falimentul reorganizarea si lichidarea intreprinderii.[conspecte.md] (1)
DESCRIPTION
În practica judiciară internaţională falimentul ca instituţie de drept funcţionează de acum 10 ani (de exemplu, în Italia din 1942; Franţa – 1807, Germania – 1877). Deşi în fiecare ţară falimentul îşi are specificul său, esenţa lui teoretică şi practică este aceeaşi, el prevăzînd modalitatea principală de achitarea a datoriilor şi, prin urmare, constituind baza disciplinei juridice în relaţiile economice interne sau internaţionale.În Republica Moldova falimentul ca instituţie a apărut în 1992, odată cu adoptarea primei Legi cu privire la faliment.TRANSCRIPT
Tema: Falimentul, reorganizarea şi lichidarea întreprinderii
1. Faliment – instituţie de drept.
2. Procedura de reorganizare a întreprinderii.
3. Procedura de lichidare a întreprinderii.
1.
Faliment – instituţie de drept.
În practica judiciară internaţională falimentul ca instituţie de drept funcţionează de acum 10 ani
(de exemplu, în Italia din 1942; Franţa – 1807, Germania – 1877). Deşi în fiecare ţară falimentul îşi
are specificul său, esenţa lui teoretică şi practică este aceeaşi, el prevăzînd modalitatea principală de
achitarea a datoriilor şi, prin urmare, constituind baza disciplinei juridice în relaţiile economice
interne sau internaţionale.
În Republica Moldova falimentul ca instituţie a apărut în 1992, odată cu adoptarea primei Legi
cu privire la faliment.
Legea cu privire la faliment trebuie să acţioneze asupra întreprinzătorilor în scopul unei
administrări mai eficiente, ajutându-i să evite afacerile dubioase sau riscurile neîntemeiate. Ea
trebuie să sporească nivelul responsabilităţii personale pentru proprietate.
Principalul în fenomenul real al falimentului este responsabilitatea în faţa creditorilor. Însă nu
este mai puţin important faptul că falimentul, ca sistem de proceduri judiciare, ajută societatea să se
elibereze de întreprinderile sufocante şi să creeze noi posibilităţi în câmpul muncii. În acest sens,
falimentul poate fi numit sanitar al societăţii.
Principalele noţiuni ce sunt folosite în Legea cu privire la faliment sunt:
Insolvabilitate – stare economico-financiară a debitorului, caracterizată prin incapacitatea
acestuia de a achita, în termenele stabilite, creanţele scadente ale creditorilor;
Debitori – persoane fizice sau juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi
datorează creditorilor mărfuri sau mijloace băneşti;
Conducător al debitorului – organul de conducere al debitorului, care are dreptul,
conform legii, să adopte decizia de reorganizare sau lichidare a debitorului, ori managerul
debitorului;
Proces de faliment – proces în cadrul căruia instanţa de judecată pronunţă hotărârea
debitorul satisfacere a creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului insolvabil;
Creditor – persoană fizică sau juridică care are cerinţe patrimoniale faţă debitorul
debitorul împotriva căruia a fost deschis procesul debitorul faliment;
Masa debitoare – patrimoniul şi drepturile patrimoniale ale debitorului, care, conform
legii, pot financiar urmărite pe parcursul procesului debitorul faliment al debitorului, pentru a
satisface creanţele creditorilor
Patrimoniul debitorului se constituie:
- Mijloace fixe: pământul, clădirile, construcţiile, mijloace de
transport, instrumentele, vitele debitorul muncă şi productive, plantaţiile multianuale etc.;
- Mijloace circulante: rezervele debitorul producţie (materie primă şi
materiale, combustibil, ambalaj etc.), producţia neterminată, produsele finite, mărfurile, etc.;
- Activele financiare: mijloace băneşti din casă şi debitorul la
conturile instituţiilor financiare, hârtiile de valoare , depuneri băneşti, datoriile debitorilor;
- Activele nemateriale: drepturile de folosinţă a pământului, apei şi a
altor resurse naturale, clădirilor, construcţiilor şi utilajului, precum şi drepturile asupra produselor
activităţii intelectuale (brevete, licenţe).
Faliment – stare patrimonială a debitorului, în care acesta nu este în stare să execute
creanţele creditorilor şi instanţa debitorul judecată adoptă hotărîrea cu privire la distribuirea masei
debitoare între creditori, stingerea creanţelor neexecutate ale creditorilor prin reorganizarea sau
lichidarea debitorului;
Faliment intenţionat – crearea premeditată debitorul către conducătorul debitorului a
insolvabilităţii acestuia;
Faliment fictiv – declararea premeditat falsă debitorul către debitor a insolvabilităţii sale
în scopul debitorul a induce în eroare creditorii;
Faliment internaţional – proces debitorul faliment deschis unui debitor în două sau mai
multe ţări;
Faliment principal – proces debitorul faliment deschis unui debitor în ţara care constituie
centrul intereselor sale principale. Centrul intereselor principale ale debitorului se consideră, pînă la
confirmarea contrariului, sediul lui statutar;
Faliment secundar – proces debitorul faliment deschis în o altă ţară decît aceea, în care a
fost deschis procesul debitorul faliment principal.
Procedurile aplicabile debitorului sunt următoarele:
Reorganizarea, se aplică în cazul în care există posibilităţi reale debitorul restabilire a
solvabilităţii debitorului şi debitorul achitare a creanţelor;
Lichidarea, se aplică în cazul în care este imposibil debitorul a păstra agentul economic ca
subiect debitorul drept, sau nu există posibilităţi debitorul achitare a tuturor creanţelor şi de
restabilire a solvabilităţii debitorului.
2.
Procedura de reorganizare a întreprinderii.
Procedura de reorganizare reprezintă modalitatea de realizare a unui complex de măsuri
negociate de părţile în procesul de faliment şi aprobare de către instanţa de judecată, care are drept
scop executarea creanţelor creditorilor în condiţiile reorganizării debitorului şi / sau drepturi în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
Drept temei pentru procesul de reorganizare trebuie să servească existenţa posibilităţii reale de
restabilire a solvabilităţii debitorului şi / sau a succesorilor acestea prin realizarea unui plan de
reorganizare ce va include măsuri de ordin organizatoric şi de altă natură.
Nu poate fi aplicată procedura de reorganizare debitorului căruia, în ultimii 3 ani, a fost aplicată
o astfel de procedură.
Durata procedurii de reorganizare se stabileşte în baza deciziei adunării creditorilor, confirmată
de instanţa de judecată, însă, în toate cazurile, ea nu va depăşi 36 de luni.
De la data confirmării planului de reorganizare se suspendă derularea procesului de faliment,
adică măsurile de lichidare a debitorului. Pe parcursul acestei perioade conturile de decontare ale
debitorului sunt deblocate, ceea ce înseamnă că toţi creditorii cu drept de încasarea datoriilor în mod
incontestabil urmează să-şi retragă dispoziţiile de plată, deoarece achitarea creanţelor este prevăzută
în planul de reorganizare. În cazul în care creditorii nu-şi retrag dispoziţiile de plată, retragerea lor
poate avea loc în baza unei încheieri judecătoreşti, dată la adresarea debitorului.
Iniţierea procedurii de reorganizare se face printr-o cerere separată sau prin indicarea despre
aceasta în cererea de intentare a procesului cu anexarea planului de reorganizare.
Realizarea planului începe odată cu intrarea în vigoare a hotărîrii judecătoreşti potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă. Dacă hotărîrea este adoptată de Judecătoria Economică de
Circumscripţie, ea intră în vigoare după expirarea a 15 zile de la data comunicării hotărîrii. Dacă
hotărîrea este adoptată de Judecătoria Economică a Republicii Moldova, ea intră în vigoare la data
pronunţării.
În cazul în care planul de reorganizare nu este confirmat instanţa î-şi anulează hotărîrea cu
privire la suspendarea procesului şi se trece la procedura de lichidare a debitorului în conformitate
cu cap. IV al Legii.
Procedura de reorganizare a debitorului încetează în legătură cu:
- realizarea planului;
- nerespectarea planului;
- expirarea termenului stabilit pentru efectuarea procedurii de reorganizare.
În caz de realizare a planului, instanţa de judecată pronunţă închiderea procesului de faliment, ce
presupune adoptarea unui act judecătoresc sub formă de hotărîre.
Hotărîrea instanţei prin care se confirmă sau se respinge derularea procedurii de reorganizare
poate financiar atacată în conformitate cu Codul de procedură civilă.
Dacă dosarul se examinează în:
- Judecătoria Economică de Circumscripţie, hotărîrea poate
financiar atacată în Colegiul de Apel al Judecătoriei Economice Republicane,
- Judecătoria Economică a Republicii Moldova, poate fi atacată la
Colegiul de Recurs al acestei judecătorii.
- Ultima instanţă unde poate fi atacată o asemenea hotărîre este
Curtea Supremă de Justiţie.
3.
Procedura de lichidare a întreprinderii.
Procedura de lichidare se derulează în cazul în care este stabilită insolvabilitatea debitorului şi nu
se decide în modul stabilit reorganizarea lui. Dacă se decide lichidarea debitorului, hotărîrea
urmează să unele prevederi al căror scop este a întreprinde măsuri pentru inventarierea, păstrarea şi
administrarea patrimoniului de către administrator.
Prin hotărîrea de deschidere a procedurii de lichidare, debitorului I se interzice administrarea
patrimoniului, înlăturîndu-se administraţia acestuia, conducerea fiind preluată de către
administratorul procedurii de lichidare. Toţi creditorii cunoscuţi se înştiinţează despre deschiderea
procedurii de lichidare, fapt care atrage obligaţiunea lor de prezenta date despre creanţele existente.
Hotărîrea de deschidere a procedurii de lichidare conţine şi o cerinţă faţă de anumite persoane ca
acestea să restituie bunurile debitorului pe care le deţin sau să efectueze anumite plăţi datorate
debitorului.
Adoptarea hotărîrii de lichidare are ca efect închiderea conturilor vechi ale debitorului şi
deschiderea unui cont special pentru ca toate decontările să se facă exlusiv prin el.
Deschiderea procedurii de lichidare mai are drept consecinţă şi încetarea calculării dobînzii şi a
penalităţilor referitor la creanţele declarate de creditori şi confirmate de instanţa judecătorească.
Acţiunile ulterioare hotărîrii cu privire la deschiderea procedurii de lichidare:
Administratorul formează o comisie de inventariere a bunurilor, care prezintă un act despre
rezultatele inventarierii confruntat cu documentele de evidenţă contabilă, şi preia patrimoniul şi
documentele debitorului consemnînd actul transmiterii într-un proces-verbal semnat de fosta
conducere şi de administrator.
Se convoacă prima adunare a creditorilor iniţiată de instanţă în termenii stabiliţi. În cadrul acestei
şedinţe instanţa:
verifică creanţele creditorilor;
ia act de raportul administratorului pe perioada anterioară vizând gestiunea lor;
examinează propunerile despre reorganizarea debitorului;
ia act de opiniile debitorului referitor la revendicările creditorilor găsiţi sau ale
proprietarilor bunurilor respective;
ia act despre raportul administratorului asupra problemelor discutate.
În scopul sporirii masei debitoare administratorul este împuternicit să:
confirme sau să rezilieze contractele, de comun acord cu alte părţi contractante;
poate intenta un proces în judecată pentru anularea tranzacţiilor şi recuperarea bunurilor
de la persoane terţe;
După adoptarea hotărîrii cu privire la deschiderea procedurii de lichidare, proprietarul şi
conducătorul debitorului sunt obligaţi:
să acorde asistenţă administratorului procedurii de lichidare în exercitarea atribuţiilor;
să transmită, în decurs de 10 zile, administratorului procedurii de lichidare patrimoniul
debitorului şi toată informaţia necesară, inclusiv actele referitoare la patrimoniul debitorului;
să asiste la adunarea creditorilor, la şedinţa instanţei de judecată şi să răspundă la toate
întrebările referitoare la procedura de lichidare;