EDITORIAL

Armenia nu are de ales. Este obligată prin trecutul și identitatea sa spirituală să fie legată de valorile euro-pene și, în același timp, să fie racordată la preconizata Uniune Eurasiatică din inter-ese strategice, economice și militare. Acordul de înfi-ințare a Uniunii Eurasiatice ce a avut loc la Astana, unde președinții Rusiei, Kazastan-ului și Bielorusiei au semnat un document de asociere ce va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015 lasă loc pen-tru numeroase comentarii. Faptul că au fost invitate și alte țări să participe la acest proiect, inclusiv Armenia, face posibilă lărgirea cadru-lui inițial. Rezervele afișate

de Nursultan Nazarbaev la adresa Armeniei, dintr-un soi de solidaritate cu pozițiile turco-azere au contribuit la amînarea prezenței armene în această construcție po-l itico-economico-vamală. Diplomația armeana are o mare responsabilitate în acest moment pentru a sta-biliza o situație fluidă. Vizita președintelui Hollande la în-ceputul lui 2014 la Ankara – prima după 20 de ani, de la cea a lui Francois Mitterand din 1992 – a fost o încer-care de a debloca relațiile franco-turce, grav afectate de recunoașterea Geno-cidului Armean din 1915 de către Franța. Refuzul con-stant al lui Sarkozy de a percepe Turcia ca un posibil candidat la Uniunea Europe-ană a făcut ca schimburile economice franco-turce să scadă dramatic, iar relația Paris-Ankara să rămână una tensionată. Președin-tele Hollande asta a încer-cat, să repoziționeze Franța în relația cu Turcia. Dar și cu țările din Caucazul de Sud, de unde vizita din mai la Baku, Erevan și Tbilisi. Din-colo de detaliile vizitei și a convorbirilor, pentru partea armeană rămâne semnifica-tivă dorința Franței de a înțele-ge și sprijini poziția delicată a Armeniei. Și de a găsi un parteneriat particular/ex-cepțional pentru Armenia în acordurile ei de parteneriat cu UE. Fără ca aceasta să

afecteze prezența Armeniei în Uniunea Eurasiatică, la care Președintele Putin, ne place să acceptăm sau nu, acordă sprijinul său Armeniei.

Va reuși Armenia să ges-tioneze eficient, pe termen mediu și lung această situ-ație? Recenta vizită la Erevan a ministrului rus de externe Serghei Lavrov, un vechi și experimentat diplomat, un policy maker al Moscovei, a adus unele clarificări. Rusia este gata să sprijine poziția Armeniei la Uniunea Eura-siatică și să înbunătățească relațiile bilaterale ruso-ar-mene. ”Doar prin reluarea întîlnirilor dintre președinții armean și azer se pot găsi soluții la rezolvarea stării conflictuale dintre părți”, a precizat șeful diplomației ruse la Erevan. Grupul de la Minsk – la care și Franța și Rusia sunt copreședinți va acționa în același sens. Ar fi o mare șansă acordată păcii dacă pe lîngă Președintele Hollande, care deja și-a anunțat participarea și viito-rul președinte al Turciei - în mod cert va fi actualul pre-mier Erdogan - ar fi prezent pe 24 aprilie 2015 la Erevan. Trăim într-o lume în care nimic nu este imposibil. Dacă diplomație nu e, nimic nu e.

Bedros Horasangian

Armenia Între Uniunea Europeană și Uniunea Eurasiatică

4

Vineri 13 iunie la Centrul Cultural Armean din Bu-curești a avut loc avanpremiera filmului documentar Armenop-olis – Suflet Armenesc în regia Izabelei Bostan Kevorkian și Florin Kevorkian. Deși o ploaie torențială a încercat să strice planurile organizatorilor spre orele 18,30 Centrul Cultural a devenit neîncăpător, curi-ozitatea publicului fiind mai puternică decît natura ! Am re-marcat, printre cei prezenți, pe regizoarea Elisabeta Bostan, coproducător alături de Uni-unea Armenilor la realizarea acestui film, pe actorul Mircea Albulescu, criticul de film Iri-na Margareta Nistor care, cu doar o săptămână în urmă, ne vorbea despre actorul Charles Aznavour la seara aniversară de la Biblioteca Dudian. De asemeni Anușavan Salamanian care a realizat sunetul acestui documentar și Capriel Dedeian cel ce a dat muzicalitate, dacă putem spune așa, imaginilor. Ne-am bucurat și de prezența Excelenței Sale domnul Ham-

CENTRUL CULTURAL ARMEAN : Avanpremiera documentarului “Armenopolis – Suflet Armenesc”

let Gasparian, ambasador al Armeniei în România, PC Episcop Datev Hagopian și președintele U.A.R. senatorul Varujan Vosganian.Timp de o oră am pătruns în fascinanta poveste a ce-lor care au întemeiat singurul oraș armenesc din Diaspora. Armenopolis, Gherla de azi. Mărturisesc că personal am văzut filmul înainte de această avanpremieră, la invitația lui Florin Kevorkian și acea primă vizionare am pătruns-o mai mult cu mintea, fiind atent la multe detalii de ordin istoric. De această dată însă pelicula am vizionat-o cu sufletul și am realizat că acest proiect, început în urmă cu cca doi ani este pînă la urmă un eseu cinematografic despre armeni, armenitate, isto-ria lor, viața lor, bucurii, durere, amintiri…Am trecut prin stări de emoție, durere, nostalgie, bucurie așa cum se întîmplă cu fiecare dintre noi, în viața de zi cu zi, iar odiseea armenilor din Armenopolis nu este altce-va decît povestea unui loc ce

a fost înnobilat de poporul de la poalele Araratului. Aștept, evident critica de specialitate să vorbească despre acest film ce trebuie promovat prin toate mijloacele și să participe la festivaluri internaționale. Pînă atunci felicitări întregii echipe care a realizat filmul și îmi fac datoria de a-i enumera pe toți la final.

Producător : Elisabeta BostanUniunea Armenilor din Româniaregia: Izabela Bostan Ke-vorkian și Florin Kevorkianscenariu: Florin Kevorkianmuzica : Capriel DedeianImagine : Constanța Cristea, Tudor Platon, Constantin Ene, Florin KevorkianInginer Sunet : Anușavan Sala-manian, Mihai Orășanu, Nelu BainConsultanți istorici : Vlad Bedros,Virgil Pop

Mihai Stepan CAzAziAN

AA

AR R

T11 - 12 / 2014

ACTUALITATE

Vineri 6 iunie sala Bibli-otecii Eparhiei Bisericii Armene din București a fost neîncăpătoare. Motivul l-a con-stituit aniversarea a 90 de ani de viață a marelui cîntăreț și actor de film Charles Aznavour. Pe parcursul a cca. trei ore ar-tistul a fost cu noi grație ziaris-tei Madeleine Karacașian și a criticului de film Irina Marga-reta Nistor care ne-au vorbit de-spre viața și cariera unuia dintre cei mai mari interpreți ai scenei franceze dar și un remarcabil actor. Doamna Karacașian a cărei documentare a fost , ca de obicei, impecabilă ne-a vorbit despre viața artistului, născut la Paris într-o familie de emigranți armeni supraviețuitori ai geno-cidului din 1915. Au fost punc-tate principalele moment din cariera lui Aznavour însoțite de imagini iar apoi am aflat mai multe amănunte legate de con-certul pe care artistul l-a avut la București, în anul 1963, cînd doamna Karacașian a asistat la spectacolul de la Sala Palatu-lui, împreună cu regretatul Cik Damadian care a realizat, cu acel prilej, și o caricatură a lui Aznavour.Apoi s-a amintit despre întîlni-rea din anul 2004 a lui Aznavour cu comunitatea armeană chiar

în această sală în care acum avea loc aniversarea lui. ( vezi Ararat nr. 5/2004 ) Aflat atun-ci în România pentru filmările la ecranizarea romanului Pere Goriot de Honore de Balzac, Charles Aznavour a acordat zia-ristei Madeleine Karacașian un interviu care a fost publicat de revista Ararat cu titlul “Simțul familiei este o caracteristică ereditară a poporului armean” (vezi Ararat nr. 4/2004 )Și dacă tot s-a vorbit de rolul interpretat de Aznavour în fil-mul Pere Goriot, criticul de film Irina Margareta Nistor a punctat cîteva repere din car-iera sa de actor vorbind de

București : Seară aniversară la Biblioteca Dudian

principalele roluri interpretate în filme ca Nu trageți în pia-nist (1960), Zece negri mititei (1963) Toba de tinichea (1979) Ararat (2002).În partea a doua a serii a fost difuzat concertul pe care inter-pretul l-a susținut la Erevan, în anul 2006 cu titlul “Aznavour et ses Amis” cu ocazia mani-festărilor prilejuite de Anul Ar-meniei în Franța.

O seară deosebit de reușită la care au mai contribuit, pe lîngă gazda manifestării, Biblioteca Eparhiei Armene și Uniunea Armenilor din România și Edi-tura Ararat.

6

Sîmbătă 14 iunie a avut loc la București Adunarea Generală a UAR. Conform Statutului astfel de Adunări au loc anual pentru a face un bi-lanț al activităților realizate de Uniune și perspectivele pentru anul ce urmează. La această reuniune au participat 100 de delegați din toate filialele plus București.Ordinea de zi a cuprins

1.Activitatea desfăşurată de UAR în perioada 2011 ( de la

Congresul UAR) pînă în 2014.

2.Transmiterea Mesajului lui Ara Echighian, președintele Organizației Raffi a armenilor originari din România, cu se-diul la Los Angeles. ( vezi tex-tul )

3.Pregătirea Anului Comemo-rativ 2015.

4.Activități organizatorice ( co-laborarea Consiliului Director cu sucursalele UAR, chestiuni statutare, relațiile dintre sucur-sale și parohiile Bisericii Ar-mene )

5. Alte proiecte și propuneri pentru perioada 2014-1015.

În deschiderea Adunării a avut loc o ședință a tinerilor, reprezentanți din toate filialele precum și tineri studenți armeni din străinătate care studiază în România, cu președintele UAR, domnul Varujan Vosganian.La aceste discuții s-a pus problema ca, avînd în vedere apariția unei noi generații de tineri, să avem o abordare diferită față de ceea ce a fost pînă acum, luînd în consider-

ADUNAREA GENERALĂ A UNiUNii ARMENiLOR

DiN ROMÂNiA

ACTUALITATE

AA

AR R

T11 - 12 / 2014

are noua structură demogra-fică a comunității. Dacă prima etapă a fost de cunoaștere, apoi întîlniri în cadrul unor tabere acum, a venit momentul ca tin-erii să se gîndească la viitorul acestei comunități. De aceea este nevoie de tineri dornici să aprofundeze cultura, istoria armeană și să devină lideri ai acestei comunități. Să devină specialiști pe această zonă a patrimoniului comunitar, spe-cialiști ai limbii armene iar alții să devină, de ce nu, parlamen-tari să pătrundă în zona polit-ică, în consiliile locale. Tinerii trebuie să se implice mai mult în viața comunității. Un prim pas ar fi reevaluarea, din punct de vedere statistic a comunității armene. În acest fel ei s-ar face cunoscuți și ar interacționa mai bine cu membri comunității. A doua temă ar fi cunoașterea structurii profesionale a tiner-ilor pentru a fi îndrumați spre masterate și doctorate, în zone de interes și pentru comunitate. Specialiști pe zona istorico-cul-turală dar și în zona econom-ică. Specialiști care să ne poată reprezenta internațional, buni cunoscători ai limbilor de cir-culație dar și ai limbii armene. A treia temă ar fi încurajarea unor tineri să se implice în zona politicului. “Pentru că cel mai bun lobby este cel pe care ți-l faci singur”-după cum spunea domnul Vosganian. Forța aces-tei comunități stă, mai ales în prestigiul pe care-l are în străinătate. S-a propus ca tinerii să primească un pachet de cărți cu cele mai importante volume apărute la Editura Ararat pent-ru a căpăta o minimă informare și cunoștințe privind istoria și cultura noastră.În partea a doua a Adunării generale au fost discutate punc-tele înscrise pe ordinea de zi.

În urma unei bune pregătiri și a unui recensămînt, realizat de dr. Emanuel Nazaretian privind armenii din zona Roman s-a hotărît înființarea unei filiale locale în acest oraș.Au mai luat cuvîntul reprezen-tanți ai filialelor, Iași (Zare Nazarian), Tulcea (Claudiu Simion), Constanța (Mihai Krikor și Hacik Garabet) Florin Kevorkian (București), alți membri ai comunității.Întîlnirea a fost onorată de

prezenţa Excelenței Sale Ham-let Gasparian, Ambasador al Republicii Armenia care a vor-bit despre proiectele privind comemorarea centenarului genocidului ce vor avea loc în 2015.

Cu această ocazie a fost lansat și noul site al Uniunii Arme-nilor din România http://www.uniuneaarmenilor.ro/ ce va fi completat în perioada imediat următoare.

8

Stimate Dl. Președinte Varujan Vosganian, Stimați Delegați, Mă numesc Ara Echighian, sînt armean, originar născut în România și locuiesc în Los An-geles, California. Sînt membru activ al Or-ganizației RAFFI. Aceasta este organizația Ar-menilor originari din România, ce locuiesc în zona geografică Los Angeles. Organizația Raffi a împlinit 50 de ani de activitate, în de-cembrie 2013, și am avut fes-tivitățile de celebrare a eveni-mentului pe data de 3 Mai 2014. La această Gală de 50 de ani

am avut onoarea și bu-

curia de a-l avea ca invitat și musafir de onoare pe Dl. Varu-jan Vosganian.În dorința dumnealui de a ex-plora și cunoaște comunităţi armene de origine română, această vizită a fost un prilej unic și reciproc. Comunitatea din Los Ange-les a fost profund impresionată de prezența dumnealui și de felul în care, plin de căldură si competență, ne-a prezentat problematica şi realizările Uniunii Armenilor din România. Revenind la Organizaţia RAFFI, vreau să amintesc că rădăcinile Organizației se află chiar aici în România;

Această Organizaţie a luat fi-inţă pe la începuturile anilor ’20 şi a activat pînă cînd condiţiile social-politice nu au mai per-mis existenţa ei. Începînd cu anii ’50 familiile armeneşti au început să emi-greze spre USA. O dată ajunse şi stabilite pe teritorii noi, aceste familii au început să simtă nostalgia me-leagurilor Mioriţei; Fără să uite un moment etnici-tatea armeană, aceste familii au continuat să respecte şi valorile culturale ale ţării în care s-au născut.

Scriitorul american de ori-gine armeană William Saroyan

Mesajul lui Ara Echighian, președintele Organizației Raffi a armenilor originari din România, cu sediul la Los Angeles

-

ACTUALITATE

AA

AR R

T11 - 12 / 2014

descrie în cîteva cuvinte chin-tesenţa fenomenului armean din Diaspora: “…Acolo unde se vor întîlni şi se vor stabili doi armeni, ei vor construi o biseri-ca…” Este exact ceea ce Comuni-tatea Romana-Hay-lor din Los Angeles a realizat în aceşti 50 ani: Romana-Hay au fost fa-miliile de bază în construirea unei Biserici Armene şi a două şcoli Armeneşti (Grădiniţa pînă la Clasa a 12-a), acestea fiind numai o scurtă enumerare a contribuţiei membrilor RAFFI – care au continuat şi continuă să faciliteze impactul pozitiv în succesul Marii Familii Arme-neşti din America. Este exact fenomenul care s-a petrecut în decursul a multe secole pe teritoriul actual al României. Familiile de armeni prigonite de istorie şi-au găsit adăpost şi un loc prosper AICI în ţara care astăzi se numeşte ROMÂNIA. Intenţia nu este să facem astă-zi o lecţie de istorie ( de care de fapt sîntem foarte mîndri ). Ideea pe care aş dori să o prezint este faptul că o dată ce o comunitate s-a format, ( cazul nostru în ROMÂNIA ) comu-nitatea începe să-şi creeze in-situţiile, suprastructura ;a. Comunitatea din România a construit Bisericile Armene pe tot teritoriul – ca să avem loc de închinare.b. Comunitatea Armeană a construit şcolile pentru a pu-tea prezerva limba, cultura şi tradiţiile.c. Comunitatea Armenă din România a creat suprastrucura şi valorile patrimoniale de care sîntem aşa de mîndri. Nu trebuie acceptată noţiunea că valorile patrimoniale, în posesia unui element de supras-

tructură (Uniune, Biserică) sînt valori cu drept de proprietate ale suprastructurii. Acest element de suprastruc-tură are valoarea patrimonială în CUSTODIE, dar BUNURI-LE APARŢIN COMUNITĂŢII ARMENE din România.MAREA FAMILIE A CO-MUNITĂŢII ARMENE din România este PROPRIE-TARUL valorilor patrimoniale. Elementele de suprastructură au numai CUSTODIA de mo-ment ale valorilor.

Dragi delegaţi, Fiţi mîndri de ce aveţi. Faceţi tot ce este legal să acţionaţi ca ADEVĂRAŢI şi DE DREPT PROPRIETARI ai valorilor patrimoniale AR-MENE în România; Respectaţi CUSTODIA ex-istentă, dar fiţi vigilenţi la posi-bilitatea mişcărilor de bunuri şi la conţinutul inventarelor; Inventariaţi şi fiţi SINGURII care să aveţi autorizaţia Legală de a aproba SCHIMBĂRI ÎN STATUTUL de CUSTODIE.

Cu permisiunea dumneavoas-tră, ca o persoană născută, bote-zată, şi educată în România, dar care sînt stabilit în USA, aş dori să fac următoarele propuneri FORUMULUI dumneavostră de astăzi:

1. CREAŢI LA NIVEL “UAR” și la nivele LOCALE “UAR” o COMISIE PATRIMONIALĂ; Alocaţi forța de muncă com-petentă; Alocaţi fonduri ca să puteţi administra aceste valori de neîn-locuit, create de Familiile Co-

munităţii Armene din România de-a lungul secolelor noastre de prezenţa în acest colţ minunat de lume;

VERIFICAŢI REZULTATELE şi menţineţi-le să reflecte realitatea.COLABORAREA ŞI RESPEC-TUL RECIPROC ÎNTRE PROPRIETARUL MORAL ŞI CUSTODELE LEGAL TRE-BUIE SĂ FIE ÎN CENTRUL POLITICII “UAR”ESTE CEVA CARE CERE TIMP, EXPERTIZĂ ŞI DĂRUIRE, dar merită efortul ce se va depune pentru a con-serva PATRIMONIUL CREAT DE MOŞII ŞI STRĂMOŞII NOŞTRII.

2. Pentru a putea continua în mod eficient şi sistematic dez-voltarea relaţiilor cu comunităţi de Romana-Hay din întrea-ga lume, propun de asemenea să se creeze o poziţie perma-nentă de “Vice – Preşedinte” cu probleme de diaspora la nivel “UAR”. Această poziţie va fi cea prin care noi, cei din străinătate vom lua legătura într-o mare diver-sitate de probleme şi propuneri.

Vă mulţumesc în mod deo-sebit pentru atenţia şi timpul acordat.

Domnule Preşedinte Varujan Vosganian, Dragi delegaţi, Vă doresc succes în continuare, VARTZGERNIT GADAR, Cu respect,

Ara ECHiGHiAN

10

În ultimile zile ale lunii mai comunitatea armeană din New York a avut deosebita plăcere de a avea în mijlocul ei un vechi prieten din București, un prieten apreciat de membrii comunității, un prieten cu care romanahayi de pretutindeni se mândresc, pe Varujan Vosga-nian. Nu i-am prezentat nici funcțiile și nici titlurile deorece pentru noi romanahayi el este simplu Varujan, Varujan Vosga-nian, pentru a-l distinge de celălalt Varujan, de deputatul Varujan Pambuccian. Pentru cei nefamiliarizați cu persoana lui, care vor să-i cunoască mer-itele, calificarea, pozițiile ocu-

Vizita unui prieten: Varujan Vosganian în New York

pate pot apela la paginile stu-foase ale internetului, de unde vor afla că de aproape un sfert de veac este președintele Uni-unii Armenilor din România, că este Senator de Iași, că a deținut pînă nu de mult funcția de Ministru al Economiei și Finanțelor, că este purtător de ordine și medalii, printre care decorații acordate de Catoli-cosul Tuturor Armenilor și de Președintele Armeniei, că este poet și scriitor reputat, autorul uneia dintre cele mai distinse lu-crări al secolului XXI dedicate istoriei poporului armean: Car-tea Șoaptelor, volum best-sell-er în România și alte țări, carte

propusă de Uniunea Scriitorilor din România, de Uniunea Scri-itorilor din Armenia și de Aso-ciația de limbă ebraică din Isra-el, pentru Premiul Nobel pentru Literatură, și încă câte…Varujan Vosganian a venit la New York ca invitat al Institu-tului Cultural Român pentru a participa și reprezenta România la Book Expo America 2014.Vizita lui Varujan a fost scurtă, de patru zile (27-30 mai), dar suficientă pentru ca roman-hayi newyorkezi să-l cunoască mai bine, să-i cunoască Car-tea Șoaptelor, să afle despre activitatea UAR-ului, despre rudele și prietenii lor din țară,

-

ACTUALITATE

AA

AR R

T11 - 12 / 2014

-

ACTUALITATE

AA

AR R

T

să afle despre activitatea arme-nilor din Erevan, din lume.În scurta perioada cât a rămas în New York, Varujan Vosga-nian a avut o agendă încărcată. În prima zi el a vizitat Cate-drala Surp Vartan, Complexul Diocesian și Centrul de Infor-mare Krikor și Clara Zohrab cu bogata bibliotecă de manu-scrise, cărți și periodice arme-nești, iar în seara aceleiași zile a fost invitatatul bisericii Surp Sarkis din Dougleston. Acolo, în sala de recepție a bisericii el s-a întâlnit și întreținut cu un număr însemnat de prietenii și conaționalii romanahayi din New York. Prezenți la întîlnire au fost Arhiepiscopul Oshagan Choloyan, Episcopul Anousha-van Tanielain, Preotul Nareg Terterian și Doamna Ioana Ga-briela Costache, consulul Gen-eral al Românie la New York. A fost o seară plăcută cu at-mosferă caldă în care Varujan a povestit multe, despre viața co-munității armene din București, din România, despre pregătirile din Erevan cu ocazia comemo-rării centenarului Genocidului, despre eforturile depuse de UAR pentru recunoașterea Gen-ocidului Armean în România, despre cartea Cartea Șoaptelor cu traducerile și prezentările ei în peste zece limbi și țări.Ziua următoare a început în sălile Javits Center din New York Book Expo America 2014, la care România a participat, în premieră, cu un stand pro-priu, național, tutelat de Insti-tutul Cultural Român. La acest Book Fair, România a fost reprezentată de Varujan Vosganian, vice-președin-tele Uniunii Scriitorilor din România, exponent al literaturii române moderne, ambasador cultural de talie internațională care, împreună cu distinsa scri-

itoarea Doina Uricariu, a prez-entat publicului american liter-atura română contemporană.Tot în ziua aceea, seara, în Sala Auditorium a Institutului Cul-tural Român din Manhattan, în prezența unei alese audiențe, din care un segment important îl formau armenii, Varujan Vosga-nian s-a întâlnit cu intelectuali-tatea română din New York și a prezentat două dintre ultimele sale romane, volumele Cartea Șoaptelor și Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri, pri-ma dedicată poporului armean, a doua celui român, împletind astfel creația artistică cu dubla identitate națională, armeană și română. La început Vosgan-ian a oferit asistenței episoade din volumul Cartea Șoapte-lor, roman cu subiect foarte aproape de sufletul său, care tratează destinul propriei sale familii, suferințele armenilor refugiați în România, tragedia nației armene. Roman cu sute de personaje și zeci de povesti-

ri reale impletește adevărul is-toric cu simbolismul, relevând traumele Genocidului Armean început în timpul Imperiului Otoman, finalizat de Republica Ataturkiană Turcă. Prelegerea lui Vosganian a continuat cu expuneri din ultimul său volum Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri, a prezentat secvențe din roman, și a indicat că lucrarea ar putea reprezenta un început de Cartea Șoaptelor pentru istoria poporului român. Întînirea s-a încheiat cu o sesi-une de întrebări și răspunsuri și semnări de autografe. La întîl-nire au fost prezente Doamnele Doina Uricariu, directoarea ICR din N.Y., Simona Micules-cu, Ambasadorul Misiunii Per-manente Române la ONU și Ioana Gabriela Costache, Con-sulul General al României la New York.Expunerea lui Vosganian a fost profundă și convingătoare, a împresionat audiența și a făcut ca armenii din sală să realizeze

12

că armenii din România nu ar fi putut avea un ambasador mai competent, un luptător mai dârz pentru recunoașterea Geno-cidului Armean, decât în perso-ana lui Varujan Vosganian.Să amintim că acum un dece-niu, directorul cultural al In-stitutului Cultural Român din New York a fost conaționalul nostru, prestigiosul scriitor Bedros Horasangian care prin acțiunile culturale realizate a ridicat prestigiul României în Statele Unite.La toate aceste întrevederi Vosganian a fost însoțit de Alis-ter Ian Blyth traducătorul în limba engleză a cărții Cartea Șoaptelor. Alister Ian Blyth este unul dintre cei mai prestigioși traducători contemporani de limba engleză, autor al versi-unilor în limba engleză al unor lucrărilor de excepție, dintre care remarcăm volumele sem-nate de Andrei Pleșu și Neagu

Djuvara. Conform promisiuni-lor sale, ediția engleză a volu-mului Cartea Șoaptelor va fi terminată la sfârșitul anului 2014.În utima zi de ședere în New York, Varujan a dorit să se întâlnească încă odată cu prietenii din New York. Și care ar fi putut fi locul cel mai potrivit pentru aceasta decât Prăvălia Baruir, centrul cul-tural, consulatul neoficial din New York al armenilor din România, care în anul 2016 va serba semicentenarul.La Baruir, în cămăruța din spatele prăvăliei cu pereții decorați cu fotografii din is-toria prăvăliei, de la vizita lui Varujan din anul 2007 și foto-grafiile lui Cher și Kim Kar-dashian, Varujan s-a întâlnit cu un grup restrîns de prieteni. Acolo, la un pahar de vorbă a povestit de unele și altele, prin-tre care de vizita sa oficială la

Istanbul, de întâlnirile de-a lun-gul timpului cu reprezentanții guvernului turc. Varujan nu a uitat să telefoneze și să vorbeas-că cu prietenii care nu au putut fi prezenți la întâlniri, cu Nonu Kricorian, cu Kricor Chibari-an, cu Hagop Andonian, urân-du-le sănătate și gânduri bune. După câteva ore de taclale și de urări de bine s-a îndreptat spre Aeroport cu destinația Madrid, transformând zicala, care de ani circula în Prăvălia Baruir: Londra-Paris-Erevan în Ere-van-New York-Madrid!În încheiere, să arătăm că în organizarea acestor întâlniri un merit deosebit l-au avut mem-brii romanahay din conducerea bisericii Surp Sarkis, dar în special frații Seco și Miche Nersessian care l-au însoțit pe Varujan în tot timpul șederii la New York.

Un prieten newyorkez

A C U M 7 5 D E A N i

i u n i e 1 9 3 9

Vara comunității armene in-terbelice nu părea nici pe de-parte așa cum ar fi trebuit.Unii desigur se aflau în vilegiatură și se relaxau. Bănuim că aveau și conaționalii noștri de atunci “Grătariada” lor. Alții însă sub-zistau zi de zi cu aceeași temere prezentă. Asigurarea traiului zilnic. Comunitatea, Uniunea, Biserica faceau ce puteau. To-tuși un eveniment important s-a petrecut în iunie 1939. Mai exact a fost terminată clădirea noii școli armene din Strada Coțofeni nr. 33 de la Obor (în București). Un reportaj genial scris de Vartan Mestugean, in-titulat “Punerea pietrei funda-mentale a școalei armene dela Obor” a fost publicat în Ararat în stilul specific al “maestru-lui”: “Copiilor le venea greu să parcurgă drumul lung dela Colentina până la Scoala din curtea Bisericii. Mulți dintre ei hoinăreau pe maidanuri jucân-du-se cu dănciucii astfel încât unii începuseră chiar să învețe în această promiscuitate, limba lui Faraon or comunitatea armeană în schimbul ospitalității frățești oferite era datoare să pregăteas-că o generație de oameni folosi-tori țării iar nu de neștiutori de carte. De aceea, Epitropia Bis-ericii și comitetul școlar au în-ființat cu 10 ani în urmă așa-zi-sa școală adunând copiii de pe drumuri. Desbinările create

în sânul comunității de câțiva intriganți de meserie pripășiți prin aceste meleaguri ca con-struirea unui local propriu de școală să întârzie. Sumele nece-sare pentru cumpărarea terenu-lui și ridicarea construcției s-au strâns ban cu ban…Tricolorul fâlfâie la nr. 33 din Strada Coțofeni. În mijlocul terenu-lui o groapă imensă cu laturile tăiate vertical arată locul unde se va ridica noua școală. Aco-lo este strânsă ca să zicem așa oficialitatea comunității:PSS Arhiepiscopul Husik, Cons. Eparhial, Epitropia, comitetul școlar, Uniunea Armenilor din România. Soarele arde. Dnii K. Zambaccian, A. Kassar-gian, A. Papazian, av. C. Grigo-rian etc se adăpostesc în dâra de umbră de lângă peretele de sud. Toată lumea e veselă și vorbăreață. Doi cocoși se zbat într-unul din șanțurile de teme-lie cuprinși se pare de o neagră presimțire. Și într-adevăr câte-va minute înainte de începerea slujbei, paracliserul îmbrăcat într-o uniformă impecabilă se prezintă cu un gealat cu un cuțit ce aruncă scântei și după un obicei rămas probabil de pe timpul idolatriei taie cocoșii făcând să curgă sângele în locul unde urmează să se așeze actul comemorativ scris artistic de profesorul Inglizian și semnat de cei de față. Dl. Kr. H. Zam-

AA

AR R

T11 - 12 / 2014

baccian președintele Uniunii Armenilor din România prin-tr-o frumoasă improvizație își exprimă mulțumirea de a asista la această solemnitate. Constată că armenii în general păstrează cu sfințenie tradiția rămasă de la strămoși de a iubi învățătu-ra”. Ce mai putem adăuga? Un reportaj genial. Păcat că spațiul nu ne permite să-l redăm inte-gral.Între timp, tot la București, la Cimitirul Armenesc se comemora Ziua Eroilor. Cu fanfară, cânte-ce patriotice și slujba de pome-nire de Înălțare oficiată de PSS Husik : “Au fost frumos depuse coroane de flori la Monumentul Eroilor din Cimitir apoi locot. Harnagea a rostit o înflăcărată cuvântare după care a început defilarea pe dinaintea monu-mentului acoperit cu florile re-cunoștinței”.Cu o zi înainte, tot la Bucureș-ti la Salla Dalles s-a sărbătorit ziua Primei Republici Armene 28 mai 1918. “Au vorbit PSS Arhiepiscop Husik care a făcut un istoric al chestiunii naționale armene începând de la Petru Cel Mare. Au mai vorbit cu însuflețire dnii H. Devegian, SS Părintele S. Gokian Șeful Eparhiei Armenilor Catolici din România și mai ales Dl. Dro Kanaian care a luat parte activă la luptele din Armenia ca comandant al Legiunii II Ar-mene.”Astăzi, după 75 de ani nu pot să nu mă întreb …oare Gener-alul Dro, marele nostru erou, a presimțit vreodată ce des-tin glorios și totodată tragic va urma? De obicei geniile au presimțiri…Dar sunt convins că astăzi Testamentul său moral a fost dus la îndeplinire de către noi. Armenii din întreaga lume!

Eduard ANTONiAN

14

„Scriu puțin. Prefer să vorbesc și să trăiesc. Unii spun că e un mod ușor egoist de a tra-ta lucrurile. S-ar putea să aibă dreptate, dar prefer să inter-acționez. Când scrii, totul se reduce la tine și la ceea ce știi în momentul respectiv. Când interacționezi, înțelegi mai bine lucrurile pe care le știi și te îmbogățești cu știința și în-trebările celor din jur”, – ne-a spus politicianul român de etnie armeană, de profesie matemati-cian și informatician, Varujan Pambuccian.

- Domnule Pambuccian, ce reprezintă LiveTutoring – aplicația pentru învățământ online creată de dvs.?

- LiveTutoring este o

„Internetul pune oamenii în legătură, iar globalizarea este un fenomen natural.”

Varujan Pambuccian

aplicație, care permite învățar-ea la distanță ca și cum profe-sorul și elevii ar fi în aceeași clasă. Adică permite interac-tivitatea firească unei ore de clasă în scris, citit, desenat, auz și văz, în condițiile în care participanții se găsesc în lo-cații diferite. Am dotat-o cu o interfață naturală pentru a evi-ta senzația de intrus pe care o dau de obicei sistemele infor-matice, integând-o în peisajul obișnuit al unei clase. Sigur, am exploatat și tot ce oferă mediul electronic, așa că lecția poate fi augmentată cu obiecte didac-tice virtuale, poate accesa mai multe resurse externe fiind in-tegrată cu Drop Box, YouTube. În acest moment există trei mo-dalități majore de a face edu-

cație: cea tradițională, e-learn-ing-ul și MOOC-ul (Massive Open Online Courses), care este centrat pe student și căruia îi oferă filme cu mari profesori predând. Conceptul nostru, pe care îl promovăm prin Live-Tutoring și pe care l-am numit Online Live Learning, le aco-peră pe acestea trei. Utilizează obiecte didactice virtuale și este dotat cu un API pentru a se conecta la orice LMS, ca în e-learning și poate genera fil-mul sesiunii de learning pentru a fi utilizată ca MOOC. Noi nu-mim această formă de învățare Online Live Learning. Să nu uităm că fiecare sesiune, cu tot ce s-a vorbit și scris în ea se salvează și poate fi vizualizată oricând. Mai mult, sesiunile pot

AA

AR R

T11 - 12 / 2014

I N T E R V I Ufi salvate și în format pdf și pot fi distribuite prin mail sau pot fi postate pe Facebook pentru a permite o formă de învățământ care este în creștere certă: so-cial learning. Îi încurajez pe toți cei interesați să citească această scurtă descriere a conceptului și a aplicației aici: http://pambuc-cian.com/2014/05/22/a-con-cept-and-a-software-platform-for-online-live-learning/ și să încerce să utilizeze aplicația downloadând-o de aici: http://www.livetutoring.org/content/downloads.

VOTE FOR THE BEST ON-LINE LEARNING PLAT-FORM. IT TAKES ONLY 1 SECOND!https://www.wallofbusiness.com/romania/app/livetutor-ing-0 Într-o competiţie marca Deutsche Telekom pentru Eu-ropa Centrala şi de Est este înscrisă și o aplicație realizată de o echipă de români. Este o aplicație în cloud (pe platforma Microsoft) dedicată educației la distanță care combină in-teracțiunea în timp real dintre profesor și elev (nu doar vizual, ci și cu tabla vizibilă tuturor elevilor și caiet individual pen-tru fiecare etc.) cu obiectele de e-learning (filmulete, poze, cautare în timp real, handwrit-ing recognition) și posibilita-tea înregistrării și păstrării lecțiilor. Votarea se face acce-sand:https://www.wallofbusi-ness.com/romania/app/livetu-toring-0Găsiți butoanele de vot sub galeria de poze, poziționată în dreapta. Cel mai ușor este să votați prin adresa de mail, dar trebuie să urmăriți inboxul pentru că veți primi un mail prin care se solicită confir-marea acestui vot. Noi credem

ca merită să iasă câștigătoare această aplicație. - La ce folosește această apli-cație?- Exită multe domenii în care aplicația poate fi utilizată. Ea lucrează bine împreună cu orice sistem de videoconferință, dar am integrat-o nativ cu Skype. Există însă trei domenii în care văd o aplicabilitate mare. Primul este cel al meditațiilor și al trainingului online. Apli-cația mărește substanțial aria geografică în care un profe-sor poate da meditații sau un trainer poate face o sesiune de training. În acest fel, competiția între profesori crește ducând la o creștere clară a calității, iar elevii din localitățile mici pot avea acces foarte ușor la marii profesori din zonele puternice în domeniul educației. Al doi-lea domeniu este școala/univer-sitatea online. Aplicația permite o creștere substanțială a cotei de piață a oricărei entități care practică învățământul la dis-tanță, redefinind acestă formă de învățămând și aducând-o la nivelul calitativ al învățămân-tului față-în-față. Sigur, eu mă

gândesc și la școli globale în care orice tânăr poate să gă-sească profesorii și colegii care i se potrivesc cel mai bine.Al treilea domeniu este cel cor-poratist. LiveTutoring se poate utiliza pentru ședințele din cor-porațiile cu dispersie geografică mare. Are o componentă foarte puternică de application shar-ing și permite lucrul colabora-tiv și includerea rezultatelor în spațiul de colaborare principal al ei, pentru orice aplicație care rulează în Windows 7 sau 8.

- Sunteţi politician român de etnie armeană, dar şi matematician, informatician. Care vă este mai aproape de suflet? Credeți că matematica se poate lega de mentalitatea umana?- În primul rând sunt om. Cut tot ce înseamnă lucrul acesta bun sau rău. Din punct de ve-dere cultural sunt armean și român în același timp, pentru că am crescut în aceste două cul-turi, dar sunt foarte puternic in-fluențat și de cultura anglo-sax-onă. Matematica și informatica sunt cele două meserii pe care

16

le practic atât prin ceea ce creez cât și prin ceea ce predau. Îmi place enorm să predau și cred că principala mea meserie este cea de profesor. Matematica este un fel de a gândi și un limbaj prin care îți poți exprima gândurile. Păi asta este și muzica și poezia și pictura. Până la urmă vorbim despre cultură și cultura este un atribut esențial al omului al so-cietăților umane. Cum să nu fie atunci legată de omul profund o formă de gândire și un limbaj prin care ea se exprimă?

- Internetul ajută sau daunează omului?- Prin ce să dăuneze? Internetul pune oamenii în legătură. Face ca oameni care au aceleași pre-ocupări să poată comunica fără nici o limitare. Acum, depinde la ce om ne referim. Unui dicta-tor îi va dăuna întotdeauna.

- Iar globalizarea?- Este un fenomen natural. Ceea ce mulți nu înțeleg este faptul că globalizarea are loc simul-tan cu atomizarea. Apar comu-nități on și offline care se fac și se desfac mai repede sau mai încet și în care oamenii se simt foarte în largul lor și foarte personalizați. Globalizarea nu

înseamnă uniformizare

ci acces. Globalizarea este o formă de unitate în diversitate al cărei efect major este trib-alizarea societății umane în grupuri de oameni care au ceva în comun.

- Până la urmă cum vă imaginați lumea peste 15-20 de ani?- Sunt patru direcții majore, care ne vor marca pe termen mediu și lung. Prima ține de ștergerea graniței dintre virtual și real. Există deja grădinițe în care copiii învață sau se joacă cu personaje holografice ani-mate în studiou de un actor. Holograma care începe să dea senzația de obiect cu substanță va deveni ceva cotidian, așa cum este acum televizorul. În același timp, spațiile controlate discret de sisteme informat-ice vor deveni din ce în ce co-mune. Calculatorul clasic, cu imaginea sa de mașină de scris se va disipa în obiectele din jur și va deveni o prezență discretă și distribuită. Sistemele de comunicații vor deveni, din ce în ce mai mult, ceea ce este calculatorul azi.

A doua direcție este cea a fabricației aditive. Va fi cea mai disrup-tivă transformare prin care va

trece generația noastă. Suntem azi în pragul celei de-a 3-a revoluții industriale. Fabrica dispare, pentru că un 3D printer poate fabrica din ce în ce mai multe lucruri. Fabricația se mută încet, încet în retail. Deja au apărut imprimantele 3D multimaterial și primele mul-tifuncționale 3D. În câțiva ani vom merge la supermarket și vom printa acolo ce nu putem printa acasă. Aici, națiunile cu viziune și-au mutat fabricile acolo unde au putut pentru a di-minua șocul generat de șomajul masiv de peste 10 ani. Apar me-serii noi și dispar foarte multe meserii. În principiu, meseriile care presupun procese repeti-tive sunt înlocuite de cele care presupun creativitate. Iar școala nu este pregătită deloc pentru a forma copiii pentru lumea care se naște acum.A treia direcție ține de creierul uman. Există două proiecte în-cepute de curând care încearcă să descifreze structurile cere-brale profunde. Ele merg în pa-ralel cu îmbunătățirea interfețelor între structurile neurale și cele hardware, cercetările având deja succese notabile în direcția realizării protezelor bionice, asemenea proteze pentru văz și auz fiind deja la a treia generație. Comanda sisteme-lor informatice prin implanturi corticale sau prin tehnologii touchless la nivelul creierului este și ea o colecție de teh-nologii ajunsă la a treia gener-ație. Aceste tehnologii ne vor permite să ne dezvoltăm simțuri acolo unde organele noastre de simț nu sesisează nimic. Cu toate acestea, dezvoltarea ma-joră o văd abia după ce struc-turile profunde cerebrale, cele din zona a ceea ce numim “eu” vor fi descifrate complet. Adică probabil peste 10 ani.

AA

AR R

T11 - 12 / 2014

I N T E R V I UProbabil că cea mai importantă dezvoltare o va cunoaște însă biologia sintetică. ADN sin-tetic se poate produce demult, un asemenea sintetizator fiind azi la îndemâna oricui. Mai mult, de anul trecut ADN-ul sintetic poate fi și patentat. În anul 2009 a fost realizat primul ribozom sintetic iar după un an prima celulă sintetică perfect funcțională și vie. Odată cu im-primarea 3D de organe, lucru început de peste 10 ani, atunci când a fost transplantată prima vezică urinară realizată pe o im-primantă 3D, biologia sintetică deschide un univers ale cărui limite sunt foarte greu de pre-văzut. Profesorul Church, cel care a creat ribozomul sintetic spunea că specia noastră este în pragul unei evoluții spre altce-va: spre o ființă multiavatar, cu mai mulți avatari biologici și/sau virtuali controlați de același eu. Și eu cred că așa va fi.

- Cum poate ajuta omul matematica? Dar informatica?- Păi cam toată istoria omenirii este istoria științelor și teh-nologiilor. Așa că nici nu știu ce să răspund aici. Iar dacă ne gândim că noi înșine suntem sisteme programate cu bitul pe patru stări…

- Ce lipsește sau ce este în sur-plus în aceasta lume contem-porană?- Cred că diferența dintre școală și realitare este un dezechilibru major. Apoi urmează diferența dintre politică și realitate și ce este mai rău diferența dintre felul majoritar de a gândi și zonele creative și disruptive. S-ar putea ca dacă aceste deze-chilibre se accentuează o parte dintre noi să ajungem într-un conflict deschis cu cealaltă, condusă abil de politicieni și

țintuită în trecut de o școală care a rămas la fel de la prima revoluție industrială încoace. Ar fi foarte rău, pentru tot ce ar putea urma ar fi un nou ev me-diu întunecat.

- Se spune că omul nu se mai poate dezvolta, căci și-a epui-zat toate energiile.- Cred că tocmai am vorbit de-spre ce se va întâmpla în curând cu omul. Ori în cele patru di-recții de care am vorbit, ori spre un nou ev mediu.

- Vorbind de Uniunea Eu-ropeană, ce influență va avea asupra României şi Ar-meniei? Şi ce scop are în realitate aceasta?

- Aceeași influență pe care România ca stat membru sau Armenia o vor avea asupra Un-iunii Europene. Ca orice uniune de state în care sistemul este unul democratic, scopurile sunt la vedere și țin de avantajele unei uniuni politice, economice și monetare.

- Spre ce direcție merge lumea de astazi?

- Mă tem că spre anii 30. Și sper să evităm asta. Lumea se află în cea mai adâncă depresie economică de la Marea Criză încoace. Căreia i se răspunde cu soluții de tip New Deal combinate cu remedii financi-are, ambele fără nici o șansă de izbândă. Suntem la capătul a două jocuri piramidale: cel al sistemului monetar de tip fiat money și cel al statului pro-tector, inventat de politicieni acum 80 de ani și care, în pofi-da unui șir de eșecuri este cerut de oameni. Sigur, pe oameni îi interesează mai puțin istoria și fundăturile ei și mai mult ziua de mâine. Dar politicienii greșesc mult prin faptul că ori-zontul de tip care îi interesează este de doar 4 ani.Saltul uriaș tehnologic va genera frustări imense în rân-dul unui număr uriaș de oameni și aceasta este o mare amen-ințare, de asemenea. Dacă școa-la nu se adaptează rapid, riscăm o scindare la nivelul speciei, prima după 180,000 de ani de evoluție.Cu toate acestea, cu frământări sau nu, mergem în-tr-o directție extraordinar de interesantă.

18

- Cum își pot dezvolta econo-mia România și Armenia?- Înțelegând repede ce se întâm-plă în jur, adaptându-și rapid școala și ieșind din autosufi-ciența de tipul “noi suntem cei care am făcut nu știu ce acum 1000 de ani” și din sintagme-le de tipul “istoria a fost crudă cu noi”. Și armenii și românii au toate datele pentru a deveni actori activi într-o economie în care principala marfă tran-zacționată este creativitatea. Nu este deloc o metaforă. Gândiți-vă că o imprimantă 3D poate produce orice. Exact așa cum o imprimantă 2D poate tipări orice. Prin ce va diferi un pa-har produs ce cineva de un pa-har produs de altcineva? Exact prin creativitate. Creativitatea va fi singura care va monetiza cu adevărat. Răspunsul scurt la întrebarea dumneavoastră ar fi: România și Armenia ar trebui să privească mai puțin în trecut și mai mult în viitor. Este cel mai patriotic îndem pe care îl pot face. Și cel mai lipsit de ipocrizie politicianistă. Și îl fac, chiar dacă multora nu le va plăcea deloc. Pentru că eu chiar iubesc țările astea.

- Ce nu trebuia să facă omul ca să aibă o viață corectă? Sau nu trebuie făcut nimic?- Ce înseamnă o viață corectă? Și cine are dreptul să spună ce înseamnă ea. Până la urmă, în logica viului corect este să su-praviețuiești și să te dezvolți. Iar omul este o ființă vie.

- Ce țară considerați că are o economie și politică chib-zuită?- În acest moment, nici una.

- Nu știu câte cunoașteți despre situația curentă din Armenia, dar este interesant care va

fi, după părerea dvs. soluția (soluții, modalități) cea mai potrivită de rezolvare a con-flictului de N.-Karabakh și situația dificilă din Armenia?

- Cred că istoria Orientului Apropiat a demonstrat clar că cea mai bună cale este dialogul și negocierea. Asta pentru re-zolvarea conflictelor. Pentru rest, organizarea, înțelegerea lumii în care trăim, munca făcută cu mult cap și deschi-derea către lume.

Elena CiOBANYANhttp://galatv.am

AA

AR R

T11 - 12 / 2014

COMUNITATEMembrii tinerei generații din Iași își clădesc treptat o carieră academică, asemenea multor oameni de vază ai comunității. Acest lucru a fost demonstrat și de Stefana Agop, studentă la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor și coordonator educațional la U.A.R.- filiala Iași. Participa-rea la Olimpiada Studenților Economiști – Secțiunea Ciber-netică, Statistică și Informatică Economică cu lucrarea „Comu-nitatea armeană la granița din-tre trecut și prezent, cultural și statistic” a fost încununată cu premiul I. Articolul câștigător a fost realizat sub atenta co-ordonare a domnului Dr. inf. ec. Alexandru-Mihnea Spiri-donică. Articolul reprezintă o provocare lansată celor care doresc să cunoască comuni-tatea armeană din orașul Iași, dintr-o perspectivă culturală și

statistică. Studiul tratează as-pecte cu privire la istoria comu-nității armene din Iași dintr-o viziune statistică, ce surprinde reperele importante de analiză a acestei colectivități. Princi-palele paliere de analiză au fost cu privire la: încadrarea persoa-nei în funcție de gen și vârstă, metoda de influență a nivelului de studii asupra domeniului de activitate și a venitului curent.Prezenta lucrare surprinde cu ajutorul graficelor realizate

Premiul i pentru Ștefana Agop la Olimpiada Studenților Economiști

repoziționarea comunității ar-mene din punct de vedere nu-meric și statistic. Pentru prima dată în cadrul comunității ar-mene se realizează o centraliza-re a bazelor de date cu privire la datele personale ale fiecărui membru din comunitate în funcție de următorii para-metri: gen, vârsta, mediul de proveniență, rezidența, nivelul de studii, domeniul de activi-tate, statutul social, venitul și starea civilă a persoanei.

Joi, 12 iunie 2014 a avut loc în Sala de festivități a Colegiului Național de Arte “Regina Ma-ria”, prima ediție a Simpozi-onului județean “Dobrogea – mozaic dialectal și etnic“.Simpozionul s-a desfășurat pe doua secțiuni: una dedi-cată cadrelor didactice, în care Uniunea Armenilor din România, Filiala Constanța a fost reprezentată de dna. prof. Arșaluis Gurău Sarchisian, care a încântat audiența recitând

o poezie creație proprie și o secțiune dedicată elevilor, în care reprezentantă armenilor, Anaida-Iris Sarchizian ( în im-agine) a recitat poezia VARTĂ, în limba armeană.Inițiat și organizat de către In-spectoratul Scolar Județean Constanța, simpozionul s-a bucurat de ecouri largi în presa constănțeană, mai ales ca prin-tre participanți s-au numarat și cadre didactice de la Universi-tatea “Ovidius” din Constanța.

Sergiu SARCHiziAN

DOBROGEA – ARMONiE iNTERETNiCĂ

20

Să ne explicăm. Formular-ea de mai sus ne aparține, chiar dacă procedeul nu este inedit.Cine nu a auzit de mon-dializare, globalizare sau is-lamizare, plecînd de la cuvinte precum mondial, global sau islam. În fond este vorba de a generaliza ceea ce aparent este doar ceva particular. Am in-trodus termenul kaplanizare plecînd de la numele unui jur-nalist american, prețuit analist și consultant politic, autor a numeroase cărți de politologie (dar și de călătorii) ce abor-dează neortodox și atipic, evitînd clișeele și locurile co-mune, din multiple perspec-tive, istoria lumii, din trecut și de azi, numit în 2011 de către Foreign Policy Magazine unul dintre “the world’s top 100

global thinkers”. Ceea ce nu e chiar de lepădat. Este vorba de Robert D. Kaplan ( n.1952, New York City). CV-ul aca-demic nu este foarte spectacu-los, nu a urmat nici una dintre universitățile de vîrf ale SUA , ci a absolvit o facultate de rang mediu din Vermont, cu o bursă obținută pentru calități de înnotător ( swimming schol-arship) și o diplomă de BA in English. Dar, una peste alta, am putea zice că este un autodidact de rasă, evident, și de mare su-prafață,a citit și scris mult, a călătorit enorm,a colaborat la prestigioase publicații ameri-cane, de la The Washigton Post și The New York Times, la For-eign Affairs și The Wall Street Journal. Fișa biobliografică este extrem de bogată,simpat-

ică, un personaj atașant, iar vo-cea, ideile și opiniile lui au fost și sunt ascultate de cele mai înalte foruri decizionale sau de inteligence din SUA. Că este vorba de Casa Albă sau Minis-terul Apărării, că este vorba de CIA, Departamentul Apărării și Institutul Stratfor. Una pes-te alta, o figură marcantă a lu-mii intelectuale americane. Și nu numai. Robert D.Kaplan a călătorit mult,mai ales prin Ori-entul Mijlociu Caucaz, Balcani, Asia Centrală. A stat la junețe perioade lungi în Tunisia, Por-tugalia, Israel, mai apoi în Grecia – șapte ani nu e puțin, de unde s-a pricopsit și cu o soție – a fost de nenumărate ori în Turcia, după cum se și măr-turisește în numeroasele sale diverse cărți. Un intelectual de bibliotecă, dar și cu mare ape-tență pentru călătorii, precum jurnaliști-politologi/că lă tor i impenitenți din clasa Timo-thy Garton Ash sau regretatul Riszard Kapuscinsky. O carte recent apărută la noi ne-a atras însă atenția asupra unui as-pect pe care, cu acest prilej, l-am denumit, poate abuziv, kaplanizare. Despre ce este vorba.Cartea la care facem referință este „Răzbunarea geografiei. Ce ne spune harta despre con-flictele viitoare și lupta îm-potriva destinului „(Editura Litera, 2014, Colecția Best-seller, traducerea din engleză Mihnea Gafița – cu care am colaborat pentru Editura Ararat cînd a apărut ediția din 1995 la „Memoriile Ambasadorului Morgenthau”, ediție cu un con-sistent Cuvînt Înainte al Am-

KAPLANizAREA iSTORiEi

D O S A R 1 9 1 5

AA

AR R

T11 - 12 / 2014

basadorului SUA la București la acea dată, James Rosepape – o prefață, atotcuprinzătoare și analitică a profesorului Paul Dobrescu, de la SNSPA) Este o lucrare masivă, de 500 de pag-ini, care cuprinde bune analize istorice și politice, din trecutul mai îndepărtat și consecințele evenimentelor pe hărțile lumii. Geografia naturală și întîm-plările prinse în păienjenișul istoriei, chiar foarte recente.Kaplan scrie elegant și fără pedanterii. Încearcă să înțelea-gă ceea ce s-a întîmplat și cum s-a rostogolit istoria prin geo-grafia lumii. Trecem peste as-pectele teoretizante ale lucrării. Trecem peste frumoasele pagini care descriu și povestesc extrem de elegant diverse evenimente. Popoare și culturi, religii și idei politice, state și imperii, nume mari și mici ale istoriei. Tre-cem și parte partea III-a acestui eseu, în fond, de mari proporții, dedicat Americii și modul cum Braudel, un mare expert al Mediteranei a tratat chestiunii continentului american. Vrem doar să relevăm cum în capito-lul II al cărții, care se numește „Harta începutului de secol XXI” și care are 6 subcapitole ce însumează 375-191= 184 pagini, iar subcapitolele 13 („Pivotul iranian”) și 14 („Fos-tul Imperiu Otoman”) în care nu apar cuvintele armean sau Ar-menia. Pur și simplu.Cum așa? Chiar așa. De ce? Nu știm. Mis-tificarea istoriei nu prin minci-ună, neadevăr sau măsluire de documente – știm că s-a prac-ticat și se mai practică – ci prin omisiune. Pur și simplu armenii și Armenia nu există. Și atunci cînd se vorbește – în amănunt- despre ce s-a întîm-plat cu Imperiul Otoman ( pus mereu în poziția de victimă a istoriei ) sau în Imperiul Per-

san – unde hodoronc-tronc apar cofondatori ai imperiului, azeri, un anume Ismail, la 1501, noi știind din istorie doar de Darius și Cirus cel Mare, etc. Armenii, oricum, nu există. Cum să vor-bești/pomenești de Caucaz, de Georgia și Azerbaidjan și să te faci că Armenia și armenii nu există.Ceva nu este în ordine.Asta numim noi kaplanizare.Nu este singurul caz. Exem-plele de acest gen s-au înmulțit

în ultimii 30 de ani. După cam-paniile de negaționism ale is-toricilor turci, au urmat intense campanii de propagandă, pe diverse meridiane ale lumii, extrem de agresive, punînd în joc sume de bani substanțiale.Nu doar pentru a apare arti-cole și studii favorabile tezelor negaționiste turcești, dar și pen-tru a întări lobby-ul antiarmean. In toată lumea. Înființarea de catedre de turcologie sau stu-dii orientale te miri unde sau

22

sprijinind cu sume consistente catedre existente și finanțînd studii negaționiste au fost coroborate cu interesele strate-gice ale altor state. Apoi a intrat în joc și propaganda azeră, mai ales după conflictele militare din anii 90. Avînd resurse finan-ciare enorme, Azebaidjanul și-a poziționat conflictul deschis cu Armeneia și în perspecti-va propagandei antiarmene.Din acest motiv aspectul is-toric, politic uman și stabilirea asumată a adevărului, cu toate consecinețele posibile, legat al Dosarului 1915 este grevat de interesele strategice, militare și economice ale actanților zona-li. Revenind la istorici și ana-liști. Robert D. Kaplan nu ar fi un caz izolat de om de știință, prestigios, care să-și schim-be opțiunile Un alt caz faimos este al orientalistului ameri-can, profesorul Bernard Lewis. Care, după ce a admis culpabil-itatea autorităților otomane în genocidul din 1915, brusc și-a schimbat opțiunile. Nu avem date certe pentru a explica ast-fel de schimbări de macaz, doar simple speculații. Pe care nu le mai dezvoltăm aici și acum. Revenind la Kaplan, că știe de armeni sau nu știe.

Știe.Iată ce găsim în volumul „Fan-tomele Balcanilor. O călătorie în isto-rie”( Editura Antet, 2007, traducerea din engleză Diana Grad) O excelentă radiografie a Bal-canilor, pe care Kaplan i-a vizitat în mai multe rân-duri , cu observații j u d i c i o a s e ș i t r i m i t e r i / c i t a t e bibliografice la care am avut și noi ac-ces.În cele aproape 300 de pagini ale cărții armenii nu apar, cu toate că au fost și mai sunt prezențe nota-bile în toate țările din Balcani. Ocupîndu-ne în mod special de această zonă,considerăm că avem o suficientă expertiză necesară pentru a exprima la rîndul nostru opinii. Ideea ar fi că nu se poate scrie o istorie multiculturală a Balcanilor fără a puncta prezența aromânilor, a evreilor, a țiganilor și a arme-nilor. Am menționat doar et-niile care nu au un stat în spate,

căci altfel disiparea popoar-elor din Balcani, dincolo de granițele, trecute sau prezente, a fost și este fluidă. E i , b i n e , h o d o r o n c - t r o n c , simpat-icul nostru Robert D. Kaplan – la lansarea cărții sale la Book-fest 2014, cînd îi prezentam car-tea alături de Emil Hurezeanu era la masă la restaurantul de alături, apoi a venit și a oferit autografe, avem și noi unul… – cînd se analizează situația macedonenilor și a Macedoniei apar…armenii!!! Hopa, care ar-meni?

Iată citatul de la pagina 77.Natura din ce în ce mai au-toritară a regimului “junilor turci” a culminat în 1915 cu asasinarea în masă a aproxi-mativ 1,5 milioane de armeni, aceste fiind primul holocaust al secolului.Această campa-nie de genocid orchestrată de guvern s-a perpetuat pentru că armenii, spre deosebire de ceilalți creștini din estul

AA

AR R

T11 - 12 / 2014

D O S A R 1 9 1 5Le NOUVEL OBSERVATEUR/ Orhan Pamuk : “Este crucial ca turcii să afle, în cele din urmă, adevărul despre evenimentele din 1915.”Într-un interviu acordat săptămânalului le Nouvel Ob-servateur laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, Orhan Pamuk, comentează ultima declarație a premierului turc, Recep Erdogan, cu privire la genocidul armean. (extras)În 2005, ați fost acuzat de in-sultă față de națiunea turcă pen-tru că ați recunoscut genocidul armean și masacrele împotri-va kurzilor. Aceste acuzații au fost retrase, dar a ț i pr imit amenințăr i cu moartea, iar presa de dreapta a menținut campania de defăimare a dvs. Vă simțiți încă amenințat ?Orhan Pamuk: Am să vă dau un răspuns statistic: Am o sin-gură gardă de corp în loc de trei … Situația mea, deci, s-a îmbunătățit! Sunt bun prieten cu garda mea de corp. Dar nu trebuie comparată soarta mea cu ceea ce a îndurat Salman Rushdie.La 23 aprilie, pentru prima dată în istoria Turciei, (primul ministru) Erdogan și-a expri-mat condoleanțele sale pentru descendenții armeni, uciși în 1915. A fost un eveniment poli-tic. Cu toate acestea, câteva zile mai târziu, el a negat caracterul genocidal al acelor masacru. Este, prin urmare, într-adevăr un prim pas spre recunoașterea genocidului?

Orhan Pamuk: Această problemă va fi rezolvată doar în cazul în care libertatea de exprimare va exista, în sfârșit, în Turcia. Ori, în continuare poți fi închis dacă afirmi realitatea acestui geno-cid – chiar dacă, ca titlu person-al, notorietatea mea îmi conferă imunitate. Această declarație, chiar dacă timidă și urmată de o negare, este un prim pas, pent-ru că procurorii vor fi, de acum, mai puțin înclinați să urmăreas-că în justiție pe cei care vorbesc de genocid.Este crucial ca turcii să afle, în cele din urmă adevărul de-spre evenimentele din 1915, ca istoricii turci, obiectivi și curajoși, să-și poată face auzit glasul lor, și să nu fie, ca acum, marginalizați și cenzurați de către mass-media. Accesul la libertatea de exprimare este crucial pentru ca țara să treacă examenul de conștiință istorică, așa cum a reușit în cazul proble-mei kurde. Declarația lui Er-dogan este timidă și târzie, dar este un punct de plecare deci-siv. Chiar dacă este mânat de un calcul diplomatic, cel puțin are un credit.

după armenews.com

Peninsulei Balcanice, îi amen-ințau din punct de vedere de-mografic pe turcii musulmani în țara lor de baștină, Anato-lia. Imperiul – orice imperiu – așa cum a intuit corect tînărul sceptic Kemal Ataturk, nu avea nici un viitor în această epocă nouă. Transformarea “juni-lor turci” în ucigași brutali și mai eficienți decît cei ai sulta-nului, precum și abținerea ce-lorlalte mari puteri de la orice intervenție a forțat Bulgaria, Serbia și Grecia să facă ceva ce nimeni nu ar fi crezut că e posibil: au făcut abstracție de conflictele lor și au format o alianță.

Există armenii și problematica DOSARULUI 1915? Da, după acest fragment neașteptat ci-tat de noi. Ce să înțelegem din acest detaliu? In fond autorul voia să accentueze evoluția Junilor Turci și influența politi-cilor lor în Tracia și Macedonia, subiectul nu erau armenii.Să fie o eroare, o scăpare, o mică neatenție? Nu avem răspuns. Zîmbim amar și atît. Există Armenia, armenii și DOSAR 1915 după Robert D. Kaplan?Nu.Doar kaplanizare. Aferim!Q.E.D.

PSObservație de prozator.Faptul că Robert D.Kaplan se scobește în dinți înainte de a prezenta un citat din Voltaire la începutul unei conferințe ținute în Australia, la un Insiti-tut de Politici Publice – există înregistrarea de la Canberra pe Youtube – ni-l face și mai simpatic pe autor. Ăsta sunt și basta!

Dosar 1915, îngrijit deBedros HORASANGIAN

24

Comunitatea din România a armenilor a înregistrat mai multe etape istorice. Acestea sunt: perioada veche (până la sec.XX), perioada interbelică, perioada comunistă și perioa-da postdecembristă. Din cele mai vechi timpuri tinerii de pretutindeni s-au delimitat de cei adulți, și au adoptat stiluri vestimentare, preocupări pro-prii, sport, drumeții sau jocuri și de asemenea un jargon spe-cific și efemer (Vezi Juvenal, sau clica mov din timpul lui Ludovic al XIV-lea , bonjuriștii pașoptiști , malagambiștii post-belici etc). Totuși transferul experienței între generații nu a lipsit niciodată, dar el a avut totdeauna loc în familie, școală sau armată. Momentele grave însă au fost parcurse de toate generațiile laolaltă dar perio-adele de stabilitate socială au

generat totdeauna grupuri de tineri cu preocupări fie inac-cesibile adulților, fie neintere-sante pentru aceștia, cum ar fi anumite sporturi, dansuri, sau muzici noi care au displăcut în toate epocile, vârstnicilor. Și totuși produsele artistice și performanțele sportive etc, au fost mereu admirate de adulți. Dar asta nu avea semnificația unei osmoze. Tinerii și bătrâ-nii grupați separat, au trăit to-tuși laolaltă nefiind vorba de vreo sciziune ci doar o aliniere la cerințele impuse de natu-ra însăși. Revenind la subiect, vom apela la unele surse și vom face o excursie în preocupările tinerilor armeni în perioada in-terbelică din România. În ep-oca dintre cele două războaie, activau în România mai multe grupuri independente de tineri care se autofinanțau fiecare în

parte, prin donații de la micii și marii comercianți armeni. Astfel era, în primul rând, EFA, (Educația fizică armeană) care se ocupa de gimnastică, fot-bal, tenis de masă-ping-pong, alpinism, dar cu precădere de baschet. Apoi era corul Kom-itas, echipa de dansuri, de in-strumente populare, de teatru, cercetașii, asociația studenților armeni, și desigur școala care era guvernată de un comitet școlar. Exista și o Uniune a Armenilor care s-a înființat ca organism curator al celor 200 de orfani de la Strunga. Ulteri-or, când orfanii au pășit în viață Uniunea mai emitea adeverințe și uneori organiza conferințe pe teme culturale. Pe vremea aceea erau circa 10.000 de ar-meni în România, spune Siruni, majoritatea meseriași și mici negustori, toți însă vorbitori de armeană. Războiul din 1940-45, a frânat, iar Nergahtul a stopat aproape toate aceste ac-tivități. În perioda comunistă, singura oază unde se puteau aduna tinerii a fost școala, care deși naționalizată, continua cul-tivarea limbii armene. Imediat însă după 1960 din lipsă de ele-vi dar și de profesori calificați (să nu uităm emigrarea spre Liban, Franța și mai ales Canada și SUA) școala și-a în-chis porțile. Localul a fost cedat ISPH, un institut de proiectare. Casa Dudian a fost cedată cu

TINERII: TRECUT, PREzENT Și ViiTOR

AA

AR R

T11 - 12 / 2014

A M I N T I R Ichirie Bibliotecii Municipale Sadoveanu. Casa de Cultura 1 Mai, cu filiala „Stepan Șahumi-an” (locația actuală a Aracinor-taran-ului) nu avea audiență și practic nu era frecventată. Când H.Dj. Siruni s-a întors din exi-lul său din Siberia unde fusese surghiunit, cu ajutor sovietic,de conaționalii săi, el a început să organizeze serile de vineri. Tin-erii veneau la locuința lui, în str. Vaselor 7 și la o cafeluță și o prăjiturică, Siruni le povestea despre cultura, istoria și întrea-ga saga a poporului armean. Mulți tineri și-au luminat mint-ea și s-au cunoscut acolo. Apoi, Ardaș Airabedian , de două ori pe lună ducea 30 de tineri ar-meni la munte unde organiza, la cabane, petreceri de pomină , el fiind un mare animator, plin de umor și inventiv de felul său. Dar Ardaș a plecat și el în SUA. Pe la finele anilor ’70, Bedros a reluat ideea de a reuni tineretul armean care mai era. El dorea sprijinul lui Cristi Odabașian care lucra la Eparhie. Dar lu-crurile se mișcau foarte lent. Bedros Horasangian și Vartan Cialâkian arhitectul, care toc-mai se întorsese din Armenia din excursie, au adunat circa 30-40 de tineri la o prezentare de diapozitive cu mănăstirile din Armenia. Asta era o do-vadă că mai exista tineret. În-tr-o duminică enoriașii au fost invitați la Aracinortaran, unde Hayr Surp Baronian a anunțat că se dorește ca tineretul să se adune organizat. Erau mai mul-ti tineri de față invitați special. Nu era încă clar ce și cum, și asistența a plecat indecisă. Atunci, am propus pe loc la 15-20 tineri să mergem undeva să vorbim. Am strâns circa 20-25 de numere de telefon. Apoi am selectat 10 voluntari care s-au oferit să sune fiecare la alți 10

pentru a-i mobiliza la eventuale acțiuni viitoare. Prima acțiune a fost celebrarea Sardarabad-ului, pe care am făcut-o la Herăstrău cu circa 20-30 de tineri seara încheindu-se cu dans până târ-ziu. Acolo am propus ca tinerii să-și serbeze zilele de naștere (lucru permis de comuniști) invitând prietenii lor armeni. Invitațiile se făceau folosind și lista celor 10. Curând s-a văzut că asta nu funcționează optim deoarece locuințele de la bloc limitau participarea din lipsă de spațiu, iar pe de altă parte se limitau la petrecere și nu aveau conotație culturală. Atunci am sugerat redacției Nor Ghiank să organizeze întâlniri cu cititorii (acțiune de asemenea admisă de

comuniști) la sediul redacției, de două ori pe lună pe diferite teme culturale. Redactorul de atunci, Sergiu Selian, a agreat ideea și a luat asupra sa toată greutatea acestei acțiuni. Era vorba de alegerea subiectelor, de pregătirea lor și de reconfig-urarea spațiului prin mutarea bi-rourilor și scaunelor, instalarea ecranului etc ceea ce crea bilu-nar un disconfort evident pent-ru amfitrioni. Dar așa s-a mers o lungă perioadă de timp. Tinerii veneau, mobilizați de lista celor 10, și ascultau, unii cu interes, alții cu răbdare, conferințele sau proiecțiile de diapozitive, că altceva nu aveam pe atunci. Tocmai atunci începuse moda cenaclurilor literare. La sate,

26

în uzine, în ministere, nu mai vorbesc școli etc. se puseseră o puzderie de cenacluri. Așa a apărut ideea de a înființa un ce-naclu la Dudian, care era ocu-pat de Biblioteca Sadoveanu. Directorul bibliotecii s-a bucu-rat că face și el planul la cena-cluri și așa a apărut Cenaclul „Garabet Ibrăileanu”. Trebuiau mobilizați participanții. Aveam un caiet cu 780 de numere de telefon cu nume de armeni. Extrase din cartea de telefon. Am selectat 300 și le-am pus pe calculator. Apoi tipăream la nevoie în mai puțin de 5 min-ute adresele. Textul invitației era multiplicat la xerox iar apoi aceste elemente se lipeau pe o carte poștală. De două ori lunar veneam seara la redacție, afară de mine venea Masis, Lev-on Tatarian, uneori Dudu și Daniela Margarian. Făceam 300 de cărți poștale în câteva ore, apoi le împărțeam între noi și fiecare le punea în mai multe cutii poștale. Conspirativ, ce mai ! …La cenaclu veneau cam 50-60 persoane. Tematica era echilibrată între subiecte armenești și cele românești. Am lansat aici cărțile lui Kalus-

tian, Sevag Hairabe-

dian, am citit manuscrisele lui Ștefan Agopian și Bedros Horasangian, etc. Cu timpul am achiziționat un pian prin colectă publică ( 100 lei fiecare, iar Hayr Surp a dat 1000 de lei). Dar securitatea nu dormea. Nu i-a fost pe plac acest cenaclu care nu era prea pe linie…Așa că s-au făcut presiuni subtile și cenaclul a încetat să funcțion-eze. După doi ani și câteva luni de activitate fructuoasă. Un an și jumătate a fost pauză. Apoi, contractul Biser ic i i cu Biblioteca Sadoveanu a expirat și Srpazanul nu a mai vrut să-l prelungească. A reapărut biblio-teca Dudian la locul ei, la parter, iar sus s-a organizat un Muzeu de odoare bisericești și man-uscrise vechi aduse din toată țara . Curând serile culturale au reînceput de data asta în cadrul bibliotecii Dudian, cu aprobar-ea Arhiepiscopiei Armene. Dar tineretul nu se mulțumea cu ex-punerile academice, el dorea și distracție, dans și antren. Cum nu era voie să se înființeze aso-ciații pe criterii etnice nu aveam ce face. Dar ideea a venit tot de la obiceiul de atunci de a se organiza revelionul la uzine, ministere, instituții redacții de ziare. Așa au început revelio-anele la redacția Nor Ghiank, din Armenească 13, cu cititorii ziarului , deci totul era pe linie!. Au fost cam 30 de revelioane la care au venit tineri nu numai din București, dar și din Con-stanța, Ploiești, Pitești ba chiar și de mai departe. La redacție se înghesuiau circa 70-100 de per-soane. Încurajați de aceste suc-cese am dat drumul și la Carna-valele de Vartanank, dar pe care le-am botezat Balul Mărțișor-ului. Tinerii se bucurau dar noi organizatorii ne bucuram în plus că am reușit să ocolim opreliștile timpului. S-au făcut

și încercări repetate de a porni cursuri, o dată pe săptămână, de limba armeană. S-au implicat ca profesori, Anahid Garabedi-an, Varujan Vosganian și Sergiu Selian . Poate că au mai fost și alte forme de întruniri ale tinerilor dar ele nu s-au manifestat cultural și public așa încât nu avem posibilitatea de le menționa.Perioada postdecembristă a debutat printr-o involuție a diferitelor forme de adunare a tinerilor. Locul acestora l-au ocupat grija pentru a găsi un job, atenția sporită acordată politicului, preocupările cul-turale au pălit o vreme. Apoi, tinerii s-au risipit prin cluburi-le nou înființate în oraș. Totuși unele încercări au fost făcute, iar unele chiar cu succes, ne referim aici la reluarea cursuri-lor de limba armeană unde timp de 10 ani doamna Ulnia Blăna-ru a dat o bogată recoltă de absolvenți. Redactorul Mihai Stepan Cazazian a organizat, un timp, Atelierele Culturale

AA

AR R

T11 - 12 / 2014

Ararat unde s-au făcut efortu-ri de a se continua cultivarea tematicii culturale. Dar ele nu au durat. Cum nu au durat cur-surile de informatică , care au avut mare succes, pe care le ținea dl. Varujan Pambuccian. Cu timpul tineretul s-a risipit. Un reviriment a fost înființarea echipei de dansuri Vartavar sub atenta și neobosita îndrumare a doamnei Bella Mardichian. În-tre timp însă au răsărit noi tineri care au dat posibilitate grupării lor în activități culturale mai cuprinzătoare. Și așa vedem cum ei organizează Zilele Cul-turii Armene la Muzeul Satului, Tabere de Vară ( de ex. la Hagi-gadar sau la mare) , iar recent Festivalul Strada Armenească care s-a bucurat de un mare succes.Deschiderea clubului La Arme-ni, a oferit prilejul derulării aco-lo a unor manifestării culturale de mare prestigiu, este un loc în care poposesc figuri importante ale culturii armene contempo-rane, amintim din memorie, pe profesorii Claude Mutafian (Franța) și Levon Ciukaszian (Armenia), regizorul Serge Avedikian (Franța) pentru a numi doar pe cei mai recenți. Apoi tinerii participă la agapele „în familie” cu o largă audiență care se țin periodic unde tinerii se produc cu dansuri populare și participă la antrenul gener-al. Și iată cum, încet, încet, re-naște atmosfera ce părea că se e v a p o r a s e , se reiau tradiții de mult uitate, reapar la ocazii bucate tradiționale repuse în circulație de maestrul nostru Paul Agopian. Observăm cum destinul ne încearcă periodic să ne deturneze de pe calea pe care au deschis-o strămoșii noștri și pe care nu am părăsit-o nicio-dată. Încearcă, dar victoriile lui sunt efemere. Tinerii noștri

A M I N T I R I

28

știu, și vor ști totdeauna să ducă mai departe spiritul pe care l-au moștenit încă de la naștere. Viitorul. Nimeni nu trăiește în viitor. De aceea unii repetă pe Ludovic al XIV-lea spunând: după mine potopul. Dar dacă ne pasă de urmașii noștri, avem obligația să le pregătim un vii-tor (ce va fi prezentul lor) sus-tenabil, adică durabil și sigur pentru ei. De aici decurge că fiecare este dator să fie activ simultan pe două planuri: unul țintind prezentul, pentru supra-viețuire, altul pentru a pregăti viitorul sigur pentru cei ce vin după noi. E banal. Dar câți din-tre noi scapă din vedere tocmai acest adevăr simplu? Pentru cei mai mulți asta înseamnă sac-rificii. Să ne amintim că dacă suntem și avem ceva datorăm asta celor care nu mai sunt dar au făcut eforturi pentru noi. Nu e suficient să constatăm că ne lipsesc multe ca neam și nație. Mai e nevoie să facem pași spre a remedia acest lucru. Și chiar dacă unii pot face puțin, mul-tiplicat la toți, puținul poate fi însemnat. Iată de ce ne bucurăm cu toții că de vreo 2-3 ani asistăm la o trezire a comunității noastre pe plan cultural. Și că la aceasta contribuie, după posibilități toate compartimentele, unitar, în bună înțelegere și solidar. Este o garanție că am putea construi în prezent un viitor pe care îl dorim.

NOR BERD

AA

AR R

T11 - 12 / 2014

ULTIMA ORĂ

Duminică 22 iunie a avut loc în Parcul Tineretului din București a doua ediție a Grătariadei interetnice. Organi-zată de Uniunea Armenilor și Partida Romilor această acți-une/concurs s-a bucurat de par-ticiparea minorităților. Armeni, croați, ruteni, tătari, turci, li-poveni, greci, polonezi și romi s-au întrecut în arta grătarelor. Preparatele din concurs au fost savurate de minoritari, dar și de trecători. Competiția a fost ju-rizată de trei bucătari renumiți de la restaurante cunoscute din Capitală. Armenii au cîștigat marele premiu. Deputatul Pam-buccian echipat corespunzător cu un șorț de bucătărie a ținut să spună despre cona¬țional-ii săi. „O să gustați mâncăruri foarte greu de făcut. O să f ie ș i «horovadz» – un fel de frigăruie de porc sau vită – dar și kebap de pește, vită și pui. Cel de pește este foarte dificil…, că e greu să-l faci să stea pe șiș. Vor fi mâncăruri condimentate și iuți, cum ne plac nouă, ar-menilor”. Marele Premiu a fost câștigat de armeni, care s-au ales cu un proțap profesional uriaș. Apoi au urmat turcii, rutenii, o echipă a presei și o mențiune specială pentru echipa croată de grătargii. Rușii lipoveni au impresionat plăcut, cum altfel, cu o saramură de crap, iar gre-

GRĂTARiADA ed i ț ia a i i -a

cii cu souflaki-ul lor și cu o pită tradițională pe grătar, stropită cu ulei de măsline și presărată cu oregano. Croații, reprezen-tați tot printr-un deputat, Giure-ci-Slobodan Ghera, au rupt, la propriu, gura târgului cu o sen-zațională țuică de prune. Polon-ezii – evident – cu niște cârnați de porc și curcan aduși tocmai din Silezia, iar rutenii din co-muna maramureșeană Bistra au uimit juriul cu niște ciuperci la grătar umplute cu slăninuță afu-mată și brânză de burduf, stro-pite cu un sos de usturoi altoit cu „Lapte covăsit” de oaie și o pălincă de 53 de grade. Tătarii dobrogeni s-au remarcat cu niște chifteluțe și niscaiva carne de oaie băițuită, iar turcii i-au băgat pe toți „în ședință” cu ke-bap-urile lor de vită și oaie. Să

le fie de bine! Câștigătorii de anul trecut, romii dirijați autor-itar de parlamentarul Nicolae Păun, au venit în număr co-pleșitor de mare și au impre-sionat prin opulența platouri-lor pline cu cîrnați.

una din echipele armenilor care au câștigat Marele Premiu

30

Juriul pentru decernarea Premiilor Uniunii Scrii-torilor din România, alcătuit din: Livius Ciocârlie, Gabriel Coşoveanu, Dan Cristea, Dan-iel Cristea-Enache, Ioan Hol-ban, Mircea Mihăieş (preşed-inte), Nicolae Oprea, a acordat distincții pentru cărţile apărute în anul 2013. Premiul Spe-cial a fost acordat scriitorului Ştefan Agopian pentru volu-mul memorialistic Scriitor în comunism apărut la Editura Polirom. Vezi și interviul pub-licat de adevărul.roFOTO Marian Iliescu

Ștefan Agopian laureat al Premiilor Uniunii Scriitorilor

A încetat din viaţă Berci Mardiros Diradurian, vechi membru al Uniunii Ar-menilor din România şi al comunităţii noastre. Născut în 1927 la Constanţa, a ab-solvit liceul în oraşul natal şi apoi a făcut armata în Marina Română, la Transmisiuni, de-venind un specialist în depanări radio şi, mai târziu televizoare. Încă din timpul stagiului mili-tar, a vădit talente artistice şi a activat la Teatrul Marinei.După armată, ştiind bine limba armeană, a fost profesor şi di-rector la Şcoala Armeană din Constanţa.Curând, foarte cunoscut în mediile artistice ale oraşului, a fost angajat, ca actor, la Te-atrul de Stat. De-a lungul unei largi activităţi, a avut zeci de roluri. S-a impus atât de mult încât a devenit şi regizor la acelaşi teatru. Iar au urmat ani de muncă intensă, când a făcut regie la multe piese în paralel cu actoria.Prin 1960, s-a mutat în Bu-cureşti, la Televiziunea Română de Stat, angajat ca regizor de transmisie (regie de platou), atunci când s-a scos la concurs acest post. Anii de transmisiuni făcuţi în armată şi anii de regie îi dăduseră o înaltă calificare în

aceste domenii. Iar soţia, Sonia Marcarian Diradurian, inginer agronom, a început să lucreze ca ziaristă la publicaţia centrală „Agricultura Socialistă”.

Până la pensionare, Berci Mardiros Diradurian a lucrat la Televiziunea Română. După pensionare, în ultimii ani ai vieţii, a locuit la Braşov.

Prin trecerea sa în nefiinţă, comunitatea armeană din ţară şi Uniunea Armenilor din România suferă o grea pierdere.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

In memoriam Berci Mardiros Diradurian

Redactor şef : Mihai STEPAN-CAZAZIAN

Redactori : Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN

Fotoreporter : Mihai GHEORGHIU

Colaboratori : Carmen DROPOL (Constanţa). Tiberiu COSOVAN (Suceava)

Corespondenţi din străinătate :Elena CHOBANYAN

(Erevan)Edvard JEAMGOCIAN

(New York),Anton Lanis ŞAHAZIZIAN

(Toronto),Giuseppe MUNARINI

(Padova)Cristina POPA

(Karabagh)Sergiu SELIAN

(Australia)Tehnoredactare :

Ovidiu PANIGHIANŢPagină web :

www.araratonline.come-mail :

redactia@araratonline.comAdresa redacţiei:

Bd Carol I Nr. 43, Bucureşti – 2 Tel. / Fax: (4021) 314.67.83

I.S.S.N.1220-9678Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

ARA

RA

T11 - 12 / 2014

REDACŢIA ARARAT

La 30 mai a.c. la Getronagan Dproț (Școala Centrală) din Is-tanbul a fost comemorat Hagop Djololian-Siruni, cel care și-a făcut studiile liceale la această instituție de învățământ arme-nesc între anii 1905-1909.Născut la Atabazar, el a ab-solvit facultatea de drept din Istanbul iar apoi s-a lansat în publicistică, editând împreună cu Daniel Varujan și Costan Zarian revista NAVASART. A fost arestat și închis scurt

Comemorare

H. Dj.SiRUNi la istanbul

timp pentru vina de a fi deținut publicații politice interzise. În timpul regimului Ittihadist a stat ascuns până în 1918, după armistițiu, când reia activita-tea culturală. Din 1922 se sta-bilește în România unde colab-orează cu marele savant român Nicolae Iorga studiind aspecte ale istoriei României reflectate în izvoarele arabe, armene și turce. Totodată editează pe-riodice în limba armeană și română (Araz, ANI). Lucrarea sa de căpetenie este BOLISUL ȘI ROLUL SĂU publicată în 4 volume monumentale de care se folosesc și astăzi istoricii turci. A fost deportat de comu-niști în Rusia în 1944, unde a petrecut 10 ani. La întoarcerea sa În România el a reluat munca sa de istoric. A fost ales mem-bru post mortem al Academiei Române.

(după ziarul AGOS -Istanbul)

GRĂTARiADA ed i ț ia a i i -a