fiinŢa umanĂ Şi nursingul - spvg-bm.ro · pdf file4 infirmi ( cu dizabilități ) de toate...

1

FIINŢA UMANĂ ŞI NURSINGUL

SUPORT DE CURS

Cuprins

INTRODUCERE ÎN NURSING ................................................................................................................. 2

NURSING-UL ŞI FIINŢA UMANĂ ....................................................................................................... 16

TEHNICI DE NURSING ......................................................................................................................... 23

ALIMENTAREA PRIN CLISMĂ .......................................................................................................... 23

NEVOIA DE A ELIMINA ....................................................................................................................... 26

2

INTRODUCERE ÎN NURSING

SUPORT DE CURS

3

� INTRODUCERE IN NURSING

� DIN ISTORIA PROFESIEI

� Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910

� “Nursingul este o artă. Necesită devotament exclusiv, pregătire temeinică, talent, ca orice pictor sau sculptor. Ce este mai mult?

� Să ai de-a face cu pânza de pictură sau cu marmura sau să ai de-a face cu organismul viu, cu fiinţa umană – templul duhului lui

� DUMNEZEU?”

� Florence Nightingale - 1860

� Definiția Nursingului

� Nursingul = ştiința şi arta de a îngriji omul sănătos şi bolnav;

� Nursing = proces de îngrijire; esența nursingului este relația complexă profesional -

terapeutică şi empatică dintre nursă ( asistentă ) şi pacient.

� OMS şi Consiliul Internațional al Nurselor defineşte nursingul ca o parte integrantă a

sistemului de îngrijire a sănătății care cuprinde :

Promovarea sănătății;

Prevenirea îmbolnăvirilor

Ingrijirea bolnavilor de toate vârstele şi în toate stadiile bolilor, chiar şi în stadiul terminal.


� Nursing înseamnă a îngriji, dar raportat la sistemul medical constituie o metodă sistematică, organizată, ce permite acordarea de îngrijiri individualizate.

� In ultimii ani termenul de nursing este acceptat, în sens larg, ca ştiința de a îngriji.

� Pentru a fi un asistent medical competent, cu eficiență pentru bolnav, trebuie să cunoşti

arta de a îngriji.


� ICN – Consiliul Internațional al Nurselor:

� “Nursingul, ca parte integrantă a sistemului de asistență socială, cuprinde ocrotirea

sănătății, prevenirea bolilor şi îngrijirea bolnavilor fizic, psihic ( mental), ca şi a celor

4

infirmi ( cu dizabilități ) de toate vârstele, în toate formele de asistență socială şi aşezări

comunitare.

� Asistenții medicali sunt interesați de reacțiile individuale, familiale şi de grup în fața bolii

şi trebuie să răspundă problemelor reale sau potențiale de sănătate ale indivizilor sau

comunității.

� Aceste reacții umane reclamă o sferă mai largă de intervenții, de la restabilirea sănătății

până la o fază individuală a bolii, la dezvoltarea de politici pentru ocrotirea sănătății

populației pe termen mai lung”

S-a născut în Florenţa - Italia, la 12 Mai 1820.

S-a întors în Anglia în 1821. A fost educată acasă, de către tatăl ei, absolvent al

Universităţii Cambridge

� La vârsta de 16 ani era convinsă că Dumnezeu o cheamă spre a-i ajuta şi îngriji pe

ceilalţi aflaţi în nevoie.

� Vizita spitalele din Londra şi din împrejurimi.

Ii plăcea să citească mult.

Ii făcea plăcere să-i îngrijească pe muncitorii bolnavi de pe moşia tatălui său.

� Părinţii ei nu erau de acord ca ea să muncească în „acele” spitale insalubre, într-o

vreme când îngrijirea bolnavilor nu era considerată a fi o îndeletnicire onorabilă

pentru o doamnă de societate.

� In anii 1830 spitalele erau murdare, prost administrate, iar personalul medical

(asistentele) nu erau suficient de bine pregătite, de multe ori neştiind ce trebuie

făcut pentru confortul unui pacient.

� A realizat îmbunătăţiri ale sistemului de acolo; schimbările realizate vizau o mai

bună organizare şi educaţie profesională pentru personalul medical, a

implementat un sistem prin care apa caldă era disponibilă la fiecare etaj, a

inventat un „lift” prin care mâncarea era dusă pacienţilor.

� Războiul din Crimeea (1854) a izbuncit când Florence avea 34 de ani.

� Ministrul de război a rugat-o pe Nightingale să supervizeze o echipă de nurse în

spitalele de război din Turcia.

� Florence Nightingale

� Printre primele schimbări introduse de Nightingale a fost spălarea/dezinfectarea

hainelor tuturor răniţilor; apoi cu banii proprii a cumpărat bandaje, mese de operat

şi alte ustensile de bază necesare funcţionării unui spital.

5

� Nursele ei au făcut curat în întreg spitalul astfel încât să se reducă la minim

numărul germenilor, fapt ce a dus la oprirea răspândirii bolilor în spital.

� Ea însăşi a tratat aproximativ 2000 de pacienţi. Inainte de venirea ei în Crimea,

42% dintre soldaţii ajunşi în spital mureau din cauza infecţiilor, însă după munca

depusă de ea acest procent a scăzut la 2%.

� Condiţiile anterioare venirii ei erau extrem de precare;

� pacienţii erau aşezaţi la gramadă pe tărgi, printre mormane de mizerie şi resturi

medicale;

� pacienţii primeau doar câte o masă pe zi şi erau bruscaţi de doctorii armatei.

� Nu existau condiţii sanitare (toalete) şi nici provizii medicale.

� A impus curăţenia strictă şi reguli de dezinfecţie; pacienţilor li s-au asigurat câte 3

mese pe zi şi diete realizate în funcţie de starea fiecăruia.

� Aprovizionarea cu apă curată a devenit un imperativ.

� Pentru recunoaşterea meritelor muncii depuse, Regina Victoria i-a trimis o

scrisoare de mulţumire „Ei şi doamnelor sale” şi i-a oferit distincţia – Crucea

Roşie Regală.

� Totodată a primit şi broşa cu diamant ce avea gravat mesajul „Binecuvântaţi sunt

cei milostivi”.

� S-a întors în Anglia în 1856.

� In 1860 a pus bazele Şcolii de Nursing Nightingale în cadrul Spitalului Sf. Thomas

din Londra.

� Ea a fost prima asistentă şefă şi prima responsabilă de formarea profesională a

colegelor ei, într-un spital militar.

� In 1861 a fondat o şcoală pentru moaşe.

� Miss Nightingale scria pentru viitorii studenţi:

„Elementele care constituie un bun nursing ( o bună îngrijire a bolnavilor) sunt cele

care fac înţelegerea şi menţinerea stării de sănătate, mai mult decât a bolii”.

� Până în 1887, Nightingale reuşise să-şi facă munca cunoscută şi practicile

aplicate, în ţări precum Canada, Australia, India, Germania, Elveţia şi SUA.

� In 1907, regele Edward al VII i-a oferit distincţia – Ordinul de Merit pentru

realizările remarcabile ale Doamnei Florence Nightingale.

6

� Florence Nightingale a fost o nursă, un filosof, un statistician, un istoric, un

politician şi chiar mai mult de atât.

� Studiile, ideile şi reformele ei ce vizau nursingul au dus la crearea unui mediu de

muncă spitalicesc mai sigur şi mai eficient.

� A reformat nursingul, de la o îndeletnicire pentru femeile sărace şi needucate, la o

profesie demnă şi onorabilă pentru toate femeile.

� 1860 - Cele 7 principii de bază ale lui Nightingale erau :

� Conţinutul educaţional al nursingului trebuie să fie stabilit de către nurse.

� Profesorii viitoarelor nurse sunt responsabili de calitatea tratamentelor pe care

acestea le vor oferi.

� Profesorii trebuie să fie şi ei la rândul lor nurse (asistenţi).

� Şcolile de nursing trebuie să aibă personalitate (juridică) proprie, separată de cea

a doctorilor şi a spitalelor.

� Nursele trebuie să fie pregătite în spiritul unei educaţii înalte şi trebuie să-şi

continuie îmbunătăţirea educaţiei de-a lungul carierei lor.

� Nursingul implică atât îngrijirea omului bolnav cât şi a celui sănătos şi are în

vedere mediul cât şi pacientul.

� Nursingul trebuie să includă teoria (teoretizarea pregătirii profesionale).


� “ Cea mai importantă lecție care poate fi dată nurselor este:

� Să le înveți să observe bolnavul, cum să observe,

� Care sunt manifestările care indică însănătoşirea, care nu,

� Care sunt semnele importante, care nu sunt, care sunt dovezile neglijenței, ce fel de

neglijență….

� Dar dacă nursele nu pot să observe, într-un fel sau altul, mai bine să renunțe de a mai fi

nurse, pentru că nursingul nu este chemarea lor, chiar dacă renunțarea le afectează sau

nu.” Florence Nightingale

� După Războiul Crimeii, a scris peste 200 de cărţi, rapoarte şi monografii pentru dezvoltarea învăţământului pentru profesia de asistent medical, scrieri care rămân încă şi azi o excelentă sursă de informaţii pentru istoria acestei profesii.

7

� Pentru a omagia memoria lui Florence Nightingale - fondatoarea primei şcoli laice de asistente medicale din lume, cea care a dat o identitate acestei nobile profesii şi a făcut ca ea să fie respectată şi valorizată de comunitate, Consiliul Internaţional al Asistenţilor Medicali, creat la sfârşitul secolului al XIX – lea, în 1899 cu susţinerea şi graţie muncii desfăşurate de Florence Nightingale, a decretat ca ziua ei de naştere – 12 MAI să devină Ziua Internaţională a asistenţilor medicali din întreaga lume.

� In timpul războiului, a dezvoltat o boală care a lăsat-o semiinvalidă pentru tot restul vieţii sale.

� A rămas imobilizată la pat timp de 55 de ani.

� A murit în 1910, la vârsta de 90 de ani.

� Nu a fost căsătorită niciodată.

� A fost îngropată alături de părinţii ei în Hampshire.

� In anul 1899, s-a creat Consiliul Internaţional al Asistenţilor Medicali (I.C.N.), cu susţinerea şi graţie muncii desfăşurate de Florence Nightingale, prima şi cea mai importantă organizaţie profesională, care cuprinde azi, organizaţiile profesionale ale asistenţilor medicali din 129 de ţări, printre care şi România.

� Personalităţi din istoria profesiei noastre

� EDITH CAVELL ( 1865 – 1915) – nursă engleză care şi-a dedicat viaţa îngrijirii sănătăţii şi alinării suferinţei oamenilor, a sosit în 1907 în Belgia, unde a condus Institutul Medical Berkendael, care forma tinere nurse venite din toata Europa.

� Pentru meritele sale din timpul primului război mondial, astăzi, un mare spital din Bruxelles şi o stradă îi poartă numele; la Londra, într-un parc celebru se află statuia sa, iar pe placa de pe soclu sunt redate cele mei importante fapte din viaţa ei, care au salvat peste 1500 de oameni, refugiaţi, răniţi sau prizonieri de război.


� Regina Maria (1875 - 1938) a reprezentat, alături de soţul ei, regele Ferdinand, unul dintre simbolurile întruchipării Marii Uniri din 1918.

� Numită de către oameni regina- mamă, mama răniţilor, regina-soldat - pentru alinarea pe care a adus-o răniţilor şi pentru curajul ei de a merge pe front – Regina Maria a României a fost prezentă în punctele cele mai fierbinţi ale Primului Război Mondial, a suferit în refugiu alături de cei mulţi şi a mers în spitalele cu cele mai serioase epidemii, pentru a-i îngriji şi a-i încuraja cu prezenţa ei maternă pe cei infirmi.


8

� Regina Ana, născută în 1923 la Paris, a fost caporal, apoi ofiţer în armata franceză şi a lucrat ca infirmieră în spatele frontului, transportând sânge şi plasmă pentru răniţi, conducând singură un jeep de război.

� A făcut o şcoală de infirmiere de ambulanță, a dus o viață de cazarmă în toată regula, s-

a îmbolnăvit de “gălbenare” şi, în final, s-a întors la viața civilă în 1945, având în

buzunar o soldă primită de la armata franceză, precum şi Crucea de Război a Republicii Franceze.


� VIRGINIA HENDERSON (1897 – 1996) – a pus bazele nursingului modern. S-a afirmat cu putere în instruirea şi formarea în nursing şi mai ales în cercetare. Este creatoarea primei teorii ştiințifice a nevoilor de îngrijire a omului sănătos şi bolnav. Pacientul este o

entitate complexă, corpul şi sufletul fiind inseparabile.

� A urmat cursurile Şcolii Militare de Nursing în 1921, pe cele ale Colegiului Profesorilor la Universitatea Columbia, unde a absolvit în 1934, iar din 1934 până în 1948 a predat cursuri de nursing la aceeaşi universitate.


� In 1953 VIRGINIA HENDERSON s-a alăturat Şcolii de Nursing Yale, al cărei decan, Annie Warburton Godrich i-a fost mentor în primii ani de activitate profesională. Aceşti ani petrecuți la Yale au fost de maximă productivitate.

Virginia Henderson în calitate de profesor emerit a fost şi consultant de nursing pentru întreaga lume. A primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universității Yale.


� Consiliul Internațional al Asistenților Medicali a recunoscut în iunie 1985 că VIRGINIA

HENDERSON aparține lumii - când i-a fost înmânat primul Premiu Christianne Reimann

- admițând că ideile ei au trecut dincolo de granițele naționale. Intr-adevăr anii care au

urmat i-au adus multe onoruri, (doctor onorific) şi a fost solicitată să țină cursuri la

Colegiul Britanic Regal de Asistente Medicale, la Sorbona şi la Asociația Japoneză de

Nursing.


� Premiul Christianne Reimann poartă numele primului secretar general executiv al ICN ales în 1925, când consiliul şi-a stabilit sediul la Geneva.

� Originară din Danemarca, Christianne Reimann a crezut în potențialul creator al

asistenților medicali, a activat pentru afirmarea rolului autonom al nurselor şi a lansat

International Nursing Review

9

� Premiul exprimă recunoaşterea şi recompensa internațională pentru cele mai

prestigioase nurse din lume care au contribuit la dezvoltarea profesiei şi au marcat istoria nursingului.

� 1985: Virginia Henderson SUA

� 1989: Nita Barrow, Barbados

� 1993: Sheila Quinn, Marea Britanie

� 1997: Dr. In nursing Mo-Im Kim, Coreea şi Dr. In nursing Hildegard Peplau, SUA

� 2005 : Dr. Margretta Madden Styles, SUA


� Intreaga ei activitate a culminat cu publicarea mai multor ediții a volumului Basic

Principles of Nursing în 1960 şi 1969, şi The Nature of Nursing în 1966 şi 1991, o lucrare amplă în care defineşte conceptul profesiei, evidenţiind, totodată, implicaţiile acesteia pentru practică, cercetare şi educaţie.


� Din opera VIRGINIEI HENDERSON sunt foarte cunoscute POSTULATELE, considerate astăzi temelia instruirii în şcolile de nursing. Cităm, între altele:

� Tot omul tinde spre independenţa sa şi o doreşte;

� Omul formează un tot – omul holistic, având 14 nevoi fundamentale;

� Când o nevoie nu este satisfacută, individul nu este complet, întreg şi independent;


� A descris rolul asistentei medicale ca fiind substitutiv (înlocuind persoana), suplimentar (ajutând individul), şi complementar (lucrând cu individul); Toate acestea cu scopul de a ajuta individul/ pacientul să se descurce, pe cât posibil singur.

Incepând din 1960 VIRGINIA HENDERSON a dat nursingului o varietate de definiții în

cadrul cărora funcția principală o are asistenta. Una dintre acestea, clasică, este: “ asistenta

face pentru alții, ceea ce ar face aceştia, dacă ar avea puterea, dorința şi cunoştiințele

necesare”; asistenta trebuie să-l facă pe pacient să devină independent de îngrijiri, cât de repede posibil.


� “Nursingul înseamnă să ajuți individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea

spre sănătate sau recuperare, să ajuți individul să-şi folosească fiecare acțiune pentru a

10

promova sănătatea sau recuperarea, cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau

cunoaşterea, necesare pentru a o face” - VIRGINIA HENDERSON 1952.

� .

� Nevoile fundamentale

� Printre modelele existente, modelul celor 14 nevoi fundamentale ale pacientului, sistematizate de Virginia Henderson se bazează pe atingerea independenţei în satisfacerea acestor nevoi.

Majoritatea conceptelor şi modelelor demonstrează necesitatea abordării persoanei prin prisma tuturor nevoilor, fiind relevant că asistenta medicală, prin natura profesiei, acordă îngrijiri persoanei - ca un întreg bio-psiho-social, nu numai din punct de vedere medical.


� Starea de boală reprezintă ruperea echilibrului creat de organism cu mediul său, stare ce constituie un semnal de alarmă tradus printr-o suferință fizică şi/sau psihică, o

dificultate sau o inadaptare la o situație nouă, provizorie sau definitivă. Acest

dezechilibru este un eveniment negativ pentru individ, ceea ce poate duce până la respingerea socială a pacientului din anturajul său.


� Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

� 1. a respira;

� 2. a se alimenta şi hidrata;

� 3. a elimina;

� 4. a se mişca, a păstra o bună postură;

� 5. a dormi, a se odihni;

� 6. a se îmbrăca şi dezbrăca;

� 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;

� 8. a fi curat, a-şi proteja tegumentele;

� 9. a evita pericolele;

� 10. a comunica;

� 11. a acţiona după credinţele sale şi valorile sale;

� 12. a se realiza;

11

� 13. a se recreea;

� 14. a învăţa.

� A fi asistentă medicală înseamnă:

� să nu fi niciodată plictisită;

� să fi deseori frustrată;

� să fi înconjurată de probleme;

� să ai multe de făcut şi atât de puţin timp;

� să porţi o responsabilitate foarte mare şi să ai foarte puţină autoritate;

� să intri în vieţile oamenilor, ale copiilor şi să marchezi o diferenţă; unii te vor binecuvânta, aţii te vor blestema;

� vei vedea oameni (copii) în starea lor cea mai proastă… şi în starea lor cea mai bună;

� nu vei înceta niciodată să fi uluită de capacitatea oamenilor (copiilor) de a iubi, de a îndura şi de curajul acestora;

� vei vedea viaţa începând şi sfârşindu-se;

� vei repurta victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare;

� vei plânge mult;

� vei râde mult;

� vei şti ce înseamnă să fi om şi să fi uman!

� Consiliul Internațional al asistenților medicali

� Apreciază în Codul de etică pentru nurse, în 2007 că asistenții medicali au 4

responsabilități fundamentale şi anume;

� De a promova sănătatea;

� De a preveni îmbolnăvirile = de a face profilaxie;

� De a păstra sănătatea;

� De a alina suferința

� De asemenea, conform ICN, nursele dezvoltă şi mențin legătura între indivizi, familii,

comunități şi furnizorii îngrijirilor de sănătate, lucrează autonom şi colaborativ pentru

prevenirea bolilor şi a dizabilităților, conduc şi coordonează îngrijirile.

12

� Consiliul Internațional al asistenților medicali

� Asistenta medicală trebuie să aibă următoarele calități:

� Competență profesională;

� Să acorde îngrijiri de sănătate fără discriminări;

� Să cunoască toată legislația din domeniul sanitar;

� Mult devotament, sensibilitate la suferința oamenilor, tact, răbdare, perseverență,

dragoste pentru aproapele său, înțelegere pentru nevoile oamenilor, capacitatea de a

educa.


� LUCREŢIA TITIRCĂ n. 1930, la Borşa – Maramureş, este personalitatea română contemporană cea mai proeminentă a profesiei noastre.

� Din anul 1964 a devenit profesoară de Tehnica Ingrijirii Bolnavului şi Directoare adjunctă la Şcoala Sanitară din Baia Mare;


� Din 1974 LUCREŢIA TITIRCĂ a fost numită asistentă medicală şefă coordonatoare a Spitalului Judeţean din Baia Mare, funcţie pe care a onorat-o până în 1989, când s-a pensionat.

� Şi după pensionare îşi continuă activitatea în funcţia de Director al Şcolii Postliceale Sanitare “ Carol Davila” din localitate.


� Deţine o colecţie impresionantă de diplome, titluri de onoare şi insigne, primite în ţară sau în străinatate, în Austria, Elveţia, Danemarca, Republica Moldova şi a obţinut tot atâtea premii, pentru contribuţia importantă la afirmarea profesiei de asistent medical în România şi pretutindeni;

� Este binecunoscuta autoare a peste 10 manuale, pentru asistenţii medicali, care se regăsesc în programele de învăţământ, examene şi concursuri;


� In anul 2002, ca o recunoaştere deosebită a activităţii sale, de peste 40 de ani în slujba profesiei şi a oamenilor, LUCREŢIA TITIRCĂ a primit şi diploma de

� “ CETĂŢEAN DE ONOARE” al Municipiului Baia Mare

13

� A avut şi are în continuare capacitatea de a mişca minţile şi inimile asistenţilor medicali, pentru a ridica prestigiul acestei profesii, căreia şi-a dedicat întreaga viaţă!


� In munca sa pentru afirmarea şi dezvoltarea profesiei de asistent medical, LUCREŢIA TITIRCĂ a făcut pionierat prin cărţile scrise şi poate fi asemuită cu celebrele înaintaşe în domeniu: Florence Nightingale, Edith Cavell şi Virginia Henderson, femei care au dat identitate acestei profesii, au pus bazele nursingului modern în lume şi şi-au dedicat viaţa îngrijirii sănătăţii şi alinării suferinţei umane!

� Nursing înseamnă:

� Activitate de natură dependentă ( delegată ) – urmăreşte indicațiile medicului şi oferă

tratamentul necesar conform prescripțiilor acestuia; medicul decide şi asistenta execută

tehnica de îngrijire respectivă;

� Activitate de natură independentă ( autonomă)

Decide, oferă îngrijire pacientului din proprie inițiativă, stabileşte relații de încredere şi

transmite informații pacientului în legătură cu problemele de sănătate pe care le are;

� Activitate de natura interdependentă – colaborează cu ceilalți membri ai echipei

medicale şi cu persoanele care acordă îngrijiri globale pentru îndeplinirea scopului propus.

� Rolul nurselor

Indiferent de locul unde lucrează, asistenta medicală trebuie să îndeplinească 3 roluri majore:

1. Practician = implică acțiuni de cunoaştere şi îngrijire directă/ satisfacere a nevoilor

pacientului, familiei sau a celorlalte persoane implicate;

2. Rol activ în cercetare = se referă la acele acțiuni întreprinse în scopul studiului

efectelor tehnicilor actuale de îngrijire precum şi metodele care se impun pentru îmbunătățirea acestora;

3. Rolul de LIDER = rol de conducător care impune luarea deciziilor, acte de relaționare şi

influențarea acțiunilor altora în vederea îndeplinirii scopului propus pentru binele

pacientului

� ORDINUL ASISTENŢILOR MEDICALI GENERALIŞTI, MOAŞELOR ŞI ASISTENŢILOR MEDICALI DIN ROMÂNIA

14

� Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională, cu personalitate juridică, neguvernamentală, de interes public, apolitică, fără scop patrimonial, cu responsabilităţi delegate de autoritatea de stat, având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi, respectiv, a profesiei de asistent medical, ca profesii liberale de practică publică autorizate.


� Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România include peste 120 000 de membri

� Activitățile exercitate cu titlu profesional de către asistentul medical generalist sunt:

• stabilirea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea serviciilor de îngrijiri generale de sănătate , de natură preventivă, curativă şi de recuperare;

• administrarea tratamentului, conform prescripțiilor medicului;

• elaborarea de programe şi desfăşurarea de activități de educație pentru sănătate ;


� Activitățile exercitate cu titlu profesional de către asistentul medical generalist sunt:

� desfăşurarea activităților de cercetare în domeniul îngrijirilor generale de

sănătate ;

� întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăşurată;

� organizarea şi furnizarea de servicii de îngrijiri de sănătate comunitară;

� pregătirea personalului sanitar auxiliar;

� desfăşurarea activităților de educație în instituții de învățământ pentru pregătirea

viitorilor asistenți medicali, etc.

� Federaţia Europeană a Organizaţiilor de Reglementare în Nursing – FEPI

� In Europa, în 2004 s-a înfiinţat Federaţia Europeană a Organizaţiilor de Reglementare în Nursing – FEPI, al cărei scop fundamental este promovarea sănătăţii şi securităţii pacienţilor şi a tuturor cetăţenilor Europei.

� Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este membru al FEPI, alături de alte organizaţii profesionale din 20 de ţări.

15


� Unul dintre obiectivele FEPI este să impună standarde comune, competenţe şi reguli de practicare a profesiei similare în toate statele europene, astfel încât pacienţii să beneficieze de îngrijiri de calitate, indiferent de ţara în care locuiesc.

� Acest deziderat ia în considerare şi faptul că profesia de asistent medical este europeană, se poate practica în orice stat, iar din acest motiv trebuie să existe o bază comună pentru toţi profesioniştii în exercitarea profesiei.


� Codul de etică şi conduită pentru profesia de asistent medical a fost elaborat de Grupul de lucru al FEPI, din care au făcut parte asistenţi medicali din OAMGMAMR, alături de reprezentanţi ai organizaţiilor de reglementare din Spania, Italia, Marea Britanie, Irlanda, Portugalia, Polonia, Grecia, Croaţia, sprijiniţi de Comisia Europeană, de specialişti în legislaţie europeană, internaţională şi în drepturile omului.


� Codul de etică European pentru asistenţii medicali are ca scop:

� Siguranţa şi protecţia celor ce primesc asistenţă medicală în Europa ;

� Informarea pacienţilor şi a asistenţilor medicali cu privire la standardele comune de etică şi de conduită aşteptate de pacienţi, din partea tuturor asistenţilor medicali care îşi practică profesia în Europa;


� Pacienţii aşteaptă ca organele de reglementare ale asistenţilor medicali să aibă sisteme pentru a defini şi a monitoriza conţinutul, standardele şi calitatea educaţiei şi a practicii necesare pentru a deveni asistent medical şi pentru a continua să lucreze ca asistent medical, la cele mai înalte cote valorice ale profesionalismului.


� “Cei care au îmbrățişat această profesie sunt chemați să aline suferințele, să ofere

sprijin, să ajute indivizii să se ocupe de propria sănătate, să transforme "a fi

bolnav" în "a fi sănătos".

� "Viața, acest dar prețios, dumnezeiesc, este adeseori cu adevărat numai în mâinile

asistentei" (Florence Nightingale)

16

NURSING-UL ŞI FIINŢA UMANĂ

SUPORT DE CURS

17

Nursing-ul şi fiinţa umană Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie. Definiţia respiraţiei: A respira reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediul înconjurător necesar proceselor de oxidare în organism şi de a elimina Dioxidul de Carbon rezultat din arderile celulare. Independenţa în satisfacerea nevoii de a respira. Această independenţă este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor respiratori, şi muşchii respiratori să funcţioneze eficient. Etapele respiraţiei:

1. Ventilaţia. 2. Difuziunea gazelor 3. Etapa circulatorie 4. Etapa tisulară – schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi

Factori care influenţează satisfacerea nevoi de a respira: Există factori biologici: vârsta, sexul, statura, somnul, alimentaţia şi exerciţiul fizic. Factorii psihologici: emoţiile, râsul, plânsul Factorii sociologici: mediul ambiant, climatul, locul de muncă. Manifestările de independenţă:

1. Frecvenţa respiratorie. Este de 30-50 respiraţii pe minut la nou născut şi 16-18 la adult.

2. Amplitudinea respiraţiei. 3. Ritmul, 4. Zgomotele respiratorii, 5. Simetria mişcărilor respiratorii. 6. Tusea.

Tipul de respiraţie: la femei este costal superior, iar la bărbat este costal inferior. La copii şi vărstnici – abdominal.

Dependenţa în satisfacerea nevoi de a respira.

Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoi de a respira: 1. Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei nazale, mucoasei faringiene,

mucoasei bronşice, obstrucţia căilor respiratori. 2. Surse de ordin psihologic: anxietatea, stressul şi situaţia de criză. 3. Surse de ordin sociologic: aerul poluat, aerul umed şi altitudinea înaltă, lipsa

cunoaşterii (de sine, altor persoane şi a mediului ambiant).

18

Trei probleme de dependenţă: 1. Alterarea vocii. Poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor

respiratorii superioare. Apare disfonia (nu poate să vorbească corect), senzaţia de sufocare şi afonia (imposibilitatea de a vorbi).

2. Dispneea. În general este determinată de boli cardiace, aerul pătrunde greu în plămâni. Manifestarea de dependenţă sunt: ortopneea, bratipnee sau tahirnee (ritmul scade sau se accelerează). De asemenea se modifică amplitudinea respiraţiilor. Poate să apară tusea. Pacientul se cianutizează(se albăstreşte) şi apar zgomotele respiratorii.

3. Obstrucţia căilor respiratorii. Poate fi produsă de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii. Manifestările de dependenţă: secreţii nazale abundente, respiraţie orală, deformări ale nasului, strănut, tusea şi epistaxis (curge sânge din nas).

Definiţia circulaţiei. Circulaţia este o funcţie prin care se realizează mişcarea sângelui în interiorul vaselor sangvine, care are ca scop transportul substanţelor nutritive şi a Oxigenului la ţesuturi. Dar mai are ca scop şi transportul produşilor de catabolism de la ţesuturi la organele excretoare.

Independenţa în satisfacerea circulaţiei.

Pulsul-definiţie. Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor, care se comprimă pe un plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară. Factorii biologici care influenţează pulsul: 1. Vârsta. Frecvenţa pulsului este mai mare la sugari şi la copilul mic decât la

adult: 140 la copil, 64-80 la adult. 2. Înălţimea corporală. 3. Somnul (este mai scăzut în timpul somnului) 4. Alimentaţia şi efortul fizic. ( e mai mare la efort fizic)

Factorii psihologici care influenţează pulsul: emoţiile, plânsul şi mânia. Factorii sociali, datorită concentraţiei de Oxigen în aer. Tensiunea arterială. Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra pereţilor arteriali. Factorii care influenţează tensiunea arterială:

1. Factorii biologici: - vârsta. Creşte pe măsură ce inaintăm în vârstă. - Somnul - este mai mică. - Eforul fizic- creşte.

19

2. Factorii psihologici: - emoţiile. 3. Factorii sociologici: - microclimatul – la frig creşte, la cald scade.

Prima tensiune care se măsoară este sistola. Valorile (sistola/diastola): - Val normală la adult: 190/90 sau 110/60 - Valoarea normală la copil: 90-110 / 60-65 Surse de dificultate care determina nesatisfacerea nevoi de a avea o buna circulatie: 1. de ordin fizic: alterarea muschiului cardiac si a pereţilor arteriali si venosi.

Manifestări de dependenţă: tegumente modificate (reci, palide, cianotice), modificări ale frecvenţei pulsului (apara tahicardia, brahicardia), modificări de volum a pulsului, pulsul filiform (puls oscilant). Nevoia de a bea si a manca. Definitia. Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de bună calitate şi în cantitate suficientă pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia dispensabilă unei bune funcţionări. Independenţa în satisfacerea nevoii. Pentru a se menţine sănătoasă fiinţa umană are nevoie de o cantitate adecvată de alimente conţinând elementele nutritive indispensabile vieţii. Calitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie de sex, vârstă, greutate, înălţime, activitatea depusă, starea de sănătate sau de boală.

• Glucidele (hidranţii de carbon). Reprezintă sursa principală energetică a organismului. La copii aportul de glucide trebuie să fie mărit în bolile febrile, de nutriţie, afecţiuni depatice şi renale. Necesarul de glucide este de 4-6 grame pe kg corp pe 24 ore. Proteinele reprezintă o sursă importantă de energie şi constituie materia primă a fermentaţiilor şi hormonilor. Necesarul este de 4-6 Kg pe corp pe zi.

• Lipidele. Pe lângă rolul lor energetic intră în compoziţia ţesutului nervos şi a stromei eritrocitare. Sub formă depozitară reprezintă rezervele de energie ale organismului şi ţesutului de susţinere pentru organele interne. Necesarul e de 1-2 Kg pe corp pe zi.

20

• Vitaminele. Sunt necesare menţinerii metabolismului normal al organismului. Nevoia de vitamine creşte în timpul activităţii celulare exagerate. Necesarul de vitamine C este de 150 mg, vitamina B – 25 mg, B6 – 6 mg, vitamina K – 20 mg.

• Apa şi sărurile minerale. În apă se petrec toate reacţiile biochimice din organism. Necesarul zilnic de apă al organismului sănătos este între 2500 – 3000 ml pe zi. El se acoperă prin lichidele ingerate şi arderea glucidelor şi grăsimilor. Odată cu nevoile de apă se satisfac şi nevoile de săruri minerale. Satisfacerea de apă şi săruri minerale trebuie să se facă în mod proporţional, altfel organismul rămâne în dezichilibru hidromineral.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii.

1. Factorii biologici. - Vârsta şi dezvoltarea, nevoile alimentare sunt variabile în funcţie de

perioada de creştere şi dezvoltare. - Activităţi fizice (cu cât activitatea musculară e mai mare cu atât creşte

metabolismul şi implicit aportul alimentelor - Orarul şi repartizarea meselor ( un program regulat al meselor e recomandat

tuturor indivizilor intervalul între mese este în funcţie de vârstă. ) 2. Factorii psihologici: - emoţiile-influenţează consumul de hrană astfel că unii indivizi îşi pierd

apetitul, iar alţii consumă mai multe alimente. - anxietatea. Hrănirea este strâns legată de satisfacerea unei nevoi de securitate,

de dragoste şi de bunăstare.

2. Factorii sociologici - climatul. Iarna indivizii au nevoie de mai multe calorii, iar vara mesele

trebuie sa fie uşoare şi să se consume o cantitate crescută de lichide. - statutul socio-economic. Deprinderile alimentare bune se formează din

fragedă copilărie. Sărăcia influenţează negativ satisfacerea nevoii. - Religia. În funcţie de apartenenţa lor religioasă, indivizii au anumite

ritualuri alimentare (postul, nu mănâncă carne de porc, nu beau băuturi alcoolice).

- Cultura. Alimentaţia este strâns legată de tradiţiile şi superstiţiile fiecărei culturi.

Manifestările de independenţă.

• Cavitatea bucală: - Dentiţie bună

21

- Proteză dentară adaptată şi în stare bună. - Mucoasă bucală roz şi umedă. - Limba roz. - Gingii roz. - Aderenţa dinţilor.

• Masticaţia. Trebuie să fie uşoară, eficace, să se realizeze cu gura închisă. • Reflex de deglutiţie prezent. • Digestie-lentă şi nestingherită. • Deprinderi alimentare, programul meselor: 3 mese şi 2 gustări. Zece ore

repaos nocturn. • Apetit. Poftă de mâncare. Senzaţie agreabilă. • Foame. Senzaţie dezagreabilă. • Saţietate. Senzaţie de plenitudine resimţită de individ atunci când nevoia de

hrană este satisfăcută. • Hidratare. Consum de lichide în funcţie de nevoie. • Gust şi valoare acordate mâncării: alegerea alimentelor, servirea mesei

singur sau în grup, obiceiuri alimentare şi educaţie.

Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii.

• Asistenta calculează necesarul de calorii pe 24 de ore în funcţie de: 1. Activitate.

- În repaos 25 calorii pe kilogram corp pe 24 ore. - În activitatea uşoară: 35 – 40 de calorii pe Kg corp pe 24 ore. - Activitate medie: 40-45 calorii pe Kg corp pe 24 ore. - Activitate intensă: 45-60 calorii pe Kg corp pe 24 ore.

2. Vârstă. - La copii creşte cu 20-30% . - La vârstnici scade cu 10-15 %.

• Calculează raţia alimentară tot în funcţie de vârstă şi activitate. • Asigură echilibrul între principiile nutritive fundamentale. • Asigură echilibrul între produsele de origine animală şi vegetală. (20

procente între ele). • Asigură echilibrul între aciditate şi alcalinitate. • Calculează nr. De calorii pe Kg corp pe 24 de ore în stări fiziologice. La

sportivi, în sarcină şi alăptare creşte cu 30%. • Alege alimentele ţinând seama de preferinţele şi nevoile pacientului. • Înlocuieşte la nevoie un element cu altul conform echivalenţelor cantitative

şi calitative ale diferitelor principii alimentare.

22

Dependenţa în satisfacerea nevoii. Când această nevoie nu este satisfăcută survin următoarele probleme de dependenţă:

1. Alimentaţia inadecvată prin deficit 2. Alimentaţia inadecvată prin surplus 3. Dificultate de a se alimenta şi hidrata. 4. Dificultate de a urma dieta. 5. Greţuri sau vărsături. 6. Refuz de a se alimenta şi hidrata.

Surse de dificultate.

a. Surse de ordin fizic. - Alterarea mucoaselor căilor digestive şi a peristatismului intestinal. - Alterarea parenchimului hepatic sau a căilor biliare, obstrucţii, tumori şi

ştrangulări. Tubaj naso-gastric. - Supraincărcare: întoxicaţii alcoolice şi abuz de medicamente. - Dezechilibre metabolice, endocrine, neurologice şi durerea.

b. Surse de ordin prihologic. - Tulburări de gândire. - Anxietate - Stress - Situaţii de criză

c. Surse de ordin sociologic: - Foame - Malnutriţie - Lipsa cunoaşterii.

i. Lipsa de cunoştinţe ii. Insufienta cunoaştere de sine, a celorlalţi şi a mediului

înconjurător.

23

TEHNICI DE NURSING

ALIMENTAREA PRIN CLISMĂ

SUPORT DE CURS

Alimentarea prin clismă Prin clismă se poate asigura hidratarea şi alimentarea pacientului pe o perioadă scurtă de timp. În rect nu sunt fermenţi pentru digestie, astfel mucoasa absoarbe numai soluţii izotonice. Substanţele proteice sunt eliminate sau supuse unui proces de putrefacţie. Se face prin clismă picătură cu picătură, cu soluţie ringer, glucoză 47 la mie cu rol hidratant. Pregătirea pacientului pentru clismă:

- Pregătirea pacientului psihic. Se anunţă pacientul şi se explică tehnica. - Se respectă pudoarea. - Se izolează patul cu paravan şi se protejează cu muşama şi aleză. - Pacientul se aşează în funcţie de starea lui generală: decubit dorsal, cu

membrele inferioare uşor flectate sau decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins şi dreptul flectat sau genupectorală (genunchi flectat pe piept).

- Se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul - Se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase. - Se umple irigatorul - Se evacuează aerul şi prima coloană de apă. - Se lubrefiază canula cu o compresă de tifon - Se fixează irigatorul pe stativ. - Asistenta se spală pe mâini si se dezinfectează. Îndepărtează fesele

pacientului cu mâna stângă, introduce canula prin anus în rect cu vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare. După ce vârful canulei a trecut prin sfincterul anal, se ridică extremitatea externă şi se îndreaptă vârful în axul ampulei rectale. Se introduce canula 10-12 cm. Se deschide robinetul şi se reglează viteza de scurgere a apei sau a medicamentului, prin ridicarea irigatorului la aprox. 50 cm deasupra patului pacientului.

Alimentarea parenterală. - Se face cu substanţe cu valoare calorică ridicată. - Pot fi utilizate direct de ţesuturi. - Nu au proprietăţi antigenice. - Nu au acţiune iritantă asupra ţesuturilor - Pe cale intravenoasă pot fi introduse soluţii izo sau hipertone: glucoza,

fructoza de 20%. - planul de alimentare se face după calcularea necesarului de calorii pe 24 de

ore.

- Nevoia de lichide este completată cu ser fiziologic sau soluţii glucozate şi proteice.

- Ritmul de administrare diferă după natura şi concentraţia preparatului şi starea pacientului.

- Se pot introduce între 50-500 ml pe oră. Hidratarea şi mineralizarea organismului.

Organismul uman poate trăi în medie 3 minute fără Oxigen, 3 zile fără apă, 3 săptămâni fără mâncare. Tipuri de fluide:

- Izotonice. Au aceeaşi concentraţie cu lichidul organismului - Hipertonice. Concentraţie mai mare decât lichidul organismului - Hipotonice. Concentraţie mai scăzută decât lichidul organismului.

Căile de hidratare ale organismului.

- Orală. Este calea fiziologică de administrarea lichidelor. Se renunţă la această cale în caz de vărsături, stenoză pilorică şi esofagiană (apar nişte îngustări la nivelul esofagului), sau negativism total din partea pacientului.

- Duodenală. Administrarea lichidelor se face prin sondă duodenală. Lichidele se administrează picătură cu picătură 50-60 pe minut. Se menţine temperatura lichidului în timpul administrării.

- Rectală. Se fac prin clismă picătură cu picătură. - Subcutanată. Se face prin perfuzii, resorbţia este lentă, poate determina

accidente: necroza ţesuturilor, complicaţii septice şi flegmoare (inflamarea ţesutului subcutanat).

- Perfuzia intravenoasă. Introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a soluţiei medicamentoase, pentru reechilibarea hidroelectrolitică, hidroionică şi volemică a organismului. Scopul: hidratarea şi mineralizarea organismului, administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efect prelungit, decurativ (diluează şi favorizează excreţia din organism a produşilor toxici) şi completarea proteinelor sau a altor componente sangvine şi alimentarea pe cale parenterală.

NURSING

NEVOIA DE A ELIMINA

SUPORT DE CURS

27

Nevoia de a elimina Definiţia. Eliminarea reprezintă necesitatea organismului de a se debarasa de substanţele nefolositoare, vătămătoare rezultate din metabolism. Excreţia deşeurilor se realizează prin mai multe căi:

- Aparatul renal , urină - Piele, transpiraţie şi perspiraţie - Ap. Respirator - Ap. Digestiv – scaun - Ap. Genital feminin – menstruaţia

În stările patologice apar eliminări pe cale digestivă sub formă de vărsături şi pe cale respiratorie sub formă de spută.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii:

- Factori biologici: � Alimentaţia. Cantitatea şi calitatea alimentelor ingerate influenţează

satisfacerea nevoii de eliminare. � O bună hidratare şi o alimentaţie bogată în reziduri: legume, fructe, cereale –

facilitează eliminarea intestinală şi vezicală. � Mesele luate la ore fixe favorizează ritmul eliminărilor. � Exerciţiile. Activ. Fizică ameliorează randamentul muscular, fortifică musculatura

abdominală şi pelvină, care au un rol important în eliminarea intestinală. � Vârsta. Are rol important în satisfacerea nevoi dacă ţinem cont de controlul

sfincterian. La copii acest control apare la 2-3 ani. La persoanele vâstnice diminuarea tonusului musculaturii abdominale poate provoca lipsa de control a eliminării. La bărbaţi hipertrofia prostatei determină tulburări de micţiune.

� Programul de eliminare intestinală – este un factor ce influnţează satisfacerea unei nevoi. Momentul ales pentru defecare poate varia de la un individ la altul

- Factorii psihologici: � Stressul � Anxietatea � Emoţiile puternice. Modifică frecvenţa, cantitatea, calitatea eliminării urinare şi

intestinale. - Factori sociologici:

� Normele sociale. Fiecare societate îşi stabileşte măsuri de igienă astfel încât indivizii să respecte salubritatea locurilor publice.

� Educaţia şi cultura. Independenţa în satisfacerea nevoii

Urina este soluţie apoasă prin care sunt eliminate substanţele rezultate din metabolism inutile şi toxice pentru organism. Micţiunea este emisiunea de urină, este un act fiziologic conştient de eliminare. Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 de ore. Manifestări de independenţă.

1. Cantitatea urinii variază în funcţie de vârstă.

• La nou-născut 30-300 ml pe 24 ore.

• La copii între 500-1200 ml pe 24 ore.

• La adulţi 1200-1400 ml pe 24 ore.

28

2. Frecvenţa micţiunilor:

• la nou-născut micţiuni frecvente.

• La copii 4-5 pe zi.

• La adult 5-6.

• La vârstnici 5-8 pe zi. 3. Ritmul micţiunilor:

• 2-3 în timpul zilei,

• 1-3 în timpul nopţii. 4. Culoarea urinii:

• galben deschis până la galben închis, cu cât urina va fi mai diluată, cu atât va fi mai deschisă. Culoarea se modifică în funcţie de anumite alimente ingerate.

• Culoarea închisă- un regim bogat în carne;

• culoare dechisă – în regimul vegetarian.

• Medicamentele pot să schimbe culoarea urinii. 5. Mirosul urinii.

� Urina proaspătă are miros de bullion. � Poate să mai aibă miros amoniacal datorită fermentaţiei alcaline.

6. PH-ul urinii este între 4,5 – 7.

Regimul bogat în carne acidifică urina. Regimul vegetarian reduce aciditatea urinii.

7. Aspectul urinii: Normal clar transparent, după un timp ea poate deveni tulbure în mod normal.

8. Densitatea urinii: între 1010 – 1025 la un regim mixt. Se determină imediat după emisie. Se determină repede pt că prin răcire se schimbă densitatea.

Scaunul. Conţine resturi alimentare supuse procesului de digestive eliminate din organism prin

actul defecaţiei. Scaunul este alcătuit din:

� reziduri sămase în urma digestiei alimentelor, � celule deshuamate de pe suprafaţa tubului digestive şi a glandelor digestive, � produsele de excreţie a tubului digestiv şi a glandelor anexe. � Şi mai conţine un nr mare de microbi.

Defecaţie înseamnă eliminarea de fecale prin anus. Manifestări de independenţă.

- Frecvenţa: � la adult 1-2 pe zi sau 1 la 2 zile. � La nou născut 1-2 scaune pe zi sau 3-4 pe zi până în luna a şasea.

- Orarul: � Ritmic , la aceeaşi oră a zilei, de obicei dimineaţa după trezire.

- Cantitatea

� Zilnic 150-200 gr zilnic. - Constistenţa

� Păstoasă şi omogenă.

29

- Forma : � Cilindrică cu diametrul de 3-5 cm şi lungime variabilă.

- Culoarea: � la adult – brună. � Poate să fie modificată în funcţie de alimentaţie. � Galben deschis – în regimul lactate. � Brun închis în regimul bogat în carne. � Negru – alimente preparate din sânge � Verde – legume � Culoare caracteristică alimentului ( mure, ciocolată…) � Se modifică culoarea în funcţie de medicamente.

- Mirosul : este fecaloid şi diferă de la un individ la altul.

La copilul mic în primele două – trei zile după naştere verde-brun închis (meconiu). La sugari: aspectul şi culoarea se modifică în funcţie de felul alimentaţiei:

- Galben auriu la sugarul alimentat la sân - În contact cu aerul prin oxidarea bilirubinei devine verzui sau verde.

La sugarul alimentat artificial este galben-deschis. După introducerea făinii în alimentaţie devine brun (biscuitele cu măr). Mirosul este uşor acru la sugarul alimentat la sân şi este fad în alimentaţia artificială. Transpiraţia - fenomen fiziologic prin care organismul îşi intensifică pierderea de căldură şi funcţia de excreţie prin intermediul glandelor sudoripare. Manifestări de independenţă: reacţia acidă, PH-ul de 5,2 sau uşor alcalină. Cantitatea minimă pentru a menţine umiditatea pliurilor. Mirosul variază în funcţie de alimentaţie, climat şi de deprinderile igienice ale individului. Perspiraţia – pierderi insensibile de apă prin evaporare la nivelul pielii şi prin expiraţie. Menstra – pierdere temporară sau periodic de sânge prin organelle genitale. Apare la pubertate, dispare la menopauză şi în timpul sarcinii. Manifestări de independenţă.

- Ritmul . la 28-35 de zile - Durata de 3-5 zile - Aspectul: mucus amestecat cu sânge şi detritusuri celulare (resturi din celule). Nu coagulează. - Culoarea – roşu negricios la început, apoi roşu deschis. - Cantitatea : 50-200 grame - Mirosul dezagreabil - Evoluţia fără dureri - Uşoară jenă fiziologică

La nevoia de a bea şi a mânca. Regimurile dietetice (continuare).

Alimentaţia dietetică înseamnă o contribuţie la tratarea pacientului prin alimentele ingerate. Regimurile dietetice sunt foarte variate în funcţie de calitatea şi cantitatea alimentelor ce le compun.

În funcţie de calitatea alimentelor regimurile pot fi: - Hipocalorice

30

- Hipercalorice Regimul hidric. Indicaţii: în primele zile postoperator, diarei acute şi gastrite acute. Alimente permise: supe limpezi de legume, ceaiuri neîndulcite sau îndulcite cu zaharină, zeamă de orez, supe diluate şi degresate din carne, apă fiartă şi răcită. Regimul hidrozaharat. Indicaţii. În perioada de debut a hepatitei epidemice, insuficientă renală acută, insuficienşă hepatică, hepatită acută, colecistită acută, în perioada febrilă a bolilor infecţioase. Alimente permise: sucuri de fructe îndulcite, ceaiuri îndulcite, zeamă de orez, zeamă de compot. Se administrează în cantităţi mici şi repetate. Regimul semilichid. Indicaţii: colecistită subacută, perioada icterică a hepatitei epidemice (A), ciroză hepatică, după primele zile ale infarctului miocardic acut. Alimente permise: supe de făinoase, supe de legume, piureuri de legume, fructe coapte, făinoase. Mese mici cantitativ şi frecvente. Regimul lactat. Indicaţii. În primele 3-5 zile ale fazei dureroase ale ulcerului, in primele zile după hemoragia digestivă superioară. Alimente permise: 1-2 l de lapte, poate fi îmbogăţit cu frişcă sau smântână. Regimul lacto-făinos-vegetarian. Indicaţii. După puseul acut al ulcerului, după operaţii pe stomac. Alimente permise: brânză de vaci, ouă moi, lapte, piureuri de legume, smântână, frişcă şi făinoase. Regimul hepatic. Indicaţii. Hepatica cronică, ciroză hepatică decompensată şi neoplasm hepatic. Alimente permise: brânză de vaci, caş, urdă, iaurt, carne slabă fiartă, pâine albă prăjită, legume făinoase, supe de făinoase, biscuiţi, fructe coapte, unt 10 grame pe zi, ulei 20- 30 grame pe zi. Regimul renal. Indicaţii. Glomerulăonefrită acută difuză, insuficienţă renală. Alimente permise: salată de crudităţi cu puţin ulei, fructe crude coapte, compot, prăjituri cu mere, caş, brânză de vaci, urdă, gălbenuş de ou, frişcă, pâine fără sare, supe de legume şi făinoase. Regimul cardio-vascular. Indicaţii. Cardiopatii decompensate, hipertensiuni arteriale, infarct miocardic acut în a doua săptămână de boală.

fiinŢa umanĂ Şi nursingul - spvg-bm.ro · pdf file4 infirmi ( cu dizabilități ) de toate...

Documents