enigma de la glenroden · era o prob` de dragoste! suzy tres`ri, p`lind pe m`sur` ce logica...

MARIE STANTON

Enigma de laGlenroden

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deELVIRA POPESCU

ALCRISRomance

user

Formato

gianninajollys

Capitolul 1

Era amiaz`. Soarele de august era cald. Ochii-cenu[ii ai luiSuzy Granger erau captiva]i de fascicolele de lumin` care dansaupe fe]ele de mas` ale restaurantului. Aproape c` uitase de tân`rulcu care dejuna.

– Suzy!Exclama]ia ner`bd`toare a lui Tim Mason nu o tulbur`. A fost

necesar s` strige [i a doua oar` pentru ca privirea ei de departe s`se \ntoarc` spre el, plin` de triste]e.

– Iart`-m`, murmur` ea, ghemuindu-se sub privirea luifulger`toare.

Ea se sim]i u[urat` când chelneri]a aduse cafeaua, creând odiversiune. N-ar fi trebuit s` vin` ast`zi aici cu Tim, dar el insistaseatât de mult. El nu \n]elegea c` \i era greu s` se concentreze. Era\nc` sub [ocul accidentului mamei sale.

Sub sprâncenele blonde, privirea lui Tim era dezaprobatoare.

user

Formato

gianninajollys

– Sunt dezolat, draga mea, dar nu am prea mult pentru dejun,[i dac` sosesc cu mai mult de cinci minute \ntârziere, b`trânulWilcov va fi furios. Ai putea, cel pu]in, s` m` ascul]i. Te \ntrebamdespre con]inutul acestei scrisori. Dup` o gândire matur`, vreichiar s` pleci?

– {i de ce nu? \ntreb` ea, sfid`toare.– Oh, Suzy! Ar fi timpul s` devii mai rezonabil`!Resentimentul o invad`, colorându-i obrajii palizi [i f`când

s`-i str`luceasc` ochii \ntuneca]i.– Am promis, zise ea, \nghi]ind \n sec. A fost ultima

promisiune. Fa]a frumoas` a lui Tim se \ntunec`.– Te g`sesc prea teatral`, Suzy.El se aplec`, concentrându-[i toat` aten]ia asupra ei.– Po]i s`-mi spui s`-mi v`d de treburile mele, dar toat` via]a ai

fost devotat` mamei tale.Cu un gest, o opri pe Suzy care \ncepuse s` protesteze.– Ea era prea bolnav` pentru a [ti ce face când ]i-a cerut s`

remi]i aceast` scrisoare. Nu vezi Suzy c` aceasta ar putea crea noileg`turi? Tu n-ai auzit niciodat` vorbindu-se de destinatar. Poatefi vorba de un b`trân care are nevoie de cineva care s`-l\ngrijeasc` [i, dup` cum te cunosc, ai fi incapabil` s` refuzi.

Suzy \[i fr`mânt` mâinile pe mas`. Tim nu avea dreptul de a-ivorbi astfel. Ea nu-i apar]inea \n niciun fel.

– Poate c` te \n[eli, Tim. Dup` cum ]i-am spus deja, mama ascris scrisoarea doar acum câteva s`pt`mâni. Ea nu a fostniciodat` o persoan` prea sensibil`, dar avea acest gen depremoni]ie.

6 MARIE STANTON

Ea nu f`cu nicio aluzie la celelalte remarce pe care nu le puteacontrazice.

El nu se l`s` impresionat. Aerul s`u dezaprobator o irit` peSuzy [i \i venea s` se ridice [i s` plece.

– Trebuie s` \n]elegi, continu` ea. M` simt obligat` s-o fac, c`vreau sau nu. Nu vreau \n mod deosebit s` vagabondez prinlandele Sco]iei, dar am promis.

– E[ti tulburat`. Gânde[te-te, iubito. Promisiunile...Pentru prima dat` el ezit`, nevrând s-o r`neasc`.– Vrei s` spui, promisiunile pe patul de moarte, spuse ea, când

el o \ntrerupse.|n fa]a aerului dispre]uitor al lui Suzy, el bodog`ni ceva cu

furie [i ochii \i devenir` ostili, ca [i cei ai tinerei fete.– Presupun c` asta este. Nu \ndr`zneam s` m` pronun] astfel,

cu cruzime. Pu]ini oameni sunt capabili s` refuze un asemeneamoment...

|ncet, el \[i puse zah`r \n cafea, câ[tigând timp de gândire.– Suzy, pot s` fiu sincer?Ea aprob`, cu pruden]`. El continu`, aruncând o privire mai

tandr` pe fa]a ei frumoas` [i dulce.– {tiu c` aceast` scrisoare ]i se pare important`, dar eu nu am

avut niciodat` \ncredere \n mama ta, nici când tr`ia, nici acum.– Te rog...– Ascult`-m` pân` la cap`t, Suzy. Pentru tine spun toate

acestea. Câteodat` aveam impresia c` mama ta nu ]inea deloc latine. Neavând decât o singur` fiic`, aceasta p`rea ciudat. Teprivea, uneori ciudat, ca [i când i-ai fi amintit de cineva care nu-i

ENIGMA DE LA GLENRODEN 7

pl`cea. Totu[i, era posesiv`. Aminte[te-]i cât a insistat s`-]i g`se[tide lucru aproape de cas`, la sfâr[itul studiilor tale! Dar aceea nuera o prob` de dragoste!

Suzy tres`ri, p`lind pe m`sur` ce logica insidioas` a acestorcuvinte o p`trundea dureros. Nu [tia c` el fusese con[tient detoate acestea. Rela]iile cu mama sa erau un subiect tabu [i nu voias` le discute cu Tim, care era prea metodic [i prea deta[at \n feluls`u de a vedea lucrurile.

– Prefer s` nu mai vorbesc despre asta r`spunse ea, cu r`ceal`.– Am câteodat` impresia c` nu \n]elegi, Suzy, murmur` el,

sim]ind cum se \nfurie.Ea nu \ndr`zi s`-i replice cu voce tare, dar \n mintea sa,

reproducea propriile cuvinte. Totu[i, el fusese dr`gu] [i o ajutasemult \n aceste ultime zile; era singurul ei prieten apropiat [isingurul pe care mama sa \l tolerase.

– Nu va fi pentru mult timp, Tim, \ncearc` s` fii mai\n]eleg`tor.

– M` str`duiesc, Suzy, suspin` el.Deodat`, deveni rug`tor, surprinzând-o prin modul \n care

[i-a schimbat pozi]ia.– Scumpo, murmur` el, luându-i mâna, s` ne c`s`torim. A[

putea, atunci, s` m` ocup de tot. Sunt sigur c` mama ta ar fiaprobat asemenea uniune. {i, dac` insi[ti, am pleca \mpreun`, \ntimpul viitoarei mele vacan]e sau al unui lung weekend, pentru apreda destinatarului aceast` misterioas` scrisoare.

La dou`zeci de ani, Suzy cunoscuse deja mai mul]i b`ie]i. Dar,cu cea mai mare parte dintre ei, nu se amuzase [i rela]iile

8 MARIE STANTON

duraser`, adesea, foarte pu]in. Reflectând, se \ntreba de ce.Câteodat` se nelini[tea c` pân` la vârsta sa nu se \ndr`gostise. Era[i ea, ca [i mama sa, incapabil` de sentimente profunde? Sau, maibine, idealizase emo]iile la care visa? Tim \i pl`cea foarte mult, dar[tia c` nu s-ar fi putut c`s`tori cu el. Nu acum. Nu \nainte de a fisigur`.

– Iart`-m`, Tim.Ea \ncerca \n zadar s`-[i ascund` nesiguran]a [i vocea \i

tremura u[or.– Pentru moment, nu m-a[ putea c`s`tori cu nimeni.Examinându-i figura u[or colorat`, Tim crezu c` \n]elege.

Doliul ei era prea apropiat! Mâinile tân`rului b`rbat i le strânser`pe ale sale, protectoare.

– Nu te nelini[ti, draga mea, vom vorbi alt`dat`. Dar, promite-mi c` nu vei \ntreprinde nimic referitor la aceast`scrisoare, f`r` s` m` anun]i.

Suzy dorea ca el s` nu-i mai spun` "drag`". Se sim]i u[urat`când el abandon` subiectul c`s`toriei. |i r`spunse evaziv:

– Nu [tiu \nc` ce voi face. Trebuie mai \ntâi s`-l v`d peavocatul mamei. M` \ntâlnesc cu el \n aceast` dup`-amiaz`.

Un vânt uscat de var` sufla când [i-a luat r`mas-bun de la Tim,\n fa]a cafenelei, \nainte de a se \ndrepta spre sta]ia de autobuz.|n august, Londra era plin` de farmec. Ei nu-i pl`cea via]a \nmarele ora[, dar mama sa o aprecia, g`sind \n anima]ia str`ziloranonimatul pe care \l c`uta \ntotdeauna.

Suzy suspin` profund, s`ri \n autobuz [i se instal` la etajulsuperior. Pentru prima dat` \n via]a sa se sim]ea liber`: \i


apar]inea \n \ntregime voin]a de a alege unde s` locuiasc`, undes` lucreze. Bine\n]eles, avea un apartament, dar era cu chirie [iputea s`-l p`r`seasc` u[or. Serviciul s`u actual, \ntr-o libr`rie, eratemporar [i \[i va g`si un post de profesor. De la decesul mameisale, nimic nu o mai lega de Londra. Tim \[i f`cea gânduri cuprivire la refuzul ei [i, dac` dorea, putea s` r`mân` \n leg`tur`.

Avocatul n-o l`s` s` a[tepte. El o rug` s` ia loc.– V-a[ fi convocat mai devreme, zise el observând-o cu o

privire \ntunecat` [i impersonal`, dar nu eram aici. Bunurilemamei dumitale nu ridic` nicio problem`, dar a[ dori s` l`murimceva.

Suzy a[tepta lini[tit` \n timp ce el c`uta o hârtie pe birou. Eanu-l \ntâlnise niciodat` mai \nainte, dar [tia c` mama sa \lconsultase o dat` sau de dou` ori pentru lucruri f`r` importan]`privind \nchirierea apartamentului. Ea nu auzise niciodat`vorbindu-se de bunuri.

Probabil c` era vorba de mica sum` l`sat` de mama ei la banc`;ea avusese \ntotdeauna un cont cu pu]ini bani. |[i aduse atunciaminte de asigurare.

Uimit`, privi fa]a \ntreb`toare a avocatului.– Cred c` exist` o asigurare. De la moartea tat`lui meu, mama

primea \n fiecare lun` o pensie. Nu a precizat niciodat` la cât seridica aceasta. Având \n vedere infla]ia, nu putea fi prea mare....Vede]i, tata a murit \nainte de na[terea mea, dar era un ajutorpre]ios.... banii vreau s` spun. Cred c` trebuie avertizat`compania, acum când mama a murit. Am fost proast` c` nu m-amgândit la asta mai \nainte.

10 MARIE STANTON

Suzy, nervoas`, \[i \ncruci[` mâinile pe genunchi,nemul]umit` de explica]iile sale \ncâlcite, suferind c` trebuia s`vorbeasc` despre evenimente atât de dureroase.

|ncruntându-[i u[or sprâncenele, avocatul g`si nota pe care oc`uta.

– S` nu v` nelini[ti]i pentru aceasta, domni[oar` Granger, ziseel cu blânde]e. Vroiam s` discut`m acest subiect. Cu câtva timp \nurm`, mama dumneavoastr` a men]ionat o asigurare, dar cândam consultat banca n-am g`sit nicio urm`. O anumit` sum` fusesev`rsat`, \n fiecare lun`, \n contul s`u, dar n-am aflat nimic maimult. Pute]i s` m` l`muri]i?

Suzy sim]i cum o trece un fior. |n acest caz, de unde venieaubanii?

– Sunte]i ... sigur c` nu v-a]i \n[elat? se bâlbâi ea, nervoas`.– Absolut sigur.Ea sim]i o team` inexplicabil`. Intui]ia \i spunea c` se

petreceau lucruri grave, dar nu avea idee despre ce era vorba.– Eu nu am decât scrisoarea, murmur` ea, exprimându-[i

gândul cu glas tare.– O scrisoare? A[ putea s-o v`d?Suzy tres`ri, sco]ând plicul din po[et`.– I-am promis mamei c` n-am s-o deschid [i o voi depune \n

mâinile destinatarului. Dac` adresa v-ar fi util`, iat-o.– "Domnului John Frazer de la Glenroden, \n Perthshire...."

Nu ave]i nici o idee cu privire la con]inut?– Nu, dar inten]ionez s` merg \n Sco]ia cât mai curând posibil;

v` gândi]i c` aceasta ar avea vreo leg`tur` cu asigurarea?


– Poate. Nu a]i auzit niciodat` din \ntâmplare vorbindu-sedespre acest domn Frazer?

Tot atât de intrigat` ca [i el, Suzy d`du din cap.– Nu. {i, dup` câte [tiu, mama n-a fost niciodat` \n Sco]ia. Noi

am tr`it \ntotdeauna la Londra. Sco]ia este o ]ar` rece [i ingrat`,spunea ea.

– {i o credea]i? \ntreb` el, ne\ncrez`tor.Obrajii palizi ai lui Suzy se \mpurpur`.– Hmm ... nu tocmai. Cred c` [i-ar fi schimbat p`rerea dac` am

fi mers acolo. Dar nu [tiu nimic despre acest b`rbat.– {i nu dori]i s` deschide]i aceast` scrisoare? Nu v` gândi]i c`

astfel a]i putea evita unele... dificult`]i?– A, nu! Nu pot!De ce ezitase \nainte de a pronun]a cuvântul "dificult`]i?" El \i

punea \ntreb`ri imposibile. Ar fi trebuit s` [tie: promisiunear`mâne promisiune, oricare ar fi fost circumstan]ele.

– |n]eleg.El nu f`cu niciun alt comentariu, dar continua s-o priveasc`

gânditor.– S` a[tept`m deci rezultatul c`l`toriei dumneavoastr` \n

Perthshire; misterul va fi poate l`murit.

***

12 MARIE STANTON

Dup` o s`pt`mân`, apropiindu-se de Edinburgh, Suzy segândea \nc` la remarcele neclare ale avocatului. Ca [i Tim, p`rusenelini[tit când insistase s` plece singur`: ea nu le spusese celordoi b`rba]i c` mama ei o rugase insistent. Deci, era mai bine a[a,se gândea ea. Dac` misterioasa scrisoare con]inea ve[ti rele,atunci nimeni nu trebuie s` fie martorul umilin]ei sale.

La volanul ma[inii sale, devorând kilometrii, privea \n juruls`u cu aviditate, cu toat` teama pe care o sim]ea. Vehicululapar]inuse mamei sale, care \l cump`rase cu banii câ[tiga]i la unconcurs. Ea dorise ca Suzy s` \nve]e s` conduc`, pentru a pleca\mpreun` \n weekend. Dar [tia c`, odat` \ntoarse la Londra, sedebarasa de ma[in`: pentru ea singur` era prea costisitor [i poatenici nu avea nevoie.

Suzy suspin`, \ncercând s`-[i alunge gândurile. Ea rememor`c`l`toria: pân` \n prezent, totul decursese bine. Dar, acum, sesim]ea obosit` [i-i sc`p` un u[or c`scat. Poate fusese imprudent`s` vin` atât de departe \n atât de pu]in timp, dar dorin]a de a [tio tortura; o curiozitate foarte puternic` pe care nu voia s-oadmit`: cine era acest domn Frazer? Cum ar`ta? Dar, \n acela[itimp, sim]ea o animozitate fa]` de mama care nu-i vorbiseniciodat` despre acest om. Probabil fusese un personaj important\ntr-un moment al vie]ii sale. F`r` \ndoial`, existau undeva ununchi sau un bunic pe care mama sa \i abandonase. La ideea de aavea bunici care tr`iau, sentimentele sale deveneau confuze; dar\[i refuza \ndoielile, a[teptând totul de la viitor.

Edinburgh, metropola \ntunecat` din nord, era un ora[pitoresc. La sosire, admir` cl`dirile magnifice, str`zile vaste


m`rginite de case \nalte [i de pasaje strâmte. Apatia ultimelor zilef`cea loc unei curiozit`]i crescânde. Pe Podul Waverley, careconducea spre strada Prince, sim]i exaltarea cucerind-o.

Aceasta se diminu` pu]in când \ncerc` s` caute un loc dedormit. |ncerc`, f`r` succes, mai multe hoteluri indicate \n ghiduls`u. G`si o camer` doar dup` ce consultase biroul de turism. Ore]inu cu tot pre]ul ridicat; va face economii mai târziu. Camerase eliberase \n urma unei renun]`ri; avusese deci, [ans`, dup`cum remarcase func]ionara de la recep]ie.

– Este din cauza Festivalului, explic` ea. |n aceast` perioad` aanului, este imposibil s` g`zduie[ti pe toat` lumea.

Suzy \i mul]umi.Odat` ajuns` \n camer`, se \ntreb` cum s` se \mbrace pentru

cin`. Nu-[i adusese nimic foarte elegant, doar o fust` lung`,neagr` pe care nu crezuse c` o va purta vreodat`. Dar, pentru c`se g`sea \ntr-un hotel luxos, se decise s` o pun`. Asortat` cu uncorsaj alb cu mâneci lungi, toaleta sa nu str`lucea deloc prinoriginalitate, dar avea meritul de a se pierde \n mul]ime. De altfel,nici n-avea mare importan]`: \i era foame [i se gr`bea.

Dup` ce a f`cut o baie [i s-a \mbr`cat, a coborât. Pentru primadat` de la plecarea din Londra se sim]i singur` la vedereacuplurilor vesele [i a familiilor fericite \n jurul acestora.

Ceru o mas` izolat`; un chelner gr`bit o privi plin de admira]ie[i-i g`si loc.

Nu-[i d`dea seama c`, \n toaleta sa, mai degrab` sever`, cu opanglic` de catifea care \i ]inea strânse [uvi]ele blonde, sem`na cao domni[oar` victorian`, sc`pat` din trecut.

14 MARIE STANTON

Tocmai termina limba de mare \n sos Mornay, când intr` unb`rbatul \n kilt. I se spusese c` ast`zi nu se vor vedea decâtsco]ieni \n kilt. Dar el avea unul splendid, croit dintr-o stofècosez`, \nchis` la culoare! Dar b`rbatul \i atrase aten]ia mai multdecât costumul. Un locuitor din nordul Sco]iei, voinic, superb [iimpozant! F`r` s`-[i dea seama, Suzy sim]i c`-[i pierde respira]ia.|i era complet necunoscut, dar nu mai v`zuse o persoan` ca el.Era atletic, cu un ten bronzat; modul \n care \[i purta capul [i\ntreaga sa ]inut` reflectau siguran]a. Suzy remarc` mi[careagra]ioas` a kiltului pe pulpe când se a[ez`.

|[i \ntoarse ochii cu efort, \nainte ca el s`-[i dea seama c`-lobserva. Era \nso]it de o fat` mai \n vârst` decât ea, dar mai tân`r`ca el; trebuia s` aib` mai pu]in de treizeci de ani. F`r` \ndoial`,trebuia s` atingi aceast` vârst` ca s` cucere[ti atâta elegan]`, gândiSuzy, cu regret. {i ea era \mbr`cat` \n stil sco]ian, cu o e[arfàruncat` peste umeri. Fe]ele lor emanau aceea[i arogan]` dur`,\ncât puteau s` fie frate [i sor`.

Suzy se concentr` asupra mânc`rii, refuzând s`-[i ia \n seriosemo]ia; gândirea ei, tot atât de impresionabil` ca [i a unei[col`ri]e se datora, desigur, doliului recent.

Deodat`, fu con[tient` c` o privire intens` i se adresa, putea s-o simt` [i el i-o atr`gea pe a sa ca un magnet. Incapabil` s` sest`pâneasc`, ridic` ochii; b`rbatul \n kilt o privea, ca [i când ar fiv`zut o fantom`.

Rapid, dar cu mare greutate, sim]ind un frison, \ntoarse capul,furioas` c` a fost emo]ionat` de o singur` privire a unui strìn.Propria ei insisten]` o provocase, incon[tient, pe a lui; acest gând


o f`cu s` ro[easc`. Detestându-se pentru lipsa de curaj, darneputându-se mândri mult timp cu reac]iile sale, \[i adun`lucrurile [i se ridic`. Apoi se gr`bi s` p`r`seasc` sala de mese.

Intr` \ntr-un salon vast al hotelului, se l`s` s` cad` \ntr-unfotoliu [i \ncerc` s` se calmeze. |[i f`cea probleme din nimic. Dece ar fi remarcat-o un necunoscut, când era \nso]it de o fatàbsolut fermec`toare? De altfel, nu-l va mai vedea niciodat`.

Pu]in mai destins`, \[i bù cafeaua [i-[i rezem` capul despatele fotoliului. Holul era mai lini[tit acum [i, obosit` dec`l`toria lung`, \nchise ochii [i aproape adormi.

Se ridic` brusc, luat` pe nea[teptate [i figura \i deveni stacojiecând \i auzi vocea.

– Bun` seara. Cred c` v` datorez scuze.Vocea \i era grav`, viril`, ca [i \ntreaga sa persoan`. |nalt, se

]inea drept [i era splendid \n kiltul sù. Acum, era al`turi de ea [iputerea lui de seduc]ie era [i mai mare. Era ca [i cum ar fi atins-ofizic. Se \ngrozi din nou când ochii lui \ntuneca]i [i gânditori oprivir`.

– Poftm? se bâlbâi Suzy, ]inându-se de bra]ele fotoliului.Nu putu s` articuleze alt cuvânt. De ce credea c`-i datoreaz`

scuze? Doar dac`...?– Am crezut c` poate v-am deranjat \n sala de mese.Ca hipnotizat`, Suzy remarc` diamantul care str`lucea la mâna

lui \ngrijit`. El o \nv`lui \n priviri, f`când-o s`-[i piard` siguran]a.|i observa fa]a pl`cut`, cu ovalul perfect, p`rul blond, buclelem`t`soase de la tâmple, ochii cenu[ii, \ncadra]i de gene lungi,negre

16 MARIE STANTON

– Am impresia c` v-am mai v`zut undeva. |ncercam s`-miamintesc unde, când a]i plecat deodat`, f`r` s` v` termina]i cina[i m-am sim]it imediat vinovat.

Vinovat...? |nspìmântat`, Suzy clipi din ochi [i-l privi cuincertitudine. El avu \ndr`zneala s` surâd`: dar nu era cel maibanal subterfugiu? O remarcase [i vroia s-o cunoasc`. Se citeau \nromane astfel de pove[ti, dar nu i se putea \ntâmpla lui SuzyGranger. B`rba]ii din mediul ei nu procedau astfel [i o tân`r` caea nu trebuia s` aib` gânduri atât de nebune[ti. Doar dac`...sim]ea obrajii arzându-i.... \i sim]ise atrac]ia pentru el?

Disperat`, \ncerca s`-[i st`pâneasc` un tremur nervos. Poatecea mai bun` ap`rare ar fi s` ia totul u[or?

– Cred c` face]i o gre[eal`, zise ea, rece. Sunt sigur` c` nu v-am \ntâlnit niciodat`. M` confunda]i cu cineva care \miseam`n`. V` rog s` m` scuza]i...

F`r` a-i combate spusele [i f`r` s`-i r`spund`, el o domina cu\n`l]imea staturii sale [i o examina \ndeaproape, curios. Nici unul,nici altul, n-au auzit sosirea tovar`[ei lui; aceasta lu` cuvântul,u[or surprins` [i rùt`cioas`, [i \ntreb`:

– Ce faci aici, scumpule? Ai zis c` o s` m` a[tep]i la bar.Ea privi fa]a \ncordat` a lui Suzy [i adùg` pe un ton tìos:– Nu [tiam c` ai cuno[tin]e pe aici!Suzy descoperi c` prima sa impresie fusese just`. Aceast`

tân`r` nu era o adolescent`, dar era foarte frumoas`. Totu[i,figura sa emana o duritate care contrasta cu dulcea]a profund` aochilor sì când \l privea pe tovar`[ul ei. Suzy era sigur` acum: nuera sora lui. O sor` nu [i-ar fi privit astfel fratele.


Necunoscutul r`spunse brusc, ca [i când i-ar fi displ`cutaceast` \ntrerupere:

– }ie \]i ia mult timp s`-]i refaci frumuse]ea, Carole. Schimbamdoar câteva cuvinte cu aceast` tân`r` domni[oar`. Mi s-a p`rut c`am mai v`zut-o undeva, dar m-am \n[elat. Totu[i, pentru c` paresingur`, poate i-ar pl`cea s` bea un pahar cu noi.

La aceast` sugestie, lui Suzy i se p`ru c` i se opre[te r`suflareatimp de câteva secunde. Confuz`, o privi pe tân`r`, care \[i\ncruntase dezaprobator sprâncenele. Suzy o auzi protestând peun ton sec.

– Dar nu ne cunoa[tem.– E u[or s` remediem acest lucru!Figura necunoscutului se \n`spri, demonstrând hot`rârea sa.

|ntorcându-se spre Suzy, \i \ntinse mâna politicos.– M` numesc Méric Findlay. {i iat-o pe prietena mea Carole

Craig.Aceasta ignor` prezent`rile [i privindu-l pe Méric Findlay ca [i

când acesta [i-ar fi pierdut capul, strig` cu o voce aproape isteric`:– Ai uitat Méric, ne a[teapt` mama. Suntem deja \n \ntârziere.– Ei bine, câteva minute \n plus sau \n minus nu conteaz`.F`r` s` ]in` cont de interven]ia Carolei, el \[i \ntoarse din nou

privirea spre figura stânjenit` a lui Suzy. Astfel, f`r` voie, r`mâneaprizoniera acelor ochi care o priveau ca dou` lacuri \ntunecate [iamenin]`toare. Suzy se sim]ea ca prins` \ntr-o curs`, ca unp`ianjen \n plasa sa. El o privea ]int`, enigmatic, [i inima tinereifete era r`v`[it`. Pierzându-[i toat` voin]a, se sim]ea invadat` de osl`biciune ciudat`. Apoi, deodat`, o vag` furie salvatoare se degaj`

18 MARIE STANTON

din ea. |[i imaginase c` era sincer` curiozitatea acestui b`rbat, darpoate se servea de ea... pentru a o face geloas` pe tovar`[a sa saus-o fac` s` se simt` prost.

Obrajii lui Suzy se \mbujorar`; se ridic` [i-i surâse Carolei.– Sunt dezolat` c` v-am re]inut f`r` s` vreau. Mai ales c` ave]i

o \ntâlnire, se scuz` ea. N-am s` v` mai inoportunez mult timp.Sunt sigur` c` domnul Findlay vroia doar s` dea dovad` depolite]e.

Iritat`, Suzy \[i mu[c` buzele [i se aplec` s`-[i ridice [alul; mairapid decât ea, Méric Findlay puse st`pânire pe el. Apoi, cu o\ndr`zneal` rece, f`r` s`-i lase timp s` protesteze, i-l puse peumeri, provocându-i cu vârful degetelor, prin ]es`tura fin` acorsajului, un frison dureros. Timp de câteva b`t`i de inim`, Suzyr`mase nemi[cat`, consternat`. Rupând t`cerea, spuse bun` seara[i disp`ru f`r` s` a[tepte r`spuns.

O scânteie de triumf \i travers` gândurile, \n timp ce aproapealergând, ajunse \n camera sa. Avusese bunul-sim] s` nu-[i spun`numele \n fa]a lui Méric Findlay.


Capitolul 2

Diminea]a urm`toare era cenu[ie [i ce]oas`; o ploaie fin`trecea prin ve[minte [i f`cea sufletele moroc`noase.

– Un adev`rat timp de august! exclam` amabil func]ionarul dela recep]ie, schi]ând un surâs.

Când Suzy p`r`si ora[ul, nu se vedea nimic din Edinburgh;chiar [i castelul abia se vedea, ascuns de nori gro[i. Ca [i la York,\[i promise c`, la \ntoarcere va face pu]in turism. Oft` [i, cu regret,ap`s` pe accelera]ie.

Ie[i din aglomera]ie pe podul de la Strada Fluviului [i se\ndrept` spre colinele Fife. Toat` aten]ia sa era concentrat` peconducere; [oselele erau umede [i alunecoase, ploaia c`dea \ntromb` pe parbriz. Asta o f`cea s` nu se gândeasc` la seara dinajun, la acel incident dezagreabil de la hotel. Tremura \nc`. F`r`\ndoial`, nu-l va mai vedea niciodat` pe Méric Findlay. |[i spuneac` nici nu dorea acest lucru. {i, totu[i, inima \i b`tea mai repede

când se gândea la el, o ciudat` urm` de regret comb`tea dorin]aei de a-l uita.

Ea g`si c` erau valabile concluziile pe care le tr`sese \n ajun.Se servise de ea pentru a trezi gelozia frumoasei sale prietene;oamenii erau capabili s` se poarte bizar când sentimentele lorerau \n joc. |i trebui un efort aproape fizic pentru a-[i abategândurile de la figura periculosului seduc`tor. Trebuia s` seconcentreze pe un scop imediat: s` g`seasc` Glenroden [i pemisteriosul domn Frazer.

Ploaia [i cea]a reduseser` vizibilitatea [i Suzy se sim]i u[urat`când ap`ru soarele. Locurile nu erau atât de s`lbatice: câmpuri [iferme, destul de mari, se succedau. Dincolo de Perth, peisajuldeveni mai muntos [i mai aspru; dup` Dunkeld, unde p`r`si[oseaua principal`, se sim]i ap`sat` de singur`tatea landurilor [i ap`durii.

Dup` mai mul]i kilometri, ajunse \ntr-un sat [i decise s` seopreasc` [i s` se informeze despre drumul pe care trebuia s`-lurmeze. Opri ma[ina \n fa]a unicului magazin.

– Glenroden? repet` femeia \n vârst` care st`tea \n spateletejghelei.

Suzy sim]i c` ro[e[te sub privirile curioase care se concentrauasupra ei.

– Poate vre]i s` spune]i John Frazer...Suzy aprob`, u[or stingherit`.O alt` femeie interveni cu vioiciune:– Domnul Frazer [i-a scrântit glezna. Vecina mi-a povestit chiar

azi-diminea]`. {i-a luxat-o mergând prin p`dure.


Deci, cred c`-l ve]i g`si acas`.Suzy p`str` t`cerea, \n timp ce cele dou` femei \i d`deau

explica]ii.– Merge]i drept trei kilometri, apoi v` \ntoarce]i de dou` ori la

dreapta [i de dou` ori la stânga. Nu v` pute]i \n[ela: sunt dou`case, una mare [i una mai mic`. John Frazer locuie[te \n aceastadin urm`.

Continuând s`-i serveasc` pe clien]i, comercianta cu fruntea\ncre]it` arunc` o privire asupra lui Suzy.

– Mi se pare c` v-am mai v`zut undeva, ad`ug` ea.– Nu cred, repet` tân`ra fat`, \ncercând s` surâd`.Ea le mul]umi celor dou` femei [i se \ndrept` nervoas` c`tre

u[`.– Nu am trecut niciodat` pe aici, deci este prea pu]in probabil.Salut` [i ie[i, aproape alergând pân` la ma[in`. {ocul o

bulversase. Venise s`-l caute pe acest domn Frazer, sperând, \nsinea ei, c` n-o s`-l g`seasc`. Disperat`, rezist` la impulsul de a\ntoarce [i de a pleca acas`; dar nu trebuia s` se lase prad`angoaselor sale.

Era stupid s` tremure a[a, ca o frunz`. Era suficient s` mearg`pân` la Glenroden, s` predea scrisoarea [i s` se \ntoarc`. Asta \iva lua probabil mai pu]in de o or` [i nimic nu justifica acestpresentiment sinistru. Cu hot`râre, continu` drumul.

Contrar la ceea ce se a[tepta, g`si Glenroden destul de u[or.Singura dificultate era drumul care d`dea târcoale, aproapeame]ind-o. |ntr-un loc trebui s` treac` un vad: râul traversa[oseaua [i avu un moment impresia c` apa \mpro[ca ro]ile. |n

22 MARIE STANTON

dep`rtare ap`ru un lac, cenu[iu sub \ngr`m`direa de nori. Apoi,brazii \i ascunser` vederea. }ntoarse o ultim` dat` la stânga,merse prin mica vale de-a lungul râului [i dup` o jum`tate de or`,descoperi cele dou` case, \n inima unei p`duri de brazi centenari.

Suzy ap`s` brusc piciorul pe frân`, deoarece dep`[iseextremitatea drumului. Cu privirea fixat` asupra cl`dirilor ce se\ntrez`reau printre arbori, schimb` prost viteza [i ma[ina se opriscurt cu o roat` \n desi[, dup` o r`sucire de volan prea rapid`.

– La naiba! f`cu ea, cu voce tare.|i trebuir` câteva secunde \nainte de a vedea de departe un

b`rbat, \n picioare pe o movili]` stâncoas`. Probabil era \nalt,pentru c` se deta[a pe fondul de brazi. Nu putea s`-i disting`tr`s`turile, dar sim]ea cum privirea o m`sura din \n`l]imea colineisale. El auzise, f`r` \ndoial`, despre sosirea sa. Cu atât mai r`u...|[i \ntoarse ochii. Redresând ma[ina \[i relu` drumul.

|n momentul \n care se apropie de cas`, de cea mai mic`dintre ele, Suzy avu presim]irea c` via]a i se va schimba. Nu puteas`-[i explice de de, dar avea sentimentul ciudat c` s-a \ntors acas`.Travers` cu emo]ie peluza prost \ntre]inut` care se \ntindea \ntredrum [i pavilion; senza]ia persista. Cealalt` cl`dire, situat` printrearbori, la o sut` de metri, p`rea impozant`.

U[a casei era \ntredeschis`. B`tu. Niciun r`spuns. Suzy nu-[iputu re]ine un frison de incertitudine. |ncerc` din nou, f`r`rezultat. Atunci, f`r` s` [tie prea bine ce face, \mpinse u[a cuprecau]ie [i intr`.

P`[i \ntr-un vestibul p`trat, nu prea vast, dar lambrisat cu stejar\nchis la culoare. Cu excep]ia unui covor persan, nu exista


user

Formato

gianninajollys

mobilier; \n col]ul opus urca o scar` \ngust`. U[a din dreapta era\nchis`, dar cea din stânga, \ntredeschis`. O examin` ezitând [i ov`zu deschizându-se: ap`ru un b`rbat.

Acesta trebuia s` fie John Frazer. Privirea lui Suzy se \ndrept`spre piciorul lui. B`rbatul, rezemat \ntr-un baston, [chiop`ta.Deodat`, ochii tinerei fete se ridicar` c`tre fa]a necunoscutului,atras` f`r` voia ei: o convingere intim` \i spunea c` ar fi trebuit s`[tie cine era. Dar nu, nu-[i amintea s`-l fi v`zut vreodat`.

Ochii cenu[ii ai b`rbatului o priveau fix. Ea nu avu timp s`deschid` gura; o \ntreb` cu brutalitate:

– Cine e[ti?Era voinic; p`rul \nc`run]it. P`r blond, ochi cenu[ii, ca ai ei.

Totul, la fel cu ea! Aceast` idee i se \nvârtea \n cap.– Cine e[ti? repet` el, cu insisten]`.F`r` s` vrea, vocea lui Suzy se sparse u[or.– Scuza]i-m`... Ar fi trebuit s` m` prezint. M` numesc Granger,

Susan Granger. Prietenii \mi spun Suzy.El p`li [i corpul sù pierdu pu]in din rigiditatea pu]in militar`,

dar ochii sì nu o p`r`seau pe tân`ra fat`. Un scurt moment, eacrezu c` o s` cad` [i se \ndrept` repede spre el pentru a-l sus]ine.Dar el o respinse cu un gest.

– Merge, mormì el. Mi-am luxat glezna. Dar nu fac o povestedin asta. Intr`.

Ea \l urm` \n salon. Fa]` de vestibul, \nc`perea era \nc`rcat`,c`r]i [i ziare erau r`spândite \n toate col]urile, dar Suzy abia lez`ri, jenat` de privirea p`trunz`toare care nu o p`r`sea.

– |l caut pe domnul Frazer.

24 MARIE STANTON

John Frazer, zise ea nervoas`, rupând t`cerea care seprelungea. Am pentru el o scrisoare... de la mama mea...Dumneavoastr` sunte]i?

El cl`tin` din cap. Pe tr`s`turi i se citea o emo]ie violent` carese lupta cu ne\ncrederea.

– Mama ta nu era Helene Granger? \ntreb` el cu o voceciudat`.

– Ea era, zise Suzy, cu o mic` ezitare.– Era? repet` John Frazer, deodat` \ncordat.Suzy aprob` printr-un semn. Nu fu surprins` când el spuse, cu

o voce alb`:– Era so]ia mea.Sub lovitur`, ea \ncremeni, \l privi fix, ochii ei cenu[ii erau

umbri]i de team`, obrajii palizi. Acest b`rbat era tat`l ei?Asem`narea lor putea fi accidental`. Dar cum ar putea s`-l\ntrebe?

Aparent tot atât de bulversat ca [i ea, el fu pe punctul de aspune ceva, dar \[i schimb` p`rerea. O lu` cu gentile]e de bra], oconduse pân` la [emineu [i o f`cu s` se a[eze.

– Trebuie s`-mi dai scrisoarea. Dar [tiu deja, \nainte de a o citi,c` e[ti fata mea. Tr`s`turile fe]ei tale nu mint.

Distrus`, Suzy se l`s` s` cad` \ntr-un fotoliu \n fa]a lui, cumintea complet paralizat`. Abia \ndr`znind s`-l priveasc`, \i\ntinse plicul. Deodat`, \i veni \n minte avertismentul lui Tim.Dar, cum ar fi putut s` b`nuiasc` a[a ceva? John Frazer, tat`l ei!Ca [i el, f`r` proba scris`, [tia c` el era. Ea \i arunc` o privire, pefuri[. Era \nalt [i sub]ire, mai degrab` pl`pând; p`rea bun; sem`na


exact cu imaginea pe care [i-o f`cea adesea despre el. De ce, darde ce, se \ntreba ea cu disperare, mama nu-i spusese niciodat`nimic? I se p`rea de necrezut c` a p`strat pentru sine un astfel desecret!

John Frazer \ndoi scrisoarea [i i-o \ntinse.– Nu [tiu dac` trebuie s` te las s-o cite[ti, Suzy! Dar ai putea s`

afli unele lucruri pe care trebuie s` le cuno[ti. Mama ta [i cu minen-am fost niciodat` ni[te p`rin]i prea uni]i.

Vorbea cu o voce \ncordat`, ca [i când scrisoarea l-ar fiemo]ionat teribil [i figura sa \[i pierduse culoarea. Timp de unmoment, Suzy \i evit` privirea sim]indu-se martorul uneiam`r`ciuni [i unui resentiment pe care ea nu putea s`-l\mp`rt`[easc`. |ncerc` s`-[i st`pâneasc` teama, concentrându-[iaten]ia asupra scrisului fin. Citi:

"De mult timp, John, am un presentiment. Dac` intui]ia nu m`\n[al`, [i pân` acum nu m-a \n[elat, Suzy r`mâne singur`. A[a c`]i-o trimit pe fiica ta. Dac` ai vreo \ndoial`, prive[te colec]ia ta deridicole portrete de familie [i vei vedea c` ea este. Te-am p`r`sitpentru c` nu te-am iubit niciodat`, de[i, am \ncercat. Nu eramf`cut` pentru a locui la Glenroden, trebuie s` admi]i. Când amaflat c` voi avea un copil, mi-am dat seama c` trebuia s` plec. Dac`n-a[ fi fugit atunci, [tiind c` vei fi tat`, m-ai fi re]inut. A fost odecizie grav`, dar niciodat` nu am regretat-o.

Când vei citi aceste rânduri, John, nu voi mai avea nevoie depensia de la tine, pentru c` nu voi mai fi pe aceast` lume. Dar veivrea s` te ocupi \n locul meu de Suzy [i, dac` va fi necesar, s`-ioferi un acoperi[ deasupra capului. Mi-e team` c` nu \ntotdeauna

26 MARIE STANTON

i-am dat afec]iunea pe care o merita. Poate vei putea remedia tu[i acest lucru..."

Suzy avea mintea prea confuz` pentru a vedea clar. F`r`putere, mâinile l`sar` s`-i scape scrisoarea; emo]ia o cople[ea. S`descopere c` tat`l ei trìe[te era ultimul lucru la care se a[tepta,venind aici. Nu avea nici m`car for]a s`-[i imagineze suferin]aacestui om: aceast` veste venea s`-i bulverseze via]a. Ca [i ea, niciel nu b`nuise pân` acum existen]a ei. Dar... Suzy \[i duse la gurò mân` tremur`toare pentru a-[i \n`bu[i un râs aproape isteric...Totul p`rea prea melodramatic pentru a fi adev`rat.

Sim]ind nevoia de a fi sigur, John Frazer lu` cuvântul, cu ovoce \ncordat`.

– Va fi mai u[or, Suzy s` \ncepem cu \nceputul. Surpriza meaeste tot atât de profund` ca [i a ta. Dar eu sunt mai \n vârst` [isuport mai bine [ocul. M`rturisesc totu[i, c` m-a zdruncinatfoarte mult.

Suzy \i arunc` o privire disperat`.– Dac` dore[ti, pot s` plec. Cred c` nu-]i dore[ti s` te ocupi de

fiica ta, dup` atâta timp. Eu nu sunt sigur` c` vreau s` r`mân,adùg` ea, cu o lucire de indignare \n ochi.

– Vom vorbi despre asta mai târziu, replic` el surâzând u[or.Dar vocea sa era mai ferm`, exprimând o u[oar` not` de

autoritate patern`.– Cred c` ar fi bine s` trecem repede \n revist` faptele cele mai

importante. Am putea s` revenim la asta \ntr-o alt` zi.Suzy se propti \n fundul fotoliului [i a[tept`, supus`.– Eram \n armat` când m-am c`s`torit cu mama ta.


Eram ofi]er de carier`. Ea aprecia aceast` via]`; \i pl`ceaschimbarea. Petreceam cea mai mare parte a permisiilor mele laLondra sau \n strìn`tate. |n acea epoc`, n-a venit la Glenrodendecât o dat`; bunica ta trìa \nc`. Dar ei nu i-a pl`cut aici [i nu s-a \n]eles cu mama mea. Presupun c` nu ]i-a povestit niciodat`nimic despre toate acestea?

Lini[tit`, Suzy d`du din cap.– Ar fi trebuit s`-mi dau seama, dar n-am prev`zut c` fratele

meu va muri \naintea mea. A fost inevitabil, a trebuit s` vin s`locuiesc la Glenroden, pentru a m` ocupa de domeniu.

– Mama nu te-a \nso]it? \ndr`zni s` intervin` Suzy.– Ba da, dar m-a p`r`sit pu]in dup` aceea [i s-a \ntors s`

trìasc` la mama sa. La moartea acesteia, a revenit. Ne-am decis s`\ncerc`m din nou, dar f`r` mari rezultate. {i eu am abandonatpartida. Am f`cut ce era necesar pentru a-i v`rsa o pensie lunar`,dar ultima dat` când am \ncercat s-o g`sesc la vechea adres`, semutase f`r` s` lase o urm`.

– N-ai \ncercat s` divor]a]i?– I-am f`cut sugestia, dar ea n-a fost de acord. Poate din cauza

ta. Cum men]ioneaz` \n scrisoare, dac` a[ fi [tiut de existen]a ta,lucrurile ar fi decurs altfel.

– F`r` \ndoial` poate c` n-ar trebui s-o spun, murmur` Suzy,dar am impresia c` mama nu m-a iubit prea mult. Dup` tot ce mi-ai povestit, aceasta mi se pare [i mai inexplicabil.

– Mama ta era egocentric` [i posesiv`. Singura ta gre[eal` erac` prea sem`nai cu familia mea. E[ti replica perfect` a bunicii tale.Nu o putem blama c` s-a purtat a[a.

28 MARIE STANTON

Deodat`, Suzy \ntreb`:– Nu te-ai gândit s` vinzi proprietatea?Era vizibil c` \ntrebarea \l \nsp`imânta [i oboseala \i voala

cenu[iul profund al ochilor.– Nu era u[or, Suzy. Mi-au trebuit mul]i ani s` pun \n ordine

afacerile fratelui meu [i drepturile de succesiune au \nghi]it obun` parte.

Ea nu dorise s` se arate curioas`, dar i se p`rea dificil s`-ispun` c` nu dorea s` vorbeasc` despre mama sa. Mai târziu,poate, când se vor cunoa[te mai bine. Se gândea c` erau multepuncte de clarificat. Dar nu acum. Era aici, acest om o accepta cafiica sa, era deja prea mult. Un nou val de emo]ie o travers`. Eraciudat: se sim]ea deja la ea acas`, la Glenroden.

Ca [i când i-ar fi urm`rit gândurile [i le-ar fi aprobat, pentruprima oar` John Frazer \i surâse c`lduros.

– De ce \ncerci s` descâlce[ti totul dintr-o dat`, Suzy? Vrem, nuvrem, suntem \ntr-o situa]ie extraordinar` [i ar fi mai bine s` necunoa[tem. Este mai degrab` minunat c` am o fiic`. |n schimbulunei astfel de bucurii, e mai u[or s` iert`m. Sper, doar, scumpamea c` n-ai mo[tenit dispre]ul mamei tale pentru landeles`lbatice din Sco]ia, c`ci doresc foarte mult s` fii aici la tine acas`.

Nevrând s`-[i piard` controlul, Suzy aprob` \n t`cere. Ea avu oinspira]ie [i \[i \ntoarse ochii de la figura blond` [i un pic obosit`.

– Poate voi fi capabil` s` te ajut \n conducerea domeniului,spuse ea.

– Domeniul...Vocea tat`lui s`u se curm` [i tensiunea reveni.


Curios, oboseala f`cu loc cinismului.– Scumpa mea, am un asociat: un om foarte capabil. Nu cred

c` ar aprecia ajutorul tù. Acum, el se ocup` de tot... \mi scute[tetimpul [i m` fere[te de griji. Am toat` libertatea pentru a-micontinua cercet`rile.

– Dar mai r`mân, desigur, multe de f`cut. Vreau s` spun...Ea cùta cuvântul potrivit.– ... trebuie s` supervizezi totul?Tat`l sù r`spunse evaziv:– |n realitate, Suzy, sunt \n curs de a scrie o tez` despre tactica

militar` dup` 1745 [i cercet`rile \mi umplu tot timpul. Fire[te c`fac, din când \n când, turul domeniului.

Dar un impuls interior o \mpingea pe tân`ra fat` s` continueacest subiect.

– Nu -i a[a c` alt`dat` locuiai \n casa pe care am z`rit-o printrearbori? A devenit prea mare pentru tine?

– De ce nu-i spui s`-[i vad` de treburile sale, John \n loc de ar`mâne aici, dezorientat`?

Suzy tres`ri [i privirea i se \ngrozi, la sunetul acestei voci;\nc`rcat` de amenin]`ri, exprima clar c` nou-venitul eradu[manul sù.

De cât timp era acolo? Inima i se p`ru c` se opre[te, \nainte dea-[i relua b`tìle dezordonate. Nu avea nevoie s` se \ntoarc`pentru a [ti c` este b`rbatul \ntâlnit la hotel... [i cel pe care l-av`zut pe promontoriul stâncos. Méric Findlay!

– Totul este \n ordine, Méric, zise John, \n momentul \n carefata lui se preg`tea s` fac` stânga-mprejur.

30 MARIE STANTON

Ea avu impresia c` a primit o lovitur` \ntre ochi: intrusul om`sura cu o privire ironic`. Era clar c` vedea \n ea un du[man [iatitudinea sa era mai deconcertant` decât cea din ajun.

John Frazer arunc` o privire vag perplex` c`tre unul [i cel`lalt.Printr-un efort aproape vizibil, Suzy \[i reveni suficient pentru aspune cu r`ceal`:

– Dup` p`rerea mea, domnul Findlay se \n[eal` cu privire laaceast` situa]ie. A[ merge chiar pân` la a spune c` ar putea s`-micear` scuze. Cel pu]in, adùg` ea dispre]uitor, dac` nu are oexplica]ie logic`.

– O clip`, Suzy, interveni tat`l sù, f`r` s`-[i ascund` surpriza.Mi se pare c` am nevoie de explica]ii. Dup` cum se vede, v`cunoa[te]i [i, spre marele meu regret, nu p`re]i s` fi]i \n cei maibuni termeni.

Méric Findlay \i tìe vorba, f`r` menajamente.– Am \ntâlnit-o pe aceast` persoan` doar ieri sear`, John, dar

am [tiut imediat cine era.Privirea lui John exprima o uimire crescând`.– Iat` c` este fata mea [i n-aveai de unde s` [tii.Ochii \ntuneca]i ai lui Méric Findlay ignorar` figura furioas` a

lui Suzy.– Ea nu mi-a spus cine este [i nu-i cunosc numele, dar am

remarcat la ea aerul de familie. Eram sigur c` va veni azi aici [i num-am \n[elat. De fapt, am v`zut-o venind. Dac` n-a[ fi fost pepromontoriu, a[ fi putut s` sosesc la timp.

– M-ai auzit, Méric? Este fata mea, insist` Frazer pe un ton \nmod curios defensiv.


Suzy sim]i cum \i fierbe sângele \n vine [i ochii \i str`luceau deo furie neputincioas`. Nimeni nu-i vorbise a[a niciodat`. Erainadmisibil. Sigur, acest b`rbat o considera o intrigant`, dar chiardac` avea dreptate, nu avea dreptul s` se poarte atât de grosolan.El \ncerca evident s` distrug` o leg`tur`, \nc` fragil`, [i mai mult\nc`, \i f`cea pl`cere s-o distrug`. Cu o voce u[or tremur`toare,dar privindu-[i adversarul direct \n ochi, replic` violent:

– Pot s` v` asigur, domnule Findlay c` vizita mea este o pur`formalitate. Surpriza mea a fost tot atât de mare ca a dumitalecând am aflat c` John Frazer este tat`l meu. {i dac` decid s`r`mân aici, nu este treaba dumitale.

O clip`, domni lini[tea. Ochii lui Méric \i cùtau pe ai sì [i-iea sim]ea aproape fizic for]a refractar` a caracterului. El o m`suracu dispre] din cap pân` \n picioare, ca [i cum s-ar preg`ti s`striveasc` o musc`.

– Dar v-a]i decis s` r`mâne]i, nu-i a[a, domni[oar`... a[a este,Frazer?

– Bine\n]eles, Méric, va locui cu noi, lans` energic JohnFrazer. Dac` ai r`bdare un moment, am s`-]i explic...

– Bine\n]eles, va locui cu noi, repet` Findlay pe un tonsarcastic.

El se \ntoarse spre John ca [i cum Suzy n-ar fi existat.– Ea va r`mâne suficient timp ca s` decid` dac` \i place aici.

Dac` nu, se va \ntoarce la Londra!– Niciodat`!Incapabil` s` se st`pâneasc`, sub impulsul indign`rii, Suzy s`ri

\n picioare f`r` s`-l asculte pe tat`l sù care o \ndemna la ra]iune.

32 MARIE STANTON

Ea putea, cel pu]in s` fac` fa]` propriilor du[mani. Nu aveainten]ia s` se supun` voin]ei lui Méric Findlay.

– Te la[i \ntotdeauna tratat astfel de administratorul tù? \l\ntreb` ea furioas`, cu o lucire albastr` \n ochii cenu[ii.

– Susan!Urm` un moment de t`ceree. Suzy ro[i, [i mânia ei se potoli.

Mersese prea departe; trebuia s`-[i cear` scuze.Tat`l sù, palid la fa]`, relu`:– }i-am spus deja, Susan, Méric este asociatul meu.– |mi cer iertare pentru impolite]ea mea, articul` Suzy. Dar

domnul Findlay \nsu[i nu prea a fost amabil.Remarca \[i atinse scopul. Findlay replic`:– Poate are dreptate, John. |n loc s` continu`m s` ne cert`m,

am face mai bine, Susan [i cu mine, s` \ncheiem un armisti]iu. Os` avem tot timpul, mai târziu, s` ne explic`m. {tiu c` ai fostc`s`torit, John. Este deci posibil s` ai o fiic`. S` \ntrerupem aicidiscu]ia [i s` lu`m m`suri pentru aceast` noapte.

– Nu mi-am rezervat o camer`, m`rturisi Suzy, cu o voce f`r`timbru. Dar a[ putea s` m` cazez \n sat. Nu mi-am dat seama cèste atât de târziu.

– Nu vei merge \n sat, o \ntrerupse John Frazer, pe un tonbrusc. |ncepând de acum, casa asta va fi [i a ta. Abia te-am g`sit [inu vreau s` te pierd.

Suzy fu invadat` de remu[c`ri. Tat`l sù p`rea obosit, fragil.Cu toate c` nu o v`zuse de mult timp pe so]ia sa, descoperirea deacum \l bulversa. Ea sim]i brusc dorin]a de a r`mâne [i a avea grij`de el. Desigur c` avea nevoie de cineva \n singur`tatea sa. Dac`


Méric Findlay ar putea s` dispar`, cel pu]in ar \nceta s`-l maim`soare cu dispre].

– Aici nu exist` o camer` pentru Susan, John, o [tii prea bine.Dar este destul loc \n casa mare. Dac` plec`m imediat doamnaLennox este \nc` acolo [i ar putea s-o instaleze pe fiica ta.

– V` rog... zise tân`ra fat`.|[i ridic` spre el ochii cenu[ii, tulbura]i. Dar fa]a frumoas` nu

se \mblânzi. Sim]ea din instinct c` el era obi[nuit s` fie ascultat. Eibine, va exista o persoan` care nu va ceda! |[i \ntoarse privirea. Elnu-i f`cea fric`... Dac` vroia s-o atace, se va ap`ra; nu va fi atât dedocil` ca tat`l s`u.

– Dac` aceast` c`su]` este destul de bun` pentru tat`l meu, vafi [i pentru mine.

Voi g`si, desigur, aici un loc de dormit, f`r` s` o mai deranjezpe doamna Lennox a dumneavoastr`.

– John! strig` cu ner`bdare Méric Findlay. Vrei s`-i spui acesteidomni[oare c` mi-am pierdut destul timp? Camerele de la etajsunt adev`rate debarale [i camera ta, de cealalt` parte avestibulului, nu este nici ea mai bun`. Ar trebui o lun` pentru a ogoli [i n-am timp s` stau la discu]ii.

Pe Susan o irit` faptul c` tat`l s`u era atât de supus.– Da, va fi mai bine, draga mea. Aici, nu este posibil. Vezi tu,

eu folosesc aceast` c`su]` ca un refugiu, pentru a scrie. De laplecarea b`trânei mele menajere, nu m-am ocupat practic denimic. Am \ncredin]at totul lui Méric.

Era evident! |n sinea ei, Suzy explod`. El era proprietaruldomeniului; el trebuia s` dea ordine! Poate, \[i spunea, era de

34 MARIE STANTON

datoria ei s` r`mân`, s`-l ajute s`-[i exercite autoritatea \n fa]adictatorului.

Ea arunc` o privire rapid` c`tre Findlay. Vocea sa se \ndulci,dar obrajii i se \mpurpurar`.

– Dac` pentru tat`l meu conteaz`, voi urma dorin]a sa. Dar cucondi]ia c` voi putea reveni s` locuiesc aici. N-a[ vrea s` v` r`mânobligat`, domnule Findlay.


Capitolul 3

A doua zi de diminea]`, Suzy se trezi \n enormul s`u pat cubaldachin [i r`mase pu]in \ntins`, ca s` reflecteze. Oboseala dinajun se risipise [i cercet`, cu ochi mari, tot ce o \nconjura. Cameraera vast` [i avea o atmosfer` aproape medieval`. Mobila nu fuseseschimbat` probabil de un secol bun! Imense dulapuri \ntunecate,o toalet` cu mânere de aram`, un sp`l`tor cu lavoar [i cu can` depor]elan. Niciodat` tân`ra fat` nu-[i imaginase c` ar putea s`petreac` o noapte \ntr-un astfel de decor.

Se \ntreba dac` [i restul casei sem`na cu aceast` camer`. |najun, nu v`zuse decât buc`t`ria. |nainte de a p`r`si c`su]a, MéricFindlay telefonase [i, la sosirea lor, \i a[tepta un supeu. DoamnaLennox, dup` ce \i primise, plecase s` aranjeze camera lui Suzy.Pretextând glezna dureroas`, John Frazer mersese s` se culce [iSusan mâncase singur`. Dup` mas`, toropit` de oboseal`, ezitasepe pragul buc`t`riei, ne[tiind unde s`-[i \ndrepte pa[ii. Méric

Findlay ap`ruse al`turi de ea, f`r` s` fi sim]it c` se apropie. El \iarunc` o privire p`trunz`toare.

– Camera lui John d` spre vestibul, declar` el. Este a treia u[`pe dreapta. Vrei s`-i spui noapte bun` \nainte de a te culca?

– Bine\n]eles, bâigui ea, scoas` din s`rite de privirea lui dur`[i incapabil` s-o sus]in`. Orice s-ar \ntâmpla, r`mânea o strìn`. |[ireg`sise tat`l dar, pentru moment, nu sim]ea nicio afec]iunepentru el [i ideea de a se duce s`-i ureze noapte bun` cu MéricFindlay, o \nspìmânta.

– Nu este a[a de u[or, nu-i a[a, domni[oar` Susan? Privirea sainsistent` era tot atât de deconcertant` ca [i cuvintele sale,pronun]ate f`r` menajamente [i f`r` gentile]e.

– Cum ar putea fi? r`spunse ea, cu dezgust [i indignare. Dacà]i cunoa[te faptele, a]i putea \n]elege.

– John mi-a destìnuit multe, o asigur` el ironic. {i asta nudep`[e[te capacitatea mea de \n]elegere. Ai \nceput s` descoperic` faptele [i sentimentele sunt dou` lucruri diferite?

– F`r` \ndoial`, ai v`zut just, murmur` ea.– |n locul dumitale, suger` el, a[ proceda ca un copil care \[i

\ntâlne[te pentru prima oar` jtat`l vitreg. Te-ai sim]i mai pu]intulburat`.

– Dar, cu rudele vitrege nu ai leg`turi directe... de sânge.– Acestea sunt câteodat` mai pu]in importante decât credem.

Leg`turile afective sunt, adesea, mai profunde. Pe care nu le ai\nc` [i poate nu le vei avea niciodat`, cu tat`l. Ea se \ndep`rt` deel cu un pas [ovìtor, f`r` s`-i r`spund`, detestându-l pentruaceste cuvinte crude, dar incapabil` s` nu-i aprecieze sinceritatea.


– Spune-i noapte bun` din partea mea, te rog, a murmurat\nainte de a urca scara.

Abia \[i amintea momentul când s-a culcat. Doamna Lennox oajutase s` se dezbrace [i \ntr-un minut s-a [i g`sit \n pat.

– Te vei sim]i mai bine mâine, \i spusese menajera surâzând.Domnul Frazer mi-a comunicat vestea [i sunt \ncântat`. Suntbucuroas` c` e[ti atât de frumoas`. Adesea m-am \ntrebat cumar`]i.

Cuvinte ciudate, absolut inexplicabile. Suzy \[i \ncruntasesprâncenele [i ridicase din umeri, cu ner`bdare. Probabil c`doamna Lennox, foarte gr`bit`, se exprimase gre[it. De altfel,putea s-o \ntrebe mai târziu.

Acum, dorea o cea[c` de ceai. Era trecut de ora [apte; trebuias` se scoale [i s` se duc` s` vad` ce face John Frazer.

|nainte de a se mi[ca, auzi o b`taie \n u[`. Nu avu timp s`r`spund` c` aceasta se deschise [i ap`ru Méric Findlay.

Luat` pe nepreg`tite, Suzy abia avu timp s` trag` cear[afulpân` la b`rbie. El o m`sur` din \n`l]imea sa [i puse pe noptier` ocea[c` de ceai.

Profund tulburat`, se auzi mul]umindu-i. O domina cuprivirea [i ea se sim]ea ]intuit` \n pat ca un fluture prins \n ac.

– Ai face bine s`-l bei imediat, o sf`tui pe un ton hot`rât.Doamna Lennox lipse[te [i tat`l t`u nu se simte bine. {i cum, \nparte, este din cauza ta, trebuie s` m` aju]i s`-l \ngrijesc.

La aceste cuvinte, Suzy se ridic` [i, f`r` s` vrea l`s` cear[afuls`-i alunece, dezv`luind astfel, sub m`tasea fin` a c`m`[ii denoapte, silueta sa tân`r` [i zvelt`.

38 MARIE STANTON

– Nu se simte bine? repet` Suzy, consternat`.Méric Findlay \i \ntinse cea[ca de ceai.– |nghite asta, spuse el sec. Pari c` e[ti \nc` la cap`tul for]elor.

Nu vreau s` \ngrijesc doi bolnavi.Ea \l ascult`, aproape sufocându-se. Dac` se supunea, probabil

\i va da o explica]ie [i apoi va pleca. Privirea lui iscoditoare oafecta \n mod ciudat. Ea \[i ascunse teama sub asprimear`spunsului s`u.

– Sunt dezolat` c` trebuie s`-]i pierzi timpul dar ce ai s`-mirepro[ezi? {i-a scrântit glezna \nainte de sosirea mea aici.

– Nu este vorba de asta, ci de inima sa. Doctorul a venit asear`;erai deja culcat`.

– Trebuia s` m` previi!– La ce bun? Ce ai fi f`cut? Eu sunt obi[nuit cu crizele lui John

[i, apoi, erai complet epuizat`!Deci, remarcase? Asta \i \nc`lzea pu]in inima. |i arunc` o

privire interogatoare.– Ar putea s` moar`?– Asta se va \ntâmpla, probabil, \ntr-una din aceste zile.Refuza s-o lini[teasc` a[a cum [i-ar fi dorit ea, \n mod

incon[tient.– Dup` cum explic` doctorul MacRobert, anumite lucruri

scap` puterii omene[ti. {i dac` vrei unele clarific`ri, te-ar interesapoate s` [tii c` doctorul [tia de existen]a ta, \nc` de la na[tere.

– De la na[tere?– Evident, mama ta l-a consultat pe MacRobert \nainte de a

p`r`si definitiv Glenroden.


user

Formato

gianninajollys

Mi-e team` c` John nu apreciaz` deloc discre]ia lui MacRobert,legat de secretul profesional.

– Doamna Lennox mi-a spus...Foarte tulburat`, Suzy se opri la mijlocul frazei.– Ei bine, ce ]i-a spus?Suzy \l privi cu un aer r`t`cit. Ea \nchise ochii pe jum`tate,

nemaiv`zându-i fa]a dur` [i frumoas`.– Se \ntreba cum ar`t. Dar de unde putea s` [tie? Am crezut c`

am auzit gre[it.– Prin for]a \mprejur`rilor. Doamna Lennox era, odinioar`,

secretara [i infirmiera doctorului. Informa]ia trebuia s` figureze \ndosare. Acum, nu mai lucreaz` la el; este v`duv` [i nici nu maieste atât de tân`r`. Vine s` ajute aici. Experien]a sa de infirmier`este util` când John este bolnav.

Se instaur` o t`cere scurt` [i tensionat`. Nimic nu era clar, darreie[ea un fapt.

– Atunci, eu sunt, f`r` \ndoial`, Suzy Granger-Frazer?– Absolut. A[ l`sa "Granger", dac` a[ fi \n locul t`u. Acum, nu

mai este necesar.– |nc` nu sunt sigur` ce voi face, continu` Suzy. La hotel, [tiai

cine sunt?Méric r`mase \n defensiv`.– E[ti o Frazer [i am intuit acest lucru; [i, [tiind cum st` cu

inima, mi-am f`cut griji pentru John. Pentru moment, s` l`s`macest subiect, domni[oar` Susan, acum \]i sugerez s` te scoli.

– Voi asculta cu pl`cere sugestia când vei ie[i din \nc`pere,spuse ea \nceti[or..

40 MARIE STANTON

|[i f`cu toaleta [i se \mbr`c` repede; gândurile sale mergeaude la tat`l sù la Méric Findlay. Ar face mai bine s` nu aib`\ncredere \ntr-un astfel de om, decise ea; [i, \n interesul tat`luisù, ar fi mai bine s`-l supravegheze. De când i-a sl`bit s`n`tatea,tat`l sù \i \ncredin]ase probabil totul. Ei bine, acum exista cinevadin familie care s`-l ajute. Domnul Findlay putea s` fie asociatulsù, dar trebuia s` fie atent dac` acesta mergea prea departe! Eanu-[i iubea \nc` tat`l, dar avea alte mijloace prin care s`-[idemonstreze devotamentul.

|mbr`c` o rochie de bumbac, \[i d`du la \ntâmplare cu periaprin p`r [i cobor\ \n fug`.

Nu era nimeni [i era mul]umit` c` [tie unde este buc`t`ria. Cumâna pe clan]` ezit`, privind pendula enorm` din vestibul; eratrecut de ora opt. Poate trebuia s` afle ve[ti despre tat`l sù... s`vad` dac` nu are nevoie de ceva?

Sim]indu-se stingher`, se \ntoarse, num`r` dou` u[i [i b`tu\ncet la cea de-a treia. Nu r`spunse nimeni. Ap`s`, prudent, peclan]`. Fu aproape ru[inat` de a se sim]i u[urat` v`zându-l pe tat`lsù dormind. |nc`perea fusese transformat` \n camer` de culcare;era confortabil` [i \nc`lzit` de un mic foc din c`min. Tat`l sùp`rea epuizat; petrecuse o noapte proast`. Inima ei se umplu demil` [i-[i promise din nou s`-l ajute din toate puterile.

Pe m`su]a de lâng` pat se g`sea un platou cu resturile unuidejun frugal. Suzy se \ntoarse [i \nchise \ncet u[a, \nainte de a seduce la buc`t`rie. Spre marea sa spaim` o z`ri pe Carole Craig lafereastr`, instalat` ca la ea acas`, bând cafea. Suzy nu se a[tepta s-o vad` atât de repede [i de surpriz` r`mase mut`.


Carole o examin` cu r`ceal`, din cap pân` \n picioare.– Intr` [i \nchide u[a. E[ti capabil` s` p`trunzi peste tot.Tonul era insolent, ochii tot atât de ostili ca la Edinburgh [i

tonul cuvintelor reflecta clar starea sa de spirit. Lui Suzy \i erafoame dar curiozitatea o \mpiedic` s` r`spund` tot f`r`menajamente. Ce [tia Carole? De ce a venit? Desigur, locuia \n\mprejurimi dac` era aici la primele ore. Ca [i la \ntâlnireaprecedent`, Carole \i era ostil`. Dar de ce? Era deja logodit` cuMéric Findlay [i o considera pe Suzy o rival`?

|ncet, tân`ra fat` puse platoul pe mas`.– |l cau]i pe domnul Findlay sau vrei s`-l vezi pe tat`l meu? o

\ntreb` ea, ner`bd`toare de a afla pozi]ia lui Carole.|n]elegându-i subterfugiul, aceasta schi]` un surâs

dispre]uitor.– L-am \ntâlnit pe Méric pe drum. Mi-a spus c` pretinzi a fi fiica

lui John [i n-am rezistat tenta]iei de a veni. |n trecere fie zis, suntveri[oara lui John. {i preten]iile mele sunt poate mai autentice caale tale.

|n fa]a animozit`]ii acesteia, Suzy murmur`:– Ce vrei s` spui?– Asta \nseamn`, zise Carole ridicându-se, c` \n ciuda

declara]iilor lui John [i ale lui Mac Robert, am inten]ia s` demascimpostura ta, chiar dac` mi-ar lua luni de zile!

F`r` s` se \ntoarc`, trânti u[a [i Suzy, sim]ind c` o las`picioarele, se a[ez` imediat. Era tentat` s` ia acela[i drum ca [iCarole, s`-[i fac` bagajele [i s` nu se mai \ntoarc` niciodat`. Dar,dup` o secund`, regret` aceste gânduri.

42 MARIE STANTON

Cu pa[i [ov`itori merse pân` la fereastr` [i-[i lipi fruntea\nfierbântat` de geamul rece.

Apoi, ridic` \ncet capul [i contempl` valea. Aceasta se \ntindeasub ochii s`i pân` la orizontul alb`strui; era abia atins` detoamn`, dar promitea o abunden]` de culori str`lucitoare.Arbu[tii, deja viole]i, se ondulau ca o lân` pe mun]ii dezgoli]i.Noaptea precedent` c`zuse bruma pe vârfuri, dar \n aceadiminea]` contururile li se deta[au clar pe cer.

O regiune sublim`. O clip`, Suzy sim]i c` i se taie r`suflarea [iuit` de amenin]area Carolei. Cu un suspin, se dep`rt` defereastr`. Privirea \i c`zu pe o foaie de hârtie \nghesuit` \ntreceainic [i cana cu lapte. Biletul, cu un scris masculin, era adresatsimplu "Susan". Tân`ra fat` b`nui c` era de la Méric Findlay [i-ldeschise. El scrisese: "Te sf`tuiesc s` nu-l deranjezi pe John. Vadormi probabil pân` la \ntoarcerea doamnei Lennox. Verific`doar din timp \n timp c` este bine. Nu voi fi aici pentru dejun,deci nu preg`ti nimic pentru mine" [i semnase scurt "Findlay".

Nu-[i putu re]ine un suspin de u[urare la ideea c` nu-l vavedea câteva ore.

G`si \n sfâr[it ce s` m`nânce, dar comportamentul ciudat alCarolei continua s-o nec`jeasc` [i, deodat`, \i disp`ru pofta demâncare. Dac` aceasta era cu adev`rat veri[oara lui John [i aveainten]ia s` se m`rite cu Méric Findlay, f`r` \ndoial` c` spera s`mo[teneasc` \n totalitate Glenroden. Probabil c` o considera peSuzy o amenin]are pentru proiectele sale.

Suzy suspin` nelini[tit`, se ridic` [i \ncepu s` aranjeze prinbuc`t`rie. Era mai bine decât s` se fr`mânte cu privire la


evenimentele la care nu fusese martor`. Pu]in \nainte de amiaz`,o z`ri venind pe doamna Lennox.

– Am reu[it s` amân o a doua \ntâlnire, zise ea surâzând. Totulaici ]i se va p`rea nou [i domnul Findlay nu are timp s`-]i arate.

Suzy \i adres` un surâs recunosc`tor. John nu se trezise, darp`rea agitat [i tân`ra fat` se nelini[tise.

Ea o ajut` pe doamna Lennox s` preg`teasc` un prânz u[or,\nainte de a o \ntov`r`[i \n vizita prin cas`.

– Nu [tiu dac` este rolul meu, m`rturisi ea. {i nu [tiu niciodat`unde locuie[te comandantul, aici sau \n c`su]`.

– Comandantul? \ntreb` Suzy, mirat`.– Tat`l t`u, bine\n]eles. A fost \n armat`, nu [tiai?– Ba da, dar nu-i cuno[team gradul.Doamna Lennox schimb` brusc subiectul.– Cum ]i se pare casa?– Foarte frumoas`.Apoi, exprimarea p`rându-i-se prea fad`, surâse c`lduros,

l`sând s` i se vad` albea]a str`lucitoare a unor din]i mici [iregula]i.

– Este exact genul de locuin]` la care am visat \ntotdeauna.Mare, dar nu prea. Confortabil`, f`r` a fi trist`. Plin` de vechiobiecte splendide. Atmosfera general` este pl`cut`.

Doamna Lennox o aprob`.– {i eu gândesc astfel, [i domnul Findlay, de asemenea. Este o

cas` agreabil`. El a cump`rat cele mai frumoase antichit`]i \nultimii ani. Poate ]i le va ar`ta \ntr-o zi, când nu va fi prea ocupat.

– Mi se pare foarte prins.

44 MARIE STANTON

Suzy \[i d`du seama de asprimea vocii sale. Ea evit` privireainterogatoare a doamnei Lennox.

– Presupun c` domnul Findlay trebuie s` fac` totul el \nsu[icând tat`l meu este bolnav, continu` ea.

Nu era exact ceea ce ar fi vrut s` spun` [i [tia c` doamnaLennox era con[tient` de acest lucru.

Criza lui John Frazer se confirm` a fi grav` [i trebui s` a[teptemai multe zile \nainte de a putea s`-i vorbeasc`.

Carole venea frecvent [i se agita mult \n jurul v`rului sù John.Dup` p`rerea lui Suzy, Méric nu se ar`ta prea curtenitor fa]` devizitatoare. Dup` cum p`rea, nu era prea expansiv. Ei i se p`reac`, sub aparen]a sa enigmatic`, nu avea nimic dintr-un pustnic. Oanumit` expresie a gurii sale o f`cea s` cread` c` nu dispre]uiasexul opus, cu toate c` ea nu-i trezea niciun interes. {i nici ea nudorea acest lucru. El p`rea c` ignor` existen]a sa \n timp ce ea nuputea s` nege, sim]ea profund prezen]a sa masculin`. |n timpulzilei, el r`mânea foarte rar la mas` [i seara cina adesea afar`. Dar,la fiecare \ntâlnire, ceva trezea \n ea o anumit` atrac]ie, pe care osim]ise intens [i la Edinburgh. Se gândea c` aceasta se datorakiltului sù ridicol. Astfel \mbr`cat, p`rea un muntean s`lbatic,cum v`zuse \n c`r]ile tat`lui sù. Gândul era suficient pentru aface s` bat` inima unei tinere fete, dar nu pentru a o face s`cread` \ntr-o dragoste irezistibil`. Dar, \ntr-o sear`, Méric se\ntoarse devreme [i Suzy fu din nou surprins` de sensibilitatealui. Casa era lini[tit` [i ea st`tea de o or` al`turi de tat`l sù; apoi\l p`r`sise, cufundat` \ntr-un enorm tratat asupra armatei, adus deCarole. Suzy se gândea, câteodat`, c` o judecase gre[it pe Carole,


dac` n-ar fi remarcat anumite priviri ale acesteia. |n sinea sa, ob`nuia c` vine atât de des, mai degrab` pentru Méric Findlaydecât pentru tat`l sù.

|n acea sear`, o agita]ie bizar` o \mpiedic` pe Suzy s` stealocului mult timp.

Se asigur` c` soneria tat`lui sù func]iona, deschise \nceti[oru[a [i intr` \n salon. Era \nùntru, cercetând portretul buniciisale, când intr` Méric Findlay.

|l auzise \n vestibul, deci nu fu surprins`. Totu[i, regret` c` og`sise \n fa]a unui portret de familie.

– Te-ai \ntors devreme?Rostise primele cuvinte care \i veniser` \n minte, cu buzele

parc` uscate de un sentiment de jen`. Le umezi cu vârful limbiif`r` s` vrea, sub privirea sumbr` c`tre gura ei. |n fa]a t`cerii lui,ea \ntreb` repede:

– Ai mâncat?– Da, mul]umesc.Figura lui reflecta o duritate de nep`truns. Totu[i, cuvintele

naive p`reau c`-l amuz`.... sau asta era fizionomia sa? O examina\ncet, indiferent la faptul c` insisten]a sa p`rea s-o stânjeneasc`.

T`cerea p`rea c` nu-l deranjeaz`. Era atent la orice detaliu:profilul delicat, p`rul fin ca de copil, dar des [i c`zându-i \n buclepe umeri; frumo[ii ochi gri nelini[ti]i contrastând cu rozul pal alpielii.

Deodat`, privirea lui o p`r`si pentru a \ntâlni la tabloul ag`]atde perete. Ea \n]elese atunci, de ce o privise astfel.

– Nimeni n-ar putea nega c` e[ti o Frazer, zise el \ncet.

46 MARIE STANTON

Dar m` \ntreb dac` aceast` asem`nare fizic` nu mascheaz` oalta, mai profund`, cu mama ta.

Ochii \i devenir` din nou duri, vocea aspr`, cu o not` critic`.De ce o dezaproba astfel pe mama ei? El nu o cunoscuse.– F`r` \ndoial` n-ai inten]ia s` m` insul]i? replic` ea, cu

r`suflarea t`iat` de mânie.– Din contr`, v`zând circumstan]ele, r`spunse el, cu o

dezinvoltur` pe care i-o invidia. Când o femeie \i ia so]uluipropriul copil, nu trebuie s` ne a[tept`m s` fie judecat` cuindulgen]`.

– Dar poate tata ar fi vrut cu orice pre] s` p`streze leg`tura...Vocea i se frânse. |ndoielile [i temerile sale i se citeau pe figura

de o sensibilitate extrem`.Impenetrabil, el arunc` brutal:– Asta nu m-ar \mpiedica s` dorm, dac` a[ fi \n locul t`u. E[ti

prea tân`r` pentru a nu [ti nimic despre aceast` afacere, care estepoate o consolare.

Severitatea vocii lui o r`ni profund. Apatia acestor s`pt`mâni oadormise momentan. Dar brusc, sensibilitatea sa se trezise,\ntov`r`[it` de o curioas` senza]ie de gol ca [i de o incon[tient`dorin]` de ceva inaccesibil.

|l privi pe Méric Findlay cu o team` disperat`, f`r` s` aib`certitudinea c` ar putea diminua violen]a reac]iilor sale.

Ignorând cu \ndr`zneal` str`lucirea amenin]`toare a ochiloracestuia, replic`:

– Vorbe[ti ca [i când \n zilele noastre divor]ul sau separarea n-ar exista. Ce ai fi f`cut dac` so]ia ta te-ar fi p`r`sit astfel?


|n fa]a acestei atitudini provocatoare, ochii lui Méric Findlaysc`p`rau scântei.

– Dac` a[ avea o so]ie, a[ face \n a[a fel \ncât s` nu doreasc` s`plece... dar nu discut`m despre cazul meu. A[ vrea doar s` tesf`tuiesc s` nu p`r`se[ti Glenroden, dac` asta ai \n cap. B`nuiescc` ai fi capabil`, la fel ca [i mama ta, s` dispari \ntr-un momentnepotrivit. {i asta, n-a[ accepta niciodat`.

Voia s-o amenin]e?– Vrei s` spui, din cauza tat`lui meu?– Un al doilea [oc nu i-ar face deloc bine.– Ca.... cel de la \ntoarcerea mea?|n acest moment, se \ndep`rt` de el, \ngrozit` de cruzimea lui,

a[teptând s-o calmeze.Nu o f`cu. Dar \naint` \n spatele ei [i \[i puse mâinile pe

bra]ele goale: degetele sale de o]el \i f`cur` r`u. Totu[i, o ]inea cur`ceal`, ca pe un copil \nc`p`]ânat. Vocea \i era aspr`.

– Asta este. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu te maitortura atât. Nu este momentul pentru cuvinte tandre, dac` astavrei. O clip` ea deschise gura, f`r` s` scoat` un cuvânt; corpul [imintea ei luptar`, dar se sim]i atras` de el. Apoi, cu un efortaproape frenetic o eliber` [i se \ntoarse c`tre el. Degetele luiMéric l`sar` pete ro[ii pe bra]ele sale goale.

– Nu a[tept nimic pl`cut, domnule Findlay. Cum a[ putea s-ofac? E[ti administratorul tat`lui meu, dar nu [i al meu! Dac`r`mân sau nu, nu te prive[te! Te rog s` nu ui]i asta!

Suzy ascult` furioas` cuvintele sale bolborosite [i \ntreruptede emo]ii. Ie[i din \nc`pere aproape alergând. Cu un pic mai

48 MARIE STANTON

mult` demnitate i s-ar fi p`rut c` a avut ultimul cuvânt dar, acum,nu.

Zilele urm`toare fu atât de agitat`, \ncât doamna Lennoxremarc` acest lucru [i o sf`tui s` se plimbe pu]in pentru a-[ilimpezi ideile.

– Am s`-]i \mpachetez câteva sandvi[uri, draga mea copil`. Iama[ina [i viziteaz` regiunea. Asta \]i va face bine [i te vei maicalma pu]in. Po]i s` mergi pân` la Loch.

Doamna Lennox \i promise c` va avea grij` de John, dar Suzyplec` \mpotriva voin]ei sale. Odat` pe drum, se sim]i mai bine [ifu mul]umit` c` a urmat sfatul infirmierei. O lini[te de toamn` sea[ternuse peste land`, \ntrerupt` câteodat` de \mpu[c`turi. John\i spusese \n aceea[i diminea]` c` Méric vâna de dou` sau de treiori pe s`pt`mân`.

– Eu \nsumi am \ncercat acum câ]iva ani, dar ne-am \n]eles cuhotelul din sat: noi s` furniz`m vânatul [i ei, vân`torii. Aceasta ned` mai pu]in de lucru, c`ci nu [tiu cât timp va mai rezista Méric.Dar aportul financiar este binevenit.

– De când lucreaz` cu dumneata?Nu inten]ionase s` \ntrebe dar, de la acea sear` \n salon, Méric

Findlay era mereu \n gândurile sale... bine\n]eles din cauza\ndoielilor care planau asupra activit`]ilor sale, \[i \nchipuia ea.

John \i aruncase o privire rapid`, ca [i când \ntrebarea ar fi fostbizar`, [i r`spunse:

– |n jur de doi ani. Avea aproape dou`zeci [i cinci de ani lasosirea aici [i a trebuit s` \nve]e mult. |ntr-un fel, ne-am sprijinitreciproc, dac` \n]elegi ce vreau s` spun.


Tat`l s`u murise \n Africa de Sud [i el era singur.Suzy n-a \n]eles prea bine aluziile sale. Dar [tia c`, atunci când

cerea l`muriri, el se retr`gea \n cochilia sa [i nu putea s` ob]in`nicio explica]ie. Atunci, se gândi din nou la cuvintele sale despreAfrica de Sud [i sim]i cum i se trezea curiozitatea. Dar \n acelmoment intr` doamna Lennox [i ea p`r`si subiectul. O s` discutedin nou \n alt` zi.

50 MARIE STANTON

Capitolul 4

Hot`rât` s` nu se mai gândeasc` la problemele sale, Suzy plec`s` caute Loch. G`si drumul f`r` dificultate, travers` râul prin vad,o lu` apoi la dreapta, c`ci drumul din stânga ducea \n sat. Eratimp frumos [i câmpia era plin` de str`lucire. Oile cu ochi negrise d`deau la o parte din calea ma[inii. Ici [i colo, se ridicaublocuri mari de piatr`, acoperite de ierburi s`lbatice [i de arbu[ti.

Suzy nu fu surprins` \ntâlnind câteva vehicule: era sezonulturistic. |[i aminti cum \n ziua sosirii sale, magazinul era plin delume. {i, totu[i, drumurile erau pustii \n compara]ie cu cele dinsud. Sudul... Se \ntreba dac` se va mai \ntoarce vreodat`. Doreaacest lucru cu adev`rat? Nu va fi u[or s` r`mân` aici. Trebuia s`-[ifac` noi amici]ii, eventual s` caute de lucru.... Nu putea s` tr`iasc`la Glenroden f`r` s` fac` ceva. Ea \[i sim]ea inima grea: dac` Mérico cerea \n c`s`torie pe Carole Craig, nu mai putea s` r`mân`acolo.

Apoi lu` un viraj [i se g`si deodat` \n fa]a unui teren decamping. Era protejat [i aproape ascuns de un boschet demesteac`n [i conifere. Terenul era m`re], dar ceva o deranja:sim]ea ca o intruziune \n lini[tea de aici. Totul \n jur, mun]ii [ilanda s`lbatic` erau admirabile, \nc`lzite de soarele toamnei [ideodat` \[i d`du seama de ce vroia s` fug`.

|[i trase la o parte ma[ina [i urm` drumul lung m`rginit derulote ale turi[tilor. Z`ri un panou care anun]a: "Teren decamping din Glenroden. Complet". Nu-i d`du imediat aten]ie, daro \ncercar` b`nuieli v`zând-o pe Carole ie[ind dup` o rulot`.

Tot atât de surprins` ca [i Suzy, Carole r`mase nemi[cat`.– Ce faci aici? \ntreb` ea cu un aer circumspect.– M` plimb, r`spunse Suzy, nu mai pu]in brusc.Nu avea inten]ia s` se poarte brutal dac` cealalt` nu i-ar fi pus

o \ntrebare atât de stupid`. Era sigur` c` nu locuia aici. De fapt,unde locuia? Suzy nu [tia; \[i d`du seama abia acum.

– Dac` vrei, pot s` te ajut s` vizitezi.– S` vizitez? repet` Suzy, \ncercând astfel s` afle mai mult.Dar Carole nu se l`s` p`c`lit`.– Vrei s` [tii dac` locuiesc aici [i dac` sunt proprietara acestui

loc? R`spunsul este nu. Acest teren face parte din Glenroden.– Din domeniu? se mir` Suzy ro[ind.De ce nimeni nu-i vorbise de acest lucru?Carole cl`tin` din capul s`u brun [i o privi cu un aer superior.– Mi se pare c` sunt multe lucruri pe care nu le [tii. {i m`

\ntreb de ce.Cuvintele p`reau nevinovate, dar tonul era ironic.

52 MARIE STANTON

– Responsabila cu primirea lipse[te câteva zile [i Méric m-arugat s-o \nlocuiesc.

Lui Suzy \i \nghe]` inima. Méric [i Carole ac]ionau \n deplinacord. De ce era nevoie de un teren de camping la Glenroden?

– Tat`l meu n-a f`cut nicio men]iune despre acesta, r`spunseea cu r`ceal`. Dar el este bolnav iar pe domnul Findlay nu-l preav`d.

Suzy regret` imediat ultimele sale cuvinte. Carole schi]` unsurâs superior.

– Méric nu vrea s` discute cu tine despre afacerile sale. |nprimul rând, pentru c` e[ti o str`in`. El nu crede c` vei r`mânemult timp aici, dup` ce John se va restabili. {i atunci, ar fi opierdere de timp.

Suzy abia \[i re]inu o replic` t`ioas`. Carole spunea poateadev`rul... dar, de fapt, o provoca. Ea surâse:

– Acum, c` sunt aici, mi-ar pl`cea s` fac un tur al terenului.Când sfâr[ir` vizitarea acestuia, Carole, destul de cordial`, o

invit` pe Suzy \n birou s` bea o cafea. Aceasta accept` [i-imul]umi, gândindu-se c` ar fi grosolan s` refuze. |mbr`cat` \ntr-un elegant costum-pantalon, Carole se instal` cu dezinvoltur`\ntr-un fotoliu confortabil [i-i indic` lui Suzy un scaun \n fa]a ei.

– Cineva va veni s` m` \nlocuiasc`, \ntr-o or` sau dou`.Diminea]a [i dup`-amiaza este mult de lucru, când sosesc noiiclien]i. Méric nu-mi cere s` m` ocup [i de aceasta.

Aceasta putea s` \nsemne multe lucruri, se gândi Suzy cu ogrimas` cinic`, plecând ceva mai târziu. Sau Carole nu era atât decompetent` cum vroia s` par`, sau Méric Findlay era plin de


solicitudine fa]` de iubita sa. Ea \[i relu` drumul [i se opri, la\nceputul dup`-amiezii, pentru dejun. Dar, f`r` o cauz` anume,nu avu inima s` mearg` mai departe.

– Am petrecut o zi foarte agreabil`, o asigur` ea pe doamnaLennox care o privea cu mirare, stupefiat` de o \ntoarcere atât derapid`. Dac` vrei, \]i pot servi ceaiul [i po]i apoi s` pleci maideparte.

Ea lu` platoul deja preg`tit [i se \ndrept` spre camera tat`luisù. Când deschise u[a, avu surpriza s`-l g`seasc` pe Méric cubolnavul. El se ridic`, lu` platoul [i-l puse \ncet pe m`su]a din fa]a[emineului. Apoi privi obrajii \mbujora]i ai lui Suzy.

– Cred c` ai ie[it?El vroia s` [tie unde a fost.... tonul vocii sale o spunea clar. Ei

bine, curiozitatea \i va r`mâne nesatisf`cut` câteva minute \n plus.Schi]` un surâs c`tre tat`l sù \nainte de a r`spunde la \ntrebarealui Méric printr-o alt` \ntrebare.

– Te-ai \ntors repede. Unde este partida de vân`toare?– |n mâinile secundului meu. Cel pu]in, a[a sper.– Dup` cum se vede, domnule Findlay, po]i l`sa altcuiva

treburile dumitale.Incapabil` s`-[i st`pâneasc` agresivitatea, ea \i \ntoarse

privirea. Ochii li se \nfruntar`: ai lui Méric amenin]`tori, ai eiscânteietori [i reci.

– Nu [tiu unde ai fost, zise el, \n cele din urm`, cu o duritatedeliberat`, dar mi se pare c` aerul liber ]i-a priit.

Tat`l tù sunt sigur c` va aprecia mai mult ceaiul sù decâtbuna ta dispozi]ie.

54 MARIE STANTON

Umilit`, Suzy \[i strânse pumnii; arunc` o privire c`tre pat [i sesim]i u[urat` v`zând c` John era atent la radio. Trebuia ceva caacest b`rbat s` fie pus la locul lui. Aparent, tat`l sù nu se ar`tanelini[tit. Ea se apropie de [emineu [i continu` s` serveasc`ceaiul.

Un timp Méric nu spuse nimic, dar t`cerea sa era maiamenin]`toare decât cuvintele. Ast`zi, ca de obicei, purta kiltul [ivesta de tweed, pe o c`ma[` bej [i o cravat` uni; de mijlocul sùatârna o pung` de piele cafenie, ag`]at` de un lan]. Ea serveadrept buzunar, pentru c` un kilt nu are a[a ceva. Ciorapii erau deasemenea bej [i \n picioare avea o \nc`l]`minte u[oar`. De-alungul coapsei drepte, un toc con]inea un cu]it cu pr`sele decorn. Genunchii erau descoperi]i. P`rea frumos, dur [i\nc`p`]ânat.

– Plimbându-m`, lans` Suzy cu o voce tìoas`, am descoperitdin \ntâmplare un teren de camping. Carole m-a ajutat s`-l vizitez.

Iat`! O spusese. F`r` s` vrea, tonul sù era plin de repro[.Numele Carolei trezind \n ea o \n]ep`tur` de gelozie. Imediat \[id`du seama c` Méric \i arunc` o privire, iar tat`l ei p`ru jenat.Pu]in agitat, acesta din urm` lu` cuvântul:

– Eu am fost bolnav, Susan, [i aceste lucruri mi-au sc`pat.Profund iritat, Méric adùg`:– De ce s` tragi concluzii, Suzy? |n afar` de boala sa, tat`l tù

nu se preocup` de turi[ti. |n plus, este ideea mea, el a uitat s`-]ispun`, este destul de normal.

– Mai sunt [i al]i oameni \n cas`, \n afar` de tat`l meu.Suzy \[i d`du seama prea târziu de agresivitatea vocii sale.


Méric o privi posomorât, perfect obiectiv [i nu mai pu]inprovocator.

– Dar al]ii sunt ocupa]i, draga mea.Suzy ro[i.– {i eu, altfel spus, nu exist?El se \ntunec` [i Suzy crezu o clip` c` va traversa \nc`perea [i

o va p`lmui.– Din contr`, zise el cu r`ceal`. Doar c` ocupa]iile noastre

difer`.Cu o logic` foarte feminin`, ea ignor` remarca lui.– Nu lucrezi \n toate serile. Ai putea s`-mi consacri [i mie

pu]in timp.Ea \[i mu[c` u[or buza [i el \[i fix` privirea asupra ei.– Dac` a[ fi fost sigur c` \mi apreciezi prezen]a, mi-ar face

pl`cere, domni[oar` Frazer.Suzy replic`, f`r` s` se gândeasc`.– N-ar trebui s` presupun c` domni[oara Craig \]i

monopolizeaz` tot timpul liber!La aceste cuvinte, ochii \i scânteiar` [i el \ncepu s` râd` cu

sinceritate.– Ai putea s`-i explici fiicei tale, John, c` cea mai mare parte a

serilor mi-o petrec la dineurile de afaceri de la hotel.John se mul]umi s` morm`ie ceva.Fierbând \n sinea ei, Suzy \[i mu[c` buzele: parc` devenea un

obicei. Tat`l s`u [i Méric erau ca de piatr`. Erau uni]i ca un bloc[i niciodat` nu va putea s`-i separe.

Privirea lui Méric ezita \ntre furie [i amuzament.

56 MARIE STANTON

El puse cea[ca pe platou [i se ridic`. For]a lui o izbi pe Suzy caun bici. Timp de câteva secunde, \i sus]inu privirea p`trunz`toare[i regret` cuvintele pripite. Când vorbi, tonul vocii lui o \n[el`pentru un moment. El spuse \ncet:

– Nu am obiceiul s` dau socoteal` de ac]iunile mele,domni[oar` Suzy [i n-am s-o fac acum. Dac` te gânde[ti s` faci oanchet`, ar fi bine s-o faci mai \ntâi asupra ta \ns`]i.

– Eu nu.... sughi]` Suzy.– Nu calomniezi pe nimeni? Cu adev`rat?Vocea lui o \nv`lui angelic. Suzy ro[i. O sut` de ani n-ar fi

suficien]i pentru a cunoa[te un astfel de caracter. Tonul sù, maimult decât cuvintele, era cinic [i mu[c`tor; nu-i pl`cea felul sùpersiflant.

– Trebuie s` admi]i c` am dreptul s` fiu mai bine informat`.Tat`l meu este bolnav [i nu pot s`-i repro[ez nimic.

|l privi pe tat`l sù cu o privire rug`toare. El \[i bùse ceaiul [i\[i preg`tea o ]igar`. Fu surprins` s`-l aud` spunând:

– Méric s-a \ntors ast`zi mai devreme, ca s` te duc` s` faci untur. E[ti aici de ceva timp [i se gândea c` ]i-ar pl`cea s` vezi\mprejurimile.

– Nu asta voiam s` spun. Nu sunt o simpl` turist` [i nu trebuies` m` trateze astfel.

Descoperirea unor lucruri din \ntâmplare m-ar pune \ntr-ositua]ie nepl`cut`: \n fa]a Carolei, de exemplu, cu privire laterenul de camping. Nu cuno[team existen]a acestuia [i m`sim]eam umilit` s` recunosc.

Din \n`l]imea sa, Méric o m`sur` ironic.


– O vale \n Sco]ia [i mai ales \n Perthshire este o minune...p`durile sale, colinele, landele, râurile sale [i toat` fauna. {i turemarci doar un teren de camping.

Ea ripost`, sec:– Eram mânat` de o intui]ie de citadin`, e[ti convins?– Sau de o curiozitate inerent` caracterului t`u, glumi el. |n

ceea ce o prive[te pe Carole, ea poate s` m` ajute, dac` o rog. Eacunoa[te tot ce are nevoie un turist [i are [i meritul de a fifermec`toare.

O g`sea pe Carole fermec`toare! Remarca o lovi dureros [i avuo inspira]ie profund`.

– Dac` r`mân, a[ putea [i eu s` fiu util`.O trecu un fior când privirea i se opri pe goliciunea

genunchilor care ap`reau \ntre ciorapi [i kilt: pielea era aspr`, ca[i \ntreaga sa persoan`; t`b`cit` de vânt. Sim]i brusc dorin]a de ao atinge; inima \i palpita [i \ntoarse ochii.

Zgomotul unei buc`]i de j`ratic c`zând din foc o f`cu s`-[i deaseama de aten]ia lini[tit` a lui Méric. Cu stâng`cie, s`ri \n picioare[i puse mâna pe platou.

– |]i datorez scuze, domnule Findlay. |]i sunt recunosc`toarec` ai inten]ionat s` m` aju]i s` vizitez domeniul, dar mi-e team` s`nu fie prea târziu. Poate nu [tii, dar de obicei eu preg`tescdejunul. A[ fi bucuroas` s` te \nso]esc \n alt` zi.

Dar acea "alt` zi" nu veni prea curând. Méric Findlay p`rea c`uitase de propunerea sa [i, cu toate c` ardea de ner`bdare s`cunoasc` domeniul [i limitele sale exacte, Suzy nu \ndr`znea s`-iaduc` aminte.

58 MARIE STANTON

Ajutorul pe care \l acorda doamnei Lennox la \ntre]inerea caseio ocupa \ntr-o anumit` m`sur`, dar nu suficient. Suzy era hot`rât`s` caute un post de profesoar` când tat`l sù se va sim]i mai bine.{i i se confes` doamnei Lennox.

– Nu [tiu, scumpa mea, r`spunse aceasta. Cele dou`profesoare predau de ani de zile la [coala din sat [i niciuna nu arevârsta de pensionare.

– Trebuie poate s` caut \n alt` parte, spuse Suzy \ncruntându-[i sprâncenele.

Menajera ezit` \n fa]a expresiei serioase a tinerei fete.– F`r` \ndoial`. Dar eu a[ a[tepta \ns`n`to[irea tat`lui tù. Este

nelini[tit când nu e[ti aici [i un astfel de proiect l-ar nec`ji.– Bine\n]eles, replic` Suzy cu nep`sare.Cum s`-i explice doamnei Lennox c` ar r`mâne cu bucurie

dac` ar sim]i c` face parte integrant` din Glenroden? Tat`l sù seag`]a de ea [i era fericit la ideea c` o va prezenta prietenilor cândse va sim]i mai bine. Dar ea dorea s` fie mai mult decât un obiectde expozi]ie. Ar fi regretat cineva dac` pleca?

S`rind de la una la alta, continu`:– Domnul Findlay ar fi f`r` \ndoial` fericit s` vad` c` ies mai

des. Cred c` s-a s`turat s` m` vad` mereu aici.Vorbea pe ocolite, pentru a se lini[ti.– Cu siguran]`, te \n[eli, draga mea, r`spunse doamna

Lennox, surprins`. Cred c` nici nu remarc` prezen]a ta aici.O privire zeflemitoare luci \n privirea lui Suzy. Nu era exact

r`spunsul pe care \l a[tepta, dar, f`r` \ndoial`, era cel pe care \lmerita. Ea schimb` subiectul.


– Carole trebuie s` fie, \nc`, la terenul de camping. De la untimp, n-am mai v`zut-o. Tata mi-a spus c` locuie[te aproape dePerth, are de str`b`tut un drum lung.

Doamna Lennox aprob` cu un aer absent [i \ncepu s`preg`teasc` dejunul.

– Tat`l ei, v`rul primar al tat`lui tù a murit [i ea trìe[te cu orud` b`trân` a mamei sale. Ea era singura familie a tat`lui tùpân` la sosirea ta.

– Se pare c` domnul Findlay o apreciaz`.– Desigur, draga mea. Ea vine adesea la Glenroden [i ei doi

s-au \n]eles bine \ntotdeauna....

***

|ntr-o sear`, dup` cin`, Suzy se decise s` mearg` pân` lac`su]`. Pentru a-[i pierde timpul \l ajut` pe John \n cercet`rile sale[i \n ultimele zile se cufundaser` amândoi pân` \n gât \n revolu]iaiacobin`. Ajutorul lui Suzy era foarte pre]ios, remarcase John;odat` restabilit, ar putea s`-[i termine teza, gra]ie notelor sale. El\i ceruse s` caute primele sale documente [i dou` c`r]i de careavea nevoie.

Seara de septembrie era cald` [i Suzy nu-[i luase haina; se\narm` cu un co[ [i ie[i \nceti[or pe u[a lateral`. Apusul d`deastr`lucire frumuse]ii colinei [i vìi, [i f`r` voia ei \ncetini pasul. |ipl`cea parfumul p`durii toamna, dulcea mireasm` a ierbii uscate,

60 MARIE STANTON

culorile fructelor coapte, sorbul ro[u, murele de un violet mai\nchis, nucile aurite.

Ea deschise repede u[a casei [i intrarea se umplu de lumin`.Stinse imediat lumina; nu era \nc` \ntuneric [i, de altfel, vroia s`priveasc` lini[tit` \n jurul sù. Dac` cineva ar fi v`zut lumin`, ar fivenit s` vad` despre ce este vorba. Explor` repede casa, cecorespundea de aproape descrierii f`cute de Méric \n prima sear`.Pu]in descump`nit`, reveni \n salon [i \[i puse co[ul pe o mas`destul de plin`. |n câteva rânduri, \i ceruse lui John s` vin` s`locuiasc` aici dar, de fiecare dat`, el d`dea negativ din cap.

– Credeam c` \]i place aici, scumpa mea, r`spundea el\ntotdeauna. De când inima a \nceput s`-mi fac` feste, folosescaceast` c`su]` ca un refugiu pentru a scrie. Lui Méric nu-i place s`stau singur acolo.

– Dar acum stau eu cu tine, insistase Suzy.Ea \[i d`dea seama c` de fapt \i pl`cea casa cea mare, dar Méric

Findlay o tulbura [i instinctul de conservare \i spunea s` se\ndep`rteze \nainte de a fi prea târziu.

Tat`l sù r`mânea \ns` inflexibil.– Nu-]i dai seama de toate greut`]ile, Susan. Ne este mai bine

aici.Acum vedea \n ce stare era casa [i \n]elegea mai bine atitudinea

lui. |nc`perile de la primul etaj erau pline de vechituri [i tencuiala[i tapetul se cojeau de pe ziduri. |n camera de jos era dezordine[i se sim]ea mucegaiul.

Tat`l sù era incapabil s` vorbeasc` serios de altceva \n afar`de cartea sa. Promisese s` suspende pensia mamei sale, dar


trebuise ca ea \ns`[i s`-l previn` pe avocat. Aceasta \i aduseseaminte de promisiunea f`cut` de Tim de a-i scrie. La sosirea eiaici, \i trimisese o scrisoare foarte scurt`. Aceasta trebuia s`-ipotoleasc` nelini[tea, dar desigur c` el a[tepta ve[ti mai detaliate.El fusese totu[i, dr`gu] cu ea; trebuia s`-i scrie.

G`si pe birou cele necesare scrisului [i se a[ez`. |mpotrivavoin]ei sale, lu` stiloul. |n aceste ultime s`pt`mâni, \l \ndep`rtasedin gândurile sale [i nu [tia cum s` \nceap`.

"Drag` Tim, \ncepu ea, \n sfâr[it. Vei fi surprins s` afli c` tat`lmeu posed` un domeniu vast..."

Nu! Nesatisf`cut`, ea se opri [i mu[c` vârful stiloului. Cusprâncenele \ncruntate, rupse foaia de hârtie pentru a \ncepe dinnou s` scrie, dar un zgomot, dincolo de u[` o f`cu s` sar`. Eracineva. O c`uta doamna Lennox? S-a \ntâmplat ceva? Imediat seridic`, mergând cu fric` pân` la u[`. Aceasta se deschise brusc,l`sându-l s` treac` pe Méric Findlay.

– Uf! f`cu ea tres`rind, dar pe jum`tate lini[tit`. Am auzit ceva[i am crezut c` este, poate, o fantom`.

– O fantom` nu te-ar fi f`cut s` p`le[ti a[a, r`spunse el sec,\nchizând u[a.

O lu` de bra] [i o conduse pân` la cel mai apropiat fotoliu. {ise aplec` pentru a aprinde focul.

– O \nc`pere nelocuit` este rece, \i explic` el. Nu stric` pu]in`c`ldur`.

Solicitudinea lui o \nc`lzea mai mult decât un simplu foc, darSuzy \ndep`rt` acest gând. Ea protest` slab.

– Nu s-a \ntâmplat nimic. Nu m` a[teptam s` te v`d, asta-i tot.

62 MARIE STANTON

– Nu te a[tep]i niciodat`, nu-i a[a, Susan? A[ fi profund flatatdac` a[ putea crede o clip` c` sunt responsabil de aceast` agita]iefebril`!

Ea clipi din ochi sub privirea lui ironic` [i se f`cu ro[ie ca ofloare de m`ce[. Era incapabil` s` reziste autorit`]ii sale virile.|ncerc` s` se concentreze asupra cuvintelor.

– M-am gândit c` poate este doamna Lennox, care \mi aduceve[ti rele. F`r` \ndoial` c` este o prostie din partea mea.

– Absolut.Deodat`, ochii lui \[i pierdur` duritatea.– |n realitate, nu sunt aici din \ntâmplare. John mi-a spus unde

e[ti [i m-am decis s` te \nso]esc. |n curând se va \nnopta [i aiputea s` te r`t`ce[ti. {i, \n plus, aveam ceva s`-]i cer.

Epuizat` de prea multe emo]ii, Suzy abia \l asculta. Ea arunc`o privire c`tre fl`c`rile tremur`toare. Despre ce vroia s`-ivorbeasc`? Desigur, despre ceva pu]in important. Declar` cuteam`:

– Eu \l ajut pe tata \n cercet`rile sale... iat` de ce am venit aici.Trebuie s`-i duc dou` c`r]i.

– Nu te plictise[te aceast` munc`?– Nu, de ce? Admit c` la \nceput nu eram sigur` c` o s`-mi

plac` dar, cu fiecare zi, m-a interesat tot mai mult.– E[ti pasionat` de istoria Sco]iei, sau de felul \n care John \[i

conduce campaniile ca [i cum el \nsu[i ar fi participat la ele?Din nou \i ap`ru \n ochi o lucire: poate c` era gata s` o

tachineze.Ea r`spunse pe un ton vesel:


– Se pare c` strategia sa este bun`. Dar, \n afar` de asta, Sco]iaeste [i ]ara mea pe care trebuie s-o descop`r.

– {i eu sunt de pu]in timp aici. Dar, \n cazul meu, este vorbade o revenire.

– Ai venit aici \n vacan]e?– Nu chiar, spuse el cu cinism. Aveam [ase ani când am p`r`sit

]ara, cu p`rin]ii. Tat`l meu era un juc`tor, nu un soldat ca al tù.O scânteie de curiozitate luci \n ochii cenu[ii ai lui Suzy. Méric

amuzat, f`cu o grimas`.– Juca tot ce poseda [i presupun c` aceasta \i aducea mult; dar

[i-a pierdut via]a.|nspìmânat`, ea \ntreb` brusc:– De fapt, ce f`cea?– Cùta aur.Méric nu mai adùg` nimic.– Eu v`d c`...Lui Suzy nu-i pl`cea expresia lui dur`.– Nu, nu vezi. Dar, s` l`s`m asta. M-am \ntors, asta este

important.– Dar a trebuit s` locuie[ti mult timp \n Africa de Sud,

continu` ea. N-ai regretat c` ai plecat de acolo?– Dac` s-ar fi putut, n-a[ fi plecat. Poate c` am sim]it atrac]ia

]`rii natale. Dar tu?El \[i \ntinse alene picioarele sale lungi \n direc]ia focului,

deviind subtil curiozitatea lui Suzy.– {i tu ai locuit la Londra toat` via]a; totu[i, se pare c` ora[ul

nu-]i lipse[te.

64 MARIE STANTON

– |ntr-adev`r, nu.Nesigur`, ezit`. Ocazia era propice pentru a-i cere sfatul cu

privire la apartamentul s`u. Sim]ea nevoia s` se consulte cucineva; nu se sim]ea \n stare s` ia singur` o decizie.

Ea \[i f`cu curaj [i explic`:– Este vorba de apartament. Nu [tiu ce s` fac; dac` nu-l

p`strez, este pu]in probabil c` voi mai g`si vreodat` o ocazie atâtde avantajoas`.

El o privi cu un aer ciudat.– Iat` c` ne \ntoarcem la \nceput. Dore[ti s` pleci acas`.Era o afirma]ie, nu o \ntrebare. El tr`sese propriile concluzii.

Ea se \nfurie:– Interpretezi gre[it cuvintele mele! |]i place s` m` judeci f`r`

s` [tii ceva! |nainte de a veni aici, mama [i cu mine aveam unapartament. Când am p`r`sit Londra, am f`cut-o pentru a preda oscrisoare. Credeam c` o s` m` \ntorc [i s` caut un post de\nv`]`toare.

– Nu este o problem`. Aici vei g`si u[or de lucru.– Dar problema nu este asta! strig` ea.|i venea s`-[i smulg` p`rul din cap. El \ncepu s` râde cu

cruzime.– Erai gata s`-mi explici de ce dore[ti s` scapi de un tutore,

\ns` nu vrei s`-l p`r`se[ti.– Nu fi ridicol!– Nu sunt! ripost` el calm. Dar, dac` nu-]i exprimi clar

gândurile, voi continua propabil s`-]i trezesc mânia.Ea fu [i mai surprins` când el se aplec` [i-i lu` mâna.


Dar, apoi, \i d`du drumul [i se ridic`.– Nu-]i pierde timpul, domni[oar` Frazer. |n timp ce

reflectezi, a[ face bine s` preg`tesc o cafea. Poate vom c`dea la unacord \nainte de miezul nop]ii. Depinde de tine. Eu nu m`gr`besc.

66 MARIE STANTON

Capitolul 5

Suzy \l \nso]i \n buc`t`rie, sim]ind \nc` pe mân` ap`sareadegetelor sale. Intui]ia \i spunea s` nu \ntârzie cu el, \n aceast`cas` veche, unde era atât de u[or s` creeze o atmosfer` deintimitate pe care dorea s-o evite. Era prea con[tient` de virilitatealui Méric Findlay; situa]ia putea s` devin` periculoas`, chiar dac`era nebun` s`-[i imagineze c` sim]ea pentru ea cel mai micinteres.

Buc`t`ria era mic` [i sem`na mai mult cu o chicinet`. |n acestspa]iu limitat, dou` persoane nu se puteau mi[ca f`r` s` se ating`.Suzy privea \n jur, mimând curiozitatea dar, \n realitate, nu aveaochi decât pentru b`rbatul de lâng` ea.

Jenat`, \ncerc` s` dea o alt` explica]ie prezen]ei sale.– I-am cerut tat`lui meu s` revenim aici, dar nu a fost de

acord. Nu \n]eleg de ce.Méric se \ntoarse pentru a pune ceainicul pe foc.

user

Formato

gianninajollys

– Deci, nu-]i place s` tr`ie[ti sub acela[i acoperi[ cu mine.Suzy \l privi, surprins` c` a tras o astfel de concluzie.– Te \n[eli, replic` ea cu violen]`. Nu e[ti niciodat` acas`; nu

v`d, deci, cum de ]i-a venit o astfel de idee. |mi place poate s`locuiesc aici, continu` ea.

El o privi drept \n ochi [i-i spuse pe un ton ner`bd`tor:– Te-am sf`tuit deja s`-i la[i timp...– .... s` se restabileasc`? \ntreb` Suzy.– Nu chiar. |i este greu s`-[i aprecieze trecutul.Suzy \[i \ncrunt` sprâncenele; nu \n]elegea, [i reflecta la

atitudinea tat`lui s`u.– |n zilele lui bune, m` duce \n salon s` privesc portretul

bunicii mele, ca pentru a se convinge, gra]ie asem`n`rii, c` suntfiica sa.

Méric \i \ntinse borcanul de cafea instant [i lu` dou` ce[ti.– Vrei s` spui c`-i pari ireal`?– |ntr-un fel. {tiu c` nu simte dragoste pentru mine; \n tot

cazul, nu \nc`. Este o leg`tur` de familie, dar asta nu este tot.– {i te a[tep]i la mai mult?Suzy \ncerc` s`-i vorbeasc` sincer, dar vocea \i tremura:– Eu nu cer nimic. Am sperat la mai mult, dar nu sunt sigur`

nici de mine \ns`mi, de sentimentele mele.El ridic` din sprâncene, ca [i cum i-ar fi pus r`bdarea la

\ncercare.– Ascult`, Suzy. Consider` situa]ia dintr-un alt unghi, ca [i

când ai fi o orfan` sau un copil adoptat [i las` rela]iile cu John s`se dezvolte \ncetul cu \ncetul. Dac` v` ve]i aprecia reciproc, ve]i fi

68 MARIE STANTON

deja pe un drum bun. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, scap`de toate aceste sentimente de vinov`]ie.

Fa]a lui Suzy reflecta mai mult` confuzie decât convingere.– Dar nu mai sunt un copil, asta-i problema. Nu pot s` accept

o situa]ie, f`r` s` pun \ntreb`ri.– Vrei dar, s` clarifici unele lucruri? |ntreab`-m` pe mine. Dar

s` nu fii decep]ionat` dac` n-am s` [tiu s`-]i r`spund.– Mul]umesc, r`spunse ea, tot atât de ironic. Nu mi-am f`cut

o list`. Poate doar unele am`nunte ciudate. Cum este tat`l meu...\n sinea lui? Ar fi mai u[or dac` a[ [ti.

– De ce?Ea ezit`, remarcând mai mult ca oricând arogan]a lui.

Intimidat`, \ncerc` s`-[i exprime gândurile pe care \ntotdeauna [ile ascunsese.

– Mama mea... niciodat` nu s-a exteriorizat. Nu-mi amintesc s-o fi v`zut \mbr`]i[ând pe cineva sau s` manifeste o urm` deafec]iune. Câteodat` m-am gândit c` era incapabil` s` fieafectuoas`. {i eu \ns`mi n-am aerul c` a[ avea mai mult succes cutat`l meu.

El o \n]elegea, dar privirea \i r`mânea a]intit` pe figura ei\ncordat`.

– {i nu po]i s` te eliberezi de aceast` impresie. Nu po]i s` nuanalizezi [i s` nu despici firul \n patru [i te \ntrebi acum de ce n-ai mo[tenit r`ceala p`rin]ilor t`i? De ce te crezi incapabil` s`reac]ionezi normal?

|nsp`imântat` sub privirea lui scânteietoare, ea se reculese, cuinima b`tându-i.


– Nu vrei s` m` aju]i deloc. Eu, doar avusesem o ipotez`, asta-i tot.

– {i eu, doar am spus c`-mi pari foarte normal`. Dac` vrei s`aprofundezi subiectul, trebuie s`-]i pui alte \ntreb`ri. Cum aireac]iona, de exemplu, dac` un b`rbat ]i-ar face curte? Mi se pareimposibil s` r`spunzi la aceasta.

Acum, o ironiza [i Suzy ro[i \n fa]a cuvintelor sale \ndr`zne]e.– Nu [tiu ce vrei s` spui, se bâlbâi ea.Min]ea, c`ci nu putea s`-i m`rturiseasc` faptul c` niciodat` nu

sim]ise o emo]ie violent` când o \mbr`]i[ase un b`rbat.– A[ putea s`-]i fac o demonstra]ie, dac` dore[ti. Dar poate c`

n-ai s` apreciezi metodele mele.– Cred c` vorbim de lucruri cu totul diferite, strig` Suzy,

indignat` [i confuz`.– Dar care sunt irevocabil legate, micu]a mea.Pe sub genele plecate, ea \i arunc` o privire du[m`noas`.– Nu sunt de acord. Am abordat subiectul pentru c`

problemele mele nu m` privesc decâti pe mine: nu vreau s`r`nesc pe nimeni.

O privi din nou cu ochii s`i \ntuneca]i [i, dintr-o dat`,buc`t`ria p`ru prea mic`.

Ea avu sentimentul c` se \n`bu[`.– Nu cred c` semeni cu mama ta, zise el blocând intrarea \n

buc`t`rie ca [i când ar fi vrut s`-i st`vileasc` tendin]a de a fugi.Doar c` nu e[ti \n stare s` iei singur` ni[te decizii. Ei bine, pentrua \ncepe, trebuie s` te debarasezi imediat de apartamentul de laLondra. {i, \n al doilea rând, p`r`se[te pentru moment ideea de a

70 MARIE STANTON

fi profesoar`, ca [i pe cea de a reveni s` locuie[ti aici. Eventual,trebuie s` hot`r`[ti [i alte lucruri \n ceea ce te prive[te.

– Care, de exemplu?El \i strânse mâinile, \n timp ce ea se retr`gea [i \ncepu s` râd`

f`r` mil`.– De exemplu, când \l vei \ntâlni pe b`rbatul vie]ii tale, drag`

Suzy. Dac` nu-l vei recunoa[te tu \ns`]i, s` nu mai vii s`-mi cerisfatul.

Ea \ncerc` s` scape de degetele puternice [i de râsul lui, darnu putu s` profereze decât o remarc` dezinvolt`:

– Cred c` nu trebuie s` m` \ngrijorez cu privire la acestsubiect. Sper s` fiu capabil` s`-mi aleg prietenii eu \ns`mi.

– Nu este acela[i lucru, [i am \ndoieli.Riposta era, la fel de \ndr`znea]` ca mâna pus` pe talia tinerei

fete. F`r` a-[i p`r`si locul, ea \ncet` s` se mai opun` for]ei sale.De altfel, b`nuia c`-i f`cea pl`cere s-o provoace. Vroia, f`r`\ndoial`, s-o pedepseasc` pentru c`-l sâcâise cu problemele ei,când era cople[it de ale sale.

– Nu te-ai \ndoi de emo]iile tale dac` le-ai l`sa s` ias` lasuprafa]`. N-ai s` po]i s` le p`strezi tot timpul \ntr-uncompartiment rece, continu` el, pe un ton ironic.

– Sentimentele mele intime nu sunt treaba ta, strig` ea, f`r` asta pe gânduri. Nu e[ti cel care trebuie s`-mi dirijeze con[tiin]a!

– |ntr-adev`r!O amenin]a din privire, observându-i pielea fin` [i p`rul moale

[i auriu. Cuta de la gur` ar`ta cât era de frumos.– Se pare c` nu sunt suficiente cuvintele ca s` te conving`.


Poate preferi alte mijloace.Hot`rât, \i puse mâinile pe umeri. Apropierea fizic` o f`cea s`

tremure din toate membrele. El o ]inea prizonier` \ntre corpulsù [i zid.

– Ai reu[it s`-mi treze[ti curiozitatea, ca [i o dispozi]ierùt`cioas`; este o combina]ie periculoas`, nu crezi?

Suzy sim]i violen]a s`rut`rii sale \nainte chiar ca buzele lui s`le ating` pe ale sale. Sim]i c`-[i pierde for]ele. Bra]ele lui Méric o\ncercuir`, strângând-o lâng` el; privirea lui o p`trundea ca olam`. Ea \nchise ochii \n fa]a dorin]ei sale necru]`toare.

Era ca ame]it`: instinctul \i spunea s` reziste, dar corpul nuputea r`mâne pasiv. Ea \ncerc` u[or s`-l resping`, dar mâinile \i\ntâlnir` pieptul cu mu[chi puternici. Avu ca o senza]ie deexplozie [i nu se putu st`pâni s` nu-[i arunce bra]ele \n jurulgâtului lui. Buzele lui Méric se \ncle[tar` pe ale sale, provocându-i un r`spuns a c`rui violen]` o \nspìmânt`.

El ridic` \n sfâr[it capul [i-i degaj` fruntea pentru a-i privi maibine fa]a ro[ie de emo]ie. Gestul lui era al unui b`rbatexperimentat. |n asta consta toat` diferen]a \ntre bìe]ii pe care-icunoscuse [i un b`rbat care [tie ce face. Cu inima b`tându-i, \[iridic` pleoapele grele [i-l privi complet ame]it`. Bra]ele [i buzelelui Méric treziser` \n ea o emo]ie nebun`, magic`, sim]ind càlearg` pe o stea scânteietoare. {i nu dorea s` se mai termine.

– Te rog... murmur` ea, cu gura aproape de gura lui.Dar el se retrase.– Asta \nseamn`, domni[oar` Frazer c` vrei s` repet`m

experien]a?

72 MARIE STANTON

Ironia o aduse la realitate. Dintr-un salt, se \ndep`rt` de el.– Dac` ]i-a pl`cut s` m` s`ru]i, ei bine, consider-o ca o

compensa]ie pentru timpul pierdut ca s`-mi ascul]i tâmpeniile.El schi]` o strâmb`tur` de amuzament nea[teptat`.– Prea pu]ine fete ar putea s` ]in` un discurs atât de lung,

dup` mângâierile mele. Cred c` mi-a sl`bit farmecul!– E[ti un b`d`ran!Aceast` remarc` nu avu niciun efect [i Méric o ]inea \n

continuare, cercetându-i cu o mare satisfac]ie fa]a indignat`.– M` gândesc c` nu trebuie s`-]i mai pui \ntreb`ri cu privire la

problemele tale psihologice. {i trebuie s`-mi fii recunosc`toare.– E[ti odios!Suzy se sim]ea ca un fluture prins \n capcan`. Naivitatea sa \l

amuza pe Méric [i ea \[i d`dea seama de aceasta. Cu un efortdisperat, \ncerc` s` se degajeze. El continua s-o observe, ca [icând ar fi pierdut no]iunea timpului [i spa]iului. Apoi o l`s`, atâtde brusc \ncât era gata s` cad`. El turn` ap` fierbinte \n ce[ti [i lea[ez` pe o tav`.

– Deschide u[a. Am face bine s` bem cafeaua, care este gata.Suzy sim]i cum \i vin lacrimi \n ochi. Se gr`bi s` treac` \n

cealalt` camer`, de fric` s` nu se observe acest lucru.Se \ntoarse \n fotoliul de lâng` foc, f`r` s` observe c` el pusese

tava pe mas`. O exclama]ie \n`bu[it` o f`cu s` tresar`: v`zu cuconsternare cum el privea scrisoarea pentru Tim. |ncerc` s`-[iaminteasc` termenii exac]i, regretând cu am`r`ciune c` o l`sasela vedere. Dar era prea târziu! Méric acapar` foaia de hârtie, cu unsurâs sceptic [i zeflemitor.


– Cine este Tim?Schimbarea atitudinii lui era abia perceptibil`. Lui Suzy \i

venea s` intre \n p`mânt. |n fa]a arogan]ei sale, reu[i s` murmure:– Este doar un prieten.– Doar un prieten, repet` el sec. De ce \i scrii ca [i cum ai fi

câ[tigat la joc?– M` \ntreb cum ai ajuns la o asemenea concluzie, zise ea cu

o voce tremur`toare.– Eu nu m` las p`c`lit. Cel pu]in acum: o fat` care

reac]ioneaz` astfel \n bra]ele unui b`rbat, are, desigur, un iubit!|n penumbr`, chipul lui era amenin]`tor.– Nu este ceea ce crezi! se bâlbâi ea.– Nu sunt idiot. Care este scena urm`toare? |l invi]i pe Tim ca

s`-i ar`]i ]ara f`g`duin]ei? Bogata mo[tenire?– Cum \ndr`zne[ti? Te \n[eli. Tim a fost dr`gu] cu mine, dup`

accident, asta este tot.– |n bra]ele tale, Suzy, \i este u[or unui b`rbat s` se arate

gentil.– E[ti insuportabil... [i ui]i cine e[ti! Te \n[eli dac` crezi c`

]i-am apreciat s`rut`rile. Eram obligat` s` m` supun \n fa]a for]eitale brutale.

|l auzi râzând ambiguu [i sim]i c`-i stârnise furia.– N-a[ vrea s` te tratez ca pe o mincinoas`, Suzy. Voi avea grij`

ca rândul viitor s` te sim]i mai satisf`cut`.– Cât de mult te detest! strig` ea.– Este un sentiment aproape inutil. Te-a[ sf`tui s` a[tep]i s`

vezi \ntinderea domeniului \nainte de a termina scrisoarea.

74 MARIE STANTON

Inten]ionam s`-]i cer s` m` \nso]e[ti mâine. Un fel de vizit`ghidat`.

– Am de ales?– Dac` g`se[ti o explica]ie valabil`... dar John dore[te s` vezi

\mprejurimile. N-a[ vrea s`-]i impun prezen]a mea, dar nu esteprudent s` mergi singur` \n locuri mai periculoase. |n plus, nucuno[ti hotarele.

– }i-a trebuit timp pentru a-mi propune a[a ceva, \l acuz` ea.Cel pu]in Tim Mason [tie cum s` se poarte... cu o tân`r` fat`, ziseea, neg`sind o expresie mai bun`.

– Ai noroc! Dar nu te-ai s`turat s` fii tratat` ca un bibelou depe o etajer`?

Din nou, Suzy ro[i de furie [i ochii s`i \i \nfruntar` pe cei ai luiMéric. Avea inten]ia s`-i aduc` o insult` dup` alta? Dar, deodat`,furia o p`r`si, l`sând-o epuizat`. Ea se \ntoarse.

– Cred c` este mai bine s` ne \ntoarcem, zise ea cu simplitate[i cu toat` demnitatea de care era capabil`.

F`r` s` r`spund`, el d`du din umeri, \ndoi hârtia [i i-o \ntinse.– Când vrei s` scrii la Londra data viitoare, trimite mai bine o

scrisoare avocatului [i cere-i s` se ocupe de contractul de\nchiriere a apartamentului t`u.

Vizitarea domeniului Glenroden s-a amânat din cauzatimpului nefavorabil. Zilele urm`toare, ploaia nu \ncet` [i cea]a\nv`lui mun]ii

– Asta face parte din Sco]ia, remarcase John, \ntr-o dup`-amiaz`, stând \n bibliotec` [i privind, \mpreun` cu Suzy,prin fereastr`, trombele de ap`.


Vântul \[i avea partea lui [i agita ramurile vechilor brazi. Elf`cea s` zboare primele frunze moarte, care a[terneau un covorcare acoperea peluza cu purpur` [i aur.

Suzy se \ntoarse alene de la fereastr` ca s` contemple fl`c`rilebu[tenilor din c`min. Ziua fusese bun` pentru John, care \[ipetrecuse cea mai mare parte a zilei lucrând la cartea sa.

Sim]indu-se odihnit`, Suzy avu ideea s` ias` la plimbare.– Nu merg prea departe, \l asigur` ea pe tat`l sù care privea

afar` cu nelini[te. N-am s` dorm bine dac` nu ies la aer. Am s`-liau pe Bruno, adùg` ea, mângâind pe urechi câinele culcat lapicioarele sale. {i el lânceze[te ca mine. O plimbare o s`-i fac`bine. A[ putea s` iau [i câinele lui Méric? \ntre ea, ezitând.

– Bine... aprob` John, convins doar pe jum`tate, darremarcând paloarea fiicei sale. Atunci, du-te. Timpul se\mbun`t`]e[te uneori spre sfâr[itul dup`-amiezii. Cred c`-l veig`si pe Rex \n birou, \mpreun` cu Méric.

Suzy consim]i [i aproape s`ri \n picioare. |ncerca s` nu par`prea ner`bd`toare, dar era incapabil` s`-[i ascund` graba. De laacea sear`, \l v`zuse prea pu]in pe Méric [i cu tot ceea ce sepetrecuse atunci nu \ncetase s` se gândeasc` la el. Era cevanea[teptat: trìau sub acela[i acoperi[, dar nu se \ntâlneau deloc.

El cina, de obicei, \n afara casei; diminea]a când se trezea Suzy,era plecat.

|n mod stupid, câteodat` se surprindea c` a[teapt` cuner`bdare lungile seri de iarn`: el \[i va petrece atunci acas`momentele libere.

– Voi fi \napoi la timp pentru a prepara cina.

76 MARIE STANTON

Méric va fi al`turi dac` ai nevoie de ceva.{i fredonând, \[i lu` impermeabilul din dulapul din buc`t`rie

[i travers` holul alergând la u[a biroului. {i intr`, f`r` s` bat`.Gr`bit` [i confuz`, cu r`suflarea tìat`, f`cu un pas \napoi.

Carole era acolo, \n bra]ele lui Méric [i acesta o privea tandru [isurâzând. El nu-[i schimb` expresia când o z`ri pe Suzy \n prag,remarc` ea cu indignare. Sim]i o furie f`r` margini [i trebui s` facùn efort pentru a-i privi [i a surâde: nici unul, nici altul nu trebuias` ghiceasc` haosul sentimentelor sale.

– Ies cu Bruce, se bâlbâi ea, jenat`. M-am gândit c` i-ar pl`cea[i lui Rex s` ias` cu noi.

|i s`rir` imediat \n ochi \ncruntarea sprâncenelor lui Méric,scânteia care se aprinse \n privirea lui \ntunecat`.

Carole lu` prima cuvântul, f`r` s`-[i ascund` satisfac]ia \n fa]ae[ecului umilitor al tinerei fete.

– Nu te deranja pentru mine, murmur` ea. Am trecut doar s`-l v`d pe Méric.... Câinele este acolo.

Doar Suzy distinse \n tonul ei o not` de insolen]`. Cu unsuspin de regret, Méric \i d`du drumul tovar`[ei sale.

– Cred c` [tiu ce \nseamn` aceast` n`val`: domni[oara Frazercrede c` eu nu lucrez serios, draga mea. Cred c` a r`mas toat`ziua \n fa]a ma[inii sale de scris: se spetea muncind.

Cu obrajii \n fl`c`ri, se repezi afar` din cas`. Avea impresia cèste urm`rit` de mii de demoni. Trebuia s` admit` c` era pu]inridicol`. Dup` cum se p`rea, Méric Findlay \ntre]inea rela]ii foarteintime cu frumoasa Carole. Dar era tot atât de clar c` asta \l priveanumai pe el.


Cu triste]e, \ncerca s`-[i pun` ordine \n gânduri,supraveghindu-i pe cei doi labradori ro[ca]i care ]opìau pe subcopaci. Era inutil s` se mint`: Méric Findlay o atr`gea. Eraaproape \ndr`gostit` de el, gândea ea cu jale. Ploaia \i sc`ldaobrajii, vântul \i \nv`lm`[ea hainele, dar nu sim]ea nimic din toateacestea; violen]a naturii o reflecta pe cea din inima ei; emo]iile se\mbulzeau \n ea. Sim]i, deodat`, dorin]a nebun` de a se \ntoarce[i de a-l acuza pe Méric de flirtul sù u[uratic. Dar aceasta i sep`ru [i mai ridicol, mai consternant. Era gelozie, \[i zise ea, pur [isimplu gelozie!

Se opri [i se sprijini de un brad mare. |ncerca s` se domine,mul]umit` c` nu era niciun martor al demoraliz`rii sale. F`r`\ndoial`, Méric o s`rutase ca s-o pedepseasc`. Nu apreciase aluziaei cu privire la pozi]ia lui de administrator: ea nu \n]elesese câtera de sensibil cu privire la aceasta. Era acolo de destul timp \ncâts`-[i dea seama c` era indispensabil pentru bunul mers allucrurilor la Glenroden. Tat`l ei avea doar un rol de reprezentare[i nici ea nu putea s` fie deosebit de util`. Dar, \ntr-una din zile,va trebui s` insiste ca s` afle pozi]ia exact` a lui Méric, f`r` s` sedescurajeze \n fa]a r`spunsurilor evazive ale tat`lui sù.

Doar dac`, \[i repeta ea, doar dac` l-ar fi cunoscut pe tat`l sù\n condi]ii normale, când ea era copil! I-ar fi fost atunci mai u[ors` insiste, s` pretind` sinceritate, f`r` s` fie obligat` s` pun`\ntreb`ri. Era teribil s` se simt` ca o strìn`.

La \ntoarcere, fu surprins` s-o g`seasc` pe Carole, care oa[tepta \n drum la volanul ma[inii sale. Suzy lipsise destul timp,mai mult decâ avusese inten]ia, \ncercând \n zadar s`-[i

78 MARIE STANTON

st`pâneasc` agita]ia. Dup` cum prezisese John, ploaia se oprise [ic`rarea care traversa p`durea era relativ uscat`. O raz` de soarechiar ap`ruse, str`pungând stratul gros de nori. Era atât defrumos \n lini[tea p`durii care-i pl`cea atât de mult.

Ud`, dar mai lini[tit`, fu destul de agasat` s` se afle \n fa]aCarolei [i c`ut` imediat o scuz` ca s` nu stea prea mult.

– Este mai târziu decât m` a[teptam, zise ea surâzândpoliticos. Trebuie s` m` gr`besc, altfel cina nu va fi gata la timp.

Apoi, \nainte de a se putea st`pâni, se auzi \ntrebând:– Nu vrei s` r`mâi cu noi? Cina va fi foarte simpl`, dar e[ti

binevenit`.Dup` obiceiul ei, Carole \i surâse din vârful buzelor.– Méric m` duce s` cin`m la Perth, nu-]i face griji pentru mine.

El trece s` m` ia peste o or` [i este gr`bit. A fost chemat pentrucâteva minute de un angajat.

Suzy \ncremeni. Iat` de ce a[tepta Carole! Nu o f`cea dinpolite]e.

– Atunci, nu te mai re]in, spuse ea, ridicând din umeri. Dealtfel, Méric cineaz` foarte rar acas`.

Din nou, \n privirea Carolei ap`ru o lic`rire obraznic`. Dar eraevident c` prezen]a sa avea un alt motiv.

– Méric [i cu mine suntem prieteni vechi [i sup`m adesea\mpreun`. Nu cunosc pozi]ia sa exact` fa]` de v`rul John, aici, laGlenroden, dar probabil c` \ntr-o zi eu voi mo[teni totul [i nuvreau s`-l [icanez cu am`nunte.

Descump`nit`, Suzy o privi insistent; aceast` remarc` era oprovocare, \n]elegea instinctiv. Era evident: Carole vroia s-o fac`


s`-i cunoasc` inten]iile [i s-o avertizeze subtil c` f`cea mai binedac` \[i vedea de drum. Dar \ncerca, \n acela[i timp, s` afle dac`Suzy era la curent cu adev`rata situa]ie a propriet`]ii.

Pe Suzy o str`b`tu un val de furie. Carole p`rea c` e \n starede orice pentru a-[i satisface curiozitatea.

– Dup` câte [tiu, Carole, domnul Findlay este doar un simpluadministrator: nu este niciun mister. {i dac` vrei s` cau]i un so]bogat, te sf`tuiesc s`-l cau]i \n alt` parte.

Se a[ternu o lini[te grea. Suzy f`cu un pas \napoi, cu o polite]erece, a[teptând plecarea Carolei. Motorul ma[inii o readuse bruscla realitate.

– Un ultim cuvânt, domni[oar` Frazer, ripost` Carole. Nu-miplac oamenii care-mi pun be]e \n roate! S` nu ui]i asta!

Scrisoarea de la Londra, pe care o a[tepta Suzy, sosi a doua zidiminea]`, mai devreme decât prev`zuse. O parcurse rapid [itermin` cafeaua [i pâinea pr`jit` când intr` Méric Findlay.

– Sper c` nu sunt ve[ti proaste? \ntreb` el, z`rind plicul [ifigura gânditoare a tinerei fete.

Suzy \l privi, surprins` s`-l vad` la aceast` or` matinal`. Earemarc` imediat ridurile fine din jurul gurii sale [i u[oaraoboseal` din ochii \ntuneca]i. F`r` \ndoial`, se culcase târziu!

– Pentru c` \ntrebi, r`spunse ea, este de la avocatul meu; nusunt mari probleme.

Ea ezit`, \nainte de a continua, \mpotriva voin]ei sale.– El poate s` scape de apartament f`r` dificultate, dar trebuie

s` m` \ntorc ca s` m` ocup de mobil` [i de lucrurile melepersonale. Nu este vorba atât de mobilier, care nu valoreaz` mare

80 MARIE STANTON

lucru, ad`ug` ea, \ncruntându-[i sprâncenele, cât de hainele [i dec`r]ile mele [i de alte mici obiecte: eu sunt singura care le pot tria.

– Bine\n]eles.El accept` cu un semn din cap explica]iile sale mai degrab`

confuze [i-[i turn` o cea[c` de cafea.– Apropo, eu \nsumi am primit ve[ti de la Londra \n aceast`

diminea]` [i trebuie s` merg acolo. Ai putea s` m` \nso]e[ti pestecâteva zile; ar fi o idee bun`.


Capitolul 6

Avionul Edinburgh – Londra era ocupat de turi[ti strìni [i deoameni de afaceri. Suzy \[i ocup` repede locul sù, nu pentru c`dorea s` se a[eze, ci pentru c` Méric [i cu ea nu erau singuri:Carole \i \nso]ea. Ea era a[ezat` \n fa]a lui Suzy, al`turi de Méric,cu capul sù brun pe um`rul lui.

Méric nu era responsabil de prezen]a Carolei: era singuraconsolare a lui Suzy. |n ajun, John men]ionase inocent c`l`toriafiicei sale [i, de asemenea plecarea lui Méric. |ntotdeauna gata s`foloseasc` orice ocazie, Carole se ar`tase \ncântat`; putea s`-i\nso]easc` [i s-o viziteze pe mama ei, care locuia \n Kent. Suzyfusese surprins` s` afle c` avea o mam`; \[i aminti apoi c` aceasta\i spusese de la prima lor \ntâlnire la Edinburgh. I se p`ruseciudat c` tân`ra nu locuia cu ea [i-l \ntrebase pe tat`l sù.

– Mama ei s-a rec`s`torit cu mul]i ani \nainte, \i explicase elscurt. Dar Carole nu se \n]elege cu tat`l sù vitreg. Ea merge s-o

vad` câteodat` pe mama sa [i aceasta vine din când \n când laEdinburgh.

La decolare, Suzy \l privi cu regret pe Méric. Era botezulaerului pentru ea [i i-ar fi pl`cut s`-l aib` al`turi. Un pic \nfrico[at`când enormul Trident se ridic` \n aer, \nchise ochii [i \ncerc` s`se gândeasc` la altceva.

Nu se l`sase convins` u[or când Méric \i propusese aceast`c`l`torie, cu patru zile mai \nainte. Redeschise ochii [i-i observ`capul brun [i umerii largi: nu era convins` \nc` de acest demers.

Cu ner`bdare, Méric \i alung` toate \ndoielile:– Totul mi se pare ra]ional. Poate ai nevoie de ajutor [i

prietenul t`u Tim Mason nu va fi disponibil.|n ochii ei se vedea o lucire ironic`. F`r` s` vrea, Suzy

protestase cu vehemen]`.– Trebuie s`-l anun] pe Tim....– Despre ce s`-l anun]i? spuse el cu o voce ascu]it`.– Despre faptul c` renun] la apartament, bine\n]eles. L-am

rugat s` aib` grij` de el \n locul meu.– Deci, el are cheile?Str`lucirea din ochi devenise [i mai dezagreabil`.– Nu este ceea ce crezi; el nu are pentru mine nicio

importan]` particular`.– Tu spui asta, draga mea. Dar trebuie s` admi]i c` te po]i

\n[ela.|n seara trecut` o numise pe Carole "draga mea?" Arogan]a lui

era, deci, f`r` limite?– Ei bine, n-ai decât s` crezi ceea ce vrei, ripostase sec Suzy.


Parc` \]i place s` interpretezi \n r`u toate ac]iunile mele.Un lung moment el o observ` de aproape [i ironia lui sumbr`

f`cu loc unei expresii zeflemitoare care sem`na de departe asurâs.

– Dac` vrei, atribuie asta geloziei. Unele femei g`sesc o maresatisfac]ie \n a[a ceva.

– Gelozie din partea ta?O \ncruntare dispre]uitoare din sprâncene \nso]i \ntrebarea lui

Suzy [i timp de o secund`, privirea-i scânteietoare se \n`spri \ntr-un mod amenin]`tor. Dar, pe loc, surâsul s`u ironic setransform` \ntr-un râs puternic; el se amuza [i nu se ascundeadeloc.

Furioas`, Suzy \[i \ncruci[` mâinile pe genunchi. Lui \i pl`ceas` calce \n picioare sentimentele altuia! Cele câteva remarceambigue o f`ceau s` \n]eleag` c` era la curent cu problemele salefinanciare. Când \i vorbise de aceast` c`l`torie, ea protestase, darnu cu t`rie [i cea mai bun` scuz` fusese starea de s`n`tate a tat`luiei.

– Dar cum am putea pleca amândoi, când el este atât debolnav?

– Atât de bolnav?O clip`, se gândise c` era mirat.– Da, desigur, nu se simte bine, dar starea lui nu este critic`.

|l vom l`sa câteva zile sub paza doamnei Lennox.|ndoiala continua s-o asalteze pe Suzy, dar Méric s-a ar`tat

refractar. Scopul voiajului r`mânea neclar. Ea b`nuia c-o \nso]e[teca s` fie sigur c` se \ntoarce...

84 MARIE STANTON

Avionul era confortabil [i bine \nc`lzit. Din fericire, pentru c`mantoul ei era prea sub]ire pentru munte, \n luna octombrie. |[iva lua \mbr`c`minte mai c`lduroas` din apartament. Chiar dac`nu era conform ultimului strig`t al modei, \i era util` pân` când ova putea \nlocui când o s` lucreze.

Dup` decolare, exaltarea \i goni mahmureala [i profit` din plinde c`l`torie. Vederea insulelor britanice desf`[urate dedesubt \itìa r`suflarea.

Ajunser`, dup` p`rerea ei, prea devreme la aeroportulGatwick. Era de necrezut, p`r`siser` Glendorent doar de trei ore;zborul nu durase decât o or`.

Pu]in dup` aceea, Méric o l`s` la apartamentul sù dinKensington. El \i spuse taximetristului s` a[tepte [i o condusepân` la u[`.

– N-o s` ai probleme?|ntrebarea p`rea mai degrab` o afirma]ie.– O, nu!Dar un presentiment o asalt` brusc, dar nu-i venea s`

m`rturiseasc`. |n timpul absen]ei, i se p`ruse posibil s` uite detragedia mor]ii mamei sale. Dar acum amintirile \i reveneau,f`când penibil` \ntoarcerea \n apartament. Cum s`-i explice toateacestea lui Méric, care nu p`rea dispus s` eternizeze \n fa]a u[ii?

|n plus, avu sentimentul c` are \n fa]` un strìn. Pentru primaoar` de când \l cuno[tea, el \[i schimbase kiltul cu un costumbleumarin, de ora[; era \nc` foarte seduc`tor, dar \n alt fel. P`reamai sofisticat. {i asta se vedea.

– Nu uita, \i spuse el, \n ast`-sear` locuie[ti la hotel.


{i-i repet` numele acestuia, deja men]ionat [i mai \nainte.– Eu voi cina \n alt` parte dar, la \ntoarcere, voi verifica dac`

e[ti acolo.Suzy aprob` cu un semn din cap [i schi]` un surâs care spera

c` era de recuno[tin]`. El nu precizase, dar sigur c`-[i va petreceseara cu Carole. De altfel, aceasta nu vorbise despre c`l`toria laKent. Un sentiment absurd de disperare o \ncerc` pe tân`ra fat`când \nchise \n urma sa u[a apartamentului.

|n ora urm`toare, \ncerc` s`-[i \n`bu[e aceast` senza]ie, f`r` s`poat` s` se simt` ca la ea acas`. Trecu din \nc`pere \n \nc`pere,f`r` s` poat` stabili o leg`tur` cu realitatea. La Glenroden, segândise c` \mprejurimile \i vor u[ura uitarea. Dar, chiar [i aici,vechea sa via]` cu mama sa i se p`rea \ndep`rtat` [i aproape ireal`[i \ncerca s`-[i dea seama de unde provenea aceast` insensibilitateaparent`.

|n sfâr[it, renun]` s`-[i mai analizeze reac]iile [i se puse petreab`. Camerele erau mici, dar la un examen, contrar celor spuselui Méric, constat` c` mobila era de bun` calitate. Era p`cat s-odea aproape pe nimic, odat` cu apartamentul. Dup` ce \mpachet`câteva lucruri personale, se decise s`-i telefoneze lui Tim, ca s`-l\ntrebe dac` dorea s` p`streze vreun obiect. Era [i un mijloc de a-i mul]umi pentru ajutorul s`u.

Tim fu, \n acela[i timp surprins [i \ncântat s`-i aud` vocea. {i]inu s-o invite la restaurant.

– Puteai s` m` avertizezi de venirea ta, \i repro[` el, larestaurant. Am a[teptat, zi dup` zi, cu ner`bdare detalii despreaventura ta [i iat`-te aici, pe nea[teptate!

86 MARIE STANTON

Am \ncercat \n zadar s` ob]in un concediu care s`-mi permit`s` vin \n Sco]ia.

Aceast` idee o \nsp`imânt` pe Suzy.– Nu ar fi indicat. Nu acum.|nainte de a r`spunde, Tim d`du comanda [i Suzy \[i d`du

seama c`-l r`niser` cuvintele sale.El relu`:– Vizita mea ar fi avut meritul c` ne-ar fi ajutat s` vedem mai

clar. Un tat` bogat, cu inima bolnav`, ar putea avea nevoie deajutor. Trebuia s` fie cineva care s` se ocupe de interesele tale.

– Tim, eu n-am spus niciodat` c` este bogat!Suzy recursese la aceste cuvinte conven]ionale [i mondene.– Adic`... \n sfâr[it, este destul de \nst`rit, dar nu [tiu prea

multe detalii.– Ei, iat` deci! strig` Tim triumf`tor. Tu presupui doar. Se

abuzeaz` u[or de tine. Acest administrator despre care vorbeai,trebuie supravegheat, \n situa]ia ta.

– Dar nu ]i-am precizat nimic, Tim. Tu inventezi totul. }i-amexpus faptele, pur [i simplu.

– Pentru c`-]i faci propria anchet`, draga mea, este \n interesult`u. Crede, te rog, \n experien]a mea, eu [tiu s` citesc printrerânduri. Face parte din munca mea.

Desigur, Tim era indispensabil la birou!– Ai spus c` vrei s` te debarasezi de apartament? Deci,

p`r`se[ti Londra cu adev`rat? Ce pot s` zic... sau s` fac?– Tim, \ncepu Suzy, privindu-l cu triste]e. Ai presupus,

\naintea plec`rii mele \n Sco]ia, c` poate am s` g`sesc o rud` \n


vârst` care s` aib` nevoie de ajutor [i afec]iune. Ei bine, tat`l meu,chiar nu este \n aceast` situa]ie; dore[te tot timpul prezen]a mea[i inten]ionez s` r`mân al`turi de el atât timp cât va voi. {i, \nplus, \mi place Glenroden. M` debarasez de apartamentul de aicipentru c` nu e practic s`-l p`strez. Asta nu \nseamn` c` nu a[putea s` revin \ntr-o zi.

– Dar este pu]in probabil. Acest administrator...– |nceteaz` s` mai vorbe[ti de el, te rog! \l \ntrerupse Suzy cu

vehemen]`. El \[i face bine treaba [i nu are nicio inten]ie \n ceeace prive[te proprietatea; de altfel a venit aici cu mine.

– Dumnezeule mare! Dar nu te las` niciun pas. Sper` poate s`te mo[teneasc` pe tine [i domeniul când va muri b`trânul.

– Tim! strig` Suzy cu o voce slab`.Ea \l privi ca [i când ar fi primit o lovitur`.– N-ai dreptul s` spui astfel de lucruri. Dac` ai asemenea idei,

fii dr`gu] [i p`streaz`-le pentru tine; dac` nu po]i s-o accep]i...– {tiu bine, ce naiba! f`cu Tim, ridicând din umeri. Din cauza

gafei mele \mi compromit [ansele pe lâng` tine.Ros de remu[c`ri, el se aplec` peste mas` [i-i strânse mâna,

cerându-i iertare din priviri.– M` gândesc la tine, Suzy. {tii c` te iubesc de mult timp.Iat` care era noutatea pentru Suzy; dar ea nu f`cu nicio

remarc`. El o ceruse deja \n c`s`torie, este adev`rat, dar b`nuia c`vroia s` profite de un apartament confortabil. O femeie posedândun venit personal [i capabil`, gra]ie educa]iei sale de a câ[tiga unsalariu onorabil era, de asemenea, o bun` ocazie. F`cu o mi[carede retragere, când el ad`ug` cu delicate]e:

88 MARIE STANTON

– Dac` ai s` mo[tene[ti un domeniu \n Sco]ia, ai nevoie decineva care s` se ocupe de afacerile tale. Acest administrator...

– Méric Findlay nu este interesat de mine personal, dac` astavrei s` insinuezi, \l \ntrerupse ea cu \nfl`c`rare.

Aceast` constatare trist` f`cu s`-i p`leasc` obrajii \n fl`c`ri.– {i speri c` am s` te cred?Nevrând s` se certe cu el, Suzy \[i re]inu r`spunsul

dezagreabil.– N-am venit singuri, zise ea, mu[cându-[i buzele. Ne-a \nso]it

o tân`r` pe care Méric o iube[te foarte mult.Tim schi]` un surâs larg [i p`ru c` se calmeaz`.– Poate, dar [tii cum stau lucrurile. Nu po]i s` fii \ntotdeauna

prea prudent.Se \ntrerupse brusc [i se uit` la ceas.– Ah, este târziu, Suzy! Trebuie s` plec. Voi trece s` te iau

disear` [i vom merge s` cin`m undeva.– }i-aduci aminte c` ai spus c` vii s` vezi mobila?El d`du din cap [i-[i lu` pardesiul.– Mi-ar pl`cea s` iau apartamentul t`u dar, pentru un nou

locatar, pre]ul locuin]elor va cre[te [i eu nu am mijloacelenecesare.

Suzy f`cu o mutr` v`zându-l plecând. El raporta totul la el\nsu[i. Dar, \n sfâr[it, era cineva pe care \l cuno[tea [i, pentruprima oar`, se sim]i singur` \n Londra. I-ar fi pl`cut s`-[i petreac`dup`-amiaza cu el. Totu[i, avea \nc` multe de f`cut: \n apartamenterau c`r]i vechi [i obiecte de tot felul pe care nimeni nu le-ar fivrut. Trebuia s` cear` cuiva s` vin` s` le ia.


Poate pe b`trânul din strada la Reine care f`cea comer] culucruri de ocazie?

{i acesta accept`: va veni \ntr-o or`. Suzy se \ntoarse. Trebuias` sfâr[easc` pentru a putea s`-i dea cheia avocatului a doua zi.

|n drum, fu atras` de vitrina unui mic magazin din col]ul uneistr`zi. O c`ma[` de noapte [i un neglijeu asortat din muselin` rozerau expuse artistic.

Culoarea s-ar asorta minunat cu p`rul ei blond [i cu ochiicenu[ii, se gândea ea. |n afar` de o c`ma[` de noapte din nailonpe care o purtase toat` var`, nu poseda decât pijamale b`ie]e[ti,cump`rate la solduri de mama sa. Compleul din vitrin` era\ncânt`tor.

Intr` [i \ntreb` de pre]: nu-i veni s`-[i cread` urechilor.– Este absolut magnific, doamn`. Parc` este f`cut pentru

dumneavoastr`.Comerciantul o gratific` pe Suzy cu o privire admirativ`.Incapabil` s` reziste, \i achit` compleul. Putea s` [i-l permit`,

decise ea dup` un calcul rapid; \i r`mâneau destui bani ca s`-[icumpere un hanorac c`lduros [i un pantalon. Banii se scurgeaurepede. Nu g`sise atâ]ia cât sperase \n contul mamei sale [i, de lasosirea la Glenroden, nu câ[tigase nimic. Vânzarea ma[inii ar fiputut s` fie o surs` de venit, dar cu pre]ul independen]ei sale.Niciun autobuz nu trecea pe la Glenroden [i dac` \[i g`sea delucru, ar fi avut nevoie de un mijloc de transport.

Lu` repede pachetul \mpachetat cu grij` de o vânz`toareamabil` [i p`r`si magazinul \nainte de a c`dea prad` altor tenta]ii.N-avea nicio idee ce utilitate ar avea un ve[mânt atât de sub]ire,

90 MARIE STANTON

\n timpul iernii \n Sco]ia; dar nu mai avea importan]` [i se\ntoarse acas` cu inima u[oar`.

Se sim]ea destul de obosit` \nainte de sosirea lui Tim. Ea \lconduse la hotelul sù, l`sându-l s` ia un pahar la bar \n timp ceea f`cea baie [i se schimba.

Când el \i propuse s` cineze \n restaurantul hotelului, care eraexcelent, accept` cu bucurie. El \i propuse apoi s`-[i petreac`seara \n alt` parte \ns` ea ridic` unele probleme; dar, \n fa]aaerului sù dezam`git, sfâr[i prin a accepta. Mai ales c` nu vareveni la Londra atât de curând.

Era trecut de miezul nop]ii când Tim o aduse la hotel. Seamuzase la discotec` [i atmosfera vesel` \i atenuase tensiuneas`pt`mânilor precedente. Bùser` un vin spumos, sedestinseser`, vorbiser` f`r` [ir. Schimbarea atitudinii lui Tim osurprinsese: redevenise un simplu camarad [i luându-[i r`mas-bun, sim]ise pentru el un elan de afec]iune. A doua zi, el seducea la Devon cu patronul sù, pentru o important` evaluarefiscal` [i nu-l va mai revedea.

– S` nu ui]i s`-mi telefonezi [i s`-mi scrii, \i zise el, p`r`sind-o.Altfel, am s` m` \ngrijorez, ca de obicei.

Ajuns` \n camer`, fu doborât` de oboseal` [i nu avu decât osingur` dorin]`: s` doarm`. I se p`ru un efort supraomenesc s` sedezbrace. F`cu un du[ rapid \n sala de baie al`turat` [i-[i pusec`ma[a de noapte cea nou`; \nc`perea era bine \nc`lzit` [i sesim]ea mai bine decât \n pijamaua r`mas` \n fundul valizei.

Astfel preg`tit`, se strecur` \n pat. Abia \[i pusese capul pepern` c` cineva b`tu \n u[`. Inima \ncepu s`-i bat` mai tare. Nu


era iar`[i Tim? La a doua b`taie, se scul`, contrariat`. F`r` sàprind` lumina, merse pân` la u[`.

O deschise [i, spre marea sa surpriz`, \l v`zu pe Méric \n prag.Desigur, \[i amintit acum c` o prevenise c` se va asigura de\ntoarcerea ei. Din p`cate, uitase de tot acest lucru.

– A[teapt` un minut, spuse ea repede, vreau s` aprind lumina[i s`-mi pun un halat.

– Cum vrei, replic` el sarcastic. Pot s` m` mai plimb câtevasecunde, dup` timpul pierdut ca s` te a[tept, tocind sc`rile \ntreetajul meu [i al tù.

El se sprijini de u[`, destins [i perfect st`pân pe sine. Pepipìte, Suzy g`si \ntrerup`torul; se \nf`[ur` \n halat, dar \[i d`duseama, deodat`, de transparen]a muselinei roz [i \ncruci[` bra]elepe piept \nainte de a se \ntoarce la u[`. Méric trecuse pragul.

– Am vrut s` m` asigur c` nu te piepteni sau nu folose[ti alteartificii, cum fac femeile când se afl` \n fa]a unui b`rbat, zise el,caustic. Chiar dac` ele nu-l plac prea mult.

Tân`ra fat` \l g`si prea plin de el [i ochii sì aruncar` scântei.– Nu mi-am adùgat nimic, cum po]i constata [i singur, ripost`

ea.El \i examin` p`rul ciufulit [i u[or r`v`[it.– |mi place ce v`d, zise el, cu un surâs mali]ios. A[teptarea

mi-a fost r`spl`tit`.Ea nu-i aprecie umorul [i ghici c` el \[i pierde r`bdarea.– Ai mai venit? \ntreb` ea jenat`.– De mai multe ori, timp de o or`. Credeam c` ai mai mult

bun-sim], s` te \ntorci mai devreme.

92 MARIE STANTON

Privirea lui scrut`toare parc` o interoga f`r` mil`.Nu trebuia s` se nelini[teasc` pentru ]inuta sa: \n starea

actual`, f`r` \ndoial` c` el n-ar fi remarcat nici dac` ar fi fost goal`.– Mi-am petrecut seara cu Tim Mason.– A[a credeam [i eu.El ap`sase mult pe cuvinte, dar tonul era rece. Cu o mi[care

brusc` se dep`rt` de ea, proiectându-[i pe zid umbra uria[`. Earegreta c` nu aprinsese plafoniera: veioza crea o atmosfer` preaintim`. |l privi agitat` când se \ntoarse spre ea. Ridic` privirea,gata de atac; el \ncepu s` râd`.

– Deci, ]i-ai concentrat aten]ia asupra unui singur b`rbat...Tim, de la cabinetul fiscal? {i ce spune despre mutarea ta? Este deacord?

Ea inspir` profund [i \ncerc` s`-i dea, cu promptitudine, oreplic` tìoas`.

– A[ putea avea probleme cu impozitul. Tim este foarte\n]eleg`tor. Nu-i place ideea plec`rii mele, dar n-a spus marelucru \mpotriva acestei decizii. Asta r`spunde \ntreb`rii tale?

– Nu, nu complet. Necunoscându-l personal pe prietenul tù,nu [tiu cum \i func]ioneaz` mintea.

Suzy ridic` pu]in din umeri. Dac` Méric nu-l cunoscuseniciodat` pe Tim, de unde [tia c` lucra la Finan]e? Un b`rbat caMéric Findlay trebuia s` ia unele m`suri pentru a fi informat detot ceea ce-l privea, chiar [i indirect.

F`r` s`-l priveasc` [i pe un ton degajat, ea mormì:– Am omis un detaliu, sunt sigur`.Cu brutalitate, Méric \i puse mâinile pe umeri.


Desigur c` singura sa inten]ie era s` insiste asupra ceea cedorea s` afle.

– Ai face mai bine s` te decizi, odat`, c` Tim Mason nu maiconteaz`. Ai putea s`-l ui]i [i de mâine s-o iei de la zero.

La contactul cu el, sim]i o sl`biciune teribil` [i o str`b`tu unfior nervos. |ncerc` s` scape de aceast` impresie pur fizic` [i s` seconcentreze asupra cuvintelor sale. |n via]a lui Méric, Glenrodenavea prioritate [i era capabil de orice pentru a salva domeniul.Dar, manifestându-se astfel, putea fi crud. Nu \n]elegea acestlucru?

– Nu po]i conduce totul, ghidându-te numai dup` principiiletale, strig` ea.

C`ldura i se rev`rsa \n tot corpul \ncordat sub presiuneamâinilor masculine.

– Trebuie s` ]ii cont [i de elementul uman.– De tine? \ntreb` el, luând-o din scurt.Ea \ncerc` s` se \ndep`rteze, dar el o ]inea \nc`. P`rea atât de

puternic [i de invncibil! |n fa]a lui, se sim]ea moale [i vulnerabil`,gata s` i se arunce \n bra]e.

– Tim [i cu mine, ne iubim nespus de mult.Ea \[i strângea [i mai mult bra]ele \n jurul corpului. Méric o

observa, ostil dar [i ironic \n acela[i timp.– Nu ai aerul unei fete \n al [aptelea cer. Dar poate e[ti mai

fericit` cu picioarele pe p`mânt?– Via]a mea sentimental` nu te prive[te, Méric Findlay! replic`

ea furioas`.– A[a crezi?

94 MARIE STANTON

Ochii lui \ntuneca]i luar`, deodat`, seama la obrajii palizi ai luiSuzy, la capo]elul roz, la p`rul blond-cenu[iu.

– |mi amintesc deodat` cât erai de emo]ionat` pentru c` teg`seai \n bra]ele sale. Spui \ntotdeauna "te rog" când te s`rut`Tim?

O tensiune de nesuportat se instal` \ntre ei: aerul p`rea\nc`rcat cu electricitate. Un suflu r`gu[it sc`p` dintre buzele rozale lui Suzy. F`r` s` vrea, privirea i se oprise pe gura lui Méric. Ea\[i amintea prea bine s`rut`rile sale [i o \nv`lui o dorin]`\nnebunitoare.

– Acum, vreau s` m` culc, zise ea cu o voce [optit`, cu minteagoal` de gânduri.

Un surâs radios lumin` fa]a \ntunecat` a lui Méric; privirea sa\mbr`]i[a din nou liniile senzuale ale tân`rului corp. Bra]eletinerei fete \ncruci[ate peste piept accentuau mai mult decâtascundeau rotunjimile armonioase ale siluetei sale.

– Este o invita]ie?Degetele lui Méric \i ardeau umerii, p`trundeau prin muselina

fin` a c`m`[ii de noapte [i c`ldura o \nv`luia, ca un acces de febr`.Tremura sub [ocul descoperirii. Incapabil` s`-[i st`pâneascèmo]ia, cùta un refugiu \n cuvinte:

– De ce te amuz` s` deformezi \ntotdeauna ceea ce spun? Nucunosc inten]ia vizitei din aceast` sear`, dar [tiu c` nu te atrag.

– E[ti fermec`toare, domni[oar` Frazer. Dac` a[ fi \n locul tù,nu mi-a[ subestima farmecul, nici capacitatea de a apreciapl`cerile fizice ale vie]ii. Nu-mi spune c` Tim nu te-a s`rutat,urându-]i noapte bun`.


De fapt, Tim \ncercase, dar ea nu sim]ise nevoia s` accepte.Cel pu]in l-a respins, pretextând oboseala. Ea ar fi vrut ca Méric s`se arate indiscret [i r`mase lini[tit`. Dar, deodat`, mâinile luialunecar` de pe umeri de-a lungul bra]elor [i aceast` senza]ie\nl`tura orice altceva. El \i ghici imediat gândurile pe care ea\ncerca \n zadar s` le ascund`.

– Poate vrei s` umplu aceast` lacun`?El \[i aplec` fa]a [i ea \i sim]i buzele r`t`cind pe pielea goal` a

um`rului, apoi urcând pân` la baza gâtului. El ridic` apoi capul[i, ca [i când ar fi pedepsit-o, depuse pe gura ei \ntredeschis` os`rutare rapid` [i violent`, aproape ofensatoare. O secund` maitârziu, o eliber`.

– Punctul meu de vedere pare s` se verifice, zise el cu r`ceal`.Nu e[ti micul sloi de ghea]`, a[a cum pretinzi.

Se \ndep`rt` [i ea se a[ez` pe marginea patului. Fa]a sa palid`se \mbujor` privindu-l [i inima i se tulbur`. Prin vene \i alerga odorin]` s`lbatic` [i nebun`. Ea \ncerc` cu disperare s` se domine.|l auzi cum \i [opte[te la ureche:

– Dac` ]i-ar fi dat prin gând s` te \ntorci la o or` decent`, nimicdin toate acestea nu s-ar fi \ntâmplat.

– Atunci, este vina mea? Ca un copil, nu \ndr`znea s`-lpriveasc`. Un zâmbet u[or se ivi \n col]ul gurii.

– Poate ar trebui s` blam`m persoana care ]i-a vândut acestcapot sugestiv, dac` asta te poate lini[ti.

– Nu te gânde[ti, totu[i, c` l-am cump`rat pentru tine?Ea nu se putu \mpiedica s` nu mint`:– De altfel, l-am sp`lat de mai multe ori.

96 MARIE STANTON

– Mincinoaso! El vorbea foarte \ncet [i figura sa reflecta unprofund amuzament.

– Dar, poate acum se fabric` etichete lavabile?El \i ar`t` mica buc`]ic` de hârtie ag`]at` de volanul de la gât.Suzy r`mase f`r` glas. De altfel, el nu-i d`du ocazia s` se apere

[i continu`:– }ineam s` te v`d ast`-sear`. Suzy, pentru a [ti cum te sim]i.

Mâine diminea]` am o \ntâlnire [i voi fi curând \n avion. Am aranjattotul pentru tine: un taxi te va conduce la aeroport. Vroiam s` m`asigur c` totul va fi bine. Se apropiase de u[`. Ea dorea cu ardoares`-l vad` plecat [i-[i re]inea dorin]a tot atât de intens` ca s`r`mân`. Cu pre]ul unui efort supraomenesc, se st`pâni.

– Eu merg mâine la avocat. Vor fi câteva hârtii pe care trebuies` le semnez [i-i voi l`sa cheile apartamentului. {i cu asta,afacerile mele sunt rezolvate.

– Foarte bine. Te voi vedea, deci, mâine. S` mergi direct laaeroport [i s` m` a[tep]i acolo. Dup` plecarea lui Méric, r`masemult timp ca paralizat`. Dac` ar fi visat, visul era prea brutal.

Ea s`ri deodat` \n picioare [i arunc` pe mochet`, \n dezordine,tot con]inutul valizei sale. |n câteva secunde, trecu la vechea sapijama. Aceasta era prea scurt` [i nu prea \i st`tea bine, dar sesim]ea din nou ea \ns`[i.

Satisf`cut` dar ciudat de nec`jit`, se \ntinse \n pat. Poatepentru banii arunca]i pe fereastr` dar, de mâine, neglijeul vamerge la gunoi! Dar se mai gândi [i se decise s`-l dea cameristei.Oriunde ar ajunge, nu mai vroia s`-l vad`. De orice se putea \ndoi,dar nu de aceasta!


Capitolul 7

La \ntoarcerea la Edinburgh, Suzy \ncerc` s` considereincidentul uitat. Noaptea se jucase cu sim]urile lor; orice ompoate avea o clip` de sl`biciune, se gândea ea. Méric era,probabil, tot atât de obosit ca [i ea [i nimic nu fusese premeditat.Acest gând, chiar dac` superficial, o remont` pe moment [i seag`]` de el ca un naufragiat de scândura sa.

Aterizar` pe la sfâr[itul dup`-amiezii [i Méric insist` s` ia unceai \nainte de a se \ndrepta spre Glenroden.

Suzy preferase zborul la \ntoarcere. Carole nu era cu ei [iMéric se a[ezase al`turi de ea. El \i numise locurile pe care lesurvolau [i-i satisf`cuse curiozitatea de turist`.

Ea \l v`zuse prea pu]in la Londra, dar el supervizase deaproape afacerile ei. Lui Suzy nu-i d`duse prin gând s`-i contesteautoritatea, nici s`-i vorbeasc` despre pu]ina independen]` pecare i-o l`sa. Ea \[i ap`rase \ntotdeauna libertatea [i o \ncerca o

nelini[te, o premoni]ie insidioas` \i spunea s` fie precaut`.Totu[i, \n ciuda acestui sentiment dezagreabil, ea suspin` [imurmur` repede:

– Ce bine este s` te sim]i acas`. Sco]ia este ]ara visurilor mele.Mi-a lipsit, \n cele dou` zile.

– Este periculos s` visezi prea mult, declar` el.– Regre]i c` m-am \ntors cu tine? \ntreb` ea.– Nu, de ce? Ai tot dreptul, replic` el, ridicând o sprâncean`.

{i tat`l tù are nevoie de tine."Dar tu, nu?" ar fi vrut ea s` adauge, dar \ntrebarea sa ar fi

p`rut bizar`. |[i rememor`, cu am`r`ciune, momentul când os`rutase [i leg`tura lui cu Carole. Era posibil s` se joace cuamândou`, a[teptând s` vad` care va fi mo[tenitoare laGlenroden? |nspìmântat` de aceast` supozi]ie, \ncerc` s` nu semai gândeasc` la viitor. La ce bun s` iube[ti ni[te oameni dac`puteau s` dispar` de la o zi la alta, l`sând \n urm` un gol dureros?Chiar [i \nceputul ata[amentului pentru Méric Findlay nu-ipromitea decât suferin]`.

Coborâr` \n strada Prin]ului [i ea \i arunc` o privire pe furi[.L`sa imagina]ia prea vie s`-i joace feste! De ce se chinuia atâtpentru ni[te s`rut`ri [i pentru câteva b`tì de inim` nebune preaimpresionabile? Méric trebuia s`-[i caute distrac]ia \n alt` parte [iea \ns`[i s` \nve]e s` devin` insensibil`.

– Nu ]i se pare c` ora[ul seam`n` cu un decor de teatru? ziseel.

Ie[ind din ma[in`, \i arunc` o scurt` privire deloc deranjat det`cerea ei. Ea aprob` [i ridic` ochii spre stânca pe care se \n`l]a


castelul milenar. Contururile vechiului ora[ se profilau pe cerul\nnorat de octombrie. Peste gr`dinile de pe strada Prin]ului,vederea era sublim`.

– Ce p`cat c` nu putem r`mâne mai mult timp \n aceast`dup`-amiaz`, dar mai bine s` plec`m repede la drum.

C`l`toria se desf`[ur` \ntr-un timp record. Câtva timp Méricp`ru preocupat [i Suzy a]ipi \n mai multe reprize, oboseala fizic`fiind mai puternic` decât agita]ia min]ii sale. Doar la sfâr[ituldrumului \ndr`zni s` \ntrebe când se va \ntoarce Carole. Avuseseinten]ia [i \n avion, dar nu se hot`râse.

– Tat`l meu aprecia tov`r`[ia ei, ad`ugase ea cu pruden]`.El \i r`spunse scurt, l`sând-o \n \ndoial`.– Ea n-a precizat, [i am uitat s-o \ntreb. Vei supravie]ui câteva

zile f`r` ea.Domnea t`cerea; fiecare sim]ea prezen]a celuilalt, dar niciunul

nu voia s` vorbeasc`. Suzy \ntoarse capul; nu-i pl`cea tensiunea dintre ei, dar nu

putea s` [i-o explice. Privi pe fereastr` la \ntinsele \ntinderi delande \nmuiate de ploaia recent`. Nici Méric Findlay, nici CaroleCraig nu o doreau, era \n zadar s` nege. Dar Glenroden deveneacu fiecare zi c`minul s`u [i \n ciuda opozi]iilor, avea inten]ia s`r`mân`...

***

100 MARIE STANTON

Acum, zilele se scurtaser` [i doamna Lennox se decise s` vin`s` locuiasc` la Glenroden pân` \n prim`var`. Doctorul MacRobertnu era prea optimist cu privire la starea lui John care p`rea sl`bit[i Suzy \i fu recunosc`toare infirmierei c` se ocupa de el.

Cu toat` p`rerea ei secret` c` Méric era un aventurier f`r`scrupule [i era eficient \n func]ia sa pentru propriul s`u interes,Suzy nu putea s`-[i lini[teasc` chinurile inimii. |n ciudadispre]ului, el trezea \n ea alte emo]ii. Când \l vedea, \[i amintea,cu un sentiment de vinov`]ie, c` la Londra fusese pe punctul dea-i cere avocatului s` \ntreprind` o anchet` asupra lui, f`r` s`trezeasc` b`nuieli. Dar, \n cabinetul omului legii i se p`rusenecuviincios s` abordeze acest subiect; acum, la \ntoarcerea laGlenroden, \[i mu[ca degetele. |i era team` de consecin]ele uneijudec`]i gre[ite. |n plus, fa]` de aplecarea sa natural` de a nu ie[idintr-o situa]ie confortabil`, ea \nclina s` cread` \n inocen]a luiMéric. {i, dac` l-ar fi r`nit \ntr-un mod ireparabil, f`r` o judecat`valabil`, el se va hot`r\ poate, s`-i p`r`seasc`. Aceasta l-ar fi l`satpe tat`l s`u \n necazuri [i n-ar fi fost bine pentru nimeni.

Timpul trecea. Méric organiza \nc` partide de vân`toare, darsfâr[itul lunii octombrie aduse \ncheierea sezonului turistic [i\nchiderea campingului.

– Anul viitor, explicase cu naivitate Carole, \l vom extinde.Dac` vom ob]ine autoriza]ia, poate voi fi obligat` s`-mi petrecmajoritatea timpului la Glenroden. Cred c` Méric m` g`se[teindispensabil`.

F`r` \ndoial`, nu vei fi aici, dar m-am gândit c` vrei s` fiiinformat`.


Suzy ar fi putut s` spun` c` nu, dar, orice ar surveni, nu era\nc` sigur` c` va fi aici [i nu putea s` nege asta.

Dup` Carole, o dat` mai mult, Méric o ducea la cin`;am`r`ciunea lui Suzy cre[tea; pe ea n-o invitase niciodat`. Cândplec`, Carole men]ion` c` poate este nevoie de un profesor \ntr-o mic` [coal` din \mprejurimi.

– S` m` previi dac` ai mai multe preciz`ri, \i ceru Suzy,f`cându-i un semn de adio.

|ntr-o zi, pe la sfâr[itul lunii, Méric o duse \n sfâr[it s` fac` untur al domeniului. Propunerea o surprinsese [i se gr`bise s`accepte, cu toat` inten]ia de a refuza.

Fu gata repede, dup` micul dejun. Era o frumoas` diminea]`de octombrie. Méric \i spusese s` se \mbrace c`lduros: plimbareanu o s` fie odihnitoare [i timpul era nesigur. Doamna Lennox lepreg`tise un rucsac cu sandvi[uri [i un termos; ea i-l d`du luiSuzy, spunându-i cu gentile]e:

– Distreaz`-te bine.Tân`ra fat` \i surâse [i se gr`bi spre Méric, care o a[tepta. Urc`

al`turi de el \n Range Rover [i demarar`. Suzy credea c` viseaz`.Coborâr` drumul [i el o privi.

– E[ti fermec`toare \n aceast` diminea]`, spuse el, uitându-[iner`bdarea [i surâzând cu sinceritate.

Ea ro[i [i \ncepu s` râd` v`zându-l cum se uit` la\mbr`c`mintea ei amestecat`, pân` la [osetele groase de lân` [i\nc`l]`mintea groas`.

– Nu ai de ce s` te plângi. }i-am urmat \ntocmai indica]iile.Sunt gata de tot, pentru a-]i uita exact cuvintele.

102 MARIE STANTON

– Hm... a[a este bine. Pentru c` vom merge s` hìtuim vitele [i\mbr`c`mintea mai u[oar` n-ar fi fost bun`.

– S` hìtuim?|[i \ntoarse ochii de la peisaj [i-l privi.– Vrei s` spui... s` hìtuim vâna]ii?El izbucni din nou \n râs.– Vânatul nu are plural, mic` ignorant`! Trebuia s` [tii.– Of, omul-savant, exclam` ea \n replic`. Noi aveam o

denumire la [coal`, pentru oamenii de felul tù.– Unele femei mi-au dat [i altele mai dr`gu]e, replic` el cu

umor. Numele meu este Méric, dup` cum [tii. Te-am auzit o dat`sau de dou` ori pronun]ându-l.

Suzy privea mun]ii la orizont [i inspira adânc.– E[ti dr`gu] când te por]i prietenos, zise ea cu un zâmbet

sub]ire. Dar câteodat`, nu meri]i mai mult decât "DomnulFindlay".

El f`cu o grimas`, cu o not` de mali]iozitate.– Ei bine, pentru a vorbi de p`catele mele, este bine de [tiut

c` trezesc câteodat` [i reac]ii pozitive. E[ti de aceea[i p`rere cumine, drag` Suzy?

Da... dar nimic \n lume nu ar fi f`cut-o s` m`rturiseasc`. Pe unton aspru, ea \i suger`:

– De ce trebuie s` alerg`m dup` vânat?– Femeile sunt maestre \n arta de a devia de la subiect. Dar nu

pot s` se eschiveze la nesfâr[it, vei afla asta \ntr-o zi, Suzy. Dar, \nsfâr[it, pentru moment s` r`mânem la cerbi. Sper s`-]i ar`t unulsau chiar mai mul]i, chiar [i c`prioare.


Incitat`, Suzy uit` de pruden]` [i \ntreb`:– Le vom vedea pe p`mântul de la Glenroden? Vreau s` spun,

proprietatea este atât de vast`? |n realitate, nu [tiu prea multedespre Glenroden.

– |]i r`spund la ambele \ntreb`ri. Domeniul este destul de\ntins dar nu trebuie s` confuzi \ntinderea cu rentabilitatea. Avemun parc cu c`prioare, zone de land` [i ai v`zut lacul. Mai jos se\ntind p`duri de brazi, p`[uni pentru oi [i câteva câmpuri destulde s`race, destinate culturilor de cereale [i de r`d`cinoasealimentare.

Ea \[i \ncrunt` sprâncenele, nu prea convins`.– Nu sunt rentabile, spui? Dar, de ce? N-ar trebui s` fie, având

\n vedere \ntinderea domeniului?El g`si \ntrebarea pertinent` [i-i r`spunse cu bun`voin]`.– Nu se ob]ine un profit mare de la astfel de propriet`]i. Un

parc cu c`prioare necesit` mult` \ntre]inere [i cost` scump,aducând pu]in. Ne descurc`m având un aranjament cu un hotel.

– |i l`sa]i pe turi[ti s` vâneze cerbi?– Da, \n felul acesta mai elimin`m câ]iva.– |mpu[cându-i. Mi se pare o cruzime.Carole n-ar fi f`cut niciodat` o asemenea remarc`, se gândi ea.Méric surâse u[or.– Trebuie uci[i un anumit num`r \n fiecare an, pentru a

\mpiedica turma s` se m`reasc`, zise el.Ea se \ndoia de juste]ea acestei explica]ii. |n jurul lor se

\ntindeau teritorii cât vezi cu ochii. Era destul spa]iu pentru sutede animale.

104 MARIE STANTON

– De ce nu la[i turma s` se \nmul]easc`?– Pentru c`, explic` el calm, rezervele de hran` sunt limitate.

Parcul nostru cu cerbi este situat la \n`l]ime [i este s`lbatic. Dac`nu limit`m num`rul animalelor, ele risc` s` moar` de foame.

|n acel moment ajunser` la râu, acolo unde tìa drumul,\nainte de a se v`rsa \n lac. Dup` ce au trecut vadul, Méric\ntoarse la dreapta pe un drum \ngust [i abrupt, \ntins de-a lungulalbiei pietroase a cursului de ap`, traversând o p`dure demesteceni.

– }ine-te bine! strig` el.Alunecând \ntr-o urm` adânc`, Range Roverul f`cu un salt [i o

proiect` violent pe Suzy \n um`rul tovar`[ului sù. Acesta zâmbilarg [i o re]inu cu bra]ul liber. Ea \[i reg`si echilibrul [i se\ndep`rt` brusc de el \ncercând s` se fac` mic` \ntr-un col] [i s`-[i [tearg` din minte senza]ia mu[chilor puternici [i for]a de o]ela mâinii lui. {i se for]` s` se gândeasc` la cerbi.

– Nu po]i s`-i hr`ne[ti artificial, cum fac fermierii cu vitele?El nu r`spunse imediat; gura lui \[i relu` expresia ironic` [i

privirea \i redeveni indiferent`.– Un parc cu cerbi poate p`rea enorm pe o hart`, dar hrana

nu exist` decât \n anumite locuri [i doar un num`r limitat deanimale poate trì acolo. Noi le punem blocuri de sare, fasole [icartofi, dar numai când iarna este aspr`; acestea cost` scump [i nuputem s-o facem \n fiecare an. De obicei, cerbii se descurc` foartebine ei \n[i[i.

– De obicei? \ntreb` Suzy, interesat`.– Da, zise el, privind-o.


Sunt probleme când iarba este acoperit` de z`pad`. |ntr-unan, John [i cu mine am v`zut animale murind de foame; erau atâtde slabe, c` nici nu puteau s` se salveze când le atacau vulturii.

– Ce a]i f`cut? \ntreb` Suzy, re]inându-[i r`suflarea.– A trebuit s`-i ucidem, pentru a evita o moarte mizerabil`.Ea \nchise ochii, refuzând aceast` imagine oribil`. Méric

continua s-o observe cu indulgen]` [i aceasta \i d`du curajul de aremarca:

– S`rmanele animale... Nu mi-ar pl`cea s` trag \ntr-un cerb!Suspin` [i p`str` un moment de t`cere.– Nu, bine\n]eles, f`cu el pe un ton ironic. Dar h`r]uirea, prin

ea \ns`[i, poate fi amuzant`, chiar [i pentru un novice.Ea suspin`, f`r` s` r`spund`. Privea soarele ridicându-se

deasupra mun]ilor. Ziua se anun]a frumoas`. Se \ntoarse spreMéric [i-l privi.

– Astfel, dup` tine, un novice poate s` h`r]uiasc` vânatul deaproape?

– Nu-mi deforma cuvintele, Suzy. Nu se pune problemapentru tine s` r`t`ce[ti pe aici f`r` s` fii \nso]it` de un vân`torexperimentat. Las`-m` s`-]i spun un lucru: dac` vreodat` te prindpe aici, am s`-]i dau câteva la fund \n a[a fel \ncât vei fi incapabil`s` te a[ezi o s`pt`mân`!

Asta mai lipsea! Ea ro[i violent, dar nu era flac`ra furiei care seaprinse \ntre ei. Ideea unei astfel de pedepse ar fi trebuit s-o\nfurie; din contr`, \i trezea o ciudat` surescitare. Ea refuza s`\n]eleag` ceva ce \n rela]iile lor \i sc`pa complet. Odat` \n plus se\ndep`rt` de el. |i venea s` vorbeasc` pentru a nu spune nimic.

106 MARIE STANTON

Nu sem`na cu imaginea pe care [i-o f`cuse despre ea: Tim i-ospunea \ntotdeauna, era bunul-sim] personificat [i ac]iona foarterar f`r` s` gândeasc`. Dar nu vru s`-i dea satisfac]ia c` ar fi pututs-o jigneasc` [i-i spuse pe un ton afectat:

– Nu v`d de ce consideri necesar s` formulezi un ultimatumatât de riguros, nici pe ce te bazezi pentru a trage concluzii atâtde uluitoare \n ceea ce m` prive[te!

– Nu uita ce ]i-am spus, asta-i tot. C` ai sau nu con[tiin]`,câteva cuvinte bine alese nu stric` niciodat`. Ar putea chiar s`-]isalveze via]a.

– Cred c` exagerezi.Printr-o reac]ie de ap`rare [i pentru a-l pune la locul lui, ea

folosi un ton rece [i distant.– Clien]ii hotelului, presupun c` te scot din s`rite, continu`

ea. Dar e[ti pl`tit pentru asta.Imediat, voia bun` a lui Méric se schimb` periculos [i ea

\n]elese c` n-ar fi trebuit s`-i vorbeasc` astfel. Nu era prima oar`când \n mod deliberat ea \l \n]epa, l`sându-l s` \n]eleag` c` ea eraadev`rata mo[tenitoare a domeniului pe care \l jinduia. Darast`zi, ea vroia s` fie agreabil [i ar fi trebuit s`-[i ]in` limba.Desigur c` John n-ar fi fost mul]umit de ea.

Dar nu avu timp s` revin`: cu un gest violent, el \i prinse o[uvi]` de p`r cu mâna stâng` [i-i \ntoarse dureros capul, f`r` s` sesinchiseasc` de strig`tul care-i sc`p`.

– Al doilea avertisment, murmur` el. Prive[te \n jurul t`u,domni[oar`... Frazer. Suntem \ntr-un loc absolut pustiu. Nu-mipune r`bdarea la \ncercare.


Oamenii mei ]i-ar putea spune: când m` \nfurii nu m` potcontrola.... deci, fii atent`!

O \ndep`rt` brutal [i ea r`mase tremurând toat`, privind fixdrumul, cu mâinile strâns \mpreunate. Secundele, minutele sescurser` \n t`cere [i, \ncet, \[i reveni. Peisajul devenea din ce \n cemai s`lbatic [i calea pe care o urmau era abia vizibil` sub b`l`rii.Disimulând o nelini[te sub un aer de siguran]` pref`cut`, \ntreb`:

– Mergem mai departe?Ca [i cum ar fi citit clar \n ea [i dorea s-o chinuiasc` mai mult,

\i r`spunse suav:– Nu. Dar sper c` ]i-ai revenit suficient ca s` po]i merge. |n caz

contrar, nu sunt dispus s` te duc, chiar dac` mi-ai ordona.– Mi-am c`utat-o, nu-i a[a? murmur` ea, cu capul plecat.– Nu aveam inten]ia s` te iert atât de u[or domni[oar` Suzy,

dar m` exprim foarte greu prin semne.Poanta umoristic` alung` tensiunea dintre ei [i Suzy, pu]in

nervoas`, \ncepu s` râd`.– O s` a[tep]i mult [i bine riposta, spuse ea.Deodat`, ajunser` la o platform` \nconjurat` de blocuri de

piatr`, ca un cerc natural t`iat \n stânc`. Cu ochii m`ri]i de uimire,ea exclam`:

– O, Doamne, ce loc!– Este sfâr[itul drumului, vom l`sa vehiculul aici, \i explic` el.O clip`, el \i cercet` privirea, a[teptând s` g`seasc` \n ea frica.

Dar nu v`zu decât o vie curiozitate [i aprob` din cap.– |ncepând de acum, vom folosi picioarele [i drumul va fi

greu.

108 MARIE STANTON

Ascensiunea era \ntr-adev`r grea. Dar, pentru nimic \n lume,Suzy nu s-ar fi plâns. Mai mult, \i f`cea pl`cere. Méric mergeapu]in \nainte [i se oprea din când \n când, ca s-o a[tepte. O cea]`matinal` \nv`luia \nc` versan]ii mun]ilor. Pu]in mai sus, vedereaera sublim`.... vârfuri, stânci, v`i \nverzite parcurse de toren]i.Zgomotul apei era ca o muzic` suspendat` \n aer. Cea]a \ncepeas` dispar`. Briza se ridica [i crestele se profilau pe cerul de unalbastru profund.

Dup` o or` de urcu[ abrupt nu mai v`zur` tufi[uri, munteleera de[ert. Nu exista umbr`, era cald. Suzy \i fu recunosc`toare luiMéric, care se opri pentru a-i permite s` bea. Apa râului era rece[i foarte curat`.

Potolindu-[i setea, \i acord` un surâs; ostilitatea se risipea subexaltarea ascensiunii. Entuziasmat` de frumuse]ea s`lbatic` apeisajului, se sim]i fericit` cum nu mai fusese de mult.

– Aerul este extraordinar. A[ putea s` m` ca]`r timp de multeore f`r` s` obosesc, zise ea.

– Foarte bine.Privirea lui r`t`cea pe fa]a ei \nsufle]it`, ca [i cum ar fi fost

fascinat de vitalitatea ei.– Dar mai avem drum de str`b`tut. Te bucuri, poate, prea

devreme.– Vrei s` fiu o amazoan`?Din nou agresiv`, \i adres` o privire scânteietoare.– Nu este vorba de mine, ci de teren, spuse el din vârful

buzelor. Exasperat`, \[i lu` hanoracul [i-l urm`. Cum reu[ea el s`aib` ultimul cuvânt?


Urcar` cu greu versantul pres`rat cu stânci, apoi coborâr`traversând grohoti[ul. |n defileul \ngust vântul n`v`lea ca unplânset ciudat. Ea se \nfior` [i strig` c`tre Méric:

– Este pu]in \nfrico[`tor.El se \ntoarse s-o priveasc` [i aprob`.– Da, este pu]in sinistru. Dar, a[a cum spuneai, aerul este

minunat.El o nec`jea cu amabilitate.– Unde este p`durea... vreau s` spun parcul cerbilor?Nez`rind niciun arbore la orizont, Suzy nu se putea ab]ine s`

nu \ntrebe, chiar dac` \i d`dea lui Méric posibilitatea de a otachina. El \[i puse pu[ca pe um`r [i izbucni \n râs.

– |ntr-un parc cu c`priori nu exist` arbori. Nu ]i s-a spus asta,Suzy?

Ea \[i mu[c` buzele [i continu` s` \nainteze. Deci, ea nu vacâ[tiga niciodat` partida! Aici, pe \n`l]imi, se sim]ea completignorat` [i chiar era. V`zându-i chipul derutat, el o lu` amabil debra].

– Nu face nimic. Mul]i oameni comit aceea[i gre[eal`. {i nu m`\ntreba de ce se nume[te parc: nu are niciodat` arbori.

Suzy \i fu recunosc`toare pentru blânde]ea sa [i o porni ladrum. Acesta era foarte abrupt [i pietros. Méric se oprise [i ea \lajunse din urm`; el \[i luase binoclul [i observa mun]ii.

– Prive[te, Suzy, murmur` el, luând-o de bra] ca s-o atrag` maiaproape. Acolo este un cerb, la marginea depresiunii. Cu pu]innoroc, am putea s` ne apropiem, dar, pân` atunci, ia binoclul [iobserv` mun]ii.

110 MARIE STANTON

Prea con[tient` de bra]ul ce o \nconjura, Suzy lu` binoclul cuo mân` tremur`toare [i-l regl` dup` indica]iile lui. Z`ri o form`brun` [i mi[c`toare.

– Este un cerb? \ntreb` ea, foarte exaltat`.Bra]ul tovar`[ului sù se strânse incon[tient [i linia b`rbiei s`

\n`spri, când privi \n dep`rtare.– Da. Este un animal frumos.– Putem s` ne apropiem?– Este dificil, r`spunse Méric ar`tându-i panta povârnit`, plin`

de stânci [i pietre [i \ntinderea de turb` care-i desp`r]ea deterenul din fa]`. Dar vântul este de partea noastr`, adùg` el cu ovoce joas`. El sufl` spre noi [i cerbul nu ne va sim]i. Acesteanimale au un asemenea miros \ncât simt omul de la o distan]` denecrezut. Dar merit` s` \ncerc`m.

El \i adres` un scurt surâs [i o l`s` tocmai \n momentul \n carec`ldura corpului sù \ncepea s-o p`trund`. Gestul lui fuseseimpersonal [i Suzy \[i d`du seama cu o b`taie de inim`. Era atâtde absorbit de animal, \ncât abia dac` era con[tient de prezen]atinerei fete. Ea \[i alung` repede dorin]a de a r`mâne \n bra]elesale [i urc` panta \n spatele lui. Apropierea era dificil`:rostogolirea unei pietre putea s` declan[eze o mic` avalan[` [i s`-l avertizeze pe cerb de prezen]a lor.

O clip`, \l pierdur` din vedere, dar Méric declar` c` reperaselocul unde se afla. Peste tot era lini[te. Acolo unde se g`seau erauad`posti]i [i nimic nu se mi[ca, nici m`car un fir de iarb`.Obi[nuit` cu zgomotul ora[ului, Suzy nu cunoscuse niciodat` ot`cere atât de total`. Ei \naintar`, târându-se \n cea mai mare parte


a timpului, pân` la o movili]` pietroas`, suspendat` deasupra vìi\nguste.

– S-a deplasat \n susul vìi, murmur` Méric la urechea lui Suzy.Acolo sus, iarba este fraged`; trebuie s` pasc` acum.

Evident, Méric era rezistent [i \n perfect` condi]ie fizic`.R`suflarea \i era atât de regulat` dup` acest urcu[ penibil. Sim]indcum \i curge sudoarea pe frunte, Suzy \l privea cu invidie.

– Exist` o trecere \ntre râu [i versantul muntelui, chiar \naintede \nceputul vìi. Dup` cursul apei, drumul este blocat de oc`dere de pietre, dar am putea s` ne c`]`r`m pe un promontoriu[i s` privim de sus.

Coborâr` spre micul torent. |n culmea exalt`rii, Suzy \[i ]inear`suflarea. Nu-[i amintea s` mai fi sim]it vreodat` a[a ceva; eraextrem de \ncordat` [i inima \i era de nest`vilit. Dar aceast`senza]ie nu era f`r` leg`tur` cu prezen]a tovar`[ului sù [i ea o[tia.

– Acum, vom urca pe promontoriu, spuse \ncet Méric,f`cându-i semn s`-l urmeze.

Stânca era \nc`lzit` de soare [i crevasele pline de iarb` [i demici b`ltoace de ap`. Pe alocuri, solul era alunecos [i Suzy nurefuz` mâna lui Méric, care o ajuta s` urce. Fu mul]umit` cândatinser` vârful: avea obrajii \n fl`c`ri [i avea r`suflarea tìat`. P`rul\i era \n dezordine [i, privind \n urma sa, \[i z`ri boneta de lânàg`]at` de creanga unui arbore pipernicit.

Cobor\ [i o lu`.Méric o trase spre el [i-i f`cu loc al`turi de el. Din aceast`

firid`, la jum`tatea muntelui, descoperir` extremitatea vìi. |ntre

112 MARIE STANTON

blocurile de piatr`, iarba ap`rea moale [i verde; era uimitor \naceast` perioad` a anului. Dar aten]ia lui Suzy fu atras` de altceva:cerbul p`[tea lini[tit, ignorându-i pe cei doi str`ini care \lcontemplau. Era m`re], cu blana cafeniu-\nchis [i cu coarnemaiestuoase.


Capitolul 8

|n starea ei de exaltare, Suzy se ag`]` de bra]ul lui Méric. |[iaminti la timp c` nu trebuie s` fac` zgomot.

– Ce animal splendid! murmur` ea.Pentru prima dat` \n via]` vedea un cerb \n carne [i oase. Era

la o sut` de metri de ei [i chiar la aceast` distan]`, crezu c`distinge zece ramuri pe coarnele sale.

Avea dreptate, [i Méric confirm`:– Nu este un cerb regal; nu are dou`sprezece ramuri, dar este

f`r` \ndoial` un animal frumos, \n jur de nou` ani.Pentru a o face s`-l vad` mai bine, el \[i puse pu[ca pe o movil`

de turb` [i-[i \ntinse picioarele. Suzy era a[ezat` al`turi, cu ochiifixa]i pe animal. Domnea o asemenea lini[te c` ea \i auzeacopitele pe pietre.

Se apropie \ncet de ei, c`utând tufele cu iarb` moale dintrepietre; nu-i v`zuse \nc`.

user

Formato

gianninajollys

– Poate mai sunt [i al]ii, [opti Méric instalându-se maiconfortabil \n acest spa]iu strâmt.

Era atât de aproape de ea, \ncât Suzy se v`zu reflectat` \nadâncimea ochilor lui. O clip`, \i fu fric` s` se mi[te sau s`vorbeasc`, ca s` nu tulbure acest sentiment de irealitate. Piciorulmusculos era \ntins lâng` ea [i când vorbea, \i sim]ea suflul caldpe obraz. Ea frisona sub valul arz`tor ce o str`b`tea ab`tându-iaten]ia de la cerb. Respir` profund.

– Aceste animale seam`n` cu oile, zise ea.– S` nu-i spui a[a ceva unui p`stor sau unui cresc`tor!

r`spunse el, surâzând. Ei recunosc cea mai mare parte aanimalelor. Acestea \[i pierd coarnele \n fiecare an [i astfel, seurm`re[te evolu]ia lor.

– Dar cum v` alege]i victimele? continu` ea cu o u[oar` not`de repro[.

El \i surâse din nou, f`r` pic`.– De obicei, \i elimin`m pe cei cu coarnele mai proaste.– Dar niciodat` nu sunt vâna]i cerbii regali?– Nu, nu \ntotdeauna. |ntr-o zi, un client a ucis unul: era

superb, cu dou`sprezece ramuri perfecte. Adesea, turi[tii dinhotel nu vin s`-i vâneze, ci doar pentru a-i privi [i a se instrui, cumfaci tu acum.

– Mi-ai dat doar azi ocazia, domnule Findlay, ripost` ea cu unton ironic, care \l irit`.

F`r` s` vrea, se \ntoarse brusc [i lovi o pietricic`. Zgomotulacesteia \n c`dere, abia auzit de urechea omeneasc`, ajunse la ceaa animalului care \ncet` s` pasc` [i-[i \n`l]` capul. El inspir` aerul


[i se f`cu nev`zut \ntr-o clip`, s`rind peste râu. Agilitatea sa eraextraordinar`. Nimic altceva nu veni s` tulbure t`cerea.Ridicându-se, Méric f`cu s` se mi[te pliurile kiltului sù.

– |n]elegi acum de ce mul]i oameni nu pot s` se apropie, f`cuel, un pic ironic.

Suzy se ridic` la rândul sù [i-[i \nclin` capul, f`r` s` zic`nimic. Apoi, recunoscu:

– Am avut noroc.– Ai putea s` fii recunosc`toare c` ai fost un vân`tor atât de

iscusit.Ea \i arunc` o privire plin` de ironie.– Nu [tiam c` e[ti atât de sensibil la compliment, domnule

Findlay.– Nu [tii ce te a[teapt`, copil`, continuând s`-mi spui

domnule Findlay.– Ast`zi e[ti plin de amenin]`ri sumbre [i f`r` \ndoial` c`-]i

pierzi timpul. Nu m` \nspìmânt atât de u[or.Era un b`rbat ocupat [i ea trebuia s` fie pentru el o fat` pu]in

stânjenitoare, pe care o putea trata ca pe o surioar`. Dintr-unspirit de contradic]ie feminin, Suzy decise c` nu putea fi ignorat`.Era poate imprudent [i nebunesc, dar sim]ea nevoia s`-lprovoace, cu toate avertismentele lui! El nu r`spunsese la ultimaei insolen]`; ridic` din umeri cu indiferen]` [i \ncepu s` coboare\n vale, l`sând-o s`-l urmeze cum va putea. Cu regret, ea arunc` oultim` privire spre locul unde disp`ruse cerbul, \l urm` [i alunec`\n lungul falezei [i se trezi pe burt` \n fa]a lui, \ntr-o pozi]ieridicol`.

116 MARIE STANTON

– Ei bine, [i acesta este un mod de a cobor\ la fel ca oricarealtul! zise el cu cinism, f`r` s-o ajute s` se ridice.

Ea \l privi cu dispre], \ncercând \n zadar s` se aga]e de ostânc`, dar o durea piciorul, \ns` asta nu conta \n ochii ei.

– S` mergem s` mânc`m ceva, decise el. Dup` aceea, trebuies` ne \ntoarcem. E aproape ora dou` [i ne r`mâne un drum lungde parcurs.

Cu pa[i mari, el urm` poteca plin` de pietre.– Exist` un loc agreabil acolo, \i strig` el peste um`r. |l cunosc;

este mai confortabil decât s` fii coco]at pe o stânc`.Pe m`sur` ce se afundau \n valea \ngust`, solitudinea devenea

din ce \n ce mai captivant`. Se sim]eau ca ni[te exploratori ai unor]inuturi necunoscute: \n drum spre mun]ii din Tibet sau spremarele zid chinezesc. Imagina]ia o purta spre locuri \ndep`rtatela care visa [i unde, probabil, nu va merge niciodat`. |n fa]aacestei singur`t`]i infinite, o parcurse un frison rece.

Prea repede, dup` p`rerea ei, sosir` pe un mic platou acoperitcu mult` iarb`.

– |]i convine aici? \ntreb` el.Ea schi]` un surâs din col]ul buzelor [i-i \ntinse rucsacul.F`r` s`-i a[tepte asentimentul, el \[i ag`]` pu[ca de peretele de

stânc`. |i purta \ntotdeauna de grij`. Apoi \[i \ntinse hanoracul cape o pern`, \nainte de a se \ntinde [i de a-[i pune capul pe el.

– {i acum, serve[te dejunul, tân`r` fat`, morm`i el,\ntinzându-[i picioarele.

Un moment, ochii lui Suzy scânteiar`: apoi, ciudat de supus`\l ascult`. |ncerc` s` se conving` c` dac` nu putea riposta era din


cauza calit`]ilor sale [i nu a arogan]ei [i seduc]iei fizice. Pe opiatr` plat`, aranj` sandvi[urile cu [unc`, merele [i buc`]ilegroase de pr`jitur` cu fructe, f`cute \n cas`.

Puse al`turi termosul plin cu cafea [i merse la râu ca s` umplecu ap` cele dou` ce[ti.

La \ntoarcerea sa, Méric arunc` o privire aprobatoare sprestr`lucirea mat` a pielii sale, apoi spre festinul pe care ea \lpreg`tise.

– Ai fi o sclav` excelent`, zise el cu amabilitate. |n alt` epoc`,te-a[ fi cump`rat.

– Presupun c` ar trebui s` m` simt flatat`? r`spunse Suzy,\n]epat`. M-ai fi vândut \ntr-un târg de sclavi, dar nu pe un pre]prea ridicat.

El o privi nep`s`tor [i ea ro[i de ceea ce citise \n ochii lui.– Tu ai zis, nu eu, dr`gu]` Suzy. |ntr-un moment de

sl`biciune, un b`rbat ar fi fost tentat s` nu se mai uite la pre].– Dar ai fi regretat mai târziu.– Depinde. Pre]ul anumitor lucruri dep`[e[te, adev`rata lor

valoare.Ea \[i st`pâni furia, mu[când energic dintr-un m`r verde.– Nu-]i plac prea mult femeile, Méric?El o privea \ncontinuu. Str`lucirea ochilor s`i ar`ta c`-[i b`tea

joc de evidenta ei inocen]`.– Ba da. |mi plac femeile. Ai talentul s` pui \ntreb`ri stupide, Suzy. {i acum, p`rerea mea

despre ele....? Este o alt` problem`. Vorbe[ti despre femei \ngeneral?

118 MARIE STANTON

Ce \ncerca s` insinueze? Cu un efort aproape fizic, \[idesprinse privirea de pe figura lui de nep`truns. Nu va \ncerca s`-i cear` preciz`ri.

Ea lu` termosul [i servi cafeaua. Nu-i mai era sete, nici foame,dar era o posibilitate de a-[i reveni [i de a-[i ascunde fa]a\mpurpurat`.

– Apreciez foarte mult aceast` zi, \l asigur`, politicoas`. Cerbulera magnific.... ca [i acest loc, adùg` ea, pu]in la \ntâmplare.

El ridic` sprâncenele; nu-i r`spunsese la ultima \ntrebare [i el]inea s-o fac` s` \n]eleag`.

– Ce entuziasm, murmur` el, cu indiferen]`. Am impresia càm mai auzit asta.

Bine\n]eles! Furioas`, se \ntinse pe spate \n iarba c`ldu]`, lacâ]iva pa[i de el; prefera s` nu-l priveasc`. Cliente de la hotel, f`r`\ndoial`.... or`[ence ca [i ea!

Alene, el puse jos cea[ca. Vocea \i era blând`, dar ironic`.– Nu e[ti f`cut` pentru aceste locuri, Suzy. E[ti frumoas`,

fermec`toare, dar s` nu te \n[eli: plantele de ser` nu trebuie s`\ncerce s` trìasc` acolo unde cele mai puternice abiasupravie]uiesc.

– Am venit cu tine pân` aici. Te-am urmat peste tot, pe unteren dificil, [i \ndr`zne[ti s`-mi vorbe[ti astfel? F`r` a lua \nseam` indignarea ei, el se ridic` [i merse s` spele ce[tile la râu.

– Te-ai crede \n iulie, nu \n octombrie, remarc` el când se\ntoarse. Rareori este atât de cald!

De ce \i f`cea pl`cere s-o \nfurie, s` trezeasc` \n ea o furtun`de emo]ii?


– Nu-]i sunt simpatic`, nu-i a[a? \l acuz` ea pe un ton iritat.– Nu, f`r` \ndoial`, nu.Cu o mi[care supl`, se l`s` s` cad` al`turi de ea.– Dar simpatia nu este \ntotdeauna un joc \n raporturile dintre

un b`rbat [i o femeie, nu e[ti de acord?Pentru a-[i exprima [i mai clar gândurile, privirea lui alunec`

u[or peste curbele gra]ioase ale corpului juvenil. F`r` grab`, f`r`efort, dar cu o irezistibil` for]`, o lu` \n bra]e, cu o mân` \nadâncitura taliei, cu alta pe ceaf`, foarte aproape de um`ruldelicat.

Mult timp dup` aceea, Suzy se \ntreba de ce n-a \ncercat s`scape. Ea puse gre[eala pe seama c`ldurii care o cople[ise, pet`cerea aproape hipnotizant`; avusese impresia c` era singur` pelume cu Méric Findlay [i toate acestea prelungeau bucuriadimine]ii.

Se \ndep`rt`, totu[i, de el, con[tient` de pericol. Dar el ore]inea u[or [i o strângea \ncet autoritar.

– Stai lini[tit`, \i ordon` el cu voce \nceat`.Cu nep`sare, \[i \ntinse picioarele lâng` ea.– Mi-ai spus, mai \nainte, c`-mi e[ti recunosc`toare.Dar asta nu \nseamn` c`... Ea vroia s` vorbeasc`, dar cuvintele

se opreau \n gât. O iner]ie curioas`, deja resim]it` \n bra]ele lui,o invada [i-i anihila orice \ncercare de protest. El o ]inea cublânde]e, ca pentru a o ocroti. Ea se sim]i obligat` s` r`spund`:

– |ntotdeauna pretinzi mul]umiri de acest fel?El râse din gât.– Nu m-am gândit la altceva mai agreabil.

120 MARIE STANTON

Méric putea s` fie lipsit de scrupule dac` vroia, [i era periculoss` se joace cu el; ea [tia acest lucru, dar pu]in \i p`sa. Poate sepunea \ntr-o situa]ie dificil` ar`tându-se pasiv`, dar nu puteariposta pl`cerii de a sta \n bra]ele lui. Poate c` era ceva de o clip`[i nu era obligat` s` mearg` mai departe. La dou`zeci [i unu deani, era f`r` \ndoial` timpul s` \nceap` s` tr`iasc` pu]in maipericulos [i s`-[i dep`[easc` inhibi]iile.

Deodat`, el se ridic` \n cot [i o privi \ntreb`tor.– De ce suspini, drag` Suzy? E[ti gata s` te \ntrebi cum vei face

fa]` acestei situa]ii?Tonul vocii era amuzant de ironic [i Suzy \n]epeni, cu toat`

sl`biciunea ce o sim]ea.– Nu m-am gândit deloc, min]i ea.|n fa]a expresiei sale ciudate, ea \[i ridic` b`rbia \n semn de

bravad`, dar sim]i un val de team` când foarte u[or, foarte tandru,buzele lui se apropiar` de ale sale.

La aceast` atingere, sim]i cum \i curge foc prin vine [i vru s` seelibereze. Dar el \[i strecur` mâna sub p`r [i o prinse de ceaf`.Presiunea gurii se accentua delicat, \n timp ce degetele i seplimbau prin p`rul des [i m`t`sos. Cu un gest senzual, o trase [imai aproape de el. Greutatea corpului s`u o ]intuise pe iarbastrivit` din care se ridica un miros parfumat. Tulburat` [i devorat`de pasiune, condus` de o dorin]` irezistibil`, r`spunse s`rut`rilor\ndr`zne]e.

Un val de emo]ii tumultuoase o \nv`lui [i, f`r` voia ei, bra]elei se \nnodar` dup` gâtul lui Méric. Degetele sale se pierdur` \np`rul lui des \n timp ce Méric \[i punea mâinile pe mijlocul ei,


\nainte de a \nainta pe spate, pe sub bluz`, pentru a se opri pepielea satinat`.

|n sfâr[it, gura lui se desprinse \ncet, pentru a o l`sa pe tân`rafat` s`-[i reia r`suflarea.

– Biat` Suzy, [opti el.Buzele sale arz`toare alergau pe fa]a lui Suzy. O ]inea strâns

lâng` el, când \ncerc` s` se desprind` [i o s`rut` \n scobituragâtului.

– {i te gândeai c` po]i s`-mi rezi[ti!Vocea murmura, dar r`mânea tot atât de cinic` \n fa]a

sl`biciunii ei.– A[ putea, dac` m-ai l`sa, [opti ea. F`r` for]a ta brutal`...Cu ochi scânteietori, Méric o s`rut` repede pe gur`.– De ce cau]i s` te scuzi \ntotdeauna, Suzy? |ntr-o clip` ai

s`-mi spui c` dete[ti, din instinct, astfel de lucruri.– Nu chiar. Depinde de parteneri.– Tim Mason, de exemplu?Una dintre mâinile lui Méric p`r`si c`ldura spatelui pentru a-i

\ncercui gâtul.– M` \ntreb.... obi[nuie[ti s` min]i?– Nu m` crezi? strig` ea, pierdut` sub dulcea strânsoare a

degetelor lui.– Drace, nu!{i o trase din nou cu pasiune c`tre el, zdrobindu-i buzele sub

for]a alor sale. F`r` grij` cu privire la ceea ce ar putea gândi, ea \i\ntoarse cu aviditate s`rut`rile, \nsp`imântat` dar, \n acela[i timp,\n prada unei pl`ceri intense. Corpul i se abandona lui Méric, ale

122 MARIE STANTON

c`rui unghii \i zgâriau pielea de pe spate, \i produceau o suferin]`subtil` pe care o sim]ea pân` \n piept. Strivit` de el, se ag`]a\nfrigurat` de umerii lui, f`r` s` mai [tie de nimic, \n afar` dedorin]a sa.

El o sim]i frem`tând, ridic` o clip` capul [i murmur`:– Pân` unde ai mers la colegiu, drag` Suzy?– Nu are importan]`, se auzi spunând tân`ra fat` printre

b`t`ile surde ale inimii.Dac` i-ar m`rturisi inocen]a sa, n-ar mai fi vrut-o. |n acea clip`

de nebunie, [tia c`-l dore[te cum n-a mai dorit nimic pân` atunci.– Suzy!O clip` ea \[i imagin` c` dorin]a ajunsese la paroxism. |n timp

ce trupurile lor se \ncordau, ea \ncerc` s`-[i ascund` privireatorturat`. Toat` via]a sa a[teptase acest moment când ar putea s`se lase cople[it` de for]a instinctelor.

– Dragul meu.... murmur` ea \ntr-un suflu.Poate c` o auzise, pentru c` \[i ridicase capul, p`ru c`-[i fere[te

privirea [i, cu o mi[care supl`, s`ri \n picioare. Repede, o ridic` [io sus]inu u[or, pentru a-i da timp s`-[i recapete echilibrul.

El spuse, \n sfâr[it, pe un ton indulgent dar sec:– Ce a[tep]i de data asta, drag` Suzy?Cu fa]a \mbujorat`, cu ochii \n fl`c`ri a]inti]i asupra lui, ea

strig` cu violen]`:– Te ur`sc!– Dar, nu....Degetele necru]`toare se \nfipser` \n bra]ele sale.– Poate c` ai s` m` ur`[ti dac` am mai r`mâne mult timp aici.


Pentru numele lui Dumnezeu, Suzy, \ncearc` s` te por]i ca unadult!

– Nu cred c` aceast` conversa]ie este folositoare nici pentruunul, nici pentru altul, articul` ea cu o voce slab`, pu]indescump`nit`.

El schi]` un surâs deloc vesel.– Tu nu m-ai ierta niciodat`, Suzy. Poate c` te-ai gândit c`

voiam s` te compromit pentru a-mi \nsu[i domeniul.– S` nu crezi a[a ceva! protest` ea cu o voce r`gu[it`.O clip`, ceva din figura lui Suzy p`ru c` re]ine aten]ia lui

Méric. El continu`, apoi, cu un surâs pe un ton suav:– Suntem doi pro[ti, Suzy; niciunul dintre noi doi nu este

satisf`cut de cel`lalt. Nu aveam inten]ia s` te r`nesc... dar s` l`s`masta. De altfel, trebuie s` plec`m dac` vrem s` ajungem laGlenroden \nainte de c`derea nop]ii.

|nghe]at`, Suzy \l urm` de-a lungul torentului, aproapealergând pe drumul pietros pentru a nu r`mâne \n urm`. Nu-[iamintea s` mai fi fost atât de deprimat`. Dar el o ignora, o f`ceas` sufere cu indiferen]a lui.

Ajunser` \n sfâr[it la Range Rover. Spre marea sa surpriz`,Méric \i deschise portiera [i o ajut` s` se urce. Cu un picior \nma[in`, se \ntoarse s`-l priveasc`. I se p`ru imens [i aspru ca [ipeisajul din jurul lor. Era frumos: avea ochi vioi, o gur` expresiv`[i o b`rbie voluntar`, p`rul foarte negru, moale [i str`lucitor. {tiu\n acea clip` c`-l iubea [i, brusc, \[i plec` pleoapele pentru a-iascunde privirea. Cel pu]in, comportamentul s`u impudic nufusese gratuit. Acesta avea la origine o emo]ie tot atât de veche ca

124 MARIE STANTON

[i Eva, prea violent` pentru o tân`r` fat` f`r` experien]`.Momentan cople[it` de revela]ia dragostei sale, r`masenemi[cat`. Nu se putea s`-l lase s` ghiceasc`. Poate era mai bineastfel, decât s`-l vad` cum \[i bate joc de ea.

– Acum trebuie s` plec`m. Altfel, John va fi nelini[tit. El are\ncredere \n mine, adùg` el lamentabil.

Era atât de tandru, \ncât Suzy sim]i cum \i bate inima. Ceva \lf`cea fericit [i nu se ascundea. Poate.... dup` toate.... o iubea [i elpu]in?

|ncepea s` se fac` noapte când sosir` acas`. O lucire ro[ie sereflecta \nc` pe apa lacului. Peisajul cufundat \n penumbr` emanao asprime ciudat` [i Suzy se cutremur`. Ierburile se ve[tejiser` [ifrunzele \[i pierdeau culoarea: toamna sco]ian` era plin` denostalgie. Cea]a [i norii \ntuneca]i de deasupra colinelor respirautriste]e. Suzy sim]i cum i se strânge gâtul [i lacrimile \i urcar` \nochi.

– Vreau s` merg repede s`-l v`d pe tata, zise ea, coborând dinRange Rover. Se nelini[te[te f`r` noi.

Doamna Lennox o \ntâmpin` la poart`:– Ai o vizit`, Susan, un oarecare domn Mason.Suzy sim]i cum se crispeaz` mâna lui Méric pe care acesta o

pusese pe talia ei, pentru a o conduce pân` \n cas`. Nu era altcevadecât un gest amical, \[i spusese; dar sim]ea o mare bucurie. Osecund`, degetele lui se strânser` pe curba [oldului sù. El oeliber` dintr-o dat` [i ea se sim]i ca abandonat`. Nu putea crede\n prezen]a lui Tim.

– A sosit dup` dejun, adùg` repede doamna Lennox.


A p`rut contrariat c` nu te-a g`sit. Dar tat`l tù [i cu el s-au\n]eles bine [i au vorbit toat` dup`-amiaza. I-am preg`tit ocamer`. Bine\n]eles c` domnul Frazer i-a spus c` poate s` r`mân`.

– Natural, aprob` Méric. Iubitul lui Susan este binevenit,doamn` Lennox.

Remarca o dezam`gi pe Suzy; gâtul i se strânse [i se \ng`lbeni.Dar de ce, de ce venise Tim pân` la Glenroden? |n acest moment,era ultima persoan` din lume pe care dorea s-o vad`. Rupândt`cerea ap`s`toare, o \ntreb` pe doamna Lennox:

– A spus pentru ce a venit? Ce vroia?|ntrebarea era lipsit` de amabilitate; era chiar stupid`, dar ceva

\n expresia moroc`noas` a lui Méric o \mpinsese s-o pronun]e.F`r` s` a[tepte r`spunsul doamnei Lennox, acesta murmur` cuironie:

– Nu trebuie s` pui \ntreb`ri atât de proste[ti, Suzy. Dup` cumse pare, nu poate sta departe de tine [i e binevenit aici pentrucâteva zile, dac` dore[ti. De altfel, poate nu este o idee rea, cucondi]ia s` se poarte bine.

Arogan]a lui o ofens` violent. Devenise un strìn [i nu sem`nacu b`rbatul care o ]inuse \n bra]e pe munte, care \i d`duseimpresia c` raporturile lor se schimbaser`. Cu inima grea, \l privifix [i f`r` s` vrea, \i lu` ap`rarea lui Tim:

– Tim are f`r` \ndoial` concediu [i s-a gândit, poate, s`-mi facò surpriz`. Nu [i-a dat seama c` ar putea deranja...

Doamna Lennox o \ntrerupse:– Dar nu va fi nicio problem`, Susan, dac` domnul Findlay

este de acord.

126 MARIE STANTON

– Asta nu-l prive[te pe domnul Findlay!O dat` \n plus, vorbise f`r` s` gândeasc`: nu asta dorise s`

spun`.– Suzy! exclam` Méric pe un ton incisiv.|nspìmântat`, tân`ra fat` \l v`zu p`lind sub bronz. Prezen]a

doamnei Lennox \l \mpiedica s`-[i reverse furia. El se \ndrept`spre extremitatea opus` a vestibulului [i-i strig` peste um`r:

– Când mai ai inten]ia s`-]i prime[ti prietenii, s` m` previi, terog, m`car pentru tat`l tù.

Dar vizita lui Tim la Glenroden nu p`ru s` aib` asupra lui Johnun efect defavorabil. Din contr`, p`rea s`-i aprecieze compania [icei doi b`rba]i petreceau mult timp \mpreun`. Prietenia lor sedezvolta u[or, fapt sesizat de Suzy nu f`r` o \n]ep`tur` \n inim`.Auzindu-l pe tat`l sù vorbind, râzând vesel cu Tim, sim]ea cum on`p`desc \ndoielile. Pr`pastia s`pat` \ntre ea [i el \n to]i ace[ti aniera prea adânc` pentru a putea fi vreodat` acoperit`. Era doar oschimbare, ea nu putea s` se simt` cu adev`rat fata casei; nici sàccepte Glenroden ca mo[tenire, dac` i se \ntâmpla ceva lui John.

Tim, din contr`, nu se l`sa asaltat de scrupule. Ca [i tat`l sù,se minuna de asem`narea lui Suzy cu Frazer [i nu-i lipseaniciodat` ocazia s-o [i spun`:

– Nu este nicio \ndoial`, Suzy, exclam` el a treia zi.Re]inu]i \n cas` de vânt [i de ploaie, se g`seau \n salon.– E[ti o Frazer, este evident! Am f`cut bine c` te-am l`sat s` vii

aici. Este suficient s` prive[ti portretul bunicii tale.Ridicând din umeri, ea aprob` de nevoie. De ce se enerva când

\l auzea pe Tim spunându-i tat`lui sù pe prenume? |i câ[tigase


atât de repede \ncrederea lui John. Ei \i era ciud`. Dup` doardou` zile, p`rea c` [tie mai multe decât ea despre Glenroden. {iJohn p`rea c` se gânde[te ca Tim [i cu ea s` se c`s`toreasc` [i c`reticen]ele sale se datorau unei timidit`]i de [col`ri]`.

Ea r`spunse, exasperat`:– Destul, te rog! Vorbe[ti de asta mereu [i devine obositor. Ca

[i când ai vrea s` convingi pe cineva.– Pe acest administrator, de exemplu? \ntreb` el cu un aer

hot`rât, cu o figur` posomorât`. A[ putea s`-l pun la locul lui,dac` a[ r`mâne aici mai mult timp.

– Dar ai doar dou` s`pt`mâni.... cel pu]in a[a ai spus. Nu suntsigur` care este exact pozi]ia lui Méric aici...

– Ei bine, cineva trebuia s` fie! strig` Tim, ciudat deamenin]`tor.

– Te rog... murmur` Suzy.Purtarea lui Tim o umplea de team`; de la sosirea lui, \i era

imposibil s`-[i recapete calmul. |nc` o dat`, regreta prezen]a sa.El se gândise s`-i fac` o surpriz` sosind pe nea[teptate [i nuremarcase privirea prea rece. Fusese prea absorbit de amabilit`]ilefa]` de John [i de doamna Lennox. El i se adresa lui Méric cureticen]`, cu polite]ea dezinvolt` a unui vizitator important fa]`de un membru al personalului.

– Ei bine, ce vrei s` spui....? f`cu el \ngrijorat, \naintea ezit`riilui Suzy.

– Nu trebuie s` te amesteci, Tim. Méric Findlay ne esteindispensabil. Tat`l meu nu va fi mul]umit dac` te vei purtadezagreabil.

128 MARIE STANTON

– |ncep s` m` \ntreb, spuse Tim, cu un aer [iret, cine ar fi celmai enervat! Dar nu ro[i [i nu fi atât de sup`rat`, Susan. |ncercdoar s` ac]ionez \n propriul tù interes.

– N-am nevoie s` se ocupe cineva de treburile mele, r`spunseea cu indignare. Atunci, te rog, s` nu....

– Ce s` nu fac?.... repet` el, schimbându-[i expresia. S` nu punmâna pe marele Méric Findlay, vrei s` spui? }i-e fric` de el, Susan?Mi se pare c`-]i pas` prea mult de favorurile sale!

– Foarte simplu, pentru c` nu putem s` facem s` mearg`Glenroden f`r` el!

Suzy insist`:– Fire[te, c` nu m` tem! Ai idei atât de ridicole, Tim. Eu \l v`d

foarte rar.Nu era departe de adev`r se gândi ea. Méric nu era niciodat`

acolo, \n afar` de ora mesei la care, acum, asista regulat. Dar, ceamai mare parte din timp, \n afar` de polite]ea elementar`, p`reas-o ignore.

– Sunt [i al]i oameni, lans` Tim cu o voce tìoas`, care ar ficapabili s` conduc` un domeniu ca Glenroden. Când vom fic`s`tori]i, Susan, voi cùta un administrator mai amabil.

– Nu m` \ndoiesc! strig` ea cu furie, pe un ton sarcastic.|n momentul \n care se \ndep`rta de el, nu-[i putu re]ine un

strig`t, \nspìmântat` de un zgomot ce venea de la u[`. CaroleCraig era acolo [i-i privea.


Capitolul 9

De când st`tea acolo Carole? Ro[ind, Suzy duse mâna la fa]`,\ncercând \n zadar s`-[i ascund` jena. Carole, din contr`, surâdeavesel`, ca [i cum n-ar fi auzit nimic. Dar, cu ea nu erai sigur denimic.

– Nu mi-l prezin]i pe prietenul t`u? \ntreb` ea, privindu-l peTim cu curiozitate.

Suzy reu[i s` execute cu demnitate ceremonia prezent`rii. |[iamintea cu furie ultimele cuvinte ale lui Tim. Cum \ndr`znea s-opun` \ntr-o astfel de situa]ie [i s` afirme atât de limpede c` eraner`bd`toare s` se c`s`toreasc`? Trebuia restabilit adev`rul; eramai bine cât mai repede, dar era imposibil \n fa]a unei ter]epersoane. Carole \ncerca \n mod deschis s` p`trund` misterul,dar surâsul s`u str`lucitor ascundea hot`rârea de a descoperistatutul exact al lui Tim. Suzy \[i d`du seama [i \ncurc`tura ei seamplific`.

– Presupun c` e[ti iubitul Susanei, venit de la Londra?– |ntr-un fel, r`spunse Tim, f`r` a a[tepta r`spunsul tinerei

fete. Sper s` devin mai mult decât atât \n scurt timp, dar nu estenimic oficial, \n]elege]i?

– Bine\n]eles, aprob` Carole, cu o voce suav`.Era vizibil c` vestea \i pl`cea.– Eu \nsumi m-am \ntors de la Londra, m`rturisi ea,

aruncându-i un zâmbet fermec`tor. O cuno[ti de mult pe Susan?– Da, zise Tim, f`r` rezerve. Eu m-am ocupat de Susan [i de

mama sa. Eram vecini [i mama ei mi-a apreciat \ntotdeaunasfaturile.

Confuz`, Suzy \[i \nl`tur` o [uvi]` de p`r care-i c`dea pefruntea fierbinte. Carole surâdea mereu, aparent foartesatisf`cut`. Instinctiv [i \n ciuda atitudinii sale amicale, Suzy setemea de acest surâs. Fu [i mai descump`nit` când Carole suger`:

– Trebuie s` ie[im \mpreun` \ntr-o sear`, s` mergem s` cin`mla hotel. Méric va [ti care este ziua cea mai bun`. Poate vom aveade s`rb`torit un eveniment oficial. Nu se [tie niciodat`.

Ce vroia s` spun`? F`cea aluzie nu la Tim, ci la leg`turile salecu Méric?

– Vom vedea, r`spunse Suzy pe un ton circumspect, f`când unefort de a p`rea amabil`. Aceasta va depinde de starea tat`lui meu.

– Mi-ai amintit c` am venit ca s`-l v`d, spuse Carole, dând dincap. Cum se simte? G`sindu-se pe un teren mai pu]in delicat, Suzyo asigur` c` tat`l s`u este \ntr-o form` bun`.

Satisf`cut` de aceste ve[ti, Carole se \ntoarse s` plece; buzelesale de un ro[u aprins schi]ar` un surâs arogant.


– M-am aranjat s` merg cu Méric la Perth \n aceast` diminea]`,explic` ea. El merge la un târg de vite. M` voi \ntoarce cu eldisear` [i voi cina aici; v` voi vedea deci, pe amândoi.

Cu un u[or semn din mân`, disp`ru.Tim fu primul care vorbi.– Ea are un aer foarte hot`rât, glumi el cu stâng`cie.– Tim, te rog, \nceteaz` s` mai vorbe[ti astfel, \l rug` Suzy pe

un ton sec, \ntrebându-se cât are s`-l mai suporte. Carole vroiadoar s` se arate amical`, sunt sigur`. De altfel, ad`ug` ea, Caroleajut` la un teren de camping, \n timpul verii [i ne vedem adesea.

– Un teren de camping? A[ putea s` [tiu cui \i apar]ine?– Nu, dac` \ntrebi pe acest ton, ripost` cu r`ceal` Suzy. E

situat pe domeniu. Nu fi atât de b`nuitor.– Calmeaz`-te, Suzy, spuse el pe un ton iritat. Nu f`ceam nicio

aluzie de acest fel. Vroiam doar s` subliniez c` un teren decamping poate fi lucrativ dac` este bine dirijat.

Tân`ra fat` \ncrunt` imperceptibil sprâncenele. Se \ntreba, [inu era pentru prima oar`, de ce era cu mintea aiurea: Tim relevadetalii care nu erau remarcate de un om obi[nuit.

– Pe o proprietate ca aceasta, zise ea \n sfâr[it, un lucru \lcompenseaz` pe altul. Campingul [i cresc`toria de cerbi, deexemplu, compenseaz` lipsurile de pe alte terenuri.

– Exist` [i vân`toare? Mi se pare c` po]i deveni mo[tenitoareaunui domeniu destul de vast. L-ai vizitat vreodat`? Ai vreo idee decât este de \ntins?

Ea d`du din cap f`r` s` spun` nimic. C`uta s`-l fac` s` nu semai amestece.

132 MARIE STANTON

Dar cum s`-i impui t`cerea, f`r` s` te ar`]i dezagreabil`? Poate,uzând de diploma]ie...

– Am urm`rit un cerb de aproape. Aminte[te-]i c` eram cuMéric când ai sosit.

– Dar era pentru prima oar` \n dou` luni când te duceai s`vizitezi domeniul. Nu ]i s-a p`rut ciudat?

– Nu, deloc.Ea \[i \ntoarse privirea [i spera c` nu i s-a observat tulburarea.

|ntrebarea lui Tim era ca un ecou al propriilor \ndoieli. |ncerca \nzadar s` le alunge.

– Tat`l meu nu se simte bine [i nu vreau s`-l nec`jesc.... nicis`-l deranjez pe domnul Méric Findlay.

– S`-l nec`je[ti? Pentru tat`l t`u, \n]eleg. Dar, \n ceea ce-lprive[te pe Findlay, este timpul s` te afirmi pu]in. Veri[oara taCarole nu spunea c` se duce la Perth cu acest scump Méric? Eibine, de ce n-am face noi doi un tur, \n absen]a lor? Vezi dac`-]ipo]i procura o hart`. John trebuie s` aib` una pe undeva.

Tonul \i displ`cu lui Suzy. Ea accept` propunerea \mpotrivavoin]ei sale, dar pentru un motiv cu totul diferit: n-ar fi pututsuporta s` mai r`mân` acolo, s` se fr`mânte cu gânduri negre, \ntimp ce Méric [i Carole petreceau ziua \mpreun`.

Nu putea s` fie sincer` cu tat`l s`u [i avu unele dificult`]i cas`-i explice ce dorea.

– Mi-ar pl`cea s`-i ar`t lui Tim \mprejurimile, \i spuse ea. M`\ntrebam dac` ai o hart` a regiunii pe care s` fie \nsemnate lim-itele domeniului, pentru a-i da o vedere de ansamblu.

O expresie bizar` trecu pe fa]a ostenit` a lui John.


Nu era \ntr-o zi bun`. Vorb`ria Carolei \l obosise [i nu p`readispus s` \ntre]in` o conversa]ie. {i era vizibil c` ideea de a-ifurniza o hart` lui Suzy \i displ`cea.

– Cred c` Méric le p`streaz` pe toate \n biroul sù. Dar dac`te ui]i \n raftul superior al acestui birou, vei g`si, poate, una maimic`.

– Presupun c` a[ putea lua una din birou?Tân`ra examin` harta cu un aer ne\ncrez`tor: documentul era

\ntr-o stare proast`, desenul aproape [ters; nu-i era de mare folos.– Nu, mai ales nu! strig` tat`l sù cu o voce ascu]it` care o

surprinse. S` nu intri acolo niciodat`, Suzy, f`r` a-i cere \nvoirealui Méric. N-a[ vrea... adùg` el ezitând, s` deranjezi ceva [i s`-idai de lucru \n plus.

Suzy prefer` s` nu-l contrazic`.– Nu, bine\n]eles. Nu voi intra \n biroul sù. Dar, dac` \mi vei

trasa pe aceast` hart` limitele Glenroden, am putea s` plec`m:ploaia a \ncetat.

Dar John se r`zgândise, ca [i când nu suporta s` fie deranjatnumai pentru atât.

– Du-te [i las`-m`, Susan, te rog. Exist` multe locuri de vizitatf`r` riscul de a te pierde. Méric te-a dus la munte, dar te sf`tuiescs` nu mergi [i ast`zi. Dac` te pierzi, \]i vei da seama c` Tim Masonnu este Méric Findlay, adùg` el, pe un ton enigmatic.

Suzy \l p`r`si, u[or sup`rat`. De ce refuza \ntotdeauna tat`lsù s` vorbeasc` despre Glenroden? Dac` proprietatea eraipotecat` sau \ntr-o situa]ie catastrofal`, trebuia s`-i spun`. Multedomenii erau \n dificultate [i nu le era ru[ine. De ce John nu o lua

134 MARIE STANTON

\n serios? Nu era u[or pentru ea: pe de o parte, inima ei refuza s`cread` \n necinstea lui Méric, dar pe de alt` parte, bunul-sim] \isugera contrariul.

– Vom merge cu ma[ina mea, \i spuse ea lui Tim.Spre marea sa surpriz`, el surâdea [i p`rea satisf`cut. Dup`

cum se vedea, starea proast` a h`r]ii nu o f`cea de nefolosit.– Trebuie s`-]i arunci o privire peste ea! exclam` el. Dup`

acest plan, tat`l t`u posed` un teritoriu imens. Nu este\ntâmpl`tor c` domnul Findlay refuz` s` te informeze.

– Tim, te rog. |nceteaz` s` m` iri]i. Dac` mai continui s`vorbe[ti despre Méric, m` \ntorc acas`.

– Bine, calmeaz`-te! {tii c` mama ta m-a \ns`rcinat s` veghezasupra afacerilor tale. Subliniam unul sau dou` detalii, asta estetot. Nu este imposibil [i nu este pentru prima dat` ca un ombolnav, cum este tat`l t`u, s` se lase \n[elat.

Suzy persevera \n t`cerea sa. |i era deja penibil c` avea, ea\ns`[i, b`nuieli. Nu mai era nevoie s` le aud` [i din gura lui Tim.|n drum spre lac, trecur` vadul râului [i Tim insist` s` mearg`pân` la terenul de camping.

– Doar ca s`-l v`d, spuse el surâzând, f`r` s` par` c` arecunoscut aerul posomorât al lui Suzy. Poate am s` revin aici \nvacan]`.

Ea se bosumfl` când \l v`zu plimbându-se printre rulote.Departe, se vedea lacul. Vântul ridica valuri pe suprafa]a apei.Brazii umbreau malul cu nisip alb [i cerul era f`r` nori. Ploaia\ncetase [i c`zuse bruma. Suzy tremura. Se \ntreba cu ce sem`naacest anotimp \n Sco]ia. |[i imagina serile lungi, lini[tite, \n fa]a


focului. Aici, iarna erau Méric, John [i doamna Lennox. Refuza s`se gândeasc` la Carole... {i Tim va fi plecat.

La \ntoarcere, el era \ntr-o bun` dispozi]ie [i r`mase a[a toat`ziua. Dup` aceea, Suzy nu era sigur` de drum [i spre marea eimirare, el se dovedi un bun copilot.

La un moment dat, drumul s-a transformat \ntr-o potecàbrupt` de-a lungul unui torent ce traversa un canion.

– Ai face mai bine s` prive[ti direct \n fa]a ta, remarc` Tim sec,v`zând-o pe Suzy cum \[i ]ine r`suflarea. Am atins aproape vârful[i vreau s` ajung; nu vreau s` m` v`d acolo jos.

De sus, vederea recompensa ascensiunea periculoas`. Dincolode lac se vedeau mun]ii, ce se profilau minunat la orizont. Dupò lung` cercetare, Suzy crezu c`-l recunoa[te pe cel care \l urcasecu Méric.

Se \ntoarser` la ma[in`. Tim \i puse amical mâna pe um`r.– E[ti satisf`cut` de aceast` zi?– Am apreciat plimbarea, dac` la asta te referi, r`spunse ea,

f`r` convingere. Niciodat` n-a[ fi f`cut-o singur`.– Este exact ce \ncercam s` te fac s` \n]elegi, declar` el cu

emfaz`. {tiu c` noi nu vedem lucrurile \n acela[i fel, dar permite-mi s`-]i dau câteva sfaturi. Nu vreau s` te v`d nefericit`.

– Nefericit`? repet` ea, privindu-l.– Cu atât mai rù!Exasperat de lipsa ei de cooperare, el trânti portiera.– M` \ntreb câteodat`, Suzy, dac` o faci dinadins. Nu este de

dorit s` acorzi \ncredere cuiva care nu este demn de ea.

136 MARIE STANTON

– Fire[te, pur [i simplu este de bun-sim] [i mi se pare c` amdestul.

– John este \ntotdeauna bolnav? \i tìe el vorba.La aceast` \ntrebare nea[teptat`, ea r`spunse pu]in confuz.– Da, cel pu]in cred. |n tot cazul, \n ultimii trei ani. A[a mi-a

spus doctorul MacRobert. La sosirea mea, tata a suferit o entors`[i \n noaptea urm`toare a avut o criz` cardiac`. De atunci, nu s-amai restabilit.

– Ei bine, \n locul tù a[ \ncerca s` clarific situa]ia, f`r` s`-lnelini[tesc pe John. Trebuie s` existe undeva un contract \n ceeace-l prive[te pe Méric Findlay. Se g`se[te probabil \n birou [i nula vedere. Dac` ai putea s`-l g`se[ti. Domeniul este vast [i dat fiindboala tat`lui tù, trebuie s`-]i asumi responsabilitatea.

|n timpul absen]ei lor, Méric telefonase ca s-o previn` pedoamna Lennox: Carole [i cu el cinau la Perth, cu prietenii, apoiace[tia \i \ntov`r`[eau.

– Din fericire, pentru c` nu preg`tisem nimic, zise menajera.Dar domnul Findlay este \ntotdeauna prev`z`tor.

Nu \ntotdeauna, murmur` Suzy cu jum`tate de voce, urcânds` se culce. Dup` ce cinaser` u[or, decisese s` se culce devreme[i-l l`sase pe Tim s` asculte radioul. Nu exista televiziune laGlenroden.

Méric flirta cu ea [i treceau apoi zile \ntregi f`r` s`-i adresezeo vorb`. |i trezea emo]ii pe care nu [i le putea st`pâni [i a[teptas-o vad` comportându-se ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat.Probabil c` pentru el nu era important. Ah, b`rba]ii! Ce proast`fusese s`-[i imagineze c` ar fi putut s`-[i petreac` iarna la


Glenroden! Nu ar fi supravie]uit! Trebuia s`-i cear` Caroleinout`]i despre postul de profesor. Trebuia s` plece mai repededecât avea de gând.

Câteva zile dup` aceea, la micul dejun, Méric \i anun]` c`rezervase o mas` pentru patru persoane la restaurant, pentru adoua sear`.

– Este un hotel convenabil, aproape de Pitlochry, zise el, cur`ceal`. Cred c` v` va amuza.

A doua zi, Carole sosi târziu [i era trecut de ora [ase cândpornir` spre Pitlochry. Luminozitatea autumnal` \ncepea s`sl`beasc` [i Suzy aprecie peisajul sub un nou aspect. Fu surprins`s` ajung` atât de repede \n acest centru de vilegiatur` atât decunoscut, situat \n mijlocul unei p`duri magnifice, \n valeaTummel. Méric le ar`t` la r`s`rit [irul de mun]i, o mas` de umbre\nc` vizibile la \nceputul crepuscului. Traversar` ora[ul.

– Va trebui s`-l duci pe Tim s` vad` \mprejurimile \nainte de\ntoarcerea sa la Londra, zise amabil Méric. Va fi mai interesantdecât turul lui Glenroden.

El [tia, deci? Suzy fu consternat`. Nici Tim, nici ea nu vorbiser`[i nu \ntâlniser` pe nimeni. Ro[i u[or [i \ncerc` s`-[i imaginezecum ar fi putut afla Méric. Nu se petrecea nimic la Glenroden f`r`[tirea lui?

Carole rupse t`cerea cu un râs for]at, dar nu f`cu decât s`agraveze situa]ia, spunând:

– Ai s` revi la Cr`ciun, domnule Mason? Ai petrece bine, sunt sigur` [i Suzy se va sim]i singur` dup`

plecarea dumitale.

138 MARIE STANTON

Tim nu avu timp s` r`spund`; ma[ina trecu de ni[te imensegrile de fier forjat [i se opri brusc \naintea unui hotel cu o\nf`]i[are impozant`.

Méric \i conduse \n`untru. Carole [i Suzy \[i l`sar` mantourilela vestiar, apoi \[i \ntâlnir` \nso]itorii la bar. Suzy fu frapat` dinnou de frumuse]ea elegant` a lui Méric, \n kilt. Talia sa [i spatelelat \i f`cea insignifian]i pe to]i b`rba]ii din sal`. Al`turi de el, Suzynu-l mai remarca pe Tim.

Deoarece era târziu, \[i luar` paharele \n sala de mese. Era o\nc`pere magnific`; podeaua era acoperit` cu o mochet` sco]ian`[i un perete de sticl` oferea \n timpul verii o vedere minunat`asupra câmpiei.

Suzy era a[ezat` al`turi de Tim dar, avându-l pe Méric \ndreapta sa \n timpul mesei, \[i d`dea seama de prezen]a lui....Privirea \i era atras` mereu, f`r` voia ei, de frumoasa lui fa]`bronzat`. Ea purta o fust` neagr`, dar asortat` de data aceasta cuun corsaj ajustat, cu mâneci lungi, tot din m`tase neagr` [i al c`ruidecolteu \i punea \n valoare linia pur` [i gra]ioas` a gâtului [i aumerilor.

Méric o g`sea seduc`toare. Ea \i remarc` privirea admirativ`,dar nu spunea nimic. Totu[i, i-ar fi pl`cut s`-i aud` vocea. Tim nuar`ta aceea[i rezerv`, dar complimentele sale nu alinau inima sa\ndurerat`. Dup` cin`, merser` \n sala de dans [i servir` o cafea,la mesele de pe marginea pistei. Un cânt`re] din cimpoi, \ncostum na]ional, execut` câteva arii. Dup` acest concertnea[teptat, o orchestr` folcloric` \nsufle]i seara dansant`. Pu]inmai târziu, Suzy f`cea turul pistei \n bra]ele lui Méric.


– Este dr`gu] din partea ta s` dansezi cu mine, domni[oar`Frazer, murmur` el. Ai \ncredere, deci, \ntr-un prost crescut camine?

– Nu te scuza, domnule Findlay, r`spunse ea pe acela[i ton,surâzând. Dac` ai s` m` calci pe picioare, voi g`si un mijloc de am` r`zbuna, fii sigur!

– Este obiceiul t`u, nu-i a[a? zise el suav. Tim Mason esteultimul t`u instrument de r`zbunare?

– Tim? Cum a[a?– Ei bine, el nu prea face efort s` fie amabil cu mine.El m`ri strânsoarea \n jurul taliei tinerei femei ca s-o fac` s` se

\nvârteasc` [i tonul \i deveni mai rece.– |l voi suporta pân` la sfâr[itul weekendului, dar dup` aceea,

nu garantez de nimic.– Trebuie s` plece luni sau mar]i, replic` Suzy cu r`ceal`. De

altfel, nici n-ai f`cut eforturi \n ceea ce-l prive[te. Unde estecelebra ospitalitate sco]ian`?

– Ea nu exist` f`r` discriminare. Noi nu primim pe oricine cubra]ele deschise. Desigur, cuvintele sunt singurele arme care nemai r`mân. Dar, chiar [i \n epoca noastr`, putem recurge [i lamijloace mai violente.

Sub privirea sa, Suzy tremura. F`cea aluzie la excursia lor \nmun]i? Amintirea acelei zile \i colora vocea cu o involuntar` not]`de exasperare.

– A[ fi surprins` dac` Tim ar dori s` revin`, chiar dac` l-aiinvita.

– Nu te nelini[ti, nu este cazul.

140 MARIE STANTON

Nu este b`rbatul care-]i trebuie, cu aerul lui mieros. Cu cât \lvei uita mai repede, cu atât va fi mai bine.

– E[ti un...Furioas`, \ncerc` s` se desprind` din strânsoarea lui. Nu se

d`dea \n vânt dup` Tim care \i datora o minim` loialitate.– Dac` a[ vrea s` invit la Glenroden pe el sau pe altcineva,

n-ai putea s` m` \mpiedici! declar` ea cu o voce \n`bu[it`.– |ncearc` doar [i vei vedea!Méric surâse cu un aer ironic [i o trase mai aproape de el \n

momentul \n care luminile se stingeau pentru sfâr[itul dansului.Ea se sim]ea f`r` putere, f`r` ap`rare fa]` de el. El \i [opti laureche:

– |mi place s` m` lupt cu tine, dulce Suzy [i [tiu bine cine arfi \nving`tor.

Sala se lumin` din nou [i tân`ra fat` \[i relu` locul. Tim era \nmare conversa]ie cu Carole, care \[i pusese mâna pe bra]ul lui [i-i acorda toat` aten]ia. Suzy nu se sim]ea \n largul s`u: Carole nusc`pa prilejul s`-l interogheze pe Tim. Curiozitatea \i era f`r`margini [i doar i s-a spus c` p`rin]ii lui Suzy au tr`it separat.

– Am petrecut un moment foarte pl`cut cu Tim. Mi-a vorbit detine, Suzy. Dup` p`rerea lui, ai mers pe drumul norocului venindla Glenroden. Trebuie s`-i povestesc lui Méric.

Ea se ridic` [i merse s` danseze cu el, iar Suzy o urm`rea cuprivirea. Era foarte naiv` s`-i cear` ajutor Carolei s`-i g`seasc` unserviciu când ea se ar`ta atât de deschis du[manc`!

Seara continu` cu dansuri sco]iene foarte repezi. Tim nu luaparte, dar Méric nu se oprea din dans. Totu[i, nu o mai invit`. Dar


se \ntâlnir` cu un grup de tineri din \mprejurimi [i nu i-au lipsitpartenerii. Participa cu bucurie la serat`, sperând s` ascund`, subun entuziasm for]at, b`t`ile inimii pentru un seduc`tor sco]iancare o ignora. Cele dou` tinere erau epuizate la \ntoarcerea laGlenroden [i plecar` imediat \n camerele lor. Era prea târziu s` se\ntoarc` la Perth [i Carole \[i petrecea noaptea acolo.

De obicei, Suzy adormea leg`nat` de zgomotul vântului, dar \naceast` sear`, la o or` dup` ce se urcase \n pat, era \nc` treaz`. Ochinuiau gândurile [i o \mpiedicau s`-[i g`seasc` somnul. Segândea la Méric [i \ntorcea pe toate fe]ele problemele de laGlenroden. {tia f`r` \ndoial` c`-l iubea pe Méric. Dac` avuseseunele speran]e, ele se n`ruiser` \n aceast` sear`; el o ignora total.Ea tremura [i-[i d`du p`rul la o parte de pe fruntea \nfierbântat`.Epuizat`, r`mase nemi[cat`, \ncercând s` rememoreze cuvintelelui Meric \n timpul când dansaser` \mpreun`. |i f`cuse moral` cuprivire la Tim: nu trebuia s`-l mai invite la Glenroden. Vorbise ca[i când ar fi fost proprietarul domeniului.

Deodat`, se ridic` \n pat: \[i amintise sugestia lui Tim \n timpulplimb`rii pe domeniu: s` caute \n birou pentru a descoperipozi]ia exact` a lui Méric. Fire[te c` refuzase un astfel de proiect[i nici el nu mai f`cuse vreo aluzie. Totu[i, \n aceast` clip`, g`seaideea foarte seduc`toare. Situa]ia lui Méric nu ar influen]asentimentele sale pentru el. Probabil c` era asociatul tat`lui s`u.Atunci, poseda jum`tate sau mai mult din Glenroden. Ideea nu-ivenise mai \nainte. N-ar fi [tiut s` spun` de ce, dar era imperativnecesar s` cunoasc` adev`rul. Deschise ochii, d`du la o partecuvertura [i se strecur` afar` din pat. F`r` s`-[i pun` halatul sau

142 MARIE STANTON

papucii, \mpinse \ncet u[a camerei sale. Nu \ndr`znea s` aprind`lumina.

Casa cea mare era t`cut`, dar Suzy sim]ea cum i se umezescmâinile. |nchise u[a f`r` zgomot \n urma sa [i cobor\ \n fug` scaracare ducea \n vestibul: acesta era acoperit cu mochet` [ipicioarele sale goale nu f`cur` niciun zgomot. Doar o slab` raz`de lumin` se infiltra printr-o mic` lucarn`. Nu auzea decât b`tìleviolente ale inimii sale.

Se opri \n fa]a u[ii bibliotecii [i \ncremeni, asaltat` de o\ndoial`. Apoi, considerând decizia sa justificat`, intr`. Se\mpiedic` u[or [i regret` c` nu luase o lantern`. Era una \nbuc`t`rie, dar nu \ndr`zni s` se \ntoarc` s-o caute. Cu degetetremur`toare, ap`s` \ntrerup`torul; nimeni nu va remarca luminala aceast` or` din noapte [i mai bine ar termina cât mai repede.

Examin` \nc`perea [i se \nfior`. Mai venise aici doar o dat` saude dou` ori, când venise s` ia câinele lui Méric... Carole eraacolo.... [i \ntr-o alt` zi, pentru a aduce mesajul unui vizitator.Privirea \i r`t`ci ezitând pe etajere, pe fotoliile confortabile dinfa]a [emineului [i reveni asupra marelui birou de stejar acoperitcu piele. Deodat`, sim]i cum \i bate inima [i o invad` iar \ndoiala.Era \nspìmântat`, dar acum era incapabil` s` mearg` pân` lacap`t. Era o idee n`scut` sub impulsul unui moment de depresie[i oricare ar fi fost secretele din birou, sim]i c` trebuie p`strate.Nu era \n natura ei s` scotoceasc`, chiar dac` acel ceva \i apar]ineatat`lui sù. Ar fi trebuit s`-[i dea seama mai \nainte. {i, dup`plecarea lui Tim se gândea ea cu disperare, ar putea s`-i pun`sincer \ntrebarea lui Méric, poate el i-ar fi spus tot ce dorea s` [tie.


Capitolul 10

Aceast` decizie ar fi trebuit s-o lini[teasc` dar, deodat`,\ncremeni, \nghe]at` de fric`. Instinctul o avertiza: era cineva \ndosul u[ii.

{i când aceasta se deschise \ncet, aproape f`r` zgomot, u[orulscâr]âit \i izbi urechile ca o explozie.

Se \ntoarse brusc [i privirea-i \nnebunit` c`zu asupra lui Méric.|n]epenit` de disperare \l privi [i se \ntreb` dac` o s-o omoare. |lauzi sco]ând o exclama]ie surd` [i tot sângele \i n`v`li \n fa]`.Prezen]a ei aici p`rea c` stârne[te \n el o mânie f`r` margini.

Pentru prima dat` de când \l cuno[tea, furia \l l`sase mut.Neputând suporta mai mult t`cerea, ea reu[i s` spun`:

– Scuz`-m`, n-am vrut s` deranjez pe nimeni. Nu [tiu cum dem-ai descoperit aici.

El o examin` cu ochi scânteietori [i reci: p`rul des, picioarelegoale; pijamaua de b`iat, din bumbac albastru, foarte fin.

– Am coborât s` v`d dac` John se simte bine, r`spunse el,amenin]`tor. Te-am urm`rit. Era \ntuneric [i, ca [i tine, n-amaprins lumina, dar nu [tiam cine este ho]ul. Era, poate, prietenultù Mason, m` gândeam eu, care \[i f`cea mica sa anchet`.

– Tat`l meu se simte rù? \ntreb` Suzy nelini[tit`.– Ocole[ti subiectul, replic` el, cu o voce sever`. {tiai c`, de

câteva zile, nu se simte bine.Ea fu cuprins` de remu[c`ri.– Trebuia s` trec eu \ns`mi s`-l v`d, când ne-am \ntors, dar

m-am gândit c` a adormit. {i nu ocolesc subiectul!– Adev`rat?Acest singur cuvânt valora cât altele o sut`. Ochii lui Suzy se

adâncir` \n cei ai lui Méric [i se l`rgir` de spaim`. El p`rea maimare ca de obicei, \n halatul de cas`: m`tasea de un albastru-\nchis \i punea \n valoare umerii largi. P`rea inaccesibil,fa]a dur` era goal` de orice urm` de simpatie. El f`cu un pas spreea, f`r` s` \nceteze s-o priveasc`. |n \nc`pere domnea o lini[teprofund` [i ea se \ntreba dac` \i auzea b`tìle frenetice ale inimii.

– Nu mi-ai spus ce f`ceai \n biroul meu? l`s` s`-i scape cu oasemenea brutalitate, \ncât ea tres`ri.

– Nu scotoceam \n biroul tù.De acolo de unde st`tea, \i z`rea maxilarul energic, p`rul

negru [i moale de pe piept, \n locul unde pijamaua eradescheiat`. Era con[tient` c` el a[tepta: trebuia s`-i furnizeze unargument. Dar, din nou, mintea i se goli [i r`mase mut`, l`sând s`se instaleze o t`cere care o condamna.

Privirea lui Méric o cerceta f`r` mil`.


– Atunci, ce f`ceai altceva? ai face bine s` g`se[ti o explica]ieplauzibil`!

|nc` o dat`, o trata ca pe o mincinoas`. Suzy \[i aminti: era obutad`, dar ea nu vroia s`-i dea prilejul s-o acuze serios. Ce s`spun` ca s` se disculpe?

El nu-i l`s` mai mult de zece secunde, \nainte de a-[i pierder`bdarea. Dintr-un singur salt, o ajunse [i o prinse de umeri..

– Mason te-a trimis, nu-i a[a?|ntrebarea era tot atât de dureroas` ca ap`sarea mâinilor lui.

|ntr-o anumit` m`sur` avea dreptate. Dar, cum s`-i explice?Impulsul sù nu avea nimic de-a face cu sugestia lui Tim. Ea \[ischimbase p`rerea \n ultimul moment, dar el n-o va credeniciodat`. Era prea ira]ional ca s` par` adev`rat.

Descump`nit`, \[i plec` fruntea [i vru s` se degajeze.– Tim nu [tie c` sunt aici. |]i jur!– Asta nu r`spunde la \ntrebarea mea.Ignorându-i \ncerc`rile, degetele lui Méric \[i accentuau

strânsoarea odat` cu furia sa.|nnebunit`, Suzy \ncepu s` bâiguie:– M`rturisesc c` e stupid` venirea mea aici. Poate este

somnambulism, dar n-am f`cut nimic rù. Nici nu m-am atins debiroul tù, n-am furat nimic, cu toate b`nuielile tale!

El r`spunse pe un ton sarcastic:– |]i pierzi timpul. N-ai avut nicio criz` de somnambulism,

chiar dac` aceast` ]inut` o face plauzibil`!El \i arunc` o asemenea privire, \ncât obrajii palizi ai tinerei

fete se \mpurpurar`.

146 MARIE STANTON

– Recunosc c` este mai bine decât ceea ce purtai la Londra.Dar aceast` pijama nu prea las` loc imagina]iei.... poate pentru cèste prea mic`.

– Te detest! zise ea, emo]ionat`.Pentru prima oar`, \[i d`du seama de indecen]a ]inutei sale.

|ntr-un gest de ap`rare, \[i \ncruci[` bra]ele pe piept.– Când un b`rbat g`se[te o fat` \mbr`cat` ca tine, gata s`

scotoceasc` prin lucrurile sale la aceast` or` din noapte, el nu semai sinchise[te de starea ei sufleteasc`.

– Nu m-ai fi descoperit dac` n-ai fi umblat de colo pân` colope aici.

Mi-ai provocat un [oc teribil surprinzându-m` [i acum màcuzi de atâtea lucruri...

– Suzy! strig` el. |i \ntrerupse [uvoiul de cuvinte isterice [i oscutur` f`r` blânde]e.

Devenise tot atât de palid ca [i tân`ra fat`. Aceasta \[i strângeabuzele, f`r` s` r`spund`, [i-l privea cu dispre].

– Acum, te sluje[ti de insolen]`! }i-am spus deja [i ]i-o repet:debaraseaz`-te de Tim Mason, altfel o voi face eu \nsumi... [i arputea fi mai umilitor pentru el!

– Dac`-i spui ceva lui Tim, nu va fi singurul care va pleca!– Este o amenin]are, domni[oar` Frazer?Degetele lui lungi \i strânser` umerii, \nainte de a aluneca

de-a lungul bra]elor, umplând-o de fric`. Cum s`-i r`spund`?Cum s`-i spun`: "Vreau s` [tiu ce este cu privire la Glenroden;incertitudinea m` \nnebune[te". Dar, trebuia s` ]in` seama detat`l sù. Deodat`, pe punctul de a-i m`rturisi totul lui Méric, o


frap` aceast` idee: lui John trebuia s`-i spun` ceea ce dorea s`[tie. Cum de nu \n]elesese asta mai devreme?

Câteva pic`turi de sudoare \i ap`rur` pe buze. Se gândea dinnou la Tim. Trebuia cu orice pre] s`-l scuteasc` de mânia luiMéric.

– Nu-mi place s` v`d oameni r`ni]i, replic` ea, cu o voce slab`[i mai ales pe Tim.

– E[ti hot`rât` s`-l protejezi pe domnul Mason. Atunci, de cenu este aici ca s` te apere, \n fa]a acestei canalii care conduceGlenroden? St` \n pat, a[teptând informa]iile pe care trebuie s` ile duci?

– E[ti cu adev`rat detestabil!Fa]a lui Suzy devenise stacojie de indignare [i de furie. Mâinile

lui Méric o l`sar` brusc [i aproape c`-[i pierdu echilibrul. El \ivorbi cu o violen]` re]inut`:

– A[a.... dup` p`rerea ta, eu sunt un b`rbat f`r` scrupule?– Da, r`spunse ea, ascultând doar de dorin]a s`lbatic` de a-l

r`ni.{i \ncepu s` tremure: toat` via]a \[i va aminti acea clip`. Aerul

era ap`s`tor [i domnea o atmosfer` de dezastru. Méric se apropie,cu bra]ul \ntins spre ea; de data aceasta nu-i cerea nicio explica]ie.

Ea \ncerc` \n zadar s` se zbat`, s` fug`, dar el o strânse cubrutalitate [i, cu mâna pe gâtul ei, o for]` s`-[i ridice fa]a spre el.Sângele \i clocotea \n vine, o flac`r` o devora. Nu era acela[isentiment ca \n c`su]` sau cel de pe munte. De data aceasta nu sejuca, dar nici nu manifesta tandre]e. Buzele \i r`neau gura cu ocruzime inimaginabil`. |ncerc` slab s`-i reziste, s` se aga]e de un

148 MARIE STANTON

strop de luciditate, dar pasiunea se insinua \n tot corpul s`u. Ealupta \mpotriva acestei ultime dezmierd`ri pân` când se lipi detorsul musculos.

Pierzându-[i capul de emo]ie, \[i petrecu bra]ele \n jurulgâtului lui, pierdut` \n pasiunea care o st`pânea.

El \[i ridic` privirea pentru un moment: mâna sa exploradulcea curb` a umerilor \nainte de a r`t`ci pe pielea goal`, pentrua reveni pe ceaf` [i a se pierde \n p`r; \i depuse pe gât o s`rutarearz`toare. O ]inea bine, o pedepsea, se r`zbuna pe \mpotrivireaei. |i demonstra c`, fa]` de el, era neputincioas`; el putea s`-[iimpun` voin]a. Când \ncet` s-o s`rute, Suzy \l trase din nou c`treea, f`r` s`-i pese de ceea ce ar putea crede despre ea.

Pu]in mai târziu, o ridic` \n bra]e [i ie[i din birou. Sub clarullunii, urc` scara, strângând lâng` el corpul suplu. Deschise u[acamerei ei murmurându-i la ureche cuvinte [optite; buzele \imângâiau \nceti[or obrajii fierbin]i. Apoi o arunc` brutal pe pat;[ocul desp`r]irii o f`cu s` simt` o durere cumplit`. Vocea luiMéric era ironic`.

– Vine timpul, Suzy, când trebuie s` ias` la iveal` adev`rul. Ofat` ca tine, care refuz` s`-l priveasc` \n fa]`...

U[a pocni. Plecase. O abandonase prad` ultimelor salecuvinte, r`nit` pân` \n adâncul sufletului.

A doua zi, era duminic`. Méric a \nso]it-o pe Carole la Perth,dup`-prânz [i n-a revenit decât seara târziu. Luni, Tim a plecat, [imar]i dup`-mas` a murit John. S-a stins lini[tit, \n somn, \n timpulsiestei. Suzy fu complet doborât` de aceast` dispari]ienea[teptat`.


Ie[ise cu câinii, \ncercând s`-[i calmeze durerea din inim`.Toat` ziua nu-l v`zuse pe Méric; de altfel, nu mai avea niciodorin]`. Trebuia s` g`seasc` o solu]ie, altfel nu mai putea s`r`mân` la Glenroden. Dup` incidentul din birou, nu mair`spundea la reac]iile sale \n fa]a lui Méric.

Carole \i telefon` \nainte de a-l \nso]i pe Tim la gar`, la Perth.Ea \i vorbi pe un ton c`lduros [i prietenesc ca [i când s-ar fidesp`r]it \n cei mai buni termeni.

– Este vorba de postul de profesoar`. M` gândesc c`, dac` \lmai vrei, \l po]i avea.

Suzy luase leg`tura cu [coala, care o acceptase. Trebuia s`\nceap` cursurile s`pt`mâna urm`toare. Ar putea locui acolo [i s`nu mai revin` la Glenroden decât la sfâr[itul s`pt`mânii, sau maibine, dac` John vroia s` fac` drumul \n fiecare zi.

Nu avu timp s`-i vorbeasc`; el muri mai \nainte. Nu se gândisec` va resim]i atât de dureros acest [oc. Se sim]i mai nefericit`decât la moartea mamei sale.

Méric [i doamna Lennox, \n]elegându-i durerea, se ocupaser`de tot. Carole \i trimise un scurt cuvânt de condolean]e, dar nuveni.

Méric se purt` prietene[te, dar complet deta[at. Doar câtevariduri \n col]ul buzelor [i triste]ea din priviri \i ar`tauam`r`ciunea.

Suzy petrecu zilele urm`toare ca \ntr-o cea]`. Singura eicertitudine era postul de profesoar`. Nu se gândea la Glenroden;dac` domeniul trebuia s` fie al lui Méric, i se p`rea c` este mersulnormal al evenimentelor.

150 MARIE STANTON

A doua zi dup` \nmormântare, decise s` mearg` la Perth,pentru a cere sfatul avocatului lui John. El trebuia s` vin` laGlenroden lunea viitoare, dar ea nu va mai fi aici. Plec` la drumvineri, pu]in dup`-prânz; avea \ntâlnire la ora dou`.

Când fu la volan gândurile \ncepur` s`-i r`t`ceasc`. Ar fi fostpoliticos s`-l avertizeze pe Tim de decesul tat`lui sù. Dar \i ie[isedin minte, de la plecarea lui la Londra. Méric Findlay era singurulcare-i ocupa gândurile [i inima. Dar, dup` pierderea lui John, niciel nu mai putea s`-i aline triste]ea ce o cuprinsese.

Parc` ma[ina [i merse \n Place Marshal. G`si biroul deavocatur` ceva mai departe.

– Tat`l tù nu mai era proprietar la Glenroden, nu [tiai? Avândut domeniul acum zece ani. A avut norocul s` g`seasc` uncump`r`tor ca Méric Findlay.

Uluit`, Suzy f`cu ochii mari. Deci, Méric era proprietarul, nutat`l sù. Se \ntreba cu disperare de ce John nu-i spusese nimic.

Avocatul continu`. Se vedea c`-i cunoscuse bine pe tat`l [i pemama tinerei fete.

– Semeni mult cu bunica ta. Era o femeie remarcabil`, adùgèl, conducând-o pe Suzy pân` la u[`, pu]in mai târziu.

Dup` aceast` veste nùcitoare, Suzy nu-[i mai aminti ceurmase \n acea dup`-amiaz`. Câtva timp se plimbase, apoi luase ocea[c` de ceai. Se \nnoptase demult când revenise la Glenroden.Trecu vadul [i hot`r\ s` nu-i spun` nimic lui Méric pân` luni,\nainte de plecare. Era necesar ca \ntrevederea s` fie scurt`. Scuzerapide.... un cuvânt de adio [i mul]umire, chiar \nainte de a pleca.Aceasta ar evita o oarecare stânjeneal` [i Méric \i va fi probabil


recunosc`tor. Trebuia cu orice pre] s` reduc` conversa]ia laminimum; altfel, emo]ionat`, ar spune cuvinte pe care apoi le-arregreta.

|n aceast` sear`, Méric nu trebuia s` fie acas`, avea o \ntâlnire.Ea va \ntârzia la Perth; vroia s` fie sigur` c` nu-l g`se[te acas`. Nu-[i d`du seama c` se f`cuse frig. Uitase c` \nc`lzirea ma[inii nufunc]iona [i acum era \nghe]at`.

Farurile m`turar` scurta alee care ducea la cas`. Parc`, alerg`pe pietri[ [i se gr`bi \n vestibul. Cu degetele amor]ite, trânti u[a\n urma ei. |n ciuda previziunilor, Méric o a[tepta; m`suravestibulul, cu pa[i mari. Purta vechiul s`u kilt de toate zilele [i fa]a\i era \ntunecat`. Ea nu avu timp s` reac]ioneze: era deja \n fa]a ei[i o privea ]int`, din \n`l]imea sa.

– Suzy!Scurta sa exclama]ie o f`cu s` \nlemneasc`. El \i remarc` figura

livid`, ochii \ncerc`na]i, silueta sub]ire str`b`tut` de un frisonnervos \n pardesiul u[or de var`, nepotrivit pentru acest anotimp.

– Suzy, pentru numele lui Dumnezeu, unde ai fost?Ner`bd`tor, o lu` dup` umeri [i o zgâl]âi; gestul \i exprima

nelini[tea. Toate frumoasele solu]ii ale lui Suzy se n`ruir` [iizbucni \n lacrimi.

– Suzy! strig` el pentru a treia oar`.Vocea lui era cu adev`rat disperat`.– Te rog, spune-mi ce este? Ce s-a \ntâmplat?Ea nu era \n stare s` r`spund`. El o trase al`turi, \i puse o

mân` pe cap [i o lipi de um`rul s`u ca s-o legene pân` când \i vatrece durerea. {i tot timpul, \i repeta:

152 MARIE STANTON

– Suzy, draga mea, te iubesc!Ea \i auzea cuvintele de departe, f`r` s` fie sigur` c` le

\n]elege.– De ce nu mi-ai spus nimic? murmur` ea cu o voce spart`.Imediat, Méric se \ncord`, mâna \ncet` s`-i mângâie p`rul. O

]inea \nc` \n bra]e, dar privirea \i era de nep`truns. |[i strânsebuzele, \n]elegând c` aceast` \ntrebare nu avea nimic de-a face cuceea ce voia s`-i spun`.

– Dar unde naiba ai fost dup`-amiaz`? o \ntreb` el.– Nu b`nuie[ti? murmur` ea rec`p`tându-[i respira]ia.– Cum a[ putea, Suzy?El \[i pierdea r`bdarea [i-i privea cu o nelini[te crescând`

obrajii uzi de lacrimi.– Doamna Lennox credea c` e[ti la Perth dar, nev`zându-te

revenind, am devenit nebun de nelini[te.– Tu trebuia s` cinezi afar`, ast`-sear`.– Nu asta este important. Tu e[ti cea care conteaz`! Dar nu

mi-ai r`spuns la \ntrebare.Plin` de \n]elegere, ea se str`duia s`-i sus]in` privirea.– Am mers s`-l v`d pe avocatul de la Perth, zise ea.– Ferguson?Ea aprob`, cuprins` de o mare sl`biciune. Ce f`cuse? Méric se

aplec` spre ea. Apoi, f`r` s-o lase s` deschid` gura, o ridic` [i oduse \n bibliotec`.

Ca prin cea]`, ea se pr`bu[i \n adâncitura bra]elor puternice,cu o bucurie profund`. Méric se a[ez` pe marea canapea de piele[i o p`str` strâns lâng` el; ea \[i aminti vag cele câteva cuvinte de


dragoste pe care i le spusese. Dar poate c` \ncerca doar s-oreconforteze? Consternat`, se for]` s` vorbeasc`.

– Vroiam s` cunosc adev`rul cu privire la domeniu. |n unelemomente, m` gândeam c` e[ti administrator autoritar; \n alteleaveam impresia oribil` c` tat`l meu [i cu mine tr`im din mila ta.

– S`rmana Suzy.... atât de tulburat`.Vocea lui tr`da o mare tandre]e.– Dac` eu [i cu tine am \ncepe cu \nceputul? Trebuia s-o facem

mai de mult.Ea \[i ridic` privirea spre el [i citi \n ochii lui o mare \n]elegere;

sim]i c`-[i revine, sub ap`sarea mâinilor lui.– Avocatul mi-a m`rturisit c` tu e[ti proprietarul [i nu tat`l

meu, dar nu l-am \ntrebat altceva. I se p`rea normal s` fiu lacurent. Nu puteam s`-i spun c` nu [tiu nimic. De altfel, nu maiavea importan]`.

Privirile li se \ntâlnir`. Cea a lui Méric nu o condamna, dar eraplin` de regrete la vederea tr`s`turilor trase [i a fe]ei sale livide.

– Dac` m`car a[ fi [tiut unde te duci, Suzy! A[ fi putut s` tescutesc de aceast` suferin]`. Inten]ionam s`-]i explic \n weekend,\nainte s` vin` luni Ferguson.

El continua s-o strâng` lâng` el [i inima lui Suzy b`tea s` serup`. Nu \ndr`znea s` se mi[te, de team` s` nu-i dea drumul.Dac` nu va p`stra nimic altceva, cel pu]in va p`stra pentrutotdeauna amintirea acestei clipe.

– Era acum zece ani, aveam dou`zeci [i cinci de ani. Eramtân`r atunci [i nu [tiam nimic despre exploatarea terenurilor dinSco]ia. Glenroden era de vânzare [i l-am cump`rat.

154 MARIE STANTON

– Atât de simplu?– Atât, micu]` Suzy. Când vreau ceva, ob]in \ntotdeauna, n-ai

remarcat? Proprietatea era ipotecat`. John s-a b`tut \ntotdeaunas` nu-l piard`. El nu avea familie... nu b`nuia c` exi[ti. Dar sufereac` trebuie s` se despart` de Glenroden.

Suzy tres`ri [i, când el se \ntrerupse, \l \ntreb`:– {i i-ai permis s` r`mân`?– Da, dar atunci nu din generozitate. Pentru mine, era

afacerea: eu nu [tiam nimic, iar John cuno[tea bine toat`exploatarea domeniului. Am \ncheiat o conven]ie.

– Vrei s` spui... c` el era administratorul?– Nu, Suzy, nu chiar. |mi pl`cea s` m` ocup personal de

afacerile mele, chiar [i atunci. El m-a f`cut s` profit de propria-iexperien]` [i am tr`it \mpreun` la Glenroden. De fapt, foartepu]ini oameni erau la curent cu situa]ia exact`.

– Dar, când ai cump`rat...– |mi convenea, Suzy, din motive personale. }i-aminte[ti c`

]i-am spus odat` c` tat`l meu a murit \n Africa de Sud? Mama mease rec`s`torise [i nu m` a[tepta nimic bun de la tat`l meu vitreg.La dou`zeci [i cinci de ani, eram destul de tân`r [i de nebunpentru a \ncerca orice. Mi-am luat partea din mo[tenire [i am sositaici. Dar nu vroiam s` fiu urmat de familie: dac` ar fi [tiut c`posed Glenroden, poate ar fi venit. {i mama este n`scut` aici, \nSco]ia.

– {i unde se afl`, acum, familia ta?– |n Africa de Sud. Pe tat`l meu l-am v`zut la Londra când

te-am \nso]it. Eu posed o parte dintr-o min` [i vroia s`-mi vorbeasc`.


– ~sta era scopul c`l`toriei tale?– Ce este de mirare?– Credeam c` poate veneai pentru Carole...– {i eu, c` o s`-]i petreci timpul cu Mason! Se pare, draga mea,

c` amândoi am tras concluzii gre[ite.Se l`s` o lung` t`cere. Méric o strânse mai tare \n bra]ele sale.

Dar mai erau unele lucruri de clarificat.– De ce tata nu mi-a spus nimic, la sosirea mea? murmur` ea,

\n cele din urm`.– Cred c`-i era fric` s` nu te piard`. |[i imagina, pe drept sau

pe nedrept, c` dac`-]i dezv`luia adev`rul, ai fi plecat cum a f`cutmama ta. Dup` câtva timp a vrut s`-]i spun`, dar devenise foartedificil.

Cu toat` c`ldura focului [i a celei ce emana din bra]ele luiMéric, Suzy sim]i c` o ia cu frig.

– De ce nu-mi f`cea m`rturisiri? \ntreb` ea trist`. Eram fiica sa,nu l-a[ fi p`r`sit niciodat`. Cu alte cuvinte...

Se \ng`lbeni, amintindu-[i de postul pe care-l acceptase.– .... doar s`pt`mâna trecut` am lipsit. Vroiam doar s`-mi

câ[tig existen]a. Dac` el ar fi vrut, a[ fi f`cut drumul \n fiecare zi.Nu g`sea util s` precizeze c`, mai ales, vroia s`-l evite pe Méric.

Acesta o privi ca [i când ar fi b`nuit realitatea.– Tat`l t`u a avut prea multe deziluzii \n via]` pentru a avea

prea repede \ncredere \n oameni. P`rea \ns` foarte fericit, de lavenirea ta.

– |ncepusem s`-l iubesc foarte mult, dar nu mi-am dat seamadecât dup` moartea sa. Este reconfortant s` [tiu c` i-am adus

156 MARIE STANTON

pu]in` bucurie. Avea \n tine o \ncredere absolut`, adùg` ea, pejum`tate toropit`.

– Da, a[a cred, zise Méric privind-o gânditor. Zece ani sunt untimp lung, Suzy. Ne \n]elegeam bine, el [i cu mine. Cred c` m`considera ca pe un fiu. |l iubeam mult.

|i \nv`lui t`cerea. El o f`cu s` alunece de pe genunchii sì pecanapea [i cu degete abile, \i scoase pardesiul. V`zând-o c`tremur`, remarc` sub]irimea ]es`turii.

– Presupun c` ai nevoie de bani, pentru a-]i \nlocui unelelucruri. I-am spus lui John s` te \ntrebe dac` ai suficien]i, dar separe c` n-a f`cut-o niciodat`.

Ea d`du din cap, evitând r`spunsul direct. Se mir` ea \ns`[icând \i puse \ntrebarea care-i ardea buzele.

– N-ai vrut niciodat` s` te c`s`tore[ti?– Ba da, r`spunse el \ncet, adesea.Era vorba, deci, de Carole. I se \nvârtea capul; era abia

con[tient` de prezen]a lui al`turi pe canapea. El \i puse un pahar\ntre degetele tremur`toare [i-i ceru s` bea.

– Ar fi trebuit s`-]i dau asta imediat, zise el \ncruntându-[isprâncenele, dar eram foarte preocupat. Bea tot. {i prive[te ce ams`-]i ar`t. El scoase portofelul din buzunar [i-i ar`t` o miniatur`.O privi un moment, cu ardoarea unui adolescent. Era portretulunei tinere fete: purta o rochie \nflorat`; p`rul sù blond eraondulat [i c`dea \n bucle moi pe frunte.

Suzy o examin` cu uimire. Era replica sa, aproape exact`.Gulerul rochiei [i stilul coafurii erau din alt` epoc`, darasem`narea era frapant`.


– Cine este? De unde o ai?– Am g`sit-o din \ntâmplare, \n sertarul unui birou. John mi-a

permis s-o p`strez. Am [tiut atunci c` era singura femeie cu carem-a[ fi c`s`torit. Dar era o nebunie, c`ci nu speram c` am s-o\ntâlnesc vreodat`. |n sfâr[it... pân` \ntr-o sear`, la Edinburgh...

Nu putea s` se exprime mai clar. Suzy sim]i cum \i bate inimanebune[te.

– Te-ai gândit c` a[ fi eu?Mâinile lui Méric le luase pe ale sale, posesive.– {tiam c` erai tu, afirm` el calm. Erai re\ncarnarea bunicii

tale. |n seara aceea, ai g`sit surprinz`toare atitudinea mea. |ntr-adev`r, era. Dar când un b`rbat \[i vede visul realizat, nu st`s` se gândeasc`. Dar, chiar când ]i-a fost team`.... când ai plecat,[tiam f`r` nicio \ndoial` c` te vei \ntoarce la Glenroden.

– {i m-ai a[teptat pe falez`, murmur` ea. Totu[i, ce te deranja?– M` temeam s` nu-l tulburi pe John. {i apoi, tu nu e[ti dulcea

demoazel` victorian` a viselor mele. {i mi-ai dat de furc`!Câteodat` \mi venea s` te bat, mai ales când a ap`rut domnulMason, ad`ug` el, strâmbându-se. Dar, \n ciuda acestorne\n]elegeri, n-am putut s` ratez niciodat` ocaziile de a te avea \nbra]ele mele.

– Scumpule, zise Suzy, lipindu-se de el, foarte fericit`. Nu tenelini[ti \n ceea ce-l prive[te pe Tim. Nu l-am iubit niciodat` [i nui-am dat nicio speran]`. Te iubesc de mult timp, ad`ug` eap`tima[.

– De mai pu]in timp decât te iubesc eu, Suzy.O \mbr`]i[` cu pasiune, plin de tandre]e.

158 MARIE STANTON

– Când am auzit vorbindu-se de Tim Mason, am crezut c` nuvei ajunge s` te decizi.

– {i eu gândeam la fel \n ceea ce o prive[te pe Carole Craig,replic` ea.

El \i mângâie p`rul [i-i descoperi fruntea.– Noi suntem anima]i de un sentiment mai puternic decât

orice pasiune, spuse el cu o voce tremur`toare. Dac` vrei, po]i s`prime[ti postul de profesor, dar c`s`tore[te-te cu mine \nainte deCr`ciun. Nu vreau s` a[tept`m mult.

– Sper c` vom petrece Cr`ciunul la Glenroden? \ntreb` ea peun ton rug`tor.

Totul se petrecuse atât de repede, \ncât nici nu putea s` vad`clar. Dar certitudinea c` Méric Findlay o iubea, f`cea s`-i cânteinima.

– Da, aprob` el, surâzând. Vom r`mâne aici de Cr`ciun [i vommerge apoi \n c`l`torie de nunt`, \n Africa de Sud, pentru a teprezenta familiei mele. E[ti de acord?

Suzy aprob`. Atât timp cât Méric va fi al`turi de ea, nu contalocul unde vor merge. Vor reveni s` tr`iasc` \n aceast` veche cas`cenu[ie pierdut` \n mun]i. De acum, se va sim]i \ntotdeauna acas`la ea, la Glenroden.... tat`l ei ar fi fost fericit. Din toat` inima, Suzy\i mul]umi lui Dumnezeu. Ca [i când i-ar fi ghicit gândurile, Mérico strângea cu putere \n bra]e.

Sfâr[it


user

Formato

gianninajollys

enigma de la glenroden · era o prob` de dragoste! suzy tres`ri, p`lind pe m`sur` ce logica...

Documents