energy_ro

Dr. Nick Pitsas

Tanya Daniel Lujanskaya

ARMONIZAREA LEGISLAŢIEI REPUBLICII MOLDOVA CU STANDARDELE UE

Chişinău, februarie 2011

LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE ÎN DOMENIUL ENERGETIC

SETUL DE GHIDURI CU PRIVIRE LA ARMONIZAREA LEGISLAŢIEI SECTORIALE

CZU

Publicat de: IBF International Consulting în consorţiu cu DMI, IRZ, Nomisma, INCOM şi Institutul de Politici Publice

Autori: Dr. Nick Pitsas Tanya Daniel Lujanskaya

Editor set: Dr. Eugene Stuart

vvv Martin Horeling

Traducere: Sanda Iarincovschi, Andriana Chironda, Inesa Coman

Page layout: Marin Bulat

ISBN:

Acest Raport a fost pregătit cu suportul financiar al Uniunii Europene. Opiniile ex-primate în Raport sunt cele ale Proiectului şi ale autorului şi în nici un caz nu urmea-ză a fi considerate drept reflectînd opinia oficială a EUROPEAID, a Uniunii Europene sau a oricărei organizaţii conexe sau constituente a acesteia.

ISBN:

3

Legislaţia şi politicile în domeniul energetic îşi propune să abordeze toate provocările majore cu care se confruntă Uniunea Europeană în sfera energetică. Acestea includ dependenţa ascendentă de im-porturi, insuficienţa tot mai mare de resurse energetice, schimbarea climei şi accesul la sursele disponibile, sigure şi curate de energie pentru toţi utilizatorii. Pe acest fundal, Uniunea Europeană a intro-dus o politică energetică ambiţioasă ce cuprinde un spectru complet de surse de energie — de la combustibilii fosili la surse nucleare şi regenerabile de energie — în încercarea de a provoca o nouă

revoluţie industrială care va promova o economie cu emisii reduse ce carbon în paralel cu promovarea unor surse mai fiabile, mai competitive şi mai durabile de energie pentru consumatorii europeni.

În contextul eforturilor de integrare europeană depuse de Republica Moldova, dezvolta-rea legislaţiei şi politicilor în domeniul energetic în conformitate cu standardele Uniunii Europene a fost agreată în mod special în cadrul Acordului de Parteneriat şi Cooperare şi al Planului de Acţiuni Politica Europeană de Vecinătate. Modul general de abordare se axează pe cooperarea strânsă dintre părţi în domeniul energetic în vederea armonizării legislaţiei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene, precum şi a soluţionării cu succes a problemelor ţării de aprovizionare cu energie. În vizor se află şi statutul de membru cu drepturi depline al Republicii Moldova în Comunitatea Energetică.

Acest proces oferă oportunităţi clare pentru societatea din Republica Moldova prin faptul că aceasta poate beneficia de tehnologiile şi know-how europene, în special, în domeniul eficienţei energetice şi al surselor regenerabile de energie. Mai important, crearea unei pieţi energetice interne competitive poate oferi acces la furnizări continue şi fiabile de energie la preţuri rezonabile.

Prin urmare, această publicaţie a Proiectului „Suport pentru implementarea acordurilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană”, finanţat de UE, este o contribuţie binevenită şi oportună la procesul de armonizare cu standardele europene în sectorul

Cuvânt înainte

4

Dirk Schuebel, Ambasador Şeful Delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova Chişinău, februarie 2011

energetic, oferind cititorilor o sinteză a progresului realizat de Republica Moldova în acest domeniu, precum şi o descriere generală a specificului şi dificultăţilor din acest sector. Pentru autorităţile Republicii Moldova publicaţia conturează provocările şi priorităţile ce urmează a fi abordate în contextul integrării în UE şi prezintă un cadru strategic de per-spectivă în vederea direcţionării reformelor în anii următori.

5

1. E. Stuart şi A. Mateus: “Legislaţia şi politica în domeniul concurenţei — armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chişinău, aprilie 2010.

2. E. Stuart: “Legislaţia şi politica fiscală — armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chişinău, mai 2010.

3. R. Moody: “Legislaţia şi politica agrară şi alimentară — armonizarea legislaţiei Re-publicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chişinău, iulie 2010.

4. E. Stuart, L. Scales, E. Fano, G. Leonaviciene şi A. Lazareva: “Legislaţia şi politicile cu privire la proprietatea intelectuală — armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chişinău, septembrie 2010.

5. E. Stuart şi J. Dalby: “Legislaţia şi politicile privind achiziţiile publice — armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chişinău, septem-brie 2010.

6. R. Wheatley: “Reglementările tehnice şi infrastructura calităţii — armonizarea legis-laţiei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chişinău, septembrie 2010.

7. C. Barbarosie, B. Bruckner şi A. Gonciarz: “Sănătatea şi securitatea în muncă — armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chi-şinău, septembrie 2010.

8. G. Brittain şi M. Selaru: “Legislaţia şi politicile contabilităţii şi auditului — armoni-zarea legislaţiei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chişinău, octombrie 2010.

9. M. Dona şi E. Stuart: “Legislaţia şi politicile de protecţie a consumatorilor — armo-nizarea legislaţiei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chişinău, octombrie 2010.

Publicat în cadrul setului de ghiduri de armonizare a legislaţiei sectoriale

10. E. Stuart: “Legislaţia şi politicile cu privire la ajutorul de stat — armonizarea legislaţi-ei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chişinău, noiembrie 2010.

11. B. Howard şi L. Gofman: “Legislaţia şi politicile în domeniul protecţiei mediului — armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chi-şinău, august 2010.

12. M. Horseling: “Legislaţia şi politicile în domeniul transporturilor — armonizarea le-gislaţiei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chişinău, noiembrie 2010.

13. N. Gasperini: “Legislaţia şi politicile în domeniul societăţilor comerciale — armoni-zarea legislaţiei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”. Chişinău, decembrie 2010.

14. A. Gonciarz: “Legislaţia şi politicile în domeniul serviciilor financiare — armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chişinău, ianuarie 2011.

15. N. Pitsas şi T. Lujanskaya: “Legislaţia şi politicile în domeniul energetic — armoni-zarea legislaţiei Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chişinău, februarie 2011.

16. A. Gonciarz, R. Moody, R. Wheately, M. Horseling, J. Gromovs şi D. Moutsatsos: “Legislaţia şi politicile în domeniul comerţului — pregătirea şi negocierea unui acord de liber schimb aprofundat şi cuprinzător dintre Republica Moldova şi UE”, Chişi-nău, februarie 2011.

7

Proiectul „Suport pentru implementarea acordurilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană”, finanţat de UE, şi-a început activitatea la Chişinău în august 2008 şi a activat până la sfârşitul anului 2010. Proiectul a fost implementat de un consorţiu internaţional, condus de IBF International Consulting. Obiectivul general al Proiectului este de a asista autorităţile moldoveneşti să pună în aplicare priorităţile prevăzute în Acordul de Parteneri-at şi Cooperare (APC) din 1998 şi în Planul de Acţiune Politica Europeană de Vecinătate (PA PEV) din 2005.

Proiectul a fost divizat din punct de vedere funcţional în trei componente cu următoarele obiective specifice:

1. De a sprijini şi monitoriza implementarea măsurilor stabilite în Ghidul de faţă şi a potenţialelor acorduri bilaterale, semnate de UE şi Republica Moldova în cadrul Politicii Europene de Vecinătate — în cele mai multe cazuri sub formă de consul-tanţă de politici şi consolidare a relaţiilor constituţionale la nivelul Oficiului Prim-ministrului.

2. De a sprijini procesul de armonizare a legislaţiei Republicii Moldova în domeniile stabilite de Republica Moldova şi UE, în cadrul documentelor agreate bilateral, precum şi implementarea eficientă a acestora — în cele mai multe cazuri sub formă de consultanţă de politici şi legislativă, dar şi instruire în sectoarele de ar-monizare, consolidare a capacităţii de armonizare a legislaţiei şi dezvoltare insti-tuţională pentru Centrul de Armonizare a Legislaţiei.

3. De a spori promovarea, vizibilitatea şi eficienţa coordonării ajutorului UE de către autorităţile din Republica Moldova, precum şi corelarea iniţiativelor finanţate de UE cu cele ale altor donatori, în special, ale statelor membre UE — în cele mai multe cazuri în dezvoltarea capacităţii de coordonare a ajutorului şi de promovare a asistenţei de tip TWINNING.

Scopul pregătirii Ghidurilor de armonizare a legislaţiei sectoriale a fost de a aborda prin-cipalele provocări cu care se confruntă armonizarea legislaţiei în Republica Moldova la nivelul ministerului de ramură sau al unei instituţii de stat, prin oferirea de expertiză con-

Introducere în setul de Ghiduri de armonizare a legislaţiei sectoriale

8

cretă, cu scopul de a facilita înţelegerea deplină a contextului şi raţionamentului legislaţiei sectoriale UE şi a bazei de abordare a strategiei sectoriale. În acest sens, Ghidurile de armonizare a legislaţiei sectoriale sunt menite să contribuie substanţial la îndeplinirea primelor două obiective menţionate mai sus.

Contrar celor considerate adesea, armonizarea legislaţiei este un proces complex şi de durată medie, care presupune alinierea politicilor, armonizarea corectă şi transpunerea legilor relevante, înnoirea acestor legi după caz, înfiinţarea şi finanţarea (prin intermediul unor organizaţii noi sau în alt mod), şi, ca urmare, implementarea şi executarea acestora, activităţi care pot fi verificate în mod credibil şi obiectiv. Astfel, simpla copiere a stilului le-gislativ al UE în Republica Moldova (“transpunere” sau “armonizare” a legilor) este un con-cept foarte îngust, care nu va contribui la atingerea rezultatelor scontate pentru Republica Moldova şi nici la implementarea obligaţiilor în ceea ce priveşte armonizarea legislativă într-un anumit domeniu.

Credem că publicarea şi diseminarea acestui set de Ghiduri de armonizare a legislaţiei sectoriale va servi drept sursă importantă cu privire la reformele aflate în curs de desfăşu-rare în fiecare domeniu, pentru orice cititor. În special, fiecare Ghid îşi propune:

• Să analizeze şi să explice situaţia actuală din Republica Moldova, în contextul an-gajamentelor existente şi al viitoarelor noi acorduri, în ceea ce priveşte progresul, realitatea practică, legile, instituţiile etc. Acest lucru va ajuta mult autorităţile din Republica Moldova atunci când îşi vor prezenta situaţia într-un cadru internaţional şi va fi util Uniunii Europene sub forma unui sumar care vorbeşte despre situaţia reală în domeniile respective din Republica Moldova;

• Să examineze provocările ce urmează a fi întrunite pe parcursul armonizării le-gislaţiei dintr-un anumit domeniu, prin oferirea unei priviri de ansamblu coerente a politicilor UE în acel sector. Să examineze principalele prevederi şi concepte din legislaţia UE, procesul cerut în mod obişnuit la armonizare, incluzând cele mai importante documente ce trebuie transpuse, cele mai practice soluţii instituţionale şi dezvoltări recente, precum şi provocările identificate în timpul aplicării legislaţiei şi politicilor UE în domeniul respectiv;

• Să ofere o evaluare strategică şi recomandări-cheie pentru dezvoltarea, în conti-nuare, a sectorului examinat, pe termen mediu, în Republica Moldova, din punct de vedere juridic, economic şi instituţional/administrativ, în perioada 2011-2015.

În legătură cu cele enunţate mai sus, am observat, că în rezultatul unui studiu efectuat de Proiect în anul 2009 privind întrebările şi problemele cu care se confruntă diferite autorităţi responsabile de armonizarea legislaţiei în Moldova, au fost identificate dificultăţi majore în procesul de armonizare legislativă, practic, în toate organizaţiile publice responsabile cu acest segment, inclusiv probleme de expertiză, prioritizare, comprehensiune şi planificare1.1 Rapoartele Proiectului (disponibile pe www.support-md-eu.md): “Raport tehnic despre evaluarea răspunsurilor

la chestionarul privind mecanismul de armonizare de la ministerele de ramură şi organele administraţiei publi-ce din Moldova”, Tina Bache, 15 iunie 2009 şi “Raportul privind analiza interviurilor de cercetare cu ministerele de ramură şi organele administraţiei publice privind aplicarea practică a mecanismului de armonizare în Repu-blica Moldova”, Tina Bache, august 2009.

9

Ghidul actual de armonizare a legislaţiei sectoriale abordează legislaţia şi politicile din do-meniul energetic, care constituie un sector fundamental de interes pentru decidenţii poli-tici, specialiştii din domeniu, producătorii de energie, operatorii de transmisie şi distribuire, comunitatea de afaceri, consumatori şi asociaţiile acestora, jurişti şi comunitatea acade-mică. De asemenea, Ghidul este important în cazul în care este examinat prin prisma procesului pe termen mai lung de integrare a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană.

Situaţia reflectată în această publicaţie este cea din luna noiembrie 2010; prin urmare, ţinem să subliniem faptul că între data redactării Ghidului şi data publicării acestuia s-au produs unele dezvoltări eventuale în acest domeniu. Încurajăm pe toţi cei interesaţi de pro-blemele legate de domeniul energetic din Republica Moldova să facă cunoştinţă cu acest subiect important şi voluminos, deşi abordat relativ succint. Publicaţia poate fi accesată pe pagina noastră de Internet la www.support-md-eu.md. În următoarele luni, Ministerul Economiei va intra în posesia versiunii electronice, pentru a facilita viitoarele actualizări.

11

Dr. NICK PITSAS, Grecia, este jurist de calificare înaltă, specializat în domeniul energe-tic, cu o experienţă de muncă de peste 15 ani pe piaţa energetică. Deţine titlul de Doctor/Ph.D. în dreptul energetic şi diploma de studii în dreptul şi politicile în domeniul petrolului de la Centrul de Energie şi Petrol şi de la Universitatea din Dundee, facultatea de drept şi politici în domeniul mineralelor. De asemenea, a absolvit facultatea drept a Universităţii Naţionale şi Capodistriane din Atena.

La începutul anilor 1990 a activat la Comisia Europeană, axându-se pe diferite aspecte din domeniul energeticii. Ultimii cinci ani a lucrat la Departamentul energetică din cadrul com-paniei KLC Law, prestând servicii de consultanţă juridică despre piaţa energetică, inclusiv petrol, gaz natural, electricitate, surse regenerabile de energie şi eficienţa energetică.

Dr. Pitsas a lucrat şi în calitate de expert juridic superior la un şir de proiecte finanţate cu sprijinul Uniunii Europene, Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare şi al altor instituţii internaţionale în cadrul cărora a prestat servicii de consultanţă pe aspecte conexe domeniului de energetică, precum şi pe aspecte de armonizare a legislaţiei diferitor orga-nisme guvernamentale, instituţii şi companii de utilităţi din statele Europei de Sud-est şi de Est, din Caucaz şi Asia Centrală.

TANYA DANIEL LUJANSKAYA, Republica Moldova, co-fondatorul şi preşedintele ONG „Alianţa pentru Eficienţă Energetică şi Regenerabile”, are o experienţă de muncă de 13 ani în sectorul energetic şi este membru al grupului de lucru “Politici publice pentru eficienţa energetică” creat prin ordinul Ministerului Economiei în 2010. Actualmente este consultant regional în cadrul Programului SYENENERGY USAID/CRES, care include nouă state eu-ropene. La fel, este autorul al unei serii de articole cu o tematică amplă, inclusiv legislaţia energetică, mecanismele de finanţare, eficienţa energetică din municipiu, auditul şi gesti-onarea sectorului de energetică, performanţa energetică a clădirilor etc.

În perioada de activitate în sectorul energetic din Republica Moldova a elaborat şi con-tribuit la modificarea şi completarea unui număr de acte legislative şi normative, inclusiv proiectul de lege cu privire la energia termică; Legea energiei regenerabile; Legea cu

Despre autori

12

privire la eficienţa energetică. A mai contribuit la elaborarea proiectului Strategiei ener-getice, al Programului energetic naţional pentru anii 2010-2020, proiectului planurilor de energie regenerabilă şi biocombustibili, proiectului regulamentului de certificare a audito-rilor energetici, proiectului regulamentului Agenţiei pentru Eficienţă Energetică, proiectului reglementărilor vizând performanţa minimă a clădirilor şi a proiectului Manualului pentru Fondul de eficienţă energetică.

Proiectul şi autorii recunosc cu gratitudine asistenta directă şi indirectă a multor experţi şi oficialităţi la pregătirea acestei publicaţii. În special, autorii menţionează contribuţia condu-cerii Ministerului Economiei, în deosebi, a consultanţilor din Direcţia generală securitate şi eficienţă energetică, a Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, Institutului de Energetică şi a Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale.

Detalii referitoare la activitatea Proiectului în domeniul energeticii pot fi găsite pe pagina de Internet www.support-md-eu.md.

13

AITT Agenţia pentru Inovaţii şi Transferuri de Tehnologii

ANRE Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică

CDM Mecanismul de dezvoltare curată

CE Communauté Européenne

CFU Unitate de finanţare a carbonului

CHP Cogenerarea energiei electrice şi energiei termice

COP Conferinţa părţilor

CSE Entitatea centrală de stocare

OSD Operator sistem de distribuţie

BERD Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

TCE Tratatul privind carta energiei

EE Eficienţă energetică

AEE Agenţia pentru Eficienţă Energetică

FEE Fondul pentru eficienţă energetică

ENTSO-E Reţeaua europeană a operatorilor de sistem de transport a energiei electrice

ENTSO-G Reţeaua europeană a operatorilor de sistem de transport a gazului natural

PA PEV Planul de Acţiuni Politica Europeană de Vecinătate

ETBE Etil-tertio-butil-eter

UE Uniunea Europeană

ERGEG Grupul european de reglementare în domeniul energiei electrice şi al gazului

ESCO Compania de servicii energetice

GATT Acordul general de tarife şi comerţ

GATS Acordul general de comerţ cu servicii

Abrevieri şi acronime

14

PIB Produsul intern brut

GHG Gazele cu efect de seră

GO Garanţia originii

GRM Guvernul Republicii Moldova

IPE Institutul de Electrotehnică

LNG Gaz natural lichefiat

IEA Agenţia Internaţională pentru Energie

IE Institutul de Energetică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei

ISO Operator independent de sistem

ME Ministerul Economiei

MTBE Metil-tertio-butil-eter

SND Strategia Naţională de Dezvoltare

PNEE Programul naţional privind eficienţa energetică

PAEE Planul de acţiuni privind eficienţa energetică

JO Jurnalul Oficial

APC Acordul de Parteneriat şi Cooperare

PEEREA Protocolul pentru eficienţa energetică şi aspecte legate de mediu

REDD Reducerea emisiilor cauzate de defrişări/despăduriri şi de degradarea pă-durilor

SRE Surse regenerabile de energie

SRE-E Surse regenerabile de energie — energia electrică

RM Republica Moldova

IES Inspecţia Energetică de Stat

TRIMS Măsuri investiţionale legate de comerţ

TPF Finanţare din partea terţei părţi

OST Operator sistem de transport

UNFCCC Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbările cli-matice

OMC Organizaţia Mondială a Comerţului

15

1. INTRODUCERE ÎN GHIDUL DE ARMONIZARE A LEGISLAŢIEI ŞI POLITICILOR ÎN DOMENIUL ENERGETIC ................................................. 23

2. CERINŢELE DE ARMONIZARE A LEGISLAŢIEI ŞI POLITICILOR ÎN DOMENIUL ENERGETIC ŞI CONTEXTUL PRINCIPAL DE POLITICI ........ 33Cerinţele APC şi PA PEV ........................................................................................... 69Consideraţii privind noi acorduri de perspectivă cu UE şi alte acorduri ...................... 74Planuri şi strategii actuale ale Republicii Moldova ..................................................... 75

PARTEA 1: SITUAŢIA ACTUALĂ ............................................................................. 81

3. PREZENTAREA GENERALĂ A POLITICII ŞI LEGISLAŢIEI PRIVIND SECTORUL ENERGETIC AL REPUBLICII MOLDOVA ŞI EVALUAREA GENERALĂ A NIVELULUI DE ARMONIZARE LA ZI ...................................... 83

PARTEA 2: PROVOCĂRILE ARMONIZĂRII A FI ÎNFRUNTATE ....................... 115

4. LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE UE CU PRIVIRE LA SECTORUL ENERGETIC ..................................................... 117Prezentarea generală a legislaţiei şi politicii UE din domeniul energetic .................. 119Procesul de armonizare a legislaţiei şi politicilor în domeniul energetic în ţările non-UE ......................................................................................... 184Dezvoltări recente şi provocări curente în cadrul legislaţiei şi politicilor Uniunii Europene din sectorul energetic .................................................................. 187

PARTEA 3: EVALUARE GENERALĂ ŞI RECOMANDĂRI PENTRU URMĂTORII PAŞI ŞI PRIORITĂŢILE STABILITE PENTRU SECTORUL ENERGETIC DIN REPUBLICA MOLDOVA .................................................................................... 193

5. EVALUARE GENERALĂ ..................................................................................... 195

Cuprins

16

6. RECOMANDĂRI PENTRU PAŞII URMĂTORI ŞI PRIORITĂŢI STABILITE PENTRU ANII 2011-2015 ............................................................... 209

7. CONCLUZII ............................................................................................................ 221

ANEXE ......................................................................................................................... 225ANEXA 1. Tabelul evaluării sumare de transpunere a legislaţiei .............................. 227ANEXA 2. Proiectul de listă a directivelor Uniunii Europene negociate în cadrul Acordului de asociere Uniunea Europeană — Republica Moldova............... 242ANEXA 3. Organigrama Ministerului Economiei ...................................................... 247ANEXA 4. Organigrama ANRE ................................................................................. 248ANEXA 5. Tabelul acordurilor internaţionale, legislaţiei Republicii Moldova şi al legislaţiei şi jurisprudenţei Uniunii Europene ..................................................... 249ANEXA 6. Bibliografie selectivă ................................................................................ 273

17

Proiectul „Suport pentru implementarea acordurilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană”, finanţat de UE, şi-a început activitatea la Chişinău în august 2008 şi va acti-va până la sfârşitul anului 2010. Proiectul este implementat de un consorţiu internaţional, condus de IBF International Consulting. Obiectivul general al Proiectului este de a asista autorităţile moldoveneşti să pună în aplicare priorităţile prevăzute în Acordul de Parteneri-at şi Cooperare (APC) din 1998 şi în Planul de Acţiune Politica Europeană de Vecinătate (PA PEV) din 2005.

Proiectul este divizat din punct de vedere funcţional în trei componente cu următoarele obiective specifice:

1. De a sprijini şi monitoriza implementarea măsurilor stabilite în Ghidul de faţă şi a potenţialelor acorduri bilaterale, semnate de UE şi Republica Moldova în cadrul Politicii Europene de Vecinătate — în cele mai multe cazuri sub formă de consul-tanţă de politici şi consolidare a relaţiilor constituţionale la nivelul Oficiului Prim-ministrului.

2. De a sprijini procesul de armonizare a legislaţiei Republicii Moldova în domeniile stabilite de Republica Moldova şi UE, în cadrul documentelor agreate bilateral, precum şi implementarea eficientă a acestora — în cele mai multe cazuri sub formă de consultanţă de politici şi legislativă, dar şi instruire în sectoarele de ar-monizare, consolidare a capacităţii de armonizare a legislaţiei şi dezvoltare insti-tuţională pentru Centrul de Armonizare a Legislaţiei.

3. De a spori promovarea, vizibilitatea şi eficienţa coordonării ajutorului UE de către autorităţile din Republica Moldova, precum şi corelarea iniţiativelor finanţate de UE cu cele ale altor donatori, în special, ale statelor membre UE — în cele mai multe cazuri în dezvoltarea capacităţii de coordonare a ajutorului şi de promovare a asistenţei de tip TWINNING.

Potrivit aşteptărilor, Proiectul trebuia să ofere servicii de consultanţă ministerelor de ramu-ră şi altor instituţii de stat în vederea facilitării unei înţelegeri depline a contextului şi raţio-namentului legislaţiei sectoriale UE şi a bazei de abordare a strategiei sectoriale. În acest

SUMAR

18

sens, Ghidurile de armonizare a legislaţiei sectoriale sunt menite să contribuie substanţial la îndeplinirea primelor două obiective menţionate mai sus.

Prezentul Ghid de armonizare a legislaţiei sectoriale abordează legislaţia şi politicile din domeniul energetic, care constituie un sector fundamental de interes pentru decidenţii po-litici, specialiştii din domeniu, producătorii de energie, operatorii de transmisie şi distribui-re, comunitatea de afaceri, consumatori şi asociaţiile acestora, jurişti şi comunitatea aca-demică. De asemenea, Ghidul este important în cazul în care este examinat prin prisma procesului pe termen mai lung de integrare a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană.

Publicaţia începe cu o introducere care îşi propune să examineze dimensiunea exigen-ţelor legislaţiei internaţionale şi ale Acordului de Parteneriat şi Cooperare şi Planului de Acţiuni Politica Europeană de Vecinătate stabilite pentru sectorul energetic, însoţite de examinarea acordurilor de perspectivă cu Uniunea Europeană sau alte acorduri, progra-me şi strategii actuale ale Republicii Moldova şi argumentele de ordin general ale acţiuni-lor Guvernului în vederea reglementării sectorului energetic.

În continuare, Ghidul de armonizare a legislaţiei şi politicilor din domeniul energetic este divizat în trei părţi inter-conexe care examinează următoarele aspecte: (1) analiza situ-aţiei actuale din Republica Moldova; (2) provocările de armonizare a legislaţiei Uniunii Europene care trebuie depăşite, incluzând o informaţie sumară privind esenţa acquis-ului comunitar din domeniul energetic; şi (3) evaluarea generală împreună cu recomandările strategice referitoare la necesităţile ulterioare de armonizare din sectorul energetic al Re-publicii Moldova în lumina abordării şi naturii extinse a acestui subiect şi a reglementării acestuia în dreptul comunitar.

SUMARUL PĂRŢII 1 — SITUAŢIA ACTUALĂ

Analiza legislaţiei şi politicii energetice din Republica Moldova ilustrează progresul realizat în anii recenţi în materie de aliniere a legislaţiei Republicii Moldova cu normele europene şi internaţionale. Republica Moldova a aderat la toate convenţiile internaţionale relevante conexe sectorului energetic. Mai mult decât atât, ţara a înregistrat un progres semnificativ în armonizarea legislaţiei sale cu normele Uniunii Europene în domeniul energiei electrice şi al gazului natural, precum şi în materie de eficienţă energetică. Actualmente Republica Moldova se află în procesul de finalizare a unui set de acte legislative privind sursele re-generabile de energie şi biocombustibili în conformitate cu angajamentele existente faţă de Uniunea Europeană. Imediat ce Republica Moldova devine membru cu drepturi depline al Comunităţii Energetice, este deja conturat un orar pentru armonizarea în continuare a legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia relevantă din domeniul energetic al Uniunii Europene.

Mai mult decât atât, a fost promovată dezvoltarea aranjamentelor instituţionale în sprijinul unei implementări credibile şi punere în aplicare a legislaţiei din sectorul energetic. Com-petenţele şi responsabilităţile Ministerului Economiei, care este entitatea responsabilă

19

pentru sectorul energetic, au fost clar conturate, concomitent fiind fortificată independenţa şi capacitatea instituţională a reglementatorului sectorului energetic — ANRE. A fost ela-borată o strategie pe termen lung (2010-2020) de dezvoltare a sectorului energetic, care abordează unele din aspectele primordiale în materie de linii directoare viitoare conexe politicii energetice naţionale. Cu toate acestea, este evident faptul, că mai există provo-cări, aspecte problematice care urmează a fi soluţionate.

Aceste provocări, în mare măsură, se datorează legiferării directivelor şi regulamentelor Uniunii Europene, care încă n-au fost transpuse, dar au o importanţă aparte pentru pro-gresul Republicii Moldova marcat spre integrarea în Uniunea Europeană. Un alt aspect important care necesită o atenţie deosebită este crearea mecanismelor necesare în vede-rea asigurării funcţionarea diferitor segmente ale pieţei energetice din Republica Moldova în concordanţă cu exigenţele legislaţiei Uniunii Europene în domeniul energetic.

Un aspect-cheie pentru abordarea cu succes a priorităţilor de armonizare va implica fortifi-carea în continuare a independenţei ANRE şi a funcţiilor de supervizare ale acesteia. Alte aspecte importante vizează separarea efectivă a activităţilor de transport şi distribuţie de cele de producţie şi furnizare de pe piaţa de energie electrică şi gaze naturale, deschide-rea în continuare a acestor două pieţe şi funcţionarea eficientă a organismelor nou-create în domeniul eficienţei energetice şi al surselor regenerabile de energie.

Abordarea efectivă a aspectelor sus-menţionate va necesita ameliorarea finanţării, dotării cu cadre, specializării şi instruirii/formării profesionale continue a organizaţiilor publice relevante şi a factorilor interesaţi. La fel, va fi nevoie de o coordonare efectivă şi dirijare fermă din partea Ministerului Economiei şi ANRE edificată în jurul unor politici coherente şi corelate, compatibile cu strategia energetică a Republicii Moldova şi cu cerinţele obliga-torii ale legislaţiei energetice a Uniunii Europene.

SUMARUL PĂRŢII 2 — PROVOCĂRILE ARMONIZĂRII CARE URMEAZĂ A FI DEPĂŞITE

Dată fiind semnificaţia pivotantă a sectorului energetic în economiile statelor membre ale Uniunii Europene, acesta s-a aflat tot timpul în centrul legislaţiei şi politicilor comunitare, fapt demonstrat elocvent prin crearea la începutul procesului de integrare europeană a cadrelor instituţionale pentru cărbune şi oţel şi pentru energia nucleară.

Timp de mai mulţi ani, politica energetică a Uniunii Europene a urmărit două obiective şi anume: în primul rând, asigurarea securităţii/siguranţei comunitare interne şi externe prin prisma dependenţei acesteia de importurile de energie şi, în al doilea rând, garanţia furnizării serviciilor energetice fiabile, la costuri mici şi de calitate înaltă consumatorilor din Comunitatea Europeană. Aceste obiective primordiale au fost treptat completate cu obiec-tive secundare, unul din care implică promovarea economiei cu emisii reduse de carbon, care, în principiu, este bazată pe reducerea planificată, prin diferite mijloace, a emisiilor de gaze cu efect de seră.

20

Un alt scop urmărit se referă la finalizarea stabilirii pieţei energetice interne pe baza politi-cilor de liberalizare a pieţei. Alte scopuri auxiliare vizează redefinirea priorităţilor de utiliza-re a energiei nucleare şi susţinerea activităţilor de cercetări şi inovaţii în domeniul energe-tic. La fel, Uniunea Europeană a întreprins paşi importanţi în vederea implementării unor politici energetice externe mai solide prin ameliorarea relaţiilor cu ţările din vecinătate şi cu furnizorii de energie atât în cadrul Politicii Europene de Vecinătate, cât şi al iniţiativelor de cooperare regională şi multilaterală.

Cu toate acestea, în rezultatul intereselor divergente ale statelor sale membre, Uniunea Eu-ropeană n-a reuşit, decât recent, să elaboreze o politică energetică externă comprehensivă şi independentă. Situaţia s-a schimbat în acest deceniu, când Uniunea Europeană s-a con-fruntat cu mai multe provocări atât în domeniul energetic, cât şi în cel de mediu. Conceptul de a introduce o politică energetică comunitară obligatorie şi comprehensivă a fost aprobat eventual încă în anul 2005 şi actualmente este menţionat în calitate de scop distinct în Trata-tul de la Lisabona, potrivit dispoziţiilor căruia sectorul energetic cade sub incidenţa categoriei de competenţă partajată dintre Uniunea Europeană şi statele membre.

Metoda Uniunii Europene de abordare a legislaţiei energetice a inclus examinarea se-parată a fiecărei pieţe din sectorul energetic (de produse petroliere, energie electrică şi gaze naturale, energie nucleară, surse regenerabile de energie şi biocombustibili, eficien-ţă energetică), deoarece fiecare din aceste dimensiuni au trăsături caracteristice distincte, fiind susţinute de exigenţe financiare, structurale, tehnice şi de altă natură. Totuşi, această abordare separată a fost dezvoltată într-un cadru unic al integrării pieţei energetice interne a Uniunii Europene, care a promovat, prin iniţiative legislative, armonizarea regimurilor energetice legislative şi regulatorii din statele membre.

În domeniul energiei electrice şi al gazelor naturale, acest proces a for implementat prin intermediul unor pachete legislative promovate în vederea liberalizării sectoarelor de ener-gie electrică şi gaze naturale. Aceste pachete au introdus gradual concurenţa pe piaţa de energie electrică şi gaze naturale a statelor membre pe baza mecanismelor de piaţă, inclusiv prin:

• impunerea segregării obligaţiilor întreprinderilor autohtone agregate de energie electrică şi gaze naturale;

• extinderea dreptului consumatorilor casnici şi non-casnici de a-şi alege furnizorii de energie electrică şi gaze naturale; şi

• consolidarea independenţei reglementatorilor naţionali ai sectorului energetic.

Cât priveşte piaţa de produse petroliere, considerările principale în susţinerea legislaţiei comunitare relevante s-au axat pe securizarea livrărilor şi asigurarea abordării efective a oricăror crize eventuale prin eforturi comune coordonate ale tuturor statelor membre. În cele din urmă, iniţiativele legislative ale Uniunii Europene în domeniul surselor regene-rabile de energie şi biocombustibili, precum şi în domeniul eficienţei energetice au fost, în principiu, adaptate pentru stabilirea unor scheme efective de sprijin şi introducerea de

21

stimulente fiscale ce ar încuraja utilizarea ascendentă a acestor surse şi integrarea lor fără echivoc în sistemul energetic din fiecare stat membru.

Cu toate acestea, legislaţia şi politicile Uniunii Europene se confruntă cu provocări conti-nue în domeniul energetic, ceea ce nu este surprinzător, dat fiind faptul că adoptarea unei pieţe energetice unice se află la etapele incipiente de dezvoltare, iar elaborarea strategiei comunitare în acest domeniu este în derulare. Unul din aspectele ce va necesita o aborda-re comprehensivă în viitorul apropiat vizează implementarea efectivă a măsurilor curente de politici şi legislative, în special, a celor conexe actelor legislative adoptate recent pe piaţa energetică referitoare la sursele regenerabile de energie şi eficienţa energetică. Un alt aspect important implică îndeplinirea de către Uniunea Europeană a angajamentelor internaţionale în privinţa obiectivelor indicative stabilite pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi promovarea unei economii cu emisii reduse de carbon. Alte teme im-portante direct relevante dezvoltării strategiei energetice viitoare a Uniunii Europene sunt după cum urmează:

• consolidarea utilizării energiei cu emisii reduse de carbon, prin încurajarea utili-zării surselor regenerabile de energie şi a biocombustibililor şi stimularea utilizării programelor de eficienţă energetică;

• finalizarea pieţei interne de energie electrică şi gaze naturale;

• promovarea inovaţiilor tehnologice în activităţile conexe sectorului energetic; şi

• modernizarea şi extinderea interconexiunii sistemelor de petrol, gaze naturale şi energie electrică.

Toate aceste aspecte au relevanţă pentru Republica Moldova în anii ce urmează, prin ur-mare, este vitală monitorizarea lor continuă, luând în considerare procesul de armonizare a legislaţiei Uniunii Europene în domeniul energetic desfăşurat în Republica Moldova.

SUMARUL PĂRŢII 3 — EVALUĂRI GENERALE, RECOMANDĂRI ŞI CONCLUZII

În procesul de evaluare a progresului realizat de Republica Moldova referitor la armoniza-rea legislaţiei sale cu standardele Uniunii Europene în domeniul energetic a fost constatat un progres real realizat în ultimii ani, însă mai există anumite discrepanţe în vederea re-alizării armonizării complete, îndeosebi, pe piaţa de produse petroliere şi biocombustibili, precum şi în sfera eficienţei energetice.

Obstacolele majore din calea armonizării complete cu care se confruntă Republica Mol-dova sunt relative unor bariere de ordin general şi unui număr concret de impedimente relevante pentru anumite segmente ale pieţei energetice autohtone. Prima categorie de obstacole vizează faptul că dezvoltarea capacităţii în domeniul energetic a avut o prioritate redusă; caracterul declarativ al unor legi primare şi lipsa legislaţiei secundare de punere în aplicare a legislaţiei primare pe anumite dimensiuni ale pieţei energetice; deficitul de resurse financiare şi umane pentru a soluţiona problemele conexe armonizării legislaţiei;

22

crearea parţială a mecanismelor adecvate — uneori chiar lipsa acestora — pentru pune-rea în aplicare a legislaţie adoptate; şi cadrul legislativ ineficient în sprijinul structurii şi funcţionării anumitor organisme instituţionale importante.

Impedimentele specifice cu care se confruntă fiecare sub-sector de pe piaţa energetică vizează deficienţele de structură în unele sub-sectoare (de energie electrică şi gaze natu-rale) şi lipsa unor paşi concreţi pentru a asigura funcţionare relevantă a acestor sub-sec-toare pe baza unor principii competitive şi transparente.

În domeniul surselor regenerabile de energie şi biocombustibili, impedimentele principale se axează pe nivelul redus de informare a populaţiei despre beneficiile generate de utiliza-rea extensivă a acestor surse; lipsa unei cartării fiabile a potenţialelor surse regenerabile de energie şi biocombustibili şi a unui plan comprehensiv de acţiune pentru dezvolta-rea acestora; stabilirea unor obiective indicative naţionale nereale pentru producerea de energie regenerabilă şi utilizarea biocombustibililor; şi caracterul neraţional — în termeni practici — al cadrului legislativ în vigoare pentru dezvoltarea surselor regenerabile de energie şi biocombustibili. În egală măsură, sub-sectorul ce vizează economisirea ener-giei şi eficienţa energetică este subdezvoltat, întrucât legislaţia secundară necesară încă n-a fost introdusă integral, iar mecanisme efective de punere în aplicare a legilor existente deocamdată nu există. De asemenea, sectorul energetic, inclusiv eficienţa energetică şi sursele regenerabile de energie au fost în afara suportului financiar din partea bugetului de stat. În pofida unor tentative de a crea mecanisme de sprijin şi asigura stimulente fis-cale, acestea n-au fost realizate din lipsa capacităţilor adecvate şi a mijloacelor financiare respective.

Prin urmare, recomandările formulate pentru anii următori se axează, în special, pe abor-darea acestor obstacole de ordin general şi particular. La nivel general, aceste recoman-dări subliniază necesitatea de re-evaluare a Strategiei energetice existente, astfel încât să fie asigurată compatibilitatea acesteia cu exigenţele impuse de accederea Republicii Mol-dova la Comunitatea Energetică şi obligaţiile asumate în virtutea semnării unor acorduri internaţionale. Recomandările accentuează semnificaţia consolidării structurii instituţiona-le actuale a sectorului energetic, în principiu, prin consolidarea rolului şi a competenţelor ANRE şi fortificării independenţei acestei entităţi în raport cu administraţia publică centrală şi cu industria energetică. Mai mult decât atât, recomandările au pus în evidenţă paşii concreţi necesari pentru fiecare segment al pieţei energetice indigene (energie electrică, gaze naturale, produse petroliere, eficienţă energetică, surse regenerabile de energie), astfel încât cadrul legislativ relevant din Republica Moldova să fie supus unei armonizări complete cu normele pertinente ale Uniunii Europene.

23


Politica energetică ocupă un loc central în planificarea economică a fiecărui stat, dat fiind faptul că are un impact direct şi indirect asupra tuturor sectoarelor din economia naţională. Situaţia este evidentă, întrucât furnizarea fiabilă, adecvată şi posibilă a energiei sub formă de petrol, gaz, energie termică sau energie electrică este esenţială pentru dezvoltarea umană durabilă, creşterea economică, calitatea îmbunătăţită a vieţii şi serviciile de edu-caţie şi ocrotire a sănătăţii mai adecvate. Într-adevăr, politica energetică este un subiect vast care cuprinde mai multe aspecte ce afectează într-un mod sau altul sectorul energetic al ţării. Prin urmare, politica energetică, în linii generale, include un set comprehensiv şi coordonat de măsuri care abordează următoarele probleme:

• formularea planificării naţionale în domeniul energetic, în special, în ceea ce ţine de siguranţa furnizării, astfel încât să fie asigurat şi maximizat accesul tuturor ce-tăţenilor la resursele energetice;

• crearea unui cadru efectiv pentru generarea, transportul şi utilizarea energiei;

• dezvoltarea activelor, utilităţilor şi organizaţiilor proprietate publică din sectorul energetic;

• coordonarea şi stabilirea stimulentelor pentru explorarea şi exploatarea resurselor energetice proprii;

• stabilirea normelor de reglementare a desfăşurării activităţilor energetice comerci-ale, inclusiv comerţul, transportul, depozitarea etc.;

• stabilirea politicilor fiscale speciale şi a altor politici conexe produselor şi serviciilor energetice, inclusiv impozitarea, scutirile sau reducerile fiscale, granturile şi/sau subvenţiile etc.;

• reglementarea consumului de energie, inclusiv elaborarea şi aplicarea standarde-lor de eficienţă şi emisie; şi

• stimularea activităţilor de cercetare şi dezvoltare în domeniul energetic.

Politica energetică a statului se axează mai mult pe asigurarea furnizării resurselor adec-vate de energie şi pe reglementarea comercializării şi utilizării eficiente a acestora, dat

1. INTRODUCERE ÎN GHIDUL DE ARMONIZARE A LEGISLAŢIEI ŞI POLITICILOR ÎN DOMENIUL ENERGETIC

24

fiind faptul că, potrivit realităţii fundamentale, resursele energetice nu sunt împărţite egal între ţări. Această divizare inegală, împreună cu volatilitatea preţurilor la combustibilii fosili pe pieţele internaţionale, necesită întreprinderea unor măsuri pe termen lung în vederea reducerii dependenţei de orice singură sursă de energie importată, sporirii numărului de furnizori, exploatării resurselor interne de energie şi reducerii cererii agregate de energie. Aşadar, problema dominantă a politicii energetice tradiţional a abordat riscul oricărui dez-acord dintre oferta şi cererea de energie. Totuşi, din cauza schimbărilor climatice care au necesitat prioritizarea eficienţei energetice şi măsurile de conservare a energiei, politicile actuale din domeniul energetic, la fel, abordează şi aspectele de mediu.

În mod normal, politica energetică naţională abordează fiecare sub-sector de pe piaţa energetică internă (petrol, gaz, cărbune, energie nucleară, energie electrică, bio-combus-tibili, surse regenerabile de energie etc.). Acest fapt se datorează diferenţelor din fiecare sub-sector în ceea ce priveşte:

• dependenţa energetică sau autoaprovizionarea;

• nivelul de consum în diferite sectoare ale economiei;

• exigenţele de producţie;

• standardele de asigurare a fiabilităţii transportului şi distribuţiei;

• externalităţile economice, tehnice şi de mediu, şi

• mecanismele concrete de implementare pentru fiecare tip diferit de resurse ener-getice.

În rezultat, fiecare sub-sector tinde să fie reglementat de regimuri legislative diferite, soli-citând întreprinderea unor măsuri concrete vizând reglementarea producţiei, transportului, furnizării, tranzitului, comercializării şi utilizării energiei. În concordanţă cu structura tipică a politicii sub-sectoriale, publicaţia va aborda separat aspectele ce ţin de legislaţia şi po-liticile din sub-sectoarele de petrol, gaz, energie electrică, biocombustibil, eficienţa ener-getică şi energia regenerabilă atât din Republica Moldova, cât şi din Uniunea Europeană. Acest fapt crează baza pentru o înţelegere mai clară a legislaţiei şi politicilor din sectorul energetic atât la nivelul Republicii Moldova, cât şi al Uniunii Europene.

APC şi PA PEV — contextul angajamentelor Republicii Moldova în domeniul energetic

Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC), care actualmente constituie baza juridică pen-tru relaţiile UE-RM, a fost semnat în luna noiembrie 1994 şi a intrat în vigoare în luna iulie 1998. Acordul cuprinde un spectru larg de domenii, inclusiv dialogul politici, comerţ şi investiţii, cooperare economică, armonizare legislativă, cultură şi ştiinţă. Părţile men-ţionează valorile comune pe care le împărtăşesc şi asumă angajamentul de a promova pacea şi securitatea internaţională, precum şi reglementarea paşnică a diferendelor. De asemenea părţile sunt de acord ca prin respectarea principiilor democratice şi a drepturilor omului, precum şi a principiilor economiei de piaţă să promoveze politicile sale interne şi

25


externe şi să instituie un parteneriat şi o colaborare, care ar consolida şi extinde relaţiile stabilite anterior. În domeniul comerţului, părţile şi-au acordat reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate (CNCF), limitând restricţiile impuse la importuri şi exporturi. De asemenea, APC prevede că în cazul în care reformele economice din Republica Moldova orientate spre economia de piaţă vor realiza un progres tangibil, va fi examinată posibilitatea de a începe negocierile pentru crearea unei zone de liber schimb.

Articolul 50 al APC cuprinde dispoziţiile principale şi generale în raport cu armonizarea le-gislaţiei, şi anume: Republica Moldova va întreprinde măsurile necesare pentru a asigura creşterea graduală a compatibilităţii legislaţiei sale cu legislaţia comunitară, iar apropierea în cauză va cuprinde, în particular, 17 sectoare diferite, inclusiv “legile şi reglementările privind energia nucleară”. În timp ce sectorul energetic nu este concret menţionat în Arti-colul 50, exigenţa de armonizare este implicită. În primul rând, cerinţa de armonizare cu normele de concurenţă ale Uniunii Europene are o relaţie fundamentală cu sectorul ener-getic. În al doilea rând, Articolul 51 cuprinde dispoziţii cu privire la cooperarea economică dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova în vederea promovării reformelor econo-mice şi sociale şi restructurării şi dezvoltării durabile a sistemului economic din Republica Moldova. Cooperarea vizează mai multe sectoare, iar Articolul 51.3 menţionează faptul că cooperarea dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova se va concentra, inter alia, asupra energiei, sectorului minier şi materiilor prime. Aceste declaraţii sunt elaborate în continuare în Articolul 60, care prevede că în sectorul energetic:

“1. Cooperarea se va desfăşura în cadrul principiilor economiei de piaţă şi a Cartei Europene pentru Energie şi pe fundalul integrării progresive a pieţelor de energie din Europa.

2. Cooperarea va include printre altele şi următoarele domenii:

• impactul livrării şi consumului de energie asupra mediului înconjurător cu scopul de a preveni sau de a minimaliza daunele ecologice cauzate de aceste activităţi;

• ameliorarea calităţii şi siguranţei aprovizionării cu energie, inclusiv diversificarea furnizorilor, într-un mod sănătos din punct de vedere economic şi ecologic;

• elaborarea unei politici energetice;

• ameliorarea gestiunii şi reglementării sectorului energetic în conformitate cu o economie de piaţă;

• realizarea unui ansamblu de condiţii instituţionale, juridice, fiscale şi altele necesa-re pentru a încuraja investiţiile şi schimburile de energie crescânde;

• promovarea folosirii raţionale şi efective a energiei;

• modernizarea, dezvoltarea şi diversificarea infrastructurii energetice;

• perfecţionarea tehnologiilor energetice de aprovizionare şi de utilizare finală, indi-ferent de tipul energiei;

• gestiunea şi pregătirea tehnică în sectorul energetic.”

De asemenea, Articolul 56 al APC prevede că în sectorul minier şi materiilor prime:

26

“1. Părţile urmăresc sporirea investiţiilor şi schimburilor în domeniul minier şi materii-lor prime.

2. Cooperarea se va concentra îndeosebi asupra următoarelor domenii:

• schimbul de informaţii despre evoluţiile industriei miniere şi metalelor neferoase;

• crearea unui cadru juridic pentru cooperare;

• chestiunile comerciale;

• elaborarea măsurilor legislative şi altor măsuri în domeniul protecţiei mediului în-conjurător;

• instruirea cadrelor;

• securitatea în industria minieră.”

APC este funcţional pentru o perioadă de zece ani şi poate fi extins, cu excepţia cazului când una dintre părţi îl abrogă sau reînnoieşte printr-un nou acord. Cu toate că APC UE-RM n-a fost abrogat, Guvernul Republicii Moldova a indicat dorinţa sa de a semna un nou acord,iar Comisia Europeană a indicat starea sa de pregătire pentru a negocia un acord extins de liber schimb cu Republica Moldova la cea de a şasea întrevedere a Subcomitetului de cooperare UE-RM în domeniul comerţului şi investiţiilor, care a avut loc la Brussels. În luna ianuarie 2010, au început negocierile privind un acord de asociere UE-RM care continuă până în prezent. De asemenea, este preconizat un acord mai amplu de liber schimb2 împreună cu o eventuală introducere a regimului fără vize între Uniunea Europeană şi Republica Moldova. În perioada de elaborare a publicaţiei câteva priorităţi legislative concrete vizând sectorul energetic au fost prezentate sau discutate în contextul Acordului de Asociere (vezi Anexa 2 la această publicaţie).

În perioada de funcţionare a APC UE-RM, în 2004 a fost elaborată Politica Europeană de Vecinătate (PEV), obiectivele căreia au fost evitarea apariţiei unor linii noi de divizare/se-parare între Uniunea Europeană lărgită şi ţările din vecinătate şi consolidarea prosperităţii, stabilităţii şi siguranţei tuturor ţărilor vizate. Conform PEV, Uniunea Europeană oferă ţărilor vecine relaţii privilegiate bazate pe angajamente comune privind valorile comune (demo-craţia şi drepturile omului, supremaţia legii, supremaţia legii, buna guvernare, principiile economiei de piaţă şi dezvoltare durabilă), care depăşesc limitele relaţiilor existente prin oferirea unei relaţii politice mai profunde şi a integrării economice. Concomitent, nivelul de ambiţie al relaţiei depinde de măsura în care aceste valori sunt împărtăşite. PEV rămâne a fi distinctă de procesul de extindere, deşi nu aduce atingere, în cazul UE, modului de dezvoltare a relaţiilor sale cu ţările participante la PEV în viitor, în concordanţă cu dispo-ziţiile Tratatului3. Pentru dezvoltarea practică, elementul central al PEV este Planul de 2 La deschiderea procesului de negociere a Acordului de asociere cu Republica Moldova iniţiat la 12 ianuarie

2010, Uniunea Europeană a reafirmat obiectivul amplu de a negocia şi stabili unei zone aprofundate şi com-prehensive de liber schimb (DCFTA) în cazul în care exigenţele relevante vor fi întrunite, şi a subliniat impor-tanţa desfăşurării reformelor necesare de către Republica Moldova între timp.

3 PEV este aplicabil ţărilor din imediata vecinătate a UE, atât pe uscat, cât şi pe mare: Algeria, Armenia, Azerbai-djan, Belarus, Egipt, Georgia, Israel, Iordania, Liban, Libia, Moldova, Maroc, teritoriile ocupate ale Palestinei, Siria, Tunis şi Ucraina. Deşi Rusia, la fel, se află în proximitatea UE, relaţiile cu această ţară se bazează pe Parteneriatul strategic care cuprinde patru “spaţii comune”.

27


Acţiune bilateral în cadrul PEV (PA PEV) agreat cu fiecare ţară-partener. Acest plan cu-prinde agenda unor reforme politice şi economice cu stabilirea priorităţilor pe termen scurt şi mediu, iar realizarea PEV a fost începută în anul 2005. Implementarea PA PEV este promovată şi monitorizată prin intermediul sub-comitetelor.

PA PEV UE-RM a fost adoptat la 22 februarie 2005 pentru o perioadă iniţială de trei ani. Progresul atins în acest context a fost analizat în Rapoartele de progres ale Comisiei Europene privind Republica Moldova din anii 2004, 2006, 2008, 2009 şi 2010. Evaluarea progresului din partea Republicii Moldova a fost publicată de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene în luna noiembrie 2007 şi în ianuarie 2009. În contextul armonizării legislaţiei există 39 de referinţe la PA PEV UE-RM, inclusiv un număr de exigenţe specifice referitoare la elaborarea şi implementarea legislaţiei şi politicilor Republicii Moldova pentru sectorul energetic şi instituţiile din acest sector pe baza standardelor internaţionale şi eu-ropene. Aceste exigenţe, deşi mai puţin obligatorii decât prevederile APC, dezvăluie detalii specifice şi priorităţi concrete pentru angajamentele de armonizare graduală a sectorului energetic din cadrul APC4.

Prevederile PA PEV referitoare la legislaţia şi politicile din sectorul energetic se axează, în special, pe următoarele:

(i) întocmirea unor politici actualizate în domeniul energetic ce ar cuprinde conver-genţa cu obiectivele UE vizând politica energetică;

(ii) convergenţa treptată cu principiile pieţei interne de energie electrică şi gaz natural din Uniunea Europeană;

(iii) dezvoltarea reţelelor energetice cu scopul de a reduce pierderile, în special cele de energie electrică şi energie termică;

(iv) sporirea transparenţei, fiabilităţii şi securităţii reţelei tranzit de gaze naturale; şi

(v) fortificarea eficienţei energetice şi utilizarea surselor regenerabile de energie5.

Aceste scopuri sunt în conformitate cu exigenţele generale de armonizare a legislaţiei sta-bilite de Articolul 50 al APC, precum şi cu dispoziţiile generale şi obiectivele de cooperare reciprocă în sectorul energetic enumerate în Articolele 51.3, 56 şi 60 ale APC.

4 Cu toate că există unele diferenţe în punctele de vedere exprimate de Comisia Europeană şi Republica Mol-dova pe marginea statutului PEV după trei ani de implementare, această serveşte în calitate de agendă con-tinuă pentru desfăşurarea reformelor în RM. UE consideră că perioada de implementare de trei ani este una „iniţială”, în timp ce autorităţile moldovene consideră perioada de implementare iniţiată în anul 2005 finalizată şi prevede adoptarea unui nou PA PEV pentru un nou acord juridic de perspectivă între UE şi RM.

5 Aceste dispoziţii sunt stipulate de Secţiunile 62-66 ale PA PEV şi examinate detaliat în Capitolul 2 al acestei publicaţii.

28

Standardele UE şi internaţionale în sectorul energetic

Din cauza surselor variate din sectorul energetic, nu este suficient de examinat armoni-zarea legislaţiei cu standardele Uniunii Europene în acest sector prin referinţa simplă la directivele Uniunii Europene fără a face trimitere la acordurile şi convenţiile internaţionale principale aplicabile. Sub multe aspecte ale sectorului, standardele comunitare şi cele in-ternaţionale sunt legate într-o manieră complexă. În unele cazuri, standardele comunitare cuprind exigenţe mai stricte şi mai riguroase în raport cu cele cuprinse de standardele internaţionale, cum ar fi, de exemplu, Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbările climatice şi Tratatul privind Carta Energiei. Din aceste motive, exa-minarea exigenţelor de armonizare în această publicaţie va începe cu analiza acordurilor şi convenţiilor internaţionale, fiind urmate de angajamentele Republicii Moldova cu privire la APC şi PA PEV (Capitolul 2). Trăsăturile caracteristice ale legislaţiei şi politicilor Uniunii Europene cu privire la sectorul energetic sunt examinate mai detaliat în Capitolul 4.

LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE DIN SECTORUL ENERGETIC AL REPUBLICII MOLDOVA

După obţinerea independenţei în anul 1991, Republica Moldova, dependentă de sursele externe de energie electrică, s-a confruntat cu dificultăţi majore în perioada iniţială de tran-ziţie: PIB-ul s-a redus semnificativ, inflaţia a sporit dramatic, iar conflictele şi instabilitatea politică au exacerbat în continuare declinul economic. Aceste probleme au afectat serios sectorul energetic care a înfruntat constrângeri financiare majore din cauza datoriilor acu-mulate de consumatorii de energie şi a posibilităţilor reduse de încasare a plăţilor pentru serviciile energetice. În consecinţă, producţia de electricitate a scăzut, iar activele de ge-nerare a energiei electrice s-au uzat semnificativ, cererea pentru gazul natural şi cărbune a descrescut considerabil, pierderile în sistemele de transport şi distribuţie a energiei au marcat o creştere majoră, în timp ce gazul natural importat dintr-o singură sursă (Federa-ţia Rusa) a devenit combustibilul principal pentru generarea energiei electrice.

Pentru a depăşi aceste situaţii problematice majore, Guvernul Republicii Moldova a lansat procesul de renovare a cadrului legislativ şi normativ de reglementare a pieţei energeti-ce interne. În acest scop, a fost introdus un pachet legislativ comprehensiv în perioada 1998-2005, abordând în mod special fiecare sub-sector din industria energetică În aprilie 2001 au fost adoptate noi legi care să permită companiilor de utilităţi să stopeze prestarea serviciilor către consumatorii datornici. Mai mult decât atât, a fost creat un organism na-ţional regulatoriu în acest sector (ANRE) pentru a monitoriza integral sectorul energetic6, iar Guvernul Republicii Moldova a lansat procesul de restructurare şi privatizare parţială a pieţei de energie electrică şi gaze naturale.

6 Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului şi bugetului Agenţiei Naţionale pentru Reglemen-tare în Energetică nr. 574 din 21 iunie 1999, Monitorul Oficial din 1 iulie 1999, nr. 67-69, art. 611; abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 1511 din 31 decembrie 2008, Monitorul Oficial din 20 ianuarie 2009, nr. 7-9, art. 24.

29


Planurile şi strategiile actuale ale Republicii Moldova referitoare la dreptul energetic şi armonizarea acestuia

O tratare concisă a industriei energetice indigene — care este parte integrantă a economi-ei naţionale — a fost prezentată în decembrie 2007 în Strategia Naţională de Dezvoltare (SND) a Republicii Moldova pe anii 2008-20117. La data indicată, documentul reprezenta unul din principalele documente interne de planificare strategică pe termen mediu, care definea obiectivele de dezvoltare ale Republicii Moldova până în anul 2011 şi identifica măsurile şi acţiunile prioritare de realizare a obiectivelor stabilite. În calitate de obiectiv primordial specificat în Strategie a fost asigurarea unor condiţii de trai mai bune pentru populaţie prin consolidarea fundamentului pentru o creştere economică robustă/solidă, sustenabilă şi incluzivă8. În acest context, spiritul şi viziunea Strategiei sunt orientate spre apropierea Republicii Moldova de standardele europene şi, astfel, spre atingerea obiecti-vului de integrare europeană. Toate direcţiile prioritare de dezvoltare stabilite în Strategie urmăresc ajustarea politicilor naţionale relevante la cele europene. În special, prin prisma Strategiei, Guvernul va depune eforturi pentru transpunerea acquis-lui comunitar în legis-laţia naţională, asigurând implementarea consecventă a legislaţiei europene adoptate. În procesul de implementare a Strategiei, Guvernul va acorda o atenţie deosebită probleme-lor identificate în rapoartele de progres, elaborate de Comisia Europeană în cadrul Politicii Europene de Vecinătate.

Cât priveşte sectorul energetic, SND prevede îmbunătăţirea situaţiei la acest capitol prin sporirea investiţiilor, majorarea cheltuielilor publice, promovarea parteneriatelor public-pri-vate, îmbunătăţirea administrării întreprinderilor cu cota majoritară a statului. În condiţiile dependenţei totale de sursele energetice din import, diversificarea furnizorilor de gaze naturale şi energie electrică, ca măsură de asigurare a securităţii furnizării de energie, reprezintă o sarcină majoră a Guvernului. În acest sens, participarea Republicii Moldova la piaţa energetică a Europei de Sud-est reprezintă o oportunitate pe termen mediu şi lung.

În alt document important conex direct cu sectorul energetic intern a fost Strategia energe-tică a Republicii Moldova până în anul 20109, care specifica starea actuală, sarcinile-cheie şi sursele de finanţare a dezvoltării sectorului energetic pe termen mediu. Printre obiecti-vele principale au fost incluse: dezvoltarea capacităţii funcţionale a sistemului energetic, creşterea eficienţei consumului în vederea ameliorării conservării energiei şi maximizării utilizării surselor energetice alternative. Aceste obiective au fost preluate şi dezvoltate în

7 Adoptat prin Legea cu privire la aprobarea Strategiei Naţionale de Dezvoltare pentru 2008-2011 nr. 295 din 21 decembrie 2007, Monitorul Oficial din 29 ianuarie 2008, nr. 18-20, art. 57.

8 Potrivit publicaţiei recente a Guvernului Republicii Moldova “Relansăm Moldova“din martie 2010, “Strategia Naţională de Dezvoltare 2008-2011 rămâne în centrul viziunii Guvernului, care realizează necesitatea elaboră-rii unei noi strategii care să urmeze după cea actuală. Elaborarea unei noi strategii va fi realizată în parteneriat cu societatea civilă şi cu partenerii de dezvoltare, inclusiv investitorii privaţi. Progresul marcat în negocierea unui nou acord de asociere Uniunea Europeană — Republica Moldova va oferi un cadru mai solid pentru o SND viitoare. Pe moment atenţia se axează pe gestionarea crizei şi implementarea reformelor.“

9 Hotărârea Guvernului nr. 360 din 11 aprilie 2000 cu privire la aprobarea Strategiei energetice a Republicii Moldova până în anul 2010, Monitorul Oficial din 20 aprilie 2000, nr. 42-44, art. 443.

30

Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 202010, care prevede implementa-rea unor măsuri şi acţiuni concrete orientate spre:

(i) crearea şi asigurarea condiţiilor necesare pentru o activitate eficientă a compani-ilor din sectorul energetic pentru alimentarea fiabilă şi calitativă a consumatorilor cu energie;

(ii) asigurarea securităţii energetice;

(iii) promovarea eficienţei energetice şi economice;

(iv) liberalizarea pieţei energetice şi restructurarea complexului energetic; şi

(v) fortificarea rolului Republicii Moldova în calitate de ţară importantă de tranzit al energiei electrice şi gazelor naturale.

În acest context, noua Strategie energetică prevede dezvoltarea unui cadru juridic de re-glementare independent şi transparent, care ar include stimulente aprobate de practica in-ternaţională. De asemenea, Strategia urmăreşte dezvoltarea potenţialului ştiinţific, tehnic, economic, informaţional, financiar şi de producţie şi identificarea şi înlăturarea barierelor ce împiedică implementarea proiectelor energetice. Mai mult decât atât, sunt indicate prin-cipiile-cheie care să dirijeze elaborarea politicilor şi a legislaţiei în domeniul economisirii energiei şi a eficienţei energetice, stabilind măsurile necesare în vederea realizării acestor obiective. Strategia include o secţiune aparte dedicată cooperării internaţionale în care este recunoscută importanţa critică a asistenţei internaţionale pentru dezvoltare orientate spre atingerea obiectivelor trasate de Strategie.

Este cazul de făcut referinţă şi Strategia de atragere a investiţiilor şi promovare a expor-turilor pentru anii 2006-201511, al cărui obiectiv major este creşterea volumului investiţiilor străine, modernizarea şi restructurarea economiei naţionale, crearea unor sectoare efi-ciente şi reducerea disparităţilor regionale şi structurale din dezvoltarea economiei na-ţionale. Strategia menţionează, în deosebi, necesitatea de promovare a investiţiilor de infrastructură în industria energetică şi de stimulare a investiţiilor în dezvoltarea surselor regenerabile şi alternative de energie. Cele enunţate sunt, de asemenea, în concordanţă cu Programul de stabilizare şi relansare economică a Republicii Moldova pe anii 2009-201112, adoptat de Guvern în luna noiembrie 2009 în vederea atragerii unui volum mai mare de investiţii private în sectorul energetic.

În cele din urmă, Programul naţional de conservare a energiei pentru anii 2003-201013, aprobat în 2003, a inclus obiective cantitative pentru îmbunătăţirea eficienţei, domeniile

10 Hotărârea Guvernului nr. 958 din 21 August 2007 cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2020, Monitorul Oficial din 7 septembrie 2007, nr. 141-145, art. 1012.

11 Hotărârea Guvernului nr. 1288 din 9 noiembrie 2006 cu privire la aprobarea Strategiei de atragere a investi-ţiilor şi promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015, Monitorul Oficial din 24 noiembrie 2006, nr. 181-183, art. 1391.

12 Hotărârea Guvernului nr. 790 din 1 decembrie 2009 pentru aprobarea Programului de stabilizare şi relansare economică a Republicii Moldova pe anii 2009-2011, Monitorul Oficial din 4 decembrie 2009, nr. 174-176, art. 874.

13 Hotărârea Guvernului nr. 1078 din 5 septembrie 2003 cu privire la aprobarea Programului naţional de conser-vare a energiei pentru anii 2003-2010, Monitorul Oficial din 19 septembrie 2003, nr. 200-2003, art. 1133.

31


prioritare pentru conservarea energiei şi intervenţiilor eficiente şi activităţile ce urmează a fi întreprinse în vederea realizării acestor obiective. De asemenea, sunt definite acţiuni-le prioritare pentru a spori eficienţa energetică prin reducerea intensităţii energetice14 cu 2-3% anual. Implementarea programului n-a fost monitorizată în vederea evaluării realiză-rii acestuia. Cu toate acestea, imediat după ce a devenit membru al Tratatului Comunităţii Europene în luna mai 2010, Guvernul Republicii Moldova a elaborat proiectul unui nou Program naţional de eficienţă a energiei pe anii 2010-2020, scopul căruia este de stabili sarcina de economisire a energiei la nivel de 20% până în anul 2020 şi un obiectiv inter-mediar de 9% până în anul 2016. Proiectul de program a fost supus procesului de avizare şi actualmente urmează să fie adoptat de Guvern. Programul cuprinde toate sectoarele economiei naţionale şi se bazează pe directivele Uniunii Europene incluse în Anexa 2 la Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2020.

Ghidul de armonizare a legislaţiei şi politicilor din domeniul energetic

Elaborarea legislaţiei şi politicilor pentru sectorul energetic în conformitate cu angajamen-tele UE reprezintă un domeniu de interes fundamental pentru factorii de decizie, speci-aliştii din sectorul energetic, producătorii de energie, operatorii de transport şi distribu-ţie, comunitatea de afaceri şi asociaţiile acestora, jurişti şi comunitatea academică. De asemenea, este importantă pentru procesul de termen mai lung de integrare europeană. Ghidul urmăreşte scopul de a sprijini acest proces.

Ghidul de armonizare a legislaţiei şi politicilor din domeniul energetic se împarte în trei părţi inter-conectate care abordează:

(1) analiza situaţiei actuale din Republica Moldova;

(2) provocările de armonizare a legislaţiei Uniunii Europene care trebuie depăşite, incluzând o informaţie sumară privind esenţa acquis-ului comunitar din domeniul energetic; şi

(3) evaluarea generală împreună cu recomandările strategice referitoare la necesită-ţile ulterioare de armonizare din sectorul energetic al Republicii Moldova în lumina abordării şi naturii extinse a acestui subiect şi a reglementării acestuia în dreptul comunitar.

Modul de utilizare a prezentului Ghid

Procesul de armonizare credibilă a legislaţiei în Republica Moldova este oarecum îm-piedicat de lipsa unei înţelegeri clare a obiectului armonizării şi a modului de realizare a acestui deziderat. Rata mare de fluctuaţie a personalului din instituţiile publice responsa-bile exacerbează această situaţie, ceea ce rezultă în pierderi de informaţii şi la o nevoie permanentă de consolidare a abilităţilor instituţionale.

Această publicaţie este, aşadar, orientată, în principal, spre oferirea unei comprehensiuni 14 Intensitatea energetică este un indicator al eficienţei energetice din economia unei naţiuni şi se exprimă prin

raportul dintre consumul total de energie şi PIB (http://en.wikipedia.org/wiki/Energy_intensity).

32

complete asupra esenţei legilor şi politicilor UE ce necesită a fi armonizate în Moldova, în baza angajamentelor analizate în acest Capitol. De asemenea, este o sursă de informare a tuturor celor interesaţi direct sau indirect de eforturile Moldovei în domeniul armonizării legislaţiei şi politicilor din sectorul energetic cu normele UE.

Al doilea scop propus de această publicaţie este de a face un bilanţ al gradului de progres înregistrat în Republica Moldova comparativ cu angajamentele asumate în domeniul ener-getic analizat în acest Capitol. Cât priveşte maniera ad-hoc în care multe din instituţiile publice din Republica Moldova abordează armonizarea legislativă, acest lucru îngreunea-ză efortul acestora sau al altor organizaţii guvernamentale de a vedea clar progresul efec-tiv înregistrat. O perspectivă clară asupra progresului făcut este, bineînţeles, importantă pentru planificarea progreselor ulterioare, din anii viitori, şi pentru prezentarea corectă a realizărilor Moldovei, în orice moment, în faţa audienţei externe.

Al treilea obiectiv prezent aici este de a facilita progresul ulterior în domeniul armonizării din acest sector, privind realist la priorităţile din următorii 4-5 ani. Acest lucru se bazează pe o analiză a discrepanţelor dintre progresul realizat până în prezent şi angajamentele de armonizare legislativă asumate în acest sector de activitate. Aceasta ar trebui să ajute la o planificare mai bună a următorilor paşi şi a unei abordări mai strategice pentru atingerea unui grad mai ridicat de armonizare în Moldova, în anii ce vor urma.

În cele din urmă, acest Ghid nu intenţionează să fie static. El are menirea specifică de a fi un document de bază ce poate şi ar trebui să fie actualizat facil de către Ministerul Eco-nomiei — ideal ar fi anual — pentru a permite o împlinire continuă şi sustenabilă a celor trei obiective, dar şi pentru a avea un Ghid despre armonizarea legislaţiei şi politicilor cu standardele UE din acest domeniu. În principiu, actualizările ar trebui să cuprindă:

• progresul suplimentar atins în domeniul armonizării legislative în acest sector de activitate;

• noi evoluţii în legislaţia şi politicile UE după anul 2010,în acest sector de activitate;

• noi direcţii şi planuri strategice ale Republicii Moldova, din perspectiva atingerii unei armonizări mai complete;

• noi angajamente asumate de Republica Moldova, din punctul de vedere al dome-niului de activitate, de exemplu, provenite din noi acorduri internaţionale.

33


Introducere

O trecere în revistă de ordin general a angajamentului Republicii Moldova de a promova procesul de armonizare a legislaţiei în sectorul energetic a fost prezentată în Capitolul 1. În acest capitol vom explora în detaliu sensul angajamentelor cuprinse în APC, PA PEV şi alte documente de importanţă pentru armonizarea legislaţiei în domeniul energetic dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova.

Cu toate acestea, înainte de a aborda cerinţele APC şi PA PEV în detaliu, trebuie să con-siderăm contextul internaţional, prin intermediul examinării principalelor tratate, convenţii şi acorduri internaţionale, care, de asemenea, sunt relevante15. Acest lucru este necesar din două motive principale: (i) acordurile internaţionale, în mare măsură, stabilesc regimul legislativ al Uniunii Europene de reglementare a sectorului energetic, la nivel pan-euro-pean; şi (ii) ratificarea acestor acorduri de către Republica Moldova, în mare măsură, a determinat angajamentele internaţionale ale ţării, în ceea ce priveşte funcţionarea şi ope-rarea pieţei sale interne de energie.

Cerinţele acordurilor internaţionale

(1) Tratatul privind Carta Energiei

Informaţie de fond

Tratatul privind Carta Energiei (TCE), care a fost semnat sau la care au aderat cincizeci şi unu de state, printre ele fiind şi Republica Moldova16, dar şi Comunitatea Europeană şi Euratom, îşi are rădăcinile într-o iniţiativă politică lansată în Europa la începutul anilor 1990, într-o perioadă când sfârşitul războiului rece a oferit o oportunitate fără precedent de a depăşi diviziunile economice anterioare. Perspectivele unei cooperării reciproce şi be-

15 Caracteristicile distinctive ale legislaţiei şi politicii UE în sectorul energiei sunt examinate în cadrul Capito-lului 4.

16 Ratificat la 22.06.1996 prin Decizia Parlamentului nr. 829-XIII din 3 Mai 1996, Monitorul Oficial nr. 32-33/344 din 30.05.1996.

2. CERINŢELE DE ARMONIZARE A LEGISLAŢIEI ŞI POLITICILOR ÎN DOMENIUL ENERGETIC ŞI CONTEXTUL PRINCIPAL DE POLITICI

34

nefice au fost deosebit de încurajatoare în sectorul energetic, având în vedere importanţa sa pentru toate statele din Eurasia şi interdependenţa crescândă dintre exportatorii şi importatorii de energie din reţea. În aceste condiţii, TCE a devenit primul acord obligatoriu multilateral, care a stabilit o bază, acceptată în comun, în domeniul energetic, la un nivel internaţional, cu scopul de a asigura fluxurile şi investiţiile transfrontaliere de energie. Mai exact, TCE a introdus un cadru instituţional distinctiv pentru cooperare pe termen lung în domeniul energetic, bazat pe principiile de pieţe deschise, competitive, precum şi dez-voltare durabilă. Una dintre caracteristicile unice ale Tratatului constituie faptul că acesta cuprinde simultan toate formele de cooperare internaţională în domeniul energiei, printre care: investiţii, comerţ, tranzit, eficienţă energetică şi soluţionare a diferendelor. În continu-are, acesta a stabilit un mecanism eficient de discuţii între părţile contractante, cu privire la toate aspectele cooperării energetice internaţionale. În plus, acesta oferă un forum des-chis pentru părţile non-contractante pentru a-şi dezvolta strategii energetice individuale şi de a implementa un cadru juridic şi instituţional, care este conturat în conformitate cu cerinţele generale ale prevederilor TCE.

Tratatul privind Carta Energiei, obligatoriu din punct de vedere juridic, a fost semnat la Lisabona în decembrie 1994, împreună cu Protocolul privind eficienţa energetică şi as-pectele legate de mediu înconjurător (PEEREA). Tratatul şi Protocolul au intrat în vigoare în aprilie 1998. În acelaşi timp, procesul modificărilor dispoziţiilor privind comerţul ale TCE din 1994, care reflectă schimbarea din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) şi din Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), de asemenea, a fost convenit în ace-eaşi lună. În decembrie 2007, Conferinţa privind Carta Energiei a reafirmat sprijinul său finalizării negocierilor şi adoptării Protocolului Cartei Energiei privind tranzitul, cu scopul de a extinde dispoziţiile existente ale Tratatului privind Carta Energiei. În acest context, Conferinţa a hotărât să solicite Grupului Cartei Energiei pentru Comerţ şi Tranzit să revină la consultări multilaterale cu privire la proiectul de Protocol de tranzit pe parcursul anului 2008, pentru ca la sfârşitul anului 2008, acest Grup sa prezinte un raport Conferinţei cu privire la rezultatul acestor consultări.

REZUMAT AL ASPECTELOR MAJORE ALE TRATATULUI PRIVIND CARTA ENERGIEI

TCE:

• are originea într-o declaraţie politică privind cooperarea de la est la vest în cadrul sectorului energetic;

• este un acord multilateral care cuprinde toate aspectele privind cooperarea în domeniul energetic (comerţ, investiţii, tranzit, eficienţă energetică, soluţionare a diferendelor);

• promovează transparenţa pieţelor de energie, securitatea şi diversificarea sur-selor de energie, în acelaşi timp, respectând principiile de dezvoltare durabilă şi suveranitatea statelor asupra resurselor lor naturale;

35


• stabileşte un forum internaţional de politici pentru dezbatere a tuturor aspecte-lor legate de energie;

• creează oportunitatea de cooperare cu non-membrii interesaţi.

Prevederile Tratatului se concentrează asupra a cinci domenii largi:

1. protejarea investiţiilor străine în cadrul sectorului energetic;

2. condiţiile pentru comerţ cu materiale energetice, produse şi echipamente ce ţin de energie;

3. cerinţele privind tranzitul de energie;

4. promovarea eficienţei energetice; şi

5. soluţionarea diferendelor dintre părţile contractante, iar în cazul investiţiilor — din-tre investitori şi ţările-gazdă.

În următoarele alineate vom explica pe scurt dispoziţiile TCE în aceste cinci domenii, precum şi alte câteva prevederi diferite. Cu toate acestea, înainte de a începe acest lu-cru, este necesar să se scoată în evidenţă faptul, că dispoziţiile TCE nu trebuie să fie interpretate în mod izolat, ele trebuie privite drept un tot întreg şi interpretate în comun cu normele relevante ale OMC, cum ar fi GATS, TBT şi TRIMS, care ar putea avea impact asupra protecţiei investiţiilor străine, comercializării energiei şi a tranzitului de energie. Acest fapt important este subliniat, deoarece, după cum va fi ilustrat în continuare, atunci când aceste dispoziţii sunt privite împreună, „pachetul” de norme şi obligaţii care survine oferă cadrul general pentru condiţiile care reglementează fluxurile de energie dincolo de frontierele naţionale ale părţilor contractante ale TCE.

Investiţii

Regimul de protecţie a investiţiilor constituie piatra de temelie a cadrului TCE. În esenţă, acest regim constă dintr-o serie de obligaţii de fond datorate de către părţile contractante investitorilor unor altor părţi contractante17, care includ şi o prevedere de soluţionare a posibilelor litigii între investitor şi stat18. În această privinţă, luând în considerare faptul, că Tratatul este un acord sectorial în domeniul energetic, acesta prevede definirea unei „investiţii” în corelaţie cu definiţii suplimentare ce ţin de sectorul energetic, inclusiv defini-rea unor asemenea termeni ca „activitate economică în sectorul energetic” şi „materiale şi produse energetice”. Prin urmare, protecţia de „investiţii” în cadrul TCE se referă la orice investiţie asociată cu o activitate economică în sectorul energetic19. O astfel de activitate poate cuprinde explorarea, extracţia, rafinarea, producerea, stocarea, transportul terestru, transportul, distribuţia, negocierea, comercializarea sau vânzarea de materiale şi produse

17 Vezi TCE, Partea III — Articolele 10 -17.18 TCE, Articolul 26 în Partea V.19 TCE, Articolul 1(6). În acest sens, uzul acestei expresii (“asociat cu”) indică că o “investiţie” conform TCE, va

include nu doar înfiinţarea unei entităţi care este implicată în activităţi directe în domeniul energetic (de exem-plu: o rafinărie), dar, de asemenea, investiţii indirect conectate la activitatea economică în sectorul energetic (de exemplu: spaţiul oficiului asociat cu rafinăria).

36

energetice20. În ceea ce priveşte investiţiile în materiale şi produse, acestea sunt specifi-cate în Anexa EM şi includ energia nucleară (de exemplu, uraniu, alte elemente chimice radioactive şi apa grea), cărbune, petrol, produse petroliere, gaze naturale, gaze petrolie-re lichefiate, alte hidrocarburi gazoase şi energie electrică.

În temeiul TCE, „investiţie” este un termen cu sens larg şi non-exhaustiv, care cuprinde orice fel de active, deţinute sau controlate, direct sau indirect de un investitor, şi include:

• proprietate tangibilă sau intangibilă, mobilă sau imobilă, precum şi orice drepturi de proprietate, cum ar fi concesiuni, ipoteci, sechestru şi gajuri;

• o societate comercială, acţiuni, părţi sociale sau alte forme de participare într-o societate comercială, obligaţiuni şi alte interese în active ale acesteia;

• creanţe monetare sau pretenţii privind prestaţiile pe baza contractuală, cu valoare economică şi aferente unei investiţii;

• proprietate intelectuală;

• profituri;

• orice drept conferit prin lege sau prin contract, sau în virtutea unei licenţe si auto-rizaţii acordate în baza legii pentru a întreprinde o activitate economică în sectorul energetic21.

Definiţia „investiţiei”, de asemenea, cuprinde şi active care sunt deţinute sau controlate22 indirect de către un investitor, cum ar fi activele deţinute de o societate de holding.

În scopul de a asigura un standard de bază al tratamentului oricărei astfel de investiţii, se impun obligaţii stricte asupra părţilor contractante în ceea ce priveşte investiţiile deja făcu-te (acestea sunt descrise detaliat în continuare), împreună cu obligaţiile mai puţin stricte, în funcţie de etapa de investiţii23. În special, fiecare parte contractantă este obligată, în conformitate cu dispoziţiile TCE, să încurajeze şi să creeze condiţii stabile, echitabile, favorabile şi transparente pentru ca investitori altor părţi contractante să facă investiţii pe teritoriul său. Aceste condiţii trebuie să includă un angajament de a acorda acestor inves-tiţii, în orice moment, un tratament just şi echitabil. Orice astfel de investiţii trebuie să se bucure de protecţie şi siguranţă constantă şi nici o parte contractantă nu poate afecta, sub nici o formă (prin măsuri nejustificate sau discriminatorii) activităţile lor de management, de întreţinere, de folosire, de fructificare sau de înstrăinare. În acest scop, drept prim pas, TCE a stabilit pentru părţile contractante clauza „depunerii tuturor eforturilor”, care nu are caracter obligatoriu, şi prin care se acordă investitorilor străini un tratament nediscrimina-20 TCE, Articolul 1(5). În acest sens, credem că e binevenit să aducem menţiunea de la Anexa explicativă 2 cu

privire la Articolul 1 (5). Acesta stipulează: “2. Cu privire la Articolul 1 paragraful (5) — (a) Este de înţeles ca tratatul nu conferă nici un drept de angajare în activităţi economice, altele decât activităţile economice din sec-torul energetic. (b) Activităţile menţionate mai jos sunt reprezentative pentru activitatea economică din sectorul energetic:… (iii) transportul pe uscat, distribuţia, stocarea şi furnizarea materialelor şi produselor energetice”.

21 TCE, Articolul 1(6).22 În scopul elucidării termenului “control”, TCE cuprinde o explicare generală (Nr. 3) privind interpretarea acestu-

ia, conform căreia acest termen include atât interesul financiar al investitorului, cât şi capacitatea investitorului de a exercita o influenţă substanţială asupra conducerii şi funcţionării investiţiei.

23 Vezi TCE, Articolul 10.

37


toriu, în ceea ce priveşte efectuarea investiţiilor lor24.

Pe lângă acestea, fiecare parte contractantă se va strădui să nu introducă noi restricţii faţă de investitorii străini, în ceea ce priveşte efectuarea unei investiţii in domeniul său, şi să în-lăture, progresiv, restricţiile existente care afectează investitorii altor părţi contractante25. O parte contractantă poate, în orice moment, să se angajeze, voluntar, să acorde tratament nediscriminatoriu investitorilor altor părţi contractante, în ceea ce priveşte efectuarea unei investiţii în câteva sau în toate activităţile economice din sectorul energetic în domeniul său (aşa-numita”etapă de pre-stabilire”)26.

Oricărei investiţii străine făcute în sectorul energetic al unei părţi contractante i se va acorda un tratament care nu este mai puţin favorabil decât cel acordat de legislaţia in-ternaţională, inclusiv prin obligaţiile ce rezultă din Tratat. În continuare, se stipulează că fiecare parte contractantă va acorda investiţiilor din domeniul său, aparţinând investitorilor altei părţi contractante, şi activităţilor lor asociate, inclusiv de management, întreţinere, folosire, fructificare sau înstrăinare, un tratament care nu este mai puţin favorabil decât cel acordat investiţiilor propriilor investitori sau ale investitorilor altei părţi contractante, sau unui stat terţ şi activităţilor lor asociate, inclusiv de management, întreţinere, folosire, fructificare sau înstrăinare, oricare este mai favorabil27. E foarte important şi faptul, că nici unei părţi contractante — drept regulă generală — nu i se permite să stabilească excepţii de la principiul nediscriminării investiţiilor stabilite.

Cu toate acestea, există trei cazuri generale în care principiul nediscriminării nu se aplică în totalitate sau în care modalitatea exactă de aplicare a acestuia necesită clarificare. Acestea sunt precum urmează:

• în conformitate cu practica din cadrul altor tratate internaţionale de investiţii, exis-tă excepţii de la principiul de nediscriminare în ce priveşte aspectele impozitării; TCE, Articolul 21;

• se stipulează că tratatul adiţional va determina modalităţile de aplicare a principiu-lui nediscriminării pentru programele prin care o parte contractantă acordă credite nerambursabile sau alte forme de asistenţă financiară sau încheie contracte pentru cercetarea şi dezvoltarea tehnologiilor energetice (R&D); ibid., Articolul 10.(8); şi

• protecţia drepturilor proprietăţii intelectuale este reglementată de către acordurile internaţionale relevante; ibid., Articolul 10(10).

Pe lângă acestea, Anexa 2 privind Articolul 10(7) al TCE acordă Federaţiei Ruse dreptul de a cere investitorilor străini să obţină aprobare legislativă pentru leasing-ul proprietăţii federale. Totuşi, prin aceasta, Rusia trebuie să respecte principiul nediscriminării şi al

24 ibid., Articolul 10(2).25 ibid., Articolul 10(5).26 ibid., Articolul 10(6). Trebuie să menţionăm la acest subiect că Articolul 10(4) al TCE prevede negocieri

cu privire la extinderea principiului de nediscriminare în etapa de pre-stabilire. Aceste negocieri (din aşa-numitul”Tratat adiţional”) au început în 1995, dar ele au eşuat în a produce un acord final, din cauza aspectelor politice care urmau să fie soluţionate.

27 ibid., Articolul 10(7).

38

tratamentului naţiunii celei mai favorizare. Cu toate acestea, Federaţia Rusă a anunţat De-pozitarul că nu avea intenţia de a deveni parte contractantă la Tratat şi aplicarea Tratatului în Rusia a încetat pe 18 octombrie 2009.

Trebuie remarcat faptul, că Secretariatul Cartei Energiei a întocmit o aşa-numită „Carte albastră”, care conţine toate excepţiile de la principiul de nediscriminare, pe care statele semnatare le-au raportat cu privire la realizarea unei investiţii străine în sectorul energetic. Aceste excepţii sunt revizuite periodic de Grupul de Investiţii al TCE, fie prin examinări ale ţărilor individuale, sau prin revizuiri pe orizontală (de exemplu, care implică procedu-rile existente de autorizare, mecanisme de selectare, restricţii privind proprietatea asupra terenului etc.), cu scopul de a evita introducerea de noi discriminări şi de a înfăptui o redu-cere treptată a dispoziţiilor discriminatorii existente.

Protecţia investiţiilor străine este, în continuare, susţinută de faptul, că TCE obligă fiecare parte contractantă să ofere cel mai favorabil tratament — fie tratamentul naţiunii celei mai favorizate sau tratament naţional — în ceea ce priveşte compensarea investitorilor din alte părţi contractante pentru pierderi în legătură cu o investiţie în domeniul altei părţi contractante din cauza războiului sau a altui conflict armat, stării de necesitate, tulburărilor civile sau a altor evenimente similare din acel teritoriu28. Pe lângă această protecţie, fieca-re parte contractantă va fi supusă obligaţiei absolute de a restitui sau despăgubi în mod prompt, adecvat şi efectiv investitorii străini, în situaţiile în care aceştia suferă o pierdere în domeniul altei părţi contractante, rezultând din rechiziţionarea investiţiei sale sau din distrugerea investiţiei de către forţele sau autorităţile guvernului-gazdă29. Mai important, investitorii străini ai unei părţi contractante, care fac o investiţie în sectorul energetic al altei părţi contractante sunt protejaţi împotriva exproprierii: aceste investiţii nu pot fi naţi-onalizate, expropriate sau supuse unor măsuri cu efect echivalent, cu excepţia cazurilor în care exproprierea este efectuată într-un scop care este de interes public; nediscrimi-natoriu; se efectuează în conformitate cu legea; şi este însoţită de plata unei despăgubiri prompte, adecvate şi efective30.

Această despăgubire va fi echivalentă cu valoarea justă de piaţă a investiţiei expropriate la momentul imediat anterior exproprierii sau înainte ca exproprierea iminentă să devină cunoscută într-un mod care sa afecteze valoarea investiţiei. Această valoare justă de piaţă va fi exprimată, la cererea investitorului, în valută liber convertibilă, pe baza cursului de schimb existent pe piaţă pentru acea valută, la data evaluării. Despăgubirea va include şi dobânda la rata comercială stabilită în condiţii de piaţă, de la data exproprierii până la data plăţii. Pe lângă aceasta, investitorul afectat va avea dreptul la o examinare promptă a cazului său, a evaluării investiţiei sale şi a plăţii despăgubirii, conform legii părţii contrac-tante care a făcut exproprierea, de către o autoritate judecătoreasca sau o altă autoritate

28 TCE, Articolul 12(1). Aşadar, conform Tratatului, obligaţia de a compensa investitorii străini există doar dacă ţara-gazdă decide să-şi compenseze investitorii proprii sau investitorii unui stat terţ (adică, prin acordare de tratament naţional sau de tratament al naţiunii celei mai favorizate).

29 ibid., Articolul 12(2). 30 ibid., Articolul 13(1).

39


independentă şi competentă a ţării-gazdă31.

Pe lângă acestea, TCE stabileşte măsuri adiţionale pentru protecţia investiţiei străine în sectorul energetic al părţii semnatare. Printre acestea se includ:

• dreptul investitorilor străini de a angaja personal de specialitate şi personal con-siderat indispensabil la alegerea lor, indiferent de naţionalitate sau cetăţenie, atât timp cât acest personal dispune de permise de şedere sau de permise de lucru necesare32;

• fiecare parte contractantă va garanta transferul liber în sau din domeniul său, în valută convertibilă, inclusiv transferul capitalului, veniturilor şi al altor plăţi cu privi-re la investiţie ale investitorilor altei părţi contractante. Totuşi, există unele excepţii şi de la această regulă, precum urmează:

• Guvernul-gazdă poate să protejeze drepturile creditorilor, să asigure concor-danţă cu legile privind emisiunea, comercializarea şi negocierea valorilor mobi-liare şi să asigure executarea sentinţelor rezultate din procedurile de judecată, prin aplicarea echitabilă, nediscriminatorie si cu buna-credinţă a legilor şi regle-mentărilor sale; ibid., Articolul 14 (4);

• părţile contractante care sunt state, ce au fost părţi constitutive ale fostei URSS, pot să prevadă în acorduri încheiate între ele că transferul plăţilor se va face în valutele acelor părţi contractante, cu condiţia, că asemenea acorduri asigură faptul că investitorilor altor părţi contractante ale TCE li se va acorda cel mai bun tratament acordat în cadrul domeniului respectiv, fie tratamentul naţional sau tratamentul naţiunii celei mai favorizate; ibid., Articolul 14 (5); şi

• transferul veniturilor în natură pot fi restricţionate în circumstanţele în care GATT/OMC permite asemenea restricţii la export, cu excepţia când asemenea transferuri trebuie să fie permise în conformitate cu prevederile oricărui acord scris încheiat cu statul-gazdă; ibid., Articolul 14 (6).33

• prevederile privind transferul de drepturi, pe care investitorii străini ar putea să le aibă, vis-à-vis de statul-gazdă, în cazul în care ei primesc plăţi de despăgubire din ţara lor de origine, în virtutea unei asigurări sau garanţii. În aşa caz, statul-gazdă e obligat (i) să recunoască transferul tuturor drepturilor şi pretenţiilor în legătură cu această investiţie către partea care acordă despăgubiri; şi (ii) să recunoască dreptul părţii care acordă despăgubiri, în virtutea subrogării, de a exercita toate aceste drepturi şi să susţină aceste pretenţii34; şi

• clarificarea relaţiilor dintre TCE şi alte acorduri internaţionale de investiţii, care

31 ibid., Articolul 13(2).32 ibid., Articolul 11.33 În plus, Decizia nr. 3 privind Articolul 14 acordă ţărilor CSI dreptul de a aplica restricţii privind libera circulaţie

a capitalului faţă de proprii investitori. Cu toate acestea, aceste restricţii nu pot afecta drepturile acordate investitorilor străini cu privire la investiţiile lor. Acest lucru înseamnă că, în timp ce restricţiile de transfer pot fi aplicate vis-à-vis de o filială străină, stabilită într-o ţară din CSI, acest lucru nu este permis în cazul în care societatea-mamă a acestei filiale cere transferul. În afară de aceasta, în nici un caz, astfel de restricţii nu ar trebui să afecteze tranzacţiile curente.

34 ibid., Articolul 15.

40

stipulează că — în cazul în care există o suprapunere între acorduri, vor prevala prevederile care sunt cele mai favorabile investitorului străin35.

REZUMAT AL PREVEDERILOR TCE PRIVIND INVESTIŢIILE

Prevederile TCE privind investiţiile:

• promovează investiţiile străine directe în sectorul energetic al unei părţi con-tractante prin protejarea investitorilor străini de cele mai importante riscuri po-litice din ţara gazdă (discriminare, expropriere, pierderile rezultate din conflict, restricţiile de transfer, încălcare a contractelor individuale de investiţii);

• instituie un mecanism de soluţionare a diferendelor, care reglementează atât arbitrajul investitor-stat, cât şi arbitrajul inter-statal;

• Cere fiecărei părţi contractante”depunerea tuturor eforturilor” cu privire la ne-discriminare în etapa de pre-stabilire (adică, determinarea unei investiţii), şi prevede negocieri pentru a-i acorda caracter obligatoriu, din punct de vedere juridic.

Comerţul

Structura juridică a cadrului comercial al TCE urmează şi se bazează pe regulile sistemu-lui comercial multilateral, prevăzut de Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) — în prezent, de Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC). Astfel, regimul comercial al TCE este alcătuit din două instrumente: dispoziţiile relevante TCE, care se bazează pe normele GATT 1947 (în versiunea din decembrie 1994) şi Amendamentul la dispoziţiile ce ţin de comerţ ale TCE, care este fondat pe normele relevante ale OMC, adoptat în aprilie 1998.

Motivele pentru această abordare pe două niveluri au menire dublă. În primul rând, nu toa-te problemele legate de comerţ — cum ar fi acoperirea echipamentelor ce ţin de energie şi regimul cu caracter obligatoriu al taxelor vamale — au putut fi soluţionate la momentul semnării tratatului, în decembrie 1994. În al doilea rând, rezultatele negocierilor Rundei Uruguay nu au putut fi încorporate în TCE la momentul adoptării sale.

Aşa-numitul „Amendament comercial”, a fost adoptat în 1998 de Conferinţa Internaţională a părţilor la Carta Energiei, în scopul de a ţine seama de schimbările relevante în normele de comerţ multilateral, care a rezultat din Runda Uruguay, şi să înlocuiască dispoziţiile GATT din TCE, cu cele ale OMC. Acesta a intrat în vigoare la 21 ianuarie 2010, ca urmare a ratificării sale de către treizeci şi cinci de state membre ale TCE, în conformitate cu arti-colele 42 şi 44 ale TCE şi este discutat mai detaliat în continuare.

Primul dintre aceste instrumente (dispoziţiile TCE din 1994), a stabilit o formulă de lucru pentru schimburile de energie dintre ţările parte la GATT şi ţările care nu erau parte la GATT,

35 ibid., Articolul 16.

41


precum şi privind comerţul cu energie între ţările care nu făceau parte la GATT/OMC. Acest lucru face ca normele de fond ale GATT să fie aplicabile în astfel de tranzacţii36. În ceea ce priveşte comerţul dintre membrii GATT/OMC, dispoziţiile GATT se aplicau în exclusivitate, iar TCE nu devia de la aceste prevederi. Amendamentul comercial, care a survenit ulterior, a luat aceeaşi abordare ca şi Tratatul original: acesta încorporând toate regulile OMC privind comerţul cu bunuri, care sunt relevante din punct de vedere sectorial. Prin urmare, TCE produce efectul juridic de aplicare a tratamentului faţă de părţile semnatare care nu sunt membri OMC37, de parcă ar fi membri OMC — în cadrul comerţului cu energie.

Dispoziţiile comerciale ale TCE aplică majoritatea dispoziţiilor de fond ale Acordurilor mul-tilaterale OMC privind comerţul cu mărfuri (Anexa 1A la Acordul OMC). În special, acestea reglementează comerţul cu materiale şi produse energetice, cum ar fi combustibilii fosili (cărbune, gaze naturale, petrol şi produse petroliere), precum şi energie nucleară, energie electrică, lemn şi cărbune. Aceste prevederi sunt aplicabile şi în cazul echipamentelor ce ţin de energie, care includ mai mult de şaptezeci de categorii de elemente, cum ar fi ţevi ale conductelor, turbine, piloni de energie electrică, cuptoare, platforme şi trans-formatoare38. Ca urmare, investitorii au acces la echipamente la alegerea lor, pe bază nediscriminatorie, atât în ceea ce priveşte tratamentul naţiunii celei mai favorizate, cât şi a tratamentului naţional.

În plus, în comerţul care implică, cel puţin, una dintre părţile semnatare ale TCE, care nu este membru al OMC, orice parte semnatară, care este membru OMC, se află sub angaja-mentul de a „depune toate eforturile” spre de a nu majora tarifele sale dincolo de „plafonul” la care îi obligă ratele lor în cadrul OMC. Acelaşi angajament este, de asemenea, impus părţilor semnatare care nu sunt încă membri OMC; acestora li se cere să nu mărească tarifele lor la import şi export peste nivelurile prevăzute în ofertă, în ceea ce priveşte pro-dusele, materialele şi echipamentele energetice39. În acest context, un mecanism a fost inclus în Amendamentul comercial40 care să permită mutarea elementelor într-un „coş”, asupra cărora se vor aplica angajamentele cu caracter obligatoriu, la o dată ulterioară.

În plus, TCE a încorporat cea mai mare parte a conţinutului şi limbajului Acordului privind măsurile investiţionale legate de comerţ, care este acum parte din Anexa 1A la Acordul OMC41. Această prevedere reafirmă interdicţia măsurilor investiţionale legate de comerţ, care sunt incompatibile cu articolele III (tratamentul naţional al impozitării şi reglementării internaţionale) sau XI (eliminarea generală a restricţiilor cantitative) ale GATT-ului. Astfel de măsuri includ „cerinţe de conţinut local”, „cerinţe de balanţă comercială”, „restricţii de

36 TCE, Articolul 29.37 La momentul semnării Amendamentului comercial aceste ţări erau Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Bosnia şi

Herţegovina, Kazahstan, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Federaţia Rusă, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina, şi Uzbekistan. De atunci, Armenia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Tadjikistan, Turkmenis-tan şi Ucraina au devenit membri cu drepturi depline OMC.

38 Vezi Anexa EQ I. Enumerarea elementelor de echipament se bazează pe poziţiile tarifare ale Sistemului Armo-nizat al Organizaţiei Mondiale a Vămilor.

39 TCE, Articolul 29(4).40 Vezi Anexele EM II şi EQ II ale TCE.41 Vezi Articolul 5 şi Anexa”Măsuri investiţionale în domeniul comerţului”a TCE.

42

comerţ internaţional” şi „cerinţe de vânzare pe piaţa internă”. Cu alte cuvinte, măsurile investiţionale interzise sunt acele măsuri care:

• insistă asupra procurării de mărfuri de origine internă sau din surse interne;

• limitează procurarea sau utilizarea mărfurilor importate de către întreprinderile in-terne;

• limitează importurile prin restricţionarea accesului pe piaţa internă a valutei străi-ne, atribuite întreprinderii; sau

• impune limite la exportul mărfurilor ce ţin de producţia locală.

Totuşi, pe de altă parte, unele prevederi ale regimului GATT/OMC, elucidate în cadrul Anexei G (în TCE original) şi Anexa W (în Amendamentul comercial al TCE din 1998) nu au fost considerate aplicabile conform TCE. Acestea sunt precum urmează:

• dispoziţiile instituţionale, deoarece Conferinţa Cartei substituie respectivele orga-ne ale OMC, precum este prevăzut în Anexa W(B)(9);

• dispoziţiile finale, inclusiv cele privind intrarea în vigoare, de aderare şi de retrage-re — deoarece TCE tratează aceste aspecte în mod direct;

• dispoziţiile de soluţionare a litigiilor, deoarece TCE prevede propriul său meca-nism de soluţionare a litigiilor;

• toate dispoziţiile OMC privind obligaţiile tarifare şi negocierile tarifare — deoarece în cadrul TCE doar regimul "depune toate eforturile" se aplică taxelor de import42;

• toate dispoziţiile care acordă un tratament special şi diferenţiat ţărilor în curs de dezvoltare, cu excepţia dispoziţiilor care permit tratarea conform Sistemului gene-ralizat de preferinţe43;

• Acordul OMC privind agricultura, Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare şi fitosanitare şi Acordul privind produsele textile şi confecţiile, deoarece domeniului de aplicare al acestora nu intră în domeniul de aplicare al TCE;

• Acordul General al OMC privind comerţul cu servicii (GATS)44 şi Acordul OMC privind drepturile proprietăţii intelectuale legate de comerţ45.

42 În această privinţă, trebuie de menţionat că Conferinţa Cartei are obligaţia de a revizui anual posibilitatea mutării elementelor către Anexele EM II şi EQ II, care vor specifica acele produse asupra cărora se va aplica obligativitatea.

43 i.e. tarife preferenţiale acordate ţărilor în curs de dezvoltare, pe bază unilaterală.44 Aici ar trebui remarcat faptul că comerţul cu servicii nu este complet în afara domeniului de aplicare al TCE

deoarece, în conformitate cu dispoziţiile TCE privind investiţiile şi libera circulaţie a personalului de specialitate, comerţul cu servicii energetice furnizate prin prezenţa comercială şi prezenţa persoanelor fizice (aşa cum sunt definite, ca moduri de livrare 3 şi 4 în GATS) este reglementat de TCE. Pe de altă parte, dispoziţiile de fond ale TCE privind accesul pe piaţă şi tratamentul naţional diferă semnificativ de cele ale GATS. De exemplu, în ceea ce priveşte prezenţa comercială/investiţiile, o diferenţă importantă între TCE şi GATS este că TCE nu prevede tratament obligatoriu al naţiunii celei mai favorizate pentru faza de pre-stabilire de investiţii (deşi un astfel de tratament (precum şi tratamentul naţional) sunt planificate de a fi introduse prin aşa-numitul „Tratatul adiţional”).

45 Pentru o examinare detaliată a Acordului OMC TRIPS, vezi E. Stuart, L. Scales, E. Fano, G. Leonaviciene şi A. Lazareva: “Legislaţia şi politicile în domeniul proprietăţii intelectuale — armonizarea cu standardele UE în Republica Moldova”, Chişinău, septembrie 2010, publicată drept parte a prezentului set de ghiduri de armoni-zare a legislaţiei sectoriale.

43


De asemenea, TCE face noi excepţii la dispoziţiile general aplicabile ale GATT/OMC cu privire la comerţ, cea mai importantă46 dintre care este prevederea, conform căreia comer-ţul de energie nucleară între Uniunea Europeană şi unele state CSI poate fi reglementat prin acord bilateral.

REZUMAT AL PREVEDERILOR TCE PRIVIND COMERŢUL

Prevederile TCE privind comerţul:

• nu introduc un nou set de norme, deoarece acestea se bazează pe normele Acordurilor GATT şi OMC;

• au extins aplicarea normelor OMC şi în cadrul comerţului din sectorul energiei dintre membrii şi non-membrii OMC, precum şi între non-membrii OMC;

• prevăd materiale şi produse energetice (de exemplu: cărbune, ţiţei (petrol brut), gaze naturale şi electricitate), precum şi echipamente energetice;

• în mod primordial, reglementează comerţul cu mărfuri şi domeniul lor de aplica-re nu se extinde asupra drepturilor proprietăţii intelectuale privind comerţul;

• reglementează, în mod parţial, comerţul cu servicii, prin intermediul normelor de investiţii, cu toate că prevederile de fond OMC-GATS nu au fost incorporate în TCE.

Tranzitul

Termenul general de „tranzit” se referă la transportul de mărfuri dintr-o ţară, prin interme-diul a cel puţin unei alte ţări, într-o ţară terţă. În tranzitul de energie — cum ar fi fluxurile de petrol, gaze naturale sau energie electrică dincolo de frontierele naţionale prin intermediul conductelor sau al reţelelor — în mod tradiţional, se aplică două seturi de reguli:

• cele prevăzute în acordurile internaţionale încheiate între statele implicate şi în dreptul internaţional cutumiar, precum şi

• cele cuprinse în contractele comerciale private între participanţii la piaţă, inclusiv guverne, companii şi întreprinderi de stat privind servicii de utilităţi.

Înainte de intrarea în vigoare a TCE în 1998, normele internaţionale aplicabile tranzitului erau cele menţionate în Articolul V din GATT, care consacră principiul nediscriminării faţă de mărfurile aflate în tranzit. Cu toate acestea, Articolul V din GATT s-a dovedit a fi inadec-vat pentru a aborda toate problemele legate de sectorul energetic, în special, cele privind rutele de tranzit şi taxele care trebuie plătite pentru serviciile furnizate în cadrul tranzac-ţiilor complexe de transport de energie. Dispoziţiile de tranzit dezvoltate prin intermediul TCE au completat aceste lacune, prin elaborarea unui set de obligaţii juridice multilaterale,

46 O altă excepţie, care a încetat să se aplice de la 1 decembrie 1999 este prevederea conform căreia comerţul dintre statele care au fost anterior parte a fostei URSS puteau fi reglementate prin acordurile pre-existente preferenţiale între ele, pentru o perioadă limitată de timp; TCE, Articolul 29 (2b).

44

concepute în mod special pentru tranzitul fluxurilor de energie, având obiectivul de a asi-gura un echilibru între interesele suverane ale statelor şi nevoia de securitate şi stabilitate a tranzitului.

În acest sens, aceste prevederi reafirmă principiul nediscriminării cu privire la accesul la resursele energetice şi ale pieţei, inclusiv acoperirea explicită a resurselor energetice, care sunt transmise prin intermediul sistemelor naţionale de transport şi de distribuţie. Mai exact, domeniul de aplicare a operării TCE cuprinde următoarele tipuri de transporturi, prin care are loc tranzitul:

• conducte de transport al gazului natural de înaltă presiune;

• linii şi reţelele de înaltă tensiune pentru transportul curentului electric;

• conducte de transport al ţiţeiului;

• conducte de transport al pulberii de cărbune;

• conducte de produse petroliere, precum şi

• alte facilitaţi fixe, specifice mânuirii materialelor si produselor energetice.

În cadrul TCE, părţile contractante se angajează să ia toate măsurile necesare pentru a facilita tranzitul de energie. Ele, de asemenea, se angajează să promoveze modernizarea, dezvoltarea şi exploatarea facilităţilor de transport între regiuni, precum şi dezvoltarea facilităţilor de interconexiune atât internă, cât şi transfrontalieră. În plus, ele sunt de acord să coopereze în scopul de a atenua efectele întreruperilor în alimentarea cu energie. Este extrem de important faptul, că fiecare parte contractantă, atunci când se iau măsuri de facilitare a tranzitului, este obligată: (i) să nu facă nici o deosebire pe bază de origine, des-tinaţie sau proprietate de energie; (ii) să nu facă discriminări în ceea ce priveşte stabilirea preţurilor; şi (iii) să nu cauzeze nici o întârziere, restricţie sau taxă nejustificată.

Acest lucru înseamnă că părţile contractante nu pot refuza tranzitul, sau refuza să dea acord de construire a unei noi conducte sau capacităţi de reţea, exclusiv pe baza de ori-gine, destinaţie sau proprietate a energiei. Mai mult decât atât, ele sunt sub obligaţia de a nu împiedica crearea de noi capacităţi — în cazul în care transportul prin capacitatea existentă nu poate fi realizat în condiţii comerciale — cu excepţia cazului în care ţara-gazdă poate să demonstreze, că această nouă capacitate ar pune în pericol securitatea sau eficienţa sistemelor sale proprii de energie, inclusiv securitatea aprovizionării. În cu-mul cu acest lucru, ţările de tranzit sunt obligate să nu întrerupă sau să reducă fluxurile de tranzit existente, chiar dacă se află în conflict cu orice altă ţară cu privire la acest tran-zit. În astfel de situaţii, ţările de tranzit au dreptul să recurgă la o procedură specială de conciliere rapidă; în asemenea cazuri se desemnează un conciliator independent, care este împuternicit să stabilească tarifele provizorii de tranzit pentru o perioadă de timp de până la douăsprezece luni, în cazul în care părţile la diferend nu reuşesc să ajungă la un acord47.

47 TCE, Articolul 7(7).

45


În acelaşi timp, TCE recunoaşte că pot exista situaţii în care legislaţia naţională poate deroga de la prevederile tratatului. Totuşi, astfel de situaţii sunt puţine şi sunt limitate la cazurile în care se exercită drepturile suverane ale unei părţi semnatare cu referinţă la domenii specifice, cum ar fi protecţia mediului înconjurător, utilizarea terenurilor, siguranţă şi standarde tehnice.

Pentru o înţelegere completă a aspectului de tranzit în temeiul TCE, trebuie să menţionăm Protocolul de tranzit al TCE. Prezentul protocol este în curs de negociere din 1999 şi, în cele din urmă, se intenţionează să devină un document obligatoriu din punct de vedere juridic. Protocolul este destinat să completeze dispoziţiile TCE cu privire la tranzit şi îşi propune să consolideze şi să extindă angajamentele existente de tranzit pe care şi le-au asumat părţile contractante în conformitate cu Tratatul, prin instituirea de obligaţii supli-mentare, pentru a se asigura că:

• fluxurile de energie în tranzit nu sunt întrerupte;

• accesul la capacitatea disponibilă pentru transporturile de energie se acordă pe baza unor criterii transparente şi nediscriminatorii;

• negocierile privind accesul la capacitatea disponibilă sunt efectuate cu bună-cre-dinţă48;

• tarifele percepute pentru energia în tranzit sunt obiective, rezonabile şi nediscrimi-natorii; şi

• se acordă atenţia cuvenită la furnizarea necesarului de energie din înşişi ţările de tranzit.

REZUMAT AL PREVEDERILOR TCE PRIVIND TRANZITUL

Prevederile TCE privind tranzitul:

• obligă părţile contractante la facilitarea tranzitul de energie pe bază nediscrimi-natorie;

• acoperă în mod explicit transportul de energie în reţea;

• nu obligă părţile contractante de a acorda acces terţilor;

• prevede un mecanism special de conciliere în cazul litigiilor de tranzit;

• trebuie să fie completate, extinse şi modificate prin Protocolul de tranzit, obliga-tor din punct de vedere juridic, care se află în curs de negociere.

48 Totuşi, trebuie evidenţiat faptul că această obligaţie nu este prevăzută drept obligaţie de a furniza acces obligatoriu terţilor la reţelele de conducte, fie în regiunea CSI, sau în orice altă parte din circumscripţia Cartei Energiei.

46

Eficienţă energetică

În domeniul eficienţei energetice, TCE impune fiecare parte contractantă să depună toa-te eforturile pentru a minimaliza, într-un mod eficient din punct de vedere economic, efectele nocive asupra mediului, care rezultă din toate operaţiunile energetice de pe te-ritoriul său. Această obligaţie de bază a fost completată de către dispoziţiile Protocolului la Carta Energiei privind eficienţa energetică şi aspectele legate de mediu (PEEREA), care a fost negociat, deschis spre semnare şi a intrat în vigoare în acelaşi timp ca şi TCE — la 16 aprilie 1998. Prezentul Protocol a instituit un cadru juridic pentru a atinge o eficienţă energetică mai înaltă şi pentru a reduce impactul negativ asupra mediului, prin încorporarea pentru prima dată, a principiilor bine-cunoscute de eficienţa energetică49 într-un acord multilateral. Pentru a atinge acest scop, Protocolul prevede dezvoltarea şi punerea în aplicare a legislaţiei, politicilor şi programelor naţionale referitoare la eficienţa energetică, după luarea în considerare a circumstanţelor particulare naţionale sau regi-onale. De asemenea, acesta prevede luarea acţiunilor coordonate şi concentrate asupra implementării obligaţiunilor asumate în comun. PEEREA stabileşte un mecanism pentru cooperarea internaţională şi schimbul de experienţă şi idei între ţările cu economii în tranziţie şi ţările cu douăzeci de ani sau mai mult de experienţă în domeniul eficienţei energetice. Astfel, PEEREA reprezintă o expresie clară a tuturor guvernelor participante cu privire la necesitatea şi valoarea unui document cu caracter obligatoriu, prin care se promovează depunerea de eforturi pentru a profita de potenţialul de eficienţă energetică, drept o abordare de politică concretă.

În particular, PEEREA promovează principiile de „cost deplin”, „eficienţa costului”, şi „dez-voltare durabilă” ca platforma corespunzătoare dezvoltării de politici EE şi pentru o coope-rare mai intensivă la nivel instituţional sau internaţional. PEEREA consolidează şi cadrul politic, care va sprijini o eficienţă energetică mai mare prin: introducerea de mecanisme de piaţă, inclusiv de formare a preţurilor după criterii de piaţă şi care să reflecte costurile reale de energie şi a beneficiilor legate de mediu, politici eficiente de energie, transparenţa cadrului legislativ şi de reglementare, diseminarea şi transferul de tehnologii şi promova-rea investiţiilor.

Mai exact, obiectivele prezentului protocol pot fi divizate în patru:

• de a defini principiile politicii de promovare a eficienţei energetice;

• de a introduce un cadru pentru dezvoltarea de acţiuni coordonate şi de cooperare;

• de a oferi îndrumări cu privire la dezvoltarea de programe de eficienţă energetică; şi

• de a indica domeniile de cooperare posibilă între părţile contractante.

Pentru a atinge aceste obiective, PEEREA cere fiecărei părţi contractante să încurajeze: punerea în aplicare a abordărilor inovatoare pentru finanţarea eficienţei energetice, intro-ducerea de stimulente fiscale şi financiare pentru diseminarea de tehnologii energetice

49 După cum se observă din următoarele paragrafe, acestea includ principiile de „preţ deplin”, „eficienţa costului” şi „dezvoltare durabilă”.

47


eficiente; stimularea schimburilor comerciale şi a cooperării în domeniul eficienţei energe-tice; şi promovarea tehnologiilor ecologice şi a acţiunilor în sectorul privat.

Fiecare parte contractantă îşi asumă anumite angajamente specifice, cu scopul de a îm-bunătăţi eficienţa energetică şi de a reduce efectele nocive asupra mediului. Acestea in-clud determinarea politicilor50 şi formularea obiectivelor şi strategiilor51 acestor politici în domeniul eficienţei energetice; dezvoltarea, implementarea şi actualizarea programelor52; instituirea mecanismelor necesare: juridice53 (Articolul 3.2), de reglementare54 (Articolul 3.2) şi instituţionale55 (Articolul 8.3), precum şi mecanismelor de asistenţă şi cooperare internaţională56.

În conformitate cu prevederile Protocolului, există anumite aspecte importante care tre-buie să fie luate în considerare la elaborarea şi punerea în aplicare a acestor politici de eficienţă a costurilor eficienţei energetice. Unul dintre ele implică dezvoltarea de strategii şi legislaţii în domeniul eficienţei energetice, precum şi monitorizarea implementării aces-tora. În această privinţă, Protocolul cere în mod specific, inter alia, înfiinţarea unor organe specializate în domeniul eficienţei energetice, la nivelurile corespunzătoare, care să aibă finanţare şi personal suficient pentru a iniţia şi implementa astfel de politici. Acesta, de asemenea, prevede determinarea standardelor menite să îmbunătăţească eficienţa echi-pamentelor care utilizează energie şi depunerea eforturilor concrete spre armonizarea lor pe plan internaţional. Protocolul solicită ţărilor membre să coopereze şi să se asiste reciproc în acest domeniu, în scopul de a utiliza eficient eforturile şi experienţa dezvoltată la nivel mondial.

Un alt aspect important se referă la introducerea sistemului de preţuri, mecanisme şi pro-grame orientate spre piaţă. Acest lucru se datorează faptului că un sistem tarifar bazat pe cererea şi oferta de energie este considerat cel mai important stimulent pentru punerea în aplicare a unei politici reuşite de eficienţă energetică. De asemenea, PEEREA prevede integrarea programelor de eficienţă energetică în cadrul politicilor sectoriale ale unei părţi contractante (cum ar fi cele referitoare la locuinţe, dezvoltare industrială, transport şi infra-structură), astfel încât utilizarea eficientă a energiei să fie integrată în operaţiunile tuturor sectoarelor economice.

O dispoziţie suplimentară a Protocolului presupune adoptarea de politici de către părţile contractante care ar stimula dezvoltarea reglementărilor şi standardelor necesare, precum şi a măsurilor şi stimulentelor financiare. În acest sens, PEEREA solicită, în mod explicit, finanţare din partea terţilor, accesul la pieţele de capital privat şi utilizarea de stimulente fiscale şi financiare pentru utilizatorii de energie.

50 PEEREA, Articolul 3.2.51 ibid., Articolul 5.52 ibid., Articolul 8.1.53 ibid., Articolul 3.2.54 ibid., Articolul 3.1.55 ibid., Articolul 8.3.56 ibid., Articolul 3.1.

48

În cele din urmă, alte două regimuri, care sunt susţinute insistent, se referă la:

• promovarea utilizării eficiente a energiei şi a tehnologiilor ecologice (inclusiv co-generare)57, servicii şi practici de gestionare pe tot parcursul ciclului de energie; şi

• intensificarea cooperării internaţionale cu scopul de a (i) utiliza în mod eficient expertiza şi programele ţărilor mai dezvoltate; (ii) sprijini dezvoltarea legislativă şi instituţională; (iii) încuraja transferul de tehnologii şi (iv) aduce ţările la un nivel operaţional similar în domeniul eficienţei energetice. Acesta este motivul pentru care Protocolul conţine o listă relevantă, dar ne-exhaustivă a domeniilor în care se încurajează cooperare directă între ţări.

REZUMAT AL PREVEDERILOR TCE PRIVIND EFICIENŢA ENERGETICĂ

Prevederile TCE ş ale PEEREA:

• cer părţilor contractante să depună eforturi pentru a minimaliza, într-un mod economic şi eficient, efectele nocive asupra mediului care rezultă din activităţile energetice în teritoriile lor;

• promovează principiile de "cost deplin", "eficienţa costurilor" şi "dezvoltare du-rabilă";

• oferă orientare şi include angajamente în ceea ce priveşte dezvoltarea şi pune-rea în aplicare a programelor de eficienţă energetică;

• prevăd discuţie multilaterală şi un forum de cooperare pe probleme de eficienţă energetică.

Soluţionarea diferendelor

Una dintre caracteristicile distinctive ale TCE este că acesta include câteva mecanisme internaţionale de soluţionare a diferendelor, fiecare dintre ele fiind concepute pentru a aborda un anumit obiect (investiţii, comerţ, tranzit, concurenţă şi protecţia mediului). Cu toate acestea, cele două forme primare de soluţionare a diferendelor cu caracter obliga-toriu sunt următoarele: arbitraj stat-la-stat, care, în principiu, se aplică tuturor diferendelor care decurg din TCE58, cu excepţia concurenţei şi mediului59; şi de arbitraj investitor-stat pentru litigiile de investiţii.

Pe baza modelului de acorduri bilaterale privind investiţiile, Articolul 26 acordă investito-

57 Co-generare este procesul prin care o instalaţie sau o centrală electrică este utilizată pentru a produce si-multan energie electrică şi energie termică. Pe scurt, acest proces se bazează pe valorificarea deşeurilor de căldură care rezultă din producerea energiei electrice.

58 TCE, Articolul 27. În cadrul TCE orice astfel de litigiu, după epuizarea încercărilor de soluţionare pe cale amiabilă, ar trebui — cu anumite excepţii (pentru care vezi TCE, articolele 27 (2), şi 28) — să fie prezentat unui tribunal ad-hoc, care trebuie să se pronunţe asupra fondului, în conformitate cu normele UNCITRAL, cu excepţia cazului în care există un acord bilateral între părţile contractante.

59 TCE, Articolele 6(7) şi 27(2).

49


rilor străini dreptul de a acţiona în judecată ţara-gazdă, în caz de „o încălcare pretinsă a unei obligaţii din partea statului-gazdă, în conformitate cu Partea III din Tratat” (şi anume, dispoziţiile referitoare la promovarea şi protecţia investiţiilor). Cu toate acestea, Articolul 26 nu se aplică în cadrul altor litigii în care un investitor străin ar putea fi implicat. De exemplu, în cazul în care o ţară eşuează la capitolul promovării condiţiilor pentru accesul investitorilor străini la pieţele sale de capital, aceşti investitorii nu vor avea acces la solu-ţionarea litigiilor în conformitate cu Tratatul, deoarece dispoziţia pertinentă (Articolul 9) nu cade sub incidenţa Părţii III-a a TCE. Procesul de arbitraj în acest caz va implică un proces iniţial de consultare de trei luni, pentru a evalua dacă litigiul în cauză poate fi soluţionat pe cale amiabilă.

Conform Articolului 26(1), dacă consultările/negocierile eşuează, investitorul străin are trei opţiuni unde poate să depună litigiul spre soluţionare (Articolul 26(2)):

• la instanţele judecătoreşti sau tribunale administrative naţionale ale statului gaz-dă, parte la dispută;

• către orice procedură de soluţionare a litigiilor, asupra căreia s-a convenit anterior şi este aplicabilă şi în acest caz (de exemplu: un contract în temeiul tratatelor bila-terale de investiţii), sau

• către arbitrajul internaţional, care va aplica normele Centrului International pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la Investiţii, sau normele de arbitraj UNCI-TRAL, sau pe cele ale Institutului de Arbitraj al Camerei de Comerţ din Stockholm.

De asemenea, au fost incluse dispoziţii speciale pentru soluţionarea disputelor inter-sta-tale în domeniul comerţului (Articolul 29 (7)) şi în domeniul tranzitului (Articolul 7 (7)), care derogă de la dispoziţiile generale aplicabile soluţionării litigiilor între state şi sunt după cum urmează:

Articolul 29, (7) prevede un mecanism de soluţionare a litigiilor (Anexa D), care se ba-zează pe modelul de arbitraj GATT/OMC. Acesta se aplică numai în cazurile în care, cel puţin, una dintre părţi la diferend nu este membru al OMC, întrucât disputele de natură intra-GATT/OMC trebuie să fie soluţionate în forumul OMC corespunzător.

Ca regulă generală, modalitatea de soluţionare a diferendelor în baza Articolului 29(7) poate servi drept modalitate de înlocuire a arbitrajului stat-stat în conformitate cu Artico-lul 27 şi a arbitrajului investitor-stat în conformitate cu Articolul 26. Cu toate acestea, în conformitate cu Articolul 28 din TCE, părţile semnatare au dreptul să depună un litigiu comercial (inclusiv un litigiu în materie de investiţii legate de comerţ (TRIMS), la arbitraj în conformitate cu Articolul 27, cu condiţia că ambele părţi sunt de acord. De asemenea, Articolul 29 nu opreşte investitorii străini de la depunerea disputelor referitoare la TRIMS spre soluţionare conform Articolului 26 (vezi Articolele 5 şi 10 (11)).

Astfel, mecanismul de soluţionare a litigiilor comerciale ale TCE este mai uşor aplicabil, mai puţin detaliat şi mai simplu decât cel elaborat de OMC. De fapt, există două diferenţe principale între abordarea TCE şi sistemul OMC:

50

• atunci când grupul de arbitraj ajunge la concluzia, că cazul în litigiu nu este în conformitate cu Tratatul, acesta poate recomanda ca partea ofensatoare să-l mo-difice sau să-l abandoneze. Raportul grupului de arbitraj va fi supus adoptării de către Conferinţa Cartei, care va decide în baza unui vot de 3/4 a celor prezenţi şi cu drept de vot, cu condiţia ca, cel puţin, majoritatea simplă a tuturor părţilor contractante la Tratat sprijină această decizie. Acest lucru este diferit de procedu-rile OMC, unde rapoartele de arbitraj sunt adoptate în mod automat, cu excepţia cazului de dezaprobare prin consens; şi

• în temeiul normelor TCE nu există organ de apel.

Totuşi, trebuie să menţionăm, că TCE nu este o „oglindă a OMC” şi nu se aplică în cazul tuturor litigiile comerciale. În special, acesta nu se va aplica în cazul nici unui litigiu ce apare pe baza premizelor unui acord, aşa cum este descris în Articolul XXIV din GATT (referitor la o zonă comercială liberă sau uniune vamală) sau în temeiul unui acord între statele care erau părţi componente ale fostei Uniuni Sovietice (Articolul 29 (2b)).

În plus, Articolul 7 (7) oferă părţilor contractante posibilitatea de a invoca mai întâi un mecanism de conciliere, care poate fi aplicat numai după ce toate celelalte măsuri de so-luţionare a litigiilor, convenite în prealabil între părţile sau entităţile contractante în cauză, au fost epuizate.

În cadrul acestui mecanism, un conciliator este numit de către Secretarul General al Se-cretariatului Cartei Energiei, în scopul de a ajunge la un acord pe cale amiabilă între părţile relevante în ceea ce priveşte litigiul de tranzit. Daca în termen de 90 de zile de la numirea sa, el/ea nu reuşeşte să asigure o astfel de conciliere, el/ea va recomanda o hotărâre sau o procedură pentru soluţionarea diferendului şi va hotărî asupra tarifelor şi altor condiţii intermediare pentru respectivul tranzit, până în momentul soluţionării diferendului.

Articolul 7 (7) (d) prevede că părţile contractante „se angajează să respecte şi să se asigure, că entităţile aflate sub controlul sau jurisdicţia lor respectă” orice hotărâre in-terimară a conciliatorului pe o perioadă de douăsprezece luni, cu excepţia cazului în care soluţionarea disputei survine mai devreme”. În continuare se stipulează că statul de tranzit, în cazul unui diferend”referitor la orice problemă care apare, legată de tranzit”, nu va întrerupe sau reduce, nu va permite unei entităţi subordonate lui sa întrerupă sau sa reducă şi nici nu va cere vreuneia dintre entităţile aflate sub jurisdicţia sa să întrerupă sau sa reducă fluxul existent de materiale şi produse energetice înainte de încheierea procedurilor de soluţionare a diferendului; Articolul 7 (6) prevede doar două excepţii de la această interdicţie: cazul în care aceasta este prevăzut în mod expres într-un contract sau alt acord care reglementează acest tranzit sau când este permisă conform hotărârii conciliatorului.

În ceea ce priveşte concurenţa şi mediul înconjurător, TCE nu stabileşte proceduri obli-gatorii de arbitraj, dar prevede mecanisme „mai indulgente” şi mai puţin protocolare de soluţionare a litigiilor.

51


Mai exact, în domeniul concurenţei (de exemplu: subvenţii de stat pentru companiile de fur-nizare de energie), întrucât TCE nu instituie un regim comun de concurenţă între părţile sale contractante, acesta a înfiinţat „doar” un mecanism de consultare şi informare reciprocă, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legislaţiilor naţionale ce ţin de concurenţă60.

În cazul în care o parte contractantă consideră că o anumită practică anticoncurenţială desfăşurată în aria altei părţi contractante afectează în sens negativ un interes important, în ceea ce priveşte reducerea distorsiunilor pieţei şi a barierelor în calea concurenţei, partea contractantă poate notifica cealaltă parte contractantă şi poate cere ca autorităţile sale, care supraveghează concurenţa, să iniţieze acţiuni corespunzătoare de executare. Partea contractantă notificată sau, după caz, autorităţile de concurenţă se pot consulta cu autorităţile de concurenţă ale părţii contractante care au adus notificarea şi este obligată să ia în considerare pe deplin la cererea acesteia din urmă în a decide dacă sau nu să iniţieze măsuri de aplicare în ceea ce priveşte un pretins comportament anti-concurenţial.

Partea contractantă căreia i se notifică sau, după caz, autorităţile competente pe proble-me de concurenţă, se pot consulta cu autorităţile pe probleme de concurenţă ale părţii contractante care a făcut notificarea şi vor acorda întreaga lor consideraţie cererii părţii contractante care a făcut notificarea în luarea deciziei de a iniţia sau nu acţiunea de exe-cutare în ceea ce priveşte respectiva practică anticoncurenţială menţionată în notificare.

Partea contractantă notificată are obligaţia de a informa partea contractantă care a adus notificarea cu privire la decizia sa. În plus, părţilor contractante li se oferă posibilitatea de a rezolva diferendul pe cale diplomatică61, conform căreia nu se vor permite alte mijloace de soluţionare a litigiilor pe probleme de concurenţă, în temeiul Tratatului.

În ceea ce priveşte mediul, Articolul 19 al TCE stipulează diferite obligaţii ale părţilor con-tractante cu privire la protecţia mediului. Tratatul acordă Conferinţei Cartei dreptul de a revizui, la cererea unei sau mai multor părţi contractante, diferendele privind aplicarea şi interpretarea acestor dispoziţii, urmărind găsirea unei soluţii, în cazul în care nu există aranjamente privind modul de soluţionare a acestor diferende în alte foruri internaţionale corespunzătoare; Articolul 19 (2). Cu toate acestea, intervenţia Conferinţei Cartei în astfel de cazuri se limitează la a face recomandări părţilor în cauză, cu privire la modul de solu-ţionare a diferendului.

REZUMAT AL PREVEDERILOR TCE DE SOLUŢIONARE A DIFERENDELOR

Prevederile TCE de soluţionare a diferendelor:

• includ diverse mecanisme de soluţionare a diferendelor, care cuprind litigii din domeniul comerţului, investiţiilor, tranzitului, concurenţei şi mediului;

60 Vezi TCE, Articolul 6. 61 Vezi ibid. Articolul 6(7).

52

• prevăd soluţionarea diferendelor comerciale pe baza normelor OMC, în timp ce acordurile bilaterale investiţionale constituie model pentru soluţionarea litigiilor investiţionale;

• cuprind sisteme noi de soluţionare a diferendelor privind tranzitul (conciliere), concurenţa (informare şi consultare) şi mediul (revizuire de către Conferinţa Cartei).

Prevederi diverse

Pe lângă domeniile considerate mai sus, TCE conţine un număr de clauze diverse care abordează anumite chestiuni specifice legate de sectoarele energetice ale părţilor con-tractante”. În particular:

• se recunoaşte importanţa concurenţei în Articolul 6 (1-3)) şi a pieţelor deschise de capital în încurajarea fluxului de capital pentru a finanţa comerţul şi investiţiile de energie, dar fără a impune angajamente obligatorii din punct de vedere juridic,

• se promovează accesul la tehnologie şi transferul tehnologiei din domeniul ener-getic (Articolul 8), dar nu se impune transferul obligatoriu de tehnologie. În schimb, se insistă asupra unui acces nediscriminatoriu la tehnologie.

Articolul 18 confirmă suveranitatea naţională asupra resurselor energetice şi permite ca sistemul de proprietate să fie decis de către partea contractantă. Conform principiului su-veranităţii, acordul lasă pe seama ţării următoarele:

• să deţină dreptul de a decide cu privire la zonele geografice din aria sa, care să fie făcute disponibile pentru explorarea şi dezvoltarea resurselor lor energetice;

• să decidă privind optimizarea extracţiei lor şi măsura în care acestea pot fi consu-mate sau exploatate;

• să specifice şi să beneficieze de orice taxe, redevenţe sau alte plăţi financiare, care se percep în virtutea acestei explorări şi exploatări;

• să reglementeze aspectele de mediu şi de siguranţă legate de o astfel de explora-re, dezvoltare şi redare a utilizării iniţiale a terenului în aria sa; şi

• să participe la aceste explorări şi exploatări, inter alia, prin participarea directă a guvernului sau prin întreprinderi de stat.

Cu toate acestea, atunci când se acordă acces la zonă, aceasta se face pe baza de criterii clare, publicate şi atribuirea se va face într-un mod nediscriminatoriu.

Articolul 19 impune unele obligaţii generale asupra părţilor contractante cu privire la pro-tecţia mediului atunci când se explorează, exploatează sau se utilizează resursele de energie prin:

• stabilirea preţurilor pe considerente de piaţă şi cu o mai mare reflectare a costuri-lor şi beneficiilor de mediu care rezultă din ciclul energetic;

53


• încurajarea cooperării internaţionale;

• îmbunătăţirea eficienţei energetice şi informaţiei privind politicile energetice cu efecte benefice asupra mediului şi eficiente din punct de vedere economic;

• promovarea activităţilor de evaluare şi de monitorizare a impactului asupra mediu-lui; şi

• promovarea conştientizării opiniei publice cu privire la programele relevante de mediu, cercetare şi dezvoltare a tehnologiilor eficiente din punct de vedere ener-getic şi ecologic, inclusiv transferul de tehnologii.

Cu toate acestea, acordul lasă determinarea standardelor de mediu la discreţia statelor.

În Articolul 20, Acordul stabileşte principiul transparenţei privind legislaţia domeniului ener-getic al părţilor contractante prin:

• Confirmarea aplicării normelor de transparenţă existente în cadrul GATT/OMC cu privire la comerţ; se extinde aplicarea acestor reguli în măsura în care părţile contractante se angajează să publice prompt orice lege, regulament, hotărâre ju-diciară şi administrativă de aplicare generală, precum şi acordurile internaţionale aplicabile, care afectează alte aspecte ale cadrului TCE, şi

• Impunerea fiecărei părţi contractante să desemneze unul sau mai multe puncte de informare, cărora să li se poată adresa cereri privind informaţia de natură juridică.

TCE nu tratează în mod direct aspectele impozitării, cu toate acestea, Acordul prevede protecţia investitorilor străini de la taxelor de confiscare prin dispoziţiile Articolului 21. De asemenea, TCE confirmă prioritatea acordurilor bilaterale, astfel încât să preîntâmpine du-bla impozitare şi, prin aceasta, să evite un potenţial conflict de acte normative. Respectiv, Articolul 21 exclude materia de impozitare, în principiu, din domeniul de aplicare al TCE.

Fără a aduce atingere celor de mai sus, există unele dispoziţii specifice legate de im-pozite, conform cărora principiului nediscriminării în materie de tranzit şi de investiţii se aplică tuturor măsurilor fiscale, în afara celor pe venit şi pe capital. Cu toate acestea, de asemenea, se precizează, că principiul nediscriminării nu se va aplica în ceea ce priveşte:

• avantajele acordate de către o parte contractantă prin acord cu privire la evitarea dublei impozitări; şi

• orice măsură de impozitare menită să asigure colectare eficientă de impozite.

În plus, TCE în Articolul 22 obligă fiecare parte contractantă de a se asigura că întreprin-derile sale de stat respectă dispoziţiile investiţionale ale TCE, atunci când acestea vând sau furnizează prin alte modalităţi bunuri şi servicii, prin:

• interzicerea discriminării investitorilor străini în această privinţă;

• preîntâmpinarea tuturor părţilor contractante de a nu încuraja sau cere unei astfel de întreprinderi să desfăşoare activitate în aria sa într-o manieră neconformă cu obligaţiile părţii contractante prevăzute în acest Tratat (de exemplu: prin aplicarea de taxe de tranzit mai înalte faţă de utilizatorii străini ai conductelor, decât taxa

54

aplicată utilizatorilor naţionali, în cazul transportului intern comparabil);

• obligă fiecare parte contractantă să se angajeze că, în cazul în care înfiinţează sau menţine o entitate şi îi conferă autoritate normativă, administrativă sau altă autoritate guvernamentală, această entitate va exercita acea autoritate în concor-danţă cu obligaţiile părţii contractante prevăzute în acest Tratat;

• interzice părţilor contractante de a încuraja sau cere unei entităţi, căreia acestea îi acordă privilegii exclusive sau speciale să-şi desfăşoare activitatea în aria sa într-o manieră neconformă cu obligaţiile părţii contractante prevăzute în acest Tratat.

În plus, Articolul 23 confirmă faptul că părţile contractante sunt responsabile pentru res-pectarea Tratatului de către autorităţile lor sub-naţionale (adică guvernele regionale şi locale şi alte autorităţi); în acelaşi timp Articolul 25 oferă o clauză de derogare generală, prin renunţarea la aceste obligaţii în situaţii „de protecţie a vieţii şi sănătăţii, interesele esenţiale de securitate, sau cu privire la situaţii de lipsă de energie, în regim de urgenţă”.

În cele din urmă, se introduc măsuri speciale pentru a se asigura că membrii Organizaţiilor de Integrare Economică (cum ar fi UE) nu sunt obligaţi să extindă privilegiile care sunt acordate altor membri ai acestor organizaţii, entităţilor care nu sunt membre la ele.

(2) Tratatul Comunităţii Energetice

Introducere

Tratatul care determină Comunitatea Energetică, a fost articulat pentru prima oară în ca-drul Memorandumurilor de la Atena din 2002 şi 2003; acesta constituie un acord internaţi-onal regional privind energia pentru Europa de Sud-est — o regiune geografică care până la începutul anilor 1990 se afla sub influenţa sistemului economic socialist şi care recent trece prin schimbări radicale şi turbulente, atât în cadrul sferei sociale, cât şi a celei eco-nomice. Pe parcursul ultimului deceniu, statele din această regiune s-au aflat în tranziţie economică, implementând politici de democratizare, ajustări către o economie de piaţă pe deplin funcţională şi reforme în direcţia aderării la UE — având obiectivul final de a atinge standardele economice şi sociale ale ţărilor dezvoltate din cadrul Uniunii Europene. Pe parcursul acestui proces, aceste state s-au angajat să-şi modernizeze infrastructura şi să-şi armonizeze cadrului lor legislativ, în conformitate cu regulile şi normele Uniunii Europene.

Comunitatea Energetică pentru Europa de Sud-est a fost înfiinţată în temeiul prezentului Tratat, pentru a accelera acest proces în cadrul sectorului energetic, în vederea extinderii pieţei interne a energiei UE către zona europeană de sud-est. În acest sens, aceasta stabileşte un cadru comun pentru crearea unei pieţe energetice integrate — în special, în domeniul energiei electrice şi al gazelor naturale — între Comunitatea Europeană şi părţile contractante62.

62 Părţile contractante actuale sunt: Albania, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Mace-doniei, Muntenegru, Republica Moldova, Serbia şi Misiunea de Administraţie Interimară a Organizaţiei Naţiuni-lor Unite în Kosovo, în conformitate cu Rezoluţia 1244 a Consiliului Securităţii a Naţiunilor Unite. În plus, orice

55


Datorită abordării unui singur aspect, principiile Tratatului de constituire a Comunităţii Energetice coincid cu cele ale primului Tratat al Comunităţii Europene, şi, anume, Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Cărbunelui şi Oţelului a Comunităţii Europene.

Despre Comunitatea Cărbunelui şi Oţelului a Comunităţii Europene

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) a fost sem-nat la Paris la 18 aprilie 1951 de către Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda, după ce a fost propus pentru prima dată de către Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, pe atunci drept modalitate de prevenire a viitoarelor războa-ie, prin crearea unei pieţe comune a cărbunelui şi a oţelului. Acesta a fost încheiat pentru o perioadă de cincizeci de ani şi a intrat în vigoare la 23 iulie 1952 şi a expirat la 23 iulie 2002. Funcţiile sale continue au fost incluse în cadrul tratatelor UE în vigoare în prezent.

Mai exact, obiectivul principal al Tratatului de constituire a Comunităţii Energetice a fost cel de a organiza relaţiile dintre părţile contractante şi pentru a crea un cadru juridic şi economic cu privire la sistemele de reţele energetice (de exemplu, energie electrică, gaz natural) şi cu scopul de a:

(a) institui un cadru stabil de reglementare şi de piaţă, apt să atragă investiţii în reţe-lele de gaze naturale, producerea de energie electrică, şi în reţelele de transport şi de distribuţie;

(b) crea un spaţiu unic de reglementare pentru comerţul cu energie în reţea, care trebuie să se potrivească întinderii geografice a pieţelor produsului în cauză;

(c) îmbunătăţi securitatea de aprovizionare a spaţiului unic de reglementare, prin asi-îmbunătăţi securitatea de aprovizionare a spaţiului unic de reglementare, prin asi-gurarea unui climat investiţional stabil în cadrul căruia se pot dezvolta conexiuni cu rezervele de gaze ale Mării Caspice, Africii de Nord şi Orientului Mijlociu, şi, de asemenea, în cadrul căruia, sursele autohtone de energie, cum ar fi gazele natu-rale, cărbunele şi energia hidroelectrică pot fi exploatate;

(d) îmbunătăţi situaţia mediului înconjurător în ceea ce ţine de reţelele energetice şi eficienţa energetică conexă, de a încuraja utilizarea energiei din surse regenera-bile şi de a stabili condiţiile pentru comerţul cu energie in spaţiul unic de reglemen-tare;

(e) dezvolta concurenţa reţelelor de energie de pe piaţă pe o scară geografică mai largă şi de a exploata economiile de scară63.

Prin Tratat, de asemenea, se depun eforturi de echilibrare a intereselor comerciale, politi-ce şi sociale ale tuturor părţilor contractante, deoarece există diferenţe semnificative între

stat membru al UE poate obţine statutul de Participant, la solicitarea Consiliului ministerial, în timp ce ţările terţe pot fi acceptate ca observatori — un statut care le permite să participe la reuniunile instituţiilor Comunităţii Energiei, fără a lua parte la discuţii şi vot. În prezent, Georgia, Norvegia, Turcia şi Ucraina au fost acceptate în calitate de observatori.

63 Tratatul de constituire a Comunităţii Energetice, Articolul 2.

56

ele în dinamica modificărilor profilurilor lor politice, economice şi energetice respective, în mare măsură, datorită faptului, că unele ţări au fost state candidate la aderare de ceva timp, în timp ce altele se află încă într-un stadiu incipient sau nu au ajuns încă la statutul de ţară candidată.

Tratatul a fost semnat la Atena la 25 octombrie 2005 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 2006. Acesta se aplică pe teritoriul părţilor contractante şi pe teritoriul aflat sub jurisdicţia Misiunii de Administraţie Interimară a ONU în Kosovo. Tratatul a fost încheiat pentru o perioadă de zece ani. Cu toate acestea, aplicarea acestuia poate fi extinsă fie pentru toate părţile contractante, prin decizia unanimă a Consiliului ministerial, sau pentru părţile care au votat pentru extindere, cu condiţia ca acestea să constituie, cel puţin, două treimi din numărul de membri ai Comunităţii Energetice.

Nucleul Tratatului constă din trei cercuri concentrice, care acoperă următoarele probleme majore: în primul rând, extinderea acquis-ului comunitar; în al doilea rând, stabilirea unor me-canisme pentru funcţionarea pieţelor de reţele de energie; şi, în al treilea rând, crearea pieţii unice de energie. Aceste trei aspecte sunt discutate pe scurt în continuare, în cadrul unui rezumat concis care include, de asemenea, structura instituţională a Comunităţii Energetice.

Extinderea acquis-ului comunitar

Angajamentul major al părţilor contractante implică obligaţia lor de a adopta părţile esen-ţiale ale acquis-ul Uniunii Europene, atât cele specifice sectorului, cât şi cele generale, şi, de asemenea, să respecte anumite standarde comunitare generale cu privire la sistemele tehnice, de exemplu, privind transportul sau conexiunile transfrontaliere. În acest scop, fiecare parte contractantă este obligată să accepte şi să pună în aplicare legislaţia de bază a Uniunii Europene în domeniul energetic, inclusiv în domeniul energiei electrice, gazelor naturale, mediului ambiant, concurenţei, energiei regenerabilă şi eficienţei energetice. În plus, Tratatul prevede adaptarea acquis-ului şi punerea în aplicare a modificărilor la aces-ta, efectuate în cursul dezvoltării legislaţiei UE64.

Acquis-ul vechi faţă de cel nou şi angajamentele Republicii Moldova privind armonizarea

După cum putem observa, de multe ori se face referinţă la directive care nu mai sunt în vigoare. Aceasta se face pe motiv ca TCE este foarte specific cu privire la normele ce trebuie să fie supuse armonizării şi acordul TCE dintre Comunitatea Europeană şi Republica Moldova presupune acte normative specifice care urmează să fie adoptate în corespundere cu anexa la acord. TCE prevede dezvoltarea legislaţiei Uniunii Euro-pene, dar acesta nu este un proces automatizat.

64 Tratatul de constituire a Comunităţii Energetice, Articolul 24 şi 25. După intrarea în vigoare, acquis-ul Comu-nităţii Europene a fost extins de două ori. Actele normative fundamentale UE în domeniul securităţii aprovi-zionării au devenit parte a acquis-ului Comunităţii Energetice în decembrie 2007 şi decizia privind eficienţa energetică a fost adoptată în decembrie 2009.

57


Cu toate acestea, deoarece există şi alte acorduri care trebuie să se ia în considerare, obligaţia pentru Republica Moldova nu se opreşte la aceste acte juridice, dar se extinde şi asupra legislaţiei noi, prin dispoziţiile APC şi PA PEV, care cer Republicii Moldova armonizarea treptată a cadrului său normativ cu cel al Uniunii Europene. Astfel, în con-textul prezentului document, trebuie să fie luate în considerare atât directivele vechi, cât şi cele noi.

Cu atât mai mult, în domeniul energiei electrice, părţile contractante iniţiale s-au angajat să transpună Directiva 2003/54/CE65 şi Regulamentul 1228/2003 în legislaţiile lor naţiona-le până la 1 iulie 200766. Tratatul, de asemenea, a obligat părţile contractante la deschide-rea pieţelor lor respective de energie electrică către clienţii non-casnici până în ianuarie 2008, astfel încât liberalizarea totală a pieţei de energie electrică să fie finalizată până în ianuarie 2015. În decembrie 2007, Consiliul de Miniştri a decis extinderea acquis-ului privind energia electrică asupra Directivei 2005/89/CE şi a convenit asupra punerii în apli-care a prezentei Directive până la 31 decembrie 2009.

În domeniul gazelor naturale, părţile contractante au convenit să adopte Directiva 2003/55/CE67 până la 1 iulie 2007. În continuare, ele s-au angajat să îşi deschidă pieţele interne de gaze naturale către clienţii non-casnici până în ianuarie 2008 şi să încheie procesul de liberalizare a pieţei de gaze naturale până în ianuarie 2015. Consiliul de Miniştri a decis extinderea acquis-ului privind gazele naturale asupra Directivei 2004/67/CE şi a Regula-mentului 1775/200568 şi a convenit asupra punerii în aplicare a prezentei Directive până la 31 decembrie 2009.

Cu privire la energia regenerabilă, Tratatul impune ca fiecare parte contractantă să prezin-te un plan de punere în aplicare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE69 către Comisia Europeană pe parcursul unui an de la data intrării în vigoare a Tratatului.

În cadrul eficienţei energiei, datele limită de implementare variază de la 31 decembrie 2011 până în ianuarie 2017.

În cele din urmă, pe lângă adoptarea acquis-ului comunitar în domeniul energetic, Tratatul de constituire a Comunităţii Energetice obligă părţile contractante să adopte planuri de dezvoltare cu scopul de a conforma sectoarele lor de energie standardelor general apli-cabile europene.

65 Abrogată prin Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice.

66 Abrogată prin Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică.

67 Abrogată prin Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale.

68 Abrogată prin Regulamentul (CE) nr. 715/2009 a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică.

69 Modificată şi ulterior abrogată prin Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse rege-nerabile.

58

Mecanisme pentru operarea pieţei reţelelor de energie

Un principiu-cheie al Tratatului de constituire a Comunităţii Energetice este instituirea unui sistem de reglementare specifică, care va permite şi va facilita funcţionarea eficientă a unei pieţe regionale de energie electrică şi gaze naturale pe teritoriile părţilor contractante, precum şi în cadrul celor şapte state membre ale UE conectate la regiune70.

În acest scop, Tratatul prevede introducerea regimului unic care va reglementa (i) trans-misia şi/sau transportarea transfrontalieră a energiei electrice şi a gazelor naturale şi (ii) coordonarea şi monitorizarea tuturor normelor care sunt adoptate de fiecare participant în scopul asigurării transportării transfrontaliere de energie electrică şi gaze naturale.

Mai mult decât atât, acesta solicită armonizarea compatibilităţii modelelor de piaţă de energie electrică şi gaze naturale ale participanţilor respectivi, recunoaşterea reciprocă a licenţelor şi a măsurilor care impulsionează înfiinţarea liberă a companiilor şi promovarea dezvoltării în domeniul surselor de energie regenerabile şi eficienţa energetică.

De asemenea, Tratatul conţine dispoziţii de creare a unor mecanisme pentru a consolida siguranţa în aprovizionarea cu energie electrică şi furnizarea de gaze naturale în întreaga regiune şi pentru a menţine alimentarea cu energie a tuturor cetăţenilor. În plus, Tratatul include un cadru de măsuri de protecţie în cazul unei crize inopinate pe piaţa reţelelor de energie pe teritoriul unui membru al Comunităţii Energetice. În conformitate cu Tratatul, monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor necesare pentru a facilita funcţionarea tuturor acestor mecanisme la nivel regional şi într-un mod coordonat a fost încredinţată instituţiilor competente ale Comunităţii Energetice.

Crearea unei pieţe energetice unice

Al treilea pilon principal al Tratatului de constituire a Comunităţii Energetice presupune crearea unei pieţe energetice fără frontiere interne între părţile contractante. În cadrul acestui spaţiu unic, taxele vamale şi restricţii cantitative la import şi export de energie — precum şi orice alte măsuri cu efect echivalent — sunt interzise, cu excepţia cazurilor de circumstanţe excepţionale71. În acest context, Tratatul prevede, de asemenea, libera circulaţie în reţeaua energetică şi permite luarea de măsuri suplimentare în vederea cre-ării unei pieţe energetice unice. În plus, acesta stabileşte un mecanism de coordonare a asistenţei reciproce între părţile contractante şi statele membre ale UE în caz de incident major în reţelele energetice sau în caz de perturbări externe. Mai mult decât atât, Tratatul conţine dispoziţii pentru constituirea unei politici comerciale energetice externe comune între părţile contractante şi Uniunea Europeană, sub coordonarea Comisiei Europene.

70 Acestea fiind Austria, Grecia, Ungaria, Italia, Slovenia, precum şi Bulgaria şi România, ambele devenind mem-bri cu drepturi depline ai UE la 1 ianuarie 2007.

71 De exemplu, cazuri privind ordinea publică, securitatea publică, protecţia sănătăţii umane şi a animalelor, conservarea plantelor sau protecţia proprietăţii industriale şi comerciale.

59


Crearea cadrului instituţional

Cadrul instituţional al Comunităţii Energetice implică mai multe organisme. Organismul principal de decizie este Consiliul ministerial, care ia principalele decizii de politici, pre-vede orientările generale de politici, ia măsurile necesare pentru satisfacerea obiectivelor Tratatului şi adoptă acte procedurale, cum ar fi atribuirea de sarcini, împuterniciri sau obli-gaţii. Consiliul ministerial este compus din câte un reprezentant din fiecare parte contrac-tantă şi doi reprezentanţi din partea Uniunii Europene, în timp ce preşedinţia este deţinută pe rând de fiecare parte contractantă pentru un termen de douăsprezece luni. Consiliul, care se întruneşte o dată pe an, prezintă un raport anual Parlamentului European şi par-lamentelor părţilor contractante.

O altă instituţie importantă este Comitetul de reglementare, al cărui rol principal este de a acorda consultanţă la celelalte instituţii cu privire la detaliile regulilor statutare, tehnice şi de reglementare şi de a emite recomandări în cazul diferendelor transfrontaliere între au-torităţile de reglementare. Comitetul de reglementare este compus din câte un reprezen-tant al reglementatorului de energie al fiecărei părţi contractante, Comunitatea Europeană este reprezentată prin Comisia Europeană, asistată de către un reglementator din partea fiecărui participant şi de către un reprezentant al Grupului de reglementatori europeni pentru energie electrică şi gaze naturale (ERGEG).

O semnificaţie mare are Grupul permanent la nivel înalt, care este format din câte un reprezentant al fiecărei părţi contractante şi doi reprezentanţi ai Comunităţii Europene şi funcţia căruia este cea de a asigura continuitatea şi implementarea rezultatelor reuniunile politice ale miniştrilor. Grupul permanent la nivel înalt, de asemenea, decide măsurile de aplicare în anumite cazuri72. Mai mult decât atât, Comunitatea Energetică este informată de forumuri care tratează, în special, aspectele energiei electrice, petrolului, gazelor natu-rale şi probleme sociale, fiind sunt compuse din reprezentanţi ai tuturor părţilor interesate din industrie, de autorităţi de reglementare şi grupuri de consumatori.

În ceea ce priveşte funcţionarea de zi cu zi a afacerilor Comunităţii Energeticii, acestea sunt efectuate de către Secretariat care are sediul la Viena, şi care, printre altele, oferă suport administrativ la celelalte instituţii ale Comunităţii Energetice, verifică implementarea corectă de către părţi a obligaţiilor ce le revin conform Tratatului şi, de asemenea, este responsabil de asigurarea faptului că bugetul Comunităţii Energetice este cheltuit şi revi-zuit în mod corect.

72 În deosebi, Grupul permanent la nivel înalt va avea următoarele competenţe: • va pregăti lucrările Consiliului ministerial; • va da curs cererilor de asistenţă tehnică făcute de organizaţiile donatoare şi instituţiile financiare internaţio-

nale şi donatorii bilaterali; • va raporta Consiliului ministerial progresele făcute în îndeplinirea obiectivelor prezentului tratat; • va lua măsuri, dacă va fi împuternicit în acest sens de către Consiliul ministerial; • va adopta acte procedurale, care nu implică delegarea de sarcini, puteri sau obligaţii către alte instituţii ale

Comunităţii Energetice; • va discuta dezvoltarea acquis-ului comunitar descris în titlul II pe baza unui raport pe care Comisia Europea-

nă îl emite regulat.

60

Discutând procesul de luare a deciziilor, Comunitatea Energetică fie că ia decizii care devin obligatorii tuturor părţilor contractante, sau dă recomandări care nu au forţă obliga-torie. Acestea pot fi atât unele propuneri făcute de către Comisia Europeană cu privire la punerea în aplicare a acquis-ului comunitar, cât şi o propunere avansată de către o parte la tratat, privind alte activităţi. Deciziile sunt adoptate (i) printr-o majoritate simplă, în toate cazurile cu privire la punerea în aplicare a acquis-ului comunitar, (ii) cu o majoritate de două treimi, cu privire la mecanismul de funcţionare a pieţelor, sau (iii) în unanimitate, atunci când se discută problemele care afectează piaţa internă de energie, sau cu privire la suspendarea drepturilor unei părţi contractante, în conformitate cu Tratatul73

(3) Convenţii în domeniul mediului înconjurător

Deşi această publicaţie se concentrează asupra aspectele energetice, este necesar, din motive de exhaustivitate, de a aborda, pe scurt, şi anumite acorduri internaţionale de me-diu, care au un impact direct asupra legislaţiei care reglementează sectorul energetic. În acest sens, de un interes deosebit sunt Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC) şi ulterioarele Protocolul de la Kyoto, Acordul de la Copenhaga şi negocierile din Cancun din 2010, aspectele-cheie ale cărora sunt luate în considerare în următoarele alineate.

(a) Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice

Introducere

Drept urmare a studiului mai multor proiecte de cercetare ştiinţifică în anii 1970 şi 1980, care a indicat că încălzirea globală74 era în creştere ce întrecea variabilitatea sa naturală, în primul rând, ca urmare a măririi emisiilor antropice de gaze cu efect de seră75, s-a ajuns la consens internaţional, că statele ar trebui să ia în considerare elaborarea unei convenţii privind schimbările climatice, cu forţă obligatorie din punct de vedere juridic, care să abor-deze emisiile de gaze cu efect de seră care nu erau acoperite în cadrul regimului pe atunci existent de protecţie internaţională76.

După negocieri aprige, la care au participat mai mult de 140 de state şi au durat câţiva ani, Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC) a fost finalizată şi deschisă pentru semnare în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare, care a avut loc la Rio de Janeiro în perioada 4-14 iunie 1992 şi, ul-73 Asemenea suspendare poate fi efectuată de către Consiliul ministerial drept rezultat al unor încălcări serioase

şi continue ale obligaţiilor unei părţi contractante, conform Tratatului.74 Acest fenomen presupune creşterea temperaturii medii globale în cursul secolului al XX-lea, care a fost atribuit

în mare parte creşterii concentrărilor de gaze atmosferice cu efect de seră, cauzate de activitatea antropică/umană.

75 Aceste emisii antropice au crescut cu 70 la sută între 1970 şi 2004; vezi cel de al 4-lea raport de evaluare al forumului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), care este disponibil la http://www.ipcc.ch/pdf/assessment-report/ar4/syr/ar4_syr.pdf.

76 În mod specific, Convenţia de la Viena din 1985 privind protecţia stratului de ozon şi Protocolul de la Montreal din 1987 privind substanţele care epuizează stratul de ozon.

61


terior, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, până la 19 iunie 1993. Până la acea zi, Convenţia, care, efectiv, a intrat în vigoare la 21 martie 1994, a avut 165 semna-tari77, în timp ce până în prezent au fost depuse un total de 192 instrumente de ratificare, prin aceasta atribuind CCONUSC statutul de acord internaţional de mediu cu aderarea aproape universală.

Scopul pe termen lung al Convenţiei şi a instrumentelor sale juridice aferente este de a realiza stabilizarea concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice orice interferenţe antropice periculoase cu sistemul climatic78. În vederea atingerii acestui obiectiv, Convenţia a încercat să găsească un echilibru între interesele lumii dezvoltate, din care cea mai mare parte a emisiilor îşi are originea, şi necesităţii de a se dezvolta ale ţărilor în curs de dezvoltare. În acest scop, Convenţia preia principiile de echitate şi dezvoltare durabilă şi invită statele să coopereze pe cât de mult posibil, în conformitate cu principiul responsabilităţilor comune — dar diferenţiate — precum şi în conformitate cu capacităţile lor respective. În acest sens, părţile semnatare sunt obligate să ia în considerare nevoile şi preocupările specifice ale grupurilor de ţări79 afectate în mod deosebit, prin punerea în aplicare a angajamentelor Convenţiei.

Angajamentele părţilor semnatare

Unul din aspectele-cheie ale CCONUSC este că aceasta nu stabileşte nici o limită obliga-torie privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru fiecare ţară în parte, dar, în schimb, prevede actualizări (numite „protocoale”), care ar stabili astfel de limite; şi nici nu conţine mecanisme specifice de implementare. În acest sens, prezenta convenţie nu este consi-derată obligatorie din punct de vedere juridic. Cu toate acestea, se conturează o serie de angajamente general aplicabile tuturor părţilor, în timp ce angajamentele specifice sunt aplicabile numai ţărilor dezvoltate, care sunt enumerate în anexele I şi II la Convenţie.

Printre angajamentele generale, aplicabile tuturor părţilor semnatare se includ:

• pregătirea şi actualizarea periodică a inventarelor naţionale ale emisiilor de gaze cu efect de seră pe baza de metodologii comparabile asupra cărora s-a convenit, astfel încât să se înfiinţeze o bază de date ştiinţifice pentru planificarea viitoare şi realizarea obiectivului Convenţiei;

• formularea şi punerea în aplicare a programelor de planificare naţionale pe termen lung şi, dacă este cazul, a programelor regionale, care conţin măsuri de diminuare — şi de facilitare a adaptării adecvate la — schimbările climatice;

77 Comunitatea Europeană a ratificat Convenţia-cadru prin Decizia 94/69/CE din 15 decembrie 1993.78 CCONUSC, Articolul 2. Termenul “schimbare climatică” este definit de către Convenţie drept”schimbare de

climă, care este atribuită direct sau indirect activităţii umane, care alterează compoziţia atmosferei globale şi care are loc pe lângă variabilitatea climatică naturală, studiată pe parcursul perioadelor de timp comparabile”, Articolul 1(2).

79 Acestea includ: ţări cu coastă joasă, de tranzit şi ţări fără ieşire la mare; state insulare mici, ţările dependente de combustibili fosili; ţările cu zone semi-aride; ţările cu zone supuse la secetă şi deşertificare; ţările cu zone împădurite; ţări cu zone predispuse la dezastre naturale; ţări cu zone de mare poluare atmosferică urbană; ţările cu zone cu ecosisteme fragile; ţările cel mai puţin dezvoltate şi ţările care pot fi lezate din punct de vedere economic prin măsurile de răspuns la schimbările climatic; Articolul 4(8)-4(10).

62

• răspândirea şi transferul de tehnologii, practici şi procese pentru controlul eficace al emisiilor gazelor cu efect de seră;

• promovarea de gestionarea durabilă şi conservarea şi valorificarea, după caz, a rezervoarelor de carbon80;

• dezvoltarea şi elaborarea de planuri adecvate şi integrate pentru gestionarea zo-nelor de coastă, a resurselor de apă şi agricultură, precum şi pentru protecţia şi reabilitarea zonelor afectate de secetă şi deşertificare, precum şi inundaţii;

• ajustarea politicilor sociale, economice şi de mediu, în scopul de a lua în conside-rare schimbările climatice;

• cooperarea în domeniul cercetării ştiinţifice, tehnologice, tehnice etc., cuplată cu schimbul complet, deschis şi prompt de informaţii relevante privind schimbările climatice;

• observarea sistematică şi dezvoltarea de arhive de date referitoare la sistemul climatic; şi

• promovarea educaţiei, instruirii şi conştientizării publicului.

Examinând în continuare angajamentele specifice ale Convenţiei, ţările dezvoltate men-ţionate în anexa I s-au angajat să limiteze emisiile antropice de gaze cu efect de seră, cu scopul de a se întoarce în mod individual sau în comun, la nivelurile emisiilor de gaze cu efect de seră din 1990. În plus, ele sunt supuse unor cerinţe de raportare mai stricte faţă de ţările în curs de dezvoltare, în timp ce acestea au, de asemenea, obligaţia de a coordona instrumentele economice şi administrative care contribuie la creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră, cum ar fi subvenţiile şi preţul energiei electrice, precum şi de a revizui şi actualiza politicile lor relevante în mod sistematic 81.

Pe de altă parte, ţările din anexa II, care reprezintă un set mai mic de ţări din anexa I, se află sub obligaţia de a furniza noi resurse financiare suplimentare ţărilor în curs de dezvol-tare, pentru conformitatea acestora cu cerinţele naţionale de raportare; aceste ţări trebuie să ofere în continuare resurse pentru a acoperi complet costurile în incrementuri de pune-re în aplicare a angajamentelor generale de către ţările în curs de dezvoltare şi asistarea statelor deosebit de vulnerabile în acoperirea costurilor de adaptare. Mai mult decât atât, ele sunt responsabile pentru promovarea transferului de, şi a accesului la tehnologii ecolo-gice pentru alte părţi contractante, în special, pentru ţările în curs de dezvoltare, şi pentru a sprijini consolidarea capacităţii acestora din urmă.

Mecanisme instituţionale şi financiare

Conform termenilor CCONUSC, Conferinţa Părţilor (COP) este organul suprem al Con-venţiei, care este responsabil de luarea deciziilor de a promova punerea sa în aplicare şi de revizuire a eficacităţii Convenţiei la intervale regulate. În acest scop, aceasta este

80 Termenul “rezervor de carbon” se referă la orice substanţă care absoarbe mai mult carbon decât emite în atmosferă (opusul unei “surse de carbon”, care emite mai mult carbon decât absoarbe).

81 CCONUSC, Articolul 4(2).

63


autorizată să:

• examineze rapoartele naţionale, obligaţiile şi aranjamentelor instituţionale ale păr-ţilor semnatare puse în vigoare în temeiul Convenţiei;

• evalueze gradul de adecvare al angajamentelor părţilor;

• faciliteze, la cerere, coordonarea măsurilor naţionale; şi

• formuleze recomandări cu privire la orice aspecte necesare pentru realizarea obiectivelor Convenţiei.

În afară de COP, Convenţia, de asemenea, a format un Secretariat şi două organe subsi-diare, unul pentru consultanţă ştiinţifică şi tehnologică, şi celălalt, pentru implementare82. Mai mult decât atât, s-a stabilit un mecanism financiar pentru a oferi — sub îndrumarea COP — resurse financiare pe bază de grant sau de condiţii preferenţiale, în scopul imple-mentării Convenţiei83. Pe lângă acestea, două mecanisme complementare au fost înfiinţa-te pentru soluţionarea problemelor în ceea ce priveşte punerea în aplicare a convenţiilor84 şi pentru soluţionarea litigiilor85.

Prima dintre aceste două mecanisme se bazează pe un proces consultativ multilateral, care se realizează de către un Comitet, care trebuie să fie marcat prin calităţile sale de facilitare, de cooperare, non-contradictorii, precum şi ne-judiciare. În cadrul acest Comitet, părţile au, de asemenea, dreptul de a aborda preocupările privind propriile dificultăţi la implementare, precum şi cele ale altor părţi. În cazul în care un diferend nu poate fi evitat doar prin procesul de consultare, Articolul 14 al CCONUSC prevede rezoluţia acestuia prin proceduri mai tradiţionale, de soluţionare a litigiilor bilaterale de negocieri, şi anume, insti-tuirea unei comisii de conciliere, la cerere, sau, dacă sunt acceptate de către statele în ca-uză, prezentarea la jurisdicţia Curţii Internaţionale de Justiţie sau arbitrajului internaţional.

(b) Protocolul de la Kyoto pentru CCONUSC

În urma adoptării CCONUSC, a devenit clar, că implementarea acesteia ar fi insuficientă pentru a aborda cu seriozitate schimbările climatice, printre altele, deoarece Convenţia nu a impus nici un angajament obligatoriu cantitativ de la ţară la ţară, în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În consecinţă, COP, deja, la prima sa reuni-une, a decis să lanseze o nouă rundă de discuţii în vederea consolidării angajamentelor speciale ale ţărilor din anexa I, prin adoptarea unui protocol sau a unui alt instrument juridic. Aceste negocieri au rezultat în adoptarea Protocolului de la Kyoto la cea de a treia 82 Aceste două organisme subsidiare sunt deschise tuturor părţilor contractante şi sunt compuse din reprezen-

tanţi ai Guvernului, cu expertiză în domeniu. Funcţia lor principală este de a evalua stadiul cunoştinţelor ştiinţi-fice şi progresul comun, la fel ca şi efectul măsurilor luate de către părţi la punerea în aplicare a Convenţiei şi să prezinte un raport cu privire la aceste chestiuni la COP (care, de asemenea, este autorizat să stabilească alte organe subsidiare, după cum va fi necesar).

83 CCONUSC, Articolul 12. Convenţia cere ca acest mecanism să aibă o reprezentare echitabilă şi bine-echi-librată a tuturor părţilor, cu sistem transparent de guvernare; CCONUSC, Articolul 11(2). Fondul Ecologic Global, căruia iniţial i s-a acordat un mandat interimar (vezi Articolul 12(3) al Convenţiei), a fost restructurat în conformitate cu şi prin Decizia 3/CP 4 (1998) şi recunoscut drept mecanismul financiar al Convenţiei.

84 CCONUSC, Articolul 13.85 CCONUSC, Articolul 14.

64

reuniune a COP în 1997 şi a procedurilor sale de implementare în 2001, prin Acordul de la Marrakech, compus din treizeci şi nouă de decizii COP.

Semnificaţia acestui protocol, care a intrat în vigoare la 16 februarie 2005, şi a fost deja semnat şi ratificat de 191 de state, deşi nu şi de către Statele Unite ale Americii, constă în faptul, că acesta include obiective obligatorii şi cuantificate pentru limitarea şi reducerea emisiilor a şase gaze cu efect de seră. Mai precis, este vorba de dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), protoxid de azot (N2O), hidrofluorocarburi (HFC), perfluorocarburi (PFC) şi hexafluorură de sulf (SF6).

În special, ţările parte la anexa I la CCONUSC s-au angajat, în mod colectiv, să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră şi să reducă emisiile totale ale ţărilor dezvoltate cu cel puţin 5% sub nivelul anului 1990, pe parcursul perioadei 2008-201286. Limitele de emisie nu includ emisiile transportului aerian şi maritim internaţional, dar sunt pe lângă gazele industriale sau clorofluorocarburi, care sunt tratate în cadrul Protocolului de la Montreal din 1987 privind substanţele care epuizează stratul de ozon. În acest scop, fiecare ţară din anexa I este obligată, în temeiul Protocolului, să instituie un sistem de inventar naţional pentru estimarea emisiilor de origine umană şi estimarea înlăturărilor de emisii prin absor-banţi de carbon a tuturor gazelor cu efect de seră, care nu sunt controlate prin Protocolul de la Montreal, şi de a prezenta un raport anual în această privinţă87. Pentru perioada de până în 2008, părţile s-au angajat să facă progrese demonstrabile prin îndeplinirea anga-jamentelor lor nu mai târziu de 2005.

Protocolul sugerează două mijloace majore pentru atingerea acestor obiective. Prima din-tre ele implică introducerea şi/sau intensificarea politicilor naţionale de reducere a emisi-ilor de gaze cu efect de seră, cum ar fi punerea în aplicare a programelor care vizează îmbunătăţirea eficienţei energetice, creşterea dezvoltării şi utilizării energiei regenerabile şi promovarea formelor sustenabile de agricultură. Cea de a doua se referă la stimularea cooperării dintre ţările incluse în anexa I şi celelalte părţi semnatare. Pe lângă schimbul de experienţă sau de informaţii şi de coordonare a politicilor naţionale, Protocolul permite uti-lizarea anumitor scheme flexibile pentru a promova o astfel de cooperare. Aceste scheme includ comercializarea certificatelor de emisii, mecanismul de dezvoltare curată (CDM)88 86 Angajamentele cuantificate ale fiecărei dintre aceste părţi sunt cuprinse în anexa B la protocol. În acest sens,

în ceea ce priveşte UE, statele, care au fost membre ale UE înainte de 2004 s-au angajat să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 8% între 2008 şi 2012. Pe de altă parte, statele care au aderat la UE după 2004 sunt obligate să îşi reducă emisiile cu 8%, cu excepţia Poloniei şi Ungariei (6%), şi Malta şi Cipru, care nu sunt enumerate în anexa I la CCONUSC.

87 În această privinţă, Protocolul cere fiecărei ţări a anexei I să nominalizeze o persoană (numită „autoritate naţională desemnată”) pentru a crea şi administra propriul inventarul gazelor cu efect de seră.

88 În cadrul acestui mecanism, care se bazează pe ideea de producere în timpul reducerii de emisii, o ţară in-dustrializată care doreşte să obţină credite de la un proiect de mecanism de dezvoltare curată (CDM), trebuie să obţină acordul de la ţara în curs de dezvoltare, care găzduieşte proiectul, prin care se confirmă că proiectul va contribui la dezvoltarea ei durabilă. Apoi, folosind metodologii aprobate de către Consiliul Executiv al CDM, ţările industrializate în cauză trebuie: (i) să demonstreze că acest proiect nu ar fi avut loc oricum, şi (ii) să stabi-lească un plan iniţial de estimare a emisiilor viitoare, în absenţa proiectului înregistrat. Cauza este apoi validat de către o agenţie terţă, numită entitate operaţională desemnată, în scopul de a asigura rezultatele proiectului menţionat în reduceri reale, măsurabile, şi pe termen lung ale emisiilor. Apoi, Consiliul Executiv al CDM trebuie să ia o decizie cu privire la faptul dacă să înregistreze (aprobe) sau nu acest proiect. Dacă un proiect este

65


şi implementarea în comun89, în conformitate cu care, ţările din anexa I îşi pot îndeplini obiectivele privind emisiile lor de gaze cu efect de seră prin achiziţionarea creditelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră din altă parte, prin schimburi financiare sau prin proiecte care reduc emisiile în ţările ce nu fac parte la anexa I, în alte ţări din anexa I, sau în ţările-parte la anexa I cu cote excesive.

Despre comercializarea cu certificate de emisii

Termenul "de comercializare a emisiilor" se referă la o modalitate a pieţii, care este folosită pentru controlul poluării de gaze cu efect de seră, prin oferirea de stimulente economice pentru realizarea reducerilor emisiilor de gaze cu efect de seră. În această abordare, de asemenea, numită şi sistem de plafonare şi comercializare a emisiilor, un plafon iniţial de emisii este stabilit (pentru fiecare ţară aparte) şi limita este distribuită sub formă de permise de emisii. Dacă o întreprindere are nevoie de mai multe permise, ea va trebui să le procure pe piaţă, la preţul pieţii la momentul procurării.

Actualmente, Uniunea Europeană constituie cea mai mare piaţă de comercializare a cer-tificatelor de emisii, reglementată prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003, care stabileşte un sistem de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei Con-siliului 96/61/CE, JO L 275 din 25 octombrie 2003 şi Directivei 2008/101/CE a Parlamen-tului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008, care modifică Directiva 2003/87/CE, astfel încât să includă activităţile aviatice în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii, JO L 8 din 13 ianuarie 2009.

(c) Acordul de la Copenhaga

Ulterior adoptării Protocolului de la Kyoto, a fost iniţiat un dialog privind acţiunea de coo-perare pe termen lung, în vederea consolidării implementării Convenţiei CCONUSC şi in-tensificării eforturilor internaţionale de combatere a schimbărilor climatice90. Acest proces a culminat prin adoptarea Acordului de la Copenhaga, care a fost elaborat de către Statele Unite ale Americii, pe de o parte, şi China, Brazilia, India şi Africa de Sud pe de altă parte, în cadrul şedinţei a cincisprezecea a COP în anul 2009. Cu toate acestea, acest acord are

înregistrat şi pus în aplicare, Consiliul Executiv al CDM emite credite de carbon participanţilor la proiect, numite reduceri autorizate de emisii, în baza diferenţei monitorizate între emisiile reale şi cele prognozate iniţial, care sunt verificate de către entitatea operaţională desemnată. Fiecare astfel de credit este echivalent cu reducerea de o tonă metrică de CO2 sau echivalentul acestuia.

89 În cadrul mecanismului de implementare în comun, orice ţară din anexa I poate alege să investească în proiecte de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (denumite în continuare „Implementare comună a Proiectelor”), în orice altă ţară a anexei I, drept alternativă la reducerea emisiilor de pe piaţa internă. În acest mod, o ţară a anexei I îşi poate reduce costurile de conformare cu obiectivele Protocolului de la Kyoto prin investiţii în reduceri de gaze cu efect de seră într-o altă ţară a anexei I, în care reducerile sunt mai ieftine, iar apoi să aplice creditul acelor reduceri către scopul angajamentului său.

90 Vezi Planul de acţiuni Bali, care a fost adoptat de către COP, la cea de a XIII-lea întrunire în decembrie 2007 — Decizia -/CP 13, care poate fi accesată la următoarea adresă: http://CCONUSC.int/files/meetings/cop_13/application/pdf/cp_bali_action.pdf.

66

doar caracter declarativ şi nu obligă ţările să convină asupra unui succesor obligatoriu al Protocolului de la Kyoto, a cărei rundă prezentă se încheie în 2012.

REZUMAT AL DECLARAŢIILOR ACORDULUI DE LA COPENHAGA

Acordul de la Copenhaga:

• susţine continuarea Protocolului de la Kyoto;

• evidenţiază că schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari provo-cări ale timpului nostru şi scoate în evidenţă o "voinţă politică puternică pentru combaterea schimbărilor climatice în regim de urgenţă, în conformitate cu prin-cipiul responsabilităţilor comune, dar diferenţiate şi al capacităţilor aferente";

• recunoaşte "punctul de vedere ştiinţific, conform căruia creşterea temperaturii globale ar trebui să fie sub două grade Celsius", într-un context de dezvoltare durabilă, pentru combaterea schimbărilor climatice;

• recunoaşte "impactul critic al schimbărilor climatice şi impactul potenţial al mă-surilor de răspuns asupra ţărilor deosebit de vulnerabile la efectele sale adver-se" şi subliniază "necesitatea de a stabili un program de adaptare comprehen-siv, ce ar include sprijin internaţional";

• recunoaşte că, "conform datelor ştiinţifice, este nevoie de o reducere drastică a emisiilor globale" şi consimte necesitatea cooperării în domeniul reducerii emisi-ilor globale şi naţionale de gaze cu efect de seră "cât mai curând posibil" şi că "o strategie de dezvoltare cu emisii reduse este indispensabilă dezvoltării durabile";

• afirmă că "acţiune consolidată şi cooperare internaţională cu privire la adaptare este necesară în mod urgent pentru reducerea vulnerabilităţii şi contribuirea la rezilienţa ţărilor în curs de dezvoltare, în special, cele deosebit de vulnerabile, în special, ţările cel mai puţin dezvoltate, ţările mici insulare şi Africa" şi este de acord că "ţările dezvoltate trebuie să furnizeze resurse financiare adecvate, previzibile şi durabile, tehnologie şi consolidare a capacităţilor pentru a sprijini implementarea măsurilor de adaptare în ţările în curs de dezvoltare";

• în ceea ce priveşte atenuarea, este de acord că ţările din Anexa I "se angajea-ză la reducerea emisiilor în cadrul întregii economii până în 2020" care urmea-ză să fie depuse până la 31 ianuarie 2010 şi este de acord că aceste ţări îşi vor consolida obiectivele lor actuale;

• este de acord că ţările în curs de dezvoltare vor implementa aceste acţiuni de atenuare pentru a încetini creşterea emisiilor lor de carbon, depunându-le până la 31 ianuarie 2010 şi raportând acele acţiuni o dată la fiecare doi ani prin intermediul Secretariatului ONU privind schimbările climatice;

• recunoaşte rolul extrem de important al reducerii emisiilor cauzate de despă-duriri şi degradarea pădurilor, precum şi nevoia de a spori înlăturarea emisiilor de gaze cu efect de seră prin plantarea de păduri, şi necesitatea de a stabili un mecanism care să permită mobilizarea de resurse financiare din ţările dezvol-tate pentru a ajuta la atingerea acestui obiectiv;

67


• stipulează că ţărilor în curs de dezvoltare, în special a economiilor cu emisii reduse, ar trebui să li se ofere stimulente pentru a continua să se dezvolte pe o cale cu emisii reduse;

• afirmă că finanţări majorate, noi şi suplimentare, previzibile şi adecvate, pre-cum şi acces îmbunătăţit trebuie să fie puse la dispoziţia ţărilor în curs de dez-voltare pentru a permite şi sprijini acţiuni consolidate;

• este de acord că ţările dezvoltate vor acumula fonduri de resurse noi şi supli-mentare în valoare de 30 miliarde dolari între 2010–2012;

• este de acord cu „scopul” de a ridica 100 miliarde dolari pe an până în 2020, din „o mare varietate de surse”, pentru a sprijini ţările în curs de dezvoltare la reducerea emisiilor de carbon;

• stabileşte Fondul de climat verde de la Copenhaga, drept entitate de funcţiona-re a mecanismului financiar pentru proiecte de sprijin, programe, politici şi alte activităţi în ţările în curs de dezvoltare care au aspecte de atenuare a emisiilor;

• stabileşte un mecanism de tehnologii pentru accelerarea dezvoltării şi transfe-rului de tehnologii, care este ghidat de o abordare individuală pentru fiecare ţară în parte; şi

• solicită o evaluare a punerii în aplicare a prezentului Acord, care urmează a fi finalizată până în 2015 şi care ar include considerarea consolidării obiectivului pe termen lung, de exemplu, de a limita creşterea temperaturii până la 1,5 0C.

(d) Acordul de la Cancun

Înainte de a părăsi acest subiect şi dat fiind faptul că Acordul de la Copenhaga nu a fost adoptat de către Congresul Organizaţiei Naţiunilor Unite ca un tot întreg, din cauza obiec-ţiilor a cinci ţări, se merită, de asemenea, să facem o scurtă referinţă la acordurile de la Cancun care au fost finalizate în cursul COP 2010 ale părţilor contractante, care a avut loc în oraşul eponim Ciudad de México. În câteva cuvinte, aceste acorduri au format mai mul-te dintre propunerile Acordului de la Copenhaga şi au stabilit (i) un obiectiv al temperaturii pentru atenuarea schimbărilor climatice, (ii) un acord privind reducerea emisiilor cauzate de defrişări şi de degradarea pădurilor, şi (iii) o arhitectură a unui fond de climat verde care să se aplice tuturor părţilor, nu doar ţărilor dezvoltate.

În special, unul din principalele subiecte discutate a fost viitorul Protocolului de la Kyoto, care serveşte drept fir roşu pentru toate problemele de cadru internaţional cu privire la gaze cu efect de seră. În urma negocierilor aprige, s-a ajuns la un compromis cu privire la această temă, conform căreia toate ţările participante vor „tinde să finalizeze” lucrarea în vederea extinderii Protocolul de la Kyoto „cât mai curând posibil şi în timp util pentru a se asigura că nu există nici un decalaj între prima şi cea de a doua perioadă de angajamen-te”. S-a mai convenit că ţările dezvoltate vor lua în considerare extinderea Protocolului de la Kyoto, dar numai ca parte a unui acord mai larg, care ar obliga toate ţările să facă

68

reduceri de emisii.

În ceea ce priveşte stabilirea unui fond de climat verde, care a fost creat în cadrul Acordului de la Copenhaga; COP 16 a înfiinţat în mod oficial structura sa financiară, inclusiv guverna-rea acestuia, votarea, precum şi normele de responsabilitate ce reglementează funcţionarea sa, astfel încât finanţare şi tehnologie vor fi puse la dispoziţia naţiunilor mai puţin dezvoltate, în vederea opririi ameninţărilor prezentate de schimbărilor climatice. Fondul va administra sumele anuale de 100 miliarde dolari promise ţărilor în curs de dezvoltare de COP de la Copenhaga, bani asupra cărora s-a convenit să fie înmânaţi începând cu anul 2020.

Discuţiile s-au efectuat, de asemenea, cu privire la faptul dacă captarea şi stocarea de CO2 pot fi incluse în mecanismul de dezvoltare curată conform Protocolului de la Kyoto. În acest sens, părţile COP au adoptat în cadrul Acordurilor de la Cancun decizia conform căreia captarea dioxidului de carbon şi stocarea în formaţiuni geologice sunt eligibile drept activităţi de proiect în cadrul mecanismului de dezvoltare curată, cu condiţia ca modalită-ţile şi procedurile relevante sunt clar delimitate în viitorul apropiat.

Examinând în continuare reducerea emisiilor cauzate de defrişări şi de degradări ale pă-durilor (REDD), Acordurile de la Cancun au iniţiat unele măsuri pentru a construi un sistem internaţional de reducere a defrişărilor, care este un alt pas important în adoptarea oficială a propunerilor Acordului de la Copenhaga. În esenţă, ţările dezvoltate, care în prezent se confruntă cu mari obstacole economice şi politice în a pune în aplicare obiectivele de reducere a emisiilor concrete prin legislaţia internă, pot utiliza în schimb credite REDD pentru a-şi îndeplini obiectivele de reducere a emisiilor. Totuşi este nevoie să se sublinieze că finanţarea REDD încă rămâne neclară, în special, pe termen lung. În prezent, REDD este finanţată pe bază ad-hoc, prin intermediul fondurilor de seminţe înfiinţat de către ţările dezvoltate şi prin intermediul pieţelor de voluntariat de carbon ale sectorului privat.

Şi, în cele din urmă, rezultatul adunării COP din acest an a fost mult mai nesemnificativ faţă de acordul global pe care multe ţări şi-l doreau şi lasă deschisă întrebarea cu privire la faptul dacă oricare din aceste măsuri, inclusiv reducerile de emisii, vor fi obligatorii din punct de vedere juridic. Pentru a ilustra acest punct de vedere, Acordurile de la Cancun declară, că sunt necesare reduceri mai mari în emisiile de carbon, dar nu specifică nici un mecanism pentru realizarea angajamentelor pe care le-a făcut fiecare ţară în parte. Acesta este un pas modest în cadrul negocierilor internaţionale privind schimbările climatice şi, în modestia lui, acesta subliniază discordiile internaţionale pe această temă, mizând asupra deciziilor mult mai dificile în cadrul COP-urilor viitoare.

Republica Moldova şi acordurile internaţionale

Acordurile menţionate mai sus demonstrează clar că acordurile internaţionale au pus ba-zele structurii şi funcţionării diferitelor segmente ale pieţei de energie din Republica Mol-dova, ţară care a fost parte semnatară a tuturor acestor acorduri şi s-a angajat să respecte pe deplin mandatele lor.

69


Mai exact, pe 17 decembrie 1994, Republica Moldova a semnat Tratatul privind Carta Energiei, care a fost ratificat pe 10 iunie 1996 şi a intrat în vigoare pe 16 aprilie 199691.

Pe lângă aceasta, în aprilie 2009, s-au încheiat negocierile cu privire la Tratatul de con-stituire a Comunităţii Energetice şi în decembrie 2009, Comitetul ministerial al Comunităţii Energetice a aprobat aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Energetică, în timp ce Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 117-XVIII din 23 decembrie 2009 pentru aderarea Republicii Moldova la Tratatul de constituire a Comunităţii Energetice.

În urma adoptării noii legi privind gazele şi energia electrică de către Parlamentul Repu-blicii Moldova în decembrie 2009, Protocolul de aderare a fost semnat în martie 2010 şi, la 1 mai 2010, Republica Moldova a devenit al optulea membru cu drepturi depline al Comunităţii Energetice.

Ca parte a obligaţiilor sale asumate prin calitatea sa de membru, Republica Moldova tre-buie să asigure conformitate cu legislaţia UE relevantă pentru Comunitatea Energetică şi să respecte termenele indicate în Protocolul de aderare şi Legea din 2009 privind adera-rea la Tratatul Comunităţii Energetice.

Republica Moldova a aderat la CCONUSC la 9 iunie 1995 şi a ratificat Protocolul de la Kyoto la 22 aprilie 2003. Moldova a prezentat cel de-al doilea Raport Naţional de Comu-nicare la CCONUSC, care conţine informaţii cu privire la circumstanţele naţionale, priori-tăţile şi măsurile prevăzute, cum ar fi măsurile de atenuare la implementarea Convenţiei de la CONUSC92.

Strategia naţională cu privire la climă este, de asemenea, în proces de pregătire, în timp ce au fost luate măsuri semnificative pentru a facilita activitatea Comisiei Naţionale privind punerea în aplicare a CCONUSC şi a Protocolului de la Kyoto. Republica Moldova este, de asemenea, în procesul de dezvoltare a proiectelor din cadrul CDM şi până în prezent patru astfel de proiecte au fost deja înregistrate în cadrul Naţiunilor Unite. Republica Mol-dova s-a asociat Acordului de la Copenhaga şi a furnizat informaţii către CCONUSC cu privire la acţiunile pe care intenţionează să le pună în aplicare.

Cerinţele APC şi PA PEV

Pe lângă acordurile internaţionale prezentate mai sus, Republica Moldova şi-a asumat anumite angajamente în cadrul Acordului de Parteneriat şi Cooperare Uniunea Europeană — Republica Moldova (APC) şi în cadrul PA PEV Uniunea Europeană — Republica Mol-dova. În deosebi, se va ţine cont,că Articolul 51.3 din APC prevede dezvoltarea cooperării 91 Moldova încă nu a semnat Amendamentul TCE cu privire la comerţ, cu toate că s-a obligat la respectarea

aplicării acestuia la nivel normativ. 92 Raportul poate fi accesat la http://CCONUSC.int/resource/docs/natc/mdanc2.pdf. Acesta, de asemenea, inclu-

de un inventar de gaze cu efect de seră pentru anii 1990-2005, proiectări a emisiilor, rezultatele vulnerabilităţii şi evaluarea adaptării, informaţie cu privire la transferul de tehnologii şi necesitatea instruirii, precum şi un rezumat a necesităţilor financiare şi de capacitate. Planurile de acţiune sectoriale cu privire la atenuare şi adaptare în cadrul sectoarelor energiei electrice şi termale, agricultură, transport, industrie, industrie forestie-ră, gestionarea deşeurilor şi industria sănătăţii au fost elaborate, dar încă nu sunt adoptate în mod oficial.

70

economice între UE şi Moldova în domeniul energetic, minier şi al materiilor prime, a căror formă este elaborată în continuare în Articolul 60, în următorii termeni:

”1) Cooperarea se va desfăşura în cadrul principiilor economiei de piaţă şi a Cartei Europene pentru Energie şi pe fundalul integrării progresive a pieţelor de energie din Europa.

2) Cooperarea va include, printre altele, următoarele domenii:

• impactul livrării şi consumului de energie asupra mediului înconjurător cu scopul prevenirii sau minimalizării daunelor ecologice cauzate de aceste activităţi;

• ameliorarea calităţii şi siguranţei aprovizionării cu energie inclusiv diversificarea furnizorilor, într-un mod sănătos din punct de vedere economic şi ecologic;

• elaborarea unei politici energetice;

• ameliorarea gestiunii şi reglementării sectorului energetic în conformitate cu o economie de piaţă;

• realizarea unui ansamblu de condiţii instituţionale, juridice, fiscale şi altele necesa-re pentru a încuraja investiţiile şi schimburile de energie crescânde;

• promovarea folosirii raţionale şi efective a energiei;

• modernizarea, dezvoltarea şi diversificarea infrastructurii energetice;

• perfecţionarea tehnologiilor energetice de aprovizionare şi de utilizare finală, indi-ferent de tipul energiei;

• gestiunea şi pregătirea tehnică în sectorul energetic.”

Acesta înseamnă că cooperarea dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova în do-meniul energiei trebuie să se bazeze pe mecanismele economiei de piaţă şi să fie eva-luată pe baza normelor Tratatului privind Carta Energiei care reglementează protecţia investiţiilor, comerţul cu materiale şi produse energetice, tranzitul şi soluţionarea litigiilor. Prin urmare, Republica Moldova s-a angajat să promoveze şi să creeze condiţii stabile, fa-vorabile şi transparente pentru investitori din UE care doresc să intre în sectorul energetic, precum şi să aplice principiul naţiunii celei mai favorizate sau să ofere acelaşi tratament care este acordat investitorilor naţionali, în funcţie de tratamentul cel mai favorabil pentru investitori.

Este clar că comerţul dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova urmează a fi regle-mentat de normele GATT. De asemenea, în domeniul transportului de energie, atât Uni-unea Europeană, cât şi Republica Moldova s-au angajat să ia măsurile necesare pentru a facilita tranzitul de materiale şi produse energetice, în conformitate cu principiul liberu-lui tranzit, fără a face deosebire pe bază de origine, destinaţie sau proprietar al acestor materiale sau produse energetice, la fel ca şi fără vre-o deosebire sub formă de preţuri discriminatorii pe baza acestor distincţii şi fără a impune întârzieri, restricţii sau taxe ne-justificate. În plus, atât Uniunea Europeană, cât şi Republica Moldova trebuie să asigure, că dispoziţiile privind tranzitul de materiale şi produse energetice şi utilizarea echipamen-telor de tranzit de energie tratează materialele şi produsele energetice în tranzit într-un

71


mod care este nu mai puţin favorabil decât cel care s-ar oferi materialelor şi produselor originare de pe teritoriul lor, cu excepţia cazurilor direct permise prin acord internaţional. În plus, ambele părţi sunt obligate să respecte pe deplin procedurile stricte ale Tratatului privind Carta Energiei (TCE) cu privire la soluţionarea diferendelor fie între ţări, sau între investitori privaţi şi statul în care investiţia a fost făcută.

Mai mult decât atât, în conformitate cu mandatele TCE, Republica Moldova a preluat obligaţia:

• să ia măsuri adecvate pentru a combate denaturările pieţei şi a barierelor în calea concurenţei în cadrul activităţilor economice în sectorul energetic şi să se asigure că cadrul său legal include prevederi de abordare a oricărui comportament anti-concurenţial unilateral sau coordonat în comun, în acest domeniu;

• să numească, cel puţin, un oficiu pentru informare către care pot fi adresate cere-rile de informaţii cu privire la legi, regulamente, decizii juridice şi decizii adminis-trative generale cu privire la materiale şi produse energetice;

• să reducă, într-un mod eficient din punct de vedere economic, orice impact dă-unător pentru mediu, cauzat de operaţiuni în ciclul de energie pe teritoriul lor, în conformitate cu standardele de securitate;

• să asigure că toate întreprinderile şi organele de stat, cărora li s-au fost acordat privilegii exclusive sau special respectă obligaţiile impuse în cadrul TCE; şi

• să adopte politici de eficienţă energetică şi cadre juridice şi de reglementare care să promoveze mecanisme eficiente de piaţă, inclusiv mecanismul determinării preţului în baza pieţii.

Conform Articolului 60 este clar, că cooperarea Uniunea Europeană — Republica Moldova în cadrul sectorului energetic se extinde în toate aspectele sale, inclusiv protecţia mediu-lui, securitatea aprovizionării cu energie, structurarea politicii energetice şi a normelor pe baza unei economii de piaţă, stimularea comerţului şi a investiţiilor energetice bilaterale, promovarea economiei de energie şi a eficienţei acesteia, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii energetice, îmbunătăţirea tuturor tipurilor de tehnologii de energie şi furniza-rea de instruire profesională.

În cadrul APC, cooperarea dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova este, în con-tinuare, detaliată în termeni mai concreţi în domeniul materiilor prime şi industriei miniere. Cooperarea în acest domeniu specific este stipulată în Articolul 56 alineatul (2), care pre-vede că:

”Cooperarea se va concentra îndeosebi asupra următoarelor domenii:

• schimbul de informaţii despre evoluţiile industriei miniere şi metalelor neferoase;

• crearea unui cadru juridic pentru cooperare;

• chestiunilor comerciale;

• elaborarea măsurilor legislative şi a altor măsuri în domeniul protecţiei mediului

72

înconjurător;

• instruirea cadrelor;

• securitatea în industria minieră”.

APC conţine, de asemenea, o serie de termeni care sunt utili în principal în domeniul comerţului şi investiţiilor şi care sunt direct sau indirect relevanţi sectorului energetic. Mai exact, următoarele dispoziţii ale APC sunt de importanţă la funcţionarea şi operarea sec-torului energetic al Moldovei:

Articolul 10, care stipulează că părţile semnatare îşi vor acorda reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate în toate domeniile cu privire la:

• impozite şi taxe vamale, pe importuri şi exporturi, inclusiv metodele de percepere a acestora;

• reguli de achitare a taxelor vamale, tranzitul, depozitarea

• mărfurilor şi transbordare;

• taxe şi alte impozite interne de orice natură aplicate direct sau indirect la mărfurile importate;

• metodele de plată şi de transferare a astfel de plăţi;

• regulile privind vânzarea, cumpărarea, transportarea, distribuirea şi folosirea măr-furilor pe piaţa internă.

Articolul 11 prevede că fiecare Parte va asigura prin sau pe teritoriul său tranzitul fără restricţii al mărfurilor provenite din teritoriul vamal al altei Părţi sau destinate teritoriului vamal al altei Părţi.

Articolul 12 obligă UE şi Republica Moldova să acorde celeilalte Părţi scutirea de taxe de import şi impozite la mărfurile admise temporar, în aceste cazurile şi în conformitate cu procedurile stipulate de oricare alte convenţii internaţionale în acest domeniu, conform legislaţiei sale.

Articolul 14 prevede că (i) produsele importate de pe teritoriul unei Părţi pe teritoriul altei Părţi nu vor fi supuse direct sau indirect taxelor interne, sau oricăror altor impozite interne în afara celor aplicate direct sau indirect produselor similare; (ii) în plus, aceste produse vor beneficia de un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat produselor similare de provenienţă naţională în conformitate cu toate legile, regulamentele şi cerinţele privind vânzarea lor internă, oferta pentru vânzare, cumpărare, transportare, distribuire sau utili-zare a acestora.

Articolul 22 prevede că comerţul cu materiale nucleare va fi efectuat în concordanţă cu prevederile Acordului de constituire a Comunităţii Europene pentru Energia Atomică.

Articolul 29 insistă asupra faptului ca Comunitatea şi Statele ei Membre, precum şi Re-publica Moldova vor acorda în mod reciproc societăţilor, sucursalelor şi filialelor stabilite

73


pe teritoriile lor, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor societăţi şi societăţilor unei terţe ţări, în ceea ce se referă la funcţionarea lor, în conformitate cu legislaţia şi regulamentele lor.

Articolul 53 stabileşte condiţiile generale privind promovarea şi protejarea investiţiilor între două părţi semnatare.

Articolul 97 stipulează că ”în cazul în care problemele vizate prin prezentul Acord cad sub incidenţa Tratatului Cartei Europene pentru energie şi a protocoalelor acestuia, un astfel de Tratat şi protocoalele se aplică acestor probleme, odată cu intrarea lor în vigoare, şi numai în măsura în care este prevăzută o asemenea aplicare”.

Examinând în continuare PA PEV Uniunea Europeană — Republica Moldova, referinţele sale la sectorul energetic implică cinci subiecte majore93. Primul dintre ele se referă la ela-borarea unei politici energetice actualizate, care tinde spre implementarea obiectivele de politică energetică a Uniunii Europene. În acest scop, Moldova este plasată sub obligaţia specifică de a elabora un document exhaustiv privind acest subiect, cu indicarea surselor de finanţare şi un orar pentru punerea sa în aplicare. Republicii Moldova, de asemenea, i se cere să îşi consolideze capacităţile sale de monitorizare şi prognoză a evoluţiilor în sectorul energetic.

Ce-a de a doua temă implică convergenţa treptată a sectorului energiei electrice şi al gaze-lor naturale interne ale Republicii Moldova către principiile pieţelor interne ale Uniunii Euro-pene de energie electrică şi gaze naturale. În această privinţă, Republica Moldova trebuie să determine — pe baza experienţei Republicii Moldova în cadrul iniţiativei „Piaţa energetică regională din Europa de Sud-est” („Memorandumul de la Atena”) — o listă de măsuri pentru atingerea a unei astfel de convergenţă treptată, însoţită de un calendar cu termene, precum şi de un plan concret de finanţare. De asemenea, ar trebui să abordeze în mod eficient, anu-mite aspecte de reciprocitate, cum ar fi cele referitoare la deschiderea pieţei sale interne de energie şi cele care implică stabilirea unor standarde şi parametri specifici pentru protecţia mediul înconjurător. Alte obligaţii asumate de către Republica Moldova în scopul armonizării progresive a pieţei sale interne de energie cu normele UE includ:

• iniţierea evoluţiei preţurilor la energie şi a reformelor tarifare cu scopul de a elimina denaturările pieţei şi îmbunătăţi ratele de colectare a facturilor;

• dezvoltarea în continuare a Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică în vederea consolidării independenţei sale;

• restructurarea în continuare a sectoarelor de energie electrică, gaze naturale şi energie termică şi abordarea problemei arieratelor de plată; şi

• participarea la evenimentele UE în domeniul energiei.

Cel de al treilea subiect abordat în PA PEV cu privire la sectorul energetic al Republicii Mol-dova necesită actualizarea funcţionării reţelelor energetice de pe piaţa internă a ţării, cu un

93 Acestea se elaborează în cadrul Capitolului 2.6., secţiunea 62 a PA PEV.

74

accent deosebit pe reducerea substanţială a pierderilor de energie existente în reţelele de transport şi de distribuţie, în special, în domeniul energiei electrice şi energiei termice.

Cel de-al patrulea subiect important abordat în PA PEV ţine de îmbunătăţirea transparen-ţei, fiabilităţii şi siguranţei reţelei de tranzit al gazelor din Moldova. În acest sens, Republicii Moldova i se cere să continue reabilitarea şi modernizarea reţelelor de transport de gaze naturale şi să identifice noi rute de tranzit de gaze. Pe lângă acestea, Republicii Moldova i se cere să instaleze dispozitive suplimentare de măsurare a gazelor naturale pe con-ductele de la punctele de trecere a frontierei, în scopul de a spori precizia de măsurare a cantităţilor de gaze importate şi tranzitate şi pentru a oferi furnizorilor de servicii comunale un control mai eficient asupra utilizării de gaze şi de consum.

În cele din urmă, PA PEV impune Republica Moldova să realizeze progrese continue pri-vind eficienţa energetică şi utilizarea surselor de energie regenerabilă. În această privinţă, Guvernul Republicii Moldova şi-a luat angajamentul — prin Legea privind eficienţa ener-getică din 201094 şi Legea energiei regenerabile din 200795 — să dezvolte Programul Na-ţional pentru eficienţă energetică (PNEE) şi Planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică (PNAEE) la fiecare trei ani, să stabilească cadrul instituţional pentru eficienţa energetică şi surse regenerabile de energie prin crearea Agenţiei pentru eficienţă ener-getică (AEE), să creeze mecanisme de finanţare prin lansarea Fondului pentru eficienţă energetică (FEE) şi să creeze capacităţi de gestionare a energiei şi de audit de energie.

Progresul realizat de Republica Moldova la traducerea în realitate a acestor angajamente este examinat în cadrul Capitolului 3 al acestei publicaţii.

Consideraţii privind noi acorduri de perspectivă cu UE şi alte acorduri

În urma deschiderii negocierilor privind Acordul de asociere Uniunea Europeană — Re-publica Moldova în ianuarie 2010, este clar că noul acord va avea drept scop, inter alia, liberalizarea ambiţioasă a accesului pe piaţă şi armonizarea reglementărilor normative. Dat fiind faptul că sectorul energetic ocupă un rol extrem de important în economia Repu-blicii Moldova, precum şi angajamentele anterioare ale R. Moldova, este clar că sectorul energetic va menţine o poziţie de importanţă majoră în cadrul noului acord.

În acest scop s-a elaborat o listă a Directivelor privind energia electrică care urmează să fie transpuse în legislaţia naţională şi se discută cu Guvernul Republicii Moldova ter-menele limită privind transpunerea acestora (vezi Anexa 2), în contextul negocierilor menţionate mai sus. În comparaţie cu acordurile anterioare, acesta nu constituie doar o repetare a cerinţelor existente, ci este o versiune mai puternică a unor cerinţe similare, cu angajamente mai exacte cu privire la calendarul pentru realizarea conformităţii cu normele juridice, metodele şi practicile UE.

94 Legea nr. 142 din 2 iulie 2010 privind eficienţa energetică, Monitorul Oficial din 3 septembrie 2010, nr. 155-158, art. 545.

95 Legea nr. 160 din 12 iulie 2007 privind energia regenerabilă, Monitorul Oficial din 17 august 2007, nr. 127-130, art. 550.

75


Acesta poate include accelerarea deschiderii reţelelor interne de energie electrică şi a re-ţelelor de gaze, însoţit de segregarea în continuare a activităţilor de transport şi distribuţie faţă de operaţiunile corespunzătoare de generare şi aprovizionare, în sectorul energiei electrice şi a gazelor. Acesta ar putea prevedea consolidarea în continuare a măsurilor de promovare a eficienţei energetice şi utilizarea SER în conformitate cu normele UE recent înfiinţate. În plus, având în vedere cerinţa PA PEV privind desfăşurarea unui dialog activ între Moldova şi UE cu privire la punerea în aplicare a Strategiei Europene de Securitate96 nu ar trebui să ne surprindă cazul în care cooperarea Uniunea Europeană — Republica Moldova în domeniul securităţii aprovizionării cu energie va fi consolidată şi coordonată mai eficient.

Planuri şi strategii actuale ale Republicii Moldova

Precum s-a menţionat în Capitolul 1, Moldova dispune de o serie de documente semnifi-cative de planificare strategică, care scot în evidenţă obiectivele de dezvoltare ale secto-rului intern de energie, asupra cărora se cere concordanţă cu normele şi standardele eu-ropene, precum şi stabilesc acţiunile prioritare şi măsuri care trebuie luate pentru a atinge aceste obiective. Printre acestea se numără Programul Naţional de Conservare a Energiei pentru 2003-2010, Strategia de Atragere a Investiţiilor şi Promovare a Exporturilor pentru anii 2006-2015, Strategia de Dezvoltare Naţională (SDN) 2008-2011 şi Programul de re-dresare economică 2009-2011, ale căror principale obiective şi prerogative referitoare la sectorul energetic al Republicii Moldova au fost deja evidenţiate.

Cu toate acestea, cel mai important document este Strategia energetică a Republicii Mol-dova până în anul 202097, care precizează, inter alia, măsurile şi activităţile necesare pen-tru punerea în aplicare a unei industrii energetice naţionale mai eficiente, competitive şi fiabile; în acelaşi timp asigurând securitatea energetică a ţării, modernizarea infrastructurii sale energetice, îmbunătăţirea eficienţei energetice, promovarea utilizării surselor regene-rabile de energie şi integrarea sectorului energetic intern în piaţa europeană de energie. Această strategie, care se bazează mai mult pe sectorul industrial decât pe cel rezidenţial, a identificat deficienţele majore ale sistemului energetic al Republicii Moldova. Printre de-ficienţele de bază care au fost identificate, se includ:

• lipsa resurselor proprii de energie (gaze naturale, petrol, cărbune);

• dependenţă totală pe importurile de combustibili fosili şi energie electrică;

• nivel scăzut de eficienţă a energiei şi utilizare a surselor de energie regenerabilă;

• abatere de la opţiunea optimă a amestecului de combustibili, cu predominanţă de gaze naturale importate;

• localizarea neuniformă de capacităţi de generare a energiei electrice, care cre-ează un dezechilibru considerabil în cerere-ofertă (capacitate de producţie insufi-

96 Vezi Strategia Europeană de Securitate: O Europă sigură într-o lume mai bună, Bruxelles, 12 decembrie 2003, disponibilă la: http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf.

97 Hotărârea Guvernului nr. 958 din 21 august 2007 cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2020, Monitorul Oficial nr. 141-145, art. 1012 din 7 septembrie 2007.

76

cientă situată pe malul drept al râului Nistru, unde producţia de energie electrică reprezintă doar 30% din consumul total);

• nivel avansat de uzură a echipamentului (60%-70%) centralelor electrice, liniilor de înaltă tensiune şi a reţelelor de distribuţie;

• suma insuficientă a investiţiilor în sectorul energetic; şi

• nivelul scăzut de furnizare a gazelor naturale în zonele rurale.

Strategia descrie în detaliu obstacolele care trebuie îndepărtate pentru a ajusta politicile de energie ale Republicii Moldova pe termen mediu şi lung spre a le alinia cu cele ale UE. În plus, Strategia stabileşte obiectivele strategice majore care trebuie să fie realizate până în 2020, printre care:

• apărarea securităţii ţării în domeniul alimentării cu energie;

• stimularea eficienţei energetice economice şi a utilizării de surse regenerabile de energie; şi

• accelerarea procesului de liberalizare a pieţei de energie şi de restructurare a in-dustriei energetice, în conformitate cu cerinţele de integrare a Republicii Moldova în reţelelor europene de energie.

De asemenea, Strategia stabileşte obiective specifice pentru atragerea de investiţii în sec-torul energetic prin:

• promovarea reformelor juridice care să faciliteze finanţarea proiectului şi un climat investiţional atractiv;

• crearea şi consolidarea mecanismelor pentru atragerea şi utilizarea eficientă a resurselor financiare pentru finanţarea de proiecte de energie;

• implementarea noilor mecanisme de finanţare, pe baza de decontare a datorii-lor externe prin compensare parţială a datoriei prin investiţii de stat echivalente în protecţia mediului înconjurător sau la dezvoltarea surselor regenerabile de energie;

• promovarea investiţiilor private în proiecte CDM şi, eventual, încheierea de acor-duri adecvate pentru a lucra în cadrul Sistemul UE de comerţ cu emisii;

• utilizarea metodologiilor aprobate la nivel internaţional pentru a estima valoarea investiţiilor necesare spre atingerea obiectivele strategice şi obiectivele specifice pentru fiecare segment al industriei energetice din Moldova şi pentru prioritizarea programelor de dezvoltare;

• dezvoltarea unei baze de informaţii şi a unei baze de date pentru finanţarea pro-iectelor de energie;

• alocarea raţională a investiţiilor de stat şi private în proiecte de dezvoltare energe-tică; şi

• sprijinirea reformelor în sectorul bancar.

77


(i) Securitatea aprovizionării

Strategia Energiei prevede că securitatea energetică a Republicii Moldova poate fi reali-zată pe două căi: în primul rând, prin creşterea capacităţii de interconexiune cu România şi Ucraina, şi în al doilea rând, prin construirea de facilităţi locale de generare a energiei electrice pe bază de combustibili de import şi a surselor regenerabile de energie, care sunt produse pe plan intern. Se fac referinţe speciale la furnizarea de gaze naturale, pe baza evidenţei dependenţei de importuri a ţării de un singur furnizor: se anticipează ca gazele naturale să fie importate din două direcţii diferite:

Prima este conducta principală de gaz Ananiev–Cernăuţi–Bogorodceni, Râbniţa–Chişinău şi ramura sa Oliţcani–Saharna, cu interconexiune la liniile principale internaţionale Progress, Soyuz, Urengoi–Pomary–Ujgorod şi de depozitare naturală subterană în Bogorodceni;

Cea de a doua se crede a fi conducta principală de gaz Odessa-Chişinău, cu interconexiu-ne la liniile de tranzit internaţionale Razdelnaya-Izmail, Şebelinka-Dnepropetrovsk-Krivoi Rog-Izmail şi Ananyev-Tiraspol-Izmail.

Concomitent punerii în funcţiune a conductei de gaz Tocuz-Căinari-Mereni în vara anului 2007, o a treia posibilitate suplimentară pentru importuri de gaze a apărut spre a asigura securitatea naţiunii în privinţa aprovizionării cu gaze naturale. S-a efectuat un studiu de fezabilitate pentru a evalua potenţialul unei amenajări pentru stocarea gazelor, în timp ce, de asemenea, se discuta construirea viitoare a unei rafinării de petrol la Giurgiuleşti.

În continuare, Strategia prevede măsuri de modernizare a reţelelor actuale de energie electrică, care au nevoie urgentă de reabilitare. În acest scop, deja s-a început activitatea privind actualizarea sistemelor de energie electrică ale ţării cu scopul de a reduce în con-tinuare pierderile în reţea, în timp ce s-a efectuat o evaluare detaliată a potenţialului com-binat al celor trei centrale electrice şi termice (CET) existente şi al costurile modernizării centralei electrice şi termice CET-2.

O altă chestiune abordată în cadrul Strategiei este consolidarea interconexiunii Republicii Moldova cu ţările vecine. În acest scop, Republica Moldova continuă să studieze condiţiile de posibilitate a aderării, împreună cu Ucraina, la reţelele interconectate de energie elec-trică ale Europei continentale (Reţeaua Europeană a Operatorilor de Transport şi Sistem pentru Energie Electrică (ENTSO-E)). Ţara a marcat progrese în cadrul proiectelor de infrastructură în domeniul energiei electrice, prevăzute în Strategia sa energetică, în spe-cial, în ceea ce priveşte programul de gazificare a regiunii de nord, punerea în funcţiune a principalei conducte de gaz Bălţi-Ungheni şi de interconexiune electrică Goteşti-Fălciu cu ţara vecină România.

(ii) Eficienţa energetică şi sursele de energie regenerabilă

Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2020 include obiectivul ambiţios de a creşte proporţia de surse regenerabile de energie în cadrul opţiunilor sectorului ener-

78

getic naţional până la 20% până în anul 2020. Acesta, de asemenea, stabileşte obiective specifice de utilizare a biocarburanţilor şi prevede dezvoltarea în continuare a potenţia-lului energetic al biomasei98, energiei solare transformate în energie electrică şi termică, energie eoliană, hidroenergie şi pe viitor, a noilor surse de energie. În conformitate cu mandatele Strategiei energetice, s-au iniţiat studii detaliate pentru construirea unor “mini” centralele electrice şi termice combinate, care să fie alimentate din surse regenerabile de energie.

O prioritate-cheie pentru dezvoltarea eficienţei energetice este armonizarea treptată a legislaţiei naţionale cu legislaţia secundară relevantă a UE până la sfârşitul anului 2010. Strategia prevede punerea în aplicare obligatorie a măsurilor de economisire a energiei de către persoanele juridice şi monitorizarea minuţioasă de către stat a progreselor realizate la utilizarea eficientă a resurselor energetice. Strategia prevede şi promovarea utilizării de tehnologii şi echipamente energetice eficiente, viabile şi non-poluante în toate sectoarele economiei naţionale, în special, în clădirile publice, precum şi elaborarea de politici de determinare a preţurilor şi de impozitare, care să ofere semnale clare favorizării eficien-ţei energetice. Pe lângă acestea, Strategia prevede furnizarea de instrumente de sprijin financiar proiectelor de eficienţă energetică, în principal, din partea Fondului naţional de economisire a energiei, şi luarea de măsuri eficiente pentru a facilita înfiinţarea companii-lor de servicii energetice99. În plus, Strategia oferă sprijin dezvoltării sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică şi traducerii în realitate a sistemelor eficiente, autonome de alimentare cu energie termică, bazate pe mini-CET-uri pentru producerea de energie electrică şi termică.

(iii) Deschiderea/liberalizarea sectorului energetic intern

Strategia Energetică ia în considerare înfiinţarea unei pieţe energetice competitive şi cu adevărat liberalizate, în baza normelor obiective şi transparente aplicate tuturor partici-panţilor la piaţa de energie, drept un punct de reper important la furnizarea de energie de calitate, la preţuri rezonabile şi raţionale pentru toţi clienţii săi; pentru atragerea investiţiilor străine necesare în cadrul sectorului energetic naţional; şi pentru asigurarea securităţii ţării cu aprovizionare de energie. Această cerinţă reprezintă o componentă integrantă a eforturilor Republicii Moldova de a-şi armoniza legislaţia sa cu standardele şi normele UE şi, în continuare, va forma o parte esenţială a angajamentelor pe care şi le-a asumat în calitate de parte contractantă la Comunitatea Energetică.

98 În mod concret, producerea de bio-combustibil din cereale, sorg de zahăr şi culturi de ulei tehnic — rapiţă, floarea soarelui, seminţe de struguri din industria vinului, etc.

99 O companie de servicii energetice (ESCO) este o entitate juridică de afaceri, care dezvoltă, plasează şi convi-ne asupra şi costurile de întreţinere pentru clădiri şi alte entităţi pe o perioadă de timp specificată. ESCO-urile, în general, joacă rolul de elaboratori de proiecte pentru o gamă largă de sarcini şi îşi asumă riscul tehnic şi de performanţă, asociate cu asemenea proiecte. De obicei, acestea oferă următoarele servicii:

de a dezvolta, elabora şi conveni asupra finanţării proiectelor menite să îmbunătăţească eficienţa energetică;de a instala şi întreţine echipamentele de eficienţă energetică implicate; de a măsura, monitoriza şi verifica economiile de energie realizate în cadrul proiectului dat; şi de a-şi asuma riscul, conform căruia proiectul va economisi cantitatea de energie garantată.

79


Conform celor explicate detaliat în continuare, Republica Moldova deja a adoptat o serie de măsuri legislative importante pentru deschiderea pieţii sale de energie electrică şi de gaze şi pentru transpunerea cerinţele Directivelor UE relevante în legislaţia sa juridică in-ternă. În plus, aceasta a stabilit un orar cu termene obligatorii privind liberalizarea acestor două pieţe, în conformitate cu Protocolul de aderare la calitatea de membru al Comunităţii Energetice, în timp ce regimul actual de reglementare şi dezvoltare instituţională este des-tul de avansat pentru a îndeplini, în mare măsură, obiectivele stabilite pentru acest scop prin Strategia energetică.

Aspecte suplimentare cu privire la direcţiile strategice de viitor ale sectorului energetic din Republica Moldova sunt discutate în Capitolele 5 şi 6 din această publicaţie.

81


PARTEA 1: SITUAŢIA ACTUALĂ

83


Legislaţia şi cadrul de politicii din sectorul energetic al Republicii Moldova

Cadrul instituţional şi responsabilităţile

Instituţiile energetice ale Republicii Moldova au fost supuse unui proces o restructurare substanţială în perioada din 2000 până în 2008. În anul 2008, Ministerul Industriei şi In-frastructurii şi Serviciul Standardizare şi Metrologie au fost dizolvate, în timp ce aceste funcţii au fost transmise actualului Minister al Economiei100. Direcţia generală securitate şi eficienţă energetică din cadrul Ministerului constă din Direcţia electroenergetică, termoe-nergetică şi gazificare şi Direcţia eficienţă energetică. În sectorul energetic, în consecinţă, Ministerul Economiei este responsabil pentru:

• dezvoltarea şi monitorizarea conceptelor şi strategiilor, şi implementarea progra-mului în sectorul energetic atât la nivel naţional cât şi la cel regional;

• participarea la elaborarea şi implementarea măsurilor privind securitatea energe-tică;

• dezvoltarea reglementărilor tehnice;

• organizarea şi coordonarea proiectelor de acte legislative şi acte normative;

• dezvoltarea programelor pe termen mediu şi lung precum şi a proiectelor de inves-tiţii pentru dezvoltarea sectorului energetic şi a departamentelor sale, în cooperare cu întreprinderile energetice şi alte părţi interesate;

• definirea politicilor de dezvoltare a conductelor de gaz;

• delimitarea normelor generale privind importul, exportul şi tranzitul general de energie electrică, gaze, produse petroliere şi alţi combustibili;

• coordonarea activităţilor de eficienţă energetică şi energie regenerabilă şi supra-vegherea autorităţilor responsabile; şi

100 Anterior, Ministerul Economiei şi Comerţului.

3. PREZENTAREA GENERALĂ A POLITICII ŞI LEGISLAŢIEI PRIVIND SECTORUL ENERGETIC AL REPUBLICII MOLDOVA ŞI EVALUAREA GENERALĂ A NIVELULUI DE ARMONIZARE LA ZI

84

• promovarea cooperării internaţionale pentru sectorul energetic.

De importanţă semnificativă sunt Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Ministerul Mediului101, care joacă un rol secundar în desfăşurarea activităţilor ce ţin de energie. Mai mult, a fost înfiinţat un Consiliu Naţional Energetic sub formă de organizaţie non-guver-namentală auto-finanţată care consultă Guvernul Republicii Moldova cu privire la politicile în domeniul energiei şi cele ce ţin de eficienţa energetică. În domeniul energiilor regene-rabile, a mai fost creat un consiliu de coordonare pentru utilizarea energiei regenerabile printr-un decret prim ministerial102.

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE), care a fost înfiinţată în anul 1997, reglementează şi supraveghează în primul rând sub-sectoarele de electricitate, petrol, gaze naturale şi încălzire urbană. ANRE a fost înfiinţată ca un organism de regle-mentare independent, care este administrată de un consiliu care până recent — în pofida independenţei presupuse a ANRE — a fost numit de către guvern103. Acest organism de reglementare este responsabil de emiterea licenţelor pentru desfăşurarea activităţilor în domeniul energiei şi monitorizarea respectării condiţiilor de acordare a licenţelor. Acesta elaborează în continuare metodologii de tarifare şi aprobă tarifele de transmisie şi de distribuţie în sectorul gazelor şi energiei electrice. Acesta, de asemenea, monitorizează calitatea furnizării de la societăţile de distribuţie. În limitele responsabilităţii sale se înca-drează, de asemenea, stabilirea unor standarde de calitate a serviciilor şi luarea măsurilor pentru a salvgarda protecţia consumatorilor şi promova concurenţa pe pieţele de energie. ANRE, de asemenea, reglementează piaţa de energie regenerabilă, eliberează licenţe pentru producerea SER-E, biocarburanţilor şi carburanţilor regenerabili şi aprobă tarifele pentru fiecare tip de surse de energie regenerabilă.

În această privinţă, trebuie făcută o menţiune scurtă din Legea recentă privind modificarea şi completarea unor Legi nr. 107-XVIII, care a fost aprobată de Parlamentul Republicii Moldova la 17 decembrie 2009, deoarece această bucată a legislaţiei primare a elucidat anumite aspecte ale rolului de reglementare al ANRE. În special, aceasta a transmis res-ponsabilitatea pentru stabilirea tarifului la căldură de la autorităţile publice locale la ANRE şi a transferat responsabilitatea pentru aprobarea bugetului ANRE şi pentru desemnarea consiliul de administraţie al ANRE de la Guvernul Republicii Moldova la Parlament. Aceste modificări au permis stabilirea tarifului la căldură în capitală, care a obişnuia să fie o pro-blemă politică în trecut, la un nivel de recuperare a costurilor.

101 Implicarea Ministerului Mediului are loc, în principal prin intermediul celor două departamente ale sale, Oficiul schimbărilor climatice şi Oficiul Finanţării de Carbon, care implementează proiectele privind schimbările clima-tice şi reducerea emisiilor de gaze de seră, dintre care unele au de a face cu energia regenerabilă.

102 Ordinul Primului-ministru al RM, nr. 0919 din 4 ianuarie 2006.103 Legea nr. 1525-XIII din 19 februarie 1998 „Cu privire la energetică”, Monitorul Oficial din 4 iunie 1998, Nr.50-5,

art. 366; intrată în vigoare la 4 iunie 1998

85


Datoria la încălzirea termică a municipiului Chişinău

Oraşul Chişinău a continuat să aplice un tarif mult mai mic pentru încălzire în ultimii ani, acoperind parţial diferenţa dintre plăţile către furnizorul municipal de energie ter-mică din bugetul propriu. Faptul că toate sumele datorate nu au fost achitate integral a condus la o acumulare a datoriei municipiului faţă de furnizorul de căldură, care s-a declarat în stare de faliment 8 ani în urmă, deoarece nu putea face faţă obligaţiei sale de a-şi plăti furnizorii de gaz (centralele electrice cu termoficare CET 1 şi CET 2 din Chişinău, deţinute de Guvern, şi Moldova Gaz, deţinut de Gazprom (acţionar majoritar) şi Guvernul Republicii Moldova (acţionar minoritar)).

În cadrul procedurii de faliment, această companie este în prezent gestionată de Con-siliul Creditorilor, cei mai mari creditori fiind CET-urile şi Moldovagaz. Datoriile furnizo-rului de căldură au condus la o situaţie financiară slabă a CET-urilor care au un număr considerabil de datorii faţă de Moldovagaz. Având în vedere datoriile istorice acumulate de Moldovagaz faţă de Ministerul Finanţelor, Guvernul a întreprins un şir de măsuri în vederea modificării unei legi de anulare a datoriilor între CET-uri,"Moldovagaz şi Minis-terul Finanţelor, care a fost adoptată în noiembrie 2008.

În plus, în anul 2010 Guvernul a elaborat următoarele documente pentru a aborda da-toriile sectorului de încălzire/căldură: Conceptul privind restructurarea sectorului ener-getic care abordează decontarea datoriilor şi îmbunătăţirea economică şi financiară a societăţilor şi Memorandumul privind soluţionarea crizei din sectorul termic în muni-cipiul Chişinău, (mun. Chişinău, CET-1, CET-2, furnizorul de energie termică "Termo-com", "Moldovagaz" S.A., "Chişinău-Gaz" S.R.L.). De asemenea, au avut loc negocieri cu Banca Mondială pentru sprijin financiar pentru dezvoltarea planului de restructurare a sectorului de căldură.

Noua Agenţie pentru eficienţă energetică (AEE), menţionată pentru prima dată în Legea104 nr. 160 din 12 iulie 2007 privind energia regenerabilă trebuia să înlocuiască Agenţia Naţi-onală pentru Conservarea Energiei, care a fost înfiinţată în anul 1994 cu scopul de a pro-mova eficienţa energetică şi utilizarea energiei regenerabile în ţară. În decembrie 2006, vechea Agenţie şi-a încetat activitatea105. Cu toate acestea, era doar 02 iulie 2010, când Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea privind eficienţa energetică106 în care se prevede că au fost implementate cadrul instituţional şi cel organizaţional privind eficienţa energetică. În articolul 7, Legea prevede că Guvernul:

“a) stabileşte direcţiile prioritare ale politicii de stat în domeniul eficienţei energetice;

b) aprobă programele şi planurile naţionale de acţiune privind eficienţa energetică;

104 Legea energiei regenerabile, Monitorul Oficial nr. 127-130, art. 550 din 17 august 2007.105 Hotărârea Guvernului nr. 1452 din 21 decembrie 2006 cu privire la activitatea Agenţiei Naţionale pentru Con-

servarea Energiei, Monitorul Oficial nr. 199-202, art. 1553 din 29 decembrie 2006.106 Legea nr. 142 din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică, Monitorul Oficial nr. 155-158, art. 545 din 3

septembrie 2010.

86

c) elaborează şi aplică mecanisme de eficienţă energetică, precum şi instrumente financiare pentru realizarea economiilor de energie;

d) stabileşte modul de organizare, structura şi direcţiile principale de activitate ale autorităţii publice în domeniul eficienţei energetice”.

Legea, de asemenea, a desemnat AEE ca o autoritate de stat în domeniul eficienţei ener-getice şi energiei regenerabile şi o entitate juridică cu un buget separat subordonată auto-rităţii din ramura centrală responsabilă de sectorul energetic. AEE urmează să fie finanţată din bugetul de stat pe o bază anuală şi poate fi, de asemenea, finanţată din surse extra-bugetare. AEE nu a fost încă creată; cu toate acestea, Regulamentul AEE şi structura sa au fost elaborate şi adoptate de către Guvern107. Agenţia va fi responsabilă pentru sectoa-rele de eficienţă energetică şi energie regenerabilă şi va avea autoritatea de a exercita o serie de funcţii distincte, care sunt prezentate mai jos.

FUNCŢIILE AGENŢIEI PENTRU EFICIENŢĂ ENERGETICĂ

a) să implementeze politica de stat în domeniul eficienţei energetice şi a surselor regenerabile de energie;

b) să participe la elaborarea actelor normative, inclusiv a reglementărilor şi stan-dardelor tehnice de eficienţă energetică şi energie regenerabilă;

c) să dezvolte cerinţe minime de eficienţă energetică pentru dispozitive şi echi-pamente produse sau importate în Republica Moldova şi să le prezinte pentru aprobare la autoritatea centrală de ramură responsabilă de sectorul energetic;

d) să ia parte la elaborarea programelor naţionale şi planurilor de acţiune privind eficienţa energetică;

e) să elaboreze programe inovatoare de eficienţă energetică şi energie regene-rabilă şi să ofere asistenţă autorităţilor publice centrale şi locale în elaborarea acestor programe;

f) să ofere consultanţă şi asistenţă informaţională companiilor de servicii energe-tice, altor agenţi economici, precum şi persoanelor fizice angajate în eficienţa energetică şi sursele regenerabile de energie;

g) să autorizeze persoanele fizice şi juridice cu dreptul de a efectua audituri ener-getice;

h) să efectueze expertiza tehnică de stat şi să revizuiască proiectele de investiţii în eficienţa energetică şi energia regenerabilă care sunt finanţate în întregime sau parţial din surse naţionale şi locale;

i) să coordoneze programe de eficienţă energetică care sunt finanţate de către instituţiile sau organizaţiile internaţionale pe baza acordurilor guvernamentale;

107 Hotărârea Guvernului privind Agenţia pentru Eficienţă Energetică nr. 1173 din 21 decembrie 2010, Monitorul Oficial nr. 254-256 din 24 decembrie 2010.

87


j) să coordoneze programe şi planuri de acţiune elaborate de către autorităţile administraţiei publice locale;

k) să ţină evidenţa auditorilor energetici în registrele corespunzătoare, precum şi a proiectelor naţionale coordonate şi a proiectelor implementate de către auto-rităţile administraţiei publice locale;

l) să aprobe programele de instruire pentru experţi şi auditori energetici şi mana-geri de energie, care sunt elaborate de instituţiile de învăţământ acreditate şi de specialitate;

m) să evalueze potenţialul de îmbunătăţire a eficienţei energetice în general, în cadrul economiei Republicii Moldova;

n) să coopereze cu instituţiile şi organizaţiile internaţionale în domeniul eficienţei energetice şi energiei regenerabile în cadrul competenţei stabilite de Guvern;

o) să creeze o bază de date privind eficienţa energetică şi energia regenerabilă şi să prezinte această informaţie părţilor interesate;

p) să difuzeze informaţii privind eficienţa energetică, inclusiv mecanismele, ca-drele financiare şi juridice adoptate în scopul de a îndeplini obiectivul indicativ naţional, şi cu privire la utilizarea ER;

q) să organizeze seminarii, conferinţe şi expoziţii menite să promoveze Energia Regenerabilă şi Eficienţa Energetică; şi

r) să publice şi să prezinte rapoarte anuale de activitate către autoritatea centrală de ramură responsabilă de sectorul energetic.

Supravegherea tehnică a tuturor companiilor de electricitate şi căldură termică, indife-rent de proprietatea lor şi capacitatea de producţie este realizată de către Inspectoratul Energetic de Stat (IES), care este o entitate separată din cadrul structurii Ministerului Economiei.

În domeniul C&D, Institutul de Energetică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (IE) este o organizaţie de stat care efectuează activităţi de cercetare în sectorul energetic. Direcţiile principale de cercetare includ securitatea energetică şi eficienţa sistemului de energie din Moldova, utilizarea eficientă a energiei electrice şi termice, instalaţiile şi sistemele energe-tice, etc. IE are un laborator de cercetare pentru sursele non-convenţionale de energie şi consiliază guvernul pe probleme specifice de energie.

În mod similar, Agenţia pentru Inovare şi Transfer Tehnologic (AITT) este o instituţie publi-că care coordonează activităţile de inovare şi transfer tehnologic prin acordarea sprijinului financiar, juridic şi informaţional pentru inovatori şi promovează cooperarea internaţională în acest domeniu.

Guvernul a creat, de asemenea, Oficiul Finanţării de Carbon (OFC)108, al cărui scop este

108 Hotărârea Guvernului nr. 899 din 25 august 2005 “Cu privire la crearea Oficiului Finanţării de Carbon”, Moni-torul Oficial nr. 117, art. 971 din 2 septembrie 2005.

88

de a dezvolta abilităţi instituţionale pentru punerea în aplicare a Protocolului de la Kyoto cu privire la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice. Principalele obiective ale OFC includ monitorizarea implementării proiectelor CDM.

Legislaţia Republicii Moldova în domeniul energetic

După cum s-a menţionat mai devreme, politica energetică a Moldovei este formulată în Strategia Energetică 2020109. Strategia stabileşte obiectivele, măsurile şi activităţile ori-entate spre o industrie energetică naţională mai eficientă, competitivă şi fiabilă, în timp ce încearcă să asigure securitatea energiei din ţară modernizând infrastructura legată de energie, eficienţa energetică îmbunătăţită şi utilizarea surselor regenerabile de energie, şi integrarea sa în piaţa europeană de energie. Strategia ia în considerare Planul de Acţiuni aferent politicii europene de vecinătate UE-Moldova, se bazează pe acquis-ul comunitar în domeniul energiei, şi este aliniată la obiectivele energetice ale UE. În plus, Strategia este orientată spre crearea:

“normelor transparente pentru toţi actorii de pe piaţa energiei, care, la rândul său, ar trebui să conducă la o securitate sporită a aprovizionării cu energie; preţuri ra-ţionalizate care furnizează semnale corecte tuturor actorilor de pe piaţă şi asigură investiţiile necesare în sector; o mai mare eficienţă energetică; şi, cu o legislaţie în vigoare corespunzătoare, un impact mai mic asupra mediului”.

În lumina faptului că în trecut ţara se baza la nivel de 97% pe resursele energetice im-portate, (în prezent 94%) Strategia urmăreşte să adapteze sistemul energetic la cererea consumatorilor, să îmbunătăţească securitatea energetică prin diversificarea surselor şi construirea unor linii de interconexiune noi, îmbunătăţind sistemul de alimentare cu ener-gie orientat spre satisfacerea nevoilor clienţilor; îmbunătăţirea securităţii aprovizionării cu energie; eficienţă energetică îmbunătăţită şi utilizarea sporită a energiilor regenerabile, a tarifelor rezonabile şi crearea unui climat investiţional favorabil; sprijinirea C&D şi conso-lidarea rolului Moldovei în calitate de ţară cu un tranzit important pentru energie electrică şi gaz. De asemenea, este recunoscut faptul că factorul esenţial pentru implementarea Strategiei sunt investiţiile adecvate şi că trebuie să fie create condiţii favorabile în sector pentru a atrage investiţii.

În Strategie, este, de asemenea recunoscut că există o necesitate pentru punerea în apli-care a reformelor sociale şi economice, inclusiv ajustarea tarifelor existente la un sistem care să asigure recuperarea costurilor. Procesul de ajustare a tarifelor a început odată cu aprobarea Legii cu privire la modificarea şi completarea unor Legi nr. 107-XVIII din 17 decembrie 2009, care a transmis responsabilitatea pentru stabilirea tarifului la căldură de la autorităţile publice locale la ANRE. Cu toate acestea, mai sunt necesare eforturi suplimentare pentru a actualiza metodologiile de calculare a tarifelor, pentru a ajusta toate tarifele şi exclude subvenţiile încrucişate.

109 Hotărârea nr. 958 din 21 august 2007 “Cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2020”, Monitorul Oficial nr. 141-145, art. 1012 din 7 septembrie 2007.

89


Mai mult, un aspect important abordat de Strategie este aderarea ţării la Tratatul energetic şi armonizarea sa deplină cu acquis-ul comunitar în domeniul energetic. Strategia conţine o listă a directivelor UE, care sunt enumerate în anexa 2, care urmează să fie transpuse în legislaţia naţională.

Obiectivul de aderare la Comunitatea Energetică a fost finalizat între decembrie 2009 şi 1 mai 2010, când Moldova a devenit membru cu drepturi depline al CEE110. Legea privind aderarea Republicii Moldova la Tratatul Cartei Energiei (Nr. 117 din 23.12.2009) a aprobat un nou program care include 13 directive, discutate în continuare în această publicaţie, cea mai mare parte urmând să fie transpuse până la sfârşitul anului 2010, în timp ce ANRE a aprobat Planul de Armonizare pentru sectorul energetic111 care prevede elaborarea unor noi acte legislative şi modificarea actelor legislative până la sfârşitul anului 2010.

În adoptarea legislaţiei relevante privind energia, abordarea adoptată de către Republica Moldova a fost de a lucra separat cu fiecare sub-sector al pieţei interne de energie. Prin urmare, în scopul clarităţii expunerii, în următoarele paragrafe legislaţia relevantă a Repu-blicii Moldova este examinată în rubricile corespunzătoare: referitoare la energie electrică, gaze naturale, petrol, energie regenerabilă şi biocombustibili şi eficienţa energetică.

(a) Energia electrică

Actul normativ principal112 care reglementează în prezent sectorul intern de energie electri-că este Legea din 2009 privind energia electrică113, care a transpus Directiva 2003/54/CE privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică. Această Lege stabileşte cadrul legislativ pentru funcţionarea, reglementarea şi liberalizarea ulterioară treptată a pie-ţei naţionale de energie electrică. Domeniul său de aplicare cuprinde generarea electrici-tăţii precum şi generarea căldurii şi energiei electrice prin cogenerare şi centrale electrice. Aceasta, de asemenea, cuprinde transmiterea energiei electrice, inclusiv a fluxurile trans-frontaliere, distribuţia şi furnizarea, precum şi importurile şi exporturile energiei electrice.

Legea a transpus cerinţele generale din Directiva 2003/54/CE referitoare la separarea şi accesul părţilor terţe la reţelele de energie electrică. În plus, aceasta a consolidat com-petenţele autorităţii de reglementare în domeniul energetic (ANRE) şi a definit în detaliu sarcinile şi atribuţiile operatorului reţelei de transport (OST) şi operatorilor de sisteme de

110 Moldova deţine preşedinţia Comunităţii Europene de Energie (CEE) în 2011. Aceasta a fost o decizie adoptată la reuniunea a 8-a a Consiliului Ministerial al TCE, care a avut loc la Skopje (Macedonia), pe 24 septembrie 2010.

111 Hotărârea nr. 368 din 12 februarie 2010 „Cu privire la aprobarea planului pentru armonizarea actelor normative adoptate de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică cu legile speciale din domeniul ener-getic pentru anul 2010” (Nu există nici o indicaţie disponibilă despre publicarea acesteia în Monitorul Oficial).

112 Alte acte legislative relevante, care au impact direct sau indirect asupra funcţionării pieţei energiei electrice din Republica Moldova, includ Legea din 2001 privind desfăşurarea activităţilor licenţiate, Legea din 2002 privind serviciul public (după cum a fost modificată în anul 2006), Legea din 2003 privind protecţia consumatorilor, Legea din 2006 privind principiile de bază pentru reglementarea activităţii de întreprinzător şi Legea din 1995 cu privire la concesiuni, care în prezent este în curs de revizuire.

113 Legea nr. 124-XVIII din 23 decembrie 2009 “Cu privire la energia electrică”, Monitorul Oficial din 12 februarie 2010, nr. 23-24, art. 33.

90

distribuţie (OSD). În plus, acesta defineşte procedura de aprobare a tarifelor la energia electrică reglementate, licenţierea activităţilor pe piaţa energiei şi în ceea ce priveşte auto-rizaţia şi licitaţia unor capacităţi de producere noi. Acesta a introdus, de asemenea, măsuri şi proceduri generale pentru a proteja securitatea şi fiabilitatea energiei electrice furnizate consumatorilor şi pentru a proteja drepturile consumatorilor. În această privinţă, o atenţie deosebită a fost acordată protecţiei drepturilor consumatorilor vulnerabili, având în vedere faptul că o parte considerabilă a consumatorilor casnici trăiesc sub pragul sărăciei114.

În ceea ce priveşte liberalizarea sectorului energiei electrice şi deschiderea treptată a pie-ţei de energie, articolul 52 din Legea privind Energia electrică din 2009 prevede că piaţa energiei electrice trebuie să fie complet liberalizată pentru consumatorii non-casnici până la 1 ianuarie 2013 şi pentru consumatorii casnici de 1 ianuarie 2015.

Despre OST şi OSD

Un “operator al sistemului de transport” (OST) este o entitate care se ocupă de transportarea energiei sub formă de gaze naturale sau energie electrică la nivel naţio-nal sau regional prin utilizarea infrastructurii fixe a unui stat (adică principalele linii de înaltă tensiune sau conducte de gaze de înaltă presiune şi puncte de conectare asoci-ate), care a fost construită pentru acest scop.

În conformitate cu Directiva 2003/54/CE fiecare OST este responsabil pentru:

• asigurarea capacităţii pe termen lung a sistemului de a satisface cererile rezo-nabile de transport a energiei electrice;

• contribuirea la securitatea aprovizionării prin capacităţi de transport adecvate şi sisteme fiabile;

• gestionarea fluxurilor de energie din sistem, ţinând seama de schimburile cu alte sisteme interconectate;

• asigurarea operatorului oricărui alt sistem la care este interconectat sistemul său cu informaţii suficiente pentru a asigura o funcţionare sigură şi eficientă;

• asigurarea non-discriminării între utilizatorii sistemului; şi

• oferirea utilizatorilor sistemului informaţii de care au nevoie pentru un acces eficient la sistem.

Un “operator al sistemului de distribuţie” (OSD) este entitatea, care este responsa-bilă pentru transportul energiei electrice sau gazelor naturale pentru consumatorii finali prin intermediul reţelei de distribuţie relevante a unei anumite zone a unui stat (liniile de joasă tensiune în cazul energiei electrice sau conducte de joasă presiune, în cazul gazului).

114 Cu privire la aspectele generale de protecţie a consumatorilor, vezi lucrarea M. Dona şi E. Stuart: “Legislaţia şi politicile de protecţie a consumatorilor — armonizarea cu standardele UE în Republica Moldova”, Chişinău, octombrie 2010 publicată ca parte a prezentei serii de Ghiduri cu privire la armonizarea legislaţiei sectoriale.

91


Directiva 2003/54/CE specifică următoarele responsabilităţi pentru fiecare OSD:

• menţinerea unui sistem de distribuţie a energiei electrice sigur, fiabil şi eficient în zona sa, acordând atenţie cuvenită aspectelor ce ţin de mediu;

• asigurarea non-discriminării între utilizatorii sistemului;

• oferirea utilizatorilor sistemului a informaţiilor de care au nevoie pentru accesul eficient la sistem;

• acordarea priorităţii instalaţiilor generatoare care utilizează surse de energie re-generabile sau deşeuri sau celor cu producere combinată de căldură şi energie;

• procurarea energiei pe care o folosesc pentru a acoperi pierderile de energie şi rezervarea capacităţii în sistemul lor conform unor proceduri transparente, nediscriminatorii şi bazate pe piaţă; şi

• luarea măsurilor de eficienţă energetică/gestionare a cererii şi/sau de generare distribuită care înlocuiesc necesitatea modernizării sau înlocuirii capacităţilor.

(b) Gazele naturale

În conformitate cu obligaţiile de transpunere impuse Moldovei ca parte a primirii statutului de parte contractantă deplină la Comunitatea Energetică, Legea din 2009 privind Gazele naturale115 a transpus Directiva 2003/55/CE privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale în ordinea juridică internă din Republica Moldova. Această lege stabileşte normele şi condiţiile generale de funcţionare a pieţei interne de gaze natu-rale care respectă în totalitate Directiva. Aceasta, de asemenea, precizează responsabi-lităţile instituţiilor publice principale, tipurile de licenţe necesare pentru a desfăşura activi-tăţi comerciale în sectorul gazelor şi procedurile pentru eliberarea licenţelor, reînnoirea şi revocarea lor. În plus, legea defineşte cerinţele de măsurare şi condiţiile de construcţie şi funcţionare a infrastructurii gazelor naturale şi a instalaţiilor de depozitare.

(c) Petrolul

Moldova nu a adoptat nici o legislaţie specifică care să reglementeze explorarea şi pro-ducţia ţiţeiului. Acest lucru se datorează parţial faptului că ţara dispune de zăcăminte de petrol neglijabile116 şi importă practic toate produsele petroliere care sunt consumate pe piaţa internă117. În plus, în prezent pe teritoriul Moldovei nu se desfăşoară activităţi de ex-plorare şi nu există nici conducte de petrol care traversează Republica Moldova.115 Legea nr. 123-XVIII din 23 decembrie 23, 2009 “Cu privire la gazele naturale”, Monitorul Oficial din 12 februarie

2010, nr. 23-24, art. 31.116 Există un câmp petrolier mic în partea de sud a ţării cu ţiţei foarte greu a cărui producţie anuală se ridică la

doar 15.000 de tone.117 Produsele petroliere sunt importate în principal din România, Belarus, Grecia, Rusia, şi Ucraina. Pe parcursul

anului 2009 au fost importate 220,800 tone de benzină, 309,200 tone de motorină şi 60,500 tone de gaz pe-trolier lichefiat (GPL). Cei mai mari importatori sunt Petrom-Moldova, Lukoil-Moldova şi Tirex, care reprezintă mai mult de 65% din cererea internă. Dominic LLC şi Lukoil Moldova domină aprovizionarea pieţei GPL, cu o cotă de piaţă de 55%.

92

În plus, nu există, de asemenea, nici o legislaţie specific care se ocupă de activităţile de prelucrare/rafinărie118. Partea primară a legislaţiei care reglementează sectorul de petrol (benzină şi motorină) este Legea din 2001 privind piaţa produselor petroliere119, care a instituit cadrul de bază legal, economic şi organizatoric pentru reglementarea importului, transportului, depozitării şi comercializării produselor petroliere. Aceasta Lege se referă la o serie de aspecte importante, cum ar fi drepturile şi obligaţiile participanţilor de pe piaţă, protecţia drepturilor şi intereselor legale ale consumatorilor, responsabilităţile autorităţi-lor administrative competente (în special cu privire la eliberarea licenţelor şi autorizaţiilor tehnice), diferitele tipuri de astfel de licenţe şi condiţiile pentru eliberarea, suspendarea şi revocarea lor, precum şi cerinţele pentru transportul, depozitarea, importul şi exportul pro-duselor petroliere. Adoptarea acestei legi a dus la crearea unei pieţe parţial competitive, în sensul că este deschisă, în principiu, atât companiilor autohtone cât şi celor străine, în timp ce nu se acordă prioritate produselor petroliere indigene.

Totuşi, în pofida celor menţionate mai sus, concurenţa este afectată negativ de faptul că vânzătorilor de petrol cu amănuntul nu li se permite să aibă o marjă de profit mai mare de zece la sută (10%) din preţul oferit de către angrosişti. Nu se consideră că această prevedere este în conformitate cu practica de pe piaţa liberă a UE. În plus, deşi piaţa de petrol internă este în principiu competitivă, în practică există un nivel înalt de concentrare a pieţei în ambele segmente de vânzare cu amănuntul şi cu ridicata a pieţei produselor petroliere, ceea ce duce la existenţa unor bariere fizice, economice şi de reglementare la intrare. Acest lucru are loc în mare măsură din cauza restricţiilor actuale impuse de Gu-vern cu privire la eliberarea licenţelor, care pot fi respectate numai de către cele mai mari companii de pe piaţă120.

Ar trebui totuşi de menţionat că în conformitate cu articolul 13 din Legea privind piaţa produselor petroliere Guvernul a stabilit condiţii speciale pentru importatorii de produse petroliere (de exemplu, depozite de petrol proprii sau închiriate şi volumul minim de capital necesar) pentru a asigura securitatea aprovizionării cu energie electrică pentru ţară.

O altă deficienţă gravă a legii din 2001 revine faptului că acesta nu conţine nici o prevede-re privind stocurile de petrol de urgenţă şi nu există nici o altă legislaţie care se ocupă de această problemă. Ca rezultat, industria de petrol pe piaţa internă nu este supusă la nici o obligaţie legală de a menţine stocuri minime de petrol; deşi în scopuri proprii de afaceri ei deţin stocurile în depozitele importatorilor şi staţiilor de benzină121. De asemenea, nu exis-118 În Moldova, există o rafinărie foarte mică şi neprofitabilă cu o capacitate nominală de 100.000 de tone, dar a

cărei capacitate reală este mai mică de 20% din acest volum.119 Legea nr. 461 din 30 iulie 2001 “Privind piaţa produselor petroliere”, Monitorul Oficial din 22 aprilie 2003, nr.

76, art. 342.120 Hotărârea Guvernului nr 1027 din 1 ianuarie 2001 prevede (punctul 4), că operatorilor li se eliberează licenţe

pentru activităţi de import a produselor petroliere, dacă aceştia certifică următoarele: a) au depozite proprii sau închiriate pe teritoriul ţării a produselor petroliere cu o capacitate de cel puţin 5 mii m3, autorizate de către organele de control şi supraveghere de stat; b) deţin capitaluri proprii egale cu cel puţin 750.000 dolari SUA pentru a garanta importul neîntrerupt şi pentru a proteja interesele consumatorilor; c) nu are datorii la bugetul consolidat şi bugetul asigurărilor sociale de stat.

121 În prezent industria Moldovei deţine stocuri de petrol de aproximativ 30 de zile de consum a produselor petro-liere principale (benzină, motorină şi gaz petrolier lichefiat).

93


tă informaţii fiabile cu privire la cantitatea produselor petroliere, care sunt păstrate de către stat pentru situaţii de urgenţă, deşi este cunoscut faptul că capacitatea stocului disponibil de produse petroliere este mai mare de 150.000 de tone, inclusiv capacităţile de depo-zitare de stat şi industrie, dar cu excepţia capacităţii armatei, care rămâne confidenţială.

(d) Sursele de energie regenerabilă (SER) şi biocombustibilii

Partea majoră a legislaţiei primare în domeniul energiei regenerabile este Legea din 2007 privind sursele de energie regenerabilă122. Această lege defineşte obiectivele politicii de stat în domeniul energiei regenerabile. Mai precis, articolul 6 enumeră următoarele obiective:

a) diversificarea resurselor energetice primare locale;

b) asigurarea, până în anul 2010, a producerii unui cuantum de 6% de energie din surse regenerabile din volumul energiei provenite din surse tradiţionale şi a unui cuantum de 20% — până în anul 2020;

c) sporirea securităţii ecologice, asigurarea ocrotirii sănătăţii populaţiei şi a protecţiei muncii în procesul de valorificare a surselor regenerabile de energie;

d) formarea unui sistem de producere, distribuţie, comercializare şi consum raţional al energiei şi combustibilului regenerabile;

e) atragerea investiţiilor în domeniul valorificării surselor regenerabile de energie;

f) colaborarea tehnico-ştiinţifică internaţională, implementarea performanţelor ştiinţi-fice şi tehnice internaţionale din domeniul energiei regenerabile; şi

g) asigurarea informaţională a activităţii de valorificare a surselor regenerabile de energie.

Se poate remarca faptul că legea stabileşte obiective specifice pentru penetrarea energiei electrice produse din surse de energie regenerabile (SER-E) în mixul energetic naţional, care sunt extrem de ambiţioase.

În plus, principiile care reglementează promovarea dezvoltării energiei regenerabile, după cum sunt stabilite în alte acte legislative din domeniul energiei123, includ:

• utilizarea selecţiei competitive (licitaţiilor) şi promovarea celor mai eficiente pro-grame de energie regenerabilă;

• comercializarea garantată a energiei regenerabile prin conexiune non-discrimina-torie cu puterea centrală şi reţelele de căldură cuplate cu un acces garantat de producţie SER-E la reţelele naţionale de transport şi de distribuţie;

• promovarea generării SER-E prin achiziţii obligatorii din partea furnizorilor a cote-lor pre-stabilite de energie electrică din Sursa de energie regenerabilă; şi

122 Legea Energiei regenerabile nr. 160 din 12 iulie 2007, Monitorul Oficial din 17 august 2007, nr. 127-130, art. 550.

123 Legea nr. 1525-XIII din 19 februarie 1998 cu privire la energetică, Monitorul Oficial din 4 iunie 1998, Nr.50-5, art. 366; intrată în vigoare la 4 iunie 1998 şi Legea nr. 124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică, Monitorul Oficial din 12 februarie 2010, nr. 23-24, art. 33.

94

• oferirea stimulentelor economice şi financiare pentru procesul de asimilare a SER.

Această lege a precizat, de asemenea, sarcinile ANRE, în ceea ce priveşte energia re-generabilă, precum şi cele ale Agenţiei nou-create pentru eficienţa energetică, care este acum responsabilă pentru promovarea proiectelor ce ţin de energia regenerabilă124. În ceea ce priveşte ANRE, articolul 12 din Lege conferă responsabilitatea Agenţiei să:

a) reglementeze piaţa de energie regenerabilă;

b) să aprobe tarifele pentru fiecare tip de energie regenerabilă (vezi mai jos);

c) să ia în considerare preţurile la produsele similare de pe pieţele internaţionale, atunci când se aprobă tarifele specificate în litera (a);

d) să elaboreze proiectul contractelor de vânzare a energiei regenerabile şi combus-tibililor, asigurând producătorii de energie regenerabilă şi carburanţi cu acces liber şi non discriminatoriu la reţeaua de electricitate şi sistemul de termoficare, reţeaua de distribuţie a carburanţilor şi instalaţii; şi

e) să elibereze licenţe pentru producerea combustibililor regenerabile.

În plus, legea a prevăzut introducerea unei scheme de sprijin a tarifului introductiv pentru promovarea utilizării surselor de energie regenerabilă în producerea energiei electrice. În acest sens, aceasta a impus o obligaţie asupra ANRE de a aproba tarifele pentru un termen de 15 ani pentru a stimula investiţiile în dezvoltarea SER, care urmează să fie calculate pe baza unei metodologii specifice care urmează să fie aprobată de către ANRE.

În conformitate cu termenii din Legea cu privire la sursele de energie regenerabilă125, aceste tarife ar trebui să ofere rentabilitatea corespunzătoare a investiţiilor, după caz, în construirea, extinderea, modernizarea instalaţiilor, precum şi în liniile de conectare, trans-port şi distribuţie a energiei şi combustibililor126. Un alt aspect principal al Legii din 2007 privind sursele energiei regenerabile este că solicită distribuitorilor de energie să cumpere în mod obligatoriu şi combustibilii produşi din SER. De asemenea, legea prevede institui-rea unui sistem de verificare a originii şi autenticităţii energiei electrice şi a combustibililor regenerabili127. În plus, aceasta prevede crearea Fondului de eficienţă energetică ca un fond circulant care va fi utilizat pentru finanţarea atât a SER cât şi a proiectelor ce ţin de eficienţa energetică128.

124 ibid. Articolul 13 et. seq.125 Legea nr. 160 din 12 iulie 2007 “Energiei regenerabile”, Monitorul Oficial din 17 august 2007, nr. 127-130, art.

550. 126 ibid. Articolul 12 (b).127 ibid. Articolul 7. În ceea ce priveşte SER-E se precizează că garanţia relevantă de origine se eliberează pro-

ducătorilor în cauză ai SER de către operatorul de reţea pe baza unei cereri scrise în urma unei expertize la producător, cu o confirmare a corectitudinii şi credibilităţii precum că energia este produsă din surse regene-rabile, nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la data primirii cererii.

128 ibid. Articolul 16 et. seq. Contribuţia minimă a statului la acest fond este stabilită la nivel de 10% din valoarea fondului care este necesar să-şi atingă obiectivele; ibidem, articolul 17 alineatul (1), litera (a).

95


Despre tarife fixe

Tarifele fixe de obicei includ trei dispoziţii principale:

• acces garantat la reţea;

• contracte pe termen lung pentru energia electrică produsă;

• preţuri de achiziţie, care din punct de vedere metodologic, sunt bazate pe costul de generare a energiei regenerabile şi tind spre paritatea reţelelor.

În cadrul unui tarif fix, generatoarele eligibile de energie electrică regenerabilă (care pot include proprietarii de case şi întreprinderile) sunt plătiţi un preţ prim pentru orice energie electrică regenerabilă pe care o produc. De obicei, reţelele electrice regionale sau naţio-nale sunt obligate să ia energia electrică şi s-o plătească.

Diferite rate tarifare sunt de obicei stabilite pentru diferite tehnologii de energie rege-nerabilă, legate de costul de dezvoltare a resurselor în fiecare caz. Preţurile bazate pe costuri, prin urmare, permit o diversitate de proiecte (eoliene, solare, etc.) care pot fi dezvoltate în timp ce investitorii pot obţine o rentabilitate rezonabilă a investiţiilor în energie regenerabilă.

Acest principiu a fost pentru prima dată explicat în Legea SER din 2001 din Germania:

"Ratele de compensare au fost stabilite prin intermediul unor studii ştiinţifice, sub rezerva că ratele identificate ar trebui să facă posibilă ca o instalaţie — atunci când este gestio-nată în mod eficient — să fie exploatată eficient din punct de vedere al costurilor, în baza utilizării tehnologiei moderne şi, în funcţie de sursele de energie regenerabilă disponibile în mod natural într-un mediu geografic dat". (Legea SER din 2000, Memorandumul ex-plicativ A).

Ca urmare, rata poate diferi între diverse surse de generare a energiei electrice, locul de instalare (de exemplu, pe acoperiş sau montate pe sol), proiecte de diferite dimensiuni şi, uneori, în funcţie de tehnologia folosită (solară, eoliană, geotermală, etc.). Tarifele sunt de obicei proiectate pentru a lansa în timp pentru a urmări schimbările tehnologice şi costurile de reducere generale.

Acest lucru este în concordanţă cu menţinerea nivelurilor de plată, în conformitate cu cos-turile de producţie reale de-a lungul timpului. În plus, tarifele fixe de regulă oferă o achiziţie garantată a energiei electrice produsă din surse de energie regenerabilă în cadrul con-tractelor pe termen lung (15-25 ani). Aceste contracte sunt de obicei oferite într-un mod nediscriminatoriu tuturor producătorilor interesaţi de energie electrică regenerabilă.

În domeniul biocombustibililor şi a altor combustibili regenerabili, au fost făcute eforturi în trecut de către Ministerul Energiei, acum defunct, pentru a adopta legislaţie specifică privind utilizarea biocombustibililor şi utilizarea lor specifică în sectorul transporturilor, pre-cum şi promovarea generării energiei din biomasă. Cu toate acestea, deşi unele proiecte

96

au fost pregătite pentru acest scop, aceste eforturi nu au fost încununate de succes şi nici o lege de acest fel nu a fost încă aprobată de Parlamentul Republicii Moldova.

În prezent, legislaţia primară principală care sprijină stimularea utilizării biocombustibililor este Legea din 2007 privind energia regenerabilă, în care este stipulat în mod expres că unul dintre obiectivele principale ale politicii de stat în domeniul energiei regenerabile este acela de a spori în fiecare an cota de combustibili regenerabili produşi şi consumaţi129 cuplaţi cu crearea unui sistem de producere, distribuţie, comercializare şi consum raţional al unui astfel de combustibil130. Această lege prevede, de asemenea confirmarea originii şi autenticităţii unor astfel de combustibili printr-un certificat de conformitate, care urmează să fie eliberat în conformitate cu legislaţia131 şi pentru înfiinţarea unui sistem de certificare în ceea ce priveşte echipamentele şi dispozitivele tehnice care funcţionează pe bază de combustibil regenerabil132.

Legea desemnează ANRE, reglementatorul energetic, ca autoritate competentă pentru introducerea metodologiei corespunzătoare de tarifare pentru rambursarea operatorilor de uzine de biocombustibili133 şi pentru eliberarea licenţelor pentru producţia biocarbu-ranţilor134. În plus, aceasta oferă distribuţia biocombustibilului în cadrul unui contract de furnizare pe bază de tarife care au fost stabilite de către ANRE; în acest sens, se cere ca producătorii şi importatorii de biocombustibil să prezinte anual la ANRE, Agenţia pentru eficienţa energetică şi reţelele centralizate de distribuţie, toate informaţiile cu privire la cantitatea biocarburanţilor pe care ei planifică s-o distribuie şi să compenseze costurile acoperite de către orice furnizor, distribuitor sau comerciant cu amănuntul, în cazul în care aceştia nu îşi îndeplinesc obligaţiile contractuale135.

Mai semnificativ, Legea cu privire la sursele de energie regenerabilă stabileşte obiective indicative naţionale pentru comercializarea biocombustibilului. În special, aceasta preci-zează că, în anul 2010, volumul amestecului de bio-etanol şi benzină va constitui 6% din volumul benzinei comercializate, iar volumul amestecului de bio-diesel şi motorină va constitui 5% din volumul motorinei comercializate. Se mai stipulează că în 2020, volumul amestecului de bio-etanol şi benzină şi volumul amestecului de bio-diesel şi motorină vor constitui, fiecare, câte 20% din volumul benzinei şi motorinei comercializate.

În plus, la începutul anului 2009, ANRE a aprobat:

• metodologia pentru energia electrică produsă din surse regenerabile pe baza unei formule de calcul: (i) venitul reglementat al producătorilor de energie regenerabilă

129 ibid. Articolul 5(1).130 ibid. Articolul 6(d).131 ibid. Articolul 7(2). Vezi, de asemenea, ibid. Articolul 23 (c).132 ibid. Articolele 8-10.133 ibid. Articolul 12(b).134 ibid. Articolul 12(e).135 ibid. Articolul 23. Pe de altă parte, orice astfel de furnizor, distribuitor sau comerciant este obligat să acopere

pierderile suportate de producătorii şi importatorii de biocombustibil, în cazul în care nu au reuşit să cumpere volumele convenite de biocarburanţi în cadrul contractului de furnizare relevant; articolul 23 alineatul (g).

97


în anul dat: (ii) costul de achiziţie al combustibilului pentru producerea energiei electrice; (iii) volumul de combustibil necesar pentru producţia energiei electrice şi serviciul de producţie şi exploatare legat de preţ al unităţilor de producţie136.

• o metodologie de tarifare pentru biocombustibil, care se bazează pe o formulă similară;

• un regulament privind garanţia de origine pentru energia verde137;

• contracte standardizate de furnizare SER-E.

(e) Eficienţa energetică (EE)

În domeniul eficienţei energetice, Legea din 2010 privind eficienţa energetică138 transpune parţial Directiva 2006/32/CE privind serviciile de eficienţă şi energetice la consumatorii finali. Prezenta lege stabileşte principiile de bază pentru eficienţă energetică, inclusiv:

• promovarea eficienţei energetice prin susţinerea programelor de îmbunătăţire a eficienţei energetice, care prevăd implementarea tehnologiilor performante de producere a energiei (cum ar fi co-generare139 şi trigenerare140) de distribuire, transportare şi utilizare a energiei şi combustibilului,, introducerea şi supraveghe-rea respectării standardelor de eficienţă energetică pentru instalaţii, clădiri, apara-te şi echipamente;

• crearea condiţiilor pentru promovarea şi dezvoltarea companiilor de management şi servicii care să contribuie la optimizarea exploatării sistemelor energetice, în bază de contracte de performanţă energetică;

• monitorizarea de către stat, prin intermediul autorităţii abilitate, a evoluţiei consu-murilor de energie în ansamblu pe economie, inclusiv la o unitate de produs;

• efectuarea controlului de stat privind eficienţa utilizării energiei, sancţionarea ne-respectării reglementărilor în domeniul eficienţei energetice;

• susţinerea cooperării dintre producători, transportatori, distribuitori, furnizori şi consumatorii de energie în vederea corelării intereselor lor şi atingerii obiectivelor politicii statului în domeniul eficienţei energetice;

• cooperarea cu alte ţări în scopul promovării tehnologiilor performante, implemen-tării realizărilor ştiinţei şi experienţei înaintate în domeniul utilizării energiei;

136 Hotărârea ANRE nr. 321 din 22 ianuarie 2009 “cu privire la aprobarea Metodologiei determinării, aprobării şi aplicării tarifelor la energia electrică produsă din surse regenerabile de energie şi biocombustibil”, Monitorul Oficial din 27 februarie 2009, nr. 45-46, p. III, art. 172.

137 Hotărârea ANRE nr. 330 din 3 aprilie 2009 “cu privire la aprobarea Regulamentului privind garanţiile de origine pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie”, Monitorul Oficial din 5 iunie 2009, nr. 99-100, p. III, art. 424.

138 Legea Eficienţei energetice nr. 142 din 2 iulie 2010, Monitorul Oficial din 3 septembrie 2010, nr. 155-158, art. 545.

139 Pentru sensul cuvântului co-generare, vezi mai sus, nota 60.140 Termenul „trigenerare” se referă la producerea simultană a puterii mecanice (care este în mod normal trans-

formată în energie electrică), încălzire şi răcire dintr-o singură sursă de căldură, cum ar fi combustibilul sau energia solară. Cum este cazul co-generării, produsul auxiliar al „căldurii reziduale” care rezultă din produce-rea energiei este valorificat, crescând astfel eficienţa globală a unei instalaţii producătoare de energie.

98

• asigurarea informaţională a activităţilor în domeniul eficienţei energetice, inclusiv informarea publică privind iniţierea, desfăşurarea, beneficiile şi costurile proiecte-lor de reducere semnificativă a intensităţii energetice, impactului asupra mediului;

• instruirea factorilor de decizie la toate nivelele în vederea identificării şi îndeplinirii măsurilor de eficientizare a consumurilor de energie;

• implicarea societăţii civile în procesele de luare a deciziilor şi implementare a mă-surilor de majorare a eficienţei energetice, când este cazul.

Legea din 2010 a eficienţei energetice a creat, de asemenea, cadrul instituţional pentru eficienţa energetică şi SER, a introdus conceptul de audit energetic şi a impus obligaţiile de gestionare a energiei autorităţilor publice locale. În plus, aceasta prevede instituirea unor companii de servicii energetice (ESCO) şi permite finanţarea părţilor terţe (TPF) şi contractarea de performanţă pentru proiecte de eficienţă energetică.

Legea eficienţei energetice, însă, nu oferă stimulente fiscale specifice pentru eficienţă energetică, dar în schimb face o referinţă la Fondul de eficienţă energetică (FEE), care a fost introdus pentru prima dată prin Legea din 2007 privind energiile regenerabile. Cu toate acestea, unele stimulente sunt acordate rezidenţilor din parcurile tehnologice printr-o altă bucată de legislaţie primară, Legea cu privire la parcurile ştiinţifico-tehnologice şi incubatoarele de inovare141, care, printre altele includ:

• stimulente fiscale şi vamale;

• finanţare în baza licitaţiilor din programele de suport din partea statului;

• donaţii şi investiţii;

• condiţii mai bune pentru închirierea spaţiilor, utilizarea infrastructurii şi a comuni-caţiilor, inclusiv prin plăţi eşalonate;

• scutiri şi reduceri la taxe, etc.

În dispoziţiile sale finale (articolul 27), Legea eficienţei energetice cere Guvernului să ela-boreze mai multe părţi ale legislaţiei primare şi secundare, şi anume:

• Regulamentul privind Agenţia eficienţei energetice şi Programul naţional de îmbu-nătăţire a eficienţei energetice pentru perioada 2010-2020;

• Planul Naţional de Acţiune privind îmbunătăţirea eficienţei energetice pentru peri-oada 2010-2013;

• Legea cu privire la performanţa energetică a clădirilor;

• Regulamentul privind cerinţele minime de eficienţă energetică pentru clădiri;

• cadrul legal pentru etichetarea produselor energetice; şi

• cerinţele de proiectare ecologică.

Programul naţional de eficienţă energetică (PNEE) şi etichetarea energetică au fost abor-

141 Legea nr. 138 din 21 iulie 2007 cu privire la parcurile ştiinţifico-tehnologice şi incubatoarele de inovare, Moni-torul Oficial din 7 iulie 2007, nr. 107-111, art. 476.

99


date ca parte a asistenţei oferite de proiectul “Suport pentru implementarea acordurilor dintre Republicii Moldova — UE”, iar Guvernul a elaborat, cu sprijinul proiectului a pro-iectelor de propuneri cu privire la formularea PNEE-ului şi privind etichetarea energetică, care sunt în aşteptarea adoptării. Pregătirea legislaţiei privind eficienţa energetică a clădi-rilor este susţinută de asistenţa tehnică BERD şi din câte se ştie vor fi gata spre adoptare la începutul anului 2011.

În examinarea eficienţei energetice, ar trebui, de asemenea, remarcat faptul că Programul Naţional de Conservare a Energiei pentru perioada 2003-2010 a cunoscut un nivel scăzut de eficienţă energetică în Republica Moldova şi vizează reducerea intensităţii energetice cu 2-3% anual. Cu toate acestea, la nivel practic, nu a fost luată nici o măsură de monito-rizare pentru a evalua finalizarea acestuia.

Acest program se preconizează să fie înlocuit de PNEE 2020 menţionat mai sus, care propune obiectivul naţional de economisire a energiei la nivel de 20% până în anul 2020, iar ţinta intermediară de 9% până în anul 2016. Proiectul PNEE 2020 menţionat mai de-vreme, care urmează să fie adoptat în mod oficial în viitorul foarte apropiat, de asemenea, enumeră activităţile din fiecare sector pe baza Directivelor UE, sugerează o strategie de comunicare naţională în scopul sensibilizării opiniei publice şi identifică măsurile, sursele de finanţare şi instituţiile responsabile de punere în aplicare, precum şi termenii limită specifici care trebuie respectaţi în planul său de acţiune.

Responsabilităţile pentru armonizarea legislaţiei din domeniul energetic

Responsabilitatea pentru armonizarea legislaţiei din sectorul energetic cade asupra Mi-nisterului Economiei, în conformitate cu legea (vezi organigrama din anexa 3) şi ANRE (vezi organigrama din anexa 4). Sprijin se aşteaptă în domeniul eficienţei energetice şi energiei regenerabile din partea Agenţiei pentru eficienţa energetică, de îndată ce acest organism este înfiinţat. În prezent, Direcţia de gazificare şi eficienţă energetică din cadrul Ministerului dispune de personal insuficient şi nu poate face faţă provocărilor de armoni-zare, deoarece există în prezent doar doi experţi care se ocupă de problemele de eficienţă energetică şi energie regenerabilă. De asemenea, ANRE este cu personal insuficient, în special în Direcţia sa care se ocupă de dezvoltarea sursei de energie regenerabilă, şi va avea nevoie de personal suplimentar şi asistenţă pentru a-şi întări capacităţile.

Pe de altă parte, domeniul performanţei energetice a clădirilor intră în domeniul de com-petenţă a Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, în timp ce problemele legate de armonizare a legislaţiei UE în ceea ce priveşte aspectele de mediu care afectează sectorul energetic intră în sfera de competenţă a Ministerului Mediului142.

142 În acest sens, Ministerul Mediului va transpune Directiva 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului şi Directiva 79/409/CE, articolul 4 alineatul (2), privind conservarea păsărilor sălbatice, care, în conformitate cu Protocolul de aderare la Comunitatea Energiei — ar trebui să fie transpusă până la sfârşitul anului 2010.

100

Rezumatul progresului principal până la zi în ceea ce priveşte ar-monizarea legislaţiei din sectorul energetic

Potrivit Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova, Re-publica Moldova a făcut paşi importanţi în ceea ce priveşte angajamentele sale APC şi PAPEV între 2005 şi sfârşitul anului 2007. În ceea ce priveşte cele cinci puncte de acţiune principale ale PAPEV din sectorul energetic, Raportul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării UE143 a evaluat situaţia, după cum urmează:

(1) Elaborarea unei politici energetice actualizate care tinde spre obiectivele politicii energetice a UE şi consolidează capacităţile de monitorizare şi prognozare a evoluţiilor de energie

Raportul Ministerului indică faptul că Republica Moldova a adoptat în august 2007, o nouă strategie energetică pentru perioada până în 2020. Acesta, de asemenea, subliniază că scopul acestei strategii se bazează pe convergenţa treptată cu politicile şi normele UE şi evidenţiază, printre altele, rolul sporit al Moldovei ca ţară de tranzit pentru UE după recenta extindere a UE. Raportul mai recunoaşte că provocarea principală a ţării este de a implementa în totalitate strategia energetică şi de a găsi mijloace financiare (private şi publice) pentru investiţiile necesare identificate în acesta. Mai mult ca atât, se subliniază faptul că Moldova şi-a consolidat capacităţile de monitorizare şi prognozare energetică.

(2) Convergenţă treptată a sectorului intern al republicii Moldova de energie electrică şi gaze naturale spre principiile pieţei interne a UE de energie electrică şi gaze naturale

În acest domeniu important, se subliniază că Comunitatea Energetică a demarat procesul de aderare a Republicii Moldova la Tratatul Comunităţii Energetice, care implică conver-genţa treptată cu standardele interne ale pieţei energetice. Ca parte a acestui proces, ra-portul Ministerului subliniază faptul că evoluţia preţurilor la energie şi reformele tarifare au fost iniţiate cu scopul de a elimina denaturarea pieţei şi de a îmbunătăţi ratele de colectare a achitărilor pe baza facturilor. În această privinţă, este, de asemenea menţionat faptul că rolul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare a Energiei ca un organism independent de supraveghere este întărit şi a fost adoptată o nouă metodologie de tarifare. Mai mult, raportul Ministerului evidenţiază necesitatea de a continua procesul de restructurare a sectoarelor de energie electrică, gaze şi căldură în conformitate cu normele UE şi aborda-rea problemelor arieratelor.

143 “Prezentarea generală a implementării Planului de acţiune dintre UE-Moldova, (februarie 2005 — noiembrie 2007)”. Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a Republicii Moldova, decembrie 2007.

101


(3) Progresele înregistrate în funcţionarea reţelelor energetice ale ţării pe piaţa internă, cu un accent deosebit pe reducerea substanţială a pierderilor din reţea, în special în domeniul energiei electrice şi termice

Pe această temă, raportul subliniază că, în urma aplicării comune a Republicii Moldova şi Ucrainei pentru aderarea la Reţelele de energie electrică Interconectate din Europa Con-tinentală, a fost înfiinţat un grup de lucru pentru a lua în considerare măsurile necesare pentru funcţionarea sincronă a reţelelor de energie electrică ale Republicii Moldova şi a Ucrainei cu reţelele de energie electrică interconectate din Europa continentală. În acest sens, se afirmă că acest proces de integrare avansează în continuare integrarea cu piaţa internă a energiei. Suplimentar, se menţionează că — având în vedere dependenţa ţării de energia importată — priorităţile Republicii Moldova în ceea ce priveşte creşterea generării, precum capacitatea de transmisie de import şi export trebuie să fie clar definite. În cele din urmă, raportul subliniază faptul că Republica Moldova a continuat să reducă pierderile din reţea.

(4) Îmbunătăţirea transparenţei, fiabilităţii şi siguranţei reţelei de tranzit a gazelor din Moldova

Raportul Ministerului menţionează că între 2005 şi sfârşitul anului 2007 programul naţional de gazificare a avansat în vederea extinderii livrărilor de gaze naturale în întreaga ţară. Acesta precizează de asemenea că a fost adoptată o metodologie nouă de tarifare, astfel încât tarifele să fie mai transparente şi să fie stabilite la un nivel suficient pentru a acoperi costurile şi pentru a asigura ca investitorii să obţină o rentabilitate corespunzătoare a investiţiilor.

(5) Progrese suplimentare privind utilizarea eficienţei energetice şi sursei de energie regenerabilă

În ceea ce priveşte progresele privind eficienţa energetică şi energia regenerabilă, rapor-tul subliniază că Republica Moldova a luat măsuri pentru a stimula o mai bună utilizare a energiei regenerabile. Acestea, printre altele, includ adoptarea unei legi privind promova-rea utilizării surselor de energie regenerabilă şi a biocarburanţilor. Raportul, de asemenea, subliniază faptul că Agenţia Naţională pentru Conservarea Energiei a fost transformată în Agenţia pentru eficienţa energetică, care este, de asemenea, responsabilă de energia regenerabilă.

Rapoartele UE privind Progresul din perioada 2004-2010

În Rapoartele sale privind progresul din perioada 2004-2010, Comisia Europeană a efec-tuat evaluări extinse a ceea ce s-a realizat în ceea ce priveşte armonizarea sectorului energetic din Republica Moldova. Unele dintre temele cheie ale acestor evaluări sunt re-zumate după cum urmează:

102

Rapoarte de activitate/ privind progresul din perioada 2004-2008144

• Moldova este aproape în totalitate dependentă de importuri, în special din Rusia (mai ales gaz şi petrol) şi Ucraina (de exemplu, cărbunele). Gazul din Rusia în-dreptat spre Europa de Sud Est şi Turcia tranzitează prin Moldova. Această reţea de conducte are nevoie de întreţinere şi reabilitare. În plus, deoarece Republica Moldova este dependentă de importurile de energie, aceasta ar trebui să-şi defi-nească în mod clar priorităţile în ceea ce priveşte creşterea generării, precum şi capacitatea de transport de import şi export.

• În timp ce sectorul energetic suferă din cauza eficienţei scăzute, denaturărilor de preţ, colectării achitărilor în baza facturilor insuficiente, restanţelor de plată şi o nevoie de a investi într-o infrastructură în general depăşită, Strategia Energetică până în anul 2010 (aprobată în anul 2000) are drept scop, printre altele, sporirea securităţii aprovizionării, îmbunătăţirea competitivităţii sectorului, inclusiv prin pri-vatizarea şi eliminarea diferenţelor de preţ, şi promovarea eficienţei energetice şi utilizarea SER. În plus, eforturile de a implementa strategii privind eficienţa ener-getică şi energia regenerabilă au fost recunoscute împreună cu dezvoltarea unui program de stat pentru SER 2006-2010.

• A fost stabilită şi consolidată o autoritate de reglementare, Agenţia Naţională pen-tru Reglementare în Energetică (ANRE).

• Legislaţia de bază din sectorul energiei electrice şi gazelor a fost promulgată în anul 1998. Procesul de restructurare a sectorului energetic a început în anul 1995 cu ruperea monopolului de stat în entităţi separate, deţinute de stat care se ocupă de generarea, transportul şi expedierea, şi distribuţia. Ca un prim pas, trei din cele cinci companii de distribuţie a energiei electrice au fost privatizate prin vânzarea majorităţii acţiunilor unei companii străine. Cea mai mare parte a capacităţii in-stalate de generare a energiei electrice se află în Transnistria. Moldovagaz este principalul actor în sectorul gazelor naturale. Cu sprijinul UE, Moldova a început să instaleze dispozitive de măsurare/contoare a volumului de gaze la frontierele sale, care sunt cruciale pentru plăţile legate de importurile de gaze şi de tranzit.

• Agenţia naţională privind eficienţa energetică este responsabilă pentru eficienţa energetică şi promovarea surselor de energie regenerabilă, dar există o lipsă evi-dentă de resurse financiare pentru a avansa în acest domeniu.

• În timp ce Moldova a întreprins nişte măsuri în vederea alinierii treptate cu acquis-ul pieţei interne de energie în 2005, planurile iniţiale pentru a deschide complet piaţa în 2005 au fost amânate.

144 Acest material se trage de la Comisia Europeană: documentul de lucru al personalului Comisiei, Politica euro-peană de vecinătate: „Raportul de ţară al Republicii Moldova”, SEC (2004) 567 din 12 mai 2004, COM (2004) 373 final, p.21; documentul de lucru al personalului Comisiei care însoţeşte Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu: ”Consolidarea Politicii Europene de Vecinătate — Raportul de progrese al Moldovei PEV”, SEC (2006) 1506/2 din 4 decembrie 2006, pp. 12-13 şi documentul de lucru al personalului Comisiei care însoţeşte Comunicarea din partea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu: „Implemen-tarea politicii europene de vecinătate din 2007, Raportul de progrese din Republica Moldova”, SEC (2008) 399 din 8 aprilie 2008, pp.15-18.

103


• Moldova a obţinut statutul de observator la Tratatul Comunităţii Energetice, cu scopul de membru cu drepturi depline. În 2007, Comunitatea Energetică a iniţiat procesul de aderare a Republicii Moldova la Tratatul Comunităţii Energetice, care implică convergenţa treptată cu standardele interne ale pieţei energetice.

• În anul 2005, operatorul sistemului de transport de energie electrică a fost neîn-grădit, a fost adoptată o metodologie pentru tarifele la energia electrică iar tarifele erau revizuite în mod regulat. Ratele de colectare a plăţilor, de asemenea s-au îmbunătăţit — dar continuau să fie considerate drept fiind la un nivel artificial de scăzut la căldură — şi datoriile erau considerate ca fiind o povară continuă în sectorul energetic. Mai mult decât atât, Raportul de progres din anul 2008 a soli-citat realizarea de noi progrese privind dezvoltarea şi implementarea metodologi-ei de tarifare, subliniind că a rămas esenţial ca tarifele să fie transparente şi la un nivel suficient pentru a acoperi costurile şi a obţine un randament corespunzător al investiţiilor.

• După o dispută cu Gazprom asupra preţurilor, s-a ajuns la un acord pentru a merge mai departe spre preţurile de piaţă în anul 2005. În acelaşi an, RAO EES din Rusia a cumpărat centrala de energie cea mai mare de la Cuciurgan în Trans-nistria, care este esenţială pentru aprovizionarea cu energie electrică a Republicii Moldova.

• A fost recunoscut faptul că Republica Moldova doreşte să consolideze legăturile internaţionale energetice cu vecinii săi, inclusiv România şi Ucraina.

• Raportul din 2006 menţionează că pierderile din reţeaua de energie au fost reduse în continuare (inclusiv prin instalarea contoarelor, precum şi adoptarea normelor privind pierderile tehnice şi evitarea furtului) şi că Moldova continuă, în cadrul planului său de dezvoltare a gazului, să vizeze acoperirea întregii ţări cu aprovizi-onarea cu gaz până în anul 2010.

• În anul 2007, Republica Moldova şi UE au sporit substanţial cooperarea energeti-că, în special în contextul adoptării de către Republica Moldova, în august 2007, a unei noi strategii energetice pentru perioada până în anul 2020. Cu toate acestea, Comisia a subliniat în raportul său din 2008 că provocarea Republicii Moldova este de a implementa pe deplin strategia şi de a găsi mijloace financiare (private şi publice) pentru investiţiile necesare identificate.

• Până în anul 2008, era clar că Moldova a continuat să reducă pierderile din reţe-le, a urmărit extinderea livrărilor de gaze naturale în întreaga ţară şi a luat măsuri pentru o mai bună utilizare a energiei regenerabile, inclusiv prin adoptarea unei legi.

• Raportul din 2008 privind progresele înregistrate a menţionat că: “În scopul de a sprijini consecinţele negative ale şocurilor externe din 2007 (creşterea preţurilor la energie şi seceta fără precedent) asupra economiei ţării, în 2007 Comisia Euro-peană a acordat asistenţă macro-financiară în valoare de € 45 milioane (din care € 20 milioane au fost plătite în octombrie 2007) şi un ajutor umanitar de 3 milioane € “Program de recuperare după secetă” care vizează zonele cele mai afectate.

104

Rapoarte de activitate privind progresul din perioada 2009 şi 2010145

• Raportul privind progresul din 2009 a menţionat că “Moldova nu a făcut sau a făcut progrese limitate în vederea implementării eficiente a unui număr de reforme ce reprezintă priorităţi esenţiale în conformitate cu planul de acţiune PEV. Acestea includ, în special… energia”. A menţionat, de asemenea, nevoia de finanţare su-plimentară considerabilă pentru implementarea eficientă a strategiei energetice.

• În anul 2008, Moldova a importat 70% din energia electrică necesară din Ucraina iar criza gazului din ianuarie 2009 Ucraina/Rusia a dus la o reducere temporară a livrărilor de gaze naturale ruseşti pentru Moldova, care este complet dependentă de aceste livrări.

• În anul 2008, Moldova a făcut unele îmbunătăţiri în climatul investiţional, inter alia prin prevenirea acumulării unor datorii noi în sectorul de căldură şi anulând sume-le datorate de staţiile combinate de energie şi căldură faţă de Moldovagaz.

• În timp ce Moldova a înregistrat progrese în ceea ce priveşte proiectul de energie electrică şi legile cu privire la gazele naturale, a continuat consolidarea ANRE, a îmbunătăţit ratele de colectare a achitărilor în baza facturilor şi a adoptat legislaţia privind contorizarea şi facturarea, precum şi privind atenuarea impactului creşterii preţurilor asupra consumatorilor vulnerabili, preţurile la energie erau încă conside-rate a fi distorsionate.

• În noiembrie 2008, Republica Moldova şi Comisia Europeană au deschis negoci-erile privind aderarea ţării la Tratatul Comunităţii Energetice. Raportul privind pro-gresul din 2010 menţionează că: “Alte realizări notabile sunt aderarea Moldovei la Comunitatea Energetică, sub rezerva adoptării unor piese lipsă din cadrul său juri-dic cu privire la energie…” În aprilie 2009, negocierile au fost încheiate cu privire la Tratatul Comunităţii Energiei deşi aderarea a fost supusă, printre altele, noii Legi a gazelor care este în conformitate cu acquis-ul comunitar. În decembrie 2009, au fost adoptate noi legi privind energia electrică şi gazele, însă evaluarea Comisiei subliniază că: “Respectarea deplină a legislaţiei UE relevante pentru Comunitatea Energetică va trebui să fie asigurată de către termenele indicate în Protocolul de aderare".

• În anul 2009, Moldova a continuat să îmbunătăţească ratele de colectare a achi-tărilor în baza facturilor. În noiembrie 2009, a fost finalizat un studiu privind tarifele la căldura pentru Chişinău. În ianuarie 2010, Moldova a mărit tarifele la energia electrică, gaze şi căldură.

• În timp ce lucrul asupra unei noi legi de eficienţă energetică şi a planului de ac-ţiune a continuat în anul 2008, Agenţia pentru eficienţă energetică nu era încă operaţională. Până în anul 2010, s-a constatat că activitatea a continuat spre o nouă lege a eficienţei energetice şi un plan de acţiune a eficienţei energetice şi

145 Acest material se trage de la Comisia Europeană: Documentul de lucru al personalului Comisiei care înso-ţeşte Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu: „Implementarea politicii europene de vecinătate din 2008, Raportul privind progresul Republicii Moldova”, SEC (2009) 514/2 din 23 aprilie 2009, pp. 2 şi 17-18 şi Comisia Europeană: Documentul de lucru al personalului Comisiei care însoţeşte Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu: „Implementarea politicii europene de vecinătate din 2009, Raportul privind progresul Republicii Moldova”, SEC (2010) 523 din 12 mai 2010, pp.17-18.

105


că, deşi Moldova a adoptat, în baza legii energiei regenerabile, o metodologie de tarifare pentru energia regenerabilă şi biocombustibili, precum şi norme privind garantarea originii energiei electrice generate din aceste surse, acesta nu a stabilit încă un fond ciclic regenerabil/de eficienţă energetică.

COMENTARII PRIVIND NIVELUL DE DEZVOLTARE A LEGISLAŢIEI ŞI CAPACITATEA INSTITUŢIONALĂ, PRECUM ŞI CEA DE PUNERE ÎN APLICARE

Procesul de armonizare a legislaţiei în sectorul energetic a început, de facto, în 2007, când programul de transpunere a legislaţiei relevante a UE în sistemul legal al Republicii Moldova a fost aprobat în formă de anexa 2 la Strategia Naţională Energetică până în 2020. În acelaşi an, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea energiei regenera-bile, care a transpus parţial Directiva 2001/77/EEC privind promovarea energiei electrice din sursele de energie regenerabilă pe piaţa internă a electricităţii şi Directiva 2003/30/CE privind promovarea utilizării biocombustibililor sau a altor combustibili regenerabili pentru transport.

În decembrie 2009, adoptarea noii Legi cu privire la energia electrică nr. 124-XVIII din 23 decembrie 2009146, a transpus în mod eficient elementele principale ale vechii Directive 2003/54/CE privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică, în timp ce Legea nr. 123-XVIII din 23 decembrie 2009 “cu privire la gazele naturale”147, a transpus aspectele primare ale vechii Directive 2003/55/CE privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale.

În plus, în anul 2010, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la eficien-ţa energetică nr. 142 din 2 iulie 2010148, care a transpus în mare măsură Directiva 2006/32/CE privind eficienţa utilizării finale a energiei şi serviciile energetice.

Mai mult decât atât, în anul 2009 a fost adoptată o listă de directive şi un program nou, ca parte a Legii nr. 117-XVIII din 23 decembrie 2009 “Pentru aderarea Republicii Moldova la Tratatul de constituire a Comunităţii Energetice”149, care prevede transpunerea treptată a acquis-ului comunitar în domeniul energiei. În acest sens, Secretariatul Comunităţii Ener-getice susţine implementarea Directivelor UE privind gazele naturale, energia electrică şi mediul înconjurător. Statutul de transpunere al acestora este reflectat în tabelul de mai jos.

146 Monitorul Oficial nr. 23-24, art. 33 din 12 februarie 2010.147 Monitorul Oficial nr. 23-24, art. 31 din 12 februarie 2010.148 Monitorul Oficial nr. 155-158, art. 545 din 3 septembrie 2010.149 Monitorul Oficial nr. 8-10, art. 6 din 22 ianuarie 2010.

106

Tabelul 1. Progresul armonizării conform Legii de aderare la Tratatul Comunităţii Energetice150

# Directiva Termen Statutul la data actuală1 Directiva 2003/55/CE din 26 iunie

2003 privind normele comune pen-tru piaţa internă în sectorul gazelor naturale

31 decembrie 2010

Transpusă în Legea nr. 123-XVIII din 23 decembrie 2009 “Cu privire la gazele naturale”, Monitorul Oficial din 12 februarie 2010, nr. 23-24, art. 31

2 Regulamentul 1775/2005 din 28 septembrie 2005 privind condiţiile de acces la reţelele pentru trans-portul gazelor naturale

31 decembrie 2010

Se află în curs de elaborare de ANRE

3 Directiva 2004/67/CE din 26 aprilie 2004 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaz natural

31 decembrie 2010


4 Directiva 2003/54/CE din 26 iunie 2003 privind normele comune pen-tru piaţa internă de energie electri-că

31 decembrie 2010

Transpusă în Legea nr. 124-XVIII din 23 decembrie 2009 “Cu privire la energia electrică”, Monitorul Oficial din 12 februarie 2010, nr. 23-24, art. 33

5 Regulamentul 1228/2003 din 26 iu-nie 2003 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile trans-frontaliere de energie electrică

31 decembrie 2010


6 Directiva 2005/89/CE din 18 ianua-rie 2006 privind măsurile menite să garanteze siguranţa aprovizionării cu energie electrică şi investiţiile în infrastructuri

31 decembrie 2010


7 Planul de implementare a Directi-vei 2001/77/CEE privind promova-rea electricităţii produse din surse de energie regenerabile pe piaţa internă a electricităţii

31 decembrie 2010

Un proiect a fost elaborat cu sprijinul asistenţei tehnice a UE

150 Include directivele reflectate în Legea privind aderarea Republicii Moldova la Tratatul Comunităţii Energetice nr. 117-XVIII din 23 decembrie 2009, Monitorul Oficial nr. 8-10, art. 6 din 22 ianuarie 2010.

107


8 Planul de implementare a Direc-tivei 2003/30/CE de promovare a utilizării biocombustibililor şi a al-tor combustibili regenerabili pentru transport

31 decembrie 2010

Un proiect a fost elaborat cu sprijinul asistenţei tehnice a UE

9 Directiva 2004/8/CE privind promo-varea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa internă a energiei şi de modificare a Directivei 92/42/CEE

31 decembrie 2010

Este necesară asistenţa tehnică

10 Decizia din 21 decembrie 2006 de stabilire a valorilor armonizate ale randamentului de referinţă pentru producţia separată de electricitate şi căldură în conformitate cu Direc-tiva 2004/8/CE a Parlamentului Eu-ropean şi a Consiliului

31 decembrie 2010

Este necesară asistenţa tehnică

În plus, în anul 2009 ANRE a aprobat un plan de armonizare151, care prevede dezvoltarea şi, dacă este necesar, modificarea cadrului juridic actual în domeniul energiei până la sfârşitul anului 2010, astfel încât să garanteze respectarea deplină a normelor relevante ale UE. Următorul tabel prezintă o descriere detaliată a Planului ANRE de armonizare a legislaţiei.

151 Hotărârea nr. 368 din 12 februarie 2010 “Privind aprobarea Planului pentru armonizarea actelor normati-ve adoptate de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică cu legile speciale din dome-niul energiei pentru anul 2010” (Nu există nici o indicaţie disponibilă despre publicarea acesteia în Monito-rul Oficial).

108

Tabe

lul 2

. Pla

nul A

NR

E de

arm

oniz

are

a se

ctor

ului

ene

rget

ic p

entr

u an

ul 2

010

#Ti

tluM

otiv

ul ju

ridic

pen

tru d

ezvo

ltare

Tipu

l doc

u-m

entu

lui

Dire

cţia

/Sec

ţia

resp

onsa

bilă

Term

en d

e de

pune

re s

pre

exam

inar

e 1

Reg

ulam

entu

l cu

priv

ire la

ţine

-re

a lu

crăr

ilor

de s

ecre

taria

t re

-fe

ritoa

re la

pet

iţiile

per

soan

elor

fiz

ice

şi ju

ridic

e, a

dres

ate

AN

RE

Lege

a nr

. 15

25-X

III d

in 1

9 fe

brua

rie 1

998

cu p

rivire

la e

nerg

etic

ă, M

onito

rul O

ficia

l din

4

iuni

e 19

98,

Nr.5

0-5,

art.

366

; in

trată

în

vi-

goar

e la

4 iu

nie1

998

Lege

a nr

. 12

4-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la e

nerg

ia e

lect

rică,

Mon

itoru

l Ofi-

cial

din

12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

33

Lege

a nr

. 12

3-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la g

azel

e na

tura

le, M

onito

rul O

ficia

l di

n 12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

31

Lege

a nr

. 46

1 di

n 30

iulie

200

1 pr

ivin

d pi

a-ţa

pro

duse

lor

petro

liere

, Mon

itoru

l Ofic

ial d

in

22 a

prili

e 20

03, n

r. 76

, art.

342

Mod

ifica

re

Dire

cţia

jurid

ică

şi

prot

ecţia

con

sum

a-to

rilor

Trim

estru

l I

2N

orm

ele

tehn

ice

ale

reţe

lelo

r de

trans

port

al g

azel

or n

atur

ale

Lege

a nr

. 12

3-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la g

azel

e na

tura

le, M

onito

rul O

ficia

l di

n 12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

31

Mod

ifica

reD

irecţ

ia re

glem

entă

ri

şi li

cenţ

iere

Trim

estre

le I-

II

3R

egul

amen

tul p

entru

furn

izar

ea

şi u

tiliz

area

ene

rgie

i ele

ctric

eLe

gea

nr.

124-

XV

III d

in 2

3 de

cem

brie

200

9 cu

priv

ire la

ene

rgia

ele

ctric

ă, M

onito

rul O

fi-ci

al d

in 1

2 fe

brua

rie 2

010,

nr.

23-2

4, a

rt. 3

3

Mod

ifica

reD

irecţ

ia re

glem

entă

ri

şi li

cenţ

iere

Trim

estre

le I

–II

4R

egul

amen

tul p

entru

furn

izar

ea

şi u

tiliz

area

gaz

elor

nat

ural

eLe

gea

nr.

123-

XV

III d

in 2

3 de

cem

brie

200

9 cu

priv

ire la

gaz

ele

natu

rale

, Mon

itoru

l Ofic

ial

din

12 fe

brua

rie 2

010,

nr.

23-2

4, a

rt. 3

1

Mod

ifica

reD

irecţ

ia re

glem

entă

ri

şi li

cenţ

iere

Trim

estre

le I-

II

109


#Ti

tluM

otiv

ul ju

ridic

pen

tru d

ezvo

ltare

Tipu

l doc

u-m

entu

lui

Dire

cţia

/Sec

ţia

resp

onsa

bilă

Term

en d

e de

pune

re s

pre

exam

inar

e 5

Lege

a cu

priv

ire l

a ap

roba

rea

Reg

ulam

entu

lui A

NR

ELe

gea

nr.

1525

-XIII

din

19

febr

uarie

199

8 cu

priv

ire la

ene

rget

ică,

Mon

itoru

l Ofic

ial d

in

4 iu

nie

1998

, Nr.5

0-5,

art.

366

; a in

trat î

n vi

-go

are

la 4

iuni

e 19

98

Lege

a nr

. 12

4-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la e

nerg

ia e

lect

rică,

Mon

itoru

l Ofi-

cial

din

12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

33

Lege

a nr

. 12

3-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la g

azel

e na

tura

le, M

onito

rul O

ficia

l di

n 12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

31

Lege

a nr

. 46

1 di

n 30

iulie

200

1 pr

ivin

d pi

a-ţa

pro

duse

lor

petro

liere

, Mon

itoru

l Ofic

ial d

in

22 a

prili

e 20

03, n

r. 76

, art.

342

.

Doc

umen

t no

uD

irecţ

ia ju

ridic

ă

şi p

rote

cţia

co

nsum

ator

ilor

Trim

estru

l II

6S

iste

m

de

rapo

rtare

ca

re

ur-

mea

ză a

fi p

reze

ntat

la

AN

RE

de

deţ

inăt

orii

licen

ţelo

r în

dom

e-ni

ul e

nerg

etic

Doc

umen

t no

uD

irecţ

ia p

oliti

că ta

rifar

ă şi

ana

liză

econ

omic

ăTr

imes

trul I

I

7R

egul

amen

tul c

u pr

ivire

la c

ali-

tate

a se

rvic

iulu

i de

tra

nspo

rt a

ener

giei

ele

ctric

e

Lege

a nr

. 12

4-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

“Cu

priv

ire la

ene

rgia

ele

ctric

ă”, M

onito

rul O

fi-ci

al d

in 1

2 fe

brua

rie 2

010,

nr.

23-2

4, a

rt. 3

3

Doc

umen

t no

uD

irecţ

ia ju

ridic

ă şi

pro

-te

cţia

con

sum

ator

ilor

Trim

estru

l II

8M

etod

olog

ia d

eter

min

ării,

apr

o-bă

rii ş

i ap

licăr

ii ta

rifel

or p

entru

se

rvic

iul d

e tra

nspo

rt a

ener

giei

el

ectri

ce

Mod

ifica

reD

irecţ

ia p

oliti

că ta

rifar

ă şi

ana

liză

econ

omic

ăTr

imes

trul I

I

110

#Ti

tluM

otiv

ul ju

ridic

pen

tru d

ezvo

ltare

Tipu

l doc

u-m

entu

lui

Dire

cţia

/Sec

ţia

resp

onsa

bilă

Term

en d

e de

pune

re s

pre

exam

inar

e 9

Reg

ulam

entu

lui c

u pr

ivire

la c

a-lit

atea

ser

vici

ilor

de tr

ansp

ort ş

i de

dis

tribu

ţie a

gaz

elor

nat

ural

e

Lege

a nr

. 12

3-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la g

azel

e na

tura

le, M

onito

rul O

ficia

l di

n 12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

31

Doc

umen

t no

uS

ecţia

mon

itoriz

are

a ca

lităţ

ii se

rvic

iilor

Trim

estre

le II

-III

10R

egul

amen

tul c

u pr

ivire

la m

o-du

l de

măs

urar

e a

gaze

lor n

atu-

rale

în s

copu

ri co

mer

cial

e

Mod

ifica

reD

irecţ

ia re

glem

entă

ri

şi li

cenţ

iere

Trim

estre

le II

-III

11R

egul

amen

tul

priv

ind

măs

ura-

rea

ener

giei

ele

ctric

e în

sco

puri

com

erci

ale

Lege

a nr

. 12

4-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la e

nerg

ia e

lect

rică,

Mon

itoru

l Ofi-

cial

din

12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

33

Mod

ifica

reD

irecţ

ia re

glem

entă

ri

şi li

cenţ

iere

Trim

estre

le II

-III

12R

egul

amen

tul c

u pr

ivire

la d

iri-

jare

a pr

in d

ispe

cer

a si

stem

ului

el

ectro

ener

getic

Lege

a nr

. 15

25-X

III d

in 1

9 fe

brua

rie 1

998

cu p

rivire

la e

nerg

etic

ă, M

onito

rul O

ficia

l din

4

iuni

e 19

98,

Nr.5

0-5,

art.

366

; in

trată

în

vi-

goar

e la

4 iu

nie

1998

Lege

a nr

. 12

4-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la e

nerg

ia e

lect

rică,

Mon

itoru

l Ofi-

cial

din

12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

33

Lege

a nr

. 12

3-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la g

azel

e na

tura

le, M

onito

rul O

ficia

l di

n 12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

31

Doc

umen

t no

uD

irecţ

ia re

glem

entă

ri

şi li

cenţ

iere

Trim

estre

le II

-III

13R

egul

amen

tul

priv

ind

proc

edu-

rile

de a

chiz

iţie

de c

ătre

titu

larii

de

lic

enţe

a b

unur

ilor

şi/s

au a

se

rvic

iilor

util

izat

e la

des

făşu

ra-

rea

activ

ităţil

or

Lege

a nr

. 12

4-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la e

nerg

ia e

lect

rică,

Mon

itoru

l Ofi-

cial

din

12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

33

Lege

a nr

. 12

3-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la g

azel

e na

tura

le, M

onito

rul O

ficia

l di

n 12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

31

Doc

umen

t no

uD

irecţ

ia a

udit

Trim

estre

le II

-III

111


#Ti

tluM

otiv

ul ju

ridic

pen

tru d

ezvo

ltare

Tipu

l doc

u-m

entu

lui

Dire

cţia

/Sec

ţia

resp

onsa

bilă

Term

en d

e de

pune

re s

pre

exam

inar

e 14

Cod

ul d

e co

ndui

tă a

per

sona

lu-

lui A

NR

ED

ocum

ent

nou

Dire

cţia

jurid

ică

şi p

ro-

tecţ

ia c

onsu

mat

orilo

rTr

imes

trul I

II

15R

egul

amen

tul p

rivin

d pr

oced

uri-

le s

i reg

ulile

de

ajus

tare

a ta

rife-

lor l

a se

rvic

iile

din

sect

orul

ene

r-ge

tic re

glem

enta

te d

e A

NR

E

Doc

umen

t no

uD

irecţ

ia p

oliti

că ta

rifar

ă şi

ana

liză

econ

omic

ăTr

imes

trul I

II

16R

egul

amen

tul c

u pr

ivire

la c

ali-

tate

a se

rvic

iulu

i de

dist

ribuţ

ie ş

i fu

rniz

are

a en

ergi

ei e

lect

rice

Lege

a nr

. 12

4-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la e

nerg

ia e

lect

rică,

Mon

itoru

l Ofi-

cial

din

12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

33

Doc

umen

t m

odifi

cat

Dire

cţia

jurid

ică

şi p

ro-

tecţ

ia c

onsu

mat

orilo

rTr

imes

trul I

II

17M

etod

olog

ia c

alcu

lării

, apr

obăr

ii şi

ap

licăr

ii ta

rifel

or d

e liv

rare

a e

ner-

giei

ter

mic

e co

nsum

ator

ilor

final

i

Lege

a nr

. 12

3-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la g

azel

e na

tura

le”,

Mon

itoru

l Ofi-

cial

din

12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

31

Doc

umen

t no

uD

irecţ

ia p

oliti

că ta

rifar

ă şi

ana

liză

econ

omic

ăTr

imes

trul I

II

18.

Reg

ulam

entu

l cu

priv

ire la

ext

in-

dere

a re

ţele

lor

de d

istri

buţie

a

gaze

lor n

atur

ale

Mod

ifica

reD

irecţ

ia re

glem

entă

ri

şi li

cenţ

iere

Trim

estre

le II

I-IV

19R

egul

amen

tul c

u pr

ivire

la p

ro-

cedu

ra d

e sc

him

bare

de

către

co

nsum

ator

ul e

ligib

il a

furn

izo-

rulu

i de

gaze

nat

ural

e

Doc

umen

t no

uD

irecţ

ia re

glem

entă

ri

şi li

cenţ

iere

Trim

estre

le II

I-IV

20R

egul

amen

tul c

u pr

ivire

la e

xtin

-de

rea

reţe

lelo

r de

dis

tribu

ţie a

en

ergi

ei e

lect

rice

Lege

a nr

. 12

4-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la e

nerg

ia e

lect

rică,

Mon

itoru

l Ofi-

cial

din

12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

33

Mod

ifica

reD

irecţ

ia re

glem

entă

ri

şi li

cenţ

iere

Trim

estre

le II

I-IV

21P

roce

dura

de

schi

mba

re d

e că

-tre

con

sum

ator

ul e

ligib

il a

furn

i-zo

rulu

i de

ener

gie

elec

trică

Doc

umen

t no

uD

irecţ

ia re

glem

entă

ri

şi li

cenţ

iere

Trim

estre

le II

I-IV

22R

egul

ile d

e m

anag

emen

t şi a

loca

-re

a c

apac

ităţii

de

inte

rcon

exiu

ne

între

sis

tem

ele

ener

giei

ele

ctric

e

Doc

umen

t no

uD

irecţ

ia re

glem

entă

ri

şi li

cenţ

iere

Trim

estre

le II

I-IV

112

#Ti

tluM

otiv

ul ju

ridic

pen

tru d

ezvo

ltare

Tipu

l doc

u-m

entu

lui

Dire

cţia

/Sec

ţia

resp

onsa

bilă

Term

en d

e de

pune

re s

pre

exam

inar

e 23

Reg

ulam

entu

l cu

priv

ire la

pro

-ce

dura

pe

ntru

m

onito

rizar

ea

conf

orm

ităţii

stip

ulat

e în

lice

nţe-

le s

ecto

rulu

i ene

rget

ic

Lege

a nr

. 15

25-X

III d

in 1

9 fe

brua

rie 1

998

cu p

rivire

la e

nerg

etic

ă, M

onito

rul O

ficia

l din

4

iuni

e 19

98,

Nr.5

0-5,

art.

366

; in

trată

în

vi-

goar

e la

4 iu

nie

1998

Lege

a nr

. 12

4-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la e

nerg

ia e

lect

rică,

Mon

itoru

l Ofi-

cial

din

12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

33

Lege

a nr

. 12

3-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la g

azel

e na

tura

le, M

onito

rul O

ficia

l di

n 12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

31

Lege

a nr

. 461

din

30

iulie

200

1 “P

rivin

d pi

aţa

prod

usel

or p

etro

liere

”, M

onito

rul

Ofic

ial

din

22 a

prili

e 20

03, n

r. 76

, art.

342

.

Doc

umen

t no

uD

irecţ

ia ju

ridic

ă şi

pro

-te

cţia

con

sum

ator

ilor

Trim

estru

l IV

24M

etod

e de

con

tabi

litat

eD

ocum

ent

nou

Dire

cţia

aud

it Tr

imes

trul I

V

25N

orm

ele

tehn

ice

ale

reţe

lelo

r de

dist

ribuţ

ie a

gaz

elor

nat

ural

e Le

gea

nr.

123-

XV

III d

in 2

3 de

cem

brie

200

9 cu

priv

ire la

gaz

ele

natu

rale

, Mon

itoru

l Ofic

ial

din

12 fe

brua

rie 2

010,

nr.

23-2

4, a

rt. 3

1

Mod

ifica

reD

irecţ

ia re

glem

entă

ri

şi li

cenţ

iere

Trim

estru

l IV

26N

orm

ele

tehn

ice

ale

reţe

lelo

r el

ectri

ce d

e tra

nspo

rt Le

gea

nr.

124-

XV

III d

in 2

3 de

cem

brie

200

9 cu

priv

ire la

ene

rgia

ele

ctric

ă, M

onito

rul O

fi-ci

al d

in 1

2 fe

brua

rie 2

010,

nr.

23-2

4, a

rt. 3

3

Mod

ifica

reD

irecţ

ia re

glem

entă

ri

şi li

cenţ

iere

Trim

estru

l IV

27N

orm

ele

tehn

ice

ale

reţe

lelo

r el

ectri

ce d

e di

strib

uţie

M

odifi

care

Dire

cţia

regl

emen

tări

şi

lice

nţie

reTr

imes

trul I

V

113


Legislaţia specificată în tabelul 2, de asemenea, va transpune, după cum se cunoaşte, următoarele instrumente juridice ale UE:

• Regulamentul 1775/2005 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale152;

• Directiva 2004/67/CE privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaz natural153;

• Regulamentul 1228/2003 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică154; şi

• Decizia Comisiei 2006/770/CE de modificare a anexei la Regulamentul 1228/2003155.

La rândul său, Ministerul Economiei, de asemenea, a elaborat:

• Un nou proiect de lege privind transpunerea Directivei 2005/89/CE privind măsu-rile menite să garanteze siguranţa aprovizionării cu energie electrică şi investiţiile în infrastructură156, care a fost transmis pentru comentarii;

• Proiectul de Hotărâri de Guvern care transpune cadrul de etichetare energetică şi implementarea directivelor;

• Planurile de implementare a energiei regenerabile şi biocarburanţilor, în conformi-tate cu cerinţele Directivelor UE 2001/77/CE157 şi 2003/30/CE158.

Separat, Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale lucrează în prezent — cu sprijinul financiar al BERD — asupra Regulamentului privind cerinţe minime de perfor-manţă energetică pentru clădiri. O altă licitaţie a fost lansată de către BERD pentru a angaja un consultant în scopul elaborării Legii privind performanţa energetică a clădiri-lor. Ambele documente vor transpune Directiva 2002/91/CE privind performanţa ener-getică a clădirilor159 şi vor ţine cont de noua Directivă 2010/31/EU160, care abordează această problemă.

152 Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 a Parlamentului şi a Consiliului din 28 septembrie 2005 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale, JO L289 din 3 noiembrie 2005.

153 Directiva Consiliului 2004/67/CE din 26 aprilie 2004 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaz natural, JO L 127 din 29 aprilie 2004.

154 Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică, JO L 176 din 15 iulie 2003.

155 Decizia Comisiei 2006/770/CE din 9 noiembrie 2006 de modificare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică, JO L 312 din 11 noiembrie 2006.

156 Directiva 2005/89/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 ianuarie 2006 privind măsurile menite să garanteze siguranţa aprovizionării cu energie electrică şi investiţiile în infrastructuri, JO L 33 din 4 februarie 2006.

157 Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind promovarea electricităţii produse din surse de energie regenerabile pe piaţa internă a electricităţii, JO L 283, din 27 octombrie 2001.

158 Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 mai 2003 de promovare a utilizării bio-combustibililor şi a altor combustibili regenerabili pentru transport, JO L 123 din 17 mai 2003.

159 Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanţa energetică a clădirilor, JO L 1 din 4 ianuarie 2003.

160 Directiva 2010/31/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor (rectificare), JO L 153 din 18 iunie 2010.

114

După cum s-a observat, transpunerea Directivelor menţionate a fost finalizată până la 31 decembrie 2010. Între timp, merită menţionat faptul că majoritatea acestora au fost deja abrogate după cum s-a menţionat mai devreme. O nouă listă a directivelor este în curs de negociere în cadrul noului Acord de asociere. Prin urmare, se recomandă ca autorităţile responsabile să ia în considerare noile Directive în eforturile lor armonizare, chiar înainte ca noul Acord de asociere să fie semnat. Recomandări detaliate pentru noile Directive, precum şi termenele recomandate sunt reflectate în Tabelul sumat de evaluare a transpunerii din Anexa 1.

115


PARTEA 2: PROVOCĂRILE ARMONIZĂRII A FI ÎNFRUNTATE

117


Domeniul energetic a fost în mod tradiţional privit ca un sector strategic pentru UE, fiind în parte evidenţiat de faptul că procesul de integrare europeană a început cu instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi a Euratom. Acest lucru nu este surprin-zător, având în vedere rolul crucial al energiei în economiile naţionale ale statelor membre şi dependenţa UE de importul de energie, în special în domeniul combustibililor fosili. De fapt, UE importă în prezent 82% din necesarul său de petrol şi 57% din necesarul său de gaz, astfel fiind cel mai mare importator din lume al acestor combustibili, în timp ce numai 3% din uraniul folosit la reactoarele nucleare europene este minat în Europa. În total, mai mult de 50% din energia Europei provine din ţările din afara UE — şi acest procent este în creştere constantă.

Cu toate acestea, în pofida importanţei sale în toate sferele activităţii economice, coo-perarea europeană în domeniul energetic de la bun început nu a ocupat un loc foarte important pe ordinea de zi; nu în ultimul rând din cauza că statele membre erau reticente în renunţarea la controlul asupra strategiilor lor energetice interne, fiecare dintre ele având priorităţi energetice diferite şi utilizând un mix energic diferit. Doar după criza petrolului de la mijlocul anilor şaptezeci a fost creată o strategie a Comunităţii Europene atunci când Consiliul Europei a adoptat în anul 1974 un program care prioritiza nevoia de a asigura aprovizionarea cu petrol din cât mai multe surse diverse posibile, astfel încât nici o grupare să nu poată ţine întreaga omenire ostatic pentru asemenea livrări. Mai târziu, în anul 1995 şi în mod repetat în anii 2001 şi 2003, Comisia Europeană a încercat să definească o poli-tică energetică pentru UE, care s-a axat pe liberalizarea pieţei energetice cu obiectivele de promovare a concurenţei, transparenţa afacerilor şi securitatea aprovizionării, însă aceste încercări au a fost zădărnicite de statele membre mai protecţioniste161.

Având în vedere aceste evoluţii, nu este o coincidenţă faptul că Tratatele de instituire a Comunităţilor Europene nu fac nici o referinţă la (şi nici nu stabilesc nici un temei juridic pentru) o politică energetică europeană. De exemplu, nici Tratatul de la Roma nici Actul

161 Franţa, în special, blocată în mod constant a înaintat pentru a permite companiilor străine să concureze pe piaţa sa energetică internă.

4. LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE UE CU PRIVIRE LA SECTORUL ENERGETIC

118

Unic European din anul 1987 sau Tratatul de la Amsterdam din anul 1997 nu conţin dis-poziţii care să se refere în special la sectorul energetic. În consecinţă, cooperarea în do-meniul energetic a rămas un proces interguvernamental cu principiile sale fundamentale care încă se mai bazează pe Tratatul Euratom din 1957 şi pe o serie de dispoziţii conţinute în capitolele ce ţin de “piaţa internă”” şi “mediu înconjurător” ale Tratatelor Comunităţii Europene. Într-o măsură mai semnificativă, din punct de vedere juridic, orice intervenţie a UE în domeniul energetic a fost făcută prin clauza flexibilităţii menţionată în articolul 308 al Tratatelor Comunităţii Europene, care necesită unanimitatea tuturor statelor membre pentru adoptarea oricăror propuneri.

Această situaţie s-a schimbat în decursul ultimului deceniu, deoarece UE s-a confruntat cu prea multe provocări, inclusiv dezvoltarea surselor de energie regenerabilă, deschiderea pieţelor de gaze naturale şi energie electrică, necesitatea de a reduce emisiile de GES, reducerea dependenţei sale energetice precum şi siguranţa nucleară şi garanţiile de se-curitate. Confruntat cu aceste noi provocări energetice, conceptul de introducere a unei politici energetice europene obligatorii şi cuprinzătoare a fost aprobat în cele din urmă la o reuniune din Londra a Consiliului Europei pe data de 27 octombrie 2005162 deşi a fost mai întâi de toate discutat.

În plus, Tratatul de la Lisabona, care a fost semnat în anul 2007 şi a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a confirmat apariţia, la nivel european, a unei politici energetice indepen-dente care are o bază juridică distinctă, după cum este ilustrat de faptul că — pentru prima dată într-un document al Tratatului UE — se conţine o menţiune succintă despre sectorul energetic. Mai precis, articolul 194 din Tratatul de la Lisabona prevede:

“Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute în Tratate, Consiliul, la pro-punerea Comisiei, poate decide, într-un spirit de solidaritate între statele membre, să adopte măsuri corespunzătoare situaţiei economice, în special în cazul în care apar dificultăţi grave în aprovizionarea cu anumite produse, în special în domeniul energetic”.

Prin urmare, în cadrul noului Tratat energia este acum pe deplin în categoria competen-ţei partajate între UE şi statele membre şi acestea din urmă nu mai controlează în mod exclusiv acest domeniu strategic. Pe această bază, cele mai multe dintre măsurile care afectează sectorul energetic vor fi adoptate prin intermediul procedurii legislative ordinare (şi anume în comun de către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene), care aprobă deciziile cu majoritate calificată.

Cu toate acestea, Tratatul de la Lisabona nu afectează dreptul unui stat membru de a

162 Principiile de bază ale acestei politici au fost stabilite prima dată în Cartea Verde din 2006 întitulată „O stra-tegie europeană pentru energie durabilă, competitivă şi sigură” (COM (2006) 105 final) şi au fost elaborate în continuare într-un document numit “Energie pentru o lume în schimbare” care a fost publicat în anul 2007 de Comisia Europeană în urma unui proces de consultare. Propunerile prevăzute în aceste documente au fost examinate şi aprobate la o reuniune a Consiliului European din 8 şi 9 martie 2007. În plus, la 14 februarie 2007, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie fără caracter obligatoriu care solicita ca propunerea principală care urma să reducă emisiile de carbon cu 20 % să fie mărită la 25%.

119


stabili condiţiile pentru utilizarea resurselor sale energetice, alegerea sa din rândul diferitor surse de energie şi structura de bază a alimentării sale cu energie.

Prezentarea generală a legislaţiei şi politicii UE din domeniul energetic

În mod tradiţional, scopul stabilit de multă vreme a politicii energetice a UE se roteşte în jurul a două axe principale interdependente: în primul rând, pentru a asigura securitatea internă şi externă a Uniunii de aprovizionare cu energie prin construirea unei coerenţe a politicii energetice mai bune în faţa dependenţei sale de importurile de petrol şi de gaz din regiuni instabile din punct de vedere politic; şi în al doilea rând, pentru a garanta servicii energetice fiabile, la preţ redus şi de calitate care nu prezintă riscuri pentru sănătatea ce-tăţenilor şi a mediului înconjurător. Aceste două scopuri principale au fost în cele din urmă completate cu obiective specifice suplimentare, care includ:

• facilitarea introducerii economiei cu emisii reduse de carbon pe întreg teritoriul UE şi promovării dezvoltării durabile;

• completarea pieţei energetice interne cu armonizarea adecvată a politicilor împre-ună cu creşterea concurenţei în diverse sub-sectoare energetice prin adoptarea politicilor de liberalizare a pieţei163;

• redefinirea priorităţilor în ceea ce priveşte energia nucleară după luarea în consi-derare a riscurilor de accidente şi de eliminare a deşeurilor;

• stimularea cercetării şi dezvoltării şi inovării în activităţile legate de energie; şi

• dezvoltarea unor capacităţi mai puternice a politicii energetice externe şi îmbu-nătăţirea relaţiilor energetice cu vecinii UE, inclusiv Rusia, care este furnizorul principal de gaz al UE.

Primul dintre aceste obiective a implicat o reducere ţintă de cel puţin 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră din toate sursele de energie primară până în anul 2020 (în compa-raţie cu nivelurile din 1990), în timp ce insistă asupra reuşitei unui acord internaţional Pro-tocolul de la Kyoto avea ca scop realizarea unei reduceri de 30% de către toate naţiunile dezvoltate până în anul 2020. Această reducere a fost completată de o reducere propusă de până la 50% a emisiilor de carbon din surse de energie primară până în 2050, în com-paraţie cu nivelurile din 1990 şi stabilirea unui obiectiv minim de 10% pentru utilizarea biocombustibililor până în anul 2020. Mijloacele de atingere a acestor obiective au fost în mare măsură axate pe promovarea utilizării sporite a energiei regenerabile în producerea energiei electrice şi utilizării biocombustibililor în transporturi, prin programe de stimulare. Accentul a fost, de asemenea, pus pe introducerea măsurilor cuprinzătoare, care ar stimu-la implementarea strategiilor de eficienţă energetică şi ar reduce consumul de energie164.163 Procesul de liberalizare a pieţei energetice a fost promovat în mod vehement, deoarece Comisia Europeană

a susţinut în mod constant că un astfel de proces creşte eficienţa sectorului energetic şi a competitivităţii eco-nomiei europene în ansamblu.

164 Cartea verde a Comisiei din 8 martie 2006, O strategie europeană pentru o energie durabilă, competitivă şi sigură (COM (2006) 105 final şi Comunicarea Comisiei către Consiliul European şi Parlamentul European din 10 ianuarie 2007, O politică energetică pentru Europa [COM 2007)1 final.

120

Pe de altă parte, integrarea pieţei interne a UE a progresat treptat ceea ce a dus la faptul că iniţiativele legislative au fost introduse în mod progresiv pentru a armoniza cadrele de reglementare energetice şi practicile de lucru ale statelor membre. Implementarea acestei abordări a fost efectuată prin intermediul unor pachete legislative care au promovat libera-lizarea sectoarelor energiei electrice şi gazului natural165.

Până în prezent, au fost adoptate trei astfel de pachete, dintre care primul a intrat în vigoare la sfârşitul anilor 1990 cu obiectivul de a introduce treptat concurenţa pe pieţele respective ale energiei electrice şi gazelor naturale din statele membre.

Pentru a completa piaţa energetică internă şi a se bucura de beneficiile sale, în iunie 2003 a fost adoptat al doilea pachet legislativ în domeniul energetic, care a inclus o obligaţie de separare prin care activităţile de producţie şi furnizare a energiei electrice şi gazelor natu-rale trebuiau să fie desfăşurate independent de reţelele de transport şi de distribuţie. Acest pachet a stabilit ulterior termene stricte pentru liberalizarea pieţelor de energie electrică şi gaze naturale în ceea ce priveşte consumatorii non-casnici şi gospodăriile private şi a extins dreptul lor de a selecta liber furnizorii lor de energie şi gaze naturale pe o piaţă competitivă.

Un al treilea pachet a fost recent pus în aplicare deoarece au fost identificate unele de-fecţiuni şi deficienţe grave în funcţionarea pieţelor de energie electrică şi gaze naturale, în cadrul regimului existent de atunci. Printre deficienţele identificate au fost:

• existenţa continuă a concentrării pieţei în majoritatea pieţelor naţionale;

• o lipsă de lichiditate, care a împiedicat intrarea reuşită a noilor operatori;

• lipsa integrării între pieţele statelor membre;

• o absenţă şi o lipsă de informaţii de piaţă transparente şi disponibile, ceea ce a dus la neîncrederea în mecanismele de stabilire a preţurilor

• un nivel inadecvat de separare între interesele de reţea şi de aprovizionare, care are repercusiuni negative asupra funcţionării pieţei şi stimulărilor de investiţii; şi

• apropierea clienţilor de furnizori prin contracte în aval pe termen lung.

Aspectul principal al acestui ultim pachet constă în faptul că oferă companiilor integrate de energie electrică şi gaze naturale dreptul de a selecta una dintre cele trei opţiuni diferite la separarea ulterioară a generării lor şi a operaţiunilor de distribuţie. Plus la aceasta, a cres-cut, de asemenea, coerenţa în autoritate şi competenţe, şi s-a consolidat independenţa autorităţilor naţionale de reglementare energetică şi s-a creat o nouă agenţie europeană care să supravegheze şi să îmbunătăţească cooperarea transfrontalieră de reglementa-re pentru transportul gazelor naturale şi energiei electrice între statele membre. În plus, după cum se va vedea mai târziu, acesta a introdus măsuri concrete de îmbunătăţire a investiţiilor în infrastructura principală aferentă energiei electrice şi gazelor naturale şi de

165 Comisia s-a concentrat asupra acestor două sectoare, deoarece piaţa petrolului funcţionează pe baza unor mecanisme de piaţă, în timp ce sectorul energiei nucleare este puternic reglementat. Pe de altă parte, domeni-ile energiei regenerabile şi biocombustibililor sunt strâns legate cu piaţa energiei electrice a unui stat membru (deşi utilizarea biocombustibililor are, de asemenea, un impact asupra pieţelor de gaze şi de combustibil)..

121


consolidare a drepturilor consumatorilor.

În ceea ce priveşte sectorul energiei nucleare, încercările UE în ceea ce priveşte armoni-zarea în acest sector în primul rând s-au axat pe stabilirea unui cadru obligatoriu pentru securitatea instalaţiilor nucleare166. Cu toate acestea, atenţie, de asemenea, a fost acor-dată asigurării unei furnizări adecvate şi echitabile de minereuri şi combustibil nuclear şi monitorizării utilizării paşnice a materialelor nucleare. Un alt aspect important al politicii energiei nucleare a UE implică promovarea colaborării cu alte ţări şi organizaţii internaţio-nale şi promovarea cooperării în domeniul cercetării şi dezvoltării. În plus, măsuri specifice sunt orientate spre protejarea sănătăţii celor care lucrează în acest sector, şi a publicului larg, şi la protejarea mediului înconjurător de riscurile asociate cu utilizarea combustibilului nuclear şi a deşeurilor rezultate.

În ceea ce priveşte stimularea activităţilor de cercetare, realizarea acestui obiectiv a fost facilitată de implementarea unui Plan strategic european pentru tehnologiile energetice167, care a fost orientat spre dezvoltarea tehnologiilor în diverse domenii energetice, cum ar fi energia regenerabilă, biocombustibilii, conservarea energiei, clădiri cu consum redus de energie, energie nucleară de generaţia a 4-a168, cărbune curat şi captarea carbonului169. Unele programe specifice de acţiuni elaborate în procesul acestui plan au inclus suport pentru promovarea surselor regenerabile de energie (ALTENER) şi a eficienţei energetice (SAVE), precum şi programul COOPENER, care a redirecţionat acţiunea internaţională spre aceste două priorităţi (energie regenerabilă şi eficienţă energetică).

În cele din urmă, obiectivul unei cooperări internaţionale mai strânse în chestiuni legate de energie a fost stimulat în cadrul Politicii Europene de Vecinătate (PEV), care a fost lansată în 2004 ca un mijloc de a evita apariţia unor noi linii de divizare între UE extinsă şi vecinii săi şi de a consolida prosperitatea, stabilitatea şi securitatea tuturor părţilor participante170. PEV, care este în principal o politică bilaterală între UE şi fiecare ţară parteneră, este în continuare îmbogăţită cu iniţiative regionale şi multilaterale de cooperare: Parteneriatul Estic171, Parteneriatul euro-mediteranean172, şi Sinergia Mării Negre173; în timp ce Partene-166 Directiva Consiliului 2009/71/Euratom.167 Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Co-

mitetul Regiunilor, Un plan strategic pentru tehnologiile energetice (Planul de stabilire) — Către un viitor cu emisii reduse de carbon (COM(2007)) 723 final.

168 Modelele de reactoare nucleare de generaţia IV sunt acum în stadiu de cercetare şi dezvoltare timpurie..Acestea include multe tipuri de reactoare diferite, cum sunt reactoarele la temperaturi foarte înalte, reactoare supercritice cu apă, reactoare cu sare topită, reactoare rapide răcite cu gaz, reactoare rapide răcite cu sodiu şi reactoare rapide răcite cu plumb. Se consideră că aceste tipuri noi de tehnologii a centralelor nucleare au o serie de avantaje, inclusive: (i) produc cu 100-300 de ori mai multă energie din aceeaşi cantitate de combusti-bil nuclear decât tehnologiile existente; (ii) siguranţa lor de operare este mult mai îmbunătăţită; şi (iii) deşeurile nucleare rezultate se păstrează timp de decenii în loc de milenii.

169 Într-un cuvânt, captarea (şi stocarea) carbonului este un proces de captare a dioxidului de carbon (CO2) din surse mari de emisii (instalaţii electrice cu combustibili fosili) şi de stocare a acestuia. Obiectivul fundamental al acestui proces este de a asigura că emisiile de combustibili fosili nu pătrund în atmosferă, cu scopul de a reduce încălzirea globală.

170 Vezi în continuare Capitolul 2 din această publicaţie cu privire la cadrul PEV.171 Vezi http://eeas.europa.eu/eastern/index_en.htm pentru mai multă informaţie.172 Vezi http://www.eeas.europa.eu/euromed/index_en.htm pentru mai multă informaţie. 173 Vezi http://eeas.europa.eu/blacksea/index_en.htm pentru informaţie.

122

riatul Africa-UE privind energia a fost de asemenea pus în mişcare, cu scopul de a ajuta Africa “să facă un salt” spre tehnologiile cu emisii scăzute de carbon şi pentru a ajuta la dezvoltarea continentului în calitate de furnizor durabil de energie.

Implementarea tuturor acestor obiective a fost recent completată de o a Doua Revizuire strategică a politicii energetice174, care a fost finalizată de către Comisia Europeană în noiembrie 2008 şi aprobată de către Consiliul Europei în ianuarie 2009. Această revizuire include un pachet amplu de măsuri pentru consolidarea angajamentului UE de a realiza o reducere de 20% a emisiilor sale de gaze cu efect de seră până în anul 2020 (în compa-raţie cu nivelurile din 1990) — în principal prin stimularea utilizării energiei regenerabile şi prin reducerea consumului de energie. În acest scop, au fost făcute propuneri concrete de a consolida reţelele energetice ale UE — liniile de înaltă tensiune şi conductele care trans-portă electricitatea, gazul şi petrolul către locuinţe şi întreprinderi — şi de a le dota pentru ca să poată să prelucreze sursele de energie regenerabile. De asemenea, au fost făcute eforturi continue pentru a spori eficienţa energetică, care are ca scop principal renovarea clădirilor rezidenţiale şi comerciale. Aceste măsuri, de asemenea, au fost stabilite pentru a asigura aprovizionarea fiabilă şi suficientă cu energie şi să protejeze economia statelor membre de preţurile volatile la energie, reducând dependenţa lor de importurile de gaze naturale175 şi petrol, în special în situaţii de urgenţă.

Astfel, la nivel de politici, UE nu a format încă un plan uniform pentru toate statele sale membre, deşi Tratatul de la Lisabona — prin introducerea principiului de bază al solidari-tăţii în confruntarea crizelor energetice şi prin promovarea interconectivităţii reţelelor — a făcut primii paşi concreţi în direcţia adoptării unei strategii unitare — cel puţin în zona de securitate a aprovizionării cu energie. Pe de altă parte, integrarea treptată a pieţei ener-getic interne bazate pe principiul de liberalizare a reţelelor energetice interne a statelor membre, în special în domeniul energiei electrice şi gazelor naturale, a avansat în mod semnificativ. Obiectivul fundamental al acestui proces a fost dublu: în primul rând, de a stabili o piaţă energetică europeană cu adevărat unică, care se bazează pe creşterea competitivităţii, îmbunătăţirea calităţii serviciilor, garantarea preţurilor echitabile pentru consumatori, îmbunătăţirea capacităţilor de interconectare şi întărirea securităţii aprovizi-onării; şi în al doilea rând, de a reduce consumul de energie şi de a combate schimbările climatice, în primul rând prin promovarea utilizării surselor de energie regenerabile şi alter-native şi introducerea economiilor de energie şi măsurilor de eficienţă energetică.

174 Vezi Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, A doua revizuire strategic a politicii energetice: Planul de acţiune al UE pentru securitate şi solidaritate în domeniul energiei {SEC(2008) 2870} {SEC(2008) 2871} {SEC(2008) 2872} [COM/2008/0781].

175 În acest sens, o prioritate înaltă a reprezentat stabilirea unui coridor sudic de gaz a reţelelor de conducte care ar putea aduce gazul din regiunea Mării Caspice prin Turcia.

123


Instituţiile europene din sectorul energetic

Regulamentul 713/2009/EC176 de instituire a Agenţiei pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energetic asigură baza juridică pentru încă o Agenţie Europea-nă. Scopul specific al acestei agenţii este de a exercita la nivelul UE sarcinile îndeplinite de aceste autorităţi. Într-un cuvânt, funcţiile sale implică:

• eliberarea avizelor cu privire la toate întrebările legate de domeniul reglementato-rilor în domeniul energetic;

• participarea la crearea codurilor de reţea în domeniile energiei electrice şi gazelor naturale;

• luarea deciziilor cu privire la infrastructura transfrontalieră, inclusiv derogări de la anumite dispoziţii în reglementările aplicabile; şi

• monitorizarea pieţelor interne de energie electrică şi gaze naturale (în special pre-ţurile de vânzare cu amănuntul a energiei electrice şi gazelor naturale).

Agenţia poate fi de relevanţă pe viitor pentru Moldova, deoarece în conformitate cu pre-ambulul (25) “Ţările care nu sunt membre ale Comunităţii ar trebui să poată participa la activitatea Agenţiei, în conformitate cu acordurile corespunzătoare care urmează să fie încheiate de Comunitate”. Având în vedere aderarea Moldovei la Comunitatea Energetică, se poate aştepta cooperarea în acest forum, precum şi atunci când integrarea devine mai profundă.

Legislaţia Uniunii Europene

Legislaţia UE în domeniul energetic intenţionează să ofere un cadru integrat pentru sta-tele membre aferent politicilor lor interne în domeniul energetic în vederea completării pieţei energetice interne. Cu toate acestea, unul din principalele impedimente pentru in-troducerea unui astfel de cadru a fost faptul că sectorul energetic constă dintr-o serie de componente diferite, fiecare dintre care are propriile caracteristici de piaţă, cerinţe tehnice şi indicatori de aprovizionare/de cerere care diferă semnificativ de la un stat membru la alt stat membru. Pentru a rezolva această problemă abordarea UE a fost să adopte legi separate pentru pieţele de petrol, gaze naturale, energie electrică, energie regenerabilă, biocombustibili şi de eficienţă energetică, astfel încât fiecare dintre ele să poată fi abordate ca un segment distinct al pieţei energetice totale.

În special, după cum se va vedea mai jos, legislaţia relevantă care afectează sectorul petrolier a fost orientată în principal asupra asigurării securităţii de aprovizionare a statelor membre în funcţie de vulnerabilitate de import a UE cu privire la combustibilii fosili. Pe de altă parte, energia electrică şi gazele naturale, deşi acestea au fost tratate separat, au fost reglementate sub auspiciile unor pachete legislative combinate, în principal pentru că aceste două sectoare sunt inter-dependente şi au structuri tehnice şi de piaţă similare. 176 Regulamentul (CE) nr. 713/2009 al Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 de instituire a

Agenţiei pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei, JO L 211, 14.8.2009, p. 1–14.

124

În plus, deschiderea acestor pieţe pentru concurenţă s-a bazat pe aceleaşi principii ale liberalizării, şi anume:

• abolirea drepturilor exclusive cu privire la generarea energiei şi construcţia reţele-lor de energie electrică şi a conductelor de gaze naturale;

• stabilirea unei relaţii directe între producătorii de energie electrică şi gaze naturale şi consumatori;

• introducerea dreptului de acces al terţilor la reţelele de transport şi distribuţie;

• separarea funcţiilor de reglementare şi de operare;

• liberalizarea treptată a pieţei tuturor activităţilor, cu excepţia activităţilor de trans-port şi distribuţie, care sunt reglementate atât de tarifele care sunt fixate de către guverne sau autorităţile de reglementare din domeniul energetic; şi

• separarea contabilă, juridică, funcţională sau de proprietate a activităţilor liberali-zate din domeniul energiei electrice şi gazelor naturale de cele reglementate.

În cele din urmă, în domeniul energiei regenerabile, biocombustibililor şi eficienţei ener-getice, care au implicat dezvoltarea pieţelor relativ noi, iniţiativele legislative ale UE au stabilit să promoveze utilizarea şi dezvoltarea lor pe scară largă şi să faciliteze integrarea lor neîntreruptă în mixul energetic intern din fiecare stat membru.

Având în vedere că legislaţia relevantă a UE reglementează în mod specific fiecare seg-ment al sectorului energetic, este necesar — în scopul clarităţii expunerii — de a prezenta actele legislative pertinente ale UE în baza sub-pieţei energetice relevante.

Astfel, legislaţia cu privire la energie electrică, gaze naturale, petrol, energie regenerabilă şi biocombustibili şi eficienţa energetică vor fi considerate independente una de cealaltă, astfel încât cititorul să obţină o înţelegere mai bună şi mai cuprinzătoare a mandatelor legislative şi de reglementare impuse statelor membre pentru fiecare din aceste sub-sec-toare energetice.

Despre Directive vechi, actuale şi noi

Cadrul legal energetic este mult mai complex decât alte domenii datorită prezenţei mai multor acorduri internaţionale şi tratate care au impact asupra formei acestuia.

După cum s-a menţionat mai devreme, atât Tratatul privind Carta Energiei cât şi Trata-tul Comunităţii Energetice au o listă specifică a acquis-ului care urmează să fie imple-mentată de către părţile contractante. Această listă este obligatorie şi este însoţită de termene stricte şi, prin urmare, relevante în contextul acestei publicaţii.

Cu toate acestea, pe măsură ce cadrul juridic al UE evoluează, Carta Energetică şi Tratatul Comunităţii Energetice rămân în urma legislaţiei fundamentale a UE care se aplică statelor membre. Astfel, un set de acte juridice se aplică faţă de statele membre ale UE, în timp ce un alt set se aplică părţilor tratatului.

125


Moldova, nefiind nici membră a UE şi nici o ţară ce aderă la UE, este în principiu obli-gată să respecte tratatele, însă, datorită angajamentului său în cadrul APC şi PAPEV are, de asemenea, obligaţia de a armoniza cu legislaţia actuală a UE. Astfel, în paginile următoare, în care se face referinţă relevantă la actele legislative vechi, curente şi noi, deşi numai cele care sunt cele mai relevante pe termen scurt sunt discutate în detaliu.

Tabelul de evaluare a transpunerii din anexa 1 oferă o prezentare generală comprehen-sivă a relaţiei dintre actele UE (vechi şi noi) şi cadrul legal al RM.

Energia electrică

(a) Directiva 2003/54/CE177

Prezenta Directivă face parte din al doilea pachet legislativ din domeniul energetic şi s-a bazat şi s-a extins asupra domeniului de aplicare al operaţiunii predecesorului său — Di-rectiva 96/92/CE178. Această directivă a fost abrogată prin Directiva 2009/72/CE, cu o data de transpunere din 3 martie 2011 şi este discutată în detaliu mai jos.

Directiva 2003/54/CE prevede o serie de măsuri pentru a deschide piaţa energiei electrice în întregime în beneficiul consumatorilor europeni cu scopul de a crea condiţii mai favo-rabile pentru o concurenţă reală, corectă şi de a organiza o piaţă unică reală. În special, aceasta include norme comune pentru producerea, transportul şi distribuţia energiei elec-trice. Mai mult decât atât, aceasta stabileşte normele referitoare la organizarea şi func-ţionarea sectorului energiei electrice, accesul la piaţă, criteriile şi procedurile aplicabile cererilor de ofertă şi acordării autorizaţiilor, precum şi exploatarea reţelelor de transport şi de distribuţie. De asemenea, obligă în continuare statele membre să ia măsurile necesare pentru a atinge obiective clar definite, cum sunt protecţia consumatorilor vulnerabili şi a drepturilor fundamentale ale consumatorilor şi promovarea coeziunii economice şi sociale. Un rezumat al principalelor teme ale prezentei Directive, este prezentat mai jos.

(i) Deschiderea comercializării cuplată cu obligaţiile serviciilor publice şi protecţia consumatorilor

Directiva cere ca întreprinderile din domeniul energiei electrice să desfăşoare activităţi comerciale, în conformitate cu principiile comerciale, fără discriminare între întreprinderi în ceea ce priveşte drepturile sau obligaţiile, astfel încât să poată fi stabilită o piaţă com-petitivă, sigură şi durabilă în domeniul energiei electrice. În acest sens, statele membre sunt obligate să:

• impună întreprinderilor care activează în sectorul energiei electrice obligaţii de

177 Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică şi de abrogare a Directivei 96/92/CE, JO L 176 din 15 iulie 2003.

178 Directiva 96/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 decembrie 1996 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică, JO L 27 din 30 ianuarie 1997.

126

serviciu public, care pot fi legate de securitatea (inclusiv securitatea aprovizionă-rii), regularitatea, calitatea şi preţul furnizărilor, şi protecţia mediului înconjurător, inclusiv eficienţa energetică şi protecţia climei;

• asigure că toţi consumatorii casnici şi întreprinderile mici, cel puţin se bucură de dreptul de a fi alimentate cu energie electrică de o calitate specifică pe teritoriul lor la preţuri rezonabile, uşor şi clar comparabile şi transparente;

• ia măsuri corespunzătoare pentru a proteja utilizatorii finali şi consumatorii vulne-rabili, inclusiv măsuri care să îi ajute să evite deconectarea;

• asigure implementarea unui sistem de acces al terţilor la reţelele de transport şi de distribuţie pentru toţi clienţii eligibili179; şi

• informeze Comisia cu privire la punerea în aplicare a prezentei Directive.

În ceea ce priveşte clienţii eligibili, Directiva prevede că statele membre trebuie să asigure că următorii sunt consideraţi astfel de clienţi:

• până la 1 iulie 2004, clienţii eligibili specificaţi în Directiva 96/92/CE180, cu condiţia ca fiecare stat membru va publica, până la 31 ianuarie a fiecărui an criteriile de definire a acestor consumatori eligibili;

• de la 1 iulie 2004 cel târziu, toţi consumatorii non-casnici; şi

• de la 1 iulie 2007, toţi clienţii.

(ii) Oferirea unor capacităţi noi

Directiva impune statelor membre UE să asigure posibilitatea de a oferi noi capacităţi sau măsuri de gestionare a eficienţei energetice/a cererii printr-o procedură de solicitare a ofertelor sau orice altă procedură echivalentă în ceea ce priveşte transparenţa şi non-dis-criminarea, pe baza unor criterii publicate. Detaliile cu privire la orice astfel de procedură de licitaţie trebuie să fie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu cel puţin şase luni înainte de data limită pentru depunerea ofertelor.

(iii) Separarea conturilor

Întreprinderile din sectorul energiei electrice au fost obligate să menţină conturi interne se-parate pentru fiecare activitate a lor de transportare şi de distribuţie, ceea ce ar fi trebuit să facă dacă activităţile respective ar fi fost desfăşurate de întreprinderi separate, astfel încât să se evite discriminarea, subvenţiile încrucişate şi denaturarea concurenţei. Acestea au fost, de asemenea, obligate să deţină conturi separate pentru furnizări la clienţii eligibili şi

179 Termenul de “client eligibil” se referă la un client care deţine capacitatea juridică de a contracta anumite volu-me de energie de la orice furnizor.

180 Directiva 96/92/EC a precizat cota procentuală a pieţei energiei electrice care ar trebui să fie deschisă pentru concurenţă prin definirea pragurilor pentru deschiderea pieţei; vezi articolul 19, care a stabilit 40 GWh pentru 1999, 20 GWh pentru 2000, şi 9 GWh pentru 2003. Aceste praguri au reprezentat o cerinţă minimă pentru deschiderea pieţei a 26% din toţi consumatorii finali pentru 1999, 28% din toţi consumatorii finali pentru 2000 şi 33% din toţi consumatorii finali pentru 2003. Această Directivă a fost abrogată prin Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică şi de abrogare a Directivei 96/92/CE.

127


non-eligibili până la 1 iulie 2007.

(iv) Desemnarea operatorilor sistemului de transport şi distribuţie

Statele membre au fost obligate să desemneze, sau să oblige întreprinderile care deţin sisteme de transport sau de distribuţie să desemneze, unul sau mai mulţi operatori ai sistemului de transport sau de distribuţie pentru o perioadă care urmează să fie stabilită de către statele membre luând în considerare eficienţa şi echilibrul economic. Directiva 2003/54/CE, de asemenea, a specificat sarcinile şi responsabilităţile operatorilor sisteme-lor de transport şi distribuţie (OST şi OSD) şi a definit criteriile minime care trebuie să fie aplicate pentru a garanta independenţa lor.

În ceea ce priveşte independenţa, Directiva prevede că:

• OST şi OSD nu pot participa la întreprinderea de energie electrică integrate res-ponsabilă, direct sau indirect, pentru funcţionarea de zi cu zi a producerii, distribu-ţiei şi furnizării energiei electrice;

• Trebuie să fie luate măsuri corespunzătoare pentru a asigura că interesele profe-sionale ale persoanelor responsabile de gestionarea ODS sunt luate în considera-re, astfel încât acestea să fie capabile să acţioneze în mod independent;

• OST şi OSD trebuie să aibă drepturi de luare a deciziilor efective, independente de întreprinderea integrată a energiei electrice, cu privire la activele necesare pentru exploatarea reţelei; şi

• OST şi OSD ar trebui să stabilească un program de conformitate, care stabileşte măsurile luate pentru a exclude un comportament discriminatoriu, şi să se asigure că acesta este monitorizat în mod adecvat.

128

JURISPRUDENŢA UE PRIVIND VECHEA DIRECTIVĂ 2003/54/CE

College van Beroep voor het bedrijfsleven Vereniging voor Energie, Milieu en Water and Others v Directeur van de Dienst uitvoering en toezicht energie181

Subiectul în cauză a implicat compatibilitatea cu Directiva 96/92/CE — care a precedat Directiva 2003/54/CE182 a accesului preferenţial acordat de către autoritatea de regle-mentare din Olanda capacităţilor de transport, pentru importurile care rezultă din con-tractele de furnizare a energiei electrice pe termen lung încheiate înainte de intrarea în vigoare a Directivei 96/92/CE. Curtea a hotărât că normele non-discriminării prevăzute în Directiva 96/92/EC3 se opun măsurilor naţionale care acordă unei întreprinderi o capacitate preferenţială pentru transportul transfrontalier al energiei electrice, chiar şi atunci când această capacitate preferenţială este conferită unui operator ca urmare a angajamentelor asumate înainte ca Directiva 96/92/CE să intre în vigoare, cum ar fi contractele de furnizare a energiei electrice pe termen lung încheiate în cadrul înde-plinirii unei sarcini de interes economic general. Curtea a considerat că existenţa unor astfel de contracte precedente nu justifică nici un tratament preferenţial, deoarece Di-rectiva prevede posibilitatea ca statelor membre să le fie acordate derogări de tranziţie pentru angajamentele asumate înainte de intrarea în vigoare a Directivei şi care au fost incompatibile cu Directiva. În continuare, Curtea a considerat că principiile protecţiei aşteptărilor legitime şi a siguranţei juridice nu justifică nici o derogare de la normele nediscriminatorii cuprinse în Directiva 96/92/CE.

Curtea a hotărât ca regulile de acces la reţelele de electricitate să nu se limiteze la includerea regulilor tehnice, ci trebuie să fie interpretate ca aplicându-se faţă de orice formă de discriminare. S-a mai afirmat că aceste reguli exclud orice măsuri naţiona-le care au acordat unei întreprinderi o capacitate preferenţială pentru transportarea transfrontalieră a energiei electrice, dacă aceste măsuri au derivat de la operatorul de sistem, controlorul managementului de sistem sau a legiuitorului, cu excepţia cazului în care astfel de măsuri au fost autorizate în mod expres în conformitate cu mandatele Directivei. În baza faptelor cazului, Curtea a hotărât că accesul prioritar la o parte din capacitatea pentru transportarea transfrontalieră a energiei electrice conferită operato-rului de reţea olandez trebuie să fie considerat ca fiind discriminatoriu şi a fost, astfel, contrar obiectivelor de consolidare a concurenţei din Directiva 96/92/CE.

Citiworks AG v Sächsisches Staatsministerium für Wirtschaft und Arbeit als Lan-desregulierungs-behörde183

În această cauză, a fost făcută o referinţă la o hotărâre preliminară adoptată de Curtea Supremă (Oberlandesgericht) din Dresda cu privire la interpretarea articolului 20 aline-atul (1) din Directiva 2003/54/CE, care se ocupă de accesul non-preferenţial la reţelele de transport şi de distribuţie.

129


Întrebarea menţionată a apărut deoarece, în temeiul legislaţiei Germaniei, sistemele de aprovizionare cu energie situate integral la sediul unei întreprinderi pot, în anumite circumstanţe să fie scutite, printre altele, de la principiul de acces al terţilor la reţea. Sistemul în cauză din acţiunea principală a fost localizat la aeroportul Leipzig/Halle şi exploatat de către compania care gestionează aeroportul pentru aprovizionare proprie şi a celor 93 de întreprinderi situate la aeroport.

Curtea a decis că articolul 20 alineatul (1) trebuie interpretat ca excluzând o dispoziţie a legislaţiei naţionale, care a scutit anumiţi operatori de reţele de aprovizionare energe-tică de obligaţia de a furniza terţilor accesul liber la aceste sisteme pe motiv că acestea au fost amplasate pe o zonă de operare geografic conectată şi că acestea au servit în principal la furnizarea necesarului de energie a întreprinderii în sine şi a întreprinderilor conexe. S-a mai afirmat că, deşi articolul 20 alineatul (1) a dat flexibilitate statelor mem-bre în vederea întreprinderii măsurilor necesare pentru a stabili un sistem de acces al terţilor la reţelele de transport sau de distribuţie, având în vedere importanţa principiului de acces liber la sistemul de transport sau de distribuţie, marja de discreţie a unui stat membru nu l-a autorizat să se îndepărteze de la acest principiu, cu excepţia cazurilor în care Directiva a stipulat excepţii sau derogări. Curtea a concluzionat că acesta nu a fost un caz în care o prevedere a legislaţiei naţionale nu intră în domeniul de aplicare al nici uneia dintre excepţiile sau derogările de la principiul prevăzut de Directiva 2003/54/CE.

Parlamentul European v Consiliul Uniunii Europene184

Problema era legată de baza juridică corectă de acordare a derogărilor unui nou stat membru (Estonia) de la legislaţia UE referitoare la piaţa energiei electrice. Actul de aderare al Estoniei a prevăzut o derogare tranzitorie de la dispoziţiile Directivei 96/62/CE pentru acest nou stat membru, amânând deschiderea parţiale a pieţei sale interne de energie electrică până în anul 2009. Deoarece această Directivă a fost abrogată şi înlocuită cu Directiva 2003/54/CE, Consiliul, prin adoptarea noii Directive a permis Estoniei o derogare de la Directiva 2003/54/CE până în anul 2012. Abătându-se de la propunerea Comisiei, care s-a bazat pe articolul 47 alineatul (2), 55 şi 95 CE ca bază juridică, Consiliul a recurs la articolul 57 din Actul de aderare al Estoniei.

Curtea a constatat că numai măsurile de adaptare a actelor existente ale Comunităţii, care au fost necesare pentru a face actele comunitare precedente pe deplin aplicabile în noile state membre, şi care, prin urmare, au completat aceste acte pe termen lung, ar putea fi adoptate pe baza articolului 57 al Actului de aderare din anul 2003. Astfel de adaptări nu ar putea, pe de altă parte, cuprinde derogări temporare de la aplicarea ac-telor comunitare. Curtea a subliniat că doar unele dintre dispoziţiile Directivei 2004/85/CE au fost măsuri de adaptare necesare pentru a garanta aplicabilitatea deplină a Directivei 2003/54/CE faţă de Estonia. Acest lucru a fost aplicat la dispoziţiile care abia au reiterat măsurile tranzitorii acordate Estoniei prin Actul de aderare în ceea ce priveşte Directiva 96/62, care trebuie să fie considerate dispoziţii de drept primare şi nu încetează cu abrogarea respectivei Directive prin Directiva 2003/54/CE.

130

Curtea a confirmat, prin urmare, validitatea Directivei în ceea ce priveşte reiterarea de către aceasta a măsurilor tranzitorii din Actul de aderare, şi a anulat-o pentru lipsa unei baze juridice corecte, în măsura în care aceasta a acordat Estoniei o derogare supli-mentară care depăşeşte Actul de aderare, adică derogare pentru perioada 2009-2012.

Sabatauskas şi alţii v Lietuvos Respublikos Seimas185

Problemele în discuţie în această cauză, au fost duble: (i) dacă articolul 20 din Directiva 2003/54/CE ar putea fi interpretat în sensul obligării statelor membre să stabilească norme juridice prin care orice parte terţă ar avea dreptul să aleagă, la discreţia sa, sistemul — sistemul de transport al energiei electrice sau sistemul de distribuţie al energiei electrice — la care el ar dori să fie conectat (cu condiţia ca sistemul de energie electrică să aibă capacitatea necesară), şi (ii) dacă operatorul acelui sistemului ar avea obligaţia să acorde acces la reţea.

În ceea ce priveşte prima problemă, Curtea a ajuns la concluzia că articolul 20 a fost să fie interpretat ca definind obligaţiile unui stat membru numai în ceea ce priveşte ac-cesul la reţelele de energie electrică şi nu conectarea unor terţe părţi la astfel de reţele. În continuare, s-a precizat că această prevedere nu a stabilit că sistemul de acces la reţea, pe care statele membre erau obligate să-l stabilească, trebuie să permită unui client eligibil să aleagă, la discreţia sa, tipul de sistem la care vrea să se conecteze.

În ceea ce priveşte a doua problemă, s-a hotărât că articolul 20 trebuie, de asemenea interpretat ca ne excluzând reglementările naţionale, care prevăd că utilajul unui con-sumator eligibil ar putea fi conectat la un sistem de transport numai dacă operatorul sistemului de distribuţie a refuzat în baza cerinţelor tehnice sau de funcţionare, să conecteze la reţeaua sa utilajul consumatorului eligibil, care era pe teritoriul inclus în licenţa sa. Cu toate acestea, Curtea Europeană a continuat să spună că era de compe-tenţa instanţelor naţionale să se asigure că implementarea şi aplicarea acestui sistem de acces a avut loc în conformitate cu criteriile obiective şi nediscriminatorii între utili-zatorii de sisteme de transport şi de distribuţie.

181 Cauza C-17/03.182 Directiva 2003/54/CE precum şi Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 privind condiţiile de acces la reţea pentru

schimburile transfrontaliere de energie electrică6, ambele prevăd, în esenţă, principii identice cu cele ale Directivei 96/92/CE în ceea ce priveşte accesul nediscriminatoriu la reţelele de transport şi de distribuţie a energiei electrice; vezi Directiva 2003/54/CE, articolul 20 (1).

183 Cauza C-439/06.184 Cauza C-413/04.185 Cauza C-239/07.

131


(b) Directiva 2009/72/CE186

Prezenta Directivă este parte integră a celui de-al treilea pachet legislativ în domeniul energetic187 care a fost recent adoptat ca răspuns la două comunicări recente în profun-zime de către Comisia Europeană cu privire la sectoarele de energie electrică şi gaze naturale188, care a concluzionat că normele şi măsurile în vigoare s-au dovedit insuficiente pentru a promova piaţa internă în aceste două sectoare. Principalele obiective ale noii Directive, prin urmare, au fost de a dezvolta o piaţă a energiei electrice competitivă, sigură şi durabilă din punct de vedere al mediului înconjurător, pentru a facilita şi promova cola-borarea transfrontalieră, comerţul şi investiţiile şi pentru a spori transparenţa pieţei privind gestionarea şi aprovizionarea reţelelor.

În acest scop, Directiva, care abrogă Directiva 2003/54/CE, cu efect de la 3 martie 2011, introduce noi reguli comune pentru producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea ener-giei electrice. Mai mult, aceasta impune obligaţii furnizorilor de a aproviziona cu energie electrică toţi clienţii lor, consolidează drepturile consumatorilor şi a clarificat şi mai mult cerinţele de concurenţă referitoare la sectorul energiei electrice. Mai precis, sunt abordate următoarele elemente:

(i) Protecţia consumatorilor

În temeiul Directivei, statele membre pot impune obligaţii de serviciu public întreprinderilor de energie electrică, care cuprind aspecte legate de siguranţa şi securitatea aprovizionării, regularitatea şi calitatea serviciilor, preţul, protecţia mediului înconjurător şi eficienţa ener-getică. În acelaşi timp, statele membre sunt obligate să asigure că toţi consumatorii au dreptul de a selecta furnizorul de energie electrică şi de a schimba furnizorul cu uşurinţă, dacă doresc, cu ajutorul operatorului, în termen de cel mult trei săptămâni. Mai mult, ei trebuie să asigure că clienţii primesc datele relevante de consum.

Pe de altă parte, Directiva obligă furnizorii de energie electrică să furnizeze informaţii de-taliate consumatorilor finali referitoare la anumite aspecte, cum ar fi:

• contribuţia fiecărei surse de energie de la care este produsă energia electrică;

• impactul cauzat asupra mediului înconjurător; şi

• drepturile acordate în rândul consumatorilor, în cazul unui litigiu.

În acest sens, Directiva obligă statele membre să instituie un mecanism independent (de exemplu, un mediator/ombudsman pentru energie sau un organism independent de con-sum) pentru a gestiona eficient reclamaţiile sau litigiile consumatorilor.

186 Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE, JO L 211 din 14 august 2009.

187 Este important de menţionat că al treilea pachet legislative al UE din domeniul energiei nu este încă aplicabil părţilor contractante ale Comunităţii Energetice (inclusiv Moldova). Implementarea, însă, se aşteaptă să aibă loc în timp scurt sau mediu şi necesită, prin urmare, examinare în cadrul prezentei publicaţii.

188 Vezi Comunicările Comisiei întitulate “Perspectivele pieţei interne de gaz şi electricitate” [COM (2006) 841] şi “Ancheta sectorială a pieţelor de gaz şi electricitate” [(COM (2006) 851].

132

În plus, statele membre sunt plasate sub obligaţia de a proteja monitorizarea securităţii aprovizionării cu energie electrică. În acest context, acestea trebuie să definească criteriile tehnice de siguranţă pentru a asigura integrarea pieţelor lor naţionale de energie electrică la una sau mai multe niveluri regionale. În plus, autorităţile naţionale de reglementare sunt obligate să coopereze cu o autoritate nou înfiinţată, Agenţia pentru Cooperarea Autori-tăţilor de Reglementare din Domeniul Energiei discutat mai devreme, pentru a garanta compatibilitatea cadrelor de reglementare între regiuni.

(ii) Generarea energiei electrice noi

Fiecare stat membru este obligat de Directivă să definească criteriile pentru construirea unor noi capacităţi de producere a energiei electrice pe teritoriul său. Criteriile relevante trebuie să ia în considerare o serie de aspecte importante, cum ar fi siguranţa şi securita-tea reţelelor de energie electrică, protecţia sănătăţii şi siguranţei publice, precum şi contri-buţia adusă în vederea îndeplinirii obiectivelor UE privind schimbările climatice.

(iii) Separarea

Se poate argumenta că, cerinţa cea mai semnificativă impusă statelor membre în temeiul prezentei Directive este aceea că, la 3 martie 2012, fiecare ţară trebuie în cele din urmă să separe activităţile de producţie şi furnizare de cele de exploatare a reţelelor de transport. Directiva permite statelor membre să aleagă între trei variante pentru a asigura că astfel de separare de fapt are loc:

• modelul de separarea deplină a proprietăţii prin care dreptul de proprietate şi de control al unui sistem de transport este complet separat de desfăşurarea activi-tăţilor de producţie sau de furnizare a energiei electrice şi nici o întreprindere de energie electrică nu este capabilă să efectueze simultan operaţiuni de transport/distribuţie şi de producţie/furnizare;

• modelul “Operatorului independent de sistem” (ISO), potrivit căruia o întreprindere de energie electrică integrată pe verticală poate păstra dreptul de proprietate asu-pra sistemului de transport, dar aceasta trebuie să atribuie funcţionarea acestuia unui ISO, care urmează să fie desemnat de către statul membru în cauză şi care trebuie să fie echipat cu resurse financiare, tehnice şi umane necesare în acest scop; şi

• modelul “Operatorul independent de transport”, potrivit căruia o întreprindere de energie electrică integrată pe verticală poate păstra dreptul de proprietate asupra sistemului de transport şi dreptul de a lua decizii comerciale şi de investiţii legate de reţeaua de transport a energiei electrice, dar trebuie să respecte o serie de condiţii de reglementare pentru a asigura funcţionarea sa independentă.

Un alt aspect important al prezentei Directive în ceea ce priveşte separarea sunt clauzele de “reciprocitate”189 şi “condiţii echitabile pentru fiecare”190. În temeiul fostei dispoziţii, ţările

189 Vezi Directiva 2009/72/CE, articolul11.190 ibid., articolul 43.

133


din afara UE vor fi obligate să respecte aceleaşi cerinţe privind separarea în vigoare în UE înainte ca companiile lor să fie certificate pentru a opera pe piaţa UE. Mai mult decât atât, certificarea operatorilor din ţările terţe va fi refuzată dacă se consideră că acestea pun la risc securitatea aprovizionării în cadrul UE. Pe de altă parte, clauza “condiţii echi-tabile pentru fiecare” permite statelor membre să ia măsuri bazate pe motive imperative de interes general pentru a se asigura că concurenţa pe piaţa internă a energiei electrice nu este denaturată191.

În plus, Directiva solicită ca întreprinderile de energie electrică să deţină conturi separate pentru activităţile de transport şi de distribuţie şi să acorde acces la aceste conturi auto-rităţilor naţionale competente din statul membru respectiv, care trebuie, în orice mod, să păstreze confidenţialitatea anumitor informaţii.

(iv) Funcţionarea sistemului de transport şi distribuţie şi accesul la reţelele de energie electrică

În conformitate cu Directiva o întreprindere trebuie să fie mai întâi certificată înainte de a fi desemnată oficial ca operator de sistem de transport (OST). În urma certificării, orice OST va avea drepturi efective de luare a deciziilor şi va fi pe deplin independent de întreprinde-rea integrată pe verticală, cu privire la activele necesare pentru exploatarea, întreţinerea sau dezvoltarea sistemului de transport. Acesta va avea, de asemenea, puterea de a ridi-ca bani de pe piaţa de capital; în special prin împrumuturi şi creşterea capitalului.

Fiecare stat membru este, de asemenea, obligat să desemneze operatorii sistemului de distribuţie (OSD) sau să solicite întreprinderilor care deţin, sau sunt responsabile pentru, sisteme de distribuţie să desemneze OSD192. În plus, statele membre sunt obligate să organizeze un sistem de acces al terţilor la reţelele de transport şi distribuţie a energiei electrice bazat pe un sistem de tarife publicate. În plus, trebuie să fie stabilite criteriile obiective şi nediscriminatorii pentru acordarea autorizaţiilor de a construi linii directe pe teritoriul fiecărui stat membru. Mai mult decât atât, în scopul de a sprijini statele membre în delimitarea sarcinilor întreprinderilor implicate în activităţile de transport şi de distribuţie, Directiva specifică responsabilităţile principale ale OST şi OSD.

191 De exemplu, Statele membre s-ar putea opune întreprinderilor care controlează activităţile de generare sau aprovizionare într-un stat membru de la exercitarea controlului direct sau indirect asupra unui operator de transport şi de sistem dintr-un al stat membru care a optat pentru separarea deplină a proprietăţii.

192 Cu toate acestea, în domeniul distribuţiei energiei electrice statelor membre le este oferită opţiunea de creare a unui sistem de distribuţie închis, astfel încât să furnizeze energie electrică într-o aşezare industrială, comer-cială sau de servicii comune limitată din punct de vedere geografic.

134

Responsabilităţile operatorilor de sisteme de transport (OST) şi operatorilor de sisteme de distribuţie (OSD), în conformitate

cu Directiva 2009/72/CE

În temeiul Directivei un operator de sistem de transport este în primul rând responsabil pentru:

• asigurarea capacităţii pe termen lung a sistemului de a satisface cererile pentru energie electrică;

• asigurarea mijloacelor adecvate pentru îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu;

• contribuirea la securitatea aprovizionării;

• gestionarea fluxurilor de energie electrică în sistem;

• acordarea operatorului oricărui alt sistem a informaţiei legate de operarea, dez-voltarea şi interoperabilitatea sistemului interconectat;


• asigurarea utilizatorilor sistemului cu informaţia de care au nevoie pentru a accesa sistemul; şi

• colectarea rentei şi a plăţilor de congestionare efectuate în temeiul mecanismu-lui de compensare a operatorului sistemului de transport.

Responsabilităţile principale ale unui OSD sunt descrise după cum urmează:

• asigurarea capacităţii pe termen lung a sistemului în ceea ce priveşte distribu-ţia energiei electrice, operarea, întreţinerea, dezvoltarea şi protecţia mediului înconjurător;

• asigurarea transparenţei cu privire la utilizatorii sistemului;

• să ofere utilizatorilor sistemului informaţii; şi

• să acopere pierderile de energie şi să menţină capacitatea de rezervă a ener-giei electrice.

(v) Funcţionarea pieţei cu amănuntul

În domeniul comerţului cu amănuntul a energiei electrice, statele membre trebuie să asi-gure că acordurile contractuale, angajamentele faţă de consumatori, schimbul de date şi normele de decontare, proprietatea asupra datelor şi responsabilitatea privind evidenţa sunt bine definite. Consumatorilor non-casnici, de asemenea, le este oferit dreptul nu nu-mai de a selecta furnizorul de energie electrică, ci, de asemenea, de a încheia contracte simultan cu mai mulţi furnizori.

(vi) Autorităţile naţionale de reglementare

Directiva obligă fiecare stat membru să desemneze o singură autoritate naţională de re-glementare la nivel naţional, care ar trebui să fie distinctă din punct de vedere juridic şi

135


independentă din punct de vedere funcţional de orice altă entitate publică sau de interes de piaţă şi să-şi exercite competenţele în mod imparţial şi transparent. Această autorita-te trebuie să efectueze o serie de funcţii care includ, printre altele, stabilirea tarifelor de transport şi distribuţie, monitorizarea planurilor de investiţii ale operatorilor de sisteme de transport şi asigurarea accesului la datele privind consumul clienţilor. Autorităţile de regle-mentare a statelor membre trebuie să colaboreze în continuare, şi să se consulte îndea-proape, reciproc cu privire la aspectele transfrontaliere, precum şi cu privire la îndeplinirea sarcinilor lor desemnate.

(vii) Luarea măsurilor derogatorii

În cele din urmă, Directiva permite statelor membre să creeze şi să pună în aplicare orice măsuri de salvgardare necesare în eventualitatea unei crize neaşteptate pe piaţa energiei electrice sau în cazul în care este ameninţată siguranţa persoanelor. Derogările pot, de asemenea, fi obţinute în cazul unor probleme de funcţionare din sistemele izolate193.

(c) Directiva 2005/89/CE194

Prezenta Directivă prevede măsuri menite să garanteze securitatea aprovizionării cu ener-gie electrică. Obiectivele care stau la baza introducerii acesteia sunt triple: în primul rând, de a asigura buna funcţionare a pieţei interne a energiei electrice a UE; în al doilea rând, de a stabili un nivel corespunzător de interconexiune între statele membre; şi în al treilea rând, de a asigura un nivel suficient al capacităţii de producţie şi echilibru între cererea şi furnizarea energiei electrice. În acest sens, Directiva impune statelor membre să defineas-că politicile generale, transparente şi nediscriminatorii privind securitatea aprovizionării cu energie electrică compatibile cu cerinţele unei pieţe unice competitive a energiei electrice. În special, necesitatea de a:

• asigura continuitatea furnizării energiei electrice; studia piaţa internă şi posibilită-ţile de cooperare transfrontalieră în ceea ce priveşte securitatea aprovizionării cu energie electrică;

• reduce efectele pe termen lung a creşterii cererii de energie electrică;

• introduce un anumit grad de diversitate a producţiei de energie electrică, în scopul de a asigura un echilibru rezonabil între diferiţi combustibili primari;

• promova eficienţa energetică şi utiliza tehnologii noi; şi

• reînnoi în mod continuu reţelele de transport şi de distribuţie pentru a menţine performanţele.

Acestea sunt în continuare obligate să definească şi să publice rolul şi responsabilităţile autorităţilor competente şi a diferitor actori de pe piaţă. Conţinutul Directivei se învârte în jurul a două teme principale — securitatea reţelei operaţionale şi echilibrarea cererii şi 193 Un sistem izolat de energie electrică este o reţea de transport independentă, care nu este conectată la reţeaua

naţională principală; de exemplu, reţeaua de transmisie a energiei electrice a unei insule.194 Directiva 2005/89/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind măsurile menite să garanteze securi-

tatea aprovizionării cu energie electrică şi investiţiile în infrastructuri, JO L 33 din 4 februarie.

136

ofertei discutate în continuare mai jos.

(i) Securitatea reţelei operaţionale

În conformitate cu Directiva, OST-urile trebuie să stabilească reguli şi obligaţii minime în scopul de a proteja funcţionarea neîntreruptă a reţelei de transport şi, după caz, de dis-tribuţie în circumstanţe previzibile. Statele membre pot decide apoi dacă aceste reguli şi obligaţii trebuie să fie aprobate de către autorităţile competente şi, dacă este cazul, să fie respectate de către OST. OST-urile trebuie, de asemenea, să stabilească şi să facă faţă obiectivelor de calitate a aprovizionării şi obiectivele de performanţă a securităţii reţelei. În plus, se prevede că orice restricţionare a aprovizionării cu energie electrică în situaţii de urgenţă trebuie să se bazeze pe criterii predefinite şi orice măsuri luate în acest scop tre-buie să fie puse în aplicare în consultare cu alţi operatori de sistem de transport implicaţi.

(ii) Echilibrarea cererii şi ofertei

Directiva prevede măsuri specifice necesare pentru a menţine echilibrul între cererea ener-giei electrică şi capacitatea de producţie disponibilă — pentru a evita luarea mai multor măsuri intervenţioniste din partea statelor membre, care sunt incompatibile cu concurenţa. În acest sens, se precizează că statele membre vor trebui să aibă o politică clară în vigoare pentru a menţine echilibrul între cerere şi ofertă. În special, statele membre sunt obligate să:

• încurajeze crearea pieţelor angro;

• oblige operatorii de reţele să asigure ca să fie menţinut un nivel corespunzător de capacitate de producţie de rezervă;

• faciliteze dezvoltarea unor capacităţi de producţie noi195, şi/sau

• promoveze conservarea energiei şi tehnologia pentru gestionarea cererii în timp real.

De asemenea, Directiva impune statelor membre cerinţe de raportare, în conformitate cu care acestea trebuie să pregătească — şi să prezinte Comisiei — un raport privind secu-ritatea aprovizionării, care trebuie să conţină informaţii (i) privind securitatea operaţională de reţea, (ii) echilibrul proiectat între cerere şi ofertă, (iii) perspectivele în domeniul secu-rităţii aprovizionării pe termen mediu şi (iv) intenţiile de investiţii ale OST-urilor în ceea ce priveşte furnizarea capacităţii de interconectare transfrontalieră.

(d) Regulamentul (CE) nr. 1228/2003196

Regulamentul a fost adoptat în scopul stimulării schimburilor transfrontaliere de energie electrică şi între timp a fost înlocuit pentru statele membre ale UE de Regulamentul (CE) nr. 714/2009 din 13 iulie 2009 discutat mai jos.

195 Pe acest subiect, după cum noile investiţii sunt esenţiale pentru concurenţă şi securitatea viitoare a aprovizi-onării cu energie electrică în UE, Directiva obligă statele membre să stabilească un cadru pentru furnizarea informaţiilor operatorilor de reţea, care vor facilita investiţiile.

196 Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 al Parlamentului European şi a Consiliului privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică, JO L 176/1 din 15 iulie 2003.

137


Regulament a stabilit un mecanism de compensare pentru fluxurile de tranzit al energiei electrice şi a introdus principii armonizate privind taxele pentru transportul transfrontalier şi alocarea capacităţilor de interconectare disponibile între sistemele de transport naţionale.

Mai exact, Regulamentul permite operatorilor sistemului de transport să primească com-pensaţii pentru costurile suportate ca rezultat al găzduirii fluxurilor transfrontaliere de ener-gie electrică în reţeaua lor de transport. Această compensaţie trebuie să fie plătită de către operatorii sistemelor de transport naţionale de care provin fluxurile transfrontaliere. Compensaţiile primite de către OST-uri pentru găzduirea fluxurilor transfrontaliere trebuie să fie calculate pe baza costurilor de infrastructură “folosite” pentru fluxuri. În plus, tarifele aplicate de operatorii de reţea pentru accesul la reţele trebuie să fie transparente, să ia în considerare necesitatea de a garanta securitatea reţelei şi să reflecte costurile reale suportate.

Mai mult, OST-urile trebuie să instaleze mecanisme de schimb de coordonare şi de infor-maţii pentru a asigura securitatea reţelelor în contextul gestionării congestiei reţelelor. În această privinţă, problemele de congestionare a reţelei trebuie să fie abordate cu soluţii nediscriminatorii; adică, metodele folosite nu trebuie să implice o selecţie între contractele diferitor participanţi la piaţă.

Regulamentul, de asemenea, impune o obligaţie asupra participanţilor pe piaţă de a infor-ma operatorii sistemului de transport în cauză dacă intenţionează să folosească capaci-tatea alocată pe un termen rezonabil în viitor într-o perioadă de activitate în cauză. Pe de altă parte, orice capacitate alocată care nu va fi utilizată trebuie să fie redistribuită pe piaţă într-un mod deschis, transparent şi nediscriminatoriu.

Mai este declarat că noile interconectări de curent pot, în anumite condiţii stricte, să be-neficieze de scutiri. În acest context, Comisia a fost obligată să monitorizeze deciziile sta-telor-membre în ceea ce priveşte scutirile şi modul restrictiv în care aceste măsuri trebuie să fie interpretate.

În plus, statele membre şi autorităţile lor de reglementare trebuie să publice îndrumări cu privire la funcţionarea mecanismului de compensare între OST-uri a fluxurilor de energie electrică şi să prezinte Comisiei, la solicitare, toate informaţiile necesare197. În conformi-tate cu prezentul Regulament, aceste îndrumări trebuie să precizeze anumite aspecte importante, cum ar fi:

• detaliile metodelor pentru determinarea cantităţii fluxurilor transfrontaliere găzdui-te şi amploarea acestor fluxuri;

• detaliile privind tratamentul, în contextul mecanismului de compensare între OST-uri a fluxurilor de energie electrică provenite sau care ajung în ţările din afara Spaţiului Economic European (SEE); şi

197 Pe acest subiect, Regulamentul impune Comisiei obligaţii stricte de non-divulgare cu privire la orice părţi a acestor informaţii prezentate care implică probleme de păstrare a secretului profesional.

138

• semnale de localizare armonizate, adecvate şi eficiente la nivel european.

Îndrumări suplimentare privind această chestiune sunt prevăzute prin Decizia Comisiei 2006/770/CE, care a modificat anexa la Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 şi a stabilit îndrumări specifice privind gestionarea şi alocarea capacităţii de transfer disponibile a interconexiunilor dintre sistemele naţionale.

În plus, statele membre sunt obligate să stabilească normele privind sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor Regulamentului şi să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste dispoziţii sunt pe deplin implementate.

JURISPRUDENŢA UE CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL (CE) nr. 1228/2003

Parlamentul European v Consiliul Uniunii Europene198

Această cauză a implicat, de asemenea, o întrebare de derogare cu privire la Slovenia. În urma adoptării Regulamentului (CE) 1228/2003 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică, Slovenia a solicitat o perioadă de tranziţie până la 1 iulie 2007. Prin urmare, Consiliul a adoptat un Regulament, de asemenea bazat pe articolul 57 din Actul de aderare (şi nu articolul 95 CE, după cum a propus Comisia), de acordare a acestei derogări.

Curtea a urmat aceeaşi linie de motivare ca şi în cazul anterior al Parlamentului Euro-pean v Consiliul Uniunii Europene (Cauza C-413/04), şi a concluzionat că derogările temporare, cum ar fi cele adoptate prin Regulamentul contestat în favoarea Sloveniei, a cărui obiect şi scop unic este de a amâna temporar aplicarea efectivă a Actului Co-munităţii în cauză în ceea ce priveşte un nou stat membru, nu poate fi descris ca fiind “adaptări” în sensul articolului 57 din Actul de aderare. Prin urmare, Curtea a anulat Regulamentul în cauză pe motiv că acesta nu a fost adoptat pe baza juridică adecva-tă, dar a menţinut efectele acestuia până la 1 iulie 2007 pentru motive de certitudine juridică şi, în special, pentru a evita consecinţe negative serioase pentru întreprinderile care ar rezulta din dubii adunate de pe urma derogării tranzitorii şi întreruperii acesteia.

(e) Regulamentul (CE) 714/2009199

Prezentul Regulament abrogă Regulamentul (CE) nr. 1228/2003, în vigoare de la 3 martie 2011, şi care stabileşte reguli cuprinzătoare pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică în vederea creşterii concurenţei şi promovării armonizării tehnice şi operaţionale pe piaţa internă a electricităţii. În special, în conformitate cu dispoziţiile Directivei 2009/72/

198 Cauza C-414/04.199 Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile

de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003, JO L 211 din 14 august 2009.

139


CE (vezi mai sus), se precizează în detaliu procedura de certificare a OST-urilor de ener-gie electrică200.

Acesta prevede, de asemenea, înfiinţarea unei Reţele europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E), care va fi responsabilă de gestionarea sis-temului de transport de energie electrică şi de permiterea schimburilor comerciale şi fur-nizării de energie electrică dincolo de frontierele naţionale în cadrul UE201. Funcţiile ENT-SO-E implică stabilirea unei liste anuale a priorităţilor, care se preconizează să contribuie la coduri de reţea în curs de dezvoltare202 prin utilizarea orientărilor-cadru fără caracter obligatoriu. ENTSO-E va fi finanţat de către operatorii sistemului de transport de energie electrică din toate statele membre203 şi va fi responsabil pentru adoptarea:

• instrumentelor comune pentru exploatarea reţelelor;

• unui plan de dezvoltare a reţelei de zece ani;

• recomandărilor privind coordonarea cooperării tehnice între OST-uri;

• unui program de lucru anual şi unui raport anual; şi

• unor perspective anuale de vară şi de iarnă pentru aprovizionarea generării ener-giei electrice.

Regulamentul delimitează, de asemenea, principiile de bază ale mecanismului compen-satoriu pentru fluxurile de energie electrică transfrontaliere prin care să ateste că OST-urile au dreptul de a aplica taxe pentru accesul la reţelele lor de transport. Mai mult, OST-urile au dreptul de a primi despăgubiri pentru orice costuri pe care le-au asumat ca rezultat al găzduirii fluxurilor transfrontaliere de energie electrică în reţelele lor cu o compensare relevantă plătită de operatorii sistemelor de transport naţionale de unde provin fluxurile transfrontaliere.

O altă temă importantă abordată prin prezentul Regulament este problema gestionării congestiei a sistemelor de transport a energiei electrice204.. În acest sens, OST-urile sunt obligaţi să pună în aplicare mecanisme de schimb de informaţie pentru a asigura securi-tatea reţelelor în contextul gestionării congestiei. Regulamentul prevede ca problemele de 200 În conformitate cu Regulamentul autoritatea naţională de reglementare din fiecare stat membru trebuie să

trimită Comisiei o notificare a deciziilor privind certificarea unui OST. Comisia are la dispoziţie o perioadă de două luni pentru a-şi transmite avizul autorităţii naţionale de reglementare în ceea ce priveşte certificarea relevantă. În cazul în care Comisia nu ridică nici o obiecţie, autoritatea numită este obligată să adopte decizia finală privind certificarea OST; această decizie, precum şi avizul Comisiei trebuie să fie publicate.

201 În acest scop, Regulamentul impune OST-urilor de energie electrică a fiecărui stat membru să prezinte până la 3 martie 2011 Comisiei şi Agenţiei pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energetic proiectul de statut pentru ENTSO-E, o listă a membrilor şi proiectul normelor de procedură.

202 Aceste coduri sunt anticipate să includă norme şi proceduri referitoare în special la siguranţa şi fiabilitatea reţelei, schimbul de date, schimburile tehnice şi operaţionale, regulile de transparenţă, structurile armonizate ale tarifelor de transport şi eficienţa energetică.

203 În acest sens, Regulamentul impune OST-urilor să stabilească un cadru pentru cooperarea regională în cadrul ENTSO-E şi să publice un plan regional de investiţii la fiecare doi ani, pe care s-ar putea baza investiţiile.

204 Expresia “congestia energiei electrice” se referă la o condiţie care apare atunci când sistemul(ele) de transport nu pot fi exploatate în mod sigur, având în vedere un model solicitat de generare, cerere şi transport. În astfel de circumstanţe, procedurile de gestionare trebuie să fie puse în aplicare pentru evitarea congestionării înainte ca să fie încălcate limitele fizice sau de securitate ale sistemului relevant de transport de energie electrică.

140

congestionare a reţelei să fie abordate cu soluţii nediscriminatorii şi bazate pe piaţă, care să ofere semnale economice atât participanţilor la piaţă cât şi operatorilor sistemului de transport. Cu toate acestea, noi interconexiuni pot fi scutite, la solicitare, pentru o perioadă limitată de timp, de la dispoziţiile generale care reglementează gestionarea congestiei, în măsura în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

• instalarea oricărei interconexiuni noi trebuie să sporească concurenţa în domeniul furnizării energiei electrice;

• nivelul de risc necesită scutire;

• interconectarea trebuie să fie deţinută de o persoană fizică sau juridică;

• taxele trebuie să fie percepute de la utilizatorii interconectării; şi

• scutirea nu trebuie să fie în detrimentul concurenţei pe piaţa internă.

Directiva 90/377/CEE205

Această Directivă stabileşte o procedură a UE pentru îmbunătăţirea transparenţei preţu-rilor la energie electrică (şi gaze naturale) încasate de la utilizatorii finali din industrie pe baza faptului că o astfel de transparenţă poate contribui la crearea şi buna funcţionare a pieţei energetice interne şi la consolidarea concurenţei între participanţii la piaţă. În plus, disponibilitatea publică a informaţiilor privind preţurile la energie poate elimina efectiv dis-criminarea consumatorilor prin promovarea libertăţii lor de a alege între diferite surse de energie (de exemplu ulei, cărbune, combustibili fosili şi SER) şi/sau de a selecta unul sau mai mulţi furnizori diferiţi. Pentru toate aceste motive, prezenta Directivă impune statelor membre să oblige companiile furnizoare de gaze naturale sau energie electrică utilizato-rilor finali europeni să prezinte Biroului Statistic al Comunităţilor Europene (EUROSTAT) informaţii cu privire la anumite aspecte, cum ar fi206:

• preţurile şi condiţiile de vânzare a gazului natural şi energiei electrice acestor con-sumatori;

• sistemele de tarifare în vigoare; şi

• defalcarea consumatorilor pe categorii şi cota lor de piaţă respectivă.

Astfel de informaţii cu privire la preţurile la gaze naturale şi energie electrică trebuie să fie transmise la EUROSTAT de două ori pe an, în timp ce informaţiile privind defalcarea con-sumatorilor pe categorii trebuie să fie trimise doar o dată la doi ani207. EUROSTAT, pe de altă parte, este obligat să adopte metodele necesare pentru a garanta că confidenţialitatea

205 Directiva Consiliului 90/377/CEE privind o procedură comunitară de ameliorare a transparenţei preţurilor la gaz şi energie electrică pentru utilizatorii finali din industrie, JOL 185 din 17 iulie 1990.

206 Natura informaţiilor, pe care furnizorii de energie electrică şi gaze trebuie să le asigure, în mod special este elucidată în anexele Directivei. În acest sens, vezi, de asemenea, Decizia Comisiei 2007/394/CE, care şi-a actualizat aceste anexe, în lumina prevederilor Directivei 2003/54/CE şi 2003/55/CE care respectiv au deschis pieţele de energie electrică şi gaz.

207 Trebuie de remarcat, totuşi, că — în cazul preţurilor la gaze — Directiva prevede că toate aceste informaţii ar putea fi amânate până la cinci ani de la introducerea acestei forme de energie pe piaţa naţională a unui stat membru, pentru a oferi timp pieţei sale interne de gaze să se dezvolte suficient.

141


oricărei informaţii prezentate nu este compromisă şi că, în consecinţă, confidenţialitatea comercială este pe deplin respectată. În cele din urmă, statele membre sunt obligate să publice şi să difuzeze preţurile la energie electrică şi gaze naturale şi sistemele de stabilire a preţurilor pentru consumatori cât mai mult posibil şi să verifice temeinic acurateţea şi fiabilitatea datelor relevante trimise la EUROSTAT.

Gazele naturale

(a) Directiva 2003/55/CE208

Având în vedere faptul că existenţa unei pieţe interne a gazelor naturale, în paralel cu piaţa internă a energiei electrice, este esenţială pentru realizarea unei pieţe energetice interne adevărate în cadrul UE, al doilea pachet legislativ include, de asemenea, Directiva 2003/55/CE209, (în prezent abrogată prin Directiva 2009/73/CE discutată în detaliu mai jos) care a oferit deschiderea completă a pieţelor gazelor naturale naţionale spre concurenţă. Substanţa principală a Directivei este revizuită în următoarele paragrafe.

(i) Accesul pe piaţă

Directiva stabileşte dreptul terţilor de acces nediscriminatoriu la reţelele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, precum şi a gazelor naturale lichefiate (GNL). Acest lucru întăreşte capacitatea noilor furnizori de a intra pe piaţă şi a consumatorilor de a alege în mod liber furnizorul de gaze naturale. Piaţa, în contextul Directivei este definită ca toate segmentele pieţei de gaze, cum ar fi gazele naturale, gazele naturale lichefiate (GNL), biogazele, gazele din biomasă şi alte tipuri de gaze care pot fi transportate tehnic în sis-temul gazelor naturale. Prin urmare, ţinând cont de diferite cerinţe de calitate şi standarde tehnice şi de siguranţă, prerogativele Directivei 2003/55/CE — în special cele referitoare la accesul la sistemele de transport a gazelor a unui stat membru — sunt aplicabile pentru biogaz şi gazul obţinut din biomasă, precum şi alte tipuri de gaze.

De asemenea, Directiva prevede stabilirea condiţiilor de concurenţă loiale şi transparen-te, în scopul de a preveni riscul poziţiilor dominante, în special a operatorilor tradiţionali. Pentru deschiderea pieţei interne de gaze naturale din fiecare stat membru, Directiva a introdus o abordare graduală, astfel încât operatorii să se poată adapta progresiv la noile condiţii ale pieţei iar protecţia intereselor consumatorilor să poată fi garantată suficient. În special, consumatorilor industriali li s-a dat dreptul de a-şi alege furnizorul lor de la 1 iulie 2004 iar toţi consumatorii casnici au acest drept de la 1 iulie 2007.

În ceea ce priveşte problema intrării pe piaţă, Directiva, de asemenea, prevede că, în ca-zul în care construcţia şi exploatarea instalaţiilor de gaze naturale este supusă autorizării prealabile, autorizaţia trebuie să fie acordată pe baza unor criterii publicate, obiective şi 208 Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune

pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Directivei 98/30/CE, JO L 176 din 15 iulie 2003.

209 Prezenta Directivă a abrogat şi a înlocuit mai devreme Directiva gazului (Directiva 98/30/CE), care pune în mişcare deschiderea sectorului respectiv de gaze naturale a statelor membre.

142

nediscriminatorii, în timp ce motivele pentru orice refuz de a acorda o astfel de autorizaţie trebuie să fie obiective şi nediscriminatorii şi să se prezinte solicitantului în cauză. În ceea ce priveşte accesul la instalaţiile de depozitare, acest lucru este reglementat prin dispoziţii specifice în care accesul terţilor poate fi unul negociat (pe baza publicării principalelor condiţii comerciale pentru utilizarea sistemului) sau reglementat (pe baza tarifelor şi/sau altor clauze şi obligaţii publicate pentru utilizarea sistemului).

(ii) Operatorii sistemului

Directiva obligă fiecare stat membru să desemneze operatorii de sistem pentru reţeaua de transport, precum şi pentru instalaţiile de stocare a gazului, reţelele de gaz natural lichefiat (GNL), şi sistemul de distribuţie a gazelor, care va fi responsabil pentru operarea, întreţinerea şi dezvoltarea reţelelor şi facilităţilor relevante. Orice astfel de operator are obligaţia de a asigura securitatea, fiabilitatea, eficienţa şi interconectarea facilităţilor având în vedere protecţia cuvenită a mediului înconjurător. Acesta trebuie să garanteze în con-tinuare acces nediscriminatoriu şi transparent la sistemul sau facilitatea relevantă tuturor utilizatorilor pe baza unor tarife corecte care sunt aplicate în mod obiectiv.

Mai important, Directiva prevede ca operatorii de sistem să nu poată favoriza anumite so-cietăţi, în special acele cu care sunt asociate. În acest sens, o altă cerinţă importantă este că, atunci când OST sau OSD face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală210, activităţile de transport şi distribuţie trebuie să fie conduse independent şi să fie separate din punct de vedere juridic şi funcţional de alte activităţi (de exemplu, producţia şi apro-vizionarea cu gaze naturale)211 pentru a evita orice discriminare referitoare la accesul la reţea şi pentru a permite accesul egal pentru noii intraţi212. Directiva obligă, de asemenea, operatorii de sisteme să ofere altor operatori informaţiile necesare pentru funcţionarea sigură şi eficientă a sistemului de gaz interconectat.

(iii) Obligaţiile serviciului public şi protecţia consumatorilor

Directiva 2003/55/CE prevede standarde minime comune pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor. În acest scop, aceasta a stabilit dreptul consumatorilor de a schimba furnizorul de gaz şi impune crearea unor condiţii contractuale transparente pen-tru furnizarea gazelor şi pentru oferirea informaţiilor generale de încredere consumatorilor. Aceasta, de asemenea, solicită existenţa unor mecanisme de soluţionare corecte şi trans-parente pentru soluţionarea oricărui litigiu ce ţine de aprovizionarea cu gaze naturale. O atenţie specială a fost acordată protecţiei adecvate a consumatorilor vulnerabili213, prin, de 210 O întreprindere din sectorul gazelor integrată pe verticală este cea care deţine şi operează active în toate

segmentele din lanţul de aprovizionare cu gaz (transport,distribuţie, vânzare cu amănuntul şi, dacă este cazul, producerea de gaze).

211 Această cerinţă este, de asemenea, susţinută de obligaţia de a menţine conturi separate pentru fiecare din activităţile lor de transport, distribuţie, gaze naturale lichefiate (GNL) şi de stocare a gazelor.

212 Cu toate acestea, în această privinţă, Directiva 2003/55/CE precizează că o astfel de separare nu presupune nici o separare a proprietăţii. Mai mult decât atât, ea permite statelor membre să nu disocieze întreprinderile integrate din sectorul gazelor naturale care deservesc mai puţin de 100.000 de clienţi racordaţi.

213 Categoria consumatorilor vulnerabili trebuie să fie definită de fiecare stat membru, în funcţie de mobilitatea lor economică, venituri şi alte criterii. Datorită caracteristicilor lor specifice (de exemplu mobilitate redusă, cu

143


exemplu, solicitarea statelor membre de a întreprinde măsurile necesare pentru a asigura că întreruperea alimentării cu gaz pentru această categorie de clienţii este evitată.

Mai mult decât atât, în conformitate cu Directiva, aprovizionarea cu gaze este considerată un serviciu de interes public precum că toţi cetăţenii trebuie să aibă dreptul de acces în schimbul unei plăţi. Ca atare, se prevede posibilitatea ca statele membre să impună obli-gaţii de serviciu public pentru a garanta securitatea aprovizionării, obiectivele de coeziune economică şi socială, regularitatea, calitatea şi preţul aprovizionării cu gaze naturale şi protecţia mediului înconjurător.

(iv) Autorităţile de reglementare

Unul dintre aspectele principale ale Directivei este obligaţia acesteia ca statele membre să desemneze unul sau mai multe organisme competente cu funcţia de autorităţi de regle-mentare, care trebuie să fie complet independente de interesele industriei gazelor natu-rale. Orice astfel de autoritate trebuie să fie responsabilă pentru monitorizarea respectării principiului nediscriminării, nivelului de transparenţă şi concurenţă, tarifelor şi metodelor pentru calcularea acestora, normelor privind gestionarea şi alocarea capacităţii de inter-conectare şi înfiinţării mecanismelor care ar face faţă capacităţii saturate din cadrul siste-mului naţional de gaze naturale. Autorităţile de reglementare pot, de asemenea, acţiona ca arbitru a litigiilor referitoare la funcţionarea pieţei interne de gaze naturale. Directiva mai prevede crearea unui grup european care va reuni autorităţile naţionale de reglementare pentru a consolida dezvoltarea pieţei interne a gazelor şi va asigura aplicarea coerentă, în toate statele membre, a unor dispoziţii ale Directivei. Acesta este acum Grupul european de reglementare în domeniul energiei electrice şi al gazelor (ERGEG)214.

(v) Derogări

Directiva stabileşte un anumit număr de derogări de la termenii săi în următoarele situaţii specifice:

• pentru pieţe izolate215 sau în curs de apariie216;

• pentru zone geografice limitate din statele membre (de exemplu, în funcţie de di-mensiunea şi maturitatea sistemului de gaze naturale în zona respectivă, precum şi perspectivele de recuperare a investiţiilor necesare pentru aplicarea Directivei);

• în cazul unei lipse de capacitate;

• în timpul dezvoltării capacităţilor de infrastructură sau a noii infrastructuri;

venituri mici, sau de şedere în zonele rurale, aceşti consumatori sunt consideraţi mai susceptibili de a suferi într-o piaţă competitivă deschisă de gaze şi necesită protecţie prin intermediul unor sisteme speciale sociale stabilite, astfel încât accesul lor continuu la serviciile de gaz (şi energie electrică) să poată fi protejate.

214 La acest subiect, vezi Decizia Consiliului 2003/796/CE, care a instituit Grupul european de reglementare în domeniul energiei electrice şi a gazelor (ERGEG).

215 Această derogare se referă în principal la cazul în care un stat membru nu este direct conectat la sistemul interconectat al unui alt stat membru şi are doar un singur furnizor extern principal.

216 Adică, pieţele în care prima livrare comercială a unui stat membru a fost efectuată de la primul lor contract de furnizare a gazelor naturale pe termen lung nu mai mult decât cu zece ani mai devreme.

144

• în cazul în care accesul la sistem împiedică furnizarea obligaţiilor de serviciu pu-blic;

• din cauza dificultăţilor economice grave a unei companii din domeniul gazelor na-turale, în special din cauza angajamentelor sale de plată asumate prin contractele “take or pay”217.

În plus, se prevede că măsurile de salvgardare pot fi temporar luate de un stat membru, în cazul unei crize neprevăzute apărute pe piaţă, sau în cazul în care este ameninţată siguranţa fizică sau securitatea persoanelor, aparatelor sau a instalaţiilor sau integritatea sistemului.

(vi) Monitorizarea şi securitatea furnizării

Directiva obligă statele membre să monitorizeze aspectele privind securitatea aprovizio-nării cu gaze, cum ar fi echilibrul dintre cerere/ofertă de pe piaţa naţională, nivelul cererii viitoare prognozate şi al rezervelor disponibile, capacităţile suplimentare prevăzute pla-nificate sau în dezvoltare, precum şi calitatea şi nivelul de întreţinere a reţelelor. De ase-menea, aceasta le obligă să ia toate măsurile necesare pentru acoperirea cererii de vârf şi pentru a face faţă deficitelor unuia sau mai multor furnizori. Obligaţiile de monitorizare sunt în continuare impuse de Comisia Europeană, care trebuie să întocmească un raport de evaluare comparativă anual care evaluează progresele înregistrate în implementarea pieţelor competitive de gaze naturale (şi energie electrică), pe baza informaţiilor furnizate de către guvernele naţionale şi autorităţile de reglementare. Comisia în continuare trebuie să îmbunătăţească securitatea aprovizionării prin garantarea investiţiilor suficiente din sis-temele de transport, evitându-se astfel întreruperi ale aprovizionării cu gaze naturale, prin monitorizarea (i) echilibrului dintre cerere şi ofertă în diferite state membre, (ii) capacităţii de interconectare, şi (iii) nivelului de calitate şi întreţinere a sistemelor de transmisie.

JURISPRUDENŢA UE CU PRIVIRE LA VECHEA DIRECTIVĂ 2003/55/CE

Federutility, Assogas, Libarna Gas SpA, Collino Commercio SpA, Sadori Gas SpA, Egea Commerciale, E.On Vendita Srl, Sorgenia SpA v Autorità per l’energia elettrica e il gas218

Cauza se referea la compatibilitatea cu Directiva 2003/55/CE a prevederilor legislaţiei naţionale, care prevede stabilirea preţurilor de către un stat membru pentru furnizarea gazelor naturale consumatorilor casnici.

217 Această derogare se referă la clauzele, care sunt, de obicei inserate în contractele pe termen lung de cumpă-rare a gazelor prin care furnizorul este obligat să furnizeze unui cumpărător cantităţi pre-determinate de gaze, în timp ce cumpărătorul este obligat să plătească preţul convenit pentru aceste cantităţi de gaze, indiferent dacă el a acceptat livrarea lor sau nu.

218 Cauza C-265/08.

145


S-a considerat că prezenta Directivă nu exclude posibilitatea legislaţiei naţionale de a stabili nivelul preţului pentru gazele naturale furnizate prin definiţia de “preţuri de refe-rinţă” după 1 iulie 2007, cu condiţia ca o astfel de intervenţie:

• urmăreşte un interes economic general care constă în menţinerea preţului de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorii finali la un nivel rezonabil, având în vedere reconcilierea, pe care statele membre trebuie s-o facă, ţinând seama de situaţia din sectorul gazelor naturale, între obiectivul de liberaliza-re şi acela de protecţie necesară a consumatorilor finali urmărit prin Directiva 2003/55;

• compromite stabilirea liberă a preţurilor pentru furnizarea gazelor naturale după 1 iulie 2007, doar în măsura în care este necesar pentru atingerea unui astfel de obiectiv de interes economic general şi, în consecinţă, pentru o perioadă care este în mod necesar limitată în timp; şi

• este în mod clar definită, transparentă, nediscriminatorie şi verificabilă, şi ga-rantează accesul egal al companiilor din domeniul gazelor naturale din UE la consumatori.


Prezenta Directivă, care abrogă Directiva 2003/55/CE (discutată mai sus) în vigoare din 3 martie 2011, constituie al doilea pilon major din al treilea pachet legislativ recent din domeniul energetic şi se ocupă exclusiv cu organizarea sectorului European al gazelor naturale. Obiectivul său este de a introduce norme comune privind transportul, distribuţia, furnizarea şi depozitarea gazelor naturale, GNL, a biogazului şi gazului obţinut din bioma-să, cu scopul de a crea o piaţă a gazelor naturale, competitivă, sigură şi durabilă în cadrul UE. Aspectele esenţiale tratate în prezenta Directivă sunt revizuite aici.

(i) Protecţia consumatorilor

Ca şi în cazul energiei electrice220, Directiva prevede că fiecare stat membru poate impune întreprinderilor, care sunt active în sectorul gazelor naturale, obligaţii de serviciu public care se referă la problemele de securitate a gazelor şi securitatea aprovizionării, regulari-tatea şi calitatea serviciilor, preţ, protecţia mediului şi eficienţa energetică. Aceasta obligă în continuare statele membre să asigure că toţi consumatorii au dreptul de a-şi alege furnizorul de gaze naturale, indiferent de statul membru în care furnizorul este înregistrat; atât timp cât furnizorul respectă regulile aplicabile de tranzacţionare şi de echilibrare şi sub rezerva cerinţelor de securitate a aprovizionării. În plus, clienţii trebuie să poată schimba furnizorul de gaze cu uşurinţă, cu ajutorul operatorului lor, în termen de trei săptămâni. În plus, fiecare stat membru este obligat să se asigure că clienţii din domeniul gazelor pri-mesc şi au acces la datele privind consumul relevant, care sunt obiective şi transparente.

219 Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Directivei 2003/55/CE, JO L 211/94 din 14 august 2009.

220 Vezi Directiva 2009/72/CE de mai sus.

146

Statelor membre le este dată o responsabilitate specifică în temeiul Directivei pentru a asigura protecţia consumatorilor vulnerabili. Asemenea probleme trebuie să le includă pe cele referitoare la: (i) echilibrul dintre cerere şi ofertă pe piaţa naţională, (ii) disponibilitatea furnizărilor de gaze naturale, (iii) întreţinerea reţelelor de gaze, şi (iv) măsurile ce urmează a fi întreprinse în cazul unor întreruperi în aprovizionarea cu gaz. În acest sens, Directiva prevede, de asemenea, că cooperarea regională sau internaţională poate fi pusă în apli-care pentru a asigura securitatea aprovizionării. În plus, aceasta obligă statele membre să asigure integrarea pieţelor naţionale de gaze naturale la unul sau mai multe nivele regionale, ca un prim pas spre realizarea unei pieţe interne de gaze complet liberalizate la un nivel pan-european221.

(ii) Construcţia şi/sau exploatarea instalaţiilor de gaze naturale

Directiva solicită fiecărui stat membru să instituie un sistem de autorizare pentru con-struirea şi/sau exploatarea conductelor de gaz şi a echipamentelor asociate, precum şi a oricărui alt tip de infrastructură a gazelor naturale, care se bazează pe criterii obiective şi nediscriminatorii care sunt făcute disponibile publicului larg. Aceasta de asemenea, obligă statele membre să asigure că (i) motivele pentru orice refuz de acordare a unei autorizaţii necesare sunt obiective şi nediscriminatorii, (ii) motivele relevante sunt aduse la cunoştin-ţa solicitantului, şi (iii) este stabilit un proces de apel pentru orice astfel de refuz.

(iii) Separarea

Într-un mod similar cu domeniul energiei electrice, Directiva obligă fiecare stat membru să separe operaţiunile de transport şi de distribuţie a gazelor de la activităţile de aproviziona-re (şi producţie) cu gaze începând cu 3 martie 2012, prin selectarea uneia dintre cele trei modele deja menţionate, şi anume, sistemul de separarea a proprietăţii depline, schema de “operator de sistem independent” (ITO) sau modelul operatorului de transport indepen-dent. În plus, întreprinderile din sectorul gazelor naturale sunt obligate să deţină conturi separate pentru toate activităţile lor referitoare la furnizarea gazelor naturale, cum ar fi transportul şi distribuţia, şi să acorde acces la conturile sale autorităţilor naţionale compe-tente, care trebuie, totuşi, să păstreze confidenţialitatea anumitor informaţii sensibile din punct de vedere comercial. Mai mult decât atât, ca şi pe piaţa energiei electrice, Directiva impune obligaţiuni de “reciprocitate” şi “condiţii echitabile pentru fiecare” privind ţările non-UE în ceea ce priveşte cerinţele de separare care sunt în vigoare în UE.

(iv) Funcţionarea sistemului de transport şi distribuţie şi accesul la reţelele de gaze

Directiva prevede că orice întreprindere din sectorul gazelor naturale trebuie să fie mai întâi certificată înainte de a fi desemnată în mod oficial ca un OST. În plus, acesta obligă

221 Pe această temă, de asemenea, Directiva prevede că insulele de gaze (şi anume, sistemele de gaz care sunt izolate şi nu fac parte din reţelele naţionale de gaze naturale), ar trebui să fie, de asemenea, integrate. În acest context, autorităţile naţionale de reglementare sunt obligate să coopereze cu Agenţia pentru Cooperare autorităţilor de reglementare din domeniul energetic, care a fost instituită în temeiul Regulamentului (CE) nr. 713/2009.

147


statele membre să desemneze unul sau mai mulţi operatori ai sistemului de depozitare şi de GNL, care va fi responsabil de:

• funcţionarea, întreţinerea şi dezvoltarea sistemelor de transport, încăperi de depo-zitare şi/sau GNL în ceea ce priveşte atenţia cuvenită protecţiei mediului înconju-rător;


• furnizarea informaţiilor la orice alt operator al sistemului de transport, orice alt ope-rator al sistemului de depozitare, orice alt operator al sistemului GNL şi/sau orice operator al sistemului de distribuţie pentru a asigura interconectarea transportului şi depozitării gazelor natural; şi

• oferirea utilizatorilor sistemului a informaţiei de care au nevoie pentru a accesa sistemul.

Mai mult decât atât, OST-urile sunt obligate să construiască o capacitate transfrontalieră suficientă pentru a integra infrastructura europeană de transport a gazelor. În această privinţă, ele sunt plasate sub o obligaţie specifică de a prezenta anual autorităţii de re-glementare un plan de dezvoltare pe zece ani a reţelei indicând infrastructura principală care trebuie să fie construită sau modernizată, precum şi investiţiile care urmează să fie executate în următorii zece ani.

În domeniul de distribuţie a gazelor naturale, fiecare stat membru este obligat să desem-neze OSD sau să oblige întreprinderile, care deţin sau răspund de sistemele de distribuţie, să facă acest lucru. În plus, Directiva prevede ca fiecare OSD trebuie să fie independent din punct de vedere juridic de alte activităţi, care nu au legătură cu distribuţia, şi trebuie să execute o serie de funcţii desemnate după cum s-a discutat mai devreme. Aceasta de asemenea, permite clasificarea de către autorităţile competente a sistemelor de distribuţie responsabile pentru distribuirea gazelor naturale pe un site industrial, comercial sau de servicii comune limitat din punct de vedere geografic ca şi sistemele închise de distribuţie, care pot fi scutite de cerinţa de a avea tarifele lor, sau metodologiile care stau la baza calculării lor, aprobate în prealabil.

În ceea ce priveşte accesul la reţelele de gaz, statele membre şi/sau autorităţile lor de reglementare competente sunt obligate să definească condiţiile de acces la instalaţiile de înmagazinare şi la stocarea în conductă222. Ei trebuie să întreprindă, de asemenea, măsuri pentru a asigura că clienţii eligibili pot obţine acces la reţelele de gazoduct în amonte. În plus, ele sunt obligate să organizeze un sistem de acces al terţilor la sistemele de trans-port şi distribuţie a gazelor în care condiţiile de acces şi motivele pentru orice refuz223 al accesului urmează să fie explicate în mod specific.

222 Termenul de “stocare în conductă” se referă la valoarea reală a gazelor dintr-un sistem de conducte sau de distribuţie a gazelor.

223 În conformitate cu Directiva, întreprinderile de gaze naturale pot refuza accesul la sistem numai pe motiv de lipsă a capacităţii sau în cazul în care acordarea unui astfel de acces ar compromite îndeplinirea obligaţiunilor lor de serviciu public.

148

(vii) Întreprinderea măsurilor derogatorii

Directiva permite fiecărui stat membru să organizeze şi să pună în aplicare orice măsuri de salvgardare necesare în cazul unei crize subite pe piaţa gazelor naturale sau în cazul în care siguranţa persoanelor este ameninţată, cu condiţia că orice măsură de acest fel este notificată celorlalte state membre şi Comisiei Europene.

(c) Directiva 2004/67/CE224

Directiva225 (în prezent abrogată prin Regulamentul (UE) nr. 994/2010) a completat Directiva 2003/55/CE, care — acest lucru va fi amintit — a recunoscut dreptul statelor membre de a considera siguranţa aprovizionării ca o obligaţie de serviciu public şi de a lua măsurile ne-cesare pentru a proteja aprovizionarea, în cazul unei crize subite pe piaţa gazelor naturale. Misiunea principală a Directivei 2004/67/CE a fost de a stabili un cadru comun în cadrul căruia fiecare stat membru ar putea defini politicile generale şi transparente de securitate a furnizării, care sunt transparente, bazate pe solidaritate226, nediscriminatorii şi compatibile cu cerinţele unei singure pieţe interne competitive a gazelor naturale. În acest sens, prezenta Directivă clarifică rolurile şi responsabilităţile generale ale diferitor operatori de pe piaţă şi pune în aplicare proceduri nediscriminatorii specifice de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze. Mai precis, aceasta abordează următoarele două teme majore:

(i) Securitatea aprovizionării pentru anumiţi consumatori

Directiva solicită fiecărui stat membru să asigure că livrările pentru consumatorii casnici în interiorul teritoriului său sunt protejate cel puţin în caz de:

• o întrerupere parţială a aprovizionării naţionale cu gaze pe parcursul unei perioa-de care urmează să fie stabilită de fiecare stat membru, ţinând cont de circum-stanţele naţionale;

• temperaturi extrem de joase într-o perioadă de vârf determinată la scară naţiona-lă; şi

• perioade cu o cerere de gaze extrem de mare în timpul celor mai reci perioade ale anului, constatate statistic odată la fiecare 20 de ani.

În acelaşi timp, statele membre pot:

• să extindă domeniului de aplicare al protecţiei în temeiul Directivei pentru între-prinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) şi alţi consumatori care nu pot să înlocuiască consumul lor de gaze cu alte surse de energie;

224 Directiva Consiliului 2004/67/CE privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale, JO L 127 din 29 aprilie 2004.

225 Adoptarea acestei Directive a fost rezultatul publicării de către Comisie a “Cărţii verzi privind securitatea apro-vizionării cu energie”, care a atras atenţia la nivel îngrijorător a dependenţei de importurile de gaz din sursele din afara UE. Una dintre constatările acestui raport a fost că peste 40% din consumul de gaze naturale din UE a fost importat, în timp ce previziunile relevante au indicat că acest nivel de dependenţă ar putea creşte la 70% în anul 2020.

226 “Bazate pe solidaritate”, în sensul că politicile relevante trebuie să sporească solidaritatea între toate statele-membre în cazul unei întreruperi majore de alimentare cu gaz.

149


• să stabilească sau să solicite industriei să stabilească obiective orientative minime pentru o posibilă contribuţie viitoare a stocării, fie situate în cadrul sau în afara statului membru, întru siguranţa aprovizionării;

• să ia măsurile corespunzătoare în cooperare cu un alt stat membru, inclusiv acor-duri bilaterale, pentru a atinge standardele de securitate a aprovizionării prin utili-zarea instalaţiilor de stocare a gazului situate în acest alt stat membru; şi

• să adopte şi să publice dispoziţiile de urgenţă naţionale.

În plus, Directiva, de asemenea, obligă Comisia Europeană să monitorizeze, în baza ra-poartelor prezentate de către fiecare stat membru, anumite aspecte referitoare la strate-giile sale interne privind securitatea aprovizionării cu gaze şi un raport privind eficienţa instrumentelor utilizate şi efectul lor asupra pieţei interne a gazelor şi asupra evoluţiei concurenţei pe această piaţă. Printre problemele care trebuie monitorizate sunt:

• măsura în care alimentarea cu gaz este acoperită de noi contracte pe termen lung pentru importurile din ţări terţe;

• existenţa unei lichidităţi adecvate a aprovizionării cu gaze;

• nivelul gazelor de lucru în depozit şi capacitatea de extracţie din stocul de gaze; gradul de interconectare a sistemelor naţionale de gaze ale statelor membre;

• şi situaţia previzibilă privind aprovizionarea cu gaze la nivelul UE în ceea ce pri-veşte anumite zone geografice din UE.

(ii) Grupul de coordonare în domeniul gazului

Ca mijloc de consolidare în continuare a măsurilor ce urmează a fi întreprinse de fiecare stat membru pentru a asigura disponibilitatea aprovizionării sigure cu gaze, Directiva pre-vede, de asemenea, stabilirea unui Grup de coordonare în domeniul gazului format din reprezentanţi ai statelor membre, ai organismelor reprezentative din industria gazelor şi din consumatori relevanţi, sub preşedinţia Comisiei Europene. Misiunea acestui organism este de a facilita coordonarea măsurilor de securitate a aprovizionării de către UE în cazul unei întreruperi majore a aprovizionării, precum şi pentru a sprijini statele membre în co-ordonarea oricăror măsuri întreprinse la nivel naţional.

În plus, în legătură cu atribuţiile de monitorizare ale Comisiei, Directiva impune cerinţe importante de raportare asupra statelor membre cu privire la:

• impactul concurenţial al măsurilor luate în vederea implementării Directivei;

• nivelele capacităţii de stocare;

• contractele pe termen lung de furnizare a gazului încheiate de către societăţi sta-bilite şi înregistrate pe teritoriul lor, şi în special durata rămasă;

• şi cadrul de reglementare pentru oferirea stimulentelor adecvate pentru investiţii noi în explorare şi producţie, depozitare şi transport de gaze şi de GNL.

150

(d) Regulamentul (CE) nr. 994/2010227

Prezentul Regulament, care a abrogat Directiva 2004/67/CE a Consiliului şi a intrat în vigoare la 02 decembrie 2010, intenţionează să consolideze pe plan legislativ învăţă-mintele trase din criza gazelor ruso-ucraineană din ianuarie 2009. În acest sens, scopul său este de a consolida funcţionarea pieţei interne a gazelor naturale prin consolidarea mecanismelor existente de prevenire şi răspuns la criză în vederea soluţionării oricăror deficienţe de aprovizionare cu gaz şi asigurării că gazul poate fi disponibil oriunde există cea mai mare nevoie de acesta. În această privinţă, în limitele pieţei energetice interne, Regulamentul (UE) nr. 994/2010 urmăreşte să garanteze că statele-membre şi întreprin-derile din sectorul gazelor naturale şi alţi actori de pe piaţă şi autorităţile competente vor lua din timp măsuri de urgenţă eficiente pentru a preveni şi atenua întreruperile potenţiale ale aprovizionării cu gaze naturale.

În special, temele majore ale prezentului Regulament, pot fi rezumate după cum urmează:

(i) Asigurarea aprovizionării cu gaze pentru consumatorii din UE

Regulamentul (UE) nr. 994/2010 stabileşte un concept comun al clienţilor a căror livrări de gaz trebuie să fie protejate. În acest sens, acesta prevede că livrările către gospodării tre-buie să fie garantate de către întreprinderile naturale, care deţin responsabilitatea pentru asigurarea acestor aprovizionării; de asemenea, în funcţie de rolul gazelor în mixul ener-getic al fiecărui stat-membru, instalaţiile de încălzire urbană, întreprinderile mici şi mijlocii, precum şi serviciile sociale esenţiale pot fi, de asemenea, protejate: toate aceste categorii de consumatori protejaţi trebuie să fie alimentaţi cu gaz în cazul în care temperatura timp de şapte zile se menţine la un anumit nivel şi pentru cel puţin 30 de zile de cerere mare sau în cazul unei întreruperi de infrastructură în condiţii de iarnă normale.

(ii) Îmbunătăţirea interconexiunilor şi infrastructurii de gaze pentru securitate în scopul aprovizionării

Împreună cu stimulentele pentru investiţii ale cadrului nou al pieţei energetic interne şi co-finanţarea proiectului energetic care se ridică la aproape 4 miliarde € în cadrul Programului energetic european pentru redresare (dintre care aproximativ 1,4 miliarde € urmează să fie aplicate pentru proiectele din domeniul gazelor)228, acest Regulament prevede standarde pentru o piaţă de gaze din UE mai interconectată şi infrastructură de gaz pentru garantarea securităţii aprovizionării cu gaze. Mai precis, statele-membre trebuie să asigure că reţeaua lor respectivă de gaze este destul de solidă pentru a rezista perturbării celei mai mari in-frastructuri a gazelor naturale (standard N-1) la nivel naţional sau regional. În acest scop,

227 Regulamentul (CE) nr. 994/2010 al Parlamentului European şi a Consiliului privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale şi de abrogare a Directivei Consiliului 2004/67/CE, JO L 295 din 12 noiembrie 2010.

228 Pentru perioada 2010/2011 Programul energetic european pentru redresare prevede finanţare pentru con-strucţia a treizeci şi unu proiecte de infrastructură de gaze naturale, inclusiv proiecte pentru inversarea fluxului de gaze în nouă state-membre şi pentru extinderea şi modernizarea sistemelor de interconectare a reţelelor de gaze şi conducte noi de import.

151


fiecare dintre ele trebuie să decidă cum să realizeze cel mai bine standardul N-1 până la sfârşitul anului 2014. Regulamentul (UE) nr. 994/2010 subliniază, de asemenea, beneficiile interconectării fizice între sistemele de gaze şi solicită operatorilor sistemului de transport de gaze să garanteze că capacitatea fizică bi-direcţională permanentă este disponibilă la toate interconexiunile transfrontaliere dintre statele membre până la sfârşitul anului 2013.

(iii) Pregătirea mecanismelor de răspuns la criză la nivel naţional sau regional

Un principiu cheie al Regulamentului este că solicită tuturor statelor-membre să ia măsuri eficiente pentru prevenirea şi atenuarea consecinţelor unor întreruperi potenţiale a apro-vizionării cu gaze şi să informeze Comisia Europeană cu privire la măsurile de urgenţă pe care le-au introdus. Orice astfel de măsuri pot fi implementate în ultimă instanţă, cu condiţia ca:

• pieţele nu pot rezolva de unele singure unele întreruperi majore în aprovizionare;

• măsurile relevante de urgenţă sunt transparente, nediscriminatorii şi nu denatu-rează concurenţa pe piaţă şi/sau împiedică accesul la infrastructură sau fluxul de gaze dincolo de frontiere; şi

• orice astfel de măsuri nu pun în pericol securitatea aprovizionării din alte state membre sau ale UE.

Un element nou introdus de Regulamentul (UE) nr. 994/2010 constă în faptul că toate statele-membre, de asemenea, necesită să stabilească acţiuni de prevenire şi planuri de urgenţă naţionale cu nivele de criză bine-definite (avertizare timpurie, alertă, de urgenţă), în consultare cu statele vecine la nivel regional, bazându-se pe o evaluare detaliată a riscurilor care au fost identificate mai devreme.

(iv) Dezvoltarea cooperării regionale şi a unei abordări europene

Regulamentul mai pune in evidenţă o abordare regională de prevenire şi de gestionare a crizelor şi include mecanisme de cooperare a statelor membre, într-un spirit de solidaritate în conformitate cu legislaţia UE, pentru a face faţă în mod eficient oricăror perturbări majore a aprovizionării cu gaze. În cadrul acestui sistem, Comisia Europeană — în colaborare cu autorităţile competente din statele membre şi organismele reprezentative ale UE ale auto-rităţilor de reglementare, precum şi consumatorii de gaz şi industria gazului — joacă un rol esenţial. În special, în conformitate cu regulile introduse prin prezentul Regulament, Comisia poate declara o situaţie de urgenţă în întreaga UE sau în regiune, în cazul în care o autorita-te competentă a declarat o urgenţă naţională, dar trebuie s-o declare doar dacă două ţări ale UE sunt în stare de urgenţă. Comisia poate convoca, de asemenea, Grupul de coordonare în domeniul gazelor şi de coordonare a acţiunilor, în special în ceea ce priveşte ţările terţe.

(v) Transparenţă sporită şi schimbul de informaţii

Un alt aspect semnificativ al Regulamentului (UE) nr. 994/2010 revine cu obligaţiile impu-se în fiecare stat membru de a publica toate măsurile de urgenţă şi obligaţiile de serviciu

152

publice care se referă la securitatea aprovizionării cu gaze. Această cerinţă intenţionează să consolideze obligaţiile de transparenţă impuse deja în cadrul pachetelor doi şi trei ale pieţei energetice interne şi, la fel să asigure un acces mai mare şi partajarea datelor care sunt vitale pentru securitatea aprovizionării cu gaz atât la nivel naţional cât şi cel european (de exemplu, în ceea ce priveşte informaţiile privind nivelurile de depozitare a gazelor şi fluxurile transfrontaliere). Mai important, în conformitate cu prezentul Regulament, obliga-ţia de publicitate a fost extinsă asupra contractelor de gaz şi acordurile internaţionale de gaz sau conducte, astfel încât UE să poată apăra interesele sale mai eficient în relaţiile sale cu furnizorii externi de gaze.

(e) Regulamentul (CE) nr. 1775/2005229

De îndată ce unul dintre elementele principale ale Directivei 2003/55/CE este cerinţa pentru accesul efectiv şi nediscriminatoriu de către terţe părţi la reţelele de transport de gaze, prezentul Regulament a elaborat principiile de bază obligatorii privind condiţiile de acces pe piaţă cu scopul de a asigura un nivel minim de armonizare între statele mem-bre ale UE. Caracteristicile cheie ale Regulamentului nr. 1775/2005230 se concentrează asupra condiţiilor de muncă pentru accesul la reţeaua terţei părţi, alocările de capacitate şi normele de echilibrare, stabilirea tarifelor de reţea şi informaţiile despre utilizator şi transparenţa.

(i) Condiţiile de lucru pentru accesul la reţelele terţelor părţi

Regulamentul obligă operatorii sistemului de transport de gaze să îşi ofere serviciile tutu-ror utilizatorilor, pe o bază non-discriminatorie. În special, aceştia trebuie să ofere acelaşi serviciu pentru utilizatori diferiţi în condiţii identice contractuale (de exemplu, în ceea ce priveşte natura, durata, etc.)231. În acest scop, un OST are posibilitatea să aleagă să ela-boreze, fie contracte specifice de transmitere armonizate sau un cod de sistem uniform.

(ii) Mecanisme de alocare a capacităţii şi regulile de echilibrare

În conformitate cu Regulamentul, un OST trebuie să facă capacitatea tehnică a reţelelor disponibilă utilizatorilor în toate elementele sale, după luarea în considerare a integrită-ţii sistemului de transport de gaz şi utilizarea eficientă a acestuia. Mai mult decât atât, alocarea capacităţilor trebuie să fie efectuată pe baza unor mecanisme nediscriminatorii şi transparente. În plus, un OST trebuie să stabilească diferite reguli, atât tehnice cât şi comerciale, pentru a permite echilibrarea reţelei de gaze naturale şi pentru a garanta buna desfăşurare a operaţiilor.

229 Regulamentul (CE) nr. 1175/2005 a Parlamentului European şi a Consiliului privind condiţiile de acces la reţe-lele de transportare a gazelor naturale, JO L 289 din 3 noiembrie 2005.

230 Abrogat prin: Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005,JO L 211, 14.8.2009, p. 36–54.

231 Trebuie de subliniat, totuşi, că impunerea acestei obligaţii nu înseamnă că alte OST-uri sunt obligate să ofere aceleaşi condiţii contractuale, în afară de cerinţele minime contractuale.

153


Prin urmare, în cazul congestionării contractuale, (de exemplu, în cazul în care nivelul cererii de capacitate fermă232 depăşeşte capacitatea sistemului tehnic), un OST poate oferi capacitatea neutilizată a anumitor utilizatori altor utilizatori pe termen scurt. În ceea ce priveşte utilizatorii reţelei de transport, Regulamentul le oferă dreptul de a comercializa liber drepturile lor capacitate (de exemplu, prin vânzarea sau subînchirierea capacităţii neutilizate)233.

În plus, Regulamentul obligă operatorii sistemului de transport să stabilească norme teh-nice de echilibrare echitabile şi transparente. Echilibrarea este procesul, care asigură funcţionarea sigură a reţelei de transport de gaze prin menţinerea presiunilor în limite ac-ceptabile. Această cerinţă pentru echilibrarea reţelei într-o piaţă energetică liberalizată se realizează prin interacţiunea transportatorilor de gaze şi OST, acesta din urmă adoptând o funcţie de echilibrare reziduală, în timp ce transportatorii au responsabilitatea de a ga-ranta aprovizionarea adecvată cu gaz. În scopul de a garanta continuitatea aprovizionării cu gaze naturale, acestea trebuie să se asigure că, de fapt, presiunea sistemului este menţinută în permanenţă la un anumit nivel, care depinde de echilibrul dintre intrarea şi ieşirea de gaze din reţea. OST-urile sunt obligaţi să ofere utilizatorilor informaţii relevante cu privire la statutul echilibrării şi aceştia iau apoi măsurile corective necesare.

(iii) Criteriile şi metodologiile de stabilire a tarifelor de acces la reţea

OST-urile sunt obligaţi să stabilească tarife transparente şi nediscriminatorii care să reflec-te costurile reale suportate de către aceştia. Preţurile trebuie să ia în considerare nu numai menţinerea integrităţii sistemului de transport234 dar şi perfecţionarea acestuia în ceea ce priveşte stimulentele pentru investiţii şi construirea unor noi infrastructuri.

(iv) Oferirea informaţiilor tehnice pentru utilizatori şi cerinţele de transparenţă

În cele din urmă, pentru a încuraja accesul efectiv la reţeaua de gaze, operatorii sistemului de transport sunt obligaţi să furnizeze toate informaţiile tehnice relevante utilizatorilor şi să facă aceste informaţii disponibile public. Aceasta ar putea include informaţii cu privire la serviciile oferite, metodologia de tarifare, precum şi cu privire la capacitatea tehnică şi capacitatea disponibilă. Pe de altă parte, utilizatorii au dreptul să utilizeze orice alte posi-bilităţi diferite comerciale oferite de piaţa internă.

232 Termenul “capacitate fermă” se referă la capacitatea de transport pe care a garantat-o un OST prin intermediul unui contract non-întreruptibil.

233 Delegarea acestui drept de tranzacţionare, evident, are drept scop de a stimula dezvoltarea unei pieţe compe-titive interne a gazelor şi de a crea şi de a spori lichiditatea pieţei.

234 Astfel de integritate se referă la necesitatea de a garanta transportul gazelor naturale din punct de vedere tehnic, în special în ceea ce priveşte presiunea şi calitatea gazelor.

154

(f) Regulamentul (CE) nr. 715/2009235

Prezentului Regulament, care abrogă Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 discutat mai sus, intrat în vigoare la 3 martie 2011, introduce îndrumări privind cele mai bune practici executabile din punct de vedere juridic în sectorul gazelor naturale, în conformitate cu prerogativele Directivei 2009/73/CE. În acest scop, acesta stabileşte norme detaliate pentru reţelele de transport a gazelor naturale, facilităţile de înmagazinare a gazelor şi gazelor naturale lichefiate (GNL) în vederea consolidării pieţei interne a gazelor. În spe-cial, examinează aspectele legate de accesul la infrastructura de gaze, în special prin determinarea stabilirii tarifelor de acces la reţelele de gaze, serviciilor care urmează să fie oferite, alocarea capacităţilor, transparenţa şi echilibrarea sistemelor de transport de gaze.

Mai exact, Regulamentul descrie procedura de certificare pentru OST-urile de gaz, după cum se solicită în temeiul Directivei 2009/73/CE236. Acesta prevede, de asemenea, stabili-rea până la 3 martie 2011, a unei Reţele europene a operatorilor de sisteme de transport de gaz (ENTSO-G) de către OST-uri tuturor statelor membre, care urmează să fie respon-sabile pentru enumerarea unei liste anuale a priorităţilor, care se planifică să contribuie la elaborarea codurilor reţelei de gaze237 pe baza unor linii directoare-cadru fără caracter obligatoriu. În plus, acest organism nou creat va îndeplini anumite funcţii, inclusiv:

• adoptarea unor instrumente comune pentru exploatarea reţelelor;

• dezvoltarea unui plan de dezvoltare a reţelei pe termen de zece ani;

• efectuarea recomandărilor privind coordonarea cooperării tehnice între OST euro-pene de gaz;

• elaborarea programelor de lucru anuale şi a rapoartelor anuale; şi

• adoptarea perspectivelor anuale de vară şi de iarnă de alimentare cu gaze.

În mod semnificativ, Regulamentul prevede că autorităţile de reglementare din fiecare stat membru să fie responsabile pentru stabilirea tarifelor la gaze sau a metodologiilor pentru calcularea acestora. În acest sens, statelor membre li se oferă dreptul de a lua decizii refe-ritoare la tarife şi/sau să aloce servicii de capacitate cu gaze prin acorduri bazate pe piaţă, cum ar fi licitaţiile în domeniul gazelor. În ceea ce priveşte furnizarea serviciilor către terţi pentru accesul la reţelele de transport de gaze, OST-urile sunt obligate să ofere astfel de

235 Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului privind condiţiile de acces la reţe-lele pentru transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005, JO L 211/36 din 14 august 2009.

236 Ca şi în domeniul energiei electrice, această procedură obligă autoritatea naţională de reglementare a gazelor naturale din fiecare stat membru să trimită Comisiei o notificare a deciziilor cu privire la certificarea unui OST din domeniul gazelor. Comisia dispune apoi de o perioadă de două luni pentru a transmite avizul său autorităţii naţionale de reglementare şi, în cazul în care nu apar obiecţii din partea Comisiei, autoritatea în cauză trebuie să adopte decizia finală privind certificarea OST-ului.

237 Ca şi în cazul ENTSO-E din sectorul energiei electrice, aceste coduri sunt pentru a include norme şi proceduri referitoare la securitatea şi fiabilitatea reţelei de gaze, inter-schimbarea datelor, schimburile tehnice şi opera-ţionale, regulile de transparenţă, structurile tarifare armonizate de transport şi eficienţa energetică.

155


servicii în mod echitabil tuturor utilizatorilor reţelei în mod regulat şi continuu238 pe termen lung şi scurt.

De asemenea, GNL şi operatorii facilităţilor de depozitare a gazelor naturale sunt obligaţi să ofere, de asemenea, servicii pe aceeaşi bază ca şi OST-urile şi trebuie să efectueze în continuare furnizarea serviciilor lor, compatibile cu utilizarea reţelelor interconectate de transport a gazului. Mai mult decât atât, toţi participanţii de pe piaţă trebuie să aibă acces la capacitatea maximă de reţea, precum şi la depozitarea gazelor şi instalaţiile de GNL. În plus, toţi operatorii de infrastructură (OST-uri de exemplu, operatorii de instalaţii de GNL şi de stocare a gazului) sunt obligaţi să implementeze şi să publice proceduri nediscrimi-natorii şi transparente de gestionare a congestiei, care vor putea să faciliteze schimburile transfrontaliere de gaze pe o bază non-discriminatorie.

Produsele petroliere

Principalul obiectiv al legislaţiei europene privind petrolul s-a centrat pe probleme legate de siguranţa aprovizionării având în vedere dependenţa UE de importul foarte mare al combustibililor fosili şi necesitatea concomitentă de a evita sau atenua orice criză a pe-trolului în viitor, cum ar fi cele întâlnite la mijlocul anilor 1970. Mecanismul principal care a fost folosit de la sfârşitul anilor 1960239 pentru a face faţă probleme grave de aprovizionare cu petrol ale UE a fost de a impune obligaţia statelor membre de a păstra o cantitate mi-nimă de stocuri de petrol, care pot fi uşor accesate în timpul unui deficit major de petrol. Importanţa acestui lucru este demonstrată de angajamentele asumate de către părţile contractante ale Tratatului Comunităţii Energetice, componenta majoră de aproximare a legislaţiei din industria petrolieră se referă la cerinţele stabilite în ceea ce priveşte menţi-nerea unei garanţii de stat în aprovizionarea cu petrol şi obligaţia concomitentă de a deţine stocuri strategice de petrol. Acest lucru, de asemenea, explică de ce atenţia noastră aici este axată pe acest subiect important. În cele ce urmează va fi prezentat un tablou concis al celor două instrumente juridice principale care s-au ocupat cu această problemă.

Cu toate acestea, în plus faţă de principalele acte juridice importante pentru Republica Moldova, UE a adoptat un pachet amplu de acte legislative care se ocupă de fiecare segment al industriei petroliere (amonte, mediu şi în aval), vezi, de exemplu, Directiva privind condiţiile de acordare şi folosire a autorizaţiilor de prospectare, explorare şi ex-tracţie a hidrocarburilor (Directiva 94/22/EEC), Directiva 98/4/CE “privind coordonarea procedurilor de achiziţii publice ale entităţilor care operează în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor”, Regulamentul Consiliului 1995/2964/EC şi Decizia Consiliului 1999/280/CE privind procedurile de informare asupra produselor petroliere şi Regulamentul Consiliului (CE) nr. 736/96 “privind notificarea Comisiei despre proiectele de investiţii de interes pentru UE în sectorul produselor petroliere, a gazelor naturale şi energiei electrice”.

238 Exigenţa privind forma “continuă” presupune includerea unei obligaţii de a actualiza şi face publică informaţia relevantă.

239 Vezi Directiva 68/414/CE, cu modificările operate prin Directivele 72/425/CEE şi 98/93/CE ale Consiliului.

156

În plus, există, de asemenea, legislaţii vaste în materie de sănătate şi siguranţă referitoare la sectorul petrolier, un exemplu predominant pe care îl reprezintă recenta (2010) Rezolu-ţie non-legislativă a Parlamentului European privind acţiunea UE cu privire la explorarea şi extracţia petrolului în Europa.

Mai detaliat, prevederile legale relevante sunt:

Directiva 2006/67/CE240

Prezenta Directivă, care a consolidat şi a abrogat Directivele relevante anterioare241 şi, ulterior, a fost înlocuită cu Directiva 2009/119/CE (discutată mai jos), a fost prima care a abordat pe larg tema securităţii aprovizionării cu petrol şi mecanismele pe care statele membre trebuie să le organizeze pentru a depăşi orice întrerupere neaşteptată în livrările de petrol. Cele trei elemente principale ale acesteia sunt examinate mai jos în detaliu;

(i) Cerinţa strategică de deţinere a stocurilor

Directiva obligă statele membre să adune şi să menţină în mod constant stocuri minime de produse petroliere egale cu cel puţin nouăzeci de zile de consum mediu zilnic intern în cursul anului calendaristic precedent. Calculul consumului intern zilnic trebuie să se bazeze pe combustibilul de aviaţie, motorină, kerosen şi combustibilul de aviaţie de tip kerosen, precum şi păcură. Fiecare stat membru este, de asemenea, obligat să menţină un rezumat statistic lunar a stocurilor sale strategice de petrol, care trebuie să includă numai cantităţile care ar putea fi la dispoziţia sa deplină în eventualitatea unei crize în furnizarea de petrol.

Mai exact, Directiva prevede că următoarele resurse de petrol vor fi acceptate în acest rezumat: (i) cantităţile stocate în porturile de descărcare, sau (ii) acele menţinute la bordul tancurilor petroliere în port în vederea descărcării, de îndată ce sunt finalizate formalităţile de port, (iii) cantităţile aflate în rezervoare la intrarea în conductele de petrol, şi (iv) livrările păstrate în rezervoarele rafinăriilor. Pe de altă parte, resursele care nu pot fi incluse sunt următoarele: (i) ţiţeiul care încă nu a fost extras; (ii) bunurile destinate pentru buncărele navelor maritime; (iii) livrările din conducte, din tancuri rutiere sau vagoanele-cisternă fe-roviare; (iv) livrările din rezervoarele de stocare ale unităţilor de desfacere cu amănuntul, şi (v) cantităţile de petrol deţinute de micii consumatori; şi (vi) livrările menţinute de către sau pentru forţele armate.

Acest rezumat statistic trebuie să fie prezentat Comisiei Europene la sfârşitul fiecărei luni, în care trebuie să fie precizat numărul de zile de consum mediu din anul calendaristic precedent pe care le reprezintă. În plus, statele membre care au propria lor producţie de petrol pot deduce această producţie proporţional din obligaţia lor privind stocurile, dar orice astfel de deducere nu trebuie să depăşească 25% din consumul intern al statului

240 Directiva Consiliului 2006/67/CE din 24 iulie 2006 privind obligaţia statelor membre de a menţine stocuri mini-me de ţiţei şi/sau produse petroliere JO L 217 din 6 august 2006.

241 Concret, Directivele Consiliului 68/414/CE, 72/425/CEE şi 98/93/CE.

157


membru respectiv.

(ii) Efectuarea aranjamentelor de deţinere a stocurilor

Directiva obligă statele membre să pună în aplicare acordurile de deţinere a stocurilor transparente, echitabile şi nediscriminatorii, care trebuie să asigure că stocurile strategice sunt disponibile şi accesibile, astfel încât fiecare stat membru să poată reacţiona imediat în cazul unei crize de aprovizionare.

În formularea acestor acorduri, un stat membru se poate baza pe un sistem de delegare parţială sau totală a unui organism sau agenţie de deţinere a stocurilor. Stocurile strate-gice de petrol pot fi, de asemenea, deţinute pe teritoriul unui alt stat membru, cu condiţia ca acesta din urmă să garanteze disponibilitatea lor efectivă şi să nu le includă în raportul său statistic.

Statele membre sunt în continuare obligate să controleze alocarea stocurilor şi să le facă rapid disponibile pentru sectoarele în care nevoia de aprovizionare este cea mai urgentă. În plus, ele trebuie să asigure monitorizarea administrativă a stocurilor lor prin stabilirea unor mecanisme de control şi supraveghere, a cărei încălcare trebuie să fie acoperită de un sistem de sancţiuni.

(iii) Coordonare

Directiva mai prevede că, în cazul unei crize de aprovizionare, va fi organizată o operaţi-une de coordonare şi Comisia Europeană va organiza o consultare între statele membre, fie din proprie iniţiativă sau la cererea uneia dintre ele. Într-o asemenea situaţie, statele membre nu ar trebui, în principiu, să facă retrageri din stocurile care le-ar aduce sub nive-lul minim obligatoriu înaintea unei astfel de consultări, cu excepţia unei situaţii deosebit de urgente. Statele membre, de asemenea, trebuie să trimită Comisiei informaţii referitoare la orice retragere din stocuri, inclusiv informaţii despre data la care stocurile au scăzut sub nivelul minim obligatoriu; motivul(ele) pentru orice retragere; măsurile luate pentru a re-umple înapoi stocurile; şi nivelurile probabile ale stocurilor în perioada în care vor rămâne sub nivelul minim obligatoriu.


Deoarece sistemul de gestionare a stocurilor de petrol în conformitate cu Directiva 2006/67/CE s-a dovedit a fi greşit în mai multe privinţe diferite, sistemul său de stocare a fost recent revizuit în urma adoptării Directivei 2009/119/EC243. Noua Directiva stabileşte norme speci-fice pentru a face aprovizionarea cu petrol a Uniunii Europene mai sigură prin intermediul unor mecanisme viabile şi transparente bazate pe solidaritatea între statele membre. În acest scop, aceasta obligă fiecare stat membru să menţină stocuri minime de ţiţei şi/sau de 242 Directiva Consiliului 2009/119/CE din 14 septembrie 2009 privind obligaţia statelor membre de a menţine un

nivel minim de rezerve de ţiţei şi/sau de produse petroliere, JO L 265/9 din 9 octombrie 2009.243 Această Directivă a abrogat Directivele 73/238/CEE şi Directiva 2006/67/CE, precum şi Decizia 68/416/CEE

intrată în vigoare de la 31 decembrie 2012.

158

produse petroliere şi să creeze proceduri de urgenţă care urmează să fie utilizate în cazul unei perturbări majore în aprovizionarea cu petrol. În temeiul Directivei, sistemul de întreţine-re a acestor stocuri este pe deplin aliniat cu cerinţele corespunzătoare de stocare de petrol impuse de Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE), astfel încât atât UE, cât şi AIE să poată împreună lua orice măsuri de răspuns necesare. În special, principalele prevederi ale Directivei 2009/119/EC abordează următoarele aspecte principale:

(i) Stocuri de urgenţă

Statele membre sunt obligate să menţină un nivel total al stocurilor de petrol corespunză-toare, cel puţin, unei perioade de nouăzeci de zile de importuri nete zilnice medii sau şai-zeci şi una de zile din media zilnică a consumului intern, oricare dintre cele două cantităţi este mai mare. Directiva defineşte termenul “consumului intern”, ca cantităţile totale de petrol, calculate în conformitate cu anexa II, care sunt livrate într-o ţară atât pentru utilizare energetică cât şi utilizare non-energetică. De asemenea, s-a afirmat că acest agregat in-clude livrări către sectorul de transformare şi livrări către industrie, transporturi, gospodării şi alte sectoare pentru consum final, precum şi consumul propriu al sectorului energetic (cu excepţia combustibilului de rafinărie).

Importurile nete medii zilnice se calculează pe baza unei metode specifice, care este elu-cidată în Anexa I a Directivei. Anexa III stabileşte procedura de calcul al nivelului stocurilor.

În plus, fiecare stat membru este obligat să asigure că stocurile de petrol sunt disponibile şi accesibile fizic. În acest sens, fiecare stat membru este responsabil de punerea în apli-care a măsurilor pentru identificarea, contabilitatea şi controlul acestor stocuri. Un registru care să conţină informaţii cu privire la stocurile de urgenţă, cum ar fi amplasarea depo-urilor relevante, a rafinăriilor sau instalaţiilor de stocare, cantităţile în cauză, proprietarul stocurilor şi natura lor, trebuie să fie stabilite şi actualizate în permanenţă.

Mai mult decât atât, ca un mijloc de a facilita menţinerea stocurilor de petrol, fiecărui stat membru îi este oferit dreptul să înfiinţeze o entitate centrală de stocare în forma unui or-ganism sau serviciu non-profit. Acest organism va fi responsabil de menţinerea stocurilor de petrol şi responsabil pentru achiziţionarea şi gestionarea lor. În condiţiile şi limitele prevăzute în Directivă244, entităţile centrale de stocare şi statele membre au în continu-are dreptul de a delega o parte din gestionarea stocurilor (i) către un alt stat membru cu alte stocuri petroliere pe teritoriul său, (ii) către entitatea centrală de stocare care a fost înfiinţată de către statele membre numite, sau (iii) către operatorii economici. Acestea pot autoriza, de asemenea, orice operator economic, căruia i-au impus obligaţii de stocare, de a delega o parte din aceste obligaţii la:

• entităţile centrale de stocare din statul membru în cauză;

• una sau mai multe entităţi centrale de stocare care şi-au exprimat dorinţa de a 244 În conformitate cu Directiva 2009/119/EC orice delegare de acest fel trebuie să fie făcută în condiţii obiective,

transparente şi nediscriminatorii. În plus, orice acceptare a unei astfel de delegări ar putea fi condiţionată de constituirea unei garanţii sau a unei alte forme de securitate; ibid., articolul 7.

159


menţine astfel de stocuri; sau

• alţi operatori economici anumiţi care dispun de stocuri excedentare.

(ii) Stocuri specifice şi alte stocuri de produse

Directiva permite statelor membre să se angajeze la menţinerea unor stocuri specifice, care constau din unul sau mai multe produse petroliere anumite245 şi care sunt deţinute de statul membru în cauză sau entitatea centrală de stocare pe care a înfiinţat-o. În acest caz, ele trebuie să menţină un nivel minim al acestor stocuri definit în termeni de numărul de zile de consum şi trebuie să ţină o evidenţă continuă actualizată şi detaliată a acestora.

În plus, fiecare stat membru este obligat să asigure că, în total, pentru anul de referinţă relevant, echivalentul ţiţeiului al cantităţilor consumate de produse incluse în categoriile utilizate este cel puţin egal cu 75% din consumul intern. În cazul în care nu este respectat nici un angajament care să menţină cel puţin treizeci de zile de stocuri specifice, statele membre trebuie să asigure că cel puţin o treime din angajamentul lor este deţinut sub formă de produse, în condiţiile prevăzute de Directivă.

(iii) Biocarburanţi şi aditivi246

Directiva prevede că, la calcularea obligaţiunilor de stocare şi a nivelurilor stocurilor efectiv menţinute de către un stat membru, biocombustibilii şi aditivii vor fi luaşi în considerare nu-mai în cazul în care au fost amestecaţi cu produsele petroliere. În plus, în anumite condiţii, o parte a biocombustibililor şi a aditivilor stocate pe teritoriul statului membru în cauză pot fi luate în considerare la calcularea nivelului stocurilor efectiv menţinute.

(iv) Proceduri de urgenţă

Directiva solicită fiecărui stat membru să pună în funcţiune mecanisme corespunzătoare pentru a asigura că autorităţile competente pot elibera rapid, eficient şi transparent o parte sau toate stocurile lor de urgenţă şi stocurile specifice, în cazul în care acest lucru este necesar, şi care va impune restricţii generale sau specifice asupra consumului de petrol. Plus la aceasta, statele membre sunt obligate să elaboreze planuri de urgenţă în scopul de a face faţă oricăror situaţii de urgenţă majoră de aprovizionare cu petrol şi, de aseme-nea, trebuie să pună în aplicare toate măsurile organizatorice necesare pentru ca astfel de planuri să poată fi implementate în mod eficient.

Directiva conţine în continuare norme specifice care urmează să fie aplicate în funcţie de faptul dacă există sau nu o decizie internaţională efectivă de a elibera stocurile. În plus, Directiva prevede instituirea unui Grup consultativ de coordonare pentru petrol şi produse

245 Aceste produse sunt următoarele: etan, GPL, benzină auto, benzină de aviaţie, combustibil jet de tip benzină (combustibil jet tip nafta sau JP4), combustibil jet de tip kerosen, alte tipuri de kerosen, carburant motorină/diesel (păcură distilată), păcură (cu conţinut ridicat de sulf şi cu conţinut redus de sulf), spirit alb şi SBP, lubri-fianţi, bitum, unsori consistente şi cocs de petrol.

246 Termenul de „aditiv” în acest context se referă la compuşii non-hidrocarburi care sunt adăugaţi sau amestecaţi cu un produs pentru a-i modifica proprietăţile.

160

petroliere alcătuit din reprezentanţi ai statelor membre şi prezidat de către Comisia Eu-ropeană, care va fi responsabil de analiza situaţiei din cadrul UE cu privire la securitatea aprovizionării cu petrol şi facilitarea, coordonarea şi implementarea măsurilor în acest domeniu.

Energia regenerabilă şi biocombustibilii

Surse regenerabile de energie, după cum sunt definite de Directiva UE 2001/77/CE, ca surse de energie non-fosilă, care se referă la cea “eoliană, solară, geotermală, a valurilor, a mareelor, hidroenergie, biomasă, gaz de depozit, gaz de la epurarea apelor uzate şi biogaz”. Agenţia Internaţională pentru Energie are o descriere puţin mai vastă, care este după cum urmează: “Energia regenerabilă este derivată din procese naturale care sunt completate în mod constant. În diversele sale forme, aceasta derivă direct de la soare, sau de la căldura generată adânc în pământ. Inclusă în definiţie este energia electrică şi căldura generată din sursele solară, eoliană, a mareelor, hidroenergie, biomasă, resurse geotermale, şi biocombustibili şi hidrogen provenite din resurse regenerabile”.


Directiva (abrogată prin 2009/28/CE), care a urmat Cartea Albă privind sursele de energie regenerabile (SER) din 1997, constituie unul dintre elementele-cheie ale pachetului de măsuri adoptate de UE în eforturile sale de a respecta pe deplin angajamentele pe care şi le-a asumat în cadrul UNFCCC şi Protocolul de la Kyoto. În plus pentru îndeplinirea acestor angajamente, obiectivele ulterioare ale Directivei au fost consolidarea securităţii UE şi diversificarea aprovizionării cu energie, consolidarea protecţiei mediului înconjurător şi dezvoltarea durabilă, consolidarea coeziunii sociale şi economice şi oferirea asistenţei în dezvoltarea unor noi tehnologii SER.

Directiva se ocupă de contribuţia sporită a energiei electrice de la centralele electrice si-tuate în UE, care utilizează exclusiv surse regenerabile şi funcţionează în conformitate cu principiile şi normele comune ale pieţei interne de energie electrică. Principiul fundamental este obligaţia statelor membre ale UE de a lua măsuri adecvate pentru a încuraja un con-sum mai ridicat de electricitate din surse regenerabile de energie (SER-E), în conformitate cu obiectivele lor orientate naţionale specificate. În acest scop, fiecare stat membru este obligat să adopte şi să publice un raport care stabileşte obiectivele orientative pentru consumul viitor SER-E pentru următorii zece ani şi să demonstreze ce măsuri au fost sau urmează să fie luate pentru a îndeplini aceste obiective. Orice astfel de obiectiv trebuie să ţină cont de valorile de referinţă relevante pentru obiectivele sale respective indicative privind segmentul SER-E în consumul brut de electricitate în 2010248. Aceste obiective trebuie, de asemenea, să fie compatibile cu toate angajamentele naţionale asumate, ca parte a angajamentelor acceptate de UE în cadrul Protocolului de la Kyoto. În plus, Di-247 Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind promovarea electricităţii produse din

surse de energie regenerabile pe piaţa internă a electricităţii, JOL 283 din 27 octombrie 2001. 248 Valorile de referinţă ale fiecărui stat membru pentru stabilirea obiectivelor sale naţionale orientative pentru

consumul SER-E până în anul 2010 sunt stabilite în anexa la Directiva 2001/77/CE.

161


rectiva prevede că obiectivele relevante şi măsurile trebuie să fie raportate şi evaluate la nivelul UE şi cel naţional.

La nivel naţional, statele membre au fost plasate sub obligaţia de a publica la 27 octombrie 2003, şi ulterior odată la fiecare doi ani, un raport care include o analiză a succesului în atingerea obiectivelor naţionale. Raportul a fost, de asemenea, menit să indice ce factori climatici sunt susceptibili de a afecta îndeplinirea obiectivelor şi în ce măsură acţiunile luate sunt compatibile cu angajamentele naţionale privind schimbările climatice.

La nivelul UE, Comisia Europeană este obligată să publice un raport bianual249, primul la 27 octombrie 2004, pe baza rapoartelor naţionale de evaluare a măsurii în care:

• statele membre au progresat în vederea realizării obiectivelor naţionale;

• obiectivele orientative naţionale sunt compatibile cu obiectivul orientativ global de 12% din consumul intern brut de energie în 2010, şi

• în special, cu cota indicativă de 22,1% din SER-E din consumul total de electrici-tate al UE în 2010.

Comisia are de asemenea dreptul de a prezenta propuneri Parlamentului European şi Consiliului cu privire la obiective, inclusiv, dacă este necesar, propuneri de obiective obli-gatorii, în cazul în care raportul său a concluzionat că obiectivele naţionale sunt suscep-tibile de a fi în contradicţie cu principalele obiective din Directiva 2001/77/CE. În plus, Comisia trebuie să prezinte, până la data de 27 octombrie 2005 cel târziu, un raport pri-vind experienţa dobândită în ceea ce priveşte aplicarea şi coexistenţa diferitor scheme de sprijin pentru SER-E în statele membre. Acest raport evaluează succesul, inclusiv raportul cost-eficienţă a schemelor de sprijin pentru promovarea consumului de SER-E.

În plus, Directiva prevede înfiinţarea unui sistem naţional de către fiecare stat membru cu privire la garanţia originii (GOS) SER-E pentru a facilita schimburile de energie electrică, pentru a spori transparenţa şi pentru a facilita alegerea consumatorului250. Un astfel de sistem trebuie să funcţioneze la nivel naţional şi să se bazeze pe criterii obiective şi ne-discriminatorii. În plus, statele membre sunt obligate să desemneze unul sau mai multe organisme competente, independente de producţie şi de distribuţie pentru a supraveghea emiterea acestor garanţii. În plus, pentru a permite schimburile SER-E în cadrul UE, GOS urmează să fie recunoscute reciproc de către statele membre.

Directiva, de asemenea, a abordat problema procedurilor administrative şi de planificare pe care potenţialii generatori SER trebuie să le respecte, care au fost identificate ca fiind unul dintre principalele bariere în dezvoltarea ulterioară a energiei electrice din surse re-generabile. Astfel, Directiva impune statelor membre să îşi revizuiască cadrele legislative şi de reglementare existente privind procedurile de autorizare pentru a asigura că normele

249 COM (2004) 366 şi COM (2006) 849.250 Aceste garanţii de origine (GOS) sunt necesare pentru a indica atât sursa de energie regenerabilă din care

este generată energia electrică cât şi data şi locul producţiei, în timp ce — în cazul instalaţiilor hidroelectrice — ele trebuie să menţioneze, de asemenea, capacitatea.

162

relevante sunt transparente şi nediscriminatorii. De asemenea, în formularea acestor nor-me, statele membre sunt obligate să ia în considerare caracteristicile specifice ale diferitor tehnologii care utilizează surse de energie regenerabilă.

Un alt subiect principal abordat de Directivă în ceea ce priveşte promovarea SER-E, se referă la problema de conectare la reţea, deoarece în practică, această problemă poate fi costisitoare pentru producătorii de SER-E. Astfel, Directiva a îndemnat statele membre să asigure că costurile ridicate de conectare nu împiedică nici dezvoltarea SER-E nici funcţi-onarea pieţei interne a energiei. În acest scop, fiecare stat membru a fost obligat să pună în aplicare un cadru juridic sau să impună operatorii sistemului de transport şi distribuţie:

• să garanteze transportul şi distribuţia de SER-E şi să asigure că costurile aferente în nici un fel nu discriminează SER-E;

• să definească şi să publice norme standard privind răspunderea pentru costurile adaptărilor tehnice necesare pentru a permite unui nou producător SER-E să ali-menteze energia sa electrică în reţeaua interconectată;

• să definească şi să publice norme standard privind repartizarea costurilor instala-ţiilor din sistem, printre toţi producătorii care beneficiază de ea, precum şi pentru consolidarea reţelei; şi

• să furnizeze noilor producători care doresc să fie conectaţi la reţea cu o estimare completă şi detaliată a costurilor de racordare.

În cele din urmă, Directiva a cerut Comisiei Europene să prezinte un raport privind imple-mentarea sa odată la fiecare cinci ani, fiecare dintre care va aborda anumite probleme importante legate de penetrarea SER pe piaţa internă a electricităţii. Raportul ar trebui să includă:

• evaluarea progreselor realizate în reflectarea costurilor externe ale electricităţii produse din surse de energie non-regenerabile, şi

• impactul ajutorului public acordat pentru producţia energiei electrice, precum şi o evaluare a capacităţii statelor membre în realizarea obiectivelor naţionale şi a obiectivului global stabilit în Directivă şi dacă a existat vreo discriminare între dife-rite surse de energie.


Prezenta Directivă, care a abrogat Directivele 2001/77/CE şi 2003/30/CE, face parte dintr-un pachet recent al legislaţiei energiei şi al schimbărilor climatice, care prevede un regim specific pentru obiectivele UE referitoare la reducerea emisiilor de GES prin încurajarea eficienţei energetice, consumul energiei din surse regenerabile de energie şi îmbunătăţi-rea aprovizionării cu energie. Aceasta stabileşte un cadru comun pentru producerea şi promovarea energiei din surse regenerabile, inclusiv a biocombustibililor. Acest cadru este

251 Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE, JO L 140/16 din 5 iunie 2009.

163


constituit din cinci componente.

(i) Obiectivele naţionale şi Planurile de acţiune SER

Directiva stabileşte un obiectiv obligatoriu SER pentru fiecare stat membru, care este calculat în legătură cu cota de energie din surse regenerabile în consumul său final brut pentru anul 2020252. Acest obiectiv este în conformitate cu obiectivele generale ale UE privind schimbările climatice. În continuare, se prevede că ponderea energiei din surse regenerabile în scopuri de transport trebuie să se ridice la cel puţin 10% din consumul final de energie din sectorul transporturilor interne până în anul 2020.

În plus, statele membre ale UE sunt obligate să elaboreze planuri de acţiune naţionale, care au stabilit ponderea energiei din surse regenerabile care urmează să fie consumate în transportul, precum şi în producţia energiei electrice şi termice pentru anul 2020. Aceste planuri de acţiune trebuie să ţină seama de efectele altor măsuri de eficienţă energetică asupra consumului final de energie şi trebuie să instituie, de asemenea, proceduri specifi-ce pentru reforma sistemelor de planificare şi de stabilire a preţurilor şi accesul la reţelele de energie electrică în vederea promovării utilizării energiei din surse regenerabile.

(ii) Cooperarea dintre statele membre

Directiva conferă statelor membre dreptul dublu de a (i) “schimba” o cantitate de energie din surse regenerabile prin transferul statistic a oricărui exces de producţie SER pentru obiectivele de performanţă ale altor state-membre, şi (ii) crea proiecte comune în ceea ce priveşte producţia energiei electrice şi termice din surse regenerabile. De asemenea, este posibil să se stabilească o cooperare cu ţările terţe, cu condiţia ca să fie îndeplinite în primul rând următoarele condiţii:

• energia electrică este consumată în cadrul UE;

• energia electrică este produsă de o instalaţie nou construită, care a fost construită după iunie 2009; şi

• cantitatea energiei electrice produse şi exportate nu beneficiază de nici un sprijin financiar sau de altă natură.

(iii) Garantarea originii (GO)

În conformitate cu dispoziţiile Directivei, fiecare stat membru trebuie să fie în măsură să garanteze originea energiei electrice, încălzirea şi răcirea produsă din surse regenerabi-le. Informaţiile conţinute în aceste garanţii de origine ar trebui să fie armonizate în, şi să fie recunoscute reciproc de către toate statele membre. Aceasta poate fi de asemenea utilizată pentru a oferi consumatorilor informaţii cu privire la compoziţia diferitor surse de energie electrică.

252 Obiectivul general naţional al fiecărui stat membru pentru ponderea energiei din surse regenerabile în consu-mul final brut al energiei în 2020 este stabilit în anexa I din Directiva 200928/EC.

164

(iv) Accesul la şi funcţionarea reţelelor

Statele membre sunt obligate să construiască infrastructuri necesare pentru energie din surse regenerabile în sectorul transporturilor. În special, ele trebuie să asigure că opera-torii garantează transportul şi distribuţia SER-E şi să asigure accesul prioritar pentru acest tip de energie.

(v) Biocombustibili şi biolichide

Directiva, de asemenea, ia în considerare consumul de energie din biocombustibili şi bio-lichide. Acesta din urmă trebuie să contribuie la o reducere de cel puţin 35% a emisiilor de GES în scopul luării acestora în considerare. De la 1 ianuarie 2017, cota lor de economii din emisii trebuie să fie majorată la 50%. Directiva prevede în continuare că biocombus-tibilii şi biolichidele trebuie să fie produse prin utilizarea materiilor prime care provin din afara sau din interiorul UE. În plus, producţia lor nu trebuie să se bazeze pe materii prime provenind din terenuri cu grad ridicat de biodiversitate253 sau cu stocuri mari de carbon254. Mai mult, pentru a beneficia de orice sistem de sprijin financiar, biocombustibilii şi biolichi-dele trebuie să fie calificate drept “durabile”, în conformitate cu următoarele criterii:

• (i) trebuie să existe emisii de gaze cu efect de seră tangibile provenite din utiliza-rea biocombustibililor şi a biolichidelor;

• (ii) biocombustibili şi biolichidele nu trebuie să fie fabricate din materii prime care provin de pe terenuri cu o valoare ridicată de biodiversitate sau de pe terenuri cu stocuri mari de carbon; şi

• (iii) materiile prime agricole utilizate pentru producţia biocombustibililor şi biolichi-delor trebuie să fie obţinute în conformitate cu cerinţele şi standardele UE255


Prezenta Directivă a stabilit baza pentru utilizarea combustibililor alternativi în UE — în special în sectorul transporturilor, care este în prezent dominat de utilizarea combus-tibililor fosili şi care a fost estimat să reprezinte 27.4% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul UE. Obiectivele principale ale Directivei au fost de a sprijini sta-tele membre în îndeplinirea angajamentelor lor respective privind schimbările climatice, de a promova utilizarea SER, de a reduce dependenţa importului de energie şi emisiile de gaze cu efect de seră şi de a consolida securitatea aprovizionării cu energie. Di-rectiva impune statelor membre UE să asigure că o cotă minimă de biocombustibili şi alţi combustibili regenerabili sunt plasate pe piaţă în diferite forme şi le obligă să stabi-

253 Astfel de terenuri includ păduri şi terenuri împădurite care sunt neafectate de activitatea umană semnificativă, păşuni foarte diverse şi zone de protecţie naturale.

254 Astfel de terenuri include zone umede, zone în permanenţă împădurite şi turbării neirigate.255 Regulamentul Consiliului (CE) nr. 73/2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct

pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricul-tori, vezi articolul 17 din Directiva 2009/28/CE.

256 Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de promovare a utilizării combustibililor şi a altor combustibili regenerabili pentru transport, JO L 123 din 17 mai 2003.

165


lească obiective orientative naţionale pentru utilizarea biocombustibililor în scopuri de transport257. Se impun cerinţe suplimentare anuale de raportare pentru statele membre în ceea ce priveşte:

• măsurile luate pentru promovarea utilizării biocombustibililor;

• resursele naţionale alocate producţiei de biomasă pentru alte utilizări energetice decât cea a transportului; şi

• vânzările totale de combustibili de transport, precum şi ponderea biocombustibili-lor, în stare pură sau în amestec, introduse pe piaţă în fiecare an.

În cele din urmă, Directiva impune Comisiei Europene să elaboreze un raport complet de evaluare bianual cu privire la progresele înregistrate în utilizarea biocombustibililor în fiecare stat membru în baza căruia Comisia poate prezenta, dacă este cazul, propuneri Parlamentului European şi Consiliului privind adaptarea sistemului obiectivelor indicative ale statelor membre aferente biocombustibilului.

Ce este biocombustibilul?

Termenul “biocombustibil” este definit ca “combustibil lichid sau gazos pentru trans-port, produs din biomasă”. În conformitate cu Directiva 2003/30/CE, diferitele tipuri de biocombustibili sunt:

• bio-etanolul, bio-diesel-ul (un ester metil de calitate diesel produs din biomasă sau uleiuri pentru prăjit folosite şi utilizate ca biocombustibil),

• biogaz (un combustibil gazos produs din biomasă şi/sau deşeuri prin fermentare anaerobă, purificat până la calitatea gazului natural),

• bio-metanol, biodimetileter, bio-ETBE (etil-terţ-butil-eter);

• bio-MTBE (metil-terţ-butil-eter), biocombustibili sintetici (hidrocarburi sintetice sau amestecuri de hidrocarburi sintetice produse din biomasă),

• biohidrogen, şi ulei produs din plante oleaginoase.

În temeiul Directivei, biocombustibilii pot fi făcuţi disponibili fie ca biocombustibili puri sau în concentraţie ridicată în derivatele uleiurilor; ca biocombustibili amestecaţi în derivate ale uleiurilor minerale, sau ca lichide derivate din biocombustibili.

257 În acest scop, sunt date valorile de referinţă pentru aceste obiective, calculate pe baza conţinutului de energie, şi anume 2% din toată benzina şi motorina utilizată în transport introdusă pe pieţele statelor membre până la 31 decembrie 2005; şi 5.75% din tot volumul de benzină şi motorină utilizat în transport introdus pe pieţele lor până pe 31 decembrie 2010.

166

Eficienţa energetică


Această Directivă, de asemenea, face parte din măsurile pachetului Uniunii Europene de schimbare a climei şi se axează pe îmbunătăţirea eficienţei energetice şi pe controlul părţii de cerere de energie. Scopul prezentei directive este de a consolida îmbunătăţirea rentabilă a eficienţei energetice la utilizatorii finali în statele membre prin:

• furnizarea obiectivelor indicative necesare, precum şi a mecanismelor, stimulen-telor şi a cadrelor instituţionale, financiare şi legale pentru înlăturarea barierelor şi a imperfecţiunilor existente pe piaţă care împiedică utilizarea finală eficientă a energiei; şi

• crearea condiţiilor pentru dezvoltarea şi promovarea unei pieţe pentru servicii energetice şi pentru furnizarea către utilizatorii finali a altor măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice.

Domeniul de aplicare a Directivei cuprinde furnizorii de măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, distribuitorii de energie, operatorii sistemului de distribuţie şi, cu toate aces-tea, directiva nu se aplică întreprinderilor implicate în categoriile de activităţi de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii259, nici forţelor armate ale statelor membre. În special, directiva este orientată spre societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei, operatorii sistemului de furnizare şi distribuţie a surselor de energie transportată prin reţelele de transport, în special, energia electrică şi gazele naturale, precum şi alte tipuri de energie, inclusiv orice combustibil des-tinat producerii de energie termică, cărbunele şi lignitul, produsele forestiere şi agricolele folosite pentru producerea energiei şi carburanţilor pentru mijloacele de transport.

Aspectele principale ale Directivei sunt examinate în alineatele din continuare.

(i) Obiective generale pentru economisirea energiei

Statele membre adoptă şi urmăresc să atingă un obiectiv indicativ naţional general privind economiile de energie de 9 % până în anul 2016. Acest obiectiv a fost stabilit şi calculat în conformitate cu metodologia prevăzută în Anexa I la Directivă. De asemenea, statele membre stabilesc individual un obiectiv indicativ naţional intermediar, realizarea căruia

258 Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice şi de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului, JO L 114 din 27 aprilie 2006.

259 Această schemă a fost lansată prin Directiva 2003/87/CE, fiind perfecţionată ca urmare a adoptării Directivei 2008/101/CE, şi se bazează pe aşa-numitul principiu “capac şi negociere/cap and trade”, potrivit căruia este stabilită o limită pentru cantitatea totală de anumite gaze cu efect de seră care poate fi emisă de fabrici, cen-trale electrice şi alte instalaţii din sistem. În cadrul acestei limite companiile primesc permise de emisii pe care le pot vinde sau cumpăra una de la alta după caz. La sfârşitul fiecărui an fiecare companie trebuie să remită permise suficiente pentru a acoperi toate emisiile pe care le-a produs, în caz contrar îi sunt impuse amenzi considerabile. În cazul în care o companie reduce volumul său de emisii, poate păstra permisele pe care le deţine pentru necesităţi viitoare sau să le vândă unei alte companii care are nevoie stringentă. Flexibilitatea pe care o aduce această schemă asigură reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în timp ce cheltuielile suportate sunt cele mai mici posibile.

167


a fost preconizată pentru anul 2009. Mai mult decât atât, statele membre încredinţează uneia sau mai multor autorităţi sau agenţii noi sau existente controlul general şi responsa-bilitatea de supraveghere a cadrului stabilit în legătură cu obiectivele menţionate mai sus.

(ii) Politica de achiziţionare a sectorului public

Directiva obligă statele membre să se asigure de faptul că sectorul public adoptă măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice, comunicând publicului şi domeniului de afaceri măsurile adoptate în acest scop şi promovând schimbul de bune practici. Aceste măsuri includ:

• utilizarea instrumentelor financiare care generează economii de energie, cum ar fi, de exemplu, subvenţiile, facilităţile fiscale, împrumuturile „indulgente/soft”, con-tractele de finanţare a terţilor părţi şi contractele de performanţă energetică;

• achiziţionarea echipamentului şi a vehiculelor care corespund specificaţiilor pri-vind eficienţa energetică; şi

• achiziţionarea de echipamente cu consum de energie eficient.

În plus, statele membre încredinţează unei organizaţii sau unor organizaţii noi sau existen-te responsabilităţile administrative, de gestionare şi de punere în aplicare pentru integra-rea cerinţelor de îmbunătăţire a eficienţei energetice stabilite.

(iii) Promovarea eficienţei energetice la utilizatorii finali şi a serviciilor energetice

Directiva obligă statele membre să impună anumite obligaţii asupra distribuitorilor de ener-gie, operatorilor sistemului de distribuţie a energiei şi societăţilor de vânzare cu amănuntul a energiei electrice, gazului natural, păcurii şi asigură servicii de termoficare. Mai concret, orice operator este obligat:

• să nu întreprindă nici o activitate care ar putea afecta cererea şi furnizarea de servicii energetice şi alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice sau care ar putea împiedica dezvoltarea pieţelor de servicii energetice şi alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice;

• să furnizeze informaţii statistice agregate despre consumatorii lor finali necesare pentru a concepe şi a pune în aplicare în mod corespunzător programele de îm-bunătăţire a eficienţei energetice; şi

• la discreţia statelor membre, să aleagă acorduri voluntare sau alte măsuri de piaţă şi să ofere servicii energetice la preţ competitiv consumatorilor finali şi să promo-veze aceste servicii sau să furnizeze către consumatorii finali audit energetic la preţuri competitive, desfăşurate în mod independent şi/sau măsuri de îmbunătăţi-re a eficienţei energetice şi să promoveze auditul şi măsurile respective.

În plus, statele membre sunt obligate să asigure operatorii de pe piaţă cu informaţie trans-parentă despre programele şi măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice. De ase-menea, statele membre asigură existenţa sau înfiinţarea acordurilor voluntare şi/sau a altor măsuri concentrate asupra pieţei, precum certificatele albe, după caz. În plus, statele

168

membre pot abroga sau modifica orice dispoziţii legislative sau reglementări naţionale care împiedică sau restricţionează inutil sau disproporţionat utilizarea instrumentelor fi-nanciare sau a altor măsuri de economisire a energiei pe piaţa serviciilor energetice. În legătură cu aceasta, acele stimulente oferite pentru tarifele de transport şi distribuţie care rezultă în consum exagerat de energie trebuie abrogate.

Astfel de stimulente sunt adesea oferite din cauza pierderilor din reţeaua de trans-port a energiei electrice şi a gazului natural, care, de obicei, sunt raportate la con-sumatorul final prin tarife majorate. Prin urmare, operatorii sistemului de transport sau distribuţie nu întotdeauna sunt dispuşi să-şi asume investiţiile necesare în vederea asigurării economiilor respective. Conform Directivei, orice stimulente de acest gen trebuie eliminate, astfel încât reţelele de transport şi distribuţie să func-ţioneze într-o manieră cost-efectivă şi eficientă.

Directiva încurajează statele membre să stabilească mecanisme financiare sau să adopte alte măsuri în vederea promovării eficienţei energetice la utilizatorii finali. Mai mult decât atât, fiecare stat membru este obligat să dispună de sisteme de audit energetic eficiente, de înaltă calitate, concepute pentru a identifica măsurile potenţiale de îmbunătăţire a efici-enţei energetice. Certificarea efectuată după astfel de audite urmează a fi în concordanţă cu dispoziţiile Directivei 2002/19/CE analizată mai jos. Statele membre asigură că, după caz, următoarele informaţii sunt puse la dispoziţia consumatorilor finali, într-o formă clară şi uşor de înţeles, de către distribuitorii de energie, operatorii sistemului de distribuţie sau societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei prin intermediul facturilor, contractelor, tranzacţiilor şi/sau al chitanţelor emise în staţiile de distribuţie sau al documentelor care le însoţesc: (i) preţurile reale curente şi consumul real de energie, (ii) comparaţii între consumul curent de energie al consumatorului final şi consumul pe aceeaşi perioadă a anului anterior, şi (iii) informaţii de contact pentru organizaţiile consumatorilor, agenţiile pentru energie sau organisme similare de unde se pot obţine informaţii privind măsurile disponibile de îmbunătăţire a energiei.

În cele din urmă, statele membre sunt obligate să întocmească rapoarte în anii 2007, 2011 şi 2014 cu privire la gestionarea şi implementarea Directivei.


Această Directivă, în prezent abrogată de Directiva 2010/31/CE, a format o parte din iniţi-ativele Uniunii Europene privind schimbarea climei în conformitate cu angajamentele asu-mate în cadrul Protocolului de la Kyoto, fiind o continuare a măsurilor anterioare introduse cu referinţă la cazane261 şi materialele de construcţii262, precum şi a celor implementate în cadrul Programului SAVE referitor la clădiri. Obiectivul Directivei este de a promova îmbu-nătăţirea performanţei energetice a clădirilor în cadrul Comunităţii, ţinând cont de condiţiile climatice din exterior şi de specificaţiile locale, cât şi de cerinţele legate de climatul interior 260 Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind performanţa energetică a clădirilor, JO

L 1 din 4 ianuarie 2003.261 Vezi Directiva 92/42/CEE.262 Vezi Directiva 89/106/CEE.

169


şi de raportul cost-eficienţă, dat fiind faptul că, conform estimărilor, consumul de energie pentru serviciile conexe clădirilor a constituit circa o treime din totalul consumului de ener-gie din Uniunea Europeană. Directiva cuprinde toate aspectele de eficienţă energetică a clădirilor din sectorul rezidenţial şi terţiar, inclusiv oficii şi clădiri publice263, în încercarea de a stabili o metodă integrată real pentru toate statele membre.

Elementele-cheie ale Directivei 2002/91/CE constau din două componente majore.

(i) Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor.

Directiva prevede introducerea unei metodologii comune de calcul al performanţei ener-getice integrate a clădirilor, principalele elemente ale căreia sunt specificate în anexă. În plus, prevede stabilirea unor standarde minime vizând performanţa energetică a noilor clădiri, precum şi a celor existente supuse renovării. Potrivit Directivei, metoda comună de calcul trebuie să includă toate aspectele construcţiei, care determină eficienţa energetică, nu doar calitatea izolaţiilor folosite. Astfel, metodologia integrată va lua în considerare poate aspectele importante, cum sunt instalaţiile de încălzire şi răcire, iluminare, poziţia şi orientarea clădirii, recuperarea căldurii etc. În plus, Directiva obligă statele membre să stabilească cerinţe minime pentru performanţa energetică a clădirilor, care să fie estimate pe baza metodologiei comune de calcul.

(ii) Stabilirea sistemelor de certificare energetică:

Al doilea aspect important abordat de această Directivă se referă la obligaţia statelor membre de a crea sisteme de certificare a clădirilor noi şi a celor existente264. În acest scop, certificatele performanţei energetice a clădirilor vor fi disponibile în cazul în care aceste clădiri sunt construite, vândute sau închiriate. Domeniul de aplicare al acestei Di-rective nu se răsfrânge asupra anumitor tipuri de clădiri, inclusiv cele istorice şi suprafeţele industriale, precum şi asupra echipamentului portabil/mobil, cum sunt aparatele electrice de uz casnic, reglementate de alte acte.

Certificatele relevante nu vor fi mai vechi de cinci ani, fiind expuse împreună cu alte in-formaţii, îndeosebi, în cazul clădirilor publice. Pe de altă parte, totuşi, locatarii clădirilor sunt în drept să reglementeze liber consumul de căldură şi apă caldă, cu condiţia că toate măsurile relevante pe care le implementează să fie cost-efective.

Directiva mai prevede inspecţia periodică a cazanelor şi a sistemelor de climatizare în clă-diri, precum şi evaluarea instalaţiilor de încălzire ale căror cazane au o vechime de peste 15 ani. În plus, statele membre sunt obligate să elaboreze standarde minime referitoare la procesul de certificare în vederea asigurării efectuării acestor lucrări de către personal calificat şi independent.

263 Exclusiv clădirile istorice şi suprafeţele industriale.264 A existat o directivă mai veche despre certificarea energetică a clădirilor; Directiva 93/76/CEE, abrogată de

Directiva 2006/32/CE. Cu toate acestea, Directiva 93/76/CEE a fost adoptată într-un context politic diferit an-terior semnării acordului de la Kyoto şi n-a urmărit aceleaşi obiective ca şi Directiva 2002/91/CE; ultima este un instrument adiţional ce propune acţiuni concrete de a lichida orice lacune existente.

170

Directiva 2010/31/UE265

Directiva 2010/31/UE a fost adoptată de Consiliul Uniunii Europene şi de Parlamentul European la 19 mai 2010, fiind publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 18 iunie 2010. Noua Directivă a abrogat Directiva 2002/91/CE. Directiva 2010/31/UE introduce pentru prima dată o definiţie pentru toată Comunitatea referitoare la clădirile cu „consum de energie aproape egal cu zero”.

(I) Metodologia de calcul al performanţei energetice integrate a clădirilor.

Potrivit dispoziţiilor Directivei, statele membre sunt obligate să adopte, la nivel naţional sau regional, o metodologie de calcul al performanţei energetice integrate a clădirilor, care să ţină cont de anumite elemente, în mod concret, de:

• caracteristicile termice reale ale clădirii (capacitatea termică, izolaţia termică etc.);

• instalaţiile de încălzire şi de alimentare cu apă caldă;

• instalaţiile de climatizare;

• instalaţia de iluminat integrată;

• condiţiile de climat interior.

Influenţa pozitivă a unor astfel de aspecte cum sunt, de exemplu, condiţiile locale de expunere la radiaţia solară, iluminatul natural, electricitatea produsă prin cogenerare şi sistemele de încălzire şi de răcire centralizate sau de bloc, sunt, de asemenea, luate în considerare.

(ii) Stabilirea cerinţelor minime

Statelor membre le revine întreaga responsabilitate de a stabili cerinţe minime pentru per-formanţa energetică a clădirilor şi a elementelor acestora. Aceste cerinţe ar trebui stabilite, avându-se în vedere atingerea echilibrului optim, din punctul de vedere al costurilor, între investiţiile necesare şi economiile de cost al energiei realizate pe durata de viaţă a clădirii, fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili cerinţe minime mai eficiente din punct de vedere energetic decât nivelurile de eficienţă energetică optime din punctul de vedere al costurilor. Nivelul acestor cerinţe este evaluat şi revăzut o dată la cinci ani. În cazul stabilirii acestor cerinţe, statele membre pot face diferenţierea dintre clădirile noi şi cele existente, precum şi între diferite categorii de clădiri.

Pentru clădirile noi, statele membre se asigură că, înainte de începerea lucrărilor de con-strucţie, se studiază şi se ia în considerare fezabilitatea, din punct de vedere tehnic, eco-nomic şi al mediului înconjurător, a sistemelor alternative de eficienţă ridicată de tipul celor menţionate în continuare, dacă acestea sunt disponibile: sisteme descentralizate de alimentare cu energie bazate pe energie din surse regenerabile; pompe de căldură; siste-

265 Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energe-tică a clădirilor.

171


me de încălzire sau de răcire centralizate sau de bloc, în special, atunci când acestea se bazează, integral sau parţial, pe energie din surse regenerabile; sisteme de cogenerare.

În cazul în care sunt supuse unor lucrări de renovare majore, performanţa energetică a clădirilor existente va fi îmbunătăţită, astfel încât să întrunească cerinţele minime de per-formanţă energetică.

Următoarele categorii de clădiri ar putea să nu cadă sub incidenţa cerinţelor minime men-ţionate mai sus:

• clădirile protejate oficial (de exemplu, clădirile istorice);

• clădirile utilizate ca lăcaşuri de cult;

• construcţiile provizorii;

• clădirile rezidenţiale care sunt utilizate sau destinate a fi utilizate pentru o perioadă limitată în cursul unui an;

• clădiri independente cu o suprafaţă utilă totală mai mică de 50 m2.

Cerinţele referitoare la sisteme se stabilesc pentru sistemele tehnice noi ale clădirilor pen-tru înlocuirea şi îmbunătăţirea acestor sisteme şi se aplică în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, funcţional şi economic. Aceste cerinţe referitoare la sisteme vizează, cel puţin, sistemele de încălzire; sistemele de apă caldă; sistemele de climatizare; sistemele de ventilare de mari dimensiuni; sau o combinaţie a unor astfel de sisteme. Elementele clădirii care sunt parte a anvelopei clădirii şi au un impact semnificativ asupra performanţei energetice a acestei anvelope (de exemplu, ramele ferestrelor) trebu-ie, la fel, să întrunească cerinţele minime de performanţă energetică în cazul în care sunt înlocuite sau modificate în vederea realizării unor niveluri cost-optimale.

Directiva încurajează introducerea unor sisteme inteligente de contorizare ori de câte ori se construieşte o clădire sau se realizează renovări majore ale unei clădiri în conformitate cu Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice.

(iii) Clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero

• până la 31 decembrie 2020, toate clădirile noi vor fi clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

• după 31 decembrie 2018, clădirile noi ocupate şi deţinute de autorităţile publice sunt clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

(iv) Stimulente financiare şi bariere de piaţă

Statele membre întocmesc o listă a măsurilor şi a instrumentelor existente şi, după caz, a celor propuse, incluzându-le pe cele de natură financiară, altele decât cele impuse de prezenta directivă, şi care promovează obiectivele acesteia pe care o actualizează o dată la trei ani.

172

(iv) Certificatele de performanţă energetică

Statele membre stabilesc măsurile necesare pentru instituirea unui sistem de certificare a performanţei energetice a clădirilor şi recomandări pentru îmbunătăţirea nivelului optim din punctul de vedere al costurilor.

În cazul în care o clădire sau o unitate din aceasta este scoasă de vânzare sau închiriere, indicatorul de performanţă energetică din certificatul respectiv va fi inclus în anunţul re-spectiv. La construcţia, vânzarea sau închirierea unei clădiri sau a unei unităţi de clădire, certificatul de performanţă energetică sau o copie a acestuia să fie prezentat potenţialului nou locatar sau cumpărător şi să fie înmânat acestuia.

Cât priveşte clădirile în care o suprafaţă utilă totală de peste 500 m² este ocupată de o autoritate publică şi care este vizitată în mod frecvent de public, certificatul de performanţă energetică va fi afişat într-un loc proeminent şi clar vizibil (acest prag va fi redus la 9 iulie 2015 până la 250 m²).

(v) Sistemele de încălzire şi de climatizare

Statele membre sunt responsabile pentru introducerea unui sistem de inspectare sistema-tică a sistemelor de încălzire şi de climatizare din clădiri.


Această Directivă-cadru (actualmente abrogată de Directiva 2009/125/CE), de modificare a trei directive anterioare267, a fost pusă în aplicare în rezultatul a două iniţiative ale Comi-siei Europene: prima iniţiativă se referă la impactul asupra mediului produs de echipamen-tul electric şi cel electronic, a doua iniţiativă se referă la cerinţele de eficienţă energetică stabilite pentru echipamentul utilizatorului final. Directiva defineşte principiile, condiţiile şi criteriile pentru stabilirea cerinţelor de mediu faţă de ustensilele consumatoare de energie. În principiu, domeniul de aplicare se extinde asupra tuturor produselor consumatoare de energie introduse pe piaţă (inclusiv produsele importate), cu excepţia auto vehiculelor pentru transportul de călători şi/sau mărfuri. Directiva nu impune cerinţe obligatorii asupra oricărui gen de produse, cuprinzând, de asemenea, părţile ce urmează a fi incorporate în produsele introduse pe piaţă în calitate de părţi individuale pentru utilizatorii finali, perfor-manţa de mediu a cărora poate fi evaluată independent. În plus, Directiva vizează toate tipurile de surse de energie, în special, cele de energie electrică şi combustibili solizi, lichizi şi gazoşi. Aspectele principale ale Directivei sunt incluse în continuare.

266 Directiva 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie şi de modificare a Directivei 92/42/CEE a Consiliului şi a Directivelor 96/57/CE şi 2000/55/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, JO L 191 din 22 iulie 2005.

267 În mod special, Directivele 92/42/CEE, 96/57/CE şi 2000/55/CE.

173


(i) Produsele prioritare stabilite de Directivă

Directiva este aplicată prioritar pentru următoarele categorii de produse:

• echipamentele de încălzire şi de încălzire a apei;

• sistemele cu motoare electrice;

• iluminatul din sectoarele casnic şi terţiar;

• aparate de uz casnic;

• echipamente de birou din sectoarele casnic şi terţiar;

• aparatura electronică pentru public; şi

• sistemele de încălzire, ventilaţie şi climatizare.

Aceste categorii de produse sunt considerate a fi prioritare în cadrul Programului euro-pean privind schimbarea climei, deoarece, prin optimizarea cost-eficacităţii acestora, vor avea de beneficiat atât consumatorii, cât şi mediul înconjurător prin faptul că vor fi reduse semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră.

(ii) Introducerea pe piaţă şi marcajul “Communauté Européenne” (CE)

Directiva prevede măsuri de implementare care vor stabili procedura de aprobare a con-formităţii pentru produsele ce trebuie să întrunească cerinţele de proiectare ecologică. Astfel de exigenţe, în mod normal, constau dintr-o declaraţie proprie a producătorului fără nici o intervenţie din partea oricărei părţi terţe. În acest caz, marcajul CE este necesar pentru prezumpţia conformităţii268.

(iii) Responsabilitatea producătorului /importatorului

Directiva prevede că fiecare producător sau reprezentantul autorizat al acestuia sau, în lipsa lor, importatorul este responsabil pentru asigurarea faptului că produsele acestora introduse pe piaţă sunt conforme măsurilor relevante de implementare. Orice producător/importator va păstra declaraţia de conformitate CE şi datele tehnice pe produs. În plus, ar putea fi stabilită cerinţa, în conformitate cu măsurile de implementare, de a informa consumatorul despre (i) caracteristicile de mediu, inclusiv randamentul energetic al pro-dusului; şi (ii) modul de minimizare a impactului asupra mediului în procesul de utilizare a produsului.

(iv) Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM)

În contextul programelor de care pot beneficia IMM-urile şi firmele foarte mici, Comisia ţine cont de iniţiativele care ajută IMM-uri şi firmele foarte mici să integreze caracteristicile de mediu, inclusiv randamentul energetic, atunci când îşi proiectează produsele. Statele membre se asigură că încurajează IMM-urile şi firmele foarte mici să adopte o abordare 268 Subiectul privind marcajul CE şi evaluarea conformităţii este abordat în detalii în publicaţia R. Wheatley:

“Reglementările tehnice şi infrastructura calităţii — armonizarea cu standardele UE în Republica Moldova”, Chişinău, septembrie 2010, publicată în Setul de Ghiduri de armonizare a legislaţiei sectoriale.

174

ecologică încă din faza de proiectare a produselor şi se adapteze la viitoarea legislaţie europeană.

Directiva 2009/125/CE

Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic are drept scop protejarea mediului prin reduce-rea impactului produselor utilizatoare de energie. Directiva dată abrogă Directiva 2005/32/CE descrisă mai sus.

(i) Parametri de proiectare ecologică pentru produse

Parametrii de proiectare ecologică pentru produse se referă la diferite faze ale ciclului de viaţă al produsului:

• alegerea şi utilizarea materiei prime;

• fabricarea;

• ambalarea, transportul şi distribuţia;

• instalarea şi întreţinerea;

• utilizarea;

• sfârşitul vieţii, semnificând starea unui produs ajuns de la termenul primei utilizări până la eliminarea finală.

Pentru fiecare fază, trebuie evaluate următoarele caracteristici de mediu, după caz:

• consumul prevăzut de materiale, energie şi alte resurse;

• emisiile anticipate, în aer, apă sau sol;

• poluarea anticipată, prin efecte fizice, cum ar fi zgomotul, vibraţiile, radiaţiile, câm-purile electromagnetice;

• generarea de deşeuri prevăzută;

• posibilităţi de refolosire, reciclare şi recuperare a materialelor şi/sau a energiei, luând în considerare Directiva 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente elec-trice şi electronice.

(ii) Introducerea pe piaţă şi marcajul CE

Produsele reglementate de măsurile de punere în aplicare pot fi introduse pe piaţă numai dacă sunt conforme cu aceste măsuri şi poartă marcajul CE. Statele membre desem-nează autorităţile responsabile pentru supravegherea pieţei care îndeplinesc următoarele sarcini:

6. să organizeze verificările adecvate ale conformităţii produsului;

7. să solicite părţilor în cauză să furnizeze toate informaţiile necesare;

175


8. să ia mostre de produse şi să le supună verificărilor de conformitate.

(iii) Libera circulaţie a mărfurilor

Statele membre nu interzic, nu restricţionează şi nu împiedică, pentru motive legate de cerinţe în materie de proiectare ecologică referitoare la parametrii de proiectare ecologică. În cazul în care produsul nu este conform cu cerinţele de proiectare ecologică, statele membre trebuie să întreprindă măsurile necesare care ar putea să indice chiar interzice-rea introducerii pe piaţă a produsului. În acest caz, statul membru în cauză va informa CE despre intenţiile sale în cazul în care neconformitatea se datoreşte:

• neîndeplinirii cerinţelor din măsura de punere în aplicare relevantă;

• aplicării incorecte a standardelor armonizate;

• lacunelor din standardele armonizate.

(iv) Evaluarea conformităţii

Înainte de a introduce pe piaţă şi/sau a pune în funcţiune un produs reglementat de mă-surile de punere în aplicare, producătorul sau reprezentantul său autorizat asigură efec-tuarea unei evaluări a conformităţii produsului cu toate cerinţele relevante din măsura de punere în aplicare relevantă. După introducerea pe piaţă sau punerea în funcţiune a unui produs reglementat de măsurile de punere în aplicare, producătorul sau reprezentantul său autorizat păstrează documentele relevante privind evaluarea conformităţii efectuată şi declaraţiile de conformitate disponibile pentru inspecţie de către statele membre pentru o perioadă de zece ani de la data la care a fost fabricat ultimul produs de acest tip.

(v) Prezumţia de conformitate

Se presupune că produsele cărora li s-a acordat eticheta ecologică sunt conforme cu cerinţele în materie de proiectare ecologică din măsura de punere în aplicare relevantă, în măsura în care eticheta ecologică respectă aceste cerinţe. De asemenea, Comisia poate stabili că alte etichete ecologice îndeplinesc condiţii echivalente etichetei ecologice din Comunitate.

(vi) Standarde armonizate

În cazul în care standardele armonizate nu satisfac pe deplin dispoziţiile acestei Directive, statul membru în cauză sau Comisia va informa comitetul permanent despre procedurile de informare în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice. Comitetul îşi expune opinia în avizul emis de care Comisia este obligată să ţină cont.

(vii) Întreprinderi mici şi mijlocii

Comisia ţine seama de iniţiativele care ajută IMM-urile şi firmele foarte mici să integreze caracteristicile de mediu, inclusiv randamentul energetic, atunci când îşi proiectează pro-dusele.

176

(viii) Informaţii pentru consumatori

Producătorii se asigură că furnizează consumatorilor de produse informaţiile necesare despre rolul pe care îl pot avea aceştia în folosirea durabilă a produsului şi profilul ecolo-gic al produsului şi beneficiile proiectării ecologice, în cazul în care măsurile de punere în aplicare solicită aceasta.

Dat fiind faptul că Directiva 2009/125/CE este o directivă-cadru, există un număr de di-rective şi regulamente de implementare care trebuie transpuse / implementate în vederea realizării Directivei, acestea fiind după cum urmează;

• Regulamentul (CE) nr. 278/2009 al Comisiei cu privire la cerinţele în materie de proiectare ecologică pentru puterea absorbită în regim fără sarcină şi pentru ran-damentul mediu în regim activ al surselor externe de alimentare;

• Regulamentul (UE) nr. 347/2010 al Comisiei de modificare a Regulamentului Co-misiei (CE) nr. 245/2009 în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică pentru lămpile fluorescente fără balast încorporat, lămpile cu descărcare de inten-sitate ridicată şi balasturile şi corpurile de iluminat compatibile cu astfel de lămpi;

• Regulamentul (CE) nr. 245/2009 al Comisiei cu privire la cerinţele de proiectare ecologică pentru lămpile fluorescente fără balast încorporat, lămpile cu descărca-re de intensitate ridicată şi balasturile şi corpurile de iluminat compatibile cu astfel de lămpi;

• Regulamentul (CE) nr. 244/2009 al Comisiei cu privire la cerinţele de proiectare ecologică pentru lămpi de uz casnic non-direcţionale;

• Regulamentul (CE) nr. 107/2009 al Comisiei cu privire la cerinţele de proiectare ecologică pentru unităţile simple de conversie semnal;

• Regulamentul (CE) nr. 1275/2008 al Comisiei cu privire la cerinţele în materie de eco-proiectare pentru consumul de energie electrică în modul standby şi oprit al echipamentelor electrice şi electronice de uz casnic şi de birou;

• Regulamentul (CE) nr. 641/2009 al Comisiei cu privire la cerinţele de proiectare ecologică aplicabile pompelor de circulaţie fără etanşare independente şi pompe-lor de circulaţie fără etanşare integrate în produse;

• Regulamentul (CE) nr. 640/2009 al Comisiei cu privire la cerinţele de proiectare ecologică pentru motoarele electrice;

• Regulamentul (CE) nr. 643/2009 al Comisiei cu privire la cerinţele de proiectare ecologică pentru aparatele frigorifice de uz casnic;

• Regulamentul (CE) nr. 642/2009 al Comisiei cu privire la cerinţele de proiectare ecologică aplicabile aparatelor TV, şi:

• Directiva 92/42/CEE a Consiliului al Comisiei cu privire la cerinţele de randament pentru cazanele noi de apă caldă cu combustie lichidă sau gazoasă.

177


Directiva 92/75/CEE

Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 (actualmente abrogată de Di-rectiva 2010/30/CE) privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse la aparatele de uz casnic armonizează măsu-rile naţionale conexe publicării informaţiei privind consumul de energie şi de alte resurse esenţiale de electrocasnice, permiţând consumatorilor să-şi aleagă ustensilele în funcţie de eficienţa energetică a acestora.

Directiva se aplică tuturor tipurilor de aparate de uz casnic, chiar şi pentru aparatele co-mercializate pentru alte utilizări decât cele casnice:

• frigidere, congelatoare şi combinaţii ale acestora;

• maşini de spălat rufe, maşini de uscat rufe şi combinaţii ale acestora;

• maşini de spălat vase;

• cuptoare;

• aparate de preparare a apei calde şi cazane cu acumulare;

• surse de iluminat;

• aparate de climatizare.

Aparatele de uz casnic oferite utilizatorilor finali spre vânzare, închiriere, sau cumpărare în rate vor fi însoţite de fişe şi etichete ce conţin informaţiile privind consumul de energie electrică, al altor forme de energie şi resurse esenţiale.

Furnizorul va elabora o documentaţie tehnică suficientă pentru a permite evaluarea exac-tităţii informaţiilor conţinute în etichetă şi fişă. Aceasta trebuie să cuprindă:

• o descriere generală a produsului;

• rezultatele calculelor de proiectare efectuate, dacă sunt relevante;

• rapoartele testărilor/încercărilor;

• în cazul în care valorile derivă din cele obţinute pentru modele similare, aceleaşi informaţii pentru aceste modele.

Furnizorul întocmeşte documentaţia tehnică şi ţine la dispoziţie această documentaţie, în vederea inspecţiilor, timp de cinci ani de la fabricarea ultimului produs.

Furnizorii trebuie să asigure:

• o etichetă care va fi lipită pe dispozitiv de către dealer în locul potrivit şi în limba potrivită;

• o fişă a produsului care este inclusă în toate broşurile produselor sau, în cazul în care acestea nu sunt oferite de furnizor — în orice alt document furnizat împreună cu aparatul.

Furnizorii sunt răspunzători pentru exactitatea etichetelor şi a fişelor pe care le oferă şi

178

se consideră că furnizorul şi-a dat consimţământul pentru publicarea informaţiilor de pe etichetă sau din fişă.

Dacă aparatele respective sunt oferite spre vânzare, închiriere sau cumpărare în rate prin comandă poştală, prin catalog sau prin alt mijloc care implică faptul că eventualul client nu are posibilitatea de a vedea aparatul expus, directivele de punere în aplicare trebuie să prevadă faptul că acestor clienţi potenţiali li se asigură informaţiile esenţiale specificate pe etichetă sau în fişă înainte de cumpărarea aparatului.

Informaţiile privind zgomotul aerian, integrate în Directiva 2005/32/CE, şi alte informaţii publice relative aparatului în cauză şi asigurate în conformitate cu legislaţia comunitară, urmează a fi incluse pe fişă sau pe etichetă.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că:

• toţi furnizorii şi distribuitorii de pe teritoriul lor îşi îndeplinesc obligaţiile din prezen-ta directivă;

• dacă există probabilitatea inducerii în eroare sau a confuziei, se interzice afişarea altor etichete, marcaje, simboluri sau inscripţii relative la consumul de energie, care nu respectă cerinţele prezentei directive şi pe cele ale directivelor de punere în aplicare din domeniu. Această interdicţie nu se aplică sistemelor de etichetare comunitare şi interne privind mediul;

• introducerea sistemului de etichete şi fişe referitoare la consumul de energie este însoţită de campanii de informare educaţionale şi promoţionale, menite să încura-jeze o utilizare mai responsabilă a energiei de către consumatorii casnici.

Statele membre pot solicita furnizorilor să ofere dovezi cu privire la corectitudinea informa-ţiilor furnizate pe etichete sau în fişe, dacă există suspiciuni întemeiate că sunt incorecte.

Directivele adoptate în vederea punerii în aplicare a prezentei Directive trebuie să indice:

• definiţia exactă a tipului de aparate care urmează să fie incluse;

• standardele şi metodele de măsurare care urmează să fie utilizate pentru obţine-rea informaţiilor referitoare la consumul de energie;

• detalii privind documentaţia tehnică necesară;

• forma şi conţinutul etichetei;

• locul unde se aplică eticheta pe aparat;

• conţinutul şi, dacă este cazul, formatul fişei pe care sunt incluse informaţiile de pe etichetă;

• informaţiile care urmează să fie furnizate în cazul ofertelor de vânzare reglemen-tate, precum şi modul de furnizare a acestora.

Întrucât această Directivă este o directivă-cadru, directivele de punere în aplicare a aces-teia sunt enumerate în continuare:

179


• Directiva 2003/66/CE a Comisiei din 3 iulie 2003 de modificare a Directivei 94/2/CE de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la indica-rea consumului energetic pe etichetele frigiderelor, congelatoarelor şi combinelor frigorifice electrocasnice, JO L 170, 9.7.2003, p. 10–14;

• Directiva 2002/40/CE a Comisiei din 8 mai 2002 de aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a cuptoarelor electrice de uz casnic, JO L 128, 15.5.2002, p. 45–56;

• Directiva 2002/31/CE a Comisiei din 22 martie 2002 de punere în aplicare a Di-rectivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea consumului de energie al aparatelor de climatizare de uz casnic, JO L 86, 3.4.2002, p. 26–41;

• Directiva 1999/9/CE a Comisiei din 26 februarie 1999 de modificare a Directivei 97/17/CE cu privire la aplicarea Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a maşinilor de spălat vase de uz casnic, JO L 56, 4.3.1999, p. 46–46;

• Directiva 98/11/CE din 27 ianuarie 1998 a Comisiei din 27 ianuarie 1998 de pune-re în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energe-tică a lămpilor de uz casnic, JO L 71, 10.3.1998, p. 1–8;

• Directiva 97/17/CE a Comisiei din 16 aprilie 1997 de punere în aplicare a Direc-tivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a maşinilor de spălat vase de uz casnic, JO L 118, 7.5.1997, p. 1–25;

• Directiva 96/89/CE din 17 decembrie 1996 de modificare a Directivei 95/12/CE de implementare a Directivei Consiliului 92/75/CEE cu privire la etichetarea energeti-că a maşinilor de spălat vase de uz casnic, JO L 338, 28.12.1996, p. 85;

• Directiva 96/60/CE a Comisiei din 19 septembrie 1996 de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a maşinilor combinate de spălat şi uscat rufe de uz casnic, JO L 136, 21.6.1995, p. 28–51;

• Directiva 95/12/CE a Comisiei din 23 mai 1995 de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a maşinilor de spălat rufe de uz casnic, JO L 136, 21.6.1995, p. 1–27;

• Directiva 94/2/CE de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la indicarea consumului energetic pe etichetele frigiderelor, congelatoarelor şi combinelor frigorifice electrocasnice, JO L 45, 17.2.1994, p. 1–22;

• Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 cu privire la indicarea consumului energetic pe etichetele frigiderelor, congelatoarelor şi combinelor fri-gorifice electrocasnice, JO L 297, 13.10.1992, p. 16–19.

180

Directiva 2010/30/UE269

Prezenta Directivă a abrogat Directiva 92/75/CE, care a impus anumite cerinţe privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs pentru anumite tipuri de aparate de uz casnic vândute, închiriate sau cumpărate în rate în cadrul Uniunii Europe-ne. Indicarea prin etichetare a consumului de energie a fost impusă de mai mult timp de legislaţia Uniunii Europene, fiind în vigoare pentru un număr de produse utilizatoare de energie.

Cu toate acestea, noua Directivă a extins domeniul de aplicare al cerinţelor faţă de eti-chetare şi standardizarea informaţiei de la produse utilizatoare de energie la produse cu impact energetic şi la produse utilizate în sectoarele comercial şi industrial, cum sunt, de exemplu, depozite frigorifice, aparate automate de vânzare a diferitor produse, ferestre termopan, uşi exterioare/periferice şi alte produse/materiale de construcţii. Actualmente Directiva cuprinde orice produs cu impact energetic în timpul utilizării. Necesitatea de a aborda acest aspect a apărut din cauza faptului că aceste produse, deşi nu consumă energie, au un efect direct sau indirect asupra economiilor de energie.

O altă caracteristică importantă a Directivei 2010/30/CE este introducerea claselor de eficienţă: A+, A++ şi A+++, suplimentar clasei A existente pentru majoritatea produselor casnice eficiente. Mai concret, acestea trei clase noi au fost introduse pentru a reflecta progresul tehnic, însă, în principiu, numărul total de clase va fi limitat la şapte. Scara de la „A” la „G” va avea următoarea structură:

• În cazul în care un nou produs care foloseşte mai puţină energie este clasificat în clasa A+, clasa cea mai joasă va fi F.

• În cazul în care un nou produs care foloseşte mai puţină energie este clasificat în clasa A++, clasa cea mai joasă va fi E.

• În cazul în care un nou produs care foloseşte mai puţină energie este clasificat în clasa A+++, clasa cea mai joasă va fi D.

Gama de culori se compune din cel mult şapte culori diferite, de la verde închis la roşu. Doar codul de culori pentru clasa cea mai ridicată este întotdeauna verde închis. Dacă sunt mai mult de şapte clase, doar culoarea roşie poate fi dublată. Potrivit dispoziţiilor Directivei, noua etichetare va fi obligatorie pentru produsele introduse pe piaţă pentru un an după ce reglementările270 relevante vor fi publicate oficial.

În timpul de faţă (ianuarie 2011) au fost publicate doar patru regulamente de punere în aplicare, inclusiv:

269 Directiva 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse al produselor cu impact energetic, JO L 153/1 din 18 iunie 2010.

270 Vezi recentul Regulament de etichetare ecologică (CE) nr. 66/2010, care a stabilit norme pentru acordarea, utilizarea şi exploatarea etichetelor aplicate produselor şi serviciilor energetic distribuite, consumate sau utili-zate pe piaţa comunitară care au un impact mai mic asupra mediului ambiant.

181


• Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2010 al Comisiei din 28 septembrie 2010 de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte etichetarea energetică a aparatelor TV. JO L 314, 30.11.2010, p. 64–80;

• Regulamentul delegat (UE) nr. 1061/2010 al Comisiei din 28 septembrie 2010 de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte etichetarea energetică aplicabile maşinilor de spălat rufe de uz casnic. JO L 314, 30.11.2010, p. 47–63;

• Regulamentul delegat (UE) nr. 1060/2010 al Comisiei din 28 septembrie 2010 de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte etichetarea energetică a aparatelor frigorifice de uz casnic. JO L 314, 30.11.2010, p. 17–46;

• Regulamentul delegat (UE) nr. 1059/2010 al Comisiei din 28 septembrie 2010 de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte etichetarea energetică aplicabile maşinilor de spălat vase de uz casnic. JO L 314, 30.11.2010, p. 1–16.

Directiva 2004/8/CE

Directiva 2004/8/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 februarie 2004 pri-vind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa internă a energiei şi de modificare a Directivei 92/42/CEE urmăreşte scopul de a creşte randa-mentul energetic şi de a îmbunătăţi securitatea de aprovizionare, prin crearea unui cadru pentru promovarea şi dezvoltarea cogenerării cu randament ridicat a energiei electrice şi termice, pe baza cererii de energie termică utilă şi a economiilor de energie primară pe piaţa internă de energie, ţinând seama de împrejurările naţionale specifice, în special, cele privind condiţiile economice şi climatice.

(i) Principiul cogenerării

Cogenerarea este o tehnologie ce permite producerea energiei electrice şi energiei ter-mice într-un singur proces. Energia termică este produsă în formă de vapori de apă sub presiune înaltă sau sub formă de apă caldă. O unitate de cogenerare a energiei electrice/termice funcţionează pe baza turbinelor sau motoarelor cu gaz. De fapt, gazul natural este energia primară utilizată în calitate de combustibil preponderent la întreprinderile de cogenerare. De asemenea, pot fi folosite surse regenerabile şi deşeuri în calitate de com-bustibil. Spre deosebire de staţiile tradiţionale unde gazele de eşapament sunt evacuate în atmosferă direct prin coş/horn, gazele produse în procesul de cogenerare sunt mai întâi supuse procesului de răcire înainte de a fi evacuate prin coş, eliberând energia în circuitul de apă caldă/aburi.

182

(ii) Promovarea cogenerării

Directiva intenţionează să stabilească un cadru271 comun transparent pentru a promova şi facilita instalarea unităţilor de cogenerare în cazul în care există cerere pentru energia termică utilă. Acest obiectiv general derivă în două obiective concrete:

• Pe termen scurt, Directiva ar trebui să faciliteze consolidarea instalaţiilor existente de cogenerare şi să promoveze crearea de noi unităţi;

• Pe termen mediu şi lung, Directiva ar trebui să servească în calitate de mijloc în vederea creării cadrului necesar pentru cogenerarea cu randament ridicat, orien-tat spre reducerea emisiilor de CO2 şi de alte substanţe şi să contribuie la dezvol-tarea durabilă.

(iii) Valori de referinţă armonizate

Comisia a stabilit valorile de referinţă armonizate ale randamentului pentru producţia se-parată a energiei electrice şi energiei termice şi le va revizui pentru prima dată la 21 fe-bruarie 2011 şi apoi din patru în patru ani, pentru a ţine seama de evoluţiile tehnologice şi de schimbările intervenite în distribuţia surselor de energie.

Pe baza valorilor de referinţă armonizate ale randamentului, statele membre, nu mai târziu de şase luni de la adoptarea acestor normative, se asigură că originea energiei electrice produse prin cogenerare cu randament ridicat poate fi garantată în conformitate cu criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii stabilite de fiecare stat membru.

(iv) Garanţia de origine

Garanţia de origine a energiei electrice va permite producătorilor să demonstreze că ener-gia electrică pe care o vând este produsă prin cogenerare cu randament ridicat.

O garanţie de origine:

• precizează puterea calorifică inferioară a sursei de combustibil din care a fost produsă energia electrică, modul de utilizare a energiei termice produse împreună cu energia electrică, precum şi datele şi locurile de producere;

• precizează cantitatea de energie electrică produsă prin cogenerare cu randament ridicat pe care o reprezintă garanţia (cantitatea de energie este calculată în con-formitate cu Anexa II);

• precizează economiile de energie primară calculate în conformitate cu anexa III, pe baza valorilor de referinţă armonizate ale randamentului, stabilite de către Comisie.

Statele membre efectuează în mod obligatoriu o analiză a potenţialului naţional pentru aplicarea cogenerării cu randament ridicat. Concomitent, statele membre evaluează pro-

271 Există deja exemple de elaborare de reglementări în unele state membre, inclusiv Belgia (certificate verzi şi cote de co-generare), Spania (decretul privind vânzarea cogenerării de energie electrică) şi Germania (legea privind cogenerarea).

183


gresul în direcţia creşterii ponderii de cogenerare cu randament ridicat, pentru prima dată până la 21 februarie 2007 şi după aceea din patru în patru ani, ca urmare a unei solicitări din partea Comisiei cu cel puţin şase luni înainte de data scadentă.

Statele membre sau organismele competente desemnate de statele membre urmează să evalueze cadrul legislativ şi regulatoriu existent referitor la procedurile de autorizare. O astfel de evaluare are în vedere:

• încurajarea proiectării de unităţi de cogenerare care să răspundă cererilor, justificate din punct de vedere economic, de energie termică utilă şi evitarea producerii unei cantităţi de energie termică mai mare decât necesarul de energie termică utilă;

• reducerea barierelor normative şi de alt tip care stau în calea cogenerării;

• optimizarea şi accelerarea procedurilor la nivelul administrativ adecvat; şi

• asigurarea ca normele să fie obiective, transparente şi nediscriminatorii.

Directiva 2009/33/CE

Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic stabileşte un cadru de încurajare a promovării şi dezvoltării unei pieţe de vehi-cule de transport rutier nepoluante şi ameliorării eficienţei energetice şi reducerii emisiilor poluante produse de sectorul transporturi.

Directiva prevede ca autorităţile publice şi alţi operatori, la cumpărarea de vehicule de transport rutier, să ţină cont de impactul acestor vehicule în perioada de exploatare în ceea ce priveşte consumul de energie, emisiile de CO2 şi emisiile de alţi poluanţi.

(i) Cumpărarea de vehicule de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic

Statele membre se asigură că toate autorităţile contractante, entităţile contractante şi ope-ratorii care au încheiat contracte de servicii publice ţin cont, la cumpărarea de vehicule de transport rutier, de impactul energetic şi de mediu pe întreaga durată de viaţă a acestora.

Aspectele luate în considerare pentru evaluarea impactului operaţional energetic şi de mediu includ: consumul de energie; emisiile de CO2; emisiile de NOx, NMHC şi particule.

Autorităţile contractante, entităţile contractante şi operatorii care prestează servicii de trans-port public pot realiza exigenţele sus-menţionate prin stabilirea de specificaţii tehnice pentru performanţa energetică şi ecologică în documentaţia pentru cumpărarea de vehicule de transport rutier sau prin includerea impactului energetic şi de mediu în decizia de cumpărare.

(ii) Metodologia pentru calcularea costurilor operaţionale pe durata de viaţă

Directiva include o metodologie de calcul care conferă o valoare monetară costurilor ope-

184

raţionale pentru consumul energetic, emisiile de C02 şi emisiile de poluanţi pe întreaga durată de viaţă a vehiculului.

Costul operaţional al consumului energetic pentru un vehicul, estimat pe toată durata de viaţă a acestuia, se calculează conform următoarei metode: consumul de carburanţi al unui vehicul per kilometru se contorizează în unităţi de consum energetic per kilometru; se utilizează o singură valoare monetară per unitate energetică; costul operaţional al con-sumului energetic pentru un vehicul se calculează înmulţind kilometrajul înregistrat pe durata de viaţă a vehiculului, ţinând seama, dacă este cazul, de distanţa deja parcursă, cu consumul de energie per kilometru.

Costul operaţional pentru emisiile de CO2 se calculează înmulţind kilometrajul pe durata de viaţă a acestuia, ţinând seama, dacă este cazul, de distanţa deja parcursă, cu emisiile de CO2 în kilograme per kilometru şi cu costul per kilogram.

Costul operaţional pe durata de viaţă pentru emisiile de poluanţi (oxizi de azot, de hi-drocarburi nemetanice şi de particule) se calculează ca suma costurilor operaţionale pe durata de viaţă pentru emisiile respective.

(iii) Schimbul de bune practici

Comisia facilitează şi organizează schimbul de cunoştinţe şi de bune practici între statele membre privind practicile pentru promovarea cumpărării de vehicule de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic.

Procesul de armonizare a legislaţiei şi politicilor în domeniul energetic în ţările non-UE

Procesul de armonizare a legislaţiei şi politicilor în domeniul energetic în statele non-UE poate fi examinat mai adecvat pe fundalul cerinţelor legale şi instituţionale conexe ţărilor candidate la membria UE, în primul rând, din cauza faptului că aceste cerinţe stabilesc niş-te repere pentru o etapă mai avansată a procesului de integrare UE. Conform dispoziţiilor prevăzute de Cartea Albă din 1995 privind pregătirea ţărilor asociate din Europa Centrală şi de Est pentru integrarea în piaţa internă a Uniunii272, fiecare din aceste ţări urma să sta-bilească priorităţi sectoriale proprii în vederea alinierii legislaţiei interne cu cerinţele drep-tului comunitar. Cu toate acestea, în domeniul energetic au fost făcute referinţe concrete în vederea stabilirii unor strategii de concurenţă activă care ar instala structuri economice viabile şi evita profituri exagerate, precum şi legătura strânsă a sectorului energetic cu adoptarea politicilor efective de mediu. Tipic în acest context este următorul alineat din Cartea Albă 1995273:

“În măsura în care vizează sectorul energetic, armonizarea în acest domeniu nu poate fi deconectată de la aplicarea normelor de concurenţă. De exemplu, cadrul

272 COM (95) 163 Final din 3 mai 1995.273 ibid., par. 3.12.

185


comunitar referitor la ajutoarele de stat este esenţial în cazul în care este necesar de evitat denaturarea concurenţei pe piaţa energetică integrată. Legislaţia din do-meniul transparenţei preţurilor, de asemenea, necesită să fie însoţită de aplicarea normelor stabilite pentru concurenţă, inclusiv sancţiunile. Politica energetică este, la fel, strâns legată de politica de mediu şi de alte politici. Va fi dificil, de exemplu, de acceptat importul de energie electrică în cazul în care producerea acesteia în ţările exportatoare nu respectă acelaşi nivel de protecţie a mediului sau de sigu-ranţă nucleară”.

Un alt aspect conex menţionat în Cartea Albă 1995, se referă la faptul că sectorul ener-getic din ţările care doresc să semneze un acord de aderare sau de asociere cu Uniunea Europeană este, de obicei, dominat de monopolurile sectoriale publice, care controlează segmentele de producere, transport, distribuţie şi comercializare de pe piaţa energetică internă. Referitor la aceste două aspecte, este recomandabil să fie adoptată o legislaţie relevantă în vederea restructurării şi deschiderii sectorului energetic prin stabilirea unor condiţii, potrivit cărora să fie oferite anumite servicii, şi prin permisiunea circulaţiei libere de bunuri pe baza principiului de recunoaştere reciprocă.

Aspectele sus-menţionate stabilesc exigenţele instituţionale generale pentru armoniza-re şi descriu în linii mari priorităţile de dezvoltare a legislaţiei şi politicilor în domeniul energetic. În acest mod, aspectele respective prezintă un interes major pentru Republica Moldova, deoarece, potrivit celor menţionate mai sus, unele segmente din sectorul ener-getic sunt în continuare sub controlul întreprinderilor de stat, restructurarea cărora ar avea implicări economice şi sociale majore.

Aceste două aspecte cardinale incluse în Cartea Albă 1995 au fost preluate de Comisia Europeană şi incluse în Ghidul instituţional 2005.274 Acest document stipulează condiţiile de funcţionare stabilă a unui sector energetic, inclusiv existenţa unui minister sau a unui departament din cadrul ministerului responsabil cu formularea politicii sectoriale şi sarcini-le de monitorizare275 şi cu îndeplinirea lucrărilor sub-sectoriale276. Pe de altă parte, Ghidul enunţă faptul că implementarea eficientă a acquis-ului energetic necesită prezenţa unor organisme concrete şi /sau autorităţi care să fie responsabile pentru anumite domenii ale politicii energetice primordial în materie de securitate a furnizării de produse petroliere, a pieţei interne de energie electrică şi gaz natural şi de eficienţă energetică.

274 Documentul neoficial de lucru al Comisiei Europene, Ghid despre structurile administrative principale de pu-nere în aplicare a acquis-ului, mai 2005. Sectorul energetic este examinat în Secţiunea 15.

275 De exemplu, relaţia cu piaţa energetică internă.276 De exemplu, aspectele care afectează piaţa de energie electrică sau de gaz natural sau promovarea eficienţei

energetice sau utilizarea surselor regenerabile de energie şi biocombustibili etc.

186

ORGANISMELE NECESARE PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A ACQUIS-ULUI ENERGETIC

ÎN CONCORDANŢĂ CU GHIDUL INSTITUŢIONAL 2005

(i) Securitatea furnizării de produse petroliere

• un organism de "criză" să coordoneze şi implementeze măsuri anti-criză la nivel naţional277;

• opţional, un organism sau o agenţie care să fie responsabilă de păstrarea şi/sau gestionarea stocurilor de produse petroliere, inclusiv evidenţa contabilă, verificarea şi identificarea278.

(ii) Piaţa energetică internă

• unul sau mai multe organisme competente cu funcţia de autoritate de regle-mentare, care vor fi responsabile, cel puţin, pentru asigurarea non-discriminării, concurenţei efective şi funcţionării eficiente a pieţei;

• un operator independent de sistem de transport (OST) pentru piaţa de energie electrică279;

• un operator independent de sistem de distribuţie (OSD) pentru piaţa de energie electrică 280;

• un operator independent de sistem de transport (OST) pentru piaţa de gaz natural281;

• un operator independent de sistem de distribuţie (OSD) pentru piaţa de gaz natural282;

• un organism cu capacităţi statistice, de informare şi de punere în aplicare vi-zând pieţele de energie electrică şi gaz natural, care vor fi create în cadrul administraţiei de stat şi în cadrul unor întreprinderi concrete de gaz şi energie electrică283;

• un organism cu capacităţi statistice, de informare şi de punere în aplicare vizând piaţa de produse petroliere, care va fi creat în cadrul administraţiei de stat284; şi

• unul sau mai multe puncte de solicitare a informaţiilor, cărora le pot fi adresate solicitările de informaţii despre legi, regulamente, hotărâri judiciare şi norme administrative285.

În plus, este necesară relevarea legală şi de gestionare a OST şi OSD în cadrul com-paniei de energie electrică sau gaz natural integrate pe verticală.

(iii) Eficienţa energetică

• o agenţie de implementare responsabilă cu asigurarea punerii în aplicare a Directivei privind etichetarea energiei şi a Directivei privind standardele de efi-cienţă minimă;

187


• organisme notificate în vederea asigurării punerii în aplicare a Directivelor cu privire la generatoarele pentru cazane şi pentru termoficare şi a complianţei cu procedurile de evaluare a conformităţii;

• opţional, un organism ce ar promova eficienţa energetică şi utilizarea energiei regenerabile286;

• opţional, un organism ce ar promova utilizarea biocombustibililor şi coordona cooperarea politică şi/sau administrativă dintre, inter alia, ministerele compe-tente pentru energie, agricultură, transport, mediu şi fiscalitate287.

Dezvoltări recente şi provocări curente în cadrul legislaţiei şi politi-cilor Uniunii Europene din sectorul energetic

Politica energetică a Uniunii Europene este încă în proces de dezvoltare, fiind orientată spre elaborarea şi adoptarea unei strategii comprehensive şi consecvente ce ar cuprinde toate sub-sectoarele de pe piaţa energetică, astfel încât orice provocare viitoare să fie cu succes abordată/adresată288. Principiul central al acestei strategii este implementarea efectivă a măsurilor legislative şi a politicilor actuale, în special, cele incluse în al treilea pachet privind piaţa energetică internă şi în actele legislative adoptate recent cu privire la sursele regenerabile de energie şi eficienţă energetică. O altă parte integrată din această strategie vizează îndeplinirea angajamentelor internaţionale ale Uniunii Europene privind obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi stabilirea unei economii cu un nivel redus de carbon. În scopul realizării acestor puncte de reper au fost identificate câteva domenii prioritare în vederea unei abordări minuţioase în viitorul apropiat. În conti-nuare am inclus analiza succintă a acestor momente de reper.

277 Stabilirea unui asemenea organism este prevăzută de Directivele 98/93/CEE şi 73/238/CEE.278 Vezi Directiva 98/93/CEE.279 Vezi Directiva 2003/54/CE, Articolele 8-12.280 ibid. Articolele 13-17.281 Directiva 2003/55/CE, Articolele 7-10.282 ibid. Articolele 11-15.283 Vezi Directiva 90/377/CEE privind o procedură comunitară de ameliorare a transparenţei preţurilor la gaz

şi energie electrică pentru utilizatorii finali din industrie (conform modificărilor operate de Decizia Comisiei 2007/394/CE), şi Regulamentul (CE) nr. 736/96, pus în aplicare de Regulamentul (CE) nr. 2386/96 vizând transparenţa proiectelor de investiţii în sectorul energetic, care, totuşi, n-au prescris forma acestor organisme.

284 Vezi Directiva de autorizare a hidrocarburilor (Directiva 94/22/CEE), Regulamentul Consiliului 1995/2964/CE şi Decizia Consiliului 1999/280/CE despre procedurile de informare cu privire la produsele petroliere.

285 Vezi Articolul 20(3) din Tratatul Cartei Energiei, care nu prevede nici o formă concretă a unui asemenea orga-nism.

286 De notificat faptul că, totuşi, nu există o referinţă explicită în acquis-ul energetic cu privire la crearea unui asemenea organism.

287 Din nou, nu există nici o referinţă la un asemenea organism în Directiva privind biocombustibilii (Directiva 2003/30/2003).

288 La acest subiect, vezi Comunicarea din partea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, Energie 2020 — O strategie pentru energie competitivă, sustenabilă şi sigură, (COM/2010/0639).

188

(i) Stabilirea unei politici energetice externe coordonate

Adoptarea eventuală a unei politici energetice externe comune integrate de către Uni-unea Europeană şi punerea în aplicare deplină a cadrului actual în vederea asigurării furnizărilor de energie vor constitui, cu certitudine, un element fundamental al strategiei energetice a Uniunii Europene. Acest fapt nu se datoreşte doar necesităţii UE de a re-duce dependenţa sa energetică, dar, de asemenea, rezultă din situaţia în care creşterea demografică şi sporirea veniturilor în unele economii în curs de dezvoltare vor rezulta în cererea crescândă de energie, în special, de combustibili fosili. Drept urmare, intenţia de a solicita acces la resursele energetice se va intensifica, creând în acest mod probleme adiţionale pentru Uniunea Europeană în materie de securitate a livrărilor, surselor, direcţi-ilor şi infrastructurii. Construirea unei politici energetice externe unice şi efective va servi, prin urmare, drept sprijin pentru Uniunea Europeană în promovarea activă a intereselor sale pe scena internaţională cu furnizorul major, consumatorul major şi ţările de tranzit (inclusiv Rusia), prin consolidarea integrităţii pieţei energetice interne şi depăşirii efective a oricăror probleme legate de furnizarea energiei. De asemenea, va contribui considerabil în lupta contra schimbării climei prin coordonarea acţiunilor ce urmează a fi realizate de statele membre în acest scop.

(ii) Consolidarea sistemului energetic cu emisii reduse de carbon

Fortificarea măsurilor de stimulare a stabilirii unei economii cu conţinut redus de carbon este anticipată în calitate de pilon fundamental pentru politica energetică a Uniunii Euro-pene în următorii ani. Acest obiectiv, conform aşteptărilor, va fi realizat prin reducerea emi-siilor de gaze cu efect de seră în cadrul producerii de energie prin promovarea continua a conservării energiei şi eficienţei energetice pe baza utilizării energiei cu emisii reduse de carbon, cum sunt sursele regenerabile de energie şi biocarburanţii. Cadrul legislativ prin-cipal pentru realizarea acestor obiective este deja implementat sub formă de scheme de suport pentru sursele regenerabile de energie şi biocarburanţi, precum şi pentru captarea şi stocarea carbonului, măsuri de impozitare, stimulente propuse de piaţă şi de adminis-traţia publică şi Schema de comerţ cu emisii a Uniunii Europene. Există puţine dubii că acest cadru va fi definitivat şi upgradat, în special, în domeniul eficienţei energetice unde vor fi explorate posibilităţile adiţionale de finanţare a proiectelor de economisire a energiei. În acest respect, un aspect vital de liniarizare a progresului de trecere la energia cu emisii reduse de carbon va implica, probabil, substituirea graduală a capacităţii învechite de generare a energiei în cadrul Uniunii Europene, care, de asemenea, va constitui o oportu-nitate importantă pentru o extindere masivă a utilizării surselor regenerabile de energie în producerea de energie electrică. Pe termen mai lung, se prevede, de asemenea, că Uni-unea Europeană va examina acţiunile posibile în vederea facilitării licenţierii şi certificării investiţiilor în domeniul nuclear, precum şi promovarea achiziţiilor publice ecologice pentru a impulsiona dezvoltarea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon.

189


(iii) Finalizarea pieţei interne de energie electrică şi gaz natural

În conformitate cu cerinţele celui de al treilea pachet energetic legislativ, sectoarele comu-nitare de gaze naturale şi energie electrică vor fi deschise în continuare în vederea creării unei pieţe comune. În această privinţă, gradul dominant al întreprinderilor energetice naţi-onale integrate va fi redus, întrucât acestea vor fi nevoite să vândă activele lor de transport în vederea separării acestora de procesul de producere şi furnizare sau vor fi supuse unor supervizări riguroase din exterior. Această deschidere a activităţilor de furnizare a energiei electrice şi a gazului natural vor fi sprijinite curând de introducerea Cartei Europene privind drepturile consumatorilor de energie, care va asigura protejarea intereselor tuturor cetă-ţenilor Uniunii Europene, în special, ale categoriilor de consumatori vulnerabili, împotriva creşterii preţurilor şi deficitului de energie.

(iv) Upgradarea şi extinderea infrastructurii interconectate de energie

Modernizarea şi dezvoltarea continuă a sistemelor interconectate de energie electrică, gaz natural şi produse petroliere va fi, conform aşteptărilor, o altă prioritate majoră de pe agenda strategiei energetice viitoare a Uniunii Europene, dat fiind faptul că, conform Tratatului de la Lisabona, acest aspect a fost identificat în calitate de unul din obiective-le-cheie ale unei astfel de strategii. În domeniul sistemelor de aprovizionare cu produse petroliere şi gaze naturale, upgradarea şi extinderea acestora de mult timp este conside-rată a avea o importanţă primordială pentru a asigura conectarea Uniunii Europene cu diverse surse de aprovizionare şi a permite companiilor europene să presteze serviciile lor în toate statele membre. Pe de altă parte, extinderea şi inter-conectivitatea reţelelor de transport al energiei electrice a fost necesară pentru a înlătura congestiile interne, a facilita racordarea energiei generate de producătorii de surse regenerabile de energie la sistemele de transport şi distribuţie a energiei electrice, a reduce pierderile din reţea şi a facilita introducerea reţelelor „inteligente/smart”289 care ar permite optimizarea acţiunilor consumatorilor şi producătorilor.

În acest scop, Uniunea Europeană deja a definit un număr limitat de coridoare pan-euro-pene prioritare de energie electrică, gaze naturale şi produse petroliere pe baza cărora au fost concretizate proiecte de „interes european” care vor beneficia de granturi de finanţare şi autorizaţii de construcţie mai rapidă, asigurând în paralel respectarea deplină a legis-laţiei de mediu şi participarea publicului. În mod mai concret, coridoarele menţionate vor fi în sectorul de:

Energie electrică:

• Reţeaua offshore din mările septentrionale şi racordarea la Europa de Nord şi Centrală — pentru integrarea şi conectarea capacităţilor de producţie a energiei

289 O reţea “smart” este o formă a reţelei de energie electrică, a cărei funcţionare rezidă pe tehnologie digitală: într-o capsulă, energia electrică este livrată către consumator, utilizând comunicaţii digitale în două direcţii pentru a controla aparatele consumatoare de energie electrică de la domiciliul consumatorului. Procesul eco-nomiseşte energia electrică, reduce costurile şi sporeşte siguranţa şi transparenţa.

190

din mările septentrionale, care urmează a fi utilizată de centre de consum din Europa de Nord şi Centrală şi a instalaţiilor de stocare din zona Alpilor şi din ţările nordice;

• Interconexiuni în Europa de sud-vest pentru transportul energiei eoliene, a hidro-energiei şi a energiei solare spre restul continentului, inclusiv interconexiunilor dintre Spania şi Franţa;

• Conexiuni în Europa Centrală, de Est şi de Sud-est în vederea consolidării reţelei regionale; şi

• Integrarea pieţei energetice a statelor baltice în piaţa europeană.

Gaz natural:

• Coridorul sudic, pentru diversificarea surselor la nivelul Uniunii Europene şi adu-cerea gazului din Bazinul Caspic, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu în Europa;

• Integrarea pieţei energetice a statelor baltice şi conectarea cu Europa Centrală şi de Sud-est; şi

• Coridorul nord-sud în Europa Occidentală.

Produse petroliere:

• În domeniul de transport de coastă al produselor petroliere, este preconizată con-solidarea reţelelor de conducte din Europa Centrală şi de Est, în special, conducta Odessa — Brody-Plock, pentru a permite Uniunii Europene să diversifice furnizo-rii, orientându-se spre Marea Caspică.

Comisia Europeană a publicat recent Pachetul infrastructurii energetice care a revizuit mi-nuţios cadrul actual de reglementare a interconexiunilor energetice, a examinat opţiunile financiare pentru modernizarea lor şi a evaluat fezabilitatea optimizării procedurilor admi-nistrative relevante ce reglementează construcţia şi upgradarea acestora290. Pe termen mai lung, vor fi elaborate planuri ambiţioase ce vor crea “autostrăzi de energie electrică” pentru racordarea excesului de producţie a instalaţiilor eoliene din mările septentrionale şi a celor solare din Europa de Sud la capacităţile importante de stocare din ţările nordice şi din Alpi în vederea aprovizionării centrelor mari consumatoare din centrul Europei. În această privinţă, se aşteaptă ca Agenţia reglementatorilor în energie nou creată în cadrul celui de al treilea pachet de liberalizare a pieţei energetice, precum şi ENOST pentru gaz natural şi energie electrică vor juca un rol critic în stimularea cooperării dintre statele mem-bre în vederea punerii în aplicare a proiectelor de infrastructură preconizate.

(v) Promovarea inovaţiilor tehnologice

Tema finală a politicii energetice a Uniunii Europene pentru următoarele decenii vizează încurajarea şi stimularea dezvoltării tehnologice printr-un mixt de măsuri ale pieţei şi alte iniţiative concrete. În acest scop, este preconizată o creştere majoră în cheltuielile publice 290 Vezi Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi

Comitetul Regiunilor, Priorităţi în domeniul infrastructurii energetice ante şi post 2020 — Plan de realizare a unei reţele energetice europene integrate [COM 2010 677].

191


pentru a sprijini activitatea de cercetare, dezvoltare şi demonstrare. Conform aşteptărilor, astfel de cheltuieli vor fi promovate, preponderent, prin implementarea Planului strategic european pentru tehnologiile energetice (Planul SET)291 şi a iniţiativelor industriale euro-pene, precum şi a unor programe industriale inovatoare cu impact energetic, cum sunt „schemele smart cities”292, planificate să constituie nucleul politicii comunitare vizând emi-siile reduse de carbon. Alte aspecte ce vor fi abordate în acest context includ depăşirea efectivă a obstacolelor curente şi a congestiunilor pentru investiţiile private în domeniul inovaţiilor tehnologice şi simplificarea procedurilor administrative cam greoaie din prezent, care reglementează acordarea asistenţei financiare pentru activităţile conexe cercetării şi dezvoltării în domeniul energetic în cadrul diferitor scheme de suport disponibile la nivel naţional şi comunitar.

Fiecare din aspectele problematice menţionate în această secţiune are relevanţă potenţia-lă pentru Republica Moldova în anii ce urmează şi, prin urmare, este extrem de important ca să fie monitorizate adecvat de autorităţile din Republica Moldova în calitate de agendă continuă în raport cu procesul de armonizare a legislaţiei comunitare în domeniul ener-getic.

291 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Co-mitetul Regiunilor, Un plan strategic european pentru tehnologiile energetice (Planul SET) — Către un viitor cu emisii reduse de carbon [COM(2007) 723 final].

292 Aceste scheme pretind să dezvolte o reţea de oraşe pentru a demonstra utilizarea energiei regenerabile şi a altor tipuri de energie cu emisii reduse de carbon în Europa (adică o nouă generaţie de clădiri, mijloace de transport alternativ etc., vezi http://www.euractiv.com/en/science/UE-promote-clean-energy-smart-cities/arti-cle-185547.

193


PARTEA 3: EVALUARE GENERALĂ ŞI RECOMANDĂRI PENTRU URMĂTORII PAŞI ŞI PRIORITĂŢILE STABILITE PENTRU SECTORUL ENERGETIC DIN REPUBLICA MOLDOVA

195


Introducere

Acest capitol se axează pe evaluarea măsurii în care legile şi politicile identificate în Ca-pitolul 4 au fost sau necesită să fie armonizate în Republica Moldova, fiind formulate comentarii şi recomandări privind avantajele sau dezavantajele armonizării complete, ob-stacolele de armonizare completă şi schimbările instituţionale necesare.

Armonizarea cu legislaţia Uniunii Europene în sectorul energetic

Evaluarea necesităţii de armonizare completă şi a beneficiilor generate de aceasta

Armonizarea cadrului legal intern privind piaţa energetică indigenă cu standardele şi normele Uniunii Europene va avea o importanţă primordială pentru toate sub-sectoarele energetice ale Republicii Moldova.

De la început, conform aşteptărilor, transpunerea acquis-ului relevant în domeniul energiei electrice şi gazelor naturale va rezulta în crearea unor pieţe transparente şi competitive care vor îmbunătăţi eficienţa şi vor încuraja o productivitate sporită. Cel puţin, în cadrul sectorului de energie electrică, potrivit estimărilor, astfel de dezvoltări vor reduce costurile şi vor promova diversificarea furnizorilor de energie. Chiar şi în cazul sectorului de gaze naturale, separarea activităţilor de transport şi distribuţie de cele de aprovizionare va in-tensifica concurenţa între diferiţi furnizori de gaze naturale, permiţându-le consumatorilor să aleagă furnizorul cel mai ieftin.

Mai mult, transpunerea acquis-ului energetic va susţine Republica Moldova să dezvol-te interconexiuni energetice şi comerţul transfrontalier, fortificând în acest mod legăturile economice cu Uniunea Europeană şi consolidând importanţa strategică a ţării pentru sta-tele membre din Europa de Sud în calitate de transportator de gaze naturale din Fede-raţia Rusă. Creşterea rezultantă în capacitatea de transport de energie electrică şi gaze naturale cuplată cu reglementarea eficientă a fluxurilor transfrontaliere de energie vor lărgi

5. EVALUARE GENERALĂ

196

influenţa Republicii Moldova în regiunea Europei de Sud-est şi asigura necesităţile naţio-nale de energie.

De asemenea, în pofida faptului că actualmente nu există nici un plan de implementare a măsurilor de stocare de produse petroliere, adoptarea eventuală a legislaţiei comunitare relevante va oferi o soluţie importantă Republicii Moldova în vederea protecţiei de daunele economice pe care le-ar putea genera o întrerupere inopinată în livrarea de ţiţei. Având în vederea dependenţa majoră a ţării de importurile de petrol, menţinerea unor stocuri de produse petroliere în caz de urgenţă, care pot fi distribuite rapid, va constitui un mijloc efectiv de păstrare a stabilităţii în cadrul economiei naţionale şi minimiza impactul eco-nomic asociat cu reducerea volumului de furnizări de petrol şi cu preţurile rezultante mai mari la petrol.

Unul din beneficiile-cheie obţinute prin transpunerea legislaţiei Uniunii Europene de regle-mentare a dezvoltării surselor regenerabile de energie şi a biocombustibililor va deriva din faptul că Republica Moldova va exploata potenţialul său de surse regenerabile de energie şi biocombustibili pe baza unor scheme bine încercate care sunt folosite cu un succes considerabil în Europa. În plus, promovarea utilizării surselor regenerabile de energie şi a biocombustibililor va reduce considerabil dependenţa ţării de importurile de energie şi con-solida capacitatea de a se baza pe resursele proprii în vederea satisfacerii necesităţilor de energie. Mai mult decât atât, daunele aduse mediului vor fi reduse prin utilizarea de tehno-logii de producere a energiei regenerabile şi biocombustibililor, astfel Republica Moldova va reuşi să îndeplinească angajamentele internaţionale asumate şi să atingă obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Introducerea legislaţiei Uniunii Europene de reglementare a utilizării surselor regenerabile de energie şi a biocombustibililor, la rândul său, va genera efecte secundare, cum ar fi, de exemplu, impactul sporit asupra nivelului general de informare a populaţiei despre problemele de mediu şi facilitarea operării unor schimbări în cadrul normelor sociale vizând ideile cu privire la protecţia climei.

Acelaşi postulat poate fi formulat şi despre introducerea ordinei juridice în instrumentele de politici, proiectate pentru sporirea/intensificarea eficienţei energetice în cadrul ciclului energetic general în concordanţă cu normele Uniunii Europene: transpunerea acquis-ului Uniunii Europene în domeniul eficienţei energetice ar putea contribui semnificativ la re-ducerea majorării consumului de energie şi la temperarea efectelor adverse asupra me-diului cauzate de producerea şi consumul de energie. În plus, acesta ar putea încuraja dezvoltarea, comercializarea şi vânzarea unor produse energetice eficiente, susţinând concomitent autorităţile din Republica Moldova să promoveze obiectivele primordiale de politici, cum ar fi asigurarea unor servicii cu impact energetic şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale familiilor cu venituri reduse.

Evaluarea impedimentelor în calea armonizării complete

Deşi Republica Moldova a depus eforturi mari în vederea realizării unei armonizări cât mai complete a legislaţiei din domeniul energetic cu normele Uniunii Europene şi internaţio-

197


nale, mai există anumite impedimente serioase în calea armonizării complete. Acestea se referă, preponderent, la un număr de obstacole generale, după cum urmează:

• Sectorul energetic n-a beneficiat de suport din partea statului în ultimii ani, dat fiind faptul că prioritatea de dezvoltare a capacităţii în domeniul energetic a fost considerată a fi neînsemnată293;

• Lipsa legislaţiei secundare cu privire la anumite sub-sectoare ale pieţei energeti-ce, în special, domeniul eficienţei energetice, deficienţele conexe în dezvoltarea şi implementarea acestei legislaţii şi dezvoltarea capacităţii instituţionale asociate, pentru dezvoltarea unor programe sectoriale concrete şi de securizare a finanţării necesare în acest scop;

• Deficitul de resurse financiare şi umane pentru a soluţiona problemele aferente armonizării legislaţiei;

• Insuficienţa mijloacelor financiare indigene care ar putea fi utilizate în vederea întrunirii cerinţelor de efectuare a unor investiţii iniţiale semnificative pentru imple-mentarea proiectelor energetice;

• Faptul că legislaţia naţională relevantă este mai mult de ordin declarativ decât funcţional, în special, în domeniul surselor regenerabile de energie, biocombusti-bili şi al eficienţei energetice;

• Stabilirea parţială, deşi uneori acestea lipsesc, a unor mecanisme adecvate pen-tru punerea în aplicare a legislaţiei relevante;

• Cadrul legislativ ineficient pentru a sprijini structura şi funcţionarea anumitor or-ganisme instituţionale importante, cum ar fi, de exemplu, Agenţia privind eficienţa energetică şi sursele regenerabile de energie; şi

• Alegerile recente şi schimbarea Guvernului şi incertitudinea politică, care au ter-giversat introducerea modificărilor legislative necesare pentru ameliorarea concu-renţei şi fortificarea transparenţei în cadrul sectorului energetic.

Pe lângă aceste obstacole de ordin general, mai există şi altele, specifice pentru fiecare sub-sector al pieţei energetice. Mai concret, una din barierele principale din domeniul fur-nizării de energie electrică şi gaze naturale vizează starea oligopolistică a acestora (adică sunt dominate de câţiva actori, poziţia dominantă a cărora constituie un mijloc major de descurajare a noilor actori să-şi înceapă activitatea).

În legătură cu aceasta, cu toate că cadrul legislativ pentru separarea întreprinderilor inte-grate de gaze naturale şi produse petroliere este deja elaborat, puţini paşi concreţi au fost întreprinşi în vederea separării activităţilor de transport şi distribuţie de cele care implică

293 Pentru a ilustra acest punct de vedere, cheltuielile publice pentru infrastructură s-au redus de la 7.5% din PIB în anul 2007 la 5.3% din PIB în 2009, concomitent, alocaţiile pentru sectorul energetic au scăzut de la 0.3% la 0.1% din PIB. În rezultat, investiţiile în cadrul sectorului au fost efectuate din contul operatorilor de pe piaţă şi al donatorilor internaţionali. De menţionat faptul, că situaţia descrisă mai sus în curând se va schimba, întrucât în anul 2011 sectorul energetic va fi inclus în cadrul bugetar pe termen mediu, iar cu începere din 2012 vor fi alocate fonduri publice. Cu toate acestea, mărimea fondurilor ce urmează a fi alocate în acest scop încă n-a fost determinată sau rezervată, prin urmare este prea timpuriu de prevăzut suma efectivă a fondurilor de investiţii ce vor fi dedicate dezvoltării sectorului energetic în anii ce vor urma.

198

generarea şi furnizarea energiei electrice şi a gazelor naturale. În sectorul de energie electrică, aceste probleme au fost agravate de deficienţele structurale de pe piaţă, dat fiind faptul că capacitatea de generare a energiei electrice nu este amplasată uniform pe teritoriul Republicii Moldova — fapt ce crează un dezechilibru considerabil între cerere şi ofertă294.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte piaţa gazelor naturale, una din dificultăţile majore care împiedică funcţionarea eficientă a acesteia este dependenţa solidă a Republicii Mol-dova de un singur furnizor cuplată cu datoriile mari pentru gazele naturale consumate acu-mulate la importurile de gaze naturale295. Această situaţie, evident, a descurajat investiţiile în acest sector. În plus, liniile/conductele de transport şi distribuţie a energiei electrice şi gazelor naturale necesită reparaţie, întreţinere şi modernizare, întrucât s-au uzat sem-nificativ pe parcursul ultimului deceniu, în timp ce pierderile de energie electrică şi gaze naturale în reţea rămân a fi destul de mari.

Un alt aspect ce complică situaţia şi constituie un obstacol în calea armonizării efective se referă la stabilirea tradiţională a unor tarife pentru energia electrică şi gazele naturale sub nivelul economic, împiedecând în acest mod dezvoltarea unei pieţe real competitive de energie electrică şi gaze naturale. Aceste obstacole au fost intensificate de faptul că ma-joritatea consumatorilor nu-şi achită sistematic facturile pentru energia electrică şi energia termică pentru că nu sunt în stare s-o facă296.

Pe de altă parte, există mai puţine probleme în ceea ce priveşte armonizarea legislativă vizând sectorul de produse petroliere, dat fiind faptul că piaţa de produse petroliere este, practic, liberalizată şi funcţionează în conformitate cu mecanismele de piaţă. Cu toate acestea, mai este nevoie de desfăşurat anumite activităţi în materie de securizare a apro-vizionării cu petrol, întrucât nu există un cadru stabilit care ar aborda aprovizionarea cu petrol pe timp de criză, iar operatorii de pe piaţă nu sunt obligaţi să menţină stocuri minime de petrol. Mai mult decât atât, limita de 10% a marjei brute stabilită pentru vânzătorii cu amănuntul nu este conformă cu abordarea Uniunii Europene referitoare la piaţa liberă.

Situaţia din domeniul surselor regenerabile de energie şi biocombustibililor este mult mai precară. Impedimentele majore din acest sector sunt după cum urmează:

• Lipsa de experienţă în materie de comercializare a proiectelor de surse regenera-bile de energie şi biocombustibili şi nivelul redus de informare despre avantajele utilizării energiei regenerabile, biocombustibililor şi a altor combustibili regenerabili

294 De exemplu, capacitatea de generare amplasată pe malul drept al râului Nistru este insuficientă, constituind doar 30% din consumul total.

295 Acumularea acestor datorii a fost generată de faptul că tarifele la gazele naturale au fost stabilite tradiţional sub nivelul preţului de restabilire. Acest aspect a fost abordat parţial după adoptarea legislaţiei în luna noiem-brie 2008, care a anulat datoriile reciproce între companii şi adoptarea Concepţiei de restructurare a sectorului energetic la începutul anului 2010.

296 Problema neachitărilor, la fel, este un factor contributiv la starea financiară precară a utilităţilor din Republica Moldova (deşi în aprilie 2001 Guvernul a adoptat acte regulatorii ce le permit acestora să stopeze livrarea serviciilor către datornici). Un alt motiv important derivă din stabilirea tarifelor sub nivelul de recuperare a costurilor.

199


la nivel local şi regional;

• Cartarea şi evaluarea comprehensivă insuficientă a surselor regenerabile de ener-gie de pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cauză din care datele de perspectivă referitoare la sursele regenerabile variază în funcţie de sursa de date297;

• Caracterul neadecvat al fiabilităţii informaţiei despre tehnologiile contemporane pentru dezvoltarea potenţialului de surse regenerabile de energie şi biocombustibili;

• Lipsa unui plan comprehensiv de acţiuni pentru dezvoltarea surselor regenerabile de energie şi biocombustibili;

• Stabilirea unor obiective nereale pentru producerea de energie regenerabilă şi utilizare a biocombustibililor;

• Caracterul nepotrivit al cadrului legislativ actual vizând dezvoltarea surselor rege-nerabile de energie şi biocombustibili, care este rezultatul inoportunităţii scheme-lor de stabilire a tarifelor existente. Aceste scheme bazate pe formule sofisticate, sunt mai relevante pentru pieţe mature, fiind neadecvate pentru o ţară ca Republi-ca Moldova, unde utilizarea de surse regenerabile de energie şi biocombustibili se află la etapa incipientă de dezvoltare;

• Lipsa unor dispoziţii de licenţiere pentru dezvoltarea proiectelor de surse regene-rabile de energie şi biocombustibili cuplată cu insuficienţa de proiecte de optimiza-re pentru aplicarea procedurilor pentru unităţile de producere a energiei regenera-bile şi a biocombustibililor;

• Deficitul de echipament produs în ţară necesar pentru stabilirea unei unităţi de producere a energiei regenerabile sau biocombustibil, care necesită importul de echipament şi materiale relevante din străinătate şi achitarea taxelor de import respective;

• Sprijinul în continuare pe cerinţele tehnice şi de calitate pentru biocombustibili din perioada sovietică, care actualmente sunt învechite şi, prin urmare, destul de inefective în lumea comercială contemporană;

• Nearmonizarea procedurilor de reglementare a condiţiilor, procesului şi metode-lor de control al biocombustibililor şi amestecurilor de biocombustibili cu normele echivalente europene; şi

• Lipsa de investiţii majore şi măsuri fiscale adaptate special pentru producerea de energie regenerabilă şi biocombustibili298.

De asemenea, cu toate că au fost efectuate mai multe tentative în direcţia armonizării legislaţiei Uniunii Europene în domeniul eficienţei energetice, unele obstacole concrete existente urmează a fi depăşite. Acestea vizează, în primul rând, lipsa legislaţiei secunda-re indispensabile cuplate cu insuficienţa unor mecanisme efective de punere în aplicare

297 În vederea ilustrării acestei afirmaţii, de menţionat că Republica Moldova nu dispune de o hartă completă a rozei vânturilor, iar potenţialul de biomasă încă n-a fost supus unei evaluări comprehensive.

298 Conform celor menţionate anterior, toate aceste măsuri şi investiţii sunt limitate pentru zonele desemnate în calitate de parcuri industriale în concordanţă cu Legea privind parcurile industriale şi incubatoarele tehnologi-ce, fără a cuprinde dezvoltarea surselor regenerabile de energie sau biocombustibili situate în afara unor astfel de parcuri.

200

a legilor relevante deja adoptate. Cu toate acestea, dat fiind faptul că eficienţa energetică este un concept relativ nou în sectorul energetic din Republica Moldova, aceste obstacole urmează a fi abordate/depăşite în viitorul apropiat pe măsură ce va fi conturat cadrul le-gislativ relevant în concordanţă cu prerogativele dreptului comunitar.

Evaluarea progresului de armonizare realizat în fiecare sub-sector energetic


Republica Moldova a întreprins paşi importanţi în direcţia implementării acquis-ului aplica-bil prin adoptarea Legii cu privire la energia electrică nr. 124 din 23 decembrie 2009, care a transpus cerinţele generale ale Directivei 2003/54/CE privind reguli comune pentru piaţa internă de electricitate. De menţionat că acest act legislativ a consolidat accesul deja exis-tent al terţei părţi şi cerinţele de separare în concordanţă cu dispoziţiile acestei Directive, a fortificat rolul de monitorizare al autorităţii de reglementare şi a conturat în detalii sarcinile şi obligaţiile operatorului de sistem de transport şi ale operatorilor de sistem de distribuţie. În plus, Legea prevede proceduri de autorizare şi licitaţie pentru dezvoltarea capacităţilor de generare: stabilirea dreptului consumatorilor de a schimba furnizorii de electricitate şi permiterea stabilirii unor tarife sociale pentru consumatorii casnici nu venituri mici. În plus, Legea a stabilit un calendar obligatoriu pentru deschiderea deplină a pieţei de energie electrică299.

Într-o anumită măsură, cadrul actual instituţional şi de reglementare este destul de avan-sat pentru un membru nou al Comunităţii Energetice şi este, în majoritatea privinţelor, comparabil cu alte părţi contractante. Cu toate acestea, deşi a fost realizat un progres considerabil, este nevoie în continuare de a efectua paşi adiţionali semnificativi în vede-rea implementării complete a acquis-ului pieţei energiei electrice. Printre acestea este nevoie de a elabora reguli pentru deschiderea pieţei şi pentru a permite consumatorilor să schimbe furnizorul. În această privinţă, ar trebui introdusă o definiţie adecvată a funcţiei de aprovizionare prin accentuarea furnizării către consumatorii eligibili adiţional furnizării publice. De asemenea, ar trebui definitivat furnizorul pentru ultimă instanţă, care lipseşte în Legea cu privire la energia electrică. Separarea actuală a reţelei de distribuţie a energiei electrice este suspendată şi necesită să fie pusă în aplicare. În plus, ar trebuie gradual eliminate subvenţiile încrucişate dintre consumatorii casnici şi non-casnici.

În conformitate cu termenii Protocolului de aderare la Tratatul privind carta energiei, Re-publica Moldova a avut la dispoziţie perioada de timp până la 31 decembrie 2010 să pună în aplicare Directiva 2005/89/CE privind măsurile menite să garanteze siguranţa aprovizi-onării cu energie electrică şi investiţiile în infrastructuri, Regulamentul nr. 1228/2003 pri-vind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică şi

299 Potrivit dispoziţiilor Articolului 52 din Legea cu privire la energia electrică, deschiderea pieţei energiei electrice se va efectua pe etape: pentru consumatorii non-casnici: până la 1 ianuarie 2013, iar pentru consumatorii casnici — până la 1 ianuarie 2015.

201


Decizia Comisiei 2006/77/CE care a modificat anexa la acest Regulament. În prezent sunt desfăşurate activităţi în vederea punerii în aplicare a acestor acte normative relevante, fapt dovedit de adoptarea de către Guvern, în martie 2010, a unui plan de implementare a actelor sus-menţionate. În această privinţă, este important de abordat pronosticul cererii şi al planificării pe termen lung a capacităţii de generare a energiei electrice, inclusiv mij-loacele sustenabile pentru energia electrică de echilibru, de menţinut proceduri eficiente de autorizare şi de adoptat un cadru de măsuri pentru creşterea treptată a siguranţei sistemului de transport al energiei electrice (inclusiv implementarea criteriilor ENTSO-E) şi a reţelelor de distribuţie.

Implementarea completă a Regulamentului nr. 1228/2003, de asemenea, va necesita ela-borarea şi implementarea unor proceduri coordonate de alocare a capacităţilor bazate pe principiile economiei de piaţă, pentru interconexiunea frontalieră cu reţeaua ENTSO-E.

(b) Gazul natural

Ulterior adoptării Legii cu privire la gazele naturale nr. 123 din 23 decembrie 2009, Re-publica Moldova a transpus, practic, toate dispoziţiile Directivei 2003/55/CE, care a fost una din condiţiile necesare în vederea obţinerii membriei cu drepturi depline în Comunita-tea Energetică. În această privinţă, potrivit exigenţelor prevăzute de Directivă, Legea cu privire la gazele naturale din 2009 prevede crearea de condiţii optime pentru asigurarea independenţei, în primul rând, din punct de vedere decizional, a operatorilor depozitelor de stocare, a operatorului reţelei de transport şi a operatorilor reţelelor de distribuţie faţă de furnizorii sau de producătorii gazelor naturale, precum şi asigurarea unui acces nedis-criminatoriu, reglementat al terţilor persoane fizice şi juridice la reţelele de gaze naturale, inclusiv la tarife bazate pe costuri, transparente şi previzibile.

De asemenea, Legea cuprinde clauze concrete privind stabilirea unor termene-limită pen-tru liberalizarea pieţei de gaze naturale pentru consumatorii casnici şi non-casnici300. În plus, Legea descrie drepturile consumatorilor, precum şi competenţele Agenţiei Naţiona-le pentru Reglementare în Energetică, autoritatea publică centrală de reglementare, de aprobare a tarifelor pentru reţelele naţionale de transport şi distribuţie.

Cu toate acestea, cel mai important aspect, care, deocamdată, nu este tratat adecvat de noua Lege cu privire la gazele naturale, vizează normele privind derogările de la accesul terţei părţi la noua infrastructură în conformitate cu dispoziţiile Directivei 2003/55/CE. Mai mult decât atât, procedura de autorizare a investiţiilor pentru noua infrastructură necesită o clarificare mai detaliată, întrucât Legea cu privire la gazele naturale din 2009 include doar o procedură vizând concesiunile finanţate din bugetul de stat, şi nu este clar în ce măsură aceste dispoziţii sunt aplicabile investiţiilor private în noua infrastructură. Mai mult decât atât, deşi — potrivit celor menţionate mai sus — dispoziţiile de separare sunt ela-borate, punerea în aplicare a acestora ar trebui supuse unor examinări adiţionale. În plus,

300 Datele respective sunt 1 ianuarie 2013 pentru consumatorii non-casnici şi 1 ianuarie 2015 pentru consumatorii casnici.

202

în pofida exigenţei relevante prevăzute în Directiva 2003/55/CE, nu este impusă nici o obligaţie asupra furnizorilor de gaze naturale să specifice în facturile expediate consuma-torilor finali nivelul de tarife ANRE în calitate de componentă individuală.

Referitor la alte acte legislative ale Uniunii Europene de reglementare a gazelor natu-rale, Republica Moldova s-a obligat să transpună Regulamentul 1775/2005 şi Directiva 2004/67/CE până la 31 decembrie 2010 ca parte din angajamentele asumate în cadrul aderării la Comunitatea Energetică. În perioada de pregătire a acestei publicaţii, ANRE şi Ministerul Economiei se aflau în procesul de finalizare a proiectelor de acte legislative relevante. În acest context, un pas important ar constitui elaborarea, de către Direcţia gazificare şi eficienţă energetică din cadrul Ministerului Economiei a unui regulament cu privire la protecţia conductelor de gaze naturale.

(c) Produse petroliere

Potrivit celor menţionate anterior, Republica Moldova n-a pus în aplicare nici un act legis-lativ care ar implica menţinerea unor stocuri de produse petroliere în cazuri de urgenţă, iar participanţii de pe piaţa respectivă nu sunt obligaţi să respecte dispoziţiile cu privire la volumul minim de stocare a produselor petroliere. În acest context, lipseşte un sistem de reglementare a mentenanţei, gestionării şi utilizării stocurilor de produse petroliere în ca-zuri de urgenţă în eventualitatea unor întreruperi sau stopări mai îndelungate a furnizărilor de produse petroliere sau de planificare a unor măsuri de răspuns în asemenea situaţii; la fel, nu există aranjamente ce ar viza depozitarea acestor stocuri pe teritoriul altui stat sau de întreprindere a unor măsuri coordonate în colaborare cu alte state.

Actualmente, nu este planificată introducerea unor mecanisme de reglementare a stocuri-lor de produse petroliere sau impunerea unor obligaţii de formare a stocurilor minime asu-pra operatorilor de pe piaţă. Probabilitatea că astfel de activităţi vor fi realizate în viitorul apropiat este foarte mică, în special, ţinând cont de faptul că Republica Moldova — în ca-pacitatea sa de parte contractantă a Comunităţii Energetice — nu şi-a asumat angajamen-tul de a transpune dispoziţiile Directivei 2006/67/CE sau ale Directivei 2009/119/CE. Cu toate acestea, ţinând cont de dependenţa totală a ţării de importurile de produse petroliere şi luând în considerare dispoziţiile PA PEV, potrivit cărora Republica Moldova urmează să coopereze strâns cu Uniunea Europeană în domeniul siguranţei aprovizionării cu energie, este recomandabilă implementarea cât de curând posibilă a unui sistem de stocare a pro-duselor petroliere în concordanţă cu prerogativele legislaţiei Uniunii Europene.

(d) Surse regenerabile de energie şi biocombustibili

Legea nr. 160 din 12 iulie 2007 cu privire la energia regenerabilă include multe dispoziţii care sunt conforme cu cele cuprinse de Directiva 2001/77/CEE. De exemplu, obiectivele indicative naţionale stabilite pentru consumul viitor de energie electrică produsă din surse regenerabile şi mecanismul concret de sprijin pentru promovarea utilizării surselor rege-nerabile de energie. De asemenea, au fost implementate măsuri adecvate în vederea

203


asigurării faptului că operatorul de sistem de transport şi operatorii de sistem de distribuţie garantează transportul şi distribuţia energiei electrice produse din surse regenerabile de energie.

În continuare este stabilit un cadru care stabileşte cerinţe faţă de operatorul de sistem de transport şi operatorii de sistem de distribuţie să definească şi să publice normele standard conexe acoperirii costurilor pentru adaptările tehnice, cum ar fi conexiunile la re-ţea şi consolidarea reţelelor, necesare pentru integrarea noilor producători — furnizori de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie — în reţeaua interconectată. Pe lângă aceste dispoziţii, mai există un sistem de garanţie de origine a energiei electrice produse din surse regenerabile şi este desemnat un organism de supraveghere a acestor aspecte, care este independent de activităţile de generare şi distribuţie.

Concomitent, Legea energiei regenerabile din 2007 este doar parţial compatibilă cu cerin-ţele Directivei 2001/77/CE şi, prin urmare, este necesară operarea anumitor amendamen-te. În primul rând, obiectivele indicative naţionale nu sunt adecvat stabilite, deoarece se face referinţă la volumul total de energie produsă, dar nu consumată. În plus, obiectivele stabilite pentru volumul energiei provenite din surse regenerabile şi biocombustibili către anul 2020 sunt nereale şi depăşesc limitele stabilite de Directiva 2001/77/CE. În al doilea rând, accesul garantat sau prioritar la reţele, precum şi prioritatea de distribuţie nu sunt stipulate expres de Legea energiei regenerabile din 2007 după cum este indicat în aceas-tă Directivă. În al treilea rând, sistemul contractual stabilit de Legea energiei regenerabile din 2007 nu conţine o indicaţie explicită referitoare la modul în care cheltuielile aferente proiectelor de dezvoltare a surselor regenerabile de energie vor fi suportate de toţi con-sumatorii de energie.

Mai mult decât atât, Legea energiei regenerabile din 2007 n-a reuşit să transpună Directi-va 2003/30/CE de promovare a utilizării biocombustibililor şi a altor combustibili regenera-bili pentru transport. De exemplu, definiţia noţiunii “biocombustibili” nu este compatibilă cu cea din Directivă şi lipseşte lista concretă de produse care urmează a fi tratate în calitate de biocombustibili. În plus, nu există cerinţe referitoare la ponderea minimă de biocom-bustibili generată de piaţa energetică indigenă, în timp ce obiectivele indicative naţionale stabilite pentru biocombustibili nu sunt calculate pe baza reperelor stipulate în Directiva 2003/30/CE.

În plus, n-au fost prevăzute dispoziţii referitoare la formele în care biocombustibilii să fie disponibili, precum şi obligaţia de monitorizare a efectelor produse de utilizarea de bio-combustibili în amestecurile diesel. Mai mult decât atât, nu există cerinţe de promovare a acelor tipuri de biocombustibili care au demonstrat un echilibru adecvat dintre cost-eficacitate şi protecţia mediului sau de asigurare a complianţei cu legislaţia relevantă cu privire la standardele de emisii. De asemenea, Legea energiei regenerabile din 2007 nu conţine dispoziţii privind stabilirea unui sistem concret de etichetare a biocombustibilului la unităţile de vânzare.

204

Actualmente au fost elaborate planuri de transpunere completă a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE în cadrul juridic al Republicii Moldova; într-adevăr, sub auspiciul Pro-iectului “Suport pentru implementarea acordurilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană” au fost formulate recomandări concrete în vederea revizuirii Legii energiei re-generabile din 2007, fiind elaborat un proiect de lege în redacţie nouă în acest scop. Până nu demult, era anticipată modificarea Legii în vederea extinderii termenului-limită stabilit pentru obiectivele cu privire la biocombustibili de la 2010 la 2013, fiind, la fel, modificat rolul autorităţii de reglementare relativ contractelor de acces la reţea şi integrare a surselor regenerabile de energie în cadrul pieţei energetice. Cu toate acestea, în prezent se aş-teaptă o revizuire comprehensivă a Legii energiei regenerabile din 2007 în concordanţă cu dispoziţiile protocolului de aderare a Republicii Moldova la Comunitatea Energetică, care prevede prezentarea până la sfârşitul anului 2010, de către Republica Moldova, a unui plan de punere în aplicare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE.

Merită accentuat faptul că, deşi există o schemă de sprijin pentru promovarea utilizării surselor regenerabile de energie şi biocombustibililor în Republica Moldova, aranjamen-tele actuale nici pe departe nu sunt satisfăcătoare. În domeniul surselor regenerabile de energie, mecanismul existent, bazat pe structura de tarife fixe, rezidă pe o metodologie complexă, fiind revizuită anual — o măsură care, puţin probabil, insuflă încredere inves-titorilor potenţiali. Un sistem diferenţiat de tarife fixe urmează a fi întocmit de către ANRE — sarcină pentru care ANRE va avea nevoie eventual de asistenţa tehnică a unui expert.

De asemenea, în domeniul de biocombustibili, metodologia actuală nu este adecvată con-diţiilor de pe piaţa din Republica Moldova, iar ANRE are nevoie, probabil, de o schemă de sprijin diferită care ar cuprinde stimulente fiscale şi/sau impunerea unor obligaţii mixte asupra operatorilor de pe piaţă.


De menţionat faptul că eficienţa energetică a fost considerată una din priorităţile majore ale economiei naţionale şi ale sectorului energetic în Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2020, fiind declarată a fi un obiectiv-cheie al Planului de acţiuni Uniunea Europeană — Republica Moldova (Obiectivul 66). Mai mult decât atât, eficienţa energetică este abordată atât în Programul naţional de conservare a energiei 2003-2010, cât şi în continuarea acestuia, fiind actualizat de două ori pe an. Pornind de la aceas-ta, subiectul cu privire la conservarea energiei şi dezvoltare a intervenţiilor efective de economisire a energiei pe dimensiunea sectorului energetic indigen constituie obiectivele primordiale ale Guvernului în următorii ani.

Şi totuşi, procesul de armonizare legislativă cu normele relevante comunitare se află la etapele iniţiale de dezvoltare. Recent adoptata Lege cu privire la eficienţa energetică nr. 142 din 2 iulie 2010, a creat cadrul instituţional necesar pentru dezvoltarea eficienţei ener-getice, stabilind principiile de bază ale politicii Guvernului în acest domeniu şi identificând rolul şi obligaţiile administraţiei publice centrale.

205


Legea mai cuprinde dispoziţii detaliate despre dezvoltarea şi implementarea unor pro-grame concrete în vederea ameliorării eficienţei energetice prin intermediul unor iniţiative publice şi private şi al promovării utilizării energiei regenerabile. Mai mult decât atât, Le-gea introduce un număr de concepte importante pentru stimularea efectivă a proiectelor de eficienţă energetică, cum ar fi, de exemplu, auditul energetic, gestionarea energiei la nivel local, crearea unor companii de prestare a serviciilor energetice şi introducerea unor scheme inovative de finanţare. Astfel, prin transpunerea parţială a Directivei 2006/32/CE privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice, această Lege contri-buie la realizarea unui progres în cadrul acestui sub-sector.

Şi totuşi, este nevoie de elaborat legislaţia secundară, astfel încât Legea cu privire la efici-enţa energetică să poată fi credibil aplicată, iar obiectivele propuse să fie atinse. Mai con-cret, adoptarea reglementărilor auditului energetic şi a procedurilor de certificare trebuie să constituie o sarcină imediată împreună cu acreditarea unei instituţii publice şi instruirea şi atestarea auditorilor. În mod similar, este necesar un regulament ESCO în vederea iniţi-erii unei proceduri şi a unor acte legislative care ar completa dispoziţiile existente ale Legii cu privire la parteneriatul public-privat nr. 179 din 10 iulie 2008 şi, în special, de a aborda aspectele de finanţare a proiectelor de eficienţă energetică. În plus, în calitate de mijloc pentru crearea unor condiţii favorabile de furnizare a serviciilor de eficienţă energetică în cadrul sectorului de utilităţi publice, legea privind bugetele locale ar necesita revizuire în vederea acordării unui grad de flexibilitate bugetelor locale ca acestea să poată păstra economiile obţinute de la implementarea proiectelor de eficienţă energetică.

Este nevoie de lucru legislativ adiţional în vederea asigurării conformităţii complete cu acquis-ul eficienţei energetice, implicând adoptarea unui număr de acte distincte de le-gislaţie primară şi secundară care vor transpune integral Directiva 2006/32/CE privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice, Directiva 2002/91/CE privind performanţa energetică a clădirilor, Directiva 2005/32/CE de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie şi diverse directive vizând etichetarea energiei, inclusiv Directiva 2010/30/EU. Mai mult decât atât, ar trebui creată Agenţia eficienţei energetice, fiind definitivaţi terme-nii de funcţionare, iar Fondul pentru eficienţă energetică, prevăzut de Legea eficienţei energetice să fie creat şi finanţat. În viitorul apropiat urmează să fie finalizate şi adoptate Programul naţional de eficienţă energetică şi planul de acţiune în vederea implementării acestuia.

Evaluare generală

Pe baza evaluărilor legislaţiei şi politicilor energetice ale Republicii Moldova descrise mai sus putem concluziona următoarele:

• La fel ca şi alte ţări, Republica Moldova a adoptat o metodă de abordare sector-cu-sector în cazul introducerii legislaţiei energetice. În această privinţă, au fost de-puse eforturi mari, în special, în ultimii doi ani, în vederea atingerii unei armonizări

206

semnificative cu normele europene şi internaţionale în domeniul energetic. Acest fapt este evident de pe urma ritmului şi a anvergurii actelor legislative recente, ratificarea extensivă de către Republica Moldova a unor acorduri internaţionale re-levante de abordare a aspectelor energetice şi planurile guvernamentale recente de a introduce noi acte legislative pentru a se conforma cu exigenţele acquis-ului energetic.

• De rând cu Ministerul Economiei, ANRE, la fel, joacă un rol primordial în regle-mentarea şi monitorizarea pieţei energetice, fiind responsabilă pentru stabilirea tarifelor şi eliberarea licenţelor, precum şi pentru aprobarea legislaţiei secundare. De asemenea, ANRE este un contribuitor important la formularea politicilor ener-getice şi introducerea de noi iniţiative legislative. Cu toate acestea, deşi ANRE, oficial, este un organism independent, conducerea căruia este desemnată de Par-lament (spre deosebire de practica anterioară când era desemnată de Guvern), Agenţia rămâne a fi o instituţie politizată, deoarece numirea în funcţie este în continuare efectuată de partidele de guvernământ.

• Pe piaţa de energie electrică şi gaze naturale, cerinţele generale impuse de Di-rectivele 2003/54/CE şi 2004/55/CE sunt efective, cu toate că mai este de lucru în vederea asigurării conformităţii complete. Este nevoie de elaborarea legislaţiei se-cundare concrete pentru a elabora norme în vederea deschiderii graduale a aces-tor pieţe (inclusiv stabilirea tarifelor de distribuţie a energiei electrice) şi a asigura segregarea activităţilor de transport de cele de generare şi furnizare. Mai mult de-cât atât, este nevoie de legislaţie nouă pentru transpunerea Directivelor 2005/89/CE şi 2004/67/CE, care vizează introducerea unor măsuri menite să securizeze aprovizionarea cu energie electrică şi investiţiile de infrastructură, precum şi Re-gulamentele nr. 1228/2003 şi 1775/2005 care abordează condiţiile de acces la reţelele de energie electrică şi gaze naturale pentru schimbul transfrontalier.

• În sectorul produselor petroliere, care este într-o anumită măsură liberalizat, nu există legislaţie care ar aborda aspectele de siguranţă ale aprovizionării cu pro-duse petroliere şi — în pofida cerinţelor stabilite de acquis-ul privind produsele petroliere; şi ţinând cont de vulnerabilitatea Republicii Moldova în eventualitatea unei stopări pe termen mai lung de livrare a produselor petroliere — nu există planuri curente de a introduce scheme de formare a stocurilor de produse petro-liere pentru cazuri de urgenţă sau de a impune obligaţii de crearea a unor stocuri minime de produse petroliere asupra operatorilor de pe piaţă. Mai mult decât atât, limitarea marjelor de profit pentru comercianţii cu amănuntul de carburanţi nu este conformă cu principiile unei pieţe libere. Prin urmare, se impune revizuirea legisla-ţiei pertinente.

• În domeniul surselor regenerabile de energie şi biocombustibililor, legislaţia exis-tentă este parţial compatibilă cu dispoziţiile Directivei 2001/77/CE, în timp ce Di-rectiva 2003/30/CE ar trebui transpusă, posibil, împreună cu modificarea iminentă a Legii energiei regenerabile din 2007. Atât sectorul ce vizează sursele regene-rabile de energie şi, cât şi cel de biocombustibili, se află la etapa iniţială de dez-voltare, prin urmare, au nevoie de introducerea unor stimulente considerabile sub formă de scheme efective de sprijin în vederea stimulării dezvoltării acestora.

207


• În domeniul eficienţei energetice a fost stabilit un cadru regulatoriu şi instituţional, însă mai este nevoie de legislaţie secundară în vederea asigurării punerii în apli-care a acestuia. În plus, mai sunt necesare noi acte normative, în special, vizând etichetarea energiei şi vizând performanţa energetică a clădirilor pentru a realiza conformitatea legislaţiei respective cu acquis-ul comunitar în domeniul eficienţei energetice.

• Ar putea fi necesare amendamente legislative adiţionale pe termen mediu şi lung pentru a lua în considerare schimbările în derulare din dreptul comunitar, în speci-al, pe piaţa energiei electrice şi de gaze naturale, precum şi în domeniul surselor regenerabile de energie, biocombustibili şi al eficienţei energetice ca urmare a introducerii celui de al treilea pachet legislativ în domeniul energetic şi a legislaţiei modificate cu privire la schimbarea climei.

• Toate aspectele sus-menţionate urmează a fi abordate pe fundalul dependenţei majore a Republicii Moldova de importurile de energie sub formă de produse pe-troliere, gaze naturale şi energie electrică, precum şi a costurilor semnificative pe care le suportă economia naţională pentru aceste importuri. În plus, problemele structurale cronice şi serioase din sectorul energetic indigen provoacă dificultăţi de anvergură pentru funcţionarea eficientă a acestuia, în special, în sub-sectoare-le de energie electrică şi gaze naturale.

209


Pe baza analizei şi evaluării armonizării legislaţiei şi politicilor în domeniul energetic din Republica Moldova, sunt recomandate eforturi adiţionale în anii următori care să fie dirijate de următoarele principii:

• co-ordonarea activităţilor diferitor instituţii guvernamentale şi publice responsabile pentru funcţionarea sectorului energetic indigen;

• continuarea transpunerii noii legislaţii şi a noilor politici în domeniul energetic;

• sporirea transparenţei procesului de reglementare a tuturor sectoarelor pieţei energetice;

• participare ascendentă şi consultarea tuturor factorilor interesaţi relevanţi în orice discuţie conexă introducerii de noi acte legislative şi politici;

• co-operarea cu Secretariatul Comunităţii Energetice şi cu Uniunea Europeană, in-clusiv asigurarea asistenţei tehnice în domeniul armonizării legislaţiei energetice.

În lumina acestor principii generale, propunem anumite priorităţi pentru perioadele 2011-2013 şi 2014–2015, care, în mare măsură, reflectă evaluarea expusă în Capitolul 5. An-terior prezentării acestor propuneri de priorităţi, totuşi, am decis să includem recomandări fundamentale de ordin general referitoare la consolidarea capacităţii instituţionale a Re-publicii Moldova în sectorul energetic şi de reevaluare a Strategii energetice actuale până în anul 2020.

Recomandări orizontale privind capacitatea instituţională şi reevaluarea Strategiei energetice actuale

Consolidarea capacităţii instituţionale a sectorului energetic din Republica Moldova

Unul din aspectele-cheie de dezvoltare continuă a sectorului energetic indigen implică for-tificarea capacităţii instituţionale a Ministerului Economiei, astfel încât să poată face faţă provocărilor curente. Acesta este un aspect vital, îndeosebi, ca urmare a accederii la Tratatul

6. RECOMANDĂRI PENTRU PAŞII URMĂTORI ŞI PRIORITĂŢI STABILITE PENTRU ANII 2011-2015

210

Comunităţii Energetice, ţara planifică să-şi asume preşedinţia acestei organizaţii în anul 2011. Această responsabilitate va fi o piatră de încercare pentru capacitarea Ministerului Economiei şi, este mare probabilitatea, că va fi nevoie de asistenţă tehnică, ca în situaţia precedentă când Republica Moldova a preluat pentru prima dată preşedinţia CEFTA.

În linii mai generale, Ministerul Economiei, de asemenea, are nevoie de ajutorul unui ex-pert în domeniul eficienţei energetice şi al surselor regenerabile de energie în vederea dezvoltării unui management şi audit efectiv, a inspectării cazanelor şi a clădirilor, precum şi abilităţile de etichetare a energiei. O astfel de dezvoltare a capacităţii, va necesita, de asemenea, instruirea extensivă a arhitecţilor, designerilor şi inginerilor în domeniul cerin-ţelor de performanţă energetică şi al certificării construcţiei, precum şi managerii-energe-ticieni, auditorii şi inspectorii cazanelor. Mai mult decât atât, este nevoie de dezvoltarea capacităţii în cadrul Ministerului Economiei în vederea implementării activităţii de creare a surselor regenerabile de energie şi eficienţă energetică şi racordarea acestora cu Stra-tegia energetică 2020 actualizată şi cu Programele naţionale de eficienţă energetică şi planurile de acţiune pentru perioada 2011-2020.

În plus — prin prisma rolului său fundamental în funcţionarea tuturor sub-sectoarelor pieţei energetice — este esenţial ca rolul ANRE să fie fortificat prin consolidarea independenţei acestuia, specificând explicit care sunt constrângerile — juridice şi practice — de exercitare a competenţelor sale. În această privinţă, o importanţă primordială o are adoptarea unui pro-ces de selectare meritocratic şi non-politic pentru desemnarea conducerii de vârf a ANRE.

În acest scop, sunt necesare schimbări legislative în vederea asigurării faptului, că mem-brii ANRE nu sunt influenţaţi de oricare interferenţă politică (sau de piaţă) şi rămân a fi an-gajaţi pentru perioada numirii în funcţie. Astfel de măsuri sunt necesare pentru a garanta certitudinea regulatorie şi detaşarea de presiunile inevitabile pe termen scurt din partea lumii politice şi fortifica legitimitatea ANRE. În plus, recomandăm cu fermitate ca ANRE să fie dotată cu resurse bugetare adecvate, permiţându-i să-şi adopte propriul buget anual pentru a-şi menţine capacitatea şi independenţa.

Se anticipează că ANRE, de asemenea, va avea nevoie de asistenţă tehnică într-un număr de domenii care sunt critice pentru stabilirea unei pieţe energetice competitive şi transparente. Unul din aceşti paşi ar fi perfecţionarea performanţei organizaţionale a ANRE, inclusiv adoptarea unor practici mai adecvate de stabilire a tarifelor în conformitate cu metodologiile internaţionale. În această privinţă, un aspect problematic major ce solicită abordare în viitorul apropiat se referă la elaborarea metodologiilor de stabilire a tarifelor pentru distribuţia energiei electrice şi a gazelor naturale, pentru sursele regenerabile de energie şi biocombustibili, precum şi pentru energia termică la nivel de cost şi reconstituire a investiţiilor cuplat cu implementarea practică a acestor tarife.

Un alt aspect problematic major vizează furnizarea consultanţei şi instruirii din partea unui expert în vederea susţinerii ANRE să integreze mai adecvat instrumentele de reglemen-tare în strategiile şi politicile sectoriale pentru piaţa energetică indigenă. În special, ANRE

211


are necesitatea de a absorbi mai cuprinzător informaţia şi cele mai bune practici din state-le membre ale Uniunii Europene în vederea abordării mai efective a aspectelor de regle-mentare şi de piaţă pe baza principiilor Uniunii Europene.

În cele din urmă, este vital ca organismele şi facilităţile ce urmează a fi create în cadrul legislaţiei existente să fie stabilite cât de curând posibil, iar competenţele acestora să fie descrise detaliat. În această privinţă, crearea Agenţiei eficienţei energetice şi a Fondului de eficienţă energetică are o importanţă crucială prin prisma rolului central al acestora în promovarea şi finanţarea proiectelor de creare a surselor regenerabile de energie şi a celor de eficienţă energetică în cadrul ţării.

Revizuirea Strategiei energetice până în anul 2020

În lumina aderării Republicii Moldova la Tratatul Comunităţii Energetice este important ca Strategia energetică existentă să fie actualizată şi racordată cu angajamentele Republicii Moldova asumate în cadrul TCE, astfel încât politicile interne să fie aduse în concordanţă cu obiectivele comunitare în domeniul energetic. Dată fiind dependenţa energetică avan-sată a Republicii Moldova, trebuie să fie prioritizată siguranţa aprovizionării cu energie prin re-examinarea Strategiei energetice actuale.

In cadrul sectorului energiei electrice, probabilitatea că Republica Moldova va fi în stare să depăşească dificultăţile cu care se confruntă prin construcţia unor unităţi de generare este destul de mică, dată fiind necesitatea de investiţii semnificative şi lipsa combustibililor fosili indigeni. Acest fapt explică cauza axării pe extinderea capacităţilor de racordare la reţe-lele ţărilor vecine, o altă explicaţie fiind capacitatea limitată de plată a consumatorilor locali.

Măsurile recomandate ce urmează a fi luate în considerare în vederea îndeplinirii necesi-tăţilor viitoare de energie electrică actualmente sunt în proces de implementare, inclusiv:

• reabilitarea şi modernizarea reţelelor interne existente de transport şi distribuţie şi construirea de noi linii cu România şi Ucraina pentru a spori capacitatea de trans-port;

• identificarea posibilităţilor de a spori capacităţile interne de generare a energiei electrice;

• formularea unei strategii comprehensive de dezvoltare a reţelei de energie electri-că;

• accelerarea reorganizării reţelelor de furnizare a energiei termice prin liberalizare şi privatizare;

• stoparea subvenţionării încrucişate a tarifelor la energia electrică şi energia termi-că prin implementarea unei politici unitare de stabilire a tarifelor301;

301 Actualmente, în termini de reglementare a tarifelor de livrare a energiei electrice către consumatori, ANRE nu utilizează o politică unitară de formare a preţurilor pentru toată ţara, dar reflectă caracteristicile tehnice ale reţelei de distribuţie şi numărul de consumatori per kilometru de linie, care rezultă în tarife mai mari pentru utilităţile din proprietatea statului.

212

• introducerea măsurilor de eficienţă energetică şi conservare a energiei pe toate segmentele sectorului de energie electrică (şi termică) (adică prin implementarea unor sisteme de distribuţie a energiei termice în cadrul unei scheme orizontale amplasate în blocurile de locuit cu multe etaje);

• promovarea utilizării sistemelor autonome de încălzire în clădiri şi alte măsuri;

• renovarea sistemelor de încălzire centralizată din or. Chişinău şi or. Bălţi prin in-termediul upgradării conductelor şi a reţelelor de distribuţie principale în interiorul sectoarelor din oraşe, precum şi între sectoare; şi

• promovarea utilizării tehnologiilor de creare a surselor regenerabile (în special, a biomasei) pentru generarea energiei electrice.

Situaţia din sectorul de furnizare a gazelor naturale este destul de complicată din cauza lipsei accesului la surse diversificate de aprovizionare cu gaze naturale. Cu toate acestea, în vederea asigurării ţării cu energie este esenţial de examinat alte opţiuni de furnizare a gazelor naturale, care ar include asigurarea cu gaze naturale din Asia Centrală şi din Ori-entul Apropiat prin racordarea la conducta planificată de gaze naturale după ce va fi con-struită, şi/sau utilizarea terminalului Giurgiuleşti pentru a importa gaze naturale lichefiate.

De asemenea, este necesar de întreprins măsurile necesare pentru a soluţiona aspectele problematice ce ţin de sectorul intern de gaze naturale, inclusiv:

• problema datoriilor istorice acumulate pentru gazele naturale;

• prelungirea/extinderea reţelei de conducte de gaze naturale;

• upgradarea şi implementarea sistemului naţional de contorizare a importurilor şi tranzitului de gaze naturale, precum şi contorizarea internă;

• finalizarea programului naţional de gazificare şi racordarea acestuia cu noile re-alităţi, iar preţurile la gazele naturale vor fi armonizate cu preţurile medii din ţările europene;

• elaborarea planurilor de re-evaluare pentru extinderea capacităţilor de generare a instalaţiilor pe bază de gaze naturale ale unităţilor existente de producere a ener-giei electrice pe baza estimărilor competitivităţii pe piaţa de energie electrică;

• perfecţionarea metodologiilor de stabilire a tarifelor la gazele naturale şi adoptarea unor tarife justificate din punct de vedere economic cuplate cu eliminarea graduală a subvenţiilor încrucişate existente;

• implementarea dispoziţiilor Tratatului Comunităţii Energetice aferente sectorului de gaze naturale în capacitatea acestuia de parte contractantă.

Sectorul de produse petroliere. Strategia energetică revizuită ar trebui să includă mă-suri concrete menite să reducă vulnerabilitatea ţării în raport cu importul de produse petro-liere. În acest context, în afară de introducerea unui regim de urgenţă vis-a-vis produsele petroliere, este important de examinat opţiunile viabile de sporire a independenţei ţării în materie de produse petroliere. Una din aceste opţiuni ar fi construcţia unei rafinării de ţiţei în partea de nord a ţării. Acest proiect ar putea fi însoţit de finalizarea construcţiei unui

213


terminal de produse petroliere la Giurgiuleşti cu o structură auxiliară şi a sporirii pe etape a capacităţii operaţionale a acestuia, astfel încât ţara să dispună de un traseu viabil pentru importul produselor petroliere. Implementarea acestui proiect dual va asigura Republica Moldova cu un acces în două direcţii la sursele de petrol, reducând semnificativ în acest mod problemele aferente aprovizionării statului cu produse petroliere în caz de criză inopi-nată în acest domeniu. Cu toate acestea, orice decizie privind investiţiile trebuie luată pe baza analizei cost-beneficiu.

Cât priveşte sursele regenerabile de energie şi biocombustibili, accentul Strategiei energetice modificate va fi pus pe formularea de politici, priorităţi adecvate şi pe acţiuni de implementare, inclusiv perfecţionarea sistemului actual de sprijin pentru exploatarea surselor regenerabile de energie şi biocombustibili şi înlăturarea obstacolelor existente în calea dezvoltării surselor regenerabile de energie. Un pas important spre realizarea acestor obiective ar fi formularea şi implementarea unei strategii comprehensive vizând sursele regenerabile de energie, fiind însoţită de un plan de acţiuni cu privire la biomasă. La fel, este important să fie luate măsuri concrete în sprijinul activităţilor de cercetare şi dezvoltare în domeniul eficienţei energetice şi tehnologiilor de energie regenerabilă şi de evaluare a potenţialului Republicii Moldova cu privire la sursele regenerabile de energie.

Referitor la eficienţa energetică, considerată în prezent a fi o prioritate majoră şi un obiectiv strategic al politicii energetice a Republicii Moldova, în vizorul strategiei energeti-ce actualizate ar trebui plasată upgradarea capacităţii instituţionale naţionale responsabile pentru eficienţa energetică în conformitate cu recentele dezvoltări ale legislaţiei indigene.

De asemenea, ar trebui introdusă legislaţie naţională nouă (sau revizuită cea existentă) în conformitate cu calendarul Tratatului Comunităţii Energetice, astfel încât cadrul juridic al eficienţei energetice din Republica Moldova să poate fi armonizat treptat cu cerinţele di-rectivelor comunitare relevante. În plus, dat fiind faptul că urmărirea realizării unei eficienţe energetice sporite este un obiectiv primordial pentru economia naţională — nu doar pentru sectorul energetic — este important de identificat domenii concrete în care activităţile de economisire a energiei vor fi prioritizate. În cele din urmă, strategia energetică modificată ar trebui să încurajeze efectuarea investiţiilor menite să sporească eficienţa energetică prin intervenţiile statului sau alte intervenţii, stabilind mecanisme generale tehnico-ştiinţi-fice şi de suport informaţional pentru promovarea şi implementarea măsurilor de eficienţă energetică.

FAZA 1. PRIORITĂŢI STABILITE PENTRU PERIOADA PÂNĂ LA SFÂRŞITUL ANULUI 2015 (CE CUPRINDE ANII 2011–2013)


În sectorul energiei electrice, una din priorităţile principale în următorii trei ani vizează transpunerea în cadrul juridic naţional a Directivei 2005/89/CE privind măsurile menite să garanteze siguranţa aprovizionării cu energie electrică şi investiţiile în infrastructuri,

214

Regulamentului nr. 1228/2003 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile trans-frontaliere de energie electrică şi a Deciziei Comisiei 2006/77/CE care a modificat anexa la acest Regulament. De asemenea, este indicată implementarea Directivei 2004/8/CE privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa internă a energiei şi Decizia Comisiei din 21 decembrie 2006 de stabilire a valorilor armonizate ale randamentului de referinţă pentru producţia separată de energie electrică şi energie termică.

Cu toate acestea,provocarea principală cu care se confruntă sectorul indigen de energie electrică implică ajustarea tarifelor la energia electrică cu costurile reale de producţie (in-clusiv amortizarea investiţiilor în cazul în care au fost efectuate pentru o nouă centrală) şi excluderea subvenţiilor existente pentru consumatorii casnici care folosesc plite electrice de gătit. Aceste două măsuri principale sunt considerate a fi imperative pentru funcţiona-rea eficientă a pieţei energiei electrice, astfel încât să fie ameliorată situaţia din sector, să fie atrase investiţii străine, iar construcţia de noi centrale şi reabilitarea şi upgradarea celor vechi să poată avansa.

În această privinţă, o atenţie deosebită va fi acordată revizuirii metodologiei de calcul al tarifelor de transport din 2003 pentru a realiza rentabilitatea de piaţă a capitalului şi de a permite consolidarea şi atragerea de noi investiţii în reţea302. Mai mult decât atât, urmează a fi elaborată o metodologie pentru tarifele de distribuţie şi, eventual, adoptate noi tarife de distribuţie. Concomitent, va fi introdusă legislaţia secundară care vizează tarifele de distribuţie a energiei electrice co-generate. În cele din urmă, este, la fel, vital ca tarifele stabilite pentru accesul la reţeaua de distribuţie să fie clar separate de cele de furnizare şi să includă costuri aprobate pentru investiţiile necesare, costuri reglementate la energie care tratează adecvat pierderile şi preţurile de piaţă pentru energia electrică furnizată, inclusiv costurile de transport şi serviciile de echilibrare /suport.

(b) Gazul natural

Pe piaţa gazelor naturale au fost stabilite următoarele priorităţi ce urmează a fi abordate în perioada 2011-2013:

• reglementarea datoriilor;

• hotărârea cu privire la metodologia de evaluare a activelor pentru gazele naturale;

• introducerea legislaţiei secundare vizând protecţia consumatorilor de gaze natura-le;

• elaborarea unor acte legislative noi în vederea implementării Directivei 2004/67/CE şi a Regulamentului 1775/2005;

• întocmirea planurilor pentru extinderea capacităţilor de generare a energie electri-ce pe bază de gaze naturale ale centralelor electrice existente bazate pe estimă-

302 Această revizuire face parte din planul anual de lucru al ANRE, în timp ce Moldelectrica efectuează re-evalu-area activelor în conformitate cu cerinţele legislaţiei în vigoare.

215


rile competitivităţii pe piaţa energiei;

• revizuirea de către ANRE a metodologiei existente de stabilire a tarifelor în vede-rea reflectării costurilor efective;

• continuarea upgradării sistemului intern de transport al gazului natural şi revizui-rea programului de gazificare a ţării, date fiind oportunităţile de utilizare a surselor regenerabile; şi

• elaborarea unor studii de examinare a rutelor opţionale potenţiale pentru diversifi-carea surselor de aprovizionare a ţării cu gaze naturale şi asigurarea securităţii la acest capitol.

(c) Produsele petroliere

În sectorul produselor petroliere una din problemele ardente care necesită soluţionare în viitorul cel mai apropiat vizează elaborarea unui cadru juridic pentru explorarea şi ex-ploatarea depozitelor de produse petroliere ale ţării, care actualmente lipsesc. În acest context, urmează a fi abordată posibilitatea de transpunere a Directivei 94/22/CE privind condiţiile de acordare şi folosire a autorizaţiilor de prospectare, exploatare şi extracţie a hidrocarburilor. De asemenea, este important ca în această perioadă să fie elaborate şi adoptate acte legislative de reglementare a activităţilor respective în contextul planurilor propuse de extindere a capacităţii reduse a ţării de rafinare a petrolului.

Cu toate acestea, cea mai semnificativă prioritate ar fi stabilirea, prin intermediul actelor legislative corespunzătoare, unui regim de menţinere a stocurilor în caz de urgenţă şi elaborarea unei politici naţionale de răspuns în asemenea situaţii. Acest deziderat derivă din vulnerabilitatea excesivă a Republicii Moldova în raport cu importurile de produse petroliere, iar aceste rezerve ar fi o soluţie în cazul în care ar interveni stoparea inopinată a livrării de produse petroliere pe un termen mai lung. Un pas iniţial important în stabilirea unui sistem de stocuri de produse petroliere de rezervă în cazuri de urgenţă ar constitui implementarea Directivei Consiliului 2006/67/CE care impune obligaţia asupra statelor membre de a menţine stocuri minime de ţiţei şi/sau produse petroliere, întrucât acest act legislativ permite utilizarea unor mecanisme diferite şi flexibile de gestionare a produselor petroliere, care şi-au dovedit eficacitatea în situaţiile de întrerupere a livrărilor de produse petroliere către Uniunea Europeană.

(d) Sursele regenerabile de energie şi biocombustibili

În domeniul surselor regenerabile de energie şi biocombustibililor, unul din aspectele pro-blematice principale vizează finalizarea elaborării planurilor de implementare a Directivei 2001/77/CEE privind promovarea electricităţii produse din surse de energie regenerabile pe piaţa internă a electricităţii şi a Directivei 2003/30/CE de promovare a utilizării bio-combustibililor şi a altor combustibili regenerabili pentru transport. Mai mult decât atât, ar trebui modificată Legea energiei regenerabile din 2007 în vederea transpunerii complete a conţinutului esenţial al acestor două directive.

216

Sunt necesare, de asemenea, revizuiri ale Codului reţelelor şi schimbului de energie elec-trică, în special, a dispoziţiilor acestuia care reglementează accesul la reţea pentru sursele regenerabile de energie electrică şi a celor care abordează partajarea costurilor pentru racordarea unităţilor de producere a energiei regenerabile la sistemul naţional de transport al energiei electrice.

De asemenea, dat fiind potenţialul semnificativ de biomasă al Republicii Moldova, este important de elaborat politici clare în această privinţă bazate pe evaluarea prospectelor de utilizare a biomasei pentru încălzire, producerea de energie electrică şi pentru transport. După finalizarea acestei activităţi ar fi necesară elaborarea unui plan de acţiune pentru implementarea acestor politici. Alte iniţiative recomandabile ar include:

• revizuirea metodologiei de stabilire a tarifelor actualmente în vigoare pentru pro-ducătorii de energie regenerabilă;

• introducerea legislaţiei secundare care ar specifica autorizările şi procedurile ne-cesare pentru instalarea sistemelor de generare a energiei regenerabile;

• adoptarea unor reglementări pentru exigenţele şi standardele de calitate pentru biocombustibili;

• modificarea dispoziţiilor Codului fiscal303 pentru abordarea în special a impozitării/taxării biocombustibililor;

• examinarea oportunităţilor de a introduce o schemă de creditare a impozitelor pentru unităţile de producere a Bio-Diesel-ului şi etanolului pentru a permite bio-combustibililor produşi în Republica Moldova să fie competitivi cu petrolul;

• acordarea unor stimulente fiscale crescătorilor de plante utilizate pentru produce-rea de biocombustibil; şi

• realizarea unor campanii de informare pentru a spori nivelul de informare a popu-laţiei despre beneficiile produse de utilizarea surselor regenerabile de energie şi a biocombustibililor.


Dat fiind faptul că legislaţia eficienţei energetice este subdezvoltată este necesară elabo-rarea şi adoptarea în următorii trei ani a actelor legislative în vederea armonizării cadrului juridic în domeniul eficienţei energetice al Republicii Moldova cu standardele şi norme-le relevante ale Uniunii Europene. Mai concret, este necesară transpunerea directivelor comunitare în domeniul etichetării energiei, performanţei energetice a clădirilor etc. De asemenea, ar trebui elaborată legislaţia secundară referitoare la auditul energetic şi ges-tionarea energetică. Mai mult decât atât, este imperativă elaborarea Regulamentului cu privire la companiile de deservire din domeniul energetic în vederea contractării şi finan-ţării terţei părţi.

303 Codul fiscal nr. 1163 din 24 April 1997, Monitorul Oficial din 25 martie 2005, ediţie specială.

217


De asemenea, este necesară actualizarea cadrului juridic cu privire la sectorul locativ304 pentru a lua în considerare noile standarde de performanţă energetică şi cele mai bune practici ale Uniunii Europene.

Alte acţiuni prioritare în materie de eficienţă energetică sunt după cum urmează:

• elaborarea programului naţional de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi a pla-nurilor de acţiune conexe în concordanţă cu dispoziţiile Legii eficienţei energetice şi în conformitate cu modelul/şablonul recomandat de Secretariatul Comunităţii Energetice. Planurile de acţiune sus-menţionate sunt necesare şi pentru stabilirea obiectivelor indicative naţionale de eficienţă energetică şi pentru identificarea pro-iectelor şi activităţilor de eficienţă energetică şi a surselor de finanţare, stabilirea termenelor-limită de implementare şi desemnarea părţilor responsabile pentru im-plementare;

• elaborarea şi implementarea planurilor de acţiune de eficienţă energetică a clădi-rilor;

• elaborarea şi implementarea programelor municipale de eficienţă energetică şi a planurilor de acţiune conexe în conformitate cu Legea eficienţei energetice;

• formularea programelor de economisire a energiei în sectoarele public, locativ şi transporturi cuplat cu planurile de acţiune corespunzătoare vizând eficienţă ener-getică;

• proiectarea unor instrumente variate de suport financiar şi stimulente fiscale în vederea sporirii aplicării măsurilor de eficienţă energetică şi revizuirea metodo-logiilor de stabilire a preţurilor şi impozitare a produselor energetice în vederea incorporării unor asemenea instrumente şi stimulente; şi

• elaborarea şi aprobarea standardelor în concordanţă cu normele Uniunii Europe-ne orientate spre sporirea eficienţei utilajelor consumatoare de energie, în special, în conformitate cu standardele stabilite de legislaţia Uniunii Europene în domeniul eficienţei energetice.

Mai mult decât atât, în lumina nivelului redus de informare a populaţiei în ceea ce priveşte avantajele eficienţei energetice, este necesar de realizat campanii intensive de informare în sprijinul iniţiativelor de economisire a energiei. Aceste activităţi ar putea include disemi-narea unor materiale informative relevante pe suport de hârtie sau prin intermediul mass-media, crearea unei baze de date despre opţiunile de eficienţă energetică ce ar putea fi uşor accesate, promovarea serviciilor de consultanţă şi audit prestate de organizaţii private sau instituţii publice şi crearea unor zone demonstrative de eficienţă energetică în vederea publicităţii rezultatelor proiectelor corespunzătoare la nivel naţional şi local.

304 În special, Codul cu privire la locuinţe; Legea nr. 913 din 30 martie 2000 a condominiului în fondul locativ, Monitorul nr. 130-132/915 din 19 octombrie 2000 şi Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi neco-munale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă nr. 191 din 19 februarie 2002, Monitorul Oficial nr. 29-31/263 din 28 februarie 2002.

218

FAZA 2. PRIORITĂŢI STABILITE PENTRU PERIOADA PÂNĂ LA SFÂRŞITUL ANULUI 2015 (CE CUPRINDE ANII 2014–2015)

Aici vom recurge la stabilirea acţiunilor de prioritate preconizate în vederea armonizării sectorului energetic în perioada post 2013. Cu siguranţă, în timpul elaborării prezentei pu-blicaţii, aceste priorităţi aveau, de fapt, un caracter rupt de practică, întrucât recomandările incluse în continuare depind în mare măsură de angajamentele asumate de Republica Moldova (de exemplu, în contextul unui posibil acord viitor de asociere) şi, probabil, chiar mai mult, de dezvoltarea economică, inclusiv de profunzimea şi durata crizei economice actuale şi de perioada de redresare.

Şi totuşi, în sectoarele de energie electrică şi gaze naturale, provocarea majoră vizează implementarea celui de al treilea pachet din domeniul energetic. În această privinţă, pe lângă priorităţile post 2013, autorităţile din Republica Moldova urmează să întreprindă, inter alia, următoarele activităţi:

• selectarea unui model de separare ce va fi pus în aplicare în aceste două sub-sectoare (drepturi de proprietate separate, modelul de operator de sistem inde-pendent sau mecanismul de operator de sistem de transport);

• desemnarea şi atestarea operatorului de sistem de transport şi a operatorilor de sistem de distribuţie cu delimitarea detaliată a competenţelor acestora;

• consolidarea protecţiei consumatorului în conformitate cu exigenţele cuprinse în directivele relevante305 ale Uniunii Europene;

• definirea comprehensivă a criteriilor pentru construcţia noilor capacităţi de energie electrică şi gaze naturale;

• consolidarea autonomiei şi independenţei ANRE;

• stabilirea unui mecanism independent în vederea gestionării efective a plângeri-lor/reclamaţiilor sau diferendelor dintre furnizorii de energie electrică şi gaze natu-rale şi consumatori;

• introducerea unor reguli noi de schimb transfrontalier de energie electrică; şi

• reflectarea liniilor directoare ale celor mai bune practici pentru sectorul de gaze naturale în noile dispoziţii legislative.

În această ordine de idei, dată fiind dependenţa totală a Republicii Moldova de un singur furnizor de gaze naturale (Federaţia Rusă), de o importanţă primordială sunt obligaţiile de reciprocitate impuse de al treilea pachet energetic, potrivit cărora statele non-UE nu pot fi atestate în cazul în care acestea n-au introdus aceleaşi exigenţe de separare ca şi exigenţele în vigoare în Uniunea Europeană.

În sectorul de produse petroliere, prioritatea principală anticipată ar fi implementarea regi-mului de creare a stocurilor de rezervă pentru a face faţă în situaţiile de întrerupere fizică a livrărilor de produse petroliere. Realizarea acestui deziderat va implica transpunerea

305 Directivele 2009/72/CE şi 2009/73/CE.

219


recentei Directive 2009/119/CE, îndeosebi, din simplul motiv că această Directivă a pus în aplicare multe norme comprehensive pentru crearea şi utilizarea stocurilor de rezervă de produse petroliere în eventualitatea unor cazuri de urgenţă, care au o legătură mai intensă cu sistemul corespunzător al stocurilor de rezervă gestionat de Agenţia Internaţională de Energetică.

Referitor la sursele regenerabile de energie şi biocombustibili, implementarea Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile va constitui un pas important. Prin urmare, Republica Moldova urmează să elaboreze planuri naţionale detaliate de acţiune prin care va fi stabilită ponderea energiei generate de surse rege-nerabile consumată de sectorul transport, precum şi în producţia de energie electrică şi energie termică până în anul 2020.

În cele din urmă, în domeniul eficienţei energetice, în topul priorităţilor se află transpune-rea directivelor de design ecologic şi a Directivei 2009/33/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepolu-ante şi eficiente din punct de vedere energetic.

221


În contextul armonizării legislaţiei şi politicilor în domeniul energetic din Republica Moldo-va, este important de reiterat faptul că armonizarea legislaţiei este un proces complex şi de durată medie, care presupune alinierea politicilor, armonizarea corectă şi transpunerea legilor relevante, înnoirea acestor legi după caz, înfiinţarea şi finanţarea (prin intermediul unor organizaţii noi sau în alt mod), şi, ca urmare, implementarea şi executarea acestora, activităţi care pot fi verificate în mod credibil şi obiectiv. Astfel, simpla copiere a stilului le-gislativ al UE în Republica Moldova (“transpunere” sau “armonizare” a legilor) este un con-cept foarte îngust, care nu va contribui la atingerea rezultatelor scontate pentru Republica Moldova şi nici la implementarea obligaţiilor în ceea ce priveşte armonizarea legislativă într-un anumit domeniu.

Pe baza analizei efectuate în această publicaţie, este evident faptul că:

• Sectorul energetic are o importanţă majoră pentru toate statele, dat fiind faptul că acesta impulsionează funcţionarea, dezvoltarea şi creşterea altor sectoare din economia naţională. Cu toate acestea, angajamentele internaţionale asumate, practic, de toate statele pe frontul de mediu le-a impus să slăbească dependenţa tradiţională în utilizarea combustibililor fosili.

• Atât Uniunea Europeană, cât şi Republica Moldova sunt în mare măsură depen-dente de importurile de energie şi se confruntă cu probleme serioase legate de furnizarea energiei. În calitate de mijloc de depăşire a acestor probleme au fost elaborate strategii alternative în vederea promovării utilizării surselor regenerabile de energie, biocombustibililor şi a eficienţei energetice şi reducerii consumului de energie şi dezvoltării economiei cu emisii reduse de carbon.

• În pofida importanţei sale strategice, până nu demult sectorul energetic n-a fost tratat ca un domeniu prioritar în Republica Moldova şi, prin urmare, n-au fost alo-cate resurse semnificative în susţinerea dezvoltării acestuia şi asigurării imple-mentării Strategiei energetice naţionale adoptate şi diferitor programe energetice. Şi totuşi, această stare de lucruri ar putea să se schimbe în anii următori în cazul în care vor fi alocate mijloace financiare suficiente pentru activităţile respective cu impact energetic.

7. CONCLUZII

222

• Cadrul legislativ şi regulatoriu al Republicii Moldova privind energia este rezonabil dezvoltat, fiind realizat un anumit progres în armonizarea legislaţiei din acest do-meniu.

• În anii următori va fi necesară continuarea armonizării în vederea alinierii comple-te a legislaţiei interne cu normele Uniunii Europene, angajamentele asumate în raport cu Comunitatea Energetică şi respectării oricărui nou angajament pe care Republica Moldova ar putea să şi-l asume.

În cadrul evaluării gradului de armonizare a legislaţiei şi politicilor Republicii Moldova iden-tificate în prezenta publicaţie şi formulării recomandărilor noastre pentru anii ce urmează, concluziile principale referitoare la reglementarea diferitor segmente ale pieţei energetice autohtone cu normele europene şi internaţionale pot fi sumate după cum urmează:

• Strategia energetică actuală a Republicii Moldova necesită o re-examinare şi revi-zuire minuţioasă în contextul eforturilor de armonizare legislativă şi al angajamen-telor asumate ca urmare a accederii la Comunitatea Energetică.

• Pe frontul regulatoriu, rolul de monitorizare al ANRE, autoritatea de reglementare în domeniul energetic, necesită o consolidare a independenţei sale. De aseme-nea, ar trebui create organismele şi facilităţile instituţionale necesare în cadrul legislaţiei în vigoare şi determinaţi termenii de funcţionare ai acestora.

• În sectoarele de energie electrică şi gaze naturale, elementele-cheie ale legislaţiei comunitare au fost deja transpuse în dreptul intern, deşi mai sunt unele acte nor-mative de abordare a măsurilor de securizare a furnizărilor de energie electrică şi gaze naturale şi de acces la reţea pentru schimbul transfrontalier care urmează a fi puse în aplicare. Actualmente, problema majoră în calea funcţionării competitive şi transparente a acestor două sub-sectoare vizează eliminarea subvenţionării existente a preţurilor şi adoptarea de noi tarife la energia electrică şi gazele natu-rale, astfel încât acestea să reflecte mai adecvat costurile efectiv suportate.

• Piaţa de produse petroliere funcţionează pe baza mecanismelor de piaţă, însă, totuşi, mai există anumite obstacole ce urmează a fi depăşite în vederea transfor-mării acesteia într-o piaţă deplin competitivă atât după natura ei, cât şi din punctul de vedere al perspectivelor. Şi totuşi, ţara este total dependentă de importurile de produse petroliere pentru a-şi satisface cererea, întrucât resursele de petrol de care dispune sunt neglijabile, iar capacitatea de rafinare a petrolului este ne-semnificativă. Vidul legislativ existent în acest sub-sector implică probleme majore legate de crearea unor mecanisme pentru stabilirea stocurilor de rezervă pentru cazurile de urgenţă şi de impunere a unor obligaţii de menţinere a stocurilor mini-me asupra actorilor de pe piaţă.

• Republica Moldova dispune de un potenţial semnificativ de surse regenerabile de energie şi biocombustibil, în special, din perspectiva utilizării biomasei pentru generarea de energie, care, deocamdată, n-a fost exploatat. Legislaţia actuală în domeniul surselor regenerabile de energie este armonizată într-o mare măsură cu dreptul comunitar, deşi metodologia de stabilire a tarifelor la energia electrică produsă din surse regenerabile adoptată recent necesită o revizuire în vederea

223


sporirii interesului investitorilor.

• Cadrul juridic existent pentru utilizarea de biocombustibili şi a amestecului de combustibili pentru necesităţi de transport necesită o revizuire capitală în vederea asigurării conformităţii acestuia cu normele comunitare relevante.

• Deşi sub-sectorul eficienţei energetice a fost desemnat a fi un domeniu priori-tar în Strategia energetică actuală, domeniul ce ţine de economisirea energiei şi sporirea eficienţei energetice se află la etape incipiente de dezvoltare. Republica Moldova doar a lansat procesul de armonizare a cadrului său juridic cu standar-dele Uniunii Europene şi ar putea rămâne în urmă în raport cu calendarul stabilit de Legea de aderare la Tratatul Comunităţii Energetice. În plus, cu toate că au fost deja transpuse unele acte comunitare în legislaţia autohtonă, este necesară elaborarea şi adoptarea legislaţiei secundare pentru a asigura o implementare credibilă a legislaţiei primare.

În cele din urmă, în contextul unor eforturi conjugate în vederea implementării diferitor recomandări formulate în această publicaţie, merită menţionat rolul semnificativ al do-natorilor internaţionali şi bilaterali pe care aceştia îl vor juca în anii următori în vederea susţinerii Republicii Moldova în procesul de realizare a obiectivelor stabilite şi armonizării în derulare pe diferite segmente ale sectorului energetic cu standardele Uniunii Europene şi internaţionale.

225

ANEXE

227

AN

EXA

1 Ta

belu

l eva

luăr

ii su

mar

e de

tran

spun

ere

a le

gisl

aţie

i

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

ENER

GIA

Reg

ulam

entu

l (C

E) n

r. 71

3/20

09 a

l Par

lam

entu

-lu

i Eur

opea

n şi

al C

onsi

liulu

i din

13

iulie

200

9 de

in

stitu

ire a

Age

nţie

i pen

tru C

oope

rare

a A

utor

ităţi-

lor d

e R

egle

men

tare

din

Dom

eniu

l Ene

rgie

i

JO L

211

, 14.

8.20

09, p

. 1–1

4

În p

reze

nt n

u ex

istă

Age

nţia

are

rele

vanţ

ă da

torit

ă cl

auze

i 25

din

Pre

ambu

l, ca

re d

ecla

ră u

rmăt

oare

le:

„Ţăr

ile c

are

nu s

unt m

embr

e al

e C

omun

ităţii

tre

buie

să

poat

ă co

labo

ra c

u A

genţ

ia în

con

-fo

rmita

te c

u ac

ordu

rile

spec

iale

car

e ur

mea

ză

să fi

e în

chei

ate

de c

ătre

Com

unita

te.”

ENER

GIA

ELE

CTR

ICĂ

Dire

ctiv

a 20

03/5

4/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

siliu

lui d

in 2

6 iu

nie

2003

priv

ind

norm

ele

com

une

pent

ru p

iaţa

inte

rnă

de e

nerg

ie e

lect

rică

şi d

e ab

roga

re a

Dire

ctiv

ei 9

6/92

/CE

JO L

176

, 15.

7.20

03, p

. 37–

56

Ace

astă

dire

ctiv

ă es

te a

brog

ată

prin

:

Dire

ctiv

a 20

09/7

2/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

siliu

lui d

in 1

3 Iu

lie 2

009

priv

ind

norm

ele

com

une

pent

ru p

iaţa

inte

rnă

a en

ergi

ei e

lect

rice

şi d

e ab

roga

re a

Dire

ctiv

ei 2

003/

54/C

E (t

erm

en

de tr

ansp

uner

e: 0

3.03

.201

1)

JO L

211

, 14.

8.20

09, p

. 55–

93

Lege

a nr

. 124

-XV

III d

in 2

3 de

cem

-br

ie c

u pr

ivire

la e

nerg

ia e

lect

rică

2009

, Mon

itoru

l Ofic

ial d

in 1

2 fe

brua

rie 2

010,

nr.

23-2

4, a

rt. 3

3

Est

e re

com

anda

tă o

ana

liză

a di

scre

panţ

elor

Ope

rare

a un

or a

men

dam

ente

la le

-ge

a în

vig

oare

, sau

cee

a ce

ar p

utea

fi

acce

ptat

în a

cest

caz

, ela

bora

rea

legi

slaţ

iei s

ecun

dare

pen

tru a

asi

gu-

ra tr

ansp

uner

ea n

oii D

irect

ive.

2011

-201

2Ve

chea

Dire

ctiv

ă 20

03/5

4/C

E a

fost

tran

spus

ă în

Leg

ea c

u pr

ivire

la e

nerg

ia e

lect

rică

nr.

124-

XV

III d

in 2

3 de

cem

brie

200

9, M

onito

rul

Ofic

ial d

in 1

2 fe

brua

rie 2

010,

nr.

23-2

4, a

rt.

33. N

oua

Dire

ctiv

ă 20

09/7

2/C

E a

fost

, la

fel,

abor

dată

prin

am

enda

men

tele

la le

ge o

pera

te

în 2

009,

totu

şi, e

ste

reco

man

dată

o a

naliz

ă a

disc

repa

nţel

or p

entru

a id

entifi

ca p

osib

ilele

di

recţ

ii de

îmbu

nătă

ţire.

Reg

ulam

entu

l (C

E) n

r. 12

28/2

003/

CE

al C

omis

iei

din

26 iu

nie

2003

priv

ind

cond

iţiile

de

acce

s la

reţe

a pe

ntru

sch

imbu

rile

trans

front

alie

re d

e en

ergi

e el

ectri

că

JO L

176

, 15.

7.20

03, p

. 1–1

0

Ace

st re

gula

men

t est

e ab

roga

tă p

rin: R

egu-

lam

entu

l (C

E) n

r. 71

4/20

09 a

l Par

lam

entu

lui E

u-ro

pean

şi a

l Con

siliu

lui d

in 1

3 iu

lie 2

009

priv

ind

cond

iţiile

de

acce

s la

reţe

a pe

ntru

sch

imbu

rile

trans

front

alie

re d

e en

ergi

e el

ectri

că ş

i de

Pro

iect

ul re

gula

men

tulu

i cu

priv

ire

la c

alita

tea

serv

iciu

lui d

e tra

nspo

rt şi

de

dist

ribuţ

ie a

ene

rgie

i ele

ctric

e

Pro

iect

ul R

egul

amen

tulu

i cu

priv

ire

la a

tribu

irea

şi g

estio

nare

a ca

pa-

cită

ţii in

terc

onec

tăril

or s

iste

mel

or

elec

troen

erge

tice

şi re

ferit

or la

m

ecan

ism

ele

de s

oluţ

iona

re a

pr

oble

mei

con

gest

iilor

în s

iste

mul

el

ectro

ener

getic

Să

fie a

dopt

at:

Pro

iect

ul re

gula

men

tulu

i cu

priv

ire la

ca

litat

ea s

ervi

ciul

ui d

e tra

nspo

rt şi

de

dist

ribuţ

ie a

ene

rgie

i ele

ctric

e

şi Pro

iect

ul R

egul

amen

tulu

i cu

priv

ire

la a

tribu

irea

şi g

estio

nare

a ca

paci

tăţii

in

terc

onec

tăril

or s

iste

mel

or e

lect

roe-

nerg

etic

e şi

refe

ritor

la m

ecan

ism

ele

2011

-201

2D

upă

cum

s-a

rapo

rtat,

vech

iul R

egul

amen

t (C

E) n

r. 12

28/2

003

a fo

st tr

ansp

us în

pro

iect

ul

Reg

ulam

entu

lui c

u pr

ivire

la c

alita

tea

serv

i-ci

ului

de

trans

port

şi d

e di

strib

uţie

a e

nerg

iei

elec

trice

şi R

egul

amen

tulu

i cu

priv

ire la

atri

bu-

irea

şi g

estio

nare

a ca

paci

tăţii

inte

rcon

ectă

rilor

si

stem

elor

ele

ctro

ener

getic

e şi

refe

ritor

la

mec

anis

mel

e de

sol

uţio

nare

a p

robl

emei

con

-ge

stiil

or în

sis

tem

ul e

lect

roen

erge

tic. A

mbe

le

proi

ecte

au

fost

sup

use

proc

edur

ii de

avi

zare

228

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

abro

gare

a R

egul

amen

tulu

i (C

E) n

r.122

8/20

03

JO L

211

, 14.

8.20

09, p

. 15–

35

de s

oluţ

iona

re a

pro

blem

ei c

onge

stii-

lor î

n si

stem

ul e

lect

roen

erge

tic.

în lu

na d

ecem

brie

201

0. E

ste

reco

man

dată

o

anal

iză

a di

scre

panţ

elor

pen

tru a

rele

va

dife

renţ

ele

priv

ind

noul

regu

lam

ent,

urm

ată

de

amen

dam

ente

le c

ores

punz

ătoa

re la

legi

slaţ

ia

naţio

nală

.

Dire

ctiv

a 20

05/8

9/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

siliu

lui d

in 1

8 ia

nuar

ie 2

006

priv

ind

măs

urile

men

ite s

ă ga

rant

eze

sigu

ranţ

a ap

ro-

vizi

onăr

ii cu

ene

rgie

ele

ctric

ă şi

inve

stiţi

ile în

in

frast

ruct

uri

JO L

33,

4.2

.200

6, p

. 22–

27

Pro

iect

ul re

gula

men

tulu

i cu

priv

ire

la c

alita

tea

serv

iciu

lui d

e tra

nspo

rt şi

de

dist

ribuţ

ie a

ene

rgie

i ele

ctric

e

Să

fie a

dopt

at re

gula

men

tul c

u pr

ivi-

re la

cal

itate

a se

rvic

iulu

i de

trans

port

şi d

e di

strib

uţie

a e

nerg

iei e

lect

rice.

2011

Dire

ctiv

a 20

05/8

9/C

E e

ste

trans

pusă

în

Pro

iect

ul re

gula

men

tulu

i cu

priv

ire la

cal

itate

a se

rvic

iulu

i de

trans

port

şi d

e di

strib

uţie

a e

ner-

giei

ele

ctric

e, c

are

se p

reve

de s

ă fie

apr

obat

la

înce

putu

l anu

lui 2

011.

ENER

GIA

ELE

CTR

ICĂ

ŞI G

AZE

LE N

ATU

RA

LED

irect

iva

90/3

77/C

EE

a C

onsi

liulu

i din

29

iuni

e 19

90 p

rivin

d o

proc

edur

ă co

mun

itară

de

amel

i-or

are

a tra

nspa

renţ

ei p

reţu

rilor

la g

az ş

i ene

rgie

el

ectri

că p

entru

util

izat

orii

final

i din

indu

strie

JO L

185

, 17.

7.19

90, p

. 16–

24

Ace

astă

dire

ctiv

ă es

te a

brog

ată

prin

: Dire

ctiv

a 20

08/9

2/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

-si

liulu

i din

22

octo

mbr

ie 2

008

priv

ind

o pr

oced

ură

com

unita

ră d

e am

elio

rare

a tr

ansp

aren

ţei p

reţu

ri-lo

r la

gaz

şi e

nerg

ie e

lect

rică

aplic

ate

utili

zato

rilor

fin

ali d

in in

dust

rie (r

efor

mar

e)

JO L

298

, 7.1

1.20

08, p

. 9–1

9

Pro

iect

ul re

gula

men

tulu

i priv

ind

proc

edur

ile ş

i reg

ulile

de

ajus

tare

a

tarif

elor

apr

obat

e de

căt

re A

NR

E

Reg

ulam

entu

l priv

ind

proc

edur

ile

şi re

gulil

e de

aju

star

e a

tarif

elor

ap

roba

te d

e că

tre A

NR

E.

2011

Lege

a cu

priv

ire n

r. 12

4-X

VIII

din

29

de-

cem

brie

200

9 la

ene

rgia

ele

ctric

ă, M

onito

rul

Ofic

ial d

in 1

2 fe

brua

rie 2

010,

nr.

23-2

4, a

rt. 3

3 pr

eved

e lib

eral

izar

ea p

ieţii

pen

tru c

onsu

mat

orii

indu

stria

li/no

n-ca

snic

i în

2013

şi p

entru

cei

ca

snic

i în

2015

. Deş

i pia

ţa g

azel

or n

atur

ale

este

con

side

rată

libe

raliz

ată,

deo

arec

e Le

gea

nr. 1

23-X

VIII

din

23

dece

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la

gaz

ele

natu

rale

, Mon

itoru

l Ofic

ial d

in 1

2 fe

brua

rie 2

010,

nr.

23-2

4, a

rt. 3

1 le

per

mite

co

nsum

ator

ilor fi

nali

să p

rocu

re g

azul

nat

ural

de

la o

rice

furn

izor

. Oric

um, p

rinci

piul

de

libe-

raliz

are

nu p

oate

fi a

plic

at, î

n co

ndiţi

ile c

ând

ţara

, în

real

itate

, dep

inde

de

un s

ingu

r fur

nizo

r.

AN

RE

a e

labo

rat d

eja

“Reg

ulam

entu

l priv

ind

proc

edur

ile ş

i reg

ulile

de

ajus

tare

a ta

rifel

or

apro

bate

de

către

AN

RE

”, tra

nspu

nând

dire

c-tiv

ele

core

spun

zăto

are.

Se

reco

man

dă s

ă fie

ap

roba

t ace

st re

gula

men

t, fii

nd p

real

abil

făcu

-tă

ana

liza

disc

repa

nţel

or ş

i apl

icat

e co

recţ

iile

form

ulat

e în

ved

erea

pro

tejă

rii tr

ansp

aren

ţei

tarif

elor

la g

azel

e na

tura

le ş

i ene

rgie

ele

ctric

ă şi

îmbu

nătă

ţirii

cond

iţiilo

r prin

asi

gura

rea

unei

co

ncur

enţe

just

e în

ace

st d

omen

iu.

229

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

GA

ZELE

NAT

UR

ALE

Dire

ctiv

a 20

03/5

5/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

siliu

lui d

in 2

6 iu

nie

2003

priv

ind

norm

ele

com

une

pent

ru p

iaţa

inte

rnă

în s

ecto

rul g

azel

or

natu

rale

şi d

e ab

roga

re a

Dire

ctiv

ei 9

8/30

/CE

JO L

176

, 15.

7.20

03, p

. 57–

78

Ace

astă

dire

ctiv

ă es

te a

brog

ată

prin

: Dire

ctiv

a 20

09/7

3/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

-si

liulu

i din

13

iulie

200

9 pr

ivin

d no

rmel

e co

mun

e pe

ntru

pia

ţa in

tern

ă în

sec

toru

l gaz

elor

nat

ural

e şi

de

abro

gare

a D

irect

ivei

200

3/55

/CE

JO L

211

, 14.

8.20

09, p

. 94–

136

Lege

a nr

. 123

-XV

III d

in 2

3 de

-ce

mbr

ie 2

009

cu p

rivire

la g

azel

e na

tura

le, M

onito

rul O

ficia

l din

12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

31

Am

enda

men

te la

Leg

ea n

r. 12

3-X

VIII

di

n 23

dec

embr

ie 2

009

cu p

rivire

la

gaze

le n

atur

ale,

Mon

itoru

l Ofic

ial d

in

12 fe

brua

rie 2

010,

nr.

23-2

4, a

rt. 3

1.

Hot

ărâr

i priv

ind

achi

tare

a da

torii

lor

şi d

rept

ul d

e pr

oprie

tate

asu

pra

cond

ucte

lor d

e ga

ze.

2011

-201

2D

irect

iva

2003

/55/

CE

a fo

st tr

ansp

usă

în

Lege

a nr

. 123

-XV

III d

in 2

3 de

cem

brie

200

9 cu

pr

ivire

la g

azel

e na

tura

le, M

onito

rul O

ficia

l din

12

febr

uarie

201

0, n

r. 23

-24,

art.

31.

Leg

ea

trans

pune

într-

o an

umită

măs

ură

şi n

oua

Di-

rect

ivă

2009

/73/

CE

. Se

reco

man

dă m

ai m

ulte

ef

ortu

ri pe

ntru

a e

fect

ua a

naliz

a di

scre

panţ

elor

şi

, eve

ntua

l, pe

ntru

a o

pera

am

enda

men

te la

le

ge, u

rmat

e de

hot

ărâr

i în

regi

m d

e ur

genţ

ă pr

ivin

d ac

hita

rea

dato

riilo

r şi d

rept

ul d

e pr

opri-

etat

e as

upra

con

duct

elor

de

gaze

.

Reg

ulam

entu

l (C

E) n

r. 71

5/20

09 a

l Par

lam

en-

tulu

i Eur

opea

n şi

al C

onsi

liulu

i din

13

iulie

200

9 pr

ivin

d co

ndiţi

ile d

e ac

ces

la re

ţele

le p

entru

tra

nspo

rtul g

azel

or n

atur

ale

şi d

e ab

roga

re a

R

egul

amen

tulu

i (C

E) n

r.177

5/20

05

JO L

309

, 24.

11.2

009,

p. 8

7–87

Pro

iect

ului

nor

mel

or te

hnic

e al

e re

ţele

lor d

e tra

nspo

rt al

gaz

elor

na

tura

le

De

revi

zuit

Nor

mel

e te

hnic

e al

e re

ţe-

lelo

r de

trans

port

al g

azel

or n

atur

ale.

2011

-201

2Ve

chiu

l Reg

ulam

ent (

CE

) nr.

1775

/200

5 a

fost

tran

spus

în p

roie

ctul

Nor

mel

or te

hnic

e al

e re

ţele

lor d

e tra

nspo

rt a

gaze

lor n

atur

ale.

P

roie

ctul

îşi a

ştea

ptă

apro

bare

a. N

oul

Reg

ulam

ent (

CE

) nr.

715/

2009

a fo

st lu

at,

la fe

l, în

con

side

rare

, cu

toat

e ac

este

a, e

ste

reco

man

dabi

l să

se fa

că o

ana

liză

a di

scre

-pa

nţel

or p

entru

a id

entifi

ca d

irecţ

iile

posi

bile

de

îmbu

nătă

ţire.

Dire

ctiv

a 20

04/6

7/C

E C

onsi

liulu

i din

26

april

ie

2004

priv

ind

măs

urile

de

gara

ntar

e a

secu

rităţ

ii ap

rovi

zion

ării

cu g

az n

atur

al,

JO L

127

, 29.

4.20

04, p

. 92–

96

Ace

astă

dire

ctiv

ă es

te a

brog

ată

prin

: Re-

gula

men

tul (

UE

) nr.

994/

2010

a P

arla

men

tulu

i E

urop

ean

şi a

Con

siliu

lui d

in 2

0 oc

tom

brie

20

10 p

rivin

d m

ăsur

ile d

e ga

rant

are

a se

curit

ăţii

apro

vizi

onăr

ii cu

gaz

e na

tura

le ş

i de

abro

gare

a

Dire

ctiv

ei 2

004/

67/C

E a

Con

siliu

lui

JO L

295

, 12.

11.2

010,

p. 1

–22

Pro

iect

ul re

gula

men

tulu

i de

calit

ate

a se

rvic

iulu

i de

trans

port

şi d

istri

bu-

ţie a

gaz

elor

nat

ural

e

Rev

izui

rea

Reg

ulam

entu

lui d

e ca

litat

e a

serv

iciu

lui d

e tra

nspo

rt şi

di

strib

uţie

a g

azel

or n

atur

ale.

2011

-201

2Ve

chea

Dire

ctiv

ă 20

04/6

7/C

E s

e sp

une

că a

fo

st tr

ansp

usă

în P

roie

ctul

regu

lam

entu

lui d

e ca

litat

e a

serv

iciu

lui d

e tra

nspo

rt şi

dis

tribu

ţie a

ga

zelo

r nat

ural

e, s

upus

pro

cedu

rii d

e ap

roba

-re

la s

fârş

itul a

nulu

i 201

0. S

unt r

ecom

anda

te

o an

aliz

ă a

dife

renţ

elor

şi,

even

tual

, noi

am

enda

men

te v

is-a

-vis

de

legi

slaţ

ia în

vig

oare

sa

u vi

itoar

e re

gula

men

te p

entru

a s

ecur

iza

apro

vizi

onar

ea c

u ga

ze n

atur

ale.

230

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

PRO

DU

SELE

PET

RO

LIER

ED

irect

iva

2006

/67/

CE

a C

onsi

liulu

i din

24

iulie

20

06 p

rivin

d ob

ligaţ

ia s

tate

lor m

embr

e de

a

men

ţine

stoc

uri m

inim

e de

ţiţe

i şi/s

au p

rodu

se

petro

liere

(Ver

siun

e co

dific

ată)

JO L

217

, 8.8

.200

6, p

. 8–1

5

Ace

astă

dire

ctiv

ă es

te a

brog

ată

prin

: Dire

ctiv

a 20

09/1

19/C

E a

Con

siliu

lui d

in 1

4 se

ptem

brie

20

09 p

rivin

d ob

ligaţ

ia s

tate

lor m

embr

e de

a

men

ţine

un n

ivel

min

im d

e re

zerv

e de

ţiţe

i şi/s

au

de p

rodu

se p

etro

liere

JO L

265

, 9.1

0.20

09, p

. 9–2

3

Lege

a nr

. 461

din

30

iulie

200

1 pr

ivin

d pi

aţa

prod

usel

or p

etro

liere

, M

onito

rul O

ficia

l din

22

april

ie

2003

, nr.

76, a

rt. 3

42

Ope

rare

a am

enda

men

telo

r la

Lege

a nr

. 461

din

30

iulie

200

1 pr

ivin

d pi

aţa

prod

usel

or p

etro

liere

, Mon

itoru

l Ofic

i-al

din

22

april

ie 2

003,

nr.

76, a

rt. 3

42.

2013

-201

4În

trec

ut, l

egis

laţia

din

Rep

ublic

a M

oldo

va

stip

ula

volu

mul

min

im a

l sto

curil

or n

eces

are

pent

ru a

prov

izio

nare

, car

e, u

lterio

r, a

fost

el

imin

ată,

deo

arec

e er

a fin

anţa

tă d

in ta

rif.

Dire

ctiv

a 20

09/1

19/C

E p

reve

de s

ă fie

asi

gura

t ni

velu

l tot

al a

l sto

curil

or d

e pr

odus

e pe

trolie

re

egal

cu

cel p

uţin

90

de c

antit

ăţi m

edii

impo

rta-

te n

et ti

mp

de o

zi s

au c

u 61

de

cant

ităţi

ziln

ice

de c

onsu

m in

terio

r, or

icar

e di

ntre

ace

stea

est

e m

ai m

are.

INFR

AST

RU

CTU

RA

Reg

ulam

entu

l (U

E, E

urat

om) n

r. 61

7/20

10 a

l co

nsili

ului

din

24

iuni

e 20

10 p

rivin

d in

form

area

C

omis

iei c

u pr

ivire

la p

roie

ctel

e de

inve

stiţi

i în

infra

stru

ctur

a en

erge

tică

din

cadr

ul U

niun

ii E

urop

ene

şi d

e ab

roga

re a

Reg

ulam

entu

lui (

CE

) nr

. 736

/96

JO L

180

, 15.

7.20

10, p

. 7–1

4

Hot

ărâr

ea G

uver

nulu

i nr.

958

din

21 a

ugus

t 200

7 cu

priv

ire la

Stra

te-

gia

ener

getic

ă a

Rep

ublic

ii M

oldo

va

până

în a

nul 2

020,

Mon

itoru

l Ofic

ial

din

7 se

ptem

brie

200

7, n

r. 14

1-14

5,

art.

1012

Să

fie in

clus

e pr

eved

erile

rele

vant

e in

cad

rul j

urid

ic e

xist

ent,

aşa

cum

es

te H

otăr

ârea

Guv

ernu

lui n

r. 95

8 di

n 21

aug

ust 2

007

cu p

rivire

la

Stra

tegi

a en

erge

tică

a R

epub

licii

Mol

dova

pân

ă în

anu

l 202

0, M

onito

-ru

l Ofic

ial d

in 7

sep

tem

brie

200

7, n

r. 14

1-14

5, a

rt. 1

012.

2011

Ace

st re

gula

men

t ţin

e de

dis

poni

bilit

atea

da

telo

r ver

idic

e şi

act

ualiz

ate

şi a

info

rmaţ

iei

desp

re in

vest

iţiile

în in

frast

ruct

ura

ener

getic

ă,

fapt

ce

va p

erm

ite C

omis

iei s

ă fa

că c

ompa

-ra

ţiile

nec

esar

e, e

valu

ările

sau

pro

pune

rile

de m

ăsur

i rel

evan

te b

azat

e pe

cifr

e şi

ana

lize

adec

vate

, în

parti

cula

r, ce

ea c

e ţin

e de

viit

orul

ec

hilib

ru30

7 din

tre c

erer

ea ş

i ofe

rta d

e en

ergi

e.

Dec

iziil

e de

form

are

a un

ei in

frast

ruct

uri e

ner-

getic

e no

i, sp

re e

xem

plu,

lini

i de

ener

gie

elec

-tri

că n

oi, c

ondu

cte

noi d

e ga

ze, r

estru

ctur

area

ca

paci

tăţil

or d

e pr

oduc

ere

a ag

entu

lui t

erm

ic

au fo

st re

flect

ate

în S

trate

gia

ener

getic

ă a

Rep

ublic

ii M

oldo

va p

ână

în a

nul 2

020.

Con

-co

mite

nt, s

e co

nstru

ieşt

e o

cond

uctă

nou

ă de

ga

ze c

are

va in

terc

onec

ta R

epub

lica

Mol

dova

şi

Rom

ania

, în

timp

ce c

onst

ruire

a lin

iilor

de

ener

gie

elec

trică

de

inte

rcon

ecta

re e

ste

acum

ab

orda

tă d

e R

epub

lica

Mol

dova

, Rom

ânia

şi

Ucr

aina

ca

parte

al a

cord

urilo

r TC

E. T

rebu

ie

iden

tifica

te s

urse

de

finan

ţare

pen

tru a

aco

peri

activ

ităţil

e pl

anifi

cate

.

231

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

Exi

stă,

la fe

l, o

prac

tică

de a

rapo

rta c

ătre

C

omun

itate

a E

nerg

etic

ă de

spre

tran

spun

erea

di

rect

ivel

or,e

labo

rare

a şi

impl

emen

tare

a pr

o-gr

amel

or ş

i a p

lanu

rilor

ene

rget

ice.

Cu

toat

e ac

este

a, s

e re

com

andă

ca

Rep

ublic

a M

oldo

va

să tr

ansp

ună

noul

Reg

ulam

ent (

UE

, Eur

atom

) nr

. 617

/201

0 în

legi

slaţ

ia n

aţio

nală

şi s

ă pr

egă-

teas

că p

lanu

ri şi

rapo

arte

des

pre

inve

stiţi

ile în

in

frast

ruct

ură

fieca

re d

oi a

ni.

EXPL

OR

AR

EA Ş

I EXP

LOAT

AR

EA H

IDR

OC

AR

BU

RIL

OR

Dire

ctiv

a 94

/22/

CE

a P

arla

men

tulu

i Eur

opea

n şi

a

Con

siliu

lui p

rivin

d co

ndiţi

ile d

e ac

orda

re ş

i de

folo

sire

a a

utor

izaţ

iilor

de

pros

pect

are,

exp

lora

re

şi e

xtra

cţie

a h

idro

carb

urilo

r308

JO L

164

, 30.

6.19

94, p

. 3–8

Să

fie a

dopt

ată

o H

otăr

âre

priv

ind

cond

iţiile

de

acor

dare

şi d

e fo

losi

re a

au

toriz

aţiil

or d

e pr

ospe

ctar

e, e

xplo

ra-

re ş

i ext

racţ

ie a

hid

roca

rbur

ilor.

2015

Pen

tru a

con

solid

a in

tegr

area

pie

ţii in

tern

e de

en

ergi

e, în

cura

jând

în c

adru

l ei s

porir

ea c

on-

cure

nţei

, şi a

cre

şte

secu

ritat

ea a

prov

izio

nării

, U

E a

sta

bilit

prin

Dire

ctiv

a 94

/22/

CE

309 r

egul

i co

mun

e ca

re g

aran

teaz

ă ac

ces

nedi

scrim

ina-

toriu

la a

ctiv

ităţil

e de

pro

spec

tare

, exp

lora

re ş

i ex

tracţ

ie d

e hi

droc

arbu

ri.

Guv

erne

le n

aţio

nale

, con

form

ace

stei

D

irect

ive,

pot

det

erm

ina

ariil

e ge

ogra

fice

pent

ru p

rosp

ecta

rea,

exp

lora

rea

şi e

xtra

gere

a hi

droc

arbu

rilor

. Oric

um, e

le tr

ebui

e să

urm

eze

o pr

oced

ură

spec

ifică

cân

d ac

ordă

aut

oriz

aţii:

o

solic

itare

de

aplic

aţii

trebu

ie s

ă fie

pub

licat

ă în

JO

al U

E c

u ce

l puţ

in 9

0 de

zile

înai

nte

de

data

de

înch

ider

e a

cole

ctăr

ii de

pro

pune

ri;

nota

treb

uie

să s

peci

fice

aşa

info

rmaţ

ie c

um a

r fi:

aria

geo

grafi

că, t

ipul

aut

oriz

aţie

i şi c

riter

iile

de s

elec

tare

a c

andi

daţil

or. T

oate

com

pani

ile

inte

resa

nte

pot s

ă pr

ezin

te p

ropu

neri.

Se

reco

man

dă c

a R

epub

lica

Mol

dova

să

stud

ieze

in

trodu

cere

a re

gula

men

telo

r şi a

resu

rsel

or

adm

inis

trativ

e ne

cesa

re p

entru

a c

ores

pund

e pr

eved

erilo

r ace

stei

Dire

ctiv

e.

232

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

EFIC

IEN

ŢA E

NER

GET

ICĂ

D

irect

iva

2004

/8/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

siliu

lui d

in 1

1 fe

brua

rie 2

004

priv

ind

pro-

mov

area

cog

ener

ării

pe b

aza

cere

rii d

e en

ergi

e te

rmic

ă ut

ilă p

e pi

aţa

inte

rnă

a en

ergi

ei ş

i de

mod

ifica

re a

Dire

ctiv

ei 9

2/42

/CE

E

JO L

52,

21.

2.20

04, p

. 50–

60

Hot

ărâr

ea G

uver

nulu

i nr.

958

din

21 a

ugus

t 200

7 cu

priv

ire la

Stra

te-

gia

ener

getic

ă a

Rep

ublic

ii M

oldo

va

până

în a

nul 2

020,

Mon

itoru

l Ofic

ial

din

7 se

ptem

brie

200

7, n

r. 14

1-14

5,

art.

1012

Est

e re

com

anda

bil s

ă fie

revă

zută

şi

adop

tată

Stra

tegi

a en

erge

tică

a R

e-pu

blic

ii M

oldo

va p

ână

în a

nul 2

020,

H

otăr

ârea

Guv

ernu

lui n

r. 95

8 di

n 21

au

gust

200

7 şi

pro

iect

ul L

egii

priv

ind

ener

gia

term

ică

pent

ru a

aco

peri

com

pone

nta

de c

ogen

erar

e.

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

Con

cepţ

iei

şi a

Mem

oran

dum

ului

de

înţe

lege

re

refe

ritor

la re

stru

ctur

area

şi a

chita

rea

dato

riilo

r din

sec

toru

l ter

moe

nerg

etic

.

Ela

bora

rea

met

odol

ogiil

or d

e ca

lcul

are

a ta

rifel

or la

ene

rgie

el

ectri

că ş

i ter

mic

ă pr

odus

e în

regi

m

de c

ogen

erar

e.

2012

-201

3D

irect

iva

priv

ind

coge

nera

rea

a fo

st e

num

erat

ă pr

intre

alte

dire

ctiv

e în

Leg

ea n

r. 11

7 ca

fiin

d ne

cesa

ră p

entru

acc

esul

la T

CE.

Ter

men

ul-

limită

pen

tru tr

ansp

uner

ea a

cest

eia

a fo

st

dece

mbr

ie 2

010.

Tot

uşi,

Dire

ctiv

a, d

upă

câte

s-

a co

mun

icat

, va

fi tra

nspu

să c

u o

întâ

rzie

re

de a

proa

pe u

n an

, fiin

d in

clus

ă în

pac

hetu

l de

asi

sten

ţă te

hnic

ă a

Prog

ram

ului

USA

ID

de S

INER

GIE

regi

onal

ă. L

a fe

l, m

erită

să

fie

men

ţiona

t fap

tul,

că L

egea

cu

priv

ire la

ene

rgia

te

rmic

ă, c

are

exis

tă, d

e as

emen

ea, î

n pr

oiec

t a

fost

elim

inat

ă di

n ag

enda

Guv

ernu

lui R

epub

licii

Mol

dova

dej

a de

câţ

iva

ani î

n ur

mă.

În v

irtut

ea

aces

tor c

onsi

dere

nte,

est

e re

com

anda

t să

se

reia

lucr

ul a

supr

a Le

gii p

rivin

d en

ergi

a te

rmic

ă şi

să

se re

vadă

con

cept

ul p

rivin

d m

ini-c

entra

le-

le d

e co

gene

rare

a e

nerg

iei e

lect

rice

şi e

nerg

iei

term

ice

în p

ache

t cu

dire

ctiv

ele

priv

ind

coge

ne-

rare

a. D

eşi,

nu e

ste

dire

ct le

gată

de

dire

ctiv

a pr

ivin

d co

gene

rare

a, s

e re

com

andă

insi

sten

t să

se

adop

te c

once

pţia

şi m

emor

andu

mul

de

înţe

lege

re re

ferit

or la

rest

ruct

urar

ea ş

i ach

itare

a da

torii

lor d

in s

ecto

rul t

erm

oene

rget

ic.

Dec

izia

Com

isie

i din

19

noie

mbr

ie 2

008

de s

tabi

-lir

e a

orie

ntăr

ilor d

etal

iate

pen

tru im

plem

enta

rea

anex

ei II

la D

irect

iva

2004

/8/C

E a

Par

lam

entu

lui

Eur

opea

n şi

a C

onsi

liulu

i (20

08/9

52/C

E)

JO L

338

, 17.

12.2

008,

p. 5

5–61

Vezi

mai

sus

.Ve

zi m

ai s

us.

2012

-201

3Ve

zi m

ai s

us

Dec

izia

Com

isie

i din

21

dece

mbr

ie 2

006

de s

ta-

bilir

e a

valo

rilor

arm

oniz

ate

ale

rand

amen

tulu

i de

refe

rinţă

pen

tru p

rodu

cţia

sep

arat

ă de

ele

ctric

ita-

te ş

i căl

dură

în c

onfo

rmita

te c

u D

irect

iva

2004

/8/

CE

a P

arla

men

tulu

i Eur

opea

n şi

a C

onsi

liulu

i (2

007/

74/C

E)

JO L

32,

6.2

.200

7, p

. 183

–188

Vezi

mai

sus

.Ve

zi m

ai s

us.

2012

-201

3S

e re

com

andă

să

se s

tabi

leas

că v

alor

i de

refe

rinţă

pen

tru p

rodu

ceri

sepa

rate

de

ener

gie

elec

trică

şi e

nerg

ie te

rmic

ă ca

re s

ă fie

apr

oba-

te îm

preu

nă c

u ho

tărâ

rile

şi/s

au, e

vent

ual,

cu

lege

a pr

ivin

d co

gene

rare

a.

233

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

Dire

ctiv

a nr

. 200

2/91

/CE

din

16

dece

mbr

ie 2

002

priv

ind

perfo

rman

ţa e

nerg

etic

a a

clăd

irilo

r

JO L

1, 4

.1.2

003,

p. 6

5–71

Abr

ogat

ă pr

in: D

irect

iva

2010

/31/

UE

a P

arla

men

-tu

lui E

urop

ean

şi a

Con

siliu

lui d

in 1

9 m

ai 2

010

priv

ind

perfo

rman

ţa e

nerg

etic

ă a

clăd

irilo

r

JO L

153

, 18.

6.20

10, p

. 13–

35

Lege

a nr

. 142

din

2 iu

lie 2

010

cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

i-to

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr

. 155

-158

, art.

545

(con

ţine

o re

ferin

ţă la

doc

umen

tele

rele

vant

e ca

re tr

ebui

e să

fie

apro

bate

pen

tru

sect

orul

de

cons

trucţ

ie)

Pro

iect

ul R

egul

amen

tulu

i cu

priv

ire

la c

ertifi

care

a cl

ădiri

lor ş

i Ins

pecţ

ia

caza

nelo

r (se

află

la e

tapa

de

final

izar

e)

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

Leg

ii cu

pr

ivire

la p

erfo

rman

ţa e

nerg

etic

ă a

clăd

irilo

r.

Apr

obar

ea R

egul

amen

tulu

i cu

priv

ire

la c

ertifi

care

a cl

ădiri

lor ş

i ins

pecţ

ia

caza

nelo

r.

2011

-201

2Ve

chea

Dire

ctiv

a 20

02/9

1/C

E e

ste

trans

pusă

în

pro

iect

ul R

egul

amen

tulu

i cu

priv

ire la

cer

-tifi

care

a cl

ădiri

lor ş

i ins

pect

area

caz

anel

or c

a pa

rte a

asi

sten

ţei t

ehni

ce a

cord

ate

Min

iste

rulu

i D

ezvo

ltării

Reg

iona

le s

usţin

ut fi

nanc

iar d

e B

ER

D, c

are

urm

ează

a fi

fina

lizat

în p

rimul

tri

mes

tru 2

011.

Nou

l pro

iect

de

regu

lam

ent

abor

deaz

ă în

par

tea

1 ce

rtific

atel

e de

per

for-

man

ţă e

nerg

etic

ă şi

, în

parte

a 2,

insp

ecta

rea

perio

dică

a c

azan

elor

. Mai

mul

t, B

ER

D a

an

unţa

t un

tend

er în

ved

erea

sel

ectă

rii u

nui

cons

ulta

nt p

entru

ela

bora

rea

legi

i priv

ind

perfo

rman

ţa e

nerg

etic

ă a

clăd

irilo

r. A

mbe

le

docu

men

te v

or tr

ansp

une

vech

ea d

irect

ivă

şi,

în fu

ncţie

de

caz,

par

ţial,

noua

dire

ctiv

ă.

Cu

toat

e ac

este

a, e

ste

reco

man

dabi

l ca

noua

le

ge p

rivin

d pe

rform

anţa

ene

rget

ică

a cl

ădiri

lor

să tr

ansp

ună

noua

dire

ctiv

ă, ia

r une

le a

rtico

le,

care

sun

t pre

mat

ure

pent

ru p

iaţa

loca

lă, s

ă in

tre în

vig

oare

a pe

ste

câţiv

a an

i.

Dire

ctiv

a 20

09/3

3/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

siliu

lui d

in 2

3 ap

rilie

200

9 pr

ivin

d pr

omo-

vare

a ve

hicu

lelo

r de

trans

port

rutie

r nep

olua

nte

şi e

ficie

nte

din

punc

t de

vede

re e

nerg

etic

JO L

120

, 15.

5.20

09, p

. 5–1

2

Pro

iect

ul P

rogr

amul

ui n

aţio

nal p

en-

tru e

ficie

nţă

ener

getic

ă, c

apito

lul

desp

re e

ficie

nţa

ener

getic

ă di

n se

ctor

ul e

nerg

etic

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

unu

i pr

ogra

m d

e ec

onom

isire

a e

nerg

iei

pent

ru s

ecto

rul t

rans

portu

ri.

2013

-201

4A

ceas

tă d

irect

ivă

urm

ăreş

te s

copu

l de

a pr

omov

a o

piaţ

ă pe

ntru

veh

icul

e cu

rate

şi

efici

ente

din

pun

ct d

e ve

dere

ene

rget

ic. E

ste

nece

sar c

a au

torit

ăţile

pub

lice

şi a

lţi o

pera

tori

să ţi

nă c

ont d

e im

pact

ul a

cest

or v

ehic

ule

în

perio

ada

lor d

e fu

ncţio

nare

în te

rmen

i de

cons

um d

e en

ergi

e, e

mis

ii de

dio

xid

de c

arbo

n şi

alte

em

isii

polu

ante

.

Dire

ctiv

a 20

06/3

2/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

siliu

lui d

in 5

apr

ilie

2006

priv

ind

efici

enţa

en

erge

tică

la u

tiliz

ator

ii fin

ali ş

i ser

vici

ile e

ner-

getic

e şi

de

abro

gare

a D

irect

ivei

93/

76/C

EE

a

Con

siliu

lui

JO L

114

, 27.

4.20

06, p

. 64–

85

Lege

a nr

. 142

din

2 iu

lie 2

010

cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

i-to

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr

. 155

-158

, art.

545

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

: unu

i reg

u-la

men

t cu

priv

ire la

aud

itul e

nerg

etic

; re

gula

men

t cu

priv

ire la

cer

tifica

rea

audi

toril

or în

dom

eniu

l ene

rget

ic;

regu

lam

ent c

u pr

ivire

la c

ompa

niile

ce

pre

stea

ză s

ervi

cii e

nerg

etic

e;

regu

lam

ent ş

i man

ual c

u pr

ivire

la

2011

-201

5Tr

ansp

usă

prin

Leg

ea n

r. 14

2 di

n 2

iulie

201

0 cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

itoru

l O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr.

155-

158,

ar

t. 54

5.

Stim

ulen

tele

fina

ncia

re ş

i fisc

ale

ar p

utea

fi

revi

zuite

şi c

onso

lidat

e. E

xist

ă ne

cesi

tate

a le

gisl

aţie

i sec

unda

re p

entru

a g

aran

ta

234

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

Fond

ul p

entru

efic

ienţ

ă en

erge

tică.

Ope

rare

a am

enda

men

telo

r la:

C

odul

fisc

al (î

n ca

zul î

n ca

re s

unt

plan

ifica

te s

timul

ente

fisc

ale

şi/s

au

finan

ciar

e ad

iţion

ale

pent

ru s

ervi

ciile

en

erge

tice)

; Leg

ea p

rivin

d pa

rcur

ile

tehn

olog

ice/

indu

stria

le; L

egea

priv

ind

PP

P; L

egea

priv

ind

finan

ţele

pub

lice;

Le

gea

priv

ind

achi

ziţii

le p

ublic

e.

impl

emen

tare

a le

gisl

aţie

i prim

are,

cum

ar

fi, d

e ex

empl

u, re

gula

men

tul c

u pr

ivire

la

audi

tul e

nerg

etic

, cer

tifica

rea

audi

toril

or d

in

dom

eniu

l ene

rget

ic, m

anua

le d

e ge

stio

nare

a

dom

eniu

lui e

nerg

etic

, man

ualu

l de

func

ţiona

re

a Fo

ndul

ui p

entru

efic

ienţ

ă en

erge

tică.

Dire

ctiv

a 20

05/3

2/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

siliu

lui d

in 6

iulie

200

5 de

inst

ituire

a

unui

cad

ru p

entru

sta

bilir

ea c

erin

ţelo

r în

mat

erie

de

pro

iect

are

ecol

ogic

ă ap

licab

ile p

rodu

selo

r co

nsum

atoa

re d

e en

ergi

e şi

de

mod

ifica

re a

D

irect

ivei

92/

42/C

EE

a C

onsi

liulu

i şi a

Dire

cti-

velo

r 96/

57/C

E ş

i 200

0/55

/CE

ale

Par

lam

entu

lui

Eur

opea

n şi

ale

Con

siliu

lui

JO L

191

, 22.

7.20

05, p

. 29–

58

abro

gată

prin

:

Dire

ctiv

a 20

09/1

25/C

E a

Par

lam

entu

lui E

uro-

pean

şi a

Con

siliu

lui d

in 2

1 oc

tom

brie

200

9 de

in

stitu

ire a

unu

i cad

ru p

entru

sta

bilir

ea c

erin

ţelo

r în

mat

erie

de

proi

ecta

re e

colo

gică

apl

icab

ile

prod

usel

or c

u im

pact

ene

rget

ic

JO L

285

, 31.

10.2

009,

p. 1

0–35

Lege

a nr

. 142

din

2 iu

lie 2

010

cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

i-to

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr

. 155

-158

, art.

545

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

unu

i pro

iect

de

Hot

ărâr

e a

Guv

ernu

lui p

entru

sta

-bi

lirea

cer

inţe

lor î

n m

ater

ie d

e pr

oiec

-ta

re e

colo

gică

apl

icab

ile p

rodu

selo

r co

nsum

atoa

re d

e en

ergi

e.

2014

-201

5Le

gea

nr. 1

42 d

in 2

iulie

201

0 cu

priv

ire la

efi

cien

ţa e

nerg

etic

ă, M

onito

rul O

ficia

l din

3

sept

embr

ie 2

010,

nr.

155-

158,

art.

545

cu

prin

de d

ispo

ziţii

gen

eral

e în

Arti

colu

l 27

care

pr

evăd

sta

bilir

ea c

erin

ţelo

r pen

tru p

roie

ctar

ea

ecol

ogic

ă. P

rin u

rmar

e, e

ste

reco

man

dabi

lă

elab

orar

ea ş

i apr

obar

ea u

nui p

roie

ct d

e H

o-tă

râre

de

Guv

ern

desp

re c

rear

ea u

nui c

adru

pr

ivin

d st

abili

rea

cerin

ţelo

r pen

tru p

roie

ctar

ea

ecol

ogic

ă ap

licab

ile p

rodu

selo

r con

sum

atoa

re

de e

nerg

ie.

Reg

ulam

entu

l (C

E) n

r. 27

8/20

09 a

l Com

isie

i din

6

april

ie 2

009

de p

uner

e în

apl

icar

e a

Dire

ctiv

ei

2005

/32/

CE

a P

arla

men

tulu

i Eur

opea

n şi

a C

on-

siliu

lui î

n ce

ea c

e pr

iveş

te c

erin

ţele

în m

ater

ie d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că p

entru

put

erea

abs

orbi

tă în

re

gim

fără

sar

cină

şi p

entru

rand

amen

tul m

ediu

în

regi

m a

ctiv

al s

urse

lor e

xter

ne d

e al

imen

tare

JO L

93,

7.4

.200

9, p

. 3–1

0

Lege

a nr

. 142

din

2 iu

lie 2

010

cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

i-to

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr

. 155

-158

, art.

545

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

unu

i pro

iect

de

Hot

ărâr

e a

Guv

ernu

lui î

n ce

ea c

e pr

iveş

te c

erin

ţele

în m

ater

ie d

e pr

o-ie

ctar

e ec

olog

ică

pent

ru p

uter

ea a

b-so

rbită

în re

gim

fără

sar

cină

şi p

entru

ra

ndam

entu

l med

iu în

regi

m a

ctiv

al

surs

elor

ext

erne

de

alim

enta

r.

2014

-201

5Le

gea

nr. 1

42 d

in 2

iulie

201

0 cu

priv

ire la

efi

cien

ţa e

nerg

etic

ă, M

onito

rul O

ficia

l din

3

sept

embr

ie 2

010,

nr.

155-

158,

art.

545

cu

prin

de d

ispo

ziţii

gen

eral

e în

Arti

colu

l 27

care

pr

evăd

sta

bilir

ea c

erin

ţelo

r pen

tru p

roie

ctar

ea

ecol

ogic

ă. E

ste

reco

man

dabi

lă e

labo

rare

a şi

ap

roba

rea

unei

Hot

ărâr

i de

Guv

ern

de s

tabi

lire

a ce

rinţe

lor d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că p

entru

pu-

tere

a ab

sorb

ită în

regi

m fă

ră s

arci

nă ş

i pen

tru

rand

amen

tul m

ediu

în re

gim

act

iv a

l sur

selo

r ex

tern

e de

alim

enta

re.

235

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

Reg

ulam

entu

l (U

E) n

r. 34

7/20

10 a

l Com

isie

i di

n 21

apr

ilie

2010

de

mod

ifica

re a

Reg

ula-

men

tulu

i (C

E) n

r. 24

5/20

09 în

cee

a ce

priv

eşte

ce

rinţe

le d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că p

entru

lăm

pile

flu

ores

cent

e fă

ră b

alas

t înc

orpo

rat,

lăm

pile

cu

desc

ărca

re d

e in

tens

itate

ridi

cată

şi b

alas

turil

e şi

cor

puril

e de

ilum

inat

com

patib

ile c

u as

tfel d

e lă

mpi

JO L

104

, 24.

4.20

10, p

. 20–

28

Lege

a nr

. 142

din

2 iu

lie 2

010

cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

i-to

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr

. 155

-158

, art.

545

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

unu

i pro

iect

de

Hot

ărâr

e a

Guv

ernu

lui c

u pr

ivire

la

cer

inţe

le d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că

pent

ru lă

mpi

le fl

uore

scen

te fă

ră b

a-la

st în

corp

orat

, lăm

pile

cu

desc

ărca

-re

de

inte

nsita

te ri

dica

tă ş

i bal

astu

rile

şi c

orpu

rile

de il

umin

at c

ompa

tibile

cu

ast

fel d

e lă

mpi

.

2014

-201

5Le

gea

nr. 1

42 d

in 2

iulie

201

0 cu

priv

ire la

efi

cien

ţa e

nerg

etic

ă, M

onito

rul O

ficia

l din

3

sept

embr

ie 2

010,

nr.

155-

158,

art.

545

cu

prin

de d

ispo

ziţii

gen

eral

e în

Arti

colu

l 27

care

pr

evăd

sta

bilir

ea c

erin

ţelo

r pen

tru p

roie

ctar

ea

ecol

ogic

ă. E

ste

reco

man

dabi

lă e

labo

rare

a şi

ap

roba

rea

unei

Hot

ărâr

i de

Guv

ern

de s

tabi

lire

a ce

rinţe

lor d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că p

entru

lă

mpi

le fl

uore

scen

te fă

ră b

alas

t înc

orpo

rat,

lăm

pile

cu

desc

ărca

re d

e in

tens

itate

ridi

cată

şi

bala

stur

ile ş

i cor

puril

e de

ilum

inat

com

patib

ile

cu a

stfe

l de

lăm

pi.

Reg

ulam

entu

l (C

E) n

r. 24

4/20

09 a

l Com

isie

i din

18

mar

tie 2

009

de im

plem

enta

re a

Dire

ctiv

ei

2005

/32/

CE

a P

arla

men

tulu

i Eur

opea

n şi

a

Con

siliu

lui î

n ce

ea c

e pr

iveş

te c

erin

ţele

de

proi

ecta

re e

colo

gică

pen

tru lă

mpi

de

uz c

asni

c no

n-di

recţ

iona

le

JO L

76,

24.

3.20

09, p

. 3–1

6

Lege

a nr

. 142

din

2 iu

lie 2

010

cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

i-to

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr

. 155

-158

, art.

545

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

unu

i pro

iect

de

Hot

ărâr

e a

Guv

ernu

lui î

n ce

ea

ce p

riveş

te c

erin

ţele

de

proi

ecta

re

ecol

ogic

ă pe

ntru

lăm

pi d

e uz

cas

nic

non-

dire

cţio

nale

.

2014

-201

5Le

gea

nr. 1

42 d

in 2

iulie

201

0 cu

priv

ire la

efi

cien

ţa e

nerg

etic

ă, M

onito

rul O

ficia

l din

3

sept

embr

ie 2

010,

nr.

155-

158,

art.

545

cu

prin

de d

ispo

ziţii

gen

eral

e în

Arti

colu

l 27

care

pr

evăd

sta

bilir

ea c

erin

ţelo

r pen

tru p

roie

ctar

ea

ecol

ogic

ă. E

ste

reco

man

dabi

lă e

labo

rare

a şi

ap

roba

rea

unei

Hot

ărâr

i de

Guv

ern

de s

tabi

lire

a ce

rinţe

lor d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că p

entru

lă

mpi

de

uz c

asni

c no

n-di

recţ

iona

le.

Reg

ulam

entu

l (C

E) n

r. 10

7/20

09 a

l Com

isie

i din

4

febr

uarie

200

9 de

impl

emen

tare

a D

irect

ivei

20

05/3

2/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

C

onsi

liulu

i în

ceea

ce

priv

eşte

cer

inţe

le d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că p

entru

uni

tăţil

e si

mpl

e de

co

nver

sie

sem

nal

JO L

36,

5.2

.200

9, p

. 8–1

4

Lege

a nr

. 142

din

2 iu

lie 2

010

cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

i-to

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr

. 155

-158

, art.

545

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

unu

i pro

iect

de

Hot

ărâr

e a

Guv

ernu

lui î

n ce

ea

ce p

riveş

te c

erin

ţele

de

proi

ecta

re

ecol

ogic

ă pe

ntru

uni

tăţil

e si

mpl

e de

co

nver

sie

sem

nal.

2014

-201

5Le

gea

nr. 1

42 d

in 2

iulie

201

0 cu

priv

ire la

efi

cien

ţa e

nerg

etic

ă, M

onito

rul O

ficia

l a d

in

3 se

ptem

brie

201

0, n

r. 15

5-15

8, a

rt. 5

45

cupr

inde

dis

pozi

ţii g

ener

ale

în A

rtico

lul 2

7 ca

re

prev

ăd s

tabi

lirea

cer

inţe

lor p

entru

pro

iect

area

ec

olog

ică.

Est

e re

com

anda

bilă

ela

bora

rea

şi

apro

bare

a un

ei H

otăr

âri d

e G

uver

n de

sta

bilir

e a

cerin

ţelo

r de

proi

ecta

re e

colo

gică

pen

tru

unită

ţile

sim

ple

de c

onve

rsie

sem

nal.

Reg

ulam

entu

l (C

E) n

r. 12

75/2

008

al C

omis

iei d

in

17 d

ecem

brie

200

8 de

impl

emen

tare

a D

irect

ivei

20

05/3

2/C

E a

Parla

men

tulu

i Eur

opea

n şi

a

Con

siliu

lui î

n ce

ea c

e pr

iveş

te c

erin

ţele

în m

ater

ie

de e

co-p

roie

ctar

e pe

ntru

con

sum

ul d

e en

ergi

e el

ectri

că în

mod

ul s

tand

by ş

i opr

it al

ech

ipam

ente

-lo

r ele

ctric

e şi

ele

ctro

nice

de

uz c

asni

c şi

de

biro

u

Lege

a nr

. 142

din

2 iu

lie 2

010

cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

i-to

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr

. 155

-158

, art.

545

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

unu

i pro

iect

de

Hot

ărâr

e a

Guv

ernu

lui î

n ce

ea

ce p

riveş

te c

erin

ţele

în m

ater

ie d

e ec

o-pr

oiec

tare

pen

tru c

onsu

mul

de

ener

gie

elec

trică

în m

odul

sta

ndby

şi

opr

it al

ech

ipam

ente

lor e

lect

rice

şi

elec

troni

ce d

e uz

cas

nic

şi d

e bi

rou.

2014

-201

5Le

gea

nr. 1

42 d

in 2

iulie

201

0 cu

priv

ire la

efi

cien

ţa e

nerg

etic

ă, M

onito

rul O

ficia

l din

3

sept

embr

ie 2

010,

nr.

155-

158,

art.

545

cu

prin

de d

ispo

ziţii

gen

eral

e în

Arti

colu

l 27

care

pr

evăd

sta

bilir

ea c

erin

ţelo

r pen

tru p

roie

ctar

ea

ecol

ogic

ă. E

ste

reco

man

dabi

lă e

labo

rare

a şi

ap

roba

rea

unei

Hot

ărâr

i de

Guv

ern

de

236

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

JO L

339

, 18.

12.2

008,

p. 4

5–52

stab

ilire

a c

erin

ţelo

r de

proi

ecta

re e

colo

gică

pe

ntru

con

sum

ul d

e en

ergi

e el

ectri

că în

mod

ul

stan

dby

şi o

prit

al e

chip

amen

telo

r ele

ctric

e şi

el

ectro

nice

de

uz c

asni

c şi

de

biro

u.

Reg

ulam

entu

l (C

E) n

r. 64

1/20

09 a

l Com

isie

i din

22

iulie

200

9 de

pun

ere

în a

plic

are

a D

irect

ivei

20

05/3

2/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

C

onsi

liulu

i cu

priv

ire la

cer

inţe

le d

e pr

oiec

tare

ec

olog

ică

aplic

abile

pom

pelo

r de

circ

ulaţ

ie fă

ră

etan

şare

inde

pend

ente

şi p

ompe

lor d

e ci

rcul

aţie

fă

ră e

tanş

are

inte

grat

e în

pro

duse

JO L

191

, 23.

7.20

09, p

. 35–

41

Lege

a nr

. 142

din

2 iu

lie 2

010

cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

i-to

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr

. 155

-158

, art.

545

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

unu

i pro

iect

de

Hot

ărâr

e a

Guv

ernu

lui c

u pr

ivire

la

cer

inţe

le d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că

aplic

abile

pom

pelo

r de

circ

ulaţ

ie fă

ră

etan

şare

inde

pend

ente

şi p

ompe

lor

de c

ircul

aţie

fără

eta

nşar

e in

tegr

ate

în p

rodu

se.

2014

-201

5Le

gea

nr. 1

42 d

in 2

iulie

201

0 cu

priv

ire la

efi

cien

ţa e

nerg

etic

ă, M

onito

rul O

ficia

l din

3

sept

embr

ie 2

010,

nr.

155-

158,

art.

545

cu

prin

de d

ispo

ziţii

gen

eral

e în

Arti

colu

l 27

care

pr

evăd

sta

bilir

ea c

erin

ţelo

r pen

tru p

roie

ctar

ea

ecol

ogic

ă. E

ste

reco

man

dabi

lă e

labo

rare

a şi

ap

roba

rea

unei

Hot

ărâr

i de

Guv

ern

de s

tabi

lire

a ce

rinţe

lor d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că a

plic

abile

po

mpe

lor d

e ci

rcul

aţie

fără

eta

nşar

e in

depe

n-de

nte

şi p

ompe

lor d

e ci

rcul

aţie

fără

eta

nşar

e in

tegr

ate

în p

rodu

se.

Reg

ulam

entu

l (C

E) n

r. 64

0/20

09 a

l Com

isie

i di

n 22

iulie

200

9 de

impl

emen

tare

a D

irect

ivei

20

05/3

2/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

-si

liulu

i în

ceea

ce

priv

eşte

cer

inţe

le d

e pr

oiec

tare

ec

olog

ică

pent

ru m

otoa

rele

ele

ctric

e

JO L

191

, 23.

7.20

09, p

. 26–

34

Lege

a nr

. 142

din

2 iu

lie 2

010

cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

i-to

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr

. 155

-158

, art.

545

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

unu

i pro

iect

de

Hot

ărâr

e a

Guv

ernu

lui c

u pr

ivire

la

cer

inţe

le d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că

pent

ru m

otoa

rele

ele

ctric

e.

2014

-201

5Le

gea

nr. 1

42 d

in 2

iulie

201

0 cu

priv

ire la

efi

cien

ţa e

nerg

etic

ă, M

onito

rul O

ficia

l din

3

sept

embr

ie 2

010,

nr.

155-

158,

art.

545

cu

prin

de d

ispo

ziţii

gen

eral

e în

Arti

colu

l 27

care

pr

evăd

sta

bilir

ea c

erin

ţelo

r pen

tru p

roie

ctar

ea

ecol

ogic

ă. E

ste

reco

man

dabi

lă e

labo

rare

a şi

ap

roba

rea

unei

Hot

ărâr

i de

Guv

ern

de s

tabi

lire

a ce

rinţe

lor d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că p

entru

m

otoa

rele

ele

ctric

e.

Reg

ulam

entu

l (C

E) n

r. 64

3/20

09 a

l Com

isie

i din

22

iulie

200

9 de

pun

ere

în a

plic

are

a D

irect

ivei

20

05/3

2/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

-si

liulu

i cu

priv

ire la

cer

inţe

le d

e pr

oiec

tare

eco

lo-

gică

pen

tru a

para

tele

frig

orifi

ce d

e uz

cas

nic

JO L

191

, 23.

7.20

09, p

. 53–

68

Lege

a nr

. 142

din

2 iu

lie 2

010

cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

i-to

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr

. 155

-158

, art.

545

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

unu

i pro

iect

de

Hot

ărâr

e a

Guv

ernu

lui c

u pr

ivire

la

cer

inţe

le d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că

pent

ru a

para

tele

frig

orifi

ce d

e uz

ca

snic

.

2014

-201

5Le

gea

nr. 1

42 d

in 2

iulie

201

0 cu

priv

ire la

efi

cien

ţa e

nerg

etic

ă, M

onito

rul O

ficia

l din

3

sept

embr

ie 2

010,

nr.

155-

158,

art.

545

cu

prin

de d

ispo

ziţii

gen

eral

e în

Arti

colu

l 27

care

pr

evăd

sta

bilir

ea c

erin

ţelo

r pen

tru p

roie

ctar

ea

ecol

ogic

ă. E

ste

reco

man

dabi

lă e

labo

rare

a şi

ap

roba

rea

unei

Hot

ărâr

i de

Guv

ern

de s

tabi

lire

a ce

rinţe

lor d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că p

entru

ap

arat

ele

frigo

rifice

de

uz c

asni

c.

237

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

Reg

ulam

entu

l (C

E) n

r. 64

2/20

09 a

l Com

isie

i din

22

iulie

200

9 de

pun

ere

în a

plic

are

a D

irect

ivei

20

05/3

2/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

C

onsi

liulu

i cu

priv

ire la

cer

inţe

le d

e pr

oiec

tare

ec

olog

ică

aplic

abile

apa

rate

lor T

V

JO L

191

, 23.

7.20

09, p

. 42–

52

Lege

a nr

. 142

din

2 iu

lie 2

010

cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

i-to

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr

. 155

-158

, art.

545

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

unu

i pro

iect

de

Hot

ărâr

e a

Guv

ernu

lui c

u pr

ivire

la

cer

inţe

le d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că

aplic

abile

apa

rate

lor T

V.

2014

-201

5Le

gea

nr. 1

42 d

in 2

iulie

201

0 cu

priv

ire la

efi-

cien

ţa e

nerg

etic

ă, M

onito

rul d

in 3

sep

tem

brie

20

10, n

r. 15

5-15

8, a

rt. 5

45cu

prin

de d

ispo

ziţii

ge

nera

le în

Arti

colu

l 27

care

pre

văd

stab

ilire

a ce

rinţe

lor p

entru

pro

iect

area

eco

logi

că. E

ste

reco

man

dabi

lă e

labo

rare

a şi

apr

obar

ea u

nei

Hot

ărâr

i de

Guv

ern

de s

tabi

lire

a ce

rinţe

lor d

e pr

oiec

tare

eco

logi

că a

plic

abile

apa

rate

lor T

V.

Dire

ctiv

a 92

/42/

CE

E a

Con

siliu

lui d

in 2

1 m

ai

1992

priv

ind

cerin

ţele

de

rand

amen

t pen

tru

caza

nele

noi

de

apă

cald

ă cu

com

bust

ie li

chid

ă sa

u ga

zoas

ă

JO L

167

, 22.

6.19

92, p

. 17–

28

Lege

a nr

. 142

din

2 iu

lie 2

010

cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

i-to

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr

. 155

-158

, art.

545

Ela

bora

rea

şi a

prob

area

unu

i pro

iect

de

Hot

ărâr

e a

Guv

ernu

lui p

rivin

d ce

rinţe

le d

e ra

ndam

ent p

entru

caz

a-ne

le n

oi d

e ap

ă ca

ldă

cu c

ombu

stie

lic

hidă

sau

gaz

oasă

.

2014

-201

5E

ste

reco

man

dabi

lă e

labo

rare

a şi

apr

obar

ea

unei

Hot

ărâr

i de

Guv

ern

priv

ind

cerin

ţele

de

rand

amen

t pen

tru c

azan

ele

noi d

e ap

ă ca

ldă

cu c

ombu

stie

lich

idă

sau

gazo

asă.

Dire

ctiv

a 92

/75/

CE

E a

Con

siliu

lui d

in 2

2 se

p-te

mbr

ie 1

992

priv

ind

indi

care

a, p

rin e

tiche

tare

şi

info

rmaţ

ii st

anda

rd d

espr

e pr

odus

, a c

onsu

mul

ui

de e

nerg

ie ş

i de

alte

resu

rse

la a

para

tele

de

uz

casn

ic

JO L

297

, 13.

10.1

992,

p. 1

6–19

Abr

ogat

prin

:

Dire

ctiv

a 20

10/3

0/U

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

siliu

lui d

in 1

9 m

ai 2

010

priv

ind

indi

care

a,

prin

etic

heta

re ş

i inf

orm

aţii

stan

dard

des

pre

pro-

dus,

a c

onsu

mul

ui d

e en

ergi

e şi

de

alte

resu

rse

al p

rodu

selo

r cu

impa

ct e

nerg

etic

JO L

153

, 18.

6.20

10, p

. 1–1

2

Lege

a nr

. 142

din

2 iu

lie 2

010

cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

Mon

i-to

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr

. 155

-158

, art.

545

Pro

iect

ul d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apr

obar

e a

Reg

ulam

entu

lui

priv

ind

indi

care

a, p

rin e

tiche

tare

şi

info

rmaţ

ii st

anda

rd d

espr

e pr

odus

, a

cons

umul

ui d

e en

ergi

e şi

de

alte

re

surs

e al

pro

duse

lor c

u im

pact

en

erge

tic

Org

aniz

area

aud

ieril

or p

ublic

e şi

ap

roba

rea

proi

ectu

lui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

egu-

lam

entu

lui p

rivin

d in

dica

rea,

prin

et

iche

tare

şi i

nfor

maţ

ii st

anda

rd d

es-

pre

prod

us, a

con

sum

ului

de

ener

gie

şi d

e al

te re

surs

e al

pro

duse

lor c

u im

pact

ene

rget

ic.

2011

-201

2P

roie

ctul

-cad

ru d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i a

fost

ela

bora

t în

baza

Leg

ii nr

. 142

din

2

iulie

201

0 cu

priv

ire la

efic

ienţ

a en

erge

tică,

M

onito

rul O

ficia

l din

3 s

epte

mbr

ie 2

010,

nr.

155-

158,

art.

545

. Pro

iect

ul c

onţin

e di

spoz

iţii

priv

ind

măs

urile

naţ

iona

le d

e in

form

are

a co

nsum

ator

ului

fina

l, în

spe

cial

, priv

ind

indi

care

a, p

rin e

tiche

tare

şi i

nfor

maţ

ii st

anda

rd

desp

re p

rodu

s, a

con

sum

ului

de

ener

gie

şi d

e al

te re

surs

e al

pro

duse

lor c

u im

pact

ene

rget

ic,

perm

iţând

u-le

în a

cest

mod

con

sum

ator

ilor

final

i să-

şi a

leag

ă pr

odus

e m

ai e

ficie

nte.

Pro

iect

ele

de h

otăr

âri ş

i reg

ulam

ente

, de

asem

enea

, tra

nspu

n no

ua D

irect

ivă

2010

/30/

UE

de

înlo

cuire

a D

irect

ivei

92/

75/C

EE

.

Est

e re

com

anda

bilă

ope

rare

a de

am

enda

-m

ente

rele

vant

e în

regu

lam

ente

le d

e pu

nere

în

apl

icar

e, d

at fi

ind

fapt

ul c

ă ac

tele

del

egat

e su

bstit

uie

dire

ctiv

ele

de im

plem

enta

re în

U

niun

ea E

urop

eană

.

238

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

Dire

ctiv

a 20

03/6

6/C

E a

Com

isie

i din

3 iu

lie 2

003

de m

odifi

care

a D

irect

ivei

94/

2/C

E d

e pu

nere

în

apl

icar

e a

Dire

ctiv

ei 9

2/75

/CE

E a

Con

siliu

lui

cu p

rivire

la in

dica

rea

cons

umul

ui e

nerg

etic

pe

etic

hete

le fr

igid

erel

or, c

onge

lato

arel

or ş

i com

bi-

nelo

r frig

orifi

ce e

lect

roca

snic

e

JO L

170

, 9.7

.200

3, p

. 10–

14

Pro

iect

ul d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apr

obar

e a

Reg

ulam

entu

lui

priv

ind

indi

care

a co

nsum

ului

en

erge

tic p

e et

iche

tele

frig

ider

elor

, co

ngel

atoa

relo

r şi c

ombi

nelo

r fri

gorifi

ce e

lect

roca

snic

e

Org

aniz

area

aud

ieril

or p

ublic

e şi

ap

roba

rea

proi

ectu

lui d

e H

otă-

râre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a

Reg

ulam

entu

lui p

rivin

d in

dica

rea

cons

umul

ui e

nerg

etic

pe

etic

hete

le

frigi

dere

lor,

cong

elat

oare

lor ş

i com

bi-

nelo

r frig

orifi

ce e

lect

roca

snic

e.

Ada

ptar

ea E

N 1

53

2011

-201

2E

ste

reco

man

dabi

lă o

rgan

izar

ea a

udie

rilor

pu

blic

e şi

apr

obar

ea p

roie

ctul

ui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

egul

amen

tulu

i pr

ivin

d in

dica

rea

cons

umul

ui e

nerg

etic

pe

etic

hete

le fr

igid

erel

or, c

onge

lato

arel

or ş

i com

-bi

nelo

r frig

orifi

ce e

lect

roca

snic

e; a

dapt

area

E

N 1

53.

Dire

ctiv

a 20

02/4

0/C

E a

Com

isie

i din

8 m

ai 2

002

de a

plic

are

a D

irect

ivei

92/

75/C

EE

a C

onsi

liulu

i cu

priv

ire la

etic

heta

rea

ener

getic

ă a

cupt

oare

lor

elec

trice

de

uz c

asni

c

JO L

33,

8.2

.200

3, p

. 43–

43

Pro

iect

ul d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apr

obar

e a

Reg

ulam

entu

lui

priv

ind

etic

heta

rea

ener

getic

ă a

cupt

oare

lor e

lect

rice

de u

z ca

snic

Org

aniz

area

aud

ieril

or p

ublic

e şi

ap

roba

rea

proi

ectu

lui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

e-gu

lam

entu

lui p

rivin

d et

iche

tare

a en

erge

tică

a cu

ptoa

relo

r ele

ctric

e de

uz

cas

nic.

Ada

ptar

ea E

N 5

0304

2011

-201

2E

ste

reco

man

dabi

lă o

rgan

izar

ea a

udie

rilor

pu

blic

e şi

apr

obar

ea p

roie

ctul

ui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

egul

amen

tulu

i et

iche

tare

a en

erge

tică

a cu

ptoa

relo

r ele

ctric

e de

uz

casn

ic; a

dapt

area

EN

503

04.

Dire

ctiv

a 20

02/3

1/C

E a

Com

isie

i din

22

mar

tie

2002

de

pune

re în

apl

icar

e a

Dire

ctiv

ei 9

2/75

/C

EE

a C

onsi

liulu

i priv

ind

etic

heta

rea

cons

umul

ui

de e

nerg

ie a

l apa

rate

lor d

e cl

imat

izar

e de

uz

casn

ic

JO L

86,

3.4

.200

2

Pro

iect

ul d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apr

obar

e a

Reg

ulam

entu

lui

priv

ind

etic

heta

rea

cons

umul

ui d

e en

ergi

e al

apa

rate

lor d

e cl

imat

izar

e de

uz

casn

ic

Org

aniz

area

aud

ieril

or p

ublic

e şi

ap

roba

rea

proi

ectu

lui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

e-gu

lam

entu

lui p

rivin

d et

iche

tare

a co

nsum

ului

de

ener

gie

al a

para

telo

r de

clim

atiz

are

de u

z ca

snic

.

Ada

ptar

ea: E

N 2

55-1

, EN

814

-1,

EN

145

11

2011

-201

2E

ste

reco

man

dabi

lă o

rgan

izar

ea a

udie

rilor

pu

blic

e şi

apr

obar

ea p

roie

ctul

ui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

egul

amen

tulu

i pr

ivin

d et

iche

tare

a co

nsum

ului

de

ener

gie

al

apar

atel

or d

e cl

imat

izar

e de

uz

casn

ic; a

dap-

tare

a E

N 2

55-1

, EN

814

-1, E

N 1

4511

Dire

ctiv

a 19

99/9

/CE

a C

omis

iei d

in 2

6 fe

brua

rie

1999

de

mod

ifica

re a

Dire

ctiv

ei 9

7/17

/CE

priv

ind

aplic

area

Dire

ctiv

ei 9

2/75

/CE

E a

Con

siliu

lui c

u pr

ivire

la e

tiche

tare

a en

erge

tică

a m

aşin

ilor d

e sp

ălat

vas

e de

uz

casn

ic

JO L

56,

4.3

.199

9, p

. 46–

46

Pro

iect

ul d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apr

obar

e a

Reg

ulam

entu

lui

priv

ind

etic

heta

rea

ener

getic

ă a

maş

inilo

r de

spăl

at v

ase

de u

z ca

snic

Org

aniz

area

aud

ieril

or p

ublic

e şi

ap

roba

rea

proi

ectu

lui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

e-gu

lam

entu

lui p

rivin

d et

iche

tare

a en

erge

tică

a m

aşin

ilor d

e sp

ălat

vas

e de

uz

casn

ic.

Ada

ptar

ea E

N 5

0242

2011

-201

2E

ste

reco

man

dabi

lă o

rgan

izar

ea a

udie

rilor

pu

blic

e şi

apr

obar

ea p

roie

ctul

ui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

egul

amen

tulu

i pr

ivin

d et

iche

tare

a en

erge

tică

a m

aşin

ilor

de s

păla

t vas

e de

uz

casn

ic; a

dapt

area

EN

50

242.

Dire

ctiv

a 98

/11/

CE

a C

omis

iei d

in 2

7 ia

nuar

ie

1998

de

pune

re în

apl

icar

e a

Dire

ctiv

ei 9

2/75

/C

EE

a C

onsi

liulu

i priv

ind

etic

heta

rea

ener

getic

ă a

lăm

pilo

r de

uz c

asni

c

JO L

71,

10.

3.19

98, p

. 1–8

Pro

iect

ul d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apr

obar

e a

Reg

ulam

entu

lui

priv

ind

etic

heta

rea

ener

getic

ă a

lăm

pilo

r de

uz c

asni

c

Org

aniz

area

aud

ieril

or p

ublic

e şi

ap

roba

rea

proi

ectu

lui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

egul

a-m

entu

lui p

rivin

d et

iche

tare

a en

erge

ti-că

a lă

mpi

lor d

e uz

cas

nic.

Ada

ptar

ea E

N 6

0598

.

2011

-201

2E

ste

reco

man

dabi

lă o

rgan

izar

ea a

udie

rilor

pu

blic

e şi

apr

obar

ea p

roie

ctul

ui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

egul

amen

tulu

i pr

ivin

d et

iche

tare

a en

erge

tică

a lă

mpi

lor d

e uz

ca

snic

; ada

ptar

ea E

N 6

0598

.

239

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

Dire

ctiv

a 97

/17/

CE

a C

omis

iei d

e pu

nere

în

aplic

are

a D

irect

ivei

Con

siliu

lui 9

2/75

/CE

E c

u pr

ivire

la e

tiche

tare

a en

erge

tica

a m

aşin

ilor d

e sp

ălat

vas

e de

uz

casn

ic

JO L

118

, 7.5

.199

7, p

. 1–2

5

Pro

iect

ul d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apr

obar

e a

Reg

ulam

entu

lui

priv

ind

etic

heta

rea

ener

getic

a a

maş

inilo

r de

spăl

at v

ase

de u

z ca

snic

Reg

ulam

ent c

u pr

ivire

la e

tiche

tare

a en

erge

tica

a m

aşin

ilor d

e sp

ălat

vas

e de

uz

casn

ic.

2011

-201

2E

ste

reco

man

dabi

lă o

rgan

izar

ea a

udie

rilor

pu

blic

e şi

apr

obar

ea p

roie

ctul

ui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

egul

amen

tulu

i et

iche

tare

a en

erge

tica

a m

aşin

ilor d

e sp

ălat

va

se d

e uz

cas

nic.

Dire

ctiv

a 96

/89/

CE

a C

omis

iei d

in 1

7 de

cem

brie

19

96 d

e m

odifi

care

a D

irect

ivei

95/

12/C

E d

e pu

nere

în a

plic

are

a D

irect

ivei

92/

75/C

EE

a

Con

siliu

lui c

u pr

ivire

la e

tiche

tare

a en

erge

tică

a m

aşin

ilor d

e sp

ălat

rufe

de

uz c

asni

c

JO L

338

, 28.

12.1

996,

p. 8

5–85

Pro

iect

ul d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apr

obar

e a

Reg

ulam

entu

lui

priv

ind

etic

heta

rea

ener

getic

ă a

maş

inilo

r de

spăl

at ru

fe d

e uz

ca

snic

Org

aniz

area

aud

ieril

or p

ublic

e şi

ap

roba

rea

proi

ectu

lui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

e-gu

lam

entu

lui p

rivin

d et

iche

tare

a en

erge

tică

a m

aşin

ilor d

e sp

ălat

rufe

de

uz

casn

ic.

Ada

ptar

ea E

N 6

0456

.

2011

-201

2E

ste

reco

man

dabi

lă o

rgan

izar

ea a

udie

rilor

pu

blic

e şi

apr

obar

ea p

roie

ctul

ui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

egul

amen

tulu

i pr

ivin

d et

iche

tare

a en

erge

tică

a m

aşin

ilor d

e sp

ălat

rufe

de

uz c

asni

c; a

dapt

area

EN

604

56

Dire

ctiv

a 96

/60/

CE

a C

omis

iei d

in 1

9 se

ptem

brie

19

96 d

e pu

nere

în a

plic

are

a D

irect

ivei

92/

75/

CE

E a

Con

siliu

lui c

u pr

ivire

la e

tiche

tare

a en

er-

getic

ă a

maş

inilo

r com

bina

te d

e sp

ălat

şi u

scat

ru

fe d

e uz

cas

nic

JO L

266

, 18.

10.1

996,

p. 1

–27

Pro

iect

ul d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apr

obar

e a

Reg

ulam

entu

lui

priv

ind

etic

heta

rea

ener

getic

ă a

maş

inilo

r com

bina

te d

e sp

ălat

şi

usca

t ruf

e de

uz

casn

ic

Org

aniz

area

aud

ieril

or p

ublic

e şi

ap

roba

rea

proi

ectu

lui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

e-gu

lam

entu

lui p

rivin

d et

iche

tare

a en

erge

tică

a m

aşin

ilor c

ombi

nate

de

spăl

at ş

i usc

at ru

fe d

e uz

cas

nic.

2011

-201

2E

ste

reco

man

dabi

lă o

rgan

izar

ea a

udie

rilor

pu

blic

e şi

apr

obar

ea p

roie

ctul

ui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

egul

amen

tulu

i pri-

vind

etic

heta

rea

ener

getic

ă a

maş

inilo

r com

bi-

nate

de

spăl

at ş

i usc

at ru

fe d

e uz

cas

nic.

Dire

ctiv

a 95

/13/

CE

a C

omis

iei d

in 2

3 m

ai 1

995

de p

uner

e în

apl

icar

e a

Dire

ctiv

ei 9

2/75

/CE

E a

C

onsi

liulu

i cu

priv

ire la

etic

heta

rea

ener

getic

ă a

uscă

toar

elor

ele

ctric

e de

uz

casn

ic c

u ta

mbu

r

JO L

136

, 21.

6.19

95, p

. 28–

51

Pro

iect

ul d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apr

obar

e a

Reg

ulam

entu

lui

priv

ind

etic

heta

rea

ener

getic

ă a

uscă

toar

elor

ele

ctric

e de

uz

casn

ic

cu ta

mbu

r

Org

aniz

area

aud

ieril

or p

ublic

e şi

ap

roba

rea

proi

ectu

lui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

e-gu

lam

entu

lui p

rivin

d et

iche

tare

a en

erge

tică

a us

căto

arel

or e

lect

rice

de u

z ca

snic

cu

tam

bur.

2011

-201

2E

ste

reco

man

dabi

lă o

rgan

izar

ea a

udie

rilor

pu

blic

e şi

apr

obar

ea p

roie

ctul

ui d

e H

otăr

âre

a G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

egul

amen

tulu

i pr

ivin

d et

iche

tare

a en

erge

tică

a us

căto

arel

or

elec

trice

de

uz c

asni

c cu

tam

bur.

Reg

ulam

entu

l (C

E) n

r. 10

6/20

08 a

l Par

lam

en-

tulu

i Eur

opea

n şi

al C

onsi

liulu

i din

15

ianu

arie

20

08 p

rivin

d un

pro

gram

com

unita

r de

etic

heta

re

refe

ritoa

re la

efic

ienţ

a en

erge

tică

a ec

hipa

men

-te

lor d

e bi

rou

JO L

39,

13.

2.20

08, p

. 1–7

Ela

bora

rea

şi a

dopt

area

Hot

ărâr

ii G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

egul

a-m

entu

lui p

rivin

d et

iche

tare

a efi

cien

ţei

ener

getic

e a

echi

pam

ente

lor d

e bi

rou.

2014

-201

5E

tiche

tare

a efi

cien

ţei e

nerg

etic

e a

echi

-pa

men

telo

r de

biro

u n-

a fo

st a

bord

ată

de

legi

slaţ

ia R

epub

licii

Mol

dova

. Prin

urm

are,

es

te re

com

anda

bilă

ela

bora

rea

şi a

dopt

area

un

ei H

otăr

âri d

e G

uver

n cu

priv

ire la

etic

heta

-re

a efi

cien

ţei e

nerg

etic

e a

echi

pam

ente

lor d

e bi

rou,

fiin

d ob

ligat

orie

, în

mod

spe

cial

, pen

tru

auto

rităţ

ile p

ublic

e.

240

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

Dec

izia

Con

siliu

lui d

in 1

8 de

cem

brie

200

6 pr

i-vi

nd în

chei

erea

Aco

rdul

ui în

tre G

uver

nul S

tate

lor

Uni

te a

le A

mer

icii

şi C

omun

itate

a E

urop

eană

pr

ivin

d co

ordo

nare

a pr

ogra

mel

or d

e et

iche

tare

re

ferit

oare

la e

ficie

nţa

ener

getic

ă a

echi

pam

ente

-lo

r de

biro

u [2

006/

1005

/CE

]

JO

L 3

81, 2

8.12

.200

6, p

. 24–

25

Ela

bora

rea

şi a

dopt

area

Hot

ărâr

ii G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

egul

a-m

entu

lui p

rivin

d et

iche

tare

a efi

cien

ţei

ener

getic

e a

echi

pam

ente

lor d

e bi

rou

(sim

ilar c

azul

ui d

e m

ai s

us).

2014

-201

5Ve

zi m

ai s

us.

Reg

ulam

entu

l (C

E) n

r. 12

22/2

009

al P

arla

men

-tu

lui E

urop

ean

şi a

l Con

siliu

lui d

in 2

5 no

iem

brie

20

09 p

rivin

d et

iche

tare

a pn

euril

or în

cee

a ce

pr

iveş

te e

ficie

nţa

cons

umul

ui d

e co

mbu

stib

il şi

al

ţi pa

ram

etri

esen

ţiali

JO L

342

, 22.

12.2

009,

p. 4

6–58

Ela

bora

rea

şi a

dopt

area

Hot

ărâr

ii G

uver

nulu

i de

apro

bare

a R

egul

a-m

entu

lui p

rivin

d et

iche

tare

a pn

euril

or

în c

eea

ce p

riveş

te e

ficie

nţa

cons

u-m

ului

de

com

bust

ibil.

2014

-201

5E

tiche

tare

a pn

euril

or în

cee

a ce

priv

eşte

efi

cien

ţa c

onsu

mul

ui d

e co

mbu

stib

il a

fost

ab

orda

tă în

pro

iect

ul in

iţial

al P

NE

E. C

u to

ate

aces

tea,

est

e re

com

anda

bilă

ela

bora

rea

şi

adop

tare

a un

ei H

otăr

âri d

e G

uver

n cu

priv

ire

la e

tiche

tare

a pn

euril

or în

cee

a ce

priv

eşte

efi

cien

ţa c

onsu

mul

ui d

e co

mbu

stib

il şi

a a

ltor

para

met

ri es

enţia

li.

ENER

GIA

REG

ENER

AB

ILĂ

Dire

ctiv

a 20

01/7

7/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

siliu

lui d

in 2

7 se

ptem

brie

200

1 pr

ivin

d pr

omov

area

ele

ctric

ităţii

pro

duse

din

sur

se

de e

nerg

ie re

gene

rabi

le p

e pi

aţa

inte

rnă

a el

ectri

cită

ţii

JO L

283

, 27.

10.2

001,

p. 3

3–40

Abr

ogat

ă pr

in:

Dire

ctiv

a 20

09/2

8/C

E a

Par

lam

entu

lui E

urop

ean

şi a

Con

siliu

lui d

in 2

3 ap

rilie

200

9 pr

ivin

d pr

omo-

vare

a ut

iliză

rii e

nerg

iei d

in s

urse

rege

nera

bile

, de

mod

ifica

re ş

i ulte

rior d

e ab

roga

re a

Dire

ctiv

e-lo

r 200

1/77

/CE

şi 2

003/

30/C

E

JO L

140

, 5.6

.200

9, p

. 16–

62

Lege

a nr

. 160

din

12

iulie

200

7 cu

priv

ire la

ene

rgia

rege

nera

bilă

, M

onito

rul O

ficia

l din

17

augu

st

2007

, nr.

127-

130,

art.

550

Mod

ifica

rea

Hot

ărâr

ii G

uver

nulu

i cu

priv

ire la

Stra

tegi

a en

erge

tică

a R

epub

licii

Mol

dova

pân

ă în

anu

l 20

20 n

r. 95

8 di

n 21

aug

ust 2

007,

M

onito

rul O

ficia

l din

7 s

epte

mbr

ie

2007

, nr.

141-

145,

art.

101

2.

Mod

ifica

rea

Legi

i ene

rgie

i reg

e-ne

rabi

le n

r. 16

0 di

n 12

iulie

200

7,

Mon

itoru

l Ofic

ial d

in 1

7 au

gust

200

7,

nr. 1

27-1

30, a

rt. 5

50

Ela

bora

rea

unui

pro

gram

naţ

iona

l cu

priv

ire la

sur

sele

rege

nera

bile

de

ener

gie.

Ela

bora

rea

unui

pla

n de

acţ

iune

cu

priv

ire la

sur

sele

rege

nera

bile

de

ener

gie.

Rev

izui

rea

mec

anis

mul

ui e

xist

ent

de s

priji

n ba

zat p

e ta

rife

fixe

şi,

în fu

ncţie

de

caz,

con

side

rare

a in

trodu

cerii

unu

i nou

mec

anis

m d

e sp

rijin

SR

E–E

.

2011

2011

2012

2012

2011

Dire

ctiv

a 20

01/7

7/C

E a

fost

, pra

ctic

, tra

nspu

să

com

plet

prin

Leg

ea n

r. 16

0 di

n 12

iulie

200

7 cu

priv

ire la

ene

rgia

rege

nera

bilă

, Mon

itoru

l O

ficia

l din

17

augu

st 2

007,

nr.

127-

130,

art.

55

0 cu

der

ogăr

i min

ore

vizâ

nd e

xige

nţel

e de

ra

porta

re.

Lege

a a

fost

spr

ijini

tă d

e m

etod

olog

ia ta

rifel

or

verz

i şi r

egul

amen

tul d

e ga

ranţ

ie a

orig

inii

ener

giei

ele

ctric

e pr

odus

e di

n su

rse

rege

nera

-bi

le în

anu

l 200

9. C

u to

ate

aces

tea,

Dire

ctiv

a pr

ivin

d bi

ocom

bust

ibili

i n-a

fost

refle

ctat

ă de

Le

gea

nr. 1

60 d

in 1

2 iu

lie 2

007

cu p

rivire

la

ener

gia

rege

nera

bilă

, iar

pro

iect

ul d

e le

ge

priv

ind

bioc

ombu

stib

ilii n

-a fo

st a

dopt

ată

în

acel

aşi a

n (2

007)

.

Min

iste

rul E

cono

mie

i în

prez

ent s

e oc

upă

de m

odifi

care

a Le

gii e

nerg

iei r

egen

erab

ile

la c

apito

lul c

e vi

zeaz

ă ob

iect

ivel

e in

dica

tive.

To

tuşi

, est

e re

com

anda

bil d

e in

clus

un

nou

capi

tol r

efer

itor l

a su

rsel

e re

gene

rabi

le s

au d

e el

abor

at u

n no

u ac

t pen

tru a

refle

cta

disp

ozi-

ţiile

în c

auză

.

241

Ang

ajam

ente

inte

rnaţ

iona

le: A

PC a

rtic

olel

e 10

, 11,

14,

22,

29,

53,

56

şi 9

7; T

rata

tul C

omun

ităţii

Ene

rget

ice.

Legi

slaţ

ia U

niun

ii Eu

rope

ne

(vez

i Cap

itolu

l 4)30

6

Gra

dul d

e tr

ansp

uner

e le

gală

a

acte

lor l

egis

lativ

e/no

rmat

ive/

proi

ecte

de

acte

naţ

iona

le a

le

Rep

ublic

ii M

oldo

va (c

are

cupr

ind

actu

l rel

evan

t al U

E)

Măs

urile

legi

slat

ive

nece

sare

Cal

enda

rul

2011

-201

5

Com

enta

rii ş

i rec

oman

dări

pent

ru

activ

ităţil

e ul

terio

are

în v

eder

ea

arm

oniz

ării

com

plet

e

Exa

min

area

pos

ibili

tăţii

de

a cr

ea

sist

emul

de

ghiş

eu u

nic

pent

ru in

ves-

titor

ii po

tenţ

iali

în d

omen

iul e

nerg

iei

rege

nera

bile

.

Lans

area

Fon

dulu

i pen

tru e

ficie

nţă

ener

getic

ă şi

/sau

a fo

ndur

ilor d

e sp

ri-jin

al p

roie

ctel

or s

imila

re d

e en

ergi

e re

gene

rabi

lă.

Ela

bora

rea

în a

nul 2

011

a pl

anul

ui

de a

cţiu

ni p

entru

bio

com

bust

ibili

.

Exa

min

area

pos

ibili

tăţil

or p

entru

ca

paci

tăţil

e de

pro

duce

re a

am

es-

tecu

rilor

.

Ada

ptar

ea s

tand

arde

lor p

rivin

d bi

ocom

bust

ibili

i (E

N 1

4214

pen

tru b

i-oc

ombu

stib

ilii a

uto;

EN

142

13 p

entru

bi

ocom

bust

ibili

i ter

mo;

AS

TM D

6751

-01

pen

tru B

io-D

iese

l (B

100)

etc

.)

Incl

uder

ea b

ioco

mbu

stib

ililo

r în

nom

encl

ator

ul n

aţio

nal î

n ca

litat

e de

pro

dus

fără

impu

nere

a ta

xei

aplic

abile

la a

lcoo

l.

2012

2013

2011

2011

2011

-201

5

2011

Dire

ctiv

a 20

09/2

8/C

E p

rivin

d pr

omov

area

ut

iliză

rii e

nerg

iei d

in s

urse

rege

nera

bile

şi d

e m

odifi

care

a d

irect

ivel

or m

ai v

echi

ar p

utea

fi

exam

inat

ă în

ved

erea

tran

spun

erii

parţi

ale

sau

com

plet

e în

Leg

ea e

nerg

iei r

egen

erab

ile

în p

erio

ada

anul

ui 2

011

ca p

arte

com

pone

ntă

a ac

estu

i efo

rt.

Sup

limen

tar a

cest

ei D

irect

ive,

se

reco

man

dă

trans

pune

rea

Dire

ctiv

ei p

rivin

d ca

litat

ea c

arbu

-ra

nţilo

r (D

irect

iva

2009

/3031

0 car

e a

mod

ifica

t D

irect

iva

98/7

0/C

E p

rivin

d ca

litat

ea b

enzi

nei ş

i a

mot

orin

ei) ş

i ada

ptar

ea s

peci

ficaţ

iilor

pen

tru

carb

uran

ţi co

ncom

itent

cu

stab

ilire

a un

or

obie

ctiv

e pe

ntru

redu

cere

a em

isiil

or d

e ga

ze

cu e

fect

de

seră

.

Com

enta

rii d

e or

din

gene

ral:

Maj

orita

tea

dire

ctiv

elor

incl

use

în P

lanu

l de

Acţ

iuni

UE

-RM

ant

erio

r n-a

u fo

st tr

ansp

use

în le

gisl

aţia

naţ

iona

lă în

con

form

itate

cu

cale

ndar

ul s

tabi

lit.

Est

e re

com

anda

bil d

e aj

usta

t pre

zent

ul T

abel

cu

tabe

lul A

cord

ului

de

asoc

iere

şi c

u te

rmen

ele-

limită

dup

ă fin

aliz

area

neg

ocie

rilor

şi a

prob

area

Aco

rdul

ui.

306

De

men

ţiona

t fap

tul c

ă R

epub

lica

Mol

dova

nu

este

obl

igat

ă să

tran

spun

ă di

rect

pre

vede

rile

jurid

ice

ale

mul

tor

aspe

cte

din

legi

slaţ

ia U

E, a

tât t

imp

cât n

u ar

e, c

el p

uţin

, sta

tutu

l de

ţară

ca

ndid

at, c

u ex

cepţ

ia c

azul

ui c

ând

s-a

conv

enit

altfe

l.30

7 Li

bera

lizar

ea s

ecto

rulu

i ene

rget

ic ş

i ulte

rioar

a in

tegr

are

a pi

eţii

inte

rne

ofer

ă un

rol m

ai im

porta

nt o

pera

toril

or e

cono

mic

i pen

tru in

vest

iţii.

De

asem

enea

, noi

le c

erin

ţe v

izân

d po

litic

ile, c

um

ar fi

, de

exem

plu,

obi

ectiv

ele

ce a

fect

ează

mix

ul d

e co

mbu

stib

ili, v

or a

vea

un im

pact

asu

pra

polit

icilo

r sta

telo

r mem

bre

orie

ntat

e sp

re o

infra

stru

ctur

ă en

erge

tică

nouă

sau

mod

erni

zată

. P

otriv

it no

ii D

irect

ive,

sta

tele

mem

bre

urm

ează

să

prez

inte

Com

isie

i, la

fiec

are

doi a

ni, d

ate

şi in

form

aţii

desp

re p

roie

ctel

e de

inve

stiţi

i în

infra

stru

ctur

a en

erge

tică

cu re

ferir

e la

pro

ducţ

ia,

depo

zita

rea

şi tr

ansp

ortu

l de

prod

use

petro

liere

, gaz

e na

tura

le, e

nerg

ie e

lect

rică,

incl

usiv

ene

rgie

ele

ctric

ă di

n su

rse

rege

nera

bile

, bio

com

bust

ibili

şi c

apta

rea

şi d

epoz

itare

a de

dio

xid

de

carb

on p

lani

ficat

ă sa

u în

con

stru

cţie

pe

terit

oriu

l lor

, inc

lusi

v in

terc

onex

iuni

le c

u ţă

rile

terţe

.30

8 E

lem

ente

le A

rtico

lulu

i 4 c

are

sunt

rele

vant

e pr

opun

erilo

r de

ener

gie

în n

egoc

ieril

e un

ui a

cord

de

liber

sch

imb

vor fi

dis

cuta

te în

con

text

ul a

celo

r neg

ocie

ri.30

9 D

irect

iva

94/2

2/C

E c

ompl

etea

ză D

irect

iva

cu p

rivire

la p

roce

duril

e de

pro

cura

re a

le e

ntită

ţilor

car

e op

erea

ză în

sec

toar

ele

apei

, ene

rgie

i, tra

nspo

rtulu

i şi t

elec

omun

icaţ

iilor

(ini

ţial D

irect

iva

90/5

31/C

EE

, car

e a

fost

abr

ogat

ă şi

înlo

cuită

de

Dire

ctiv

a 93

/38/

CE

E, c

are,

la râ

ndul

său

, a fo

st a

brog

ată

şi în

locu

ită p

rin D

irect

iva

2004

/17/

CE

).31

0 In

trată

în v

igoa

re la

25

iuni

e 20

09, D

irect

iva

priv

ind

calit

atea

com

bust

ibili

lor a

r fi tr

ebui

t să

fie tr

ansp

usă

în le

gisl

aţia

naţ

iona

lă p

ână

la 3

1 de

cem

brie

201

0.

242

ANEXA 2 Proiectul de listă a directivelor Uniunii Europene negociate în cadrul Acordului de asociere Uniunea Europeană — Republica Moldova

Cooperarea în sectorul energetic

Energie electrică

Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003.

Directiva 2005/89/CE privind măsurile menite să garanteze siguranţa aprovizionării cu energie electrică şi investiţiile în infrastructuri.

Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 pri-vind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE.

Gaze naturale

Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009.privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abro-gare a Regulamentului (CE) nr.1775/2005.

Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Direc-tivei 2003/55/CE.

Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale şi de abrogare a Directivei 2004/67/CE 311.

Produse petroliere

Directiva Consiliului 2009/119/CE din 14 septembrie 2009 privind obligaţia statelor mem-bre de a menţine un nivel minim de rezerve de ţiţei şi/sau de produse petroliere.

Infrastructură

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 617/2010 al consiliului din 24 iunie 2010 privind infor-marea Comisiei cu privire la proiectele de investiţii în infrastructura energetică din cadrul Uniunii Europene şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 736/96.

311 COM (2009) 0363.

243

Explorarea şi exploatarea hidrocarburilor

Directiva 94/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind condiţiile de acordare şi de folosire a autorizaţiilor de prospectare, explorare şi extracţie a hidrocarburilor312.

Eficienţa energetică

Directiva nr. 2002/91/CE din 16 decembrie 2002 privind performanţa energetica a clădirilor.

Directiva 2004/8/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 februarie 2004 pri-vind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa internă a energiei şi de modificare a Directivei 92/42/CEE.

Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor.

Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice şi de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului.

Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic.

Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic.

Decizia Comisiei din 21 decembrie 2006 de stabilire a valorilor armonizate ale randamen-tului de referinţă pentru producţia separată de electricitate şi căldură în conformitate cu Directiva 2004/8/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2007/74/CE).

Decizia Comisiei din 19 noiembrie 2008 de stabilire a orientărilor detaliate pentru im-plementarea anexei II la Directiva 2004/8/CE a Parlamentului European şi a Consiliu-lui (2008/952/CE).

Directive/Regulamente de implementare

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1275/2008 în ceea ce priveşte cerinţele în materie de eco-proiectare pentru consumul de energie electrică în modul standby şi oprit al echipa-mentelor electrice şi electronice de uz casnic şi de birou.

Regulamentul (CE) nr. 1275/2008 al Comisiei din 17 decembrie 2008 de implementare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerin-

312 Elementele din Articolul 4relevante pentru propunerile privind energetica din cadrul negocierilor acordului de liber schimb vor fi discutate în contextul acestor negocieri. În cazul în care vor fi identificate rezervările nece-sare, cele din urmă vor fi incluse în Anexă.

244

ţele în materie de eco-proiectare pentru consumul de energie electrică în modul standby şi oprit al echipamentelor electrice şi electronice de uz casnic şi de birou.

Regulamentul (CE) nr. 107/2009 al Comisiei din 4 februarie 2009 de implementare a Di-rectivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică pentru unităţile simple de conversie semnal.

Regulamentul (CE) nr. 244/2009 al Comisiei din 18 martie 2009 de implementare a Direc-tivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică pentru lămpi de uz casnic non-direcţionale

Regulamentul (CE) nr. 245/2009 al Comisiei din 18 martie 2009 de implementare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele de proiec-tare ecologică aplicabile lămpilor fluorescente fără balast încorporat, lămpilor cu descărcare de intensitate ridicată, precum şi balasturilor şi corpurilor de iluminat compatibile cu aceste lămpi, şi de abrogare a Directivei 2000/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.

Regulamentul (CE) nr. 278/2009 al Comisiei din 6 aprilie 2009 de punere în aplicare a Di-rectivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele în materie de proiectare ecologică pentru puterea absorbită în regim fără sarcină şi pentru randamentul mediu în regim activ al surselor externe de alimentare.

Regulamentul (CE) nr. 640/2009 al Comisiei din 22 iulie 2009 de implementare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică pentru motoarele electrice.

Regulamentul (CE) nr. 641/2009 al Comisiei din 22 iulie 2009 de punere în aplicare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la cerinţele de proiectare ecologică aplicabile pompelor de circulaţie fără etanşare independente şi pom-pelor de circulaţie fără etanşare integrate în produse.

Regulamentul (CE) nr. 642/2009 al Comisiei din 22 iulie 2009 de punere în aplicare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la cerinţele de proiectare ecologică aplicabile aparatelor TV.

Regulamentul (CE) nr. 643/2009 al Comisiei din 22 iulie 2009 de punere în aplicare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la cerinţele de proiectare ecologică pentru aparatele frigorifice de uz casnic.

Regulamentul (UE) nr. 347/2010 al Comisiei din 21 aprilie 2010 de modificare a Regula-mentului (CE) nr. 245/2009 în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică pentru lămpile fluorescente fără balast încorporat, lămpile cu descărcare de intensitate ridicată şi balasturile şi corpurile de iluminat compatibile cu astfel de lămpi.

Directiva 92/42/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind cerinţele de randament pentru cazanele noi de apă caldă cu combustie lichidă sau gazoasă.

245

Etichetarea energiei

Directiva 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse al produselor cu impact energetic.

Directive/Regulamente de implementare

Regulamente

• Decizia Consiliului din 18 decembrie 2006 privind încheierea Acordului între Gu-vernul Statelor Unite ale Americii şi Comunitatea Europeană privind coordonarea programelor de etichetare referitoare la eficienţa energetică a echipamentelor de birou (2006/1005/CE).

• Regulamentul (CE) nr. 106/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind un program comunitar de etichetare referitoare la eficien-ţa energetică a echipamentelor de birou.

• Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce priveşte eficienţa con-sumului de combustibil şi alţi parametri esenţiali.

Directive

• Directiva 94/2/CE a Comisiei din 21 ianuarie 1994 de punere în aplicare a Directi-vei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la indicarea prin etichetare a consumului de energie al frigiderelor, congelatoarelor şi combinelor frigorifice de uz casnic, JO L 45, 17.2.1994, p. 1–22.

• Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse la aparatele de uz casnic, JO L 297, 13.10.1992, p. 16–19.

• Directiva 95/12/CE a Comisiei din 23 mai 1995 de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a maşinilor de spălat rufe de uz casnic, JO L 136, 21.6.1995, p. 1–27.

• Directiva 95/13/CE a Comisiei din 23 mai 1995 de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a uscătoarelor electri-ce de uz casnic cu tambur, JO L 136, 21.6.1995, p. 28–51.

• Directiva 96/60/CE a Comisiei din 19 septembrie 1996 de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a maşinilor combinate de spălat şi uscat rufe de uz casnic,JO L 266, 18.10.1996, p. 1–27.

• Directiva 96/89/CE a Comisiei din 17 decembrie 1996 de modificare a Directi-vei 95/12/CE de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu pri-vire la etichetarea energetică a maşinilor de spălat rufe de uz casnic, JO L 338, 28.12.1996, p. 85.

• Directiva 97/17/CE a Comisiei din 16 aprilie 1997 de punere în aplicare a Direc-

246

tivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a maşinilor de spălat vase de uz casnic,JO L 118, 7.5.1997, p. 1–25.

• Directiva 98/11/CE a Comisiei din 27 ianuarie 1998 de punere în aplicare a Directi-vei 92/75/CEE a Consiliului privind etichetarea energetică a lămpilor de uz casnic, JO L 71, 10.3.1998, p. 1–8.

• Directiva 1999/9/CE a Comisiei din 26 februarie 1999 de modificare a Directivei 97/17/CE privind aplicarea Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etiche-tarea energetică a maşinilor de spălat vase de uz casnic, JO L 56, 4.3.1999, p. 46–46.

• Directiva 2002/31/CE a Comisiei din 22 martie 2002 de punere în aplicare a Direc-tivei 92/75/CEE a Consiliului privind etichetarea consumului de energie al apara-telor de climatizare de uz casnic, JO L 86, 3.4.2002, p. 26–41.

• Directiva 2002/40/CE a Comisiei din 8 mai 2002 de aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a cuptoarelor electrice de uz casnic, JO L 128, 15.5.2002, p. 45–56.

• Directiva 2003/66/CE a Comisiei din 3 iulie 2003 de modificare a Directivei 94/2/CE de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la indica-rea consumului energetic pe etichetele frigiderelor, congelatoarelor şi combinelor frigorifice electrocasnice, JO L 170, 9.7.2003, p. 10–14.

Energie regenerabilă

Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE.

247

AN

EXA

3

OR

GA

NIG

RA

MA

MIN

ISTE

RU

LUI E

CO

NO

MIE

I (C

onfo

rm H

otăr

ârii

Guv

ernu

lui n

r. 69

0 di

n 13

.11.

200

9, e

fect

ivul

-lim

ită 1

65 u

nită

ţi)

Dire

cţia

gen

eral

ă se

curit

ate

şi e

ficie

nţă

ener

getic

ă

Dire

cţia

ele

ctro

ener

-ge

tică

şi c

oope

rare

a

sist

emel

or e

lect

roen

er-

getic

e

Insp

ecto

ratu

l Ene

rget

ic

de S

tat

Age

nţia

Naţ

iona

lă p

entru

C

onse

rvar

ea E

nerg

iei (

sub-

stitu

ită în

dec

embr

ie 2

010

prin

Age

nţia

pen

tru E

ficie

nţa

Ener

getic

ă)

Dire

cţia

gaz

ifica

re şi

efi

cien

ţă e

nerg

etic

ă

Dire

cţia

term

oene

r-ge

tică

VIC

EPR

IM-M

INIS

TRU

, MIN

ISTR

U

LA

ZĂ

R V

aler

iu

CO

LEG

IU

CO

NSI

LIU

L D

E EX

PERŢI

VIC

EMIN

ISTR

U

CIO

BA

NU

Ser

giu

V

ICEM

INIS

TRU

C

AL

MÎC

Oct

avia

n V

ICEM

INIS

TRU

PO

PA I

lari

on

Dire

cţia

gen

erală

polit

ici i

ndus

trial

e şi

de

com

petit

ivita

te

Dire

cţia

gen

erală

dezv

olta

rea

med

iulu

i de

afac

eri

Dire

cţia

gen

erală

infr

astru

ctur

a ca

lităţ

ii

Dire

cţia

gen

erală

polit

ici c

omer

cial

e

Dire

cţia

gen

erală

secu

ritat

e şi

efic

ienţă

ener

getică

Cab

inet

ul v

icep

rim-

min

istru

lui,

min

istru

al

eco

nom

iei

D

irecţ

ia a

naliză,

m

onito

rizar

e şi

ev

alua

re a

pol

itici

lor

Dire

cţia

ana

liză şi

pr

ogno

zare

m

acro

econ

omică

D

irecţ

ia ju

ridică

Secţ

ia re

surs

e um

ane

Sect

orul

pro

blem

e sp

ecia

le

Serv

iciu

l rel

aţii

publ

ice şi

pro

toco

l

Dire

cţia

fina

nţe şi

ev

idenţă

con

tabi

lă

Dire

cţia

logi

stică şi

m

anag

emen

t int

ern

Serv

iciu

l aud

it in

tern

Dire

cţia

st

anda

rdiz

are,

re

glem

enta

re te

hnică

şi e

valu

area

co

nfor

mităţii

Dire

cţia

m

etro

logi

e

Dire

cţia

su

prav

eghe

re

tehn

ică şi

sec

urita

te

indu

stria

lă

Dire

cţia

regi

mur

i co

mer

cial

e şi

O

MC

Dire

cţia

com

erţ

inte

rior ş

i ser

vici

i

Secţ

ia c

ontro

l al

circ

ulaţ

iei

măr

furil

or c

u du

blă

dest

inaţ

ie

Dire

cţia

pro

tecţ

ia

cons

umat

orilo

r şi

supr

aveg

here

a pi

eţei

Insp

ecto

ratu

l Prin

cipa

l de

Sta

t pen

tru

Supr

aveg

here

a Pi

eţei

, M

etro

logi

e şi

Pr

otecţie

a

Con

sum

ator

ilor

Insp

ecto

ratu

l Prin

cipa

l de

Sta

t pen

tru

Supr

aveg

here

a Te

hnică

a O

biec

telo

r In

dust

riale

Pe

ricul

oase

Dire

cţia

dez

volta

re

tehn

olog

ică

şi

com

petit

ivita

te

Dire

cţia

pol

itici

in

vest

iţion

ale şi

de

prom

ovar

e a

expo

rtulu

i

Dire

cţia

pol

itici

de

adm

inis

trare

şi

deet

atiz

are

a pr

oprie

tăţii

pub

lice

Dire

cţia

pol

itici

de

regl

emen

tare

a

activ

ităţii

de

între

prin

zăto

r

Dire

cţia

de

zvol

tare

a m

ediu

lui f

inan

ciar

şi

fisc

al

Dire

cţia

pol

itici

de

dezv

olta

re

a în

trepr

inde

rilor

mic

i şi

mijl

ocii şi

pro

fesi

i lib

eral

e

Org

aniz

aţia

de

Atra

gere

a

Inve

stiţi

ilor ş

i de

Prom

ovar

e a

Expo

rtulu

i din

M

oldo

va

Org

aniz

aţia

pen

tru

Dez

volta

rea

Sect

orul

ui

Între

prin

deril

or M

ici

şi M

ijloc

ii

C

amer

a de

Lic

enţie

re

Dire

cţia

el

ectro

ener

getică şi

co

oper

are

a si

stem

elor

el

ectro

ener

getic

e

Dire

cţia

ga

zific

are şi

ef

icie

nţă

ener

getică

Dire

cţia

te

rmoe

nerg

etică

Age

nţia

Naţ

iona

lă p

entru

C

onse

rvar

ea E

nerg

iei

(sub

stitu

ită în

dec

embr

ie

2010

prin

Age

nţia

pen

tru

Efic

ienţ

a En

erge

tică)

In

spec

tora

tul

Ener

getic

de

Stat

Dire

cţia

coo

pera

re

econ

omică

inte

rnaţ

iona

lă

A

genţ

ia P

ropr

ietăţii

Pu

blic

e

248

AN

EXA

4 O

rgan

igra

ma

AN

RE

Consiliul de

administrare

Direcția analiză

econom

ică şi politică

tarifară

Direcția audit

Direcția licențiere şi

reglem

entare

Direcția juridică şi

protecția

consum

atorilor

249

ANEXA 5 Tabelul acordurilor internaţionale, legislaţiei Republicii Moldova şi al legislaţiei şi jurisprudenţei Uniunii Europene

Acordurile internaţionale adoptate de Republica Moldova

Acorduri, convenţii şi protocoale

Semnarea (S) / Ratificarea (R) /

Aderarea (A)

Actul juridic naţional

Carta Energetică 313 12 februarie 1992 (S) nu este disponibilTratatul Cartei Energe-tice

17 decembrie 1994(S) 10 iunie 1996 (R)

16 aprilie 1998 (data intrării în vigoare)

Protocolul Cartei Ener-getice privind eficienţa energetică şi aspectele ecologice conexe

17 decembrie 1994 (S)

11 iunie 1996 (R)

16 aprilie 1998 (data intrării în vigoare)

Amendamentul de comerţ din1998.

Nu este ratificat,fiind aplicat în mod provizoriu

Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCNUSC sau CCSC)

12 iunie 1992 (S)

09 iunie 1995 (R)

07 septembrie 1995 (data intrării în vigoare)

Protocolul din 11.12.97 de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice

22 aprilie 2003 (A)

16 februarie 2005 (data intrării în vigoare)

Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organiza-ţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei nr. 29 din 13 fe-bruarie 2003, Monitorul Oficial din 18 martie 2003, nr. 48, art. 193.

Legea pentru ratificarea Memo-randumului de înţelegere dintre Guvernul Republicii Moldova şi

313 http://www.encharter.org/index.php?id=408&L=1%2F%5C%5C%5C#c1326

250

Acorduri, convenţii şi protocoale

Semnarea (S) / Ratificarea (R) /

Aderarea (A)

Actul juridic naţional

Guvernul Regatului Danemarcei despre cooperarea în scopul implementării mecanismului dezvoltării nepoluante definit în Protocolul de la Kyoto la Conven-ţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea cli-mei nr. 332 din 7 octombrie 2004, Monitorul Oficial din 29 octombrie 2004, nr. 193-198, art. 882.

Tratatul de constituire a Comunităţii Energetice, semnat la Atena, Grecia, la 25 octombrie 2005, în vigoare din 1 iulie 2006

1 mai 2010 (A) Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Tratatul de constitu-ire a Comunităţii Energetice nr. 117-XVIII din 23 decembrie 2009, Monitorul Oficial din 22 ianuarie 2010, nr. 8-10, art. 6.

Convenţia comună pri-vind managementul în si-guranţă al combustibilului uzat şi managementul în siguranţă al deşeurilor radioactive, în vigoare din 18 iunie 2001

23 februarie 2010 (data depozitării)

24 mai 2010 (data intră-rii în vigoare)

Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia comună pri-vind managementul în siguranţă al combustibilului uzat şi manage-mentul în siguranţă al deşeurilor radioactive nr. 111 din 18 decem-brie 2009, Monitorul Oficial din 31 decembrie 2009, nr. 197-200, art. 652.

LEGISLAŢIA REPUBLICII MOLDOVA

Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial nr.1 din 18 august 1994, art.1; a intrat în vigoare la 27 august 1994.

Legi ale Republicii Moldova

Codul fiscal nr. 1163 din 24 aprilie 1997, Monitorul Oficial din 25 martie 2005, ediţie spe-cială.

Legea nr. 1525-XIII din 19 februarie 1998 cu privire la energetică, Monitorul Oficial din 4 iunie 1998, nr.50-5, art. 366; în vigoare din 4 iunie 1998.

251

Legea nr. 63-XIV din 25 iunie 1998 cu privire la Concepţia asupra privatizării întreprinde-rilor din sectorul electroenergetic, Monitorul Oficial din 20 august 1998, nr. 77, art. 523; în vigoare din 20 august 1998.

Legea nr. 336-XIV din 1 aprilie 1999 privind restructurarea datoriilor întreprinderilor din sectorul energetic, Monitorul Oficial din 20 mai 1999, nr. 50-52, art. 232.

Legea nr. 516 din 15 iulie 1999 cu privire la reorganizarea şi privatizarea Societăţii pe Acţiuni „Tirex-Petrol”, Monitorul Oficial din 19 august 1999, nr. 090; promulgată la 9 august 1999.

Legea nr. 517 din 15 iulie 1999 cu privire la restructurarea datoriilor Societăţii pe Acţiuni „Tirex-Petrol”, Monitorul Oficial din 19 august 1999, nr. 090; promulgată la 9 august 1999.

Legea nr. 693 din 25 noiembrie 1999 pentru modificarea şi completarea Legii privind re-structurarea datoriilor întreprinderilor din sectorul electroenergetic, Monitorul Oficial din 16 decembrie 1999, nr. 137.

Legea nr. 892 din 23 martie 2000 cu privire la ratificarea Acordului dintre Republica Moldo-va şi Societatea pe Acţiuni „Gazprom” din Federaţia Rusă privind reglementarea datoriei Republicii Moldova pentru gazele naturale livrate în anul 1996 şi a Acordului dintre Repu-blica Moldova şi Societatea pe Acţiuni „Gazprom” din Federaţia Rusă privind reglemen-tarea datoriei Republicii Moldova pentru gazele naturale livrate în anul 1997, Monitorul Oficial din 31 martie 2000, nr. 035; promulgată la 28 martie 2000.

Legea nr. 1135 din 13 iulie 2000 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la ener-getică, Monitorul Oficial din 17 august 2000, nr. 102.

Legea nr. 1188 din 28 iulie 2000 privind restructurarea datoriilor Societăţii pe Acţiuni „Termo-com”, Monitorul Oficial din 14 septembrie 2000, nr. 116; promulgată la 12 septembrie 2000.

Legea nr. 1189 din 28 iulie 2000 cu privire la restructurarea datoriilor întreprinderilor fon-date în procesul reorganizării Asociaţiei Republicane de Producţie „Termocomenergo”, Monitorul Oficial din 14 septembrie 2000, nr. 116; promulgată la 12 septembrie 2000.

Legea nr. 1369 din 10 noiembrie 2000 pentru modificarea şi completarea Legii privind restructurarea datoriilor întreprinderilor din sectorul electroenergetic, Monitorul Oficial din 16 noiembrie 2000, nr. 144.

Legea nr. 1321 din 27 octombrie 2000 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Repu-blicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la reglementarea datoriei Republicii Moldova faţă de Federaţia Rusă, Monitorul Oficial din 16 noiembrie 2000, nr. 144; promul-gată la 9 noiembrie 2000.

Legea nr. 379 din 19 iulie 2001 pentru modificarea Legii nr.63-XIV din 25 iunie 1998 cu pri-vire la Concepţia asupra privatizării întreprinderilor din sectorul electroenergetic, Monitorul Oficial din 17 august 2001, nr. 097; promulgată la 6 august 2001.

252

Legea nr. 401 din 26 iulie 2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr.336-XIV din 1 aprilie 1999 privind restructurarea datoriilor întreprinderilor din sectorul electroenergetic, Monitorul Oficial din 17 august 2001, nr. 97, art. 791.

Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. 451 din 30 iulie 2001, Monitorul Oficial din 6 septembrie 2001, nr. 108, art. 836; în vigoare din 6 martie 2002.

Legea nr. 461 din 30 iulie 2001 privind piaţa produselor petroliere, Monitorul Oficial din 22 aprilie 2003, nr. 76, art. 342.

Legea nr. 1046 din 8 mai 2002 pentru modificarea anexei la Legea nr.63-XIV din 25 iunie 1998 cu privire la Concepţia asupra privatizării întreprinderilor din sectorul electroenerge-tic, Monitorul Oficial din 16 mai 2002, nr. 063, art. 501; promulgată la 8 mai 2002.

Legea nr. 1358 din 4 octombrie 2002 pentru ratificarea Acordului cu privire la tranzitul de energie şi putere electrică a ţărilor membre ale Comunităţii Statelor Independente, Moni-torul Oficial din 31 octombrie 2002, nr. 146, art. 1125; promulgată la 22 octombrie 2002.

Legea nr. 1435 din 7 noiembrie 2002 pentru compensarea diferenţei de tarife la energia electrică şi la gazele naturale utilizate de locuitorii unor localităţi din raioanele Dubăsari şi Căuşeni şi ai satului Varniţa din raionul Anenii Noi, Monitorul Oficial din 12 decembrie 2002, nr. 169, art. 1282; promulgată la 29 noiembrie 2002; în vigoare din 1 ianuarie 2003.

Legea nr. 29 din 13 februarie 2003 pentru aderarea Republicii Moldova la Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, Monitorul Oficial din 18 martie 2003, nr. 48, art. 193.

Legea nr. 48 din 20 februarie 2003 pentru ratificarea Acordului cu privire la ajutorul reci-proc în caz de accidente şi alte situaţii excepţionale la obiectivele electroenergetice ale statelor membre ale Comunităţii Statelor Independente, Monitorul Oficial din 18 martie 2003, nr. 048, art. 195; promulgată la 11 martie 2003.

Legea nr. 100 din 7 martie 2003 privind modificarea şi completarea Legii nr.627-XII din 4 iulie 1991 cu privire la privatizare, Monitorul Oficial din 15 aprilie 2003, nr. 070, art. 310; promulgată la 7 aprilie 2003.

Legea nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, Monitorul Oficial din 27 iunie 2003, nr. 126-131, art. 507; în vigoare din 28 octombrie 2003.

Legea nr. 235 din 5 iunie 2003 privind modificarea şi completarea articolului 1 din Legea nr.1435-XV din 7 noiembrie 2002 pentru compensarea diferenţei de tarife la energia elec-trică şi la gazele naturale utilizate de locuitorii unor localităţi din stânga Nistrului, Monitorul Oficial din 17 iunie 2003, nr. 122, art. 496; promulgată la 13 iunie 2003.

Legea nr. 239 din 13 iunie 2003 privind modificarea şi completarea unor acte legislative şi anularea datoriei Societăţii pe Acţiuni „Moldova-Gaz” faţă de bugetul de stat, Monitorul

253

Oficial din 1 iulie 2003, nr. 134, art. 533; promulgată la 26 iunie 2003.

Legea nr. 398 din 16 octombrie 2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.336-XIV din 1 aprilie 1999 privind restructurarea datoriilor întreprinderilor din sectorul electroener-getic, Monitorul Oficial din 7 noiembrie 2003, nr. 223-225, art. 871.

Legea nr. 403 din 17 octombrie pentru completarea articolului 13 din Legea nr.1525-XIII din 19 februarie 1998 cu privire la energetică 2003, Monitorul Oficial din 1 ianuarie 2004, nr. 1-5, art. 2.

Legea cu privire la importul unor instalaţii de cogenerare a energiei electrice şi termice nr. 452 din 14 noiembrie 2003, Monitorul Oficial din 28 noiembrie 2003, nr. 235, art. 947; promulgată la 21 noiembrie 2003.

Legea nr. 494 din 5 decembrie 2003 cu privire la modificarea articolului II al Legii nr.1585-XV din 26 decembrie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr.461-XV din 30 iulie 2001 privind piaţa produselor petroliere, Monitorul Oficial din 19 decembrie 2003, nr. 248, art. 1006; promulgată la 12 decembrie 2003.

Legea nr. 79 din 18 martie 2004 pentru ratificarea Protocolului privind încetarea valabilităţii Acordului cu privire la crearea Uniunii Eurasiatice Interstatale „Cărbune şi metal” din 24 septembrie 1993, Monitorul Oficial din 9 aprilie 2004, nr. 056, art. 324; promulgată la 29 martie 2004.

Legea nr. 80 din 18 martie 2004 privind anularea penalităţilor şi sancţiunilor financiare (amenzilor) întreprinderilor din sistemul de termoficare, Monitorul Oficial din 9 aprilie 2004, nr. 056, art. 326; promulgată la 31 martie 2004.

Legea nr. 166 din 27 iulie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.461-XV din 30 iulie 2001 privind piaţa produselor petroliere şi a articolului II din Legea nr.1585-XV din 26 decembrie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr.461-XV din 30 iulie 2001 privind piaţa produselor petroliere, Monitorul Oficial din 30 iulie 2004, nr. 125, art. 657; promulgată la 20 iulie 2004.

Legea nr. 332 din 7 octombrie 2004 pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Regatului Danemarcei despre cooperarea în scopul implementării mecanismului dezvoltării nepoluante definit în Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, Monitorul Oficial din 29 octombrie 2004, nr. 193-198, art. 882.

Legea nr. 409 din 2 decembrie 2004 pentru completarea Legii nr.1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător şi a Legii nr.1347-XIII din 9 octombrie 1997 privind deşeurile de producţie şi menajere, Monitorul Oficial din 1 ianuarie 2005, nr. 1-4, art. 6.

Legea nr. 450 din 30 decembrie 2004 cu privire la importul unor instalaţii de cogenerare a ener-giei electrice şi termice în anul 2005, Monitorul Oficial din 21 ianuarie 2005, nr. 13-16, art. 53.

254

Legea nr. 13 din 17 februarie 2005 cu privire la importul unor instalaţii de cogenerare a energiei electrice şi termice, Monitorul Oficial din 11 martie 2005, nr. 39-41, art. 137.

Legea nr. 106 din 2 iunie 2005 privind modificarea şi completarea articolului 4 din Legea nr.1417-XIII din 17 decembrie 1997 pentru punerea în aplicare a titlului III al Codului fiscal şi a Legii nr.1435-XV din 7 noiembrie 2002 pentru compensarea diferenţei de tarife la energia electrică şi la gazele naturale utilizate de locuitorii unor localităţi din raioanele Dubăsari şi Căuşeni, Monitorul Oficial din 1 iulie 2005, nr. 089, art. 412; promulgată la 27 iunie 2005.

Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a acti-vităţii de întreprinzător, Monitorul Oficial din 11 august 2006, nr. 126-130, art. 627.

Legea nr. 261 din 27 iulie 2006 cu privire la măsurile de protecţie socială a populaţiei în legătură cu majorarea tarifelor la gazele naturale, Monitorul Oficial din 11 august 2006, nr. 126-130, art. 639.

Legea nr. 311 din 26 octombrie 2006 privind ameliorarea situaţiei economico-financiare a Întreprinderii de Stat “Moldtranselectro” prin anularea unor obligaţi, Monitorul Oficial din 17 noiembrie 2006, nr. 178-180, art. 816.

Legea nr. 78 din 23 martie 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.595-XIV din 24 septembrie 1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova, Monitorul Oficial din 13 aprilie 2007, nr. 051, art. 245.

Legea nr. 119 din 4 mai 2007 privind aderarea Republicii Moldova la Comitetul European de Standardizare în calitate de membru-partener, Monitorul Oficial din 25 mai 2007, nr. 70-73, art. 328.

Legea nr.144 din 22 iunie 2007 pentru completarea unor acte legislative, Monitorul Oficial din 6 iulie 2007, nr. 94-97, art. 424.

Legea nr. 154 din 5 iulie 2007 privind acordarea compensaţiei unice pentru conectarea la conducta de gaze naturale a unor categorii de populaţie din mediul rural, Monitorul Oficial din 27 iulie 2007, nr. 107-111, art. 480.

Legea nr. 160 din 12 iulie 2007 cu privire la energia regenerabilă, Monitorul Oficial din 17 august 2007, nr. 127-130, art. 550.

Legea nr. 138 din 21 iulie 2007 cu privire la parcurile ştiinţifico-tehnologice şi incubatoarele de inovare, Monitorul Oficial din 27 iulie 2007, nr. 107-111, art. 476.

Legea nr. 295 din 21 decembrie 2007 pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011, Monitorul Oficial din 29 ianuarie 2008, nr. 18-20, art. 57.

Legea nr. 85 din 24 aprilie 2008 pentru ratificarea Amendamentului la Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare, Monitorul Oficial din 20 mai 2008, nr. 88-89, art. 320.

255

Legea nr. 179 din 10 iulie 2008 cu privire la parteneriatul public-privat, Monitorul Oficial din 2 septembrie 2008, nr. 165-166, art. 605; în vigoare din 2 decembrie 2008.

Legea nr. 204 din 9 octombrie 2008 privind acceptarea Amendamentului la anexa B a Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, Monitorul Oficial din 28 octombrie 2008, nr. 193-194, art. 702.

Legea nr. 231 din 6 noiembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.336-XIV din 1 aprilie 1999 privind restructurarea datoriilor întreprinderilor din sectorul energetic, Monitorul Oficial din 25 noiembrie 2008, nr. 210, art. 776.

Legea nr. 22 din 12 iunie 2009 pentru ratificarea Acordului cu privire la finanţarea supli-mentară a Acordului de credit pentru dezvoltare (Proiectul Energetic II) dintre Republica Moldova şi Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare, Monitorul Oficial din 19 iunie 2009, nr. 104, art. 273.

Legea nr. 111 din 18 decembrie 2009 pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia co-mună privind managementul în siguranţă al combustibilului uzat şi managementul în siguran-ţă al deşeurilor radioactive, Monitorul Oficial din 31 decembrie 2009, nr. 197-200, art. 652.

Legea nr. 117-XVIII din 23 decembrie 2009 privind aderarea Republicii Moldova la Tratatul de constituire a Comunităţii Energetice, Monitorul Oficial din 22 ianuarie 2010, nr. 8-10, art. 6.

Legea nr. 123-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la gazele naturale, Monitorul Oficial din 12 februarie 2010, nr. 23-24, art. 31.

Legea nr. 124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică, Monitorul Oficial din 12 februarie 2010, nr. 23-24, art. 33.

Legea nr.336-XIV din 1 aprilie 1999 pentru modificarea anexei nr.3 la Legea privind re-structurarea datoriilor întreprinderilor din sectorul energetic, nr. 138 din 1 iulie 2010, Moni-torul Oficial nr. 126-128 din 23 iulie 2010, art. 416.

Legea nr. 142 din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică, Monitorul Oficial din 3 septembrie 2010, nr. 155-158, art. 545.

Legea nr. 176 din 15 iulie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, Monitorul Oficial din 10 august 2010, nr. 141-144, art. 499.

Hotărâri de Guvern ale Republicii Moldova

Hotărârea Guvernului nr. 648 din 20 octombrie 1993 privind unele măsuri suplimenta-re pentru reducerea consumului de energie electrică, Monitorul Oficial din 30 octombrie 1993, nr. 010; promulgată la 20 octombrie 1993; în vigoare din 30 octombrie 1993.

256

Hotărârea Guvernului. 48 din 20 ianuarie 1995 cu privire la finanţarea construcţiei obiec-telor de alimentare cu energie termică a consumatorilor în anul 1995 nr, Monitorul Oficial din 17 martie 1995, nr. 015; promulgată la 20 ianuarie 1995.

Hotărârea Guvernului nr. 327 din 23 mai 1995 cu privire la măsurile de utilizare eficientă a energiei termice la unele instituţii bugetare, Monitorul Oficial din 15 iunie 1995, nr. 033l; promulgată la 23 mai 1995.

Hotărârea Guvernului nr. 519 din 23 septembrie 1996 cu privire la crearea unei între-prinderi mixte moldo-ruse pentru asigurarea consumatorilor interni cu energie electrică şi tranzitul electro-energetic către terţe ţări, Monitorul Oficial din 14 noiembrie 1996, nr. 074; promulgată la 23 septembrie 1996.

Hotărârea Guvernului nr. 3 din 10 ianuarie 1997 cu privire la perfecţionarea sistemului de evidenţă şi control al consumului de energie electrică, Monitorul Oficial din 20 februarie 1997, nr. 012; promulgată la 10 ianuarie 997.

Hotărârea Guvernului nr. 431 din 12 mai 1997 cu privire la măsurile de asigurare a impor-tului de energie electrică din Federaţia Rusă, Monitorul Oficial din 29 mai 1997, nr. 035; promulgată la 12 mai 1997.

Hotărârea Guvernului nr. 1059 din 13 noiembrie 1997 cu privire la reorganizarea Compa-niei de Stat „Moldenergo”, Monitorul Oficial din 2 decembrie 1997, nr. 079; promulgată la 13 noiembrie 1997.

Hotărârea Guvernului nr. 422 din 9 aprilie 1998 cu privire la restructurarea datoriilor pentru carburanţi şi lubrifianţi, Monitorul Oficial din 2 iulie 1998, nr.060; promulgată la 9 aprilie 1998.

Hotărârea Guvernului nr. 434 din 9 aprilie 1998 despre aprobarea Regulamentului cu pri-vire la furnizarea şi utilizarea energiei termice, Monitorul Oficial din 2 iulie 1998, nr. 060.

Hotărârea Guvernului nr. 1065 din 20 octombrie 1998 despre planta pentru încălzire, Mo-nitorul Oficial din 12 noiembrie 1998, nr. 100, art. 1030.

Hotărârea Guvernului nr. 21 din 19 ianuarie 1999 cu privire la organizarea concursului pentru elaborarea Concepţiei de implementare a sistemelor complexe de evidenţă, control şi gestionare a consumului de energie electrică, gaze naturale, energie termică şi apă, Monitorul Oficial din 28 ianuarie 1999, nr. 7.

Hotărârea Guvernului nr. 520 din 7 iunie 1999 despre măsurile pentru executarea Legii privind restructurarea datoriilor întreprinderilor din sectorul energetic, Monitorul Oficial din 17 iunie 1999, nr. 062, art. 554.

Hotărârea Guvernului nr. 745 din 3 august 1999 pentru aprobarea Regulamentului privind formarea şi gestionarea mijloacelor contului special, destinate achitării datoriilor executo-rilor de buget faţă de agenţii economici — furnizori de energie electrică şi termică, gaze

257

naturale, combustibil, apă, canalizare şi salubritate, Monitorul Oficial din 12 august 1999, nr. 087; promulgată la 3 august 1999.

Hotărârea cu privire la înstrăinarea a 51% de acţiuni ale Societăţii pe Acţiuni „Tirex-Petrol” nr. 83 din 31 ianuarie 2000, Monitorul Oficial din 10 februarie 2000, nr. 14-16, art. 163.

Hotărârea Guvernului nr. 113 din 7 februarie 2000 cu privire la asigurarea condiţiilor de vânzare-cumpărare a acţiunilor statului în întreprinderile din sectorul electroenergetic, Mo-nitorul Oficial din 17 februarie 2000, nr. 17-18, art. 194.

Hotărârea Guvernului nr. 205 din 3 martie 2000 cu privire la finanţarea anticipată a cheltu-ielilor prevăzute în bugetul de stat pentru consumul resurselor energetice (gazelor natura-le, energiei electrice, energiei termice şi al apei), Monitorul Oficial din 16 martie 2000, nr. 029; promulgată la 3 martie 2000.

Hotărârea Guvernului nr. 416 din 2 mai 2000 cu privire la transmiterea punctelor termice şi reţelelor de distribuţie a energiei termice, Monitorul Oficial din 12 mai 2000, nr. 054; promulgată la 2 mai 2000.

Hotărârea Guvernului nr. 640 din 5 iulie 2000 pentru aprobarea proiectului de lege cu pri-vire la restructurarea datoriilor întreprinderilor fondate în procesul reorganizării Asociaţiei Republicane de Producţie „Termocomenergo”, Monitorul Oficial din 13 iulie 2000, nr. 081; promulgată la 5 iulie 2000.

Hotărârea Guvernului nr. 683 din 13 iulie 2000 despre aprobarea proiectului de lege pri-vind restructurarea datoriilor Societăţii pe Acţiuni „Termocom”, Monitorul Oficial din 21 iulie 2000, nr. 084; promulgată la 13 iulie 2000.

Hotărârea Guvernului nr. 130 din 16 februarie 2001 despre măsurile urgente privind ameli-orarea aprovizionării cu energie electrică a localităţilor din nordul ţării, Monitorul Oficial din 22 februarie 2001, nr.19-20, art. 169.

Hotărârea Guvernului nr. 799 din 10 august 2001 cu privire la iniţierea negocierilor asu-pra proiectului Memorandumului de înţelegere între Guvernul Statelor Unite ale Americii şi Guvernul Republicii Moldova referitor la acordarea asistenţei în cadrul proiectului de asistenţă socială şi accesul prioritar la energie (PASAPE), Monitorul Oficial din 18 august 2001, nr. 100, art. 875.

Hotărârea Guvernului nr. 1227 din 13 noiembrie 2001 pentru aprobarea Memorandumului de înţelegere între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Statelor Unite ale Americii referitor la acordarea asistenţei în cadrul proiectului asistenţă socială şi accesul prioritar la energie, Monitorul Oficial din 22 noiembrie 2001, nr. 141, art. 1284, promulgată la 13 noiembrie 2001.

Hotărârea Guvernului nr. 514 din 23 aprilie 2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la protecţia reţelelor electrice, Monitorul Oficial din 2 mai 2002, nr. 059, art. 603.

258

Hotărârea Guvernului nr. 1082 din 16 august 2002 despre aprobarea proiectului de lege pentru ratificarea Acordului cu privire la tranzitul de energie electrică şi putere a ţărilor-membre ale Comunităţii Statelor Independente, Monitorul Oficial din 29 august 2002, nr. 122, art. 1214.

Hotărârea Guvernului nr. 1528 din 26 noiembrie 2002 despre aprobarea Regulamentului Fondului naţional pentru conservarea energiei — abrogat314, Monitorul Oficial din 3 de-cembrie 2002, nr. 161, art. 1657.

Hotărârea Guvernului nr. 1529 din 26 noiembrie 2002 cu privire la aprobarea Raportului Energiei pe anii 2000-2002, Monitorul Oficial din 3 decembrie 2002, nr. 161, art. 1658.

Hotărârea Guvernului nr. 1756 din 31 decembrie 2002 privind vămuirea ajutorului neram-bursabil, acordat de Guvernul României sub formă de energie electrică, Monitorul Oficial din 31 decembrie 2002, nr. 206, art. 1911.

Hotărârea Guvernului nr. 1721 din 27 decembrie 2002 despre proiectul Acordului între Gu-vernul Republicii Moldova şi Departamentul Energiei al Statelor Unite ale Americii privind acordarea grantului pentru ameliorarea securităţii şi managementului surselor radioactive, Monitorul Oficial din 31 decembrie 2002, nr. 185, art. 1869.

Hotărârea Guvernului nr. 286 din 13 martie 2003 despre aprobarea Acordului cu privire la co-laborarea statelor-membre ale Comunităţii Statelor Independente în domeniul asigurării efici-enţei energetice şi conservării energiei, Monitorul Oficial din 21 martie 2003, nr. 050, art. 302.

Hotărârea Guvernului nr. 825 din 10 iulie 2003 cu privire la aprobarea proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii privind restructurarea datoriilor întreprinderilor din sectorul electroenergetic, Monitorul Oficial din 22 iulie 2003, nr. 153, art. 880.

Hotărârea Guvernului nr. 830 din 11 iulie 2003 despre aprobarea Concepţiei de dezvoltare şi Schemei de amplasare a centralelor electrice în Republica Moldova până în anul 2010, Monitorul Oficial din 25 iulie 2003, nr. 155, art. 905.

Hotărârea Guvernului nr. 1078 din 5 septembrie 2003 cu privire la aprobarea Programului naţional de conservare a energiei pentru anii 2003-2010315, Monitorul Oficial din 19 sep-tembrie 2003, nr. 200, art. 1133.

Hotărârea Guvernului nr. 713 din 23 iunie 2004 cu privire la construcţia unei centrale electrice în apropierea satului Burlăceni, raionul Cahul, Monitorul Oficial din 9 iulie 2004, nr. 108-111, art. 886.

Hotărârea Guvernului nr. 436 din 26 aprilie 2004 despre aprobarea Regulamentului privind construcţia/reconstrucţia centralelor electrice, Monitorul Oficial din 7 mai 2004, nr. 073, art. 578.

314 O să fie înlocuit de Fondul de eficienţă energetică, al cărui regulament este în proces de elaborare. 315 O să fie înlocuit cu Programul naţional de eficienţă energetică pentru 2010-2020, care este prezentat Guver-

nului spre aprobare.

259

Hotărârea Guvernului nr. 1394 din 16 decembrie 2004 “privind aprobarea proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 452-XV din 14 noiembrie 2003 cu privire la importul unor instalaţii de cogenerare a energiei electrice şi termice”, Monitorul Oficial din 24 decembrie 2004, nr. 237, art. 1594.

Hotărârea Guvernului nr. 54 din 20 ianuarie 2005 pentru aprobarea proiectului de lege cu privire la importul unor instalaţii de cogenerare a energiei electrice şi termice, Monitorul Oficial din 28 ianuarie 2005, nr. 17-19, art. 105.

Hotărârea pentru aprobarea Avizului la proiectul de lege cu privire la importul instalaţiilor de cogenerare a energiei electrice şi termice nr. 524 din 6 iunie 2005, Monitorul Oficial din 10 iunie 2005, nr. 080, art. 558.

Hotărârea Guvernului nr. 583 din 15 iunie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind condiţiile generale de import/export şi tranzit al energiei electrice, Monitorul Oficial din 24 iunie 2005, nr. 086, art. 645.

Hotărârea Guvernului nr.899 din 25 august 2005 cu privire la crearea Oficiului Finanţării de Carbon, Monitorul Oficial din 2 septembrie 2005, nr. 117, art. 971.

Hotărârea Guvernului nr. 25 din 6 ianuarie 2006 privind aprobarea proiectului de lege pen-tru ratificarea Acordului între Republica Moldova şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică cu privire la aplicarea garanţiilor în raport cu Tratatul privind neproliferarea arme-lor nucleare şi Protocolului la acest Acord, semnate la 14 iunie 1996, Monitorul Oficial din 20 ianuarie 2006, nr. 9-12, art. 57.

Hotărârea Guvernului nr. 1288 din 9 noiembrie 2006 cu privire la aprobarea Strategiei de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015, Monitorul Oficial din 24 noiembrie 2006, nr. 181-183.

Hotărârea Guvernului nr. 1385 din 11 decembrie 2006 pentru aprobarea proiectului de lege cu privire la utilizarea resurselor regenerabile de energie, Monitorul Oficial din 22 decembrie 2006, nr. 195-198, art. 1490.

Hotărârea Guvernului nr. 958 din 21 august 2007 cu privire la Strategia energetică a Re-publicii Moldova până în anul 2020, Monitorul Oficial din 7 septembrie 2007, nr. 141-145, art. 1012.

Hotărârea Guvernului nr. 1038 din 18 septembrie 2007 pentru acceptarea semnării Memo-randumului de înţelegere privind construcţia capacităţilor noi de producere a energiei electri-ce pe teritoriul Republicii Moldova între Guvernul Republicii Moldova şi Compania cehă S.A. “J&T FINANCE GROUP”, Monitorul Oficial din 28 septembrie 2007, nr. 153-156, art. 1084.

Hotărârea Guvernului nr. 1408 din 14 decembrie 2007 pentru aprobarea Hotărârii Con-siliului şefilor de guverne ale statelor-membre ale C.S.I. privind stabilirea timpului unic pentru ridicarea indicilor de pe dispozitivele de evidenţă a energiei electrice, transportate

260

prin linii interstatale de transmisiune electrică în statele-membre ale Comunităţii Statelor Independente, semnată la Minsk la 24 noiembrie 2006, Monitorul Oficial din 21 decembrie 2007, nr. 198-202, art. 1460.

Hotărârea Guvernului nr. 790 din 1 decembrie 2009 pentru aprobarea Programului de sta-bilizare şi relansare economică a Republicii Moldova pe anii 2009-2011,, Monitorul Oficial din 4 decembrie 2009, nr. 174-176.

Hotărârea Guvernului nr. 361 din 6 mai 2010 cu privire la aprobarea proiectului de lege pentru modificarea anexei nr. 3 la Legea nr. 336-XIV din 1 aprilie 1999 privind restructurarea datoriilor întreprinderilor din sectorul, Monitorul Oficial din 11 mai 2010, nr. 70-71, art. 430.

Hotărârea Guvernului nr. 824 din 10 septembrie 2010 pentru aprobarea proiectului de lege pentru ratificarea Statutului Agenţiei Internaţionale pentru Surse Energetice Regenerabile (IRENA), semnat la Bonn la 26 ianuarie 2009, Monitorul Oficial din 17 septembrie 2010, nr. 169-171, art. 915.

Hotărârea Guvernului nr. 1173 din 21 decembrie 2010 cu privire la Agenţia pentru Eficienţă Energetică, Monitorul Oficial din 24 decembrie 2010, nr. 254-256, art. 1291.

Dispoziţii ale Prim-ministrului

Dispoziţia Prim-ministrului nr. 0919-25 din 4 ianuarie 2006 “despre crearea Consiliului coordonator pentru utilizarea surselor regenerabile de energie”.

Hotărâri şi regulamente ale Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică

Hotărârea nr. 23 din 21 iulie 2000 “cu privire la modul de efectuare a lucrărilor de înlocuire a branşamentelor electrice”, Monitorul Oficial din 28 iulie 2000, nr. 88-90, p. III, art. 272.

Hotărârea nr. 24 din 28 iulie 2000 “cu privire la aprobarea Metodologiei normării consumuri-lor tehnologice şi pierderilor tehnice la transportarea gazelor naturale prin conductele magis-trale ale Republicii Moldova”, Monitorul Oficial din 10 august 2000, nr. 98-101, p. III, art. 290.

Hotărârea nr. 33 din 6 februarie 2001 “privind aprobarea Metodologiei de calcul a con-sumurilor tehnologice şi a pierderilor tehnice de gaze naturale în reţelele de distribuţie”, Monitorul Oficial din 22 februarie 2001, nr.19-20, p. III, art. 67.

Hotărârea nr. 34 din 19 februarie 2001 “cu privire la abrogarea Hotărârii privind tariful la energia termică livrată de S.A. „Termocom””, Monitorul Oficial din 22 februarie 2001, nr.19-20, p. III, art. 68.

Hotărârea nr. 35 din 2 martie 2001 “cu privire la abrogarea şi modificarea unor acte apro-bate şi licenţe acordate de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică”, Monitorul Oficial din 6 martie 2001, No 27-28, p. III, art. 89.

261

Hotărârea nr. 49 din 6 martie 2002 “cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furni-zarea şi utilizarea gazelor naturale”, Monitorul Oficial din 4 aprilie 2002, nr. 46-48, p. III, art. 116.

Hotărârea nr. 54 din 25 martie 2002 “referitor la abrogarea hotărârii Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică cu privire la aprobarea Contractului-cadru de furnizare a gazelor naturale la consumatorii casnici”, Monitorul Oficial din 4 aprilie, 2002, nr. 46-48, p. III, art. 117.

Hotărârea nr. 61 din 28 mai 2002 “cu privire la completarea hotărârii Consiliului de admi-nistraţie al ANRE nr.43 din 11 septembrie 2001t”, Monitorul Oficial din 6 iunie 2002, nr.71-73, p. III, art. 184.

Hotărârea nr. 62 din 30 mai 2002 “cu privire la lansarea procesului de liberalizare treptată a pieţei energiei electrice”, Monitorul Oficial din 5 iulie 2002, nr. 96-99, p. III, art. 227.

Hotărârea nr. 63 din 30 mai 2002 “privind aprobarea Metodologiei de formare şi aplicare a preţurilor la produsele petroliere”, Monitorul Oficial din 1 august 2002, nr. 110-112, p. III, art. 242.

Hotărârea nr. 65 din 10 iulie 2002 “cu privire la modificarea hotărârii Consiliului de admi-nistraţie al ANRE nr.43 din 11 septembrie 2001”, Monitorul Oficial din 16 iulie 2002, nr. 102, p. III, art. 233.

Hotărârea nr. 70 din 6 decembrie 2002 “cu privire la completarea hotărârii Consiliului de administraţie al ANRE nr.43 din 11 septembrie 2001”, Monitorul Oficial din 13 decembrie 2002, nr.170-172, p. III, art. 395.

Hotărârea nr. 75 din 12 decembrie 2002 “cu privire la aprobarea Regulilor pieţei energiei electrice”, Monitorul Oficial din 4 martie 2003, nr. 30-34, p. III, art. 47.

Hotărârea nr. 81 din 30 decembrie 2002 “cu privire la aprobarea Regulamentului pentru acreditarea consumatorilor eligibili”, Monitorul Oficial din 4 martie 2003, nr. 30-34, p. III, art. 48.

Hotărârea nr. 89 din 13 martie 2003 “cu privire la aprobarea „Instrucţiunii privind calcularea consumului tehnologic de energie electrica in reţelele de distribuţie in dependenta de va-loarea factorului de putere în instalaţiile de utilizare ale consumatorilor”, Monitorul Oficial din 6 iunie 2003, nr.99-103, p. III, art. 139.

Hotărârea nr. 90 din 13 martie 2003 “cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la indicatorii de calitate pentru serviciul de furnizare a energiei electrice la tarife reglementa-te”, Monitorul Oficial din 17 octombrie 2003, No.215-217, p. III, art. 290.

Hotărârea nr. 93 din 19 mai 2003 “despre aprobarea Regulamentului cu privire la extinde-rea reţelelor de distribuţie a energiei electrice şi a Regulamentului cu privire la extinderea

262

reţelelor de distribuţie a gazelor naturale”, Monitorul Oficial din 17 octombrie 2003, nr.215-217, p. III, art. 291.

Hotărârea nr. 100 din 23 iunie 2003 “privind valorile şi parametrii de bază pentru calcu-larea tarifelor la energia electrică”, Monitorul Oficial din 27 iunie 2003, nr. 126-131, p. III, art. 167.

Hotărârea nr. 101 din 24 iunie 2003 „privind tarifele la energia electrică”, Monitorul Oficial din 27 iunie 2003, nr. 126-131, p. III, art. 168.

Hotărârea nr. 103 din 15 iulie 2003 „ privind modificarea hotărârii Consiliului de adminis-traţie al ANRE nr.101 din 24 iunie 2003”, Monitorul Oficial din 22 iulie 2003, nr. 153-154, p. III, art. 206.

Hotărârea nr. 114 din 26 decembrie 2003 “privind Metodologiile de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor la serviciile prestate de întreprinderile din sectorul energetic”, Moni-torul Oficial din 20 februarie 2004, nr. 30-34, p. III, art. 72.

Hotărârea nr. 122 din 25 martie 2004 “privind aprobarea Metodologiei de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor la gazele naturale”, Monitorul Oficial din 2 aprilie 2004, nr.53-55, p. III, art. 132.

Hotărârea nr. 134 din 4 iunie 2004 “privind tariful la gazele naturale furnizate de către ÎM „SEF-GAZ” SRL”, Monitorul Oficial 11 iunie 2004, nr.91-95, p. III, art. 207.

Hotărârea nr. 147 din 25 august 2004 “privind Metodologiile de determinare, aplicare şi aprobare a tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu energie termică” Monitorul Oficial din 17 septembrie 2004, nr.171-174, p. III, art. 335.

Hotărârea nr. 150 din 30 septembrie 2004 “cu privire la modificarea Metodologiei formării şi aplicării preţurilor la produsele petroliere aprobată prin hotărârea Consiliului de Adminis-traţie al ANRE nr.63 din 30 mai 2002”, Monitorul Oficial din 8 octombrie 2004, nr. 182-185, p. III, art. 359.

Hotărârea nr. 152 din 1 octombrie 2004 “cu privire la licenţierea unor genuri de activitate pe piaţa produselor petroliere”, Monitorul Oficial din 26 noiembrie 2004, nr.212-217, p. III, art. 447.

Hotărârea nr. 153 din 5 octombrie 2004 “cu privire la licenţierea unor genuri de activitate desfăşurate pe piaţa de gaze naturale şi energie electric”, Monitorul Oficial din 3 decem-brie 2004, nr. 218-223, p. III, art. 464.

Hotărârea nr. 156 din 15 octombrie 2004 “privind modificarea hotărârii Consiliului de ad-ministraţie al ANRE nr.125 din 9 aprilie 2004”, Monitorul Oficial din 29 octombrie 2004, nr. 193-198, p. III, art. 396.

263

Hotărârea nr. 171 din 4 ianuarie 2005 “cu privire la procedura verificării reglementare a contoarelor de gaze instalate la consumatorii casnici”, Monitorul Oficial din 21 ianuarie 2005, nr.13-16, p. III, art. 26.

Hotărârea nr. 177 din 30 martie 2005 “privind modificarea unor hotărâri ale Consiliului de administraţie al ANRE”, Monitorul Oficial din 8 aprilie 2005, nr. 55-58, p. III, art. 186.

Hotărârea nr. 189 din 18 august 2005 “privind tariful pentru serviciile de transport şi dispe-cerat al energiei electrice”, Monitorul Oficial din 26 august 2005, nr.113-116, p. III, art. 389.

Hotărârea nr. 190 din 30 august 2005 “cu privire la aprobarea „Instrucţiunii pentru calcula-rea consumului tehnologic de energie electrică în reţelele electrice””, Monitorul Oficial din 21 octombrie 2005, nr. 139-141, p. III, art. 457.

Hotărârea nr. 192 din 22 septembrie 2005 “cu privire la aprobarea Regulilor Pieţei de gaze naturale”, Monitorul Oficial din 7 octombrie 2005, nr. 132-134, p. III, art. 437.

Hotărârea nr. 194 din 4 octombrie 2005 “despre aprobarea Metodologiei privind determi-narea tarifelor de tip binom de livrare a energiei electrice consumatorilor finali”, Monitorul Oficial din 21 octombrie 2005, nr. 139-141, p. III, art. 458.

Hotărârea nr. 195 din 1 noiembrie 2005 “privind modificarea Hotărârii Consiliului de admi-nistraţie al ANRE nr.125 din 9 aprilie 2004”, Monitorul Oficial din 18 noiembrie 2005, nr. 154-156, p. III, art. 529.

Hotărârea nr. 196 din 10 noiembrie 2005 “cu privire la abrogarea Hotărârii nr.39 din 08.06.2001 „Privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de examinare şi soluţi-onare de către ANRE a reclamaţiilor consumatorilor de energie electrică şi gaze naturale, precum şi a litigiilor apărute între titularii de licenţă din sectoarele electroenergetic şi de gaze naturale”, Monitorul Oficial din 28 aprilie 2006, nr.66-69, p. III, art. 247.

Hotărârea nr. 197 din 28 noiembrie 2005 “cu privire la abrogarea Hotărârilor nr.42 din 30.08.2001 şi nr.48 din 05.03.2002 ale Consiliului de Administraţie ANRE”, Monitorul Ofi-cial din 16 decembrie 2005, nr. 168-171, p. III, art. 587.

Hotărârea nr. 211 din 14 aprilie 2006 “cu privire la aprobarea Regulamentului privind mă-surarea energiei electrice în scopuri comerciale”, Monitorul Oficial din 7 iulie 2006, nr. 102-105, p. III, art. 369.

Hotărârea nr. 227 din 29 noiembrie 2006 “pentru aprobarea Regulamentului privind func-ţionarea în paralel cu sistemul electroenergetic a centralelor electrice destinate uzului in-tern” Monitorul Oficial din 29 decembrie 2006, nr. 199-202, p. III, art. 702.

Hotărârea nr. 239 din 14 februarie 2007 “privind tarifele la gazele naturale”, Monitorul Ofi-cial din 16 februarie 2007, nr. 21-24, p. III, art. 102.

264

Hotărârea nr. 240 din 14 februarie 2007 “privind tarifele la producerea energiei electrice, energiei termice şi de livrare a energiei termice consumatorilor finali”, Monitorul Oficial din 16 februarie 2007, No 21-24, p. III, art. 103.

Hotărârea nr. 256 din 10 august 2007 „cu privire la aprobarea Metodologiei de calculare a tarifelor la energia electrică livrată consumatorilor”, Monitorul Oficial din 17 august 2007, nr. 127-130/502.

Hotărârea nr. 259 din 23 august 2007 “privind aprobarea Regulamentului cu privire la mo-dul de măsurare a gazelor naturale în scopuri comerciale”, Monitorul Oficial din 8 februarie 2008, nr. 28-29/71.

Hotărârea nr. 263 din 5 octombrie 2007 “privind aprobarea Metodologiei de calculare şi aplicare a preţurilor la produsele petroliere“, Monitorul Oficial din 16 octombrie 2007, nr. 168-170/628.

Hotărârea nr. 261 din 11 septembrie 2007 „privind cheltuielile întreprinderilor de distribuţie a energiei electrice stabilite pentru primul an, anul de bază, de valabilitate a Metodologiei de calculare a tarifelor la energia electrică”, Monitorul Oficial nr.146-148/539 din 14 sep-tembrie 2007.

Hotărârea nr. 266 din 20 noiembrie 2007 “cu privire la aprobarea Normelor tehnice ale reţelelor electrice de transport”, Monitorul Oficial din 7 decembrie 2007, nr. 188-191/694.

Hotărârea nr. 267 din 20 noiembrie 2007 “cu privire la aprobarea Normelor tehnice ale reţelelor electrice de distribuţie”, Monitorul Oficial din 7 decembrie 2007, nr. 188-191/695.

Hotărârea nr. 292 din 23 iunie 2008 “pentru aprobarea Regulamentului cu privire la calita-tea serviciului de distribuţie şi furnizare a energiei electrice“, Monitorul Oficial din 25 iulie 2008, nr. 134-137, p. III, art. 384.

Hotărârea nr. 293 din 8 iulie 2008 “cu privire la instalarea echipamentului de măsurare a gazelor naturale”, Monitorul Oficial din 17 iulie 2008, nr. 127-130, p. III, art. 370.

Hotărârea nr. 294 din 15 iulie 2008 “cu privire la aprobarea tarifului pentru serviciile de organizare a accesului potenţialilor consumatori la reţeaua de gaze naturale”, Monitorul Oficial din 18 iulie 2008, nr. 127-130, p. III, art. 372.

Hotărârea nr. 301 din 1 august 2008 “cu privire la modificarea şi completarea Metodologiei de calculare a tarifelor la energia electrică livrată consumatorilor, aprobată prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.256 din 10 august 2007”, Monitorul Oficial din 19 septembrie 2008, nr. 175-176, p. III, art. 504.

Hotărârea nr.304 din 7 august 2008 “cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furni-zarea şi utilizarea gazelor naturale”, Monitorul Oficial din 29 august 2008, nr. 162-164, p. III, art. 471.

265

Hotărârea nr. 308 din 16 octombrie 2008 “privind abrogarea unor regulamente”, Monitorul Oficial din 31 octombrie 2008, nr.195-196, p. III, art. 583.

Hotărârea nr. 314 din 4 decembrie 2008 “cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice”, Monitorul Oficial din 13 februarie 2009, nr. 30-33, p. III, art. 104.

Hotărârea nr. 316 din 24 decembrie 2008 “privind aprobarea Metodologiei de determinare, aprobare şi revizuire a preţurilor la serviciile auxiliare prestate de întreprinderile titulare de licenţe pentru distribuţia de gaze naturale”, Monitorul Oficial din 30 ianuarie 2009, nr.16-18, p. III, art. 54.

Hotărârea nr. 320 din 16 ianuarie 2009 “cu privire la aprobarea modificărilor şi completă-rilor Regulilor pieţei energiei electrice”, Monitorul Oficial din 24 februarie 2009, nr. 41-44, p. III, art. 155.

Hotărârea nr. 321 din 22 ianuarie 2009 “cu privire la aprobarea Metodologiei determinării, aprobării şi aplicării tarifelor la energia electrică produsă din surse regenerabile de energie şi biocombustibil”, Monitorul Oficial din 27 februarie 2009, nr. 45-46, p. III, art. 172.

Hotărârea nr. 324 din 27 februarie 2009 “cu privire la aprobarea Normelor tehnice ale reţelelor de distribuţie a gazelor naturale”, Monitorul Oficial din 8 mai 2009, nr. 86-88, p. III, art. 362.

Hotărârea nr. 330 din 3 aprilie 2009 “cu privire la aprobarea Regulamentului privind ga-ranţiile de origine pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie”, Monitorul Oficial din 5 iunie 2009, nr. 99-100, p. III, art. 424.

Hotărârea nr. 352 din 1 octombrie 2009 “privind aprobarea Metodologiei de calculare, aprobare şi aplicare a tarifelor la gazele naturale”, Monitorul Oficial din 13 noiembrie 2009, nr. 163-164, p. III, art. 737.

Hotărârea nr. 363 din 14 ianuarie 2010 “privind tarifele la gazele naturale”316.

Hotărârea nr. 364 din 14 ianuarie 2010 “privind tarifele la producerea energiei electrice, energiei termice şi de livrare a energiei termice consumatorilor finali”317.

Hotărârea nr. 365 din 14 ianuarie 2010 „privind tarifele la energia electrică”318.

316 Nu există nici un indiciu despre publicarea în Monitorul Oficial. Oricum, ea abrogă Hotărârea nr. 349 din 9 septembrie 2009 “privind tarifele la gazele naturale”, Monitorul Oficial din 11 septembrie 2009, nr. 140-141, p. III, art. 650.

317 Nu există nici un indiciu despre publicarea în Monitorul Oficial. Ea abrogă Hotărârea nr. 299 din 30 iulie 2008 „ privind tarifele la producerea energiei electrice, energiei termice şi de livrare a energiei termice consumatorilor finali „, Monitorul Oficial of 1 August 2008, nr. 140-142, p. III, art. 401.

318 Nu există nici un indiciu despre publicarea în Monitorul Oficial. Ea abrogă Hotărârea nr. 254 din 31 iulie 2007 “privind tarifele la energia electrică”, Monitorul Oficial din 3 august 2007, nr. 112-116/482 şi Hotărârea nr. 300 din 30 iunie 2008 “privind tarifele la energia electrică”, Monitorul Oficial din 1 august 2008, nr. 140-142, p. III, art. 402.

266

Hotărârea nr. 368 din 12 februarie 2010 „Cu privire la aprobarea Planului de armonizare a actelor normative adoptate de ANRE cu legile speciale în domeniul energetic pentru anul 2010”319.

Hotărârea nr. 374 din 10 mai 2010 „referitor la aprobarea Regulilor cu privire la asigurarea transparenţei în procesul decizional al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Ener-getică” 320.

LEGISLAŢIA UNIUNII EUROPENE

Versiunea consolidată a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona), JO C 115 din 9 mai 2008.

Regulamente

Regulamentul (CE) nr. 1228/2003/CE al Comisiei din 26 iunie 2003 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică; JO L 176 din 15 iulie 2003.

Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 al Comisiei din 28 septembrie 2005 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale, JO L 289 din 3 noiembrie 2005.

Regulamentul (CE) nr. 106/2008 al Comisiei din 15 ianuarie 2008 privind un program comunitar de etichetare referitoare la eficienţa energetică a echipamentelor de birou (ver-siune reformată), JO L 39, 13.2.2008, p. 1–7.

Regulamentul (CE) nr. 1275/2008 al Comisiei din 17 decembrie 2008 de implementare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte ce-rinţele în materie de eco-proiectare pentru consumul de energie electrică în modul stand-by şi oprit al echipamentelor electrice şi electronice de uz casnic şi de birou, JO L 339, 18.12.2008, p. 45–52.

Regulamentul (CE) nr. 107/2009 al Comisiei din 4 februarie 2009 de implementare a Di-rectivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică pentru unităţile simple de conversie semnal, JO L 36, 5.2.2009, p. 8–14.

Regulamentul (CE) nr. 244/2009 al Comisiei din 18 martie 2009 de implementare a Direc-tivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică pentru lămpi de uz casnic non-direcţionale, JO L 76, 24.3.2009, p. 3–16.

Regulamentul (CE) nr. 278/2009 al Comisiei din 6 aprilie 2009 de punere în aplicare a Direc-tivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele în

319 Nu există nici un indiciu despre publicarea în Monitorul Oficial.320 Nu există nici un indiciu despre publicarea în Monitorul Oficial.

267

materie de proiectare ecologică pentru puterea absorbită în regim fără sarcină şi pentru ran-damentul mediu în regim activ al surselor externe de alimentar, JO L 93, 7.4.2009, p. 3–10.

Regulamentul (CE) nr. 640/2009 al Comisiei din 22 iulie 2009 de implementare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică pentru motoarele electrice, JO L 191, 23.7.2009, p. 26–34.

Regulamentul (CE) nr. 641/2009 al Comisiei din 22 iulie 2009 de punere în aplicare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la cerinţele de proiectare ecologică aplicabile pompelor de circulaţie fără etanşare independente şi pompelor de circulaţie fără etanşare integrate în produse, JO L 191, 23.7.2009, p. 35–41.

Regulamentul (CE) nr. 642/2009 al Comisiei din 22 iulie 2009 de punere în aplicare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la cerinţele de proiectare ecologică aplicabile aparatelor TV, JO L 191, 23.7.2009, p. 42–52.

Regulamentul (CE) nr. 643/2009 al Comisiei din 22 iulie 2009 de punere în aplicare a Di-rectivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la cerinţele de pro-iectare ecologică pentru aparatele frigorifice de uz casnic, JO L 191, 23.7.2009, p. 53–68.

Regulamentul (CE) nr. 713/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 de instituire a Agenţiei pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Dome-niul Energiei, JO L 211, 14.8.2009, p. 1–14.

Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abro-gare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005, JO L 309, 24.11.2009, p. 87–87.

Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 no-iembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce priveşte eficienţa consumului de combustibil şi alţi parametri esenţiali, JO L 342, 22.12.2009, p. 46–58

Regulamentul (UE) nr. 347/2010 al Comisiei din 21 aprilie 2010 de modificare a Regula-mentului (CE) nr. 245/2009 în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică pentru lămpile fluorescente fără balast încorporat, lămpile cu descărcare de intensitate ridicată şi balasturile şi corpurile de iluminat compatibile cu astfel de lămpi, JO L 104, 24.4.2010, p. 20–28.

Regulamentul (UE, EURATOM) nr. 617/2010 al Consiliului din 24 iunie 2010 privind infor-marea Comisiei cu privire la proiectele de investiţii în infrastructura energetică din cadrul Uniunii Europene şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 736/96, JO L 180, 15.7.2010, p. 7–14.

Regulamentul (UE) nr. 994/2010 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 octom-brie 2010 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale şi de abrogare a Directivei 2004/67/CE a Consiliului, JO L 295, 12.11.2010, p. 1–22.

268

Directive

Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, JO L 175 din 5 iulie 1985, modificată prin Di-rectiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997, JO L 73 din 14 martie 1997.

Directiva 90/377/CEE a Consiliului din 29 iunie 1990 privind o procedură comunitară de ameliorare a transparenţei preţurilor la gaz şi energie electrică pentru utilizatorii finali din industrie, JO L 185, 17.7.1990, p. 16–24.

Directiva 92/42/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind cerinţele de randament pentru ca-zanele noi de apă caldă cu combustie lichidă sau gazoasă, JO L 167, 22.6.1992, p. 17–28.

Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse la apara-tele de uz casnic, JO L 297, 13.10.1992, p. 16–19.

Directiva 94/22/CE a Consiliului din 30 mai 1994 privind condiţiile de acordare şi folosire a autorizaţiilor de prospectare, exploatare şi extracţie a hidrocarburilor, JO L 164, 30.6.1994, p. 3–8.

Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 de modificare a Directivei 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, JO L 73 din 14 martie 1997.

Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conţinutului de sulf din anumiţi combustibili lichizi şi de modificare a Directivei 93/12/CEE, JO L 121 din 11 mai 1999.

Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricităţii produse din surse de energie regenerabile pe piaţa inter-nă a electricităţii, JO L 283 din 27 octombrie 2001.

Directiva 2001/80 a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie privind li-mitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de dimensiuni mari, JO L 309 din 27 noiembrie 2001.

Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 din 16 decembrie 2002 privind performanţa energetică a clădirilor, JO L 1 din 4 ianuarie 2003.

Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 mai 2003 de promo-vare a utilizării biocombustibililor şi a altor combustibili regenerabili pentru transport, JO L 123 din 17 mai 2003.

Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 mai 2003 de insti-tuire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe privind mediul şi

269

de modificare a directivelor 85/337/CEE şi 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce priveşte participarea publicului şi accesul la justiţie, JO L 156 din 25 iunie 2003.

Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 pri-vind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică şi de abrogare a Directivei 96/92/CE, JO L 176 din 15 iulie 2003.

Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Direc-tivei 98/30/CE, JO L 176 din 15 iulie 2003.

Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, JO L 275 din 25 octombrie 2003.

Directiva 2004/8/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 februarie 2004 pri-vind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa internă a energiei şi de modificare a Directivei 92/42/CEE, JO L 52, 21.2.2004, p. 50–60.

Directiva 2004/67/CE Consiliului din 26 aprilie 2004 privind măsurile de garantare a secu-rităţii aprovizionării cu gaz natural, JO L 127 din 29 aprilie 2004.

Directiva 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 iulie 2005 de insti-tuire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie şi de modificare a Directivei 92/42/CEE a Consiliului şi a Directivelor 96/57/CE şi 2000/55/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, JO L 191, 22.7.2005, p. 29–58.

Directiva 2005/89/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 ianuarie 2006 pri-vind măsurile menite să garanteze siguranţa aprovizionării cu energie electrică şi investi-ţiile în infrastructuri, JO L 33 din 4 februarie 2006.

Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice şi de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului, JO L 114 din 27 aprilie 2006.

Directiva 2008/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 pri-vind o procedură comunitară de ameliorare a transparenţei preţurilor la gaz şi energie electrică aplicate utilizatorilor finali din industrie (reformare), JO L 298, 7.11.2008, p. 9–19.

Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activităţile de aviaţie în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii, JO L 8 din 13 ianuarie 2009.

270

Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE, JO L 140 din 5 iunie 2009.

Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic, JO L 120, 15.5.2009, p. 5–12.

Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 pri-vind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE (data limită de transpunere: 03.03.2011), JO L 211, 14.8.2009, p. 55–93.

Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Direc-tivei 2003/55/CE, JO L 211, 14.8.2009, p. 94–136.

Directiva 2009/119/CE a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligaţia statelor mem-bre de a menţine un nivel minim de rezerve de ţiţei şi/sau de produse petroliere, JO L 265, 9.10.2009, p. 9–23.

Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (reformare), JO L 285, 31.10.2009, p. 10–35.

Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (versiune codificată), JO L 20 din 26 ianuarie 2010.

Directiva 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse al produselor cu impact energetic (reformare), JO L 153 din 18 iunie 2010.

Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor (reformare), JO L 153 din 18 iunie 2010.

Regulamentele de implementare

Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2010 al Comisiei din 28 septembrie de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte eti-chetarea energetică a aparatelor TV, JO L 314, 30.11.2010, p. 64–80.

Regulamentul delegat (UE) nr. 1061/2010 al Comisiei din 28 septembrie 2010 de com-pletare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la cerinţele de etichetare energetică aplicabile maşinilor de spălat rufe de uz casnic, JO L 314, 30.11.2010, p. 47–63.

Regulamentul delegat (UE) nr. 1060/2010 al Comisiei din 28 septembrie 2010 de completa-

271

re a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la cerinţele de etichetare energetică a aparatelor frigorifice de uz casnic, JO L 314, 30.11.2010, p. 17–46.

Regulamentul delegat (UE) nr. 1059/2010 al Comisiei din 28 septembrie 2010 de com-pletare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la cerinţele de etichetare energetică aplicabile maşinilor de spălat vase de uz casnic, JO L 314, 30.11.2010, p. 1–16.

Directive de implementare

Directiva 94/2/CE a Comisiei de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la indicarea prin etichetare a consumului de energie al frigiderelor, congelatoarelor şi combinelor frigorifice de uz casnic, JO L 45 din 17 februarie 1994.

Directiva 95/12/CE a Comisiei de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a maşinilor de spălat rufe de uz casnic, JO L 136 din 21 iunie 1995.

Directiva 95/13/CE a Comisiei de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a uscătoarelor electrice de uz casnic cu tambur, JO L 136 din 21 iunie 1995.

Directiva 96/60/CE a Comisie de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a maşinilor combinate de spălat şi uscat rufe de uz casnic, JO L 266 din 18 octombrie 1996.

Directiva 97/17/CE a Comisiei de punere în aplicare a Directivei Consiliului 92/75/CEE cu privire la etichetarea energetica a maşinilor de spălat vase de uz casnic, JO L 118 din 7 mai 1997.

Directiva 98/11/CE a Comisiei de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului privind etichetarea energetică a lămpilor de uz casnic, JO L 71 din 10 martie 1998.

Directiva 2002/40/CE a Comisiei de aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului cu privire la etichetarea energetică a cuptoarelor electrice de uz casnic, JO L 128 din 15 mai 2002.

Directiva 2002/31/CE a Comisiei de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE a Consiliu-lui privind etichetarea consumului de energie al aparatelor de climatizare de uz casnic, JO L 86 din 3 aprilie 2002.

Decizia Comisiei 2006/770/CE din 9 noiembrie 2006 de modificare a anexei la Regula-mentul (CE) nr. 1228/2003 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfron-taliere de energie electric, JO L 312 din 11 noiembrie 2006.

Decizia Comisiei 2009/548/CE din 30 iunie 2009 de stabilire a unui model pentru planu-rile naţionale de acţiune în domeniul energiei din surse regenerabile în temeiul Directivei

272

2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, JO L 182 din 15 iulie 2009.

CAUZE ALE CURŢII EUROPENE DE JUSTIŢIE

Cauza C-439/06: Citiworks AG versus Sächsisches Staatsministerium für Wirtschaft und Arbeit als Landesregulierungs-behörde.

Cauza C-17/03: College van Beroep voor het bedrijfsleven Vereniging voor Energie, Mili-eu en Water şi alţii versus Directeur van de Dienst uitvoering en toezicht ener.

Cauza C-413/04: Parlamentul European versus Consiliul Uniunii Europene.

Cauza C-414/04: Parlamentul European versus Consiliul Uniunii Europene.

Cauza C-265/08: Federutility, Assogas, Libarna Gas SpA, Collino Commercio SpA, Sa-dori Gas SpA, Egea Commerciale, E.On Vendita Srl, Sorgenia SpA versus Autorità per l’energia elettrica e il gas.

Cauza C-239/07: Sabatauskas şi alţii versus Lietuvos Respublikos Seimas.

273

ANEXA 6 Bibliografie selectivă

L. Albath: “Trade and Energy: The Gas and Electricity Sectors”, Cameron May, 2004.

F. Boisseleau, M. Roggenkamp: ”The Regulation of Power Exchanges in Europe”, Inter-sentia Publishers, 2005.

P. Cameron: “Competition in Energy Markets: Law and Regulation in the European Union”, Oxford University Press, March 2007.

P. Cameron: “Legal Aspects of EU Energy Regulation: Implementing the New Directives on Electricity and Gas Across Europe”, Oxford University Press, February 2005.

P. Cameron: “International Energy Investment Law: The Pursuit of Stability”, Oxford Uni-versity Press, March 2010.

Euroconfidentiel S.A: “EU Energy Law and Policy Issues: ELRF Collection”, April 2010D.

Geradin: “Remedies in Network Industries: EC Competition Law vs. Sector-Specific Regu-lation”, Intersentia Publishers, 2004.

D. Geradin: “The Liberalisation of Electricity and Natural Gas in the European Union”, Kluwer Law International, 2001.

S. S. Haghighi: “Energy Security: The External Legal Relations of the European Union with Major Oil and Gas Supplying Countries”, Hart Publishing, August 2007.

B. Hansjurgens: “Emissions Trading for Climate Policy: US and European Perspectives”, Cambridge University Press, 2005.

B. Howard and L. Goffman: “Environmental Law and Policy — approximation to EU stan-dards in the Republic of Moldova”, Chisinau, December 2010.

M. Dona and E. Stuart: “Consumer Protection Law and Policy — approximation to EU standards in the Republic of Moldova”, Chisinau, October 2010.

C. Redgwell, D. Zillman, Y. Omorogbe: “Beyond the Carbon Economy: Energy Law in Transition”, Oxford University Press, March 2008.

M. Roggenkamp and U. Hammer: “European Energy Law”, Intersentia Publishers, 2004.

M. Roggenkamp, C. Redgwell, A. Ronne: “Energy Law in Europe: National, EU and Inter-national Regulation” Oxford University Press, December 2007.

Y. Selivanova: “Energy Dual Pricing in the WTO: Analysis and Prospects in the Context of Russia’s Accession to the World Trade Organisation”, Cameron May, 2008.

274

E. Stuart and A. Mateus: “Competition Law and Policy — approximation to EU standards in the Republic of Moldova”, Chisinau, April 2010.

E. Stuart, L. Scales, E. Fano, G. Leonaviciene and A. Lazareva: “Intellectual Property Law and Policy — approximation to EU standards in the Republic of Moldova”, Chisinau, September 2010.

E. Stuart: “State Aid Law and Policy — approximation to EU standards in the Republic of Moldova”, Chisinau, November 2010.

R. H. Tudway: “Energy Law and Regulation in the European Union”, Sweet & Maxwell Ltd, 1998.

R. Wheatley: “Technical Standards and Quality Infrastructure Law and Policy — approxi-mation to EU standards in the Republic of Moldova”, Chisinau, September 2010.

Documente oficiale ale Republicii Moldova

“Relansăm Moldova — Priorităţi de dezvoltare pe termen mediu”, Guvernul Republicii Moldova, 24 martie 2010.

Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene: “Privire general a implementării Planu-lui de acţiuni UE- RM” (februarie 2005 — noiembrie 2007)”, decembrie 2007.

Documente ale Uniunii Europene

Comisia Europeană:

“White Paper on the Preparation of the Associated countries of Central and Eastern Eu-rope for Integration into the Internal Market of the European Union”, COM 95 (163) Final of 10 May 1995.

Green Paper: “A European Strategy for Sustainable, Competitive and Secure Energy”, 1996.

Commission Staff Working Paper, European Neighbourhood Policy: “Country Report Mol-dova”, SEC (2004) 567 of 12 May 2004, COM (2004) 373 Final.

Commission Staff Working document accompanying the Communication from the Commis-sion to the European Parliament and the Council: “Strengthening the European Neighbour-hood Policy — ENP Progress Report Moldova”, SEC (2006) 1506/2 of 4 December 2006.

Communication to the Council and the European Parliament: “Prospects for the internal gas and electricity market” COM(2006) 841 final of 10 January 2007.

Communication “Inquiry pursuant to Article 17 of Regulation (EC) No. 1/2003 into the Euro-pean gas and electricity sectors (Final Report)”, COM(2006) 851 final of 10 January 2007.

275

Communication to the European Parliament and the Council “Energy for a Changing World”, 10 January 2007.

Commission Staff Working document accompanying the Communication from the Com-mission to the European Parliament and the Council: “Implementation of the European Neighbourhood Policy in 2007, Progress Report Republic of Moldova”, SEC (2008) 399 of 8 April 2008.

Commission Staff Working document accompanying the Communication from the Com-mission to the European Parliament and the Council: “Implementation of the European Neighbourhood Policy in 2008, Progress Report Republic of Moldova”, SEC (2009) 514/2 of 23 April 2009.

Commission Staff Working document accompanying the Communication from the Com-mission to the European Parliament and the Council: “Implementation of the European Neighbourhood Policy in 2009, Progress Report– Republic of Moldova”, SEC (2010) 523 of 12 May 2010.

energy_ro

Documents