EVOLUȚIA COMERȚULUI INTERNAȚIONAL CONTEMPORAN.

STRUCTURA COMERȚULUI INTERNAȚIONAL PE GRUPE DE

MĂRFURI

Comerțul internațional a cunoscut cea mai mare creștere a sa în secolul XX,dar mai ales în a doua jumătate a acestuia, respectiv de la 61 miliarde de dolari in1950, la circa 6340 miliarde de dolari în anul 2000. Această tendință de creștereaccentuată a continuat și în primii ani ai secolului XXI (în anul 2008 acestaajungând la o valoare de 15775 miliarde de dolari), ea fiind întreruptă în prezentdatorită izbucnirii crizei economice mondiale. Pe ansamblul, în secolul XX, sepoate aprecia că în a 2-a jumătate a acestuia, ritmul anual de creștere a fost de celpuțin patru ori mai mare decât în prima jumătate (circa 12%, față de 2-3%).

Ritmul rapid de crestere a comerțului mondial postbelic s-a datorat, atât creșterii volumului fizic, cât și prețurilor, estimându-se că in perioada 1950-1970 a crescut în special datorită volumului fizic, iar in perioada 1971-1980 din cauza prețurilor. Recenta criză economică a dus la scăderea volumului producției mondiale și la înăsprirea condițiile de creditare, ceea ce a afectat negativ comerțul internațional. Astfel, de la un ritm anual de creștere de circa 7%, în anul 2007, acesta a cunoscut o scădere la numai 3% în 2008 și o adevărată prăbusire la -11,9% înregistrată in 2009. Aceasta reprezintă cea mai mare contracție a comerțului internațional după cel de-al doilea război mondial.

Principalele cauze ale prăbușirii comerțului internațional după declanșarea actualei crize economice mondiale sunt:- declinul cererii pe plan mondial;- penuria de resurse financiare disponibile pentru comerț;- recurgerea la măsuri protecționiste.

Participarea țărilor la fluxurile comerciale internaționale diferă în funcție de:Potențialul lor economic; competitivitatea externă a produselor realizate; strategiile de politică economică urmate.

Comerțul internațional a fost și este semnificativ dominat de grupul țărilor industrializate.

Țări industrializate 2012 (World FactBook)Noile țări industrializate 2013

Ponderea lor in comerțul mondial a crescut până în 1972 cand s-a ridicat la73,1%, apoi a început să scadă,atingand un nivel 66,6% în 1997, pentru ca în 2008 să ajungă la 57%. Participarea țărilor în dezvoltare și a celor emergente s-a imîunătățit simțitor începând din ultima decadă a secolului XX, unele dintre ele devenind producătoare și exportatoare de produse cu valoare adăugată ridicată. Din acest grup de state se remarcă China, țară care în 2009 a devenit cel mai mare exportator mondial de mărfuri, devansând Germania.

Evoluția structurii pe mărfuri a comerțului internațional

Urmare accentuării caracterului industrial al economiei mondiale s-a

schimbat radical și ponderea celor două mari grupe de produse în comerțul internațional, produsele manufacturate ajungând să dețină în 2008 circa 66% din comerțul mondial (față de 36,4% în 1937, 51% în 1960, 75,5% în 2003) . O contribuție la această schimbare a avut-o și dinamica diferită a prețurilor, respectiv creșterea mai accentuată a celor referitoare la produsele manufacturate; la cele de bază excepție a făcut petrolul prin creșterea rapidă a prețurilor în ultimii treizeci de ani.

Dintre produsele de bază cele care și-au redus din importanță au fost produsele alimentare și materiile prime, în schimb a crescut ponderea combustibililor,datorită consumului în creștere, dar mai ales prețurilor din anii ’70 si ’80.

La produsele manufacturate, creșterea cea mai spectaculoasă au înregistrat-o :

o Mașinile;o utilajele;o mijloacele de transport;o componentele industriei auto si electronice.

Ceea ce caracterizează evoluția structurii pe mărfuri a comerțului internațional este permanenta și rapida imbogățire a nomenclatorului de produse ce se comercializează pe piața mondială, motivată de apariția de produse noi și dispariția altora la intervale de timp din ce în ce mai scurte.

Dacă analizăm comerţul cu produse de bază, evidenţiem că exportul

produselor de bază se caracterizează prin următoarele:

• în primul deceniu, ponderea acestei grupe în comerţul internaţional a

deţinut-o grupul ţărilor în curs de dezvoltare;

• în perioada următoare (anii 1960-1962), această pondere atingea

nivelul de 55 %;

• după acest deceniu, ţările în curs de dezvoltare şi-au redus ponderea,

astfel încât ponderea era deţinută de ţările dezvoltate;

• creşterea ponderii ţărilor dezvoltate în exportul produselor de bază

este urmare a faptului că acestea au acordat atenţie dezvoltării

agriculturii proprii şi industriei extractive proprii, astfel încât să

crească gradul de autosatisfacere din producţia naţională a nevoilor,

ba chiar să producă în cantităţi mari produse de bază destinate

exportului;

• multe ţări, care înainte erau importatoare de produse agricole, au

devenit mari exportatoare de produse agricole;

Supgrupa produselor alimentare

Au avut loc numeroase modificări şi în structura producţiei alimentare, evoluţie determinată, în mai mică

măsură, de influenţa revoluţiei tehnico-ţtiinţifice şi, în mai mare masură, de consumul alimentar al

populaţiei.

Ţările dezvoltate deţin o pondere de 70 % din comerţul cu produse alimentare (atât la import,

cât şi la export), iar ţările în curs de dezvoltare 30 %.

Comerţul mondial cu produse alimentare este dominat de grupul ţărilor dezvoltate (62,2% la export şi

67,2% la import, pentru anul 2006).

Exportatori Valoare, miliarde dolari

Pondere în exporturile mondiale, %

2000 2008 2000 20081. UE 182,89

(UE-15)

481,05 (UE-27) 41,3 (UE-15)

43,2 (UE-27)

2. SUA 53,92 112,63 12,2 10,1

3. Brazilia 12,81 54,3 2,9 4,9

4. Canada 17,63 39,33 4,0 3,5

5. Argentina

11,47 36,82 2,6 3,3

Principalii exportatori și importatori de produse alimentare

Importatori

Valoare, miliarde dolari

Pondere în importurile mondiale, %

2000 2008 2000 2008

1. UE - 516,65 (UE-27)

43,8 44,1 (UE-27)

2. SUA 49,36 95,18 10,3 8,13. Japonia 48,58 66,16 20,1 5,64. China 9,04 49,54 1,9 4,25. Rusia 8,92 32,16 1,9 2,7

Subgrupa materiilor primeDin punct de vedere valoric, această subgrupa a înregistrat, după al 2-lea război mondial, o însemnată

scădere a ponderii sale valorice în comerţul internaţional. Astfel, dacă înainte de război reprezenta 22 % din totalul comerţ, la nivelul anilor 1970 a ajuns la 11 %, pentru ca în a doua parte a deceniului 10 să reprezinte doar 5 %.

Cauzele acestei evoluţii au fost:•revoluţia tehnico-ştiinţifică care a dus la procesul de industializare, la înlocuirea parţială a unor materii prime naturale, socotite clasice, cu altele noi, sintetice;•evoluţia preţurilor la materiile prime naturale;•politica constituirii stocurilor strategice de materii prime practicată de ţările dezvoltate participante la diverse blocuri militare.

Paralel cu scăderea ponderii valorice a subgrupei în comerţul internaţional, din punctul de vedere al volumului fizic, s-a produs o îmbogăţire a nomenclatorului de materii prime prin introducerea în circuitul economic a unor noi materii prime naturale care şi-au găsit utilizare ca urmare a revoluţiei tehnico-ştiinţifice (materii prime folosite în industria atomică, diverse materiale rare utilizate în industria aerospaţiului sau în electronică).

Subgrupa combustibililor minerali, carburanţilor şi

lubrefianţilor

Din punct de vedere valoric, această subgrupă a înregistrat

o creştere neînsemnată, până la sfârşitul secolului al VII-lea,

pentru ca apoi creşterea să fie considerabilă. Evoluţia acestei

subgrupe a fost de:

7% - înainte de al 2-lea război mondial;

10% - după al 2-lea război mondial şi

24% - după ‘70

20% - în 2009.

Această subgrupă a înregistrat cea mai sinuoasă evoluţie,

cu oscilaţii importante. În această subgrupă fiecare componentă

a avut o evoluţie diferită.

Subgrupa produselor chimice Această grupă a înregistart o creştere relativ însemnată a ponderii valorice în comerţul internaţional ajungînd de la 4,4% în 1937 la peste 10% în 2008. Sub influenţa RTŞ industria chimică s-a modernizat, diversificat şi specializat considerabil, şărgindu-şi permanent nomenclatorul producţiei şi gama sortimentală. Chimia este una dintre cele mai dinamice ramuri ale industriei pe plan mondial, cu tendinţa de a devansa chiar ritmul de creştere al industriei constructoare de maşini. Se apreciază că la intervale de 8-10 ani se reînnoieşte producţia chimică pe plan mondial, deci şi comerţul internaţional, în proporţie de 85-90%. Este grupa care are cel mai bogat nomenclator de produse în circuitul comerţului internaţional. În structura comerţului internaţional cu produse chimice se înregistrează creşterea ponderii produselor cu volum mic şi valoare mare, adică a produselor cu grad ridicat de valorificare industrială (produsele petrochimiei, produsele medico-farmaceutice, cosmetică etc.) şi scăderea ponderii produselor cu volum mare şi valoare mică (îngrăşăminte, produse clorosodice etc.).Comerţul cu produse chimice este dominat de ţările dezvoltate (peste 80% la export şi circa 70% la import).

Exportatori Valoare, miliarde dolari, % Pondere în exporturile mondiale, %

2008 2008 2000

1. UE 910,6 53,4 54,1

2. SUA 179,6 10,5 14,1

3. China 79,3 4,7 2,1

4. Japonia 69,1 4,1 6,0

5. Elveţia 68,9 4,0 3,7

Importatori Valoare, miliarde dolari, % Pondere în exporturile mondiale, %

2008 2008 2000

1. UE 795,9 45,8 44,7

2. SUA 180,9 10,4 12,5

3. China 119,0 6,8 5,0

4. Japonia 55,4 3,2 4,3

5. Canada 42,1 2,4 3,3

Principalii exportatori și importatori de produse chimice

Subgrupa maşinilor, utilajelor şi mijloacelor de transport

Această subgrupă a înregistrat, până la nivelul anilor ’70, cel mai înalt

ritm de creştere în cadrul comerţului international, dar şi cel mai înalt ritm

de creştere a ponderii valorice. Astfel, de la 8 % înainte de război, ajunge

în anii ‘70 la 30 %, iar în 2009 la 39 %, adică exportul mondial cu

produsele ce apartin acestei subgrupe a crescut de 80 de ori în 2009 faţă de

1950.

Subgrupa altor produse manufacturate

Specific acestei subgrupe este faptul că a deţinut o pondere

însemnată în comerţul internaţional, cu o tendinţă de creştere

permanentă până în deceniul 7 şi cu oscilaţii în perioadele

următoare. Astfel, în 1937 această pondere a fost de 24%, apoi

în 1970 de 29%, pentru ca în ultimul deceniu să oscileze între

25 % şi 29 %.

Această subgrupă este foarte eterogenă ca structură,

cuprinzând o gamă foarte largă de produse finite şi semifinite,

la care contribuie toate ramurile industriei prelucrătoare.

Economiile lumii după volumul comerțului cu mărfuri 2011(sursa OMC)