explorarea seriei eritrocitare.vsh

Lucrări practice Fiziologie I

1

EXPLORAREA SERIEI ERITROCITARE

Eritrocitele (hematiile) reprezintă, alături de leucocite şi trombocite, elementele figurate ale sângelui. Procesul de formare al eritrocitelor se numeşte eritropoieză, realizată prin multiplicarea şi maturarea precursorilor eritrocitari, expulzia nucleului si eritrodiabaza (trecerea eritrocitelor din măduva hematogenă în circulaţie). Pentru explorarea corectă a seriei eritrocitare este necesară determinarea următorilor parametri: - numărul de eritrocite; - hematocritul; - hemoglobina; - indicii eritrocitari.

1. NUMĂRĂTOAREA ERITROCITELOR

Principiu

• Metoda manuală - se numără direct la microscop (în camera de numărat) eritrocitele dintr-un volum cunoscut de sânge, diluat într-o proporţie cunoscută (diluarea sângelui se face pentru a putea număra eritrocitele care sunt foarte numeroase şi pentru ca sângele să nu coaguleze).

• Metoda automată - principiul impedanţei electrice - o suspensie de eritrocite într-un volum cunoscut de reactiv trece printr-un orificiu (fantă) prevăzut cu electrozi între care se aplică un curent constant. Trecerea prin orificiu a fiecărui eritrocit, nonconductor, va determina o scădere bruscă de tensiune denumită puls. Pulsurile sunt numărate electronic şi exprimate ca număr de eritrocite.

Valori normale

• RBC (red blood cells) = 4 - 5,5 mil/mm3 sau 4 - 5,5 × 1012/l (valoare medie) • bărbaţi = 4,9 ± 0,7 mil/mm3

• femei = 4,3 ± 0,6 mil/mm3

Variaţii fiziologice

• poliglobulia defineşte valorile crescute ale numărului de eritrocite şi poate fi întâlnită la persoanele care trăiesc la mare altitudine.

Variaţii patologice • poliglobulia apare în insuficienţa respiratorie, bolile cardio-pulmonare, etc. • anemia defineşte valorile scăzute ale numărului de eritrocite, apare în hemoragii,

hemoliză, insuficienţa măduvei hematogene din intoxicaţii, iradiere, infecţii, etc.

2. DETERMINAREA HEMATOCRITULUI

Definiţie. Hematocritul (Ht) reprezintă raportul dintre volumul total al eritrocitelor, după centrifugare, faţă de volumul sangvin total, exprimat în % sau litru/litru. Ht reprezintă cea mai precisă metodă de evaluare a stării de anemie sau poliglobulie.

Principiu

• Metoda automată - utilizează aparate electronice. Ht este calculat prin determinarea numărului de eritrocite şi a VEM-ului (volum eritrocitar mediu).


2

• Metoda manuală - se realizează prin centrifugare, când se separă eritrocitele de plasmă şi se evaluează raportul volumetric eritrocite/sânge.

Materiale necesare

• centrifugă • 2 tuburi de hematocrit • sânge venos recoltat pe anticoagulant (heparină)

Tehnica. Se umplu cu sânge venos 2 tuburi de hematocrit şi se centrifughează 30 minute la 3000 de turaţii/min. Dacă centrifugarea este completă eritrocitele se vor separa de plasmă. Leucocitele şi trombocitele formează un strat între acestea şi nu reprezintă în mod normal mai mult de 1% din volumul total de celule sedimentate.

Calcul. Se citeşte în mm înălţimea coloanei de eritrocite (h) şi se exprimă procentual faţă de înălţimea totală a coloanei de sânge (H):

H h Ht (%) = H

h × 100

Valori normale (normocitemie): • valoare medie: 39-50 % • bărbaţi: 45 ± 7 % (0,38 - 0,52 l/l); raport eritro-plasmatic = 45-55 • femei : 42 ± 5 % (0,37 - 0,47 l/l); raport eritro-plasmatic = 40-60

Variaţii patologice

• policitemia defineşte valori crescute ale Ht (cauze: poliglobulie, deshidratare, etc.) • oligocitemia defineşte valori scăzute ale Ht (cauze: anemii, hiperhidratare, etc.) După o hemoragie acută, înainte de refacerea plasmatică există normocitemie. Pentru o apreciere corectă, rezultatele obţinute la determinarea Ht se corelează cu cele ale volemiei (Tabelul I):

Tabelul I. Corelația hematocritului cu volemia

Volemie Elemente figurate Exemple

normocitemică starea fiziologică oligocitemică Anemii

fiziologică (de altitudine)

Normovolemie

policitemică patologică (boli cardio-pulmonare)

normocitemică hemoragie acută oligocitemică boli cronice consumptive

Hipovolemie

policitemică deshidratare extracelulară fiziologică(gravide în trimestrul III) normocitemică patologică ( HTA)

oligocitemică hiperhidratare extracelulară

Hipervolemie

policitemică HTA cu insuficienţă respiratorie


3

3. DOZAREA HEMOGLOBINEI SANGUINE. METODA DRABKIN

Definiţie. Hemoglobina (Hb) reprezintă elementul principal pentru realizarea funcţiei respiratorii a eritrocitului. Eritrocitul conţine: 60% apă, 33-35% Hb, 5-7% alte substanţe (enzime, pompe ionice de Na+/K+, de Ca+2, schimbători ionici de Cl-/HCO3

-). Există 3 tipuri de Hb: Hb embrionară, Hb fetală, Hb de tip adult . Principiu. Hb în prezenţa unei soluţii de cianură de potasiu şi fericianură de potasiu se transformă în cianmethemoglobină de culoare galben-roşcată. Intensitatea culorii este proporţională cu concentraţia de Hb şi se determină spectrofotometric.

Materiale necesare • reactiv Drabkin (conţine cianură şi fericianură de potasiu); • sânge proaspăt sau recoltat pe anticoagulant (EDTA-Na2); • spectrofotometru.

Tehnica

• în două eprubete se introduc:

Reactivi Eprubeta Probă Eprubeta Martor

Reactiv Drabkin (ml) 5 5 Sânge (µl) 20 -

• se omogenizează conţinutul eprubetei probă • se lasă în repaus la temperatura camerei 20 minute • se citeşte extincţia probei faţă de martor la 540 nm • concentraţia de Hb, corespunzătoare extincţiei, se determină din tabele

Valori normale • valoare medie: 13-17 g/dl • bărbaţi: 15 ± 2 g/dl • femei: 14 ± 2 g/dl

VARIAŢII PATOLOGICE • poliglobulia defineşte valorile crescute ale Hb. • anemie defineşte valorile scăzute ale Hb.

4. INDICII ERITROCITARI Valorile Hb, Ht şi ale numărului de eritrocite stau la baza calculării indicilor eritrocitari, utili pentru studiul eritrocitelor în funcţie de mărime şi conţinutul în Hb, cât şi pentru diagnosticul morfologic al anemiei (Tabelul.II).

4.1. VOLUMUL ERITROCITAR MEDIU (VEM, MCV, mean corpuscular volume)

Definiție: VEM indică volumul mediu al eritrocitului. Formula de calcul:

VEM (µm3) =

)/(

10(%)3

mmmilE

Ht ×

Valori normale: 80 - 100 µm3 sau fl (femtolitri) = normocite.


4

Variaţii patologice:

• valori mai mici decât 80 µm3 (fl) caracterizează microcitele (în cazul anemiei prin deficit de Fe, microsferocitoză)

• valori mai mari de 100 µm3 (fl) caracterizează macrocitele (în cazul anemiei prin deficitt de acid folic şi vitamina B12, anemia Biermer, anemia megaloblastică)

4.2. CONCENTRAŢIA MEDIE DE Hb ERITROCITARĂ

(CHEM, MCHC - MEAN CORPUSCULAR HEMOGLOBIN CONCENTRATION)

Definiție: CHEM reprezintă concentraţia medie de Hb/100 ml eritrocite. Formula de calcul:

CHEM = (%)

100)/(

Ht

dlgHb ×

Valori normale: 32 - 36 g Hb/100 ml eritrocite (normocromie). Variaţii patologice: valori < 31 g Hb/100ml eritrocite definesc hipocromia.

4.3. HEMOGLOBINA ERITROCITARĂ MEDIE

(HEM, MCH - MEAN CORPUSCULAR HEMOGLOBIN) Definiție: HEM reprezintă cantitatea de Hb conținută de un eritrocit. Formula de calcul:

HEM = )/(

10)/(3

mmmilE

dlgHb ×

Valori normale: 20 - 34 pg. Variaţii patologice: valori mai mici decât 20pg definesc hipocromia.

4.4. INDICELE DE DISTRIBUŢIE ERITROCITAR

(RDW – RED CELL DISTRIBUTION WIDTH)

Definiție: RDW reprezintă deviaţia standard a mediei volumelor eritrocitare raportate la VEM şi se determină cu ajutorul histogramelor – curbe de distribuţie % a mărimii celulelor. Valori normale: 11,5 - 14,5 %. Variații patologice: variabilitatea crescută a volumului eritocitelor definește anizocitoza

(RDW crescut). Astfel, cu cât RDW va fi mai mare, cu atât anizocitoza este mai marcată.

Celule normale Reticulocitoză crescută


5

5. DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL AL ANEMIILOR

Tabelul II. Diagnosticul diferenţial al anemiilor.

INDICI Valori

normale

Anemie

hipocromă microcitară

Anemie

normocromă normocitară

Anemie

normocromă macrocitară

VEM 80-100 µm3 ↓ N ↑ CHEM 32-36 g% ↓ N N HEM 20-34 pg ↓ N N Cauze Anemia feriprivă

(deficit de Fe2+ ) Anemia aplastică

(insuficienţa măduvei osoase hematogene)

Anemia megaloblastică (deficit de B12 şi acid folic)

6. VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR Începând cu anul 1924, când Westergreen a standardizat metoda de determinare ce-i poartă numele, viteza de sedimentare a hematiilor (V.S.H.) s-a răspândit ca un test paraclinic

nespecific utilizat în diagnosticul unor variate stări patologice.

Principiu. În sângele recoltat pe anticoagulant, lăsat în repaus, se produce separarea plasmei de elementele figurate care sedimentează, în virtutea gravitaţiei (Fig.nr.1). În sângele circulant elementele figurate se găsesc în suspensie, dispersate în plasmă. Menţinerea hematiilor în suspensie şi implicit valorile V.S.H.-ului sunt determinate de: • Factori globulari:

- încărcătura electronegativă a eritrocitelor, care determină respingerea acestora; - vâscozitatea sângelui condiţionată de masa eritrocitară; astfel scăderea numărului de

hematii (anemie) determină accelerarea V.S.H.-ului, iar creşterea numărului de eritrocite (poliglobulie) determină scăderea V.S.H.-ului.

• Factori plasmatici:

- raportul albumine/globuline. Albuminele, care prezintă un grad mare de disociere ionică, determină creşterea numărului de sarcini electronegative care se opun sedimentării. În schimb, globulinele şi fibrinogenul, cu un grad de disociere ionică mult mai redus, favorizează sedimentarea. Astfel, scăderea raportului albumine/globuline fie prin scăderea concentraţiei de albumine, fie prin creşterea concentraţiei de globuline sau fibrinogen va accelera sedimentarea şi va creşte valoarea V.S.H.-ului.

- creşterea fibrinogenului plasmatic favorizează sedimentarea prin fenomenul de pseudoaglutinare.


6

Materiale necesare:

• seringă de 2 cm3 şi ac de puncţie venoasă; • pipete Westergreen cu stativul corespunzător; • citrat de sodiu 3,8%, soluţie sterilă; • materiale necesare recoltării sângelui prin puncţie venoasă.

Tehnica

• se aspiră în seringă soluţie de anticoagulant cu care se clăteşte seringa, reţinându-se 0,4ml; • se puncţionează vena, după dezinfectare, şi se aspiră sânge în seringă până la 2 ml; • conţinutul seringii se amestecă prin căteva mişcări de răsturnare; • proba se trece apoi într-o eprubetă din care se aspiră cu pipeta Westergreen (Fig.nr.1)

până la diviziunea 0, astfel încât coloana de sânge să fie continuă; • se plasează pipeta în stativ în poziţie perfect verticală; • citirea se face după o oră, iar rezultatul se exprimă în mm coloană de plasmă separată de

eritrocite în decurs de o oră (mm/oră). Valori normale: • bărbat: 1 – 10 mm/oră; • femeie: 2 – 13 mm/oră; • nou-născut: 0,5 mm/oră (datorită poliglobuliei).

Variaţii fiziologice:

• la femei, V.S.H.-ul creşte în timpul menstruaţiei; • la femei, V.S.H.-ul creşte în sarcină (mai ales în ultimele luni).

Variaţii patologice:

• Creşterea V.S.H.-ului apare în boli infecţioase sau inflamatorii (pneumonii, reumatism articular acut, tuberculoză activă, septicemie, pielonefrite), în anemii, infarct miocardic, leucemii, neoplasme, etc.

• Scăderea V.S.H.-ului apare în poliglobulii, etc. Pentru a evita rezultatele eronate trebuie respectate următoarele condiţii: • sângele se recoltează dimineaţa pe nemâncate • determinarea se face imediat după recoltare (în primele 2-3 ore); conservarea sângelui,

creşte V.S.H.-ul • se utilizează ca anticoagulant citratul de sodiu deoarece oxalatul de sodiu creşte V.S.H.-ul • poziţia pipetei trebuie să fie perfect verticală, înclinarea acesteia crescând V.S.H.-ul • temperatura camerei trebuie să fie cuprinsă între 20 şi 27°C deoarece creşterea

temperaturii creşte V.S.H.-ul • să se evite hemoliza

Fig.nr.1. Determinarea V.S.H. prin metoda Westergreen. 1. P.M. sex masculin

V.S.H. = 8 mm/oră (normal) 2. S.I. sex feminin

V.S.H. = 40 mm/oră (patologic)


7

BULETINE DE INTERPRETARE

Să se interpreteze următoarele hemograme:

1. ♂, 18 ani (RBC) Nr E = 3,3 mil/mm3 (HGB) Hb = 10 g/dl (HCT) Ht = 30 % (MCV) VEM = 90 fl (MCHC) CHEM = 33,3 g% (MCH) HEM = 30 pg RDW = 12 %

2. ♂, 25 ani Nr E = 3 mil/mm3 Hb = 7 g/dl Ht = 27 % VEM = 110 fl CHEM = 34 g% HEM = 32 pg RDW = 17 %

3. ♀, 20 ani Nr E = 2,8 mil/mm3 Hb = 5 g/dl Ht = 20 % VEM = 70 fl CHEM = 25 g% HEM = 18 pg RDW = 16 %

TESTE (CU UN SINGUR RĂSPUNS CORECT)

1. Valorile normale ale eritrocitelor sunt: A. La femei 4 - 5,5 mil/mm3 B. La bărbaţi 4,2 - 5,6 mil/mm3 C. 5000 - 9000/mm3 D. 4 - 5,5 x 1012/l

2. Alegeţi afirmaţiile corecte de mai jos : A. Creşterea nr. RBC defineşte poliglobulia şi apare în insuficienţa măduvei hematogene B. Creşterea nr. RBC defineşte poliglobulia şi nu apare în insuficienţa respiratorie C. Poliglobulia apare ca urmare a scăderii nr. de eritrocite D. Anemia semnifică o scădere a nr. de eritrocite sub 4 mil/mm3

3. Anemia se caracterizează prin:

A. Scăderea numărului de eritrocite, Ht şi Hb sub limita inferioară a normalului B. Creşterea concentraţiei de hemoglobină medie (CHEM) > 36 g Hb/100ml C. Hipovolemie cu oligocitemie D. HEM > 32 pg

4. Pe frotiul de sânge periferic putem întâlni:

A. Anizocromie = variaţii de volum eritrocitar B. Anizocitoza = variaţii de volum eritrocitar C. Poichilocitoza = variaţii de încărcare cu hemoglobină aeritrocitelor D. Poichilocitoza = variaţii de număr a eritrocitelor

5. Următoarea afirmaţie este falsă:

A. Hemoglobina se poate determina pe principiul spectrofotometriei B. RDW reprezintă deviaţia standard a mediei volumelor eritrocitare raportate la VEM C. VEM indică volumul mediu al unui eritrocit şi este normal < 80 fl D. Dozarea hemoglobinei se poate face prin metoda Drabkin

6. Despre V.S.H. (viteza de sedimentare a hematiilor) se poate afirma că:

A. Reprezintă un test paraclinic nespecific B. În anemie scade V.S.H.-ul C. Valorile normale sunt: la femeie 1 - 10 mm/oră iar la bărbat 2 - 15 mm/oră D. Poliglobulia duce la creşterea V.S.H.-ului


8

7. Alegeţi afirmaţia corectă de mai jos: A. Eritrocitul conţine 40% apă, 30 - 32% Hb, 5 - 7% alte substanţe B. Există 3 tipuri de Hb: embrionară, fetală, de tip senil C. Hb, Ht şi VEM-ul nu stau la baza calculării indicilor eritrocitari D. VEM > 100 fl caracterizează macrocitele întâlnite în anemia prin deficit de acid folic şi vitamina B12

8. Variaţiile Ht (hematocritului) definesc:

A. Policitemia dacă valoarea Ht > 0,52 l/l la bărbat şi > 0,47 l/l la femeie B. Oligocitemia dacă valoarea Ht > 0,52 l/l la bărbat şi > 0,47 l/l la femeie C. Policitemia dacă valoarea Ht este 0,38 - 0,52 l/l la bărbat şi 0,37 - 0,47 l/l la femeie D. După o hemoragie acută, înainte de refacerea plasmatică există anemie

9. Alegeţi afirmaţia corectă de mai jos:

B. Indicele de distribuţie eritrocitar (RDW) se utilizează la aprecierea anizocitozei C. Indicele de distribuţie eritrocitar (RDW) se utilizează la aprecierea hipocromie D. Indicele de distribuţie eritrocitar (RDW) nu are valoare normală între 11,5℅ şi 14,5℅ E. Toate afirmaţiile de mai sus sunt adevărate

10. V.S.H.-ul reprezintă:

A. Un parametru nespecific folosit pt determinarea nr. de eritrocite din sângele circulant B. Un parametru specific folosit pt. determinarea nr. de eritrocite din sângele circulant C. Un test paraclinic nespecific folosit în diagnosticul unor variate stări patologice D. Nici o afirmaţie nu este corectă

Răspunsuri: 1-D, 2-D, 3-A, 4-B, 5-C, 6-A, 7-D, 8-A, 9-A, 10-C.

explorarea seriei eritrocitare.vsh

Documents