In perioada Heian (794-1185), admirarea infloritului ciresilor era rezervata numai clasei aristocrate. Odata cu perioada Momoyama (1568-1600), insa, obiceiul s-a extins in randurile intregii populatii, iar astazi este un simbol national. In Japonia exista peste 400 de specii de ciresi care nu sunt plantati pentru fructe, ci numai pentru flori. Perioada de inflorire incepe cu luna ianuarie in Okinawa si culmineaza cu o adevarata "explozie de flori" spre sfarsitul lui martie si inceputul lui aprilie, in special in regiunea Honshu. In Hokkaido, sakura atinge maximul de frumusete in luna mai, in iunie fiind sfarsitul perioadei de inflorire.

Sakura este un motiv de bucurie atat pentru localnici, cat si pentru turisti. De obicei este sarbatorita prin tot felul de petreceri si festivaluri cu participare foarte numeroasa (in japoneza, acestea poarta numele de hanami). Astfel, in aceste zile, locurile publice faimoase pentru inflorirea ciresilor (cum ar fi, de exemplu, parcul Ueno din Tokio) sunt intesate de lume si chiar se dau adevarate batalii pentru ocuparea celor mai bune pozitii. Oamenii merg sa priveasca sakura insotiti de familie, prieteni, cunoscuti sau chiar colegi de serviciu.

Festivalurile florilor de cires sunt unele dintre cele mai cunoscute si mai vechi traditii japoneze. Adauga la acestea templele din Kyoto si Nara, ceremonia ceaiului, sanctuarele si muzeele de istorie si vei avea una dintre cele mai fascinante si mai misterioase vacante.

Romanul lui Arthur Golden este cel care a atras din nou atentia asupra unei laturi a Japoniei - gheisele. Oricine a vazut ecranizarea romanului si-a dorit, macar pentru un moment, sa se fi nascut cu un secol in urma, daca nu pentru a admira dansurile firave ale gheiselor, macar pentru a se hrani din cultura demna si discreta a Japoniei acelui timp. Gheisele mai exista si astazi, dar, in afara de turisti, nimeni nu le mai acorda atat de multa atentie ca pe vremuri. Asemeni samurailor, gheisele isi pastreaza totusi rolul in societatea japoneza si continua sa fascineze cu imaginea lor misterioasa.

Cele mai cunoscute hanamichi (cartiere de gheise) pot fi gasite in Tokio si Kyoto. Medievalul Edo, asa cum era cunoscut Tokio, era, pana nu de mult, vizitat pentru Yoshiwara, cartierul placerilor, unde actorii si cantaretii se amestecau pe strazi cu turistii si comerciantii. In Kyoto, distractia isi avea locul in cartierul Shimabara, locul in care si astazi gheisele isi intretin clientii la faimoasele ceremonii ale ceaiului.

Denumirea oficiala a Japoniei este Nipponkoku, in traducere "Tara de la originea soarelui". Potrivit legendei, Tara Soarelui Rasare a fost creata de zei. Se spune ca acestia au infipt o sabie in ocean si cand au scos-o, din cele patru picaturi de apa care se scurgeau de pe sabie au aparut cele patru insule ale Japoniei. Astazi, Japonia este un caleidoscop cultural, undeva la intersectia dintre masini, computere, electronice si gheise, bonsai, ceremonia ceaiului, ikebana. Si, cu toate ca, probabil, ati vazut tot felul de filme si documentare despre aceasta tara la televizor, nimic nu se compara cu senzatia traita in momentul in care pasesti pentru prima oara pe taramul florilor de cires.

In plus, o vizita intr-o tara atat de calda si de colorata s-ar putea sa fie exact ce-ti trebuie

dupa o iarna atat de lunga si de friguroasa. Una dintre cele mai relaxante experiente este chiar circuitul centrelor de spa, sau, mai exact, circuitul bailor calde (onsen) din cadrul spa-urilor japoneze. Sunt peste 3.000 astfel de onsen localizate in toata tara care, desi sunt deschise publicului aproape pe tot parcursul anului, in anotimpurile reci sunt extrem de aglomerate. Nimic nu e mai placut decat sa te scufunzi intr-o piscina fierbinte in timp ce respiri aerul rece al iernii tarzii, sorbi incet dintr-o ceasca de sake si admiri muntii inzapeziti aflati la doar cativa pasi mai incolo.

Arhipelagul japonez este localizat in zona celor mai activi vulcani asiatici, asa ca sursa izvoarelor termale este nesecata. "Baile divine" (kamiyu), cum le numesc localnicii, sunt cele mai sanatoase tratamente naturale de sanatate si frumusete inca din antichitate. Puterile tamaduitoare ale onsen-urilor stau in bogatia de minerale si saruri care vin din adancurile muntilor vulcanici. Unde mai pui ca, de multe ori, combinatia de piscina fierbinte in mijlocul naturii si cele cateva guri de sake, traditionale, de altfel, ajung sa transforme si cel mai conservator turist intr-un petrecaret convins. www.zf.ro

Cea mai potrivita vreme de vizitat Japonia este primavara, in perioada festivalului florilor de cires (numite sakura), cand se pot privi florile (hanami) in toata splendoarea lor:Sakura este numele ciresului si florii sale in limba japoneza. Hanami este "vizionarea florilor", un obicei tipic japonez si cu profunzimi care scapa ochiului occidental.

Sarbatoarea florii de cires, floare nationala a niponilor, este una dintre cele mai populare, iubite si spectaculoase traditii japoneze.

Desi cand ating stadiul de boboc au infatisare modesta, ciresii complet infloriti sunt splendizi, invaluiti in norisori pufosi de petale roz.

Nebunia florilor de cires tine cateva zile, si se incheie printr-o ninsoare de petale roz.Florile de cires sunt asociate cu mortalitatea omului si, prin extensie, cu impacarea in fata mortii.Pasiunea japonezilor este atat de mare pentru florile de cires, incat unii calatoresc din sud spre nord, o data cu frontul de aer cald care deschide bobocii, pentru a vedea minunea infloririi lor.Ciresii infloresc prima data in sud, in Okinawa, la sfarsitul lui februarie, si ajung sa se deschida in iunie in Hokkaido.In fiecare an, Agentia Meteorologica japoneza urmareste, impreuna cu publicul, sakura zensen (frontul florilor de cires), pe masura ce se muta spre nordul arhipelagului.La Kyoto si Tokyo, sezonul florilor de cires incepe la sfarsitul lui martie- inceputul lui aprilie.

aponezii acorda mare atentie buletinele meteorologice si se deplaseaza in numar mare in parcuri, temple si alte locuri, pentru a tine petreceri de vizionare a florilor de cires.Festivalele Hanami sarbatoresc frumusetea sakura si sunt o ocazie de relaxare intr-un mediu inflorit.Hanami are o istorie de cateva sute de ani in Japonia, iar numele spune tot - hana inseamna "floare" iar mi inseamna "a privi".n petrecerile organizate cu aceasta ocazie, oamenii se simt bine, beau, mananca si canta, ziua sau noaptea. Este ca un urias picnic sub copacii infloriti, iar japonezii vaneaza cele mai bune locuri pentru observarea florilor.Ciresii pot fi gasiti pretutindeni in Japonia, in special in jurul castelelor, malurilor raurilor, in parcuri si curtile scolilor.Cel mai faimos loc unde se pot admira ciresii in floare in Japonia este, fara indoiala, Muntele Yoshinoyama. 30.000 de ciresi acopera muntele, templele si vechiul castel cu o patura de petale roz frumos mirositoare./www.ziare.com"Sakura no hana ga sakimasu". (Infloresc florile de cires!) A venit primavara! Si chiar daca la noi explozia cromatica nu s-a instalat, Japonia este cea mai fericita, caci are parte de primii ciresi infloriti din lume. In Japonia si cu precadere in Tokio, sa privesti ciresii infloriti, plimbandu-te pe aleile sinuoase sub ploaia de petale, e aproape o sarbatoare nationala si un veritabil eveniment cultural. Milioane de oameni, atat japonezi cat si turisti din toata lumea calatoresc mii de kilometri, traverseaza oceanul special pentru aroma si pentru spectacolul oferit de acesti pomi fructiferi.

"Shikishima no/ Yamato-gokoro wo/ Hito-towaba,/ Asahi ni niou/ Yamazakura bana". (Daca cineva te intreaba ce e in inima unui adevarat japonez, ar trebui sa-i arati florile de cires stralucind in soare) – Norinaga Motoori (1730-1801)

Florile de cires, denumite sakura in japoneza, sunt luate foarte serios in Japonia. Orice turist sau vizitator poate sa observe ca nu e doar un eveniment trecator, ci atunci cand le vine vremea, ciresii sunt ridicati la rangul de zei. Sakura este peste tot: in arta, in cestile de ceai, in reclamele de la TV, pe hartiile de impachetat cadouri, pe tricourile oamenilor. Si nu e vorba doar de tendinta comerciala. Ciresii infloriti devin stema Japoniei, un brand de tara sezonier.

Floarea oficiala a familiei imperiale japoneze este "chrysanthemm". Ba mai mult floarea de cires a devenit nationala, nerecunoscuta oficial, dar totusi unanim acceptata. Dintre toate florile din tara, doar cea de cires poate provoca atata incantare: japonezii renunta la tot ce au de facut si alerga in parcuri si gradini pentru a se bucura de ninsoarea parfumata a ciresilor.  In fiecare primavara, locuitorii asteapta cu nerabdare si cu un soi de manie primele semne de inflorire ale pomilor. Si stau in aceasta asteptare febrila de ani de zile. Nimic nu se schimba in dragostea lor fata de sakura.

Oamenii au inceput sa-si planifice vacantele in functie de acest eveniment, ba mai mult inflorirea ciresilor este notata in calendar si este prezentata in prognoza meteo ca un eveniment meteorologic.  In aceasta perioada natura se trezeste la viata si totul se transforma intr-o lume de poveste. Chiar si centrele urbane sunt cateodata bombardate de flori albe, roz si uneori galbene. Ele pun mai mult in valoare templele, fantanile purificatoare, pagodele, castelele si monumentele traditionale

www.9am.ro

Civilizaţia japoneză este una care te uimeşte. După sute de ani, ca să nu spunem mii, ea păstrează tradiţia admirării florilor de cireş. Insulele japoneze au peste 400 de varietăţi de cireşi decorativi.

Unele încep să înflorească de la final de ianuarie, în insulele din sud, şi sfârşesc la început de mai în insulele din nord. O perioadă de basm, în care cireşul şi florile sale devin adevărate vedete, aflate în atenţia publicului de pretutindeni.

Practic, grădinile publice unde sunt plantaţi cireşii devin spaţii pentru admirat florile şi există o adevărată bătălie an de an pentru a prinde cele mai bune locuri - ca la un adevărat spectacol. Şi nu trebuie să te afli în Japonia pentru a asista la acest eveniment, pentru că japonezii au dus cu sine tradiţia în întreaga lume.

Alături de ceremonialul ceaiului, Festivalul florii de cireş este una dintre cele mai cunoscute tradiţii.

During the Heian Period (794–1191), Japanese sought to emulate many practices from China,[citation needed] including the social phenomenon of flower viewing (hanami: 花見), where the imperial households, poets, singers and other aristocrats would gather and celebrate under the blossoms. In Japan, cherry trees were planted and cultivated for their beauty, for the adornment of the grounds of the nobility of Kyoto, at least as early as 794.[3] In China, the ume "plum" tree (actually a species of apricot) was held in highest regard, but by the middle of the ninth century, the cherry blossom had replaced the plum as the favored species in Japan.[citation needed]

Woodblock print of Mount Fuji and cherry blossom from 36 Views of Mount Fuji by Hiroshige.

Every year the Japanese Meteorological Agency and the public track the sakura zensen (cherry-blossom front) as it moves northward up the archipelago with the approach of warmer weather via nightly forecasts following the weather segment of news programs. The blossoming begins in Okinawa in January and typically reaches Kyoto and Tokyo at the end of March or the beginning of April. It proceeds into areas at the higher altitudes and northward, arriving in Hokkaidō a few weeks later. Japanese pay close attention to these forecasts and turn out in large numbers at parks, shrines, and temples with family and friends to hold flower-viewing parties. Hanami festivals celebrate the beauty of the cherry blossom and for many are a chance to relax and enjoy the beautiful view. The custom of hanami dates back many centuries in Japan: the eighth-century chronicle Nihon Shoki (日本書紀) records hanami festivals being held as early as the third century CE.

Most Japanese schools and public buildings have cherry blossom trees outside of them. Since the fiscal and school year both begin in April, in many parts of Honshū, the first day of work or school coincides with the cherry blossom season.

[edit] Symbolism

The most popular variety of sakura in Japan is the Somei Yoshino. Its flowers are nearly pure white, tinged with the palest pink, especially near the stem. They bloom and usually fall within a week, before the leaves come out. Therefore, the trees look nearly white

from top to bottom. The variety takes its name from the village of Somei (now part of Toshima in Tokyo). It was developed in the mid- to late-19th century at the end of the Edo period and the beginning of the Meiji period. The Somei Yoshino is so widely associated with cherry blossoms that jidaigeki and other works of fiction often depict the variety in the Edo period or earlier; such depictions are anachronisms.

Winter sakura (fuyuzakura/Prunus subhirtella autumnalis) begins to bloom in the fall and continues blooming sporadically throughout the winter. It is said to be a cross between Tokyo Higan cherry (edohiganzakura/P. incisa) and Mamezakura/P. pendula.[10]

Other categories include yamazakura, yaezakura, and shidarezakura. The yaezakura have large flowers, thick with rich pink petals. The shidarezakura, or weeping cherry, has branches that fall like those of a weeping willow, bearing cascades of pink flowers.

Hanami (花見｜? lit. "privitul florilor") este obiceiul tradiţional japonez de a privi florile ume ( Prunus mume, cais japonez) sau sakura (Prunus x yedoensis etc., cireş japonez). Poate însemna simplul privit al florilor sau un picnic sub cireşii înfloriţi.

Perioada ideală este, depinzând de regiune, de la sfârşitul lunii martie până la începutul lunii mai, şi durează în fiecare regiune cam o săptămână-două. Sakurazensen (lit. "frontul sakura", prezicerea perioadei ideale pentru hanami) este anunţată în fiecare an de către Institutul Meteorologic japonez, şi este urmărită cu atenţie de către cei care planifică picnicuri hanami. Picnicurile pot avea loc atât în timpul zilei cât şi în timpul serii, caz în care se numesc yozakura. În unele parcuri sunt atârnate temporar lanterne de hârtie pentru yozakura.

Imagine de la televizor care arată sakurazensen

[modifică] Istoria

Se pare că obiceiul a început în perioada Nara (710-794), la început fiind florile de ume care erau mai populare, dar începând cu perioada Heian (794-1185) sakura a devenit obiectul principal al hanami-ului. În literatură, termenul hanami în sensul de privire a florilor de sakura a fost folosit pentru prima dată în cap. 8 al romanului Genji Monogatari (Povestirea lui Genji). În acea perioadă, obiceiul era urmat doar de către curtea imperială, dar începând cu perioada Edo (1600-1867) şi cetăţenii de rând au început să urmeze obiceiul.

De la sfârşitul lunii martie şi până la începutul lunii mai japonezii sărbătoresc Hanami ( 花見 - admirarea florilor). Termenul hanami a fost folosit pentru prima dată în nuvela din

perioada Heian ( 794-1185 ), The Tale of Genji ( Genji Monogatari - 源氏物語 ) în capitolul 8, Hana no En ( Under the Cherry Blossoms ). Pe aleile din parcuri, sub copacii înfloriţi, se organizează picnicuri, la care iau parte colegii de serviciu, colegii de şcoală, prietenii sau familia. În acestă perioadă, ziarele publică hărţile zonelor cu cele mai frumoase flori (sakurazensen ). Primele flori apar în insula Okinawa, iar ultimele în Hokkaido. Unul dintre cele mai căutate locuri din Tokyo în această perioadă este Parcul Ueno, care are o alee largă cu cireşi bătrâni. Alte locuri populare sunt Shinjuku Gyoen şi parcul Inokashira. Petrecerile se organizează şi noaptea, yozakura ( night sakura ) şi au un farmec deosebit deoarece parcurile sunt luminate cu lampioane din hârtie.

Urmare:

Obiceiul a fost importat din China, prima atestare documentară în Japonia fiind în anul 812, când împăratul Saga a organizat o petrecere sub copacii înfloriţi, în Kyoto. Sărbătoarea a fost la început organizată doar la curtea imperială, apoi a fost preluată şi de clasa samurailor. Simbolul florii de sakura, care îşi scutură petalele, era asociat de samurai cu ideea de viaţă scurtă şi trecătoare. Apoi, în perioada Edo, pentru a încuraja participarea la această sărbătoare şi a deveni fenomen de masă, shogunul Tokugawa Yoshimune a plantat cireşi în parcurile din Edo.

Simbolizand puritatea dar si aspectul efemer al vietii, inca din vremuri indepartate, sakura a fost obiect de inspiratie pentru artisti.Introdus in Japonia in perioada Heian (794-1191), fenomenul "Hanami" exprima o anumita conceptie a omului in legatura cu natura. In Nishinomiya, Festivalul florilor de cires are loc la inceputul lunii aprilie in parcul Shukugawa. Pe o distanta de 2,8 km, de-a lungul raului cu acelasi nume, an de an,1700 de ciresi isi inmoaie crengile incarcate de flori, in apa cristalina a raului. Martori de taina ai sufletelor indragostite,ciresii imbraca in aceste zile straie de sarbatoare, asteptandu-si oaspetii.

Floarea de cires a devenit, in timp, un simbol al Japoniei.

 

Se spune ca primavara vine cu adevarat atunci cand infloresc ciresii. Japonezii par a sti cel mai bine asta si in explozia de flori albe si roz cu parfum delicat devine o adevarata sarbatoare nationala ce tine cateva zile, la inceput de aprilie.

 

„Hanami" desemneaza, in limba japoneza, placerea de a admira florile, lasand sufletul sa se incarce de energie binefacatoare. Cuvantul e folosit in mod special pentru a desemna „privitul florilor de cires" in cadrul unui adevarat festival „la iarba verde", din programul caruia nu pot lipsi cantecele si dansurile traditionale si intalnirea cu cei apropiati.

 

„Sakura" inseamna, in japoneza, „cires". Exista in „Tara Soarelui Rasare" cateva sute de soiuri de cires, majoritatea fiind cultivate pentru florile lor.

Heian Jiday" (perioada Dinastiei Heian, sec. VII-XII) marcheaza inceputul istoriei acestei sarbatori, dar timp de cateva secole, „Hanami" a fost apanajul Imparatului si nobililor de la Curte. Ulterior, plantatiile de cires au aparut in jurul templelor si in sate, floarea de cires devenind un simbol al Japoniei.