fcp nr13red

8/19/2019 FCP nr13red

1/30

8/19/2019 FCP nr13red

2/30

8/19/2019 FCP nr13red

3/30

FIRUL CU PLUMB nr.13 MARTIE 2016

1

Revista „Firul cu Plumb”, Buletin lunar al

Lojii Juste și Perfecte ”Alexandru Vaida-

Voevod”, Or:. Cluj-Napoca,

ISSN 2457-1873

publicată de AVV13Publishing S.R.L.

J12/254/2015, CUI: [email protected]

+4 0721 285 706http://avv13publishing.ro

pentru Loja Justă și Perfectă

”Alexandru Vaida-Voevod” nr.24

Or:. Cluj-Napoca,

Marele Orient al României

[email protected]@loja-napoca.eu

Revistă cu apariție lunară, bilingvăromână-engleză, color, în format electronic,disponibilă pentru download la adresa:http://loja-napoca.eu/firulcuplumb.htm.

Revista se distribuie gratuit în formatelectronic, singura condiție fiind păstrareaintegralității materialului atât grafic cât și text.Copierea este permisă cu mențiunea surse.Toate materialele cad în responsabilitatea

autorilor lor, editura neavând nici oresponsabilitate în acest sens.

MESAJUL REDACTORULUI

PG.2

MESSAGE OF THE EDITOR

PG.3

ECHERUL

PG.4

THE SQUARE

PG.6

TEMA DE STUDIU A LOJII

PG.7

STUDY SUBJECT OF THE LODGE

PG.8

DESPRE CARTE ȘI TRADIȚIE

PG.9

ABOUT BOOK AND TRADITION

PG.10

SPIRITUALITATEA

PG.11

SPIRITUALITY

PG.16

COMPASUL

PG.21

THE COMPASS

PG.23

8/19/2019 FCP nr13red

4/30

8/19/2019 FCP nr13red

5/30


3

format, color, ilustrat, mult mai potrivittendințelor curente fără însă a pierde caracterulsobru și seriozitatea în tratarea subiectelor

propuse. De asemenea de luna aceasta, revistanoastră va avea o apariție bilingvă, română șiengleză, astfel încât ea să fie accesibilă cât maimultor persoane, membri ai Ordinului sau nu,răspândiți în toate colțurile lumii. Am luataceastă decizie ca urmare a aprecierilor primitela adresa conținutului revistei, atât de la membriOrdinului cât și de la cititori neinițiați și maiales de la redacțiile altor reviste masoniceinterne și internaționale. Numărul descărcărilortotale în primul an ne-a luat prin surprindere,

acesta ridicându-se la peste 2000 de accesărilunare în medie.

Toate acestea au fost și sunt pentru noi oîncurajare că munca și eforturile noastre sunt defolos cuiva și prin urmare am decis nu doar săcontinuăm acest proiect ci să îl și dezvoltăm.

Vă mulțumim vouă, celor care citițirevista noastră și sperăm ca ea să rămână încontinuare la fel de utilă și să prezinte la fel de

mult interes.Cu mult drag și majoră considerație,Mircea Bucin, Redactor

Dear Readers,

This month, March, marks a new beginning, a rebirth of nature and a revival oflife. Last year in March I offered to themembers of the Lodge ”Alexandru Vaida-Voevod”, Orient of Cluj-Napoca, the idea of

publishing a monthly magazine of the Lodge,

that should transmit our taught of that month,the Fragments of Architecture, book reviews,recommendation of cultural events or even

promote charitable events. Why? BecauseFreemasonry is no longer a secret society. It is afraternal Order, manifesting discreetly and

keeping some secrets. Those secrets are not theFragments of Architecture, the philosophy ofthe Order, its rules and regulations, not even itsrituals which can be found and read in books oron-line. Surly they are not our Temples andregalia, because the first search on Google willresult in thousands of pictures. In fact, theSecrets of Free-masonry are just two. The firstone is the membership to the Order of someone,

that means that a member is prohibited to affirmthe membership of someone else unless he hashis accord or the member has made publiclyopen that he is a Freemason. The second one isrelated to the personal experiences during ourmeetings. The sentiment of fraternity, ofequality and of liberty that animate ourmeetings, the moral and spiritual influences ofthe ritual, the intimate environment and the

detachment from the daily problems adsituations, makes us unable to communicate ourintense and precise feelings during this

8/19/2019 FCP nr13red

6/30


4

meetings. Surly they can be described, likesomeone describes Love, but they will never beaccurately defined, like Love. Everyone feels inhis one way, lives inside him the moments, andhowever we strive to impart this things withsomeone else, all we can achieve is to give avague and general description. This is why thesecond Secret is not transmittable.

Opinions differ in society andFreemasonry has so many admires as it hasopponents. Everyone collects information fromvarious sources and puts them together so they

build an argument for their cause. Most of thetime, this information is erroneous or at least

incomplete, and this brings fort aberrations andresults to far from reality. So we decided, thattrough this monthly magazine, we should make

precise information accessible. The articles published are written by us, members of theCraft, even if we are not writers and do not

pretend to be as such, and approach differentthemes, but all related to our Order. Regardlessif they speak about rituals, teachings, traditions,

symbols or mysteries of Freemasonry,regardless if they argue subjects regarding thehistory or just simple matters of personalfeelings and views, all articles are sincere andhave the only goal to permit those from outsideto have a peek inside the life of our Order, butkeep both sides at a safe distance.

I started saying that March marks a new beginning. If we started publishing themagazine before you, last year, in March, thismonth it has received a new format, in color,illustrated, more in tune with today’s

tendencies, but without losing its serious andsober character in the way it approachesthe topics given. Also, starting thismonth, our magazine is a bilingual

publication, in Romanian and English,so that it may be accessible to peopleeverywhere, members of the Order or

not. We decidedto go this way because of all

the appreciations we got regarding the contentof the publication, from members ofFreemasonry and uninitiated readers, but alsofrom the publishers of masonic magazines inRomania and abroad. The number of downloadsthis last year has overwhelmed us and exceededour expectations. We registered more than 2000downloads every month.

All this where and still are aconfirmation for us, that our work and effortsare useful to someone and we decided not just tocontinue with this project but also to develop it.

Thank you, the readers of our publication and we hope it continues to remain

as useful and to present as much interest thisyear.

With the most affection and majorconsideration,

Mircea Bucin, Editor

Imaginea Echerului este un simbolarhicunoscut în sfera Francmasoneriei. Echerulcreionează pătratul, simbolul universului profanși al lumii materiale.

În lumea Francmasoneriei, Echerul,Compasul și Cartea Legii Sacre reprezintă celeTrei Mari Lumini ale Ordinului. Echerul esteemblema rectitudinii, ne inspiră calea ceadreaptă și justă pentru traiectoria gândurilor șiacțiunilor noastre, iar în cadrul Lojii, estesemnul distinctiv al Maestrului Vulnerabil.Așezarea Echerului peste Compas la gradul deUcenic reprezintă influența materială asupralumii spirituale. Ucenicul lucrează și își asumăresponsabilitatea în lumea materială, dar esteconștient și tinde spre autoperfecționare în

lumea spirituală.Echerul este o referinţă certă a datoriei

masonice către Obedienţă şi față de sine însuşi,

ECHERUL

simbolul valorilor masonice

8/19/2019 FCP nr13red

7/30


5

un simbol al frăţiei apropiat de idealuri.Obligaţiile faţă de familie şi prieteni, acceptarearesponsabilităţii faţă de comunitatea în caretrăim, sunt doar câteva dintre elementelemoralităţii şi practica indicată de simbolulecherului. O societate fără standarde nu poate fistabilă şi se va prăbuşi într-o zi, nu numai onaţiune ci întreaga civilizaţie va pieri. Simbolulabstract cuprinde înțelesuri pentru fiecare,indiferent cine sau unde suntem plasaţi înierarhia socială.

Pe de altă parte, Echerul reprezintăascensiunea și stabilitatea în lumea masonică.Prin analogie, Echerul devine un simbol al

viruții și al conștiinței care conduce spre perfecționarea spiritului. Dintr-o altă perspectivă, Echerul fasonează sinceritatea și justiția, intenția și determinarea, reprezentând onormă etică.

Încă din antichitate, pătratul a fost unsemn al trupului fizic. Cele patru laturi ale sale,constituie repere de bază ale existenței: cele

patru puncte cardinale, cele patru anotimpuri,

cele patru elemente (pământ, aer, apă, foc), cele patru stări ale materiei ( solidă, lichidă, gazoasă, plasmatică). De asemenea, cifra ,,patru”reprezintă imperfecțiunea trupului fizic, ca șidorințele și viciile profane, care îndepărteazăsufletul de lumea sacralității.

Viața este caracterizată prinvulnerabilitate și temporalitate, în contrast cu

nuanța diafană și atemporalitatea sufletului.Privind per ansamblu această dioramă, noi,oamenii, suntem aidoma unor îngeri căzuți dinCer, fiecare fiind o pulbere din scânteia divinătranspuă înlumea

materială, profană.Această idee este transpusă și

în desenul lui Leonardo da Vinci,Omul Vitruvian. Omul Vitruvian estereprezentat atât în cadrul unui cerc,cât și în cadrul unui pătrat, dovadă afaptului că marele artist era atras de

universul doctrinelor regăsite și înFrancmasonerie. Omul Vitruviantrăiește într-o perfectă stare de echilibru și are oviață completă, în care lumea ezoterică seîmbină cu lumea exoterică. Cercul reprezintăsufletul sau eternitatea , iar pătratul reprezintăfragilitatea trupului fizic.

De asemenea, Mircea Eliade gândește șiformulează sacrul și profanul ca două moduri de

a fi, “dimensiunile posibile ale existențeiumane“. Dimensiunile se intercalează temporarși se despart conform cotidianului personal alfiecărui om. De la primul momento al ivieriiomului în lume, sacrul a fost prezent. Nu putemnega faptul că există persoane care au avutexperienţa inedită, revelatoare a sacrului. Dar

pentru scurte perioade de timp, care au fost apoiuitate. Fie din cauza vieţii cotidiene, fie dincauza neîncrederii sau pur şi simplu pentru că

nu au realizat importanţa întâmplării. Tradițiamasonică presupunea ca membrii acestei sferesă își dezvăluie stropul de divinitate prezent îninteriorul lor propriu, să își lase sufletul să setransfigureze prin trup.

Am zis!A.T. ,1 °

8/19/2019 FCP nr13red

8/30


6

The Image of the Square is a well-knownsymbol in the frame of Freemasonry. By it wecan trace the geometrical square, symbolizingthe profane Universe and the material world.

In the world of Freemasonry, the Square,Compass and the Volume of the Sacred Law,represent the Three Major Lights of the Order.Here, the Square, stands as an emblem forrectitude and inspires us the right and just way

for our taught and actions. In the Lodge, it is thesymbol of the Worshipful Master and in anotherform of the Past Master of the Lodge.

The way the Square lays over theCompass in the E.A. degree, shows us thematerial influences dominating the spiritualaspects. The Entered Apprentice works on hismaterial nature and assumes responsibility inthe material world, but he is aware of and strive

to perfect his spiritual nature.The Square is a precise reference ofmasonic duty towards the Lodge and Obedience

but also for himself, a symbol of brotherhoodclose to the ideals. Obligations towards ourfamilies and friends, accepting theresponsibilities we have for the community inthat we live, are just a couple of the moralelements that are indicated by the symbol of theSquare. A society without standards cannot bestable and will crumble someday, not just anation but entire civilization may vanish. Theabstract symbol has interpretations foreverybody, whatever our place in the socialhierarchy is or who we are.

On the other hand, the Square representsascension and stability in the frame of Masonry.By analogy, the Square becomes an emblem ofvirtue and of consciousness that leads men to

spiritual perfection. Viewed from another angle,the Square is an ethical norm by which sincerity

and justice, intention and determination aretrimmed.

Starting with the antiquity of humancivilization, the geometric square was a sign ofthe physical body. The four sides constitute

basic landmarks of existence: the 4 cardinal points, the 4 seasons, the 4 elements (earth, air,water, fire), the 4 conditions of matter (solid,fluid, gaseous, plasma). Also the number 4represents the imperfection of the human body,as well as profane desire and vice, that pushaway the soul from the sacred world.

Life is depicted by vulnerability andtemporality, in contrast to the divine aspects and

non-temporality of the soul. Having overview ofthis duality, we humans, are like angels who felldown from heaven, each and every one of us

being a particle of the divine spark let tomanifest itself in the material, profane plane.

This was also depicted in Leonardo DaVinci’s drawing “the Vitruvian Man”. A humanis represented circumscribed by circle but also

by a square, proof that the great artist was

drown by the doctrines found today inFreemasonry. The Vitruvian Man lives in a

perfect equilibrium and has a full life because

The SQUARE

symbol of masonic value

8/19/2019 FCP nr13red

9/30


7

the esoteric world combines with the exotericone, the circle being a symbol of the soul andeternity and the square symbolizing the fragilityof the physical body.

Mircea Eliade thinks and writes aboutthe two aspects, sacred and profane, as twoways of human existence. The two dimensionsconjoin for a period of time, then the separate inaccordance to the personal daily influences ofevery human being. From the firs moment manarrived in the world, the sacred was present. Wecannot deny that there existed and exist personswho had some extraordinary, revealingexperience of the sacred, but for short periods of

time and then they were forgotten. It may be because of the daily life, or because of distrustor just because they did not realize theimportance of what happened. MasonicTradition presumes that the members of theOrder, should manifest free this tiny particle ofdivinity present in each and every one of them,and this way, let the soul transfigure by its body.

So mote it be!

A.T. ,1 °

Toată viața mea profesională a fostconsacrată învățământului. Aceasta înseamnă

că, odată cu toți colegii mei de breaslă, desecole, și în toate țările lumii, am asumattransmisia frontală a cunoștințelor într-undomeniu particular. Pentru mine a fost istoria,

pentru alții geografia, filosofia sau matematicile.Schema structurală a învățământului este făcutăde o asemenea manieră încât profesorul se aflăîn fața clasei sale și transmite cunoștințe, tehniciși competente, celor pe care îi are în grija sa.

Este riguros la fel pentru un preot, un pastor, un oficiant, care pronunță o predică înfața fidelilor sau credincioșilor cultului reunit.Tot așa se petrec lucrurile la o conferință:conferențiarul, în postura frontală, expune și el

un subiect în fața publicului venit să-l ascultespre a se informa.

Surprinzător, dar nu este cazul săanalizăm aici originea faptului, Franc-Masoneria din numeroase țări și de numeroaseRituri sau Obediențe, a introdus în Loji acest tipde "non interactivitate". Este ceea ce numim

planșele masonice. Un Frate, o Soră, unmembru al Lojii sau un vizitator, vine și citește

un text în fața Masonilor reuniți în Ținută. Poatefi vorba despre o planșă de pasaj, care determinăaccesul la un grad masonic sau de subiecte caresunt tratate sub formă de conferință într-undomeniu profan.

Nu avem intenția de a dezbate aicidespre interesul acestui act în sine. Cucertitudine, Masonii de Rituri anglo-saxone suntmirați să constate că astfel de exerciții pot existaîn Masonerie fiindcă ei se limitează la practicaexclusivă a ritualului : deschiderea și închidereaLucrărilor, inițieri la gradul de Ucenic, pasaj lagradul de Calfa și ridicări la gradul de Maestru.În schimb, pentru noi, Masoni careaparținem altor Rituri, prezentarea unei planșeîn Ținută masonică, este o evidentă fiindcă așasuntem obișnuiți.

Postura frontală (a celui care vorbește șia celor care constituie auditorul) are cel puțin un

cusur insurmontabil: ea impune o relativă pasivitate a ascultătorului căci toată activitate pare a fi concentrată în persoana oratorului chiar

8/19/2019 FCP nr13red

10/30


8

dacă subiectul este pasionant. Frații și Surorilese afla în situația de a asculta iar participarea loractivă se rezumă, în cel mai bun caz, laîntrebările pe care le pot pune la sfârșitul

prestației.Pentru a antrena participarea fiecărui

membru, unele Obediențe masonice formuleazăuna sau mai multe teme pe care le propun uneidezbateri anuale în Lojile lor. Sunt așa numitele"Teme de studiu ale Obedienței". Dupăepuizarea dezbaterilor Secretarul redactează osinteză a reflecțiunilor membrilor Lojii pe care ova trimite Obedienței. Aceasta va redacta, larândul sau, o sinteza generală a opiniilor

exprimate în fiecare Atelier. Această sinteze,care se întoarce în fiecare Lojă participantă,

poate face obiectul unei publicații într-o revistăa Obedienței sau într-o broșură.

Putem să ne întrebăm, pe bună dreptate,dacă nu ar fi util ca înafara acestor chestiuni destudiat, propuse de Obediență, să propunem, înfiecare an, o tema de studiu a Lojii însăși.Această tehnică ar permite, pe de o parte,

fiecărui membru să trăiască mai intens unsentiment de apartenență comună la Atelierulsău, pe de altă parte, să valorizeze, în acestcontext, participarea activă a tuturor membrilorfiecărei Loji.

Am zis!J.H., 3 °

All my professional life was dedicated toeducation. This means that together with my“guild” colleagues, for centuries, in everycountry of the World, I assumed the frontaltransmission of knowledge in a particular

branch. For me it was history, for others

geography, philosophy or mathematics. Thestructure scheme of education is so build, thatthe teacher presents himself in front of the class

and transmits information, techniques andabilities, to those who are in his care.

It is the same thing for a priest, a pastoror any preacher, who speaks in front of faithfulor the believers of a reformed cult. This happensalso at a conference: the speaker, in his frontal

posture, exposes a subject in front of hisaudience, there present to listen to him and getinformed.

Surprisingly, but it is not the case toexplore the origin of this fact, Freemasonry inmany countries, practicing different Rites invarious Obediences, introduced in Lodges thistype of “non-interaction”. This is what we call

“a fragment of architecture”. A Brother or aSister, a member of the Lodge or a visitor, readsa text in front of the Masons gathered in theLodge. It can be either a text for passing to thenext degree, or a simple reading on a masonicsubject or it can be even a reading about a

profane subject of interest.

I do not want to get in to a discussionabout the interest of the act itself. For Masons

practicing anglo-saxon Rites it may be strangeto find out that this kind of exercises can take

place in a Lodge, because they resume only tothe practice of the rituals: opening and closingthe Lodge, Initiations, Passing and Risingceremonies. On the other hand, for us, Masonsof other Rites, presenting such a “fragment ofarchitecture” in the Lodge is common and we

are used to it.The frontal posture (of him who speaks

and those who listen) has at least one faulty

8/19/2019 FCP nr13red

11/30


9

aspect: namely it imposes a total passivity of theaudience because all the activity seems to beconcentrated around the person of the orator,even if the subject is interesting. Brothers andSisters find themselves in the situation oflistening and their active participation resumes,in the best case, to some questions put after thereading.

To get all members involved, somemasonic Obediences formulate one or moretopics to be debated annually in Lodges. Theseare called “Studies Subject of the Obedience”.After all debates are finished, the Secretarywrites a synthesis of the reflections of the

members of the Lodge, and then sends it to theGrand Secretary. He will also redact a generalsynthesis of the opinions received from themembers of the Lodges. This text will be sent

back to all Lodges and can be the subject of a publication in the magazine of the Obedience oreven a separate brochure.

We can ask ourselves, legitimately, if itwill not be useful, beside the study subject given

by the Obedience, to have a yearly study subjectof the Lodge themselves. This will enable onone hand each member to live more intenselythe feeling of belonging to his Lodge, and onthe other hand to gain value from the

participation of all the members of the Lodge.

So mote it be!J.H., 3 °

Cred că trebuie scris și pentru Masoniicare se pretind singurii "regulari", fără să știe

prea bine ce înseamnă acest cuvânt, și pentru

acei Masoni care nu prea umblă, că UmbertoEco, prin labirintul bibliotecii; trebuie scris șidespre relația cu tezaurul viu al memoriei caredevine tradiție orala și, apoi, tradiție scrisă.

Auzim adesea că lectura ar fi inutilăMasonului devreme ce el are la dispoziție rituri,landmark-uri, practici, cluburi, Loji și...maeștrii. Să fie oare chiar așa de simplu ?Printre enoriașii drept-credincioși ai Cultelor, detoate soiurile, auzim și că cititul sminteşte. Îi

putem înțelege pe cei care n-au citit fiindcă nuvor să citească. Ei par a ști bine ce estesminteala...

Ne putem

întreba de ceocolim bibliotecachiar dacăînțelegem caviața agitată deazi cu zi adevenit dificil deconciliat cuconfortul minim

al liniștii cerut delectură. RenéGuénon a ocolit,cu o abilitate discutabilă, nu biblioteca ci

problema necesitații majore a bibliotecii cavehicul al culturii universale, ca vehicul altradiției inițiatice, cu toate că a publicat recenziiale cărților contemporanilor săi și a scris cărți deînaltă ținută intelectuală. René Guénon nu sereferă niciodată la o bibliografie și lasă deînțeles, cu un orgoliu care ni se pare puțindeplasat, că "sursele" sale de informație ar fimisterioase... El nu citează riguros nici dinliteratura hermetică nici din cercetarea istorică,nici din vasta literatură tezaurizată în istoriaculturilor prin roman, poezie, dramaturgie șimitologie, prin cercetare filozofică și prin studiide ordin științific. Mi s-a părut inexplicabilfaptul că acest autor important nu se referă

niciodată la spiritualitatea profundă și lasacralitatea artelor. Nici antropologia religiilor,ca disciplină a științelor umane, nu face parte,

DESPRE CARTE ȘI

TRADIȚIE

8/19/2019 FCP nr13red

12/30


10

pentru Guénon, din acest tezaur, de altfel sondatde el însuși cu tenacitate și perspicacitate. El nuelogiază erudiția și nu respectă intelectualii șispiritul academic. Curios și dificil de înțelesaltfel decât ca o dorință de a se singulariza

printr-un statut unic de “martor al Tradiției”, așacum se autointitulează Guénon.

Poate că aceste rânduri vor produce, pentru că tot vorbim despre carte, curiozitateade a-l citi pe Guénon odată cu autori de talia luiMatila Ghyka, Umberto Eco, Julius Evola,Albert Pike, etc.

Zidirea permanentă, și niciodatăterminată, a “Catedralei Tradiției”, are cărțile

drept pietre cioplite cu știință și har. Oralitateas-a fixat progresiv și fecund, prin ecoul cărții.La rândul ei cartea s-a făcut trâmbița stridentăsau orga cu sunete sublime sub mâinile luiBach.

Vedem cu stupoare câtă ură

anticreștină, antisemită, anti masonică, anti

cultură, câta ură contra oamenilor s-a

dezlănțuit, cu sălbăticie, în secolul trecut.

Vedem cu stupoare cum ura persistă și în zilelenoastre, îndreptată mereu împotriva culturii,

împotriva esenței tradiției inițiatice care este

libertatea absolută a conștiinței, împotriva

spiritului analitic și iubirii de oameni.

Am zis!V.A., 3 °

I believe that it should be written also forthe ”regular” masons, who do not understand

what this word means, and also for thoseMasons who do not take a walk, like UmbertoEco, trough the labyrinth of a library; it should

also be written about the relationship with thelive treasure of memory that becomes oraltradition and then written tradition.

We here often that lecture and reading brings nothing to a Mason, because he has in hisreach the rituals, landmarks, practices, clubs,Lodges, and… masters. Is it really so simple?Among the true believers of the religions andcults, of all sorts and kinds, we hear that readingmakes you mad. We can understand those whodid not read because they do not want to. Theyseem to know the best what being mad means…

We can ask ourselves why we avoid thelibrary even if we understand that the daily

unrest of life hardly conciliate with theminimum required comfort of serenity,demanded by reading. René Guénon did avoid,with a questionable ability, not the library butthe problem of the major necessity of library asa vehicle of universal culture, of initiatictradition, although he published many reviewsof books written by contemporary author andalso written himself some titles of high

intellectual standards. He never refers to a bibliography and this way gives the impression,with a vanity a bit too big, that his sources ofinformation could be mysterious… He does notquote any hermetic literature, nor historicresearch, even not the vast literature treasured innovels, poetry,dramaturgy,andmythology, noteven

philosophicresearch andscientificstudies. Ifound it atleast strangethat this majorauthor did

never approachthe profoundspirituality and

ABOUT BOOK AND

TRADITION

8/19/2019 FCP nr13red

13/30

8/19/2019 FCP nr13red

14/30


12

cunoștințe despre un obiect dat sau distinct(natură, societate, gândire etc.) dobândite prindescoperirea legilor obiective ale fenomenelor șiexplicarea lor. 3. Pregătire intelectuală,instrucție; învățătură, erudiție.”

Știința înseamnă în primul rândcunoaștere, iar orice fel de abordare personală aspiritualității ne aduce această cunoaștere aspiritului. Dar ce este spiritul? În termenigenerali, foarte largi, spiritul este acel principiuinvizibil regăsit în om, puterea auto-conștientă,auto-activă, rațională, care dă omuluiasemănarea cu divinitatea (Geneza 1:27 – ” Şi afăcut Dumnezeu pe om după chipul Său”).

Spiritul este în antiteză cu materia, iar împreunăformează un întreb, ființa numită om. Sufletul,chiar dacă a fost mult timp folosit pentru adefini același lucru, cei doi termeni nu suntsinonimi și definesc aspecte diferite. Pentruocultiști spiritul și materia sunt cele două

polarități ale aceluiași aspect, substanța cosmicăinițială, astfel: - materia este substanțacristalizată sub formă fizică iar spiritul este

substanța materializată la un nivel subtil subformă invizibilă.Aș mai adăuga celor de mai sus că

materia este regăsită în toate aspectele viețiiumane vizibile, fie ele de natură organică(plante, animale, bacterii, etc.) sau anorganică(metale, pietre, aer, etc.), alchimiștii definindmateria ca fiind compusă din cele patruelemente primordiale: pământ, apă, aer, foc.Spiritul funcționează în toate aspecteleindefinite prin cele cinci simțuri, dar mai mult,el se regăsește și în materie, constituind

principiul activ al acesteia, al cincilea element alalchimiștilor, care desăvârșește opera.

Pentru a înțelege mai bine diferența amsă vă dau un exemplu. Nimeni nu poate negaexistența minții omului, cu toate că ea esteinvizibilă și nepalpabilă. Astfel, putem afirmacă mintea este o calitate spirituală a omului, la

fel ca și conștiința lui. În concluzie, spiritul estecel care guvernează calitățile omului, iar în

funcție de gradul de control exercitat asupra lor,acțiunile acestuia sunt juste și perfecte, sau nu.

Nu pot trece mai departe fără a precizacâteva din formele pe care le primeștespiritualitatea ca practică în viața omului. Aicidistingem două grupe generale. Prima este oexprimare colectivă, adică o practică în grup,care permite o mai bună cunoaștere a laturiispirituale a omului și avem aici ca exemple

practicile religioase. Omul în cauză, mergealături de alți oameni fie la biserică, sinagogă,moschee sau templu, pentru a trăi manifestareaspiritului. A doua categorie o constituie

practicile individuale, unde fiecare om își alege

o metodă de a explora individual, în confortulintimității sale, latura sa spirituală. Aici avemexemple rugăciunile, tehnicile de meditație,tehnicile yoga, etc. Nu există un mod corect șiunul greșit de a explora aspectele spirituale decătre om, decât dacă prin această diferențiere seurmărește un scop economic, social sau politic.Astfel, fiecare este liber să își aleagă metoda pecare o folosește în căutările sale sub două

cerințe - acestea să fie validate de liberul săuarbitru și să fie în acord cu voința sa.

Nu cred că există vre-un om în măsură

să dicteze altui om corectitudinea abordărilor

sale; nu putem afirma, fără a fi ignoranți, că

o religie este mai bună decât cealaltă, sau

dacă religia este bună sau nu, când vine

vorba de o altă persoană. La fel nu putem

afirma că o practică spirituală, oricât de

abjectă ni s-ar părea, este greșită pentru

altcineva, doar pentru că noi nu ne simțim

atrași de aceasta. Când începem să înțelegem

acest lucru, atunci vom crea mediul ideal în

care fiecare individ este liber să își exploreze

latura sa spirituală, așa cum simte el nevoia

și în acel moment lumea va arăta altcumva,

multe din problemele actuale fiind rezolvate.

Toate religiile insuflă practicanților că eitrebuie să caute mai întâi de toate regatul lui

8/19/2019 FCP nr13red

15/30


13

Dumnezeu, indiferent ce numea poartă sau ceformă primește. Același lucru îl face și cel careabordează individual aceste aspecte. Înconcluzie, pot afirma fără incertitudine căcineva care se preocupă de știința spiritului,cercetătorul spiritualității, este de fapt căutătorulîmpărăției cerurilor. Desigur folosesc acestedenumiri în cel mai universal sens posibil.

În cele ce urmează am să încerc sădescriu sumar cele mai des întâlnite practicispirituale, astfel încât să fie mai limpede de ceconsider spiritualitatea ca fiind o știință aspiritului și Franc-masonul un cercetător alacesteia.

Avem ca primaramură spiritualitateatradițională, adică ceareligioasă. Aici găsimdiversele religii deinspirație abrahamică

precum Iudaismul(inclusiv Kabbalah),Creștinismul (cu toate

denominațiile și formelede exprimare), Islamul(cei cinci piloni ai religiei,sufismul – latura ezoterică dar și Jihad-ul care întraducere înseamnă ”zbucium” – zbuciumulcreat de lupta musulmanului împotriva

pasiunilor sale). O mică paranteză absolutnecesară: indiferent ce termeni ar folosigrupările extremiste sau teroriste pentru a

justifica acțiunile lor, acestea nu reflectă nimicdin contextul religios în care au apărut. Suntdoar niște termeni aleși arbitrar pentru a justificaacțiuni ce vizează activități economice și

politice. Jihad-ul nu este o luptă a musulmanuluicu toți cei de altă credință, ci este o luptăinterioară cu dorințele și pasiunile sale, astfelîncât el să devină un om mai bun, pe placul luiAllah pentru a-l putea cunoaște și sluji cât mai

bine. Închid paranteza cu mențiunea că și Isus s-

a luptat cu pasiunile sale pe care învingându-le agăsit uniunea cu Tatăl ceresc.

Tot în categoria spiritualității tradiționaleavem religiile de origine asiatică precumBudismul, Hinduismul, Sikhismul, sau religiileafricane care sunt promotoarele uneispiritualități care să aducă prosperitate societățiiși să elimine necazurile, manifestări ocazionaleale răului.

Spiritualitatea clasică este formată din practicile religioase ale diverselor popoare și auîn centrul lor slujirea unui număr de zeități,fiecare responsabile de o anumită ramură a viețiiomului pe pământ. Întâlnim astfel de sistemedeschise maselor dar cu un acces extrem delimitat lor, rezumat la închinări și jertfe către

zeități, și o parteascunsă, rezervatăacelor câțiva dintre

practicanți a cărorînțelegere permite oabordare mai profundă.Exemple găsimsuficiente la romani,greci, egipteni,

babilonieni, etc.Spiritualitateamodernă are și ea

nenumărate ramuri, și desigur este concentratăîn principal pe practicile individuale mai multdecât pe cele colective. Avem deciTranscendentalismul (ca protest la creștinism) șiUniversalismul Unitarian (curent influențat detraducerea scrierilor hinduse) care afirmăvaliditatea tuturor religiilor pentru căDivinitatea creatoare iubește toți oamenii nudoar pe creștini. Regăsim mai târziu Teozofia,Antropozofia și Filozofia Perenă, mișcări șicurente inspirate din scrierile hinduse. După aldoilea Război Mondial apare o tendință ce poatefi descrisă prin ”spiritual dar nu religios”, curentcare mută punctul de interes de la colectiv laindivid și îl încurajează să se auto-descopere,auto-cunoască și să se auto-definească. Ca

manifestare a acestei tendințe avem mișcarea New Age și nenumăratele sisteme ezotericerăsărite din ea.

8/19/2019 FCP nr13red

16/30


14

Spiritualitatea contemporană încearcă săgăsească o cale de mijloc între cele două

precedente, caracteristică des întâlnită în ultimiiani în mai toate aspectele vieții omului, de la

politic la social și de la filozofie la religie.Astfel, noul tip de spiritualitate îndrumă omulcătre o cale interioară personală, prin care acestasă reușească să identifice și să activezefacultățile sale spirituale, găsind totodatărăspunsul la întrebările cele mai esențiale cu

privire la ființa sa. Distingem și aici mai multetipuri de spiritualitate, pe lângă cea careîmbrățișează ideile transcendentale: prima este ospiritualitate seculară, preocupată de latura

umanistă și caracterul moral al individului dreptcale de devenire spirituală; o a doua poate ficlasificată drept o psihologie spirituală, care seîngrijește mai mult de starea de bine aindividului, psihic și fizic, folosindspiritualitatea ca mecanism de transmitere

practicilor specifice. O a treia variantă despiritualitate modernă constă în așa numitele

practici ezoterice, magice, oculte, etc. pe care la

întâlnim patronate de un șef (guru, liderspiritual, etc.) în cadrul ordinelor și societățilorinițiatice.

Ajung deci la un punct sensibil alspiritualității moderne, și anume practicilespirituale. Făcând referire mai sus lamultitudinea de ordine și societăți inițiatice,vreau să dezvălui câteva amănunte desprefuncționarea acestor organisme. Sub pretextul

punerii la dispoziție către membri a unui corpusde cunoaștere inițiatică ce îi va permite săcontroleze materia și spiritul, contra unei taxe

bineînțeles, aceste organisme regrupeazăoameni cu aspirații sincere, dar insuficientinstruiți în abordarea spiritualului. NU vorbescaici de șarlatani, pentru că nu are legătură cuspiritualitatea, ci mă refer la sistemefuncționale. Majoritatea membrilor, caută săstăpânească ”puteri” speciale prin care ei să

controleze materialul după voința lor, neținândcont de ceea ce le dictează natura lor.

Concret, identificăm patru grupe de practici spirituale moderne, menite să ajuteomul la desăvârșirea sa spirituală, practiciutilizate atât de sistemele colective cât și de celeindividuale. Prima grupă este cea a practicilorsomatice (renunțare la material, temporar saudefinitiv, spre exemplu avem practica postului,sau jurămintele monastice de sărăcie); a douagrupă este formată din practicile psihologice(spre exemplu meditația, rugăciunea, uzulsubstanțelor psiho-active, etc.); a treia grupăfiind practicile sociale, unde atenția este luată dela individ și mutată asupra unui grup social,astfel individul renunțând la sine în favoarea

celorlalți; a patra grupă fiind practicile purspirituale, care au ca scop eliminareaegocentrismului, și comuniunea directă cudivinitatea (această grupă folosește toatetehnicile enumerate anterior la celelalte grupe,cu specificitatea că sunt orientate exclusiv cătreanihilarea ego-ului).

”Caută prima dată să găsești împărățialui Dumnezeu și toate celelalte lucrurile vor

urma”, este îndemnul care trebuie să ghideze pefiecare din noi atunci când ne aplecăm atenția șine dedicăm științei spiritului. Înțeleg din acestîndemn că unicul scop pe care îl arespiritualitatea este descoperirea regatuluidivinității și acest lucru poate fi realizat doar îninteriorul nostru (conform ”Tăbliței de Smarald”a lui Hermes Trismegistus, care fixează relațiiledintre microcosmos – omul și macrocosmos -universul). Comparând cu ocultismul vomdeduce aspectele diametral opuse ale celor douăcurente și vom ști să le diferențiem. Ocultismulcaută aceeași cunoaștere spirituală precumspiritualitatea, dar își propune odată acumulatesă le folosească în scopul exercitării controluluiasupra materiei exclusiv. Toate aceste lucruri, înspiritualitate sunt un efect secundar șineimportant, pentru că scopul acțiunilorcăutătorului științei spiritului se orientează

exclusiv asupra Spiritului.Scriam anterior că spiritul este partea

activă a materiei. Pot afirma acum că

8/19/2019 FCP nr13red

17/30


15

Divinitatea este spirit și spiritul este parte adivinității și de aici rezultă nu doar că spirituleste partea activă, dar este și partea creatoare.Spiritul, manipulează materia pentru a danaștere universului și asta pentru că este voia luiși este în acord cu natura sa. Ceea ce înseamnăcă știința spiritului, prin înțelegerea șidescoperirea acestuia, duce la o eliberare de subinfluențele materiale, și într-un final va produceun echilibru în ființa umană. De ce? Pentru căarmonia este starea naturală a lucrurilor iarhaosul este o anomalie ce va fi corectată prinordine. Ordo ab Chao – Ordine din haos.

Alegând căutarea spiritualității în fiecaredin noi, fiind structurați după asemănareadivinității, vom realiza că munca noastră este înzadar dacă nu suntem activi. Spiritul nu poate fiabordat fără a cunoaște și înțelege materia și

pentru că materia este de fapt rezultatul

spiritului, constatăm că nu putem separa celedouă aspecte ale creației și că trebuie să căutămarmonia în tot ceea ce facem. Orice

întreprindem în plan spiritual are o oarecaremanifestare în planul material și vice-versa. Caun veritabil om de știință trebuie să măsurămabsolut toate efectele acțiunilor noastre pentru aajunge la concluzii complete, adevărate, adică lacunoaștere.

Franc-masonul este, prin urmare, uncercetător al științei spiritului, pentru că el esteun om activ pe ambele planuri. În Loji, Franc-masonii se întâlnesc și au Ținutele lor, două, treiore, după care revin la viața cotidiană subîndrumarea din ritual, ”fie ca Lumina pe care oîntrevedem în Lucrările noastre să continue săstrălucească în noi și în afara Templului…”.

Franc-masonul învață de la primul grad săstopeze influențele materiale, prin cele patru

probe prin elementele primordiale, probe caretrecute cu bine înseamnă de fapt controlulelementelor în cauză. Tot la început de drumînvață să renunțe la ”metale”, adică la ceea ceeste ”sclipitor și înșelător”, atunci când intră înTemplu, simbol al intrării într-un spațiusacralizat, de altă natură decât lumea profană,

unde totul este simbol. Avem deci laboratorulunde omul descoperă prin simboluri aspectelespirituale, dar el se întoarce în lumea profanăunde trebuie să experimenteze cu ele pentru aajunge la adevărata cunoaștere spirituală.

Spiritualitatea, este deci știința spiritului,iar Franc-masonul este cercetătorul acesteia,urmărind ca în tot ceea ce face să se descopere,

pentru ca în final să ajungă prin rezultatulacțiunilor sale la o veritabilă cunoaștere aspiritului. Rezultatul final conduce la reducțiadualității la unitate, adică la reuniunea omuluicu divinitatea (în Franc-masonerie denumităuniversal Marele Arhitect al Universului –tocmai pentru că numele nu este important atâtatimp cât metoda și rezultatul sunt aceleași).Găsim în Constituțiile lui Anderson din 1723,

primele constituții oficiale ale Franc-masonerieispeculative, că ” un Mason este obligat, prin

ţinuta sa, să se supună legilor moralei şi dacaînțelege corect Arta, el nu va fi niciodată unateu stupid, nici un libertin fără de religie”.

8/19/2019 FCP nr13red

18/30


16

”Ateu stupid” este acel cineva care nu poateargumenta alegerea sa de a fi ateu iar libertinfără religie se referă la acel om care nu are nicio practică a spiritualității, indiferent de forma ei.Un ateu care nu poate argumenta pertinentalegerea sa, nu este altceva decât un om carerătăcește și care poate are o criză de identitate.Un ateu care afirmă cu aroganță că nu existănimic mai presus de om, va înțelege în urma

practicii învățăturilor Ordinului și laturaezoterică a afirmației sale. Nu este nimic rău îna fi libertin, atâta timp cât totuși ești ancorat înmaterie și cu privirea înălțată spre cer,

practicând o oarecare formă de cunoaștere, de

practică spirituală. Masoneria combateignoranța și extremismul de orice fel, astfelîncât un ignorant al realităților universului nu va

putea trece Poarta Joasă pentru a pătrunde întemplu.

Am zis!M.B., 3 °

Every Initiatory Order, regardless of thespecificity or its filiation, wants to bring mancloser to his spiritual nature; wants to merge inthe one initiated the matter and the spirit inharmony, in perfect equilibrium. Freemasonrymakes no exception from this rule and by itsinitiatory instrumental, borrowed from theguilds of the stone cutters, free masons, aims to

perfect human beings, that means actually,completing the balance between spirit andmatter.

I should point out, from the beginning,that there is a clear difference betweenspirituality and spiritualism, the second one

being a practice, presumably, efficient incommunicating with the spirit of dead people,

by the use of a medium. Not this is here ourconcern, but spirituality, the science of spirit.

We would be nothing but ignorant if we pretend to be able to define spirituality in precise terms, because some concepts are notapproachable this way, by generalization. Wecan proclaim only what we understand byspirituality, or our taught and emotions waken

by the dealings with this side of us, be we willnever manage, whatever our efforts be, to give auniversal definition, agreed upon. Why is it so?Because of the simple fact that some aspects oflife are not meant to be discussed, but felt andlived. Who is able to give an exact definition ofLove? Even more, who is able to give auniversal valid definition of Divinity?

Regardless of the above, I decided towrite a little on this subject, to express exactlythose feelings and experiences, from a personal

perspective, with the main goal to awaken in thereader the interest and open up his appetite for afurther individual exploration of the side mostneglected of all.

But why did I earlier affirm thatspirituality, of which we agreed, cannot be

given a universal definition, could be thescience of spirit? Science, is determined to bethe gathered information on a distinct subject,information discovered by way of a thoroughtheoretical research, materialized byexperiments. We find following definitions ofscience in the dictionary: 1. For of singular andrational knowledge relating cu the nature ofthings and conditions of existence, in form of a

body of truths about the giving subject. 2.Ensemble of knowledge about the givingsubject or a distinct one (nature, society, taught,etc.) gained by discovery of objective laws andtheir explanation. 3. Intellectual training,instruction; learning, scholarship.

Science means in first place knowledge,and every personal approach of spirituality

brings us the knowledge of spirit. But what isthe Spirit? Well in general terms, very large

context, Spirit is that invisible principle found inhuman beings, self-knowledgeable, self-active,rational, that gives us the likeness to divinity

8/19/2019 FCP nr13red

19/30


17

(Gen. 1:27 – And the made God, man in hislikeness). Spirit is opposed to matter, buttogether they form a whole, the being calledhuman. The Soul, even if for long time, used to

be a synonym for that, the two terms are not thesame and they define different aspects. Foroccultist, spirit and matter are the two polaritiesof the same aspect, primordial cosmicsubstance, given by this explanation: matter isthe substance crystallized in physical form, andSpirit is the substance manifested at in moresubtle, invisible, form.

I would add to those above that matteris to be found in all aspects of visible life, be

they organic (plants, animals, bacteria, etc.) orinorganic (metals, stones, air, etc.), whichalchemist defined as being composed of the four

primordial elements: earth, water, air, fire. Spiritfunctions in all aspects that cannot be defined

by the five senses, but even more it is found alsoin matter, constituting the active principle of it,the fifth element of the alchemists, thecompletes the Work.

To better understand this, I will give youa simple example. Nobody can debate theexistence of the human mind, although it isinvisible and untouchable. So, we can affirmthat mind is a spiritual quality of man, as alsohis conscience. In conclusion, Spirit is thatwhich governs the qualities of man, and infunction of the degree of control it has over him,his actions are just and perfect, or not.

Before going any further I need to givesome forms that spirituality takes in practice, inone’s life. We have here two distinct generaldivisions. First is a collective expression, agroup practice, that enables man to better knowthe spiritual side of him and here we include allreligious practices. The individual goes togetherwith other members of the society either tochurch, synagogue, mosque or temple, so thathe can experience the manifestation of spirit.

The second constitutes individual practices,where each man chooses e method of individualexploration, according to his intimacy, of his

spiritual side. Here we include prayers,meditation technics, yoga, etc. There is no rightor wrong way to do one’s exploration ofspirituality, the only exception being if the goalof this endeavor one seeks material gain, socialor political. So, everybody is free to choose hisown method to use in his searches under twoconditions: they need to be validated by his freeconscience and they need to agree to his ownfree will.

I do not believe that that there is a personwho can dictate to another the correctness of hisapproach; we cannot proclaim, without beingignorant, that a religion is better than the otheror if that religion is good or bad, when it comesto someone else. In the same way we cannot

proclaim that a spiritual practice, however

repulsive we consider it, is wrong for someoneelse, just because it is not our cup of tea. Whenwe start to understand these things, then we will

be creators of the ideal environment in whicheach individual is free to explore his spiritualside, as he feels the need and in that momenthumanity will look different, many of thecurrent problems being resolved.

All religions infuse their practitionersthat they should firs seek the kingdom of

Divinity, regardless of the name it has or theform it gets. The same thing is the concern of

8/19/2019 FCP nr13red

20/30


18

the man who has an individual approach ofthese aspects. In conclusion, I can affirmwithout doubt, that everyone who is

preoccupied by the science of the soul, theinvestigator of spirituality, is in fact a seeker ofthe kingdom of heaven. Obviously I use thesewords to be understood in the most universalsense possible.

In the next part I will briefly describesome of the most known spiritual practices, sothat it will be clearer to the reader why Iconsider spirituality to be the science of spiritand also why the Freemason is a researcher ofit.

We have the first branch, the mosttraditional form of spirituality, the religions. Sothere are many religions, based on many things,mainly on Abrahamic inspiration like Judaism(including Kabbalah), Christianity (with all itsdenominations and forms of expression), Islam(with the five pillars of religion, Sufism beingthe esoteric side but also the Jihad, whichtranslated means “struggle” – namely the

struggle resulting from the efforts of a Muslimto overcome his passions). I feel the need to putsomething in brackets here: regardless of what

terms inspired from religion, various extremistor terrorist organizations use to justify theirideology and actions, those interpretations havenothing to do with the use in a religious context.As long as there was organized religion onearth, some used it for personal gains, eithereconomic or political. Jihad is not a fight of amember of Islam with members of all otherfaiths, it is an interior fight with one’s owndesires and passions, to the end that he becomesa better man, more close to Allah so that he canlearn to know him and worship him better. Iclose the bracket here, mentioning that Jesusalso fought with his passions, and by

overcoming them he found the way to theheavenly Father.

Also in this category of traditionalspirituality we find the religions of Asian originlike Buddhism, Hinduism, Sikhism, or thereligions of Africa, that are promoters of aspirituality that brings prosperity to society andeliminates distress, which they considerhorizontal manifestations of evil.

Classic Spirituality defines the religious practices of different peoples that have in theircenter the worship of a number of deities, each

8/19/2019 FCP nr13red

21/30


19

of them being responsible of a particular aspectof man`s life on Earth. These systems are opento the masses but are very limited in what theyoffer as practice, mainly consisting in group

prayers and sacrifices to a deity, reserving ahidden part to those individuals from the groupwho have a better understanding so that theycan have a profounder approach on religion.Examples for this type of spirituality can befound in old civilizations of the Romans,Greeks, Egyptians and Babylonians.

Modern spirituality has also many branches but they all are concentrated aroundindividual practice more the collective once. We

find here Transcendentalism (as a protest toChristianity), Unitarian Universalism (the resultof the translation of Hindu texts) which affirmthe validity of all religions because the creatingDivinity loves all human beings not justChristians. Later on we will find in this branchalso Theosophy, Anthroposophy and PerennialPhilosophy, movements and currents inspiredalso by eastern writings. After WWII a tendency

can be observed that can be mainly defined as“spiritual but not religious”, current that willshifts the focus point from the collective to theindividual and encourages him to self-discover,self-know and self-define himself. As anexample of this movement we find the New Agecurrent and all esoteric systems springing fromit.

Contemporary Spirituality tries to find amiddle path between the two, a way that is moreand more present in the last few years in ourlife, from political to social, from philosophic toreligious aspects. So, this kind of spiritualityguides man to an inner personal path, by whichhe can identify and activate his spiritualfaculties, finding answers to the most essentialquestions relating to his existence. There arehere also many distinct forms of spirituality,

beside the one that embraces the transcendental

ideas: first one is a kid of secular spirituality,more preoccupied de humanistic side and themoral character of the individual, as a way to

spiritual becoming; the second one can bedefined as a philological spirituality, thatrevolves around the wellbeing of the individual,

psychical and physical, and uses spirituality as amechanism to transmit the specific practices. Athird variation of modern spirituality consists inthe so called esoteric, magick, occult, etc.

practices, that have a leader (guru, spiritualleader, etc.) and are organized in initiatoryorders and societies.

An now I arrived at a very sensible

aspect of modern spirituality, namely the

spiritual practices. Because I mentioned above

the initiatic orders and societies, I want toquickly explain how they work. By the pretext

of offering members only a body of initiatory

knowledge by which they may enable to control

matter and spirit as the wish, naturally by

paying a fee first, the organism regroup people

with sincere aspirations but insufficient

prepared in approaching spirituality. I do not

consider here the charlatans, because it has

nothing to do with spirituality, I consider here

only serious functioning organizations. The

majority of members seek to rule special

“powers” and trough them to control matter

after their own will, never considering what

their own nature dictates.

More specific, we identify four groups ofspiritual practices, supposed to help man at hisspiritual perfection, practices used either bycollective systems or individual ones. Firstgroup consist of somatic doctrines (renouncingon the material, temporary or definitely) and Igive the example of fasting, monastic oaths of

poverty, and so on. The second one is composed by practices relating to psychology and we havehere the examples of meditation, prayer, the use

of psycho-active substances, etc. The thirdgroup are the social practices where theattention is taken from the individual and put on

8/19/2019 FCP nr13red

22/30


20

a social group, so that the individual giveshimself up to the greater good of the group. Thefourth class are the pure spiritual practices andthe intend to eliminate egocentrism and by thisto achieve the direct communion with divinity(these systems used the technics mentioned

before but the only gal is the annihilation of theEgo).

“Seek first the kingdom of God and allthe rest will come” should be the guiding mottofor us who approach and dedicate ourselves tothe science of spirit. I understand from thissentence that the only goal emanating fromspirituality is the discovery of the divine

kingdom and this endeavor cam only happeninside each of us (according to the Tablet ofHermes whereon are the relationships described

between microcosm/man andmacrocosm/universe). By comparing this tooccultism we will soon realize that the twocurrents have diametric opposed aspects and weshould be able to differentiate between them.Occultism seeks the same body of spiritual

knowledge as spirituality but once obtained theyare only used to control the material aspects oflife. All this things are in spirituality secondaryresults and unimportant, because the goal of theactions of the researcher of spiritual sciencerelates only to Spirit.

I was writing before that the Spiritrepresents the active part of matter. I can nowaffirm that Divinity is Spirit and Spirit is part ofDivinity and from here I conclude that Spirit isnot only the active part but is also the creative

part as well. Spirit, manipulates matter to give birth to the universe and that because it isaccording to his will and his nature. That meansthat the science of spirit, by understanding anddiscovering it, frees us from the influences ofmatter, and finally will produce balance inhuman existence. Why? Because harmony is thenatural state of things and chaos is an anomaly

that will be corrected by order. Ordo ab Chao –From Chaos Order.

Choosing the path to seek spiritualityin our selves, being built in the likeness ofdivinity, we will soon come to theunderstanding that all our work will be in vain ifwe are not active. Spirit cannot be approachedwithout knowing and understanding matter and

because the second is a result of the first, welearn that we cannot separate the two aspects ofCreation and we need to seek harmony in all ouractions. Everything we endeavor in the plane ofthe spirit generates some kind of manifestationand vice-versa. Like a truly man of science weneed to measure all effects of our actions so thatwe arrive at complete, truthful conclusions,

namely to knowledge.The Freemason is therefore a researcher

of the science of spirit, him being a man activeon both planes. In Lodges, Freemasons meetand have their gatherings, two, three hours, andthen go back to their daily activities, but underthe guidance of the Ritual “Let the Light that wesee in our Works continue to shine in us outsidethe Temple…”. The Initiate in to Freemasonry

learns from the first degree that he should stopthe material influences and he learns this by thetask of the four primordial elements, which

passed with success, will grant him knowledgeand thereby control over the elements. Also atthe beginning of his journey in the Order helearns to let go of all “metals”, that signifies allthat “shines deceptive”, when he enters theTemple. This gesture represents actually theaccess in a sacred place, of another nature the

profane world, where everything is a symbol forsomething. We have now the laboratory whereman will discover by help of symbols thespiritual aspects of his nature, but he will returnin the profane plane so that he can experimentwith his new findings so that he finally arrivesto spiritual knowledge.

To draw a final conclusion to thissynthesis, Spirituality is the Science of Spirit

and the Freemason its researcher. Observingthat by every of his endeavors he discovers alittle more about himself at the end by the

8/19/2019 FCP nr13red

23/30


21

results of his actions he will attain a veritableknowledge of the spirit. The final result of thissearch will lead to the reduction of duality tounity, namely the union of man with divinity(Great Architect of the Universe – as used inFreemasonry, because the name and the formare irrelevant as long as the method and resultare the same). Anderson`s Constitutions from1723, the first official Constitution of ourspeculative Order, show that a Mason is obliged

by his behavior, to uphold moral laws and if hetruly understands the Art, he will never be astupid atheist, nor a libertine without religion.“Stupid atheist” is to be understood the that

person who cannot bring arguments to hisdecision to be an atheist, and a “libertinewithout religion” should be understood as the

person who has no practice of spirituality al all,regardless of its form. An atheist who cannotargument his choice to be an atheist is nothingelse then a wandering man who is lost and hasan identity chrysies. An atheist who boldly andarrogantly affirms that there is nothing above

man, will understand by the practices of theOrder also the esoteric meaning of hisaffirmation. There is nothing bad in being alibertine, as long as you are anchored in matterand have your eyes fixed on the celestialcanopy, practicing any form of attainingknowledge, and practice of spirituality.Freemasonry is an active combatant againstignorance and extremism of any sorts, so that anignorant to the realities of the Universe will not

be able to pass below the Narrow Door and gainentrance in the Temple.

So mote it be!M.B., 3 °

Compasul este unul din cele trei Mari

Lumini, lumini deoarece aceste unelteluminează omul aflat în întuneric.

Francmasoneria, spune Albert Pike, "estesupunerea umanului din om de către divin,

biruirea poftelor și pasiunilor de către simțulmoral și de rațiune, strădania și lupta continuă aspiritului împotriva a ceea ce este material șisenzual".

Vârful fix se așează în suflet în timp cevârful mobil, cel care trasează cercul, stă în trup.Acest simbol luminează omului legătura dintreintenție și rezultat, la fel cum poate traducecentrul ca divinul din om iar cercul trupulmaterial.

Echerul este adaptat doar unei suprafețe plane și aparține domeniului geometriei, și deci

trigonometriei, care se ocupă doar de suprafețele plane și de pământ. Compasul trasează cercuri șiaparține trigonometriei sferice, știința sferelor șia cerurilor. Așadar primul este o emblemă a

pământului și a corpului, deci a materialului, pecând al doilea este o emblemă a cerurilor și asufletului. Compasul, ca instrument complex,este de asemenea folosit în trigonometria plană,în ridicarea perpendicularelor.

La gradul de Ucenic ambele puncte alecompasului se află sub Echer,candidațiiocupându-se de semnificația morală asimbolurilor și nu de cea spirituală, spunea Pike.

Mulți scriitori distinși, precum RobertHewitt Brown, susține că termenul de masonerieeste forma denaturată a cuvântului grecesc"mesuraneo" ceea ce înseamnă "eu sunt înmijlocul cerului", referire la soare, cel care estelumina pământului. Acest frumos tablouamintește masonului care este rolul său, să fieînsuși lumina.

Trasarea unui orizont al lucrărilor ajută pe Francmason să cioplească piatra care trebuie, pe sine, altfel fără acest orizont un Francmasonva căuta, ca orice profan, să cioplească alte

pietre, iar toată lucrarea lui va fi falsă.Însuși Buddha spune că "omul nobil este

omul care este el însuși ceea ce socoate că

ceilalți oameni ar trebui să fie". Acest adevăreste prezent și în decalogul masonic. Cea de-aX-a lege spune că "să înveți să cunoști oamenii

8/19/2019 FCP nr13red

24/30


22

și din aceasta, vei învăța să te cunoști pe tineînsuți".

La fel cum axul compasului stă fix înlocul lui, iar vârful creionului se tocește încercul care îl trasează, la fel este și omul față delibertatea sa, față de ordine și conștiința lui. Elrămâne pe când toate se tocesc în jurul lui, iarasta este bine. Nu omul trebuie să orbiteze în

jurul lor căci astfel el se va toci și va rămâne dinel doar o urmă, o următrasată de prea mulți ca sămai fie încă o dată trasată.

Cercul este sigur și perfect, fără cută. Omul nu

trebuie să tremure sau sășovăiască în trasarea lui,căci trebuie să știe cămânuiește o unealtădedicată acestei perfecțiuni,cu care nu va da greș, ounealtă care mânuită bine îiva deschide spectre, va știisă vadă ordinea lucrărilor și

lumina din care face parte.El trebuie să-și deschidă orizonturile, săle cerceteze și să le înțeleagă, în același timp încare cercul se deschide în jurul lui. În acelașitimp în care el găsește că este centrul propriiloracțiuni ce-i aduc libertatea, propriei ordini și

propriei conștiințe. Între ordine și dezordine nueste posibilă nici o tranzacție. Omul care nuascultă de ordine nu-și mai aparține. Elînaintează fără lumină în noaptea existenței sale,se agită ca un vis, pradă coșmarurilor născutedin propriile patimi.

După cum lumina nu luminează înspatele ochilor închiși, nici proiectarea sineluinu își face efectul acolo unde nu este conștiințăde sine. Iar ordinea vine acolo, în punctul încare sinele se întâlnește cu sine, acolo de undese poate extinde din cunoașterea proprie cătrecunoașterea divină.

Extremitatea cercului trebuie să nudepășească optica celui care își este ax, altfelcade în fantasmele imaginației dezordonate, în

nebunie. Nu vrei realmente un lucru decâtatunci când îl vrei din toată inima și ești gata sărenunți pentru el la toate afecțiunile tale celemai de preț, este propriul sacrificiu dedicat doarîmplinirii propriei voințe bine definite, calculateși mai înainte vrute. Fără această credință în sinenimeni nu poate trasa nici măcar linii către

propriile dorințe, chiar și dintre cele mai profane, dar apoi de a se cunoaște pe sine ca

putând fi propriul ax.Este uimitor atunci

când ne dăm seama cărodul acestei munci estechiar munca în sine: creația

inteligenței prin ea însăși,convocarea propriilor

puteri, echilibrareavirtuților, acestea sunttrepte edificatoare sprecunoașterea sinelui. Iarcompasul este un simboldesăvârșit în acest sens. Osingură stea fixă de lumină

promite spațiului un nouunivers.Mânuirea corectă a Compasului nu o

poate face oricine. Este un instrument care poateaduce fatalitatea, sau la fel de bine libertatea.Experiența și intuiția, și deci prin analogieștiința și credința, va ghida mișcările. Ca să

putem învârti Compasul să trasăm cercuri, să nedesenăm în limitele lui și să ne înțelegem, netrebuie conștiința trează și liberă. Un omadormit nu o poate face, însuși psalmistulspune: "morții nu te laudă, doamne".

Fatalitatea înseamnă vârtejul care netrage din nadir în nadir. Este apostazia libertății,un abandon delirant și subiectiv în lumea legilormateriale, gravitaționale, o reacție carezdrobește tot ceea ce se depărtează de echilibru,este inerția, iar pe cei care nu vor să meargă cuea, îi târâie.

Libertatea, muzica armoniilor interioare,efortul care ne ridică deasupra fatalității, estezenitul care se adâncește în Zenit.

8/19/2019 FCP nr13red

25/30


23

Compasul este un instrument simplu caremânuit de o mână dibace face un singur lucru și

perfect: cercuirea axului. Spiritul este uninstrument simplu care mânuit de o conștiințăliberă cufundată în ordine face un singur lucru și

perfect: divinizarea sufletului.Această lucrare simplă ca unitate, dar

complexă în detalii, este conștientizarea proiectării noastre, de unde suntem, către ceeace tindem să fim. Verbalizarea liberă șiconștientă a voinței.

Omul, spune Gerbert d'Aurillac, savantulmagician de pe tronul Vaticanului, PapaSilvestru al II-lea, este umbra lui Dumnezeu în

corpul unui animal: simpatiile îngerilor trăiescla un loc cu capriciile vulgare ale unui animallogic. Îngerul ne atrage, dar dacă nu suntematenți animalul ne va stăpânii în mod fatal, ne vaalimenta cu satisfacții ale unei vieți ce hrăneștemoartea.

Când un animal guvernează, când un orbconduce sau când fatalul devine complicelerațiuni la ce ar trebui să ne așteptăm decât la

catastrofe? Oamenii care lasă animalele liberede capul lor doresc să fie devorați de ele, este de părere Éliphas Lévi.

Afecțiunile sunt libere și raționale pecând simpatiile sunt fatale; ele sunt germenele

paradisului sau infernului propriu. HermesTrismegistus ne învață că omul este muritor înraport cu corpul său, dar el este nemuritor înraport cu sufletul său, care constituie omulesențial. Ca nemuritor el are o autoritate asupratuturor lucrurilor, dar relativ la partea samaterială și pieritoare, el este supus destinului.

În lumina Compasului ca simbol, omul,ca centrul acțiunilor sale, trebuie să fie conștientde prezența sa în toate lumile posibile. Prezentuleste cel care contează, este un cadou de caretrebuie să ne bucurăm cu toată putereaconștiinței noastre. Pentru că mâine va face

parte din ieri și deja nu mai contează, iar ieri

este doar siguranța lui mâine. Oricât ne-am putea extinde cercul să nu uităm că noi suntem

centrul, lumina care răspândește raze într-ounitate perfectă.

"Nu știți", spune apostolul Pavel, "că voisunteți temple ale lui Dumnezeu și căDumnezeu locuiește în voi? Și dacă cineva

pângărește templul lui Dumnezeu pe acelaDumnezeu îl va distruge, templul lui Dumnezeueste sfânt, templul care sunteți voi". Aceastădescriere a omului, ca templu divin, o primescca fiind definiția Compasului ca simbolmasonic. Omul este centrul acțiunilor sale,acțiuni alterate vor ieși dintr-un om alterat, la felcum acțiuni bune dintr-un om bun. Acesteacțiuni se oglindesc în om și se întorc la el la fel

cum extrema cercului în centrul său. Ce atragemrăspândim.

Am devenit servitorii viciilor pentru caele să fie servitorii noștri. O viață fără activitateși progres este ca sulful stagnant, sulful, fiind

principiul activ, soarele alchimic.Compasul este verbul care bine folosit

oglindește acțiunea omului din plan fenomenal,în plan numenal. Verbul începe cu litere și se

termină cu acte, cum prea bine spune ilustrulmaestru Éliphas Lévi. Viața se consumă în beneficiul propriu, iar la sfârșit, când cercultrasat ajunge de unde a pornit și își închide câteun ciclu, fiecare se va bucura de rodul lucrărilorsale.

Am zis!A.P., 1 °

The Compass is one of Masonry`s threeGreat Lights, Lights because these toolsilluminate man depend in darkness.

Freemasonry, sais Albert Pike, is thesubmission of the human in man by the divine,overcoming desire and passions by morality andreason, the strive and the continual fight of the

spirit against that which is material and sensual.One point is fixed in once soul, while the

mobile arm of the Compass, the one that traces

8/19/2019 FCP nr13red

26/30


24

the circle, lies in the body. This symbol lights toman, the relationship between intention andresult, but it can also be translated as the center

being the divine in human and the circle thematerial body.

The Square is adapted only to planesurface and belongs to the domain of geometry,

but also to that part of trigonometry, that dealswith plane surfaces and Earth. The Compasstraces circles and belongs to sphericaltrigonometry, the science of spheres and thesky. So the first is an emblem of Earth and the

body, the material, and the second is an emblemof the sky and the soul. The Compass, as a

complex instrument, is also used in planetrigonometry to help erect perpendiculars.

For the Entered Apprentice both pointsof the compass find themselves under the armsof the square, and as Pike said, the aspirants

preoccupy themselves with the moral aspects ofthe symbols, not the spiritual once.

Manny known writers, like for exampleRobert Hewitt Brown, affirms that “masonry” is

a corrupted form of the Greek word“mesuraneo”, which means “I am in the centerof the circle”, referring to the sun that giveslight to Earth. This should remind to the Masonhis role, namely he is for himself light.

By defining a horizon of the Work for aFreemason will help him chisel the right stone,himself, otherwise, without this horizon theFreemason will look, like any profane, to chiselother stones, and all his work will be fake.

Buddha himself tells us that “the nobleman is that man that he himself is what hethinks other should be”. This truth is also

present in the masonic Decalogue. The X-th ruledictates that “learn to know people and by this,you shall learn to know thyself”.

The same way the axis of the Compass isfixed in his place, and the tip of the crayon gets

blunt by every circle it draws, is the relationship

of man and his liberty in regard to order and hisconscience. He only remains, while everythingaround him gets blunt, and this is a good thing.

Not man should be the one orbiting aroundthem, because this way he will get blunt and hewill be just a mark, a mark that was traced somany times it cannot be traced once more.

The Circle is the only one perfect,without a goffer. Man most not hesitate ortremble when tracing it, because he needs tolean the use of an instrument dedicated to this

perfection, and by using it he will not fail. Thisinstrument used correctly will open for himspecters; he will know how to see the order ofthings and the light he is a part of.

He needs to broaden his horizons, heneeds to research and understand them, in the

same time as the Compass opens around him. Atthe same time he realizes that he is the center ofhis own actions that bring him freedom, of hisown order and of his own conscience. There isno transaction possible, between order anddisorder. Man who does not listen to order stops

belonging to himself. He marches forwardwithout light in the night of his existence, hegets agitated like a dream, and he gives to the

nightmares born from his own passions.

8/19/2019 FCP nr13red

27/30

8/19/2019 FCP nr13red

28/30


26

When an animal governs, a blind manleads, or the fatal become an accomplice toreason, what should we expect other thancatastrophes? People who let wild animal freeon their own wish to be devoured by them, saysÉliphas Lévi.

Affections are free and rational, when

sympathies are fatal; they are the germ of once

own paradise or inferno. Hermes Trismegistus

teaches us that man is mortal in account to his

body, but he is immortal in account to his soul,

which constitutes the essential man. As a mortal

he has a authority over all things, but relating

to his material and perishable nature, he is

obedient to his destiny.

In the light of the symbol “theCompass”, man as the center of his actions, heneeds to be aware of his presents in all possibleworlds. Present counts the most, it is a gift thatshould be enjoyed with all the force of ourconsciousness. Tomorrow will be soon part ofyesterday and it counts no more, and yesterdayis just an assurance for tomorrow. Howeverwide we can expand our circle we should never

forget that we are its center, the light thatspreads its rays in a perfect unity.

“Don’t you know”, said the ApostlePaul, “that you are temples for God and thatGod lives inside you? And if someone defilesthe temple of God, he God will destroy, becausethe temple of God is holy, temple that you are”.This description of man, as temple for thedivinity, is what I get from the definition of the

Compass as a masonic symbol. Man is thecenter of his actions, bad actions will come froma bad man as good actions will come from agood man. Those actions reflect in man andcome back as the extremities of the circle returnto its center. What we attract is what we spread.We become servants to our vices only for themto become our servants to. A life withoutactivity and progress is like stagnant sulfur,sulfur being the active principle, the alchemicalsun.

The Compass is the verb that correctlyused reflects the human actions in a materialized

plane, in a numeric plane. The Verb starts withletters and ends with actions, as so well ÉliphasLévi affirms. Life should be consumed for onceown good, and at the end, when the traced circlearrives where it began, and closes a cycle,everybody will enjoy the fruit of his labors.

So mote it be!A.P., 1 °

8/19/2019 FCP nr13red

29/30

8/19/2019 FCP nr13red

30/30

fcp nr13red

Documents