file2-tolkien, j.r.r. - hobbitul

8/6/2019 File2-tolkien, j.r.r. - hobbitul

1/171

Povestea unui Hobbit

J.R.R. Tolkien

I

MUSAFIRI NEPOFTI?I

A FOST ODATA un hobbit care locuia ntr-o gaura n pamnt. Nu era o vizuina din aceleaantipatice, murdare sau umede, pline de capete sau cozi de viermi oi cu miros de ml; nu era nici nisipoasa sau lipsita de apa, sau o vizuina n care sa n-ai pe cesa te aoezi sau pe ce sa mannci; era o vizuina de hobbit, oi asta nseamna confort.

Avea o uoa rotunda ca un hublou, vopsita n verde, oi drept n mijlocul ei era o clan?a ca un buton de alama, galbena oi lucioasa. Uoa dadea pe un culoar n forma detub, ca un tunel; dar un tunel ct se poate de confortabil, fara fum, cu pere?ii captuoi?i cu lemn, cu dale pe jos oi cu covor, cu scaune lustruite oi multe, mult

e cuiere pentru haine oi palarii - pentru ca hobbitul era ntotdeauna bucuros de oaspe?i. Tunelul oerpuia oi tot oerpuia, patrunznd pe ocolite pna n inima Dealului -"Dealul", aoa i spunea toata lumea, cale de mai mul?i kilometri n jur. Tunelul avea multe uoi mici oi rotunde, nti pe o parte, apoi pe cealalta. Etaj nu exista. Aoa e la hobbi?i.

Dormitoarele, baile, beciurile, camarile (multe camari!), dulapurile (avea

ncaperi ntregi pentru haine!), bucatariile, sufrageriile, toate erau la acelaoi nivel oi dadeau pe acelaoi culoar. Cele mai bune ncaperi erau cele de pe partea stnga (ndata dupa intrare); erau singurele care aveau ferestre, ferestre rotunde, ngropate adnc n Perete; dadeau n gradina lui oi n pajiotile care se ntindeau dincolo de gradina, cobornd pna la ru.

Hobbitul de care va vorbesc era un hobbit cu stare oi numele lui era

Baggins. Familia Baggins traia pe lnga Deal de cnd lumea oi to?i o considerau foarte respectabila, nu numai pentru ca cei mai mul?i dintre membrii ei erau buni gospodari, dar oi pentru ca nu facusera niciodata nimic neaoteptat; otiai perfectce va spune un Baggins despre o problema sau alta, fara sa-?i mai ba?i capul sa-l ntrebi. Povestea de fa?a este despre un membru al familiei Baggins care s-a trezit antrenat ntr-o aventura, facnd oi spunnd lucruri cu totul neaoteptate, cu careocazie oi-a pierdut respectul vecinilor oi, n schimb, a cotigat... ei, o sa vede?idaca, pna la urma a cotigat ceva.

Mama acestui hobbit al nostru... Dar, de fapt, ce este un hobbit, ma ntreba?i? Eucred ca astazi hobbi?ii au nevoie de o descriere pentru ca ei s-au nstrainat oiau devenit cam scumpi la vedere cu Oamenii Mari, cum ne spun ei noua. Ei snt (sauau fost) mici de stat, cam jumatate ct noi oi mai mici dect Piticii barbooi. Hobbi?ii nu au barba. Fac vraji pu?ine sau chiar deloc, n afara de cele obionuite, defiecare zi - care i ajuta sa dispara repede oi pe nesim?ite cnd oamenii voluminooi oi neghiobi ca noi apar poticnindu-se oi fac zgomot ca de elefant, care se aude la un kilome-tru. Snt cam burtooi, se mbraca n culori stridente (mai ales verde oi galben); nu poarta pantofi pentru ca le cresc talpi naturale oi o blana de pardes, calduros oi negru pe picioare, ca parul de pe cap (care e buclat); au degete lungi, negre oi ndemnatice, o fa?a binevoitoare oi un rs gros oi galagios (mai ales dupa masa de seara pe care o iau de doua ori pe zi,atunci cnd reuoesc s-o ob?ina). Acum oti?i destul ca sa ave?i o baza de pornire.

Deci, dupa cum spuneam, mama hobbitului nostru, adica a lui Bilbo


2/171

Baggins, a fost celebra Belladonna Took, una dintre cele trei fiice remarcabileale Batrnului Took, capetenia hobbi?ilor, care locuia pe cealalta parte a Apei -rule?ul care curge la picioarele Dealului. Se spunea adesea (n alte familii) ca odata, de mult, unul dintre stramooii Took oi-ar fi luat drept nevasta o zna. Aceasta era, fireote, absurd, dar era clar ca, fa?a de trasaturile hobbi?ilor, clanulTook avea ceva neobionuit oi, din cnd n cnd, cte unul dintre ei traia o aventura extraordinara. Disparea discret oi familia ?inea totul n secret; dar era foarte cla

r ca familia Took nu era chiar att de respectabila ca familia Baggins, cu toate ca era, fara doar oi poate, mai nstarita.

Nu cumva sa crede?i ca Belladonna Took a trait vreo aventura neobionuita dupa cea devenit doamna Bungo Baggins. Bungo - adica tatal lui Bilbo - i-a construit (nparte cu banii ei) cea mai luxoasa vizuina de hobbit din cte au existat vreodata, att sub Deal, ct oi deasupra sau pe celalalt mal al Apei. ai acolo au ramas toata via?a Totuoi, e probabil ca

Bilbo, singurul ei fiu, cu toate ca arata oi se purta de parca ar fi fost o copie a tatalui sau, solid oi demn de ncredere, avea un "ce" ciudat, care -i venea dela familia Took oi care abia aotepta sa iasa la iveala. Ocazia nu s-a ivit

nsa dect dupa ce a crescut mare, pe la cincizeci de ani, cnd locuia n frumoasa vizuina construita de tatal lui, pe care v-am descris-o mai devreme, oi dupa ce s-a stabilit acolo, dupa cte se parea, pentru totdeauna.

Printr-o ntmplare ciudata, ntr-o diminea?a de demult, n liniotea lumii, pe vremea cndzgomotul era mai mic oi verdea?a mai abundenta, iar numarul hobbi?ilor oi prosperitatea lor erau nca destul de mari, n timp ce Bilbo Baggins statea n uoa casei lui, dupa ceaiul de diminea?a, tragnd dintr-o pipa uriaoa de lemn care i ajungea pnaaproape de degetele de la picioare, acoperite cu par (frumos periat), trecu pe acolo Gandalf. Gandalf! Daca a?i fi auzit doar un sfert din ce am auzit eu despreel, iar eu am auzit doar o parte foarte mica din tot ce s-ar putea auzi, a?i fifost pregati?i sa asculta?i poveotile cele mai fantastice. Pe oriunde trecea, r

asareau n mod neaoteptat fel de fel de istorii oi de aventuri. Nu mai trecuse deani de zile pe aici, pe la umbra Dealului - de fapt, de cnd murise prietenul lui,

Batrnul Took - aoa ca hobbi?ii aproape ca-i uitasera nfa?ioarea. Fusese plecat dincolo de Deal, dincolo de Apa, cu treburi de-ale lui, nca de pe vremea cnd erau cuto?ii copii, hobbi?ei oi hobbi?ele.

Singurul lucru pe care l-a vazut n diminea?a aceea ncrezatorul Bilbo a fost un batrn cu baston. Avea o palarie albastra, nalta oi ascu?ita, o pelerina lunga, cenuoie, o eoarfa de matase, peste care atrna barba lui alba oi lunga pna dincolo de bru,oi niote cizme negre, uriaoe.

- Buna diminea?a! spuse Bilbo. "ai chiar ca e buna", se gndi el. Soarele stralucea oi iarba era foarte verde.

Dar Gandalf se uita la el pe sub sprncenele lungi oi stufoase care-i ieoeau de sub borul palariei umbroase.

- Cum adica? spuse, mi urezi o diminea?a buna, sau vrei sa spui ca diminea?a e buna, fie ca vreau eu sau nu; sau vrei sa spui ca te sim?i bine azi, de diminea?a;sau ca e o diminea?a care te face sa vrei sa fii bun.

- Toate laolalta, spuse Bilbo. ai mai e oi o diminea?a foarte buna ca sa fumezio pipa n aer liber. Daca ave?i o pipa la dumneavoastra, va rog sa lua?i loc oi sava servi?i din tutunul meu. Nu va grabi?i, caci avem toata ziua n fa?a noastra.

Dupa care Bilbo se aoeza ntr-un fotoliu lnga uoa, ncrucioa picioarele oi sufla un inel de fum, frumos oi cenuoiu, care urca, zburnd, fara sa se destrame oi se departa, plutind, peste Deal.


3/171

- Foarte frumos, spuse Gandalf. Dar eu, azi, n-am timp sa fac rotocoale de fum.Caut pe cineva cu care sa pornesc ntr-o expedi?ie pe care o pregatesc, dar e foarte greu de gasit un amator.

- Cred oi eu. Prin par?ile astea! Noi sntem cumin?i oi linioti?i oi nu ne plac aventurile. Nuuuuu! Snt nesuferite, incomode, ?i strica liniotea oi te fac sa ntrzii l

a masa. Nu otiu ce-or fi gasind unii la ele, spuse hobbitul nostru, domnul BilboBaggins, oi, vrndu-oi degetele mari pe dupa bretele, scoase un rotocol de fum oimai grozav ca primul.

oi lua apoi coresponden?a de diminea?a oi ncepu sa citeasca prefacn-du-se ca nu-l mai baga n seama pe batrn. Hotarse ca nu era de soiul lui oi ar fi dorit sa-l vada plecnd. Batrnul nsa nici vorba sa se miote. Statea sprijinit n baston, fixndu-l pe Bilbo, fara sa scoata o vorba, pna cnd hobbitul ncepu sa se simta stnjenit, ba chiar seoi supara pu?in.

- Ziua buna, spuse hobbitul, n cele din urma. Noi nu vrem nici un fel de aventuripe aici, mul?umesc, ncerca?i-va norocul n cealalta parte a

Dealului sau dincolo de Apa.

Asta nsemna, de fapt, ca discu?ia luase sfroit.

- La dumneata "Ziua buna" are mai multe n?elesuri, spuse Gandalf. ai de data astanseamna ca vrei sa scapi de mine oi ca ziua n-o sa fie buna dect daca plec!

- Nici pomeneala, domnul meu, nici pomeneala!... dar sta?i pu?in, mi se pare cava cunosc numele!

- Ba da, dragul meu domn, ba da. ai sa otii ca oi eu l cunosc pe al dumitale: domnul Bilbo Baggins. mi otii numele, cu toate ca nu-?i aminteoti ca e vorba despre

mine. Eu snt Uandail, oi "Gandalf" e totuna cu subsemnatul. Cnd te gndeoti ca am trait sa-l vad pe fiul Belladonnei Took ca ma ia cu "Ziua buna", de parca ao fi venit la uoa lui sa vnd nasturi!

- Gandalf! Gandalf! Doamne, Dumnezeule! Nu cumva e vorba de vrajitorul calator care i-a dat Batrnului Took o pereche de butoni cu diamant fermeca?i, care se prindeau oi nu se mai desprindeau dect la porunca? Nu cumva snte?i cel care spunea lapetreceri poveoti minunate cu balauri oi spiriduoi, oi uriaoi, oi prin?ese salvate, oi norocul neaoteptat al unor fii de vaduva? Sau cel care facea focuri de artificii deosebit de frumoase? Mi-aduc oi acum aminte de ele! Le aprindea buniculTook n ajunul solsti?iului de vara. Erau grozave! Se ridicau ca niote lalele mari de foc sau flori de gura-leului sau de salcm galben oi pluteau peste ntuneric toata seara. (Cred ca v-a?i dat seama ca domnul Baggins nu era chiar att de prozaicct i placea lui sa-oi nchipuie oi ca, n plus, i mai placeau oi florile.) Doamne, Dumnezeule, continua el. Nu cumva snte?i acela care a

mpins at?ia baie?i oi fete cumin?i sa plece n lumea larga, sa se vre n aventuri nesabuite? Sa se ca?ere n pomi, sa se duca n vizita la elfi sau sa navigheze pe vapoare, spre ?armuri ndepartate? Doamne, ce via?a intere...adica, vreau sa spun ca pe vremuri a?i cam ncurcat lucrurile pe aici. Chiar destul de rau, ao zice. Va rog sa ma ierta?i, dar credeam ca v-a?i retras din afaceri.

- ai cu ce sa ma ocup? spuse vrajitorul. Ei, dar, oricum, ma bucur ca ?i mai aminteoti de mine. ai ca macar de focurile mele de artificii ?i aminteoti cu simpatie

. Asta mi da oarecare speran?e. De aceea, de dragul bunicului tau, Batrnul Took, oi al bietei Belladonna, o sa-?i dau ceea ce ai cerut.- Ce vre?i sa spune?i? Eu n-am cerut nimic!


4/171

- Ba da. Ba da. ai nca de doua ori. Te rog sa ma ier?i. Dar am sa ma achit. De fapt, am sa merg pna ntr-acolo nct sa te fac sa participi la aventura de care-?i spuneam, foarte nostima pentru mine, foarte buna pentru tine - oi, daca reuoeoti s-oduci pna la capat, probabil oi foarte folositoare.

- Regret, dar nu vreau aventuri de nici un fel, mul?umesc. Nu azi! La revedere!

Dar va rog sa veni?i la ceai, oricnd dori?i. Uite, de exemplu, mine!

La revedere!

ai cu asta, domnul Baggins s-a ntors oi a intrat grabit pe uoa lui rotunda oi verde, nchiznd-o ct a ndraznit el de iute, ca sa nu para nepoliticos. Caci, la urma urmei, vrajitorii ramn tot vrajitori oi nu e bine sa te pui cu ei."Ce mi-o fi venit sa-l invit la ceai?" oi spuse Bilbo ndreptndu-se catre camara. Abia oi luase masa de diminea?a, dar se gndea ca o prajiturica-doua oi ceva de bautl-ar mai linioti dupa spaima pe care o trasese.

ntre timp, Gandalf continua sa stea n fa?a por?ii, rznd ndelung, dar fara zgomot. Dup

a un timp nsa se apropie oi zgrie cu cuiul bastonului un semn ciudat pe uoa frumoasa oi verde a hobbitului. Apoi pleca, pe cnd

Bilbo oi termina a doua prajitura oi se gndea ca reuoise foarte bine sa scape de aventuri.

A doua zi uitase aproape cu totul de Gandalf. Nu prea avea ?inere de minte. Dacanu nsemna lucrurile n agenda, le uita. Ar fi trebuit sa scrie aoa: "Gandalf, ceai, miercuri". Dar n ajun fusese prea nervos ca sa mai noteze ceva.Tocmai cnd sa se faca ora ceaiului, auzi pe cineva sunnd insistent la uoa de la intrare - oi atunci oi aminti totul! Alerga sa puna ceainicul pe foc, sa aoeze nca oceaoca oi o linguri?a pe masa, sa mai scoata o prajiturica-doua, apoi se repezila uoa.

Tocmai era sa spuna: "mi pare foarte rau ca v-am facut sa aotepta?i" cnd vazu ca nu era ctuoi de pu?in vorba de Gandalf. La uoa se afla un pitic cu o barba albastra, ndesata ntr-un bru auriu, oi cu ochii extrem de stralucitori sub o scufie verde-nchis. De ndata ce se deschise uoa, piticul intra n casa de parca ar fi fost ntr-adevar invitat.

oi atrna pelerina oi scufia pe primul cuiier oi spuse, nchinndu-se:

- Sluga dumitale, Dwalin.

- ai eu a dumitale, Bilbo Baggins, raspunse hobbitul, prea uimit ca sa puna, deocamdata, vreo ntrebare. Dar, cnd tacerea care urma deveni stnjenitoare, adauga: Tocmai voiam sa iau ceaiul; va rog sa-mi face?i onoarea sa be?i oi dumneavoastra oceaoca de ceai cu mine.Poate fusese cam ?eapan, dar inten?iile lui erau bune. De fapt, dumneavoastra cea?i face daca un pitic nepoftit ar veni sa-oi atrne lucrurile n vestibulul dumneavoastra, fara sa va dea nici o explica?ie?

N-apucara bine sa se aoeze la masa, de fapt ajunsesera abia la a treia prajitura, cnd se auzi din nou soneria, de asta data oi mai puternic.

- Va rog sa ma ierta?i o clipa, spuse hobbitul oi se ndrepta catre uoa.

"Pna la urma tot a?i venit", asta voia el sa-i spuna lui Gandalf. Dar nu era Gand

alf. n locul lui, pe trepte, se afla un pitic cu barba alba oi scufie stacojie, care parea foarte batrn. Intra oi el, ?opaind ntr-un picior de cum se deschise uoa,cu aerul omului care a fost poftit.


5/171

- Vad ca au oi nceput sa soseasca, spuse el, zarind scufia verde a lui Dwalin, atrnata n cui. ai o atrna pe a lui, cea stacojie, lnga ea. Sluga dumitale, Balin! spuse, cu mna pe inima.

- Mul?umesc, raspunse Bilbo, suspinnd.

Nu era exact ce trebuia sa spuna, dar acest "Au nceput sa soseasca" l neliniotise n

grozitor. i placeau musafirii, dar prefera sa-i cunoasca nainte sa-i vina n casa. ai eventual, sa fie pofti?i de el. i trecu prin minte gndul nfiorator ca s-ar puteasa nu ajunga prajiturelele oi atunci el, ca gazda (oi cunootea datoria oi o respecta orict i-ar fi venit de greu), ar fi trebuit sa renun?e sa mai mannce.

- Veni?i, intra?i sa be?i o ceaoca de ceai, reuoi el sa spuna dupa ce trase adncaer n piept.

- Daca nu va e cu suparare, eu ao prefera pu?ina bere, domnul meu, spuse Balin,cel cu barba alba. Dar n-am nimic mpotriva sa mannc prajituri, prajituri cu graun?e, daca ave?i.

- Am berechet! se trezi Bilbo spunnd, spre propria lui mirare.ai se trezi oi alergnd la beci sa umple o halba de jumatate de litru, apoi la camara sa ia doua turte frumoase de graun?e, pe care le copsese chiar n dupa-amiazaaceea, sa aiba ce lua ca gustare ntre mese.

La ntoarcere i gasi pe Balin oi pe Dwalin stnd de vorba la masa ca niote vechi prieteni. ( De fapt, erau fra?i.) Bilbo trnti halba oi prajitura n fa?a lor, apoi se auzi din nou soneria, puternic, oi apoi nca o data.

"De data asta e sigur Gandalf!" oi spuse n timp ce alerga gfind de-a lungul coridorului. Dar nici vorba! Erau al?i doi pitici, amndoi cu scufii albastre, cordoane argintii oi barbi galbene; oi fiecare dintre ei avea cte un sac cu unelte oi o lopa

ta. ai iaraoi, nici n-apuca sa se deschida bine uoa caoi intrara, ?opaind. Bilbo nici nu se mai mira:

- Cu ce va pot fi de folos, piticii mei? spuse.

- Sluga dumneavoastra, Kili, spuse unul.

- ai Fili, adauga celalalt.

ai amndoi oi scoasera scufiile albastre, facnd cte o plecaciune.

- Sluga dumneavoastra, raspunse Bilbo, amintindu-oi la timp de bunele maniere.

- A, vad ca Dwalin oi Balin au oi venit, spuse Kili. Sa ne alaturam mul?imii!

"Mul?ime, gndi domnul Baggins. Nu-mi prea place cum suna asta. Ar trebui sa ma aoez o clipa, sa-mi vin n fire oi sa beau ceva."

Dar n-apuca dect sa ia o nghi?itura, ntr -un col?, n timp ce to?i cei patru pitici stateau n jurul mesei oi vorbeau despre mine, oi aur, oi despre probleme pe care le aveau cu gnomii, oi despre jafurile pe care le comiteau balaurii, oi despre multe alte lucruri pe care nu le n?elegea oi nici nu voia sa le n?eleaga, caci pareau mult prea aventuroase, cnd, deodata, ding-dong ling-dang, se auzi iar soneria de la uoa, de parca s-ar fi straduit un hobbi?el obraznic s-o strice. E cineva lauoa, spuse, clipind

- Dupa sunet, par sa fie vreo patru, spuse Fili. De altfel, i-am vazut venind laoarecare distan?a n urma noastra.


6/171

Bietul nostru hobbit se aoeza n hol, sprijinindu-oi capul n palme, oi se

ntreba ce se ntmplase oi ce se va ntmpla, oi daca vor ramne cu to?ii la cina. Apoi sauzi din nou soneria, mai tare ca oricnd, oi fu nevoit sa alerge sa deschida. Defapt, nu erau patru, ci vreo cinci. Mai venise nca un pitic n timp ce Bilbo se totframnta singur la intrare. Nici n-apuca sa ntoarca bine clan?a ca se oi trezira c

u to?ii nauntru, plecndu-se oi spunnd "sluga dumitale" unul dupa altul, i chema Dori, Nori, Ori, Oin oi Gloin. ai, ntr-oclipa, aparura n cuier doua scufii rooii, una cenuoie, una cafenie oi una alba, iar ei o pornira, cu minile lor mari vrte n briele de aur sau de argint, sa se alaturecelorlal?i. Aproape ca se putea spune ca "mul?imea" era formata. Unii cerura bere blonda, al?ii bere bruna, unul ceru chiar cafea, n schimb to?i cerura prajiturele; aoa ca un timp hobbitul a fost foarte ocupat.Tocmai aoezase pe plita o cana mare cu cafea - se terminasera turtele de graun?eoi piticii se pornira sa mannce biscui?i cu unt - cnd se auzi o bataie puternica nuoa. Nu soneria, ci poc-poc puternic n uoa cea verde oi frumoasa a lui Bilbo. Cineva batea cu bastonul.

Bilbo alerga de-a lungul coridorului, foarte suparat oi complet zapacit - era cea mai penibila miercuri din cte-oi amintea sa fi trait vreodata.

Deschise uoa cu o smucitura oi cazura cu to?ii nauntru, unul peste altul!

Al?i pitici! Al?i patru! ai, n urma lor, care statea sprijinit n baston oi rdea. Lasase o gramada urme pe uoa cea frumoasa; de altfel, fiindca tot veni vorba, loviturile otersesera oi semnul tainic pe care-l facuse pe uoa n diminea?a din ajun.- Uourel, uourel, draga Bilbo, spuse. Nu-?i prea seamana sa-?i laoi prietenii n prag oi apoi sa deschizi uoa cu un pocnet de puoca cu aer comprimat. Da-mi voie sa ?i-i prezint pe Bifur, Bofur oi Bombur, oi mai ales pe Thorin!- Sluga! spusera Bifur, Bofur oi Bombur pe rnd, stnd n oir.

Apoi atrnara n cuier doua scufii galbene oi una verde oi pe urma oi una azurie, cuun ciucure lung. de argint. Aceasta din urma fiind a lui Thorin, un pitic nemaipomenit de nsemnat, de fapt nsuoi marele Thorin Scut-de-Stejar, care nu fusese ctuoi de pu?in ncntat sa pice n nas pe preoul lui Bilbo oi sa-i vada pe Bifur, Bofur oiBombur caznd peste el. Mai ales ca Bombur era foarte gras oi greu. Thorin, fiindfoarte nfumurat, nici nu se gndi sa spuna "sluga". Dar bietul domn Baggins spusede attea ori ca-i pare rau, nct pna la urma mormai totuoi: "Lasa, nu-i nimic!" oi-oidescre?i fruntea.

- Acum sntem to?i aici! spuse Gandalf, uitndu-se la oirul de treisprezece scufii -cele mai minunate scufii de sarbatoare - oi la propria lui palarie, atrnate toate n cui. O adunare foarte vesela! Sper ca a mai ramas ceva de mncare oi de baut pentru cei ntrzia?i. Ce-i asta? Ceai! Nu, mul?umesc! Mie sa-mi dai pu?in vin roou.

- ai mie la fel, spuse Thorin.

- ai marmelada de zmeura oi tarta cu mere, spuse Bifur.

- ai pateuri cu carne oi brnza, spuse Bofur.

- ai racituri de porc cu salata, spuse Bombur.

- ai mai multe prajituri, oi bere, oi cafea, daca nu te superi, strigara ceilal?i pitici prin uoa.

- ai fii baiat bun oi mai pune oi niote oua, striga Gandalf, n timp ce hobbitul pleca, oontc-oontc, spre camari. ai ntre timp scoate friptura rece de pui oi muraturile.


7/171

"S-ar zice ca otie tot att de bine ca oi mine ce provizii am n camara", se gndi domnul Baggins, care era complet nnebunit oi ncepuse sa se ntrebe daca nu-i patrunseseo aventura, dintr-acelea fioroase, drept n casa. Cnd ispravi de pus toate sticlele oi farfuriile, oi cu?itele, oi furculi?ele, oi paharele, oi mncarurile, oi lingurile, oi tot restul pe niote tavi mari, se ncalzise de tot; i ardeau obrajii oi era foarte enervat.

- Blestema?i pitici, duca-s-ar naibii! spuse el cu glas tare. Nici macar nu vinsa-mi dea o mna de ajutor!ai ce sa vezi! n uoa bucatariei stateau Balin oi Dwalin, oi n spatele lor Fili oiKili, oi ct ai zice "peote" nofacara tavile oi cteva masu?e oi le dusera

n salon, unde aoternura din nou masa,

Gandalf oedea n capul mesei, cu cei treisprezece pitici aoeza?i njur; Bilbo oedeaintr-un fotoliu, lnga foc, ron?aind un biscuit (i trecuse toata pofta de mncare) oincercnd sa dea impresia ca tot ce se ntmpla era ct se poate de obionuit oi nicidecumo aventura. Piticii au mncat oi au tot mncat, oi au vorbit oi au tot vorbit, oi u

ite aoa a trecut timpul, n cele din urma s-au sculat de la masa oi Bilbo a facuto miocare sa strnga paharele

oi farfuriile.

- mi nchipui ca ramne?i cu to?ii la cina? spuse el cu tonul cel mai politicos oi mai pu?in staruitor.

- Binen?eles, zise Thorin. ai dupa cina; ca n-o sa ispravim treaba dect trziu oi trebuie nti sa ascultam niote muzica. Dar mai nti strnge?i masa.

La care cei doisprezece pitici - nu Thorin, ca el era prea important oi ramasesesa stea de vorba cu Gandalf - sarira n picioare oi aoezara toate lucrurile n gram

ezi mari. Apoi ieoira fara sa mai aotepte tavile, legannd

ntr-o mna farfurii, fiecare dintre vrafuri cu o sticla n vrf, n timp ce Bilbo alergadupa ei, chi?aind speriat: "Va rog sa ave?i grija!" ai: "Va rog sa nu va deranja?i, ca ma descurc eu!" dar piticii nici nu-l bagau n seama. n schimb, cntau:

Sa crapi farfurii, pahare sa ciobeoti

Sa-ndoi furculi?e, cu?ite sa bo?eoti

Pe Bilbo Baggins de vrei sa-nnebuneoti.

Sa spargi sticle-n lume nu se face,

Nici pe podea sa arunci lapte, Sa tai postavul, oi alte fapte

Ca: grasime-ntinsa pe covor,

Vase aruncate -n dormitor, Sa-mprooti cu vin n capul oricui,

Sa ba?i cu parul n castroane cte un cui,

ai, de-a ramas ceva ntreg, sa-l dai de-a dura, Sa urli sa se opreasca, oi ct te ?ine gura.

Pe toate astea sa le-ndeplineoti

Pe Bilbo Baggins de vrei sa-nnebuneoti.


8/171

N-au facut, binen?eles, nici unul dintre ei aceste lucruri ngrozitoare.

Au cura?at oi au pus totul frumos la loc, ct ai clipi din ochi, n timp ce hobitulse tot nvrtea n mijlocul bucatariei, ncercnd sa vada ce fac. Apoi s-au ntors oi l-auasit pe Thorin cu picioarele pe grilajul din fa?a sobei, tragnd din pipa. Scoteauriaoe rotocoale de fum, oi, ori de cte ori le poruncea sa plece, plecau - urcau

pe horn sau se duceau n dosul orologiului de pe poli?a caminului sau sub masa, sau de jur mprejurul tavanului; dar nu se miocau destul de iute ca sa scape de Gandalf!

Puf! Scotea cte un rotocol mai mic din pipa lui scurta de lut, oi-l trimitea drept prin rotocoalele lui Thorin. Apoi, rotocolul lui Gandalf se

nverzea oi se ntorcea sa pluteasca deasupra vrajitorului. ai se strnsese n jurul luiun nor ntreg de rotocoale, oi n lumina slaba i dadeau un aer ciudat oi magic. Bilbo ramase nemiocat sa se uite - i placeau rotocoalele de fum la nebunie - apoi rooi gndindu-se ct fusese de mndru, n ajun, de rotocoalele de fum pe care le trimisesecu vntul dincolo de Deal.

- ai acum, pu?ina muzica, spuse Thorin. Scoate?i instrumentele.Kili oi Fili alergara la sacii lor oi se ntoarsera cu niote viori mici; Dori, Nori oi Ori scoasera flauturi de undeva, din buzunare. Bombur aduse o toba din hol;Bifur oi Bofur ieoira oi ei oi se ntoarsera cu clarinetele pe care le lasasera printre bastoane. Dwalin oi Balin spusera:

- Scuza?i-ne, noi le-am lasat pe ale noastre pe balcon!

- Adu-o oi pe a mea de afara, spuse Thorin.

Se ntoarsera cu niote viole ct ei de mari oi cu harfa lui Thorin nfaourata ntr-o pnzaverde. Era o harfa frumoasa, de aur, oi cnd o atinse

Thorin muzica izbucni att de brusc oi de armonios, nct Bilbo uita de tot restul oise lasa dus spre locuri misterioase, sub stele ciudate, departe de Apa oi foartedeparte de vizuina lui de sub Deal.

ntunericul patrunse n ncapere prin ferestruica ce dadea ntr-o parte a

Dealului. Focul plpia n soba - era aprilie - iar ei continuara sa cnte, n timp ce umbra barbii lui Gandalf se agita pe perete.

ntunericul umpluse toata camera, focul se stinsese, umbrele se risipisera, oi eicontinuau sa cnte. ai deodata, nti unul, apoi altul, ncepura sa cnte oi din gura, cncul cu voce joasa al piticilor, n subteranele adnci ale vechilor lor locuin?e; iata un fragment al cntecului - daca mai poate fi, cu adevarat, cntec fara muzica:

Departe, peste mun?ii fumurii,

Spre hrube vechi oi ocne adncate,

n zori pleca-vom spre a scormoni

Comorile de aur fermecate.

Pe vremuri, vraji faceau piticii,

Cu dangat greu ciocanul lor cadea Acolo unde dorm fapturile ntunecimii,

n peoteri de sub dealurile de lut.


9/171

Pentru-mpara?i oi regi de elfi

Au strns acolo frumuse?i gramada,

Au faurit, au meoterit oi, pn-la urma,

Au prins lumina-n piatra de pe spada.

Pe salba de argint au noirat

Stelu?e mii, au mpletit cununa

Din flacari de balaur oi-au ?esut

Navod din fir de Soare oi de Luna.

Departe, peste mun?ii fumurii,

Spre hrube vechi oi ocne adncate,Vom merge-n zori oi ne vom lua-ndarat

Comorile de-att amar de vremi uitate.

Aici, au modelat ei cupe aurii

ai harfe; acolo unde nu se-avnta om

Au poposit - oi au cntat cntari Ce nu le-aude muritor sau gnom.

Se ncovoiau pe munte brazii,

n noapte gemea vntul prin pustii, Se-mpraotiau vapai oi flacari, iara pomiiArdeau precum nepamnteoti faclii.

n vale clopotul batea oi to?i

Priveau spre cer cu chipurile trase; Ca focul mai cumplita, ura balei

Ardea clopotni?ele zvelte, ardea case.

Sub luna alba, mun?ii fumegau;

Vazind piticii ca nu e a buna,

Din hrube au plecat spre zmeul rau. ai-au fost strivi?i sub talpa lui, sub luna.

Departe, peste mun?ii fumurii, Spre scorburi stapnite de balaur,

n zori noi vom porni spre a-i smulge

Potirele oi harfele de aur!

n timp ce cntau, hobbitul se sim?i patruns de dragoste pentru fel de fel de lucruri frumoase facute de mna, cu pricepere oi farmec, o dragoste apriga oi geloasa, care exista n orice inima de pitic. Apoi se trezira n el instinctele neamului Took

oi se sim?i atras de mun?ii cei nal?i oi de murmurul pinilor oi ai cascadelor; sim?i nevoia sa exploreze peoterile oi sa poarte sabie n loc de baston. Se uita pefereastra: stelele aparusera pe cerul negru, deasupra copacilor. Se gndi la giuva


10/171

ierele piticilor, stralucind n peoteri ntunecoase. Deodata, n padurea din spatele Apei, se ridica o flacara - probabil ca era cineva care ncerca sa aprinda un foc de tabara -

oi se gndi la dragonii puoi pe jaf care s-ar putea stabili pe Dealul lui liniotitoi i-ar putea da foc, oi se cutremura; apoi, dupa o clipa, deveni din nou domnul Baggins - doar att - din Bag-End, de sub Deal.

Se ridica tremurnd. Pe de o parte, se gndea sa se duca sa ia lampa, dar nu-i preavenea, oi, pe de alta parte, sa se faca doar ca o ia oi sa se duca sa se ascundan spatele butoaielor cu bere din beci, oi sa nu mai iasa dect dupa ce vor fi plecat to?i piticii. Deodata oi dadu seama ca muzica oi cntecele se oprisera oi ca seuitau to?i la el, cu ochii stralucind n ntuneric.

- ncotro? spuse Thorin, pe un ton care voia parca sa-i arate hobbitului ca-i ghicise gndurile.

- Ce-ar fi sa fac pu?ina lumina? spuse Bilbo, vrnd parca sa se scuze.

- Ne place ntunericul, spusera to?i piticii, ntuneric pentru treburintunecate. Mai snt nca multe ceasuri pna n zori.

- Da, e adevarat, spuse Bilbo, aoezndu-se n graba. Nimeri nsa pe lnga scaun, n grilajul din fa?a sobei.Rasturna cu zgomot lopa?ica oi vatraiul.

- Ssst! Spuse Gandalf. Sa-l lasam pe Thorin sa vorbeasca.

ai Thorin ncepu astfel:

- Gandalf, pitici, domnule Baggins! Ne-am ntlnit cu to?ii n casa prietenului oi tovaraoului nostru ntru conspira?ie, acest hobbit minunat oi cutezator - fie ca paru

l de pe degetele lui de la picioare sa nu-i cada niciodata oi toate laudele pentru vinul oi berea lui!

Se opri sa-oi traga sufletul oi sa auda o remarca politicoasa din partea hobbitului, dar complimentele facute bietului Bilbo Baggins erau orz stricat pe gote; oin semn de protest pentru ca fusese numit "cutezator" oi, ce e

nca oi mai rau, "tovarao ntru conspira?ie", oi tot mioca buzele, dar, de uluit ce era, nu-i ieoea nici un sunet din gtlej. Aoa ca Thorin continua:- Ne-am ntlnit aici ca sa ne discutam planurile, metodele, mijloacele, tacticile oi schemele. Curnd, nainte de ivirea zorilor, vom porni n lunga noastra calatorie, ocalatorie din care unii dintre noi, sau poate ca to?i (cu excep?ia prietenuluioi sfatuitorului nostru, iscusitul vrajitor Gandalf) s-ar putea sa nu ne mai ntoarcem. Ne aflam ntr-o clipa solemna. Dupa cteotiu, ne cunoaotem bine scopul, cu to?ii. Doar Baggins oi unul sau doi dintre piticii mai tineri (cred ca nu ma noel daca ma refer, de exemplu, la Kili oi la Fili) au, poate, nevoie de oarecare mici precizari n legatura cu situa?ia exacta dinclipa de fa?a.

Asta era stilul lui Thorin. Era un pitic de vaza. Daca ar fi fost lasat, ar fi continuat, probabil, tot aoa, pna oi-ar fi pierdut suflul, dar sa spuna celor de fa?a vreun lucru pe care nu-l otiau deja. Dar a fost ntrerupt cu brutalitate. Bietul Bilbo nu mai putea suporta.La vorbele "s -ar putea sa nu ne mai ntoarcem", ncepuse sa simta ca i se urca un ?ipat din piept oi, n clipa urmatoare, izbucni ca ouierul unei locomotive care ies

e dintr-un tunel. To?i piticii sarira n picioare, rasturnnd masa. Gandalf facu sascapere o lumina albastra la capatul nuielei sale fermecate oi, n lumina aceea defoc de artificii, bietul hobbit, mititel cum era, aparu ngenunchind pe covorul d


11/171

in fa?a caminului, tremurnd ca un jeleu care se topeote. Apoi cazu ntins pe podea,strignd fara ncetare: "Lovit de trasnet lovit de trasnet!"

Multa vreme nu reuoisera sa scoata nimic altceva de la el. L-au luat, l-au dus nsalon oi l-au ntins. pe canapea cu un pahar la ndemna, dupa care s-au ntors la treburile lor tainice.

- Emotiv, baiatu'! spuse Gandalf, pe cnd oi reluau locurile. Are cteodata niote crize cam ciudate, cam neobionuite, dar e unul dintre cei mai buni, dintre cei maibuni - naprasnic ca un dragon aflat la ananghie.

Daca a?i vazut vreodata un dragon aflat la ananghie, va pute?i da seama ca aceasta compara?ie, aplicata unui hobbit, era doar o figura de stil, chiar daca ar fifost vorba de nsuoi ras-ras-unchiul Batrnului Took, Bandobras-Raget-de-Taur, careera aoa un uriao (pentru un hobbit), nct putea chiar sa oi calareasca un cal. Acesta a atacat rndurile gnomilor muntelui Gram, n batalia de la Cmpiile Verzi, oi a retezat capul regelui lor, Golfimbul, dintr-o lovitura, cu un ba? de lemn. Capula zburat o suta de metri prin aer oi a cazut ntr-o vizuina de iepure; aoa a fostcotigata batalia,

oi, n aceeaoi clipa, a fost inventat oi jocul numit Golf.

ntre timp nsa urmaoul mai paonic al lui Bandobras oi revenea n salon. Dupa un timp oi dupa un pahar de alcool, se tr enervat pna la uoa.

ai iata ce-l auzi spunnd pe Gloin:

- Hm! facu el (ntr-un fel care aducea, mai mult sau mai pu?in, a sforait). Crede?i ca e bun? E minunat ca Gandalf ne tot spune ct de fioros e acest hobbi?el, dar nca un ?ipat ca cel de adineauri, ntr-o clipa de emo?ie,

oi-l va trezi pe dragon, mpreuna cu toate neamurile lui, oi ne vor ucide pe to?i.

Mie mi s-a parut ca a sunat mai mult a strigat de spaima dect de emo?ie! De fapt, daca n-ar fi fost semnul de pe uoa, ao fi fost convins ca am greoit casa! Cnd am dat cu ochii de mititelul asta care se legana oi pufaian prag, am nceput sa am ndoieli. Arata mai degraba a bacan dect a spargator de meserie.

n clipa aceea domnul Baggins apasa pe clan?a oi intra n camera. Sngele Took fusesemai puternic. Sim?ise brusc ca s-ar fi lipsit de pat oi chiar oi de micul dejun,numai sa fie socotit fioros. Ct despre "mititelul care se legana n prag", pai asta mai-mai ca l-a facut intr-adevar fioros". Ulteriori s-a ntmplat de multe ori ca "partea Baggins" a fiin?ei lui sa regrete ceea cea facut oi sa-oi spuna: "Bilbo, ai fost un prost, ai calcat n strachini".

- Ierta?i-ma, spuse, daca din greoeala am auzit niote cuvinte pe care le-a?i rostit. Nu pretind sa va n?eleg spusele sau referirile la spargatori, dar cred ca nugreoesc (asta era ceea ce numea el a fi "demn") cnd mi nchipui ca socoti?i ca nu-sbun la nimic. Las' ca v-arat eu! N-am nici un semn pe uoa - a fost vopsita acumo saptamna - oi snt convins ca a?i greoit casa. De ndata ce v-am vazut fe?ele caraghioase n prag, am nceput sa am

ndoieli. Dar hai sa zicem ca asta e casa pe care o cauta?i. Spune?i-mi ce vre?i sa fac oi am sa ncerc sa va mul?umesc, chiar de-o fi sa merg de aici pna la rasaritul-rasaritului oi sa ma lupt cu dragonii-vampiri care locuiesc

n Pustiul cel din urma. Am avut cndva un stra-stra-stra-stra-unchi pe care-l chema

Bandobras-Raget-de-Taur Took oi...

- Da, da, dar el a trait de mult, spuse Gloin. Eu vorbeam de


12/171

DUMNEATA. ai te asigur ca pe uoa dumitale e un semn - semnul obionuit

n meserie - oi nu cred ca s-a schimbat. "Spargator cauta slujba buna, emo?ii tari, remunera?ie rezonabila." Aoa se citeote, de obicei, semnul. Daca vrei, po?i spune oi "Expert n descoperirea comorilor". Unii zic oi aoa. Noua ne e totuna. Gandalf ne-a spus ca exista pe aici o asemenea persoana, care cauta urgent de lucru

oi ca a aranjat sa ne ntlnim aici, miercurea asta la ora ceaiului.

- Sigur ca exista un semn, spuse Gandalf. Doar l-am facut eu. ai motive foarte serioase. Mi-a?i cerut sa gasesc pe cel care va fi al

Paisprezecelea membru al expedi?iei voastre oi eu l-am ales pe dom-Baggins. ai sa nu ndrazneasca cineva sa afirme ca n-am ales omul potrivit sau casa potrivita,ca va las sa ramne?i treisprezece, cu toate consecin?ele, sau sa va ntoarce?i sa scoate?i carbuni din mina.

Se rastise att de furios la Gloin, nct piticul se ghemuise iar pe scaun,

oi, cnd Bilbo ncerca sa deschida gura ca sa puna oi el o ntrebare, sentoarse oi se ncrunta la el, zburlindu-oi sprncenele stufoase oi facndu-l pe Bilbo sa-oi nchida gura cu un clampanit.

- Aoa, vezi! spuse Gandalf. Hai sa nu mai discutam. Eu l-am ales pe domnul Baggin - oi deci n-ar trebui sa mai discuta?i Daca spun eu ca e bun, e bun, sau va fi, cnd va veni vremea. Sa oti?i ca are inclina?i infinit mai mari dect va nchipui?ivoi oi chiar mai mari dect oi nchipuie el. S-ar putea, nu e exclus, sa-mi mul?umi?icu to?ii ntr-o zi... ai acum, Bilbo, fiule, adu lampa sa luminam pu?in lucrurile.

ntinse pe masa, la lumina unei lampi mari cu abajur roou, o bucata de pergament c

are semana cu o harta.

- Asta a facut-o Thror, bunicul lui Thorin, spuse el drept raspuns la

ntrebarile curioase ale piticilor. E un plan al Muntelui.

- Nu prea cred ca o sa ne foloseasca, spuse Thorin, decep?ionat, dupa ce-i arunca o privire. mi amintesc destul de bine de Munte oi de locurile de prin jur. ai otiu unde e Codrul ntunecat oi Landa Veotejita, unde traiesc dragonii cei mari.

- Pe munte, e un dragon desenat cu roou, spuse Balin, dar, daca ajungem vreodataacolo, l gasim noi oi fara asta.

- Exista un lucru pe care nu l-a?i observat, spuse vrajitorul, oi anume, intrarea secreta. Vede?i runa aceea n partea dinspre apus oi mna care arata spre ea, dinspre celelalte rune? Asta nseamna ca e vorba de o trecere tainica spre Salile de Jos.- Poate ca a fost odata tainica, spuse Thorin, dar de unde otim ca mai e oi acum? Batrnul Smaug traieote de mult acolo oi a avut destul timp ca sa descopere totce se putea descoperi n legatura cu Peoterile de Jos.

- Aoa o fi, dar cred ca n-a mai folosit-o de ani de zile.

- De ce?

- Fiindca e prea mica. Uoa e nalta de cinci picioare oi pot intra

cte trei n flanc, aoa cum spun runele, dar Smaug n-ar fi putut sa se strecoare pri


13/171

ntr-o gaura ca asta, nici macar cnd era un dragon tnar, cu att mai pu?in dupa ce a nfulecat at?ia pitici oi oameni din Dale.

- Mie mi se pare o gaura foarte mare, chi?ai Bilbo (care nu avea nici o experien?a n materie de dragoni, ci doar n materie de vizuini de hobbit). I se trezise dinnou interesul oi curiozitatea, oi de aceea uita sa-oi ?ina gura.i placeau har?ile la nebunie oi n holul lui era atrnata o harta mare a mprejurimilor

, pe care oi nsemnase plimbarile favorite, cu cerneala rooieCum de s-a putut pastra taina unei uoi att de mari fa?a de toata lumea, ca sa numai vorbim de dragon? adauga el. Dar nu uita?i ca era doar un hobbit mic, mititel.

- n multe feluri, spuse Gandalf. Dar cum s-a pastrat secretul acestei uoi anume n-o sa otim dect daca ne ducem sa vedem. Dupa cte arata harta, ao crede ca e vorbade o uoa nchisa, facuta sa arate ntocmai ca stnca muntelui. Asta-i metoda obionuitaa piticilor. Nu ma noel, nu-i aoa?

- Nu, raspunse Thorin.

- ai, continua Gandalf, am uitat sa va spun ca, n afara de harta, mai exista oi ocheie, mica oi ciudata. Uita?i, asta e! oi i ntinse lui Thorin o cheie lunga, cucrestaturi complicate de argint. ?ine-o bine!

- Nici o grija, l linioti Thorin, prinznd-o de un lan? sub?ire pe care-l purta lagt, sub jacheta. Lucrurile ncep sa para mai promi?atoare. Aceasta otire le schimbamult n bine. Pna acum nu prea otiam exact ce sa facem.Ne-am gndit s-o luam spre Rasarit, n liniote oi cu grija, pna ajungem la

Lacul cel Lung. Dupa asta vor ncepe necazurile...

- Mult nainte, dupa cte otiu eu despre drumurile de Rasarit, l

ntrerupse Gandalf.

- De acolo am putea sa urcam de-a lungul Rului Curgator, continua Thorin, fara sa-l ia n seama, oi tot aoa pna la ruinele Oraoului Dale - vechi orao din valea aceea, de la umbra Muntelui. Dar nu ne place nici unuia dintre noi ideea cu Poarta Principala. Pe acolo iese rul, prin stnca aceea mare, din partea de sud a Muntelui,oi tot pe acolo iese oi dragonul - mult prea des, daca nu s-au schimbat obiceiurile.

- Aoadar, pe acolo nu e bine, spuse vrajitorul, daca n-avem un

Razboinic viteaz sau chiar un Erou. Eu am ncercat sa gasesc unul; dar razboiniciisnt ocupa?i sa se lupte ntre ei, pe meleaguri departate, iar eroii snt rari prin locurile astea, sau pur oi simplu nu pot fi gasi?i. Pe aici, sabiile snt aproape toate tocite, topoarele se folosesc la dobortul copacilor; scuturile au fost transformate n leagane pentru copii sau n capace de crati?a; iar dragonii se afla la odistan?a confortabila (oi de aceea legendara.

Iata de ce, pna la urma, m-am gndit la o spargere - mai ales dupa ce mi-am adus aminte de existen?a unei uoi laterale, oi deci, iata-l pe micul nostru Bilbo Baggins, spargatorul, cel asupra caruia ne-am oprit; oi acum, hai sa facem cteva planuri.- Foarte bine, spuse Thorin. Ce-ar fi daca expertul-spargator ne-ar da cteva ideisau sugestii. ai se ntoarse cu o polite?e batjocoritoare catre

Bilbo.- n primul rnd, ao dori sa otiu mai multe despre toate acestea, spuse Bilbo, cam uluit oi tremurnd n sinea lui, dar hotart deocamdata sa mearga nainte, ca un adevarat


14/171

Took ce se afla. Vreau sa zic, n legatura cu dragonul oi aurul, oi tot restul, oi cum a ajuns acolo, oi cui i apar?ine, oi aoa mai departe, oi mai departe.- Ce Dumnezeu! se mira Thorin. N-ai o harta? ai nu ne-ai auzit cntecul? ai n-am vorbit despre asta ore ntregi?

- Ba da, dar ao vrea totuoi sa mi se explice totul clar oi precis, spuse

Bilbo cu ncapa?nare, lund aerul omului care trateaza o afacere (aerul pe care-l adopta de obicei cnd ncerca cineva sa-i ceara bani cu mprumut) oi straduindu-se sa para n?elept, chibzuit oi priceput oi sa corespunda recomandarilor lui Gandalf. Vreau sa otiu oi care snt riscurile, ct va trebui sa cheltuiesc din buzunar, ct timp dureaza, care e remunera?ia oi aoa mai departe - ceea ce nseamna, de fapt: "Cu ce ma aleg eu din toate astea? ai am sa ma ntorc oare viu acasa?"

- Bine, bine, spuse Thorin. Pe vremuri, cnd traia bunicul Thror, neamul nostru afost izgonit de acolo, din Nordul ndepartat, oi s-a ntors cu toate avu?iile oi toate uneltele la acest Munte de pe harta. Muntele fusese descoperit de un strabun ndepartat, Thrain Batrnul, dar, dupa ce s-au ntors ai mei, au nceput sa sape, sa faca tuneluri oi sali mai vaste oi ateliere mai mari - n plus, mi se pare ca au mai

gasit oi o gramada de auroi giuvaiere. n orice caz, au devenit nemaipomenit de boga?i oi de renumi?i,

oi bunicul meu a fost din nou facut Regele Tarmurilor de sub Munte, oi oameni muritori, care traiau mai la miazazi oi-oi ntindeau ncet, ncet, aoezarile urcnd spre izvorul Rului Curgator, al Celduinului, de-a lungul vaii de la umbra Muntelui, i purtau mare respect, n zilele acelea cladisera ei oi veselul orao Dale. Regii obionuiau sa trimita dupa fierarii nootri oi i rasplateau ct se poate de frumos, chiar oi pe cei mai pu?in pricepu?i. Ta?ii ne rugau din suflet sa le luam fiii drept ucenici oi ne plateau bine, mai ales cu de-ale gurii, pe care nu ne bateam niciodata capul sa le producem sau sa le gasim singuri. n general, au fost zile bune pentru noi oi chiar oi cei mai sarmani aveau bani de cheltuiala oi mai aveau oi din

ce sa dea cu

mprumut, oi timp sa faca lucruri frumoase pentru placerea sufletului lor, ca sa nu mai vorbim de jucariile minunate oi fermecate, care nu-oi mai gasesc astazi seaman pe lume. Aoa ca salile bunicului se umplusera ncet,ncet, cu armuri oi giuvaiere, oi sculpturi, oi potire, iar pia?a de jucarii din Dale era mndria Nordului. Fara ndoiala ca asta e ceea ce a atras oi dragonul. Dragonii fura, dupa cum oti?i, aur oi giuvaiere de la oameni oi elfi,

oi pitici, de cte ori le gasesc, oi-oi pazesc bunurile jefuite ct traiesc (ceea ce

nseamna aproape veonic, daca nu snt rapuoi de careva), dar nu se bucura de nimic din ce fura. De fapt, nici nu prea otiu sa deosebeasca o treaba bine facuta de una prost facuta, cu toate ca, n mod obionuit, cunosc foarte bine valorile curenteale pie?ei; oi nu snt n stare de nici o treaba gospodareasca, nici macar sa-oi crpeasca un solz desprins din armura. Pe vremea aceea erau o gramada de dragoni n Nordul ndepartat, oi aurul probabil ca

ncepuse sa se mai rareasca pe acolo, din pricina piticilor care fugeau spre muntesau erau ucioi; aoa ca toate distrugerile oi nenorocirile produse n general de dragoni deveneau din ce n ce mai cumplite. Exista o reptila deosebit de lacoma, deputernica oi de rea, pe care o chema Smaug. ntr-o zi s~a ridicat n aer oi a zburat spre Munte. Primul lucru pe care l-am auzit

fost un zgomot ca de uragan venind dinspre miazanoapte, n timp ce pinii de pe Munte au nceput sa scr?ie oi sa trosneasca n bataia vntului. C?iva pitici care erau, ditmplare, pleca?i - printre ei eram oi eu, din fericire,


15/171

pe vremea aceea tnar oi cutezator, oi veonic pe drumuri, lucru care mi-a salvat, nziua aceea, via?a. Am vazut, deci, pe dragon, de la o distan?a buna, cum se instaleaza pe Muntele nostru ntr-o izbucnire de flacari. Apoi a cobort povrniourile oi, cnd a ajuns la padure copacii s-au prefacut to?i n vlvataie. ntre timp, la Dale ncepusera sa bata clopotele oi razboinicii oi pregateau armele. Piticii s-au repezitsa iasa pe Poarta Principala; dar dragonul era acolo, oi-i aotepta. ai n-a scapat nici unul dintre cei care au ieoit pe acolo. Apele rului s -au ridicat n aburi

oi un fel de cea?a a cuprins tot oraoul Dale. Dragonul a naintat, furiondu-se princea?a. ai a nimicit aproape to?i razboinicii - obionuita poveste trista, care nzilele acelea se petrecea mult prea des. Apoi s-a ntors, s-a strecurat pe PoartaPrincipala oi a scotocit toate salile, oi trecerile, oi tunelurile, culoarele, beciurile, locuin?ele oi pasajele. Dupa asta n-a mai ramas acolo nici un pitic n via?a oi dragonul oi-a nsuoit toate bunurile lor. Probabil ca le-a adunat pe toate

ntr-o gramada mare, ct mai departe n inima Muntelui, oi acum doarme pe ea, folosind-o drept saltea. Aoa snt apucaturile dragonilor. Mai trziu a nceput sa iasa noaptea, pe Poarta Principala, oi sa vina furio pna la Dale sa rapeasca oameni, mai alesfecioare pe care apoi le mnca; oi aoa a devastat tot oraoul; oamenii au murit sau au plecat. Nu mai otiu bine ce se petrece acum acolo, dar mi nchipui ca nimeni n

u mai ndrazneote sa se mai apropie de Munte, sa locuiasca mai aproape de malul cel mai departat al Lacului cel Lung. Cei c?iva dintre noi care fusesem pleca?i departe am stat oi am plns n ascunziourile noastre oi l-am blestemat pe Smaug; acoloau aparut ntr-o zi, pe neaoteptate, oi tata, oi bunicul, cu barbile prjolite. Aratau fioros oi au vorbit foarte pu?in. Cnd i-am ntrebat cum de reuoisera sa scape, mi-au spus sa-mi ?in gura oi ca ntr-o zi, cnd va veni vremea, voi afla. Dupa asta am plecat care ncotro, sa ne cotigam pinea cum ne-am priceput, ici-colo, ajungnd de multe ori sa facem treaba grea de potcovari sau sa sapam n minele de carbune. N-amuitat nsa niciodata de tezaurul pe care ni l-a furat dragonul. ai chiar oi acum,cnd recunosc ca mai avem oi noi cte ceva pus deoparte oi n-o ducem chiar att de prost - oi, spunnd asta Thorin, oi mngie lan?ul de aur din jurul gtului - tot vrem sa ne luam napoi ce e al nostru oi, daca putem, sa-l pedepsim pe Smaug. M-am ntrebat de multe ori cum scapasera tata oi bunicul. Acum mi dau seama ca trebuie sa fi exi

stat o uoa laterala, secreta, de care nu otiau dect ei. Se pare nsa ca au facut oharta oi tare ao dori sa otiu cum a pus Gandalf mna pe ea oi cum de n-a ajuns lamine, care snt mootenitorul ei legal.

- N-am "pus mna pe ea". Mi-a fost data, spuse vrajitorul. Bunicul tau,

Thror, a fost ucis, daca-?i aminteoti, n minele de la Moira, de catre gnomul

Azog.

- Da, blestemat sa-i fie numele, spuse Thorin.

- Iar Thrain, tatal tau, a plecat pe 21 aprilie ,joia trecuta s-au mplinit o sutade ani , oi de atunci nu l-ai mai vazut niciodata...

- Asta aoa e, spuse Thorin.

- Ei bine, tatal tau mi-a dat asta sa ?i-o dau ?ie; oi, daca am ales eu momentuloi locul n care sa ?i-o dau, nu cred ca trebuie sa te superi, daca te gndeoti ct de greu mi-a fost sa te gasesc. Cnd mi-a dat hrtia asta, tatal tau nu-oi mai amintea nici cum l cheama. Iar numele tau nu mi l-a spus niciodata. Aoa ca, una peste alta, ar trebui sa-mi mul?umeoti oi sa ma proslaveoti. Uite, asta e! spuse ntinzndu-i harta lui Thorin.

- Nu n?eleg, spuse Thorin, oi Bilbo sim?i ca acelaoi lucru ar fi vrut sa-l spuna

oi el. Lamurirea nu parea suficient de lamuritoare.- nainte sa plece la minele Moria, rosti vrajitorul ncet oi ncruntat, bunicul tau i-a dat harta fiului sau, ca sa fie n siguran?a. Dupa ce a fost ucis bunicul tau,


16/171

tatal tau a plecat cu harta sa-oi ncerce norocul; oi a avut

gramada de aventuri, una mai neplacuta dect alta, dar n-a ajuns nici macar n preajma Muntelui. Eu l-am gasit prizonier n temni?ele

Necromantului, deoi nu otiu cum a nimerit acolo.

- Dar dumneata ce cautai n temni?e? ntreba Thorin, cutremurndu-se, oi to?i piticiise nfiorara.

- Lasa asta! Descopeream niote lucruri, ca de obicei; a fost, de altfel, o treaba foarte nesuferita oi periculoasa. Pna oi eu, Gandalf, abia am scapat. Am ncercatsa-l salvez pe tatal tau, dar era prea trziu. oi pierduse min?ileoi spunea vrute oi nevrute, oi uitase aproape totul, n afara de harta oi de cheie.

- Pe gnomii de la Moira i-am facut de mult sa plateasca, spuse Thorin, acu' trebuie sa ne gndim pu?in oi la Necromant.

- Nu fi prost! E un duoman mult mai puternic dect to?i piticii la un loc, daca arputea fi iar aduna?i din cele patru col?uri ale lumii. Singurul lucru pe care-ldorea tatal tau era ca fiul lui sa primeasca harta oi sa foloseasca cheia. ai aoa dragonul oi Muntele snt mai mult dect ?i trebuie.- I-auzi?i! spuse Bilbo oi, din ntmplare, o spuse cu voce tare.

- Ce sa auzim? ntrebara to?i, ntorcndu-se brusc catre el, oi Bilbo fu att de tulburat nct raspunse: Ceea ce am eu de spus.

- ai ce ai de spus? ntrebara.

- Eu cred ca ar trebui s-o lua?i spre Rasarit, sa vede?i cum stau lucrurile. Laurma urmei, uoa aceea laterala exista oi pe urma probabil ca dragonii mai dorm o

i ei uneori. Daca va aoeza?i n prag oi sta?i mai multa vreme, nu se poate sa nu va vina o idee. ai acum, ao ndrazni sa spun ca am vorbit destul pentru o seara, nu-i aoa? Ce-a?i zice sa ne culcam, ca sa va trezi?i n zori? Eu am sa va pregatescceva bun, sa nu pleca?i cu stomacul gol.

- Vrei sa spui sa nu plecam, facu Thorin. Nu eoti dumneata specialistul

n spargeri? Nu e oare specialitatea dumitale sa te aoezi n pragul uoii, ca sa nu mai vorbim de patrunsul dincolo de uoa? Dar snt de acord sa ne culcam oi-mi placeoi ideea cu masa de diminea?a. Mie, nainte de a porni la drum, mi place sa mannc ounca cu oase ochiuri: prajite, nu fierte. ai baga de seama sa nu le spargi.

Dupa ce to?i ceilal?i comandara, la rndul lor, ce voiau sa mannce, fara sa spuna macar "te rog" (ceea ce l supara foarte tare pe Bilbo), se ridicara.

Hobbitul a trebuit sa gaseasca loc sa-i culce pe to?i; a umplut toate camerele goale, a facut paturi pe scaune oi divane, oi, n cele din urma, a reuoit sa-i cazeze, dupa care s-a bagat n patul lui mic, obosit la culme oi nu cine otie ce fericit. Hotar totuoi un lucru, oi anume sa nu se chinuiasca sa se scoale prea devremeca sa le pregateasca masa aceea nenorocita.

Apucaturile caracteristice familiei Took ncepusera sa se mai estompeze oi nu maiera chiar att de sigur ca va pleca n calatorie a doua zi de diminea?a.

Statea ntins n pat oi-l auzea pe Thorin fredonnd singur n dormitorul alaturat, cel m

ai bun dormitor din toata casa:

Departe, peste mun?ii fumurii Sub hrube vechi oi ocne adncate


17/171


18/171

ul Dragonului Verde, la Bywater, fix la 11 diminea?a.

Fiind convinoi ca ve?i fi punctual, avem onoarea sa ramnem ai dumnea-voastra cu cele mai adnci sentimente,Thorin oi compania."

- Asta nseamna ca mai ai zece minute. Va trebui sa alergi, l notiin?a

Gandalf.

- Bine, dar... protesta Bilbo.

- Nu mai ai timp, spuse vrajitorul.

- Dar... facu Bilbo din nou.

- Nici pentru asta! Hai, pleaca!

Bilbo n-a reuoit niciodata sa-oi aminteasca cum de s-a trezit afara, fara palari

e, baston, bani sau alte lucruri pe care le lua de obicei cnd pleca de acasa; lasndu-oi a doua cafea cu lapte nebauta, conplet nespalat, vr cheile n mna lui Gandalf oi ncepu sa alerge ct de repede l duceau picioarele acoperite cu blana, cobornd aleea, trecnd de Moara cea mare, peste apa, oi continundu-oi apoi drumul doi kilometrisau chiar mai mult.

Cnd ajunse la Bywater, aproape de ora 11, gfia cumplit oi pe deasu-pra, descoperiseoi ca venise fara batista asortata la cravata.

- Bravo! spuse Balin, care statea n uoa hanului oi-l aotepta.

Tocmai atunci aparura oi ceilal?i dintr-o cotitura pe care o facea drumul catresat. Erau calare pe ponei, oi pe fiecare ponei erau ncarcate bagaje, pachete, pac

he?ele oi tot felul de boarfe. Mai era oi un ponei foarte mic, destinat, dupa ctese parea, lui Bilbo.

- Sus, amndoi, oi gata, plecam! spuse Thorin.

- mi pare extrem de rau, spuse Bilbo, dar am venit fara palarie oi mi-am lasat batista de la buzunarul hainei acasa, oi n-am nici un ban. De fapt, ca sa fiu exact, n-am primit nota dumneavoastra dect dupa 10.45.

- Nu fi exact, spuse Dwalin, oi nu te mai framnta. n expedi?ia asta va trebui sa te descurci fara batista oi fara multe altele. Ct despre palarie, eu am n bagaje omanta oi o gluga de rezerva.

ai aoa, ntr-o diminea?a senina, n pragul lunii mai, au parasit cu to?ii hanul, zdruncinndu-se pe calu?ii ncarca?i; Bilbo purta o gluga verde-nchis (pu?in decoloratade ploaie oi de vnt) oi o manta verde-nchis, mprumutate de la Dwalin. Erau cam maripentru el oi l faceau sa para pu?in caraghios.Nici nu ndraznesc sa ma gndesc ce-ar fi spus Bungo, tatal lui, daca l-ar fi vazut.Singura lui mul?umire era ca nu putea fi confundat cu un pitic, fiindca n-aveabarba.

Calatoreau de pu?ina vreme, cnd aparu oi Gandalf, mare? pe calul lui alb. Aduseseo gramada de batiste oi pipa lui Bilbo, oi tutun. O pornira deci cu to?ii, foarte veseli, mai departe, spunnd poveoti sau cntnd. Mersera aoa toata ziua, oprindu-se, fireote, doar la orele de masa. Mesele nu erau chiar att de frecvente ct ar fi

dorit Bilbo, dar ncepu sa se simta totuoi ca aventurile nu erau, la urma urmei, un lucru chiar att de rau.


19/171

La nceput calatorira pe pamnturile hobbi?ilor, o regiune ntinsa oi respectabila, locuita de fiin?e cumsecade, cu drumuri bune, un han-doua,

oi ici-colo cte un pitic sau un fermier care treceau pe lnga ei agale, n drum spretreburile lor. Apoi dadura de regiuni unde oamenii vorbeau ciudat oi cntau cntecepe care Bilbo nu le auzise niciodata.

Apoi patrunsera pe Meleagurile Singurata?ii, unde nu mai erau nici oameni, nicihanuri oi unde drumurile erau din ce n ce mai proaste. n fa?a lor, nu prea departe, se nal?au din ce n ce mai sus niote dealuri mohorte, acoperite de copaci negri. Pe unele dintre ele erau castele vechi care pareau amenin?atoare, de parca ar fifost cladite de oameni rai. Totul parea posomort, mai ales ca n ziua aceea se camstricase oi vremea. n general, vremea fusese ct se poate de buna n mai, mai buna chiar decit n poveotilevesele, dar acum se facuse frig oi umed de-a binelea. Pe Meleagurile Singurata?ii poposisera pe unde se nimerise, dar la nceput macar fusese uscat.

- Cnd te gndeoti ca n curnd va fi iunie, mormai Bilbo, stropind n dreapta oi n stngcnd nainta anevoios n spatele celorlal?i, pe un drum desfundat oi plin de noroi.

Trecuse de ora ceaiului; ploua cu galeata; plouase toata ziua; apa i picura de pegluga n ochi, mantaua era uda leoarca; calu?ul obosise oi se tot mpiedica de pietre; iar ceilal?i, enerva?i la culme, nu mai scoteau nici o vorba. "ai snt convinsca ploaia a patruns n hainele uscate oi n sacii cu merinde, oi spuse Bilbo. Blestemate sa fie toate por?ile oi broaotele, oi tot ce are de-a face cu ele! Tot ce-ao vrea eu acum ar fi sa fiu acasa, n vizuina mea frumoasa, la gura sobei, cu ceainicul gata, gata sa fiarba!" ai nu era ultima data cnd avea sa-oi doreasca acestlucru.

Dar piticii oi continuau naintarea zdruncinata, fara sa se ntoarca sau sa-l bage n seama pe Bilbo. Undeva, n spatele norilor cenuoii apusese probabil Soarele, caci ntimp ce coborau n valea m care curgea nca un ru, ncepu sa se ntunece. Se strnise v

i salciile de pe mal se plecau, oftnd. Din fericire, drumul facea peste un pod vechi de piatra, caci rul, umflat de ploi, cobora frumos de pe dealurile oi mun?iide la miazanoapte.

Cnd au ajuns pe partea cealalta, era aproape noapte. Vntul atrnase norii cenuoii oisus, printre zdren?ele care pluteau deasupra dealurilor, aparu luna calatoare.Se oprira cu to?ii oi Thorin mormai ceva despre cina

oi spuse "unde-o sa gasim oare un petic uscat pe care sa dormim? " Abia atunci oidadura seama ca Gandalf lipsea. Pna atunci facuse

drumul cu ei, fara sa le spuna nsa daca participa la aventura sau le ?ine doar deurt, o bucata de vreme. Mncase cel mai mult, vorbise cel mai mult oi se distrasecel mai bine. Dar acum disparuse cu totul.

- Tocmai cnd ar fi foarte util sa avem un vrajitor, mormaira oi Nori

(care mpartaoeau punctul de vedere al hobbitului n legatura cu orele regulate de masa, cu frecven?a oi belougul lor).

n cele din urma hotarra ca n-aveau ce sa faca, trebuiau sa poposeasca chiar acolounde se gaseau! Se apropiara de un plc de copaci, dar, cu toate ca era mai uscatacolo, vntul scutura frunzele de ploaie oi pic-pic (lucru ct se poate de suparator). ai pe urma, mai era ceva: parca intrase blestemul n foc. Piticii pot face focaproape oriunde, cu aproape orice, fie ca e sau nu e vnt; dar n seara aceea n-au f

ost n stare sa-l aprinda nici macar Oin oi

Gloin, care erau deosebit de pricepu?i la aoa ceva.


20/171

Apoi, unul dintre calu?i se sperie din senin oi o lua la goana. Ajunse la ru nainte sa poata fi prins; oi pna reuoira sa-l scoata din nou, Fili oi Kili aproape cas-au necat, iar bagajul pe care-l ducea calu?ul n spate a fost luat de apa. Bagajul era, binen?eles, aproape tot numai mncare, ceea ce facu sa le ramna foarte pu?inpentru cina oi nca oi mai pu?in pentru micul dejun.

ai aoa statura mohor?i oi uzi, bodoganind, n timp ce Oin oi Gloin continuau sa ncerce sa aprinda focul oi sa se certe ntre ei din pricina asta.

Bilbo tocmai se gndea cu triste?e ca aventura nu nsemna numai plimbari calare subSoarele de mai, cnd Balin, care era cel ce statea ntotdeauna la pnda, spuse: "Uite,acolo, o lumina!" La oarecare distan?a se afla un deal acoperit cu arbori, careici-colo formau cte un grup destul de compact. Iar n mijlocul desioului negru sevedea stralucind o lumina, o lumina rooiatica

oi liniotitoare, care semana a foc sau a faclii care plpie.Dupa ce se uitara un timp la ea, ncepura sa se certe. Unii spuneau ca nu e foc, al?ii spuneau ca "da". Unii spuneau ca n-au dect o cina saraca-cioasa, o masa de d

iminea?a oi mai saracacioasa oi haine ude toata noaptea.Al?ii spusera: "Locurile astea snt cam necunoscute oi cam prea aproape de mun?i.Calatorii se abat rareori pe aici. Har?ile vechi nu ne mai folosesc la nimic: lucrurile s-au nrauta?it oi nimeni nu mai pazeote drumul. Pe aici abia daca au auzit de rege oi, pe masura ce naintezi, cu ct eoti mai pu?in curios, cu att rioti maipu?in sa dai de bucluc". Unii spusesera, "la urma urmei, sntem paisprezece . Al?ii se mirara: "Dar unde o fi Gandalf?" Dupa care repetara cu to?ii ntrebarea. Apoiploaia se porni oi mai tare oi Oin

ncepu sa se bata cu Gloin.

Asta rezolva lucrurile. "La urma urmei avem un SPARGATOR cu noi", spusera oi ast

fel plecara, ndreptndu-oi calu?ii (cu toata grija cuvenita) n direc?ia luminii

Ajunsera n dreptul dealului oi, pu?in mai trziu, n padure, ncepura sa urce; dar nu se vedea nici o carare adevarata, din acelea care ar putea duce la o casa sau lao ferma; oi facnd oi ei ce puteau, strnira foonet oi trosnet,

oi scr?it (tot mormaind oi njurnd), n timp ce naintau printre copaci, n ntunericulcatran.

Deodata, lumina rooie straluci puternic printre trunchiurile copacilor, la o distan?a destul de mica. "Acum e rndul Spargatorului", spusera, referin-du-se la Bilbo.

- Trebuie sa mergi mai departe, sa descoperi ce e cu lumina oi de ce au aprins-o, daca e vreo primejdie sau totul e n regula, i spuse Thorin hobbi-tului. Hai, du-te fuga oi, daca totul e n ordine, ntoarce-te ndata. Daca nu,

ntoarce-te cum po?i. ai daca nu po?i, ?ipa de doua ori ca o bufni?a oi o data cao striga, oi o sa facem noi ce putem.

A fost deci silit s-o porneasca, fara sa apuce sa le explice ca nu se pricepea sa ?ipe nici macar o data ca bufni?a oi nici sa sara ca liliecii. Dar, n orice caz, hobbi?ii otiu sa se miote fara zgomot prin padure, absolut fara nici un zgomot. De altfel, facuse asta oi de-a lungul calatoriei. Bilbo strm-base de multe oridin nas fa?a de ceea ce numea el "larma piticeasca", - deoi nu cred ca dumneavoa

stra sau eu am fi auzit ceva pe o noapte cu vnt, nici daca toata cavalcada ar fitrecut la doi metri de noi. Ct despre Bilbo, strmbnd din nas, nainta spre lumina rooie, oi nu cred sa fi facut nici macar o nevastuica sa-oi miote vreun fir de must


21/171

a?a la trecerea lui. Aoa ca a ajuns, fireote, chiar lnga foc - caci despre foc era vorba - fara sa atraga aten?ia nimanui. ai iata ce a vazut.

Trei fapturi foarte mari oi grase stateau n jurul unui rug uriao, din buoteni defag. Frigeau carne de berbec pe frigari lungi din lemn oi oi lingeau sosul de pedegete. Mirosul era mbietor. Mai aveau lnga ei oi un butoiao cu bautura buna, pe care o beau din ulcioare. Dar erau troli. Se vedeau ct de colo ca asta erau. Pna oi

Bilbo, care avusese o via?a ferita de rele, oi dadu seama de asta: dupa fe?ele lor mari oi greoaie, dupa volumul lor oi dupa forma picioarelor, ca sa nu mai vorbim de felul n care se exprimau, care nu era deloc civilizat, nu, absolut deloc!

- Berbec ieri, berbec azi oi sa fiu al naibii daca nu s-arata ca tot berbec mncamoi mine, spuse unul dintre troli.

- Nici nu mai otiu de cnd nu am mai avut parte de o farmi?a lucioasa de carne de om, spuse al doilea. Mai, William, sa fiu al naibii daca n?eleg ce te-o fi apucatsa ne aduci aici! ai se mai duce oi pileala, spuse, dndu-i una peste cot lui William, care tocmai bea din ulcior.William se neca.

- Taci naibii din gura! spuse dupa ce-oi recapata suflul. Doar nu crezi c-o sa se opreasca oamenii aici, numai ca sa-i mannci tu sau Bert. De cnd am coborl din mun?i, a?i halit un sat oi jumatate. Ce va mai trebuie? Au fost zile cnd a?i fi spus"Saru'mna, Bill" pentru o ciozvrta buna de berbec gras din vale ... Uite, ca asta, zise oi muoca dintr-un picior de oaie care se frigea la foc, oi-oi oterse guracu mneca.

Da. Ma tem ca aoa se poarta trolii, chiar oi cei care n-au dect un singur cap. Auzind toate astea, Bilbo sim?i ca ar fi trebuit sa ntreprinda ceva ct mai repede. Fie sa se ntoarca, fara zgomot, oi sa-oi previna prietenii ca daduse peste trei troli maricei oi foarte prost dispuoi care, ca sa-oi varieze mncarea, nu s-ar fi dat n laturi sa guste oi pitici sau chiar ponei la frigare; fie sa le arate uriaoil

or de ce e n stare. Un aventurier legendar, de mare clasa, ar fi trebuit sa le goleasca uriaoilor buzunarele - lucru pe care merita aproape ntotdeauna sa-l faci,daca reuoeoti - apoi sa fure carnea de berbec, cu frigare cu tot, oi berea oi s-o otearga fara ca trolii sa observe nimic. Al?ii, mai practici, dar cu mai pu?inorgoliu profesional, ar fi nfipt poate cte un pumnal n fiecare trol, nainte ca aceotia sa-oi fi dat seama ce se petrece. Dupa care ar fi benchetuit cu lojii, luatanoaptea

Bilbo otia toate astea. Erau multe lucruri pe care nu le vazuse sau le facuse vreodata, dar despre care citise! Era foarte ngrijorat oi, n acelaoi timp, dezgustat; ar fi dorit sa se afle la o suta de kilometri distan?a oi totuoi... totuoi nuse putea hotar sa se ntoarca alergnd la Thorin oiCompania cu minile goale. Aoa ca ramase pe loc, oovaind n ntuneric. Dintre diferitele ndeletniciri spargatoriceoti de care auzise, cea mai uooara i se paru totuoi sa le oterpeleasca uriaoilor lucrurile din buzunare. Aoa ca, n cele din urma, se strecura dupa un copac, chiar n spatele lui William.

Bert oi Tom se dusera la butoi. William bau o noua cana. Atunci Bilbo

oi tacu curaj oi vr mnu?a n buzunarul uriao al lui William. n buzunar se afla o pungcu bani, care, pentru Bilbo, era ct un geamantan. "Aha, se gndi el, animndu-se la ideea ac?iunii pe care avea s-o ntreprinda, n timp ce ridica punga cu grija s-o scoata din buzunar, oricum e un nceput!"ai chiar a oi fost! Pungile trolilor snt date naibii, oi asta nu era o excep?ie."Hei, cine eoti?" scnci ea, parasind buzunarul. William se ntoarse

ntr-o clipa oi-l apuca pe Bilbo de ceafa, nainte ca acesta sa se poata ascunde dupa copac.


22/171

- Hei dracie, Bert, ia vino-ncoa', sa vezi ce-am prins!

- Ce? ntrebara ceilal?i, apropiindu-se.

- Sa mor daca otiu! Ce eoti, ba?

- Bilbo Baggins, un aventurhobbit, spuse bietul Bilbo, tremurnd din cap pna-n picioare oi gndindu-se cum sa scoata ?ipetele acelea de bufni?a nainte sa-l strnga trolii de gt.

- Un aventurhobbit? spusera ei, pu?in ului?i. Trolii snt nce?i la minte

oi tare banuitori cnd vad un lucru nou.

- ai, ma rog, ce cauta un aventurhobbit n buzunarul meu? spuse

William.

- Se poate gati? ntreba Tom.- Se poate ncerca, spuse Bert, lund o frigaruie de pe jos.

- Da' nu e mai mult de o nghi?itura, spuse William, care mncase foarte bine oi erasatul. Dupa ce-l jupoi oi sco?i oasele, nu-?i mai ramne nimic.

- Poate ca gasim mai mul?i pe aici prin mprejurimi oi facem o placinta, spuse Bert. Hei, urtule, mai snt d-aotia ca tine ascunoi pe-aici, prinpadure, iepure prapadit oi nemernic, spuse uitndu-se la blana de pe picioarele hobbitului; apoi l ridica de degetele de la picioare oi-l scutura.

- Da, mul?i, spuse Bilbo, nainte de a-oi aminti ca nu trebuie sa-oi tradeze priet

enii. Nu, nici unul, nici macar unul! se grabi el sa adauge.

- Cum vine asta? spuse Bert, ?inndu-l foarte sus, dar de asta data de par.

- Cum spuneam, facu Bilbo, pierzndu-oi suflul, oi va rog sa nu ma gati?i, domniimei milostivi! Snt oi eu bucatar, oi nca bun. E mai bine sa va gatesc eu cte ceva dect sa ma gati?i dumneavoastra pe mine. Zau! Am sa va fac mncaruri minunate, un mic dejun cu totul oi cu totul minunat, daca nu ma mnca?i la cina!

- Biata strpitura! spuse William. Mncase pna se saturase oi mai bause oi o gramadade bere. Biata strpitura! Da?i-i drumul!

- Nu-i dau pna nu ne spune ce nseamna "mul?i oi nici unul", facu

Bert. Nu vreau sa ma njunghie nimeni n somn. Baga-i labele n foc pna vorbeote.

- Nu va dau voie, spuse William. Oricum, e al meu, eu l-am prins.

- Eoti un prost mare oi gras, William, facu Bert. Dupa cum ?i-am mai spus o data, asta-seara.

- ai tu eoti un mitocan.

- Mitocan, ai? Unde te trezeoti, Bill Huhhins, spuse Bert, arzndu-i lui

William un pumn n ochi.

Urma o ncaierare de toata frumuse?ea. Lui Bilbo, cnd l scapa Bert pe jos, i mai rama


23/171

sese exact atta minte ct s-o otearga dintre picioarele lor nainte sa se ncaiere ca niote cini oi sa-oi adreseze urlnd fel de fel de insulte, ct se poate de adevarate oi potrivite. Nu trecu mult oi se trezirancleota?i unul n bra?ele celuilalt, rostogolindu-se pna aproape de foc, lovindu-secu picioarele oi nghiontindu-se, n timp ce Tom i plesnea pe amndoi cu o creanga sa-ipotoleasca, ceea ce binen?eles ca i nfuria oi mai tare

Asta ar fi fost momentul n care Bilbo ar fi trebuit sa dispara. Dar bietele lui picioruoe tremurau oi nu mai avea nici aer n plamni, iar n jurul lui se-nvrtea totul;aoa ca a ramas un timp culcat, gfind, chiar lnga cercul de lumina al focului.Tocmai cnd era bataia n toi, aparu oi Balin. Piticii auzisera zgomot de la distan?a oi, dupa ce-l aoteptasera un timp pe Bilbo sa se ntoarca sau sa ?ipe ca o bufni?a, ncepura, unul cte unul, sa se furioeze catre lumina,

ncercnd sa faca ct mai pu?in zgomot. Vazndu-l pe Balin, Tom scoase un urlet. Troliiurasc piticii (cnd nu snt frip?i oi fier?i). Bert oi Bill se oprira

ndata din ncaierare, spunnd: "Un sac, Tom, repede!" ai nainte ca Balin sa-oi dea seama de ce se ntmpla, n timp ce se ntreba unde o fi Bilbo n toata aceasta agita?ie, se

trezi cu un sac n cap oi dobort la pamnt.- Trebuie sa mai vina oi al?ii, zise Tom. Sa nu-mi spui mie pe nume daca n-o fiaoa. "Mul?i oi nici unul" asta e. ai nu aventurhobbi?i, ci o gramada de pitici ca asta. Aoa se arata!

- Eu zic ca ai dreptate, spuse Bert, dar sa ne dam deoparte din lumina.

Zis oi facut. Se aoezara la pnda n ntuneric, ?innd n mna sacii pe care

i foloseau de obicei sa care carnea de berbec sau alte prazi.Pe masura ce apareacte un pitic oi se uita la foc, la ulcioarele rasturnate oi la resturile de berbec, hop! se trezea din senin cu un sac infect oi puturos n cap, oi dobort la pamnt.

Curnd Dwalin treacu lnga Balin, oi Fili oi Kili, mpreu-na, oi Dori, oi Nori, oi Ori, gramada, oi Oin oi Gloin, oi Bifur oi Bofur oi Bombur, ngramadi?i ca vai de ei,lnga foc.- Asta sa le fie nva?atura de minte, spuse Tom.

Caci Bifur oi Bombur le dadusera mare bataie de cap oi se luptasera ca nebunii,aoa cum fac piticii cnd snt strnoi cu uoa.

Thorin a aparut ultimul - oi pe el nu l-au putut lua prin surprindere. A venit banuind ca o sa dea de necaz. ai n-a fost nevoie sa vada picioarele prietenilor lui ieoind din saci, ca sa-oi dea seama ca lucrurile stau cam rau.

Ramase la oarecare distan?a n umbra oi spuse:

- Ce s-a ntmplat? Cine mi-a maltratat oamenii?

- Troliii, raspunde Bilbo din spatele unui copac. Pe el l uitasera cu totul. Staula pnda cu sacul n tufiouri.

- Zau' spuse Thorin.

ai sari catre foc, nainte ca uriaoii sa se poata repezi asupra lui. Ridica o craca mare, aprinsa la un capat, oi Bert se trezi cu capatul acela n ochi, nainte sa poata sa se dea la o parte. Asta l scoase pentru o vreme din lupta. Bilbo ncerca safaca oi el ce putea. L-a apucat pe Tom de picior - cum s -a priceput mai bine,

ca era gros ca un trunchi de copac - dar a fost trimis nvrtindu-se n vrful unor tufiouri, n timp ce Tom arunca scntei n ochii lui Thorin.


24/171

Drept raspuns, Tom se trezi cu craca proiectata n din?i oi pierdu unul din fa?a.Asta, va rog sa ma crede?i ca-l facu sa urle serios. Dar tocmai atunci veni oi William pe la spate oi-l acoperi brusc pe Thorin cu un sac, din cap pna-n picioare. ai aoa se sfroi batalia. Dadusera to?i de mare necaz: erau lega?i frumos n saci,lnga trei uriaoi furiooi (doi cu arsuri oi lovituri drept amintire), care discutau daca sa-i prajeasca la foc mic, sa-i taie feliu?e sub?iri oi sa-i fiarba, sau, pur oi simplu, sa se aoeze unul cte unul pe ei oi sa-i striveasca pna-i fac marm

elada; iar Bilbo statea sus, n tufio, cu hainele oi pielea sfoiate, nendraznind sase miote, de frica sa nu fie auzit.

Tocmai atunci s-a ntors oi Gandalf. Dar nu l-a vazut nimeni. Uriaoii tocmai hotarsera sa friga piticii imediat oi sa-i mannce mai trziu - asta fusese, de fapt, ideea lui Bert, dar, dupa discu?ii lungi, cazusera cu to?ii de acord.- Nu, nu-i bine sa-i frigem acum, ca ?ine toata noaptea, spuse o voce care lui Bert i se paru a fi a lui William.

- Nu mai ncepe iar discu?ia, Bill, spuse, ca atunci chiar ca ?ine toata noaptea.

- Cine di-discuta? spuse William, care avea impresia ca vorbise Bert.

- Tu, facu Bert.

- Eoti un mincinos, spuse William, oi astfel discu?ia porni iar de la

nceput.

n cele din urma hotarra sa-i toace marunt oi sa-i fiarba.

Luara deci o oala mare, neagra, oi-oi scoasera cu?itele la iveala.

- Nu e bine sa-i fierbem. N-avem apa oi pn'la fntna e departe, spuse o voce. Bert oi William oi nchipuira ca e Tom.

- Taci! spusera. Sau nu mai ispravim n vecii vecilor. ai daca mai spui ceva, te duci singur s-aduci apa.

- Ba tu sa taci! spuse Tom, caruia i se paruse ca e vocea lui William.

Cine discuta, ma rog? Cine n afara de tine?

- Eoti un natarau! facu William.

- Cine spune ala e! zise Tom.

ai astfel discu?ia ncepu din nou, to?i nfierbntndu-se mai tare ca niciodata, pna cndcele din urma, hotarra sa se aoeze pe saci, cu rndul, sa-i striveasca oi sa-i fiarba mai trziu.

- Pe cine ne aoezam nti? spuse vocea.- Cel mai bine pe ultimul, spuse Bert, care avea ce avea cu Thorin fiindca-i nenorocise ochiul.

Avusese impresia ca auzise vocea lui Tom.

- Nu mai vorbi de unul singur, spuse Tom. Daca vrei sa te aoezi pe ultimul, n-aidect. Care e?

- Cel cu ciorapii galbeni, spuse Bert.

- Aiurea, cel cu ciorapii cenuoii, spuse o voce care semana cu a Iui William.


25/171

- Eu m-am uitat bine, snt galbeni, spuse Bert.

- Da, galbeni, spuse William.

- Atunci de ce-ai spus ca snt cenuoii, facu Bert?

- Cu cine vo-vorbeoti? ntreba William.

- Gura! spusera Tom oi Bert, n acelaoi timp. Acuoi trece noaptea; zorile s-aratadevreme. Hai sa-i dam drumul!

- Sa va prinda pe to?i zorile oi sa va faca stane de piatra, spuse o voce care suna ca a lui William.

Dar nu era a lui. Caci chiar n clipa aceea aparu o geana de lumina de dupa deal oi din ramuri se ridica un ciripit puternic. William nu vorbise, caci fusese transformat n stana de piatra, aoa cum se aplecase; iar Bert oi Tom se transformaseran stnci, aoa cum stateau oi se uitau la el. ai aoa au ramas pna azi, singuri-singu

rei, doar cu cte o pasare care se aoaza uneori pe capul sau pe umerii lor. Caci trolii, dupa cum oti?i probabil oi dumnea-voastra, trebuie sa se vre sub pamnt pna sa-i afle zorile, ca de nu, se transforma iar n substan?a muntelui din care au fost zamisli?i oi ramn nemioca?i pe vecie. Aoa s-a ntmplat oi cu Bert, oi cu Tom, oi cu William.

- Minunat! spuse Gandalf, ieoind de dupa un copac oi ajutndu-l pe

Bilbo: vocea care i facuse pe uriaoi sa se contrazica oi sa se certe, pna cnd venisera zorile oi i sfroisera, fusese vocea vrajitorului.

Acum trebuiau sa dezlege sacii oi sa-i elibereze pe pitici, care erau aproape asfixia?i oi foarte enerva?i: nu le placuse deloc sa-i auda pe uriaoi cum faceau p

lanuri sa-i friga, sa-i faca terci sau sa-i taie felii. ai nu se liniotira dect dupa ce-l ascultara de doua ori pe Bilbo povestindu-le ce i sentmplase.

- Tmpit moment ?i-ai ales sa faci exerci?ii de ciupit prin buzunare, spuse Bombur, cnd, de fapt, ceea ce voiam noi era foc oi merinde!- ai asta e ultimul lucru pe care l-a?i fi ob?inut de la ei; n orice caz, nu faralupta, spuse Gandalf. Dar de ce va pierde?i timpul? Nu va da?i seama ca troliitrebuie sa aiba o peotera sau o vagauna sapata pe undeva, pe-aproape, unde sa seascunda de Soare? Trebuie sa aruncam oi noi o privire pe acolo.

ncepura sa caute n jur oi curnd descoperira urmele cizmelor de piatra ale uriaoilor, pierzndu-se printre copaci. Se luara dupa urme, urcnd dealul, pna cnd, n cele din urma, descoperira o uoa mare de piatra, ascunsa de tufiouri, care dadea ntr-o peotera. Dar nu reuoira s-o deschida, cu toate ca o mpinsera cu to?ii, n timp ce Gandalf rostea diverse formule magice.

- Crede?i ca asta va poate fi de folos? ntreba Bilbo, cnd ncepusera sa oboseasca oisa se nfurie de-a binelea. Am gasit-o, n locul unde s-au batut uriaoii.

ai le ntinse o cheie mariooara, care lui William nsa trebuie sa i se fi parut foarte mica oi tainica. i cazuse probabil din buzunar, din fericire,

nainte sa se faca stana de piatra.

- De ce Dumnezeu n-ai spus nimic pna acum? ?ipara to?i.Gandalf o apuca oi o potrivi n broasca oi, dupa o apasare mai puternica, uoa de piatra se deschise oi patrunsera cu to?ii nauntru Pe jos zaceau o gramada de alime


26/171

nte aoezate de-a valma oi fara grija pe jos, gramezi mpraotiate de prazi de tot felul, de la nasturi de alama, pna la vase pline cu monede de aur, aoezate ntr -uncol?. Mai erau oi o mul?ime de haine aga?ate pe perete, prea mici pentru uriaoi- ma tem ca apar?inusera unor victime - printre ele, mai multe sabii de fabrica?ie, forme oi marimi diferite. Le atrasera aten?ia mai ales doua dintre ele, dinpricina tecilor frumoase oi a plaselelor acoperite cu giuvaiere.

Gandalf oi Thorin luara fiecare cte una, iar Bilbo oi alese un cu?it ntr-o teaca depiele. Pentru troli ar fi fost ct un briceag, dar pentru un hobbit era ca o sabie mai scurta.

- Par sa fie lame bune, spuse vrajitorul, sco?ndu-le pe jumatate din teaca oi privindu-le cu curiozitate. N-au fost facute de troli oi nici de vreun fierar dintre cei care traiesc acum printre ei, dar vom afla mai multe cnd vom putea citi runele de pe ele.- Hai sa ieoim din duhoarea asta ngrozitoare, spuse Fili.

Aoa ca ieoira, lund cu ei vasele cu galbeni oi acele alimente care nu fusesera alterate oi pareau bune de mncat, oi mai luara oi un butoi cu bere, nca plin. Cnd ter

minara, sim?ira nevoia sa-oi ia micul dejun oi fiindu-le foarte foame, nu strmbara din nas n fa?a merindelor luate din camara uriaoilor. Proviziile lor proprii ncepusera sa se mpu?ineze sim?itor.

Acum aveau pine oi brnza, oi multa bere, oi slanina pe care s-o prajeasca pe taciunii aprinoi.

Dupa asta se culcara, caci avusesera o noapte agitata; oi dormira pna dupa-amiaza. Apoi adusera calu?ii sus oi carara vasele cu galbeni, ngropn-du-le n taina, lnga poteca din apropierea rului, facnd o gramada de semne deasupra lor, pentru cazul n care s-ar ntoarce vreodata sa le ia.Apoi ncalecara din nou oi pornira ncet, zdruncina?i de cai, pe poteca,

nspre rasarit.

- Unde fusera?i, daca-mi da?i voie sa-ntreb? l ntreba Thorin pe

Gandalf, pe cnd naintau calare ai ce v-a adus napoi tocmai la timp?

- O privire n urma, spuse.

- Exact, spuse Thorin, dar n-a?i putea fi mai clar?

- M-am dus sa cercetez cu aten?ie drumul pe care-l avem de facut. n curnd va deveni greu oi periculos. Doream oi sa refac micul nostru stoc de provizii. Dar n-amapucat sa ajung prea departe cnd am ntlnit doi prieteni de-ai mei de la Rivendell.- Asta unde mai e? ntreba Bilbo.

- Nu ma ntrerupe! spuse Gandalf. Daca avem noroc, n cteva zile ajunge?i acolo oi afla?i tot ce dori?i. Deci, dupa cum spuneam, m-am ntlnit cu doi dintre oamenii luiElrond. Fugeau de frica trolilor. Ei au fost aceia care mi-au spus ca trei dintre uriaoi coborsera din mun?i oi se stabiliseran padure, destul de aproape de drum oi i bagasera n sperie?i pe to?i cei de prin mprejurimi, care o luasera la sanatoasa, oi acum i atrageau n cursa pe straini. ai atunci am sim?it ca trebuie sa ma ntorc. Uitndu-ma n urma mea, am vazut un foc n departare oi m-am ndreptat catre el. Restul l oti?i.Pe viitor va rog sa fi?i mai aten?i, ca altfel nu mai ajungem nicaieri.

- Mul?umesc, spuse Thorin.


27/171

IIIO SCURTA POVESTE

n ZIUA ACEEA n-au cntat oi nici n-au spus poveoti, cu toate ca se facuse vreme frumoasa. ai nici a doua zi, oi nici a treia zi. ncepusera sa simta pericolul apropi

indu-se din toate par?ile. Dormeau sub cerul liber, ct despre hrana, mai mult mncau caii dect ei, caci iarba era din beloug, iar traistele lor erau aproape goale,cu toate merindele pe care le luasera de la uriaoi.

ntr-o diminea?a trecura apa unui ru printr-un loc mai larg - nu era prea adnc, darplin de zgomotul spumei oi al apei care se lovea de pietre. Malul celalalt era abrupt oi lunecos. Cnd ajunsera sus, ducndu-oi calu?ii, vazura ca mun?ii cei nal?i coborsera pna foarte aproape de ei. Li se parea ca nu au n fa?a lor mai mult de o zide calatorie uooara pna la picioarele primului munte. Acesta parea ntunecat oi mohort, cu toate ca mai erau oi pete de Soare pe coastele lui cafenii, iar n spatelecoamelor luceau vrfurile acoperite de zapada.

- E chiar Muntele acela? spuse Balin.- Asta-i doar primul dintre Mun?ii Ce?ooi oi trebuie sa trecem cumva printre eisau peste ei, sau pe sub ei, ca sa ajungem n ?inutul Salbatic din partea cealalta. ai de acolo mai e nca o cale buna pna la Muntele

Singuratic, unde sta Smaug aoezat pe comoara noastra.

- Aha! facu Bilbo oi chiar n clipa aceea se sim?i mai obosit dect oi amintea el sase fi sim?it vreodata. Se gndi nca o data la fotoliul lui confortabil de la gura sobei, din camera care-i placea cel mai mult n vizuina lui de hobbit. ai la ceainicul care ouiera. ai asta nu era ultima oara cnd avea sa se gndeasca la ele!

Acum i conducea Gandalf.

- Nu trebuie sa pierdem drumul, ca altfel e vai de noi, spuse, n primul rnd avem nevoie de hrana oi de odihna, ntr -un loc mai mult sau mai pu?in sigur, apoi e foarte bine sa face?i cunootin?a cu Mun?ii Ce?ooi mergnd pe cararea potrivita, ca altfel va rataci?i oi trebuie sa va ntoarce?i oi s-o lua?i de la nceput, daca reuoi?i sa va mai ntoarce?i).

L-au ntrebat unde i ducea oi le-a raspuns:

- Unii dintre dumneavoastra oti?i, probabil, ca am ajuns la marginea

Rhovanionului, a ?inuturilor Salbatice. Undeva n fa?a noastra se afla ascunsa frumoasa vale Rivendell, unde traieote Elrond n Ultima Casa mbietoare. I-am trimis vorba prin prietenii mei oi ne aoteapta.

Ceea ce le spunea suna frumos oi mngietor, dar nu ajunsera nca acolo

oi nu era chiar att de uoor sa gaseoti Ultima Casa mbietoare, din stnga mun?ilor. Parea ca nu exista nici copaci, nici vai, nici dealuri care sa sparga

ntinderea din fa?a lor - doar o panta larga care urca oi tot urca lin pna se ntlneacu poalele primului munte, o regiune ntinsa de culoarea ierbii negre oi a stncilorfarmicioase, cu pete oi crestaturi verzi ca iarba oi ca muochiul, aratnd unde arputea sa fie apa.

Trecu diminea?a, veni dupa-amiaza, dar n tot deoertul tacut nu gasira nici urma de aoezare omeneasca. ncepusera sa se simta ngrijora?i; oi dadeau seama ca locuin?aputea fi ascunsa aproape oriunde ntre ei oi


28/171

nceputul mun?ilor. Dadura peste vai neaoteptate, nguste, cu maluri abrupte care sedeschideau brusc la picioarele lor, oi se uitara n jos, uimi?i sa vada arbori oiape curgatoare n fundul vaii. Dadura de viroage peste care aproape ca ar fi putut sari, dar erau foarte adnci oi aveau cascade.

Dadura de rpe ntunecate peste care nu se putea sari oi n care nu se putea patrunde.

Dadura de mlaotini, unele dintre ele verzi oi placute la vedere, cuflori care creoteau stralucitoare oi nalte; dar, daca un calu? s-ar fi ncumetat satreaca pe acolo cu o ncarcatura n spate, n-ar mai fi ieoit niciodata.

ntinderea de la vad oi pna la mun?i era, ntr-adevar, mult mai lunga dect ar fi pututsa-oi nchipuie ei vreodata. Bilbo era uimit. Singura carare pe care au gasit-o era nsemnata cu pietre albe, unele mici, altele pe jumatate acoperite cu muochi oiburuieni. De fapt, era destul de greu de urmat, deoi erau conduoi de Gandalf, care parea sa cunoasca destul de bine calea. oi agita capul oi barba ncoace oi ncolo, n timp ce se uita dupa pietre, iar ei l urmau; dar cnd ncepu sa se ntunece, oi dada seama ca nu prea pareau sa se fi apropiat de sfroitul cautarilor. Trecuse de mult ora ceaiului oi oi spusera ca, probabil, aveau sa sara oi peste cina. n jurul l

or zburau fluturi de noapte oi era foarte ntuneric, pentru ca nu rasarise luna. Calu?ul lui Bilbo ncepu sa se mpiedice de radacini oi pietre. ai, deodata, ajunseran dreptul unui povrnio abrupt, att de brusc, nct calul lui

Gandalf aproape ca luneca la vale.

- n sfroit, am ajuns! striga el, oi ceilal?i se strnsera n jurul lui oi se uitara peste mal. Departe, la picioarele lor, vazura o vale. De jos venea zgomotul unei ape care curgea grabita n albia ei de stnca; n aer plutea mireasma pomilor oi dincolo de apa, pe coasta vaii, se zarea o lumina.Bilbo n-a uitat niciodata cum au lunecat oi s-au rostogolit n ntuneric, pe carareaabrupta, n zigzag, cobornd n tainica vale din Rivendell. Cobo-rnd, aerul devenea tot mai cald, iar mirosul de pini l ame?ise att de tare,

nct din cnd n cnd se pomenea mo?aind, gata sa cada de pe cal, sau se lovea cu nasul de coama lui. Pe masura ce coborau, sim?eau ca le revine buna dispozi?ie. Copaciierau acum fagi oi stejari, iar lumina de amurg crea o atmosfera de tihna. Ultimele tonuri de verde ale ierbii aproape ca se topisera cnd ajunsera n sfroit la o pajiote deschisa, nu prea sus, deasupra malurilor apei.

"Miroase a elfi", oi spuse Bilbo oi ridica ochii spre stelele stralucitoare oi albastre. Tocmai atunci izbucnira printre copaci sunetele unui cntec, ce semana a hohote de rs:

Hei, voi, ce face?i?

ai unde va duce?i?

Calu?ii nootri au nevoie de potcoave, Rul curge-n cale

Aici jos, n vale.

Tra-la-la oi tra-la-la.

Aici jos, n vale.

Hei, voi, ce cauta?i! ai-ncotro va-ndrepta?i?

Bra?ul de vreascuri arde pe foc

n timp ce turtele se coc. Valea e plina de veselie


29/171

Oh, tri-li-li, tri-li-li

ai ce mai bucurie!

Ha! Ha!

Hei, voi, nu se otie nicicum Unde va duce?i acum,

Cu barba n vnt fluturnd?

Domnule Baggins oi Balin oi Dwalin! n linie...Nu otiu de ce alerga?i tropaind Pe caldura de iunie.

Cauta?i ceva,

Aici, n vlcea? Ha! Ha!

Oh, calu?ii zburda

n padurea surda! Voi vre?i sa zbura?i,

Pe cai ncaleca?i.

Sau vre?i sa sta?i n padurea mare n care ziua se stinge oi moare?

Sa fugi?i ar fi o nebunie,

Ramne?i oi-n noapte va fi veselie. Mai sta?i oi-asculta?i-ne cntecul

Pna se stinge-ntunericul!

Da! Da!

Aoa rdeau oi cntau ei, ca?ara?i n copaci; oi mi nchipui ca tot acest cntec trebuie svi se para o mare aiureala; lucru de care lor nsa nici nu le-ar pasa; ba, chiar ar rde oi mai tare daca le-ai spune-o. Erau, fireote, elfi.

Nu trecu mult oi, pe masura ce ntunericul se nte?ea, Bilbo ncepu sa-i zareasca. i placeau mult, deoi i ntlnea rar; dar i era oi pu?in frica de ei.

Piticii nu fac casa buna cu ei. Chiar oi piticii mai cumsecade, ca Thorin oi prietenii lui, i considera nesabui?i (ceea ce e o idee foarte nesabuita) sau se enerveaza cnd i vad. Caci unii elfi i scie oi rd de ei, oi mai ales de barba lor.- Ei, bravo! spuse o voce. Ia privi?i! Hobbitul Bilbo, calare pe cal! Bravo! Nu-i minunat9

- Minunea cea mai uimitoare!

ai se pornira pe un cntec tot att de caraghios ca cel pe care l-am notat nainte. n cele din urma, un elf tnar oi nalt ieoi dintre copaci oi se apleca

n fa?a lui Gandalf oi a lui Thorin.

- Bine a?i venit n valea noastra! spuse.

- Va mul?umesc, raspunse Thorin cam acru, dar Gandalf se oi daduse jos de pe cal

n mijlocul elfilor oi vorbea vesel cu ei.

- A?i cam pierdut drumul, spuse elful, vreau sa spun, n cazul n care va ndrepta?i c


30/171

atre singura carare care trece peste apa oi duce pna la casa din partea cealalta.Va aratam noi pe unde trebuie sa merge?i, dar e mai bine s-o lua?i pe jos pna trece?i podul. Vre?i sa sta?i sa cnta?i pu?in cu noi sau va continua?i drumul? Acolo se pregateote cina, spuse. Simt mirosul focului de lemne la care se gateote.

Aoa obosit cum era, Bilbo sim?ea ca ar fi vrut sa mai ramna. Cntecele elfilor n luna iunie, la lumina stelelor, e un lucru care nu trebuie pierdut, daca eoti amato

r de aoa ceva. I-ar fi placut sa mai stea oi pu?in de vorba ntre patru ochi cu aceste fiin?e care pareau ca-i otiu numele ca oi totul despre el, deoi pna atunci nu le vazuse niciodata. I se parea ca ideile lor despre aventura n care se angajase ar putea fi interesante. Elfii otiu multe

oi snt grozav de bine informa?i; afla tot ce se petrece la toate neamurile de peacolo, ct ai clipi din ochi sau chiar mai iute.

Dar piticii ?ineau cu tot dinadinsul sa mannce ct mai repede, aoa nu mai voiau saramna. Au pornit-o, aoadar, cu to?ii, ducndu-oi caii de capastru pna au dat de o carare buna, oi astfel, n cele din urma, au ajuns la malul rului. Curgea repede oi zgomotos, aoa cum curg praiele de munte

n serile de vara, dupa ce Soarele a mngiat toata ziua zapada care se afla sus, departe. Peste apa trecea doar un pod ngust de piatra, fara parapet, att de ngust, ct sapoata trece un singur calu?; peste acest pod au trebuit sa treaca oi ei, ncet oicu grija, unul cte unul, ducndu-oi fiecare calu?ul de capastru. Elfii adusera felinare luminoase la mal oi ncepusera sa cnte o melodie vesela, care-i nso?i pe pitici pe cnd treceau de cealalta parte a apei.

- Vezi sa nu-?i moi barba n spuma, taticule! i strigara ei lui Gloin, care se aplecase att de tare, nct aproape ca ajunsese n patru labe. A crescut destul, nu-i nevoie s-o mai uzi.

- Baga?i de seama sa nu mannce Bilbo toate prajiturile, strigara. E oi aoa prea gras ca sa mai treaca prin gaura cheii.

- Ssst! Sst, oameni buni ! ai noapte buna! spuse Gandalf, care trecu ultimul. Vaile au urechi, oi unii elfi au limba prea vesela oi sloboda. Noapte buna!

ai astfel, ajunsera, n sfroit, la Ultima Casa mbietoare oi au gasit-o cu uoile largdeschise.

E ciudat, dar lucrurile placute oi zilele fericite se povestesc ntr -o clipa oi

file2-tolkien, j.r.r. - hobbitul

Documents