general,

că locul de desfăşurare al conferinŃei (sediul lucrărilor) este inviolabil şi căautorităŃile statului-gazdă nu pot acŃiona în acel loc (sediu) fără acordulconferinŃei, adică al celor desemnaŃi de participanŃi să o reprezinte.

Trebuie, totodată, ca statul-gazdă, în primul rând, dar şi ceilalŃi participanŃisă întreprindă măsuri pentru desfăşurarea lucrărilor în securitate şi săasigure protecŃia delegaŃiilor.Potrivit uzanŃelor şi sub imperiul principiului egalităŃii suverane a statelor,convocarea conferinŃei internaŃionale se face prin invitaŃii adresate deorganizator (stat-gazdă, organizaŃie internaŃională) participanŃilor, fărădiscriminare.Doctrina de drept diplomatic se referă şi la necesitatea respectăriiprincipiului universalităŃii forurilor internaŃionale, în conformitate cu care

toate statele interesate pot participa la examinarea problemei care constituietema conferinŃei, precum şi la elaborarea şi adoptarea de eventualedocumente exprimând poziŃii şi angajamente comune.Statele invitate confirmă primirea invitaŃiei la conferinŃă şi comunicăorganizatorului, inclusiv statului-gazdă, componenŃa misiunii (delegaŃiei)care le reprezintă.Conduita diplomaŃilor participanŃi la conferinŃa internaŃională, posibilităŃileşi modul lor de acŃiune sunt obiectul prevederilor dreptului diplomaticreferitoare la reprezentarea statelor în relaŃiile lor cu organizaŃiileinternaŃionale cu vocaŃie universală şi la misiunile diplomatice ad-hoc.AutorităŃile statului-gazdă pot să refuze prezenŃa pe teritoriu a anumitorpersoane, de pildă a celor declarate anterior persona non grata. În general,

se caută ca rezolvarea acestui tip de probleme, precum aceea a neacceptăriipe teritoriu a unui delegat străin la conferinŃă, să nu împiedicereprezentarea statelor la conferinŃă şi desfăşurarea lucrărilor. Declarândpersona non grata pe un membru al misiunii diplomatice ad-hoc laconferinŃa internaŃională, autorităŃile statului-gazdă îşi exercită dreptulsuveran de nu accepta pe teritoriul lor persoanele pe care nu le pot acceptadin motive întemeiate, dar, totodată contribuie la slăbirea prezenŃei un statla lucrările conferinŃei. Conform unei uzanŃe care ar putea deveni regulă decurtoazie internaŃională, statul-gazdă nu îl declară persona non grata peconducătorul unei misiuni diplomatice ad-hoc la nivel înalt.Statele obişnuiesc ca, la reuniunile internaŃionale la care participă, săadmită prezenŃa observatorilor, reprezentanŃi ai statelor sau organizaŃiilor

care nu doresc să se implice în negocieri şi dezbateri, dar consideră necesarsă se informeze asupra conŃinutului acestora.Îndeosebi la conferinŃele la care au loc negocieri urmate de încheiere dedocumente (convenŃii, acte-finale), este necesar ca membrii misiunilordiplomatice ad-hoc ale statelor participante să le prezinte organizatorilor,serviciilor acestora de secretariat, împuternicirile oficiale de a negocia şi de aexprima prin semnătură consimŃământul statului reprezentat, primite dinpartea autorităŃilor proprii. Deplinele puteri se verifică la începutul lucrărilorşi, în urma verificării, delegaŃii (membrii misiunilor diplomatice ad-hoc la




21

copnferinŃă) sunt acreditaŃi sau legitimaŃi în vederea participării la lucrări,inclusiv la negocierea de documente.Se obişnuieşte ca lucrările conferinŃei să înceapă cu o plenară inaugurală,care cuprinde o ceremonie incluzând discursul de întâmpinare alreprezentantului statului-gazdă şi saluturile formulate de participanŃi.Plenara inaugurală constituie momentul desemnării, prin procedura

convenită la pregătiri, a preşedinŃiei conferinŃei, a componenŃei comisiilor şisecretariatului.Este cvasigenerală practica încredinŃării preşedinŃiei conferinŃeireprezentantului statului-gazdă. În acest fel se respectă o tradiŃieconsiderată regulă a curtoaziei internaŃionale.Dacă nu toŃi participanŃii sunt de acord cu încredinŃarea preşedinŃieiconferinŃei reprezentantului statului-gazdă, se recurge la formulapreşedinŃiei prin rotaŃie. ReprezentanŃii statelor participante se succed lapreşedinŃia lucrărilor, pentru câte o şedinŃă, în ordinea stabilită la pregătiri,de obicei respectând criteriul listei alfabetice, în limba oficială a statului-gazdă, a denumirilor statelor.ParticipanŃii la conferinŃă pot adopta un regulament al lucrărilor, îndeosebi

cu privire la procedură: atribuŃiile şi competenŃele preşedinŃiei, comisiilor şisecretariatului, limitele cvorumului (numărul de participanŃi necesaradoptării de decizii), ordinea luărilor de cuvânt (distingerea între declaraŃiilede poziŃie, alocuŃiunile de fond şi intervenŃiile cu privire la procedură),prezentarea amendamentelor, votul (stabilirea formelor de exprimare avotului: prin apel nominal, prin vot secret, prin vot deschis, princorespondenŃă), limbile de negociere şi redactare, relaŃiile cu mass-mediaetc.Votul constituie un punct nodal al procedurii. Dincolo de forma deexprimare, mai delicate apar problemele legate de puterea de vot aparticipanŃilor şi cele ale numărului de voturi necesar adoptării de decizii.În general, se admite că puterea de vot decurge din principiul egalităŃii

suverane a statelor, conform căruia se atribuie câte un vot fiecărui statreprezentat la conferinŃă. Sunt conferinŃe la care se practică şi votulponderat.Prin regulamentele de procedură se stabileşte numărul de voturi necesaradoptării deciziilor: majoritate simplă sau majoritate calificată (de douătreimi, de patru cincimi etc.). Sunt reuniuni la care deciziile se iau numaiprin vot unanim sau prin consens.

10 OrganizaŃiainternaŃională – for

diplomaticOrganizaŃia internaŃională este una dintre formele stabilite prin convenŃieinternaŃionale, prin care statele se grupează pentru a acŃiona împreună într-

un domeniu sau în mai multe domenii ale relaŃiilor dintre ele.Dreptul diplomatic confirmă identitatea de misiune diplomatică areprezentanŃei permanente a statului interesat pe lângă organizaŃiainternaŃională. Totodată, dreptul diplomatic reglementează organizarea şifuncŃionarea reprezentanŃei permanente la organizaŃia internaŃională a unuistat membru al organizaŃiei internaŃionale.În organizaŃia internaŃională se intersectează serviciul diplomatic extern alstatului membru al organizaŃiei cu ansamblul organelor integrate aleorganizaŃiei, reprezentanŃii statelor membre cu funcŃionarii organizaŃiei.



22

În doctrina dreptului internaŃional, organizaŃia internaŃională este privită caasociere de state suverane care urmăresc să atingă un obiectiv de interescomun, prin intermediul organelor proprii organizaŃiei.OrganizaŃia internaŃională este instituŃia permanentă, constituită de state,prin acordul lor de voinŃă exprimat prin convenŃie internaŃională, carefuncŃionează pentru realizarea scopurilor stipulate în actele constitutive, pe

baza principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internaŃional.OrganizaŃia internaŃională are caracter interguvernamental.Comisia NaŃiunilor Unite pentru Drept InternaŃional a propus definiŃiaurmătoare: organizaŃia internaŃională este asociere de state, constituită princonvenŃie, prevăzută cu o constituŃie (statut constitutiv) şi cu organecomune şi având personalitate juridică distinctă de personalitatea juridică astatelor membre. Din definiŃie, rezultă că organizaŃia internaŃională este oorganizaŃie interstatală, înfiinŃată prin actul de voinŃă al unor state. Caurmare, organizaŃia internaŃională este subiect derivat de dreptinternaŃional.OrganizaŃia internaŃională are personalitate (capacitate) juridică, adică areaptitudinea de a fi titulară de drepturi şi de obligaŃii. Asemenea persoanei

juridice de drept civil, organizaŃia internaŃională are o structură internă carefuncŃionează, conform dreptului internaŃional, pentru atingerea unuiobiectiv, care îşi poate exterioriza voinŃa şi care, având patrimoniu, poate sădesfăşoare activităŃi şi să le suporte consecinŃele.OrganizaŃia are dreptul, în cadrul funcŃiilor stabilite de statele care auconstituit-o, de a încheia tratate cu statele membre şi cu alte organizaŃiiinternaŃionale.Spre deosebire de personalitatea juridică a statului, personalitatea juridică aorganizaŃiei internaŃionale are caracter funcŃional, pentru că organizaŃiainternaŃională stă sub principiul specializării. Ca subiect derivat de dreptinternaŃional, organizaŃia internaŃională are competenŃă funcŃionalăatribuită de state şi nu este altceva decât instrument al cooperării

interstatale care depinde voinŃa statelor şi de cooperarea dintre state.Personalitatea juridică a organizaŃiei internaŃionale are caracter obiectiv,pentru că personalitatea juridică a organizaŃiei internaŃionale este opozabilăchiar şi statelor nemembre.OrganizaŃia are drept de legaŃie activ şi pasiv. Ca urmare, statele pot fireprezentate pe lângă organizaŃia internaŃională prin misiuni permanente.Sunt posibile reprezentări pe lângă alte organizaŃii internaŃionale sau aleacestora, prin birouri de legătură sau misiuni de observare. OrganizaŃiapoate fi reprezentată permanent pe lângă un stat prin centru de informare,birou de corespondenŃă, reprezentanŃi rezidenŃi.OrganizaŃia internaŃională are dreptul de a-şi administra fondurilefinanciare, atât veniturile, cât şi cheltuielile.

OrganizaŃia internaŃională are drept la drapel şi la stemă (emblemă).OrganizaŃia internaŃionale are, ca subiect de drept internaŃional, şi obligaŃiiinternaŃionale.OrganizaŃia nu-şi poate modifica obligaŃiile care i-au fost stabilite de statelecare au constituit-o. Numai statele-părŃi la tratatul constitutiv pot sămodifice acest tratat.OrganizaŃia internaŃională poate încheia convenŃii, de pildă cu statul peteritoriul căruia realizează programe, acorduri de exonerare de




23

responsabilitate, conform cărora reparaŃia revine statului beneficiar alprogramului.OrganizaŃia internaŃională adoptă decizii prin care este angajată numai ea,ca organizaŃie, nu şi statele membre. Aceste decizii sunt aplicate de organeleorganizaŃiei şi actele de aplicare a acestor decizii nu sunt acte ale statelormembre. Când, prin organele sale, organizaŃia internaŃională ia decizii, altele

decât deciziile fiecărui stat membru în parte, îşi exercită voinŃa proprie şiacŃionează ca subiect autonom al relaŃiilor internaŃionale; îşi manifestăpersonalitatea juridică internaŃională şi se comportă ca subiect derivat dedrept internaŃional.Deciziile organelor organizaŃiilor internaŃionale pot fi adoptate prin votmajoritar sau prin consens şi pot avea caracter obligatoriu pentru statelemembre sau pot fi doar recomandări.Autonomia organizaŃiei internaŃionale implică şi independenŃa funcŃionarilororganizaŃiei faŃă de autorităŃile statelor membre.Sursele dreptului aplicabil în privinŃa organizaŃiilor internaŃionale sunt:regulile cutumiare şi regulile scrise conŃinute în convenŃia de bază aorganizaŃiei, alte documente de bază ale organizaŃiei, precum cele elaborate

de o eventuală reuniune pregătitoare, acordurile organizaŃiei cu statul-gazdăsau cu statul pe teritoriul căruia organizaŃia desfăşoară o anumită activitate,regulamentele unor organe ale organizaŃiei, statutul personaluluiorganizaŃiei.Statele îşi exprimă acordul de voinŃă de a înfiinŃa o organizaŃieinternaŃională şi de a fi membre ale acesteia încheind o convenŃie (care sepoate intitula tratat, pact, cartă, statut şi chiar constituŃie).Statele le stabilesc organizaŃiilor internaŃionale pe care le constituieobiectivele definitorii. Obiectivul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite este săcoordoneze acŃiunea internaŃională a statelor membre, să asigure securitateacolectivă.Pe lângă membrii cu drepturi depline ai organizaŃiei internaŃionale, există şi

membri asociaŃi şi observatori. În rândul observatorilor, pe lângă statele cuacest statut se pot afla entităŃi care au vocaŃia de a deveni state (mişcările deeliberare naŃională), organizaŃii internaŃionale sau organizaŃiineguvernamentale. Drepturile observatorilor diferă de la o organizaŃie la alta.În urma constituirii reprezentanŃei unui stat străin pe teritoriul statului-gazdă unde funcŃionează organizaŃia internaŃională, rezultă relaŃia trilateralăstat membru al organizaŃiei internaŃionale reprezentat la sediul acesteia de omisiune permanentă - organizaŃia internaŃională - statul-gazdă.

11 Reprezentareastatelor la organizaŃia

internaŃionalăReprezentanŃa permanentă este rezultatul deciziei adoptate de statul care o

constituie şi totodată al consimŃământului exprimat în numele organizaŃieişi în numele statului-gazdă. Este posibilă constituirea reprezentanŃeipermanente şi dacă statul-gazdă nu recunoaşte statul trimiŃător.Statele care nu sunt membre ale organizaŃiei internaŃionale pot fireprezentate pe lângă organizaŃie de reprezentanŃe permanente pentruobservare.ReprezentanŃa permanentă îndeplineşte funcŃii normale de misiunediplomatică: reprezentarea, servirea interesului de stat, informarea şinegocierea. ReprezentanŃei permanente îi revine şi funcŃia specifică a



24

participării la activitatea organizaŃiei internaŃionale. Membrii misiuniipermanente a unui stat pe lângă organizaŃia internaŃională şi membriimisiunii diplomatice ad-hoc a unui stat la reuniunile organizaŃieiinternaŃionale participă şi la activitatea organelor organizaŃiei, făcând partedin aceste organe, care adoptă şi aplică decizii ale organizaŃiei.ReprezentanŃa permanentă pentru observare are funcŃii asemănătoare, dar

nu poate realiza funcŃiile de negociere în cadrul organizaŃiei şi de asigurare aparticipării statului propriu la activităŃile organizaŃiei. TrimiŃându-şi reprezentanŃii permanenŃi la organizaŃia internaŃională, statulmembru îşi exercită dreptul de a participa la activitatea organizaŃiei. PrimindreprezentanŃe permanente la sediul ei şi misiuni diplomatice ad-hoc lareuniunile ei, organizaŃia internaŃională îşi exercită pasiv dreptul de legaŃie.În alcătuirea reprezentanŃei permanente, decizia îi aparŃine statuluitrimiŃător.ReprezentanŃi ai statelor la organizaŃia internaŃională sunt toŃi componenŃiireprezentanŃei, şeful reprezentanŃei, locŃiitorii, consilierii, experŃii tehnici şisecretarii reprezentanŃei. ReprezentanŃa permanentă este condusă de un şef de misiune şi este compusă din trei categorii de personal: diplomatic, tehnic-

administrativ şi de serviciu. Trebuie ca numărul componenŃilor să nudepăşească limitele normale, acceptate de statul trimiŃător, de organizaŃie şide statul-gazdă.AutorităŃile statului trimiŃător (şeful de stat sau de guvern, ministrul deexterne) emit scrisori de acreditare pentru şeful reprezentanŃei permanente,care le transmite organizaŃiei. Adunarea Generală a ONU a recomandat caşeful misiunii permanente să fie împuternicit prin scrisori de acreditareemise de şeful statului propriu sau de şeful guvernului sau de ministrul deexterne. Acreditarea se face pe lângă organizaŃie şi nu pe lângă secretarulgeneral al acesteia, căruia i se transmite doar scrisoarea de acreditare.Statul trimiŃător aduce la cunoştinŃa organizaŃiei componenŃa reprezentanŃeişi fiecare modificare a acestei componenŃe: numirea, poziŃia, titlul şi ordinea

de precădere a membrilor reprezentanŃei, sosirea lor, plecarea lor definitivăsau încetarea funcŃiilor lor, modificările în statutul lor în timpul serviciuluila misiunea permanentă; sosirea şi plecarea definitivă a oricărui membru defamilie şi eventuala modificare a calităŃii de membru de familie; sosirea şiplecarea definitivă a persoanelor angajate în serviciul privat al membrilorreprezentanŃei şi încetarea activităŃii lor în această calitate; începerea şiîncetarea activităŃii persoanelor rezidente în statul-gazdă care lucrează încadrul personalului reprezentanŃei permanente sau în serviciul privat almembrilor acesteia; adresele sediilor misiunii şi ale locuinŃelor private.Aceste informaŃii sunt comunicate statului-gazdă fie de organizaŃie, fie destatului trimiŃător.Statul-gazdă poate expulza un membru al unei misiuni permanente pe care

nu îl consideră acceptabil.Dacă şeful reprezentanŃei lipseşte, conducerea reprezentanŃei este preluatăde un şef ad interim, după înştiinŃarea organizaŃiei şi a statului-gazdă.În conformitate cu principiul egalităŃii suverane a statelor, trebuie ca toatestatele membre ale organizaŃiei internaŃionale să aibă posibilitatea săînfiinŃeze misiuni permanente pe lângă organizaŃia internaŃională.În statul-gazdă, funcŃionează simultan misiunile diplomatice având rol dereprezentanŃe permanente ale statelor membre ale organizaŃieiinternaŃionale. Ordinea de precădere a şefilor de reprezentanŃe se stabileşte




25

Ńinând seama de ordinea alfabetică a denumirii statelor membre aleorganizaŃiei.Pe teritoriul statului care găzduieşte organizaŃia şi unde ei funcŃionează înaceastă calitate, reprezentanŃii membrilor organizaŃiei pe lângă organizaŃiebeneficiază, asemenea trimişilor diplomatici, de privilegii precum:inviolabilitate personală, a bagajelor şi a documentelor, libertatea de

comunicare cu utilizarea cifrului şi a curierului, exceptarea de la restricŃiileîn privinŃa imigrării, facilităŃi în privinŃa schimbului valutar.Statul-gazdă le acordă reprezentanŃei permanente şi membrilor ei privilegii,pentru a facilita astfel îndeplinirea funcŃiilor diplomatice de care depindefuncŃionarea organizaŃiei internaŃionale. Temeiul acestor privilegii este strictfuncŃional. Totodată, membrilor personalului diplomatic al reprezentanŃeidiplomatice le revin obligaŃiile de a respecta legile şi reglementările statului-gazdă şi de a nu se amesteca în afacerile interne ale statului-gazdă..Dacă beneficiarul imunităŃii de jurisdicŃie comite o infracŃiune gravă înraport cu legea penală a statului-gazdă, statul trimiŃător poate renunŃa laimunitate sau îl recheamă pe cel în cauză şi dispune încheierea activităŃii luila misiunea permanentă. Aceeaşi convenŃie prevede ca statul trimiŃător să

procedeze la fel dacă are loc o ingerinŃă gravă în afacerile interne alestatului-gazdă.Dacă, în afara exercitării funcŃiilor reprezentanŃei permanente, un membrual personalului diplomatic al reprezentanŃei permanente comite o infracŃiunegravă evidentă la legislaŃia penală a statului-gazdă sau dacă săvârşeşte unact de imixtiune gravă şi evidentă în treburile interne ale statului-gazdă,statul trimiŃător este obligat să-l recheme sau măcar să dispună încetareafuncŃiilor acestuia, dacă nu renunŃă la imunitatea lui de jurisdicŃie.OrganizaŃia sprijină reprezentanŃa permanentă şi statul-gazdă în aplicareprevederilor de drept diplomatic în privinŃa privilegiilor.AutorităŃile statului-gazdă au obligaŃia să-i ocrotească pe membriipersonalului diplomatic al reprezentanŃei, împiedicând acŃiunile prin care

acestora le-ar fi afectată libertatea şi demnitatea. Trebuie ca actele violentecare ar impieta asupra libertăŃii personalului reprezentanŃei permanente săfie contracarate prin măsuri adecvate. Totodată, autorităŃile statului-gazdăsunt obligate să-i urmăreească şi să-i sancŃioneze pe cei care comitasemenea acte. AutorităŃile statului-gazdă nu pot, în nici un caz, să recurgăîmpotriva membrilor personalului diplomatic al reprezentanŃei permanentela măsuri de constrângere precum percheziŃia, arestarea, detenŃia.Localul reprezentanŃei permanente şi arhivele ei beneficiază deinviolabilitate. Responsabilitatea pentru asigurarea acestei inviolabilităŃiieste a statului-gazdă, căruia îi revine obligaŃia ca, în cazul unui atac, să-lurmărească şi să-l sancŃioneze pe făptuitor.Nu îi este permis ambasadei să devină sediu al unor activităŃi contrare

dreptului internaŃional. Statul acreditar şi agenŃii lui diplomatici au obligaŃiasă nu dea localurilor ambasadei utilizări incompatibile cu funcŃiilediplomatice.Statul-gazdă are obligaŃia de a garanta înfăptuirea privilegiului protecŃieireprezentanŃei permanente şi a personalului ei diplomatic împotrivaatentatelor la securitate.Statul-gazdă are obligaŃia de a privilegia comunicarea oficială areprezentanŃei permanente, ocrotind-o şi îngăduind-o, adică neîncercândnici o formă de control. Între reprezentanŃa permanentă şi statul trimiŃător



26

se poate comunica prin utilizarea curierului reprezentanŃei, a valizeireprezentanŃei şi a mesajelor cifrate.Membrii personalului diplomatic al reprezentanŃei permanente au libertateade a circula pe teritoriul statului-gazdă, care însă poate să le reglementeze,chiar să le interzică, din motive de securitate naŃională, accesul în anumitezone (cele de frontieră, din preajma unei fabrici de armament sau a unui

teren folosit pentru teste şi exerciŃii militare, în localităŃi unde au locconflicte sociale care pot afecta securitatea străinilor). Pentru restrângereaposibilităŃii de deplasare, statul-gazdă poate să invoce şi motive legate depoluare sau de opŃiunea unor comunităŃi etnice sau religioase care nuacceptă periodic sau permanent vizite ale străinilor. În cazurile în care nueste interzis, ci doar reglementat, accesul este posibil dacă reprezentanŃapermanentă notifică deplasarea şi autorităŃile statului gazdă o acceptă.Personalul diplomatic al reprezentanŃei permanente beneficiază de scutireade orice impozite şi taxe, personale sau reale, naŃionale, regionale saucomunale; scutirea de impozite şi taxe naŃionale, regionale sau comunaleasupra localurilor reprezentanŃei, cărora membrii acestui personal le suntproprietari sau locatari; scutirea, în ce priveşte serviciile prestate statului

acreditant, de dispoziŃiile cu privire la asigurările sociale în vigoare în statul-gazdă; scutirea de plata drepturilor de vamă, a taxelor şi a altor drepturiconexe.Membrii personalului diplomatic al reprezentanŃei permanente beneficiazăde imunitate de jurisdicŃie în statul-gazdă. Ei nu sunt obligaŃi să depunămărturie în instanŃă.Implicarea într-un proces juridic, în statul-gazdă, a unui membru alpersonalului diplomatic al reprezentanŃei permanente este posibilă numaidupă ce statul trimiŃător renunŃă la imunitatea juridică. Statului trimiŃător îirevine obligaŃia ca, în cazul în care nu renunŃă la imunitatea de jurisdicŃie,să întreprindă tot ce se poate pentru soluŃionarea echitabilă a litigiului.

12 FuncŃionarul

internaŃionalFuncŃionarul internaŃional este persoana care îndeplineşte continuu şiexclusiv funcŃii în cadrul organelor integrate ale organizaŃiei internaŃionale,în conformitate cu un contract bazat pe statutul personalului organizaŃiei.Atribuirea calităŃii de funcŃionar internaŃional se face prin învestire de cătreunul dintre organele organizaŃiei internaŃionale.Activitatea funcŃionarului internaŃional se desfăşoară în conformitate cuordinea juridică internă a organizaŃiei internaŃionale, cu prevederilereglementărilor privind condiŃiile de angajare, regulile privind cariera,remuneraŃia, modalităŃile de protecŃie socială, regimul disciplinar etc.FuncŃionarul internaŃional este independent faŃă de statul propriu şi faŃă destatul pe teritoriul căruia îşi exercită funcŃiile. În schimb, funcŃionarul

internaŃional se subordonează organizaŃiei, organele acesteia fiind doar eleapte să interpreteze reglementările interioare proprii, pentru a decide ce esteîn conformitate cu interesele organizaŃiei.Acceptarea de către funcŃionarul internaŃional a numirii lui în aceastăcalitate implică angajamentul de a servi, în activitate, exclusiv interesulorganizaŃiei internaŃionale. Totodată, funcŃionarul internaŃional estereprezentantul intereselor tuturor statelor care, în conformitate cuobiectivele şi statutul organizaŃiei internaŃionale, beneficiază de activitateasa.




27

EsenŃa conduitei juridice a funcŃionarului internaŃional constă dinindependenŃa faŃă de autorităŃile statului propriu şi loialitatea faŃă deorganizaŃie. IndependenŃa funcŃionarului internaŃional faŃă de autorităŃilestatelor proprii, membre ale organizaŃiei internaŃionale, reflectă autonomiaorganizaŃiei internaŃionale. FuncŃionarului internaŃional i se cere sărăspundă la exigenŃele autorităŃii tuturor statelor membre ale organizaŃiei

internaŃionale, fără a fi subordonat nici unuia dintre ele. El nu reprezintănici o autoritate naŃională, nici pe a statului propriu. El nu cere şi nuprimeşte dispoziŃii de la autorităŃi din afara organizaŃiei.OrganizaŃia internaŃională are relaŃii cu statele membre, cu alte state, cu alteorganizaŃii internaŃionale şi constituie misiuni pe teritoriile altor state decâtstatul-gazdă. În aceste situaŃii, se desemnează reprezentanŃi ai organizaŃieiinternaŃionale. Misiunile se constituie şi reprezentarea se realizează prindecizia organelor organizaŃiei internaŃionale, care îşi desemneazăreprezentanŃii, funcŃionarii împuterniciŃi să reprezinte organizaŃia.Statutul funcŃionarului internaŃional răspunde necesităŃilor funcŃiei. Aceststatut se aplică în conformitate cu convenŃiile încheiate de state. Ca urmare,organizaŃia în ansamblu şi persoana căreia i se atribuie calitatea de

funcŃionar internaŃional al organizaŃiei internaŃionale sunt îndreptăŃite săbeneficieze şi beneficiază de privilegii pe teritoriul statelor undefuncŃionează. Această protecŃie acordată organizaŃiei internaŃionale şifuncŃionarilor ei eliberează organizaŃia şi pe funcŃionarii ei de jurisdicŃiatuturor statelor membre.Privilegiile de care beneficiază organizaŃia îi garantează autonomia faŃă destatele care consimt să i-o acorde. Este de dorit ca printre aceste state să senumere statul-gazdă şi statul pe teritoriul căruia organizaŃia îşi desfăşoarăreuniunile şi activităŃile operaŃionale. Este important ca acŃiunileorganizaŃiei să nu fie supuse dreptului intern al unui stat, pentru că astfelar fi încălcat principiul egalităŃii suverane a statelor. Totodată, dreptuldiplomatic dezaprobă abuzul de privilegii în activitatea organizaŃiilor

internaŃionale.Dreptul diplomatic oferă cadrul în care organizaŃiile internaŃionale să poatăbeneficia de: privilegiul posibilităŃii de a deŃine fonduri, aur sau valută deorice fel, de a opera conturi în orice fel de valută, de a transfera şi a convertimijloace de plată dintr-o Ńară în alta sau în cadrul aceleiaşi Ńări; privilegiulexceptării activelor, veniturilor şi bunurilor lor de la plata oricăror taxedirecte; privilegiul exceptării de la plata taxelor vamale, de la interdicŃii şirestricŃii a importurilor şi exporturilor de obiecte pentru uz oficial şi depublicaŃii proprii; privilegiul imunităŃii juridice în cazul unor acŃiuni privindbunurile lor mobile şi imobile, privilegiul inviolabilităŃii localurilor şiarhivelor lor.AutorităŃile statului-gazdă au datoria să asigure liniştea în jurul sediului

organizaŃiei internaŃionale şi să dispună de forŃe de poliŃie care, la solicitareaorganizaŃiei, să asigure aplicarea legilor şi respectarea ordinii publice.Din statutul organizaŃiei internaŃionale decurge statutul funcŃionaruluiinternaŃional. Privilegiilor acordate organizaŃiei internaŃionale le corespundprivilegiile acordate funcŃionarului internaŃional.FuncŃionarul internaŃional beneficiază de privilegii, în calitate dereprezentant al organizaŃiei internaŃionale, pe teritoriul statului unde îşiexercită funcŃia.



28

FuncŃionarului internaŃional i se conferă privilegii în interesul organizaŃieiinternaŃionale şi nu în avantaj personal. FuncŃionarul internaŃional esteprivilegiat ca să poată promova interesele organizaŃiei internaŃionale.Privilegiile îi permit libertatea de acŃiune, îi garantează independenŃa faŃă deautorităŃile exterioare organizaŃiei, îndeosebi faŃă de autorităŃile statului-gazdă, dar şi faŃă de cele ale altui stat pe teritoriul căruia funcŃionarul

internaŃional îşi îndeplineşte funcŃiile. Privilegiile îl protejează pefuncŃionarul internaŃional numai în cadrul funcŃiei sale sau în relaŃie cuexercitarea ei. Totodată, prin privilegierea funcŃionarului internaŃional, seasigură respectarea princpiului egalităŃii suverane a statelor membre aleorganizaŃiei internaŃionale.Privilegiile se acordă diferit diferitelor categorii de funcŃionari internaŃionali.FuncŃionarii internaŃionali "de profesie" beneficiază de inviolabilitateapersoanei, de libertate de deplasare, de scutiri vamale şi fiscale, de imunitatede jurisdicŃie civilă, pentru actele prin care îşi îndeplinesc funcŃiile.ExperŃilor în misiune (de mediere, de întocmire de rapoarte, de elaborare destudii, de investigare) li se acordă privilegii asemănătoare, dar numai pentruperioada misiunii. FuncŃionarii internaŃionali, cetăŃeni ai statului-gazdă, nu

beneficiază de privilegiul inviolabilităŃii personale şi nici de cel al imunităŃiide jurisdicŃie decât pentru acte oficiale în îndeplinirea funcŃiilor.13 Serviciul public

pentru diplomaŃie.Ramurile internă şi

externă ale serviciuluidiplomatic

CoerenŃa servirii politicii externe a statului poate fi realizată în cadrul şi cucontribuŃia serviciuluiServiciul public pentru diplomaŃie este necesar în primul rând pentrurealizarea misiunilor diplomatice ad-hoc la nivel înalt şi ale celorlalŃidemnitari.

Misiunile diplomatice ad-hoc au îndeosebi obiective legate de substanŃapoliticii externe. Serviciului public pentru diplomaŃie îi revine administrareagenerală a relaŃiilor externe ale statului. Acest serviciu se ocupă nemijlocitde atingerea obiectivelor politicii externe, ca instrument de organizare, alelaborării ei, de aplicare şi de consiliere.În timp ce diplomatul ad-hoc are mobilitate în sfera diplomaŃiei primordiale,diplomatul de la ambasadă este sedentar, dar absolut necesar, inclusiv peplanul mobilităŃii diplomatice ad-hoc primordiale.Serviciul public pentru activitatea diplomatică se află sub autoritateaministrului de externe.Cele două ramuri ale serviciului public pentru activitatea diplomatică,internă şi externă, cuprind instituŃii precum ministerul de externe, secŃiuni

ale altor ministere, compartimente specializate ale serviciilor parlamentare şiale administraŃiei prezidenŃiale, ambasadele, consulatele, filialele unorinstituŃii de propagandă (institute culturale).Elemente specifice ale serviciului public intern pentru relaŃiile diplomaticeintră şi în componenŃa altor ministere şi instituŃii ale autorităŃilor statului,prin a căror activitate se realizează politica externă. Aceste ministereparticipă şi la misiunile diplomatice în străinătate cu personal (reprezentanŃiai statului, funcŃionari cu sarcini diplomatice şi rang diplomatic).




29

Ministerul este instituŃia specializată a autorităŃii executive în stat carerealizează funcŃiile guvernării în domeniul care i se atribuie. Ministerul estecondus de un ministru, membru al guvernului.Ministerul de externe asigură realizarea politicii externe a statului, conformreglementărilor constituŃionale şi programului de guvernare. Ministerul deexterne reprezintă statul în relaŃiile internaŃionale şi are capacitatea de a

angaja statul în ansamblul acestor relaŃii. Celelalte ministere reprezintăstatul pe plan extern fiecare numai în privinŃa domeniului lor de activitate şipot angaja statul în relaŃiile externe numai cu împuternicire specială.Ministrul de externe conduce ministerul de externe, care este nucleulserviciului public intern pentru activitatea diplomatică.Prin rolul pe care dreptul diplomatic i l-a acordat, ministerul de externe esteinconturnabil în relaŃiile diplomatice, întrucât, în dreptul diplomatic, s-astabilit că toate problemele oficiale încredinŃate misiunii diplomatice setratează, în primul rând, cu ministerul de externe al statului pe teritoriulcăruia misiunea funcŃionează. Această regulă clasică îi rezervă exclusivministerului de externe atribuŃia de a realiza comunicarea cu străinătatea.Astfel acest minister apare, din reglementări, ca instituŃie nodală în relaŃiile

internaŃionale. Totuşi, în perioada de după introducerea în codul de drept diplomatic aacestei prevederi, a devenit evidentă tendinŃa ca şi alte ministere săabordeze, fiecare în domeniul său, aspecte ale relaŃiilor interstatale.Miniştrii şi alŃi demnitari, conducători ai instituŃiilor autorităŃii de statrecurg, în îndeplinirea funcŃiilor care le revin, şi la "diplomaŃia personală"sau "directă", prin întâlniri, vizite, corespondenŃă, convorbiri telefonice,pentru a aborda problematica relaŃiilor externe ale statului. FrecvenŃaacŃiunilor diplomatice de acest tip este un simptom al amplificării relaŃiilordiplomatice, dar şi a relaŃiilor pe planuri multiple dintre state.În aceste condiŃii, ministerul de externe este instituŃia principală carecoordonează interacŃiunea statului cu celelalte subiecte de drept

internaŃional şi prin care se realizează comunicarea coerentă dintre stat şicelelalte subiecte de drept internaŃional, ministerul fiind receptorulmesajelor şi emiŃătorul lor, ca principal purtător de cuvânt. În practicarelaŃiilor diplomatice, atât din curtoazie, cât şi pentru eficienŃa demersurilor,se consideră fireşti informarea şi chiar consultarea ministerului de externede către misiunile diplomatice străine de fiecare dată când ele comunicănemijlocit şi întreprind acŃiuni în contact direct cu alte instituŃii ale statului.PrezenŃa permanentă a ministerului de externe în relaŃiile externe alestatului este necesară în vederea îndeplinirii fără excepŃiei a funcŃiei derealizare a politicii externe în conformitate cu exigenŃele interesului naŃional.În state diferite, în epoci diferite, ministerul de externe a purtat şi poartădenumiri diferite.

Ministerul de externe reprezintă autorităŃile statului în relaŃiile custrăinătatea. În cadrul ministerului de externe se elaborează şi se şi transmitstrăinătăŃii comunicări în numele statului, ca de la subiect de dreptinternaŃional către alt subiect / alte subiecte de drept internaŃional, subimperiul principiului egalităŃii suverane a statelor. Ministerul de externecoordonează reprezentarea statului prin realizarea funcŃiei de reprezentareproprie misiunilor diplomatice.Ministerul de externe coordonează şi participă direct la aplicareaprogramului de guvernare în domeniul politicii externe. În vederea realizării



30

acestor scopuri, elaborează cadrul normativ şi instituŃional pentru realizareaobiectivelor de politică externă din program.Ministerul de externe controlează modul în care se respectă şi se aplicăreglementările legale în domeniul politicii externe. Are în vedere îndeosebiaplicarea prevederilor tratatelor şi ale altor înŃelegeri internaŃionale la carestatul este parte.

Ministerului de externe îi revine organizarea instituŃiilor din subordine:ambasade şi posturi consulare.Pentru înfăptuirea funcŃiilor specifice, ministerului de externe i s-au stabilitatribuŃii adecvate.Ministerul de externe susŃine şi apără, în relaŃiile cu străinătatea, intereselenaŃionale ale statului.Promovează aceste interese în organizaŃii internaŃionale cu caracteruniversal, continental, regional şi subregional. Conectează statul lainstituŃiile internaŃionale cu caracter politic, strategic şi economic.Acest minister administrează întreŃinerea relaŃiilor cu alte state, participareala activitatea organizaŃiilor internaŃionale cu caracter universal, regional şisubregional. IniŃiază activităŃi internaŃionale menite să ducă la dezvoltarea

de relaŃii paşnice şi de cooperare cu toate statele, întemeiate pe principiile şipe normele general admise ale dreptului internaŃional.În cadrul ministerului de externe este urmărită evoluŃia raporturilorinternaŃionale şi sunt semnalate tendinŃele care apar în viaŃa internaŃională.Ministerul de externe are în atenŃie prezenŃa instituŃiilor naŃionale şi acetăŃenilor în străinătate. Lui îi revine apărarea în străinătate a drepturilor şia intereselor acestora, aplicând legea, respectând normele internaŃionale,prevederile acordurilor bilaterale şi multilaterale la care statul este parte.Prin ministerul de externe, se menŃine legătura dintre stat şi conaŃionalii dinafara frontierelor. Acestora li se acordă sprijin în vederea păstrării,dezvoltării şi exprimării identităŃii etnice, culturale, lingvistice şi religioase,pe baza legislaŃiei naŃionale şi în conformitate cu practica internaŃională şi

cu acordurile bilaterale şi multilaterale la care statul este parte şirespectându-se legislaŃia statului de reşedinŃă a acestora.Ministerul de externe iniŃiază şi participă la negocierea tratatelor şi a altorînŃelegeri internaŃionale. Propune semnarea, ratificarea, aprobarea sauacceptarea înŃelegerilor internaŃionale, aderarea la acestea sau denunŃarealor, efectuează schimbul instrumentelor de ratificare, depune instrumentelede ratificare sau de aderare, notifică aprobarea ori acceptarea înŃelegerilorinternaŃionale şi denunŃarea lor, eliberează documente certificând deplineleputeri.Singur sau în conlucrare cu ministerele şi cu celelalte autorităŃi publicecentrale de specialitate, ministerul de externe urmăreşte aplicareaprevederilor tratatelor şi ale altor înŃelegeri internaŃionale la care statul este

parte şi prezintă propuneri pentru îndeplinirea obligaŃiilor asumate.InstituŃiile statului primesc asistenŃă din partea ministerului de externe înderularea relaŃiilor cu străinătatea.

14 RelaŃiile diplomaticeRelaŃiile diplomatice sunt instrumentul prin care statele, îngăduindu-şireciproc constituirea pe teritoriul propriu de instituŃii diplomatice aleceluilalt stat, consolidează pe plan juridic şi pe plan politic desfăşurareaansamblului de legături dintre ele.




31

RelaŃiile dintre persoane, dintre comunităŃi şi dintre state sunt de naturăpolitică, economică, socială, juridică, umanitară, culturală, religioasă,militară etc. Şi relaŃiile diplomatice au loc în această înşiruire.RelaŃiile diplomatice sunt proprii statelor, care îşi admit reciproc, stabilindrelaŃii diplomatice, personalitatea juridică internaŃională. Acest tip de relaŃiiînseamnă un grad superior de conlucrare între state, marcând caracterul

permanent, maturitatea şi complexitatea conlucrării. Sunt doctrinari careconsideră că, în evoluŃia conlucrării dintre state, relaŃiile diplomaticesemnifică stadiul normal.ActivităŃile de pe planul relaŃiilor diplomatice fac parte din sfera activităŃiidiplomatice. Domeniul diplomaŃiei este mai larg decât cel al relaŃiilordiplomatice. Misiunile diplomatice se realizează şi în afara relaŃiilordiplomatice, dincolo de cadrul acestui fel de relaŃii sau în lipsa lor.Statele edifică relaŃiile diplomatice şi întreŃin misiunile diplomatice specificeacestor relaŃii - misiuni permanente, adică având durată nederminată -pentru a dispune de un instrument de comunicare oficială permanentă, prinreprezentare, negociere, informare.Stabilirea relaŃiilor diplomatice între două state implică recunoaşterea

formală reciprocă, dar recunoaşterea reciprocă nu presupune neapăratstabilirea de relaŃii diplomatice.Când un stat îşi trimite reprezentanŃi pe lângă un alt stat apare competiŃiadintre competenŃele suverane. RelaŃiile diplomatice implică aceastăcompetiŃie. Normele dreptului diplomatic o reglementează. Este necesar săfie reglementată funcŃionarea serviciului public extern pentru activitatediplomatică, Ńinându-se cont de competenŃa teritorială a statului dereşedinŃă. Ambasada sau postul consular îşi au independenŃa lor, caredecurge din suveranitatea statului acreditant, respectiv trimiŃător, dar seimpune şi protejarea suveranităŃii teritoriale a statului acreditar, respectiv astatului de reşedinŃă.RelaŃiile diplomatice se stabilesc între persoanele cu capacitate juridică

internaŃională deplină, titulare de drepturi şi obligaŃii internaŃionale şiparticipante la relaŃiile reglementate de dreptul internaŃional, care s-aurecunoscut reciproc şi care au ajuns la un acord în acest scop. Numaisubiectul de drept internaŃional poate stabili relaŃii diplomatice.RelaŃiile diplomatice fac parte din categoria raporturilor juridice. AcesterelaŃii rezultă din exercitarea liberă a voinŃei persoanelor juridiceinternaŃionale, în primul rând în conformitate cu principiul egalităŃiisuverane a statelor. Acordul de stabilire a relaŃiilor diplomatice este premersde actul politic de voinŃă al fiecărui stat. Acordurile prin care se stabilescrelaŃiile diplomatice pot fi tratate, clauze în cuprinsul tratatelor, schimburide scrisori între miniştrii de externe sau între alŃi plenipotenŃiari. Prevederileastfel convenite constituie acordul-cadru pentru convenŃiile în conformitate

cu care se stabilesc personalul ambasadei, sediul şi eventual sediile unorbirouri ale acesteia, privilegiile suplimentare etc.RelaŃiile diplomatice se stabilesc pentru termen nedefinit, întrucât semnificăpermanenŃa conlucrării complexe.Pentru instituirea relaŃiilor diplomatice, trebuie ca acordul dintre state să serefere explicit la stabilirea de relaŃii diplomatice. Dacă două state încheie untratat pentru reglementarea relaŃiilor lor într-un domeniu oarecare, altuldecât cel al stabilirii de relaŃii diplomatice, acest tratat nu implică stabilirea



32

de relaŃii diplomatice. Încheierea unui tratat nu presupune în sine vreunefect pe planul relaŃiilor diplomatice sau consulare.În cadrul ConferinŃei NaŃiunilor Unite cu privire la relaŃiile şi imunităŃilediplomatice s-a menŃionat că stabilirea de relaŃii diplomatice este realizabilăindiferent de deosebirile dintre regimurile constituŃionale, politice, juridice şisociale. Statele membre ale ONU şi-au asumat obligaŃia să coopereze chiar

dacă sistemelor lor politice, economice şi sociale diferă.Încetarea relaŃiilor diplomatice este temporară, când relaŃiile diplomatice seîntrerup, sau definitivă, când relaŃiile dipliomatice se rup. Încetarea relaŃiilordiplomatice rezultă din declaraŃii sau din acte fără echivoc.Întreruperea relaŃiilor diplomatice este rezultatul unei decizii unilaterale desuspendare, a unei decizii unilaterale sau bilaterale de retragere apersonalului diplomatic al ambasadei / ambasadelor). RelaŃiile diplomaticese suspendă dacă unul dintre state trece printr-un momente de instabilitategravă şi situaŃia autorităŃilor menite să asigure concretizarea relaŃiilordiplomatice este neclară.Ruperea relaŃiilor diplomatice este actul rezultat din puterea de decizie aunuia dintre statele între care relaŃiile diplomatice au fost stabilite. Statul

care rupe relaŃiile diplomatice pe care le-a stabilit cu alt stat adoptă aceastădecizie fie după evaluarea acestor relaŃii, fie aplicând decizia unui forinternaŃional. Ruperea relaŃiilor diplomatice face parte dintre măsurile pecare organizaŃiile internaŃionale le prevăd pentru ca, astfel, statele membresă exercite, prin acte individuale, constrângerea colectivă împotriva unui statcare a prejudiciat pacea şi securitatea internaŃională.Ruperea relaŃiilor diplomatice este licită nu doar când se invocă motive cucaracter juridic, ci şi când se fac referiri la abateri de la curtoazie. De altfel,s-a întâmplat să se decidă ruperea relaŃiilor diplomatice fără temei juridic, cidin nemulŃumire faŃă de abateri de la curtoazia internaŃională, aşadar faŃăde acte contrare spiritului de prietenie în relaŃiile bilaterale. Ca rezultat aldeciziei unilaterale, discreŃionare, a statului suveran, ruperea relaŃiilor

diplomatice poate avea motive diverse. Nu numai încălcările dreptuluiinternaŃional duc la astfel de decizii. Şi actele contrare spiritului de prietenieîn relaŃiile bilaterale, deci şi abaterile de la curtoazie, pot nemulŃumi – chiarfără temei juridic - într-atât încât să determine ruperea relaŃiilor diplomatice.Motivele politice care determină ruperea relaŃiilor diplomatice pot fi maipuŃin durabile decât motivele de curtoazie. NemulŃumirea politică poate fisatisfăcută mai uşor şi mai repede decât nemulŃumirea faŃă de afectareaspiritului de prietenie din relaŃii.Ruperea relaŃiilor diplomatice este aşadar unilaterală. Efectele ei sunt însăbilaterale. Decizia adoptată de unul dintre state are consecinŃeinconturnabile asupra celuilalt: se desfiinŃează nu numai ambasada statuluicare a rupt relaŃiile diplomatice, ci neapărat şi ambasada celuilalt stat.

RelaŃiile diplomatice sunt incompatibile cu soluŃionarea problemelor dinrelaŃiile interstatale prin recurgerea la forŃă. Ca urmare, declanşarearăzboiului întrerupe ipso facto relaŃiile diplomatice. S-a întâmplat ca, înaintede declanşarea războiului, unul dintre state să declare că rupe relaŃiilediplomatice. Încetarea războiului permite reluarea relaŃiilor diplomatice, pecare războiul le-a întrerupt sau restabilirea relaŃiilor diplomatice, în cazul încare măcar unul dintre statele beligerante decisese să le rupă.Ruperea relaŃiilor diplomatice are ca efect desfiinŃarea ambasadelor, dar nuare ca efect ruperea relaŃiilor economice, comerciale, culturale dintre state.




33

Chiar dacă ambasadele se retrag, rămân posibile misiunile diplomatice ad-hoc.Dreptul internaŃional nu permite ca ruperea relaŃiilor diplomatice să fieutilizată de statele implicate pentru o eventuală abatere de la principiulpacta sunt servanda. ObligaŃiile asumate prin convenŃii internaŃionalebilaterale sau multilaterale rămân în vigoare fără excepŃie. Singurul

angajament pus în discuŃie este cel din acordul privind stabilirea relaŃiilordiplomatice. De altfel, nu este posibil ca prin decizia de rupere a relaŃiilorbilaterale pe planul activităŃii serviciilor publice de diplomaŃie să fie blocatecomunicarea dintre state, relaŃiile lor economice, culturale, legăturileinterumane dintre naŃiuni.

15 Ambasada - funcŃii; înfiinŃare şi desfiinŃareAmbasada este forma cel mai frecvent uzitată de misiune diplomatică petermen nedeterminat, prin care se concretizează relaŃiile diplomatice.Ambasada este misiunea diplomatică pe lângă un stat străin sau pe lângăun for internaŃional, condusă de ambasador, ca şi personalul care exercităfuncŃiile misiunii.În termeni juridici, ambasada este instituŃia administrativă constituită de

stat (subiect de drept internaŃional) pe lângă alt stat (subiect de dreptinternaŃional), cu consimŃământul acestuia, în vederea realizării relaŃiilordiplomatice bilaterale.Statul care constituie ambasada este acreditant. Statul care consimte caambasada să fie constituită pe teritoriul lui este acreditar.În cursul elaborării textului ConvenŃiei privind relaŃiile diplomatice, ComisiaONU pentru dreptul internaŃional a sintetizat îndatoririle ambasadei,stabilind cinci funcŃii preponderente: reprezentarea statului acreditant,apărarea intereselor statului acreditant, negocierea, informarea şipromovarea relaŃiilor bilaterale.Prin funcŃiile enunŃate se concretizează menirea definitorie a ambasadei demesager al statului acreditant. Statele care stabilesc relaŃii diplomatice

doresc să comunice între ele şi, pentru a facilita comunicarea oficială,constituie ambasade. Facilitarea comunicării oficiale nu poate fi o funcŃie aambasadei, pentru că ambasada nu se poate situa în afara structuriistatului acreditant.FuncŃiile enumerate conturează ansamblul activităŃilor diplomatice alestatului acreditant, pe care statul acreditar le admite, îndeplinindu-şi astfelobligaŃiile decurgând din stabilirea relaŃiilor diplomatice.Ambasadorul şi ambasada reprezintă guvernul statului acreditant în relaŃiilecu guvernul statului acreditar. Ambasadorul este învestit cu autoritateanecesară de a vorbi în numele guvernului din statul propriu. Dar funcŃia dereprezentare este mai cuprinzătoare, nu se limitează la reprezentareaguvernului, ci acoperă reprezentarea ansamblului de autorităŃi ale statului.

Agentul diplomatic, îndeosebi ambasadorul şi şeful misiunii diplomatice, îşireprezintă statul în trei direcŃii principale: faŃă de instituŃiile autorităŃilor dinstatul acreditar, faŃă de cetăŃenii statului acreditant aflaŃi pe teritoriulstatului acreditar şi faŃă de ambasadele statelor străine din statul acreditar.Răspunderea pentru actele ambasadei îi revine statului acreditant, pe careambasada îl reprezintă. Trebuie ca statul acreditant să-şi asumerăspunderea întreagă pentru actele ambasadei, întrucât funcŃia dereprezentare generală nu-i permite eschive eventuale, întemeiate peargumente referitoare la depăşirea competenŃelor.



34

Dreptul internaŃional a stabilit că şefii de misiune diplomatică reprezintăstatul acreditant fără să fie obligaŃi să prezinte depline puteri, pentruadoptarea textului unui tratat între statul acreditant şi statul acreditar.Prin ambasada sa, statul este prezent în viaŃa publică a statului acreditar.AgenŃii diplomatici de la ambasadă participă, reprezentându-şi statul, lasolemnităŃi.

Ambasada, care înfăŃişează demnitatea şi independenŃa statului acreditantîşi exercită, cu consimŃământul statului acreditar, dreptul de a expunepublic simbolurile statului acreditant: drapelul şi stema. Privilegiul rămânevalabil cât timp ambasada respectă reglementările statului acreditar.Reprezentarea diplomatică se realizează, în primul rând, de cătreambasador, dar şi de ceilalŃi diplomaŃi ai ambasadei, sub conducereaambasadorului, printr-o varietate mare de activităŃi: expuneri, demersuri,consultări, negocieri.Potrivit unei uzanŃe extinse, ambasada organizează acŃiuni solemne demarcare a zilei naŃionale a statului acreditant în statul acreditar.Ambasada este un instrument al statului acreditant. Are rolul de voceautentică a autorităŃilor din acest stat. Nici serviciul public pentru

diplomaŃie în ansamblu şi nici componentele lui, aşadar nici ambasada nuelaborează politica externă, ci au rolul de instrument de aplicare a acesteipolitici. Aplică, în relaŃiile cu autorităŃile statului acreditar, prevederile dinprogramul de guvernare în vigoare în statul acreditant. Ambasada certificăinteresele statului acreditant şi le apără consecvent, acŃionând pe calepolitică şi pe cale juridică.Legătura ambasadei cu interesele statului acreditant este consideratăindisolubilă nu doar de autorităŃile acreditante, ci, în aceeaşi măsură, şi decele ale statului acreditar, de celelalte state participante la relaŃiilediplomatice internaŃionale. Ca urmare a devierilor de la acest rol, aîndeplinirii cu distorsiuni a acestei funcŃii, apare riscul ca ambasada să sedescalifice şi să se ajungă până la anularea de facto şi, până la urmă de jure

a misiunii diplomatice.Este posibil ca, temporar, cu acordul statului acreditar, ambasada săocrotească şi interesele altui stat decât statul acreditant.Prin negociere, ambasada soluŃionează problemele care împiedică relaŃiilebilaterale, extinde aceste relaŃii, clarificându-le îndeosebi juridic şidiversificându-le.Agentul diplomatic rezolvă problemele apărute în oricare dintre domeniilerelaŃiilor dintre statul acreditant şi statul acreditar, negociind. Dialoguldiplomatic şi negocierea sunt sinonime. Specifice pentru funcŃia de negocierea ambasadei sunt investigarea intereselor celor două state, acreditant şiacreditar, şi identificarea elementelor care pot fi obiect al acordului bilateral.FuncŃia de informare prin toate mijloacele licite despre condiŃiile şi evoluŃia

evenimentelor din statul acreditar, în vederea elaborării de rapoarte pentruguvernul statului acreditant are, în primul rând, rostul de a da relaŃiilorbilaterale temeiul cunoaşterii şi înŃelegerii reciproce. Statele moderneutilizează ambasadele pentru a se supraveghea reciproc.Principala sursă de informare licită a statului acreditant este chiarambasada străină, care culege, dar şi furnizează sistematic informaŃii desprepolitica, economia, cultura, legislaŃia ambelor state. Ambasadorul şi ceilalŃiagenŃi diplomatici sunt consideraŃi surse oficiale de informaŃii cu privire laŃara proprie. În postura de furnizor de informaŃii despre statul pe care îl




35

reprezintă, agentul diplomatic serveşte simultan interesele statului propriu,pe care le promovează şi le apără.Agentul diplomatic îşi culege informaŃiile din convorbiri cu oficialităŃile şi cupoliticienii de cele mai diverse orientări, din vizite la instituŃii, din observareadezbaterilor parlamentare, a reuniunilor publice în sferele politică,economică, socială, culturală etc., din întâlinirile colegiale în cadrul corpului

diplomatic şi din fluxurile de ştiri furnizate de mass-media. Acestea ar fitocmai căile licite de informare diplomatică.Calitatea distinctivă a informaŃiei raportate sau furnizate de agentuldiplomatic este obiectivitatea. InformaŃia diplomatică nu este menită săproducă satisfacŃie sau insatisfacŃie, ci să ofere temei de evaluare a situaŃieidintr-un domeniu sau altul.Despre valoarea cuvântului de ambasador s-ar putea spune că este cea maionorabilă caracteristică a profesiei de diplomat. Prin punerea ei în practică,ambasadorul poate dobândi şi păstra încrederea guvernului străin din Ńarade reşedinŃă. Este posibil ca, în cursul misiunii, valoarea menŃionată să sedovedească a fi superioară oricărui alt fel de argumentaŃii, oricât delaborioase, incluse chiar în documente solemne. În toate împrejurările,

datoria agentului diplomatic este să fie de bună credinŃă. Este ascultat,urmat şi obŃine rezultate sonore, dacă partenerii lui de negocieri sau cei cucare discută au convingerea că vorbeşte într-adevăr în numele guvernuluisău.În vederea informării, este tot atât de important pentru ambasador ca şipentru colaboratorii lui să menŃină contactul cu nivelurile cele mai mici,precum şi cu cele mai înalte ale guvernului şi ale societăŃii. Contactelepersonale realizate cu fiecare ocazie sunt întotdeauna valorificabile înextinderea relaŃiilor dintre două guverne. Ambasadorul este răspunzătorpentru iniŃierea şi întreŃinerea acestor contacte.Din funcŃia de servire a interesului naŃional, face parte şi rolul, menŃionatseparat, pentru reliefare, al ambasadei, de instrument de observare a

evoluŃiei relaŃiilor bilaterale dintre statul acreditant şi statul acreditar, deinvestigare a posibilităŃilor de dezvoltare a acestor relaŃii, de sesizare apericolelor de deteriorare a acestora, de aplicare a soluŃiilor pentruameliorarea şi dezvoltarea lor.Ambasadorul contribuie la evoluŃia relaŃiilor bilaterale dintre statulacreditant şi statul acreditar atât prin actele sale concrete, cât şi princonduita sa. Agentul diplomatic protejează relaŃia pe care o serveşte,abordându-i problematica în mod pozitiv, prevenind, când este posibil,dificultăŃile sau crizele. Agentul diplomatic şi, în primul rând ambasadorulacreditat în capitala unui stat străin este obligat, inclusiv prin înscriereaacestei funcŃii printre prevederile de drept diplomatic şi potrivit unorinterpretări doctrinare, să contribuie la evoluŃia pozitivă a relaŃiilor bilaterale

în domeniul cărora îşi exercită misiunea, adică la amplificarea lor.Ambasadele şi posturile consulare depind, succesiv, de recunoaştereareciprocă a subiectelor de drept internaŃional, pe care le constituie, respectivle primesc, de relaŃiile diplomatice şi consulare dintre acestea, precum şi deconsimŃământul acestora. Se poate ca ambasada să fie constituită / primităsimultan cu stabilirea relaŃiilor diplomatice. Întotdeauna şi chiar într-oasemenea situaŃie, ambasada este consecinŃa relaŃiilor diplomatice.



36

Decizia privind înfiinŃarea ambasadei îi revine statului acreditar. În general,ambasadele se constituie reciproc. Statelor şi forurilor internaŃionale lerevine rolul de acreditant şi cel de acreditar, chiar dacă nu îl joacă simultan.Statele convin asupra felului de ambasadă pe care o constituie / primesc.Felul misiunii decurge din clasa căreia îi aparŃine şeful ei. Ambasadoriiconduc ambasade. NunŃii conduc nunŃiaturi şi desfăşoară, pe lângă

actitivtatea diplomatică normală, şi actitivăŃi de îndeplinirea a funcŃieiecleziastice, de întreŃinere a relaŃiilor cu structurile Bisericii Catolice dinstatul acreditar, pe baza dreptului canonic. Miniştrii conduc legaŃii.InternunŃii conduc internunŃiaturi. În a doua parte a secolului al XX-lea,legaŃiile au dispărut treptat, pe măsura generalizării ambasadelor.După ce a fost constituită de statul acreditant şi acceptată de statulacreditar, ambasada poate exercita şi funcŃii consulare.În vederea debutului real al ambasadei, pe lângă consimŃămintele necesareprivind stabilirea relaŃiilor diplomatice şi constituirea misiunilor, estenecesar ca statul acreditar să desemneze persoana care să fie şef de misiuneşi ca statul acreditant să o accepte. Statul acreditar îi primeşte pe diplomaŃiistrăini ca urmare a acordului la care a ajuns cu statul acreditant cu privire

la stabilirea şi întreŃinerea relaŃiilor diplomatice, dar acest acord nu implicăşi obligaŃia de a primi pe teritoriul pe care este îndreptăŃit să-şi exercitesuveranitatea oricare persoană ar fi desemnată, conform suveranităŃii propriide statul acreditant. Necesitatea obŃinerii consimŃământului statuluiacreditar adaugă la criteriile strict interne, conform cărora statul acreditantîi desemnează pe membrii personalului ambasadei criteriul menajăriieventualelor sensibilităŃi ale statului acreditar pe plan politic, istoric,cultural, religios. Acest criteriu este soluŃia la problemele care se pot ivi laintersectarea menŃionată de suveranităŃi.Unui diplomat i se pot da simultan mai multe misiuni, pe teritoriul maimultor state. CondiŃia constituirii şi îndeplinirii acestor misiuni este caopŃiunea statului acreditar să fie acceptată şi de statele pe teritoriul cărora

urmează să-şi exercite activitatea. Cum în realitate cel căruia îi revin maimulte misiuni nu poate fi prezent simultan pe mai multe teritorii şi la maimulte sedii deodată, problema se poate soluŃiona prin desemnarea delocŃiitori.Un alt tip de misiune multiplă apare când şeful de misiune într-un stat îşireprezintă statul propriu şi pe lângă o organizaŃie internaŃională.Mai rară, dar nu imposibilă, este situaŃia în care mai multe statedesemnează ca ambasador aceeaşi persoană pentru a îndeplini misiunidiplomatice simultane în acelaşi stat. Totuşi, dreptul diplomatic stabileşteca, "în principiu", membrii misiunii diplomatice să aibă naŃionalitateastatului acreditant.Statul acreditant notifică statului acreditar desemnarea ambasadorului sub

forma solicitării agrementului. Este dreptul statului acreditar de a consimŃisau de a nu consimŃi în privinŃa desemnării ambasadorului din statulacreditant. Încălcarea acestui drept anulează desemnarea ambasadorului,care nu poate să-şi preia misiunea.Asigurarea caracterului confidenŃial al procedurii de solicitare şi de acordarea agrementului oferă posibilitatea evitării unui eventual refuz frontal. Dacănumele şefului de misiune pentru care s-a solicitat agrementul este publicatînaintea acordării agrementului, se încalcă o regulă de curtoazie. Aducereala cunoştinŃa opiniei publice, de către statul trimiŃător, a numelui




37

ambasadorului pentru care s-a solicitat agrementul poate fi înŃeleasă, în Ńarade reşedinŃă, ca presiune asupra instituŃiilor care examinează solicitarea.Statul acreditar nu este obligat să primească persoane nedorite în rândulpersonalului ambasadelor străine. ReacŃia eventuală constând dinpublicarea refuzului de a acorda agrementul ar contraveni de asemeneacurtoaziei. Atât statul acreditar, cât şi statul acreditant ar fi nevoite să se

confrunte cu inconvenientul publicării unui mesaj negativ care ar putea fi,măcar în aparenŃă, un simptom al unei crize în relaŃiile diplomaticebilaterale . Formularea publică a refuzului de a satisface solicitarea altui statcomportă primejdia deteriorării relaŃiilor bilaterale.Oricare ar fi răspunsul care trebuie să fie dat, conform deciziei salesuverane, statul acreditar are obligaŃia cutumiară să-l transmită cât mairepede. Întârzierea sau amânarea răspunsului conŃine sugestia ca statulacreditant să desemneze pe altcineva. Formularea, inclusiv în scris, arăspunsului pozitiv încheie schimbul de mesaje prin care se asigurăcontinuarea normală a relaŃiilor diplomatice. Răspunsul negativ se transmiteîn modalităŃi cât mai discrete. Statul acreditar nu este obligat să-şi explicerăspunsul. Nimic nu îndreptăŃeşte autorităŃile statului acreditant să insiste

pentru revizuirea răspunsului negativ.Misiunea diplomatică începe de jure prin procedura acreditării, careurmează agrementului. După exprimarea consimŃământului statuluiacreditar prin acordarea agrementului cu privire la desemnarea sa caambasador şi până să fie acreditat, ambasadorul are calitatea de ambasadoragreat. În intervalul de timp de la agrement la acreditare, statul acreditantare posibilitatea să renunŃe la acreditarea celui pentru care statul acreditara acordat agrementul şi să ceară agrement pentru altcineva, întrucâtagrementul obŃinut nu implică obligaŃia acreditării persoanei agreate.Misiunea diplomatică începe de facto, la sosirea şefului ei pe teritoriulstatului acreditar.

16 Personalul ambasadei

SubstanŃa ambasadei constă din membrii personalului ei, din persoaneletrimise să desfăşoare activităŃile necesare atingerii obiectivelor pentru care afost constituită.Ambasada este formată din şeful misiunii şi din membrii personaluluimisiunii: personalul diplomatic, personalul tehnic-administrativ şipersonalul de serviciu. Şeful misiunii şi membrii personalului diplomaticsunt agenŃi diplomatici. În serviciul casnic al personalului ambasadei seutilizează şi oameni de serviciu particulari, care nu sunt angajaŃi ai statuluiacreditant.Ambasada, ca misiune diplomatică, există indiferent de componenŃapersonalului. Dacă încetează activitatea în ambasadă a unui membru alpersonalului ambasadei, a oricăruia dintre membri sau a mai multor

membri ai acestui personal, a oricărora dintre membri, ambasada există încontinuare, misiunea diplomatică nu se întrerupe din asemenea cauze.Membrii personalului ambasadei sunt desemnaŃi de autorităŃile statuluiacreditant, după criterii care decurg din legile proprii ale fiecărui stat,dreptului intern. . Statul acreditar poate să ceară ca statul acreditant să-isupună spre aprobare includerea în personalul diplomatic al ambasadei apersoanelor desemnate să îndeplinească funcŃiile de ataşaŃi militari, navalisau aerieni. De altfel, statul acreditar nu este obligat să accepte încomponenŃa personalului ambasadelor străine orice fel de funcŃionari.



38

Trebuie însă ca, în această privinŃă, să le aplice ambasadelor străine untratament uniform.Structura personalul ambasadei, îndeosebi a celui diplomatic, răspundefuncŃiilor variate care revin misiunii diplomatice constituite de statulacreditant, care se îndeplinesc prin acŃiuni politice, comerciale, consulareetc.

AgenŃilor diplomatici nu le este permis ca, în afara sarcinilor pe care le au deîndeplinit în misiune şi pentru care sunt retribuiŃi de statul acreditant, săpractice, în statul acreditar, profesii sau activităŃi comerciale de pe urmacărora să obŃină venituri.Stabilirea ierarhiilor în cadrul personalului ambasadei se face de statulacreditant, care are obligaŃia de a informa în această privinŃă statulacreditar. Reglementarea raporturilor interne, din ambasadă, dintre membriipersonalului diplomatic, şi stabilirea şi aplicarea de măsuri în vederearezolvării problemelor apărute pe planul îndeplinirii funcŃiilor diplomatice şipe planul relaŃiilor interumane, de care depinde misiunea diplomatică,revine ministerului de externe al statului acreditar.O normă a dreptului diplomatic stabileşte ca, în principiu, agenŃii

diplomatici să fie cetăŃeni a statului acreditant. Norma a fost formulatăŃinând seama de loialitatea pe care diplomatul o datorează statuluiacreditant. Totuşi, o altă normă permite ca mai multe state să desemneze caambasador aceeaşi persoană pentru a îndeplini misiuni diplomaticesimultane în acelaşi stat de reşedinŃă. În cazul în care statul acreditant aropta pentru desemnarea ca membru al personalului ambasadei a unuicetăŃean al statului acreditar sau a unui cetăŃean dintr-un alt stat, trebuieca statul acreditar să-şi dea consimŃământul. Acest consimŃământ poate firetras oricând.Statului acreditant îi revine obligaŃia de a înştiinŃa statul acreditar despredesemnarea membrilor personalului diplomatic, despre sosirea lor şi afamiliilor lor la misiune, despre plecarea irevocabilă a lor şi a familiilor de la

misiune, despre angajarea, sosirea în misiune, concedierea şi plecarea dinmisiune a oamenilor de serviciu particulari. Trebuie ca statul acreditar să fieînştiinŃat şi despre situaŃiile în care se produc modificări în componenŃafamiliilor personalului misiunii.Normele de drept diplomatic nu permit ca numărul membrilor personaluluiambasadei să depăşească efectivul pe care statul acreditar îl considerăacceptabil. Nu se poate ca statul acreditant să fie constrâns să constituie omisiune cu o componenŃă numerică insuficientă în raport cu sarcinileîncredinŃate, dar statul acreditant este obligat să ia în considerare şicondiŃiile interne ale statului acreditar. Cele două state pot, dacă estenecesar, să încheie un acord explicit cu privire la efectivul misiunilor lordiplomatice.

Asupra încheierii prezenŃei în misiunea diplomatică a unui agent diplomaticdecid fie statul acreditant, fie statul acreditar. Agentul diplomatic se află înmisiune până când autorităŃile statului acreditant decid încetareaîndeplinirii sarcinilor pe care i le-au încredinŃat şi înştiinŃează statulacreditar despre această decizie.Nu se poate ca agentul diplomatic să mai fie prezent în misiune dacă statulacreditar nu îl recunoaşte ca membru al misiunii. În orice moment, statulacreditar are dreptul să decidă că unul dintre membrii personalului uneiambasade străine este inadmisibil. O asemenea decizie se poate adopta cât




39

timp acel membru al personalului ambasadei străine se deplasează săajungă în misiune, precum şi în timp ce se află în misiune, pe teritoriulstatului acreditar. Astfel, se poate ca un agent diplomatic să fie declarat destatul acreditar persona non grata.Se poate ca statul acreditar să informeze statul acreditant despre oricare dinmembrii personalului tehnic-administrativ sau ai personalului de serviciu

dintr-o ambasadă străină că este inacceptabil. SemnificaŃia declaraŃiei şi ainformării este, în esenŃă, că statul acreditar nu-i mai recunoaşte calitateade membru al misiunii diplomatice agentului diplomatic declarat personanon grata sau funcŃionarului considerat inacceptabil. În consecinŃă, apareobligaŃia statului acreditant de a decide că sarcinile încredinŃate celuideclarat persona non grata sau considerat a fi inacceptabil încetează, dacănu a ajuns în misiune sau de a-l rechema din misiune.În limbajul comun, i se spune ambasador oricărei persoane purtătoare demesaj adresat străinătăŃii, oricărei persoane trimise în misiune înstrăinătate. Este considerată ambasador orice persoană care reprezintă înstrăinătate un domeniu de activitate din Ńara proprie sau din regiuneaproprie: "ambasador al sportului românesc", "ambasador al culturii

orientale".Potrivit unei formulări mai precise, ambasadorul este reprezentantul oficialal unui stat pe lângă alt stat. AcŃiunile ambasadorului şi mesajele pe care elle transmite în forme foarte variate sunt percepute ca emanând nemijlocit dela şeful statului acreditant.Gradul diplomatic de ambasador este cel mai înalt în ierarhia diplomatică.Rolul diplomatic de ambasador revine titularului unei misiuni diplomatice,indiferent de gradul diplomatic al persoanei căreia i s-a atribuit acest rol şichiar indiferent dacă persoana face parte din rândul diplomaŃilor de carieră.Persoana având rolul de ambasador poate fi şeful ambasadei, deŃinătoare arangului administrativ cel mai înalt din ambasadă, şeful unei misiunidiplomatice pe lângă un for internaŃional, precum şi şeful unei misiuni ad-

hoc.În conformitate cu principiul egalităŃii suverane a statelor şi în concordanŃăcu sensul major al regulilor de curtoazie, în dreptul diplomatic a fostconsacrată, prin normă juridică, egalitatea dintre reprezentanŃii diplomatici,stabilindu-se că, în afară de precădere şi etichetă, nu se face nici o deosebireîntre şefii de misiune în raport cu clasa lor.Pentru stabilirea clasei şefilor de misiune este nevoie de acordul statuluiacreditant şi al statului acreditar.Statul acreditar are obligaŃia de a-l trata în acelaşi mod, după aceleaşicriterii, pe fiecare ambasador, asigurându-i aceeaşi procedură, la primire, caşi celorlalŃi.Această normă consolidează regula de curtoazie potrivit căreia ofensa adusă

agentului diplomatic înseamnă ofensă adusă celui/statului pe care îlreprezintă şi omagiul, gestul de curtoazie faŃă de agentul diplomatic serăsfrânge asupra celui/statului reprezentat.Ordinea de precădere a ambasadorilor acreditaŃi în acelaşi stat se stabileşteîn conformitate cu data şi ora la care fiecare ambasador şi-a asumat funcŃia,mai precis cu data şi ora la care şi-a prezentat scrisorile de acreditare sau lacare şi-a notificat sosirea şi a prezentat o copie a scrisorilor de acreditare laministerul de externe al statului acreditar sau la un alt minister în legăturăcu care s-a convenit anterior, ordinea de prezentare a scrisorilor de



40

acreditare sau a copiei acestora fiind determinată de data şi ora sosiriiambasadorului în statul de acreditare. Sunt state în care se acceptă uzanŃespeciale în privinŃa reprezentantului Sfântului Scaun.În cadrul ambasadei, ambasadorul deŃine rolul primordial, ca rang şirăspundere. El conduce ambasada.În conformitate cu normele româneşti, şeful misiunii diplomatice este

"reprezentant unic" al României pe lângă statul acreditar.În spiritul şi litera dreptului diplomatic, şeful de misiune diplomatică estedistinct de misiunea diplomatică şi nu trebuie să fie confundat cu aceasta.Ambasadorul nu este ambasada. Persoanele se succed la îndeplinireamisiunii, în timp ce instituŃia durează dincolo de succesiunea lor. CondiŃiaesenŃială a şefului de misiune este misiunea. Nu este cu putinŃă şeful demisiune fără misiune.Ambasada este cu putinŃă fără ambasador. Dacă lipseşte ambasadorul,ambasada o conduce însărcinatul cu afaceri a.i., care devine, provizoriu, şef de misiune, după înştiinŃarea autorităŃilor statului acreditar. Însărcinatul cuafaceri ad interim (a. i.) al ambasadei este membrul personalului ambasadeicare îi Ńine locul ambasadorului, atunci când ambasadorul lipseşte.

Însărcinat cu afaceri a.i. al ambasadei poate fi unul dintre membriipersonalului diplomatic al ambasadei şi, numai dacă nici unul dintre aceştianu se află în statul acreditar şi dacă statul acreditar consimte, şi unul dintremembrii personalului tehnic-administativ. Este nevoie de consimŃământulstatului acreditar numai în cazul în care autorităŃile statului acreditant suntnevoite să numească un membru al personalului tehnic-administrativ alambasadei ca însărcinat cu afaceri a. i.Spre deosebire de însărcinatul cu afaceri a.i. al ambasadei, căruia îi revineprovizoriu (ad interim) poziŃia de şef al ambasadei, însărcinatul cu afaceri alstatului acreditant conduce ambasada în afara oricărui provizorat, ca titular(en pied - e.p. sau en titre - e.t.) al poziŃiei de şef al ambasadei.Persoanele care fac parte din personalul diplomatic al ambasadelor din

acelaşi stat acreditar alcătuiesc corpul diplomatic, instituŃie notorie, carefuncŃionează conform cutumei. Ministerul de externe al statului acreditarîntocmeşte şi actualizează periodic Lista corpului diplomatic, Ńinând seamade sosirea în misiune a ambasadorilor, de prezentările scrisorilor deacreditare şi de notificările primite de la ambasade. Înscrierea unei persoanepe Lista corpului diplomatic înseamnă atestarea statutului diplomatic alacelei persoane în statul acreditar. Corpul diplomatic este o asociaŃie depersoane, având ca obiectiv coordonarea conduitei în domenii de interescomun pentru ambasade şi diplomaŃi: ceremonii, curtoazie internaŃională,privilegii diplomatice, respectarea normelor de drept internaŃional.Demersurile pe care corpul diplomatic le întreprinde pe lângă autorităŃilestatului acreditar acoperă o gamă largă de acŃiuni, de la transmiterea de

felicitări, până la formularea de proteste.Corpului diplomatic i se încredinŃează şi funcŃii cu efecte care depăşesc sferarelaŃiilor cu autorităŃile statului acreditar. Această asociaŃie a diplomaŃilor îlare ca preşedinte pe decanul corpului diplomatic. Această demnitate îi revinediplomatului aflat pe prima treaptă a ordinii de precădere între membriipersonalului diplomatic al ambasadelor din statul acreditar. Astfel, decan alcorpului diplomatic poate fi ambasadorul cu vechimea cea mai mare înfuncŃie în statul acreditar unde ordinea de precădere a ambasadorilor sestabileşte în conformitate cu data prezentării scrisorilor de acreditare. Sunt




41

state acreditare unde se practică acordarea primului loc în ordinea deprecădere fie reprezentantului Sfântului Scaun, fie ambasadorului britanic(în state din Commonwealth), fie ambasadorului francez (în statefrancofone). Decanul corpului reprezintă corpul diplomatic când autorităŃilestatului acreditar îl convoacă pentru a participa la solemnităŃi sau pentrucomunicări. El se poate adresa autorităŃilor statului acreditar în numele

corpului diplomatic, transmiŃând mesaje solemne sau formulând luări depoziŃie îndeosebi în domeniul relaŃiilor diplomatice, dar numai dupăconsultarea corpului diplomatic şi având consimŃământul acestuia. Decanulcorpului diplomatic îşi îndeplineşte funcŃiile specifice fără a fi câtuşi de puŃinlider al asociaŃiei.Decanul corpului diplomatic primeşte vizitele ambasadorilor care îşi începmisiunea şi pe ale celor care o încheie. El le prezintă ambasadorilorexigenŃele specifice statului acreditar în domeniul relaŃiilor diplomatice, înprivinŃa privilegiilor, ceremoniilor, protocolului etc.În cadrul corpului diplomatic, asociere a ansamblului membrilorpersonalului diplomatic al ambasadelor din statul acreditar, au loc şiasocieri care reflectă relaŃiile politice, economice sau culturale dintre state.

Astfel, s-au constituit şi sunt foarte active asocierile diplomaŃilor din stateleUniunii Europene, care funcŃionează ca grupuri care reproduc organizareagenerală a UE, Ńinând cont de preşedinŃia în exerciŃiu semestrială şipromovând poziŃiile şi orientările de politică externă comună. Se asociazăpentru consultări şi pentru demersuri politice comune şi diplomaŃii din stateparticipante la alte foruri internaŃionale sau din state situate în aceeaşi zonăgeografică.

17 Privilegiile pentru ambasadăConsimŃământul statului acreditar privind constituirea de misiunidiplomatice se confirmă şi prin aplicarea principiului în conformitate cu carenu trebuie împiedicată activitatea misiunii diplomatice. În urmaconsimŃământului dat cu privire la ambasada străină, statului acreditar îi

revine obligaŃia de a facilita funcŃiile diplomatice ale acesteia. Potrivitdreptului diplomatic, statul acreditar are obligaŃia să le acorde ambasadei şimembrilor ei "toate" înlesnirile, adică privilegii, asigurându-leinviolabilitatea, recunoscându-le şi protejându-le libertatea de comunicare şide circulaŃie, nepretinzându-le prestaŃii şi nepercepându-le taxe,respectându-le imunitatea juridică.Ambasada are, tocmai în condiŃiile de funcŃionare în străinătate, privilegiulde a nu se supune decât jurisdicŃiei statului acreditant. În acelaşi timp,ambasada are obligaŃia de a respecta legile statului acreditar.Statul acreditar îi asigură ambasadei exercitarea funcŃiei de reprezentare,acordându-i dreptul de a utiliza, în activitate, drapelul şi stema statuluiacreditant. După doi ani de la codificarea dreptului diplomatic, Comisia de

drept internaŃional a ONU a precizat, codificând dreptul consular că de acestprivilegiu se beneficiază în limitele stabilite de reglementările în materie dinstatul acreditar.Prevederile dreptului diplomatic obligă statul acreditar să le acordeambasadei şi personalului ei protecŃie legală, astfel încât actele violente carear impieta asupra libertăŃii lor de acŃiune să fie contracarate pe cale legală.Îndeplinirea plenară, fără vreun impediment, a funcŃiilor ambasadei depindede libertatea persoanelor care o alcătuiesc. Ambasada există indiferent depersoanele care îi îndeplinesc funcŃiile, dar nu indiferent de libertatea lor de



42

acŃiune. Se perimează inevitabil iluziile precum aceea a asigurării ordiniiriguroase prin antepunerea drepturilor instituŃiei faŃă de drepturile celorcare o servesc şi pe care trebuie să-i servească, incluzând şi antepunereabunurilor imobile şi a echipamentelor, adică antepunerea inviolabilităŃiiambasadei, inclusiv a localurilor şi a mobilierului ei, faŃă de inviolabilitateamembrilor personalului.

Pe de o parte, autorităŃile statului acreditar au obligaŃia să-i ocrotească pemembrii unei ambasade, împiedicând acŃiunile prin care acestora le-ar fiafectată libertatea şi demnitatea. AcŃiunea autorităŃilor este mai eficientădacă are susŃinere în cadrul juridic intern al statului acreditar. Codul penalromân condamnă infracŃiunile contra vieŃii, integrităŃii corporale, sănătăŃii,libertăŃii sau demnităŃii reprezentantului unui stat străin. Dacă estenecesar, trebuie ca autorităŃile statului acreditar să recurgă chiar laprotecŃie poliŃienească specială. Potrivit CurŃii InternaŃionale de JustiŃie,relaŃiile internaŃionale depind de inviolabilitatea ambasadelor.

Totuşi, agenŃii de circulaŃie din statul în care misiunea diplomaticăfuncŃionează îl pot opri pe membrul acestei misiuni, aflat în stare deebrietate, să mai conducă automobilul, pentru a înlătura astfel

eventualitatea unui accident.Statului acreditar în care privilegiul inviolabilităŃii personale a unui diplomata fost încălcat îi revine obligaŃia de a adopta măsuri reparatorii. Diplomatulnu poate pretinde să beneficieze de privilegiul inviolabilităŃii personale dacădin imprudenŃă se implică în situaŃii riscante sau dacă provoacă el însuşiconflicte în care este agresat.Agentul diplomatic are privilegiul de a fi scutit de controlul bagajului săupersonal de către autorităŃile statului acreditar. Totuşi, controlul bagajuluipersonal ar fi justificat de bănuiala întemeiată că acesta conŃine alte obiectedecât cele destinate uzului oficial al misiunii şi uzului personal sau obiecteal căror import sau export este interzis de legislaŃie sau supusregulamentelor de carantină din statul acreditar. Dacă se recurge la control,

trebuie ca agentul diplomatic sau reprezentantul său autorizat să fie de faŃă.În practică, şi bagajul agentului diplomatic este controlat electronic, laaeroport, înaintea călătoriei cu avionul.Statul acreditar beneficiază de inviolabilitatea localului ambasadei prin careeste reprezentat în statul acreditar.Ambasada utilizează pe teritoriul statului acreditar localuri ca sedii sau careşedinŃe. Local al ambasadei înseamnă clădirile sau părŃile de clădire carese utilizează pentru realizarea funcŃiilor misiunii, ca reşedinŃă a agentuluidiplomatic, indiferent de proprietar, indiferent dacă folosirea are ca temei uncontract de închiriere. Localurile în care funcŃionează ambasada, cât şilocuinŃele membrilor personalului diplomatic al ambasadei sunt în aceaşimăsură inviolabile.

Stabilirea de sedii ale ambasadei se face numai cu consimŃământul statuluiacreditar. Localul principal al ambasadei, sediul ei se stabileşte în localitateaunde funcŃionează guvernul statului acreditar. Se facilitează astfel şiactivităŃile specifice al corpului diplomatic. În alte localităŃi, se înfiinŃeazăeventual birouri ale ambasadei.Responsabil pentru asigurarea inviolabilităŃii localului ambasadei este statulacreditar. Privilegiul inviolabilităŃii localului ambasadei înseamnă şi căautorităŃile statului acreditar nu pot pătrunde în sedii fără consimŃământulşefului misiunii, al ambasadorului sau al însărcinatului cu afaceri a.i., şi nu




43

pot dispune percheziŃii, rechiziŃii etc. Ambasada este privilegiată şi întrucâtinviolabilitatea ei este un domeniu aparte al asigurării ordinii publice înstatul acreditar, care este obligat să împiedice actele violente cu impactdirect asupra activităŃii ambasadei. Pe de o parte, trebuie ca autorităŃilestatului acreditar să se abŃină de la acte de autoritate în localul ambasadeişi, pe de altă parte, trebuie ca statul acreditar să acŃioneze pentru prevenirea

de acte violente îndreptate împotriva aceluiaşi local. Inviolabilitatea localuluiambasadei implică obligaŃia specială a autorităŃilor statului acreditar de lacare nu se admite derogare, nici chiar atunci când în utilizarea localului s-arabuza de acest privilegiu.Arhivele ambasadei nu pot fi controlate nicicum, niciunde şi niciodată.Documentele din arhiva ambasadei rămând inviolabile indiferent depersoana care le gestionează, de locul în care se află sau de vehiculul cucare sunt transportate. Dacă arhiva ambasadei rămâne într-un imobil care afost utilizat şi apoi părăsit de ambasadă, imobilul este considerat încontinuare imobil de ambasadă şi statul acreditant beneficiază în continuarede inviolabilitatea acelui local. CondiŃia unică a respectării inviolabilităŃiieste ca arhiva, prin documentele pe care le conŃine să aibă caracter

diplomatic, aşadar documente concordante cu funcŃiile diplomatice. Pentrudocumentele care nu corespund îndeplinirii acestei condiŃii nu se poateinvoca privilegiul inviolabilităŃii. Ies de sub incidenŃa inviolabilităŃiidocumentele al căror conŃinut vădeşte că au rezultat din culegerea deinformaŃii pe căi ilicite. Asemenea documente pot fi utilizate în instanŃă caprobe, în cazul în care sunt prezentate instanŃei.Inviolabilitatea localurilor şi a bunurilor ambasadei durează cât timp acesteasunt afectate realizării funcŃiilor diplomatice. Ambasada beneficiază, chiardacă relaŃiile diplomatice dintre statul acreditant şi statul acreditar se rupsau se întrerup, de privilegiul rezultat din obligaŃia statului acreditar de a-irespecta şi de a-i proteja localurile, bunurile şi arhivele. Este posibil ca, înconformitate cu dreptul diplomatic şi cu consimŃământul statului acreditar,

imobilele, bunurile şi arhivele ambasadei să fie preluate de un alt stat.Agentul diplomatic al ambasadei beneficiază de inviolabilitatea locuinŃei, adocumentelor, a corespondenŃei şi a bunurilor private. Nu sunt diferenŃeîntre privilegiul inviolabilităŃii acordat statului acreditar pentru localulambasadei, documentele şi arhiva acesteia şi acelaşi privilegiu acordatdiplomatului pentru reşedinŃa şi bunurile lui. Inviolabilitatea rămâneintangibilă şi dacă se întreprind măsuri de executare ca urmare a uneiacŃiuni reale privind un imobil particular situat pe teritoriul statuluiacreditar, pe care agentul diplomatic nu-l posedă în contul statuluiacreditant pentru realizarea scopurilor misiunii, a unei acŃiuni privind osuccesiune, în care agentul diplomatic figurează ca executor testamentar,administrator, moştenitor sau legatar nu în numele statului acreditant, ci cu

titlu particular sau a unei acŃiuni privind o activitate profesională saucomercială, oricare ar fi ea, exercitată de agentul diplomatic în statulacreditar în afara funcŃiilor sale oficiale.Pentru ca privilegiul inviolabilităŃii localurilor ambasadei să poată fi pus înaplicare, ambasada are obligaŃia să notifice autorităŃilor statului acreditar,de obicei ministerului de externe, adresele acestor localuri.Ambasada este privilegiată şi pentru că statul acreditar, dacă i se solicită,este obligat să o sprijine în vederea procurării localurilor pentru sedii şi alocuinŃelor. Această prevedere a dreptului diplomatic nu poate fi interpretată



44

extins, în sensul că statul acreditar ar avea obligaŃia se a pune la dispoziŃiaambasadei localuri.Nu îi este permis ambasadei să devină sediu al unor activităŃi contraredreptului internaŃional. Statul acreditar şi agenŃii lui diplomatici au obligaŃiasă nu dea localurilor ambasadei utilizări incompatibile cu funcŃiilediplomatice.

În esenŃă, inviolabilitatea se asigură prin întreprinderea de măsuri al cărorscop este evitarea pătrunderii, fără consimŃământul şefului de misiune, înlocaluri, a altor persoane decât a celor care fac parte din personalul misiunii.Se consideră că inviolabilitatea este încălcată dacă localurile sunt supusedeteriorării, precum şi dacă liniştea necesară activităŃii prin care misiunileîşi exercită funcŃiile este tulburată şi dacă se aduc atingeri demnităŃiimisiunilor.EficienŃa ambasadei depinde direct de comunicarea liberă dintre toatecomponentele serviciului public de diplomaŃie. Aici, comunicare liberăînseamnă excluderea oricărui control exercitat asupra comunicării dinafaraserviciului public de diplomaŃie.Statul acreditar are obligaŃia de a privilegia comunicarea oficială a

misiunilor, ocrotind-o şi îngăduind-o, adică neîncercând nici o formă decontrol.Între ambasadă şi statul acreditant se poate comunica prin utilizareacurierului diplomatic, a valizei diplomatice şi a mesajelor cifrate.Curierul diplomatic însoŃeşte valiza diplomatică. Statul acreditar şi statele detranzit îi datorează curierului diplomatic ocrotire, asigurarea privilegiulinviolabilităŃii.Dreptul diplomatic nu permite ca valiza diplomatică să fie deschisă şi nici săfie reŃinută de autorităŃile statului acreditar şi ale statelor străine de tranzit.Dacă statul acreditar ar extinde în mod exagerat zonele de interzicere acirculaŃiei străine, inclusiv a diplomaŃilor, s-ar ajunge la reducereainacceptabilă a posibilităŃilor ambasadei de a-şi realiza funcŃiile.

În cazurile în care nu este interzis, ci doar reglementat, accesul este posibil,dacă ambasada notifică deplasarea şi autorităŃile statului acreditar oacceptă.În caz de conflict, ambasada, agenŃii diplomatici şi membrii familiilor care îiînsoŃesc beneficiază de privilegiile deja acordate în privinŃa lor şi a bunurilorlor şi, în măsura în care este necesar, statul primitor îi privilegiază şi prinîndeplinirea obligaŃiei de a le pune la dispoziŃie mijloacele de transportnecesare pentru părăsirea teritoriului.Statul acreditar este obligat nu îl supună pe diplomat judecătorilor proprii.Membrii personalului diplomatic al ambasadei sunt imuni la jurisdicŃiastatului acreditar, pe teritoriul acestui stat, în privinŃa întregii lor activităŃi,cu excepŃii legate de unele aspecte ale jurisdicŃiei civile şi administrative. De

la imunitatea de jurisdicŃie civilă şi administrativă a agentului diplomatic sepermit excepŃii pentru acŃiuni privind imobile private, pentru succesiunilecare nu privesc statul acreditar, ci persoana diplomatului, şi pentruactivităŃi profesionale şi comerciale diferite de cele prin care se exercităfuncŃiile diplomatice.Diplomatul beneficiază de imunitate în legătură cu toate actele sale,indiferent dacă aceste acte pot fi considerate ca aparŃinând exercităriifuncŃiilor diplomatice sau ca fiind private. Dreptul diplomatic distinge întreactele oficiale şi cele private ale membrilor personalului ambasadei, dar nu




45

în ceea ce priveşte activitatea diplomaŃilor. Implicarea unui diplomat într-unproces juridic în statul acreditar este posibilă numai după renunŃarea laimunitatea juridică. Statul acreditant poate renunŃa la imunitatea rationepersonae sau o poate suspenda. Trebuie ca renunŃarea să fie expresă, clarăşi autorizată de statul acreditant. Aşadar, agentul diplomatic îşi pierdeimunitatea de jurisdicŃie numai dacă statul acreditant renunŃă în mod

expres la această imunitate.De imunitatea de jurisdicŃie beneficiază şi familia diplomatului. Maibeneficiază de privilegiul imunităŃii de jurisdicŃie membrii personaluluiadministrativ şi tehnic al ambasadei, ca şi familiile lor, dar numai pentruactele prin care îşi exercită funcŃiile lor.Ambasada, agenŃii diplomatici şi membrii familiilor care îi însoŃescbeneficiază de privilegii, pentru fiecare şi pentru documentele oficiale atuncicând, călătorind spre statul acreditar sau înapoindu-se în statul acreditant,trec pe teritoriul altui stat. Trebuie ca trecerea să fie notificată autorităŃilorstatul tranzitat şi ca statul tranzitat să nu se opună trecerii. Privilegiile seacordă şi în caz de forŃă majoră.Agentul diplomatic nu este imun faŃă de jurisdicŃia statului acreditant. Fiind

instituŃie constituită de statul acreditant, ambasadei şi personalului ei li seaplică reglementările dreptului intern din acest stat.18 Postul consular - relaŃiile consulare; personalul consular

Definitorie pentru relaŃiile consulare este interacŃiunea a două ordini juridice, a ordinii juridice a statului trimiŃător şi a ordinii juridice a statuluide reşedinŃă, de fapt coexistenŃa pe acelaşi teritoriu a două ordini juridice,prin exercitarea unei anumite jurisdicŃii străine asupra anumitor străini.Realizarea relaŃiilor consulare prin funcŃionari consulari onorifici depinde deopŃiunea statului trimiŃător privind încredinŃarea misiunii consulare unuiasemenea funcŃionar, precum şi de consimŃământul statului pe teritoriulcăruia misiunea se îndeplineşte.RelaŃiile consulare se stabilesc între două state. Stabilirea relaŃiilor

consulare rezultă din acordul încheiat în acest scop de cele două state.Se poate ca, în lipsa obiecŃiei unuia dintre cele două state care convin săstabilească relaŃii diplomatice, stabilirea relaŃiilor diplomatice să implice şistabilirea relaŃiilor consulare. De altfel, se consideră că misiunii diplomaticeîi revin şi sarcini consulare. Au relaŃii consulare două state care au convenitsă exercite funcŃiile consulare unul pe teritoriul celuilalt.În esenŃă, statele care încheie acorduri consulare se angajează să-şi aplice,în această sferă, principiul reciprocităŃii. Statele pot, în conformitate cudreptul consular, să instituie reciproc, în relaŃiile bilaterale, tratamentefavorabile.Pe plan european, reciprocitatea consulară este normă şi statul nu poatepretinde ca funcŃionarii săi consulari să exercite în străinătate atribuŃii pe

care nu le recunoaşte pe teritoriul propriu.Întemeierea raporturilor dintre state pe principiul egalităŃii suverane leimpune statelor care au relaŃii consulare ca şi aceste relaŃii să se realizezeprin consimŃământ mutual şi ca şi din acest domeniu să excludădiscriminarea.Ca primă urmare, relaŃiile consulare nu pot fi efectul unui act unilateral alunui stat care ar impune relaŃiile consulare altui stat, câtă vreme statele serecunosc ca state suverane egale.



46

În legătură cu a doua urmare, statul trimiŃător nu poate considera însă că arfi obiectul unei discriminări când constată că postul său consular nu estetratat la fel ca posturile altor state, dacă de pe poziŃia sa de stat de reşedinŃăaplică acelaşi tratament postului consular al statului de reşedinŃă aflat însituaŃie de stat trimiŃător. De altfel, statele îşi pot trata posturile consularereciproc asemănător, potrivit convenŃiilor bilaterale.

Postul consular este instituŃia administrativă constituită de stat pe teritoriulşi cu consimŃământul altui stat în vederea realizării relaŃiilor consulare.Postul consular este o "misiune diplomatică permanentă", adică o misiunecăreia la înfiinŃare nu i se determină durata de funcŃionare, scopurileurmărite de acel stat care a decis în acest sens fiind întreŃinerea şi chiaramplificarea relaŃiilor consulare bilaterale.Postul consular poate fi, în ordinea descrescătoare, după rang, a claselor deposturi consulare: consulat general, consulat, viceconsulat sau agenŃieconsulară. Consulatul general şi consulatul sunt înfiinŃate de statultrimiŃător cu consimŃământul statului de reşedinŃă. Viceconsulatul şiagenŃia consulară sunt înfiinŃate de consulatul general sau de consulat, fiindsubordonate consulatului general sau consulatului.

După modul în care se constituie, postul consular poate fi de carieră, cândeste condus de un funcŃionar consular de carieră, sau onorific, când estecondus de un funcŃionar consular onorific. Fiecărui post consular îicorespunde, ca teritoriu al exercitării funcŃiilor consulare, circumscripŃiaconsulară.Dacă unul dintre statele care au stabilit relaŃii consulare dispare, acesterelaŃii încetează. Dacă unul din statele care au stabilit relaŃii consularedecide că trebuie ca aceste relaŃii să înceteze, relaŃiile consulare se rup.Din doctrina dreptului diplomatic şi consular rezultă că aşa cum se poate cadouă state să stabilească relaŃii consulare, chiar dacă nu au stabilit relaŃiidiplomatice, relaŃiile consulare pot continua şi dacă relaŃiile dintre state s-audeteriorat grav, şi dacă relaŃiile diplomatice s-au rupt, şi dacă s-a recurs la

război. Această posibilitate decurge din conŃinutul juridic specific al relaŃiilorconsulare. În practică, state între care relaŃiile diplomatice s-au rupt audecis să-şi transforme ambasadele în posturi consulare. În alte cazuri însăstatele ajunse în coflict şi-au încredinŃat cetăŃenii protecŃiei unui statneimplicat.

Trebuie ca decizia privind încetarea relaŃiilor consulare dintre două state săfie consemnată în documente, prin formulări clare. Întreruperea sau ruperearelaŃiilor consulare nu poate fi înŃeleasă de la sine, mai ales că dreptuldiplomatic stabileşte că relaŃiile consulare pot continua şi dacă relaŃiilediplomatice au încetat.Determinantă în păstrarea relaŃiilor consulare tocmai în momentele criticeale ruperii celor diplomatice este preocuparea autorităŃilor din statele

implicat faŃă de menŃinerea mijloacelor de protejare a cetăŃenilor proprii.FuncŃiile unui membru al postului consular încetează dacă unul dintre celedouă state titulare ale relaŃiilor consulare, simultan sau separat, decidastfel.ConsistenŃa relaŃiilor consulare dintre două state rezultă din concretizareafuncŃiilor consulare în activitatea consulatelor, care sunt instituŃii ale unuistat aflate pe teritoriul altui stat. Trebuie ca statul pe teritoriul căruia unstat străin îşi înfiinŃează postul consular să consimtă la această înfiinŃare.Pentru înfiinŃarea postului consular este obligatoriu consimŃământul




47

statului de reşedinŃă. Acordul bilateral privind stabilirea de relaŃii consularenu include acest consimŃământ şi nici nu poate să-l includă, de vreme ce, depildă, postul consular funcŃionează ratione loci. Statul trimiŃător are dreptulsă înfiinŃeze postul consular, dar pentru ca postul să fie înfiinŃat, aşadarstabilit, este necesar consimŃământul statului de reşedinŃă.FuncŃionarii consulari sunt trimişi în misiune numai de state. Numai statele

înfiinŃează posturi consulare.Începerea misiunii consulare depinde de numirea şefului de post consular şide acceptarea lui. Numirea şefului de post consular este actul unilateral alstatului trimiŃător, iar acceptarea este actul unilateral al statului dereşedinŃă. Practic, cele două acte sunt componentele unui acord între douăstate. Unui stat nu îi este permis să înfiinŃeze un post consular pe teritoriulunui stat, fără ca între cele două state să nu se încheie un acord în acestsens, fără ca statul pe teritoriul căruia va funcŃiona postul consular să fie deacord cu înfiinŃarea postului consular şi cu funcŃionarea lui DreptulinternaŃional nu are prevederi speciale legate de numirea şefului de postconsular. Fiecare stat acŃionează în conformitate cu normele sale internecând desemnează sau când acceptă un şef de post consular.

Statul de reşedinŃă al postului consular nici nu se poate implica înadoptarea deciziei de desemnare a şefului de post consular, nici nu areobligaŃia de a-l accepta. Desemnarea şi acceptarea funcŃionarului consularsunt părŃi ale aceluiaşi contract, prin care se exprimă voinŃa statuluitrimiŃător şi a statului de reşedinŃă care să poată avea efecte normale peplanul activităŃii consulare. Desemnarea şi acceptarea funcŃionaruluiconsular Ńin simultan de dreptul internaŃional şi de dreptul intern al celordouă state implicate.Documentul prin care se notifică numirea şefului de post consular estepatenta (lettre de provision, commission) sau un instrument similar, princare se precizează persoana, dacă i s-a încredinŃat o misiune de carieră sauuna onorifică, dacă este consul sau consul general, circumscripŃia şi sediul,

precum şi orice alt element considerat util de către emiŃător. Ca şi scrisoareade acreditare a ambasadorului, patenta consulului este emisă de şefulstatului, dar este posibil totuşi ca patenta să fie emisă şi de un altreprezentant al administraŃiei publice, precum prim-ministrul sau ministrulde externe. Nivelul de adresare a patentei corespunde nivelului de emitere.Prin patentă, care poartă antetul ministerului de externe, ministrulcomunică numirea unui cetăŃean al statului pe care îl reprezintă în calitatede consul, şef al unui post consular, având o anumită circumscripŃieconsulară şi precizează că şeful de post consular a primit instrucŃiuni şi arecompetenŃa să protejeze, în conformitate cu legile în vigoare, cu uzanŃele şicutuma curente în relaŃiile dintre statele prietene, drepturile şi intereselecetăŃenilor şi persoanelor juridice din statul trimiŃător şi să sprijine

derularea relaŃiilor economice, comerciale, turistice, culturale şi ştiinŃifice,precum şi dezvoltarea relaŃiilor de prietenie bilaterale. Totodată, prin patentăse exprimă rugămintea ca guvernulul statului de reşedinŃă, magistraŃii şiautorităŃile civile ale acestui stat să-i recunoască persoanei desemnatecalitatea de consul şef al postului consular, garantându-i drepturile şiimunităŃile proprii însărcinării sale, în conformitate cu statutul său şi cudispoziŃiile convenŃiei consulare bilaterale, acceptându-i cererile şirecomandările pe care le formulează în calitate oficială. Patenta poartăsemnătura oficială şi este sigilată oficial.



48

Patenta este valabilă în măsura în care datele pe care le conŃine desprepersoana celui trimis să fie şef de post consular, postul consular, categoriafuncŃionarului, clasa lui consulară sunt precise şi exacte. Fiecare eventualămodificare a acestor date impune reînnoirea patentei.Patenta este prezentată autorităŃilor statului de reşedinŃă pe calediplomatică, fie direct, într-o audienŃă, fie prin transmitere, însoŃită de o

notă verbală, la ministerul de externe al statului de reşedinŃă.Documentul prin care şeful de post consular este acceptat de statul dereşedinŃă şi în urma emiterii căruia poate începe exercitarea funcŃiilorconsulare este exequaturul.Pe lângă înŃelesul utilizat în acest context, de decizie de recunoaştere oficialăa consulului şi de autorizare a exercitării funcŃiilor consulare, exequatur, încercurile religioase creştine, îndeosebi catolice, este facultatea pe careautorităŃile civile o conferă unei decizii papale sau altor acte eclezistice înscopul de a le da forŃă executorie pe teritoriul propriu (regium placet). Îndreptul francez, exequaturul este ordinul de punere în executare a uneidecizii de drept străine sau a unei sentinŃe arbitrale.Prin exequatur, care poartă antetul ministerului de externe emiŃător,

ministrul de externe al statului de reşedinŃă arată că, văzând patentaconsulară prin care consulul a fost numit şef de post consular, având oanumită circumscripŃie consulară, admite, din împuternicirea guvernuluistatului de reşedinŃă ca persoana desemnată a fi consul, şef de postconsular să exercite funcŃiile consulare încredinŃate de guvernului statuluitrimiŃător, în conformitate cu prevederile convenŃiei consulare bilaterale, săacorde protecŃie şi asistenŃă persoanelor fizice şi juridice ale statuluitrimiŃător şi să ocrotească interesele acestui stat în statul de reşedinŃă, printoate mijloacele legale, potrivit principiilor dreptului internaŃional. Prinexequatur, autorităŃile publice române sunt rugate să primească solicitărileşi propunerile pe care consulul, şef de post consular, le formulează încalitatea sa oficială sau în numele guvernului statului trimiŃător şi să-i

asigure facilităŃile, privilegiile şi imunităŃile de care beneficiază în temeiulconvenŃiei consulare bilaterale. Exequaturul este semnat de ministrul deexterne şi sigilat oficial.De regulă, i se eliberează exequatur numai şefului de post consular, nu şicelorlalŃi consuli, membri ai misiunii.Există posibilitatea ca activitatea şefului de post consular să înceapă înaintede emiterea exequaturului.Pe lângă emiterea exequaturului, statului de reşedinŃă îi revine obligaŃia de aasigura condiŃii de îndeplinire a misiunii de către cel acceptat, în primulrând prin informarea celor responsabili din circumscripŃia consulară.Continuitatea misiunii consulare se asigură, în caz de necesitate, prinpreluarea temporară a funcŃiilor de către un gerant.

Misiunea consulară încetează dacă încetează relaŃiile consulare, în condiŃiileîn care unul dintre titularii acestor relaŃii decide astfel sau nu mai poateadopta decizii în această privinŃă, nemaifiind subiect de drept internaŃional.Se poate ca statul trimiŃător să desfiinŃeze postul consular, să-l recheme peun membru al postului consular, în urma unei demiteri sau a încredinŃăriiunei sarcini noi.Se poate ca un membru postului consular să-şi prezinte demisia sau sădecedeze. Se poate ca statul de reşedinŃă să-l declare pe un membru al




49

postului consular străin persona non grata, să comunice că acesta a devenitinacceptabil sau să-i retragă exequaturul.Decizia unilaterală a statului de reşedinŃă privind încetarea misiunii unuiconsul străin, prin retragerea exequaturului sau prin cererea adresatăstatului trimiŃător de a-şi retrage consulul, implică riscul prejudicieriirelaŃiilor consulare. Dacă statul de reşedinŃă este nevoit să recurgă la o

asemenea decizie, dar doreşte să evite deteriorarea relaŃiilor cu statultrimiŃător, este necesar să procedeze astfel încât să se ajungă la încetareamisiunii prin comunicări clare şi prin colaborare cu statul trimiŃător.Dreptul internaŃional prevede de altfel posibilitatea unei succesiuni de acteîn care statul trimiŃător este cel care poate întreprinde măsura iniŃială(rechemarea) în privinŃa consulului căruia urmează să-i înceteze misiunea caurmare a deciziei statului de reşedinŃă.Decizia privind încetarea de către funcŃionarul consular a exercităriifuncŃiilor sale adoptată de statul trimiŃător se comunică statului dereşedinŃă, inclusiv sub forma retragerii exequaturului.Statul de reşedinŃă are obligaŃia de a facilita, inclusiv prin punerea ladispoziŃie de mijloace de transport, plecarea de pe teritoriul lui a consulilor

şi a familiilor acestora, chiar şi în cazul în care misiunea se încheie înîmprejurările unui conflict. Consulii cărora li s-a încheiat misiunea şifamiliile lor au obligaŃia de a părăsi cât mai repede cu putinŃă teritoriulstatului de reşedinŃă. Trebuie ca statul de reşedinŃă să le permită să ia cu eişi bunurile pe care le-au dobândit în timpul misiunii, chiar dacă normelelegale în vigoare interzic exportul acestora.La postul consular lucrează funcŃionari consulari pentru realizarea funcŃiilorconsulare, alcătuind personalul consular, precum şi angajaŃi administrativisau tehnici, persoane din serviciul casnic şi persoane aflate în serviciulparticular al membrilor personalului. Personalul postului consular includepersonalul consular, din care fac parte şi şeful postului consular, şi altecategorii de personal.

Postul consular este condus, după rang, de şeful consular aflat într-una dinclasele: consul general, consul, viceconsul sau agent consular.Şeful de post consular răspunde pentru exercitarea funcŃiilor consulare,asemenea celorlalŃi funcŃionari consulari, precum şi, spre deosebire defuncŃionarii consulari, pentru conducerea ansamblului de activităŃi alepostului consular.Locul şefului de post consular în ordinea de precădere se stabileşte dupăclasă şi, în cadrul clasei, după data admiterii prin exequatur sau, eventual,a admiterii provizorii. Între doi şefi de post consular din aceeaşi clasă,admişi la aceeaşi dată, distincŃia în ordinea de precădere se face după dataprezentării patentei. GeranŃii interimari se situează, în ordinea de precădere,după şefii de post consular aflaŃi în exerciŃiul funcŃiunii.

Membrii personalului consular al postului consular sunt numiŃi deautorităŃile competente ale statului trimiŃător. În cadrul procedurii denumire, statul trimiŃător comunică autorităŃilor statului de reşedinŃănumele, prenumele şi clasa celor numiŃi. Comunicarea se face astfel încât sănu li se ignore sau să nu li se încalce autorităŃilor statului de reşedinŃădreptul de a declara persoanele numite, dacă este cazul, inacceptabile.Şi membrii personalului consular care nu sunt şefi de post consular potprimi exequatur.



50

Nu este obligatoriu ca statul trimiŃător să desemneze un şef pentru o agenŃieconsulară. Se poate ca activitatea agenŃiei să fie girată de un agent consular.

Trebuie ca numărul membrilor personalului consular al postului consular sănu depăşească nevoile reale în activitatea prin care se realizează relaŃiileconsulare. Acest număr este stabilit de statul trimiŃător, dar asupra lui sepoate pronunŃa şi statul de reşedinŃă.

Statul trimiŃător stabileşte ordinea de precădere a membrilor personaluluiconsular al postului consular. Această ordine se comunică autorităŃilorstatului de reşedinŃă, iniŃial şi ori de câte ori este modificată.Dacă statul trimiŃător decide să desemneze un funcŃionar consular dintrecetăŃenii statului de reşedinŃă sau ai unui alt stat străin, trebuie să obŃinăconsimŃământul autorităŃilor din statul de reşedinŃă.Pe lângă numirea funcŃionarilor consulari, trebuie ca statul trimiŃător săînştiinŃeze statul de reşedinŃă despre sosirea la post a celor numiŃi ulterior,despre plecarea lor şi, dacă este cazul, despre încetarea exercitării funcŃiilorconsulare, precum şi despre toate celelalte date legate de statutul acestorfuncŃionari. Trebuie să fie înştiinŃate autorităŃile statului de reşedinŃă şidespre situaŃia persoanelor din familia funcŃionarului consular care îl

însoŃesc la post. Se comunică date şi despre sosirea şi plecarea personaluluiparticular, precum şi despre momentul în care serviciul lor încetează.Cu consimŃământul statului de reşedinŃă, o persoană poate fi numităfuncŃionar consular de mai multe state, simultan.

Trebuie ca membrii postului consular să respecte regulile în vigoare în statulde reşedinŃă cu privire la asigurarea de răspundere civilă pentru utilizareamijloacelor de călătorie.În conformitate cu dreptul consular, le sunt interzise funcŃionarilorconsulari de carieră activităŃile profesionale sau comerciale din care potobŃine foloase personale.Pentru exercitarea funcŃiilor consulare, postul consular are nevoie de sediuîntr-o clădire. Clădirea sau partea de clădire folosită exclusiv de postul

consular este local consular.În componenŃa postului consular intră şi arhiva care cuprinde toateînscrisurile, documentele, corespondenŃa, inclusiv evidenŃa acestora,indiferent de suportul lor material (hârtie, filme, casete, dischete etc.),precum şi mijloacele folosite pentru protecŃie şi păstrare.

19 FuncŃiile şi privilegiile consulareActivitatea postului consular constă îndeosebi din îndeplinirea funcŃiilorspecifice.FuncŃiile consulare se exercită ratione loci şi ratione materiae. Postulconsular îşi exercită funcŃiile în circumscripŃia consulară care i s-a atribuitpe teritoriul statului de reşedinŃă.Spre deosebire de funcŃiile diplomatice situate în sfera dreptului

internaŃional, funcŃiile consulare se realizează în sfera ordinii de drept astatului trimiŃător, pe teritoriul statului de reşedinŃă a postului consular,atât cât admite ordinea juridică a acestui stat. FuncŃiile diplomatice suntrealizate de o ambasadă unică a statului acreditant în statul acreditar, întimp ce pentru funcŃiile consulare pot fi necesare mai multe posturiconsulare ale statului trimiŃător în statul de reşedinŃă.Activitatea postului consular şi a funcŃionarului consular este situată laintersecŃia sistemelor juridice din statul trimiŃător şi din statul de reşedinŃă.




51

Legitimitatea acestei activităŃi se limitează la legătura cu drepturile şiinteresele cetăŃeanului statului trimiŃător aflat în străinătate.AtribuŃiile funcŃionarilor consulari se stabilesc prin acordurile dintre statecu privire la relaŃiile consulare.Postul consular îşi exercită funcŃiile strict în circumscripŃia consulară.Pentru derogare de la această regulă, este nevoie de extinderea acordului

bilateral prin care postul consular a fost constituit, anume deconsimŃământul statului de reşedinŃă care admite că împrejurări specialedetermină exercitarea funcŃiilor consulare în afara circumscripŃiei.Este posibilă extinderea exercitării funcŃiilor consulare de către un postconsular şi în altă circumscripŃie dintr-un alt stat decât statul de reşedinŃă.Este posibil ca un post consular să exercite funcŃiile consulare nu doar înnumele statului trimiŃător, ci şi în numele unui alt stat. În acest scop estenevoie de extinderea acordului consular bilateral iniŃial, prin care postulconsular a fost constituit, întrucât trebuie ca statul trimiŃător să notificestatului acreditar modificarea preconizată, precum şi ca statul de reşedinŃăsă nu se opună.Pentru realizarea relaŃiilor consulare nu este nevoie neapărat de constituirea

de posturi consulare, întrucât este posibil ca funcŃiile consulare să fieexercitate de misiunile diplomatice. FuncŃiile consulare sunt funcŃii alepostului consular, pe care le poate exercita şi ambasada. În ambasadă sepoate organiza o secŃie consulară. Ambasada li se adresează, în vedereaexercitării funcŃiilor consulare, după uzanŃe, autorităŃilor de stat sau locale.Se poate ca statul trimiŃător să-i încredinŃeze funcŃionarului consular şisarcini diplomatice. Mai mult, se poate ca funcŃionarul consular să-şireprezinte statul pe lângă un for internaŃional. Această prevedere a dreptuluiconsular continuă o cutumă veche a dreptului internaŃional.CompetenŃele şi responsabilităŃile postului consular sunt stabilite prinreglementările legale interne ale statului trimiŃător. Pentru ca postulconsular să poată funcŃiona este nevoie de consimŃământul statului de

reşedinŃă, astfel încât pe teritoriul unde numai jurisdicŃia statului dereşedinŃă este aplicabilă să poată fi exercitate şi atribuŃiile funcŃionarilorconsulari străini ai statului trimiŃător. FuncŃiile consulare sunt, pe de oparte, prerogativele, în statul de reşedinŃă, ale postului consular şi alefuncŃionarilor consulari şi obligaŃiile lor faŃă de statul trimiŃător şi, pe de altăparte, substanŃa obligaŃiei asumate de statul de reşedinŃă privind admitereaexercitării jurisdicŃiei străine pe teritoriul propriu.Astfel se poate explica de ce în ConvenŃia europeană funcŃiile consulare suntprezentate ca fiind mai mai mult decât prerogative şi se pune accentulasupra caracterului lor de drepturi (privilegii) recunoscute funcŃionaruluiconsular în statul de reşedinŃă. Postul consular are îndreptăŃirea săîndeplinească îndatoririle următoare: să protejeze şi să apere drepturile şi

interesele statului trimiŃător şi ale cetăŃenilor săi; să favorizeze relaŃiilebilaterale ale statului trimiŃător şi statului de reşedinŃă; să culeagă, pe căilicite, informaŃii şi să informeze statul trimiŃător şi persoanele interesatedespre statul de reşedinŃă; să funcŃioneze ca birou de evidenŃă a cetăŃenilorstatului trimiŃător din statul de reşedinŃă şi de înregistrare a acestora şi săle emită documente de identitate şi de călătorie, paşapoarte, precum şi vizepentru persoanele care doresc să meargă în statul trimiŃător; să le acordeajutor şi asistenŃă cetăŃenilor statului trimiŃător, oferindu-le informaŃii şicomunicări oficiale cu privire la obligaŃiile cetăŃeneşti, la referendumuri şi la



52

alegeri şi sprijin pentru a putea participa la ele, îndrumări şi serviciiîndeosebi în domeniile securităŃii sociale, asistenŃei sociale şi medicale; săexercite şi să emită acte notariale, de stare civilă şi administrative; să apereinteresele cetăŃenilor statului trimiŃător în privinŃa succesiunilor; să apereinteresele minorilor şi ale incapabililor, cetăŃeni ai statului trimiŃător; să-ireprezinte pe cetăŃenii statului trimiŃător sau să le asigure reprezentarea

adecvată în faŃa autorităŃilor statului de reşedinŃă; să transmită acte judiciare şi extrajudiciare sau să efectueze comisii rogatorii;să exercitedrepturile de control şi de inspecŃie asupra navelor maritime, a navelorfluviale, a aeronavelor şi a echipajelor lor având naŃionalitatea statuluitrimiŃător; să acorde asistenŃă navelor şi echipajelor lor, să primeascădeclaraŃiile asupra curselor lor, să examineze şi să vizeze documentele debord, să ancheteze incidentele şi să soluŃioneze divergenŃele dintre căpitan,ofiŃeri şi marinari;să îndeplinească şi alte funcŃii încredinŃate de statultrimiŃător.Postul consular îşi desfăşoară activitatea în contact cu autorităŃile statuluide reşedinŃă din circumscripŃia consulară. Dacă în practica din statul dereşedinŃă se admite, postul consular poate să ia legătura şi cu autorităŃile

centrale ale statului de reşedinŃă, pentru a rezolva probleme dincircumscripŃia consulară.În general, se consideră că nici postul consular şi nici funcŃionarul consularcă nu au îndatoriri în sfera politică. Cu toate acestea, sunt funcŃii consulareal căror caracter politic este pregnant.Comisia pentru drept internaŃional a NaŃiunilor Unite, în 1963, şi ConsiliulEuropei, în 1967, au crezut de cuviinŃă, în privinŃa funcŃiilor consulare, săacorde întâietate protejării intereselor statului trimiŃător şi ale cetăŃeniloracestuia, precum şi dezvoltării relaŃiilor bilaterale. Această funcŃie arecaracter politic evident.FuncŃia de stimulare a cooperării dintre statul trimiŃător şi statul dereşedinŃă are caracter politic. Rezultă că actele funcŃionarului consular care

ar contraveni relaŃiilor amicale dintre cele două state ar fi incompatibile cuobligaŃia sa de a realiza această funcŃie consulară.Indiscutabil este şi caracterul politic al funcŃiei consulare de informare,foarte asemănătoare cu funcŃia diplomatică de informare.Potrivit dreptului consular, statul de reşedinŃă are obligaŃia de a acordapostului consular "orice" înlesnire.FuncŃionarii consulari au, tocmai în condiŃiile de funcŃionare în străinătate,privilegiul de a nu se supune decât jurisdicŃiei statului trimiŃător. În acelaşitimp, ei au obligaŃia de a respecta legile statului acreditar, condiŃia esenŃialăa privilegiilor consulare de care beneficiază.Sunt doctrinari care consideră că privilegiile consulare au provenit în sferanormelor cutumiare şi în codurile consulare dintre regulile de curtoazie

internaŃională, fiind, de la origine, derogări de la jurisdicŃia statului dereşedinŃă.Privilegiile consulare corespund aplicării principiului de drept diplomatic neimpediatur officium, iau în considerare calitatea de trimişi oficiali ai unuistat străin, aplică principiul egalităŃii suverane a statelor şi Ńin seama deinteresul statelor de a coopera şi de a avea relaŃii amicale durabile.În privinŃa privilegiilor de acordat postului consular şi funcŃionaruluiconsular, dreptul consular se aseamănă, dar numai parŃial, cu dreptul




53

diplomatic. Există în dreptul consular restricŃii pe care dreptul diplomaticnu le conŃine.Statul de reşedinŃă îi asigură postului consular exercitarea funcŃiei dereprezentare, acordându-i dreptul de a utiliza în activitate drapelul şi stemastatului trimiŃător. Postul consular beneficiază de acest privilegiu în limitelestabilite de reglementările din statul de reşedinŃă. Prin acordarea acestui

privilegiu se facilitează identificarea postului consular atât de către organelede ordine locale, cât şi de către conaŃionalii funcŃionarului consular, întrucâtse poate ca postul consular să fie marcat vizibil cu însemne solemne.AutorităŃile statului de reşedinŃă au, conform dreptului consular, obligaŃiade a-l respecta pe funcŃionarul consular străin şi de a-i proteja libertatea şidemnitatea. Ca urmare, trebuie să întreprindă, de câte ori este cazul, măsuriprin care să împiedice uzurparea autorităŃii sale, actele de violenŃă împotrivalui, asigurându-i astfel inviolabilitatea persoanei.Din prevederile dreptului consular se înŃelege că, în general, arestarea şideŃinerea funcŃionarului consular contravin privilegiului de inviolabilitate decare funcŃionarul consular beneficiază. DeŃinerea funcŃionarului consulareste însă posibilă dacă autorităŃile judiciare competente decid astfel definitiv,

ca urmare a comiterii unei crime grave. ParŃial, prezentarea funcŃionaruluiconsular ca martor în cadrul unei proceduri penale angajate împotriva lui nuconstituie, conform dreptului consular, excepŃie de la privilegiulinviolabilităŃii şi, ca urmare, funcŃionarul consular este obligat să se prezinteca martor în situaŃia menŃionată. Se menŃine fără excepŃie obligaŃiaautorităŃilor statului de reşedinŃă de a-l respecta pe funcŃionarul consularstrăin pentru poziŃia sa oficială, astfel încât să nu fie împiedicatăîndeplinirea funcŃiilor consulare. Dacă autorităŃile statului de reşedinŃădecid să-l aresteze, să-l încarcereze sau să-l urmărească penal pefuncŃionarul consular străin, ele au obligaŃia de a înştiinŃa statul trimiŃător.Inviolabilitatea persoanei funcŃionarului consular nu este aşadar absolută,spre deosebire de inviolabilitatea diplomatului.

Postul consular beneficiază de inviolabilitatea localurilor pe care le utilizeazăca sediu. Trebuie ca autorităŃile statului de reşedinŃă să apere liniştea şidemnitatea postului consular prin măsuri care să împiedice violarea şideteriorarea acestor localuri şi, mai mult, trebuie ca aceleaşi autorităŃi să nupătrundă în spaŃiile de lucru ale postului consular fără consimŃământulşefului de post consular sau al şefului misiunii diplomatice permanente(ambasador sau însărcinat cu afaceri a.i.) din statul de reşedinŃă. Întrucâtprevederea de drept diplomatic subliniază caracterul special al obligaŃiei carele revine autorităŃilor statului de reşedinŃă, rezultă că măsurile de întreprinsle depăşesc pe cele obişnuite din sfera asigurării ordinii publice. Nici măcarautorităŃile statului nu au dreptul să pătrundă în localurile consulare.Pentru autorităŃile statului de reşedinŃă, dreptul consular admite însă

consimŃământul tacit. În doctrină, se consideră că derogarea de lainviolabilitatea absolută a localului admisă în dreptul consular este o eroare,pe care statele o pot corecta prin convenŃii bilaterale, în care se poateintroduce prevederea privind acordarea privilegiului inviolabilităŃii absolute.Nu este permisă utilizarea postului consular ca sediu al unor activităŃicontrare dreptului internaŃional. Statul trimiŃător şi personalul postuluiconsular au obligaŃia să nu dea localurilor consulare utilizări incompatibilecu funcŃiile consulare.



54

Inviolabilitatea localurilor consulare înseamnă şi că autorităŃile statului dereşedinŃă nu pot aplica nici acestor localuri, nici mobilierului, nici bunurilor,nici mijloacelor de transport ale postului consular măsuri de rechiziŃiepentru apărarea naŃională sau în scopuri de utilitate publică. Chiar dacă s-ar impune o expropriere, autorităŃile statului de reşedinŃă au obligaŃia săprotejeze exercitarea funcŃiilor consulare şi totodată să despăgubească fără

întârziere postul consular.Postul consular beneficiază oricând şi oriunde de privilegiul inviolabilităŃiiarhivelor şi documentelor consulare. Permanent, indiferent de condiŃii, chiardacă se află în conflict militar cu statul trimiŃător, statul de reşedinŃă esteobligat să acorde protecŃie localurilor consulare, inclusiv bunurilor şi arhiveipostului consular. Acest privilegiu a dobândit în timp o recunoaştere foartelargă, fiind acordat şi respectat fără excepŃie. El este consolidat de privilegiullibertăŃii de comunicare, pe care, totodată, îl consolidează.Postul consular este privilegiat şi pentru că statul de reşedinŃă, dacă i sesolicită, este obligat să-l sprijine în vederea procurării localurilor pentru sediişi a locuinŃelor.Nu îi este permis postului consular să devină sediu al unor activităŃi

contrare dreptului internaŃional. Statul trimiŃător şi funcŃionarii luiconsulari au obligaŃia să nu dea localurilor consulare utilizări incompatibilecu funcŃiile consulare.În conformitate cu dreptul consular, statului de reşedinŃă îi revine obligaŃiade a privilegia comunicarea oficială a postului consular, permiŃândcomunicarea, protejând-o, fără a o controla.Comunicarea postului consular cu instituŃiile statului trimiŃător sedesfăşoară pe căi diverse, în special prin curier consular, cu valiza consularăşi cu utilizarea cifrului.Curier consular curent este funcŃionarul care însoŃeşte valiza consulară şicăruia statul străin îi datorează ocrotire, asigurându-i privilegiulinviolabilităŃii.

Dreptul consular nu permite ca valiza consulară să fie deschisă şi nicireŃinută de autorităŃile statului de reşedinŃă. Există posibilitatea caautorităŃile statului de reşedinŃă să ceară deschiderea valizei consulare, dacăbănuie că ar conŃine şi altceva decât corespondenŃă oficială şi obiecte de uzoficial ale serviciului public de diplomaŃie de provenienŃă. ConvenŃiastabileşte că trebuie ca valiza consulară să fie returnată dacă nu se acceptădeschiderea ei.Privilegiile consulare privind comunicarea sunt valabile şi în cazurile în carecorespondenŃa oficială, mesajele în cod sau cifrate ale postului consular,curierul consular, având, dacă este cazul, viză, şi valiza consularătranzitează teritoriul unui stat terŃ, precum şi în caz de forŃă majoră.Postul consular beneficiază de privilegiul de a comunica liber cu cetăŃenii

statului trimiŃător. Statului de reşedinŃă îi revine obligaŃia corelativă de a leacorda libertatea de comunicare cu postul consular cetăŃenilor statuluitrimiŃător. Privilegiul se concretizează în libertatea funcŃionarilor consularide a intra în legătură directă cu aceşti cetăŃeni. Acest privilegiu asigurăexercitarea funcŃiilor consulare privind eliberarea de documente de călătorie,acordarea de ajutor şi asistenŃă, actele notariale şi de stare civilă, apărareaintereselor în succesiuni, apărarea intereselor minorilor şi ale celor lipsiŃi decapacitate, reprezentarea juridică, acordarea de asistenŃă navelor şiaeronavelor, precum şi echipajelor lor, primirea declaraŃiilor asupra curselor




55

acestor nave, examinarea şi avizarea documentele de bord şi efectuarea deanchete privind incidentele survenite în cursul călătoriei şi reglementareadivergenŃelor de orice natură între căpitan, ofiŃeri şi marinari.AutorităŃile statului de reşedinŃă sunt obligate să aducă, fără întârziere, lacunoştinŃa oficiului consular întreprinderea de măsuri de privare de libertateîmpotriva cetăŃenilor statului trimiŃător. Corelativ, autorităŃile statului de

reşedinŃă au şi obligaŃia de a-l informa pe străinul privat de libertate înlegătură cu dreptul lui de a comunica liber cu oficiul consular.Privilegiul consular al comunicării libere cu cetăŃenii statului trimiŃător seconcretizează, în acest caz, prin vizitarea celui privat de libertate,corespondenŃa cu acesta, măsuri în vederea reprezentării lui în justiŃie.Acest privilegiu al funcŃionarului consular corespunde cu dreptul cetăŃenilordin statul trimiŃător aflaŃi în străinătate de a comunica, în orice moment, cufuncŃionarul consular prin vizite directe la postul consular, dacă nu suntarestaŃi sau deŃinuŃi. Acelaşi privilegiu corespunde cu obligaŃia autorităŃilorstatului de reşedinŃă de a-l informa fără întârziere pe funcŃionarul consularatunci când, în circumscripŃia consulară, aceste autorităŃi au întreprins înprivinŃa unui cetăŃean al statului trimiŃător măsuri de privare de libertate.

Aplicând reglementările statului de reşedinŃă şi dacă acestea permitrealizarea deplină a comunicării dintre funcŃionarul consular şi cetăŃeanulstatului trimiŃător arestat sau deŃinut, autorităŃile statului de reşedinŃă auobligaŃia de a transmite fără întârziere toate mesajele componente alecomunicării dintre funcŃionarul consular şi cetăŃeanul statului trimiŃătorarestat sau deŃinut fără a fi în situaŃia executării unei sentinŃe sau a uneihotărâri administrative definitive.Dacă autorităŃile statului de reşedinŃă iau cunoştinŃă despre un cetăŃean alstatului trimiŃător căruia i se cuvine aplicarea regimului de tutelă sau decuratelă, trebuie ca ele să-l informeze pe funcŃionarul consular, care, în ceeace îl priveşte, are datoria de a le transmite autorităŃilor statului de reşedinŃăinformaŃii din acelaşi domeniu.

AutorităŃile statului de reşedinŃă au obligaŃia de a-l informa pe funcŃionarulconsular imediat după ce au aflat despre decesul unui cetăŃean al statuluitrimiŃător şi despre deschiderea unei succesiuni în legătură cu carefuncŃionarul consular ar putea avea dreptul de a reprezenta interese alecetăŃenilor din statul trimiŃător. Totodată, funcŃionarului consular îi revineobligaŃia de a informa autorităŃile statului de reşedinŃă dacă află înaintea lordespre decesul unui cetăŃean al statului trimiŃător şi despre deschidereaunei succesiuni.FuncŃionarii consulari au libertatea de a circula pe teritoriul statului dereşedinŃă. Totuşi, statul de reşedinŃă poate să reglementeze sau să interzică,din motive de securitate naŃională, accesul funcŃionarilor consulari înanumite zone. Se poate interzice sau limita, prin reglementări speciale,

accesul într-o zonă precum cea de frontieră, din preajma unei fabrici dearmament sau a unui teren folosit pentru teste şi exerciŃii militare, înlocalităŃi unde au loc conflicte sociale care pot afecta securitatea străinilor.Pentru restrângerea posibilităŃii de deplasare, se invocă şi motive legate depoluare sau de opŃiunea unor comunităŃi etnice sau religioase, care nuacceptă periodic sau permanent vizite ale străinilor. În cazurile în care nueste interzis, ci doar reglementat, accesul este posibil dacă postul consularnotifică deplasarea şi autorităŃile statului de reşedinŃă o acceptă.



56

FuncŃionarul consular este privilegiat prin scutire de unele obligaŃii(incompatibile cu situaŃia de cetăŃean al statului trimiŃător sau stânjenitoarepentru funcŃiile consulare) ale cetăŃeanului statului de reşedinŃă.El este şi privilegiat şi prin scutirile de prestaŃii personale, de înmatriculareşi de permise de şedere, precum şi de permise de muncă.Prevederile dreptului consular stabilesc privilegiul scutirii de impozite şi taxe

Privilegiul acordat postului consular şi funcŃionarului consular privindscutirea vamală este identic cu cel acordat ambasadei şi diplomaŃilor.Statul trimiŃător stabileşte taxe de încasat de la cei care beneficiază de acteconsulare. Statul de reşedinŃă acordă postului consular privilegiul de apercepe aceste taxe, precum şi pe cel de a nu plăti impozite pentru taxeleperceputeImunitatea de jurisdicŃie a funcŃionarilor consulari se limitează la fapte dinsfera atribuŃiilor consulare. De la imunitatea de jurisdicŃie civilă şiadministrativă a funcŃionarilor consulari se permit excepŃii în privinŃa unoracte care pot fi obiectul unei acŃiuni civile: contractul neîncheiat camandatar al statului trimiŃător, reparaŃii pentru prejudicii sau accidenteproduse cu un autovehicul. Dreptul diplomatic îl exceptează pe diplomat de

la obligaŃia de a depune ca martor, în timp ce dreptul consular nu îlexcepteză pe funcŃionarul consular de la această obligaŃie, întrucât înnumeroase legislaŃii această obligaŃie este prevăzută anume pentrufuncŃionarul consular.ExcepŃiile de la imunitatea care i se acordă funcŃionarului consular suntlegate de situaŃii deosebite sau de naŃionalitatea funcŃionarului.Imunitatea de jurisdicŃie îşi pierde valabilitatea după ce funcŃionarulconsular participă la o procedură juridică. O asemenea participare poate ficonsiderată renunŃare la imunitate. Dreptul consular prevede că renunŃareala imunitatea de jurisdicŃie este un act care aparŃine exclusiv statuluitrimiŃător şi constă neapărat dintr-o declaraŃie expresă. RenunŃarea laimunitate şi participarea la cercetare şi la proces nu înseamnă că

funcŃionarul consular nu mai beneficiază de inviolabilitate. Ca urmare, i sepot aplica măsurile de executare numai dacă se formulează o renunŃaredistinctă.Durata privilegiilor în statul de reşedinŃă este delimitată de intrareafuncŃionarului consular pe teritoriul statului de reşedinŃă şi părăsireaacestui teritoriu, după încheierea funcŃiilor consulare. De privilegiibeneficiază şi membrii familiei funcŃionarului consular care îl însoŃesc înmisiune.FuncŃionarii consulari şi membrii familiilor lor, care îi însoŃesc, beneficiazăde privilegiile şi libertăŃile consulare, pentru fiecare şi pentru documenteleoficiale, atunci când, călătorind spre statul de reşedinŃă sau înapoindu-se înstatul trimiŃător, trec pe teritoriul altui stat, care le-a încuviinŃat trecerea

acordându-le viză. Nu trebuie ca statul terŃ să le împiedice trecerea nicicelorlalŃi membri ai postului consular şi nici membrilor familiilor acestora,care îi însoŃesc, în condiŃiile în care au satisfăcut exigenŃele pentru obŃinereavizei de trecere. Aceste prevederi ale dreptului consular privind trecereamembrilor unui post consular pe teritoriul unui stat terŃ se aplică şi în cazde forŃă majoră.AgenŃii diplomatici care îndeplinesc funcŃii consulare beneficiază de privilegiidiplomatice.

20 FuncŃionarul consular onorific




57

Pentru activitatea sa, funcŃionarul consular onorific nu primeşte salariu. Elnu este trimis de statul trimiŃător, ci este ales dintre rezidenŃii de peteritoriul statului de reşedinŃă sau dintre cetăŃenii acestui stat. Spredeosebire de funcŃionarii consulari de carieră, funcŃionarilor consularionorifici le este permis să aibă o ocupaŃie paralelă lucrativă, chiar şi îndomeniul comercial.

Din analizele doctrinare rezultă că, practic, sarcinile pe care statul trimiŃătorle încredinŃează unui funcŃionar consular onorific sunt mai restrânse decâtcele încredinŃate unui funcŃionar consular de carieră. Şi statul de reşedinŃăpoate cere limitarea funcŃiilor unui funcŃionar consular onorific.Numirea de consuli onorifici este rezultatul unui acord bilateral, careconsemnează dorinŃa fiecărui stat de a numi funcŃionari consulari onorificipe teritoriul celuilalt stat.Dacă sunt şefi de post consular, funcŃionarii consulari onorifici se situează,în ordinea de precădere, după funcŃionarii consulari de carieră.Statul de reşedinŃă care a consimŃit ca un funcŃionar consular onorific săîndeplinească funcŃiile consulare încredinŃate de un stat străin are obligaŃiasă-i acorde funcŃionarului consular onorific toate înlesnirile în vederea

realizării funcŃiilor menŃionate, inclusiv protecŃie. Dreptul consular îi acordăfuncŃionarului consular onorific un set minim de privilegii asemănătoare cuprivilegiile funcŃionarului consular de carieră, dar nuanŃează prevederileasupra inviolabilităŃii localurilor şi arhivelor şi asupra unor scutiri (depercheziŃie, de executare a bunurilor şi a averii, de impozite locale, de taxevamale).FuncŃionarul consular onorific îşi realizează funcŃiile specifice în statulcăruia îi este cetăŃean. Aşadar, este indiscutabilă supunerea lui la jurisdicŃiaacestui stat. El are obligaŃia de a respecta legile şi reglementările din statulîn care funcŃionează.Privilegiile funcŃionarului consular onorific sunt în vigoare din momentulîntrării sale în funcŃie. Privilegiile funcŃionarului consular onorific sunt în

vigoare până în momentul în care funcŃiile consulare încetează. Îneventualitatea unui conflict armat, privilegiile funcŃionarului consularonorific care îşi exercită funcŃiile consulare rămân în vigoare.Membrii familiei unui funcŃionar consular onorific nu beneficiază deprivilegiile consulare. Nici angajaŃii consulari ai postului consular condus deun funcŃionar consular onorific nu beneficiază de privilegii.Statul de reşedinŃă îi asigură postului consular condus de un funcŃionarconsular onorific exercitarea funcŃiei de reprezentare, acordându-i dreptul dea utiliza în activitate drapelul şi stema statului care a constituit misiuneaconsulară. Postul consular beneficiază de acest privilegiu în limitele stabilitede reglementările din statul de reşedinŃă.Dacă i se solicită, statul pe teritoriul căruia funcŃionează postul consular

condus de un funcŃionar consular onorific este obligat să-l sprijine pefuncŃionarul consular onorific să-şi procure local pentru sediu.FuncŃionarul consular onorific nu poate să-şi utilizeze sediul pentruactivităŃi contrare dreptului internaŃional şi are obligaŃia să nu îi dealocalului consular utilizări incompatibile cu funcŃiile consulare.FuncŃionarul consular onorific beneficiază de privilegiul inviolabilităŃiisediului său şi, ca urmare trebuie ca autorităŃile statului pe teritoriul căruiafuncŃionează postul consular condus de un funcŃionar consular onorific să



58

apere liniştea şi demnitatea acestui post prin măsuri care să împiediceviolarea şi deteriorarea localului în care postul funcŃionează.FuncŃionarul consular onorific beneficiază de scutirea de impozite şi taxenaŃionale, regionale sau comunale asupra localurilor misiunii cărora le esteproprietar sau locatar statul care a constituit postul consular conduse defuncŃionarul consular onorific.

FuncŃionarul consular onorific beneficiază oricând şi oriunde de privilegiulinviolabilităŃii arhivelor şi documentelor sale consulare, dacă acestea suntpăstrate separat de alte arhive şi documente.FuncŃionarul consular onorific are, în această calitate, libertatea de a circulape teritoriul statului în care funcŃionează, în vederea realizării funcŃiilormisiunii care îi revine. Acest stat poate însă să reglementeze sau să-iinterzică, din motive de securitate naŃională, accesul în anumite zone.În conformitate cu dreptul consular, statul în care funcŃionarul consularonorific îşi realizează misiunea are obligaŃia să privilegieze comunicareaoficială a acestui funcŃionar, permiŃând comunicarea, protejând-o, fără a ocontrola.Comunicarea funcŃionarului consular onorific cu instituŃiile statului care a

constituit postul consular se poate desfăşura pe toate căile de comunicarespecifice misiunilor consulare, inclusiv prin curier consular, cu valizaconsulară şi cu utilizarea cifrului. Când tranzitează teritoriul unui stat terŃ,precum şi în caz de forŃă majoră, corespondenŃa oficială, mesajele în cod saucifrate ale funcŃionarului consular onorific, curierul consular, având, dacăeste cazul, viză, şi valiza consulară, beneficiază de privilegiile consulare caresă-i permită tranzitul liber. Posturile consulare care sunt conduse defuncŃionari consulari onorifici şi care funcŃionează în state diferite, potcomunica prin valiza consulară numai cu consimŃământul statelor în carefuncŃionează.FuncŃionarul consular onorific beneficiază de privilegiul de a comunica libercu cetăŃenii statului care a constituit misiunea consulară. Statului în care

funcŃionarul consular onorific îşi îndeplineşte misiunea îi revine obligaŃiacorelativă de a le acorda libertatea de comunicare cu postul consular şicetăŃenilor statului care a constituit misiunea consulară. Privilegiul seconcretizează în libertatea funcŃionarului consular onorific de a intra înlegătură directă cu aceşti cetăŃeni. Beneficiind de acest privilegiu,funcŃionarul consular onorific poate să elibereze documente de călătorie, săacorde ajutor şi asistenŃă, să efectueze acte notariale şi de stare civilă, săapere interesele în succesiuni ale cetăŃenilor statului care a constituitmisiunea consulară, să apere interesele minorilor şi ale celor lipsiŃi decapacitate, cetăŃeni ai statului care a constituit misiunea consulară, să leacorde şi să le faciliteze cetăŃenilor statului care a constituit misiuneaconsulară asistenŃă juridică, să acorde asistenŃă navelor şi aeronavelor

statului care a constituit misiunea consulară, precum şi echipajelor lor, săprimească declaraŃiile asupra curselor acestor nave, să examineze şi săavizeze documentele de bord şi să efectueze anchete privind incidentelesurvenite în cursul călătoriei şi să reglementeze divergenŃele de orice naturădintre căpitan, ofiŃeri şi marinari.AutorităŃile statului în care funcŃionarul consular onorific îşi îndeplineştemisiunea sunt obligate să aducă, fără întârziere, la cunoştinŃafuncŃionarului consular onorific întreprinderea de măsuri de privare delibertate împotriva cetăŃenilor statului care a constituit misiunea consulară.




59

Corelativ, autorităŃile statului în care funcŃionarul consular onorific îşiîndeplineşte misiunea au şi obligaŃia de a-l informa pe străinul privat delibertate în legătură cu dreptul lui de a comunica liber cu funcŃionarulconsular onorific.În cazul în care funcŃionarul consular onorific este deŃinut preventiv sau esteobiectul urmăririi penale, autorităŃile statului în care funcŃionează au

obligaŃia să înştiinŃeze autorităŃile statului care a constituit postul consular.FuncŃionarul consular îl poate vizita pe cel privat de libertate, poate săpoarte corespondenŃă cu acesta, poate să întreprindă măsuri în vedereareprezentării lui în justiŃie.FuncŃionarul consular onorific beneficiază de privilegiul de a percepe taxeconsulare, precum şi de cel de a nu plăti impozite pentru taxele percepute.Pentru stemele şi drapelele statului care a constituit misiunea consulară,pentru firme, ştampile şi sigilii, pentru cărŃi şi imprimate oficiale, pentrumobilierul de birou, pentru rechizite şi alte materiale de acest fel, pe care lefoloseşte în îndeplinirea funcŃiilor consulare şi numai în acest fel,funcŃionarul consular onorific nu îi datorează statului în care îşi îndeplineştemisiunea, Ńinând seama de reglementările din acest stat, nici taxe vamale,

nici impozite, nici alte redevenŃe.FuncŃionarul consular onorific este privilegiat prin scutire de unele obligaŃii -prestaŃii personale, servicii de interes public, sarcini militare precumrechiziŃiile, contribuŃiile şi încartiruirile militare.Dacă nu exercită, în statul în care funcŃionează postul său consular, oactivitate profesională sau comercială în profit personal, funcŃionarulconsular onorific este privilegiat şi prin scutirea de obligaŃiile privindînmatricularea şi permisele de şedere.Prevederile dreptului consular care stabilesc privilegiul scutiriifuncŃionarului consular onorific de impozite şi taxe se referă laindemnizaŃiile şi onorariile pe care le primeşte pentru exercitarea funcŃiilorconsulare de la statul care a constituit postul consular.

Pentru actele prin care funcŃionarul consular onorific îşi îndeplineştefuncŃiile consulare, autorităŃile judiciare şi administrative ale statului în carefuncŃionează nu îl pot convoca nici măcar ca martor şi nici ca expert înlegislaŃia statului care a constituit postul consular pentru că beneficiază deimunitate de jurisdicŃie, de la care se permit însă excepŃii în privinŃa unoracte care pot fi obiectul unei acŃiuni civile: contractul neîncheiat camandatar al statului care a constituit postul consular şi reparaŃii pentruprejudicii sau accidente produse cu un autovehicul. Privilegiul imunităŃiipentru actele de îndeplinire a funcŃiilor consulare rămâne în vigoare timpnelimitat.Statul care a constituit postul consular poate renunŃa la privilegiilefuncŃionarului consular onorific. Totodată, dacă funcŃionarul consular

onorific participă la o procedură juridică, imunitatea lui de jurisdicŃie îşipierde valabilitatea. RenunŃarea la imunitate şi participarea la cercetare şi laproces nu înseamnă însă că funcŃionarul consular onorific nu maibeneficiază de privilegiul inviolabilităŃii. Ca urmare, i se pot aplica măsurilede executare numai dacă se formulează o renunŃare distinctă.

Trebuie ca funcŃionarul consular onorific să participe la procedura penalădeschisă împotriva lui. Totodată, trebuie ca autorităŃile statului în carefuncŃionarul consular onorific îşi exercită funcŃiile consulare să Ńină seama



de poziŃia lui oficială, astfel încât funcŃiile consulare să fie împiedicate câtmai puŃin.

BIBLIOGRAFIE:Carta NaŃiunilor Unite şi Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie , Versiunearomână editată sub îngrijirea Centrului de informare al ONU pentruRomânia, Oficiul de Informare Publică, NaŃiunile Unite, New York, f.a, p. 51

Vienna Convention on Diplomatic Relations , 1961, Done at Vienna on 18 April1961. Entered into force on 24 April 1964, United Nations, Treaty Series, vol.500, p. 95, Copyright © United Nations, 2005untreaty.un.org/ilc/texts/instruments/Vienna Convention on Consular Relations , 1963, Done at Vienna on 24 April1963. Entered into force on 19 March 1967., United Nations, Treaty Series,vo1. 596, p. 261, Copyright © United Nations, 2005untreaty.un.org/ilc/texts/instruments/Convention on Special Missions , 1969, Adopted by the General Assembly of the United Nations on 8 December 1969., Entered into force on 21 June1985. United Nations, Treaty Series, vol. 1400, p. 231, Copyright © UnitedNations, 2005 untreaty.un.org/ilc/texts/instruments/

ANGHEL, Ion M., Drept diplomatic şi consular , Editura Lumina Lex,Bucureşti, 1996.BARSTON, R. P., Modern Diplomacy , Second Edition, Longman, London andNew York, 1998, p. 18.CAHIER, Philippe, Le droit diplomatique contemporain , Paris, 1962.CHEBELEU, Traian, Dreptul diplomatic şi consular , Editura UniversităŃii dinOradea, 2000.DIACONU, Ion, Tratat de drept internaŃional public , volumul II, Titlul I, 2003.DUCULESCU, Victor, DiplomaŃia secretă , Casa Europeană, Bucureşti, 1992,p. 5.FARAG, Moussa, Manuel de pratique diplomatique - L'Ambassade , Bruxelles,1972.

GENET, R., Traité de diplomatie et de droit diplomatique, I, Paris, 1931HEATLEY, D. P., Diplomacy and the study of international relations , Oxford,1919.MALIłA, Mircea, DiplomaŃia , Bucureşti, 1970.MARTENS, Charles de, Le guide diplomatique. Précis de droit et de fonctions des agents diplomatiques et consulaires , Leipzig, după 1860.MAZILU, Dumitru, DiplomaŃia - Drept diplomatic şi consular , Lumina Lex,Bucureşti, 2003.NASCIMENTO E SILVA, G. E. do, Diplomacy in International Law , Leiden,1972.NICOLSON, Harold, Diplomatie/Diplomacy , Neuchâtel/Londra, 1948/1955.PRADIER-FODERE, P., Cours de droit diplomatique , vol. I, ed II, Paris, 1899

RODRIGUEZ ARAYA, R., La diplomacia, evolucion, profesionalidad,reglementacion , Rosario, 1932. SATOW, Ernest, A Guide to Diplomatic Practice , Londra, 1957.SALMON, Jean, Manuel de droit diplomatique, Bruylant, Bruxelles, 1994.

drept diplomatic si consular sinteza

Documents