efectele consumului de amfetamine si benzodiazepine
TRANSCRIPT
Tulburarile legate de consumul de amfetamine
Amfetaminele sunt un grup de substante puternice si inalt adictive care afecteaza
dramatic sistemul nervos central. Acestea induc o stare de bine general si amelioreaza starea
de receptivitate, atentia si performanta diferitelor proprietati cognitive si motorii. Similar
acestora sunt asa numitele “amfetaminele designer”, cel mai bine cunoscut dintre acestea
fiind drogul cluburilor, MDMA sau mai bine cunoscut drept ecstasy. Unele dintre
medicamentele folosite drept supresante ale apetitului contin de asemeni o actiune similar
amfetaminelor. Tulburarile asociate amfetaminelor se refera la efectele abuzului, dependentei
si a intoxicatiei acute prin consumul inadecvat de amphetamine sau alte substante similar
amfetaminelor.
Unele amfetamine sunt disponibile in lume in mod normal. Aceste cuprind
dextroamfetamina, methamfetamina si metilfenidatul. Acesti stimulanti Schedule II,
cunoscuti a da dependenta necesita o prescriptie medicala. Amfetaminele sunt cunoscute si
drept simpatomimetice, stimulante si psihostimulante. Metamfetamina cel mai frecvent drog
amfetaminic produs ilegal fiind o pudra alba, cristalina, fara miros care se dizolva in apa sau
alcool.
Frunzele arbustului din Africa de Sud Catha edulis pot fi mestecate pentru efectele
sale stimulante. Acest drog, cathiona sau Khat are efect asupra intregului sistem nervos
central. Laboratoarele ilegale au inceput sa fabrice methcathiona cu efecte similare cathionei.
Cunoscuta drept “crank” este sintetizat usor din efedrina sau pseudoefedrina.
Amfetaminele au fost initial produse pentru scop medical si folosite pentru
decongestia nazala si inhalatoare bronsice. In 1990 au fost folosite si in unele boli medicale
generale precum si mentale, incluzind narcolepsia, ADHD, obezitatea si depresia. Sunt inca
folosite pentru a trata aceste boli si astazi.
Structura amfetaminelor difera semnificativ de cea a cocainei, desi au efecte
stimulante comportamentale si psihologice similare. Ca si cocaina, amfetaminele determina
cumularea neurotransmitatorului dopamina. Aceasta concentratie excesiva de dopamina pare
a produce stimularea si sentimentul de euforie experimentata de catre consumator. Cocaina
este mai repede metabolizata si inlaturata din corp, in timp ce amfetaminele au o durata de
actiune mai lunga. O cantitate mare de drog ramine nemodificata in corp conducind la efecte
stimulante prelungite.
Tulburarile psihotice induse de amfetamine sunt conditii determinate de intoxicatia
sau consumul pe termen lung a amfetaminelor sau derivatilor lor. Aceste tulburari pot fi
experimentate in timpul sevrajului. Tulburarile sunt de obicei autolimitante dupa intreruperea
drogului desi unele simptome neurologice pot dura saptamini de la incetarea consumului.
Unii indivizi experimenteaza paranoia in timpul sevrajului ca si in timpul consumului
sustinut. Persoanele dependente de amfetamine uneori diminueaza consumul de droguri dupa
ce au experimentat un episod de paranoia si halucinatii vizuale. Mai mult amfetaminele pot
da dependenta psihologica dar nu si fizica.
Simptomele tulburarilor psihiatrice induse de amphetamine pot fi diferentiate de cele
ale bolilor mentale primare in timp. Daca acestea nu se remit in 2 saptamini dupa incetarea
amfetaminelor trebuie suspectata o boala mental primara. In functie de severitatea
simptomelor tratamentul simptomatic poate fi intirziat pentru a elucida etiologia.
Simptomele amfetaminelor pot sa nu fie diferentiate de cele ale consumului de cocaina.
Amfetaminele fata de cocaina nu determina anestezie locala si au o durata psihoactiva mai
lunga.
Tulburarile de comportament similar hipomaniei si maniei pot fi declansate in timpul
intoxicatiei cu amfetamine. Depresia poate apare in timpul sevrajului, iar consumul repetat de
amphetamine poate produce depresia rezistenta la antidepresive. Dozele mici de amfetamine
pot fi folosite drept tratament pentru depresie.
Tulburarile de somn apar in model similar cu cele de comportament. In timpul
intoxicatiei somnul poate fi diminuat marcat. In sevraj apare somnolenta. Un ritm circadian
interupt poate apare prin administrarea de doze mari sau nocturne de amfetamine cu
prescriptie.
Tulburarile nespecifice induse de amfetamine reprezinta cumularea a citorva
simptome asociate cu consumul de amfetamine dar care nu intrunesc criteriile pentru o
anumita tulburare.
Farmacolologia amfetaminelor in corp:
Toate amfetaminele sunt rapid absorbite cind sunt administrate oral si chiar si mai
rapid cind sunt fumate, mestecate sau injectate. Toleranta se dezvolta la amfetaminele
standard si cele designer conducind la necesitatea cresterii dozei de catre consumator.
Amfetaminele clasice, dextroamfetamina, methamfetamina si metilfenidatul produc efectele
lor primare prin eliberarea de catecolamine, mai ales dopamina in creier. Aceste efecte sunt
particular puternice in zonele creierului associate cu placerea, in mod special in cortexul
cerebral si sistemul limbic. Efectul acestei cai este probabil responsabil pentru dependenta
amfetaminelor. Catecolaminele sunt similare cu compusii naturali din corp si actioneaza ca
neurotransmitatori in sistemul nervos central. Dopamina, o substanta intermediara care deriva
din biosinteza epinefrinei si a norepinefrinei este unul dintre acesti compusi.
Amfetaminele designer, mai ales ecstasy determina eliberare de catecolamine, dopamina si
norepinefrina, in plus eliberind si serotonina. Serotonina, de asemeni un neurotransmitator
produce efecte halucinogene. Efectele clinice ale acestor amfetamine cuprind pe cele ale
amfetaminelor clasice si cele ale drogurilor halucinogene, cum este LSD.
Tulburarile induse de amfetamine cuprind:
-tulburarea anxioasa indusa de amfetamine
-tulburarile de comportament induse de amfetamine
-tulburarile psihotice cu iluzii induse de amphetamine
-tulburarile psihotice cu halucinatii induse de amfetamine
-disfunctia sexuala indusa de amfetamine
-tulburarile somnului induse de amfetamine
-intoxicatia amfetaminica
-deliriul de intoxicatie amfetaminic
-sevrajul amfetaminic
-alte tulburari nespecificate induse de amfetamine.
Dependenta indusa de amfetamine:
Simptomele consumului grosier, prelungit sau episodic de amphetamine cunoscut
drept dependenta de amfetamine poate fi foarte sever. Dependenta este caracterizata prin
cautare compulsiva a drogului si consumul acestuia conducind la modificari chimice si
moleculare la nivelul creierului. Comportamentul agresiv sau violent poate apare, mai ales
cind sunt ingerate doze mari. Individul poate dezvolta anxietate sau ideatie paranoica cu
posibilitatea de a experimenta episoade psihotice terifiante similar schizofreniei, cu
halucinatii vizuale si auditive, iluzii cum ar fi senzatia de insecte care se urca pe corp
cunoscuta drept formicatie, hiperactivitate, hipersexualitate, confuzie si incoerenta. Psihoza
indusa de amfetamine difera de adevarata psihoza. Dependenta de amfetamine afecteaza
relatiile sociale si profesionale ale individului.
Intoxicatia amfetaminica:
Debuteaza cu o stare puternica de euforie. Consumatorul experimenteaza o stare de
energie crescuta fiind foarte vorbaret si alert. Alte simptome cuprind anxietatea, tensiunea,
grandomania, comportament repetitiv, furie, lupta si alterarea judecatii. In intoxicatia acuta si
cronica persoana experimenteaza oboseala si tristete cu evitarea societatii. Aceste
comportamente si modificari psihologice sunt acompaniate de alte semne si simptome
incluzind aritmii, tahicardie, dilatarea pupilelor, hipertensiune arteriala, perspiratie crescuta si
frisoane, greata sau varsaturi, agitatie motorie sau retardare, slabiciune musculara, depresie,
durere in piept si confuzie, convulsii, coma sau o varietate de probleme cardiovasculare
incluzind infarctul miocardic. Dupa o supradoza de amfetamine poate rezulta decesul daca nu
se primeste imediat tratament. Abuzul pe termen lung poate conduce la pierderi de memorie
si contribuie la transmiterea hepatitelor si a infectiei cu HIV. Afectarea vietii sociale si
profesionale apare in ambele tipuri de intoxicatie: acuta si cronica.
Criteriile pentru sevrajul amfetaminic cuprind:
-pacientul a incetat recent sau a redus doza de amfetamine consumata
-se instaleaza un stare disforica cu unul sau mai multe semne de modificare fiziologica la
citeva ore sau zile dupa ce se inceteaza consumul
-oboseala, cosmaruri, insomnia sau hipersomnie, cresterea apetitului, retardare psihomotorie
sau agitatie
-aparitia de halucinatii, iluzii, pierderi ale memoriei, dezorientare, intentie suicidala sau de
omucidere, afectarea judecatii
-simptomele de mai sus afecteaza semnificativ viata sociala si profesionala
-simptomele nu se datoreaza unei boli mentale primare sau medicale generale.
Efectele consumului de ecstasy:
Consumul de ecstasy conduce la simptome ale folosirii amfetaminelor clasice.
Consumatorii raporteaza dorinta de a evita apropierea de alte persoane si cresterea confortului
personal. Descriu cresterea luminiscentei obiectelor din mediul inconjurator desi aceste efecte
halucinogene sunt mai slabe decit cele produse de alte halucinogene cum este LSD.
Ca si amfetaminele clasice ecstasy produce tulburari cardiovasculare cu hipertensiune
arteriala, tahicardie, cresterea consumului de oxigen al miocardului. Persoanele cu boli
preexistente cardiace sunt la risc de catastrofe cardiovasculare. Drogul ramine active mult
timp in corp. astfel toxicitatea creste rapid daca se iau multiple doze in perioade scurte de
timp determinind deshidratare, hipertermie si convulsii.
Tratament:
Cel mai eficient tratament pentru dependenta de amfetamine este interventia cognitiv-
comportamentala. Aceste terapii ajuta individul sa invete sa identifice modelele psihologice
problematice proprii si modificarea gindurilor negative. Nu exista medicatie specifica care
ajuta la tratarea dependentei. Antidepresivele uneori pot ajuta in cazul simptomelor depresive
frecvente experimentate de abstinentul de amfetamine.
Masuri terapeutice in intoxicatia acuta cu amfetamine:
-inducerea emezei, lavaj gastric sau administrare de carbine activat in cazul unei supradoze
-excretia amfetaminelor poate fi accelerata de catre folosirea de clorat de amoniu administrat
intravenous sau oral, acesta se gaseste in expectorante si se administreaza 1-2 sticlute
-se adminsitreaza fluide intravenous pentru o hidratare adecvata
-daca pacientul este psihotic sau daca tinde sa raneasca alte persoane se administreaza un
antipsihotic cum este haloperidol
-agitatia poate fi tratata cu benzodiazepine: lorazepam
-se administreaza naloxona daca se suspecteaza si intoxicatia cu opiacee
-daca pacientul are hipertensiune arteriala se administreaza propranolol.
Dupa ce a fost eliminata substanta din organism pacientul poate prezenta episoade
psihotice indicindu-se folosirea de antipsihotice; risperidon. Daca mania persista peste 2
saptamini se indica agentii antimanie. Antidepresivele pot fi utile daca depresia persista
pentru mai mult de 2 saptamini dupa sevraj. Daca anxietatea persista peste 2 saptamini se
indica folosirea de medicamente nonbenzodiazepine. Medicamente precum beta-blocantii,
acidul valproic, carbamazepina sau gabapentinul sunt promitatoare la pacientii cu abuz de
substante si anxietate.
Medicatia pentru somn poate ajuta pacientii sa-si ajusteze ritmul circadian si poate fi
folosita pentru 1-2 saptamini.
Benzodiazepine
Descriere
Tranchilizantele au devenit la noi in tara drogul numarul doi, dupa alcool, probabil
datorita faptului ca faciliteaza depasirea situatiilor neplacute si a stresului de la locul de
munca sau din mediul familial, amelioreaza senzatiile de frica, de neliniste si de frustrare si
permit relaxarea fizica si psihica.
Dintre tranchilizante, benzodiazepinele sunt cele mai predispuse la abuz. Consumul cronic de
benzodiazepine determina instalarea tolerantei si in final a dependentei, atat fizice cat si
psihice.
Benzodiazepinele sunt printre cele mai prescrise medicamente pe plan mondial.
Sternbach, de la Laboratoarele Roche a deschis era benzodiazepinelor la sfarsitul anilor '50,
cand a sintetizat clordiazepoxidul.
Marea majoritate a benzodiazepinelor au fost sintetizate pentru inaltul lor potential
anxiolitic. Popularitatea in lumea medicala se datoreaza capacitatii de a atenua manifestarile
date de anxietate, cu minima interferenta cu procesele cognitive. Toate benzodiazepinele au
proprietati sedativ-hipnotice in grade variate. Benzodiazepinele au inlocuit in mare parte
barbituricele ca agenti sedativ-hipnotici, mai ales datorita capacitatii lor foarte mici de a
produce depresia fatala a SNC.
Datorita efectelor adverse reduse si a relativei sigurante terapeutice comparativ cu alte
clase de medicamente cu actiune asupra SNC, benzodiazepinele au tendinta de a inlocui si
alte tranchilizante in tratamentele prescrise.
Benzodiazepinele sunt de multe ori obiectul abuzurilor medicamentoase (tot datorita
incidentei scazute a reactiilor edverse severe), ceea ce explica numarul foarte mare de
intoxicatii prin supradozare, accidentale sau voluntare.
In functie de utilizarea lor in clinica benzodiazepinele pot fi:
- anxiolitice (diazepam, clordiazepoxid, medazepam);
- hipnoinductoare (nitrazepam, flunitrazepam);
- anticonvulsivante (clonazepam, clobazam, diazepam, clorazepat);
- miorelaxante (diazepam);
- inductoare ale anesteziei (midazolam).
Durata de actiune a benzodiazepinelor poate fi:
- lunga (peste 50 de ore): diazepam, clordiazepoxid, clorazepat;
- intermediara (10-50 de ore): clonazepam, clobazam, flunitrazepam, nitrazepam;
- scurta - intermediara (- 10 ore): lorazepam, alprazolam;
- scurta (sub 10 ore): oxazepam, temazepam.
Actiune toxica
Efectele hipnotic, sedativ si tranchilizant al benzodiazepinelor implica mecanismele
GABA-ergice din sistemul nervos central.
Studii electrofiziologice au aratat ca benzodiazepinele faciliteaza transmisia sinaptica
GABA-ergica la nivelul scoartei cerebrale, hipocampului, hipotalamusului, substantei nigra,
scoartei cerebeloase si maduvei spinarii.
Actiunea benzodiazepinelor se exercita asupra receptorilor membranari de tip GABAA
avand drept urmare cresterea frecventei deschiderii canalelor pentru clor (care reprezinta
portiunea efectoare a receptorilor) si hiperpolarizare. Modificarea conformationala
determinata de actiunea benzodiazepinelor faciliteaza deschiderea canalelor pentru clor
indusa de GABA.
S-a demonstrat ca exista si locuri de legare ale benzodiazepinelor in afara SNC, care
nu sunt dependente de GABA, fiind numite receptori benzodiazepinici de tip periferic.
Intoxicatia acuta
Benzodiazepinele fac parte din categoria celor mai prescrise medicamente, datorita
efectelor anxiolitice, hipnotice, anticonvulsivante si relaxante ale musculaturii striate. De aici
rezulta si relativ frecventa incidenta a intoxicatiilor acute cu benzodiazepine.
Benzodiazepinele sunt rareori cauzatoare de deces. Nu s-a stabilit inca o doza
letala pentru benzodiazepine (doze de 2 g duc doar la deprimarea moderata a respiratiei).
Manifestarile clinice sunt de intensitate moderata:
- sedare, somnolenta,
- diplopie,
- dizartrie,
- ataxie,
- deprimare intelectuala.
Benzodiazepinele cu durata scurta de actiune au toxicitate mai crescuta. Copii si
batranii sunt mai susceptibili la actiunile deprimante ale acestor compusi. Asocierea cu alte
deprimante poate agrava aspectul clinic.
Intoxicatia cronica
Consumul cronic de benzodiazepine creste o data cu varsta, fiind frecvent asociat cu
cel de alcool si tutun.
Tendinta de a lua benzodiazepine intr-un cadru neterapeutic pentru cautarea unui efect
psihic resimtit ca agreabil este foarte mica (in comparatie cu alti agenti psihoactivi) in cazul
persoanelor in buna stare de sanatate psihica. Exista insa indivizi la care exista pericolul unei
utilizari neadecvate, cu tendinta de a creste doza pentru cautarea unui efect psihic resimtit ca
agreabil. Dintre acestia fac parte alcoolicii si toxicomanii care manifesta tendinta de a evada
din realitatea vietii. In cazul nevropatilor si psihopatilor, benzodiazepinele pot crea o
veritabila dependenta, inclusiv psihica la subiectii cu personalitate slaba sau prost structurata.
Efectul placut direct sau indirect (consecutiv calmarii unor simptome neplacute, ca de
exemplu anxietatea) indeamna la repetarea administrarii, ducand in cele din urma, prin
intarirea repetata a conditionarii, la invatarea comportamentului ce caracterizeaza
dependenta. La aceasta poate contribui si o reactivitate individuala particulara, care determina
un raspuns mai intens la efectul favorabil (sau aparent favorabil) al medicamentului si
creeaza o impresie pregnanta de satisfactie, crescand astfel efectul de reintarire.
Abuzul de benzodiazepine are de obicei origine extramedicala (relativ putini pacienti
in tratament cu benzodiazepine folosesc abuziv medicamentul). Conform definitiei date de
Landry si colaboratorii, abuzul de benzodiazepine este acea utilizarea de benzodiazepine care
cauzeaza tulburari si disfunctii la pacienti in buna stare fizica, psihologica, emotionala sau
sociala. Tulburarile si disfunctiile merg de la medii pana la grave si sunt adesea autolimitante.
O mentiune speciala trebuie facuta pentru flunitrazepam (Rohypnol), benzodiazepina cu
actiune hipnotica. Cunoscut sub denumirea de "valium mexican" (sau "R-2") flunitrazepamul
determina o simptomatologie de circa 10 ore, caracterizata prin sedare usoara, ameteli,
confuzie, tulburari vizuale, si un grad de amnezie, ceea ce face ca acest medicament sa fie
frecvent utilizat in scopul violului. Din acest motiv Rohypnolul, aprobat la inceputul anilor
'90 in SUA, a fost interzis in 1996 in urma semnalarii unui numar important de cazuri de viol
in care acesta fost utilizat pentru a anihila rezistenta victimelor.
Consumul repetat de benzodiazepine produce toleranta, dependenta psihica
moderata, iar la doze mari se poate instala dependenta fizica. Mai caracteristice sunt
tulburarile de coordonare motorie (traduse si prin mers ebrios) datorate actiunii miorelaxante.
Conform DSM IV dependenta de benzodiazepine este "un cluster de simptome
cognitive, comportamentale si fiziologice indicand ca individul continua sa foloseasca
substanta in ciuda problemelor pe care le dezvolta aceasta".
Cumularea conduce la fenomenele toxice ale supradozarii, din cauza depasirii
capacitatii de biotransformare si a eliminarii lente.Toleranta si dependenta sunt incrucisate
pentru toti compusii apartinand acestei grupe chimice. Dependenta de benzodiazepine este
actualmente considerata un dezavantaj important al tratamentului indelungat. Ea apare dupa
cateva saptamani de tratament si in general este benigna, dar poate imbraca aspecte severe in
conditiile tratamentului de lunga durata. Separarea dependentei psihice de cea fizica este
uneori greu de facut. In cazul benzodiazepinelor, ambele tipuri de dependenta coexista.
Dependenta psihica este definita ca o stare psihologica alterata care conduce la
administrarea continua a benzodiazepinelor pentru a preveni aparitia sindromului de
abstinenta.
Exista doua tipuri de dependenta psihica:
- dependenta dozei crescute (tipul dependentei barbiturice);
- dependenta dozei scazute (apare in cazul dozelor terapeutice).
Sindromul de abstinenta poate determina adesea folosirea cronica. O discontinuitate
in administrarea benzodiazepinelor permite antagonistilor endogeni sa interactioneze cu
receptorii hipersenzitivi. Interactiunea acestora cu receptorii benzodiazepinelor produce
anxietate.
In general, numarul cazurilor de dependenta este mic in comparatie cu numarul mare
de pacienti care folosesc aceste medicamente. Doar o mica parte din pacientii tratati cu
benzodiazepine si care au indicatii medicale justificate dezvolta comportament compulsiv de
consum (desi se poate dezvolta toleranta si dependenta fizica la administrarea regulata pe
perioade lungi).
Toleranta la benzodiazepine este partiala:
- se instaleaza destul de rapid pentru efectele sedative (somnolenta, diminuarea atentiei) si
ataxice;
- mai lent si mai neregulat pentru efectul antiepileptic;
- toleranta pentru efectul anxiolitic si hipnotic nu a fost dovedita.
In consecinta, in terapeutica dozele sunt rareori crescute.Toleranta are mecanism
farmacodinamic implicand desensibilizarea receptorilor pentru GABA, spre deosebire de
barbiturice la care toleranta are un mecanism farmacocinetic (autoinductie enzimatica).
Simptomele sindromului de abstinenta sunt de obicei minore, comparativ cu cele produse
in cazul alcoolului si barbituricelor. Ele sunt in general opusul efectelor primare ale
substantelor:
- tulburari de somn,
- anxietate,
- tensiune musculara,
- disfunctii neurovegetative,
- in cazurile grave pot sa apara episoade epileptice (acestea pot interveni la oprirea brusca a
unui tratament prelungit si regulat cu benzodiazepine).
In functie de tipul de benzodiazepina simptomele apar dupa una pana la mai multe zile de la
oprirea administrarii si pot persista timp de cateva zile sau saptamani.
La intreruperea brusca a medicatiei, sindromul de abstinenta incepe dupa 2-3 zile, in cazul
compusilor cu timp de injumatatire scurt (oxazepam, lorazepam, triazolam, etc.) si dupa 1 - 3
saptamani, pentru cei cu timp de injumatatire lung (diazepam, nitrazepam, etc). Simptomele
constau in:
- anxietate, agitatie,
- tulburari de somn,
- iritabilitate,
- cefalee,
- tremor, tresariri musculare, mialgii,
- sudoratie, diaree.
In cazul tratamentului prelungit cu doze mari pot aparea (la intrerupere):
- stari confuzionale,
- delir si alte manifestari psihotice,
- convulsii.
Intreruperea brusca a administrarii benzodiazepinelor dupa tratament prelungit cu doze medii
determina un sindrom de abstinenta de mica intensitate, uneori greu de distins de anxietatea
care a impus tratamentul cu astfel de medicamente. Unii bolnavi manifesta:
- cefalee,
- scadere ponderala,
- inapetenta,
- greturi, voma,
-tremuraturi,
- insomnie, anxietate.
Mijloacele vizand impiedicarea sau diminuarea aparitiei acestor simptome constau in
scaderea gradata a dozei si cresterea intervalului de timp intre prize.
Prescrierea benzodiazepinelor la subiecti comportand un risc ridicat de dependenta
psihica si fizica (alcoolici, toxicomani), trebuie facuta cu o mare rezerva.
Tratamentul intoxicatiei acute
Tratamentul intoxicatiei acute cu benzodiazepine este in principal suportiv.
In cazul unei supradoze acesta include:
- oxigenoterapie;
- perfuzie endovenoasa cu dextroza sau tiamina daca apar semnele de hipoxemie, alterarea
statusului mental, hipoglicemie sau malnutritie.
Decontaminare digestiva prin inducerea vemei sau prin spalatura gastrica este
eficienta in primele ore de la ingestie. Tot in aceiasi perioada de timp se ia in considerare
administrarea orala sau pe sonda nasogastrica a unei singure doze de carbune activ (cu
masurile de protectie pentru mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii).
Masurile de eliminare activa sunt ineficiente.
Flumazenilul este antagonistul benzodiazepinelor, legand situsurile complexului clor-
GABAA, ceea ce conduce la reversibilitatea efectelor deprimante asupra SNC (efecte
caracteristice benzodiazepinelor si drogurilor asemanatoare, ca de ex. zolpidem).
Securitatea folosirii flumazenilului pare a fi limitata, acesta fiind utilizat doar in cazul
intoxicatiei acute cu benzodiazepine (ex. la copii dupa o supradoza sau dupa consumul
controlat al benzodiazepinelor pentru sedare). Durata de actiune a flumazenilului este insa
scurta, necesitand repetarea dozelor. Doza initiala este de 0.3 mg i.v., doza ce poate fi
repetata la 1 minut, fara a depasi 2 mg in total.
Riscurile administrarii de flumazenil depasesc beneficiile in multe cazuri:
- in cazul inducerii de catre flumazenil a sindromului de retragere la benzodiazepine,
- la pacientii cu toleranta farmacodinamica si convulsii, care au luat de asemenea si
antidepresive ciclice favorizand convulsiile).
In cursul detoxifierii pot aparea simptomele de abstinenta (retragere), dar, in
majoritatea cazurilor, ele sunt moderate. Daca reapare anxietatea, poate fi prescrisa buspirona
(mai putin eficienta ca o benzodiazepina pentru tratarea anxietatii). Unii specialisti au
recomandat, in cursul detoxifierii, substitutia cu o benzodiazepina cu timp de injumatatire
lung.
Naloxonul se administreaza daca apare insuficienta (colapsul) respiratorie.
Tratamentul intoxicatiei cronice
Consumatorii abuzivi de benzodiazepine in doze mari necesita de obicei detoxifiere
spitalizata. Frecvent, abuzul de benzodiazepine este parte a dependentei combinate
(politoxicomanii) implicand alcool, opioide si cocaina.
Tratamentul dependentei de benzodiazepine trebuie inceput cu evaluarea afectiunilor
psihice asociate. Se practica o testare toxicologica amanuntita, tinand cont de frecventa
asociere alcool-sedative, etc, si se determina doza de benzodiazepine necesara stabilizarii (din
anamneza, examenul clinic sau cel toxicologic).
Detoxifierea impune trecerea spre administrarea de benzodiazepine cu actiune lunga
(diazepam, clordiazepoxid), ulterior scazandu-se cu 30% doza in primele doua zile si cu 10%
in urmatoarele.
Riscul de folosire si dependenta fizica obliga la evitarea administrarii prelungite a
benzodiazepinelor tranchilizante si hipnotice. In general se recomanda ca durata
tratamentului sa nu depaseasca cateva saptamani. Se prefera administrarile intermitente si
folosirea dozelor mici. Un tratament de 4 saptamani sau mai mult nu trebuie incetat brusc, ci
progresiv (diminuarea dozelor prin paliere succesive, intervale prelungite intre prize), cu
scopul de a distinge veritabilele simptome de abstinenta de tulburarile patologice initiale care
ar putea sa reapara. Daca administrarea s-a facut continuu cateva luni, dozele se scad cu cate
1/8 la flecare 2 saptamani, pana la suprimare dupa 6-12 saptamani.
Dupa detoxifiere, prevenirea recaderilor necesita un program de reabilitare similar
tratamentului alcoolismului. Nu s-a gasit medicatie utila in reabilitarea (recuperarea)
consumatorilor abuzivi de sedative dar, desigur tulburarile psihice de tip depresiv sau
schizofrenic necesita medicatie specifica.