Tema: Hormonii – prima parte

Hormonii – substanțe biologic active, secretate de glandele endocrine și celule speciale din organe

(secreție paracrină – influențează celulele din vecinătate; autocrină – doar celula de unde a fost

secretat). Importanța hormonilor stă la baza hipo-/hiper-funcției glandei endocrine.

Mecanism de acțiune:

- acțiunea primară e localizată la nivelul membranei citoplasmatice sau intracelular;

- interacționează cu receptorii specifici cuplați cu adenilatciclaza (hormonii proteine și peptide),

modificând cantitatea acesteia, care duce la creșterea concentrației AMPc, prin inhibiția fosfodiesterazei

(hormonul triiodtironina). AMPc crescut activează kinazele, care influențează un șir de procese

intracelulare (permeabilitatea membranelor, glicogenoliza, lipoliza, secreția, sinteza substanțelor,

circulația ionilor, efecte mecanice), astfel funcționează hormonii – corticotropina, tirotropina,

gonadotropi hipofizari, stimulant al melanocitelor, parathormonul, calcitonina, glucagonul;

- influențează captarea, eliberarea și distribuția intracelulară a ionilor de Ca, care la fel pot acționa ca

mesageri între receptori și procesele intracelulare;

- interacționează cu receptorii necuplați cu adenilatciclaza (hormonii proteine și peptide), astfel rolul de

mesager secund nu mai există;

- influențează ciclul fosfatidil inositol, crescând concentrația IP3 și DAG (hormonul hipotalamusului ce

stimulează eliberarea hormonilor gonadotropi; vasopresina);

- influențează membranele celulare, modificând permeabilitatea pentru unele substanțe endogene

(insulina permite penetrarea glucozei în celulă);

- penetrează în celulă acționând intracelular (steroizii, glandei tiroide), activând ADN & ARN, astfel

stimulând sinteza proteinelor.

Clasificare după structura chimică

A. Proteice și polipeptide

- hipotalamus (statine, liberine), și hipofiza (somatotrop, tireotrop, vasopresina)

- pancreas (insulina, glucagonul)

- paratiroida (paratiroidina), și tiroida (tirocalcitonina)

B. Steroide

- corticosuprarenale (glucocorticoizi și mineralocorticoizi)

- glande sexuale (androgeni, estrogeni, progestative)

C. Derivații aminoacizilor (tirozinei)

- medulosuprarenale (adrenalina, noradrenalina)

- glanda tiroidă (tiroxina și triiodtironina)

Clasificare după mecanismul de acțiune

A. Steroide și parțial tiroide (tiroxina, triiodtironina): ușor penetrează în celulă, interacționează cu

receptorii citoplasmatici, pătrund în nucleu modificând sinteza acizilor nucleici și proteinelor. Modifică

metabolismul;

B. Polipeptide și catecolamine: greu penetrează în celulă, interacționează cu receptorii de pe suprafața

celulei, inițiază activarea mesagerilor secunzi, majorând permeabilitatea membranei pentru ionii de

Ca2+ și metaboliți.

Preparatele hormonale sunt căpătate pe cale sintetică, din organe și urina animalelor. Sunt sintetizați

derivații hormonilor naturali și substituenți sintetici, care se deosebesc structural de cei naturali.

Preparatele hormonale ale hipotalamusului și hipofizei

Preparatele hormonale ale hipotalamusului

Hipotalamus – parte a encefalului, secretă 2 tipuri de hormoni care sunt depozitați în hipofiză. Leagă

sistemul nervos cu cel endocrin. Este centrul reglării vegetative: termoreglare, foamea și sațietatea,

comportament hidric și alimentar, acte instinctive (frica, furie), reglează ritmul somn-veghe,

coordonează activitatea glandelor endocrine, influențează metabolismul.

Clasificarea preparatelor hipotalamusului

A. Analogii releasing hormonului foliculostimulant și luteinizant: gonadorelina și analogii sintetici

(buserelina, guserelina, nafarelina);

B. Analogii releasing hormonului somatotrop: sermorelina

C. Analogii releasing corticotrop: corticoliberina

D. Analogii inhibitorului secreției prolactinei: bromocriptina, lizurid, cabergolina

E. Analogii somatostatinei: lanreotid, vapreotid, somatostatina

F. Analogii releasing hormonului tireotrop: protirelina

Analogii releasing hormonului foliculostimulant și luteinizant (gonadorelina și analogii sintetici -

buserelina, guserelina, nafarelina)

Mecanism: Gonadorelina (GR) + receptori specifici din celulele gonadotrofe, cuplați cu Gq → stimulează

influxul Ca2+ → formarea din fosfatidilinozitol și inozitoltrifosfat → crește eliberarea Ca2+ din depo →

activează calmodulina și proteinkinaza C → crește biosinteza gonadotropinelor (transcripție, translație).

Efecte: fiziologice (controlează producerea și eliberarea gonadotropinelor hipofizare), nefiziologice

(inhibă eliberarea gonadotropinelor cu ↓ secreției testosteronului și estradiolului).

Indicații: stimularea eliberării gonadotropinelor, inducerea fertilității la femeile cu insuficiența

gonadotropinelor endogene.

Reacții adverse: cefalee, congestie, bufeuri de căldură, discomfort abdominal.

Analogii sintetici ai gonadorelinei

Clasificare: buserelina, guserelina, nafarelina.

Mecanism: acțiune bifazică – prima fază (dacă imităm ritmul fiziologic de secreție a GR RH → cuplarea

cu o parte de receptori hipofizari cu resinteza receptorilor), a doua fază (utilizare neîntreruptă → cuplare

cu majoritatea receptorilor cu o stimulare a secreție gonadotropinelor → scade nr. eritrocitelor →

desensitizarea hipofizei → blocada sintezei gonadotropinelor și hormonilor sexuali.

Indicații: cancer de prostată, sindromul ovarului polichistic, miom uterin, sterilitate.

Contraindicații: graviditate, lactație, sensibilitate.

Reacții adverse: la femei – bufeuri de căldură, sudorație, modificare libidoului; la bărbați – bufeuri de

căldură, impotență.

Analogii releasing hormonului somatotrop: sermorelina

Mecanism: sermorelina + receptori specifici cuplați cu G → activează adenilatciclaza → crește AMPc și

concentrația ionilor de Ca → stimulează sinteza STH.

Indicații: diagnosticul diferențial al insuficienței funcționale a hipotalamusului, hipofizei la copii de

statură mică.

Contraindicații: sensibilitate.

Reacții adverse: bufeuri de căldură, hiperemia feței, dureri.

Analogii releasing corticotrop: corticoliberina

Mecanism: CL sau CRH + receptori specifici ai celulelor corticotrope ale adenohipofizei cuplați cu G →

activează adenilatciclaza → crește AMPc → stimulează secreția ACTH.

Indicații: diagnostic diferențial între sindromul Cushing și sindromul ACTH sau depresie psihică,

determinarea cauzei insuficienței corticosuprarenalelor.

Reacții adverse: hiperemia temporară a feței.

Analogii inhibitorului secreției prolactinei: bromocriptina, lizurid, cabergolina

Mecanism: stimulează D2-dopaminoreceptorii → suprimă secreția prolactinei și STH. Acțiune

antiserotoninică.

Indicații: sindrom de hiperprolactinemie, prolactinome, suprimarea lactației, acromegalie, Parkinson.

Contraindicații: HTA, insuficiența hepatică, dereglări psihice, hipersensibilitate.

Reacții adverse: oboseală, vomă, hTA, constipație, xerostomie, tulburări vizuale.

Analogii somatostatinei: lanreotid, vapreotid, somatostatina

Mecanism: Somatostatina și analogii + receptori specifici cuplați cu G → inhibă adenilatciclaza și

canalele Ca voltaj-dependente, stimulează canalele K → scade AMPc și Ca intracelular, crește K →

afectează durata și amplitudinea secreției pulsatile a hormonului de creștere (STH).

Efecte: inhibă STH prin mecanism direct (influențează receptorii), și indirect (acționează asupra

receptorilor cu blocarea eliberării somatoliberinei din hipotalamus). ↓ eliberarea hormonului tireotrop

și prolactina, ↓ funcțiile exo/-endo-crine, ↓ secreția TGI.

Indicații: tratamentul acromegaliei (în adenomele hipofizei), tumori hormon secretoare ale sistemului

gastro-entero-pancreatic, diaree apoasă și diabet, în calitate de hemostatic.

Contraindicații: hipersensibilitate.

Reacții adverse: anorexie, colice, diaree, steatoree, flatulență.

Analogii releasing hormonului tireotrop: protirelina

Mecanism: protirelina + receptori specifici din celule tirotrofe cuplați cu G → hidroliza

fosfatidilinozitolului → formare de inozitol trifosfat → formare de proteinkinaza C → procese metabolice

responsabile de stimularea sintezei și eliberării de tirotrofină.

Efecte: stimulează secreția tirotrofinei (TTH) și prolactinei.

Indicații: diagnosticul diferențial al maladiilor glandei tiroide, hipofizei și hipotalamusului.

Contraindicații: sensibilitate, angina pectorală, infarct acut de miocard, sarcina, bronhospasm.

Reacții adverse: bufeuri de căldură, parestezii, dureri în membre, tahicardie, bronhospasm.

Preparatele hormonale ale hipofizei

Hipofiza – constă din 3 lobi: anterior, posterior și intermediar. Lobii anterior și intermediar formează

adenohipofiza. Cel anterior produce hormonii adrenocorticotrop, somatotrop, tireotrop,

foliculostimulant, luteinizant și lactotrop. Formarea și eliberarea este reglată de releasing-hormoni ai

hipotalamusului, care sunt liberina și statina. Lobul intermediar secretă hormonii melanostimulanți, care

sunt controlați de hipotalamus. Sinteza și eliberarea hormonilor hipotalamusului și adenohipofizei este

reglată după mecanismul feed-back, adică depinde de concentrația hormonilor în sânge. Lobul posterior

(neurohipofiza), constă din terminațiuni nervoase și celule neurosecretoare, secretă hormonii oxitocina

și vasopresina (antidiuretic).

Clasificarea preparatelor hipofizei

A. Analogii gonadotropinelor – analogii FSH și LH

- gonadotropina umană de menopauză: menotropina (FSH + LH = 1:1; pergonal, humegon), menotropina

(FSH + LH = 2:1; pergogrin), urofolitropina (ferilitina), folitropina

- gonadotropina corionică umană: pregnil, profazi

B. Analogii corticotropinei (ACTH): corticotropina și tetracosactida

C. Analogii somatotropinei (STH): somatotropina, somatrem

D. Analogii tireotropinei (TTH): tirotropina

E. Preparatele hormonale ale neurohipofizei:

- analogii vasopresinei: desmopresina, terlipresina

- analogii oxitocinei: metiloxitocina, demoxitocina

Analogii gonadotropinelor

Mecanism: interacționând cu receptorii membranari ai celulelor-țintă (cuplate cu Gs) → activează

adenilatciclaza → crește concentrația de AMPc → se intensifică sinteza hormonilor sexuali.

Efecte: FSH la femei – dezvoltarea și maturarea foliculilor ovarieni, ↑ sinteza estradiolului, în pereche cu

LH → ↑ sinteza estrogenilor; FSH la bărbați – ↑ gametogeneza, ↑ secreția de spermatozoizi.

LH la femei – inițiază ovulația, ↑ secreția progesteronului, formează corpul galben, implantează ovulul și

menține dezvoltarea placentară; LH la bărbați – ↑ sinteza testosteronului de către celulele interstițiale.

Indicații: sterilitate la femei, amenoree, galactoree, hirsutism (femei), hipogonadism și hipopituitarism

(bărbați).

Contraindicații: tumori hipofizare și gonadice, femei până la 18 ani, polichistoza ovarelor, accidente

tromboembolice.

Reacții adverse: sindrom de stimulare excesivă a ovarelor (ovarele se măresc în dimensiuni, apar

chisturi, dureri cu distensie pelvioabdominală), accidente tromboembolice, sarcină, avort, alergie (la

femei); dezvoltare sexuală precoce, ginecomastie, creșterea excesivă a volumului testiculelor (la

bărbați).

Urofolitropina

Mecanism: ↑ creșterea și maturizarea foliculilor ovarieni, ↑ estrogenilor, ↑ proliferarea endometrului.

Indicații: sterilitate, dereglări hipotalamo-hipofizare.

Contraindicații: anomalii de dezvoltare ale glandelor sexuale, insuficiența primară a ovarelor, majorare

persistentă a ovarelor, sarcina.

Reacții adverse: dureri la injectare, manifestări gastrointestinale, mărirea moderată a ovarelor,

hipovolemie, febră, atralgii, dureri în glanda mamară.

Analogii corticotropinei (ACTH)

Corticotropina

Mecanism: interacționând cu receptorii membranari ai celulelor-țintă ai corticosuprarenalelor (cuplate

cu Gs) → activează adenilatciclaza → crește concentrația de AMPc → se intensifică sinteza hormonilor

sexuali.

Efecte: în 2 faze – prima fază (↑ aportul de colesterol către enzimele ce transferă colesterolul în

pregnenolon), a doua fază (↑ steroidogeneza în corticosuprarenale); ↑ secreția corticosteroizilor,

efectele se suprapun cu cele ale hidrocortizonului, provoacă pigmentarea pielii.

Indicații: insuficența corticosuprarenalelor, hiperplazia congenitală tardivă a corticosuprarenalelor

(diagnostic), lipsa de glucocorticoizi, hidroencefalie, traume craniocerebrale, coree, Parkinson, epilepsie

(tratament).

Reacții adverse: similare corticosteroizilor (în doze mari – sindrom Cushing iatrogen).

Analogii somatotropinei (STH)

Somatotropina

Mecanism: influențează receptorii membranari din celulele-țintă cuplați cu JAK2 (molecule de

tirozinkinaze citoplasmatice), care se activează și se fosforilează. Apoi are loc fosforilarea tirozinei

proteinelor plasmatice ce asigură transmiterea semnalului. Aceste proteine plasmatice sunt – factor de

transcripției STAT (influențează expresia genelor), IRS-1 și 2 (substraturile receptorilor insulinei). Efectul

anabolic și de influență asupra creșterii somatotropinei este determinat de secreția IRS-1 și 2.

Efecte: directe (metabolice – inițial de tip insulinic: crește captarea glucozei, aminoacizilor, inhibă

lipoliza; peste câteva ore de tip antiinsulinic), și indirecte (anabolice, creșterea țesuturilor, organelor și

oaselor în lungime). Secreția este stimulată în somn, stres, foame, hipoglicemie, insuficiența proteică.

Secreția este scăzută în hiperglicemie, creșterea nivelului AG liberi în sânge, de către alfa-AB, teofilina,

progesteron. STH influențează metabolismul lipidic (lipogeneza sau lipoliza), glucidic (crește captarea

glucozei sau scade utilizarea de către țesutul adipos, crește gluconeogeneza în ficat, crește inactivarea

insulinei de către enzime), și proteic (crește sinteza în oase, mușchi, ficat, crește ADN & ARN, scade

catabolismul proteic, crește oasele în lungime, lățime și grosime).

Indicații: nanism hipofizar și pituitar, plăgi și fisuri.

Contraindicații: tumori, sarcina, lactație, hipersensibilitate.

Reacții adverse: alergie, provocarea diabetului, leucoza, neurologice (cefalee, iritabilitate).

Analogii tireotropinei (TTH)

Tirotropina (tirotrofina)

Mecanism: tirotrofina + receptorii specifici de pe membrana celulelor foliculare tiroidiene cuplați cu

adenilatciclaza → crește AMPc → crește captarea iodului, sinteza și eliberarea hormonilor tiroidieni.

Efecte: ↑ dimensiunile tiroidei și vascularizarea ei.

Indicații: diagnosticul diferențial al hipotiroidismului primar și secundar, carcinom tiroidian cu

metastaze.

Reacții adverse: simptoame de hipertiroidism, dereglări dispeptice, iritare locală și dureri.

Analogii vasopresinei – vasopresina, oxitocina

Mecanism: interacționează cu receptorii vasopresinici de tip V1 (a și b), și V2. Vasopresina + V1a +

receptori din diverse structuri (miometru, musculatura netedă vasculară, hepatocite) → activează

fosfolipaza C → scindează fosfatidilinozitolul → se formează IP3 și DAG.

Efecte: în tubii colectori (↑ permeabilitatea cu resorbția pasivă), în vase sanguine (vasoconstricție

generaliză cu creșterea PA, vasoconstricție coronariană – ischemie miocardică cu angina pectorală și

infarct miocardic), în musc. netedă (↑ peristaltismului intestinal), influențează coagularea sângelui.

Indicații: diabet insipid central, enureza nocturnă la copii.

Contraindicații: angina pectorală, infarct miocardic, aritmii cardiace, insuficiența renală acut.

Reacții adverse: ↑ presiunea arterială, dereglări de circulație periferică, ischemia miocardului cu accese

de angină pectorală, aritmii.

Prolactina – peptidă hormonală secreată de celulele acidofile lactotrofe din adenohipofiză și țesutul

placentar. Structural similară cu STH. Secreția este controlată de hormonul inhibitor ale eliberării de

prolactină din hipotalamus.

Mecanism: receptori localizață în diverse țesuturi, se cuplează doar cu receptorii săi specific, simultan

interacționează cu 2 receptori → activarea kinazelor citoplasmatice (JAK2) → fosforilează și transportă

STAT5 în nucleu.

Efecte: menține echilibrul hidro-salina, ↑ anabolismul, ↑ creșterea și dezvoltarea sânilor, ↑ secreția

laptelui, ↓ gonadotropine, modulează răspunsul imun.

Indicații: hipolactația.

Inhibitorii secreției prolactinei

Clasificare: barmocriptina (parlodel, lactodel, serocriptina), lizurid (lizenil), hinagolid (norprolac),

cabergolina (dosbinex).

Mecanism: agoniști dopaminergici cu ↓ secreției prolactinei și somatotropinei. Acțiune

antiserotoninergică.

Indicații: hiperprolactinemie, acromegalie, mastită post-partum, sindrom premenstrual, tumori benigne

a glandei mamare, Parkinson.

Reacții adverse: constipație, xerostomie, tulburări vizuale, ulcer, hemoragii digestive, diaree, anorexie.

Preparatele glandei tiroide

Glanda tiroidă – cea mai mare glandă endocrină, situată în regiunea antero-laterală a gâtului. Organ

pereche de formă ovală, culoare gălbuie-roz. Produce 2 hormoni: tiroxina și triiodtironina, care

stimulează metabolismul general, termoreglarea, compoziția sângelui, excitabilitatea SN, viteza utilizării

energiei în corp, dezvoltarea scheletului. La sinteza acestor hormoni participă iodul, care inițial circulă în

sânge în formă de ioduri, apoi este captat de glandă se oxidează până la iod și interacționează cu

aminoacidul tirozina. Se formează predecesorii hormonilor tiroidieni – monotirozina și diiodtirozina.

Aceștia sintetizează tiroxina și tironina, care apoi sunt stocați în foliculele glandei în componența

proteinei tireoglobulina. Acești hormoni ajung în sânge datorită enzimelor proteolitice. Tiroxina

circulantă este cuplată cu globulina, și poate fi considerată prohormon, căci în celule se transformă în

triiodtironină.

Clasificare:

- levotiroxina sodică

- liotironina

- tireoidina

- preparate combinate: tireotom, tireocomb, novotiral, iodtirox

Mecanism: acționează la trei nivele:

- primul: triiodtironina (T3) penetrează în celulă și interacționează cu receptorii nucleari → reglează

expresia genelor cu influența sintezei proteinelor;

- al doilea: T3 interacționează cu receptorii membranei sau citoscheletului → crește captarea glucozei și

aminoacizilor, este stimulată N-K-ATP-aza membranară;

- al treilea: hormonii tiroidieni interacționează cu receptorii din membrana mitocondriilor → reglarea

oxidărilor celulare.

Efecte: ↑ creșterea și dezvoltarea organismului, influențează SNC (intelect, sinteza mielinei),

influențează metabolismul bazal (↑ consumul de O2 și metabolismul energetic), influențează cardio -

vascular (↑ consumul de O2, efect ionotrop/cronotrop/dromotrop/batmotrop +), influențează

metabolismul (lipidic – transformă colesterolul în acizi biliari; glucidic – hiperglicemie; proteic - ↑

sinteza proteinelor și enzimelor, ↑ dezaminarea), influențează TGI (↑ HCl și pepsina, peristaltismul),

influențează oasele (↑ creșterea oaselor și procesul de osteoliză).

Indicații: hipotiroidism, tiroidita autoimună, coma în mixedem, tireotoxicoza, carcinom tiroidian, gușa.

Contraindicații: hipertiroidism, tiroidite, cancer tiroidian.

Reacții adverse: sudorație, slăbiciune, palpitații, aritmii letale, meteorism.

Preparate antitiroidiene

Clasificare:

A. Dereglează sinteza hormonilor tiroidieni (tioamide): tiamazol, carbimazol

B. Inhibă captarea iodului de către glanda tiroidă: perclorat de K

C. Inhibă procesele de iodare și eliberare a hormonilor tiroidieni : soluția Lugol, Na și K iodid

D. Scad eliberarea hormonilor din glanda tiroidă și transformarea T4 (tiroxina) în T3 (triiodtironina):

litiu carbonat

E. Distrug foliculii glandei tiroide: iod radioactiv

F. Mecanisme variate: diltiazem, Beta-AB (propanolol)

Dereglează sinteza hormonilor tiroidieni (tioamide): tiamazol, carbimazol

Mecanism: blochează reacțiile catalizate de peroxidaza tiroidiana → dereglează sinteza tiroxinei și

triiodtironinei. Preîntâmpină trecerea T4 și T3 la periferie.

Indicații: gușa toxică difuză, pregătirea pentru intervenție chirurgicală în caz de tirotoxicoză, tratamentul

cu preparatele iodului, medicație adjuvantă a tratamentului radical al hipertiroidismului.

Contraindicații: afecțiuni tiroidiene, leucopenie, lactație.

Reacții adverse: agranulocitoza, erupție uniformă, dureri în articulații, parestezii, cefalee.

Inhibă procesele de iodare și eliberare a hormonilor tiroidieni: soluția Lugol, Na și K iodid

Mecanism: blochează captarea iodului, sinteza iodtirozinelor, inhibă procesul de eliberare a hormonilor

tiroidieni, blochează trecerea T4 în T3.

Indicații: tireotoxicoza, crize tireotoxice, iradiere excesivă, pregătirea pentru tireoidectomie.

Reacții adverse: simptoame de iodism (gust metalic, hipersalivație, lacrimație), febră, hemoragii.

Scad eliberarea hormonilor din glanda tiroidă și transformarea T4 în T3: litiu carbonat

Mecanism: scade eliberarea hormonilor din glandă și blochează transformarea T4 în T3 la periferie.

Indicații: forme grave de tireotoxicoză, după complicații la alte preparate.

Mecanisme variate: diltiazem, Beta-AB (propanolol)

Mecanism: inhibă trecerea T4 în T3 la periferie, prin blocarea 5-deiodinazei cu diminuarea formării celei

mai active forme a hormonilor tiroidieni.

Indicații: criza tireotoxică.

Preparatele hormonale ale paratiroidei

Glandele paratiroide (corpusculii epitelial) – cele mai mici glande cu secreție internă, în nr. de 4 (2 sup și

2 inf), localizare pe fața posterioară a fiecărui din lobii laterali ai glandei tiroide, în interiorul capsulei

fibroase.

Mecanism: parathormonul + receptorii celulelor-țintă (oase, rinichi, intestin), cuplați cu G → activează

adenilatciclaza → crește AMPc și ionii de Ca → efecte intracelulare.

Efecte: influențează metabolismul Ca și P. Provoacă decalcificarea oaselor și eliberarea ionilor de Ca în

sânge, absorbția din tubul digestiv. Intensifică reabsorbția ionilor de Ca din tubii renali, astfel

concentrația Ca în sânge crește, iar cea de P scade. Intensifică excreția apei, aminoacizilor, K,

bicarbonați, Cl, sulfați, citrat. Inhibă excreția H.

Indicații: diagnosticul diferențial al hipoparatiroidismului și pseudohipoparatiroidismului, osteoporoza.

Contraindicații: hipercalciemie, insuficiența renală gravă, afecțiuni metabolice ale oaselor, sarcina,

lactație, vârsta până la 18 ani, hipersensibilitate.

Reacții adverse: osteo-muscular (dureri, convulsii), hematopoeza (anemie), nervos central și periferic

(cefalee, amețeli, depresie), respirator (dispnee), cardio-vascular (tahicardii), urinar (enureza),

metabolism (hipercolesterolemie, diverse (alergie, transpirații).

Calcitonina

Clasificare: porcină (calcitar), de somon (calcimar), de anghilă, umană (cibacalcin)

Mecanism: Cea mai activă este calcitonina de somon. Interacționează cu receptorii specifici de la nivelul

osteoclastelor → crește AMPc.

Efecte: hipocalcemiant, antagonist al paratirinei, antiresorbtiv, crește absorbția Ca prin favorizarea

formării de metaboliți activi ai colecalciferolului, reduce excreția Ca, Mg, hidroxiprolinei și fosfaților,

efect analgezic.

Indicații: boala Paget, osteoporoza, hipercalciema, pancreatita acută.

Contraindicații: hipersensibilitate, sarcina și lactație.

Preparatele hormonale pancreasului

Pancreas – organ localizat în partea stângă a cavității abdominale (hipocondrul stâng), sub stomac, în

potcoava duodenală. Este anexa tubului digestiv, având funcție exocrină (secretă suc pancreatic), și

endocrină (secretă 2 hormoni antagoniști – insulina, care este hipoglicemiant; glucagonul, care este

hiperglicemiant).

Insulina – hormon polipeptidic, secretat de celulele Beta ale insulelor pancreatice, re mediu antidiabetic

universal.

Clasificare:

A. Proveniență: porcină, bovină, mixtă și umană (biosintetică și semisintetică)

B. Gradul de purificare: tradiționale (1mln insulină = 100k impurități), monopic (1mln insulină = 50-1k

impurități), monocomponente (1mln insulină = 50 impurități), și semisintetice (purificate)

C. Durata acțiunii (insuline umane):

- apare ultrarapid, durează scurt (5-15min/2-5h): insulina lispro, aspart

- apare rapid, durează scurt (15min/5-8h): insulina umană regular

- intermediară (0,5-3h/10-24h): insulina umană izofan, zinc-insulina umană, bifazice

- apare lent, dureză lung (2-6h/24-36h): insulina zinc cristalină, glargin, detemir

D. Tipul de insulinizare: prandiale, bazale, și combinate

Secreția insulinei depinde de ionii de Ca. Glucoza pune în mișcare acest mecanism, astfel penetrând în

celulele Beta, se metabolizează și contribuie la creșterea concentrației de ATP în celulă. Acesta

blochează canalele de K ATP-dependente, provocând depolarizează membranei celulare, ceea ce

contribuie la influxul în celulele Beta a ionilor de Ca și eliberarea insulinei prin exocitoză. La acest proces

de producere a insulinei mai participă și aminoacizii. Insulina se inactivează în ficat cu ajutorul enzimei

insulinare.

Mecanism: acțiunea hipoglicemică a insulinei poate avea loc la nivel de:

- membrană: insulina + receptori specifici (din ficat, mușchi, țesut adipos, organe) → autofosforilarea

resturilor de tirozină → activează tirozinkinaza → apar efecte intracelulare datorită mesagerilor secunzi

→ se activează enzime intracelulare → acțiuni metabolice

- intracelular: complex insulină+receptor → ajung în celulă prin endocitoză → se scindează → receptorul

se infiltrează înapoi în membrană, iar insulina exercită acțiuni intracelulare → este influențată captarea

aminoacizilor, translarea și alungirea lanțurilor peptidice → este preîntâmpinată acțiunea sistemelor

proteolitice, sinteza ADN & ARN, mitogeneza și multiplicarea celulelor.

Efecte: ↑ procese anabolice, ↓ procese catabolice, ↑ migrarea intracelulară a proteinelor, activează

sau inactivează enzimele, modifică cantitatea proteinelor, reglează metabolismul glucozei (glucoza →

glucozo-6-fosfat).

Metabolice: glucidic (↓ glicemia, ↑ transportul glucozei în sânge, metabolism energetic), proteic (↑

sinteza proteinelor, activează sinteza ARN), hidrosalin (↑ permeabilitatea pentru K, Mg, PO4, Na, ↑

concentrația intracelulară Ca2+), lipidic (lipogeneza, scade cantitatea de AG în sânge).

Analogii insulinei cu acțiune ultrarapidă

Insulina lispro (humalog): analogul insulinei umane, se indică în diabet zaharat tip 1, 2.

Insulina aspart (novorapid): identică insulinei umane, asiguă absorbție rapidă a țesutului adipos, imită

proprietățile farmacocinetice a insulinei endogene. Se indică în diabet zaharat tip 1, 2 la copii, pacienții

ce folosesc insulina în regim combinat.

Insuline bifazice

Novomix 30: este o suspensie din 30% insulină aspart și 70% protamin-insulină aspart cristalină. Se

indică în diabet zaharat tip 1, 2.

Insuline bazale cu durată lungă de acțiune

Insulina glargin (lantus): obținută prin ADN recombinat pe tulpini K12 de E.Coli, asigură o stabilitate a

structurii în mediul acid, nu realizează picuri în sânge. Se indică în imposibilitatea compensării

metabolismului glucidic cu insulinele tradiționale, evoluție labilă a diabetului, predispoziție la

hipoglicemii nocturne.

Insulina detemir (levemir): analog bazal solubil al insulinei umane prolongate.

Insulina umană

Particularități: este mai solubilă, mai puțin antigenică decât insulinele animaliere purificate. Se indică în

diabet de tip I, la femei gravide, alergie la insulină, insulinoterapie imunologică.

Influența insulinei asupra organelor

- asupra transportorilor glucozei: facilitează penetrarea glucozei în celulă. Acești transportori au rol în

manifestările diabetului. Transportorul GLUT4, cel mai important pentru scăderea nivelului glucozei în

sânge, se află în mușchi, țesut adipos. Transportul glucozei poate fi dereglat de GLUT2, astfel scade

insulina, importanță în diabet zaharat tip 2.

- asupra ficatului: acclerează depozitarea glucozei sub formă de glicogen și saturația ficatului datorită

unor efecte catabolice ce au loc după absorbția substanțelor nutritive.

- asupra musc. striate: crește sinteza proteinelor, crește transportul aminoacizilor și stimulează

activitatea ribozomală, activează sinteza glicogenului.

- asupra țesutului adipos: trigliceridele sunt forma cea mai eficace de păstrare a energiei. Insulina scade

nivelul AG liber în sânge.

Indicații: diabet zaharat, stări de precomă și comă, sarcina și lactație, stări când sunt contraindicate

antidiabetice orale.

Contraindicații: hipersensibilitate, insuficiența adenohipofizei, corticosuprarenală, miocardită.

Reacții adverse: reacții hipoglicemice (paliditate, sudorație, palpitații), neuroglicopenice (senzație de

rău, oboseală, iritație, vertij), lipidodistrofie insulinică (lipoatrofie, lipohipertrofie), anticorpogeneza

antiinsulinică, reacții alergice locale și generale, edem insulinic, abcese și flegmoane, efect Somogy.

Preparatele utilizate în tratamentul diabetului zaharat

Clasificare după mecanism:

- de substituție: preparatele insuline

- contribuie la eliberarea insulinei: derivații sulfonilureei, incretinele

- contribuie la utilizarea glucozei: biguanide

- inhibă absorbția glucozei din intestin: tetrazaharide

- cresc sensibilitatea celulelor-țintă la insulină: tiazolidindione

- inhibă metabolismul glucozei: tolrestat

Antidiabetice orale

Compuși de sinteză, eficace în forme ușoare sau medii de diabet zaharat, atunci când injectarea insulinei

nu este indispensabilă, iar boala nu poate fi controlat doar prin dietă.

Clasificare

A. Grup

- sulfonilureice: gen I (tolazamida, acetohexamida, clorpropamida), gen II (glipizida, gliclazida,

gliquidona)

- metilglinide: repaglinida, nateglinida

- biguanide: durată scurtă (buformina, metformina), durată lungă (retard – buformina, metformina)

- tiazolidindione: pioglitazon

- tetrazaharide: acarboza, miglitol

- inhibitorii aldoreductazei: tolrestat, epalrestat

- incretine: agoniștii GLP-1 (exenatid), antagoniștii DPP-IV (saxagliptina)

- antagoniștii GB1-receptorilor canabinoizi: rimonobant

- analogii amilinei: pramliptid

- preparate combinate: glibomed, glucovance

B. În dependență de influența asupra glicemiei

- antidiabetice propriu-zise: hipoglicemiante (sulfonilureice, incretine)

- antidiabetice indirecte: tetrazaharide, inhibitorii aldoreductazei

Sulfonilureice