DREPT PROCESUAL PENAL

PARTEA GENERALÃ

2

3

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti, 2014

DREPT PROCESUAL PENAL

PARTEA GENERALÃ

MARIUS EUGEN RADU

4

Colecþia ªTIINÞE JURIDICE ªI ADMINISTRATIVE

Redactor: Monica StoianTehnoredactor: Ameluþa ViºanCoperta: Monica Balaban

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.) ºi inclusã de ConsiliulNaþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) în categoriaediturilor de prestigiu recunoscut.

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poatefi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2014Editura UniversitarãEditor: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: redactia@editurauniversitara.ro

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTEcomenzi@editurauniversitara.roO.P. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiRADU, MARIUS EUGEN Drept procesual penal : partea generalã / MariusEugen Radu. - Bucureºti : Editura Universitarã, 2014 Bibliogr. Index ISBN 978-606-28-0109-0

343(498)

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786062801090

5

CUPRINS

CAPITOLUL 1PRINCIPIILE ªI LIMITELE APLICÃRII LEGII PROCESUALPENALE ................................................................................................. 11Secþiunea 1. Dreptul procesual penal, ramurã distinctã de drept ........ 11Secþiunea 2. Procesul penal - definiþie ºi elemente definitorii .............. 15Secþiunea 3. Fazele procesului penal ..................................................... 16Secþiunea 4. Principiile fundamentale ale procesului penal ................ 174.1. Principiul legalitãþii procesuale .................................................... 184.2. Principiul separãrii funcþiilor judiciare ........................................ 194.3. Principiul prezumþiei de nevinovãþie ............................................. 204.4. Principiul aflãrii adevãrului .......................................................... 234.5. Principiul „ne bis in iden” ............................................................ 244.6. Principiul obligativitãþii punerii în miºcare ºi a exercitãrii acþiunii

penale ............................................................................................. 254.7. Principiul desfãºurãrii procesului penal în mod echitabil ºi într-un

termen rezonabil ............................................................................ 264.8. Principiul garantãrii dreptului la libertate ºi siguranþã ............... 294.9. Principiul garantãrii dreptului la apãrare .................................... 304.10. Principiul respectãrii demnitãþii umane ºi a vieþii private ............ 334.11. Principiul folosirii limbii materne ºi al dreptului la interpret ....... 354.12. Principiul egalitãþii persoanelor în cadrul procesului penal ......... 36Secþiunea 5. Aplicarea legii procesual penale în timp .......................... 39Secþiunea 6. Aplicarea legii procesual penale în spaþiu ........................ 40

CAPITOLUL IIPARTICIPANÞII ÎN PROCESUL PENAL ....................................... 48Secþiunea 1. Aspecte generale privind participanþii în procesul penal 48Secþiunea 2. Succesorii, reprezentanþii ºi substituiþii procesuali .......... 482.1. Succesorii ........................................................................................ 482.2. Reprezentanþii ................................................................................. 492.3. Substituiþii procesuali ..................................................................... 50

6

Secþiunea 3. Organele judiciare ............................................................. 513.1. Instanþa de judecatã; judecãtorul de drepturi ºi libertãþi; judecãtorul

de camerã preliminarã .................................................................... 513.2. Ministerul Public............................................................................. 583.3. Organele de cercetare penalã ......................................................... 63Secþiunea 4. Pãrþile în procesul penal ................................................... 654.1. Inculpatul ........................................................................................ 654.2. Partea civilã .................................................................................... 674.3. Partea civilmente responsabilã ....................................................... 70Secþiunea 5. Subiecþii procesuali principali .......................................... 745.1. Suspectul ......................................................................................... 745.2. Persoana vãtãmatã ......................................................................... 74Secþiunea 6. Avocatul ............................................................................. 75Secþiunea 7. Alþi subiecþi procesuali ...................................................... 85

CAPITOLUL 3ACÞIUNEA PENALà ªI ACÞIUNEA CIVILà ÎN PROCESULPENAL .................................................................................................... 86Secþiunea 1. Acþiunea în justiþie ............................................................. 86Secþiunea 2. Acþiunea penalã - consideraþii introductive ..................... 872.1. Obiectul ºi subiecþii acþiunii penale ................................................. 892.2. Trãsãturile caracteristice ale acþiunii penale .................................. 892.3. Momentele desfãºurãrii acþiunii penale ........................................... 92

2.3.1. Punerea în miºcare a acþiunii penale .................................... 922.3.2. Exercitarea acþiunii penale ................................................... 932.3.3. Stingerea acþiuni penale ........................................................ 94

2.4. Cazurile în care punerea în miºcare sau exercitarea acþiunii penaleeste împiedicatã ................................................................................ 98

Secþiunea 3. Acþiunea civilã în procesul penal ...................................... 1033.1. Noþiunea de acþiune civilã în procesul penal ................................... 1033.2. Subiecþii acþiunii civile ..................................................................... 1043.3. Condiþiile necesare exercitãrii acþiunii civile în procesul penal ...... 1063.4. Obiectul acþiunii civile...................................................................... 1103.6. Rezolvarea acþiunii civile în procesul penal..................................... 112Secþiunea 4. Raportul dintre acþiunea penalã ºi acþiunea civilã .......... 119Secþiunea 5. Autoritatea hotãrârii penale în procesul civil ºi efectelehotãrârii civile în procesul penal ........................................................... 120

7

CAPITOLUL IVCOMPETENÞA ORGANELOR JUDICIARE .................................. 121Secþiunea 1. Competenþa ºi formele acesteia ......................................... 121Secþiunea 2. Competenþa materialã ....................................................... 1232.1. Competenþa judecãtoriei ................................................................. 1232.2. Competenþa tribunalului ................................................................. 1232.3. Competenþa tribunalului militar ..................................................... 1242.4. Competenþa Curþii de Apel .............................................................. 1242.5. Competenþa Curþii Militare de Apel ............................................... 1252.6. Competenþa Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie .............................. 125Secþiunea 3. Competenþa teritorialã a instanþelor judecãtoreºti ........... 127Secþiunea 4. Dispoziþii speciale privind competenþa instanþelorjudecãtoreºti ............................................................................................ 1294.1. Reunirea cauzelor ........................................................................... 1294.2. Disjungerea cauzelor ...................................................................... 1304.3. Excepþiile de necompetenþã ............................................................. 1314.4. Competenþa în caz de schimbare a calitãþii inculpatului ................ 1314.5. Competenþa în caz de schimbare a încadrãrii juridice sau a

calificãrii faptei ............................................................................... 1324.6. Declinarea de competenþã .............................................................. 1324.7. Conflictul de competenþã ................................................................ 1324.8. Chestiunile prealabile ..................................................................... 134Secþiunea 5. Competenþa judecãtorului de drepturi ºi libertãþi ºi ajudecãtorului de camerã preliminarã .................................................... 135Secþiunea 6. Organele de urmãrire penalã ºi competenþa acestora ..... 135Secþiunea 7. Incompatibilitatea, abþinerea ºi recuzarea ....................... 139Secþiunea 8. Strãmutarea ....................................................................... 144

CAPITOLUL VPROBELE, MIJLOACELE DE PROBÃ ªI PROCEDEELEPROBATORII ....................................................................................... 149Secþiunea 1. Aspecte generale privind probele ...................................... 149Secþiunea 2. Probatoriul în procesul penal ........................................... 1502.1. Obiectul probaþiunii ........................................................................ 1502.2. Sarcina probei ................................................................................. 1522.3. Administrarea probelor .................................................................. 1532.4. Aprecierea probelor ........................................................................ 155Secþiunea 3. Audierea persoanelor ........................................................ 1563.1. Reguli generale în materia audierii persoanelor ............................ 1563.2. Audierea suspectului sau a inculpatului ......................................... 157

8

3.3. Audierea persoanei vãtãmate, a pãrþii civile ºi a pãrþii responsabilecivilmente ........................................................................................ 161

3.4. Audierea martorilor .......................................................................... 1623.5. Protecþia martorilor ......................................................................... 167

3.5.1. Protecþia martorilor ameninþaþi ........................................... 1673.5.2. Protecþia martorilor vulnerabili ............................................ 170

Secþiunea 4. Confruntarea ..................................................................... 173Secþiunea 5. Identificarea persoanelor ºi a obiectelor .......................... 173Secþiunea 6. Metode speciale de supraveghere sau cercetare ............... 175Secþiunea 7. Percheziþia ºi ridicarea de obiecte ºi înscrisuri ................ 1956.1 Percheziþia domiciliarã ..................................................................... 1956.2. Alte forme de percheziþie .................................................................. 2026.3. Ridicarea de obiecte ºi înscrisuri ..................................................... 205Secþiunea 8. Expertiza ºi constatarea .................................................... 207Secþiunea 9. Cercetarea locului faptei ºi reconstituirea ....................... 226Secþiunea 10. Fotografierea ºi luarea amprentelor suspectului,inculpatului sau ale altor persoane ....................................................... 228Secþiunea 11. Mijloace materiale de probã ............................................ 228Secþiunea 12. Înscrisurile ....................................................................... 229Secþiunea 13. Comisia rogatorie ............................................................ 230Secþiunea 14. Delegarea ......................................................................... 231

CAPITOLUL VIMÃSURILE PREVENTIVE ªI ALTE MÃSURI PROCESUALE .. 233Secþiunea 1. Dispoziþii generale privind mãsurile preventive ............... 233Secþiunea 2. Organul judiciar competent ºi actul prin care se dispuneasupra mãsurilor preventive ................................................................... 236Secþiunea 3. Calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispuneasupra mãsurilor preventive ................................................................... 237Secþiunea 4. Verificarea mãsurilor preventive ...................................... 240Secþiunea 5. Reþinerea ............................................................................ 242Secþiunea 6. Controlul judiciar .............................................................. 246Secþiunea 7. Controlul judiciar pe cauþiune .......................................... 251Secþiunea 8. Arestul la domiciliu ........................................................... 253Secþiunea 9. Arestarea preventivã .......................................................... 259Secþiunea 10. Încetarea de drept, revocarea ºi înlocuirea mãsurilorpreventive ................................................................................................ 271Secþiunea 11. Dispoziþii speciale privind mãsurile preventive aplicateminorilor ................................................................................................. 279Secþiunea 12. Aplicarea provizorie a mãsurilor de siguranþã cu caracter

9

medical .................................................................................................... 28012.1. Obligarea provizorie la tratament medical .................................... 28012.2. Internarea medicalã provizorie ...................................................... 282Secþiunea 13. Mãsurile asigurãtorii ....................................................... 28313.1. Aspecte introductive ....................................................................... 28313.2. Condiþiile generale de luare a mãsurilor asigurãtorii ................... 28413.3. Contestarea mãsurilor asiguratorii ................................................ 28613.4. Procedura sechestrului .................................................................. 28913.5. Poprirea .......................................................................................... 29713.6. Restituirea lucrurilor ...................................................................... 29813.7. Restabilirea situaþiei anterioare ..................................................... 298

CAPITOLUL 7ACTE PROCESUALE ªI PROCEDURALE COMUNE .................. 299Secþiunea 1. Noþiunea ºi clasificarea actelor procesuale ºi proceduralecomune .................................................................................................... 299Secþiunea 2. Cererea ............................................................................... 300Secþiunea 3. Citaþia ................................................................................. 301Secþiunea 4. Comunicarea actelor procedurale ºi mandatul de aducere 308Secþiunea 5. Termenele .......................................................................... 311Secþiunea 6. Cheltuielile judiciare ......................................................... 314Secþiunea 7. Modificarea actelor procedurale, îndreptarea erorilormateriale ºi înlãturarea unor omisiuni vãdite ....................................... 318Secþiunea 8. Nulitãþile procesuale .......................................................... 320Secþiunea 9. Amenda judiciarã .............................................................. 323

Referinþe bibliografice ........................................................................... 326

10

11

CAPITOLUL 1

PRINCIPIILE ªI LIMITELE APLICÃRII LEGIIPROCESUAL PENALE

Secþiunea 1. Dreptul procesual penal, ramurã distinctã de drept

Dreptul procesual penal este alcãtuit din ansamblul de norme juridicecare reglementeazã activitatea organelor judiciare, a pãrþilor ºi a persoanelor,precum ºi a raporturilor care se stabilesc între ele, în vederea constatãrii tuturorfaptelor care constituie infracþiuni ºi a aplicãrii pedepselor ºi normelor prevãzutede legea penalã celor care le-au sãvârºit.1

Obiectul dreptului procesual penal îl reprezintã relaþiile sociale ce iaunaºtere ca urmare a activitãþii organizate de stat pentru tragerea la rãspunderepenalã ºi civilã a celor care au sãvârºit infracþiuni. Dacã dreptul procesualpenal este generalul, abstractul, procesul penal este particularul, concretul.2

Acestei ramuri de drept îi revine sarcina de a reglementa în cele mai miciamãnunte modul în care se deruleazã filmul întregii activitãþi procesual penale;în acest sens,normele dreptului procesual penal trebuie sã conþinã reguli exactede desfãºurare a urmãririi penale, a judecãrii cauzelor penale ºi a punerii înexecutare a hotãrârilor judecãtoreºti penale.3

Potrivit art. 1 c. pr. pen. normele de procedurã penalã reglementeazãdesfãºurarea procesului penal ºi a altor proceduri judiciare în legãturã cu ocauzã penalã.

Normele de procedurã penalã urmãresc asigurarea exercitãrii eficiente aatribuþiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor pãrþilor ºi ale celorlalþiparticipanþi în procesul penal astfel încât sã fie respectate prevederile

1 Gr. Gr. Teodoru, L. Moldovan, Drept procesual penal, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã,Bucureºti, 1972, pg. 21,

2 George Coca, Procedura penalã, Ed. Universul Juridic, Bucureºti, 2012, pag. 133 Ion Neagu, Tratat de procedurã penalã. Partea generalã, Ed. Universul juridic,

Bucureºti, 2008, pag.35

12

Constituþiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlaltereglementãri ale Uniunii Europene în materie procesual penalã, precum ºi alepactelor ºi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la careRomânia este parte.

Normele juridice procesual penale indicã:- autoritãþile publice care au dreptul ºi, totodatã, obligaþia sã tragã la

rãspundere persoanele care au sãvârºit infracþiuni, stabilind structuraºi atribuþiile acestora;

- persoanele fizice ºi juridice care pot fi antrenate în activitatea derealizare a justiþiei, atribuþiile, drepturile ºi obligaþiile procesuale aleacestora;

- actele ºi mijloacele care pot fi folosite de organele judiciare, de pãrþi ºialte persoane în desfãºurarea procesului penal;

- sancþiunile care pot fi aplicate în situaþia încãlcãrii normei procesuale(decãdere, nulitãþi, amendã judiciarã, sancþiuni disciplinare etc.).4

Instanþele naþionale sunt obligate sã respecte drepturile fundamentale înexercitarea competenþelor proprii, dar ºi sã realizeze o aplicare ºi interpretarea acestora în conformitate cu instrumentele juridice obligatorii în materie, sãasigure, efectivitatea drepturilor fundamentale; aplicarea de cãtre instanþelenaþionale, a normelor Uniunii se realizeazã în momentul interpretãrii normelornaþionale de transpunere, iar, în cazul în care se constatã ca acestea nu au fosttranspuse sau nu au fost transpuse în mod corect ori complet, vor trebui sãaplice, în mod direct, normele europene.5

În conformitate cu dispoziþiile art. 267 paragraf 1 lit. (a) ºi (b) din Tratatulprivind funcþionarea Uniunii Europene, Curtea de Justiþie a Uniunii Europeneeste competentã sã se pronunþe, cu titlu preliminar, cu privire la: (a) interpretareatratatelor ºi (b) validitatea ºi interpretarea actelor adoptate de instituþiile,organele, oficiile sau agenþiile Uniunii;prin urmare, cererea privind sesizareaCurþii de Justiþie a Uniunii Europene pentru pronunþarea unei hotãrâripreliminare, referitoare la interpretarea unui act al Consiliului Europei, cumeste Convenþia penalã privind corupþia, adoptatã la Strasbourg la 27 ianuarie1999, iar nu a unui tratat al Uniunii Europene sau act al instituþiilor, organelor,oficiilor sau agenþiilor Uniunii Europene, este inadmisibilã;respingerea cereriiprivind sesizarea Curþii de Justiþie a Uniunii Europene pentru pronunþarea uneihotãrâri preliminare se dispune prin încheiere definitivã.6

4 George Coca, Procedurã penalã, Ed. Universul Juridic, Bucureºti, 2012, pag. 375 Oana Mihaela Salomia, Unele consideraþii în legãturã cu respectarea Cartei drepturilor

fundamentale ale Uniunii europene de cãtre instanþele naþionale, în Dreptul nr. 9/2013, pag.223

6 I.C.C.J., Secþia penalã, încheierea din 30 ianuarie 2012, www.scj.ro

13

Subliniem faptul cã dreptul din România constituie un sistem unitar încare între diferitele ramuri existã o strânsã legãturã.7

Dreptul procesual penal nu face vreo excepþie în acest sens, astfel încâtîntre aceastã ramurã de drept ºi celelalte ramuri existã o strânsã legãturã.

Dreptul procesual penal se întrepãtrunde cu dreptul constituþional, cuatât mai mult cu cât prin normele constituþionale sunt reglementate diferiteinstituþii procesual penale, cum ar fi spre exemplu cazul mãsurilor preventive.

Referindu-se la probleme de procedurã penalã, normele constituþionaleabordeazã aspectele de pe poziþiile dreptului constituþional, în contextulcelorlalte dispoziþii din legea fundamentalã,cu scoaterea în evidenþã aimplicaþiilor majore politico-juridice ale diferitelor instituþii ºi cu indicareaorientativã ºi principialã a direcþiilor în care chestiunile de amânunt urmeazã afi rezolvate în normarea juridicã specificã de ramurã.8

Legãtura dintre dreptul procesual penal ºi dreptul penal are un caracterfuncþional; dreptul penal substanþial nu este de aplicare imediatã, el se transpuneîn viaþã prin intermediul normelor dreptului procesual penal; deci dreptul penalîºi îndeplineºte funcþia sa socialã prin intermediul dreptului procesual penalîntrucât fãrã organizarea ºi desfãºurarea unui proces, normele de drept penalsunt fãrã aplicare; dreptul procesual penal fãrã dreptul penal ar fi lipsit deobiect, fãrã conþinut, deoarece normele penale stabilesc care fapte suntinfracþiuni ºi ce sancþiuni se pot aplica în cazul sãvârºirii lor.9

Legãtura dintre dreptul procesual penal ºi dreptul familiei se manifestãprin intermediul unor instituþii cum sunt: chestiunile prealabile, luarea mãsurilorde ocrotire a minorilor etc; unele infracþiuni( de ex: abandonul de familie) careaduc atingere relaþiilor de familie sunt judecate conform normelor procesualpenale.10

Existã o legãturã între dreptul procesual penal ºi dreptul civil; deoareceunele infracþiuni, ca urmare a sãvârºirii lor, produc ºi prejudicii, legiuitorul acreat posibilitatea exercitãrii acþiunii civile ºi deci dezdãunãrii persoaneivãtãmate în procesul penal; acest fapt duce la o interdependenþa între acþiuneapenalã ºi acþiunea civilã, ceea ce influenþeazã ºi modul rezolvãrii cauzeirespective.11

7 Nicolae Volonciu, op. cit., pag.308 Ion Muraru, drept constituþional ºi instituþii politice, Ed. Naturismul, Bucureºti, 1991,

pag. 729 Alexandru Boroi, ªtefania-Georgeta Ungureanu, Nicu Jidovu, Ilie Mãgureanu, Drept

procesual penal, Ed. All Beck, Bucureºti, 2001, pag.1210 Alexandru Boroi, Stefania-Georgeta Ungureanu, Nicu Jidovu, Ilie Mãgureanu, Drept

procesual penal, Ed. All Beck, Bucureºti, 2001, pag.1311 Atanasiu Crisu, Drept procesual penal. Partea generalã, Ed. C.H. Beck, Bucureºti,

2007, pag. 13

14

Întrucât abordeazã douã forme de manifestare a activitãþii de judecatãprin care se soluþioneazã raportul juridic de conflict (în materie penalã, respectivîn materie civilã), existã legãturi ale dreptului procesual penal ºi cu dreptulprocesual civil, ambele fiind ramuri procesuale (formale) de drept. Mai multdecât atât, existã instituþii de drept procesual penal în care îºi gãsesc aplicareanorme de drept procesual civil (spre exemplu, în materia sechestrului, ca mãsurãasiguratorie – bunurile ce nu pot fi supuse sechestrului sunt prevãzute în normeprocesuale civile sau în materia procedurii speciale de reparare a pagubeimateriale sau a daunei morale în cazul condamnãrii pe nedrept sau al privãriiori restrângerii de libertate în mod nelegal – acþiunea pentru reparare este oacþiune civilã care poate fi promovatã la secþia civilã a tribunalului în a cãruirazã teritorialã domiciliazã persoana nedreptãþitã).12

ªtiinþa dreptului procesual penal are legãturi ºi cu psihologia judiciarã,aceasta din urmã furnizând informaþii legate de psihologia subiecþilor careparticipã la realizarea procesului penal.13

Trebuie menþionate relaþiile strânse ale medicinii judiciare cu dreptulprocesual penal, deoarece prin stabilirea prejudiciului adus vieþii sau sãnãtãþiiîn cazurile de încãlcare a unor legi, regulamente sau norme de convieþuiresocialã, identificarea ºi ridicarea de la faþa locului o urmelor biologice ºiexpertiza medico-legalã contribuie major la justa soluþionare a cauzei.14

Dreptul procesual penal are legãturi multiple ºi cu criminalistica.Orice activitate specificã criminalisticii, începând cu cercetarea la faþa

locului ºi terminând cu întocmirea rapoartelor de constatare tehnico-ºtiinþificãsau de expertizã, necesitã respectarea normelor juridice stabilite de codul deprocedurã penalã; de asemenea, perfecþionarea sau introducerea unor noimijloace ºi metode tehnico-ºtiinþifice ºi tactice de investigare criminalisticã seface în conformitate cu prevederile legii procesual penale.15

Datoritã caracterului global al dreptului penal care cuprinde încriminareacelor mai grave fapte din toate domeniile vieþii sociale ºi procesul penal aretangenþã cu toate ramurile de drept; un loc important îl ocupa chestiunileprealabile care pot fi întâlnite în procesul penal în legãturã cu domenii dereglementare cum ar fi: dreptul muncii (calitatea de angajat), dreptul

12 Anca Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Ed. Universul Juridic, Bucureºti,2009, pag. 17

13 Ion Neagu, Tratat de procedurã penalã. Partea generalã, Ed. Universul juridic,Bucureºti, 2008, pag.47

14 Nicolae Lupulescu, Cercetarea medico-legalã la faþa locului a urmelor biologice, înPro lege nr. 3/2005, pag.84

15 Emilian Stancu, Criminalistica, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, R.A. Bucureºti, 1994,pag. 25

15

administrativ (contravenþia), dreptul transporturilor,dreptul financiar ºi celfiscal, etc.16

Dreptul procesual penal se aflã în legãturã indisolubilã ºi cu dreptulcomunitar ,respectiv cu dreptul internaþional.

Respectarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,respectiv, a întregului cadru legislativ ºi jurisprudenþial-reprezentat atât dehotãrârile CJUE, cât ºi de cele ale CEDO, care invocã ºi interpreteazã-creat înbaza acesteia, tinde sã se impunã, prin urmare, cu evidenþã la nivelul instanþelorjudecãtoreºti naþionale, inclusiv ale Curþii Constituþionale, alãturi de Convenþiaeuropeanã a drepturilor omului, care se bucurã, în acest moment, de un locprivilegiat în conºtiinþa judecãtorului ºi a justiþiabilului român.17

Potrivit practicii Curþii Europene a Drepturilor Omului orice persoanãtrebuie sã ºtie, pornind de la normele juridice existente, luând în considerare ºiinterpretarea care le este datã în jurisprudenþã, ce acte ºi omisiuni îi sunt interziseºi sunt de naturã sã-i angajeze rãspunderea penalã.18

Secþiunea 2. Procesul penal - definiþie ºi elemente definitorii

Între infracþiunea constatatã ºi pedeapsã se situeazã un proces penalintentat de societate (ministerul public) atunci când ordinea de drept a fostîncãlcatã, intentat autorului infracþiunii, cu scopul de a i se aplica de judecãtorpedeapsa prevãzuta de lege19.

Procesul penal este activitatea reglementatã de lege, desfãºuratã într-ocauzã penalã, de cãtre organele judiciare cu participarea pãrþilor ºi a altorpersoane, ca titulare de drepturi ºi obligaþii,având ca scop constatarea la timpºi în mod complet a infracþiunilor ºi tragerea la rãspundere penalã a celor carele-au sãvârºit,în aºa fel încât prin aceasta sã se asigure ordinea de drept precumºi apãrarea drepturilor ºi intereselor legitime ale persoanelor.20

Caracteristic pentru procesul penal este acþiunea penalã; fãrã exercitareaacþiunii penale desfãºurarea procesului penal este lipsitã de finalitate, deoarecenu se poate ajunge la pedepsirea infractorului; procesul penal se poate desfãºura

16 Adrian ªtefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal, Ed.All Beck, Bucureºti, 2001, pag.7

17Oana Mihaela Salomia, Unele consideraþii în legãturã cu respectarea Cartei drepturilorfundamentale ale Uniunii europene de cãtre instanþele naþionale, în Dreptul nr. 9/2013, pag232

18 Kokkinakis vs. Grecia, A260-A, hot. nr. 14307/88, CEDO, 25.05.1993,www.echhr.coe.int

19 G. Stefani, G. Levasseur, B. Boulac, Procedure penale, 16e ed., Ed Dalloz, Paris,1996, pg. 1, în Atanasiu Criºu, Drept procesual penal. Partea generalã, Ed. C.H. Beck, Bucureºti,2007, pag. 3

20 Nicolae Volonciu, op. cit., pag. 13

16

pânã la pedepsirea infractorului fãrã acþiune civilã, în cazul în care prininfracþiune nu s-au produs pagube, sau persoana vãtãmatã nu înþelege sãacþioneze în procesul penal.21

Trecerea raportului juridic de drept penal în sarcina organismelorspecializate ale statului, în vederea tragerii la rãspundere penalã a fãptuitoruluipe calea justiþiei într-un proces penal, dã naºtere la un alt raport juridic ºianume raportul juridic de drept procesual penal, care se desfãºoarã între subiecþiiprocesului penal, fiecare cu drepturile ºi obligaþiile ce decurg din aceastãcalitate.22

Procesul penal se înfãþiºeazã ca un complex de acte succesive, care,datoritã desfãºurãrii lor coordonate ºi progresive dã imaginea unei activitãþiorganizate în care se urmãreºte aflarea adevãrului ºi pronunþarea unei soluþiijuste în legãturã cu conflictul de drept dedus spre rezolvare organelorcompetente.23

Procesul penal este, aºa cum o spune ºi definiþia, o activitate reglementatede lege. Prin lege înþelegem toate actele normative care se constituie în izvoareale dreptului procesual penal, respectiv: Constituþia României, codul deprocedurã penalã, codul penal, codul civil ºi codul de procedurã civilã, legeade organizare judecãtoreascã, legea privind cooperarea judiciarã internaþionalãîn materie penalã, convenþiile internaþionale la care statul român este parte,etc.

La desfãºurarea procesului penal participã organele judiciare (organelede cercetare penalã, procurorul, judecãtorul de drepturi ºi libertãþi, judecãtorulde camerã preliminarã, instanþele judecãtoreºti), pãrþile (inculpatul, partea civilãºi partea civilmente responsabilã), subiecþii procesuali principali (suspectul ºipersoana vãtãmatã), avocatul, alþi subiecþi procesuali (martorul, expertul,interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare), precum ºiorice alte persoane sau organe prevãzute de lege având anumite drepturi,obligaþii sau atribuþii în procedurile judiciare penale.

Secþiunea 3. Fazele procesului penal

Procesul penal român are trei faze respectiv:a) faza de urmãrire penalã;b) faza de judecatã;c) faza de punere în executare a hotãrârilor

21 Theodor Mrejeru, Bogdan Mrejeru, Acþiunile în procesul penal. Aspecte teoreticeºi jurisprudenþa în materie, Ed. Universul Juridic, Bucureºti, 2006, pag.187

22 Mircea Damaschin, Drept procesual penal. Partea generalã, Ed. Universul Juridic,Bucureºti, 2013, pag. 14

23 Ion Neagu, Tratat de procedurã penalã. Partea generalã, Ed. Universul juridic,Bucureºti, 2008, pag.22

17

Urmãrirea penalã are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire laexistenþa infracþiunilor, la identificarea persoanelor care au sãvârºit o infracþiuneºi la stabilirea rãspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacã este saunu cazul sã se dispunã trimiterea în judecatã.

Judecata constã în soluþionarea definitivã a cauzei penale, ceea ce impuneo hotãrâre legalã, temeinicã, care poate fi pusã în executare pentru realizareascopului procesului penal.24

Instanþa de judecatã soluþioneazã cauza dedusã judecãþii cu garantarearespectãrii drepturilor subiecþilor procesuali ºi asigurarea administrãrii probelorpentru lãmurirea completã a împrejurãrilor cauzei în scopul aflãrii adevãrului,cu respectarea deplinã a legii.

Obiectivul principal al judecãþii, tragerea la rãspundere penalã a celuivinovat de comiterea unei infracþiuni potrivit vinovãþiei sale ºi evitareasancþionãrii celui nevinovat, se realizeazã prin trei activitãþi:

- verificarea temeiniciei ºi legalitãþii actului de acuzare- elaborarea ºi emiterea unei hotãrâri judecãtoreºti corespunzãtoare cu

cele constatate ºi convingerea formatã de instanþã de judecatã, cu privirela acþiunea penalã ºi civila declanºatã în urma sesizãrii

- verificarea, în cãile de atac a legalitãþii ºi temeiniciei hotãrârilorjudecãtoreºti date de instanþele inferioare, pentru a dobândi calitateade autoritate de lucru judecat numai hotãrârile legale ºi temeinice.25

Punerea în executare reprezintã cea de a treia fazã a procesului penal.Faza procesualã a punerii în executare se plaseazã dupã rãmânerea

definitivã a hotãrârii judecãtoreºti penale ºi debuteazã prin primele activitãþijudiciare pe care le întreprinde la instanþã de executare judecãtorul delegat cuefectuarea punerii în executare.26

Secþiunea 4. Principiile fundamentale ale procesului penal

Prin principiile de bazã ale procesului penal sunt avute în vedere regulilecu caracter general în temeiul cãrora este reglementatã întreaga desfãºurare aprocesului penal.27

Perfecþionarea sistemului de principii fundamentale ale procesului penalºi aplicarea tuturor dispoziþiilor prin prisma acestora (consacrate de codul de

24Alexandru Boroi, ªtefania-Georgeta Ungureanu, Nicu Jidovu, Ilie Mãgureanu ,op. cit., pag.285

25 Adrian ªtefan Tulbure, Angela Maria Tatu , op.cit., pag.33226 Nicolae Volonciu , op. cit, pag.37727 Gr. Gr. Teodoru, L. Moldovan, Drept procesual penal, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã,

Bucureºti, 1972, pg.33

18

procedurã penalã ºi Constituþia României) vor duce la realizarea unei justiþiimoderne,capabile sã asigure reprimarea încãlcãrilor de lege si apãrarea ordiniide drept, într-un cadru civilizat, conform cu standardele internaþionale, sãasigure educarea cetãþenilor întãrind respectul acestora faþã de lege ºi instituþiilestatului.28

Principiile pe baza cãrora se desfãºoarã procesul penal sunt:- principiul legalitãþii procesuale- principiul separãrii funcþiilor judiciare- principiul prezumþiei de nevinovãþie- principiul aflãrii adevãrului- principiul ne bis in iden- principiul obligativitãþii punerii în miºcare ºi a exercitãrii acþiunii penale- principiul desfãºurãrii procesului penal în mod echitabil ºi într-un

termen rezonabil- principiul garantãrii dreptului la libertate ºi siguranþã- principiul garantãrii dreptului la apãrare- principiul respectãrii demnitãþii umane ºi a vieþii private- principiul folosirii limbii materne ºi al dreptului la interpret- principiul egalitãþii persoanelor în cadrul procesului penal

4.1. Principiul legalitãþii procesuale

Principiilor de drept penal nullum crimen sine lege ºi nulla poena sinelege le corespunde principiul procesual penal nulla iustitia sine lege.29

Constituþia României fixeazã coordonatele în care se înfãptuieºte justiþiaîn România prin dispoziþiile art. 124 ºi anume: „justiþia, în numele legii, esteunicã,imparþialã ºi egalã pentru toþi, iar judecãtorii sunt independenþi ºi sesupun numai legii”; asigurarea bunei înfãptuiri a justiþiei represive impune cunecesitate ca participanþii oficiali la procesul penal sã-ºi exercite atribuþiile cuobiectivitate ºi imparþialitate.30

Astfel, procesul penal se desfãºoarã potrivit dispoziþiilor prevãzute delege.

28 Adrian ªtefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal, Ed.All Beck, Bucureºti, 2001, pag. 28-29

29 Adrian ªtefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal, op. cit.pag. 29

30 Bucurenciu Gabriela Alina, Mãsurile preventive în legislaþia româneascã ºi uneleaspecte comparative cu legislaþia europeanã, Tezã de doctorat-rezumat, Universitatea NicolaeTitulescu, Bucureºti 2011, pag. 2

19

Principiul legalitãþii procesului penal are un sens mai larg, exprimat deurmãtoarele cerinþe31:

- procesul penal se desfãºoarã numai de autoritãþile instituite prin lege,în compunerea ãi competenþa prevãzute de lege;

- autoritãþile judiciare ºi pãrþile, apãrãtorii ºi reprezentanþii lor trebuiesã acþioneze numai în condiþiile legii ºi în formele procesuale prevãzutede lege;

- autoritãþile judiciare trebuie sã respecte drepturile procesuale ale pãrþilorºi sã le asigure exercitarea lor;

- la soluþionarea cauzelor penale autoritãþile judiciare au obligaþia sãaplice întocmai legea penalã ºi legea civilã, asigurând astfel cerinþelestatului de drept în domeniul combaterii ºi prevenirii fenomenuluiinfracþional.

Nesocotirea legalitãþii în procesul penal poate atrage, dupã caz, sancþiunide ordin administrativ, civil sau penal subiecþilor procesuali care au încãlcatdispoziþiile legii, dar va conduce ãi la aplicarea de sancþiuni procedurale(inexistenþa, decãderea, inadmisibilitatea, nulitatea) în privinþa atât a actelorprocesuale intervenite, cât ºi a actelor procedurale îndeplinite.32

Spre exemplu, excluderea este o sancþiune procesualã specificã, aplicabilãîn materia probelor administrate cu încãlcarea principiilor legalitãþii ºi loialitãþii;aceasta sancþiune are un domeniu de aplicare special, deosebindu-se, astfel, desancþiunea nulitãþii ce se aplicã numai actelor procesuale sau procedurale33.

Excluderea probelor se poate dispune în cazul în care se constatã oîncãlcare substanþialã ºi semnificativã a unei dispoziþii legale privindadministrarea probatoriului care, în împrejurãrile concrete ale cauzei, face camenþinerea mijlocului de probã astfel administrat sã aducã atingere caracteruluiechitabil al procesului penal; prin urmare în aceastã ipotezã prevãzutã de noulcod de procedurã penalã, sancþiunea excluderii se aplicã de iure34.

4.2. Principiul separãrii funcþiilor judiciare

Potrivit art. 3 c. pr. pen. în procesul penal se exercitã urmãtoarele funcþiijudiciare:

a) funcþia de urmãrire penalã; b) funcþia de dispoziþie asupra drepturilor ºi libertãþilor fundamentale

ale persoanei în faza de urmãrire penalã;

31 Grigore Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Ed. Hamangiu, Bucureºti,2008, pag. 70

32 Nicolae Grofu, Reflecþii asupra teoriei procesului penal, în Dreptul nr. 1/2013, pag.20033 Ruxandra Paula Raileanu, op. cit., pag. 10634 Ruxandra Paula Raileanu, op. cit., pag. 106

20

c) funcþia de verificare a legalitãþii trimiterii ori netrimiterii în judecatã; d) funcþia de judecatã. Funcþiile judiciare se exercitã din oficiu, în afarã de cazul când, prin

lege, se dispune altfel. În desfãºurarea aceluiaºi proces penal, exercitarea unei funcþii judiciare

este incompatibilã cu exercitarea unei alte funcþii judiciare, cu excepþia celeiprevãzute la art. 3 alin. (1) lit. c) c. pr. pen., care este compatibilã cu funcþia dejudecatã.

În exercitarea funcþiei de urmãrire penalã, procurorul ºi organele decercetare penalã strâng probele necesare pentru a se constata dacã existã saunu temeiuri de trimitere în judecatã.

Asupra actelor ºi mãsurilor din cadrul urmãririi penale, care restrângdrepturile ºi libertãþile fundamentale ale persoanei, dispune judecãtoruldesemnat cu atribuþii în acest sens, cu excepþia cazurilor prevãzute de lege.

Asupra legalitãþii actului de trimitere în judecatã ºi probelor pe care sebazeazã acesta, precum ºi asupra legalitãþii soluþiilor de netrimitere în judecatãse pronunþã judecãtorul de camerã preliminarã, în condiþiile legii.

Judecata se realizeazã de cãtre instanþã, în complete legal constituite.

4.3. Principiul prezumþiei de nevinovãþie

Certitudinea absolutã, suprapunerea exactã dintre adevãrul obiectiv ºiadevãrul judiciar, este practic imposibil de atins, existând întotdeauna o eroarecare poate fi în favoarea sau în defavoarea inculpatului; mai ales ca persoanelechemate sã stabileascã aceastã certitudine nu au avut niciun fel de implicare înstarea de fapt, în desfãºurarea evenimentelor cercetate; or, considerândcondamnarea unui nevinovat maxima injustiþie posibilã, sistemele de procedurãpenalã ale statelor democratice au ales recunoaºterea regulii in dubio pro reo,cagaranþie ce consolideazã prezumþia de nevinovãþie.35

Prezumþia de nevinovãþie a fost definitã ca reprezentând un principiu dedrept ºi drept fundamental al omului de care trebuie sã beneficieze o persoanãsuspectatã sau acuzatã de sãvârºirea unei infracþiuni, în virtutea cãruia aceapersoanã trebuie sã fie consideratã ºi tratatã ca o persoanã nevinovatã,beneficiind de dreptul de tãcere, precum ºi de cel de a nu se autoincrimina; înacelaºi timp, persoana acuzatã nu are obligaþii probatorii în procesul penal,pentru susþinerea nevinovãþiei sale ºi beneficiazã, în plus, de beneficiul oricãruidubiu rezidual ºi insurmontabil rezultat în urma activitãþii de probaþiune.36

35 A. Asworth, Four Threats to the Presumption of Innocence, in The InternationalJournal of Evidence and Proof, 2006, pag. 248

36 V. Puscaºu, Prezumþia de nevinovãþie, Ed. Universul juridic, Bucureºti, 2010, pag. 45