„dulce copilărie” nr. 3 în format pdf
TRANSCRIPT
Colectivul de redacție:
Redactori:
prof. înv. primar Antochi Claudia
prof. înv. primar Mihalcea Daniela
Prof. înv. primar Melinte Aurelia
Coordonatori:
director: prof.Rusu Nicoleta
prof.înv. primar Mihalcea Daniela
prof.înv. primar Antochi Claudia
TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ:
PROF. ÎNV. PRIMAR ANTOCHI CLAUDIA
Revista învățământului primar şi preşcolar
de la Şcoala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” Mărăşeşti
DULCE COPILĂRIE Anul I, nr.3, Martie 2013
Adresa redacției:
ŞCOALA NR. 1 MĂRĂŞEŞTI, JUD. VRANCEA STR. SIRET, NR. 5 tel. 0237260320
PROIECT INIȚIAT DE: PROF. ÎNV. PRIMAR ANTOCHI CLAUDIA PROF. ÎNV. PRIMAR MIHALCEA DANIELA
Proiect educaţional avizat de ISJ Vrancea din data de 25.05.2012/nr. 3601
Revista “Dulce copil
ărie” a fost înregis
trată la
Centrul Național IS
SN, Biblioteca Națională a
României, având codul
ISSN = 2285-231X
ISSN-L = 2285-231X
CUPRINS:
Legenda mărțișorului-Povestea mărțișorului, prof. Popa Paula Pag. 2-3
Cei mai talentați elevi! Pag. 4-7
Copiii trăiesc cum învață, (Child development DOROTHY LAW NOLTE) Pag. 8
Școala – un factor important în combaterea violenței, prof. Rusu Nicoleta Pag. 9
Metode de educație nonformală, prof. înv. Primar Mihalcea Daniela Pag. 10-11
Programul de învățare pe tot parcursul vieții, institutor Zlota Cristinel Pag. 12-13
Cei mai talentați elevi! Pag. 14
Un mărțișor al literaturii române: Ion Creangă, prof. înv. primar Olteanu Săndina Pag. 15
Metode alternative de evaluare, prof. înv. primar Asaftei Lăcrămioara Pag. 16
Joc și evaluare, prof. Palade Mariana Pag. 17
Simfonia florilor – expoziție de pictură-prof. Voineag Antoaneta Pag. 18-19
Atenția voluntară, prof. înv. primar Țuțuianu Elena Pag. 20
Regulile unei evaluări eficiente, prof. înv. primar Radu Rădița Pag. 21
Dezvoltarea creativității prin intermediul orelor de compunere, prof. înv. primar Melinte Aurelia
Pag. 22-23
Cei mai talentați elevi! Pag. 24-25
LEGENDA MĂRȚIȘORULUI
Odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit
dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai
curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic
s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l
ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna.
A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât.
Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A
reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a
scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima
picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.
De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc
sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui
voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
De 1 Martie, românii au obiceiul ca părinţii să lege copiilor la mână sau la gât câte o monedă,
pentru ca aceştia să aibă noroc tot anul şi să fie sănătoşi. Punerea mărţişorului se face de obicei înainte de
răsăritul soarelui. El este dăruit, în zilele noastre, în principal copiilor, fetelor şi femeilor, pentru a le
proteja gingăşia şi sensibilitatea.
Fetele se spală tot anul cu apa din zăpada rămasă până la 1 martie, pentru a fi frumoase şi
drăgăstoase.
După 12 zile de purtat mărţişorul, acesta se scoate şi se leagă de un pom roditor, pentru a face
multe fructe în anul respectiv. Se mai spune că dacă e vreme frumoasă, atunci vom avea o primăvară
însorită.
3
Anul I, nr. 3
POVESTEA MARȚIȘORULUI
Prima zi a primăverii calendaristice este sărbătorită de români
într-un mod cu totul special. Bucuria reîntoarcerii anotimpului călduros este
dublată de primirea sau oferirea micilor cadouri numite mărţişoare. În jurul sărbătorii
Mărţişorului s-au ţesut multe legende. Iată una dintre cele mai frumoase poveşti, citită cu plăcere la orice
vârstă.
Cu mulţi ani în urmă, la poalele munţilor cu vârfurile ascunse în nori trăia o femeie bătrână, pe
nume Dochia. Ea avea o fiică vitregă pe care o ura tare mult. Nu ştia ce să mai născocească pentru a-i
face bietei fete zilele amare.
Într-o zi friguroasă de sfârşit de iarnă, ce-i mai trecu prin cap bătrânei? Îi dădu fetei o haină
neagră si murdară şi îi spuse să se ducă la râu, să o spele până când haina va deveni albă.
Biata fată, ce să facă? Se duse, intră cu picioarele în apa rece ca gheţa şi începu să spele cum
putea ea mai bine. Dar din ce spăla, haina se făcea şi mai urâtă. Lacrimi de suferinţă curgeau pe obrajii
fetei şi se transformau în steluţe mici de gheţă. Fata nu îndrăznea să se întoarcă acasă cu haina murdară,
deşi frigul aproape că o transformase într-un sloi de gheaţă.
Atunci trecu pe acolo un flăcău chipeş, ce purta la pălărie o floare roşie. Rămase tare mirat de
ceea ce a văzut. O întrebă pe fată de ce se chinuie aşa, iar aceasta îi povesti totul despre mama ei vitregă.
Flăcăul stătu puţin pe gânduri, apoi îi spuse fetei:
- Eu sunt Mărţişor, fiul Primăverii, voi încerca să te ajut. Dar mai întâi, pune-ţi această floare
roşie în păr. Zicând acestea, Mărţişor îşi luă floarea de la pălărie şi i-o dărui fetei.
- Acum mai spală încă o dată haina şi du-te acasă.
Fata făcu întocmai, spălă încă o dată haina, o puse în coş şi se întoarse cu spaima în suflet acasă.
Dochia cea răutăcioasă o aştepta în prag:
-Ei, ia să văd, mi-ai îndeplininit porunca, ori ba?
Fata scoase haina din coş şi, ce să vezi? Haina era curată şi albă ca neaua. Dochia a rămas mută
de uimire, la fel şi fata. Dar când aceasta s-a aplecat să ia haina, floarea roşie i-a căzut din păr pe zăpada
albă. Baba Dochia a văzut-o şi a zis:
-Au înflorit florile, înseamnă că a venit primăvara, voi pleca cu oile pe munte.
Şi aşa a făcut. Şi-a pus pe ea mai multe cojoace şi a plecat.
Primele zile au fost foarte călduroase, aşa că Dochia îşi lepăda treptat cojoacele şi le arunca. După
ce a aruncat şi ultimul cojoc, vremea s-a schimbat, a început să ningă, să viscolească. A vrut să se
întoarcă în sat dar drumul nu se mai cunoştea.
Atunci în faţa ei a apărut Mărţişor, care i-a spus:
- Să simţi şi tu frigul şi durerea, aşa cum le-a simţit şi fiica ta. Rău faci, rău găseşti.
Mărţişor dispăru într-un nor pufos de zăpadă. Baba Dochia şi oile sale s-au transformat în sloiuri
de gheaţă, care nu se topesc decât primăvara târziu, când râurile se umflă şi se prăvălesc la vale, parcă
supărate pe satele de la poalele munţilor, unde primăvara vine mai devreme.
7
CEI MAI TALENTAȚI ELEVI !
PRIMĂVARA
Lazăr Teodora
A ieșit de sub zăpadă
Un firuț de ghiocel
Să dea veste-n toată lumea
C-am scăpat de frig și ger.
Soarele cu raze calde
Se revarsă printre nori,
Inima de dor ne arde,
Să dăruim mărțișor!
PRIMĂVARA A SOSIT!
Ioniță Evelina
Primăvara a sosit,
Florile au înflorit,
Ghioceii-s nelipsiţi,
Natura și-a revenit!
Natura însuflețită,
E tare deosebită,
Aș sta și i-aș admira
Frumusețea, toata viața!
Tare mult m-aș bucura
Dacă lumea ar realiza
Că natura, minunata,
Ea singură ne este viața!
GHIOCELUL
Ursu Andra
Din pământ,
Din iarbă verde,
Ceva frumos se vede:
A ieșit frumos afară
Să vestească primavara,
Ghiocelul mult dorit
Pe care l-am oferit
Doamnei învățătoare
Ca mărțișor, fiind o floare,
Legat frumos de o urare:
„ Să fiți iubită-n continuare!”
8
DULCE COPILĂRIE
COPIII TRĂIESC CUM ÎNVAŢĂ
Dacă un copil este criticat
Învaţă să condamne.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu ostil
Învaţă să fie violent.
Dacă un copil este ridiculizat
Învaţă să fie timid.
Dacă un copil trăieşte în ruşine
Învaţă să se simtă vinovat.
Dacă un copil este încurajat
Învaţă să aibă încredere.
Dacă un copil este lăudat
Învaţă să aprecieze.
Dacă un copil este tratat drept
Învaţă ce este dreptatea.
Dacă un copil trăieşte în siguranţă
Învaţă ce e credinţa.
Dacă un copil este acceptat
Învaţă să se placă pe sine însuşi.
Dacă un copil este încurajat de prieteni
Învaţă să iubească OAMENII.
(Child development
DOROTHY LAW NOLTE)
9
Școala- un factor important în combaterea violenței
prof. Nicoleta Rusu,
director al Școlii Gimnaziale „Ecaterina Teodoroiu” Mărășești
Societatea românească trece printr-o criză din punctul de vedere al valorilor sociale. În mass-media
se pune accentul pe ideea că nu este nevoie să ai multă şcoală pentru a avea succes în viaţă şi că succesul se
măsoară în primul rând prin bani. Aceste modele sunt perpetuate şi în familie, şi pe stradă, iar şcoala are
puţine şanse de a schimba mentalitatea elevilor în condiţiile în care toate celelalte surse de informare spun
contrariul. Copiii sunt în şcoală şase sau şapte ore pe zi. În rest sunt acasă, pe stradă, se uită la televizor.
Tot ce învaţă în şcoală – cum să vorbească, cum să se poarte – este contrazis de ce văd în rest. Părinţii nu se
implică suficient. Tema „violenţa” invită din păcate şi la respingerea vinovăţiei şi a răspunderii. Părinţii pot
înfiera educaţia lipsă sau greşită din familie. Şcoala singură nu poate să reziste tendinţei actuale. Este
nevoie de o politică hotărâtă de combatere a violenţei sociale şi de educare a adulţilor.
Școala este un loc unde se realizează procesele de predare-învățare, dar este și sediul formării unor
valori, atitudini și comportamente. Primele relații sociale mai complexe se formează aici; primele modele
de comportament și conduită sunt învățate de la profesori și de la colegii de clasă. Dezvoltarea afectivă,
comportamentală, socială, dar și dezvoltarea normelor și a valorilor morale sunt influențate și modelate de
experiența pe care copiii o dobândesc din acest spațiu de-a lungul anilor.
Violența poate fi explicată și din punct de vedere biologic. Influențele hormonale își spun cuvântul
prin faptul că băieții sunt mai agresivi decât fetele, iar influențele bio-chimice, prin creșterea nivelului de
cortisol din sânge (responsabil pentru apariția reacției de stres), scăderea glicemiei sau un nivel ridicat de
serotonină la nivel cerebral pot să ducă la manifestarea agresivității.
Modalitățile prin care copiii aleg să-și manifeste nemulțumirea fața de vreo persoană sau un
eveniment sunt destul de diverse. În timp ce unii pot să reacționeze foarte dur, agresiv, alții pot să se retragă
și să nu mai spună niciun cuvânt despre situația care îi deranjează. Nemulțumirea lor se manifestă însă în
mod indirect, prin comportamentul pasiv-agresiv.
Agresiunile întâlnite în şcoală sunt injuriile, jignirile, îmbrâncelile, intimidările, vulgarităţile.
Conflictele au de cele mai multe ori o justificare minoră, însă pot culmina cu agresiuni fizice. Altă
problemă este aceea a taxelor de protecţie cerute de elevii mai mari sau de persoane din afara şcolii. Elevii
nu discută cu profesorii şi preferă să-şi rezolve singuri conflictele ce apar între ei, fără implicarea cadrelor
didactice, dar simt nevoia unor ore în care să discute despre problema conflictului, metode şi tehnici de
negociere a conflictelor sau despre consecinţele comportamentului violent. Este necesară prezenţa în
fiecare şcoală a unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu profesorii, dar se face simţită şi
necesitatea educării părinţilor, mai ales că unele conflicte au fost escaladate tocmai prin implicarea
acestora, ajungându-se la ameninţări cu moartea şi bătăi în plină stradă. Situaţia devine problematică atunci
când aceste incidente se repetă foarte des, fie când violenţa este foarte puternică sau se manifestă asupra
profesorilor.
Un proces de învăţământ eficient presupune prezenţa unui angajament al educatorilor pentru
apărarea demnităţii umane şi a democraţiei. Cerinţe pentru profesori: capacitatea de a gândi în variante, iar
în polemici să fie apărătorii alternativelor, chiar dacă nu sunt ale lor proprii; capacitatea de a planifica
procese de învăţare şi de a le conduce fără a fi autoritar; (acest lucru implică respectul pentru opiniile
elevului) fidelitatea pentru legile de bază fără a fi înclinat spre rigiditate şi îndoctrinare.
Bibliografie:
Zlate Mielu, 2007, „Introducere în psihologie”, Editura Polirom, Bucureşti
Holban I., Cunoaşterea elevului – o sinteză a metodelor, EDP, Bucureşti, 1978
Necula A. 2004 –Manual de psihologie socială, Editura Polirom , Iași
10
Metode de educație nonformală
prof. înv. primar Daniela Mihalcea
Școala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” Mărășești
1.Animația socio – educativă – jocul şi activitatea
ludică sunt instrumentele de lucru în metoda animaţiei socio-
educative; ceea ce se poate spune despre această metodă este
faptul că jocul este o activitate plăcută, voluntară, cu reguli mai mult sau mai puţin stricte,
activitate în cadrul căreia participanţii se simt liberi, îşi explorează şi îşi pun în valoare abilităţile
cunoscute şi mai puţin cunoscute, propria fiinţă.
2.Activitati de educație prin aventură -te determina sa iţi descoperi si sa iţi dezvolţi
potenţialul, sa trăieşti prezentul si sa te pregăteşti pentru viitor, sa accepţi si sa rezolvi sarcini
neobisuite individual si in echipa, sa iţi lărgeşti limitele personale, sa inveti ca poţi face mult mai
multe decât iţi poţi închipui.
3.Invatarea prin Experiență-provocarea si aventura vin din utilizarea mediilor nefamiliare,
cu scopul de a indemna participanţii spre trăirea unor experienţe provocatoare mentale si
emoţionale, si utilizarea si gestionarea riscurilor potrivite in cadrul unor astfel de experienţe; se
va constata o ‘reactualizare‘ a sinelui cat si a compasiunii către alţii.
4.Cultura jocului ca un nou tip de act cultural si social- jocul, însoţit de pasiune si
constiinciozitate, de libertate si fantezie, oferă participanţilor posibilitatea de a descoperi
jocurile si joaca ca o modalitate armonioasa si o alternativa de dezvoltare personala, de invatare,
dar si de distracţie si totodată de relaxare.
5.Teatrul educațional - presupune dramatizarea unor evenimente actuale, realiste si
reprezentative si se îmbina cu alte metode active si formative: jocul de rol, tehnicile creative
(brainstorming, brainwriting, sinectica, scamper, etc.), tehnici de comunicare; pot fi obţinute o
serie de rezultate concrete, atât la nivelul participanţilor, care isi dezvolta abilitatile creative, de
comunicare, de colaborare, starea de buna- dispoziţie, de încredere in sine si în ceilalţi, cat si la
nivelul comunitatii, prin dezvoltarea modalitatilor culturale de organizare a timpului liber pentru
tineri.
6.Teatrul celor opresați - activitatea implica un SPECTATOR ce primeşte locul
ACTORULUI si care invadează PERSONAJUL si SCENA. Acesta va ocupa spaţiul si va oferi soluţii.
Făcând aceasta, SPECT-ACTORUL va realiza conştient un act responsabil, scena fiind o
reprezentaţie îmbinata a realităţii si a ficţiunii; insa SPECT-ACTORUL nu este de natura fictiva;
exista si pe scena si in afara ei intr-o realitate duala.
7.Teatrul Labirint- este numele dat unui proces creativ si a unui produs artistic; procesul
creativ consta in construirea in echipa a unui circuit interactiv; spectatorul intra singur in acest
circuit, trecând prin seria de experienţe pregătite anterior de membrii echipei; disponibilitatea si
atenţia spectatorului sunt activate de această calatorie individuala care devine strict personala .
8.Mentorat- este un proces, nu doar o metoda, care se desfaăsoara in mai multe etape:
cunoaşterea valorilor, intereselor, viselor celor 2 parţi implicate – mentor / participant; din
perspectiva acestor etape ne putem rezolva problemele in mod constructiv, suntem capabili sa
acceptam valoarea si importanta celorlalţi si putem relaţiona asertiv cu aceştia; in plus, putem avea
succes in munca noastră, in relaţiile cu ceilalţi si ne putem îndeplini obiectivele.
11
9.Life Coaching- reprezintă o sinteza a unor diferite principii, metode, teorii si tehnici de succes
preluate din psihologie, management, dezvoltare personala si sport de performanta; scopul principal este
împlinirea fiecăruia dintre noi ca indivizi, pe multiple planuri (profesional, financiar, afectiv, spiritual etc.), prin
definirea unor obiective concrete si găsirea cailor optime pentru atingerea lor
10.Strategia Walt Disney- este procesul creativ prelucrează informaţii cat mai elaborate pentru a opta,
in definitiv, pentru soluţiile cele mai eficiente; in acest sens, aceasta strategie permite găsirea de soluţii optime
pe plan creativ, care sa ofere congruenta interna oricărui individ; a lucra sub aceasta strategie pentru a obţine
rezultate eficiente implica distingerea clara si coordonarea celor trei sub-procese, abordări sau poziţii
perceptuale ale individului: Visător, Realist si Critic
11.Grup Suport pentru Public speaking- participanţii pot deveni speakeri mai buni, prin exersarea
vorbitului in public; formatul are in mare o structura de tipul: un speach amplu, de 30 de minute, feedback, speech
-uri scurte, feedback si joculeţe intercalate intre acestea; este important sa ştii sa vorbeşti in public, dar si sa
ştii sa asculţi si sa acorzi feedback; se creează un mediu sigur in care poţi greşii, poţi experimenta si ai alţi
oameni alături care iţi spun părerea lor
12.Photo voice sau fotografia participativa, este o metoda de participare publica prin care fotografii insotite de
texte ilustrative sustin un proces de influentare a deciziei publice, poate dura de la câteva saptămâni la câteva
luni sau un an…. la nivelul celor care iau parte la aceasta metoda se poate observa ca devin mai conştienţi de
problemele reale cu care se confrunta: discriminare, excluziune sociala, etc precum si cauzele si efectele lor;
doresc sa continue aplicarea metodei si eventual suplimentarea cu alte metode care sa duca la rezolvarea unora
dintre problemele care au fost identificate
13.Open space - presupune crearea de către participanţi a propriei lor conferinţe; aceasta are o serie de
reguli specifice, printre care una din cele mai importante este ca participanţii pot fi albinuţe sau fluturaşi – pot
sta la o tema sau se pot plimba de la o tema la alta, atunci când simt ca tema nu ii mai interesează; orice subiect
poate fi propus iar subiectele vor fi prioritizate automat de către participanţi
14.Living library – Biblioteca Vie- funcţionează ca o biblioteca obişnuita, cititorii vin si împrumuta carti
pentru o perioada limitata de timp, după ce citesc cartile, le returnează in biblioteca, si daca vor, pot sa mai
împrumute o carte; insa: CARTILE sunt FIINTE UMANE care intra intr-un dialog personal cu cititorul; cartile din
biblioteca vie sunt oameni reprezentând grupuri care se confrunta sau se pot confrunta cu prejudecaţi sau
stereotipuri (de gen, vârsta, educaţie, meserie, etnie, rasa, religie etc) si care ar putea fi victime ale discriminării
sau excluderii sociale, sau pot fi oameni cu povesti care ar da cititorului o experienţa unica de invatare
15.Animatie stradala-este o metoda dinamica care se poate desfăşura oriunde, in spatii mai puţin
convenţionale unde publicul nu este obişnuit sa vadă spectacole: pe asfalt, pe nisip sau pe iarba, intr-o parcare, in
mijlocul oraşului, la metrou; animaţia stradala include forme diferite de exprimare artistica cum ar fi teatru,
muzica, circ, clovnerie, dans, carnaval, pirotehnica si multe altele…
16.Metoda TRANSCEND- propune analiza unei anumite probleme din prisma conflictelor care o
generează si analiza conflictelor din prisma liniilor de falie care le produc; se face o diferenţiere intre conflict si
violenta, identificând posibilitati de a transforma conflictele nonviolent si de a evita orice forma de violenta
(structurala, directa sau culturala)
12
DULCE COPILĂRIE
Programul de învățare pe tot parcursul vieții
institutor Cristinel Zlota
Școala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” Mărășești
Programele europene de educaţie, formare profesională și tineret sunt gestionate în România
de Agenţia Naţionala pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei și Formării Profesionale
(ANPCDEFP) din subordinea Ministerului Educaţiei și Cercetării.
Învățarea pe tot parcursul vieţii ia diverse forme, ea desfășurându-se atât în, cât și în afara
sistemelor tradiţionale de educaţie și formare. Punctul forte al programelor de învățare permanentă
este faptul că plasează responsabilitatea individului în centrul procesului de învățare. Lucru valabil și
pentru educaţia nonformală, care se regăseşte ca metodă de formare în cadrul unor activități ale
programelor europene de învățare pe tot parcursul vieții.
Comisia Europeană a reunit iniţiativele sale privind educaţia și formarea sub o singură umbrelă
- Programul de învătare pe tot parcursul vieții. Acesta are patru subprograme - Comenius (pentru
învățământul preuniversitar), Erasmus (pentru învățământul superior), Leonardo da Vinci (pentru
educaţie și formare profesională) și Grundtvig (pentru educaţia adulţilor) - și oferă persoanelor de
orice vârstă oportunități de a studia oriunde în Europa.
Începând cu perioada de finanţare 2007-2013, un program transversal completează aceste
patru subprograme, printre activităţile cheie ale acestuia numărându-se: cooperarea în domeniul
politicii, limbile străine, tehnologiile informaţionale și de comunicare, diseminarea și exploatarea
eficientă a rezultatelor proiectelor.
Jean Monnet este un alt program prin care executivul european încurajează predarea,
reflecţia și dezbaterile pe tema procesului de integrare europeană în cadrul instituţiilor de
învățământ superior din lume, tot pentru perioada 2007-2013.
Comenius
Comenius este prima componenta a Programului de Invatare pe Tot Parcursul Vieţii. Se
adresează instituţiilor de învățământ preuniversitar de stat și private (de la grădiniţe la școli
postliceale) și tuturor celor care își desfășoară activitatea în acest sector: elevilor, tuturor
categoriilor de personal didactic, precum și autorităților locale, asociaţiilor de părinţi sau ONG-
urilor care activează în domeniul educaţional.
Comenius sprijină financiar realizarea de parteneriate şcolare, proiecte de formare a
personalului didactic, reţele de parteneriat şcolar, precum și participarea la stagii de formare
iniţiala și continuă pentru creşterea calităţii și consolidării dimensiunii europene în educaţie.
Erasmus
Programul Erasmus este destinat învățământului superior și are printre obiectivele cheie
creşterea calităţii și volumului mobilităţilor studenţilor și a cadrelor didactice în Europa, cooperarea
multilaterală între instituţiile de învățământ superior din Europa, precum și mărirea gradului de
transparență și compatibilitate între învățământul superior și calificările profesionale obţinute în
Europa.
13
Anul I, nr. 3
Leonardo da Vinci
Programul Leonardo da Vinci vizează cooperarea transnaţională în domeniul formării
profesionale a forţei de munca. Scopul său este acela de a crește calitatea sistemelor și practicilor
de formare profesională, de a asigura instrumente moderne și noi abordări în formarea profesională
pe parcursul vieţii.
Grundtvig
Programul Grundtvig își propune să ofere alternative educaţionale și să îmbunătățească
accesul celor care, indiferent de vârstă, doresc să dobândească noi competențe prin forme de
educaţia adulţilor. Grundtvig vine în întâmpinarea nevoilor de predare/învățare ale adulţilor și se
adresează instituţiilor sau organizaţiilor care asigură sau facilitează educaţia acestora.
Orice organizaţie din domeniul educaţiei adulţilor, din sistemul formal, nonformal sau informal
poate să participe la programul Grundtvig.
Adultul, în sensul programului Grundtvig, este o persoana de peste 25 de ani, sau un tanar sub
aceasta vârsta, care nu mai este cuprins in sistemul formal de educaţie.
Deşi se regăsesc ca metoda de formare si in programele menţionate mai sus, in special in
cadrul programului Comenius, care este destinat invatamantului preuniversitar, activităţile de
invatare nonformala sunt la ele acasă in cadrul programului european Tineret in Acțiune, si el aflat
sub umbrela ANPCDEFP.
15
Un „mărţişor” al literaturii române
ION CREANGĂ ( 1837 – 1889 )
Neîntrecutul povestitor ION CREANGĂ a preţuit mult comorile folclorice
şi a nutrit o dragoste caldă şi plină de înţelegere pentru copii. Animat de aceste
sentimente, a creat un bogat şi valoros tezaur de poveşti care au fermecat copilăria a zeci de generaţii şi vor
constitui mereu lectura preferată a copiilor. Citind poveştile lui Ion Creangă, copiii cunosc numeroase
figuri din viaţa satului: oameni buni şi răi, harnici şi leneşi, cinstiţi şi necinstiţi, optimişti, glumeţi, dar
hotărâţi să lupte pentru o viaţă mai bună .
Creangă a realizat pentru prima dată în literatura noastră cea mai atractivă şi mai accesibilă operă,
de o deosebită valoare artistică: „ Amintiri din copilărie”. Pornind de la frumoasele poveşti, povestiri şi
amintiri ale marelui povestitor, elevii claselor a III-a B de la Şcoala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” şi
Şcoala Gimnazială Nr. 2 din localitatea Mărăşeşti au relizat un parteneriat educaţional cu titlul:
Un „mărţişor” al literaturii române
Scopul acestuia a fost cunoaşterea şi preţuirea operei marelui povestitor, îmbogăţirea vocabularului cu
expresii populare, proverbe şi zicători şi stimularea creativităţii şi a expresivităţii prin realizarea de desene.
Realizat de,
prof. inv. primar SĂNDINA OLTEANU
Școala Gimnazială “Ecaterina Teodoroiu”
16
Metode alternative de evaluare
Prof. înv. primar Mirela Lăcrămioara Asaftei
Școala Primară Siretu-Marașești
Alături de metodele tradiţionale de evaluare, în practică pot fi folosite şi metode alternative:
- observarea sistematică – a comportamentului elevului în actul exprimării orale şi scrise.
Încă din clasa I, prin aplicarea testului de cunoaştere a copilului sub aspectul comunicării,
învăţătorul depistează şi înregistrează în fişe de observaţii elevii care manifestă tulburări de limbaj;
cantitatea şi calitatea vocabularului elevilor.
- metoda investigaţiei – reprezintă o posibilitate pentru elevi de a aplica în mod creator
cunoştinţele şi de a explora situaţii noi de învăţare.
Exemple de folosire a metodei investigaţiei:
Puterea cuvintelor:
- investigarea lexicului unui text literar pe bază de fişe (vor fi realizate de elevi);
- cuvinte de bază, care nu pot lipsi din exprimarea curentă: substantive, verbe, adjective, pronume,
cuvinte de legătură;
- sensuri diferite ale aceloraşi cuvinte (sens propriu, sens secundar, sens figurat);
- forţa de impresionare a cuvintelor prin combinarea lor (procedee artistice);
- vraja cuvintelor (exerciţii de redactare a enunţurilor artistice).
În cadrul acestei activităţi, elevilor li se vor pune la dispoziţie dicţionare explicative, dicţionare de
sinonime, dicţionar de rime, de cuvinte călătoare, precum şi un volum din opera fragmentului investigat.
- portofoliul – reprezintă un instrument de evaluare complex, urmăreşte progresul global înregistrat
de elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, capacităţile şi atitudinile acestuia înregistrate într-o unitate mai
mare de timp – semestru, an şcolar.
Titlul portofoliului: UNIVERSUL MINUNAT AL CUVINTELOR (clasa a IV-a)
Mapa tematică nr.1:Bogăţia vocabularului.
Este alcătuită din fişe-citat, fişe rezumat, fişe de recunoaştere, de dezvoltare şi de creaţie:
- Cuvinte cu înţeles asemănător;
- Cuvinte cu înţeles opus;
- Cuvinte cu mai multe înţelesuri;
- Cuvinte compuse, derivate, familii de cuvinte.
Mapa tematică nr.2:,,Mihai Eminescu- poetul nostru naţional’’
- fişa biografică (metoda investigaţiei)
- material ilustrativ – portrete în timp;
- fragmente din cele mai frumoase poezii, grupate tematic;
- aprecieri critice, citate.
- proiectul – se realizează în timp, nu într-o singură activitate didactică;implică şi activitatea
individuală, în afara clasei, a elevului.
Evaluarea poate îmbrăca diverse forme:verificare frontală, însoţită de rezolvarea câtorva sarcini în
scris, aplicarea unor fişe de muncă independentă sau de evaluare, ştiut fiind că testele oferă un grad ridicat
de obiectivitate în aprecierea rezultatelor.
17
Joc şi evaluare
Prof. înv. primar Mariana Palade
Şcoala Primară “ Siretu”- Mărăşeşti
Specificul evaluării în învăţământul primar decurge din specificul activităţii desfăşurate în
cadrul acestei forme de învăţământ. Jocul, convorbirea , povestirea, activitatea practică deţin ponderea
cea mai mare în arsenalul de forme şi metode utilizate de învăţător. Este firesc ca şi evaluarea să se
realizeze prin observarea comportamentului şcolarilor în cadrul unor asemenea activităţi. Se pot
urmări astfel – corectitudinea pronunţiei sunetului limbii române, bogăţia, precizia şi corectitudinea
însuşirii vocabularului, raportul dintre cuvânt şi obiectul sau acţiunea desemnată, nivelul posibilităţilor
elevilor de a întreţine o conversaţie, de a răspunde şi de a pune întrebări pe marginea unor teme,
capacitatea de a lectura diferite imagini prin enumerare, descriere, interpretare, fluenţa şi creativitatea
în vorbire, capacitatea de a reproduce independent şi expresiv, selectiv sau integral unele poezii sau
povestiri, capacitatea de a crea o scurtă povestire original.
Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi de operaţiuni care urmăresc obiective de pregătire
intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului. Elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu
şi mai atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie funcţională, de veselie şi bucurie, de
destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei, a plictiselii şi a oboselii.
Atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţământ, el dobândeşte funcţii
psihopedagogice semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecţii, sporind interesul de
cunoaştere faţă de conţinutul lecţiei. Ştim că jocul didactic reprezintă o metodă de învăţământ în care
predomină acţiunea didactică stimulată. Această acţiune valorifică la nivelul instrucţiei finalităţile
adaptive de tip recreativ proprii activităţii umane, în general, în anumite momente ale evoluţiei sale
ontogenice, în mod special.
Jocul didactic este modalitatea de a apropia elevii cu mai mult folos de lumea din jur, pe care o
întruchipează în alte moduri decât în vers, muzică, film. Transferul de cunoştinţe, deprinderi, atitudini
de la limba română la deprinderi şi abilităţi practice potenţează simţul artistic pentru compoziţie şi
culoare.
Este suficient să priveşti copiii în timpul jocului pentru a-ţi face o impresie referitoare la
conduita acestora şi la particularităţile lor psihologice. Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt în
timp ce alţii sunt mai reţinuţi, inhibaţi, mai puţin activi. În toate jocurile intervin şi se exersează
elementele creative, mobilitatea, flexibilitatea gândirii, capacitatea de imaginare a unor soluţii,
aplicarea în practică a acelora care au fost memorate şi care şi-au dovedit eficienţa. Toate laturile vieţii
psihice se educă, se exersează şi se dezvoltă prin intermediul activităţii ludice.
Care este câştigul pe linia simţirii şi sensibilizării? Elevii sunt dirijaţi, prin demersul didactic,
spre observarea forfotei din lumea vie. Îndrăgesc natura înconjurătoare în care nu există graniţe,
bariere, îngrădiri. Constată că în natură e armonie şi rost. Natura divină, liberă, creatoare aparţine
tuturor.
Antrenaţi să lucreze metodic după astfel de scenarii, elevii dobândesc competenţe în materie de
lectură, ascultare, exprimare orală şi scrisă.
20
Atenția voluntară
prof. înv. primar ElenaȚuțuianu
Școala Primară Siretu Mărășești
Atenţia voluntară este forma superioară şi specific umană a atenţiei. Ea constă în orientarea
selectivă şi concentrarea deliberată asupra unui obiect, sarcini sau activităţi şi în menţinerea acestei
focalizări cât timp este necesar pentru finalizarea unei activităţi şi atingerea scopului propus. Este intrinsec
legată de existenţa unei intenţii, a unui scop conştient formulat şi asumat. Un rol deosebit de important în
acest proces îl au mecanismele verbale, ce funcţionează ca o comandă internă în baza unui suport
motivaţional adecvat: „trebuie să fiu atent...să mă concentrez...să urmăresc ce se întâmplă”.
Din punct de vedere neurofiziologic, ea presupune existenţa unui focar de excitaţie intensă la
nivelul scoarţei cerebrale, întărit prin fenomenul inducţiei pozitive. Modelul lui Sokolov, prezentat
anterior, deşi formulat pentru modelarea reflexului necondiţionat de orientare, poate fi extins şi pentru
explicarea atenţiei voluntare. În acest caz, în urma intenţiei conştient formulate şi asumate de procesare a
unui anumit stimul cu valoare motivaţională ridicată, cortexul, deşi dispune de un model acceptor, va
acţiona descendent stimulând formaţiunea reticulată, care la rândul ei va activa suplimentar cortexul.
Susţinerea energetică astfel obţinută va permite manifestarea plenară a orientării, selecţiei şi concentrării
voluntare.
O formă particulară a atenţiei voluntare este atenţia expectativă. Aceasta se manifestă anticipativ,
în aşteptarea producerii unei schimbări în mediu, aspect cunoscut sau intuit de subiect în virtutea
experienţei sale anterioare (de această dată avem de-a face cu un reflex condiţionat de orientare). Sub
aspect intelectual-cognitiv, atenţia expectativă reprezintă un stadiu pregătitor în cursul căruia este evocată
imaginea unui eveniment prevăzut sau presupus; astfel, evenimentul real, este doar o întărire a reprezentării
preexistente. Sub aspect motor, atenţia expectativă se asociază cu o stare de tensiune dată de inervaţia
pregătitoare a centrilor nervoşi şi a musculaturii aferente, care la cel mai mic semnal se poate transforma în
impuls/acţiune reală (Ribot, 1924/2000). Astfel, în aşteptarea scufundării plutei, pescarul îşi va „pregăti”
mişcarea de înţepare a peştelui reacţionând prompt când aceasta se produce, iar pe stadioane, golul adesea
„pluteşte în aer”.
Prin specificul ei, atenţia voluntară susţine activitatea individului atât în momentele interesante,
plăcute, dar şi în cele mai puţin atractive, dar de o importanţă deosebită. Există însă şi un preţ: perioadele
de concentrare prelungită atrag după sine o stare de oboseală, de epuizare psihică. Neajunsul de mai sus
este depăşit însă de atenţia postvoluntară, prezentată în cele ce urmează.
21
Anul I, nr. 3
Regulile unei evaluări eficiente
prof. înv. primar Rădița Radu
Școala Gimnazială nr. 2 Mărășești
Construiţi o imagine pozitivă despre evaluare!
Evaluarea nu trebuie asociată cu eşecul, sancţiunea sau controlul, ci cu posibilitatea de reflectare
asupra rezultatelor, cu formarea unei imagini cât mai corecte despre sine, nu numai cu lipsurile pe care le
are, dar mai ales cu calităţile pe care le poate valorifica şi dezvolta de aici încolo. Orice profesor ar trebui să
-şi proiecteze evaluarea o dată cu proiectarea conţinutului şi să prezinte ce se aşteaptă de la elevi, ce
progrese vor trebui să facă: o probă care este precedată de prezentarea obiectivelor de evaluare se va dovedi
mult mai eficientă decât una la care elevul nu ştie la ce să se aştepte. Pentru profesor, evaluarea este un
prim instrument ce îi conferă o imagine asupra acţiunii sale.
Nu utilizaţi evaluarea pentru alte scopuri decât cele pentru care este ea proiectată!
Evaluarea de orice fel nu trebuie să pedepsească, ci să stimuleze pentru etapa următoare a învăţării! Cel
care învaţă trebuie să înţeleagă că evaluarea are scopul de a-l informa obiectiv asupra a ceea ce mai are de
învăţat.
Evaluarea trebuie proiectată cu scopul judecării stadiului de dezvoltare a achiziţiilor individului, fiind o
parte componentă a procesului de învăţare, chiar dacă este realizată de altcineva decât cel care este implicat
în procesul de predare – învăţare.
Nu generalizaţi datele obţinute în urma aplicării unei probe nestandardizate pentru că această
generalizare poate produce multe erori de interpretare.
Aplicarea unei probe de evaluare trebuie să respecte regulile sale proprii şi reguli generale de aplicare,
care presupun obiectivitate prin uniformitatea aplicării probei.
Interpretarea rezultatelor trebuie înţeleasă ca o parte componentă obligatorie a evaluării, şi ea se face, în
funcţie de tipul de evaluare, în faţa celor evaluaţi, rezultatele trebuind să fie cât de repede posibil făcute
publice în cazul unei evaluări cerute de o instituţie.
Există o curbă a randamentului fiecărui elev care, în general, se poate stabili pentru anumite perioade.
Nu este indicat să facem evaluări care se încheie cu notarea elevilor la începutul sau la sfârşitul unei
săptămâni!
Nu este obligatoriu să facem notări pentru orice tip de evaluare şi oricum putem folosi mai multe
posibilităţi de apreciere a rezultatelor.
22
Dezvoltarea creativității
prin intermediul orelor de compunere
Prof. înv. primar Aurelia Melinte
Școala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” Mărășești
Exprimarea corectă, orală şi scrisă, constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de
care nu poate fi concepută întreaga evoluţie viitoare a elevilor. Iar cadrul cel mai propice pentru formarea,
consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor de exprimare corectă, orală şi scrisă este compunerea, ea fiind o formă
superioară a comunicării.
Elevii care reuşesc să se exprime cu uşurinţă încă din clasele mici prezintă garanţii aproape sigure de reuşită
deplină în activitatea de învăţare la toate disciplinele şcolare; ei pot fi consideraţi în afara pericolului de a rămâne în
urmă la învăţătură. Dimpotrivă, o bună parte dintre elevii predispuşi insuccesului şcolar, în special în clasele I şi a II-
a, sunt proveniţi din rândul celor cu exprimare greoaie, al celor care nu îndrăznesc sau nu reuşesc să participe la
actul comunicării, să verbalizeze observaţiile, gândurile, sentimentele lor, în mod liber.
Calităţile necesare unui om cultivat, care ştie să mânuiască limba literară,se dobândesc prin exerciţiile pe
care elevii le vor face în acest sens, urmărind să descopere şi să aplice în practică regulile exprimării corecte şi
frumoase.
Trebuie să-i obişnuim pe elevi că a compune nu înseamnă a repeta gândurile cuiva, ci a-ţi exprima propriile
gânduri şi sentimente în legătură cu un personaj sau operă literară, un obiect sau o întâmplare.
Este necesar să insistăm ca în fiecare compunere să se reflecte atitudinile, sensibilitatea, gustul, concepţia
de viaţă a celui care scrie.
Înţelegând în acest fel sensul compunerilor ca disciplină şcolară, sunt evidente valenţele ei formative în ceea
ce priveşte dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, în special a imaginaţiei şi a gândirii creatoare.
Astfel, compunerile realizează, pe de o parte, o sinteză a tot ceea ce învaţă elevii la gramatică, la citire,
precum şi la celelalte obiecte de învăţământ, mai ales sub raportul corectitudinii exprimării. Pe de altă parte, ele
constituie cel mai nimerit prilej de valorificare a experienţei de viaţă a elevilor, de manifestare a imaginaţiei şi
fanteziei lor creatoare.Iar originalitatea compunerilor realizate de copii, fie oral sau în scris ,poate fi determinată în
bună parte şi de felul compunerii respective.
Experienţa arată că toţi elevii, începînd cu cei din clasa I, sunt capabili, într-o măsură mai mare sau mai mică,
să desfăşoare o activitate de creaţie, să aducă o notă de originalitate în compunerile pe care le realizează, dacă sunt
pregătiţi în acest scop şi li se creează condiţiile corespunzătoare. Tocmai în aceasta trebuie văzută valoarea
23
elevilor, în special a imaginaţiei şi a gândirii creatoare.
Compunerile înlesnesc trecerea de la gândirea concretă la gândirea abstractă: dezvoltă procesele
abstractizării şi generalizării, gândirea logică, exprimarea concretă. Ele îi ajută pe elevi la însuşirea cunoştinţelor, la
dezvoltarea imaginaţiei creatoare,a aptitudinilor individuale , iar prin conţinutul lor, constituie un minunat mijloc de
formare a concepţiei despre lumea înconjurătoare.
Elevii de vârstă mică sunt cei mai creativi. Ei au ochii mai atenţi, mai proaspeţi şi mai curioşi. Imaginaţia lor e
bogată, dar ,pentru a se dezvolta, au nevoie,pe lânga aceasta, de cunoştinţe care se dobândesc in timp .
Limbajul scris este procesul de formare şi formulare a gândurilor prin intermediul codului grafic. Spre
deosebire de exprimarea orală, textul scris este mai coerent, mai complicat din punct de vedere sintactic şi mai
variat în expresie. Deci, de aici rezultă că, limbajul scris trebuie învăţat ,nu ca o analogie în forma scrisă a limbajului
oral, ci ca o activitate originală, care apare şi se dezvoltă în virtutea unor legi proprii.
Bibliografie 1. Bercă, I. - Metodica predării Limbii Române. Cl I-IV, - Bucureşti: E.D.P., 1971.
2. Belous, P.- Metodica predării Limbii Moldoveneşti. Cl I-IV,-Chişinău: -Lumina, 1960.
3. Parfeni, C. Compoziţii şcolare. –Bucureşti: E.D.P.1980
24
CEI MAI TALENTAȚI ELEVI !
Rândunica
O rândunică a sosit,
Eu îi zic:,,Bine-ai venit!”
Ea intră în curtea mea,
Să-şi găsească loc ar vrea.
Se aşază într-un pom,
Nu zăreşte niciun om.
Richi vede rândunica:
Se sperie mititica ;
Apoi latră foarte tare,
Rândunica curaj n-are.
Frumuşica a plecat .
Eu deloc nu m-am mirat .
Paic Relu-Rafael
Clasa a IV-a A
Şcoala Gimnazială
„Ecaterina Teodoroiu”
Mărăşeşti, prof. îndrumător Melinte
Aurelia
25
Primăvara
După o luptă cumplită cu iarna geroasă, primăvara a biruit.
Prima fiică a bătrânului an soseşte într-o caleaşcă trasă de gâze
multicolore. Pe cap poartă o coroană cu rubine şi smaralde mici şi delicate. Cu
părul lăsat agale pe spate, prins cu broşe aurite din flori gingaşe, păşeşte uşor
de parcă ar pluti. La gât şi-a împletit un lanţ din flori ca nişte steluţe argintii.
Brăţara de la mâna primăverii, făcută din diamante de rouă, scapără curcubee
ici-colo. Picioarele micuţe sunt acoperite de pantofii catifelaţi, plini de cristale
albe ca ghioceii.
Ea scutură bagheta magică, iar câmpul îmbracă strai verde ca mătasea.
Iarba prinde colţ fraged şi nou. Dar păsările? Când o zăresc, încep să cânte de
răsună tot cuprinsul. Glasurile lor fermecate se împletesc cu miresmele dulci
aduse de vânt.
Deasupra tuturor zâmbeşte soarele urându-i: „Bun venit!”
Antohe Andreea
Clasa a IV-a A
Şcoala Gimnazială,,Ecaterina Teodoroiu”
Mărăşeşti, prof. îndrumător Melinte Aurelia
CEI MAI TALENTAȚI ELEVI !
26
ANECDOTE
Tăticule, tu ai o bună memorie vizuală ?
- Sigur că da, am ...
- Ei bine, atunci să ştii că tocmai am spart oglinda în
care te bărbiereai.
- Câți ani ai puiule ?
- Şapte.
- Şi ai venit cu părinții la meci ?
- Da. Credeți că am putut scăpa de ei ?
Un începător îşi rupe piciorul pe pârtia de ski.
- Am progresat ceva totuşi, spune el brancardierului;
anul trecut mi-am rupt piciorul în timp ce coboram din tren.
- Am adunat 15 cu 12 de cinci ori, domnule profesor.
- Bravo, eşti un elev silitor.
- Acum, vă rog să-mi spuneti, care rezultat e corect ?
Gigel : Când doamna învățătoare a întrebat cine ştie care este diferența dintre un dinozaur şi un
plesiosaur, am ridicat imediat mâna şi ...
Mama : Ei, şi care-i diferența ?
Gigel : Nu ştiu, când m-am întors în clasă vorbeau despre altceva.
Colaboratori:
Director: Prof. Rusu Nicoleta
Prof. înv. primar Melinte Aurelia
Prof. înv. primar Asaftei Lăcrămioara
Prof. înv. primar Radu Rădița
Prof. înv. primar Palade Mariana
Prof. înv. primar Țuțuianu Elena
Prof. înv. primar Voineag Antoaneta
Prof. Popa Paula Georgiana
Institutor Zlota Cristinel
Urăm tuturor elevilor şi cadrelor
didactice o primăvară frumoasă!
Colectivul de redacţie
Imagini preluate din albumele Şcolii Gimnaziale
„Ecaterina Teodoroiu”, Şcolii Primare Siretu Mărăşeşti, Grădiniței Lizuca, Google clipart, site-ul
didactic.ro
Răspunderea pentru conținutul referatelor aparține
autorilor.
Mulțumim tuturor pentru colaborare!
site: scoala1marasesti.doomby.com