ea-6/03: 2010 document obligatoriu · 2019-11-14 · ea-6/03 – document ea pentru recunoaşterea...

EA-6/03 – Document EA pentru Recunoaşterea Verificatorilor în aplicarea Directivei EU ETS

Ianuarie 2010 rev03 Pagina 1 din 66

Referinţa publicaţiei SCOP Acest document a fost elaborat de către un grup de lucru aflat sub îndrumarea Comitetului de Certificare al European Co-operation for Accreditation (EA) pentru a facilita o abordare armonizată a recunoaşterii verificatorilor aflaţi sub Directiva EU ETS 2003/87/EC a Parlamentului European şi a Consiliului inclusiv a amendamentelor introduse sub Directiva 2008/101/EC şi a Îndrumărilor de Monitorizare şi Raportare aşa cum sunt definite în capitolul 2 al acestui document.

EA-6/03: 2010 Document Obligatoriu

Document EA pentru Recunoaşterea

Verificatorilor în aplicarea

Directivei EU ETS



Colectivul de autori Aceast document a fost elaborat de un grup de lucru al Comitetului de Certificare EA. Limba oficială Publicaţia poate fi tradusă în alte limbi după necesităţi. Versiunea în limba engleză este versiunea definitivă. Drepturi de autor Drepturile de autor pentru acest text sunt deţinute de EA. Nu este permisă copierea textului în scopul revânzării. Informaţii suplimentare Pentru informaţii suplimentare referitoare la această publicaţie, contactaţi membrul naţional al EA sau Preşedintele Comitetului de Certificare. Pentru informaţii actualizate, vă rugăm să verificaţi site-ul EA: http://www.european-accreditation.org Categoria 3 – Documente specifice sectoriale pentru EA MLA Data aprobării: 1 Ianuarie 2010 Data implementării: două luni de la data aprobării – 1 martie 2010 Perioada de tranziţie:: Revizia acestui document nu introduce cerinţe noi sau semnificative pentru verificarea instalaţiilor acoperită înainte de versiunile anterioare ale acestui document. Este o cerinţă imediată ca acest document să abordeze verificarea instalaţiilor pentru N2O şi, începând cu 2010, pentru sectorul de aviaţie. Există o perioadă de tranziţie de două luni pentru a permite traducerea acestui document în limba naţională. Traducerea din limba engleză: ing. Elena-Lăcrămioara Dogaru şi ing. Daniela Ionescu



Declaraţia RENAR RENAR are permisiunea EA pentru traducerea în limba română şi publicarea pe pagina WEB a prezentului document. RENAR recunoaşte şi respectă drepturile de autor ale EA şi solicită utilizatorilor acestui document să nu-l folosească în alt mod sau în alte scopuri decât este stipulat la cap. „Drepturi de autor”. În situaţia în care, între părţile interesate, apar divergenţe de interpretare a prevederilor prezentului document, datorate traducerii, definitorie este varianta în limba engleză a documentului. Documentul este publicat pe pagina WEB a RENAR, www.renar.ro, împreună cu varianta originală în limba engleză.



CUVÂNT ÎNAINTE Acest document a fost elaborat de către un grup de lucru aflat sub îndrumarea Comitetului de Certificare al European Co-operation for Accreditation (EA) pentru a facilita o abordare armonioasă a recunoaşterii verificatorilor aflaţi sub Directiva EU ETS 2003/87/EC a Parlamentului European şi a Consiliului inclusiv a amendamentelor introduse sub Directiva 2008/101/EC şi a Liniile Directoare privind Monitorizarea şi Raportarea (MRG) (Decizia 2007/589/EC) aplicabile fazei a II-a a EU ETS aşa cum au fost amendate pentru Aviaţie (Decizia 2009/339/EC) şi pentru oxidul de azot sau N2O (Decizia 2009/73/EC). Grupul de lucru a fost constituit din reprezentanţi ai Organismelor de Acreditare Europene (membri sau nu ai EA), Autorităţilor Competente, Comisiei Europene, Industriei, reprezentanţi ai Verificatorilor şi departamentele Guvernamentale ale Statelor Membre cu responsabilități pentru implementarea Directivei EU ETS. Documentul a fost structurat consecvent cu procesele cheie pentru verificare aşa cum este definit în Anexa V a Directivei EU ETS şi în MRG. Următoarea cerinţă se aplică cu privire la aplicarea sa de către Statele Membre: Anexa I MRG, secţiunea 10.4.1 Statele Membre trebuie să ia în considerare respectiva îndrumare emisă de European Cooperation for Accreditation (EA). Aceasta înseamnă că documentul ar trebui utilizat de către organismele de acreditare sau de către alte organisme desemnate care evaluează şi recunosc verificatori exprimând demonstrarea oficială a competenţei şi a independenţei lor de a desfăşura verificarea în conformitate cu cerinţele specificate. Documentul ar trebui să permită Statului Membru să confirme că verificatorul are controale organizaţionale potrivite, măsuri de protecție a independenţei şi imparţialității, şi acorduri pentru a asigura că o echipă de verificare competentă este formată pentru a desfăşura o verificare amănunţită a emisiilor raportate în conformitate cu procesele specificate în Anexa V A Directivei EU ETS şi în MRG. Termenul „trebuie” este utilizat în acest document pentru a indica acele prevederi care, reflectând cerinţele Directivei EU ETS sau ale MRG, sunt obligatorii. Termenul „ar trebui” este utilizat pentru a indica îndrumarea care, deşi neobligatorie, este prevăzută ca mijloc recunoscut de îndeplinire a cerinţelor. Verificatori ai căror sisteme nu urmează documentul în nicio privinţă vor fi eligibili pentru acreditare dacă pot demonstra că îl îndeplinesc într-o manieră echivalentă.



CUPRINS CUVÂNT ÎNAINTE 4 1. INTRODUCERE 8 2. DEFINIŢII 9 3 PRINCIPII 10 3.1 Domeniul verificării 10 3.2 Rolul şi profunzimea verificării 11 3.3 Suficienţa dovezilor de verificare 11 3.4 Riscul verificării 12 4. CERINŢE ORGANIZAŢIONALE 12 4.1 Organizare 12 4.2 Documente pe care verificatorul să le facă disponibile 13 4.3 Managementul imparţialităţii şi independenţei 13 5. PROCESUL DE VERIFICARE 13 5.1 Introducere 13

5.1.1 Responsibilităţile verificatorului în procesul de verificare 15 5.1.2 Proceduri 15 5.1.3 Înregistrare şi documentare 15

5.2 Etapa pre-contract 16

5.2.1 Evaluarea riscurilor implicate pentru verificator (riscul în afaceri) 16 5.2.2 Informaţii necesare 16 5.2.3 Analiza necesarului de competenţă şi analiza contractului 16 5.2.4. Numirea Echipei de Verificare 17 5.2.5 Rolurile echipei de verificare 18 5.2.6 Analiza devizului 18 5.2.7 Condiţii contractuale pentru verificare 18 5.2.8 Alocarea timpului 19 5.2.9 Dovezi privind documentele 20



5.3 Evaluarea verificării 20 5.3.1 Analiza strategică 20 5.3.2 Analiza riscului 23 5.3.3 Planul de verificare 24 5.3.4 Analiza procesului (principala parte a verificării) 26 5.3.5 Finalizarea verificării şi constatări 29 5.3.6 Denaturări şi neconformităţi 30

5.4 Raportarea verificatorului 31

5.4.1 Documentația internă de verificare 31 5.4.2 Raport de verificare 32

5.5 Procesul de analiză 34 5. 6 Emiterea raportului de verificare 35 5.7 Introducerea în registru a valorii emisiei 35 5.8 Re-emiterea raportului de verificare 35 6. COMPETENŢA VERIFICATORILOR 35 6.1 Generalităţi 35

6.1.1 Generalităţi – Competenţă tehnică 36 6.1.2 Generalităţi - Competenţă generică 36 6.1.3 Generalităţi - Evaluarea competenţei 37 6.1.4 Generalităţi - Monitorizarea personalului 37 6.1.5 Generalități – Evaluarea procesului de competență (îmbunătățire continuă) 38

6.2 Competenţa sectorului tehnic 38 6.3 Competenţă generică 39

6.3.1 Competenţa generică - Verificator EU ETS 39 6.3.2 Competenţa generică – Verificator Şef EU ETS 40 6.3.3 Competenţa generică – Referet independent 40 6.3.4 Competenţa generică – Alte persoane implicate în EU ETS 41

6.4 Utilizarea experţilor tehnici 41 6.5 Înregistrări 41 ANEXA A (INFORMATIVĂ) MATERIALITATE, INCERTITUDINE ŞI EXEMPLE DE OPINII DE VERIFICARE 43 ANEXA B (NORMATIVĂ) IMPARŢIALITATE ŞI INDEPENDENŢĂ 45 ANEXA C (INFORMATIVĂ) PLAN DE VERIFICARE – DETALII 48



ANEXA D (INFORMATIVĂ) EFORTUL DE VERIFICARE LA VERIFICĂRI REPETATE 52 ANEXA E (INFORMATIVĂ) FACTORI DE LUAT ÎN CONSIDERARE LA ALOCAREA TIMPULUI ŞI LA DETERMINAREA EŞANTIONĂRII DATELOR 54 ANEXA F (NORMATIVĂ) DOMENIU DE ACREDITARE 56 ANEXA G (INFORMATIVĂ) CONŢINUTUL DOCUMENTAŢIEI DE VERIFICARE INTERNE A VERIFICATORULUI 58 ANEXA H (NORMATIVĂ) CONŢINUTUL RAPORTULUI DE VERIFICARE 60 ANEXA I (INFORMATIVĂ) DENATURĂRI ŞI NECONFORMITĂŢI 61 ANEXA J (INFORMATIVĂ) VIZITE LA SEDIU 64 ANEXA K (INFORMATIVĂ) REFERINŢE 66



1. INTRODUCERE Acest document furnizează îndrumare pentru organismele de acreditare şi pentru alte organisme/ organizaţii competente desemnate de Statele Membre care emit o declaraţie oficială privind competenţa şi independenţa verificatorilor pentru a desfăşura verificarea în conformitate cu cerinţele specificate. Este utilizat pentru evaluarea verificatorilor care verifică rapoarte anuale de emisii şi rapoartele de date tonă-kilometru înainte de a fi înaintate către Autorităţile Competente relevante în conformitate cu Directiva 2003/87/EC a Parlamentului European şi a Counsiliului aşa cum este amendat de Directiva 2008/101/EC. Obiectivul acestui document este să promoveze între statele membre o abordare armonizată consecventă cu criteriile pentru şi cu evaluarea verificatorilor care verifică rapoartele anuale de emisii EU ETS şi rapoartele de date tonă-kilometru. Acest Document EA este utilizat de către organismele de acreditare sau de către alte organisme aprobate de către statele membre pentru a evalua conformarea verificatorului cu Anexa V a Directivei 2003/87/EC a Parlamentului European şi a Consiliului aşa cum este amendat de Directiva 2008/101/EC, şi cu MRG, dar acest document furnizează de asemenea informaţii verificatorilor privind modul în care se realizează verificarea rapoartelor de emisii şi a rapoartelor de date tonă-kilometru. În conformitate cu MRG, un “verificator” este definit ca: Anexa I MRG, secţiunea 2 “Verificator” reprezintă un organism de verificare acreditat, independent, competent sau o persoană cu responsabilitatea de a efectua şi raporta despre procesul de verificare, în conformitate cu cerinţele detaliate stabilite de către Statul Membru care urmăresc Anexa V a Directivei 2008/101/EC a Parlamentului European şi a Consiliului amendând Directiva 2003/87/EC. Verificarea unui raport de emisii sau a unui raport de date tonă-kilometru reprezintă o funcţie de audit tehnic legată mai mult de auditurile financiare în ceea ce priveşte riscurile comerciale decât de auditarea sistemelor de management. Natura acestei activităţi necesită măsuri de protecție transparente şi independente pe parcursul tuturor etapelor planificării şi livrării angajamentului de verificare. Acest document poate fi utilizat ca îndrumare specifică pentru recunoaşterea verificatorilor de către statele membre în oricare din următoarele trei moduri: 1. Acolo unde este necesară acreditarea prin intermediul unui membru EA pe

baza cerinţelor lui ISO 14065; 2. Acolo unde este necesară acreditarea prin intermediul unui membru EA pe

baza cerinţelor EN 45011 şi EA 6/01; 3. Acolo unde este necesară acreditarea prin intermediul unui membru EA pe

baza cerinţelor ale ISO 17020 şi IAF/ILAC A4 asociat Tipului A de organisme



de inspecţie care poate demonstra măsurile de protecție a independenţei aşa cum sunt specificate în secţiunea 4.

Statele membre care nu utilizează organisme EA pentru a acredita verificatorii pentru EU ETS pot utiliza acest document. 2. DEFINIŢII Pentru scopurile acestui Document EA şi ale Anexelor definiţiile din Directiva EU ETS şi MRG trebuie să se aplice ca şi următoarele definiţii: a) ‘mediul de control’ reprezintă totalitatea acţiunilor de management privind

sistemul de control intern şi importanţa sa pentru operatorul de instalaţie sau de aeronavă în cauză. NOTĂ Factorii care se reflectă în mediul de control includ:

1. structura organizatorică şi metode de repartizare a autorităţii şi responsabilităţii pentru operatorul instalaţiei sau de aeronavă;

2. sistemul de control al managementului, incluzând funcţia de audit intern, sistemele de control financiar intern (unde este relevant), politici şi proceduri personale şi împărţirea sarcinilor;

3. gradul şi eficacitatea controlului de management caracteristic întreţinerii permisului, unde este aplicabil, şi conformarea cu MRG şi planul de monitorizare aprobat;

4. acolo unde este relevant, acreditarea oricărui laborator utilizat de către operatorul instalaţiei sau de aeronave pentru eşantionare şi analize.

b) ‘Verificator EU ETS’ reprezintă o persoană individuală responsabilă pentru

conducerea unei verificări a unui raport de emisii EU ETS sau al unui raport de date tonă-kilometru. În secţiunea 6.3.1 a acestui Document sunt furnizate informaţii privind cerinţele de competenţă şi de calificare Verificatorului EU ETS;

c) ‘Verificator Şef’ EU ETS reprezintă o persoană individuală responsabilă

pentru conducerea şi controlul echipei de verificare şi/ sau care are autoritatea si responsabilitatea generale pentru procesul de verificare pentru rapoartele de emisii EU ETS sau rapoartele de date tonă-kilometru. În secţiunea 6.3.2 a acestui Document sunt furnizate informaţii privind cerinţele de competenţă şi de calificare Verificatorului Șef EU ETS;

d) ‘Directiva EU ETS’ reprezintă Directiva 2003/87/EC a Parlamentului

European şi a Consiliului din 13 Octombrie 2003, care stabileşte o schemă pentru comercializarea cotelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul comunităţii şi care amendează Directiva Consiliului 96/61/EC, aşa cum a fost amendat de Directiva 2008/101/EC.

e) ‘Documentaţia internă de verificare’ reprezintă întreagă documentaţie internă

pe care un verificator a reunit-o pentru a înregistra toate dovezile de



documentaţie a activităţilor de verificare aşa cum se regăseşte în secţiunea 5.4.1 a acestui document (specificată ca ‘raport intern de verificare’ în Anexa I MRG, secţiunea 10.4.2 d )

f) ‘denaturări’ reprezintă omisiuni, denaturări şi erori (fără considerarea incertitudinii permisibile) în raportul anual de emisii sau în raportul de date tonă-kilometru;

g) ‘MRG’ reprezintă Decizia Comisiei 2007/589/EC din 18 Iulie 2007 care

stabileşte îndrumări pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/EC şi Deciziile Comisiei 2009/339/EC (Aviaţie) şi 2009/73/EC (oxid de azot). În definiţie sunt incluse, de asemenea, amendamente ulterioare ale Deciziei Comisiei 2007/589/EC din 18 Iulie 2007.

h) ‘Regulamentul Registrelor’ reprezintă Regulamentul Comisiei (EC) Nr.

916/2007 din 31 Iulie 2007 care amendează Regulamentul (EC) Nr. 2216/2004 pentru un sistem de registre standardizat şi securizat, în conformitate cu Directiva 2003/87/EC a Parlamentului European şi a Consiliului şi Decizia Nr. 280/2004/EC EC a Parlamentului European şi a Consiliului aşa cum a fost amendat de Regulamentul (EC) Nr. 994/2008.

i) ‘Locaţia’ pentru operatorii de aeronave este asociată locului în care se

defineşte şi se gestionează procesul de monitorizare, inclusiv acolo unde date şi informaţii relvante sunt controlate şi stocate.

Identificarea locaţiei(ilor) este subiect al analizei strategice şi de risc conduse de verificator.

j) ‘raport de verificare’ reprezintă raportul de verificare externă solicitat

operatorului pentru a-l transmite împreună cu raportul anual de emisii sau cu raportul de date tonă-kilometru aşa cum se specifică la secţiunea 5.4.2.

k) ‘validat’ – termen utilizat în Anexa V punctul 3 a Directivei EU ETS - În

contextul acestui document acesta se va citi ca ‘verificat’. 3 PRINCIPII 3.1 Domeniul verificării Verificarea urmăreşte o abordare bazată pe risc cu scopul de a ajunge la o opinie privind verificarea cu asigurare rezonabilă că: 1. datele prezentate în rapoartele de emisii sau în rapoartele de date tonă-

kilometru sunt declarate corect (de exemplu: că raportul nu conţine denaturări semnificative);

2. este în conformitate cu: a. permisul EU ETS şi cu planul de monitorizare pentru instalaţii; sau b. planul de monitorizare aprobat pentru aviaţie.



şi 3. acolo unde este adecvat, emisiile au fost monitorizate în conformitate cu

MRG sau cu legislaţia naţională a statului membru UE care implementează partea aplicabilă din MRG.

3.2 Rolul şi profunzimea verificării Rolul verificatorului este fundamental funcţionării corespunzătoare a Schemei UE de Comercializare a Emisiilor. Acreditarea verificatorilor în conformitate cu cerinţele EU ETS este un element esenţial în această privinţă. Verificatorul este solicitat să efectueze activitatea de verificare cu scopul de a furniza un raport de verificare cu asigurare rezonabilă. Acest nivel de asigurare este asociat cu profunzimea şi gradul de detaliu al activităţilor de verificare desfăşurate şi cu redactarea raportului extern de verificare. Cu privire la verificarea EU ETS aceasta presupune că etapele verificării, aşa cum este menţionat în capitolul 5.1 al acestui document, sunt desfăşurate luând în considerare asigurarea rezonabilă. În funcţie de constatările unui verificator, activităţile de verificare, aşa cum este specificat în capitolul 5, necesită ajustări pentru a îndeplinii cerinţele pentru asigurarea rezonabilă. Ar trebui să existe dovezi trasabile şi un traseu clar al deciziei pentru a susţine concluziile verificării asociată cu asigurarea rezonabilă. Verificatorul trebuie să declare cu asigurare rezonabilă în raportul de verificare dacă datele din raportul de emisii sau din raportul de date tonă-kilometru nu conţin denaturări semnificative şi dacă nu există neconformităţi semnificative. Aceasta trebuie confirmată printr-o formă pozitivă a unei opinii de verificare în raportul de verificare. O formă pozitivă a raportului de verificare confirmă faptul că raportul EU ETS anual de emisii sau raportul de date tonă-kilometru nu conţin denaturări semnificative şi neconformităţi semnificative. 3.3 Suficienţa dovezilor de verificare Pentru a putea exprima o concluzie privind raportul de emisii şi date, este necesar ca verificatorul să obţină dovezi suficiente ca parte a unui proces de angajare iterativ, sistematic. În principiu, acest proces implică: 1. pentru instalaţii – obţinerea unei înţelegeri a instalaţiei, a permisului EU ETS

şi a planului de monitorizare aprobat, inclusiv a funcţionării proceselor industriale, tehnicilor de măsurare, colectării de date şi etapelor de procesare implicate etc.

2. pentru aviaţie – obţinerea unei înţelegeri a planului de monitorizare aprobat, a sistemului de date al operatorului de aeronavă inclusiv gestiunea de date; înţelegerea metodelor de calcul şi interpretarea fluxului de date tonă-kilometru.

3. obţinerea unei înţelegeri a fiecărei activităţi întreprinse de operatorul instalaţiei sau de aeronavă, a surselor de emisii şi a fluxurilor de surse, a tehnologiilor de reducere a emisiilor de N2O, a echipamentului de măsurare utilizat pentru monitorizarea sau măsurarea datelor de activitate, a originii şi a



aplicării factorilor de emisie și factorilor de oxidare/conversie dacă este relevant, a oricăror alte date utilizate pentru calculul sau măsurarea emisiilor şi a mediului în care operatorul instalaţiei sau de aeronavă operează;

4. evaluarea continuă a riscului că raportul de emisii sau raportul de date tonă-kilometru şi datele pot fi denaturate semnificativ şi a riscului de a exista neconformităţi semnificative;

5. obţinerea unei înţelegeri a controlului mediului si a sistemului de control din cadrul activităţilor operatorului instalaţiei sau de aeronavă, inclusiv organizarea generală în ceea ce priveşte monitorizarea şi raportarea;

6. evaluarea riscului că cerinţele criteriilor de verificare nu sunt îndeplinite de controlul de mediu şi sistemul de control;

7. determinarea planului de verificare pentru desfăşurarea de procese de evaluare suplimentare;

8. efectuarea acestui proces de evaluare suplimentar utilizând o combinaţie de inspecţie, observaţie, confirmare, recalculare, proceduri analitice şi anchete; şi

9. evaluarea în cele din urmă a suficienţei şi a adecvării dovezilor. 3.4 Riscul verificării Riscul verificării, care constă în riscuri inerente, control de riscuri şi detecţia riscurilor, trebuie redus la un nivel scăzut acceptabil pentru a obţine o asigurare rezonabilă ca bază pentru o formă pozitivă a raportului de verificare. Verificatorul reduce riscul verificării prin proiectarea şi implementarea unui proces de verificare. Evaluarea riscului direcţionează efortul de verificare în domeniile: generarea datelor de către operatorul instalației sau de către operatorul de aeronavă, controlul de mediu, sistemul de control, gestionarea şi raportarea proceselor care generează un nivel mărit al riscului de denaturare şi de neconformitate. Gradul în care verificatorul consideră că fiecare risc de verificare este afectat de efectele semnificative pe care aceste riscuri le au asupra datelor referitoare la emisii. Anexa A detaliază cerințele privind materialitatea şi pragurile de semnificație. 4. CERINŢE ORGANIZAŢIONALE 4.1 Organizare Structura organizaţională a verificatorului şi procedurile sale de control al calităţii sunt imperative pentru a sta la baza integrităţii, independenţei şi imparţialităţii verificatorului şi ale activităţilor sale. Aceste sunt elemente cheie pentru acreditare.



4.2 Documente pe care verificatorul să le facă disponibile Verificatorul trebuie să documenteze, actualizeze la intervale regulate şi să facă disponibile prin intermediul publicaţiilor, mijloacelor electronice sau a altor mijloace sau la cerere, următoarele:

1. informaţii despre acreditarea(ile) sub care verificatorul îşi desfăşoară activitatea;

2. o descriere a procesului de verificare incluzând reguli şi proceduri pentru emiterea sau refuzarea unui raport de verificare;

3. informaţii privind procedurile pentru gestionarea reclamaţiilor, apelurilor şi a contestațiilor;

Notă – Pentru EU ETS, nu li se solicită verificatorilor să facă disponibil public un director cu declaraţii validate sau cu clienţi. 4.3 Managementul imparţialităţii şi independenţei Verificatorul trebuie să acţioneze imparţial, să fie independent şi să evite conflicte de interes neacceptabile în conformitate cu cerinţele din Anexa B a acestui document. 5. PROCESUL DE VERIFICARE 5.1 Introducere Procesul de verificare constă în următoarele etape: 1. Stadiul pre-contract (secţiunea 5.2); 2. Evaluarea verificării (secţiunea 5.3); 3. Raportare (secţiunea 5.4); 4. Analiza procesului de verificare (secţiunea 5.5); 5. Emiterea unui raport de verificare (secţiunea 5.6); 6. Întregistrarea cifrei de emisii în registru (secţiunea 5.7). 7. Reemiterea raportului de verificare (dacă este relevant ) (secţiunea 5.8) Procesul de verificare este un proces iterativ prin care toate etapele menţionate mai sus sunt interconectate. Constatările din timpul procesului de verificare pot însemna că un verificator trebuie să adapteze una sau mai multe etape în procesul de verificare. Verificatorul trebuie să ia în considerare cerinţele legale din Anexa I a MRG, secţiunea 10.4.1 şi 10.4.2. Verificatorul trebuie să ia ca punct de plecare planul de monitorizare aprobat de către autoritatea competentă. În timpul procesului de verificare verificatorul trebuie să verifice rapoartele de emisii sau rapoartele de date tonă-kilometru şi datele faţă de permisul EU ETS, acolo unde este aplicabil, şi planul de monitorizare aprobat. Domeniul verificării depinde în mare măsură de gradul în care planul de monitorizare aprobat a acoperit toate elementele MRG în special Anexa I a



MRG, secţiunea 4.3 care listează cerinţele privind conţinutul unui plan de monitorizare asociat unei instalaţii şi Anexa XIII secţiunea 5, Anexa XIV secţiunea 6 şi Anexa XV secţiunea 3 care listează cerinţele privind conţinutul unui plan de monitorizare asociat cu N2O şi respectiv cu operatorul de aeronavă. Pot apare trei situaţii: 1. Planul de monitorizare aprobat este complet, corect implementat şi aliniat cu

MRG; 2. Planul de monitorizare aprobat nu este corect implementat sau nu este aliniat

cu MRG; 3. Planul de monitorizare aprobat este prea limitat şi nu furnizează un punct de

plecare adecvat pentru verificarea raportului de emisii sau raportului de date tonă-kilometru.

Situaţia 1 Verificatorul va verifica raportul de emisii sau raportul de date tonă-kilometru faţă de planul de monitorizare aprobat. Situaţia 2 Verificatorul ia ca punct de plecare planul de monitorizare aprobat şi evaluează dacă planul de monitorizare a fost implementat corect şi este actualizat. Dacă neconformarea cu MRG este asociată cu exactitatea datelor emisiilor sau datelor tonă-kilometru, verificatorul trebuie să ţină cont de acest lucru şi să ia în considerare dacă aceasta este o denaturare. În Anexa I MRG sunt furnizate informaţii suplimentare privind responsabilităţile verificatorului cu privire la neconformităţi şi la denaturări. Situaţia 3 Dacă planul de monitorizare aprobat nu furnizează domeniu sau claritate suficiente pentru a concluziona cu privire la procesul de verificare, verificatorul trebuie să decidă în mod normal că raportul de emisii sau cel de date tonă-kilometru nu poate fi verificat. În asemenea cazuri verificatorul trebuie să sfătuiască operatorul să contacteze cât mai repede posibil autoritatea competentă. În toate situaţiile verificatorul trebuie să verifice şi să evalueze: 1. dacă datele privind emisiile din raportul de emisii sau datele tonă-kilometru

din raportul de date tonă-kilometru sunt corecte. Aceasta derivă din Anexa I a MRG, secţiunea 10.4.1 potrivit căreia obiectivul verificării este asigurarea că datele privind emisiile sau datele tonă-kilometru au fost monitorizate în conformitate cu MRG şi că date sigure şi corecte referitoare la emisii sau tonă-kilometru vor fi raportate în conformitate cu Articolul 14(3) din Directiva EU ETS.

2. dacă planul de monitorizare aprobat este implementat şi actualizat. 3. dacă limitele operatorului instalaţiei sau de aeronavă (fluxuri de surse, surse

de emisii etc.) sunt definite corect în planul de monitorizare aprobat din moment ce acestea pot afecta datele referitoare la emisii sau tonă-kilometru.



În cadrul verificării, verificatorul evaluează dovezile colectate ca rezultat al procesului de verificare şi exprimă o concluzie în raportul de verificare. Componentele necesare ale procesului de verificare aşa cum este subliniat în MRG Anexa I, secţiunea 10.4.2, Anexa XIII secţiunea 8.2, Anexa XIV secţiunea 9, şi Anexa XV secţiunea 8 vor fi elaborate mai târziu în acest document. În Anexa D sunt stabilite adaptări posibile ale procesului pentru verificarea din anii următori primului an, incluzând de asemenea cerinţe referitoare la conduita verificatorului şi la procesul de verificare după ce verificarea a fost preluată de la un alt verificator. 5.1.1 Responsabilităţile verificatorului în procesul de verificare Domeniul verificării este definit de sarcinile şi activităţile pe care verificatorul trebuie să le efectueze pentru a ajunge la o opinie de verificare exactă cu o asigurare rezonabilă. Este responsabilitatea verificatorului să proiecteze activităţile de verificare care se aplică fiecărui operator de instalaţie sau de aeronavă suficient de detaliat şi consecvent cu rezultatul analizei de risc. Verificatorul trebuie să desfăşoare procesul de verificare pe baza raportului de emisii sau de date tonă-kilometru pentru fiecare operator de instalaţie sau de aeronavă în parte, pentru că fiecărui operator de instalaţie sau de aeronavă i se solicită să depună un raport verificat privind emisiile sau datele tonă-kilometru către autoritatea competentă. Eşantionarea în cadrul unui grup de operatori de instalaţii sau de aeronavă nu este permisă întrucât nu va furniza dovezi suficiente, adecvate în baza cărora să se emită un raport de verificare la nivel de operator de instalaţie sau de aeronavă. 5.1.2 Proceduri Verificatorul ar trebui să stabilească, să implementeze, să menţină şi să documenteze proceduri pentru activităţile de verificare în cadrul procesului de verificare, aşa cum este specificat în secţiunea 5.1. 5.1.3 Înregistrare şi documentare Verificatorul trebuie să documenteze şi să menţină înregistrări pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele Directivei EU ETS, MRG, orice îndrumări şi interpretări relevante emise de Comisie sau de către un Stat Membru relevant asociate Monitorizării, Raportării şi Verificării, reguli de acreditare aplicabile şi acest document. Înregistrările trebuie păstrate de către verificator timp de 10 ani după încheierea ciclului anual de verificare. Aceasta se aplică chiar şi în cazuri în care nu se efectuează o verificare suplimentară.



5.2 Etapa pre-contract În etapa pre-contract verificatorul evaluează dacă este posibil să efectueze activităţi de verificare pentru operatorul specific de instalaţie sau de aeronavă. Verificatorul ar trebui să desfăşoare următoarele activităţi în etapa pre-contract: 1. să evalueze riscurile implicate pentru verificator la efectuarea activităţilor de

verificare în cadrul unei locaţii specifice a instalaţiei sau în cadrul activităţilor unui operator de aeronavă (secţiunea 5.2.1);

2. să evalueze dacă operatorul a furnizat suficiente informaţii verificatorului (secţiunea 5.2.2);

3. să efectueze o analiză a contractului şi o analză a necesităţilor de competenţă pentru a selecta echipa de verificare (secţiunea 5.2.3, 5.2.4 şi 5.2.5);

4. să analizeze devizul (secţiunea 5.2.6); 5. să specifice condiţiile contractului (secţiunea 5.2.7); 6. să aloce timp pentru a verifica activităţile (secţiunea 5.2.8); 7. să documenteze etapa pre-contract (secţiunea 5.2.9). 5.2.1 Evaluarea riscurilor implicate pentru verificator (riscul în afaceri) Verificatorul ar trebui să desfăşoare o evaluare a riscurilor implicate pentru verificator la efectuarea activităţilor în conformitate cu cerinţele. Evaluarea riscului în afaceri ar trebui documentat în întregime. Evaluarea ar trebui să demonstreze să verificatorul a recunoscut riscurile afacerii implicate de contract şi că a dezvoltat o abordare pentru activitatea care va asigura că domeniul activităţii de verificare şi timpul alocat este consecvent cu riscurile identificate. Abordarea ar trebui documentată. 5.2.2 Informaţii necesare Verificatorul ar trebui să asigure că operatorul a furnizat suficiente informaţii pe baza cărora domeniul şi obiectivele pentru angajamentul de verificare pot fi confirmate. Infomaţiile furnizate trebuie să includă permisul EU ETS, acolo unde e aplicabil, şi planul de monitorizare aprobat, ca şi orice alte informaţii relevante. 5.2.3 Analiza necesarului de competenţă şi analiza contractului Verificatorul ar trebui să efectueze o analiză a informaţiilor furnizate de către operator pentru a determina domeniul verificării şi dacă verificatorul are acreditare, competenţă, personal şi resurse necesare pentru a încheia cu succes activităţile de verificare la termenele specificate şi să stabilească competenţele specifice necesare pentru a efectua activitatea, o resursă competentă este confirmată prin procesul de competenţă descris la secţiunea 6; disponibilitatea acestei resurse va fi influenţată de planificarea/ alocarea resurselor în funcţie de cereri. În plus, analiza trebuie să confirme selecţia echipei, asigurând că cerinţele de competenţă ale verificatorului indetificate pentru activitatea sa sunt deţinute de către echipă (fie ea formată din una sau mai multe persoane) selectată să



efectueze activităţi de verificare aşa cum sunt listate în secţiunea 6 şi detaliate în acest capitol, pentru domeniul de activitate/ sub-sectorului de industrie al operatorului şi natura datelor emisiilor sau datelor tonă-kilometru. Aceasta poate solicita personal suplimentar şi experţi tehnici, în funcţie de disponibilitatea resurselor specificate şi de combinaţiile alternative de competenţă. Confirmarea resurselor ar trebui de asemenea să includă un referent tehnic independent aşa cum este specificat în secţiunea 5.5. 5.2.4. Numirea Echipei de Verificare Echipa de verificare reprezintă o echipă care constă într-o persoană (persoane) care conduc activităţi de verificare aşa cum este schițat în acest capitol. O echipă se poate constitui dintr-un Verificator Şef EU ETS individual cu condiţia ca toate competenţele solicitate şi identificate să fie deţinute de această persoană. Membrii echipei trebuie să fie competenţi pentru sarcinile atribuite lor şi trebuie să poată demonstra această competenţă în conformitate cu Capitolul 6 al acestui document. Echipele ar trebui alcătuite astfel încât: 1. fiecare echipă de verificare include cel puţin o persoană care să se

conformeze cu toate cerinţele pentru un Verificator Şef EU ETS aşa cum este specificat în capitolul 6 (cât timp nu este necesar ca Verificatorul Şef EU ETS însuşi să aibă înţelegere tehnică specifică sau domeniu de acreditare pentru activităţile din Anexa F desfăşurate în cadrul instalaţiei sau al operatorului de aeronavă ale clientului);

2. toţi membrii echipelor de verificare care operează independent se conformează cu toate cerinţele pentru un Verificator EU ETS aşa cum este specificat în capitolul 6;

3. fiecare membru al echipei are o înţelegere clară a rolurilor lor individale în procesul de verificare şi cunoştinţe referitoare la cerinţele asociate şi procedurile şi documentele aplicabile;

4. în general echipa are o persoană (persoane) care este/sunt desemnată(e) ca fiind competentă(e) să evalueze fiecare domeniu/ activitate consecvent cu înţelegerea tehnică pentru activităţile din Anexa F, astfel încât toate competenţele să fie acoperite.

5. fiecare membru al echipei poate să comunice eficient, în scris şi verbal, în limba (limbile) solicitate pentru efectuarea sarcinilor lor specifice; şi

6. fiecare membru al echipei este selectat pe baza cunoştinţelor, atributelor şi abilităţilor astfel încât cunoştinţele, experienţa şi atributele echipei ca întreg să îndeplinească cerinţele verificării.

Fiecare membru al echipei de verificare trebuie să aibă cunoştinţe de auditare a datelor şi despre Directiva EU ETS, MRG şi orice altă îndrumare, emisă de Comisia Europeană sau de Statul Membru relevant, asociată monitorizării EU ETS, raportării şi verificării.



Verificatrul trebuie să menţină o documentaţie suficientă pentru a furniza dovezi obiective privind selecţia şi gestionarea echipei. 5.2.5 Rolurile echipei de verificare Echipa de verificare ar trebui să fie alcătuită astfel încât: Un Verificator Şef EU ETS desfăşoară următoarele sarcini: 1. conducerea şi gestionarea unui anumit proces de verificare; 2. identificarea oricărui necesar de competenţe suplimentare şi confirmarea

competenţei membrilor echipei; 3. alocarea şi instruirea membrilor echipei cu sarcinile lor specifice; 4. conducerea analizelor strategice şi de risc; 5. dezvoltarea şi implementarea planului de verificare; 6. dirijarea alcătuirii documentaţiei interne de verificare, redactarea raportului de

verificare şi comunicarea/ distribuirea lor către referent; 7. asigurarea că întrega documentaţie internă de verificare, inclusiv

documentele de lucru, dovezile suport, recomandările şi proiectul de raport de verificare sunt complete;

8. furnizarea de asistenţă referenților pentru a finaliza verificarea. Un Verificator EU ETS, dacă este desemnat în echipă, poate desfăşura următoarele sarcini sub responsabilitatea Verificatorului Şef EU ETS: 1. confirmă domeniul verificării cu operatorul instalaţiei sau de aeronavă; 2. asigură că obiectivele verificării sunt adresate în planificarea detaliată a

verificării; 3. efectuează analiza procesului; 4. rezolvă aspecte asociate verificării, în special a acelora asociate cu pragul de

semnificație şi conformitatea şi modificări în profilul de risc al datelor raportate;

5. alcătuieşte documentaţia internă de verificare; 6. scrie raportul de verificare. 5.2.6 Analiza devizului Înaintea prezentării către client, devizul ar trebui analizat intern şi aprobat de personalul competent aşa cum este specificat în secţiunea 6.3.4. 5.2.7 Condiţii contractuale pentru verificare Verificatorul ar trebui să specifice condiţiile pentru verificare într-o manieră clară şi transparentă. Verificatorul trebuie să solicite clientului său să facă cunoscute orice informaţii şi date relevante pentru a permite verificatorului să desfăşoare activităţile de verificare.



Verificatorul trebuie să solicite clientulului în contractul său de verificare: 1. să facă toate aranjamentele necesare pentru desfăşurarea verificării şi a

evaluării la faţa locului, inclusiv prevederi pentru examinarea documentaţiei şi pentru accesul la toate zonele relevante, înregistrări şi personal în scopul verificării şi rezolvării reclamaţiilor;

2. să asigure că raportul de verificare, sau oricare parte a acestuia nu este utilizată într-o manieră înşelătoare; şi;

3. la finalul verificării să furnizeze o confirmare scrisă că toate datele şi informaţiile solicitate au fost făcute cunoscute.

5.2.8 Alocarea timpului Verificatorul trebuie să determine alocarea timpului necesar pentru fiecare angajament de verificare, care a fost inclus în deviz, şi trebuie să justifice şi să înregistreze decizia sa. Alocarea timpului trebuie să fie înregistrată în documentaţia internă a verificatorului. Orice reducere în zile ca rezultat al negocierii cu operatorul trebuie înregistrată şi justificată. Contractul cu operatorul trebuie să permită introducerea unei prevederi ca zilele suplimentare să fie taxate dacă, de exemplu, este nevoie de timp suplimentar de ex. timpul pentru călătorie a fost determinat ca un rezultat al analizelor strategice şi de risc, sau ca rezultat al verificării, dacă sunt raportate neconformităţi sau dacă datele sunt insuficiente, sau au fost identificate erori în seturile de date. Atunci când se determină alocarea timpului, verificatorul trebuie să ţină cont de: 1. complexitatea activităţilor operatorului instalaţiei sau de aeronavă şi a flotei; 2. complexitatea planului de monitorizare, metodologia de monitorizare pentru

sursele GHG1 şi orice modificări; 3. pragul de semnificație aplicabil; 4. sistemul de control intern al operatorului de instalaţie sau de aeronavă; 5. locaţia informaţiilor şi datelor asociate datelor privind emisiile GHG sau

datelor tonă-kilometru; 6. complexitatea fluxului de date. Dacă o instalaţie aplică abordarea retragerii în conformitate cu Anexa I MRG, secţiunea 5.3, verificatorul trebuie de asemenea să ia în considerare atunci când determină alocarea timpului, că verficarea trebuie să includă actualizarea anuală a analizei incertitudinii. Informaţii suplimentare privind determinarea factorilor pentru alocarea timpului pot fi gasite în Anexa E. Activităţile de verificare ar trebui planifcate pentru a asigura că este suficient timp pentru: 1. a desfăşura toate activităţile de verificare;

1 GHG = gaze cu efect de seră (notă tr.)



2. a permite operatorului să abordeze problemele identificate de verificator, dacă este necesar;

3. a permite ca raportul de verificare să fie elaborat şi făcut disponibil de către operator către autoritatea competentă, până la 31 martie al fiecărui an; şi

4. a dezvolta şi finaliza documentaţia internă de verificare, a raporta şi a analiza. 5.2.9 Dovezi privind documentele Verificatorul trebuie să păstreze dovezi de documente ale proceselor pre-contract. 5.3 Evaluarea verificării Verificatorul trebuie să desfăşoare următoarele activităţi la etapa de verificare a evaluării: 1. Analiză strategică (secţiunea 5.3.1); 2. Analiză riscului (secţiunea 5.3.2); 3. Planul de verificare (secţiunea 5.3.3); 4. Analiza procesului (parte principală a verificării) (secţiunea 5.3.4); 5. Finalizarea verificării şi constatări (secţiunea 5.3.5). Verificarea datelor emisiilor GHG şi datelor tonă-kilometru nu include conceptul de supraveghere continuă aşa cum este utilizat în certificarea sistemelor de management. A se vedea Anexa D pentru îndrumări privind efortul de verificare desfăşurat de acelaşi verificator ani la rând şi echilibrul între activităţile simple şi complexe ale operatorului de instalaţii sau de aeronavă. Vă rog să observaţi că această anexă nu este asociată eşantionării între operatori ai instalaţiilor sau de aeronavei dar este asociată eşantionării din cadrul activităţilor operatorilor de instalaţii sau de aeronavă şi setului său de date. 5.3.1 Analiză strategică Analiza strategică furnizează verificatorului baza pentru dezvoltarea analizei de risc şi a planului de verificare. Pe baza permisului EU ETS şi a planului de monitorizare aprobat, verificatorul trebuie să evalueze natura posibilă, intervalul şi complexitatea activităţii de verificare prin analiza documentelor şi prin interviuri. Toate elementele domeniului de activitate trebuie să fie luate în considerare. Analiza strategică nu este o evaluare a planurilor strategice ale operatorului instalaţiei sau de aeronavă sau a abordării afacerii sale. Aceasta se concentrează strict pe sistem aşa cum a fost identificat mai sus. Verificatorul trebuie să ia în considerare cerinţele legale din Anexa I a MRG, secţiunea 10.4.2(a). Înainte ca analiza strategică să fie efectuată, verificatorul trebuie să verifice dacă planul de monitorizare a fost aprobat de autoritatea competentă şi dacă este versiunea corectă.



Verificatorul trebuie să verifice dacă: 1. planul de monitorizare a fost modificat în timpul perioadei de raportare; 2. aceste modificări au fost aprobate de către autoritatea competentă (dacă este

necesar); 3. aceste modificări au condus la un amendament al permisului EU ETS sau al

planului de monitorizare, dacă este necesar; 4. acestea au fost primite ca notificări de către autoritatea competentă. Dacă planul de monitorizare sau modificările care solicită aprobare nu au fost aprobate de către autoritatea competentă, verificatorul ar trebui în principiu sa nu continue şi să raporteze operatorul către autoritatea competentă. Orice modificări ale surselor de emisii sau zboruri ale operatorilor de aeronavă trebuie să îndeplinească cerinţa din procedurile de monitorizare aprobate în concordanţă cu planul de monitorizare. Verificatorul poare desfăşura încă activităţi de verificare aşa cum este menţionat la secţiunea 5.1 şi asociate cu operatorul instalaţiei sau de aeronavă atât timp cât acesta este conştient că unele activităţi de verificare pot să aibă nevoie să fie repetate pe baza oricărei aprobări de la Autoritatea Competentă şi opinia verificatorului se poate schimba pe măsură ce verificarea înaintează. Notă – Continuarea activităţilor de verificare poate fi relevanta în vederea determinării oficiale a valorii emisilori de către autoritatea competentă, asa cum este prevazut in articolul 51, paragraful 2 din Regulamentului de Înregistrare sau în articolul 16, paragraful 3 din Directiva EU ETS. Analiza strategică ar trebui să ia în considerare următoarele date de intrare: 1. planul de monitorizare aprobat; 2. modificări ale planului de monitorizare aprobat (acestea pot fi modificări ale

metodologiei de monitorizare, ale structurii organizatorice a unui operator de instalaţie sau de aeronavă, ale activităţilor de control menţionate în planul de monitorizare etc.);

3. modificări ale planului de monitorizare aprobat transmise către sau aprobate de autoritatea competentă;

4. natura, intervalul şi complexitatea echipamentului şi proceselor care au rezultat în emisii sau date tonă-kilometru, inclusiv măsurarea şi înregistrarea emisiilor GHG, fluxurilor de energie, fluxurile de gaze de eşapament şi materiale, metode de calcul şi influenţe externe, peste intervalul de condiţii de operare în timpul perioadei de raportare;

5. achiziţia de date şi gestionarea activităţilor care cuprind toate activităţile operaţionale din cadrul instalaţiei sau desfăşurate de operatorul de aeronavă care sunt necesare pentru a produce un raport de emisii sau un raport de date tonă-kilometru din datele de măsurare iniţiale (de la măsurarea şi înregistrarea parametrilor până la asamblarea şi arhivarea datelor şi compilarea informaţiilor privind emisiile şi datele tonă-kilometru). Pentru aviaţie, aceasta înseamnă că este de asemenea necesar ca verificatorul să ia



în considerare cerinţele din Anexa XIV a MRG secţiunea 9, Anexa XV secţiunea 8 şi pentru N2O Anexa XIII secţiunea 8.

6. sistemul de control al operatorului unei instalaţii sau de aeronavă constă în: a. o evaluarea a riscului desfăşurată de către un operator pentru a

identifica riscuri inerente și de control în fluxul de date privind activităţile care pot conduce la denaturări în raportul anual de emisii sau de date tonă-kilometru şi neconformităţi faţă de planul de monitorizare aprobat, permisul, acolo unde este aplicabil şi MRG;

b. activităţile de control care diminiuează riscurile identificate, inclusiv asigurarea calităţii echipamentului de măsurare şi tehnologia informaţională utilizată, analizele interne ale datelor raportate, procesele externalizate, corecţiile şi acţiunile corective şi înregistrări şi documentaţie.

7. pentru aviaţie – disponibiliatea şi complexitatea procedurilor suplimentare solicitate prin planul de monitorizare în conformitate cu Anexa XIV a MRG, Secţiunea 6; şi Anexa XV, secţiunea 3;

8. pentru N2O – cerinţele specifice de raportare din Anexa XIII MRG, secţiunea 9;

9. dacă laboratoarele acreditate sau cele neacreditate au fost utilizate pentru determinarea factorilor de activităţi specifice în conformitate cu Anexa I a MRG, secţiunea 13.

10. existenţa unui mediu de control şi/sau al unui sistem de management de mediu/sistem de audit în conformitate cu ISO 14001/EMAS, ISO 9001 sau sisteme echivalente care acoperă managementul datelor şi sistemul de înregistrare.

11. mediul organizaţional inclusiv structura organizaţiei care gestionează sistemele operaţionale, de gestiune şi de date contabile, din cadrul cărora derivă informaţiile privind emisiile sau datele tonă-kilometru;

12. pragul de semnificație solicitat pentru a fi aplicat; 13. disponibilitatea informaţiilor din bazele de date, inclusiv a acelora de la

Eurocontrol, alte organizaţii similare şi operatorul, şi necesitatea pentru vizite la sediu pentru verificarea activităţilor de achiziţii şi gestionare a datelor;

14. actualizarea anuală a analizei de incertitudine, dacă abordarea de retragere este aplicată în conformitate cu Anexa I MRG, secţiunea 5.3. pentru instalaţii;

15. pentru aviaţie emisiile anuale, dacă abordarea pentru emiţători de mici dimensiuni este utilizată (Anexa XIV MRG Secţiunea 4).

Procesul de verificare nu ar trebui să demareze până când verificatorul nu a obţinut şi evaluat informaţii relevante suficiente pe care să se bazeze analiza strategică. 5.3.1.1 Rezultatul analizei strategice Analiza strategică ar trebui să ia în considerare toate datele de intrare menţionate mai sus şi ulterior să aplice instrumentele convenţionale de analiză strategică cum este puterea/ slăbiciunea evaluării de a identifica probleme şi îngrijorări.



Concluzia din analiza strategică, inclusiv comentarii despre datele de intrare listate mai sus, furnizează informaţii şi date de intrare eficace pentru: 1. analiza riscului; 2. planul de verificare fiind schiţat la finalul analizei de risc; 3. constatările şi concluziile verificării să fie prezentate în raportul de verificare. 5.3.1.2 Documentaţia analizei strategice Rezultatele analizei strategice şi alte informaţii colectate în timpul analizei strategice trebuie să fie înregistrate de către verificator în documentaţia internă de verificare. 5.3.2 Analiza riscului Scopul analizei riscului este să evalueze nivelul posibil de risc al unei denaturări semnificative sau al unei neconformităţi semnificative în raportul de emisii sau cel de date tonă-kilometru, pentru a permite proiectarea unei verificări eficace, inclusiv desemnarea personalului competent şi calificat corespunzător. Verificatorul trebuie să analizeze informaţiile disponibile pentru a determina unde sunt cele mai mari nivele de risc. Verificatorul identifică riscurile de control, riscurile de detecţie şi riscurile inerente şi asigură că încercările controalelor pentru a susţine declaraţia operatorului privind emisiile şi operarea acestora în perioade relevante reflectă riscurile identificate. Încercarea efectivă a controalelor esto totuşi parte a activităţilor de verificare prevăzute în secţiunea 5.3.4. Dacă verificatorul concluzionează că procesele, controalele şi activităţile de control care diminuează riscurile inerente, riscurile de control şi detecţia riscurilor nu sunt proiectate sau implementate corespunzător, verificatorul trebuie să ia în considerare implicaţiile pentru analiza de risc, planul de verificare şi raportul de verificare. Implementarea incorectă a activităţilor de control prevăzute în planul de monitorizare aprobat poate conduce la neconformităţi. Informaţii suplimentare privind neconformităţile se găsesc în Anexa I. În evaluarea riscului denaturărilor semnificative în raportul de emisii sau în cel de date tonă-kilometru şi a neconformităţilor asociate conformării cu planul de monitorizare, verificatorul trebuie să ia în considerare cel puţin: 1. relevanţa şi mărimea proporţională a datelor privind emisiile sau datelor tonă-

kilometru de la fluxul de sursă sau sursa de emisii; 2. adecvarea sistemelor de management, a activităţilor fluxului de date şi a

sistemelor de control ca şi mediul de control în care datele sunt colectate şi gestionate;

3. complexitatea operaţiilor; 4. planul de monitorizare aprobat; 5. dovezi relevante de la angajamente de verificare precedente; 6. pentru instalaţii - în cazuri în care se aplică abordarea retragerii cerinţa pentru

o actualizare anuală a analizei de incertitudine este în conformitate cu MRG Anexa I, secţiunea 5.3;



7. pentru operatori de aeronavă – încredere suplimentară furnizată de proceduri, aşa cum este prevăzut în Anexa XIV şi XV a MRG.

Analiza riscului trebuie să ia în considerare riscurile inerente şi de control implicate când s-ar renunţa la o vizită la sediu pentru operatorii de instalaţii sau de aeronavă în conformitate cu secţiunea 5.3.4.1 şi Anexa J. 5.3.2.1 Rezultatul analizei de risc Evaluarea riscurilor implicate ce furnizează informaţii şi date de intrare eficace pentru: 1. schiţarea planului de verificare la sfârşitul analizei de risc; 2. evaluarea riscurilor denaturărilor sau ale neconformităţilor şi dacă este posibil

ca acest risc să aibă un efect semnificativ; 3. constatările şi concluziile verificării să fie prezentate în raportul de verificare. 5.3.2.2 Documentarea analizei de risc Rezultatele analizei de risc şi alte informaţii colectate în timpul analizei riscului trebuie să fie înregistrate de către verificator în documentaţia internă de verificare. Documentaţia analizei strategice şi cea a analizei de risc pot fi combinate. 5.3.3 Planul de verificare Pe baza analizei de risc verificatorul trebuie să schițeze un plan de verificare care cuprinde: 1. un program de verificare care include natura activităţilor de verificare, când

trebuie desfăşurate şi domeniul acestora; 2. un plan de eşantionare a datelor stabileşte datele ce vor fi încercate pentru a

ajunge la o opinie de verificare; 3. vizita(ele) la faţa locului; 4. o evaluare pentru a vedea dacă limitele operatorului instalaţiei sau de

aeronavă (surse de emisii, fluxuri de surse) sunt definite corect în planul de monitorizare aprobat;

5. o evaluare a conformării cu planul de monitorizare aprobat; 6. aspectele specifice ale monitorizării continue a emisiilor, unde este aplicabil. Anexa C stabileşte factorii de luat în considerare în dezvoltarea planului de verificare. 5.3.3.1 Programul de verificare Programul de verificare acoperă activităţile care deschid calea pentru efectuarea verificării. Aceste activităţi se asociază modului în care va avea loc verificarea corespunzător cu riscurile identificate. Programul de verificare serveşte ca mijloc de monitorizare şi înregistrare a progresului activităţilor de verificare şi a domeniului unor asemenea activităţi.



5.3.3.2 Planul eşantionării de date Planul de eşantionare a datelor este parte a planului de verificare şi constă în ceea ce implică verificarea: strategia de eşantionare a datelor şi datele de încerat pentru a evalua dacă datele din rapoartele de emisii sau din raportele de date tonă-kilometru nu conţin denaturări semnificative. Dezvoltarea unei strategii de eşantionare clare şi corespunzătoare este punctul final al analizei strategice şi a analizei de risc. Stategia de eşantionare a datelor se bazează pe eşantionarea diferitelor domenii şi elemente din cadrul activităţilor individuale ale unui operator de instalaţii sau de aeronavă în concordanţă cu: 1. prioritizarea domeniilor şi datelor identificate în cadrul analizei strategice şi de

risc; 2. seturilor de date şi cum se asociază planului de monitorizare; 3. aspecte cheie ale conformităţii cu planul de monitorizare aprobat; 4. optimizarea amplorii şi profunzimii eşantionării pentru a oferi o asigurare

rezonabilă; 5. suplimentar pentru activităţile operatorului de aeronavă – schimbările

potenţiale ale surselor de GHG în perioada de raportare. Asigurarea rezonabilă determină de asemenea profunzimea detaliilor pe care verificatorul le include în planul său de verificare pentru a evalua dacă raportul de emisii sau cel de date tonă-kilometru nu conţine denaturări semnificative şi dacă există neconformităţi semnificative. Verificatorul utlizează eşantionarea de date ca parte a verificării detaliate, iar aceasta trebuie: 1. să fie reprezentativă pentru întregul univers al datelor inclusiv datele care nu

au fost procesate pentru a fi utilizate (şi întoarcerea la asemenea date); 2. să includă verificări orizontale şi/ sau verticale de date efectuate de

verificator; 3. să ia în considerare regimul de eşantionare al auditurilor din ani anteriori

astfel încât peste un număr de cicluri de verificare toate fluxurile de date şi fluxurile de surse sau surse de emisii să fie incluse în cardul fondului de testare; şi

4. să fie justificat şi detaliat în planul de verificare. Un insucces semnificativ al eşantionului de date selecţionat pentru a îndeplini principiile autenticităţii, completitudinii, consecvenţei şi fidelităţii trebuie să aibă ca rezultat încercarea unor eşantioane de date suplimentare până când verificatorul înţelege întreaga amploare a oricărei denaturări potenţiale sau reale. Justificarea eşantioanelor selectate şi a rezultatului încercărilor de fond incluzând detalii ale eşantioanelor suplimentare trebuie documentate. În determinarea eşantionului de date problemele specificate în Anexa E trebuie luate în considerare.



5.3.3.3 Vizita la sediu şi evaluarea fluxurilor de surse şi surselor de emisii Planul de verificare trebuie să indice care dintre activităţi vor fi desfăşurate la faţa locului şi care de la distanţă. Planul de verificare trebuie să conţină activităţi legate de: verificarea limitelor operatorului instalaţiei sau de aeronavă; evaluarea conformării la planul de monitorizare aprobat şi implementarea, inclusiv sursele de emisii semnificative și fluxurile de surse; evaluarea prezenţei şi funcţionării sistemului/instrumentelor de monitorizare şi măsurare, aşa cum este descris în planul de monitorizare aprobat; precum şi verificarea istoricului datelor. Planul de verificare trebuie să includă elementele sistemului care vor fi verificate în timpul vizitei(telor) la sediu şi funcţiile operatorului/ personalului care va fi intervievat. În raport cu operatorii de aeronavă, verificările de completitudine trebuie să includă utilizarea datelor de trafic aerian cum ar fi cele de la Eurocontrol (a se vedea referința din Anexa XIV MRG secțiunea 9, Anexa XV secțiunea 8). 5.3.3.4 Modificări ale planului de verificare Dacă verificarea arată că analiza strategică și de risc sau elemente ale planului de verificare necesită modificări, planul de verificare ar trebui amendat. 5.3.3.5 Documentația planului de verificare Planul de verificare, inclusiv modificările și motivele modificărilor din planul de verificare, trebuie să fie documentate în documentația internă de verificare și trebuie ulterior să fie utilizată pe parcursul analizei procesului. 5.3.4 Analiza procesului (principala parte a verificării) Verificatorul trebuie să implementeze planul de verificare utilizând procesele de auditare standard ale analizei de documente, interviul, observația și coroborarea ca și utilizarea datelor și informațiilor din surse de informare externă, acolo unde sunt furnizate informații relevante. Scopul analizei procesului este de a colecta și documenta dovezi pentru a argumenta opinia de verificare la care a ajuns verificatorul. Faza analizei procesului constă în două elemente: 1. evaluarea implementării planului de monitorizare aprobat și a actualizării; 2. verificarea datelor de monitorizare (date de verificare) inclusiv confirmarea

validității informațiilor utilizate de către operator pentru a calcula nivelul de incertitudine așa cum este stabilit în planul de monitorizare aprobat.

Verificatorul trebuie să ia în considerare cerințele legale din Anexa I MRG, secțiunea 10.4.2 (c). 5.3.4.1 Vizite la fața locului Verificarea trebuie efectuată în mod normal la fața locului pentru a evalua sisteme de monitorizare inclusiv operarea contorilor, conducerea de interviuri și colectarea de informații și dovezi suficiente.



Deoarece toți operatorii de instalații sau de aeronavă trebuie să înainteze rapoartele lor de emisii sau de date tonă-kilometru verificate, până la 31 martie a anului următor (sau mai devreme dacă Autoritatea Competentă solicită astfel), verificatorii ar trebui să își răspândească activitatea pe tot parcursul anului pentru a evita presiunea privind încheierea verificării și formularea raportului de verificare. Verificarea finală a datelor nu poate avea loc decât atunci când toate datele sunt disponibile, care în mod normal ar fi din luna ianuarie a anului următor. Totuși, verificarea datelor poate fi declarată când sunt disponibile câteva date. Analiza strategică și analiza riscului furnizează date de intrare pentru planificarea verificării și vor fi formulate în planul de verificare în conformitate cu secțiunea 5.3.3. Verificatorul poate decide între: 1. în cazul în care planul de monitorizare aprobat a fost implementat corect de

către operatorul instalației sau de aeronavă și este actualizat fiind urmat de o verificare separată a datelor; sau

2. efectuarea unei verificări combinate (implementarea în același timp a verificării planului de monitorizare și a verificării datelor).

Această decizie trebuie să se bazeze pe o analiză a riscului, în care sunt luate în considerare rezultatele verificării de anul trecut și informațiile curente despre activitățile operatorului instalației și de aeronavă. Dacă instalația utilizează un sistem central de gestiune a bazelor de date păstrat separat de instalație, verificatorul trebuie să ia în considerare acest lucru în analiza riscului și în proiectul de plan de verificare și, dacă este adecvat, trebuie să viziteze locația în care se află sistemul central al bazei de date ca și locul instalației însăși. În privința operatorilor de aeronavă, vizitele la fața locului trebuie să fie efectuate în conformitate cu definiția ‘locației’ pentru aviație, secțiunea 2 (i). În circumstanțe excepționale se poate renunța la vizitele la fața locului numai sub legislația națională sau datorită Autorității Competente. Verificatorul poate renunța la vizita la fața locului numai dacă: 1. operatorul a obținut aprobarea de la autoritatea competentă pentru acel an,

sau; 2. autoritatea competentă a determinat și aprobat o listă de criterii și verificatorul

a evaluat că aceste criterii se aplică pentru renunțarea la vizita la fața locului. Criteriile sugerate pentru renunțarea la vizitele de la fața locului sunt descrise în Anexa J. O renunțare trebuie justificată de către verificatorul analizei riscurilor pentru acel an desfășurată pentru instalația luată în considerare: 1. necesitatea de a furniza o concluzie de verificare cu asigurare rezonabilă; și



2. considerarea oricăror modificări apărute în cadrul instalației. Renunțarea la vizitele la fața locului trebuie justificată și înregistrată în documentația de verificare internă. Dacă analiza riscului sau analiza procesului indică întrebări sau probleme ce pot fi rezolvate numai printr-o vizită la fața locului, verificatorul trebuie să desfășoare o vizită pentru a rezolva problema. 5.3.4.2 Alte activități de verificare Verificatorul poate utiliza controale la fața locului pentru a eșantiona înregistrări individuale și emisii pe parcursul perioadelor specifice de timp ale activităților. Pe parcursul analizei procesului, verificatorul ar trebui să colecteze înregistrări care formează o parte a unui istoric al auditului de dovezi obiective pentru a susține constatările. Pentru instalații – eșantionarea datelor este permisă în cadrul înregistrărilor emisilor de la fluxuri de surse individuale sau surse de emisii în cardul limitelor unei instalații și a planului de monitorizare aprobat. Eșantionarea în cadrul bilanțului de masă total este permisă numai atunci când este permis ca un bilanț de masă obișnuit să acopere mai mult de o instalație în aceeași locație sub un permis EU ETS corespunzător Anexelor II, IV, V și VI ale MRG. Toate celelalte abordări de eșantionare nu se extind unui univers de date care acoperă câteva instalații, permise EU ETS sau locații. Un exercițiu individual de verificare este necesar în conformitate cu fiecare permis EU ETS și cu planul de monitorizare asociat. Pentru operatori de aeronavă – eșantionarea datelor este permisă în cadrul înregistrărilor datelor privind emisiile sau datelor tonă-kilometru de la surse individuale de GHG în cadrul limitei activităților unui operator de aeronavă și al planului de monitorizare aprobat. Un exercițiu de verificare individual este necesar în conformitate cu fiecare plan de monitorizare. Analiza procesului include verificarea față de toate elementele planului de verificare inclusiv, dar nelimitându-se la cele listate în Anexa C. Acolo unde constatările verificatorului indică o lipsă de control sau denaturări neașteptate sau neconformități, verificatorul ar trebui să analizeze necesitatea de a redirecționa analiza procesului pentru a stabili amploarea și impactul erorilor sau al defectelor în mediul de control și în sisteme și să documenteze orice modificări și motivele pentru acestea. În al doilea angajament de verificare și în cele ulterioare, constatările de la angajamentele anterioare ar trebui luate în considerare pentru a crește sau descrește nivelul efortului de verificare permis surselor individuale sau datelor sau sistemului, a se vedea Anexa D.



Analiza procesului și documentația de lucru suport ar trebui să asigure că sunt identificate orice probleme care pot avea impact asupra: 1. pragului de semnificație; 2. unei decizii că există denaturări și neconformități. Aceste probleme ar trebui înregistrate în documentația internă de verificare și ar trebui rezolvate în întregime (de ex. prin eșantionare suplimentară, recalculare, reconciliere, raportare, analize de documente, interviuri etc). Neconformitățile și denaturările care au fost corectate trebuie închise și marcate ca atare în documentația internă de verificare. 5.3.5 Finalizarea verificării și constatări Verificatorul trebuie: 1. să controleze datele de la operatorul de instalație sau de aeronavă, inclusiv

datele care au fost ajustate ca rezultat al procesului de verificare; 2. dacă este relevant, să analizeze justificarea și explicațiile operatorului

instalației sau de aeronavă pentru diferențele dintre datele finale și datele furnizate anterior;

3. să analizeze datele de ieșire ale evaluării conformității pentru implementarea planului de monitorizare aprobat, și a oricăror amendamente sau evoluții care au apărut la planul de monitorizare de la începerea verificării, de ex. să se asigure că amendamentele ulterioare nu au impact asupra constatărilor anterioare. Acestea includ fluxul de date al activităților și sistemul de control care sunt descrise sau la care se face referire în planul de monitorizare;

4. să asigure că notele, diagramele, calculele și foile de calcul, etc. pentru documentele de lucru în verificare și dovezile suport sunt finalizate;

5. să asigure că istoricul auditului urmat și problemele închise pot fi demonstrate, și că procesul de verificare poate intra în procesul final de decizie;

6. să finalizeze analiza riscului pentru a confirma dacă distribuirea efortului de verificare a fost corespunzătoare și să concluzioneze asupra impactului pe care le poate avea asupra deciziei de verificare.

Ar trebui verificate completitudinea, eficacitatea și adecvarea acțiunii corective sau a informațiilor noi. Analiza procesului este finalizată atunci când toate activitățile descrise în planul de verificare au fost desfășurate. După evaluarea raportului de emisii sau a celui de date tonă-kilometru și a datelor suport, a mediului de control și a implementării planului de monitorizare aprobat, verificatorul trebuie să ia în considerare constatările verificării și să determine dacă datele verificate susțin raportul de emisii sau raportul de date tonă-kilometru.



În dezvoltarea concluziei sale verificatorul trebuie să îndeplinească cerințele Directivei EU ETS Anexa V punctul 11 și Anexa I a MRG, secțiunea 10.4.2 (e). Constatările și dovezile obținute în timpul procesului de verificare vor permite verificatorului să ia o decizie în cazul în care raportul anual de emisii sau cel de date tonă-kilometru conține orice denaturări semnificative și în cazul în care sunt neconformități semnificative sau alte probleme relevante pentru raportul de verificare. A se vedea Anexa I pentru o explicație privind ceea ce constituie o denaturare semnificativă și o neconformitate semnificativă. 5.3.6 Denaturări și neconformități În cazurile în care verificatorul identifică denaturări în datele și în raportul de emisii sau suplimentar pentru operatorul de aeronavă, raportul de date tonă-kilometru, verificatorul ar trebui să solicite informații suplimentare de la operator pentru a rezolva problema. Dacă informațiile suplimentare nu clarifică dubiile asupra datelor și denaturărilor nesoluționate și asupra neconformităților care conduc (individual sau în ansamblu) la denaturări semnificative sau neconformități semnificative, atunci verificatorul trebuie să declare că raportul de emisii sau raportul de date tonă-kilometru nu a fost verificat în mod satisfăcător. Operatorul va trebui să înainteze această problemă autorității competente. De exemplu: Dacă un contor, altfel adecvat, a deviat de la etalonare în timpul perioadei de raportare, atunci verificatorul își poate forma o opinie dacă aceasta poate avea un impact semnificativ asupra datelor. Dacă are, atunci operatorul de instalație sau de aeronavă poate propune o ajustare pentru abatere și dacă ajustarea propusă este considerată adecvată de către autoritatea competentă, verificatorul poate lua în considerare atunci orice eroare rămasă ca fiind nesemnificativă și va emite un raport de verificare satisfăcător. În conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea 10.4.2 (c) verificatorul ar trebui să raporteze operatorului toate neconformitățile și denaturările de pe parcursul procesului de verificare (dacă sunt semnificative sau nu). Când se raportează în timpul procesului de verificare, verificatorul trebuie să recomande și să permită operatorului să corecteze denaturările și neconformitățile care pot fi rectificate, care au sau ar putea avea un efect asupra datelor din raportul de emisii sau pentru raportul de date tonă-kilometru al operatorului de aeronavă. Aceasta ar trebui efectuată cât mai curând posibil astfel încât verificatorul să poată analiza modificările finale înainte de 31 martie. Denaturările și neconformitățile rezolvate până la 31 martie trebuie înregistrate și documentate în documentația internă de verificare. Dacă denaturările sau neconformitățile nu pot fi rectificate cel târziu până la 31 martie (când se semnează raportul de verificare), verificatorul trebuie să evalueze dacă aceste denaturări sau neconformități sunt semnificative.



Denaturările semnificative sau neconformitățile semnificative din raportul de emisii sau pentru raportul de date tonă-kilometru al operatorilor de aeronavă trebuie să conducă la refuzul de a verifica raportul de emisii sau raportul de date tonă-kilometru sau la o opinie de verificare din raportul de verificare că raportul de emisii sau raportul de date tonă-kilometru nu este satisfăcător. Neconformități nesemnificative și denaturări nesemnificative care rămân nesoluționate după 31 martie ar trebui adresate de către operator în conformitate cu legislația națională și în cadrul unei perioade de timp stabilită de autoritatea competentă. Neconformitățile nesemnificative și denaturările nesemnificative ar trebui urmărite la următoarea verificare pentru a controla că: 1. operatorul instalației sau de aeronavă a întreprins acțiuni corective; 2. dacă nu s-a întreprins nicio acțiune, verificatorul trebuie să evalueze dacă aceasta conduce spre o neconformitate semnificativă sau o denaturare semnificativă asociată următorului raport de emisii; 3. în cazuri de neconformitate nesemnificativă sau denaturare nesemnificativă verificatorul trebuie să raporteze neconformitatea sau denaturarea către operatorul instalației sau de aeronavă pentru a înainta raportul către autoritatea competentă. Notă: Dacă operatorul nu a întreprins nicio acțiune, autoritatea competentă este responsabilă de orice sancțiune, și nu verificatorul. Verificatorul ar trebui să informeze operatorul cu regularitate asupra progresului verificării și asupra potențialului pentru arice denaturări semnificative sau neconformități semnificative care conduce la o opinie de verificare nesatisfăcătoare. 5.4 Raportarea verificatorului La finalul procesului de verificare verificatorul trebuie să pregătească: documentația internă de verificare; (secțiunea 5.4.1); și un raport de verificare (secțiunea 5.4.2) adresat operatorului care este

solicitat să îl prezinte împreună cu raportul anual de emisii sau raportul de date tonă-kilometru autorității competente până la 31 martie a fiecărui an, (sau mai devreme dacă se solicită de către autoritatea competentă) în conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea 10.4.2 (d) și (e).

5.4.1 Documentația internă de verificare Documentația internă de verificare trebuie să conțină cel puțin dovezi ale efectuării în totalitate a analizei strategice, analizei riscului și a planului de verificare și trebuie să furnizeze informații suficiente pentru a evalua procesul de verificare și pentru a susține concluziile privind verificarea.



Documentația internă de verificare ar trebui să fie schițată astfel încât să permită unei terțe persoane informate (referent, Autoritate Competentă sau Organism de Acreditare) să înțeleagă dacă procesul de verificare a fost efectuat în conformitate cu Directiva EU ETS, MRG, legislația națională și altă cerință relevantă și dacă rezultatele sale susțin decizia verificatorului de a compila opinia de verificare cu asigurare rezonabilă. Această informație din documentația internă de verificare trebuie să conțină justificarea pentru raționamentele făcute de verificator, asociate deciziei referitoare la ce anume constituie denaturările semnificative și neconformitățile semnificative, și să demonstreze că procesul de verificare a fost desfășurat eficace. Documentația internă de verificare trebuie să furnizeze dovezi pe baza cărora se bazează raportul de verificare, ca și baza pentru comentarii către operator, legate de îmbunătățiri ale prestației operatorilor în monitorizarea și raportarea emisiilor. Anexa G a acestui document descrie ce ar trebui să facă parte cel puțin din documentația internă de verificare. 5.4.2 Raport de verificare Raportul de verificare este un component obligatoriu al procesului de verificare EU ETS. Conținutul raportului de verificare trebuie să fie în conformitate cel puțin cu Anexa V punctul 11 al Directivei EU ETS, Anexa I MRG, secțiunea 10.4.2 (e) și cu orice cerințe specifice ale statului membru. Raportul de verificare trebuie să conțină cel puțin elementele descrise în Anexa H. Raportul de verificare trebuie să se refere la raportul exact de emisii sau raportul de date tonă-kilometru care a fost verificat (de ex. data și numărul versiunii). Verificatorul trebuie ca suplimentar față de alte cerințe de raportare să raporteze de asemenea orice discrepanțe, care intră în atenția sa, între planul de monitorizare aprobat și sursele efective de emisii, fluxuri de surse și limitele operatorului de instalații sau de aeronavă pe baza cerințelor din MRG. 5.4.2.1 Elaborarea raportului de verificare În conformitate cu Anexa V a Directivei EU ETS și Anexa I MRG, secțiunea 10.4.2 (e) un raport de emisii sau un raport de date tonă-kilometru poate fi verificat ca fiind satisfăcător atunci când datele din raportul de emisii sau din raportul de date tonă-kilometru nu conțin denaturări semnificative și atunci când nu există neconformități semnificative (cu referire la secțiunea 5.3.6 și Anexa I a acestui document). Limitările domeniului includ:

1. planul de monitorizare aprobat nu furnizează domeniu suficient sau claritate pentru a putea ajunge la o concluzie privind procesul de verificare;



2. datele care pot împiedica un verificator să obțină dovezile necesare pentru reducerea riscului de verificare la un nivel rezonabil lipsesc;

3. operatorul nu a reușit să facă disponibile suficiente informații pentru a permite verificatorului să desfășoare evalurea de verificare.

5.4.2.2 Comentarii în raportul de verificare Denaturările și neconformitățile care sunt nesoluționate după procesul de verificare și nu au niciun efect semnificatvi trebuie să fie raportate de verificator către operator luând în considerare Anexa I MRG, secțiunea 10.4.2 (e). Verificatorul ar trebui să raporteze denaturările nesemnificative și neconformitățile nesemnificative din raportul de verificare numai dacă acest lucru este reglementat în mod diferit în legislația națională. Dacă neconformitățile și denaturările au fost corectate înainte sau cel puțin pe 31 Martie (când se semnează raportul de verificare) prezentarea acestora în raportul de verificare nu este necesară. Acestea trebuie să fie închise în documentația internă de verificare. Atunci când se transmit denaturările nesemnificative și neconformitățile nesemnificative în raportul de verificare, verificatorul trebuie să le descrie. Suplimentar, verificatorul poate face recomandări privind denaturările și neconformitățile. Raportul de verificare ar trebui să exprime clar orice circumstanțe acolo unde: 1. verificatorul crede că unele sau toate aspectele ale determinării datelor nu

sunt în conformitate cu cu planul de monitorizare aprobat; 2. raportul de emisii sau raportul de date tonă-kilometru elaborat de operator nu

este conform cu Anexa I MRG, secțiunea 14 și informațiile listate în Anexa I MRG, secțiunea 8, și, așa cum este aplicabil, Anexa XIII, secțiunea 9, Anexa XIV, secțiunea 8, și Anexa XV, secțiunea 7;

3. verificatorul nu poate obține suficiente dovezi pentru a evalua unul sau mai multe aspecte ale conformității datelor cu planul de monitorizare aprobat sau denaturări în date și alte cerințe relevante.

4. sunt prezente denaturări semnificative în raportul de emisii sau raportul de date tonă-kilometru și au fost detectate neconformități semnificative;

5. sunt prezente denaturări nesemnificative în raportul de emisii sau în raportul de date tonă-kilometru și au fost detectate neconformități nesemnificative;

6. verificatorul are recomandări pentru operator ca acesta să își îmbunătățească monitorizarea și raportarea emisiilor în conformitate cu MRG.

Notă Recomandările pentru operator ca acesta să își îmbunătățească monitorizarea și raportarea emisiilor în conformitate cu MRG, atât timp cât acestea nu rezultă din neconformități semnificative, pot fi comunicate într-o scrisoare către management.



5.5 Procesul de analiză Schița raportului de verificare trebuie să facă obiectul unei analize înainte de a se lua o decizie pentru a emite raportul de verificare, numai dacă nu este reglementat diferit în legislația națională. Referentul ar trebui să fie o persoană competentă care nu a luat parte în procesul de verificare al raportului anual de emisii sau al raportului de date tonă-kilometru și deține, sau are acces la, un nivel corespunzător de cunoștințe și experiență pentru a evalua procesele de verificare și justificarea pentru decizia de verificare. Domeniul analizei ar trebui să cuprindă procesul de verificare completă. Obiectivul analizei este asigurarea că procesul de verificare este condus în conformitate cu procedurile documentate ale verificatorului așa cum este specificat în secțiunea 5.1.2, asigurându-se judecata și îngrijirea profesionale corespunzătoare și că orice riscuri de verificare sunt minimizate. Procesul de analiză servește la patru funcții diferite: 1. funcția de analiză (căutare de erori sau omisiuni și contribuire cu opinia la

care s-a ajuns, ceea ce solicită expertiză tehnică comparabilă cu cea a Verificatorului Șef EU ETS care este responsabil pentru raportul final de verificare);

2. un control final că verificatorul a acționat cu obligație de diligență și este cunoscător al obligației de diligență față de clientul lor, inclusiv asigurarea că domeniul activităților este consecvent cu activitățile operatorului instalației sau de aeronavă, acorduri de control și cerințe de asigurare rezonabilă;

3. un control final pentru a confirma dacă verificatorul a desfășurat verificarea în

conformitate cu cerințele relevante (Directiva EU ETS, MRG, reglementările naționale, cerințe interne, cerințe de acreditare); și

4. funcția de corectare (pentru a corecta erori simple, inversări de numere,

greșeli de redactare sau omisiuni). Analiza ar trebui să se concentreze în special pe următoarele activități de verificare: 1. Desemnarea Verificatorului Șef EU ETS și/sau a echipei – incluzând

evaluarea competenței; 2. Evaluarea riscului de afaceri – în special decizia de a accepta angajamentul

și alocarea timpului; 3. Analiza strategică, 4. Analiza riscului; 5. Planul de verificare inclusiv eșantionul de date de proiectare unde este

corespunzător; 6. Evaluarea verificării (analiza procesului) inclusiv modificări ale activităților de

verificare;



7. Finalizarea documentației de verificare internă și a raportului de verificare asigurând consecvența amândurora, inclusiv constatările și concluziile verificării;

8. Orice probleme ridicate de către verificator, în special acelea care interzic un raport de verificare satisfăcător;

9. Denaturări și neconformități care au fost corectate până la 31 martie (când se semnează raportul de verificare) au fost înregistrate în documentația internă de verificare iar denaturările și neconformitățile care sunt nesoluționate după 31 martie au fost prezentate în raportul de verificare.

10. Analiza oricăror denaturări și neconformități rămase necorectate, și decizia asupra materialității acestora;

11. Justificarea pentru decizia de emitere a raportului de verificare sau de prezentare a opiniei de verificare că raportul de emisii sau raportul de date tonă-kilometru este fie satisfăcător sau nesatisfăcător.

5.6 Emiterea raportului de verificare Verificatorul trebuie să prezinte un raport de verificare operatorului instalației sau de aeronavă pentru ca ei să îl predea Autorității Competente, însoțit de o copie a raportului de emisii sau a raportului de date tonă-kilometru verificate. 5.7 Introducerea în registru a valorii emisiei În conformitate cu articolul 51 al Regulamentului de Înregistrare verificatorul trebuie să introducă sau să aprobe intrările relevante în registrul EU ETS asociat emisiilor GHG finale verificate pentru perioada în cauză și pentru alte activități relevante. Opțiunea de a introduce sau de a aproba intrarea depinde de modul în care aceasta a fost reglementată în legislația națională. 5.8 Re-emiterea raportului de verificare Dacă raportul de verificare necesită revizie, așa cum este solicitat de autoritatea competentă, verificatorul trebuie să implementeze procese pentru a emite un raport de verificare revizuit. 6. COMPETENȚA VERIFICATORILOR 6.1 Generalități Verificatorul trebuie să stabilească, documenteze, implementeze și să mențină un proces de competență care demonstrează prin înregistrări că întregul personal este competent pentru sarcinile alocate. Acest proces include determinarea și implementarea: 1. criteriilor de competență pentru fiecare activitate de verificare asociată;

a. domeniului technic; și b. domeniilor de competență identificate în secțiunile 6.2, 6.3 și 6.4.

2. unei metode pentru evaluarea inițială a competenței personalului disponibil pentru desfășurarea verificării EU ETS (aceasta s-ar întâmpla înainte ca activitatea să fie contractată așadar în mod normal la etapa de solicitare a acreditării);



3. unei metode pentru asigurarea competenței continue și evaluării regulate a acesteia inclusiv monitorizarea personalului implicat în EU ETS;

4. unei analize a necesarului de competență și a unui proces de analiză a contractului – a se vedea secțiunea 5.2.3, 5.2.4 și 5.2.5 – care se bazează pe evaluarea desfășurată la 2 de mai sus și o evaluare a necesităților clientului ar determina competența necesară pentru verificarea și selectarea unei echipe competente pentru fiecare verificare;

5. evaluării regulate a procesului global de competență pentru a asigura actualizarea și menținerea acestuia; și

6. a unui sistem pentru înregistrarea rezultatelor de la 1 - 5. Procesul de competență trebuie să furnizeze suficiente resurse identificate astfel încât să îndeplinească cerințele afacerii și să permită verificatorului să selecteze o echipă competentă (Verificatori Șefi / Verificatori EU ETS, referenți independenți și experți după cum este aplicabil) care să efectueze o sarcină specifică contractată pentru un client/ operator de instalație sau de aeronavă pe baza necesităților de evaluare a verificării, a se vedea secțiunea 6.1, și secțiunea 5.2.3, 5.2.4 și 5.2.5 aplicabile activităților operatorului instalației sau operatorului de aeronavă și domeniul emisiilor sau datelor tonă-kilometru care vor fi verificate. Pentru fiecare dintre funcțiile procesului de verificare, verificatorul trebuie să determine metoda pentru evaluarea competenței, pe baza ISO 19011, clauza 7.6. 6.1.1 Generalități – Competență tehnică Verificatorul trebuie să poată demonstra o înțelegere și abilitate tehnică de a gestiona activitatea de verificare EU ETS pentru sectoarele în care ei oferă servicii acreditate. Înțelegerea și abilitatea tehnică includ demonstrarea cunoștințelor tehnice ale cerințelor de verificare, domeniile listate în Anexa F, inclusiv orice parametrii unici de proces industriali, tehnici de încercări, acorduri de măsurare/monitorizare, metodologii de calcul și cerințe legislative relevante etc. Verificatorul trebuie să dezvolte criterii de competență relevante (de ex. personalul din vânzări, planificatori/organizatori, Verificatori Șefi / Verificatori EU ETS, referenți independenți care efectuează activități asociate verificării în cadrul EU ETS) pentru toate activitățile industriale în care doresc să opereze. Criteriile de competență determinate pentru toate sarcinile trebuie să fie documentate. 6.1.2 Generalități – Competență generică Pe baza criteriilor de competență generale stabilite în Secțiunea 6.3.1 și 6.3.2 asociate Verificatorilor EU ETS și Verificatorilor Șefi EU ETS, verificatorul trebuie să dezvolte criterii de competență specifice luând în considerare problemele tehnice specifice și cele organizaționale inclusiv în țarile în care operează verificatorul.



Pentru Verificatori și Verificatori Șefi EU ETS, verificatorul ar trebui, înainte de a permite unei persoane să fie desemnată ca fiind competentă, să utilizeze un evaluator competent pentru a observa Verificatorul și Verificatorul Șef EU ETS în practică. 6.1.3 Generalități – Evaluarea competenței Pentru personalul care efectuează activități în procesul de verificare, verificatorul trebuie să determine metoda de evaluare a competenței acestora față de criteriile de competență stabilite și trebuie să mențină înregistrări care să demonstreze cum a demonstrat o persoană dobândirea competenței în cazul unui evaluator competent. Notă: Experiența și instruirea nu demonstrează că o persoană este competentă, dar furnizează căile corespunzătoare pentru a dobândi competență. O calificare oficială (obținută la trecerea printr-o examinare) poate fi o demonstrare a cunoștințelor. Aceasta poate demosntra conformitatea cu o parte a criteriilor de competență. Atunci când o persoană nu reușește să demonstreze în întregime îndeplinirea criteriilor de competență pentru o sarcină specifică, ar trebui identificate instruirea suplimentară sau experiența de lucru supravegheată/ consiliată, iar persoanele ar trebui monitorizate corespunzător până la demonstrarea în întregime a competenței. O calificare internă a unei persoane trebuie să fie limitată corespunzător în intervalul de timp în care are loc instruirea /consilierea suplimentară. Orice limitări suplimentare care afectează competența unei persoane, și prin urmare abilitatea de a efectua în întregime o sarcină ar trebui înregistrate. Aceasta ar trebui să includă, de exemplu, un domeniu de activitate limitat, și acolo unde este necesar, orice acorduri suplimentare solicitate, (de ex. suport cu expert tehnic sau etape de aprobare provizorii specificate pentru a fi aplicate, etc.) care să nege deficiența în cazul în care persoana poate fi solicitată pentru a efectua o activitate care necesită competență deplină. Această abordare ar trebui să fie utilizată de asemenea acolo unde o persoană ia parte la o instruire/ consiliere suplimentară până când este demonstrată competența deplină. 6.1.4 Generalități - Monitorizarea personalului Întregul personal competent trebuie să fie supus unei monitorizări de rutină a performanței pentru a confirma competența continuă. Verificatorul trebuie să stabilească cele mai adecvate mijloace de monitorizare aplicabile sarcinilor efectuate și riscurilor rezultatelor nesatisfăcătoare care influențează opinia de verificare finală. Pentru Verificatorii Șefi/ Verificatorii EU ETS aceasta trebuie să includă o asistare la fața locului, după caz, precum și luarea în considerare a



analizei independente a tuturor documentelor interne pentru fiecare verificare încheiată. Suplimentar, verificatorul trebuie să aibă un proces pentru asigurarea instruirii continue pentru a se asigura că Verificatorii Șefi/ Verificatorii EU ETS și tot personalul implicat sunt conștienți de orice schimbări în reglementări și alte cerințe legislative (EU și Naționale) după caz. Verificatorii Șefi/ Verificatorii EU ETS ar trebui să mențină competența lor proprie asigurându-se că periodic cunoștințele privind verificarea datelor sunt actualizate pentru a reflecta cele mai bune practici curente în domeniu. Sistemul intern de control al verificatorilor ar trebui să asigure că prestația Verificatorilor Șefi/ Verificatorilor și a referenților este analizată cu regularitate, inclusiv asistarea activităților de verificare. 6.1.5 Generalități – Evaluarea procesului de competență (îmbunătățire continuă) Verificatorul ar trebui ca la intervale regulate să își analizeze procesul de competență pentru a asigura că cerințele sunt îndeplinite de criterii (inclusiv orice amendamente) și să abordeze orice probleme care pot fi identificate în legătură cu stabilirea criteriilor de competență ca rezultat al procesului de monitorizare. 6.2 Competența sectorului tehnic Criteriile competenței sectorului tehnic ar trebui să includă cel puțin cunoștințe privind următoarele aspecte: 1. Aspecte sectoriale ale planurilor de monitorizare, procedurilor, fluxului de date

și sistemelor de control inclusiv întreaga organizare cu privire la monitorizare și raportare precum și mediul în care operează operatorul instalației sau de aeronavă;

2. Activitățile tipice ale operatorului instalației sau de aeronavă, echipamentul și alte procese relevante, surse de emisii și fluxuri de surse;

3. Intrări și rezultate din producție acolo unde este relevant pentru emisiile GHG; 4. Informații pentru fiecare tip de emisie GHG (de ex. combustie, proces) sau

date tonă-kilometru; 5. Originea și aplicarea factorilor de emisie sau ai factorilor de

oxidare/conversie, acolo unde este relevant, și ai oricăror alți parametrii sau ai metodei utilizate pentrul calculul și măsurarea emisiilor;

6. Tehnicile relevante pentru monitorizare, măsurare (inclusiv etalonarea și verificarea aparatului), calculul, analiza și raportarea emisiilor GHG și a datelor tonă-kilometru;

7. Acolo unde este aplicabil tehnicile pentru analiza chimică, eșantionare și pregătirea de probe în special pentru măsurarea valorii calorice nete, analize elementale și determinarea fracțiunii de biomasă din combustibili și deșeuri;



8. Suplimentar: i. Pentru Sisteme de Măsurare Continuă a Emisiilor (CEMS) – sistemele și

elementele pentru măsurarea continuă a emisiilor, de ex. standardele aplicate, principiile de măsurare/ punctele de măsurare/ frecvențe de măsurare, parametrii utilizați pentru determinarea emisiilor, echipamentul utilizat, procedurile de etalonare, aplicarea EN 14181 și EN ISO 14956, procedurile pentru gestionarea și stocarea datelor, rata de eșantionare, procedurile pentru determinarea datelor lipsă și metoda utilizată pentru controlul rezultatelor măsurărilor continue. Este important ca verificatorii să înțeleagă standardele, reglementările și practicile care susțin monitorizărea continuă a emisiilor și că în timpul pregătirii și execuției verificării acestora li se acordă o atenție deosebită.

ii. Pentru instalații – acolo unde este aplicabil, actualizarea analizelor de incertitudine anuale și cerințe ale abordării retragerii (dacă operatorul utilizează o abordare de retragere) în conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea 5.3.

iii. Pentru operatori de aeronavă – inclusiv date tonă/kilometru, verificatorilor le este solicitat să dețină cunoștințe suplimentare și să înțeleagă cerințele Directivei 2008/101/EC, Decizia Comisiei 2009/450/EC privind interpretarea detaliată a activităților de aviație listate în Anexa 1 la Directiva 2003/87/EC și Anexele XIV și XV ale MRG. În special, li se solicită să înțeleagă cum să interpreteze datele de la Eurocontrol (date de zbor) și alte surse de date; integritatea datelor obținute de la surse externe; înțelegerea excluderilor; sisteme de alimentare; întreținerea instrumentelor de măsurare și a tehnicilor de estimare; utilizarea instrumentelor aprobate pentru estimarea consumului de combustibil pentru emitenți mici; înțelegerea metodelor de calcul și interpretarea datelor tonă-kilometru și a cerințelor legislative relevante.

iv. Pentru emisiile de oxid de azot – cunoștințe și înțelegere a cerințelor Deciziei 2009/73/EC (Amendament la Decizia 2007/589/EC). În special: măsurare continuă a emisiilor de N2O (măsurarea debitelor de N2O, O2 și a gazelor de eșapament) inclusiv sisteme de monitorizare pentru procesarea rezultatelor în date anuale de emisii exprimate ca N2O și CO2, și tehnologii de reducere a emisiilor de N2O.

6.3 Competență generică 6.3.1 Competență generică - Verificator EU ETS Un verificator EU ETS ar trebui să îndeplinească generic următoarele criterii de competență, aceasta nu este lista completă și pot fi adăugiri datorită dezvoltărilor de cerințe sau domenii. 6.3.1.1 Directiva EU ETS și MRG Cunoașterea Directivei EU ETS și MRG, și cerințele acestora.



6.3.1.2 Legislația națională privind comercializarea emisiilor Cunoașterea legislației naționale aplicabile a Statului Membru privind comercializarea emisiilor și reglementările asociate în legătură cu Directiva EU ETS, în special a Articolelor de la 5 la 7, 14 și 15 și Anexa IV și V, MRG, a oricărei îndrumări și interpretări relevante emise sau adoptate de statul membru relevant în legătură cu monitorizarea, raportarea și verificarea și permisului de instalație tipic EU ETS și planului de monitorizare aprobat al acestuia sau planuluide monitorizare aprobat al operatorului de aeronavă. 6.3.1.3 Auditarea datelor și informațiilor 1. Cunoașterea principiilor de monitorizare și raportare, a pragului de

semnificație, a inexactității și incertitudinii, a statisticii asociate, a instrumentelor și practicilor de contabilitate financiare/economice, evaluarea în mediul sistemului informațional computerizat, activitățile fluxului de date, sistemul de control și eșantionarea în verificarea datelor și metode de control al datelor pentru erori;

2. Înțelegerea generală a etalonării și a ceea ce este inclus în procesele de măsurare;

3. Abilitatea de a elabora și implementa un plan de verificare pentru a detecta denaturările în datele raportate și neconformități, și pentru a determina dacă acele denaturări și neconformități sunt semnificative;

4. Abilitatea de a identifica eficacitatea inițială a sistemului de control ca date de intrare la analiza strategică și cea de risc;

5. Abilitatea de a desfășura analize strategice, analize de risc și de a dezvolta un plan de verificare corespunzător bazat pe nivelul de asigurare, materialitate și domeniu.

6.3.1.4 Efectuarea angajamentului de verificare Abilitatea de a efectua o evaluare a conformității asociată implementării planului de monitorizare aprobat. 6.3.1.5 Abilități de comunicare Abilitatea de a comunica eficient în limba necesară pentru clienți în țara unde operează verificatorul. Acolo unde este necesar, aceasta va implica abilitatea de a comunica eficient utilizând un interpret. 6.3.2 Competență generică – Verificator Șef EU ETS Verificatorii Șefi EU ETS ar trebui să se conformeze cu criteriile de competență pentru un Verificator EU ETS și suplimentar să aibă competență demonstrată pentru activitățile listate în secțiunea 5.2.5 asociate unui Verificator Șef EU ETS precum și competența de a conduce și direcționa o echipă (dacă este aplicabil). 6.3.3 Competență generică – Referent independent Referentul (a se vedea secțiunea 5.5.) nu trebuie să fi fost implicat în verificarea raportului anual de emisii sau a raportului de date tonă-kilometru. Referentul trebuie să aibă competența de lua o decizie informată și să aibă autoritatea



corespunzătoare pentru a analiza și aproba raportul de verificare. Atunci când referenții nu dețin această competență, aceștia trebuie să solicite sprijinul unui expert (unor experți) care are (au) o expertiză tehnică corespunzătoare și care îl ajută pe referent la luarea deciziei finale. Referentul trebuie să îndeplinească criteriile de competență relevante pentru un Verificator EU ETS. Suplimentar, ei ar trebui să aibă setul de abilități pentru a analiza informațiile furnizate pentru a confirma completitudinea și integritatea informațiilor, pentru a contesta informațiile lipsă sau contradictorii, și informațiile istoricului auditului prezentate într-o manieră logică pentru a ajunge la o concluzie chibzuită privind completitudinea documentației de verificare interne pentru a susține proiectul de raport de verificare. 6.3.4 Competență generală – Alte persoane implicate în EU ETS Verificatorul trebuie să definească criteriile de competență pentru celelalte persoane implicate în procesul de verificare EU ETS, așa cum se solicită în capitolul 5. 6.4 Utilizarea experților tehnici Experții tehnici pot fi identificați să susțină și să facă parte din echipa de verificare care efectuează verificarea pentru o anumită activitate industrială, și/sau să susțină un singur Verificator Șef/ Verificator EU ETS care nu îndeplinește în întregime criteriile de competență definite, în anumite circumstanțe, de ex. pentru un anumit sub-sector industrial, sau o activitate complexă de verificare. Rolul expertului tehnic este să susțină Verificatorul Șef/ Verificatorul EU ETS într-un domeniu/ într-o activitate specific(ă). Expertul tehnic este însărcinat cu efectuarea de sarcini specificate la latitudinea/ îndrumarea și este sub responsabilitatea completă a Verificatorului Șef/ Verificatorului EU ETS în timp ce raportează orice constatări (pozitive și negative), sau solicită mai multe informații etc. Verificatorului Șef/ Verificatorului EU ETS pentru a permite Verificatorului Șef/ Verificatorului EU ETS să îndeplinească obiectivele verificării în acel domeniu specific. Împărțirea experților tehnici pentru sarcini specifice și durata acestora este la latitudinea Verificatorului Șef/ Verificatorului EU ETS, luând în considerare expertiza tehnică specifică și experiența necesare, cerințele și durata sarcinilor de verificare ce urmează a fi efectuate, abilitatea Verificatorului Șef/ Verificatorului EU ETS de a direcționa expertul în mod eficace, și cerințele generale de eficiență pentru realizarea în întregime a verificării. 6.5 Înregistrări Verificatorul trebuie să stabilească și să mențină înregistrări de personal, care să demonstreze că a fost determinată competența personalului înainte de a atribui responsabilitate pentru o funcție specifică. Înregistrările referitoare la personal ar trebui să indice competența pentru diferite activități de verificare, inclusiv pentru ce tipuri de activități industriale, așa cum



este stabilit în Anexa I a Directivei EU ETS sau așa cum este definit în cerințele naționale. De asemenea, ar trebui menținute înregistrări care să demonstreze că pentru fiecare angajament de verificare, a fost efectuată o analiză a competenței și a fost selectată o echipă de verificare competentă.



ANEXA A (INFORMATIVĂ) MATERIALITATE, INCERTITUDINE ȘI EXEMPLE DE OPINII DE VERIFICARE Materialitatea este relevantă atunci când verificatorul determină natura, sincronizarea și mărimea procedurilor de colectare de probe, și atunci când se evaluează dacă raportul de emisii pentru operatorul instalației sau de aeronavă sau raportul de date tonă-kilometru nu conține denaturări semnificative și dacă nu există neconformități semnificative. Atunci când se ține cont de pragul de semnificație, verificatorul evaluează și apreciază ce factori ar putea influența deciziile utilizatorilor. Conceptul de denaturare semnificativă recunoaște că unele aspecte, fie individual fie în ansamblu, sunt importante dacă raportul de emisii sau raportul de date tonă-kilometru va fi prezentat corect în conformitate cu cerințele legislației naționale privind comercializarea emisiilor și reglementările naționale asociate, în legătură cu Directiva EU ETS și MRG. Verificatorul ia în considerare și erorile cantitative și neconformitățile calitative, cum ar fi: nereușita de a implementa planul de monitorizare aprobat și de a raporta datele privind emisiile sau datele tonă-kilometru în conformitate cu Directiva EU ETS și MRG. Considerațiile privind pragul de semnificație ar trebui să fie confirmate la etapa de planificare a verificării. Verificatorul planifică și efectuează activități pentru a obține suficiente dovezi corespunzătoare despre: dacă raportul și datele privind emisiile EU ETS și tonă-kilometru nu conțin denaturări materiale sau dacă nu există neconformități materiale. Evaluarea pragului de semnificație interacționează cu evaluarea analizei de risc asociate probabilității denaturărilor în raportul de emisii sau în raportul de date tonă-kilometru sau în datele referitoare la acestea. Concluzia privind pragul de semnificație ia în considerare toate constatările analizei strategice, analizei de risc și procesului de verificare. Prezentarea procesului de control al pragului de semnificație: Verificatorii EU ETS ar trebui: 1. să verifice seturile de date în conformitate cu datele planului de eșantionare; 2. ca operatorul instalației sau de aeronavă să corecteze orice denaturări și să fi

corectat întreaga populație din care a fost prelevată proba; 3. să continue cu punctul 5, dacă nu sunt identificate denaturări suplimentare la

o a doua încercare și dacă eșantionul de date este suficient de mare pentru a asigura că nu vor fi denaturări anticipate;

4. ca operatorul instalației sau de aeronavă să fi controlat întreg setul de date, în cazul în care există denaturări în al doilea eșantion de date;

5. să asigure că nu există neconformități, iar dacă există să le corecteze dacă este posibil;

6. să verifice toate corecțiile; 7. să ia cunoștință de denaturările și neconformitățile globale;



8. să ia o decizie despre probabilitatea denaturărilor și neconformităților neindentificate după corecția setului de date. Verificatorul trebuie să ia în considerare pragul de semnificație așa cum este definit în Anexa I MRG, secțiunea 10.4.2 sau Anexa XV secțiunea 8 și să evalueze dacă denaturarea și neconformitatea au un efect semnificativ (a se vedea de asemenea secțiunea 5.3.2). Verificatorul trebuie să înregistreze decizia privind eșantionul de date individual și datele generale precum și decizia privind neconformitățile identificate.

Incertitudine Autoritatea Competentă este responsabilă pentru aprobarea nivelului(lurilor) de incertitudine stabilite în planul de monitorizare. Verificatorul trebuie să aplice cerința din Anexa I MRG, secțiunea 10.4.2 (c) privind incertitudinea de măsurare a unei unități de măsură sau un factor de activitate-specific. Aceasta înseamnă că verificatorul trebuie să confirme continuitatea “validității informației” utilizată de către operator în evaluările de incertitudine prezentate și aprobate ca parte a planului de monitorizare. Dacă abordarea retragerii este aplicată de către o instalație, verificatorul trebuie să verifice actualizarea anuală a analizei de incertitudine pe care operatorul trebuie să o efectueze pentru a cuantifica incertitudinile tuturor variabilelor și parametrilor utilizați la calculul emisiilor anuale (Anexa I MRG secțiunea 5.3). Opinia de verificare O opinie de verificare care exprimă o asigurare rezonabilă ar putea fi formulată după cum urmează: “Pe baza procesului și procedurilor desfășurate, raportul de emisii sau raportul de date tonă-kilometru: este corect din punct de vedere al materialității și este o reprezentare corectă

a datelor de emisii (GHG) sau a datelor tonă-kilometru ale operatorului de instalației sau de aeronavă; și

este în conformitate cu cerințele stabilite în permisul EU ETS numărul

[introduceți număr], emis la [data] de către [introduceți numele autorității competente], planul de monitorizare, aprobat de [autoritatea competentă] în [data], [referitor la legislația națională relevantă] și îndrumările pentru monitorizare și raportare în conformitate cu Articolul 14 al Directivei ETS.”



ANEXA B (NORMATIVĂ) IMPARȚIALITATE ȘI INDEPENDENȚĂ Verificatorul și orice parte a aceleiași entități legale nu trebuie să fie un operator2, proprietarul unui operator sau în proprietatea unui operator, și trebuie să fie în complet independent de operatorii activităților acoperite de Anexa 1 a Directivei EU ETS. Verificatorul trebuie să nu ofere serviciile sale operatorilor atunci când relația dintre verificator și operator poate amenința imparțialitatea verificatorului sau poate pune verificatorul în conflict de interese. Relațiile dintre verificator și clientul său, bazat pe proprietatea comună, conducere, management sau personal, resurse comune, finanțe, contracte sau marketing, sunt considerate că amenință imparțialitatea. Verificatorul trebuie să aibă un angajament al managementului de vârf privind imparțialitatea în activitățile de verificare. Verificatorul trebuie să aibă o declarație disponibilă public că înțelege presiunile puternice comerciale, financiare și altele care ar putea influența judecata sa și importanța imparțialității în desfășurarea verificării sale. Verificatorul și orice parte a aceleiași entități legale nu trebuie să ofere sau să furnizeze oricărui client:

- servicii de consultanță dezvoltarea de metodologii de monitorizare pentru a se conforma cu MRG sau pentru a ajuta organizația să elaboreze rapoartele de emisii sau tonă-kilometru; - asistență tehnică pentru dezvoltarea sau menținerea sistemului implementat, în orice etapă, pentru a monitoriza emisiile; - alte servicii de consultață sau de asistență tehnică acolo unde dependența financiară ar putea compromite imarțialitatea activității de verificare.

Verificatorul trebuie să administreze și să monitorizeze situații de conflicte (potențiale) de interese și riscuri ale imparțialității. Verificatorul trebuie să identifice, analizeze și documenteze posibilitățile pentru conflictul de interese care reies din activitățile de verificare, inclusiv orice conflicte ce reies din relația cu clientul sau cu alte organisme. Existența relațiilor nu implică faptul că verificatorul se află în conflict de interes. Totuși, dacă orice relație creează un risc asupra imparțialității, verificatorul trebuie să documenteze cum elimină sau minimizează un asemenea risc. Demonstrația trebuie să acopere toate sursele potențiale de conflincte de interes, dacă acestea apar fie de la verificator, fie din activitățile altor organisme.

2 Incluzând asociații ale operatorilor



Verificatorul trebuie să asigure că activitățile altor organisme nu afectează confidențialitatea, obiectivitatea și imparțialitatea verificării sale. Verificatorul trebuie să evite orice situație care ar crea un conflict de interese rezultat din activitatea oricărui alt organism. Verificatorul trebuie să nu verifice raportul pentru un operator care a primit consultanță sau asistență tehnică așa cum a fost descris mai sus, acolo unde relația amenință imparțialitatea verificatorului. Relațiile dintre verificator și un organism de consultanță sau asistență tehnică bazată pe proprietate, conducere, management sau personal comune, resurse, finanțe, contracte sau marketing comune și plata unui comision de vânzare sau a altui stimulent pentru recomandarea de noi clienți, sunt considerate o amenințare a imparțialității. O perioadă minimă de doi ani de la încheierea consultanței sau a oricărei asistențe tehnice trebuie să fie considerată suficientă pentru reducerea amenințării asupra imparțialității la un nivel acceptabil. Consultanța sau asistența tehnică și verificarea nu trebuie comenrcializate împreună. Organismul consultant sau de asistență tehnică nu trebuie să declare sau să insinueze că verificarea ar fi mai simplă, mai ușoară, mai rapidă sau mai puțin costisitoare dacă se apelează la un anumit verificator. În mod similar, un verificator nu trebuie să declare sau să insinueze că verificarea ar fi mai simplă, mai ușoară, mai rapidă sau mai puțin costisitoare dacă se apelează la un anumit organism consultant sau de asistență tehnică. Activitățile verificatorului nu trebuie să fie comercializate ca fiind legate de activitățile unei organizații care furnizează consultanță, tehnologizare sau orice asistență tehnică. Întregul personal de la verificare, fie intern sau extern, sau comitete, care ar putea influența activitățile de verificare, trebuie să acționeze imparțial și nu trebuie să permită ca presiuni comerciale, financiare sau alte presiuni să compromită imparțialitatea. Verificatorul trebuie să evalueze finanțele și sursele de venit pentru a demonstra că factorii comerciali, financiari sau alți factori nu compromit imparțialitatea. Verificatorul trebuie să aibă reguli oficiale și/sau condiții contractuale pentru a asigura că fiecare membru al echipei acționează într-o manieră imparțială. Pentru a se asigura că nu există niciun conflict de interese, personalul care a furnizat consultanță sau orice asistență tehnică, inclusiv personalul cu funcții de conducere, nu trebuie să ia parte într-un proces de verificare dacă a fost implicat în acele activități în organizația în cauză, în ultimii doi ani. Verificatorii trebuie să solicite personalului, intern și extern, să dezvăluie orice situație cunoscută lor care îi poate prezenta pe ei sau pe verificator într-un conflict de interese. Verificatorii trebuie să utilizeze aceste informații ca date de intrare pentru identificarea amenințărilor legate de imparțialitate ridicate de



activitățile unui asemenea personal sau de către organizațiile care îi angajează și nu trebuie să utilizeze un astfel de personal, intern sau extern, dacă nu pot demonstra că nu există niciun conflict de interese. Este probabil să fie considerat ca o amenințare semnificativă a imparțialității faptul că organizația angajează un membru al personalului verificator, despre care se știe că a furnizat consultață, tehnologii sau orice asistență tehnică sub evaluare în ultimii doi ani.



ANEXA C (INFORMATIVĂ) PLAN DE VERIFICARE – DETAILII Următorii trei factori pot avea o influență majoră asupra planului de verificare: Sistemele informaționale computerizate Acolo unde verificarea datelor are loc în cadrul unui sistem informațional computerizat verificatorul ar trebui să ia în considerare următoarele: 1. Riscurile inerente ale operatorului privind completitudinea, concordanța,

încrederea și exactitatea datelor raportate, de la defecțiunile efective sau potențiale în sistemul informațional computerizat (de ex. defecțiuni în sistemul computerizat au ca rezultat o defecțiune în colectarea datelor de la un echipament automat de monitorizare în timpul defecțiunii sistemului).

2. Erori potențiale în scrierea soft-ului sau în criptare care pot conduce la denaturări sau la denaturări semnificative în datele raportate (de ex. introducerea manuală a unei funcții în foaia de calcul sau o eroare fundamentală de programare la nivel înalt care conduce la un ansamblu incorect de cifre sau la factori/conversii incorecți/incorecte de emisii).

3. Erori umane în sistemul informațional computerizat (de ex. suprascrierea unei foi de calcul ce conține datele lunii trecute cu datele lunii curente înainte de a salva datele).

4. Acolo unde sistemul informațional computerizat este un soft comandat (nestandardizat) poate fi necesară includerea în echipa de verificare a unui specialist în tehnologia informației/ inginerie software.

5. Mediul predominant al securității informațiilor în cadrul căruia datele sunt administrate – încălcări ale securității informației pot conduce la eșec sau la creșterea riscului în asamblarea, transferul, procesarea, analiza, asocierea (sau disocierea) și stocarea raportărilor de date. Defecțiuni din securitatea informațiilor pot de asemenea să apară din proceduri neadecvate de salvare a datelor.

6. Utilizarea adecvată a formulei de calcul și a controlului accesului, posibilității recuperării datelor, planificării și securizării continue în raport cu tehnologia informațiilor.

Mediul de control al operatorului instalației sau de aeronavă: Verificatorii ar trebui să obțină o înțelegere suficientă a mediului de control și a sistemului de control pentru a evalua conștientizarea managementului și acțiunile privind controalele interne și importanța acestora în generarea și raportarea informațiilor privind datele emisiilor sau datele tonă-kilometru și conformitatea cu permisul, acolo unde este aplicabil, și cu cerințele planului de monitorizare. Atunci când se planifică verificarea, verificatorii ar trebui să ancheteze managementul pentru a obține o înțelegere a: 1. evaluării riscurilor inerente și de control ale operatorului, denaturările din

raportul anual de emisii sau din raportul de date tonă-kilometru și neconformitățile față de planul de monitorizare aprobat și MRG;



2. managementul sistemelor de control intern și de contabilitate precum și alte activități de control la care se face referire în Anexa I a MRG, secțiunea 10.3 pe care operatorul l-a pus în aplicare pentru a adresa asemenea riscuri inerente și de control;

3. înțelegerea managementului privind implementarea și întreținerea sistemelor de control intern și contabil precum și alte activități de control la care se face referire în Anexa I MRG, secțiunea 10.3 pentru a preveni și a detecta erori;

4. dacă managementul a descoperit orice denaturări și neconformități. Utilizând tehnicile cum ar fi ancheta, observația, inspecția și procedurile analitice, împreună cu experiența anterioară, verificatorul obține o înțelegere suficientă privind mediul de control al operatorului instalației sau de aeronavă, pentru a permite dezvoltarea și implementarea planului de verificare. Verificatorul dobândește o înțelegere pentru operatorul instalație sau de aeronavă privind: 1. structura afacerii; 2. procesele desfășurate; 3. politicile și practicile de personal; 4. comunicarea de informații; 5. sisteme informaționale computerizate. Pentru a putea dezvolta și implementa planul de verificare, verificatorul ar trebui să aibă o înțelegere a sistemelor de control ale operatorului instalației sau de aeronavă și ar trebui să evalueze dacă sistemele de control și activitățile asociate stabilite în planul de monitorizare aprobat au fost implementate corect și funcționează corect, în legătură cu fluxurile de date și cu generarea emisiilor sau a datelor tonă-kilometru. Nici operatorul nici verificatorul nu ar trebui să presupună că adaptarea și implementarea unor astfel de sisteme pot minimiza diverse riscuri asociate verificării EU ETS, pe baza meritelor lor proprii. Totuși, acolo unde operatorul instalației sau de aeronavă are implementat un sistem de management de mediu cum ar fi ISO 14001, EMAS sau un alt sistem echivalent, aceasta poate simplifica colectarea materialului pentru verificarea în cadrul EU ETS, cu condiția ca sistemul de management să abordeze toate problemele asociate sistemului de date și sistemului informațional pentru EU ETS. Adaptarea și implementarea sistemului de management poate ajuta la îmbunătățirea precum și la recunoașterea managementului, implementarea și îmbunătățirile continue ale activităților solicitate pentru a susține permisul EU ETS, MRG și alte cerințe suport ale EU ETS. Verificatorul trebuie să abordeze procedurile necesare pentru monitorizarea și raportarea gazelor cu efect de seră și aplicarea corectă a acestor proceduri, așa cum se identifică în planul de monitorizare aprobat, în cadrul activităților operatorului instalației sau de aeronavă. Având în vedere mediul de control și sistemul de control planul de verificare trebuie să includă cel puțin:



1. activitățile fluxului de date în conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea 10.1, inclusiv identificarea fluxurilor de surse și a surselor de emisii acoperite de permisul EU ETS și de planul de monitorizare aprobat;

2. succesiunea și interacția achiziției de date și a activităților de manipulare în conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea 10.1, inclusiv metodele de calcul sau de măsurare care sunt utilizate;

3. evaluarea riscului de definire și evaluare a sistemului de control în conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea 10.2;

4. managementul competențelor necesare pentru responsabilitățile atribuite în conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea 10.3.1;

5. asigurarea calității echipamentului de măsurare și a tehnologiei informatice utilizate (dacă este aplicabil) în conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea 10.3.2, și alte cerințe MRG legate de asigurarea calității măsurărilor continue de emisii;

6. analize interne ale datelor raportate în conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea 10.3.3;

7. procese externalizate în conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea 10.3.4; 8. corecții și acțiuni corective în conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea 10.3.5; 9. înregistrări și documentația în conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea

10.3.6. Conformitatea implementării planului de monitorizare aprobat Verficatorul trebuie să controleze și să confirme implementarea corectă a planului de monitorizare aprobat și permisul EU ETS asociat, unde este aplicabil, inclusiv aplicarea corectă a metodologiei de monitorizare. De aceea, verficatorul ar trebui să definească planul de verificare pentru a include: 1) foile de calcul și metode de calcul pentru a asigura că acestea sunt exacte și

transparente și că urmăresc metodologia definită în planul de monitorizare aprobat;

2) sursa de date externe cum ar fi factori de emisie și factori de oxidare pentru a asigura că aceștia sunt corecți și că se aplică corect;

3) tipul de măsurare pe care se bazează colectarea de date și aparatul de măsură care:

i) a fost inclus în planul de monitorizare aprobat; ii) se conformează cerințelor (inclusiv incertitudinea) specificate în planul de monitorizare aprobat; iii) are etalonarea actuală validă pentru a fi în conformitate cu procedurile operatorilor privind asigurarea calității echipamentului de măsurare și tehnologia informatică utilizată (dacă este aplicabil) potrivit Anexei I MRG, secțiunea 10.3.2. Acolo unde componentele echipamentului de măsurare nu pot fi etalonate și activitățile de control alternative au fost aprobate de către autoritatea competentă și detaliate în planul de monitorizare aceasta ar trebui de asemenea controlată de către verificator;



4) exactitatea și aplicabilitatea activităților de procesare aplicate fluxurilor de date inițiale înainte ca acestea să fie stocate intermediar și procesate pentru a fi prezentate în raportul de emisii;

5) orice modificări în întreținerea echipamentului și regimurile de etalonare care pot avea un efect semnificativ asupra datelor raportate și a rapoartelor de emisii, și dacă acestea au un impact asupra conformității cu planul de monitorizare aprobat;

6) documentația structurii și limitelor legale și operațioanle ale operatorului instalației sau de aeronavă, inclusiv aspecte de proprietate, fuziuni și achiziții, externalizare, controlul managementului predominant (depășirea emisiilor GHG sau îndepărtarea acestora), și cerințele contractuale și modul în care se realizează corelarea acestora cu domeniul planului de monitorizare aprobat, datele raportate și rapoartele de emisii.



ANEXA D (INFORMATIVĂ) EFORTUL DE VERIFICARE LA VERIFICĂRI REPETATE Se aplică aceleași activități de verificare pentru fiecare operator de instalație sau de aeronavă? Fiecare operator de instalație sau de aeronavă va monitoriza emisiile sale GHG pe baza planului de monitorizare aprobat. Planul de monitorizare aprobat este specific fiecărui operator de instalație sau de aeronavă și va fi modificat, în funcție de necesități, pentru a reflecta schimbarea circumstanțelor în conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea 4.3, Anexa XIII, secțiunea 5, Anexa XIV, secțiunea 6 și Anexa XV, secțiunea 3. Pentru a împiedica ca operatorii de instalații relativ simple sau de aeronavă să fie supuși unui plan de verificare care este prea riguros, au fost cuprinse două prevederi de siguranță în acest document: 1. Verificatorul va controla dacă planul de monitorizare aprobat a fost aplicat în

dezvoltarea raportului de emisii sau cel de date tonă-kilometru. operatorii de instalații relativ simple sau de aeronavă vor avea un plan de monitorizare mai limitat decât operatorii de instalații complexe sau de aeronavă, fapt ce are ca rezultat un proces de verificare mai simplu.

2. Verificatorul va stabili un plan de verificare pentru fiecare operator de instalație sau de aeronavă. Acest plan de verificare este schițat pe baza analizei strategice și a analizei riscului. Astfel, procesul de verificare va fi adecvat circumstanțelor specifice ce se aplică operatorului de instalație sau de aeronavă și se va efectua într-o manieră eificentă și eficace.

Se aplică aceleași activități de verificare pentru ani succesivi? Procesele de verificare din cadrul aceleiași instalații sau pentru același operator de aeronavă vor varia de la an la an în funcție de factori precum: 1. Modificări ale planului de monitorizare aprobat; 2. Modificări ale instalației sau privind operatorul de aeronavă dacă sunt

asociate surselor de emisii, fluxurilor de surse sau sistemului de gestiune a datelor proprii. Aceasta ar include modificări de personal;

3. Întărirea sau slăbirea sistemului de gestiune a datelor și alte activități de

control pentru a fi implementate în conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea 10.3;

4. Constatări din ani precedenți. Pentru a evita munca duplicată între ani următoarele prevederi de securitate au fost incluse în acest document. Acestea sunt aplicabile numai atunci când



același verificator desfășoară evaluarea de verificare pentru același operator de instalație sau de aeronavă: 1. Pentru ambele analize strategică și de risc, atenția anului următor ar trebui să

se concentreze pe schimbări și dezvoltările lor. Aceasta va depinde de schimbările și impactul lor. Poate deveni necesar ca întreaga analiză strategică și de risc să se repete pe măsură ce apar schimbări. Verificatorul ar trebui să evalueze și să justifice dacă analiza strategică de anul trecut și analiza de risc se aplică încă sau va fi necesară amendarea acestora pe baza noilor circumstanțe.

2. Verificatorul va stabili un plan de verificare pentru fiecare an. Acest plan de

verificare este schițat pe baza analizei strategice și de risc analizate și modificate. Astfel procesul de verificare va fi adecvat circumstanțelor care se aplică acestui operator al instalației sau de aeronavă și se va desfășura într-o manieră eficientă și eficace.

3. Verificatorul va lua în considerare dovezi documentate și procese asociate:

a. întăririi sistemului de gestionare a datelor și a altor activități de control pentru a fi implementate conform Anexei I MRG, secțiunea 10.3; b. dovezi pozitive că nu au apărut modificări.

Acestea pot reduce mărimea eșantionului și în acest caz justificarea pentru aceste modificări ar trebui documentată clar pentru a facilita analiza internă și externă. Ce se întâmplă dacă verificarea este efectuată de un verificator nou – preluare? În cazurile în care contractul de verificare este preluat în timpul unei etape, considerațiile listate mai sus nu se aplică. Noul verificator ar trebui să efectueze verificarea ca și când ar fi prima verificare.



ANEXA E (INFORMATIVĂ) FACTORII DE LUAT ÎN CONSIDERARE LA ALOCAREA TIMPULUI ȘI LA DETERMINAREA EȘANTIONĂRII DATELOR Verificatorul ar trebui să ia în considerare următorii factori în determinarea alocării timpului. Aceiași factori trebuie să se aplice cel puțin la determinarea gradului de eșantionare a datelor. Următorii factori trebuie cel puțin să fie fie luați în considerare: 1. complexitatea activităților operatorului instalației sau de aeronavă; 2. planul de monitorizare aprobat și complexitatea acestuia; 3. tipurile și numărul de surse GHG și fluxuri de surse; 4. numărul parametrilor de date; 5. mărimea universului total de date și cantitatea de date de controlat inclusiv

datele care nu au fost procesate pentru utilizare (și întoarcerea la asemenea date);

6. exactitatea procedurilor pentru gestionarea și stocarea datelor, validitatea gradului de eșantionare și dacă datele privind emisiile lipsesc datorită defecțiunii echipamentului sau a disfuncționalităților;

7. sistemul contabil și complexitatea sa; 8. exactitatea și gradul de completitudine al achizițiilor de date și activitățile de

manipulare; 9. robustețea activităților de control ca parte a sistemului de control care sunt

implementate pentru a diminua riscurile inerete și de control identificate în evaluarea riscului ce urmează a fi efectuată de operator;

10. amploarea eșantionării bazată pe materialitate, asigurarea rezonabilă, riscul inerent, riscul de control și riscul de detecție;

11. competența personalului de verificare și modul în care aceștia vor fi utilizați în timpul anagajamentului de verificare;

12. transparența sistemului de control și numărul situațiilor în care oamenii trebuie să gestioneze datele;

13. cultura organizațională asociată mangementului și aderării la procedurile interne și corecțiile acestora;

14. validarea interfețelor gestionate de computer și a sistemelor asociate datelor; 15. păstrarea înregistrărilor; 16. verificarea internă (controale orizontale și verticale); 17. dacă factorii specifici activității (factori de emisie, valoarea calorifică netă,

factorul de oxidare etc.) sunt determinați de către operator sau de către terțe părți (furnizori, laboratoare externe acreditate/ neacreditate), sau dacă aceștia se bazează pe factori standard.

Pentru instalații următorii factori suplimentari trebuie luați în considerare: 1. aplicarea unei metode de calcul sau a unei metode de măsurare pentru

determinarea emisiilor GHG; 2. tipurile și numărul de surse de emisii acolo unde se aplică metode continue

de măsurare;



3. modul în care se determină cantitatea fluxului de surse (prin evaluare via modificări de stoc sau măsurarea directă a utilizării), măsurarea proprie a operatorului sau încrederea în datele furnizorului;

4. dacă instalația aplică o abordare a retragerii, o evaluare a actualizării anuale a analizei de incertitudine care este parte a verificării în conformitate cu Anexa I MRG, secțiunea 5.3;

5. modul în care emisiile EU ETS au fost determinate prin măsurarea continuă a emisiilor dacă este aplicabil, inclusiv standarde aplicabile, principiul de măsurare și parametrii utilizați;

6. aplicarea EN 14181 și a altor cerințe de etalonare în cazul CEMS. Pentru aviație următorii factori suplimentari trebuie luați în considerare: 1. gradul de completitudine a surselor GHG; 2. dacă opeatorul de aeronavă are orice lacune în date; 3. gradul de completitudine al datelor referitoare la zbor, emisii și date tonă-

kilometru; 4. complexitatea datelor pentru masă și bilanț; 5. complexitatea datelor pentru consumul de combustibil și combustibilul

achiziționat; 6. disponibilitatea surselor de date externe care să susțină cele de mai sus.



ANEXA F (NORMATIVĂ) DOMENIU DE ACREDITARE Domeniul asociat: Activități – a se vedea mai jos Tipul determinării de ex. fie pe bază de calcul fie pe bază de măsurare

așa cum e definit în MRG. Domeniul poate fi definit ca acoperind unul sau mai multe grupuri, sau activități specificate în cadrul unuia sau mai multor grupuri de activități. DOMENIUL

Grup de Activități

Activități

1a Instalații de combustie din activitățile listate în Anexa I a Directivei EU ETS–lichid, gaz

1b Instalații de combustie din activitățile listate în Anexa I a Directivei EU ETS – combustibili solizi și combustibili de biomasă

2 Rafinării de țiței așa cum este listat în Anexa I a Directivei EU ETS

3 Cuptoare pentru cocsificare așa cum este listat în Anexa I a Directivei EU ETS

Instalații pentru prăjirea și Sinterizarea minereului metalic așa cum este listat în Anexa I a Directivei EU ETS

Instalații pentru Producția de Fontă și Oțel inclusiv Turnare continuă așa cum este listat în Anexa I a Directivei EU ETS

4 Instalații pentru Producția de Clincher așa cum este listat în Anexa I a Directivei EU ETS

Instalații pentru Producția de Piatră de var așa cum este listat în Anexa I a Directivei EU ETS

Instalații pentru Fabricarea Sticlei așa cum este listat în Anexa I a Directivei EU ETS

Instalații pentru Fabricarea Produselor Ceramice așa cum este listat în Anexa I a Directivei EU ETS

5 Instalații pentru producția de Pastă de lemn și Hârtie așa cum este listat în Anexa I a Directivei EU ETS

6 Instalații de combustie – care emit mai puțin de 25,000 t CO2

pe an și numai combustibili fosili arși (fără biomasă, fără deșeuri) 7 În cazurile în care pentru unul din domeniile de mai sus instalațiile

utilizează măsurări continue de emisii pentru a determina emisiile GHG din activitățile listate în Anexa I a Directivei 2003/87/EC EU ETS a Parlamentului și a Consiliului European, amendată de Directiva 2008/101/EC precum și gazele GHG incluse de un Stat Membru conform Articolului 24 al Directivei EU ETS.

NOTĂ într-un astfel de caz domeniul de acreditare include atât unul sau mai multe domenii de la1 la 6, și 9 precum și 7.



DOMENIUL Grup de Activități

Activități

8 Aviație - emisii anuale Aviație – date tonă- kilometrii

9 emisii de N2O din producția de acid azotic emisii de N2O din producția de acid adipic emisii de N2O din producția de caprolactamă emisii de N2O din producția de glioxal și acid glioxilic



ANEXA G (INFORMATIVĂ) CONȚINUTUL DOCUMENTAȚIEI DE VERIFICARE INTERNE A VERIFICATORULUI Documentația de verificare internă a verificatorului ar trebui să acopere cel puțin următoarele elemente: 1. Informații despre echipa de verificare care a efectuat verificarea:

a. numele Verificatorului EU ETS, Verificatorului Șef EU ETS și a altor membri relevanți ai echipei; b. roluri și responsabilități pentru fiecare membru al echipei de verificare; c. timp petrecut de fiecare membru al achipei pe activitățile de verificare.

2. Domeniul verificării. Acesta ar trebui să fie în principiu conform cu domeniul activităților de verificare care a fost indicat în planul de verificare dacă nu au apărut modificări în procesul de verificare;

3. Concluziile controalelor privind independența și imparțialitatea experților pentru a începe verificarea;

4. Concluziile privind urmărirea punctelor/ recomandărilor de la auditurile anterioare;

5. Planul de verificare; 6. Raportul de emisii sau raportul tonă-kilometru al clientului; 7. Identificarea criteriilor față de care a fost verificat raportul de emisii sau

raportul de date tonă-kilometru astfel încât referentul tehnic al verificatorului, autoritatea competentă, organismul de acreditare și alte persoane relevante înțeleg bazele concluziei verificatorului privind verificarea;

8. Acolo unde este adecvat, o descriere a oricărei limitări semnificative, inerente asociată cu verificarea raportului de emisii sau a raportului de date tonă-kilometru față de criterii. Ar trebui să fie clar dacă există o limitare a domeniului de verificare, atunci când circumstanțele împiedică sau când o restricție a fost impusă pentru a împiedica verificatorul să obțină dovezile solicitate pentru reducerea riscului de verificare la un nivel rezonabil (Anexa I MRG, secțiunea 10.4.2. (e));

9. Concluziile analizei strategice, analizei de risc și analizei proceselor și aceste analize în întregime;

10. Activitățile de verificare efectuate. Activitățile descrise în documentația internă de verificare ar trebui în principiu să fie în conformitate cu planul de verificare dacă nu au apărut schimbări în timpul procesului de verificare;

11. Schimbările care au apărut în timpul procesului de verificare; 12. Motivele pentru creșterea sau descreșterea amplorii eșantionului și rezoluția

tuturor problemelor identificate care au necesitat investigare suplimentară și rezultatul acestora precum și dovezi privind argumentarea concluziilor rezultate privind conformitatea raportului de emisii sau a raportului de date tonă-kilometru;



13. Concluziile privind calitatea datelor și materialitatea cu privire la aprobarea datelor operatorului instalației sau de aeronavă din raportul de emisii și raportul de date tonă-kilometru. Aceasta include pragul de semnificație care a fost aplicat;

14. Neconformitățile și denaturările care au fost identificate de către verificator, și indicarea rezoluțiilor dacă este relevant;

15. Concluziile privind verificarea raportului de emisii sau a raportului de date tonă-kilometru.

Autorității competente și organismului de acreditare care evaluează verificarea ar trebui să i se permită acces deplin la documentația (dosarul) de verificare internă a verificatorului.



ANEXA H (NORMATIVĂ) CONȚINUTUL RAPORTULUI DE VERIFICARE Ca minim, raportul de verificare trebuie să includă cel puțin următoarele elemente (legea națională poate impune diferite cerințe): 1. Numele și adresa operatorului de instalații sau de aeronavă; 2. Domeniul de verificare inclusiv o referință la permisul EU ETS, acolo unde

este aplicabil, și planul de monitorizare aprobat; 3. Dacă verificarea include o vizită la fața locului sau nu, și dacă nu, o justificare

pentru renunțarea la o asemenea vizită; 4. Confirmarea aprobării autorității competente sau, dacă reglementările

naționale prevăd acest lucru, conformitatea cu criteriile în cazul în care se renunță la vizită;

5. Rolurile și responsabilitățile respective ale operatorului instalației sau de aeronavă, ale verificatorului și ale autorității competente;

6. Trimitere la versiunea exactă a raportului de emisii sau a raportului de date tonă-kilometru care a fost verificată;

7. Bazele opiniei de verificare (procedurile de verificare urmate și permisul EU ETS, acolo unde este aplicabil, planul său de monitorizare și alte cerințe relevante);

8. Confirmarea implementării eficace a planului de monitorizare aprobat; 9. Emisiile GHG verificate pentru fiecare activitate; 10. Datele totale privind emisiile GHG sau datele tonă-kilometru pentru fiecare

operator de instalație sau de aeronavă; 11. Opinia de verificare la un nivel rezonabil al asigurării, cu privire la calitatea

datelor, gradul de completitudine și pragul de semnificație; 12. Neconformități și denaturări așa cum sunt prezentate în secțiunea 5.4.2.2; 13. Anul aplicabil; 14. Adresa și referința acreditării/permisului pentru verificator; 15. Data și semnătura în numele verificatorului prin semnatură autorizată; 16. Numele Verificatorului Șef EU ETS; 17. Numele referentului; 18. Activitatea nr. din Anexa I a Directivei pentru operatorul instalației sau de

aeronavă; 19. Lista combustibililor, materialelor de proces utilizate de operatorul instalației

sau de aeronavă; 20. Confirmarea că sunt îndeplinite principiile de conformitate (gradul de

completitudine, coerență, transparență, autenticitate, fidelitate, îmbunătățirea performanței);

21. Lista recomandărilor pentru îmbunătățire, dacă există, dacă nu sunt reglementate diferit în legea națională.



ANEXA I (INFORMATIVĂ) DENATURĂRI ȘI NECONFORMITĂȚI Denaturări și Neconformități Denaturările sunt asociate tuturor informațiilor pe care un operator trebuie să le prezinte în raportul anual de emisii sau în raportul de date tonă-kilometru. Întrucât neconformitățile pot avea un efect asupra valorilor totale din rapoarte, neconformitățile ar putea să se suprapună cu denaturări indiferent dacă au sau nu un efect semnificativ. O neconformitate semnificativă nu este dependentă de pragul de semnificație. O denaturare semnificativă există cel puțin dacă următoarele praguri de semnificație au fost depășite: 1. 5% pentru operatorii instalațiilor de categoria A și B sau de aeronavă cu

emisii anuale =/< 500 kilotone CO2; 2. 2% pentru operatorii instalațiilor de categoria C sau de aeronavă cu emisii

anuale >500 kilotone CO2; 3. 5% pentru date tonă-kilometru. Pentru producția de acid azotic, acid adipic, caprolactamă, glioxal și acid glioxilic se aplică un prag de semnificație de 5% pentru instalațiile cu emisii anuale =/< 500 kilotone CO2 echivalent per an și se aplică un prag de semnificație de 2% pentru instalațiile cu emisii anuale > 500 kilotone CO2 echivalent per an. Nivelurile de emisii trebuie să fie bazate pe raportul de emisii al anului trecut. Denaturările semnificative nu sunt asociate exclusiv pragurilor de semnificație. În anumite cazuri denaturările sub pragurile de semnificație pot fi privite ca denaturări semnificative, pentru că acestea ar putea schimba raționamentul autorității competente. În cazurile în care aceasta conduce la o subestimare a emisiilor și la o supraestimare a datelor tonă-kilometru, chiar și asemenea erori mici pot fi considerate semnificative. Dacă un operator refuză să corecteze erorile detectabile și corectabile, un verificator poate refuza raportul de verificare sau poate furniza o opinie de verificare că raportul de emisii sau raportul de date tonă-kilometru nu este satisfăcător. Evaluarea că o denaturare sau o neconformitate are sau nu implicare semnificativă este dependentă de circumstanțe. Este dificil să se elaboreze în prealabil linia exactă privind ce constituie o neconformitate semnificativă sau o neconformitate fără un efect semnificativ. În funcție de circumstanțe, neconformitățile semnificative ar putea fi:



1. etalonarea incorectă /eșecul de a efectua etalonarea sau întreținerea care ar avea un impact asupra datelor de emisii;

2. eșecul de a aplica corecții și acțiuni corective atunci când echipamentul nu funcționează în mod corespunzător;

3. neefectuarea unei actualizări a analizei de incertitudine asociată abordării de retragere;

4. eșecul de a instala un instrument de măsurare corespunzător la timp; 5. eșecul de a utiliza formule de calcul corecte; 6. eșecul de a include sourse, fluxuri și zboruri; 7. eșecul de a utiliza un laborator acreditat așa cum este specificat în planul de

monitorizare aprobat; 8. eșantionare nereprezentativă pentru analize. Factori care pot determina dacă o denaturare sau o neconformitate are un efect semnificativ: 1. o denaturare depășește pragul de semnificație; 2. grupul de denaturări depășește pragul de semnificație; 3. dacă neconformitatea sau denaturarea poate fi rectificată. Dacă

neconformitățile sau denaturările nu pot fi rectificate într-un interval scurt sau nu pot fi rectificate deloc, un verificator ar putea considera aceasta ca o neconformitate semnificativă sau o denaturare semnificativă în special dacă aceasta are un impact asupra datelor de emisii sau a datelor tonă-kilometru;

4. posibilitatea reapariției împreună cu impactul asupra datelor de emisii sau a datelor tonă-kilometru;

5. durata de existență a acelei denaturări sau neconformități: de ex. o neconformitate în asigurarea calității și în procedurile de control nu a fost încă abordată de câțiva ani de către operator și de aceea s-a dezvoltat într-o denaturare sau o neconformitate care nu mai este acceptabilă pentru verificator din moment ce aceasta ar putea afecta de exemplu datele de emisii sau datelor tonă-kilometru.

Responsabilitățile verificatorului privind denaturările și neconformitățile Atunci când se verifică raportul de emisii sau raportul de date tonă-kilometru verificatorul trebuie să ia planul de monitorizare aprobat ca punct de plecare și trebuie să vadă dacă există un act sau o omisiune a unui act contrar planului de monitorizare aprobat. Totuși sarcina principală a verificatorului este de a controla dacă datele din raportul de emisii sau din raportul de date tonă-kilometru sunt corecte. Aceasta derivă din Anexa I MRG, secțiunea 10.4.1 în conformitate cu care obiectivul verificării este de a asigura că emisiile au fost monitorizate potrivit îndrumărilor și că date sigure și corecte de emisii vor fi raportate conform Articolului 14(3) al Directivei EU ETS. Potrivit MRG verificatorul are următoarele responsabilități cu privire la denaturări și neconformități:



1. Verificatorul trebuie să controleze dacă datele din rapoarte au fost determinate ca fiind conforme cu permisul EU ETS, acolo unde este aplicabil, cu planul de monitorizare aprobat, legislația națională relevantă și MRG. Omisiunile, interpretările greșite și erorile din rapoarte trebuie considerate ca denaturări;

2. Verificatorul trebuie să determine denaturările și neconformitățile evaluând

dacă planul de monitorizare a fost implementat să susțină determinarea neconformităților și să vadă dacă planul de monitorizare este actualizat. Acestea ar putea fi de exemplu: a. neimplementarea procedurilor pentru activitățile specifice de control (de ex. proceduri externalizate); b. neetalonarea echipamentului de măsurare.

3. Verificatorul trebuie să vadă dacă există un act sau o omisiune a unui act contrar planului de monitorizare aprobat și să identifice acest lucru ca o neconformitate indiferent dacă are sau nu un efect semnificativ. Acestea ar putea privi de exemplu: a. metodologia de monitorizare utilizată de operator nu este conformă cu metodologia de monitorizare aprobată așa cum este prezentată în planul de monitorizare; b. implementarea incorectă a activităților specifice de control.

4. Dacă verificatorul găsește o situație care nu este conformă cu MRG și care nu a fost descrisă în planul de monitorizare aprobat, și care nu are niciun impact asupra datelor din rapoarte, operatorul ar trebui informat și să i se recomande să conformeze acea situație cu MRG. Aceasta ar putea fi efectuată prin raportarea operatorului Autorității Competente și ar constitui informația pe baza căreia operatorul poate acționa pentru a îmbunătăți monitorizarea și raportarea datelor de emisii sau a datelor tonă-kilometru în viitor. Responsabilitatea pentru a face aceste recomandări derivă din principiul îmbunătățirii performanței, așa cum este stabilit în Anexa I MRG, secțiunea 3. Exemple ale unor astfel de recomandări se referă la: a. actualizarea planului de monitorizare ca rezultat al posibilei îmbunătățiri la nivelul aprobat; b. frecvența ridicată a etalonării echipamentului de măsurare.



ANEXA J (INFORMATIVĂ) VIZITE LA SEDIU Vizitele la sediu pot include următoarele: • controlul vizual privind existența surselor de emisii etc.; • aderarea la principiul completitudinii; • eșantionarea la fața locului a operatorului unei instalații sau de aeronavă pentru a audita conformarea implementării planului de monitorizare aprobat; • eșantionarea la sediul central sau la un sediu regional al instalației dacă acesta este locul în care datele privind emisiile sau datele tonă-kilometru sunt păstrate sau procesate (în majoritatea cazurilor instalația ar trebui mereu vizitată); și • eșantionarea la orice altă locație (de ex. locațiile furnizorilor) activitatea de verificare a datelor poate fi necesară. În general nu este adecvat să se viziteze numai sediul central al operatorului unei instalații. Justificarea pentru o asemenea abordare (de ex. vizita la sediul central, pe baza gestiunii centrale a datelor inclusiv etalonare, sau dacă toate datele se bazează pe măsurări fiscale și facturări), trebuie solicitată în conformitate cu secțiunea 5.3.4.1. Situațiile în care o vizită la sediu poate să nu fie solicitată în legătură cu instalațiile ar putea să includă: Acolo unde locația nu are personal și datele sunt transmise printr-un aparat

de măsurat la distanță unei alte locații; și aceeași persoană este responsabilă pentru gestiunea tuturor datelor și înregistrarea pentru locație.

Sediul este într-o locație izolată sau inaccesibilă și există o centralizare ridicată a datelor colectate de la sediul respectiv într-o altă locație cu o bună asigurare a calității.

Aparatele de măsurare au fost deja inspectate la sediu și un document matrice semnat al aparatului de măsură și/ sau dovezi fotografice de la operator demonstrează că nu au apărut în instalație modificări de măsurare sau operaționale.

În asemenea cazuri, verificatorii pot considera dacă sunt necesare vizite la sediu bazate pe o evaluare a riscului și pe baza considerării apariției sau nu a oricăror modificări. Dacă legislația națională sau autoritatea competentă permite, verificatorul poate lua în considerare renunțarea la vizitele la sediu în conformitate cu secțiunea 5.3.4.1 a acestui document. La comentarea privind solicitarea sau nu a unei vizite la sediu, verificatorul ar trebui să ia în considerare potențialele riscuri asupra verificării privind



neefectuarea vizitei unei locații. Riscurile potențiale atât pentru verificator cât și pentru operator includ: Incapacitatea verificatorului de a confirma domeniul pentru planul de

monitorizare aprobat deoarece ei nu pot verifica toate sursele de emisii sau fluxuri de surse de la fața locului.

Incapacitatea verificatorului de a confirma cerintele nivelului de măsurare asociat etc. din moment ce nu va putea confirma că contoarele etalon îndeplinesc descrierea din planul de monitorizare aprobat și din sistemul de întreținere.

Incapacitatea verificatorului de a controla dacă au apărut modificări care nu au fost aprobate sau notificate organului de reglementare.

Incapacitatea verificatorului de a controla că activitățile de control descrise sau la care se face referire în planul de monitorizare au fost implementate în totalitate și la care s-a aderat (așa cum se solicită în MRG).

Un raport de verificare incorect bazat pe un raport de emisii incorect care are ca rezultat un număr inexact de drepturi de emisii predate în aprilie.

Incapacitatea verificatorului de a controla că monitorizarea și raportarea la fața locului este conformă cu condițiile planului de monitorizare aprobat.

În cazurile în care s-a renunțat la vizitele la fața locului, verificatorul ar trebui să utilizeze mijloace alternative de verificare pentru a reduce potențialul riscurilor de mai sus de a avea ca rezultat denaturări sau neconformități.



ANEXA K (INFORMATIVĂ) REFERINȚE ISO 14065:2007 Gaze cu efect de seră -- Cerinţe pentru organismele care efectuează validarea şi verificarea emisiilor gazelor cu efect de seră, pentru utilizarea în acreditare sau în alte forme de recunoaştere EN 45011:1998 Cerinţe generale pentru organismele care aplică sisteme de certificare a produselor (ISO/IEC Guide 65:1996) EN ISO/IEC 17020:2004 Criterii generale pentru funcţionarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecţii (ISO/IEC 17020:1998) EN ISO 9001:2008 Sisteme de management al calităţii - Cerinţe (ISO 9001:2008) EN ISO 14001:2004 Sisteme de management de mediu - Specificatii si ghid de utilizare (ISO 14001:2004) REGULAMENTUL (EC) Nr. 761/2001 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 19 Martie 2001 care permite participarea voluntară a organizațiilor la schema Comunitară de eco-management și audit (EMAS) EN ISO 19011:2002 Ghid pentru auditarea sistemelor de management al calităţii şi/sau de mediu (ISO 19011:2002) EN 14181:2004 Emisii de la surse fixe. Asigurarea calităţii sistemelor automate de măsurare ISO 14956:2002 Calitatea aerului -- Evaluarea aplicabilităţii unei proceduri de măsurare prin comparare cu o incertitudine de măsurare cerută

ea-6/03: 2010 document obligatoriu · 2019-11-14 · ea-6/03 – document ea pentru recunoaşterea...

Documents