ecoturismul in romania - studiu de caz delta dunarii
TRANSCRIPT
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Profesor îndrumator: Nedea Petronela Sonia
Bucureşti
2010
1
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Cuprins
Introducere...............................................................................................................................3CAPITOLUL I – Ecoturismul. Teoretizare a elementeloor fundamentale.. .....................4
1.1 Ecoturismul. Concept şi definire............................................................................41.2 Principii de acţiune ecoturistică.............................................................................61.3 Criterii de clasificare a parcurilor şi rezervaţiilor naturale....................................71.4 Situaţia ariilor naturale protejate şi a monumentelor naturii în Romania..............9
CPAITOLUL II – Amenajarea turisică a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării................11 2.1 Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – spaţiu turistic unicat în Romania.................11 2.1.1 Localizarea zonei.....................................................................................11 2.1.2 Peisajul natural cu valoarea turistica.......................................................14 2.1.3 Peisajul turistic antropic al Deltei Dunării..............................................18 2.2 Organizarea şi dezvoltarea turismului în Rezervaţia Biosferei Delta Dunarii......20 2.2.1 Forme de turism practice în cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunarii20 2.2.2 Amenajarea rezervaţiei Biosferei Delta Dunării pentru turism...............25 2.3 Principalele arii turistice protejate şi acceptate în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării .....................................................................................................................................28 2.3.1 Cadrul legislativ, structura şi organizarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării .....................................................................................................................................28 2.3.2 Caracterizarea zonelor cu regim de protecţie integrală, de tampon şi economice în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării................................................ 37CAPITOLUL III – Rezervaţia Biosferei Delta Dunării în contextul strategiei de turism durabil.....................................................................................................................................50 3.1 Impactul activităţii turistice asupra ariilor protejate (consecinţele utilizării turistice a ariilor protejate).....................................................................................................................50 3.1.1 Infrastructura şi dotările turistice..........................................................50 3.1.2 Analiza circulaţiei turistice...................................................................55 3.2 Ecoturismul ca forma a turismului durabil şi segment de piaţă...........................56 3.2.1 Ecoturismul durabil..............................................................................56 3.2.2 Ecoturismul ca segment de piaţă..........................................................57 3.3 Impactul activităţii economice asupra ariilor protejate........................................58 3.3.1 Industria................................................................................................58 3.3.2 Agricultura............................................................................................59 3.3.3 Transporturile.......................................................................................59CAPITOLUL IV – Promovarea unor strategii de dezvoltare durabilă.............................60 4.1 Promovarea unor strategii de dezvoltate durabilă.................................................60CONCLUZII............................................................................................................................61ANEXE.....................................................................................................................................64BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................67
2
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Introducere
Tema aleasă spre analiză se numeşte „REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA
DUNĂRII” şi cuprinde mai multe capitole şi subcapitole în care se regăsesc informaţii utile şi
curiozităţi.
Motivele pentru care am ales acestă tema sunt multiple:curiozitatea locului,mulţimea
de vieţuitoare ce populează locul,misterele create de natură aici precum şi marea varietate de
frumuseţi pe care le oferă locul.
Delta Dunării reprezintă pentru România un lucru deosebit care o diferenţiază de
celelate ţări ale lumii,având un plus în faţa multor altor regiuni.Acest loc este protejat si se
află sub supravegherea organelor abilitate in protecţia mediului.( Delta Dunarii este singurul
„bun natural” (aceasta e denumirea oficiala) al Romaniei inscris pe lista UNESCO a
Patrimoniului Umanităţii.
Informaţiile care se regăsesc în acestă lucrare sunt strict legate de această zonă şi sunt
dezvoltate pe înţelesul tuturor.Unele subcapitole sunt constituite şi din noţiuni teoretice care
sunt prezentate succint acestea ajutând la parcurgerea şi inţelegerea lucrării, folosirea unor
termeni şi a unor denumiri fiind absolut necesară, lucrearea fiind în cele din urmă o lucrare de
specialitate.
Unul dintre cele mai importante motive pentru care am ales spre studiu această regiune
îl pot constitui speciile de animale si speciile de plante aflate pe cale de dispariţie în această
zonă. De asemenea această zonă surprinde prin simplitate, prin linişte si prin frumuseţea
zonelor unde omul nu a intervenit atat de mult.
Lucrarea constituie o sinteză e celor mai importante elemente care alcătuiesc acest
ecosistem, informaţii despre starea în care se regăseşte acest loc şi de asemnea o mulţime de
imagini si peisaje sugestive care sunt în concordanţă cu textul.
3
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Capitolul I – Ecoturismul
Teoretizare a elementelor fundamentale
1.1 Ecoturismul. Concept şi definire
În prezent nu există o definiţie unanim abordată dar există definiţii agreate şi
predominant acceptate, adoptate şi utilizate. În definirea ecoturismului s-au implicat un număr
mare şi variat de specialişti precum şi o mare varietate de organisme profesionale, economice,
atât la nivel naţional cât şi internaţional.
Ecoturismul este văzut ca o formă de turism alternativ şi trebuie să includă spre
definire următoarele elemente:
a. produsul are la bază natura şi elementele sale;
b. managementul ecologic în slujba unui impact minim;
c. contribuţie la conservare;
d. contribuţie la bunăstarea comunităţilor locale;
e. educaţie ecologică.
Astfel,ecoturismul poate fi definit astfel:
„... forma de turism cu cel mai scăzut impact asupra naturii, ce contribuie la protejarea
speciilor şi habitatelor lor fie direct prin conservare fie indirect prin generarea de resurse
financiare pentru comunităţile locale suficiente pentru a le determina pe acestea să le
aprecieze valoarea şi în consecinţă să le protejeze ca surse de venit.“ (Goodwin, 1996).
„... forma de turism durabil la baza căruia stau resursele naturale, care se concentrează
în special asupra aprecierii şi cunoaşterii naturii şi care se bucură de un management etic de
impact redus, opus consumului, orientat în a susţine comunitatea locală (la nivel de control,
beneficii şi dimensiune). Are loc de obicei în spaţii naturale şi contribuie în mod obligatoriu la
conservarea şi protecţia acestora.“ (Fennell, 2003)
Potrivit The International Ecotourism Society - una din cele mai prestigioase
organizaţii care se ocupă de ecoturism - acesta poate fi definit astfel: acea călătorie
responsabilă spre o zonă naturală care contribuie atât la conservarea patrimoniului natural cât
şi la bunăstarea populaţiei locale.
4
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
O altă definiţie spune că ecoturismul este: vizitarea unei zone relativ neafectate de
activităţile umane, cu un impact redus asupra mediului, care are o importantă componentă
educaţională şi care oferă un beneficiu economic direct economiei şi populaţiei locale.
Alte terminologii folosite odată cu apariţia şi dezvoltarea ecoturismului:
• Activităţi ecoturistice – activităţile incluse într-un sejur ecoturistic cu scopul de a
antrena turiştii şi care sunt coordonate de un ghid (interpret).
• Camparea – călătoria într-un spaţiu aflat undeva între civilizaţie şi sălbăticie, de cele
mai multe ori cu familia sau prietenii şi folosind uneori ca mijloc de locomoţie automobilul
(car-camping).
• Greenwashing – folosirea abuzivă a particulei eco sau verde, fără a respecta cerinţele
conservării mediului şi responsabilităţii socio-culturale.
• Servicii ecoturistice – servicii de transport, cazare, alimentaţie, ghizi care au un
impact minim asupra mediului biologic şi cultural local şi promovează o mai bună înţelegere a
acestuia.
• Stakeholders – Persoane sau organizaţii implicate şi influenţate de o anumită decizie:
investitori, acţionari, tour-operatori, manageri de parcuri naţionale, comunităţi locale.
În mod normal, ecoturismul este asociat cu turismul de aventură, turismul de natură,
turismul rural, turismul în medii sălbatice şi cu agroturismul . Este important să reţinem însă
că nici una din formele menţionate mai sus nu este în mod necesar o formă de ecoturism, ci
numai atunci când îndeplineşte condiţiile menţionate în definiţia ecoturismului.
Prin turism rural şi agroturism (mai cunoscute la noi) se înţelege petrecerea unui sejur
în cadrul unei comunităţi locale rurale, respectiv într-o gospodărie agricolă.
Turistul poate fi implicat mai mult sau mai puţin în activităţile tradiţionale ale
respectivei zone sau gospodării. Astfel, el poate participa la recoltarea strugurilor, la mulsul
oilor sau la culesul merelor.
Adevăratul agroturism se desfăşoară în gospodării care se apropie cât mai mult de
arhitectura şi modul tradiţional de viaţă din zonă.
Turismul de aventură presupune, de cele mai multe ori, vizitarea unei regiuni aproape
neafectate de impactul uman, efectuarea unui efort fizic relativ mare şi asumarea unor riscuri
mai mari. Din această categorie pot face parte: schiul extrem, alpinismul, parcurgerea
5
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
canioanelor sau cheilor, coborârea pe ape repezi etc. Nici această formă nu poate fi
considerată nepărat o formă de ecoturism, ci numai dacă îndeplineşte condiţiile acestuia.
Turismul de natură presupune realizarea unei călătorii cu scopul de a observa anumite
specii de animale sau plante în mediul lor natural.
Turismul în medii sălbatice se înţelege călătoria în locuri neatinse de om, nepoluate,
pentru a cunoaşte şi a te bucura de natură, pentru a observa animalele, păsările şi peştii în
mediul lor natural.
1.2 Principii de acţiune ecoturistică
Ecoturismul este prin definiţie o formă de turism care respectă principiile
dezvoltării durabile. Totuşi, este important să menţionăm faptul că toate formele de turism
şi toate activităţile turistice ar trebui să tindă spre o dezvoltare durabilă. Începând cu
planificarea şi dezvoltarea infrastructurii turistice şi terminând cu activitatea de marketing,
toate operaţiunile turistice trebuie să aibă în vedere criterii durabile din punct de vedere
economic, social, cultural şi de mediu.Întrucât ecoturismul a fost iniţial doar o idee şi nu o
disciplină, multe organizaţii l-au promovat fără a-i cunoaşte principiile de bază. Eforturi
pentru stabilirea unor principii şi criterii de acreditare recunoscute pe plan internaţional au fost
iniţiate încă din anul 1990, dar procesul a evoluat foarte încet, dată fiind diversitatea
domeniilor, experienţelor, regiunilor implicate. Este recomandat ca fiecare regiune în care se
practică ecoturismul să dezvolte propriul sistem de principii, linii directoare şi criterii de
certificare, bazate pe materialele disponibile pe plan internaţional.
Următoarele principii au fost stabilite si promovate de Asociaţia de Ecoturism
din România (AER 17), pe baza a două modele internaţionale: Programul de
Acreditare pe Natură şi Ecoturism dezvoltat de Asociaţia de Ecoturism din Australia, şi
Nature's Best, sistemul de certificare al Asociaţiei de Ecoturism din Suedia. În abordarea
AER, aceste principii ar trebui să fie puse în aplicare de către cei care oferă produse
ecoturistice, dar şi de cei care planifică dezvoltarea unei zone bazate pe ecoturism.
• Ecoturismul se desfăşoară în cadrul naturii şi se bazează pe experienţa directă şi
personală a turiştilor în natură.
6
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
• Ecoturismul contribuie la o mai bună înţelegere, apreciere şi bucurie de a descoperi şi
ocroti natura şi cultura locală tradiţională, atât pentru vizitatori cât şi pentru comunitatea
locală.
• Ecoturismul oferă cele mai bune practici de turism şi planificare din punct de vedere
al conservării naturii şi dezvoltării durabile. Produsul ecoturistic se desfăşoară şi este condus
astfel încât să protejeze şi să pună în valoare mediul natural şi cultural în care se desfăşoară.
• Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la protejarea ariilor naturale. Ecoturismul
oferă modalităţi practice pentru bunul management şi protecţia ariilor naturale (spre exemplu:
oferirea ajutorului financiar în acţiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deşeurilor
lăsate de turişti sau contribuţii îndreptate către organizaţiile de conservare).
• Ecoturismul oferă contribuţii durabile privind dezvoltarea comunităţilor locale.
Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri şi servicii
locale şi folosirea facilităţilor locale.
• Ecoturismul trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunităţii
locale vizitate şi să contribuie la conservarea culturii şi tradiţiilor locale. Activităţile de
ecoturism oferă în acelaşi timp contribuţii constructive pe termen lung acestor comunităţi.
• Ecoturismul trebuie să raspundă aşteptărilor turiştilor. Potenţialii eco-turişti au un
nivel înalt de educaţie şi de aşteptări, aşadar gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic
este esenţial.
• Marketingul pentru ecoturism oferă clienţilor informaţii complete şi responsabile
care conduc la creşterea respectului pentru mediul natural şi cultural al zonelor vizitate şi a
gradului de satisfacere a turiştilor.
1.3 Criterii de clasificare a parcurilor şi rezervaţiilor naturale
Organizarea parcurilor naţionale şi naturale reprezintă nu numai o sarcină socială, o
operă importantă pusă în serviciul peisajului şi al omului, ci şi un important mijloc de
valorificare a unor atracţii turistice cu caracter de unicat. Sonneman, unul dintre susţinătorii
creării parcurilor naturale din Germania, spunea despre rolul acestora: Noi vrem să protejăm
natura, nu numai pentru ea însăşi, dar mai ales pentru oamenii care caută în ea o sursă de
bucurie, sănătate şi recreere inteligentă.
7
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
În anul 1978 IUCN-ul a publicat raportul Categorii, Obiective şi Criterii pentru Ariile
Protejate, raport elaborat de Comitetul asupra Criteriilor şi Nomenclaturii prezidat de Domnul
Dr. Kenton Miller. Acest raport a propus următoarele 10 categorii:
1.Rezervaţie Ştiinţifică/Rezervaţie Naturală Strictă;
2.Parc Naţional;
3.Monument Natural;
4.Rezervaţie de Conservare a Naturii/ Rezervaţie Naturală Gospodărită ;
5.Peisaj Protejat;
6.Rezervaţie de Resurse;
7.Arie Naturală Biotică/Rezervaţie Antropologică;
8.Arie Gestionată pentru Utilizări Multiple/Arie cu Resurse Gospodărite;
9.Rezervaţie a Biosferei ;
10.Sit al Patrimoniului Mondial Natural;
Parcul Naţional este definit ca un areal relativ întins, unde unul sau mai multe
ecosisteme nu sunt material alterate de exploatarea şi ocuparea umană, unde speciile de plante
şi animale, aspectele geomorfologice şi habitatele sunt de un interes ştiinţific, educativ şi
recreativ deosebit, sau care deţin un peisaj natural de o mare frumuseţe; unde autoritatea cea
mai competentă a ţării a luat măsuri de prevenire sau eliminare cât mai curând posibilă a
oricărei exploatări sau locuiri a întregului areal, de întărire efectivă a respectului faţă de
factorii ecologici, geomorfologici sau estetici care au justificat stabilirea lui; unde vizitatorilor
le este permisă intrarea în condiţii speciale pentru scopuri de cercetare, educative, culturale şi
recreative.
Rezervaţiile naturale sunt arii protejate, care îmbină conservarea,
reprezentând ecosistemele majore ale globului şi dezvoltarea durabilă, servind ca model
de dezvoltare pentru medii particulare. Ele formează o reţea mondială pentru cercetarea şi
monitorizarea ecologică şi reprezintă zone pentru conştientizare, educaţie şi instruire în
domeniul mediului.
În mod normal, sunt arii cu o zonare particulară, cu diferite intensităţi ale
managementului şi anume:
• zona strict protejată - pentru protecţia strictă a ecosistemelor naturale;
• zona tampon - pentru a tampona efectele asupra zonei strict protejate;
8
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
• zona de tranziţie - pentru dezvoltarea activităţilor economice într-un mod durabil.
1.4 Situaţia ariilor naturale protejate şi a monumentelor naturii în Romania
Suprafaţa totală a ariilor naturale protejate din România, incluse în Legea nr. 5/2000
privind amenajarea teritoriului naţional, secţiunea a III-a, zone protejate este de 1.234.710 ha,
adică 5,18% din suprafaţa ţării..
Suprafaţa totală a ariilor naturale protejate în România:
Suprafaţa României 23.839.100 ha
Suprafaţa ariilor naturale protejate1.234.608 ha
Procentul ocupat de ariile naturale protejate 5,18% din care, Delta Dunării ocupă din
suprafaţa ţării 2,43%
Rezervaţiile biosferei, parcurile naturale şi naţionale la nivelul anului 2000 însuma o
suprafaţă de 1.132.176 ha (incluzând şi un număr de 134 rezervaţii naturale şi monumente ale
naturii cu o suprafaţă de 129.643 ha). De asemenea, au fost declarate alte 693 rezervaţii
naturale şi monumente ale naturii cu o suprafaţă de 102,434 ha în plus faţă de cele 134
conţinute în interiorul parcurilor naţionale, naturale si rezervaţiilor biosferei. Din reţeaua
naţională de arii naturale protejate Delta Dunării se distinge, atât ca suprafaţă (580.000 ha), cât
şi ca nivel al diversităţii biologice, având triplu statut internaţional: Rezervaţia Biosferei Delta
Dunării; Sit Ramsar (zona umedă de importanţă internaţională), Sit al Patrimoniului Mondial
Natural şi Cultural.
În cadrul Programului de dezvoltare regională susţinut de Consiliul Europei, în scopul
aplicării Strategiei paneuropene de conservare a diversităţii biologice şi peisagere, România,
Republica Moldova şi Ucraina, au încheiat în anul 2000 Acordul privind realizarea rezervaţiei
transfrontieră Delta Dunării şi zona inferioară a râului Prut. În anul 2000, România a iniţiat
împreună cu Bulgaria, Republica Moldova şi Ucraina crearea Coridorului Verde al Dunării,
care reprezintă o reţea ecologică de nivel regional în Lunca Dunării.
Ministrul Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD)al României, Attila Korodi, a
declarat că Agenţia Naţională pentru Arii Protejate (ANAP) este înfiinţată în primăvara 2009,
la Braşov. Noua structură este funcţionabilă din vară anului 2009 şi administrează atât ariile
protejate, cât şi siturile "Natura 2000".
9
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Situaţia Parcurilor Nationale, Naturale si a Rezervatiilor Biosferei (conform legii 5/2000)
Parcuri Nationale si Naturale, Rezervatii ale Biosferei
Suprafata (ha)
integral/partial pe teritoriul judetului/judetelor
Balta Micã a Brãilei 17.529,00integral în judeţul Brăila
Bucegi 32.663,00pe suprafaţa judeţelor Argeş, Braşov, Dâmboviţa, Prahova
Cãlimani 24.041,00pe suprafaţa judeţelor Bistriţa-Năsăud, Harghita, Mureş, Suceava
Ceahlãu 8.396,00integral în judeţul Neamţ
Cheile Bicazului - Hamas 6.575,00pe suprafaţa judeţelor Hargita şi Neamţ
Cheile Nerei - Beusnita 37.100,00integral în judeţul Caraş-Severin
Cozia 17.100,00integral în judeţul Vâlcea
Delta Dunării 580.000,00pe suprafaţa judeţelor Tulcea şi Constanţa
Domogled - Valea Cernei 60.100,00pe suprafaţa judeţelor Caraş-Severin, Mehedinţi şi Gorj
Grãdiştea Muncelului - Cioclovina 10.000,00integral în judeţul Hunedoara
Munţii Apuseni 75.784,00pe suprafaţa judeţelor Alba, Bihor şi Cluj
Munţii Mãcinului 11.321,00integral în judeţul Tulcea
Piatra Craiului 14.800,00pe suprafaţa judeţelor Argeş şi Braşov
Porţile de Fier 115.655,80pe suprafaţa judeţelor Caraş-Severin şi Mehedinţi
Retezat 38.047,00integral în judeţul Hunedoara
Rodna 46.399,00pe suprafaţa judeţelor Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Suceava
Semenic - Cheile Caraşului 36.664,00integral in judeţul Caraş-Severin
TOTAL 1.132.174,80 Fig 1.1- Situaţia Parcurilor Naţionale. Sursa INDS
După Şedinţa de Guvern din data de 04.decembrie 2008, Agenţia Domeniilor Statului
(ADS) va transfera către Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) terenuri
cu o suprafaţă totală de 6.166,63 hectare, situate în zona economică, zona tampon şi zona cu
regim de protecţie integrală ale Grindului Chituc. Guvernul a probat o hotărâre privind
trecerea unor terenuri din domeniul privat în domeniul public al statului şi transmiterea
acestora din administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) - Agenţia
Domeniilor Statului în administrarea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD)
- Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Actul normativ se referă la terenuri
10
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
amplasate pe Grindul Chituc, cu suprafeţe de 2.302,75 ha în zona cu regim de protecţie
integrală, 3.214, 23 ha în zona tampon şi 649,65 ha în zona economică a Grindului.Predarea -
preluarea terenurilor se va face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen
de 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii adoptate astăzi de Guvern. Măsura a fost
necesară pentru administrarea Grindului Chituc în conformitate cu regimul acestuia de arie
naturală protejată, responsabilitatea administrării directe a zonelor cu protecţie integrală şi a
zonelor tampon din cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (RBDD) revenind, prin lege,
Administraţiei RBDD.
Capitolul II- Amenajarea turisică a
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
2.1 Rezervaţia Biosferei Delta Dunării
spaţiu turistic unicat în Romania
2.1.1 Localizarea zonei
Zona propusă pentru înscrierea în patrimoniul universal reprezintă un paradis natural
ce se întinde la vărsarea Dunării în Marea Neagră, acolo unde fluviul îşi încheie lunga
călătorie de 2 860 km (1 788 de mile) de la izvorul său din Munţii Pădurea Neagră din
Germania. Secole de-a rândul, suprafaţa Deltei s-a extins datorită mâlului adus de fluviu,
formându-se astfel o reţea de canale, de lacuri, de insule acoperite cu stuf, de păduri tropicale,
de păşuni şi de dune de nisip care acum acoperă o suprafaţă de aproape 5 640 Km2 (2 200 de
mile pătrate). Dunărea, izvorând din Germania, adunând afluenţii din zece ţări şi traversând
patru capitale, după un traseu de 2860 Km, formează la vărsarea sa în Marea Neagră o deltă.
Raportată la România, Delta Dunării este situată în SE ţării, având forma literei
greceşti "A" (delta) şi fiind limitată la SV de podişul Dobrogei, la N trece peste graniţa cu
Ucraina, iar la E cu Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° lat N şi de
meridianul de 29° long. E. Suprafaţa sa, împreuna cu complexul lagunar Rasim-Sinoe este de
5050 Km2, din care 732 Km2 aparţin Ucrainei. Delta propriu-zisă are o suprafaţa de 2540
Km2, suprafaţă ce creşte anual cu 40m, datorită celor 67 milioane tone de aluviuni depuse de
către fluviu. Delta Dunării este fără îndoială unul dintre cele mai interesante şi originare
11
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
colţuri din ţară. Mulţi o consideră unicat pentru Europa, atât prin poziţia sa geografică cât şi
prin întindere.
Zona este încadrată -în judeţul Tulcea, delimitată de malul mării şi braţele Chilia,
Sulina şi Sf. Gheorghe.
Fig. 2.1 – România Fig 2.2 – Delta Dunării
Sursa www.google.com Sursa www.google.com
Conform Hotărârii Guvernului României privind delimitarea rezervaţiilor biosferei etc.,
apărută în Monitorul Oficial al României din martie 2003 actuala limită a Deltei Dunării este
următoarea:
Limita nordică. Limita de nord începe de la Cotul Pisicii urmărind până la graniţa cu
Republica Moldova malul stâng al Dunării la cota maximă de inundaţie, de unde se continuă
iniţial pe graniţa cu Republica Moldova şi apoi cu Ucraina.
Limita estică. Limita de est începe la vărsarea braţului Chilia în Marea Neagră pe
graniţa cu Ucraina şi cuprinde apele maritime interioare şi marea teritorială, până la izobara de
20 m inclusiv, până la Capul Midia, punctul extrem sudic al rezervaţiei.
Limita vestică (continentală). Limita începe din amonte de localitatea Grindu din
borna B1 situată pe taluzeul exterior al digului de contur al incintei îndiguite Grindu-Isaccea
corespunzătoare malului drept al fluviului Dunărea de la Cotul Pisicii până în amonte de
oraşul Isaccea la borna B 13, trecând prin bornele cadastrale B2-B13. Din avalul localităţii
Isaccea, din borna B15 până la Tulcea, limita continentală a rezervaţiei este stabilită la baza
Podişului Dobrogean şi este constituită din linia de contact a acestuia cu zonele inundabile la
nivelele maxime, trecând prin bornele cadastrale B16-B24. În zona municipiului Tulcea, de la
borna B25 situată amonte de portul mineralier până în aval de platforma unităţilor de industrie
12
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
alimentară, la borna B27, limita continentală a rezervaţiei o reprezintă malul drept al fluviului
Dunărea, trecând prin borna cadastrală B26.
Din aval de platforma de industrie alimentară a municipiului Tulcea, din borna B27,
limita rezervaţiei ocoleşte oraşul, urmărind baza Podişului Dobrogean (incluzând incinta
Tulcea-Nufăru), trecând prin borna B28 până la borna B29 situată amonte de localitatea
Nufăru, unde limita rezervaţiei o reprezintă malul braţului Sf. Gheorghe până în aval de
localitatea Nufăru, la borna B30. În continuare, limita rezervaţiei este reprezentată de baza
Podişului Dobrogean incluzând incinta Nufăru-Victoria şi trecând prin borna B31 aflată în
imediata vecinătate a localităţii Victoria, iar în zona localităţii Băltenii de Sus limita este
reprezentată de malul drept al braţului Sf. Gheorghe, ocolind localitatea prin borna B32.
Limita continuă prin borna B33 pe la baza Podişului Dobrogean incluzând incinta Beştepe-
Mahmudia până la borna 34 situată amonte de localitatea Mahmudia, de unde limita este
reprezentată de malul drept al braţului Sf. Gheorghe. Din avalul localităţii Mahmudia limita
rezervaţiei este reprezentată de baza podişului Dobrogean, trecând prin borna B35 şi incluzând
amenajarea agricolă Mahmudia-Murighiol cu drumul de acces la fermele zootehnice Ghiolul
Pietrei, unde se află borna B36.
Din acest punct limita rezervaţiei este constituită de un drum de exploatare pe direcţia
nord-sud trecând prin punctul numit "Movila Duna", până la drumul judeţean Tulcea-
Murighiol, incluzând lacul Sărătura pentru a ajunge la limita nord-vestică a localităţii
Murighiol, la borna B37 după care limita rezervaţiei o reprezintă limita nordică a
intravilanului satului Murighiol până la borna B38 şi în continuare baza Podişului Dobrogean
până în localitatea Dunavăţu de Sus pe care o ocoleşte trecând prin borna B39. Limita
rezervaţiei urmăreşte în continuare limita dintre zona umedă şi horst îndreptâdu-se spre sud şi
ocolind localitatea Dunavăţu de Jos prin bornele B40 şi B41.
De aici limita se îndreaptă spre est. fiind reprezentată de baza Podişului Dobrogean şi
trecând prin bornele B42, B43, B44, până la intersecţia acesteia cu Canalul Fundea (B45). Din
punctul de intersecţie al limitei rezervaţiei cu canalul Fundea, aceasta este reprezentată de
baza Podişului Dobrogean, RBDD incluzând amenajarea piscicolă Sarinasuf, trecând prin
bornele B46-B49 şi amenajarea piscicolă Iazurile, trecând prin bornele B50-B59 până la nord
de localitatea Sarichioi.
13
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Din acest punct limita rezervaţiei este reprezentată de malul vestic al lacului Razim
trecând prin bornele B64-B67 până la punctul numit "La Monument" (B68) după care pe
direcţia nord-vest urmăreşte limita estică a lacului Babadag şi prin vestul localităţii Zebil până
la intersecţia cu drumul judeţean Tulcea-Zebil pe care îl traversează, şi include amenajarea
piscicolă Tauc, trecând prin bornele B71-B74 şi amenajarea piscicolă Topraichioi, trecând
prin bornele B76-B78, după care urmăreşte limita vestică a lacului Babadag la baza podişului
Dobrogean, până la nord de localitatea Enisala pe care o ocoleşte prin partea de nord,trecând
prin partea de nord, trecând prin bornele B79-B93.
Din acest punct, limita rezervaţiei este reprezentată de intersecţia podişului Dobrogean
cu malul de vest al lacului Razim până la Capul Doloşman, incluzând amenajarea piscicolă 6
Martie trecând prin bornele B91-B93 şi zona cu protecţie integrală Capul Doloşman. De la
capul Doloşman limita rezervaţiei se deplasează spre sud-vest, la baza Podişului Dobrogean
incluzând amenajarea piscicolă Lunca trecând prin bornele B94-B97. Din sudul localităţii
Lunca (B98) limita rezervaţiei este reprezentată spre vest, sud şi sud-est de malul dinspre
podiş a lacurilor Ceamurlia, Goloviţa şi Zmeica trecând prin bornele B100-B106 incluzând
zonele depresionare cu vegetaţie palustră,până în punctul numit "La Stânca" (B107) de unde
limita rezervaţiei traversează baza grindului Lupilor, urmărind spre vest şi apoi spre sud lacul
Sinoie până la punctul "Movilele Dese" (B111).
Din acest punct, limita rezervaţiei este direcţionată spre vest şi sud pe malul lacului
Istria-Istria Cetate în zona de legătură a lacului Istria cu lacul Nuntaşi mergând apoi pe
direcţia vest, sud, sud-est pe malul lacurilor Nuntaşi şi Tuzla până la pădurea din nordul
localităţii Vadu pe care o ocoleşte prin nord-est trecând prin bornele B112-B121. În
continuare, limita Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării ocoleşte localitatea vadu prin est şi apoi
se orientează pe o direcţie constant sudică la baza podişului Dobrogean cu zonele umede,
incluzând Balta Mare şi Balta de Mijloc, până la Capul Midia, punctul extrem sudic al
rezervaţiei, în care se găseşte borna B124
2.1.2 Peisajul natural cu valoarea turistica
Delta Dunării şi, implicit RBDD, constituie una dintre cele mai importante regiuni
turistice din România prin originalitatea peisajului complex (relief, apă, vegetaţie, faună,
populaţie şi aşezări umane) care a atras, începând cu precădere în a doua jumătate a secolului
14
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
XX numeroşi turişti pentru cunoaştere şi recreere. Originalitatea potenţialului turistic
constituie o marcă reprezentativă pentru produsul turistic al României promovat pe piaţa
turistică internă şi externă, nu totdeauna la nivelul acestuia.
Noul statut al Deltei Dunării, după anul 1990, de Rezervaţie a Biosferei, zonă Ramsar
şi Teritoriu inclus pe Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural a necesitat o reorientare
şi o reorganizare a activităţii turistice, în contextul protecţiei şi valorificării durabile a
resurselor naturale regenerabile.
Delta Dunării înzestrată cu resurse turistice naturale şi antropice variate poate satisface
prin formele de turism practicate, cerinţele diverse din primăvară şi până în toamnă. Între
valenţele potenţialului turistic al Deltei Dunării menţionăm: valoarea peisagistică, estetică şi
recreativă a deltei, valoare determinantă în formarea motivaţiei turistice; calităţile unor factori
naturali de cură, inclusiv ale bioclimatului; existenţa unor condiţii care generează forme de
turism specifice (complexele lacustre şi stufărişurile ca resurse specifice şi cinegetice); rolul
cognitiv al unor elemente specifice care au avut un rol hotărâtor în declararea deltei ca
rezervaţie a biosferei.
Resursele turistice naturale.
Relieful prin dunele de nisip de pe grindurile Letea şi Caraorman asociate, de regulă,
cu o vegetaţie şi faună specifică acestor forme de relief, care le sporeşte complexitatea şi
valoarea estetică şi ştiinţifică. Fâşia litorală – plajele – forme de relief de acumulare aflate
într-o continuă modificare – cele de la Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiţei constituie
resurse turistice naturale valorificate direct prin practicarea activităţii de turism balnear,
suportul fizic în cura helio-marină.
Hidrografia – o importantă componentă a peisajului – deţine un potenţial deosebit prin
numeroasele şi variatele lacuri (în număr de aproape 400, de diferite mărimi), gârle, canale,
vecinătatea Mării Negre; acestea creează oportunităţi pentru practicarea unor forme de turism
(ex. turism nautic). Bogăţia în peşte a lacurilor, canalelor şi braţelor Dunării reprezintă o
atracţie turistică pentru iubitorii de pescuit sportiv. Apele sărate ale Mării Negre şi ale unor
lacuri (Nuntaşi, Tuzla) sunt factori naturali de cură prin aerosolii emişi ce pot fi inhalaţi în
proximitatea lor, ceea ce generează forma de turism balnear.
Clima creează ambianţă pentru activitatea de turism, dar constituie şi un factor natural
de cură important în scopuri profilactice. Condiţiile climatice, favorabile activităţilor turistice
15
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
sunt date de: durata mare de strălucire a soarelui (de 2 300 – 2 500 de ore pe an), numărul
mare de zile senine pe an (150 – 160), regimul termic ridicat, cu o temperatură medie anuală
de 11 – 11,6oC, precipitaţiile reduse cantitativ (350 – 450 mm/an). Bioclimatul deltei şi în
special al litoralului (localităţile Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiţei), prezintă câteva
trăsături faţă de bioclimatul general de câmpie din România şi chiar faţă de bioclimatul
litoralului sudic.
Vegetaţiai îndeosebi cea acvatică, dă o mare valoare estetică, ştiinţifică şi ecologică
peisajului deltaic şi este caracterizată de prezenţa unor specii de plante: emerse – limbariţa
(Alisma plantago-aquatica), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), crinul de baltă (Butomus
umbellatus); submerse – peniţa apei (Myriophyllum spicatum), brădişul (Myriophyllum
verticillatum), cosorul (Ceratophyllum demersum), sârmuliţa (Vallisneria spiralis), paşa
(Potamogeton crispus), broscariţa (Potamogeton natans), moţul (Potamogeton perfoliatus),
otrăţelul de baltă (Utricularia vesicularis), aldrovanda (Aldrovanda vesiculosa); natante –
unele cu rădăcinile fixate în mâlul de pe fundul cuvetei lacustre, precum nufărul alb
(Nymphaea alba), nufărul galben (Nuphar lutea), plutică (Nymphoides peltata), iarba
broaştelor (Hydrocharis morsus-ranae), troscotul de baltă (Polygonum amphibium), cornaciul
(Trapa natans), iar altele plutesc liber la suprafaţa apei, precum câteva specii de lintiţă
( Lemna minor, L.gibba, L.trisulca, Spirodella polyrhiza). Câteva specii formează asociaţii
vegetale de o deosebită frumuseţe: Typhetum angustifoliae, Scirpo-Phragmitetum,
Ceratophillo-Nupharetum lutei, Myriophyllo-Nupharetum, Hydrocharietum morsus-ranae; de
asemenea vegetaţia terestră de pe grindurile Caraorman şi Letea (pădurile de stejar, plop,
frasin, iar speciile de plante agăţătoare dau un aspect exotic, subtropical pădurii de pe grindul
Letea şi Caraorman: liana grecească, hamei, curpen, viţă sălbatică) reprezintă o resursă
turistică naturală care generează motivaţii puternice pentru deplasări turistice în scopuri de
recreere, ca şi pentru turismul ştiinţific.
Apele.Delta poate fi definită, in primul ca un ansamblu de sute de râuleţe şi gârle, braţe
şi canale, lacuri şi golfuleţe, grinduri şi sahale, lagune şi limanuri, şi bineînţeles – mlaştini.
Numele său provine de la litera D grecească “delta” datorita formei de triunghi echilateral cu
laturi de circa 80 km, parcurs de cele mai importante braţe Chilia, Sulina şi Sf Gheorghe.
Astfel Delta Dunării este una dintre cele mai ȋntinse zone umede din lume, 20% din teritoriul
Deltei situandu-se chiar sub nivelul Mării. Delta s-a format pe parcursul a peste 16.000 ani şi
16
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
reprezintă cel mai mare sistem de purificare a apei din Europa, filtrând apa Dunării la intrarea
acesteia în Marea Neagră.
Puteţi petrece un apus de soare romantic în barcuţa cu motor, în reflexele aurii ale
soarelui pe malul celor mai spectaculoase lacuri: Isac, Gorgova, Roşu, Lumina.
Plantele.Delta Dunării este binecunoscută pentru complexitatea ecosistemului
dezvoltat aici şi este in acelaşi timp un mediu ȋn continuă transformare. Astfel puteţi admira
atât “păduri vechi” cu copaci de peste 1.000 ani, cât şi de “păduri noi”, cele mai cunoscute
fiind pădurile Caraorman şi Letea. Aici puteţi vedea dune de nisip de peste 7m ȋnăţime, păduri
de stejari de 30 m ȋnălţime, lacuri acoperite de nuferi albi, insuliţe plutitoare. În Delta Dunării
se află cea mai mare zona de stufăriş compact din Europa.Vă aşteaptă specii extraordinare ca
arbustul de nisip şi liane cu origini exotice (limita nordică a acestora), plante cu frunze
plutitoare, papură, macriş, riga de apă, plop, arin, frasin, salcia albă şi altele. Conform
cercetărilor, în Delta Dunării există circa 1.600 de specii de plante. De aceea, în fiecare an
numărul turiştilor care vin pentru a admira pe îndelete acest spectacol al naturii devine din ce
în ce mai mare, cu precădere cei din ţările de pe traseul Dunării.
Popas al păsărilor migratoare. Fiind cel mai ȋntins tărâm umed din această parte a
Europei este natural ca Delta să constituie un tărâm dominat de păsări de apă. Delta Dunării
reprezintă locul de popas în drumul spre iernat al aproximativ tuturor păsărilor migratoare din
Europa
Astfel pe langă binecunoscutul pelican ȋntâlnim şi specii de păsări exotice care
poposesc aici pentru a-şi reface forţele.
În Deltă nu poposesc doar pasările ce migrează de la Nord spre Sud ci şi cele de la
Vest spre Est. În Delta Dunării sunt peste 330 specii de păsări. Există păsări de tip mongolic,
chinez, siberian, mediteranean şi european. O astfel de varietate de păsări este unică pe glob.
In perioade diferite ale anului, veţi avea posibilitatea de a vedea noi păsări migratoare,
deoarece doar 170 de specii de păsări cuibăresc! Pe teritoriul Deltei Dunării cele mai intâlnite
specii sunt pescaruşii şi cormoranii. Dar puteţi vedea si rarităţi precum egreta mică şi mare,
stârc de noapte, stârc galben, stârc purpuriu, tiganus, lopătar, codalb, erete de stuf, vulturi şi
ṣoimi. Cea mai mare parte a populaţiei europene de pelican comun (Pelicanus onocrotalus) şi
pelican creţ (Pelicanus crispus). În Deltă se gasesc circa 60% din populaţia mondială de
17
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) şi 50% din populaţia mondială de gâscă cu gât roşu
(Branta ruficollis)!
Fauna. Aproape 3.000 de specii de vieţuitoare, excluzând păsările, sălăşluiesc în
mediul Deltei Dunării, iar faima vânatului ȋn această zonă a ajuns peste hotare. Printre
animalele pe care le puteţi întâlni în această zonă se numără câine enot, mistreţi, iepuri de
câmp, cai sălbatici, pisice sălbatice, căprioare, asini, oi, lupi, ţapi, ondatre, vidre – şi specii
unice de insecte în lume fluturi cu anvergura aripilor de pâna la 18 cm! Imagini în anexa 1.
2.1.3 Peisajul turistic antropic al Deltei Dunării
Potenţialul antropic este reprezentat prin obiectivele aflate în oraşele Tulcea, Sulina şi
în satele din Deltă sau din lungul braţului Sf Gheorghe.
Localitaţile rurale cu importanţă turistică în Delta sunt : Chilia Veche, Letea
(agroturism , centru piscicol şi de vănătoare), CA Rosetti , iar în lungul braţului Sf Gheorghe :
Mahmudia, Murighiol ( rezervaţie naturală – lacurile Saraturile I, II, III cu nămoluri
sapropelice; Maliuc, Crişan ( centru de informare ṣi cercetare a Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării) şi Caraorman (sat tradiţional pescăresc, rezervaţie forestieră).
Zona litoralulu. Se compune din două sectoare distincte: litoralul situat la Nord de
Capul Midia cu caracter de câmpie, plăji, grinduri, şi cuvete lăcustre şi litoralul înalt cu faleza
între 2 şi 15 m.
Sectorul nordic se remarcă prin tărmuri joase, plajă neamenajată, cu un grad mare de
stabilitate şi o granulaţie fină a nisipului; cu rare aşezări omeneşti şi grad de utilizare pentru
turism nesemnificativ. Între braţul Sf Gheorghe şi Capul Midia se găsesc numeroase cordoane
litorale între care se impune prin dimensiuni şi însemnatate pentru turism Complexul lagunar
Razim format din mai multe lacuri (Razim, Zmeica, Sinoe, Goloviţa) la care se adaugă
limanul Babadag. Aici există areale favorabile pentru pescuit sportiv, agrement nautic şi
vânatoare sportivă.
Românul care aduce cel mai mult mândrie zonei este cu siguranţă Ivan Patzaichin Cel
Mai Mare Campion Mondial de Canoe, făcând cunoscut şi invidiat numele României!
Vestigiile arheologice confirmă existenţa oamenilor în regiunea Deltei încă din secolele VII-
VI înainte de Hristos. Un aspect unicat al oamenilor de astăzi ai deltei sunt tradiţiile şi
obiceiurile lor, conservate în timp. Majoritatea oamenilor deltei sunt ruşi-lipoveni, care
18
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
păstrează o cultura şi religie deosebită de a românilor din restul ţării? Oameni calzi şi
receptivi, care ştiu să-şi lucreze, dar să se şi distreze! Sărbătorile le pătrează pe ritm ortodox-
bizantin, iar mesele le fac cu meniu specific pescăresc, reţetele fiind păstrate cu sfinţenie. În
acest moment în Delta Dunării nu sunt decât 25 de aşezări umane.
Potrivit organziaţiei Greenpeace, Delta Dunării nu este importantă doar din punct de
vedere natural, ci şi economic şi cultural. Locuitorii Deltei işi au propriile tradiţii şi obiceiuri
care au evoluat în strănsa legatura cu Delta. Peste 15.000 de oameni locuiesc în Delta
ucraineană – aşa-numită Delta Chilia – şi toţi se bazează pe Deltă direct sau indirect pentru
supravieţuirea lor. Delta asigură apa pentru irigaţii şi apa potabilă, precum şi un venit pentru
majoritatea locuitorilor prin pescuit, adunarea stufului şi, mai recent, turism. Vilkovo, în inima
Deltei ucrainene, este un important centru economic în regiune. Oraşul este străbătut de mici
canale şi poate fi comparat din multe puncte de vedere cu Veneţia. Acesta a fost fondat acum
250 de ani de exilaţii religioşi lipoveni care s-au despărţit de biserica ortodoxă veche şi au
părăsit Rusia, încercând să scape de persecuţia religioasă. Tradiţiile şi limba primilor locuitori
ai zonei sunt încă păstrate.
Excursi, activităţi şi arheoligie. Este timpul pentru câteva informaţii interesante. În
afară de plajele de nisip de pe malul mării, de la Sulina sau Sfântul Gheorghe. care conferă un
ideal loc de izolare şi relaxare, puteţi opta pentru închirierea unei bărci cu motor şi
efectuarea unei excursii în Deltă.
În zona actualelor comune Murighiol şi Chilia Veche s-au găsit movile funerare care
datează de prin secolul VII-VI înainte de Hristos În zona malului sudic al Braţului Sf.
Gheorghe au fost localizate 3 fortificaţii romane la Mahmudia, Murighiol şi Dunavatul de Jos
Pe grindul Letea, Caraorman, în comuna C.A. Rosetti şi în satul Periprava au fost câteva
descoperiri ce datează din epoca medievală timpurie HISTRIA – cea mai veche aşezare
urbană din Romania. Se pot vedea ruinele unui oraş înfloritor acum 2.600 ani. Aşezarea a fost
înconjurată de un puternic zid de apărare şi era alimentată cu apă prin conducte lungi
de peste 20 km! În secolul al VI-a urmare a invaziei avarilor oraşul a fost aproape în întregime
distrus, obligând locuitorii să se retraga în zone mai liniştite. Imagini în anexa 2.
19
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
2.2 Organizarea şi dezvoltarea turismului în
Rezervaţia Biosferei Delta Dunarii
2.2.1 Forme de turism practice în cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunarii
Principalel forme de turism posibil de practicat se diferenţiază în cele 2 arii
judeţene:R.B Delta Dunării şi partea Dobrogeană a judţtului, datorită specificului resurselor
turistice de care acestea dispun. Dintre aceste forme de turiebit de turism amintim: turismul
de circulaţie.
Poziţia geografică a teritoriului, existenţa deltei în cadrul judeţului, peisajul deosebit
de atractiv de-a lungul traseelor turistice şi numărul mare de atracţii turistice cu valenţe
estetice, cultural-istorice şi ştiinţifice, stabilesc turismul de circulaţie ca formă de turism
specifică judeţului Tulcea.
a)Tranzitul turistic se desfasoară de-a lungul traseelor turistice: DN 22 Constanţa (jud.
Constanţa)-Baia-Babadag-Tulcea-Isaccea-Măcin-Brăila(jud. Brăila),modernizat, prin care se
realizează legatura între localitaţile din sudul Dobrogei cu cele din nordul Dobrogei. Traseul
strabate zona din vestul Deltei şi nordul judeţului fiind presărat cu numeroase obiective
turistice antropice (Baia, Babadag, Enisala, Jurilovca, Capul Doloṣman, Tulcea, Somova, viile
de la Isaccea şi Niculiţei, Măcin, campingul şi cabana ‘’ La doi iepuraşi” ); DN 22 A care
aduce turiştii dinspre Bucureşti spre Tulcea şi Delta Dunării: Hârşova- Saraiu (jud.
Constanţa)- Topolog- Ciucorova- Nalbant-Tulcea, modernizat, care străbate Podiṣul
Casimcei, Babadagul şi Dealurile Tulcei. Resurse turistice antropice sunt răspândite si pe
acest traseu (Nalbant, Căţoi, Frecăţei, Izvoarele); DN 22 Baia –Caugagia-Slava Cercheza-
Cicorova-Horia- Cerna- Măcin, modernizat, care străbate judeţul ȋn diagonală, întâlnind ȋn
lungul sau numeroase obiective turistice atât naturale, cât şi antropice (Slava Rusă, popasurle
turistice ‘’Cerbul Lopătar’’ și ‘’Căprioara’’, Horia, Cerna, Turcoaia, rezervaṭia Valea
Fagilor).
b) Turismul itinerant este determinat de valoarea estetică, ştiiniţifică, educative şi artistică a
obiectivelor turistice, precum şi de modul de răspândire a lor faṭă de arterele de circulaṭie.
Această formă de turism se poate realiza în mai multe combinaṭii de trasee şi variante, mai
20
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
scurte sau mai lungi, mai simple sau mai complexe , cu mijloace auto sau combinat cu mersul
pe jos, după preferinţele sau în funcţie de care dispun turiştii.
Cele mai importante obiective turistice din judeţ pot fi vizitate în cadrul: Inelului de
izitare a părţii de nord a judeţului:Tulcea, Isaccea-Macin- Babadag, cu derivaţii la
Frecăţei ,Niculiţei, Jijila, Nalbant; Inelul de vizitare a părţii de sud al judeţului:Babadag-Slava
Cerch cercheza, Ciucurova-Topolog- Casimcea-Beidaud- Babadag, cu derivaţii la Enisala-
Jurilovca-Ceamurila de Jos- Baia.
Aceste trasee au o valoare turistică mare, parcurgerea lor oferind posibilitatea
cunoaşterii unor aspecte inedite ale culturii materiale şi spirituale ale tulcenilor, muzee şi
monumente de artă şi arhitectură, dar şi o serie de monumnte ale naturii de mare frumuseţe şi
interes ştiinţific.
In judeţul Tulcea, turismul itinerant ce se realizează pe uscat are valenţe culturale şi
istorice ,deci, se poate vorbi despre practicarea unui turism cultural. In acest cadru complex se
pot organiza ezcursii pentru toate categoriile de turişti interni şi străini. Parcurgerea lor se
poate efectua în 1-2 zone, în funcţie de activităţile cuprinse în aranjamentele stabilite. Ele vor
avea în vedere vizitarea resurselor turistice menţionate.
Pentru practicarea turismului de circulaţie sunt necesare o serie de măsuri printre care:
modernizarea tuturor traseelor de interes turistic menţionate; îmbunătăţirea căilor de acces la
toate obiectivele turistice, amenajarea pentru vizitare a atracţiilor turistice, dezvoltarea reţelei
de comerţ specific; asigurarea serviciilor de cazare şi servire a mesei în principalele localităţi
de pe traseele turistice, intensificarea acţiunilor cu caracter promoţional.
Delta Dunării, prin caracteristicile sale naturale, prezintă o individualitate aparte în
cadrul celorlalte zone turistice din România. Elementul esenţial de diferenţiere îl constituie
suprafaţa mare a oglinzilor de apa (lacuri,canale etc.) care ocupă în medie 77% din suprafaţa
deltei.
Atractivitatea turistică a Deltei Dunării este datorată uramatoarelor elemente ale
cadrului natural şi antropic: originalitatea şi spectaculozitatea peisajului în care se îmbină
suprafaţele acvatice cu terenurile mlăştinoase şi grindurile marine şi fluviale, plaja mării şi
dunele de nisip cu zonele aride şi exotice; oglinzile de apă îndeosebi braţele Dunării, canalele,
gârlele şi lacurile; vegetaţia deltei-variată, bogată şi specifică; păsările, prin cele 280 de apecii
variate ca origine geografică şi interes stiinţific şi estetic; fauna piscicolă, deosebit de bogată
21
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
şi variată; plajele de pe litorarul marin deltaic; condiṭiile de climă benefice practicării
turismului de primavară până ȋn toamnă; poteţialul cultural; aşezările cu o ȋnfăţişare şi viaţa
socio-economică specifice deltei. Toate aceste elemente de atracţie turistică generează
motivaṭii diverse pentru toate categoriile de turişti, favorizând dezvoltatrea şi promaovarea
mai multor forme de turism. Între acestea amintim: turismul intinerant, turismul de sejur cu
diverse motivaṭţii, turismul specializat, turismul pentru cura heliomarină, turismul pentru
tineret şi turismul rural.
Sejurul ȋn Delta Dunării îmbracă forme diferite, în funţie de motivaţia vizitării deltei şi
anume: sejur complex mare (plaje)- deltă; sejur ȋn deltă; sejur rustic în localităṭile deltaice (ȋn
sate turistice); sejur pentru pescuit sportive; sejur pentru plaje la mare; sejur în interes ştiinţific
etc.
În perspective, un loc important ȋl vor ocupa vizitele turistice în scopul practicării
sejurului complex delta-mare şi pentru plajă. Litorarul marin deltaic deţine una dintre cele mai
bune plaje ( mărime, stabilitate şi granulaţia nisipului) de pe întregul litoral la Sfântul
Gheorghe ( cca. 3 km în amonte de localitate) şi, parţial, la Sulina. Ridicarile topografice
repetate indica o stabilitate relativă a plajei şi chiar o extindere a acesteia în ultimii ani.
De asemena, aici, apa de mare este curată, iar adâncimea este redusă. Turismul
organizat are la dispoţie baza de cazare turistică din Deltă sau casele particulare omologate,iar
pentru turiştii care vin pe cont propiu sunt necesare noi locuri în popasuri turistice în zonele
cele mai pitoreşti şi, deci ,mai frecventate unde, de regulă, campeaza aceştia.
Turismul balnear are condiţii de dezvoltare prin valorificarea insuşirilor curative ale
nămolui sapropelic din lacul Murighiol, dar şi a plajei marine de la Sfăntu Gheorghe şi Sulina.
Bioclimatul marin excitant-solicitant, cu o însorire ce depăşeşte 12-13 zile/ luna în sezonul
estival, plaja şi apa de mare fac parte din factorii naturali de cură importanţi în terapia
profilactic, dar şi curativ a bolilor reumatismale. Astfel ,băile de aer şi soare, ca şi plaja, se
cuprind în complexul talasoterapeutic de cură marină, indicat în afecţiunile reumatismale şi
ale sistemului nervos periferic. Studiile bioclimatice întreprinse de către IMFBRM-Bucureşti
subliniază vaforabilitatea elementelor climatice pentru climato-terapie. Măsurătorile privind
aeroionizarea natural ape-plaja marină au relevant un nivel moderat de ioni naturali, cu
precadere ioni pozitivi,ceea ce determină un micro climat aeroelectric nemoderat,excitant și
solicitant pentru organism. Studiul hidrogeologic, geochimic, biologic şi microbiologic arată
22
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
că rezervele de nămol din lacurile Sărătura 1 şi 2 de lângă localitatea Indepandenţa sunt
suficiente şi utilizabile terapeutic în condiţiile unor măsuri restrictive sub aspectul exploatării
şi protecţiei hidrogeologice şi sanitare. Studiul preliminar al nămolului în Gârla Impuţită-
Sulina nu este în măsură să recomande valorificarea imediată, fiind necesară continuarea
cercetărilor.
In concluzie, studiul pleliminar al factorilor naturali de cură din Delta Dunării pune în
evidenţă valenţe terapeutice ce pot fi valorificate prin dezvoltarea turismului de tratament pe
plaje maritime a deltei, mai ales în terapia profilactică.
Turismul de week-end are numerate posibilităţi de dezvoltare în Delta Dunării, atât în
Tulcea pentru vizitarea obiectivelor turistice din oraş, cât şi ȋn delta propriu-zisă. Cazarea este
recomandabil să se facă pentru 1-2 nopţi) în hoteurile din Maliuc, Lebăda, Crişna, Sulina sau
în locurile de popas turistic.
Turismul itinerant, care presupune vizitarea unor locuri pitoreşti din deltă de itinerare
dinainte stabilite, poate fi practicat, cu unele restricţii, pe întreg cuprinsul Deltei Dunării.
Turismul specializat (ştiinţific, cognitiv-educaţional) este favorizat în dezvoltarea sa de
cadrul natural deltaic şi în deosebi de prezentţa rezervaţiilor naturale, floristice, peisagistice şi
a monumentelor naturii. Mai sunt încă de realizat puncte fixe şi mobile de observaţie dotate cu
aparatură necesară pentru specialiştii de hidrologie, geomorfologie, acvafaună, orintologie,
faună specifică, dar şi pentru amatorii dornici să cunoască fauna variată din zona sau
multitudinea speciilor de păsări în peisajele de iarna din zatoane şi de pe litoral. De menţionat
că, vizitarea rezervaţiilor naturale este permisă numai cu aprobarea Academei Române.
Mijloacele de transport recomandabile pentru această forma de turism sunt pontoanele-
dormitor, datorită faptului că, de regulă, pentru studierea unor forme naturale în delta, sunt
necesare minimum 12-17 zile. În aceste condiţii, cazarea se asigură pe aceste pontoane, cu 1-2
nopţi la capetele sejurului îintr-unul din hotelurile din Tulcea.
Turismul profesional (agricol, apicol, piscicol) este format de turism generate de
particularităţile parcării unor activiăţi economice, în esenţă (agricultura, piscicultura,
apicultura), în condiţii deosebite de cele normale. Ea reprezintă interes deosebit pentru
lucrătorii din domeniile respective, atât din ţară cât şi din străinătate.
Se pot realiza programe speciale pentru apicultorii din România şi străini cu baza la
Maliuc- schimburi de experienţă, cursuri de perfecţionare-informare, alte reuniuni ştiintifice.
23
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Produsele apicole din Deltă pot fi vândute prin hoteluri iar în perspective se poate realiza
‘’cura de apiterapie’’ sau cosmică pe bază de miere de albine, degustări de produse apicole
etc.
Turismul pentru tineret are multiple posibiliăţi de dezvoltare în Delta Dunării. Peisajul
deltaic constituie o atracţie majoră pentru tinerii din toate ţările ce ne-au vizitat litoralul, aşa
cum reiese din concluziille anchetelor-sondaj întreprinse pe litoral, dar şi alte anchete. Un loc
important în îmbogăţirea ofertei turistice pentru tineret îl reprezintă diversificarea
agrementului nautic şi a altor forme specifice acestui segment pe piaţă.
Turism pentru practicarea sporturilor (pescuitul sportiv, vânătoarea sportivă, sportuti
nautice). Pescuiltul sportiv este o formă de turism atractivă atât pentru turiştii români cât şi
pentru cei străini. Permisul de pescuit sportiv se obţine odata cu autorizaţia-permis, de la cele
2 puncte de intrere în Delta Dunării din municipiul Tulcea. Suprafaţa ocupată de bazinele
naturale unde se organizeaza pescuit sportiv însumeaza peste 10000 ha. Se impune o
diversificare a programelor pentru pescarii sportivi (caravane, tabere, concursuri, pescuit
subscvatic în lacurile adnâci, pescuit la ştiucă, pescuit de copcă etc.). Cazarea poate fi
asigurată în unităţile de cazare existente şi în locurile de popas turistic.
Vânătoarea sportivă reprezintă interes pentru turiştii români şi străini şi se organizează
în conformitate cu prevederile legii privind economia vânatului şi vânătoarea pe fondurile de
vânzătoare: Razim, Caraorman, Crişan, Sulina, Cardon, Mila 23, Ilgani etc., unde se vânează
primavara, tomna şi iarna păsări şi animale sălbatice.
Sporturile nautice se pot organiza pe Dunarea Veche, între Complexul Lebăda şi Mila
23, între zonele Maliuc (către Lacul Furtuna), Crişan popas, pe canalul Sulina în zona Crişan
şi Sulina- ceheză etc. Se pot organiza concursuri populare de bărci cu rame, cu ambarcaţiuni
cu pânze, ştafetă de bărci, concursuri tehnico- aplicaticve cu bărci de agrment, de îndemnare
pentru pesuti, de obiecte plutitoare etc. La nivel naţional şi internaţional se pot organiza, de
asemenea, croaziere pe Dunare şi în Deltă de tipul ‘’Turul prieteniei al îmbarcaţiunilor cu
motor’’, ‘’Turul Păcii’’ ( de la Porţile de Fier la Sulina) sau concursuri numai în Deltă.
Cazarea se asigură la Maliuc, Crişan, Sulina şi Jurilovca. Se pot asigura cantonamente pentru
loturi sportive de canotaj sau înot.
Alte forme de turism. Aranjamentele de tip foto-safar sau cine-safari sunt din ce în ce
mia solicitate şi preferate de turiştii români, mai ales tinerii fiind, în acelaşi timp, foarte
24
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
solicitate de tinerii din Franţa, Anglia, Belgia, Olanda, ş.a. Transportul turiştilor se poate
efectua cu orice mijloc de transport, iar cazarea în oricare din unităţile din Delta Dunării.
2.2.2 Amenajarea rezervaţiei Biosferei Delta Dunării pentru turism
Declararea Deltei Dunării ca Rezervaṭie a Biosferei impune ca activitatea de turism să
fie redefinită în sensul restructurării formelor de turism, mijloacelor, căilor şi spaţiului de
desfăşurare, ca şi al promovării pe piaţa turistică a ‘’produsului turistic’’ R.B. Delta Dunării.
Este vorba de desfăşurarea unui turism nimai pe pricipii ecologice, ceea ce ar însemna
urmatoarele:
turismul trebuie să devină o activitate organizată, practicată în grup sau individual şi în
condiţiile unei colaborări strânse între tur-operatori, prestatori de servicii, comunicaţiile
locale şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării; se impune astfel, elaborarea
unui cadru legislativ coerent pentru desfăşurarea activităţii de turism în rezervaţie;
restructurarea formelor şi a programelor turistice, în sensul promovării unui turism
specializat, puţin poluant; este vorba de turismul de cunoaştere cu valenţe ştiinţifice,
profesionale, dar şi estetice, pentru ornitologi, naturalişti, ecologi, piscicultori, geografi,
studenţi, elevi, tineri şi alte categorii de turişti iubitori de natură; limitarea şi ţinerea sub un
control riguros a turismului pentru pescuit sportiv şi vânătoare sportivă; extinderea
turismului de sejur pentru cura heliomarină pe plaja litoralului deltăi şi al programelor
complexe mare-delta; introducerea unor forme de agrement sportive şi a unor programe de
agrement nautic adecvate suprafeţelor acvatice din deltă şi în corelaţie cu cerinţele de
protejare şi conservare a ecosistemelor- îndeosebi e Dunarea Veche, Crişan- Sulina, bucla
Uzlina etc; concursuri cu bărci cu rame sau îmbarcaţiuni cu pânze, bărci cu rame şi pescuit
sportiv staţionar, concursuri tehnico-aplicativ cu bărci de agrement, caravane nautice,
croaziere şi concursuri internaţionale pe Dunăre şi în Deltă, concursuri sportive pentru
pescari etc; extinderea turismului expediţionar pentru tineri; extinderea excursiilor- de una,
doua zile care ramân în continuare forma specifică de practicare a turismului în Delta şi
cinci-şase zile cu nave şi pontoane-dormitor;
turismul se exclude din zonele strict protejate şi de reconstructive ecologica, dar se poate
practica în restul deltei, în mod diferţiat, şi anume: în zonele tampon, cu precădere
turismul specializat, unde amenajările turistice sunt limitate la decolmatările de canal şi
25
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
menţinerea lor în stare de funcţionare; în zonele deschise se pot desfăşura toate formele de
turism şi realizează amenajări şi echipări pentru turism şi agrement în condiţiile
restricţiilor ecologice cunoscute; în zonele de litoral, neincluse în rezervaţii ştiinţifice,
ecologice cunoscute; în zonele de litoral, neincluse în rezervaţii ştiinţifice, se permit
amenajări pentru turismul de sejur, agrement specific plajelor;
limitarea trepată a turismului de masă şi stabilirea unor fluxuri turistice în corelaţie cu
capacitatea de suport ecologic a fiecărui ecosistem şi zonă, care sa conducă la evitarea
încărcării excesive a unor trasee sau zone turistice şi a diseminării spaţiilor de cazare în
Deltă; această restricţionare a circulaţiei turistice poate fi privită şi în sens economic:
promovarea unui turism mai scump este benefică şi sub aspect economic, rentabilizează
actualele echipamente turistice, fără a le degrada printr-o utilizare intensivă; limitarea
fluxurilor turistice ar conduce şi la evitarea supraîncărcării cu dotari, care necesită
investiţii costisitoare;
dirijarea fluxurilor turistice în zonele deltaice mai puţin frecventate, îndeosebi la sud de
braţul Sulina, evitând supraîncărcarea traseului Mila 23- Canalul Olguţa- Canalul Sontea-
Canalul Sireasa- Canalul Mila 36;
retehnologizarea navelor de croazieră şi agrement, pentru a corespunde exigenţelor de
protective a ecosistemelor şi elaborarea unor reglementări privind tipurile de nave şi alte
îmbarcaţiuni, utilizate în scopuri de turism şi agrement;
stabilirea şi amenajarea unor puncte şi centre de control şi informare în principalele porţi
de intrare în Delta; Tulcea, Murigiol, Mahmudia, Sulina, Chilia şi Jurilovca, în vederea
realizării unui control eficient al circulaţiei turistice şi al unei informări adecvate;
dotarea echipamentelor turistice actuale din deltă cu instalaţii antipoluante şi realizarea
unei infrastructuri corespunzătoare în localitaţile din deltă.
Predominarea oglinzii de apă în dauna uscatului, natura terenurilor de fundaţie şi
particularităţile mediului şi habitatului deltaic impun o anumită concepţie de amenajare şi
exploatare a deltei şi anume:
programele turistice trebuie să corespundă motivaţiilor principale ale deltei, iar marea
majoritate trebuie organizate numai pe apa, atât şi pe braţe, canale, gârle şi lacuri, cât şi
spre locurile accesibile cu bărci;
26
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
realizarea unor dotări hoteliere în deltă este nerentabilă datorită costurior mari de investiţii
legate de lucrările conexe şi a sezonalităţii pronunţate;
accentual trebuie pus pe: dotarea cu îmbarcaţiuni de toate tipurile, diferenţiate în raport cu
motivaţiile şi programele oferite, dar adecvate Rezervaţiei; amenajari uşoare de cazare şi
alimentative; amenajarea de platforme supraînalţate pentru campare şi agrement;
amenajarea unor dotări de agrement nautic şi sportive în locurile de concentrare turistică;
amenajarea plajelor de la Sulina, Sf. Gheorghe si Portiţa;
comletarea cu dotări de agrement a actualelor nuclee turistice de pe malul braţul Sf.
Gheorghe, care trebuie să susţină circulaţia turistică din zonele turistice Uzlina- Gorgova,
Puiu- Roşu şi Razim- Dranov;
amenajarea pentru turism (sejur), pescuit sportiv şi agrement nautic a meandrelor tăiate pe
braţul Sf. Gheorghe (îndeosebi bucla Uzlina).
Trismul – îndeosebi turismul rural- este o componentă a vieṭii economice a locuitorilor
din deltă, o sursa de venituri şi de emancipare a comunităţilor locale. Dezvoltarea turismului
rural se poate dezvolta prin:
oraganizarea unor asociaţii săteşti de coordonare a activităţii de turism ( atribuţii,
organizare, informare, promovare, aprovizionare, derularea programelor, amenajarea şi
dezvoltarea, omologarea pensiunilor etc);
organizarea, declararea şi amenajarea pentru promovare a unor localităţi rurale ca’’sate
turistice’’;
clasificarea şi omologarea pentru turism a pensiunilor ( locuinţelor ) în satele deltaice
amenajarea şi ridicarea confortului pensiunilor pentru a primi turişti;
organizarea unor programe cultural specific, atractive pentru turişti;
dezvoltarea şi diversificarea unor sectoare de servicii adiacente (alimentative, transport,
agrement, prestări, artizanat etc), care să absoarbă forţa de muncă din aceste localităţi;
dezvoltarea unei infrastructuri adecvate;
formarea şi pregătirea forţei de muncă pentru turism şi pentru alte servicii din rândul
populaţiei;
promovarea pe piaţa turitică, la început, prin tour-operatori consacră şi. desigur că,
retructurarea şi perfectionarea mijloacelor formelor de promovare la publicitate a
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării pe piaţa turistică, precum şi informarea şi educarea
27
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
turiaşilor şi a locuitoilor în spiritual protejării mediului deltaic (inclusiv prin elaborarea
unui cod cu norme de conduit – Cartea Verde- a R.B. Delata Dunării), sunt alte
component ale reorientării activităţii de turism în cea mai originală şi, încă, netransformată
deltă a Europei.
2.3 Principalele arii turistice protejate şi acceptate în
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării
2.3.1 Cadrul legislativ, structura şi organizarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 alin. (4) din
Ordonată de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultură, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009,
Guvernul României adopta prezenta hotărâre:
CAPITOLUL I - Dispoziţii generale
Art. 1. -
(1) Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, denumită în continuare Agenţie, este
instituţie publică de interes naţional, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, care funcţionează în subordinea
Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
(2) Sediul Agenţiei este în municipiul Bucureşti, bd. Carol I nr. 24, sectorul 3, şi este asigurat
de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Art. 2. -
(1) Pentru realizarea obiectivelor din domeniul sau de activitate, Agenţia exercită următoarele
funcţii:
a) de elaborare şi implementare a strategiei naţionale şi a reglementărilor privind:
conservarea şi managementul resurselor acvatice vii existenţe în habitatele piscicole naturale,
acvacultură, procesarea şi organizarea pieţei produselor pescăreşti, structurile de pescuit şi
acvacultură;
b) de implementare a politicii comune în domeniul pescuitului;
28
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
c) de administrare a resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale, cu excepţia celor
din Rezervaţia Biosferei "Deltă Dunării", care sunt administrate de Administraţia Rezervaţiei
Biosferei "Deltă Dunării";
d) de control şi inspecţie;
e) de privatizare a societăţilor comerciale cu profil piscicol şi a amenajărilor piscicole pe care
le are în portofoliu;
f) de concesionare a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole, cu excepţia celor
de pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Deltă Dunării", precum şi a altor terenuri aferente
acestora din domeniul public al statului, în condiţiile legii;
g) de vânzare a terenurilor proprietate privată a statului pe care sunt construite amenajări
piscicole, inclusiv a instalaţiilor speciale amplasate pe uscat;
h) de reprezentare, pe plan intern şi extern, în domeniul sau de activitate şi în limitele
stabilite prin actele normative în vigoare;
i) de realizare a măsurilor din domeniul specific.
(2) În perimetrul Rezervaţiei Biosferei "Deltă Dunării", accesul la resursele acvatice vii în
vederea practicării pescuitului comercial, familial, recreativ/sportiv şi ştiinţific se
reglementează pe bază normelor aprobate prin ordin comun al ministrului agriculturii şi
dezvoltării rurale şi al ministrului mediului şi pădurilor, la propunerea Administraţiei
Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".
CAPITOLUL II - Organizarea Agenţiei
Art. 3. -
(1) Structură organizatorică a Agenţiei este prevăzută în anexa nr. 1.
(2) Prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, în cadrul structurii
organizatorice se pot organiza servicii, birouri, compartimente, conform legii.
(3) Atribuţiile şi sarcinile direcţiilor, serviciilor, birourilor şi compartimentelor se stabilesc
prin regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei, aprobat prin ordin al ministrului
agriculturii şi dezvoltării rurale în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezenţei
hotărâri.
(4) Personalul Agenţiei este format din personalul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi
Acvacultură organizate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2008 privind organizarea,
29
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
structură şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, cu modificările şi
completările ulterioare, care se consideră transferat în interes de serviciu.
Art. 4. -
(1) Agenţia este condusă de un preşedinte-director general, numit prin ordin al ministrului
agriculturii şi dezvoltării rurale, în condiţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Preşedintele Agenţiei are calitatea de ordonator terţiar de credite.
(3) Preşedintele conduce activitatea Agenţiei şi o reprezintă în raporturile cu celelalte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, cu alte persoane juridice şi
fizice, precum şi în justiţie.
(4) În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele emite decizii.
(5) Preşedintele Agenţiei este înlocuit de directorul Direcţiei maritime şi inspecţii în situaţia
în care nu îşi poate îndeplini temporar atribuţiile.
Art. 5. -
(1) Numărul maxim de posturi al Agenţiei este de 155, cu încadrarea în numărul maxim de
posturi aprobat şi în prevederile bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale.
(2) Personalul din cadrul Agenţiei este format din funcţionari publici şi personal contractual.
(3) Salarizarea personalului din cadrul Agenţiei se face potrivit legii.
Art. 6. - Agenţia îşi exercită atribuţiile în teritoriu prin structuri regionale fără personalitate
juridică.
CAPITOLUL III - Atribuţiile Agenţiei
Art. 7. - În exercitarea funcţiilor prevăzute la art. 2, Agenţia are următoarele atribuţii:
A. În domeniul elaborării strategiei, politicilor şi a proiectelor de acte normative:
a) elaborează strategia naţională a sectorului pescăresc;
b) elaborează proiecte de acte normative în conformitate cu politică comună în domeniul
pescuitului şi cu strategia naţională a sectorului pescăresc;
c) elaborează proiecte de convenţii şi acorduri internaţionale în domeniul sau de activitate;
d) elaborează reglementările privind accesul la resursele acvatice vii, în vederea practicării
pescuitului comercial;
e) elaborează reglementările privind pescuitul recreativ/sportiv;
30
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
f) elaborează norme privind caracteristicile tehnice şi condiţiile de folosire a uneltelor de
pescuit, cât şi metodele de pescuit comercial în habitatele piscicole naturale;
g) elaborează norme de protecţie şi regenerare a resurselor acvatice vii privind: stabilirea
anuală a capturii totale admisibile (TAC), a cotelor de pescuit şi a efortului de pescuit,
stabilirea perioadelor de prohibiţie, a zonelor de refacere biologică/zonelor de protecţie pentru
resursele acvatice vii, a speciilor, precum şi a măsurilor preventive;
h) elaborează reglementări specifice privind exercitarea pescuitului speciilor protejate;
i) elaborează norme privind dimensiunile minime individuale pe specii care pot fi capturate
din habitatele piscicole naturale, pe bază studiilor elaborate de instituţiile de cercetare
ştiinţifică de profil;
j) elaborează norme de adaptare a flotei de pescuit la starea resurselor acvatice vii, inclusiv
Planul de adaptare a flotei şi Planul de ajustare a efortului de pescuit;
k) elaborează norme privind nominalizarea porturilor/punctelor de debarcare şi a centrelor
de prima vânzare a produselor din pescuit;
l) elaborează reglementări privind criteriile de recunoaştere a organizaţiilor de producători
din sectorul pescăresc;
m) elaborează reglementări privind debarcarea şi prima vânzare a produselor pescăreşti
obţinute din pescuit.
B. În domeniul administrării resurselor acvatice vii:
a) stabileşte măsuri de administrare a pescuitului, astfel încât să se obţină o mai bună
raţionalizare a efortului de pescuit;
b) finanţează programele pentru popularea de susţinere şi de cercetare-dezvoltare în
domeniul exploatării resurselor acvatice vii şi acvaculturii, în limită fondurilor disponibile;
c) elaborează proceduri privind practicarea pescuitului;
d) organizează şi actualizează Fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de pescuit;
e) stabileşte modul de marcare a navelor/ambarcaţiunilor de pescuit, inclusiv a celor
auxiliare;
f) autorizează construirea, modernizarea şi reconversia navelor/ambarcaţiunilor de pescuit
care urmează să arboreze pavilion român;
g) propune nominalizarea porturilor/punctelor de debarcare a produselor pescăreşti pe
teritoriul naţional unde descărcă navele/ambarcaţiunile de pescuit;
31
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
h) propune autorizarea locurilor în care se realizează prima vânzare a produselor obţinute
din pescuit, cu respectarea legislaţiei comunitare;
i) eliberează permise/licenţe/autorizaţii, după caz, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei
naţionale şi comunitare.
C. În domeniul acvaculturii:
a) stabileşte măsuri pentru valorificarea superioară a potenţialului genetic, prin introducerea
în acvacultură a unor specii valoroase;
b) stabileşte măsuri pentru creşterea calităţii produselor din acvacultură;
c) adopta măsuri pentru asigurarea producţiei din acvacultură pentru cazuri de forţă majoră;
d) stabileşte măsuri pentru asigurarea sănătăţii şi bunăstării animale;
e) stabileşte măsuri de adaptare a producţiei la cerinţele pieţei;
f) stabileşte măsuri privind introducerea bunelor practici în acvacultură;
g) încurajează aplicarea tehnologiilor de reproducere şi creştere pentru specii cu valoare
economică ridicată şi promovarea produselor pescăreşti organice;
h) organizează şi actualizează Registrul unităţilor de producţie din acvacultură şi emite
licenţele de acvacultură;
i) stabileşte şi alte acţiuni pe care necesităţile de dezvoltare a acvaculturii le impun, potrivit
legii;
j) stabileşte criteriile de introducere de noi specii în România.
D. În domeniul procesării şi pieţei produselor pescăreşti:
a) stabileşte măsuri de sprijin al organizaţiilor de producători şi al altor forme asociative;
b) asigură respectarea criteriilor de recunoaştere şi de retragere a recunoaşterii organizaţiilor
de producători din sectorul pescăresc, prevăzute de legislaţia comunitară;
c) recunoaşte organizaţiile de producători;
d) organizează şi actualizează Registrul centrelor de prima vânzare, Registrul
porturilor/punctelor de debarcare autorizate şi nominalizate de autoritatea publică centrală
care răspunde de pescuit şi acvacultură;
e) solicita elaborarea de studii de piaţă;
f) organizează şi actualizează Registrul unităţilor de procesare;
g) emite licenţe de fabricaţie unităţilor de procesare;
h) propune măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii şi promovarea produselor pescăreşti.
32
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
E. În domeniul activităţii de control şi inspecţie piscicola:
a) organizează şi desfăşoară activităţi permanente de control şi inspecţie piscicola privind
respectarea legislaţiei în domeniu;
b) verifică modul de executare a atribuţiilor de pază şi protecţie a resurselor acvatice vii de
către beneficiarii dreptului de pescuit;
c) verifică respectarea condiţiilor impuse prin licenţe/autorizaţii/permise de pescuit;
d) elaborează planurile anuale şi lunare ale activităţii de inspecţie şi control;
e) verifică veridicitatea datelor înscrise în documentele pentru circulaţia peştelui;
f) constată infracţiuni şi contravenţii şi aplică sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor
legale în vigoare, dispune ridicarea în vederea confiscării a bunurilor rezultate din săvârşirea
infracţiunilor şi contravenţiilor;
g) monitorizeaza aplicarea sancţiunilor prevăzute în procesele-verbale de constatare şi
sancţionare a contravenţiilor şi a măsurilor dispuse prin notele de control, conform legislaţiei
în domeniu;
h) stabileşte sistemele de control şi de inspecţie ale activităţilor de pescuit;
i) reţine/suspendă/anulează, după caz, în bază constatărilor şi propunerilor personalului cu
drept de inspecţie şi control, permisul/licenţă/autorizaţia, potrivit prevederilor legii;
j) asigură funcţionarea sistemului de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit la Marea
Neagră, conform reglementărilor comunitare;
k) verifică modul de organizare şi desfăşurare a pescuitului;
l) verifică respectarea condiţiilor care stau la bază eliberării
permiselor/licenţelor/autorizaţiilor privind pescuitul şi acvacultură.
F. În domeniul privatizării:
a) privatizează societăţile comerciale cu profil piscicol şi amenajările piscicole pe care le
are în portofoliu, în condiţiile legii;
b) concesioneaza terenurile, cu excepţia celor de pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Deltă
Dunării", pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi alte terenuri aferente
acestora din domeniul public al statului, în condiţiile legii;
c) încheie contracte în vederea exploatării terenurilor, cu excepţia celor de pe teritoriul
Rezervaţiei Biosferei "Deltă Dunării", pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi
a altor terenuri aferente acestora din domeniul privat al statului, în condiţiile legii;
33
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
d) încheie contracte de vânzare a terenurilor proprietate privată a statului, pe care sunt
construite amenajări piscicole, în condiţiile legii;
e) elaborează caiete de sarcini în vederea privatizării şi/sau a concesionarii;
f) urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin contractele de privatizare şi/sau de
concesionare;
g) îndeplineşte şi alte atribuţii care decurg din funcţia de privatizare şi/sau de concesionare,
în conformitate cu prevederile legale;
h) propune constituirea comisiei de privatizare, concesionare.
G. În domeniul cercetării ştiinţifice:
a) colaborează cu instituţiile de cercetare de profil pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite
prin strategii;
b) solicita studii pentru cunoaşterea biologiei, etologiei şi diversităţii structurii,
functionabilitatii şi productivităţii ecosistemelor acvatice şi a interacţiunilor specifice;
c) solicita studii pentru evaluarea impactului produs asupra ecosistemelor acvatice marine şi
a apelor continentale de către activităţile de pescuit şi acvacultură şi de alte activităţi
antropice;
d) solicita studii pentru dezvoltarea şi diversificarea acvaculturii;
e) eliberează autorizaţia specială de pescuit în scop ştiinţific.
H. În domeniul relaţiilor interinstituţionale:
a) încheie protocoale cu instituţiile publice implicate în activitatea de control şi inspecţie
privind sectorul pescăresc;
b) încheie acorduri/protocoale cu instituţii şi organizaţii în sectorul pescăresc, în condiţiile
legii;
c) colaborează cu Autoritatea de management pentru Programul operaţional pentru pescuit,
cu Autoritatea de management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, precum şi cu
alte instituţii implicate în derularea fondurilor externe nerambursabile;
d) organizează manifestări şi întâlniri internaţionale şi participă la cele organizate de entităţi
şi organizaţii internaţionale specializate în domeniul pescuitului şi acvaculturii;
e) colaborează cu organele de specialitate din ministere, cu autorităţile administraţiei
publice locale şi cu organismele internaţionale implicate în activitatea de pescuit şi
acvacultură.
34
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
I. În domeniul fondurilor nerambursabile alocate de Comunitatea Europeană şi al
fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente Programului de colectare şi gestionare a
datelor necesare desfăşurării politicii comune în domeniul pescuitului şi Programului de
control, inspecţie şi supraveghere în domeniul pescuitului:
a) utilizează şi gestionează fonduri nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană şi
fonduri alocate de la bugetul de stat aferente Programului de colectare şi gestionare a datelor
necesare desfăşurării politicii comune în domeniul pescuitului şi Programului de control,
inspecţie şi supraveghere în domeniul pescuitului;
b) elaborează Programul de colectare şi gestionare a datelor necesare desfăşurării politicii
comune în domeniul pescuitului, îl supune spre aprobare Comisiei Europene şi asigură
implementarea acestuia;
c) elaborează Programul de control, inspecţie şi supraveghere în domeniul pescuitului, îl
supune spre aprobare Comisiei Europene şi asigură implementarea acestuia.
J. În alte domenii:
a) organizează şi întreţine bază de date din domeniul pescuitului şi acvaculturii şi asigură
transmiterea datelor în sistemul informatic comunitar;
b) organizează activităţi de instruire a personalului propriu;
c) încheie contracte şi finanţează realizarea de buletine informative, ghiduri, broşuri, afişe,
postere, bannere pentru diseminarea informaţiilor referitoare la sectorul pescăresc;
d) participă la elaborarea planului comun de acţiune în vederea prevenirii efectelor stărilor
de calamităţi naturale şi urmăreşte realizarea măsurilor şi acţiunilor prevăzute, în colaborare
cu ceilalţi factori decizionali de la nivel local şi central;
e) întocmeşte anual raportul de activitate şi îl supune spre aprobare ministrului agriculturii
şi dezvoltării rurale;
f) îndeplineşte şi alte atribuţii specifice, în condiţiile legii.
Art. 8. -
(1) Atribuţiile de control şi inspecţie piscicola se exercită de către personalul propriu cu drept
de inspecţie şi control al Agenţiei, nominalizat prin decizie a preşedintelui Agenţiei.
(2) Procedura de control şi procedura de inspecţie se stabilesc prin decizie a preşedintelui
Agenţiei.
35
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Art. 9. - În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul cu drept de inspecţie şi control
verifică documentele care stau la bază activităţii persoanei controlate şi, după caz:
a) propune măsuri administrative;
b) constată infracţiuni prevăzute de legislaţia specifică sectorului pescăresc;
c) constată contravenţiile şi aplică sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege.
Art. 10. -
(1) Personalul cu drept de inspecţie şi control, în bază neregulilor constatate, reţine şi
suspendă permisul, licenţă sau autorizaţia, potrivit prevederilor legale.
(2) Personalul cu drept de inspecţie şi control, în bază neregulilor constatate, propune
retragerea permisului, licenţei sau autorizaţiei, potrivit prevederilor legale.
Art. 11. –
(1) Personalul cu drept de inspecţie şi control se legitimează cu legitimaţia al cărei model este
prevăzut în anexa nr. 2.
(2) Documentele întocmite de personalul cu drept de inspecţie şi control vor fi semnate şi
stampilate cu ştampilă al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2.
(3) Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei la normele de pescuit şi de
protecţie a resurselor acvatice vii şi înştiinţarea de plată se întocmesc conform modelului
prevăzut în anexa nr. 3.
CAPITOLUL IV - Echipamente şi mijloace de control
Art. 12. -
(1) Dotarea Agenţiei cu mijloace de transport pe apa şi pe uscat este stabilită conform anexei
nr. 4.
(2) Navele şi ambarcaţiunile destinate inspecţiei şi controlului se identifică prin arborarea
fanionului specific pe catargul principal şi/sau prin siglă existenţa pe bordul acestora, după
caz.
(3) Modelele fanionului şi siglei navelor şi ambarcaţiunilor destinate inspecţiei şi
controlului se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.
Art. 13. -
(1) În executarea atribuţiilor, personalul cu drept de inspecţie şi control al Agenţiei este
obligat să poarte uniformă şi echipament.
36
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
(2) Tipul, numărul şi durată de serviciu a uniformelor şi echipamentelor se aprobă prin ordin
al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, la propunerea conducerii Agenţiei.
(3) Uniformele şi echipamentele sunt asigurate de către Agenţie, în conformitate cu
dispoziţiile legale în vigoare.
Art. 14. - Este interzisă folosirea mijloacelor de transport destinate controlului şi inspecţiei
piscicole pentru alte scopuri decât pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute de legislaţia în
vigoare.
Art. 15. - Pe navele/ambarcaţiunile destinate controlului şi inspecţiei piscicole se ţine un
jurnal de bord, în care se înscriu toate deplasările efectuate, conform anexei nr.2
CAPITOLUL V - Dispoziţii finale
Art. 16. - Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Agenţiei se asigură din
prevederile bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Art. 17. - Agenţia realizează investiţii prin Programul operaţional pentru pescuit, pentru
infrastructura aferentă centrelor de prima vânzare, porturilor/punctelor/adăposturilor
pescăreşti şi punctelor de debarcare, precum şi prin alocări bugetare.
Art. 18. - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenţa hotărâre.
Art. 19. - Pe data intrării în vigoare a prezenţei hotărâri se abroga Hotărârea Guvernului nr.
1.194/2008 privind organizarea, structură şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi
Acvacultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 6 octombrie
2008, cu modificările şi completările ulterioare.
2.3.2 Caracterizarea zonelor cu regim de protecţie integrală, de tampon şi economice în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.
Teritoriul rezervaţiei este delimitat în trei categorii de zone: zone cu regim de protecţie
integrală, zone tampon şi zone economice.
Zonele cu regim de protecţie integrală sînt protejate, în mod obligatoriu, de zone tampon.
1. Zone de regim de protecţie integral
Roşcă Buhaiova (9.625 ha)
a) Delimitare Zonă Roşcă-Buhaiova este situată în nordul depresiunii Matiţă-Merhei şi este
constituită dintr-un complex de lacuri, girle, japse, delimitat la nord de braţul Cernovca între
confluenţa cu canalul ocolitor al amenajării piscicole Chilia şi confluenţa cu canalul
37
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Sulimanca; la est, de canalul Sulimanca între braţul Cernovca şi intrarea în lacul Merhei; la
sud, de limită nordică a lacurilor Merhei şi Merheiul Mic, canalul Roşcă, canalul de legătură
cu Lacul Dracului, limită nordică a lacurilor Dracului şi Babină; la vest, de canalul
Radacinoasele, canalul ocolitor al amenajării piscicole Chilia pînă la confluenţa cu braţul
Cernovca.
b) Caracterizare ecologică :Zona Roşcă-Buhaiova figurează pe lista rezervaţiilor naturale din
România încă din anul 1970, iar începînd din anul 1979 a fost declarată rezervaţie a biosferei
(împreună cu Pădurea Letea). Include o mare diversitate de biotopi reprezentativi pentru deltă
fluviala (plauri plutitori şi fixaţi, mlaştini stuficole, lacuri, grinduri fluviale, marginea vestică a
grindului marin Letea, marginea estică a grindului continental Chilia, girle naturale, terenuri
inundabile, zăloage de sălcii etc.). Nucleul acestei zone de regim de protecţie integrală îl
constituie lacurile Roşcă şi Buhaiova. În mod corespunator, şi faună acestei zone potejate
prezintă o remarcabilă diversitate reprezentată de mamifere: vidră, nurcă, hermelină, bizam,
cîine enot, vulpe, mistreţ etc., de faună ornitologică: prezenţa celei mai mari colonii de pelican
comun (Pelecanus onocrotalus) din Europa, a coloniilor mixte de ardeidae, aproape
majoritatea speciilor de anatidae şi paseriforme caracteristice deltei, precum şi a faunei de
nevertebrate.
Aceeaşi bogată diversitate este prezenţa şi sub asoectul lumii vegetale, în ciudă
aparenţei de monotonie conferită de specia dominantă: stuful. Bazinele acvatice stagnante sînt
invadate de specii de nufăr (alb şi galben), piciorul cocoşului, Hydrocharis, Limnanthemum,
Trapă natans, Stratiotes raloides. În apele sărace în nitraţi, din unele japse sau ochiuri de apa
dintre plauri, apăr plantele carnivore Utricularia şi Aldrovanda. Floră submersă este alcătuită
din majoritatea speciilor cunoscute şi din alte ape continentale. În stufarisurile compacte se
concentrează aproape toată floră europeană de plante amfibii, reprezentative fiind, printre
altele: Dyroperis thelipteris, Solanum dulcamara, Euphorbia palustris, specii de Carex
Denanthe etc., dar şi specii rare că: Acorus calanus sau Calla palustris.
Pădurea Letea (2.825 ha)
a) Delimitare Zonă de regim de protecţie integrală Letea este aşezată pe grindul cu acelaşi
nume, unul dintre cele mai vechi grinduri ale deltei, fiind delimitată la nord de limită sudică a
lacului Nebunu, la est, de drumul comunal Periprava C.A. Rosetti, până la circa 1,5 km nord
de localitatea C.A. Rosetti, la sud, de la drumul comunal Periprava a C.A. Rosetti, pe o linie
38
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
dreaptă nord-est a sud-vest, pe distanţă de circa 2 km şi apoi spre vest, pe o distanţă de circa 2
km pînă la limită sudică a Hasmacului Ivancea, la vest, de limită vestică a formaţiunilor
forestiere ale grindurilor Letea.
b)Caracterizare ecologică Zonă forestieră naturală Letea a fost pusă sub ocrotire încă din anul
1930, devenind rezervaţie naturală în anul 1938. Ocupă un relief puţin înalt faţă de restul
deltei, cu dune fluvio-marine, paralele cu Litoralul, care găzduiesc pădurea cu acelaşi nume ce
reprezintă un tip particular de vegetaţie. Pădurea care se dezvoltă în spaţiul interdunelor sub
formă unor fişîi late de 10-250 m (hasmacuri) despărţite de spinările dunelor este alcătuită, în
principal, din: stejarul de luncă (Quercus robur), stejarul brumăriu (Q. pedunculiflora), plopul
alb (Populus albă), plopul negru (P. nigra), frasinul de luncă (Fracsinus angustifolia), frasinul
de baltă (F. pallisae), părul (Pirus piraster), teiul alb (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus foliacea)
şi foarte rar arinul negru (Alnus glutinosa), completată de un subarboret bogat (Crataegus
monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaea, Cornus maş, C. sanguineae, Rhamnus
frangula, R. cathartica, Viburnum opulus, Berberis vulgaris) şi altele. O caracterisatica a zonei
o constituie abundenţă plantelor, căţărătoare (Periploca graeca, Vitis silvestris, Humulus
lupulus, Clematis vitalba) care conferă pădurii un aspect subtropical. Pădurea se extinde în
mod natural prin speciile de avangardă Prunus spicoşa (porumbar), Tamarix ramossima
(cătină osie) şi Hippophae ramnoides (cătină albă) care în unele porţiuni, către Litoral, se
dezvoltă luxuriant, alcătuind adevărate baraje impenetrabile. În covorul vegetal se întîlnesc, de
asemenea, şi alte specii rare: Convolvulus persicus (volbură de nisip), Ephedra distachya şi
Merendera sobolifera (brînduşă de nisip).
Fauna este reprezentată de Haliaetus albicilla (codalbul), Circaetus galicus, Milvus
migrans, Bubo bubo, de cîteva răriţaţi herpatologice: Eremuias argută, Viperă ursini renardi,
precum şi de circa 1.600 specii de entomofaună identificate pînă în prezent.
Lacul Raducu (2.500 ha)
a) Delimitare Zonă cu regim de protecţie integrală Lacul Raducu este situată în partea centrală
a deltei maritime şi în sudul formaţiunilor de grinduri Letea, fiind delimitată, la sud, de
Dunărea Veche, de la Canalul Magearu pinal al grindul Hudac, la vest, de grindul Hudac pînă
la întîlnirea cu grindul Raducu şi, în continuare, pînă la gîrlă fără nume, la nord, de gârlă
temporară dintre grindul Raducului şi grindul Părului,;a nord-est, de grindul Părului pînă la
canalul Magearu, iar la est, de canalul Magearu, de la grindul Părului pînă la Dunărea Veche.
39
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
b)Caracterizare ecologică Zona cuprinde lacuri cu apa dulce alimentate din ultimul braţ ,
situate într-o zonă tipică de dezvltare a grindurilor fluvio-marine dintre Chilia şi Sulină.
Bazinele acvatice sînt anturate de grinduri marine cu soluri sărace, mobile ssau slab fixate cu
Elymus sabulosus, Carex ligerica şi Agropyrum elongatum, pajişti stepice cu Salix repens şi
Euphorbia secueriana, sau arii de depresionare cu apa temporară caracterizată de tufe cu
Juncus gerardii. Ghiolurile Raducu su Raduculet găzduiesc o ihtiofaună specifică zonei, bine
reprezentată şi protejată prin izolarea bazinelor respective.
Lacul Nebunu (115 ha)
a) Delimitare Zonă: este situată în complexul lacustru Şontea-Furtună, cuprinzînd lacul
Nebunu şi zonă adiacentă, delimitată de gîrlă Şontea la sud şi de limitele lacului Nebunu, la
vest, nord şi est.
b)Caracterizare ecologică: Lacul Nebunu şi împrejurimile sale constituie o zonă lacustra de
mică întindere, caracteristică deltei fluviale ce găzduieşte biocenoze specifice, adaptate la
amplitudini mari ale undei de viitură. Sînt asigurate în această zonă condiţii bune de cuibărit
pentru anatidae şi pentru hrană limicolelor, în lunile de vară. Datorită izolării sale, lacul
asigură condiţii optime de reproducere şi creştere pentru ihtiofaună specifică lacurilor de
întindere redusă şi adîncime mică.
Vătafu-Lunguleţ (1.625 ha)
a) Delimitare Zonă: este situată în complexul lacustru Roşu-Puiu cuprinzînd bazine acvatice
naturale, lacurile Porcu, Porculeţ etc. Este delimitată, la nord, de canalul Vătafu-Împuţită, la
est şi sud-est, de prelungirea grindului Puiu iar la vest, de japsă Vătafu, de la canalul Vătafu-
Împuţită la lacul Lumina.
b)Caracterizare ecologică: Zona a fost selecţionată pe considerentul că această cuprinde
forme diverse de relief: grinduri, japse, depresiuni, formaţiuni de plauri plutitori şi fixaţi,
pajişti halofile şi este caracterizată, în principal, prin existenţa biocenozelor adaptate la
condiţiile de viaţă eurihaline. Complexul de lacuri şi grinduri fluvio-marine reprezintă, de
asemenea, prin formaţiunile de plauri, floră şi faună specifice acestor biotopi preponderent
stuficoli, un important loc de cuibărit pentru stircul pitic şi cormoranul mic în colonii mixte de
ardeidae, precum şi pentru conservarea pajiştilor halofile.
40
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Pădurea Caraorman (2.250 ha)
a) Delimitare Zonă forestieră Caraorman ocupă partea centrală a grindului cu acelaşi nume,
grind de origine marină, fiind delimitată la est de grindul Hruşcă, la sud, de o limită situată a
circa 1 km distanţă de lacul Erenciuc, la vest, de limită estică a dunelor mobile de nisip, limită
situată la distanţă de circa 750 m de linia de înaltă tensiune, la nord, de canalul Litcov.
b)Caracterizare ecologică: Zonă cu regim de protecţie integrală Caraorman cuprinde cele mai
dezvoltate şi reprezentative dune denudate din deltă şi pădurea Caraorman dezvoltată,
îndeosebi în partea sudică a grindului. Nucleul valoros, în suprafaţa de circa 700 ha cuprinde,
alături de un variat arboret de luncă format din plop, frasin şi stejar, subarboret de zălog,
Salix, Tamarix etc. Extremitatea sudică a pădurii păstrează exemplare monumentale de stejari,
cu diametre între 4,20 a 4,70m.
Ca şi în pădurea Letea, asociaţiile vegetale găzduiesc animale nevertebrate, îndeosebi
insecte şi vertebrate-mamifere. Că avifaună, pădurea găzduieşte îndeosebi vulturul codalb
(Haliacetus albicilia) şi corbul (Corvus corax).
Sărături Murighiol (87 ha)
a) Delimitare Zonă Sărături este situată între localităţile Murighiol şi Plopu, fiind delimitată la
est de localitatea Murighiol, la sud, de şoseaua Plopu-Murighiol şi la vest şi nord, de dealurile
Murghiolului.
b)Caracterizare ecologică: Lacul Sărături Murighiol este situat în terasă Dunării, are o
lungime de circa 2 km şi o lăţime maximă de 500 m. Apele lacului sînt puternic salinizate de
tip cloruro-sulfatic, caracterizate prin marea bogăţie de zoo- şi fitoplancton.
Complexul salmastru găzduieşte colonii de sternide unde cuibăreşte abundent piciorongul
(Himantopus himantopus), ciocintorsul (Recurvirostra avosetta), podiceps nigricolis, rată
(Netta rufina) şi unde mai cuibăreşte încă Charadrius alexandrinus. În timpul iernii, îngheţul
tardiv al luciului de apa (datorat caracterului salmastru) determină o mare concentrare a
limicolelor care găsesc aici adăpost şi hrană abundenţă.
Arinişul Erenciuc (50 ha)
a) Delimitare Zonă Erenciuc cuprinde arinişul situat de o parte şi de altă a canalului de acces
în lacul Erenciuc, fiind delimitată la sud, de braţul Sfintu Gheorghe, la nord, de lacul
Erenciuc, limitele estică şi vestică fiind limitele suprafeţei forestiere.
41
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
b) Caracterizare ecologică Această zonă este singură zonă forestieră din deltă în care arinul
negru (Alnus glutinosa) se dezvoltă compact. În ariniş cuibăreşte vulturul codalb (Haliaetus
alibicilla) care găseşte condiţii optime de adăpost.
Insul Popină (98 ha)
a) Delimitare Insulă Popină este situată în nordul lacului Razim, în apropierea amenajărilor
piscicole Iazurile şi Sarinasuf şi a localităţii Iazurile.
b) Caracterizare ecologică Insulă Popină reprezintă un rest de grind continental stîncos care
constituie un loc important de popas al păsărilor migratoare şi de cuibărit pentru călifarul alb
(Tadorna tadorna). Primăvară, în această zonă cu vegetaţie săracă şi pitică se pot întîlni păsări
de mlaştină (codobaturi venite din Congo), păsări de pădure: privighetoarea roşcată (Luscinia
megarhynchos), presura cap negru (Emberiza melanocephala), ciocirlia de Bărăgan
(Melanocorhypha colandro) etc.
Izvoarele termale care pichetează bordul nordic al insulei (încă nestudiate) conferă
insulei un plus de interes ştiinţific. Faună de nevertebrate (de asemenea, insuficient studiată)
cuprinde răriţaţi că păianjenul veninos a vaduva neagra” (Lactrodextra) şi miriapodul gigant
(Scolopendra cingulata).
Sacalin Zătoane (21.410 ha)
a) Delimitare Zonă: Sacalin-Zătoane cuprinde complexul de lacuri, girle şi grinduri, fiind
situată în partea de sud a insulei Dranov, în suprafaţa totală de circa 19.340 hă, şi zonă de
melea cuprinsă între insulele Sacalinul Mare, Sacalinul Mic şi limită continentală a Deltei
Dunării, în suprafaţa de circa 2.070 h. Zona este delimitată la nord-est de braţul Sfintu
Gheorghe, de la km 5 pînă la insulele Sacalin, ocolind prin est şi sud insulele Sacalin, pînă la
extremitatea lor sud-vestică, la sud-vest, de o linie convenţională între extremitatea sud-
vestică a insulelor Sacalin pînă la zonă Mocirlă şi în continuare de tarimul marin , pînă la
cherahanaua Perişor, la vest de canalul Perişor, de la cherhanaua Perişor pînă la confluenţa cu
canalul Tărîţa. Limită nord-vestică este reprezentată de canalul Tărîţa, pînă la confluenţa cu
canalul Crasnicol, de canalul Crasnicol pînă la confluenţa cu canalul Palade, de canalul Palade
pînă la confluenţa cu canalul Buhaz, de canalul Buhaz pînă la confluenţa cu canalul Buhaz-
Zăton şi de canalul Buhaz-Zăton pînă la confluenţa cu braţul Sfintu Gheorghe, ocolind pe la
est platformă cherhanalei.
42
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
b) Caracterizare ecologică Situată în estul depresiunii Dranov, zonă Sacalin-Zătoane este una
dintre cele mai vechi părţi ale deltei fluvio-marine, caracterizată printr-o succesiune de
grinduri marine tinere, nisipoase, aproximativ paralele cu litoralul, alternînd cu lacuri puţin
adînci sau izolate şi de o interpatrundere a apelor marine (pe girle cu deschidere directă în
mare) cu cele fluviale (prin canale şi girle). Cele două lacuri principale, Zatonul Mic şi
Zatonul Mare, din cauza abraziunii marine îşi lărgesc continuu legătură cu Marea Neagră.
Lacurile oferă condiţii ideale pentru cuibaritul lebedei mute şi pentru hrană speciilor limicole,
abundente, de asemenea, şi pe insulă Sacalin, unde se află şi cea mai mare colonie de chire de
mare (Sternă sanvicenzis). Atît luciile de apa cît şi grindurile şi plajă litorala sînt locuri de
maximă concentrare a ornitofaunei în timpul migraţiei de primăvară a toamnă. Insulă Sacalin,
în formă de semilună , alcătuită din nisip amestecat cu cochilii, săracă în vegetale de sărătură,
reprezintă zonă cea mai importantă de nidificare, premigratie şi migraţie, un cartier de iernare
pentru numeroase specii, circa 100, sin care 14 specii cuibăresc aici.
Periteasca Leahova (4.125 ha)
a) Delimitare Zonă: Periteasca-Leahova este situată în zonă sudică a rezervaţiei, fiind
delimitată la nord-est de canalul Periteasca, între Marea Neagră şi Lacul Razim, la nord, de
lacul Razim, de la canalul Periteasca pînă la insulă Bisericuţă inclusiv, la vest, de lacul
Golovita de la insulă Bisericuţă pînă la Gură Portiţei, la sud şi sud-est, de gîrlă Portiţă şi
ţărmul Mării Negre, între cherhanalele Portiţă şi Periteasca, exclusiv cele două cherhanale şi
campingul Portiţă.
b)Caracterizare ecologică Situată în complexul lagunar Razim-Sinoe, zonă reprezintă un
mozaic de grinduri uşor halofile şi lacuri puţin adînci (Periteasca, Cosna, Pahome, Ranec,
Leahova), aflate într-un proces de continuă îndulcire după închiderea Gurii Portiţă şi
consolidarea plajei litorale. Caracteristicile sînt biocenozele dezvoltate pe nisipurile uscate ale
grindurilor, pe nisipurile scăldate de apele mării sau ale lacului Razim, precum şi biocenozele
adaptate la variaţii mari ale salinităţii. Este o zonă predilectă pentru cuibaritul speciilor
limicole, a călifarilor (insulă Bisericuţă), cît şi pentru laridae şi sternidae (grindurile halofile).
Important refugiu de popas şi hrănire oaspeţii de iarnă cît şi pentru alte specii (îndeosebi în
timpul migraţiei de toamnă). De asemenea, este refugiul preferat în migraţia diurnă pentru
populaţie Branta ruficolis (gîscă cu gît roşu) pe durată popasului în Dobrogea. Insulă
43
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Bisericuţă (insulă stîncoasa, avanpost al reliefului predeltaic) domină, alături de capul
Dolosman, peisajul dintre lacurile Razim şi Golovita.
Capul Dolosman (125 ha)
a) Delimitare Este reprezentată de extremitatea estică a promontoriului Dolosman din
apropierea localităţii Jurilovca cuprinzînd amplasamentul ruinelor cetăţii grecoromane
Argamum (sec. V i.e.n.) şi zonă de abrupt a falezei acestui promontoriu, pînă la priză staţiei de
pompare pentru irigaţii Sălcioară.
b)Caracterizare ecologică Zonă este importantă pentru conservarea vegetaţiei xerofite, pentru
cuibaritul lăstunului mare (Apus apus), pietrarului negru (Denante pleshanka), precum şi
pentru protecţia dihorului pătat (Vormela perpegusna) şi a şarpelui rău (Coluber jugularis) şi a
şarpelui de apa. Zonă are şi importantă arheologica, existînd aici vestigii ale vechilor
civilizaţii.
Grindul Lupilor (2.075 ha)
a) Delimitare Zonă Grindul Lupilor este situată în partea de sud a rezervaţiei fiind delimitată
la nord-vest de lacul Zmeica, la est, sud şi sud-vest, de lacul Sinoie, la vest, de canalul 2, la
nord, de lacul Golovita.
b)Caracterizare ecologică Datorită poziţiei sale, între lacurile Razim şi Sinoie, avînd cotele
reliefului reduse (0,5-1,5 m altitudine) şi o vegetaţie specifică solurilor nisipoase de origine
marină, zonă reprezintă un important refugiu de cuibărit şi hrănire a păsărilor. Îndeosebi în
perioadă migraţiei de toamnă, zonă devine o impresionantă concentrare a faunei ornitologice
şi, în special, a oaspeţilor de iarnă (gîşte, raţe), deoarece în lacul Sinoie apa este mai sărată la
sud de grindul Lupilor decît la nord, spre Razim. Datorită cotelor reduse şi a condiţiilor
favorabile, zonă are şi o mare importantă pentru reproducerea naturală a peştilor din speciile:
crap (Ciprinus carpio), salău (Stizostedion lucioperca), plătică (Abramis bramă) etc.
Istria-Sinoie (400 ha)
a) Delimitare Zonă Istria-Sinoie este amplasată în partea sud-vestică a rezervaţiei, în
extremitatea nord-estică a grindului Saele şi cuprinde promontoriul constituit din sisturile
verzi pe care este situat ansamblul arheologic Histria şi o porţiune din grindul Saele, situată
între şoseaua Cetatea Histria-Satul Nuntaşi şi partea estică a grindului Saele avînd o lungime
spre sud de circa 6 km şi o lăţime cuprinsă între 1.300 m sore nord şi 300 m sore sud.
44
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
b) Caracterizare ecologică În zonă există o mare varietate de specii de păsări: călifarul alb
(Tadorna tadorna), raţe, gîşte etc., uneori apărînd şi specii noi pentru ţara noastră.
Zonă prezintă şi o valoare arheologica deosebită. Cetatea Histria a fost înfiinţată în anul 657
i.e.n. de grecii din Milet datorită, printre altele, şi bogăţiei în peste a acestei zone.
Grindul Chituc (2.300 ha)
a) Delimitare Zonă grindul Chituc este situată în extremitatea sudică a rezervaţiei.Cuprinde
partea nordică, cea mai recentă parte (în formare) a grindului cu acelaşi nume, cel mai mare
grind care fragmenteaza sau delimitează complexul lacustru Razim-Sinoie. Este formată dintr-
o aglomerare de lacuri mici, delimitată la nord-est de borna hidrografica 13, la sud de borna
hidrografica 10. Limită sud-vestică este data de o linie convenţională între borna hidrografica
10 şi malul lacului Sinoie, la circa 1,5 km sub punctul Chituc Sinoie. Limită nordvestica este
lacul Sinoie iar limită sud-estică este drumul de acces la cherhanaua Periboină, paralel cu
ţărmul Mării Negre, între bornele hidrografice 10 şi 13.
b) Caracterizare ecologică Zonă este valoroasă pentru configuraţia morfologică caracterizată
de succesiunea de cordoane, dune şi lacuri, cu predominanţa acestora din urmă, orientate pe o
direcţie piezişa pe linia actuală a ţărmului şi avînd o dispoziţie în evantai. Vegetaţia este
caracteristică zonelor litorale cu sol nisipos sărăturat. Are importantă în migraţia păsărilor şi
pentru iernatul acestora, apele salinizate din zonă inghetind la temperaturi mai joase.
Lacul Rotundu (228 ha)
a) Delimitare Lacul Rotundu este situat în complexul lacustru Somova-Parches, în partea
vestică a complexului. Zonă este delimitată la est de lacul Telincea, la sud de horstul
dobrogean, la vest de lacul Saun, iar la nord, de limită nordică a lacului Rotundu.
b) Caracterizare ecologică Lacul Rotundu este un lac tipic de luncă din zonă inundabila a
Dunării, complexul lacustru Somova-Parches fiind ultima zonă de acest fel neafectata de
îndiguiri. Zonă lacului Rotundu prezintă interes deosebit, fiind reprezentativă pentru studiul şi
conservarea biocenozelor adaptate la amplitudini mari ale undei de viitură, precum şi pentru
reproducerea ciprinidelor.
Lacul Potcoavă (652 ha)
a) Delimitare Cuprinde zonă dintre lacurile Babintii Mari, Babintii Mici şi Potcoavă, inclusiv
lacul Potcoavă, fiind situată între lacurile Gorgova şi Obretinul Mic, limită nordică fiind
paralele cu braţul Sulină. La est, limită, este reprezentată de zonă de zăvoaie şi mlaştini situate
45
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
pe limită estică a lacului Potcoavă, la sud, de limită lacului Potcoavă, iar la vest, de limită
lacurilor Barbintii Mari Barbintii Mici.
b)Caracterizare: se caracterizează prin unei colonii mixte de stârci ţigănuşi, egrete cormorani
mici. Constituie un loc de cuibărit pentru stircul (Ixobrychus minutus), buhaiul de (Botaurus
stellaris), (Anasstrepera), cu ciuf (Netta rufina), corcodelul cu (Podiceps ruficollis),
codalbul (Haliaetus albicilla) etc., precum loc de hrănire pentru fundac, corcodel, cormoran
mic, stirc, egretă, lingurar, şoim dunărean etc. constituie, de asemenea, loc de refugiu pentru
vidre, nurci, hermeline mistreţi. este de o serie de specii periclitate – caracuda, linul.
Lacul Belciug (110 ha)
a) Delimitare Zonă:cu regim de protecţie integrală lacul Belciug este situată în insulă Dranov,
în ultima meandra a braţului Sfintu Gheorghe (20 km ) şi cuprinde lacul pripriu-zis, în limitele
malurilor, la nivelurile maxime ale Dunării.
b)Caracterizare ecologică Datorită izolării şi adincimii mari, circa 7 m, lacul constituie un loc
deosebit de favorabil pentru conservarea unor specii ale faunei piscicole în pericol de
dispatitie (caracudă, lin, văduvită). S-au creat ecotipuri de peşti. Zonă este, de asemenea, şi un
important loc de hrănire pentru numeroase specii ale faunei ornitologice, reprezentate de
stîrci, egrete, raţe etc. În stufarisurile înconjurătoare s-a semnalat cuibărind cocorul, specie
ameninţată cu dispariţia.
2. Zone tampon
Matiţă-Merhei-Letea (22.560 ha).Protejează zonele cu regim de protecţie integrală Roşcă-
Buhaiova, Pădurea Letea şi Lacul Raducu, avînd următoarea delimitare:
la est, limită vestică a amenajării piscicole Popină, pînă în dreptul localităţii Sfistofca;
la sud, limită de nord a localităţii Sfistofca, drumul de legătură între această şi
localitatea C.A. Rosetti, limită de nord a localităţii C.A. Rosetti, drumul de legătură
între această şi localitatea Letea, pe limită de nord şi de est a acestei localităţi, apoi
malul drept al canalului Magearu pînă la Dunărea Veche, pe malul drept al acestuia,
pînă la canalul Bogdaproste şi pe acesta, ocolind pe la sud zonă lacustra Bogdaproste
a Trei Iezere a Covaliova pînă la canalul Eracle;
la vest, canalul Eracle, gîrlă lui Iacob, canalul Bahrova, canalul Pardina, pînă la
canalul Radacinoasele, malul dinspre amenajare al canalului amenajării piscicole
Chilia pînă la braţul Cernovca;
46
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
la nord, braţul Cernovca pînă la gîrlă Sulimanca, pe la sud de localitatea Periprava
pînă la pepinieră piscicola Popină.
Şontea (12.500 ha). Protejează zonă cu regim de protecţie integrală Lacul Nebunu şi are
următoarea delimitare:
la nord, braţul Chilia, pe malul sau drept, de la confluenţa cu canalul M 36 pînă la
intrarea în canalul ocolitor Stipoc, canalul adiacent digului de sud al incintei Pardina şi
amenajarea piscicola Stipoc pînă la canalul Razboinita;
la est, canalul Razboinita;
la sud, gârlă Şontea, limită nordică a lacului Furtună, canalul Corciovata, gîrlă Păpădia,
limită de nord a incintei Păpădia, canalul Arhipenco, limită de nord a localităţii Ilganii
de Sus şi a pădurii adiacente braţului Sulină şi braţului Tulcea pînă la canalul M 36;
la vest, canalul navigabil M 36.
Caraorman (13.830 ha) Protejează zonele cu regim de protecţie integrală Pădurea Caraorman
şi Arinişul Erenciuc şi are următoarea delimitare:
la nord, canalul Litcov pînă la canalul navigabil Crişan-Caraorman;
la est, canalul Crişan-Caraorman, limită vestică a localităţii Caraorman, limită estică a
complexului de grinduri nisipoase Hruşcă-Porotca pînă la braţul Sfintu Gheorghe;
la sud, malul sting al braţului Sfintu Gheorghe şi al canalelor de rectificare a acestuia,
pînă la gîrlă Perivolovca;
la vest, gîrlă Perivolovca-Isacova pînă la canalul Litcov.
Lumina Vătafu (13.460 ha) Protejează zonă cu regim de protecţie integrală Vătafu-Lunguleţ
şi are următoarea delimitare:
la nord, limită nordică a lacului Iacub, canalul Litcov-Împuţită şi gîrlă Împuţită a malul��
de nord pînă la canalul Busurca;
la est, canalul Roşu-Împuţită, limită de nord a lacului Roşu, canalul PuiuRosu, limitele
de est-nord-vest ale lacului Puiu, canalul Caraorman cu ocolirea A.P. Caraorman prin
est, pînă la canalul nou Crişan-Caraorman;
la vest, limită de vest a lacului Iacub.
Dranov (21.760 ha) Protejează zonele cu regim de protecţie integrală Sacalin-Zătoane şi lacul
Belciug şi are următoarea delimitare:
47
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
la nord-est, malul drept al braţului Sfintu Gheorghe, de la gură canalului Dranov şi al
canalelor de rectificarea a braţului Sfintu Gheorghe pînă la canalul Buhaz-Zăton şi
apoi, în continuare, incluzînd Ostrovul Mare, pînă la Marea Neagră zonă de tampon
marină;
la sud, canalul Buhaz-Zăton, canalul Buhaz, canalul Palade, canalul Crasnicol, canalul
Tărîţa pînă la canalul Perişor;
la vest, canalul Dranov pînă la priză cu braţul Sfintu Gheorghe.
Sărături-Murighiol (5 ha) Protejează zonă cu regim de protecţie integrală cu acelaşi nume şi
este formată dintr-o bandă avînd lăţimea de 10 m în jurul lacului.
Lacul Rotundu (1.240 ha). Protejează zonă cu regim de protecţie integrală lacul Rotundu şi
are următoarea delimitare:
la nord, limită sudică a pădurii de pe malul drept al Dunării pînă la cherhana (gîrlă noua);
la est, gârlă noua şi limită de est a ghiolului Saun;
a sud şi vest, contactul Podişului Dobrogean cu zonă palustră Saun pînă la limită sudică a
pădurii.
Insulă Popină (260 ha). Protejează zonă cu regim de protecţie integrală cu acelaşi nume şi
cuprinde o bandă ce înconjoară insulă spre lacul Razim, avînd o lăţime de circa 500 m distanţă
de malul insulei.
Capul Dolosman (28 ha) Protejează zonă cu regim de protecţie integrală cu acelaşi nume,
avînd următoarea delimitare:
la nord-est, zonă cu regim de protecţie integrală Capul Dolosman;
la sud, malul lacului Razim;
la vest, drumul de exploatare amplasat pe dealul Dolosman.
Zmeica-Sinoie (31.510 ha) Protejează zonele cu regim de protecţie integrală grindul Lupilor,
Istria-Sinoie şi grindul Chituc, avînd următoarea delimitare:
la nord, limită lacului Ceamurlia spre Podisul Dobrogean pînă la lacul Golovita, apoi o
linie curbă pînă la grindul Zmeica, de-a lungul acestuia pînă în grindul Lupilor şi apoi
pe latură dinspre nord acestuia pînă la litoralul Mării negre;
la est, litoralul Mării Negre pînă la grindul Plantaţiei (grindul Chituc);
la sud, grindul Plantaţiei, limită sudică a lacului Sinoie, plantaţiile din zonă de nord a
localităţii Vadu, limită sudică a lacului Tuzla;
48
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
la vest, malul vestic al lacurilor Tuzla-Nuntaşi, malul vestic al lacului Istria, zonă
Movilele Dese” apoi limită zonelor palustre pînă la movilă Sinoie (punctul la Stanca”)
şi, în continuare, pe malul vestic al lacului Zmeica şi al lacului Golovita (capul Negru)
şi malul vestic al lacului Ceamurlia pînă în dreptul localităţii Ceamurlia de Jos.
Lacul Potcoavă (2.937 ha) Protejează zonă cu regim de protecţie integrală cu acelaşi nume,
avînd următoarele limite:
la nord, malul drept al braţului Sulină;
la est, canalul Malafeica;
la sud, canalul Litcov, de la confluenţa cu canalul Malafeica la gîrlă Babinti;
la vest, gîrlă Babinti pînă la braţul Sulină.
Periteasca-Leahova (210 ha). Protejează zonă cu regim de protecţie integrală, cu acelaşi
nume, avînd următoarele limite:
la est, malul estic al canalului Periteasca, de la lacul Razim la ţărmul Mării Negre;
la sud, zonă tampon marină;
la vest şi nord, o bandă avînd lăţimea de circa 100 m spre lacul Golovita şi spre lacul
Razim pînă la canalul Periteasca.
Zonă tampon marină (103.000 ha) Cuprinde zonă dintre ţărmul Mării Negre şi izobată de 20
m. Limită de nord a zonei este bară Sulină, iar cea de sud este reprezentată de o linie paralelă
cu Paralelă, cu bază în grindul Chituc, în dreptul extremităţii de sud a lacului Sinoie ce
întîlneşte izobată de 20 m.
3.Zone economice
Zonele economice cuprind suprafeţele amenajate în diverse scopuri şi cele din regim liber de
inundaţii care nu sunt menţionate în grupele 2 şi 3 (respectiv zonele cu regim de protecţie
integrală şi tampon) şi care sunt incluse în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunarii”.
49
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Capitolul III – Rezervaţia Biosferei Delta Dunării
în contextul strategiei de turism durabil
3.1 Impactul activităţii turistice asupra ariilor protejate
(consecinţele utilizării turistice a ariilor protejate)
3.1.1 Infrastructura şi dotările turistice.
Infrastructura însumează toatlitatea bunurilor şi mijloacelor prin care resursele
atractive ale unui teritoriu sunt exploatate turistic.
În majoritatea cazurilor, elementele sale componente nu au fost create pentru a
satisface nevoile creative sau curative. Acest atribut l-au câştigat pe parcurs, simultan cu
iniţierea activităţilor turistice în regiunea respectivă. Pe măsura dezvlotării lor apar mijloace
strict condiţionate şi direct orientate pentru deservirea acestei ramuri economice.
Într-o serie de studii, infrastructura este asimiltată bazei tehnico-materiale, fiind
inclusă ofertei turistice. Funcţia sa primondială este satisfacere cererii prin dotări şi servicii
specifice. De astefel, se remarcă relaţii de strânsă dependenţă între mărimea cererii turistice şi
gradul de dezvlotare al infrastructurii, fiecare dintre cei doi parametrii stimulând afirmarea
celuilalt.
Infrastructura turistică curpinde:
BAZELE DE CAZARE ŞI ALIMENTAŢIE PUBLICĂ. Împreună cu resursele
atractive şi căile de transport, bazele de cazare şi alimentaţie publică alcătuiesc factorii
fundamentali ce definesc turismul ca activitate umană. Ele apar ca o rezultantă strictă a
cereii şi sunt foarte sensibile la imperativele acesteia.
Tipologia bazelor de cazare are la origini diverse criterii cum ar fi: mărime, confort,
funcţionalitate, perioadă de utilizare, tipul de turism pe care-l deservesc etc. Se detaşază doua
grupa majore de cazare şi anume:
Bazele de cazare principale , în care atributele turistice sunt dominate. Ele
alcătuiesc o grupa distinctă din care fac parte:
1. Hotelurile au apărut ca unităţi de cazare la sfârşitul Evului Mediu,
afirmarea lor explozivă constatându-se însă în secolul XX, o dată cu intensificarea caracterului
de masă al turismului. Principala funcţie a hotelului este cea de cazare, hotelurile moderne se
50
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
adaptează tipurilor de turism practicate în sfera lor de influenţă. Serviciul de cazare are ca
motivaţie asigurarea condiţiilor şi confortului pentru adăpostirea călătorilor. Într-o accepţiune
generală, el este produsul a ceea ce în mod uzual se numeşte industrie hotelieră , sector care
înglobează ansamblul activităţilor desfăşurate în spaţiile de cazare, acele prestaţii oferite
turismului, pe timpul şi în legătură cu rămânerea lui în unităţile hoteliere.
2. Motelurile se aseamăna, structural şi funcţional, cu hotelurile, singura
diferenţă majoră constând în dependenţa lor de turism de tanzit, în special cel automobilistic.
Primul motel a fost inaugurat pe Terra la 12 decembrie 1925, la San Luis Obispo, în
California.
3. Vilele sunt baze turistice de factură tradiţională, specifice îndeosebi
secolului XIX şi începutul secolului XX, ele deservesc turismului curativ şi de recreere, de
luga şi medie durată. Spre deosebire de moteluri, în cazul vilelor predomină funcţia de cazare,
care este adesea exclusivă. Lipsesc bazele de alimentaţie publică şi alete accesorii destinate
actului turistic, precum: restaurante, barurii, cofetării, piscine, saloane pentru dans, discoteci
etc. Aceste dotări sunt grupate şi deservesc un număr oarecare de vile.
4. Cabanele constituie o grupă de unităţi de cazare foarte răspândită şi
legată, apropae în excusivitate , de activităţi turistice. Ele întrunesc, în maniere diferite,
atributele hotelurilor şi vilelor. Inplementarea cabanelor în teritoriu este foarte mozaică: astfel
de baze pot fi întalnite atât în regiunile de câmpie, în Delta Duănarii, cât şi în cele de deal sau
de munte.
5. Hanurile sunt unităţi de cazare şi alementaţie publică tradiţionale, fiind
precursoarele motelurilor de azi. Funcţia de cazare, respectiv 10 – 15 locuri i se asociază cea
de deservire. Totodată, prin vechimea şi arhitectura lor, multe hanuri îmbracă şi o funcţie
atractivă, devenind obicetive turistice de rezonanţă (Hanul lui Manuc).
Bazele de cazare secundare , integrate domeniului turistic temporar şi la nivel
modest de funcţionalitate. Bazele de cazare secundare sau complemetare
îndeplinesc o funcţie de unităţi “pioniere”, fie un rol de circumstanţă în
dezvoltarea activităţilor turistice. Din aceste baze menţionăm:
1. Adăposturile şi refugiile sunt unităţi de cazare cu statut turistic
incipient, în care exploatarea economică este practic inexistentă.
51
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
2. Pensiunile şi spaţiile de cazare private , inclusiv fermele agroturistice
, pun la dispoziţia turiştilor anumite servicii, de calitate superioară, în regiunile locuite, dar din
care lipsesc, sau au o capacitate insuficientă, celelalte baze. Nota specifică a pensiunilor este
intimitatea şi autenticitatea serviciilor.
3. Campingurile au proliferat mult în ultimii ani, datorită necesitaţilor
sporite de cazare şi a investiţiilor reduse necesare amenajării lor. Caracterul de circumstanţă
explică varietatea modului lor de organizare şi funcţionare.
4. Căsuţele sunt spaţii de cazare de dimensiuni reduse, construite din
materiale diverse: lemn, cărămidă, plăci fibrolemnoase şi care oferă un confort minim.
5. Satul de vacanţă reprezintă un ansamblu de clădiri: vile, bungalouri,
case tradiţionale, reunite intr+un spaţiu bine determinat şi care asigură un microclimat
favorabil, ferit de poluare sau alte elemente care ar prejudicia sănatatea şi securitatea turiştilor.
În DELTA DUNĂRII exista circa 21 de hoteluri, aici exista şi hoteluri plutitoare care sunt
în număr de 27. În cele 17 complexe turistice se regasesc aproape toate celelalte forme de
cazare.
CAILE ŞI MIJLOACELE DE TRANSPORT TURISTIC asigura efectuarea călătoriei,
adică a acelui segment al actului recreativ fără care turismul, ca femomen, sete de
neconceput. Turismul actual datorează extrem de mult modernizării şi diversificării
căilor şi mijloacelor de transport.
Principalele căi şi mijloace de transport implicate în turism sunt cele:
Rutiere . Au o vechime mare şi răspândire cea mai largă, întâlnindu-le în toate
ţările, în stadii variate de organizare şi modernizare
Turismul utilizează reţeaua de drumuri construite cu scop economic, social sau
strategic, dar presupune şi unele sectoare a căror sigură motivaţie este deschidere accesului
spre resursele atractive.
Transporturile rutiere de turişti reclamă, pe lângă reţeaua de drumuri modernizate şi o
serie de dotări complementare, indispensabile derulării lor în condiţii optime, cum ar fi:
staţiile pentru carburanţi, staţiile service, telefoane de securitate a traficului, moteluri,
indicatoare rutiere şi de orientare etc. Modernizarea căilor rutiere îşi are expresia maximă în
construirea autostrăzilor, fără de care turismul actual este greu de conceput.
52
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Feroviare. S-au dezvoltat după construirea primei locomotive cu aburi şi a
construirii primei linii de cale ferată în Alglia în anul 1825.
Trenurile, prin capacitatea lor superioară de transport, au răspuns în mod convingător
dezideratelor turismului de masă.
Transporturile pe calea ferată constituie un mijloc rapid şi utilizabil în toate
anotimpurile, pentru toare vârstele, pentru grupuri mari sau persoane învârstă, favorizând
turismul de masă. Căile ferate înguste din munţii înalţi, cu viaducte şi tunele, asigură vizitarea
multor locuri pictoreşti, inaccesibile în alt mod.
Aeriene . Au diversificat paleta modalităţilor de deplasare turistică începând cu
primele decenii ale secolului XX.
Avionul a însemnat şi pentru turism o veritabilă revoluţie, permiţând deplasări rapide
dintr-un loc în altul. Călătoria cu avionul aduce turismului modern un beneficiu remarcabil,
consumul minim de timp liber, ce va fi utilizat pentru recreere în locul de sejur.
Navale. Au, în zonele litorale, o vechime similară celor rutiere, deşi tenta
turistică şi-au captat-o mult mai târziu.
Speciale . Deservesc în exclusivitate actului recreativ, dezvoltându-se paralele
sau ulterior cu acestea. Rolul lor constă în facilitarea accesului în areale greu de
atins prin alte mijloace, în scurtarea timpului şi diminuarea efortului necesar
parcurgerii unor distanţe, în desfăşurarea recreării hibernale.
Din grupa menţionată fac parte:
1. Telefericele (telecabinele şi telescaunele) surmonează mari diferenţe de nivel,
traversează zone intens fragmentate sau oferă călătorilor o succesiune de peisaje de o rară
spectaculozitate.
2. Teleschiurile fac parte din infrastructura de recreere a staţiunilor montane,
amplificând gradul de utilizare al zăpezii şi al pârtiilor prin accelerarea circulaţiei schiorilor.
În DELTA DUNĂRII se regăsesc toate tripurile principale de căi şi mijloace de
transport cum ar fi: cele rutiere, cele navale care sunt şi cele mai importante dar si cele
aeriena si feroviare.
În tabel sunt curpinde tipurile de transport existente în Delta Dunării.
SNCFR trenuri accelerate şi personale, Bucureşti - Medgidia - Tulcea (5-8 ore)
53
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
trenuri personale, Constanţa - Tulcea (4 ore)
AUTO curse regulate, Bucureşti, Galaţi, Constanţa - Tulcea
AERIENE curse regulate, Bucureşti - Tulcea (45 minute)
NAVALE curse clasice o Brăila - Galaţi - Tulcea - Sulina (8 ore) o Tulcea - Sulina (3 ore) o Tulcea - Chilia veche - Periprava (4.30 ore) o Tulcea - Sf. Gheorghe (6 ore) o Crişan - Mila 23 (1 ora)
curse speciale (rapide) o Brăila - Galaţi - Tulcea - Sulina (4.30 ore) o Tulcea - Sulina (1.30 ore)
o Tulcea - Sf. Gheorghe (2 ore) Fig 3.1 . Actualizare 15 septembrie 1999
DOTĂRI PENTRU AGREMENT ŞI REFACEREA SĂNĂTĂŢII. Îmbracă forme şi
funcţii dintre cele mai complexe, aociindu-se frecvent bazelor de cazare, dar nu pot
constitui şi entităţi distincte în cadrul staţiunilor turistice.
Amploarea şi diversitatea dotărilor de agrement este dependentă de profilul şi
importanţa staţinii unde sunt localizate. Unul dintre mijloacele moderne de agrement de o
mare utilitate îl reprezintă internetul.
Dotările necesare agrementului curind: terenuri pentru practicare diferitelor sporturi în
aer liber, pârtii de săniuş şi schi, piscine, săli de joc mecanice, popicerii, săli pentru internet,
săli de cinematografe, discoteci, biblioteci, parcuri de distacţii etc.
Pentru refacerea sănptăţii, turiştii aflaţi în staţiuni balneo – climaterice beneficiază de
nămolurile terapeutice, de emanaţiile de origine mofetică, carbogazoasă sau sulfuroasă, de
amenajarea unor saline pentru tratamentul anumitor boli respiratorii, de cura helioterapeutică
sau talasoterapeutică.
SERVICII CURENTE DIVERSE sunt reprezentate de ansamblul mijloacelor şi
instalaţiilor economice, sociale şi culturale, folosite de turist pe timpul călătoriei sale şi
anume: diverse magazine comerciale, poşta şi telecomunicaţiile, băncile şi societăţile
de asigurări, oficiile de schimb valutar, agenţiile de bilete, centrele de informare şi
publicitate, instituţiile de asistenţă medicală şi socială, culturale, administrative etc.
54
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
3.1.2 Analiza circulaţiei turistice
Ca rezultat al investiţiilor masive alocate de un număr tot mai mare de state pentru
dezvoltarea circulaţiei turistice interne şi internaţionale, a acţiunilor promoţionale şi a
facilităţilor acordate pentru atragerea unui număr cât mai mare de vizitatori în mişcare
turistică,circulaţia turistică internaţională în anul 1998, de pildă, s-a cifrat la 625 milioane de
persoane, înregistrate ca sosiţi în ţările primitoare.
Dacă se ia în considerare şi faptul că, în volulmul mondial al circulaţiei turistice,
turismul intern ocupă o pondere de 65-75%, datele citate ar trebui amplificate de trei până la
patru ori pentru a obţine o imagine cât de cât aproximativă asupra volumului real al
fluxurilor turistice contemporane.
Evoluţia circulaţiei turistice este urmărită şi analizată atât pe plan mondial, cât şi pe
plan intern, la nivelul ţărilor emitente sau primitoare de turişti, după mai multe criterii, din
care se pot desprinde următorii indicatori:
a) Dinamica sosirilor de turişti în turismul internaţional mondial;
b) Repartiţia în spaţiul geografic regional a mişcării turistice;
c) Structura curentelor turistice (plecări sau sosiri în interes de serviciu,pe forme
de turism organizat,individual şi în tranzit, gruparea turiştilor după mijloacele
de transport folosite pentru deplasările în scopuri turistice etc).
d) Ecoluţia indicatorilor economico-financiari ai industriei turistice etc.
România nu se încadrează în nici una dintre cele trei mari categorii de ţări:
Ţări dezvoltate, care au un puternic potenţial turistic emitent, dar cu o
ofertă turistică mai puţin diversificată;.
Ţări dezvoltate, cu ofertă turistică remarcabilă, dar cu un potenţial
emitent ridicat;
Ţări mediu dezvoltate sau în curs de dezvoltare, cu un potenţial turistic
mai mult sau mai puţin diversificat, dar cu o ofertă turistică
competitivă.
Ea constituie o categorie singură: ţară cu potemţial turistic natural şi antropic valoros,
variat şi concentrat pe o suprafaţă relativ mică, care nu a reuşit încă să facă din industria
turismului o sursă importantă (sau chiar principală) a creşterii ei economice şi, implicit, a
55
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
dezvoltării generale; întergistrează în schimb, în ultimii ani, un sold negativ al balanţei de plăţi
turistice.
Din rândul ţărilor central şi est-europene, Romţnia se situează sub media zonei la
următorii indicatori:
1) Încasări pe locuitor: 23U.S.D., faţă de 72 U.S.D.;
2) Încasări pe turist:178 U.S.D.., faţă de 346 U.S.D.;
3) Ponderea încasărilor din turism în export mărfuri: 6,24%, faşă de 12,52%;
4) Ponderea încasărilor din turism în export servicii:36,99, faţă de 51,86%;
5) Soldul balanţei de plăţi turistice:-257 mil.U.S.D. faţă de +4233 mil U.S.D
realizările zonei,ceea ce reprezintă o depăşire a cheltuielilor cu 148,9% faţă de
nivelul de 85,6% realizat în cadrul tuturor ţărilor central şi est-europene.
Ca pondere a realizărilor valutare în P.I.B., cu 1,7%, România se situa în anii 1995, în
urma majorităţii ţărilor din această zonă şi chiar din Europa, în urma ei plasându-se doar
Letonia(0,4%) şi Ucraina (0,2%).
3.2 Ecoturismul ca forma a turismului durabilşi segment de piaţă
3.2.1 Ecoturismul durabil.
Sub genericul de “turism durabil” se cuprind toate formele de turism, care, în
dezvoltarea şi practicare lor se bazează pe principii ecologice, adică fără să deranjeze sau să
distrugă mediul natural şi construit, moştenire istorică şi culturală, ci, dinpotivă, să le
protejeze, conserve şi să le amerioreze sau să le îmbunătăţească.
Implementarea durabilităşii va trebui să facă faţă unui mediu caracterizat de
instabilitate. Astfel, identificarea priorităţilor va pleca de la considerarea acelor măsuri ce
sporesc capacitatea de adaptare. Printre acestea se includ:
- o abordare cuprinzătoare a spaţiilor deschise zonelor umede şi altor sit-uri naturale în,
şi din, afara oraşelor;
- utilizarea multifuncţională a terenurilor;
- strategii pentru reutilizarea adaptativă a stricăturilor existente;
56
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
- planificarea coordonată a utilizării terenurilorşi transporturilor şi considerate spaţiale
care măresc accesibilitatea în detrimetrul utilizării mijloacelor de transport private
(autovehicule);
- pentru a fi adaptabile, oraşele au nevoie de un sistem de învăţământ complet (primar,
liceal şi superior);
- organizaţii ale comunităţii locale care permit o mai bună participare a publicului;
- proceduri de planificare strategică;
- capacitatea de a întreprinde cercetări privind cerinţele locale şi structuri pentru
elaborarea deciziilor în colaborare cu diferitele juristicţii într-o arie metropolitană
dată.
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este una dintre puţinele rezervaţii introduse în
circuitul turistic şi dispune de un program de valorificare economică, inclusiv turistică.
Ecoturismul, componentă a dezvoltării durabile, este cunoscut şi sub noţiunlie de
„turism verde”, „turism moale” sau „turism blând” în sensul că această formă de turism, cu
o paletă largă de activităţi, se desfăşoară în spaţii rurale, are cele mai reduse implicaţii în
degradarea şi poluarea ecosistemelor naturale, parcuri naturale şi naţionale, rezervaţii ale
biosferei, rezervaţii naturale.
3.2.2 Ecoturismul ca segment de piaţă
Ecoturismul este o industrie mică, dar care se extinde rapid, în cadrul unei nişe
guvernate de forţele şi de legile pieţei. El a fost promovat iniţial ca fiind echivalent cu
turismul în arii naturale, iar lipsa politicilor sociale şi de mediu din unele ţări, firme şi
destinaţii a condus la o confuzie generală în privinţa sensului ecoturismului ca segment de
piaţă. Astfel s-a simţit nevoia unor linii directoare specifice şi a unor sisteme de acreditare
bazate pe criteriile dezvoltării durabile, iar discuţiile referitoare la aceste probleme sunt în
plină desfăşurare.
Dimensiunile pieţei ecoturistice
Întrucât se defineşte prin obiectivele sale de conservare a naturii şi sprijinire a
populaţiei locale, ecoturismul este greu de cuantificat. De aceea, pâna acum nu s-au realizat
studii riguroase pentru a determina câţi turişti în arii naturale sunt într-adevar motivaţi de
principiile ecoturismului. Ecoturismul este studiat în ansamblu, ca turism în natura, ducând la
57
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
estimări false asupra dimensiunilor pieţei. Cercetările privind turismul în arii naturale arată că
50% din numărul total de turişti îşi doresc să viziteze o zonă naturală în timpul vacanţei, ceea
ce ar putea include şi un scurt popas într-un parc naţional. Este un segment larg, dar foarte
diferit de cel motivat de dorinţa de a învăţa despre viaţa sălbatică şi cultură cu un ghid local,
de a sprijini dezvoltarea locală durabilă.
O estimare nu foarte precisă arată că sosirile internaţionale de ecoturişti au atins 7%
din piaţa turistică (Lindberg, 1997), sau aproximativ 45 milioane persoane în 1998,
aşteptându-se o creştere de pâna la 70 milioane în 2010. Cele mai apreciate destinaţii
ecoturistice au înregistrat în ultimul deceniu creşteri impresionante ale numărului de vizitatori
în arii protejate şi în alte zone naturale.
Deşi simpla vizitare a unui parc naţional sau arie protejată nu reprezintă ecoturism, ci
turism în natură, evoluţia numărului de vizitatori din aceste zone este un indicator şi pentru
tendinţele din ecoturism. Cercetările întreprinse la începutul anilor ’90 au înregistrat o creştere
masivă a turismului în parcuri naţionale pe principalele pieţe ecoturistice, indicând o
schimbare a preferinţelor turiştilor, de la destinaţiile europene tradiţionale, la o gamă mai largă
de destinaţii în arii naturale, majoritatea în ţări cu economie slab dezvoltată.
3.3 Impactul activităţii economiceasupra ariilor protejate
3.3.1 Industria
Industria reprezintă sectorul economic ce cea mai mare contribuţie la poluarea
mediului prin cantitatea mare de poluanţi gazoşi, solizi şi lichizi, eliminată în aer, apă şi sol.
Solul este poluat în primul rând prin cantitatea mare de deşeuri solide şi prin
depozitarea neuniformă a acestora, apoi indirect prin depunerile acide şi prin lucrările de
exploatare a resurselor natirale necesare industriei.
Colaborarea dintre politica indistriei şi mediu presupune elaborarea unor pachete de
măsuri care să aibă în vedere următoarele elemente:
să se prevină poluarea în special prin aplicarea celor mai bune tehnici
disponibile;
58
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
să se evite producerea de deşeuri iar în cazul în care se produc deşeuri ele să fie
valorificate dacă este posibil să nu fie eliminate astfel încât să se reducă orice
impact asupra mediului;
să se utilizeze eficient energie;
să fie luate măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor şi limitarea
consecinţelor acestora.
Industria are un efect negativ şi asupra ariilor protejate, deoarece odată ce este poluat
mediul înconjurător ineviatbil sunt poluate şi ariile pritejate, astfel încât există un pericol
pentru speciile protejate în cadrul acestora.
3.3.2 Agricultura
Agricultura este una din activităţile importante de agenţi poluanţi cu impact negativ
asupra mediului prin degradarea sau chiar distrugerea ecosistemelor.
Agricultura intensă poate conduce la poluarea solului şi a apei prin utilizarea excesivă
a îngrăşămintelor, a apei pentru irigaţii necorespunzătoare din punct de vedere calitativ şi
cantitativ, în special pe terenurile arabile, excesiv afânate prin diferite lucrări.
Pentru realizarea unei acivităţi agricole corespunzătoare este necesară practicarea unei
agriculturi durabile
3.3.3 Transporturile
Transporturile joacă un rol important în dezvoltarea economico-socială a unei ţări, dar
totodată este unul dintre cei mai importanţi poluatori ai mediului înconjurător.
Efectele poluanţilor provin de la autovehicule şi sunt la fel de grave ca acele activităţi
industriale, fiind reprezentate de:
poluarea legată de circulaţia mijloacelor de transport, ca urmare a emisiilor de substanţe
poluante rezultate în urma consumului de combustibil, al zgomotului şi al antrenării
particulelor de praf de pe carosabil;
antrenarea de pericole grave pentru om şi mediu, generate de lipsa de securitate a
transportului de persoane şi de mărfuri sau de condiţiile mărfurilor transportate.
În prezent, ca urmare a creşterii numărului de autovehicule precum cea a calităţii precare a
multora dintre acestea.
59
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Transporturile reprezintă o sursă majoră de poluare a mediului cu un impact major asupra
sănătăţii omului dar şi a ariilor protejate.
Capitolul IV - Promovarea unor strategii de dezvoltare durabilă
4.1 Promovarea unor strategii de dezvoltate durabilă
Datorită importanţei sale globale pentru conservare şi pentru economia regională,
Delta Dunării are oportunitatea de a deveni un model de dezvoltare durabilă bazat pe
ecosistemele existente aici.
Pe lângă restaurarea ecologică, proiectul Delta Dunării – o poartă naturală spre Europa
îşi propune şi promovarea unor bune practici în ecoturism şi alternative de dezvoltare durabilă
pentru navigaţie şi dezvoltare portuară. WWF consideră că modul în care turismul şi navigaţia
se vor dezvolta în următorii ani în Delta Dunării vor schimba în cele din urmă această regiune
fie într-un mod pozitiv, fie negativ şi ireversibil, aşa cum este tendinţa actuală.
Viziunea pe termen lung asupra Deltei Dunării este:
1. Să crească semnificativ potenţialul Deltei Dunării de a se menţine ca una din zonele
naturale cele mai valoroase ale Europei;
2. Să dezvolte şi să implementeze un model universal pentru gestiunea durabilă a unei
delte.
Proiectele urmăresc restaurarea unor procese naturale esenţiale pentru întreaga Deltă a
Dunării, fapt pentru care implementarea activităţilor se va face la nivel transfrontieră Ucraina
– România.
Procesele naturale din Delta Dunării au fost alterate de-a lungul timpului, datorită
îndiguirii luncii inundabile pentru facilitarea agricultrii intensive şi pescuitului industrial,
canalizării şi dragărilor efectuate pentru facilitarea navigaţiei, păşunatului intensiv, turismului
necontrolat şi poluării industriale.
Cinci categorii de procese naturale au fost identificate ca fiind esenţiale pentru Delta
Dunării:
a. aportul sedimentelor din amonte;
b. procesele de sedimentare din deltă;
60
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
c. sedimentele costiere;
d. procesele hidrologice naturale;
e. procesele ecologice naturale.
Aceste procese stau la baza dezvoltării deltei, ele trebuind menţinute şi restaurate, acolo
unde este posibil, prin implementarea unor proiecte model, cu scopul replicării la nivelul
întregii delte. Restaurarea acestor procese naturale va determina strategiile şi activităţile
necesare dezvoltării durabile a Deltei Dunării.
CONCLUZII
Pe baza documentării şi analizelor realizate, concluzionăm următoarele:
Ecoturismul s-a dezvoltat rapid în ultimele decenii. Deşi are potenţialul de a influenţa
pozitiv mediul natural şi social în care se desfăşoară, el poate fi la fel de dăunător ca şi
turismul de masă, dacă nu este organizat corespunzător.
Deşi anumite detalii variază, majoritatea definiţiilor ecoturismului reflectă o formă
distinctă de turism, care întruneşte patru criterii de bază: se desfăşoară în spaţii naturale şi
culturale , implică măsuri de conservare, încurajează implicarea comunităţii locale şi susţine
bunăstarea localnicilor.
Ecoturismul poate fi privit şi ca o oportunitate de afaceri. O afacere ecoturistică poate
avea succes pe termen lung dacă este o afacere responsabilă, care respectă legile pieţei şi ale
dezvoltării durabile deopotrivă. Ecoturismul este o versiune durabilă a turismului în arii
naturale, incluzând în acelaşi timp şi elemente ale turismului rural şi cultural. Pe lângă
principiile turismului durabil la care subscrie, ecoturismul are şi principii specifice: contribuie
activ la conservarea patrimoniului natural şi cultural; include comunităţile locale în activităţile
de planificare, dezvoltare şi operare şi contribuie la bunăstarea lor; implică explicaţii complete
şi interesante pentru vizitatori, privind resursele naturale şi culturale; este destinat în special
vizitatorilor individuali precum şi grupurilor organizate de mici dimensiuni. Ecoturismul este
o nişă de piaţă în cadrul turismului în arii naturale, care a înregistrat o creştere impresionantă
în ultimele decenii. El tinde să devină un segment de piaţă independent, sub influenţa unor
61
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
factori precum: fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, preferinţa călătorilor de a alege
vacanţe cu tentă educativă, care să le îmbogăţească existenţa, dorinţa lor de evadare în
mijlocul naturii, de a fi activi şi de a petrece un timp de calitate cu prietenii sau familia etc..
Organizaţiile locale, regionale, naţionale şi internaţionale, indiferent de forma de
organizare, au un rol determinant în promovarea şi răspândirea ecoturismului în întreaga lume.
Delta Dunării este o delta lobată, cu o avansare, oarecum uniformă în mare a frontului
deltaic şi cu mici lobi în gura de vărsare a principalelor artere. Se formează în golfurile marine
şi constituie tipul clasic de deltă.
Comparativ cu alte delte din lume, ţinând cont de indicatori specifici, RBDD ocupă
locul 22, având următoarele dimensiuni: 4150 km2 suprafaţă a deltei; 2840 km lungime a
fluviului Dunărea şi 805 300 km2 suprafaţa bazinului hidrografic al Dunării.
Delta Dunării găzduieşte pe un spaţiu relativ restrâns 30 de tipuri de ecosisteme,
respectiv o bancă naturală de gene de valoare inestimabilă pentru patrimoniul universal, fiind
în acelaşi timp o concentrare importantă de resurse naturale cu valoare economică care sunt
predispuse la supraexploatare.
Activităţile tradiţionale ale populaţiei din Delta Dunării, în funcţie de proporţia
populaţiei ocupate, sunt reprezentate de: pescărie (12.45%), creşterea animalelor şi cultura
plantelor (32.54%), exploatarea masei lemnoase (11.65%), vânătoarea şi pescuitul sportiv
(17.02%), ecoturismul (16.9%), recoltarea stufului (9.44%), navigaţia şi comerţul.
Ca şi concluzie se poate afirma că starea generală actuală a ecosistemelor de pe
teritoriul RBDD este favorabilă. Această situaţie este favorizată şi de existenţa unor zone greu
accesibile unde impactul activităţilor umane este diminuat.
Instituţiile implicate direct sau indirect la această data în pescăriile din Delta Dunării sunt:
• Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu atribuţii înpolitica
sectorului piscicol din România, conform Legii nr. 192/2000;
• Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, coordonează activitateaARBDD;
• Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD), administrează
utilizarea resurselor naturale în teritoriu, conform Legii nr. 82/1993, H.G. nr. 248/1994, Legii
nr. 69/1996, H.G. nr. 516/1997 şi Legii nr. 454/2001;
62
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
• Consiliul Judeţean Tulcea (CJT), administrează activităţile economice pe suprafeţele
ce constituie domeniu public de interes judeţean, respectiv pe amenajările piscicole, conform
Legii nr. 69/1996;
• Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD), evaluează
starea pescăriilor, nivelul stocurilor şi fundamentează reglementările de pescuit prin
programul de cercetare supervizat de ARBDD;
• Societăţile Comerciale sau pescarii privaţi, desfăşoară activitatea economică de
pescuit, în suprafeţele domeniului public de interes naţional sau judeţean
Este necesară o coordonare unitară a eforturilor şi investiţiilor în scopul implementării
politicilor ecologice şi a unui management durabil în RBDD. Realizarea obiectivului de
exploatare durabilă necesită cercetarea anuală a stocurilor şi exploatării şi stabilirea tacticilor
de administrare durabilă (controlul ieşirilor – cote maxime de captură şi/sau controlul
intrărilor – cote maxime de efort de pescuit), proces adaptabil în funcţie de eficienţa măsurilor
şi răspunsul dinamicii populaţiilor de peşti la exploatare dar şi la variaţiile naturale ale
factorilor de mediu sau poluării. Resursele naturale din Delta Dunării sunt deosebit de
atractive din punct devedere economic şi asigură premisele pentru activităţi economice
diversificate.
63
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Anexe
Anexa 1 – Peisajul natural ale Deltei Dunării:
Figura 1.1 - Ardea purpurea Figura 1.2 - Mâncător de albine
Sursa www.google.com Sursa www.google.com
Figura 1.3 - Glossy Ibis
Sursa www.google.com
Fig 1.4 - Squacco heron Fig 1.5 – Pelicanu alb
Sursa www.google.com Sursa www.google.com
64
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Fig 1.6 - Clematis integrifolia Fig 1.7 -
Sursa www.google.com Sursa www.google.com
Fig 1.8 - Globularia punctata
Sursa www.google.com
Fig 1.9 - Nymphaea alba Fig 1.10 - Orchis purpurea
Sursa www.google.com Sursa www.google.com
65
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Anexa 2 – Peisajul antropic al Deltei Dunării:
Figura 2.1 – Biserica Mila Figura 2.2 – Manastirea Batag
Sursa www.google.com Sursa www.google.com
Figura 2.3 – Mănastirea cocos
Sursa www.google.com
Figura 2.4 – Pensiunea Adria Figura 2.5 – Pensiunea Coral
Sursa www.google.com Sursa www.google.com
66
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Anexa 3 –Bibliografie
1. Coceanu Pompei,Vlăsceanu Gheorghe,Necjoiescu Bebe, „Geografia generală
a turismului”,Editura Meteor Press,Bucureşti,2005
2. Cristureanu Cristina, “Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional”,Editura
C.H.Beck,Bucureşti,2006
3. Neguţ Silviu,”Geografia turismului”,Edutura Meteor Press,Bucureşti,2003
4. Ionescu Ion,”Turismul – Fenomen social-economic şi cultural”,Editura Oscar
Print,Bucureşti,2000
5. Glăvan Vasile,”Resurse turistice pe Terra”,Editura Economică, Bucureşti,
2000
6. www.wikipedia.org
7. www.ecoturism.org
8. www.google.com
67