Erizipelul este o boala infectioasa acuta a tegumentelor (exceptional si a mucoaselor), caracterizata clinic prin aparitia unui placard dermitic si prin fenomene generale

ErizipelulErizipeluleste o boala infectioasa acuta a tegumentelor (exceptional si a mucoaselor), caracterizata clinic prin aparitia unui placard dermitic si prin fenomene generale. Boala are o evolutie ciclica, tendinta la vindecare spontana si nu confera imunitate.

EtiologieAgentul etiologic este reprezentat de streptococul betahemolitic de grupa A.

PatogenieInfectia tegumentelor se poate produce prin: solutii de continuitate ale pielii (plagi, dermatomicoze, arsuri, ulcer varicos al gambei); contiguitate, de la mucoasa invecinata infectata cu streptococ (angina, rinofaringita, otita medie supurata); propagare limfatica (limfangite streptococice); diseminare hematogena, in mod exceptional (septicemii).

Streptococii se multiplica in spatiile limfatice ale dermului, realizand o dermita acuta, caracterizata prin hiperemie, vasodilatatie, edem si infiltratii celulare. Placardul dermitic are tendinta extensiva, propagarea facandu-se centrifug, din aproape in aproape. Exudatul inflamator poate patrunde intre straturile epidermului, determinand un clivaj al acestora, cu formarea de flictene. Uneori, epidermul se poate necroza, in special in zona centrala a placardului. Propagarea infectiei in hipoderm duce la edem masiv si (sau) procese supurative (celulite, abcese, flegmoane).

Localizarea procesului infectios in spatiile limfatice explica limfangita si adenita din erizipel, ca si raritatea tromboflebitelor si a septicemiilor, mult mai frecvente in infectia stafilococica. In patogenia erizipelului ete incriminata si interventia unei componente alergice, legata de sensibilitatea organismului fata de streptococul betahemolitic.

Sursa de infectieeste reprezentata de bolnavii de boli streptococice si purtatori sanatosi de streptococ.

Transmitereaeste directa prin picaturi Flugge, sau indirecta, prin obiecte contaminate. Contagiozitatea este foarte redusa.

SimptomePerioada de incubatie este de 3-5 zile. Debutul bolii este brusc, cu frison intens si febra ridicata (39-40).Placardul erizipelatosapare dupa 6-12 ore de la debut, fiind precedat, uneori, de senzatie de tensiune, in zona in care va apare, precum si tumefierea dureroasa a ganglionilor limfatici aferenti regiunii respective. Perioada de stare a bolii se caracterizeaza prin prezenta placardului erizipelatos, a adenopatiei si a fenomenelor generale.

Placardul erizipelatos poate sa apara in orice parte a corpului, in vecinatatea unei solutii de continuitate a tegumentelor sau a unei mucoase infectate. De obicei, este unic; tumefactia este uniforma, placardul fiind usor reliefat fata de tesuturile sanatoase invecinate; pielea isi pierde supletea, este destinsa si lucioasa. Culoarea placardului este rosie-inchisa, adesea caramizie. La bolnavii cu tulburari grave, placardul poate deveni cianotic (erizipel albastru). Temperatura locala este cu 2-3 mai ridicata decat a pielii sanatoase. Durerea locala este putin accentuata, suportabila, palparea placardului fiind posibila; fac exceptie erizipelul pavilionului urechii si cel al pielii capului.

Placardul se extinde in suprafata destul de repede (cativa cm pe zi), din aproape in aproape, in "pata de ulei". Viteza si directia de extindere depind de structura tesutului conjunctival subcutanat. Acolo unde acesta este dens, la nivelul plicelor, placardul se opreste sau isi intarzie extinderea. Asa se explica aspectul in "aripi de fluture" al erizipelului fetei, care cuprinde nasul si obrajii, dar respecta buza superioara. Prin modul de extindere, erizipelul poate fi migrator sau eratic. Factorii ce te pot predispune la aceasta boala sunt:

- micoze cutanate sau ale unghiilor;

- ulcerul varicos;

- edemul dupa operatia de extirpare a sanului;

- diabetul zaharat.Mijloace de profilaxie Persoanele n vrsta trebuie sa fie atente sa nu traumatizeze pielea atunci cnd efectueaza un lucru fizic. n caz ca apar zgrieturi, se dezinfecteaza regiunea afectata a pielii cu solutie iod sau de alcool. Maladiile concomitente sunt factori importanti ce favorizeaza infectarea pielii. Astfel, pentru a preveni aparitia erizipelului, e absolut necesar de tratat patologiile concomitente: tratamentul la dermatolog al micozelor (ciuperci dermatofite) si streptodermiilor (afectiuni ale pielii cu streptococul A), combaterea varicozei membrelor inferioare (vene deformate si dilatate, vizibile sub piele) si tromboflebitei (inflamatie a peretelui unei vene cu formare de cheaguri de snge), consultatia endocrinologului n caz de diabet zaharat, reducerea masei corporale exagerate la obezi. La moment, specialistii de la spitalul de boli infectioase Toma Ciorba elaboreaza o noua metoda de profilaxie a erizipelului care are statutul de brevet de inovatie. n paralel cu administrarea antibioticelor ( se efectueaza cu bicilina 5 pe un termen de la 6 luni pna la 2 ani, n functie de cazul clinic tratat) se aplica un tratament de imunocorectie (cu preparate imunostimulatoare). Persoanele n vrsta (60 de ani si mai mult) au un statut imun deficitar si astfel sunt vulnerabili n fata infectiilor. Tratamentul prin imunocorectie fortifica sistemul imun al bolnavilor si prentmpina recidivele erizipelului.

Diagnosticul este stabilit de catre medic, pe baza aspectului clinic si prin prezenta febrei, care poate preceda roseata.

Severitatea erizipelului si a celulitei variaza de la moderata la severa. Gradul de severitate depinde de marimea zonei afectate, zona corpului (erizipelul cu localizare la nivelul fetei este mai sever) si prezenta factorilor agravanti.Aceste infectii cutanate pot duce la complicatii:

Septicemie (bacteria se raspandeste in sange);

Abces (colectie de puroi in zona respectiva);

Infectii care se raspandesc in tesuturile profunde;

Umflarea pe termen lung a locului afectat, datorita lezarii drenajului limfatic;

Predispozitia de a dezvolta ulterior episoade de celulita/erizipel in acelasi loc.

DiagnosticDiagnosticul pozitiv se pune pe baza datelor clinice.Diagnostic diferentialSe face cu eriteme, dermite.Tratamentul are rolul de a preveni producerea acestor complicatii.

Terapia cu antibiotic trebuie initiata cat mai curand posibil de la momentul atacului si trebuie mentinuta timp de 10-14 zile. Daca nu se obtine o imbunatatire, pot fi necesare doze mai mari sau prelungirea duratei de tratament, pana in momentul disparitiei tuturor semnelor de infectie.

Majoritatea pacientilor pot fi tratati la domiciliu, cu antibioterapie po. Cazurile severe pot necesita tratament cu antibiotic injectabil si eventual internare.

In timpul atacului, cat timp zona afectata este rosie, umflata si calda, este necesar repausul si mentinerea membrului afectat in pozitie procliva (membrul afectat mentinut mai sus decat restul corpului).

In cazul recurentelor frecvente, poate fi necesara continuarea tratamentului cu o doza mica de antibiotic po, administrata pe termen lung.

Este importanta tratarea solutiilor de continuitate de la nivel cutanat (eczema, tinea pedis) pentru a preveni recurentele. Medicul dermatolog va poate prescrie tratamentul corect al acestor afectiuni asociate.

Dupa vindecarea episodului acut, edemul membrului respectiv ar trebui tratat cu compresie elastica, pana la remiterea acestuia.

Dascalu Daniel

- 4 -