filosofia preclasica greaca
DESCRIPTION
ÂTRANSCRIPT
Filosofia preclasică greacă
fragmente din textele presocraticilor
Tehnoredactor: Paulina lvănuş
© 2006 Editura Paideia
str. Tudor Arghezi, nr. 15, sector 2 71216 Bucureşti, România
tel.: (+4021)316.82.08; 316.82.10 fax: (+4021)316.82.21
ISBN (10)973-596-357-4 ISBN (13)973-596-357-6
Filosofia preclasică greacă
fr agment e din textele presocraticilor
Pai dela
selecţia textelor:
prof.dr. Ion Bănşoiu
Referinţe orfice - fragmente
A) VIAŢA ŞI OPERA *
l. SUID. 'Op<pEU� AE$i]8p<ov 'tWV EV 8patKT(l (7t6Â.u; & E<Jnv urro 'tfjt
11tEpio:t), uio� Oiaypou KO:t Ko:Â.Â.t07tT(�· 6 & Oto:ypo� 1tE111t't� Jiv arro "
A'tÂ.O:V'tO�, KO:'ta 'AÂ.KOOVT(V lllO:V 'tWV 9uyo:'tf.pmv mho\l.
l . Lex Suda : Orfeu , originar din Leibethra, oraş al Traciei
situat la sud de Pieria, este fiu l lui Oiagros şi a l Call iopei .
2. ALCAEUS fr. 80 Diehl.
1:0 yap EllllOPilEVOV 'Op<<pEU� E�ta<JOE'tO V. s.>
nap<p>o:t� ăvOpE<Jl 'tOÎ� YEl VO<jlEVOl<Jl V aavo:'tOV
<pUyT(V>,
o:i nav't>o:t a6<p� Jit KO:t <ppf.m nuKvo:<tm
KEKU<JilEVO�>,
vi]mo�, no:pa 110îpo:v Aio� ouoc 'tPÎ<XE� EppUEV>.
2. ALCEU, fr. 80, Diehl. Plin de sfidare, Orfeu încălca vointa
Soarte i , înde mnându- i pe oameni i care se născuseră pe
pământ să fugă de moarte.
3. AESCHYL, Ag. 1 629.
'Op<pEi & yÂ.OO<JO:V 'tTtV evo:vno:v EXEl�'
6 llEV yap JiyE nav1:' ano <p9oyyfj� xo:pât . . .
• Traducerile fragmentelor aparţin Feliciei Ştef.
6
3. ESCHIL Agam. 1 629 . Vorba ta este cu totul alta decât
cea a lui Orfeu; căci el toate le îndupleca, stăpânindu-le prin
farmecul glasului său.
4. PAUS. X 30, 6 (Polygnots Unterweltsbild) anoi3A.t1Jfavtt oc au9t<;
E<; 'tU K(mo 'tij<; ypmpij<; ecrnv E<pE�ij<; flE'tU 'tOV fllhpoKA.ov oia E1tl A.O<pou
'tt vQ<; 'Op<pe\J<; KU�Of!EVO<;, E<ptilt'tE'tat OC Kat 'tijt Upt<J'tEpât Kt9Upa<;, 'tijt
oc hEj)at xetpl. i"tta<; KA.rovE<; eicrtv oov ljfUUet, npocravaKEKAt'tat OE 'tOOt
&vOp<ot· 'to oc ăA.cro<; eotKev eivat 'tij<; flepcre<p6vl]<;. !:vea atyetpm Kal.
i'tf.at �T]t 'tijt 'Of!ftpou [K 509 ] 1tE<pUKamv. 't:,A.A.T]VtKOV oc 'tO crxfif!U E<J'tt
'tOOt 'Op<pEÎ Kat OU'tE iJ EcraTj<; ome E7tt9T]f1a E<JTIV E1tt 'tijt KE<paA.ijt 8patKtOV.
4. PAUSANIAS X, 30, 6. (tabloul Infernului. opera lui Polygnotos) .
. . . dacă îti arunci din nou privirea spre partea de jos a tabloului. ti
se arată, imediat după Patrocle, Orfeu, aşezat pe un fel de colină;
cu mâna stângă tine chitara, iar cu cealaltă mână atinge muguri
de salc ie, rezemându-se de arbore; pare să fie dumbrava
Persephonei, crâng în care au crescut plopi şi sălcii. după câte
mărturiseşte Homer (Odiseea X, 509) . Orfeu are înfătişarea
exterioară a unu i grec şi nici îmbrăcămintea, nici ceea ce-i
acoperă capul nu sunt de obârşie tracă.
6. EURIP. Ale. 357
ei o' 'Op<pEW<; f!Ot yA.rocrcra Kat llEAO<; 1tapfiv,
Wcr't' fl KOpT]V � Ttfl T]'tpO<; fl Kel VTJ<; 1tO<Jt V
Ufl votat KTJA.ftcrav'ta cr' e� "Atoou A.al3eîv,
Ka'tfiA.9ov ăv. (Vgl. oben A 3 ; Med. 543)
6. EURIPIDE, Alcesta 357. Limba şi glasul lui Orfeu de mi-ar fi
fost date , 1 lnvocând cu ele pe fiica Demetrei. ori pe/ Sotul ei,
în Infern aş fi coborât după tine.
7. - 962 eyoo Kat OUl JlOUcrm;
xal. JlE'tapmoc; Tjt�a xal.
7tAEicrtwv CX\jiCxJ.lEvoc; A.6ywv
965 xpdcrcrov oooev 'Avayxac;
�upov, oUBE n �apJ.laKov
8pijtcrcrmc; ev cravimv, tUc;
'O�Eia KU'tEypa\jiEV
970 yfjpuc;, ouo' ooa $oîj3oc; 'AcrKÂ.111ttUOatc; EOwKE
�PJ.laKa noA. un6vmc; a vn 'tEJ.lcOV jlpoto îm v.
7
7 . - 962: Călătorit-am pe la Muze/M-am înăltat în sfere
nalte,/Am cunoscut mai multe sfaturi,/Dar n-am găsit nimic mai
tare decât Destinul; leac, n ici unul 1 În trace legi de-Orfeu
ntocmite./ Nici cu ce ierburi Phoibos însuşi 1 Pe Asclepiazi îi dăruise 1 Ca leac la multe suferinte 1 Ce-ndură-ntruna muritorii.
9. EURIP. Cycl. 646
aA.A.' oio' E1tOltOftV 'Op<pf.wc; ayae+tv navu,
00<; aut6Jlatov tov ooA.Ov de; 'tO xpaviov
<J'tElXOv9' txpCx7t'tEtv 'tOV JlOV001ta 7tUÎOa yflc;.
9. - Cic/opu/ 646. Dar cunosc o grozavă incantatie de-Orfeu
născocită: 1 Cum o tortă aprinsă sări de la sine în capul 1 Cu
un singur ochi al fiului Gliei şi-ndată în plin îl atinse.
10 . (-)Rhes. 943 (Muse, Mutter des Rhesos, zu Athene)
J.l U<J'tTIPlOlV 'tE 'tOOV anoppij'tWV �v{xc;
eoEt�Ev ·o�EUs, autavE\jlwc; vExpou
tooo' ov xataK'tEivnc; <ri>· Moucraî6v 'tE cr6v
crEJ.lvov 1t0A.i't11v xam nA.Eîcrtov ăvop' eva
EA96V'ta <l>oîjloc; cruyyovoi t' itcrxflcraJ.lEV.
8
10 . - Rhesos 943 (Vorbeşte mama lui Rhesos, adresându-se
Atenei) : Orfeu, ce-i rudă cu omul ucis de tine, ne-a arătat cum
să sărbătorim cu torţe aprinse tăinuitele misteri i . Şi pe Musaios,
al tău ilustru cetătean, bărbat care printre oameni a călătorit
cel mai mult, Phoibos şi noi, rudele lui de sânge, tot noi l-am
deprins cu aceste învătături.
1 1 . ARISTOFAN. Ran. 1 032
'Op<pE� J-LEV yap 'tEÂ.E'ta<; 8' ftJ-Lîv Ka'tlilin!;E cp6vwv 't,
antxmBat,
Mo"OOaîo<; �r t!;aKEcrEt<; 'tE voowv Kai XPTJ<!J-Lo'6<;.
1 1 . ARISTOFAN, Broaştele 1 032:
Ceremonii de initiere-n misteriile sfinte
Ne-a arătat Orfeu, şi cum de crime
Să ne ferim ; Musaios, leacuri tămăduitoare
De boli şi ce anume sunt oracolele.
12 . - Av. 693 (Chor der V6gel)
Xao<; �v Kat NU!; "bpEjXJ<; 'tE J-LEÂ.av np6:l'tov Kai Tap'tapo EUpU<;.
n; 8' ooo' 'Mtp ooo' OUpavO<; �v· "bp$0'1.><; 8' EV cX1tEtpom KOÂ.7t0t<;
nK'tEt 7tpo:mmov U7tT)VEJ-LtOV Nul; ti J-LEÂUV01t'tEpO<; OOtOV,
ti; oii 7tEpt'tEÂÂOJ-LEVat<; Wpat<; E�Âacr"tEv "bpw<; 6 7to8nv6<;
<!'ttÂ.�(J)V VOO'tOV 7t'tEpUYOtV Xp'OOUÎV, ElKOO<; cXVEJ-LCOKEcrt 8ivat<;.
OU'to<; 8E XliEt 1t'tEpOEV'tt f-Ltyd<; vuxiwt Ka'ta Tap'tapov EUpUV
EVEO't'tE'OOEV ytvo<; TtJ-LE'tEpOV Kal. 7tpOO'tOV avfryayEv Ei<; <pW<;.
7tpO'tEpOV 8' OUK �V ytvo<; a8ava't(J)V, 7tptV "J:.p<o<;
!;uvtJ-LEt/;Ev a7taV'ta·
�'llllllElYV'll�-tEvWV o' E'tEpwV E'tEpotc; YEVEt' OUpavoc; 'wKEav6c; 'tE
Kat rft 7t<Xv'tWV 'tE 9EOOV JlUKUpwV yf.v� ă<p8ttOV.
1 2 . - Păsările 693 (Corul păsărilor) :
Chaos era la-nceput şi Noapte şi Erebul cel negru ,
Şi Tartarul cel încăpător: nu erau deocamdată
Pământul.
Nici Aer şi Cer; dar, în sânul fără sfârşit al Erebului.
Noaptea cu negrele-i aripi naşte un ou, de vânturi
Purtat, din care sorocul aduse pe lume pe Eros,
Cu două aripi de aur strălucitoare pe spate,
Ca ale vântului repezi vârtejuri.
9
Acesta se-uni cu Chaosul înaripat, la vreme de noapte, În largul Tartor şi neamului nostru naştere dete,
Scotându-1 primu-n lumină.
Vita zeilor nemuritori nu fusese-nainte ca Eros
Să se unească cu toate. Dar, după ce se uniră
Unele cu celelalte, de îndat' se născură
Cerul, Oceanul, Pământul şi neamul nepieritor al
Tuturor zeilor prea fericiti.
1 3a. OLYM PIODOR. b. Phot. bibl. c. 80. 6 1 a 3 1 (Oasis) tauTIJv
KaA.Eî: 'Hp60ot� [III 26] '�-taKiipwv vflcrouc;', 'Hp6&opos & 6 titv 'Op<pt.wc;
Kal. Mo'll<Taiou cruyypâljlac; icrtopiav cl>ataKioa ta'ÎltT]V KaAEl.
1 3 a. OLYMPIODOROS 11, la PHOTIOS, Bib/. c. 80. 6 1 A 3 1 (Oasis) .
Această insulă, mentionată de Herodot ( I I I , 26) , este una din
Insulele Fericitilor. Herodoros care a compus istoria lui Orfeu şi
cea a lui Musaios, o numeşte Phaiakis.
1 o
1 4 b. ISOCR. XI 38 'tow{nou� OE A.oyou� rtEpt mhc'iiv 1:c'iiv 9Ec'iiv
EipftKaow (namlich die Dichter), OtO'U� ou&l.� âv 1tEpt 'tWV EX9pc'iiv
Et1tEtV 'tOAflTt<JELEV' OU yap flOVOV KA01t� Kat flOLXELa� Kat rtap' av9pomot�
911'tEÎa� aU'tOt� rovEiotcrav, aA.A.a Kat Ttai&ov �procrEt� Kat Tta'tEpoov
EK'tOflU� Kat flll'tEpoov OE<JflO� Kat 1t0AAU� &AA.a� aVOf!Îa� Ka't' au'tc'iiV
€A.oyortoi 11cra v.
14 b. ISOCRATE XI, 38 . Astfel de poveşti au istorisit (poetii)
despre zeii înşişi, cum nimeni n-ar îndrăzni să rostească nici
despre duşmani; căci ei le-au reproşat zeilor nu numai răpiri,
adultere şi primirea de plocoane de la oameni dar şi că s-ar fi
înfruptat din carnea propriilor copii, că şi-ar fi scopit părintii, că
şi-ar fi aruncat în lanturi mamele şi multe a lte fărădelegi,
născocite pe seama lor. Orfeu, care s-a ataşat cel mai mult
de aceste poveşti, a sfârşit din viată sfâşiat de femei.
1 5. DIOD. V 64, 4 EVtOt o' imopofutv, rov E<J'tt Kat "I::<po� (FGrHist.
70 F 1 04 1 1 68), 1:ou� lOai.o� �aKT6A.o� yEvEcr9at flEV Ka'ta 'tJlV "Io11v
'tJlV €v «llpuyi.at, 15ta�fjvat OE flE'ta Muyoovo� Ei� 'tJlV I::ilpffirt11v· imap�aV'ta�
OE y6111:a� E1tt't110EOOat 1:� 'tE E1tOOt� Kat 'tEAE'ta� Kat fl'U<J'tftpta, Kat
1tEpt �af!o9patK11V Ota'tptljlav'ta� ou flE'tpioo� €v 'to{not� EKrtA.ft't'tEtv 1:0�
€rxoopi.o�· Ka9' ov 1511 XP6vov Kal. 'tov 'Op<pfa, q>Um:t Ota<popoot KEXDpllYllflEVov
rtpo� rtoi11crtv Kat flEA.ootoiav, f!aBll'tT!v yEvEcr9at 1:o'lnoov Kal. rtpc'ii'tov Ei�
'tO� "i::AATIVa� �EVEYKELV 'tEAE'ta� Kat fl'U<J'tftpta.
1 5 . DIODOR, V 64. Unii, printre care se numără şi Ephoros
(FGrHist. 70 F, 1 04 , 1 1 , 68) , povestesc că Dactylii din Ido s-au
născut în preajma muntelui Ido din Frigia, dar că ei au trecut în
Europa în frunte cu Mygdon; cum erau magicieni, aceştia sunt
cei care au rânduit cântările sacre, ceremoniile de initiere şi
misteriile. Tot pe acea vreme şi Orfeu, înzestrat cu deosebită
1 1
înclinare spre poezie şi cântec, a devenit discipolul acestora. El
a introdus pentru prima oară la eleni ceremoniile mistice şi
misteriile.
1 6. TEOPHR. char. 1 6, 1 1 Kat <hav ev1mvtov tOTtt (der &tmOatJlWV],
ttopEumam ttpoc; touc; ovEtpoKpi tac;. ttpoc; touc; JlllvtEtc;. ttpoc; touc;
Opvt8ooK01t� epw'ti)crwv nvt 8Eii)y il8Eât EUxE0'8at OEÎ, Kat 'tEÂ.E<rlh]aOjlEVOc;
ttpbc; 'tO'Îlc; 'Op<pEO'tEÂ.E<J't� Kata JlfiVa 1tOpEUE0'8at jlE'ta tfic; yuvatKoc;
(eav & llil axoÂ.at;Ttt ti yuvij, JlEta tfic; titSTJc;) Kal. tc:Ov ttai3wv. Vgl.
Demosth. d. cor. 1 29. 259.
1 6. TEOFRAST, Caracterele XVI, 1 1 (Superst�iosul) . Când vede
vreo nălucire în vis, aleargă la tălmăciuitorii de vise, la proroci şi la
auguri ca să-i întrebe cărui zeu sau ze�ă ar trebui să-iîna�e rugăciuni
şi, în fiecare lună, merge la orficii care oficiază misteriile să se
in�ieze împreună cu sotia lui (dacă cumva sotia nu are timp, pleacă
împreună cu doica) şi copiii. Cf. Demostene, Despre coroană
1 29, 259.
B. FRAGMENTE VECHI
3. (8). - 400 BC Kat yap afiJla nvEc; q><xmv auto Etvat tfic; \lfUXfic;
(nămlich 'tO <JWf.la], 00<; 'tEBajljlEVT]c; EV tG:n vi)y ttap6vn· Kat Ot6n au
'tOUtWt <JTtjlatVEt U UV <JTtjlatVllt ti \IIUXTJ, Kat taU'tllt <rfjjla opa&:; KaÂ.Eîa8at.
OoKofut JlEvtot JlOt f.lUÂ.tata ataSat oi UJlq>t 'Op<pta toi'lto to ovo11a 00<;
oiKTtv otoooo11c; tfic; \lfuxfi�. iliv oi] i::vEKa oi3wmv, toutov & ttEpijloÂ.ov
EXEtV, tva arott;T]tat, OEO'JlW'tllpiou EiK6va. Eivat o\iv tfic; \lfUXfic; 'tOU'tO,
W<J1tEp auto OVOjlat;nat, ewc; âv EK'tEt<JTtt ta Oq>EtÂ.OjlEVa, 'ac:Of.!a', Kat ou&v
&îv ttapaynv oU& ev ypaJlJla. Vgl. dos Zeugnis des Philolaos (44 B
14) Jlaptuptovtm oE: Kat oi ttaÂ.atol. 8wÂ.6yot tE Kat JlavnEc; 00<; ota
1 2
nvw; n�ropî.a<; a \j/U J(U . . . m!lam::p EV o�an tOUtffil (tWl ooo�an) tE9a7ttat.
Vgl. auch 44 B 1 5.
3. PLATON, Craty/os 400 B - C. Uni i spun că trupul (o&J.w)
este " mormântul" (ofj�a) sufletului , ca şi cum acesta ar fi
îngropat în corpul prezent ; şi, deoarece trupului i se transmit
semnificatiile dorite de suflet, şi din acest motiv a fost numit pe
bună dreptate sema (ofj�a, " semn') ; părerea mea este că în
special adeptii lui Orfeu i-au dat această denumire, ca şi cum
sufletul şi-ar lua pedeapsa pentru cele ce este nevoit să
ispăşească, având trupul drept înveliş, ca să se mentină la
adăpost, întocmai ca într-o carceră.
5. (3) . - 364 E �î.J3Ârov 6E o�a6ov 1tapE J(OVtat Mouoaî.ou Kai 'Op<pEro<;,
LEAEVT]<; tE K:at Mouowv EK:"'(OVWV, W<; <pam, K:a9' a<; 9UT]ltOAOU<Jl 1tEÎ.9oVtE<;
ou �6vov i6toota<; aUa Kat ltOAEl<;, 00<; ăpa A OOEl<; tE K:al. K:a9ap�ol.
a6tK:T]�(lt(OV 6ta 9U<JtOOV K:al. 1tat6tâ<; i]6ovwv Eiol. �EV Etl !;wmv, Eiot oc
K:at tEAEUtf)oaotv, a<; 6T] tEÂEta<; KaÂOU<JlV, aî tWV EKEi 1((l1(00V
altOAOOU<JlV i]�â<;, �il SOOavta<; 6E 6nva m::pt�EVEl.
5. - Statul 11, 364 E. Ei înfătişează o multime de cărti despre
Musaios şi Orfeu, desemnându-i, după câte pretind, ca urmaşi ai
Lunei şi ai Muzelor, drept care aduc jertfe convingându-i nu numai
pe particulari, ci şi cetatile, că prin jertfe şi bucuriile unui joc s-ar
înfăptui, pentru cei încă în viată, ba chiar şi pentru cei morti, expieri
şi purificări de fărădelegi , practici pe care ei le numesc " misteri i";
jertfele îi dezleagă pe oameni de nenorocirile de dincolo de viată,
căci cumplite chinuri îi aşteaptă pe cei ce nu le aduc.
9. (24) . ARIST. Metaph. A 6. 1 07 1 b 26 Kaî.tot Ei ro<; Atyoumv oi
9EoA6yot oi EK NuK:tO<; YEVVWVtE<; il 00<; oi <pU<JtKOt 'Tjv o�ou navta XPfl�ata'
1 3
[59 B 11 cpacri, to auto aouvatov. N 4. 1 09 1 b 4 oi & 1totT]tal. o i âpxaîot
'tUU'tT]t O�J.oiwc;, Tit j3amÂ.EUElV Kat ăpxEtV <pacrl. v ou toUc; 7tponouc; o iov
NuKta Kat OUpavov f\ Xâoc; f\ roKwv6v, âÂ.Â.fJ. tov dia.
9. ARISTOTEL Metaph. XII, 6, 1 07 1 b 26. Fie că e vorba de
ceea ce pretind teologii care fac să se nască toate d in noapte
sau de ceea ce spun filosofii naturii (physiologot) " toate lucrurile
se aflau odată contopite la un loc"(Anaxag. B 1 ) , aşa ceva este
cu neputinţă . XII I , 4, 1 09 1 b 4. Poeţii cei vechi sunt însă de acord
cu acest punct de vedere când spun că acum domnesc şi
cârmuiesc nu primii (zei) , cum ar fi Noaptea, Cerul, Chaosul sau
Oceanul, ci Zeus.
1 0 . ARIST. Metaph. A 3. 983 b 27 - Eicrl. of. nvec; oî Kat toix;
7taiJ.1tUÂ.aiouc; Kat 1toÂ.il 1tp0 tilc; viiv yEvEcrEWc; Kat 1tponouc; 9EoÂ.oyiJcravmc;
oihwc; (wie Thales) otovtm 1tEpt tf]c; <pooEwc; imoÂ.aj3Eîv· wKwv6v 'tE yap
Kat TT]GUv E1tOÎT]crav 'tf]c; yEvEcrEwc; 1tatf.pac; [ s . B 2 ]Kat tov opKov t&v
9E&v iî0wp, 'tftV KUÂ.OUIJ.EVTJV u1t' aut&v l:tuya t&v 1totT]t&v· 'tliJ.tonatov
IJ.Ev yap 'tO 1tpEcrj3U'tU'tOV" OpKoc; & 'tO 'tliJ.lW'tU'tOV ecrnv. Ei IJ.EV ouv U j)Xaia
ne; UU'tT] KUt 1tUÂ.ata 'tEWXTJKEV oucra 1tEpt 'tf]c; <pOOEWc; i] o6�a, tâx' âv
ăOT]Â.OV d" [ s. B 1 1 ) .
1 0. -Metaph. 1. 3 , 983 b 27. Există uni i care cred că cei
foarte de demult, situaţi în timp cu mult îna intea generaţiei
prezente, primi i care au cercetat originea zeilor, au fă cut
următoarele supoziţii despre natură : au considerat pe Okeanos
şi pe Tethys părinţii originari şi apa, numită de poeţi Styx, obiectul
jurământului zeilor, căci această apă , cea mai veche, este
totodată şi cea mai venerată; iar jurăm ântul pe Styx este
considerat cel mai vrednic de cinste. în orice caz, dacă această
părere despre natu ră este într-adevăr veche, p ierdută în
negura timpului, nu se ştie tocmai sigur.
1 4
1 0a. (26) . ARIST. de gen. anim. B 1 . 734 a 16 iî yap ·wt ăJ.J.a
navta yiyvuat 'ta J.lOpta, oiov KapSia 1tÂEUJ.lWV l;nap O<peaA.J.lO<; Kal 'tOOV
ăUwv EKamov, iî Eq>�fi<; oomrep Ev toî<; K!XA01)J.lEVot<; 'Opq>Ew<; E1tEmv·
EKEÎ yap bJ.J.oiw<; q>TJcrl yiyvmeat to �&tov tfit tou StKtoou nA.oKfit (vg l.
ob. S. 2, 3 . 1 3) .
1 O a. - De gen anim. I l , 1 , 734 a 1 6 . . . . aşadar, toate organele
corpului se nasc fie deodată, ca de pildă, in ima. plămâni i ,
ficatul. ochi i ş i celelalte câte mai sunt, f ie succesiv, cum se
spune în aşa-zisele versur i a l e lu i Orfeu : tot acolo, de
asemenea, se spune că animalul se naşte dintr-o împletitură,
ca cea a unei plase .
1 1 (27) - De anima A 5. 4 1 0 b 22 - q>aivEtat yap ta tE q>uta �fiv ou
J.lEtEXOV't!X q>opâ<; ooo' ai<JefJcrEW<; Kal 'tOOV �Wl(I)V 1tOAAa Btavotav OUK
EXEtV. Ei St n<; Kal tauta napaxwpfJcrEtE Kal 9EÎTJ tov vouv J.lEpo<; n tfi<;
IJIUXfi<; . OJ.lOtW<; SE Kat 'tO aicr9T)nK6V, ouB' av oihw A.EyotEv Ka96A.ou 1tEpt
1tac:!T)<; IJIUXfi<; ouBE 1tEpt OATJ<; ouBEJ.llâ<;. 'tOU'tO SE nE1tOv9E K!Xt 6 EV 'tOt<;
'Opq>tKot<; E1tmt KaAOUJ.lEVot<; A.6yo<; · q> T)crt yap n'Jv IJIUXTJV EK tou oA.ou
Eimtvm avanvE6vtrov, q>EpOJ.lEVTJV t)1to toov aVEJ.lWV. Dazu Philop. p.
1 86, 24 'AEYOJ.lEvot<;' EinEv, enEtBT) J.lll OOKEt 'Opq>tw<; Ei vat ta E1tTJ, w<;
K!Xt autO<; EV 'tOt<; TIEpt (jllAOOOq>ta<; AEYEl ( fr. 7 Rase ) . amou J.lEv yap
Eim ta o6yJ.J.ata, tauta oc q>acrtv 'OvoJ.J.aKpttov ev i::nEcrt KatatEtvat.
Vgl. unten c. 15 Z 1 . AELIAN. V. H . VII I 6 toov aPXaiwv q>acrl 8patKoov
J.lTJStva enicrtacr9at ypaJ.lJ.lata . . . i::v9Ev tot Kal noA.J.l&crt A.EyEtv t.tTJSE tov
'Opq>E!X croq>Ov YEYOVEV!Xl 8pâtKa OV't!X, aU' ăA.A.w<; 'tO� J.l'690U<; !XU'tOU
KatEIJIEDcreat. tauta 'AvBponwv A.EyEt (Fr. 36 FHG 1 375) . TATIAN 41 p.
42. 4 'Opq>E� SE Ka'ta 'tOV autov xp6vov 'HpaKÂEt YEYOVEV, ăUro<; 'tE Kat
ta Ei<; autov entq>EpOJ.lEva nacrtv imo 'OvoJ.laKpitou tou 'A91Jvaiou
Cjl)V'tE'tax9at YEVOJ.lEVOU K!X'ta 'tTJV TIEtcrtcrtpanBoov apxfJv 1tEpt 'tTJV
nEV'tTJKOOtT)v oA.uJ.J.maoo [580 - 577]. tou SE 'Opq>Ew<; Moucrato<; t.ta9TJ'tJÎ<;.
1 5
1 1 . - De anima, 1 , 5 , 4 1 0 b 22. Se pare că plantele trăiesc
fără să beneficieze de mişcare, ori de simtire şi că multe dintre
animale sunt lipsite de cugetare. Dacă, să zicem, cineva le-ar
atribui asemenea însuşiri şi ar considera ratiunea drept o parte
a sufletului , la fel şi simtirea, tot n-or putea sustine acest lucru,
în genera l , despre orice suflet, ş i n ic i despre vreun suflet
considerat în totalitatea lui. Acest lucru s-a petrecut şi cu
învătătura d in aşa-zisele versuri orfice. Aici se spune că sufletul
provine din Univers şi pătrunde în corpul celor ce respiră, purtat
de vânturi. La aceste " aşa-zisele ", PHILOP. p. 1 86 , 24 spune că
el (Aristotel) nu crede că aceste versuri aparţin lui Orfeu, după
cum însuşi precizează în Despre filosofie (fr. 7 Rase); dar, de
fapt, învătăturile sunt ale lu i Orfeu , iar Onomacritos este cel
care le-a pus în versuri. AELIAN, Varia Hist. VIII, 6. Se spune că
nici unul dintre vechii traci nu cunoştea literele . . . de aici s-au
găsit unii care să indrăznească a sustine că nu s-ar fi născut
nici un " întelept" numit Orfeu, de origine tracă, şi că poveştile
despre el sunt numai inventii ; acestea le afirmă Androtion (fr.
36 FHG 1, 375) . TATIANOS 41 , p. 42, 4. Orfeu a fost contemporan
cu Herakles şi, de altfel , cele ce i se atribuie au fost compuse
de atenianul Onomacritos, pe vremea guvernării Pe isistratiz ilor,
în jurul ol impiadei a cincizecea (580-577) . Musaios a fost un
discipol al lui Orfeu.
12 (28) DAMASC. d. princ. 1 24 (1 3 1 9, 8 Ruelle) i] & 1tapa 't&t
nept1tU'tTJ'ttKffil buoiuuot [fr. 1 1 7 Speng .] avayeypaf!f!EVTJ ro� 'tOU 'Opq>EW�
ouoa 8eoA.oyi.a 1tâV 'tO VOTJ'tOV EmW1tTJOEV ... U1t0 & 'tfj� NUK'tO� E1t0lll0U't0
'tTJV apxftv, a<p' TJ� Kat "Of!TJpO<;, el Kat flTJ OUVfXfi 1tE1tOtTJ'tat 'tTJV
yeveaA.oyiav, tO'tlJmv· ou yap a1toOEK'ttov buOftf!oU A.eyov'to� on a1to
<i>Keavou Kai T111hlo� ăpxe'tat [Homer Z 302 <i>Keav6v 'tE EIE&v yevrotv
Kai flTJ'tEpa TTJihlv]' <paive'tat yap ei&O� Kai 'tTJV NuK'ta f!EYtO'tTJV oihw
1 6
9E6v, ro<; Kal 'tOV Ma crtjkcr9ut auti]v. 'at;;EtO y&{J JlTJ NUK'tt Bofit U1t09U).lta
ptt;;ot' [3 261]. a/..),,' "OJ.lTJpo<; JlEV Kal au"tO<; UPXEmko U1t0 NUK'tO<;.
'Hmooo<; M )lot OoKEî n:p&tov yEvtcr9ut "to Xao<; icrtop&v tT]v aKataf...TJmov
'tOU VOTJ'tOU Kat itvroJ.lEVTJV 1taVtf.f...ooc; q>OOtV Kf.KATJKEVut Xaoc;, 'tTJV BE rfjv
[1tp<il'tTJV] EKEÎ9Ev n:upayttv ro<; nva CtfJXTJV tfic; OATJ<; YEVtâc; 'tOOV 9EOOV. d
JlTJ ăpu Xao<; JlEV 'tTJV liEU'tEpaV 't!ÎlV Bueîv liPX&v, rfjv & Kat Taptupov
Kat "J::.p<ota to tptnf...ouv VOTJ'tOV, tov ).!Ev "bpro"ta avtl tOU 'tpt'tOU, roc;
Kata tmcr"tpoq>T]v 9Eropo"6Jlevov ( "touto y&{J oil'tro<; 6vo).lat;;n Kal 'Opq>E\J<; EV
"taîc; 'Pa'l'rotliiutc;) . . . (Vgl. 1 23 = 60 K . (3 1 6, 1 8 R.) EV JlEV "toivuv "taî:c;
q>EpoJ.lEVutc; taUtutc; 'Pa'l'rotliiutc; 'Opq>tKaîc; it 9Eof...oyia ij& ne; Ecrnv "
n:tpl to VOTJt6v, flv Kat oi q>tf...6crOq>ot litEpJ.lTJVEOOucrtv, avtl JlEV 'tfic; ).ltâc;
t&v of...rov UPXfi<; 'tOV Xp6vov n9EV'ttc;, UV'tt & 'tOÎV Butîv Aietpu Kat
Xaoc;, avtl & 'tOU ovtoc; an:/...00<; 'tO OOtOV anoJ...oyt1;;6).lEVOt, Kat 'tpia&x "taU'tTJV
1tpOO'tTJV 1tOtoUVtEc;· d<; BE 'tTJV OCU'tEpuV 'tEAtÎ V Tjtot 'tO KOOUJ.lEVOV Kat 'tO
Kuov ootov tov 9e6v T1 tov Upyfita Xt't&va T1 tT]v vtq>EATJV, ott EK wutrov
EK9p<OOKtt 6 cl>Uv11c;· ăt...J...ote y&{J ăt...J...a nepl "toti JlEcrou q>tf...ocrOq>ofut v . . .
'tTJV & tpt'tTJV 'tOV Mfinv <O<; VOUV, 'tOV 'HptKE7taî:ov ro<; OUVa).ltV, 'tOV cl>UVTJ'ta
aut6v <O<; 1tattpu .. . totaU'tTJ JlEV it cruviJ9TJ<; 'Opq>tKTJ 9Eof...oyia. ACHILL.
isag. 4 p. 33, 1 7 Maass tT]v & "t�tv. flv BeliooKaJ.lEV t&t crq>atp<ilJ.lan,
oi 'Opq>tKOt J...Eyoum napanf...TJ<riav elvut tfit EV "toî:c; ootoî<;· OV yap i:'xn
J...6yov 'tO J...Enupov EV 't!Îlt Wt!Îlt, 'tOU'tOV EV 't!Îlt n:avtt 6 oi>pav6c;. l((Xt ro<;
E�TJP'tTJ'tut 'tOU oupuvou KUKAO'tEP!Îl<; 6 aiei]p, o\l'troc; 'tOU f...tnupou 6 UJ.lTJV.]
1 2 . DAMASC . , de princ. 1 24 (1, 3 1 9, 8, Ruel lle) . Teologia
atribuită de peripateticianul Eudemos lui Orfeu (fr. 1 17 Speng .)
a trecut sub tăcere tot ce poate fi cunoscut prin ratiune . . .
C ă c i ea a făcut ca începutul s ă purceadă d i n Noapte ,
întocmai cum îl stabileşte şi Homer, chiar dacă nu a creat o
genealogie continuă . . . Pământul, Tartarul şi Erosul reprezintă
triplul inteligibil . Erosul; fiind socotit ca al treilea principiu, ca şi
cum ar contempla procesul devenirii (pe acesta aşa îl numeşte
1 7
Orfeu în Cântecele sale (cf. fr. 60 K) . În Cântecele orfice citate,
se află această teologie care priveşte inteligibi lul şi pe care
fi losofii o interpretează substituind unui s ingur pr incip iu a l
Universului p e Chronos, iar în locul celorlalte două, Eterul şi
Chaosul ; ei admit în locul realului numai existenta oului şi astfel
creează această primă triadă; pe cea de-a doua, o săvârşeşte
negreşit oul fecundat care zămisleşte în sine Divinitatea sau
Chitonul alb imaculat sau Norul pentru că din acestea tâşneşte
Phanes. Cu alte prilejuri ei fi losofează despre miez, în moduri
diferite . . . A treia triadă este alcătuită din Metis drept ratiune,
Erikepaios ca putere, Phanes însuşi ca părinte . . . Aceasta este
teologia orfică obişnuită.
13. (54) DAMASC. 123 bis. (1 31 7 , 15 R.) 1) & Kata tov 'Iq>ffivuJlov
q>EpoJlEvT] Kat 't:,Â.Â.âvtKOV (naml. 'Op<ptKl) SfoÂ.oyia), Elnk:p Jll) Kat 6 aUtO�
ecrttV, ou't� exn. 'illiwp �v. q>T]criv, e� âpxtî� Kat UÂ.TJ , E� �� btâyll 1) YJÎ,
ouo •au•a� âpxa� i>noneEJlEvo� 7tp&•ov, uBcop Kat rilv ... •l)v & •pi'tTJv
âpxl)v JlE'ta •a� ooo yEvvTJ9ftvm JlEv eK •ou•wv, uBat6� q>TJJlt Kat ril�.
BpâKov'ta & d vm KEq>aÂ.a� exov'ta npocrnk:q>UKuia� 'taupou Kal. Atov'to�.
ev Jlf.croot & 9Eoii npoownov, exnv oc Kat enl. 't&v OOJlWV 7t'tEpâ, ffivoJlâcreat
& Xp6vov âyftpaov Kaî 'HpaKÂJÎa 'tOV aU'tOV. cruVEÎVat oc au't&L tl)v
'AvâyKT]V, q>Ucrtv oucrav 'tl)V au'tl)V Kat 'Aopâcr 'tEtaV âcrffiJla'tOV
OLwpyutWJlEVT]V ev nav'tt 't&t KOcrJlWL, 't&v ltk:pâtoov au'tOii Eq>a7t'tOJlEvllV.
'taU'tllV Ol Jlal Atymeat 'tl)V 'tphT]V âpxl)v Ka'ta 'tl)v oumav Ecr't&crav, 7tÂ.l)v
iht âpcrEv6911 uv au'tl)V Ultk:cr'tftcra'to npO� EVOEL�lV 'tlÎ� 7tâV'tWV YEVVllllKJÎ�
ahia� . . . 6 Xp6vo� ouw� 6 BpâKwv yEvvâ'tat 'tpt7tÂ.JÎV yovftv· Aieepa,
q>T]cri, vo'tEpOV Kal. Xâo� ăltk:tpov Kat 'tphov ent 'tomm� "bpE�o� OflLXÂâJOE�
. . . âUa JliJv ev tou'tm� 6 Xp6vo� ffitov eyf.vVT]crEv . . . Kal. •pi'tov enl. 'tOU'tm�
BEov acrffiJla'tOV, 1t'tEpuya� E1tt 't(Î)V OOJlWV EXOV'ta xpucrâ� . 6� EV JlEV 'taÎ�
Â.ayoot npoonk:q>UKuia� dxE •aUp<ov KEq>aÂ.a�. enl. & 'tlÎ� KEq>aÂJÎ� OpciKov'ta
nk:Â.roptov nav'tofunaî� Jlopq>aî� Br)piwv ivBaU6JlEVov . . . Kat ilo' i] 9EoÂ.oyia
1 8
llpcot6yovov uvu�veî Kat �ta KaA.eî 7tUvtcov BtataKtopa Kaî. oA.ou tou
Koo�ou· 8to xaî. nava Kai.Eîcr9at. ATHENAG. 1 8 p. 20 Schw . . . 'Opcptco<;
& o<; Kat 'ta 6v6�a'ta aut&v (der Gotter) 7tp&to<; ESTJUpEV Kat tU<;
YEvEO"Et<; 8tel;fiA.9Ev Kat acra fXCtO"'tot<; TtE1tpaK'taL El1tEV Kat TtEmO"'tEU'tat
1tap' autoî<; UATJeEcrtepov 9eoA.oyeîv, on Kat 'O�TJpo<; ta 1toUa Kat 7tEpt
9E&v �aA.tcr'ta E1tE'taL, Kat aU'tOU n']v Ttp<il'tTJV ytvemv aut&v El; OOa'tO<;
cruvtcrtavtoc; 'ooKeav6c;, ooTtEp ytvmt<; Ttavtmcrt tttuKtat' [3 201 ]. i'jv yap
oocop upxl) Kat' aU'tOV 'tOÎ<; OAot<;, U1t0 & 'tOU OOa'tO<; iA.u<; ICatEO"'tTJ, EK OE
EKatEpcov eyevvft9TJ �&tov OpCtiCCOV 1tp001tE!jlUKUÎav excov ICEcpaA.l)v AEOV'tO<;,
Ota �EO"OU 8E aut&v 9Eou 1tpOOC01tOV, ovo�a 'HpaKA.fi<; ICaÎ Xp6vo<;. OU'to<;
6 'HpaKA.fi<; EYEVVTJO"EV U1tEp�EyE9E<; rot6v, o O"U�1tATJpoU�EVOV U1t0 13ia<; 'tOU
yeyevvTJK6to<; ex 7tapatp$fi<; Ei<; ooo eppayTJ. to �Ev ouv Kata Kopucpl)v
autou Oi3pavoc; dvat eteA.Ecr9TJ, to 8E xatco evex9Ev rfj· TtpofiA.9E oe Kat
9E6<; tt<; 8tcrro�ato<;. Oi3pav0<; OE rfjt �tXBEt<; yevvât 9TJA.Eia<; �v KA.co9W
Aaxemv "Atpo1tOV, ăvBpa<; 8E 'biCa'tOYXEtpa<; K6t'tOV ruyTJV Bptapecov
xat KuxA.co1ta<; Bp6vtTJV xaî. I:tEp01tTJV xaî. "ApYTJV. ou<; Kat 8ftcra<;
xatetaptapcocrev, EK7tecreîcr9at autov u1to t&v 1taiocov 'tfi<; apxfic; �aerov.
Oto ICat 6pytcr9Eîcra ti rfj toi><; Tttâva<; EYEVVTJO"EV"
KOUpoU<; 8' Oupavicova<; eyEivato 1tO'tVta raîa,
ou<; 81) ICat Tttfiva<; E1tÎ.KATJO"tV ICaA.Eoumv,
oiSvexa tetcracr9TJv �tyav Oupavov acrtep6evta.
1 3 . DAMASC. , de princ. 1 23 bis, l, 3 1 7 , 1 5 R. (Teologia orfică)
înfătişată de Hieronymos şi Hellanikos, dacă nu cumva este vorba
despre unul şi acelaşi autor, sună astfel : " La început - zice - era
apă şi materie din care s-a constituit pământul, stabilind aceste
două principii, adică apa şi pământul. ca primele principii . . . Al
treilea principiu s-a născut după aceste două, adică din apă şi
din pământ, sub forma unui dragon ce avea crescute capete
de taur şi de leu, la mijloc, fată de zeu, pe umeri, aripi şi se
numea Chronos, cel fără bătrânete şi totodată Herakles. Mai
1 9
spune că era însotit de Ananke care avea aceeaşi natură ca
incorporala Adrasteia, cea care se extinde asupra Universului
în lung şi în lat, atingându-i l imitele . Aceasta, după câte cred,
este considerată drept al treilea principiu potrivit clasificării . care
tine seama de substantă. afară doar că a fost socotită ambigen,
cu scopul de a arăta cauza care generează toate lucrurile . . .
Ac est dra g o n , n u m it C h ronos, d ă naştere u n e i t r ip le
descendente: Eterului umed, spune autoru l, Chaosului infinit şi
celui de al treilea urmaş, după aceştia, numit Erebos, întunecat
de neguri . . . în aceste împrejurări, Chronos a zămislit un ou şi, în
continuare, a născut, în al trei lea rând, un zeu fără trup, având
aripi de aur pe umeri, pe laturi crescute capete de taur, iar pe
cap un balaur monstruos, închipuind felurite forme de fiare . . .
Această Teologie îl slăveşte drept " Protogonos" şi îl numeşte
Zeus, c â r m u i t o r u 1 t u t u r o r 1 u c r u r i 1 o r şi al întregului
Univers. De aceea se mai numeşte şi Pan. 14 ATHENAG . . leg. 1 8,
p. 20, Schwartz. Este vorba de Orfeu . . . pe care până şi Homer
îl urmează în multe privinte îndeosebi în privinta zeilor, deoarece
şi el stabileşte originea acestora din apă : .. Oceanul ce tuturor
izvod se întâmplă să fie"( //iada XIV, 20 1 ) . Căci. după el , apa era
principiul tuturor lucrurilor. Din apă s-a constituit mâlul şi. din
amândouă , s-a născut o vietate, dragonul cu cap de leu
concrescut cu un altul de taur, iar la mij loc, între capete, un
chip de zeu, cu numele Herakles şi Chronos. Acest Herakles a
dat naştere unui ou extrem de mare. Umplându-se până la refuz
oul s-a spart în două, frânt de uriaşa presiune a celui ce 1-a
născut. O parte a lui. cea dinspre vârf, a sfârşit prin a deveni
Cer, cea de jos, Gaia ; a mai apărut şi o divinitate bicorporală.
Cerul, unindu-se cu Gaia, naşte divinităti de sex feminin, pe
Clotho, Lachesis şi Atropos; iar ca divinităti masculine pe Gigantii
cu 1 00 de brate. Cottos, Gyes, Briareos şi pe Ciclopii Brontes,
2 0
Steropes şi Arges, pe care, aruncându-i în lanturi, i-a prăvălit în
Tartor după ce a aflat că va fi alungat de la domnie de către fiii
săi. De aceea, Gaia, mâniindu-se, a dat naştere la Titani :
Geea slăvita născut-a fii de viţă cerească,
Care Titani se mai cheamă, cu gândul să se răzbune
Pe Cerul cel instelat.
1 5. (t. 22 1 ) . MARM . PAR. FGrHist . 239 A 1411995<1hp' ou 'Op<pE�
o Oiaypou Kat KaAA.t61t11�> uio� n)v f.autou 7tOtTJ<nv E�EGT)KE, K6pTJ� tE
ap1tayr'Jv Kat MulTJ'tpo� sf!'tTJ<nV Kat tov autou<pyT)BEvta autfit cr1t6pov,
âv toi&x�E to 7tÂ.fi>9� (?) toov i)1to&�af.Levrov tov Kap1t6v . . . Vgl. Themist.
or. 30 p. 422 Dind. ORPH . ARGON. 26 Mf.LTJtp6� tE 7tÂ.avT)v Kat
«f>EpOTipOVTJ� 1-1-Eya 1tEv�. 9EO'f.LOqJ6po� 9' ro� Tjv.
15. Marmora din Poros, FGrHist. 239 A. 14, 11,995. Pe vremea
când fiul lui Oiagros şi al Calliopei a înfătişat în creatia sa Răpirea
Korei şi Căutarea zeiţei Demeter precum ş i însământarea
făcută cu mâna zeitei . . . . . . . . . (textul este corupt) . Cf. T h e m i s t . ,
Orationes 30, p. 422. Dind. , ORPH. , Argon . 26: rătăcirea Demetrei
şi jalea cea mare a Persephonei, rânduitoare de legi, cum a
fost ea.
16 (29) APOLLON. RHOD. 1 494 av 0€ Kat 'Op<pE�
495 Â.atfit UVClO'XOf.LEVO� KtBaptV 1tEtpai;EV UOlOfj�.
fîEt&v o' � yaîa Kat OUpaV� TJOE BaÂ.acrcra
to 1tpt v E1t' aÂ.Â. TjÂ.Ot<n �-ttfit cruvapT)p6ta �-tap<pfit
vEtKEO� E� oÂ.OOi:o OtEKptBEv Uf.Lijlt� EKacrta·
i)o' ro� Ef.L1tEOOV aiEv EV ai9Ept tEKI!ClP EXOUO'tV
500 ăcrtpa crEÂT(V<XtT( tE Kai TJEÂ.iow KEÂ.Eueot·
OUpEU 9' 001; cXVE'tEtÂE, K<Xt 001; 1tO't<Xf.LOt KEÂUOOV't�
autfitcrt V vUf.Lq>T(tcrt K<Xt Ep1tEta 7tavt' EYEVOV'tO. -
ijet&v o' 001; 7tp&tov 'O<pirov l:.upuv6f!Tt te
'roKmvl.� vt<p6Evt� exov Kpato� OuÂ.uf.L7tOto'
21
505 00� 'tE �lT(t K<Xt xepcrl. V 6 f.LEV Kp6vrot etK<X9E 'ttf.lfi�, " OE 'PET(t,
E'tEcrOV o' EVt KUf.L<XcrtV 'roKE<XVOÎO'
oi 8E tf.ro� f.L<XKapecrm 8Eoî� Tttfimv ăvacrcrov,
o<ppa ZEi>� Ett Ko\ipo;, Ett <ppecrl. vi]ma Eilicili;
dtKtaîov vaiecrKEV imo cr1tEo�, oi 8E f.LtV oi11tro
510 'YTt"YEVEE� KuKÂ.ro7tE� eKapwvavto KEpauvrot
�povtfit tE crtEpo7tfit tE· ta yap d tl. Kii&>� 61ta�EL.
1 6. APOLLONIOS DIN RHODOS, Argonautice/e 1, 494. În acest
timp, divinul Orfeu prinde în mâna stângă lira şi încearcă un
cântec. Pr inde să cânte, cum Pământul , Cerul şi Marea ,
odinioară confundate într-o unică formă, au fost despărţite în
două de fu nesta V raj bă ; apo i c ântă g ra n it a pe ve c ie
statorn icită în văzduh pentru lună, celelalte astre, ş i cărările
soarelui; formarea munt i lor, a fluvi ilor, cu unde cl ipocind la
mişcarea nimfelor, şi a tuturor animalelor câte se târăsc. El mai
cântă cum la început Ophyon şi Eurynome, f i ica Oceanului,
domneau peste vârful înzăpezit al Olimpului, până ce, izgoniti
cu forţa, au fost siliti fiecare să lase locul, el, lui Kronos, şi ea,
Rheei. Apoi au căzut în valurile Oceanului . Noua pereche a
domnit peste fericit i i Tita ni atâta vreme cât Zeus era încă copil .
Pe atunci gândurile lui erau încă cele ale unui copil nevârstnic.
El locuia într-o peşteră din muntele Dikte şi Ciclopii, f i i i Pământului,
nu-i înarmaseră încă mâinile cu tunetul şi fulgerul, titlul de glorie
al lui Zeus. Orfeu astfel a terminat cântecul şi fiecare rămase
nemişcat.
2 2
20. (32f.) . -Thurioi (1. G . XIV 642. Comp. 6)
af...t .. : C>1t0t<XIl 'JIUXTJ 1tjJOALltT]l � acf...ioto,
OE�tov E<l><r<t>9t ii� OEÎ n va m:<puf...ayi-LEVOV di f!CtAa
mivta.
xa ÎpE 1ta9c:Ov to 1tft9TJI-l<X. to 8' 0U1t0) 7tp009( E)
E1tE1t6 v9Et� ·
9Eo� EYEVOU E� av9pcimou· Ept<p� E� yâf...a E1tEtE�.
X<XÎpE, X<XÎpE, &�uh 68omop<CiiV>
AEti-LWV� t(E) iEpou� K<Xt ăf...crw cllEpO'E<povEia�.
20. Plăcuţele de aur de la E/euthema (Creta), sec. 11. î.e.n.
B. C . Hel l . XVII 1 2 1 , Harrison - Muray, plăcute din Thurioi (IG XIV,
642. Comp. 6) .
Sufletul tău când părăsit-a dulcea lumină de soare
Ţ ine-o la dreapta; pe-aici sunt straşnice poze pe toate.
Bucură-te ! Şi a ta suferintă îndură . Aceasta
Până acum nu-nduraseşi . în zeu din om preschimbat eşti .
Ca un ied la lapte ajuns-a i . Bucură-te, deci ,
Bucură-te! La dreapta străbate paj iştea sfântă
Din dumbrava Persephonei .
2 1 . (47) . Ebendaher (Diels, Orphischer Demeterhymnus
(Festschr. f. Gomperz) S. 1 ff. Comp. 1 0) . Vgl . oben B 1 5 und
lustin. coh. 1 7 (Orph. fr. 48 Kern).
1tpatoy6vcot rflt 1-L<Xtpt E<pTJ K ujlEf... i)ta K 6ppa ·
.. .. . l1iJf.LTJtpo� . .. .. 1tav61tta ZEu ...... . . . . . . . ....... . .
"Hf...tE TI'\ip ou'x Ttâvt' ăcrtTJ vicrmt , otE NiKa�
T]of. Tuxau;; e<pâvTJ� <Kal. of.Lo'li> 1t<XIllliJcrtopt
Moipm,
'tf}t tm yavvua maivEll; 'tf}t crfjt, KÂ.'U'tE oaîf!ov,
&mto'tEtat" 'ttV 1tUV'ta Oaf!acrta, <'tU> 1tUV'ta
Kpa'tUV'tU,
Ef.LpPOVTIJta & 1tavta· <tU> Moip11<; tÂ.TttEa 1tavt11.
f.lll'tEpl Hop f.LEV f.L' ay(E) , Ei vfjcrn<; oio'
<il1tOfl.EÎVat>,
E1t'ta 'tE vfjcrnv vul;l.v il f1E8' iJfl.f.pav (?) EÂ.tvuEv.
E1tTIJf1ap ti. v vfjcrn<; ETtV, ZEu 'OMf.LmE Kat
1tav61tta
"AÂ.lE . . .. . . . .
2 3
2 1 . - (Diels, Orphischer Demeterhymnus (Festschr. f .
Gomperz) , p. l ş i urm. Comp. 1 0) .
Gliei-Mame prim-născute i-a vorbit astfel
Tânăra Kybeleia . . . fiica Demetrei . . . o, Zeus atotvăzător . . . ,
Soare, ca foc treci peste toate cetătile, de când împreună
Cu Biruinta şi Întâmplarea şi Moira prea iscusita te-ai arătat.
Sub a ta stăpânire, zeitate prea strălucită,
Vita-de-vie se-ngraşă surâzătoare.
Cui i se supun toate, prin cine prind toate putere,
Prin c ine se-nflăcărează toate ? Pretutindeni
Sorti i se cer împliniti.
Mamei mele, focule, du-mă, de izbutesc postul să-I tin.
Şapte nopti sau (şapte) zile se tine straşnic ajunul.
Şapte zile, postit-am, o Zeus din Olimp
Şi soare atotvăzător . . .
2 4
MUSAIOS*
A. VIAŢĂ ŞI SCRIERI
1 . SUID. Moucraîo� 'bA.eooivw� E� 'A9TJv&v, uio� 'AvnqnîJ.loU 'tOU
buqnÎJ.lOU 'tOU 'bKCjlUV'tOU 'tOU KEpKuWVO�, OV KU'tE1tOAEJ.1TJO'EV o 8TJO'EU�,
Kat LEAEVTJ� yuvatK6�. En:on:m6�, J.1U9TJ'tTJ� 'Op<pt�, J.lâAA.ov 8E n:pecrf3u•epo�.
ijKJ.la�E yap Ka'ta 'tov 8eu'tEpov KEKpon:a Kat i:'ypmvev Yn:o911Ka� bl>J.16A.mm
't&t ui&t i:'n:TJ. 8' Kat ăHa n:A.Eîcrm.
1 . Lex Suda. Musaios, născut la Eleusis, era din Atena, fiul lui
Antiphemos, f iu al lui Euphemos, f iul lu i Ekphantos, f iu al lui
Kerkyon, cel biruit de Teseu, şi a l soţiei lui Antiphemos, cu numele
Selene. A fost poet epic, discipol al lui Orfeu, deşi mult mai în
vârstă. Căci a fost în floarea vârstei pe vremea celui de-al
doi lea Kekrops. A compus Învăţături înc h i nate f iu lu i său
Eumolpos în 4000 de versuri, precum şi multe alte lucrări .
2. HERMESIANAX Leontion 1 5 ff. (b. Ath . XI I I 597 0).
ou J.!TJV ou8' uio� MlÎVTJ� ayEpaO''tOV E9TJKEV
Moooaîo� Xaphoov ijpavo� 'Avnon:TJV'
fi 'tE n:oA.uv J.lOO'tTJtmv 'bA.Eucrîvo� n:apa n:E�av
EUUO'J.!OV KpU(jltOOV �Eq>6pEt AOylOOV,
'Papwv 6pyn&vt v6J.1oot 8tan:omvooucra
8lÎJ.1TJ'tpa· yvoocr'ti) 8' Ecrn Kat Ei v 'Ai8TJt.
2. HERMESIANAX, Leontion 1 5 şi urm. ( la ATHENAIOS, XIII, 597
D) . Nu, nici fiul Lunei, Musaios, conducător al Graţi ilor, n-a făcut să
* Trad. fragmentelor aparţine Feliciei Ştef.
2 5
fie lipsită de cinste, Antiope. Aceasta, la poalele aşezării din Eleusis,
făcea auzrt in�iatelor strigătul plin de bucurie al oracolelor tainice,
ea, zeloasa slujitoare a zeitei Demeter, cea din câmpia Raros,
după datina sacră; cunoscută este Antiope chiar şi în Hades.
3a . SCHOL. la SOFOCLE, Oed . Col. 1 053 nvec; oc �pam Kat tov
t:UIJ.OÂ.1tov eilpeîv n)v IJ-UTJO"t v ti}v cruvtEÂ.OUIJ-EVTJV Kat' Evtauwv Ev 't::.Â.Eucrîvt
i'1TJIJ-TJ'tpt Kal. K6pTJt. "Av5prov [FGrHist. 10 F 1 3 1 1 63) f.LEV ouv ypâ�pet ou
<toutov> tov t:Uf.LOÂ.1tov eilpeîv <n)v> f.LUTJOW, aÂ.Â., &.1to toutou t:Uf.LOÂ.1tov
nEfl1ttov yqov6ta · buf.L6Â.1tou y&.p yevecrem Ki]puKa, tou 5E t:ilf.LoÂ.1tov,
tou 5e 'A vriq>TJflOV, tou 5E Moucraîov tov 1tOlTJtTJV, tou 5E bUf.LOÂ.1tov tov
Kata&i.�avta n)v f.LUTJO"tV Kat iepo�p&.vtTJV yqov6ta.
3a. Scholiile la SOFOCLE, Oed. Col. 1 053. Uni i sustin că şi
Eu molpos ar fi născocit ceremonia lu l de in it iere care se
săvârşeşte anual la Eleusis în cinstea Demetrei ş i a Korei. Andron
(FGrH ist. 1 0, F, 1 3 1 , 1 63) în această privintă . scrie că nu acest
Eumolpos ar fi descoperit ceremonialul de initiere. ci cel de-al
cincilea descendent al lui Eumolpos; căci din Eumolpos s-a
născut Keryx, fiul acestuia a fost Eumolpos, fiul lui Eumolpos a
fost Antiphemos, iar fiul lui Antiphemos a fost poetul Musaios,
iar Eumolpos, cel care a făcut cunoscute initierile şi a fost preot,
este fiul acestuia din urmă.
4. DIOG. proem. 1 3 1tap&. f.LEV 'A9TJvai.otc; yeyove M., nap&. 5E 8TJI3ai.mc; Ai.voc;. Kat tov IJ-EV bUflOÂ.1tOU 1taîoo q>am, 1totfto'm 5E 8wyovi.av
Kal. :Eq>aîpav 1tp&tov, q>avm tE E� Evoc; t&. 1t«ivta yivecrem Kal. Eic; tamov
&.vaÂ.uecrem [lobon fr. 5 Cr6n.].
4. DIOG. LAERT. , Prooim. 1 , 3 (fr. 5 Cr6nert). La atenieni s-a
născut Musaios, la tebani Linos; după câte se spune. Musaios a
2 6
fost fiul lui Eumolpos , el a compus cel dintâi o Theogonie şi un
poem <intitulat> Sfera, sustinând că toate se trag d in Unu şi se
descompun tot în el.
7 . SERV. VERG. Aen . VI 667 theologus fuit iste (Musaeus)
post Orpheum et sunt variae de hoc opiniones: nam eum a/ii
Lunae filium, a/ii Orphei volunt. cuius eum constat fuisse
discipulum. nam ad ipsum (d .h . Musaeus) primum carmen
scripsit (Orpheus 1 A 1 ) , quod appel/atur C r a t e r.
7 . SERVIUS, VERG. Aen. V I , 667 . Acest Musa ios a fost
teolog . A trăit după Orfeu şi există diferite păreri despre el:
uni i pretind că este fiul Lunei , a lt i i , al lui Orfeu, al cărui discipol
se constată că a fost . Căci în cinstea acestuia (adică a lu i
M usaios) a scr is (Orfeu 1 A l) primul său poe m, ce se cheamă
Crater.
B) FRAGMENTE DIN THEOGONIA LUI MUSAIOS,
CĂRŢILE 1, Il, III
1 (4 Kern (Rostock 1 898)) . SCHOL. APOLL. Rhod. 1 1 1 1 1 79 tv oe
tflt y Mo'OOa î� Tttavoypmpiat [?l A.Eyetat 00; Kao11� EK tou �eA.<ptKou
E1tOpEUE'tO 1tpOKU9TJYO'IlllEVTJ� mhoot tfj� �o6� .
1 (4 Kern (Rostock, 1 898)) . Schol. la APOLL. DIN RHODOS I I I.
1 1 79. În cartea a treia a Descrierii Titanilor (2) Musaios spune că
regele Cadmos a plecat de la sanctuarul din Delfi călăuzit de o
junincă.
2 7
6 (p. 1 4). CLEM . Str. Vl 25 (11 442, 3 St.) uirto'tEA� yap 'ta htpoov
ixpEA.6!lEvot � tlita Ei;iJvE'YJCuv 1CU86.1tEp t:�:uyaiJ.oov o Kup11vuî� ElC Moucruî.ou
'tO 1tEpt ElEcr1tpOO'tWV 13ti3A.iov 6A.61CA.11pov.
6. CLEM. , Stromat. VI, 25 (11, 442, 3 St.). Sustrăgând în întregime
scrierile altora, ca şi cum ar fi fost ale lor proprii, le-au răspândit,
aşa cum a procedat Eugamon din Cyrene, care şi-a însuşit în
întregime de la Musaios cartea Despre Thesproţi.
1 1 ( 1 3) . - X 5, 6 ecrn oc EV "r.A.A.llcrt 1t0lllcrt�. OVOIJ.U IJ.EV 'tO� E1tEcrlV
ecrnv hUJloA.niu , Mooouioot 1\e 'trot 'AvnO<pÎJJlOU npoonowiicrt 'ta E1tll.
1tE1tOlllJlEVOV oi'lv EC!'ttV EV 'tOU'tOt� llooEtl\&v� EV lCotVWt !CUt rfj� dvat 'tO
JlUV'tEÎOV [ZU Delphi] JCUt 'tTJV JlEV xpâv UU'tÎJV, llocrEtl\&vt oc U1t11PE'tllV E�
'ta JlUV'tEUJlu'tu dvut rrup!Coovu. !Cut ou't� exEt 'ta en11·
UUTI!CU oc X8ovill� cpoovi] ffiVU'tOV cpa'to Jli'lBoV'
crilv 1\e 'tE llupKoov aJlcpî.noA.o� JCA.moi'l 't.vvacrtyuiou.
1 1 . PAUSANIAS X, 5, 6. Există la eleni un poem cu titlul de
Eumolpia; aceste versuri sunt atr ibuite lu i M usaios, f iu l lu i
Antiphemos. În e le stă scris că oracolul de la Delfi apartine în
comun lu i Pose idon şi Geei ş i că aceasta din urmă dă ş i
oracolele.
12 ( 1 5) . PHILOD. de piet. 1 p . 31 G. âA.>A.' 6 ZE�. ro� cpum.>v,
'tTJV JCEcpaA.T]v una 'Hcpuicr'tou 1\tatpEî'tut, JCU'ta 1\e 'tov hilJloA.n<ov il 'tov
cruv>8ev'tu <'tUU>'tu 7tO<tll'tiJ>v una lluA.uiJ.ciovo�. SCHOL. PIND. OI . VI I
66 ev 'tot� Mooouiou rruA.uJlaoov A.EyE'tUt nA.fi�m 'toi'llno� 'ti]v KEcpaAÎJv,
O'tE 'tTJV 'ABllvâv eyevvu.
12. PHILOD. , De piet. 1 , p . 3 1 G. Dar, după câte se spune,
capul lui Zeus a fost despicat de Hephaistos, potrivit însă lui
28
Eumolpos, sau acelui poet care a compus Eumolpia, despicat
i-a fost de Palamaon. Schol. la P i n d a r , OI . VI I , 66. În versurile
lui Musaios se spune că Palamaon a izbit capul lui Zeus când
acesta a dat naştere zeiţei Atena.
14 (1). - 137,5 p. 6 1 G. ev f!Ev nmv eK NuKt� KO:t To:ptâpou ÂiyEto:t
tU 1tUVtO:, ev ot nmv el; "At&m KO:t AieEpo<;· 6 OE ri]v TttO: VOflO:XtO:V
ypci\j/0:<; el; AieEpo<; !plltTtV, 'AKoucriÂo:o<; [8 B 1] o' eK XcioU<; 1tj)O)t0'\) tăUo:·
ev & tot<; UV(xtpEpoflEVOt<; Ei<; Moucro:îov ytypo:7tto:t Tcipto:pov Ttp&tov <Ko:t
N>uKto:. Vgl. 13, 16 p. 80 G. ev & t&t oEmfp<ot [von Chrysippos llEpt
<pucrEw<;J tci tE Ei<; 'Op<pEo: KO:t Moucro:tov O:vmpEpOflEVO: . . . 7tEtpâto:t
crUVOtKEtOUV tO:t<; ool;o:t<; o:ut&v. 14, 18 p. 8 1 KUV t&t <O>E<U>t<Ep>Wt
rnamlich llEpt q>OOEW<;] ri]v NUKtO: BEciv !pll<J'tV dvo:t TtpWttO"tllV.
14. PHILOD., De piet. 137, 5 p . 6 1 . La unii autori se spune că
din Noapte şi din Tartor se trag toate; la alţ i i , că din Hades şi din
Eter. Autorul care a compus Titanomachia spune că din Eter, iar
după Acusilaos toate celelalte s-ar ivi din Chaosul primar. În
cărţile atribuite lui Musaios stă scris că mai întâi au fost Tartarul şi
Noaptea. În cartea a doua a lucrării ( lui Chrysippos, Despre
natură) , cele puse pe seama lui Orfeu şi a lui Musaios . . . au
tendinta de a se conforma opini i lor acestora. Şi în cartea a
doua a aceleiaşi lucrări (Despre natură) spune că Noaptea
este cea dintâi zeiţă.
15 (2) . SCHOL. APOLL. Rhod . I I I 1 ev OE tot<; Ei<; Moucro:tov
O:vo:q>EpoflEVOt<; ooo icrtopouvto:t yEvEcrEt<; Moucr&v, 7tpm�uttpwv flEV Ko:tu
Kp6vov, VEWtEpwv & t&v eK �u)<; Kat MVllflOOUVll<;-
15 . Schol. la Apol/onios din Rhodos I I I , 1. În lucrările atribuite
lui Musaios sunt înfăţişate două generaţii de Muze; generaţia
Muzelor mai vârstnice, contemporane cu Kronos, şi generaţia
Muzelor mai tinere, născute din Zeus şi Mnemosyne.
2 9
1 7 (9) . - 1 1 1 1 377 't� & 'tmau'ta<; q>av'taoi.a<; (n . 't&v ota'tptXOV'tOOV
U<J'tEpooV) 6 M. avaq>Epoj.lEVa<; !pT]O'tV EK 'tOi.i OOKEaVOi.i Ka'ta 'tOV aietpa
a7tooj3tvvucreat. 'tO'U<; o€ imo Mo'UO'aiou UO''tEpa<; dpT]j.lEVOU<; 'A7tOÂ.Â.OOVlO<;
mBavffi<; j.lapj.laptrya<; etpT]KE.
1 7 . - I I I , 1 3 7 7 . Astfel de apar i ţ i i (anu m e : a le stelelor
căzătoare) Musaios pretinde că ele se ivesc înă lţându-se din
Ocean ş i se sting în Eter. Stelele despre care vorbeşte Musaios
au fost numite de Apollonios, în mod convingător, " scăpărări
de lumină".
Imn in cinstea lui Dionysos
1 9a (p. 1 3) . ARISTID. Or. 4 1 ( 1 1 330, 1 6 Keil) 'toi><; j.lEv ouv
'tEÂ.tou<; illl vou<; 'tE Kat A6yous 7tEpt tuovooou 'Opq>Eî Kat Moucraioot
7tap&j.lEV Kat 'toî<; apxaiot<; 't&v voj.loBE't&v. Vgl. Pop. Berol. 44, 2 (Beri.
Klassikertexte V 1 ' 8; 1 B 1 5a) <'Opq>E'il<;> evBEo<; YEVOj.lEVO<; <E1tOlT]O'EV
'toix; Uj.lVOU<;>, ou<; oÂ.iya Mo'UO'aîo<; E7ta<VopB<i>cra<; Ka'ttyp>alj!EV.
1 9a . ARISTID . , Orationes 4 1 ( 1 1 , 330, 1 6 Keil) . Prin urmare,
să pu nem pe sea ma lu i Orfeu , a lu i Musa ios şi a vech i lo r
legiuitori Imnurile ş i povestirile despre zeu l Dionysos. Cf. Pop.
Berot. 44, 2 (Beri. Klassikertexte, v. 1 , 8; 1 B, 1 5 a) <Orfeu>,
sub puterea inspiraţiei d ivine, a <compus acele imnuri> pe
care Musaios le-a aşternut în scris, după ce a făcut unele
mici îndreptări.
Imn al Lycomizilor către zeiţa Demeter
20 (20) PAUS. IV 1 , 5 1tp&wt o' ouv pamÂ.Eoo'UO'tv tv Tflt xoopat
'taU'tT]t IloÂ.uKaoov 'tE 6 AEÂ.Eyo<; Kat MEO'O'llVTJ yuvT! 'toi.i IloÂ.uKaovo<;.
3 0
napa 'taU'tllV 't lJV MrocriJvllv 'ta opyta Ko�i�oov 't&v MEyaÂ.oov 8E&v KauKoov
i'jÂ.8Ev E� 'bÂ.EOO"tVOt; 6 KEÂ.aivou 'tOU <l>Â.Uo'\l. <l>Â.uov oe UU'tOV 'A9llVUÎot
Uyoum na îoa dvat rilt;. 6�oÂ.oyEî OE crqnm Kat \)�vot; Moucraiou
AuKo�ioott; 1tOtll8Ett; e� �tl�ll 'tfXX. Vgl. 1 1 3 , 1 6 Anm. 2 1 . 1 4.
20. PAUSANIAS IV, 1 , 5. Aşadar, în această tară, primii regi
care au domnit au fost Polykaon, fiul lui Lelex şi al Messenei,
sotia lui Polykaon. La această Messene a sosit din Eleusis Caukon,
fiul lui Kelainos, fiul lui Phylos, aducând de acolo misteriile Marilor
Zei. Atenienii pretind că Phylos însuşi era fiul Geei. Cu această
părere concordă şi un imn al lui Musaios, compus pentru preotii
Lycomizi, în cinstea zeitei Demeter.
Oracole
20a . HEROD. Vll 6 (die Peisistratiden) EXOvtEt; 'Ovo�aKpl'tov ăvBpa
'A9llvai: ov XPT'IO"�oMyov 'tE Kat ota9E't llV Xpllcr�&v 'tffiv Moucraiou
avaj3Ef3i)Kroav [naml. � :Eofua] 'tlJV EX9pllV npoKa'taÂ.OO�EVOl' ESllAa0"9rJ
yap 'imo 'hmapx ou 'tOU ITEtO"lO"'tpa'tO'\l 6 'Ovo�aKpt'tOt; E� 'A9llVEOOV en'
amoq>c:Îl>Wl aÂ.m'>t; 'im:o Aacrou 'tOU 'bp�toVEQt; E�1tOtEwV � 'ta Moooal.ou
�6v, <bi; ai Em Ai)�vwt eml<El+tEvat vftcrot llqxx�Ola'tO Kam rit 9aMO"O"llt;.
ow e�i)Â.acrf. �tv 6 "Innapxot; np6-repov XPE6�Evat; 'ta �6.Â.tcrm. Vgl. 1 A 1b .
20a . H E RODOT VI I . 6 . ( Pe isistrat iz i i) luându-1 cu e i pe
Onomacritos, bărbat din Atena , interpret a l oracolelor ş i
rânduitor a l Oracolelor lui Musaios, au venit (la Susa) . după ce
s-au împăcat cu acesta; căci Onomacritos fusese izgonit din
Atena de către Hipparchos, fiul lui Peisistratos, când a fost prins şi
dovedit de Lasos din Hermione că a introdus în colectia lui Musaios
un oracol care prevestea disparitia sub apa mării a insulelor din
vecinătatea Lemnosulu i . Din această pr icină îl a lungase
H ipparchos, deşi mai înainte fuseseră foarte buni prieteni.
3 1
2 1 ( 1 7) . -VII I 96 (Schlacht bei Salamis) t&v 0€ vaumi.wv n:oi..Aa
1moA.ajXOv ăVEJlO<; ZEqrq>o<; ăpEpE tfi<; 'AtnKfi<; E7tt tl]v i]t6va ti]v x:aA.EoJlEVllV
KwA.uxoo. futE an:on:A.ficrat 'tOV XPTJ<!JlOV 'tOV 'tE ăA.A.ov n:avta 'tOV 1tEpt tfi<;
vuuJlaxi.a<; ta'lltTJ<; EipTJJlEvov BUKtot Kal. Moooai.wt Kaî KtA.. (folgt der
Spruch des Lysistratos).
2 1 . - VI I I , 96. (Bătălia de la Salamina) , multe rămăşiţe de
corăbi i , ridicate de Zefir, au fost aruncate pe ţărmul Atticei
numit Kolias. În felul acesta s-a împlinit - ca şi toate celelalte
oracolul prezis de Bakis şi Musaios despre această bătălie pe
mare . . . (urmează oracolul lu i Lysistratos).
22 ( 18) . PAUS. X 9, 1 1 tl]v of: n:A.TJyiJv 'A811vaîot tl]v ev Aiyo<;
n:otaJloî<; ou JlEta toti otKai.ou cruJl�fivai. crqnmv OJloA.oyo\im. n:poooSfivat
yap E1tÎ XPTtJl«XcrtV un:o t&v crtpatTJYTJ<!UV'tWV, TuoEa of: dvat Kaî
'A&i.JlCXV'tOV Ot ta o&pa EOE�avto n:apa Aooavopou. Kat E<; U1t00Et�tv toti
A.Oyou :E$uAATJ<; 1t«XpEXOV'tat 'tOV XPTJ<!JlOV 0 0 0 ta of: EtEpa EK Moooaiou
XPTJ<!JlOOV Jl VTJJlOVEUO'OOt o
Kat yap 'ASTJvaimmv EnEpXEtat ăypto<; OJ.l�po<;
tlYEJ.16vwv KaKOt'ltt, n:apaupacri.TJ OE tt<; ecrtat·
Tt t(E) aA.t<; lJJlU<!OOOt n:6A.tv, tEi.crooot of: n:otvftv.
22. PAUSANIAS X, 9, 1 1 . Atenienii sunt de acord că eşecul
de la Aigos Potamoi s-a întâmplat în urma unor tertipuri, căci au
fost trădaţi pentru bani de către comandanţii lor. Într-adevăr,
Tydeus şi Adeimantos par să fi primit daruri de la Lysandros. Ca
dovadă a acestei afirmaţii ei citează oracolul Sybillei . . . ; alte
oracole le amintesc după culegerea lu i Musaios:
Peste atenieni furtună cumplită sosi-va,
Din răutatea capilor lor; dar veni-va şi o mângâiere:
Aceştia crunt ru ina-vor cetatea; dar vina şi-o vor ispăşi .
Referinţe homerice şi hesiodice - fragmente
A. SCRIERI
1 . PH I LIPP. Epinom. 990 A croqH:o'ta 'tov avâyKT] 'tov âÂ.TJEI&c;
acr'tpov6�ov El Vat, � Tj 'tOV !CaEI' 'Hcriooov acr'tpovo�OUV'ta Kat 1t1ÎV'tac; 'toi>c;
'tOtOUV'toc; oiov o oo �âc; 'tE !Cat ava'tOÂ.ac; E1tEalCE��EVOV, aÂ.Â.a lC'tÂ..
1 . PHILIPPOS Epinomis 990A. E necesar ca adevăratu l
astronom să fie cât se poate de învătat, nu în felul celui ce
vorbeşte despre aştri ca Hesiod şi al celor de acest so i ,
considerând doar apusu ri ş i răsărituri, ci etc.
2. CALLIM . ep. 27
'Hcrt6oou 'tO 't' aEtcr�a Kat o 'tp61toc;· ou 'tOV amo&v
ecrxa'tOV, â}..}.. ' OlCVEw �" 'tO �EÂ.tXpO'ta'tOV
't<ÎlV EJtE(J)V o I:oÂ.EUc; cl1tE�â�CX'tO' xai.pE'tE Â.E1t'tat
pftcrw;, 'ApJÎ'tOU aUV'tOVoc; aypu1tÎT].
2. CALLIMACHOS Epigrama 27
E atât poezia lu i Hesiod cât şi felul lu i de a scrie.
Nu pe ultimul dintre aezi 1-a urmat poetul solian eL aş cuteza să spun că s-a modelat după tot ce a fost mai ales
în poezia epică. Slavă vouă, rostiri iscusite,
rodul veghei încordate a poetulu i Aretos.
3 4
3. PLUT. Pyth. or. 1 8. 402 F. . . . Ev Jlbpm� n:p6tepov [ als Aristarch
u.a. 1 booo�ou Kal. 'Hm6oou Kal. eaA.ou [ 1 1 B 1 J ypw:pov@v.
3. PLUTARH De Pythiae oracu/is, 1 8 . 402 F . . . . Eudoxos, Hesiod
şi Tha les fiind cei care au scris mai întâi în versuri .
B. FRAGMENTE
1 ( 1 77 Rzach ( 1 908)) . ATHEN. XI 491 CD (aus Asklepiades v.
Myrlea) KUl 6 tftV d� 'Hcriooov 8E avmpEpoJlEVTJV n:mtîcra� 'AcrtpoVOJlÎUV
aid fiEAEtMa� auta� AEYEL'
ta� 8E �potol. KaA.toum rreA.Et®a�.
1 . ATHENAIOS XI 491 CD [După Asclepiades din Myrlea, cf.
Diels] . Iar cel care a alcătuit Ştiinţa despre Aştri, atribu ită lui
Hesiod, spune că Peleiadele acestea sunt veşnice:
Cele pe care muritorii le numesc Peleiade.
2 ( 1 78) . - Kal. n:aA.tv·
xnJleptat Buvoum rreA.Eta&�.
2. / 1 78/. - Şi din nou :
Se scufundă iernaticele Peleiade.
3 ( 1 79) . - Kat 1tllAtv'
tflll� an:oKpun:toum rr eA.Eta&�.
3. / 1 79/ - Şi din nou :
Atunci se ascund Peleiadele.
4. PLIN . N .H . XVI I I 2 1 3 occasum matutinum Vergiliarum H.
(nam huius quoque nomine exstat Astrologia) tradidit fieri, cum
3 5
aequinoctium autumni conficeretur: Thales ( 1 1 A 1 8) XXV die ab
aequinoctio.
4. PLINIUS Naturalis Historia XVII I 2 1 3 Hesiod (căci sub numele
său există de asemenea o Ştiin(ă a aştri/ar) a transmisînvătătura
cum că apusul matinal al Pleiadelor are loc atunc i când se
produce echinoxul de toamnă , Thales la 25 zile după echinox.
5. ( 1 80) . SCHOL. ARAT. 1 72 (2-4 ebend. 254 'H . ev ti]t
acrtptKf]t autou �î.�A.mt) 'H. yap <pl]crt 1tEpi aut&v [Hyaden]·
Wf!<pat Xapî.tEcrcrtv Of!Otat
ct>mcr'l>A.TJ i)oc Kopmvi� eucrtf.<pav6<; tE Kllita
ct>au:O a· Î.f.LEPOE<J(J(X KCXt l:OOWpTJ tCXVU1tE1tAO�,
� Yaoo� KCXAEOU<JtV E1tt xaovi <puA.' av9pci:mmv.
5. SCHOLII LA ARATOS 1 72 (2-4 idem 254 Hesiod, în cartea
sa despre aştri) . Într-adevăr Hesiod spune despre ele 1 Hyadele,
după Diels/ :
fecioare asemenea Charitelor,
Phaisyle ca şi Coronis, frumos încununata Cleeia,
Phaio cea încântătoare, Eudora cu lungu-i peplu ,
Toate numite Hyade de-a pământenilor gintă.
6. ( 1 8 1 ) . ( ERATOSTH . ) Catast. 1 "ApKtou flf.YUÂ.TJ�. taUtTJV 'Hcrî.o06�
<pl]<Jt AUKCXOVO� auyatepa EV 'ApKCXOÎ.at OlKEtV, EAE<J9at 8E f!Eta 'AptEf.LtOO�
ti]v 1tEpt 'tU� aftpa� aymyi]v EV 'tOÎ� OpE<Jt 1tOlEÎ<J9at· <p9apEi:crav 8E U1t0
Mo� Eflf!Eîvm Â.avaavoucrav ti]v 9E6v· <pmpa9f]vat OE iScrptEpov E7titoKov
lîOTJ oucrav 6<p9Et<JCXV U1t' CXU'tTJ� Â.OOOf.LEVTJV' E<p' Wt 6pytcr9Eîcrav 'tTJV 9EOV
U1t09l]pt&crat autftv· Kai OU't(l)� 'tEKEtV ăpK'tOV YEVOflEVl]V 'tOV KAl]9EV'tCX
3 6
'ApKaOa. oucrav o' EV t6h OpEt 9T]pEu9fjvat imo ai7t6Â.rov 'ttVWV Kat
7tapa8o9fjvat j.lE'ta 'tOU �pE<pOU<; 'tWt AUKcXOVt" j.LE'ta xp6vov OE nva oo�at
EicrEÂ.9EtV Ei<; 'tO 'tOU �to<; ă�atov [iEpOV] ayvoi]cracrav 'tOV VOI!OV. imo Of
'tOU ioiou uiou Ot(I)KOj.LEVT]V Kat 'tWV 'ApKUOrov, Kat avatpEîcr9at j.LEÂ.Â.oucrav
ota tov EipTJj.lEvov v611ov 6 ZElx; ota tf]v cruyyevnav mhi]v �EiAEto tcal.
EV 'tOt<; ăcrtpot<; auti]v E9T]KEV. "ApK'tOV Of mhi]v OOVOj.LUO"E Ota 'tO
cruj.l�E�T]Ko<; autfjt t>Uj.l1ttroj.la. COMM. ARAT. Suppl. 8 p. 574 M 1tEpt
touwu [Bootesl J..eyEtat, on 'ApKa<; Ecrtt v 6 <EK> KaÂ.Â.tcrtoii<; Kal.
�to<; yEyovffi<;· cOtKT]O"E of: 1tEpt to AUKatov. <p9Eipavto<; autf]v �to<; ou
7tpocr7tot11cra11Evo<; 6 AuKarov tov Ma E�evtsEv, ro<; cp11mv 'H., Kal. to �pe<po<;
KataK6'l'a<; 7tape9TJKEv E7tt tf]v tpa7tEsav. (APOLLOD.) bibl . I I I 100 W.
lc:Uj.lTJAO<; (fr. 1 4 K . ) Of Kai nvE<; EtEpot Uyoucrt AuKaovt Kat 9uyatepa
KaÂ.Â.tcrtoo yEvecr9at· 'H. j.lfV yap mhi]v j.liav dvat twv VUj.lq>wv Af.yn, "
Acrto<; [fr. 9 K. ] Of NUK'tEffi<;, lf>EpEKOOT]<; (FGrHist. 3 F 1 57 1 1 00) of:
KT]tEro<;. HYGIN. astr. 1 1 1 .
6. /ERATOSTENES/ Catasterismi 1 . (Despre marea Ursă) . Hesiod
spune că aceasta, fiică a lui Lycaon, ar locui în Arcadia şi că a
fost aleasă împreună cu Artemis să îndrume animalele sălbatice
din munti. Sedusă fiind de Zeus, s-a ascuns de zeită. Dar a fost
regăsită mai târziu, pe când era în pragul naşterii, fiind văzută
îmbăindu-se. Atunci zeita, mâniindu-se, a prefăcut-o într-un animal
salbatic; şi astfel aceasta a dat naştere unui urs ce a devenit
aşa-numtta arkadă (ursă) . Aflându-se în pădure, a fost vânată
de nişte păstori şi dată lui Lycon, împreună cu puişorul ei. După
câtva timp a găsit de cuviintă să intre într-un sanctuar al lui Zeus,
din necunoaşterea datinei. Urmărttă fiind de propriul ei fiu ca şi
de arcadieni şi pe punctul de a fi ucisă din pricina sacrilegiului
amintit, Zeus o feri de ei, luând-o pe sus, în amintirea întovărăşirii
cu ea, şi-o aşeză printre aştri. O numi Ursă, din pricina întâmplării
3 7
nefericite de care avusese parte. Coment. la ARATOS Suppl. 8
Despre aceasta 1 Bootes, după Diels/, se spune că de fapt e o
Arkas, cel născut din Callisto şi Zeus. Locuia în jurul Lykaionului.
După ce Zeus a sedus-o /pe aceea/ Lycaon, fără nici o
prefăcătorie, 1-a poftit ca oaspete, cum spune Hesiod, şi a pus pe
masă puiul de urs tăiat în bucăti (APOLLODOROS Biblioteca III)
Eumelos şi alti câtiva spun că Lycaon a avut drept fiică şi pe
Callisto . Hesiod afirmă într-adevăr că ea este una dintre nimfe.
pe când Asios spune că e a lui Mykteus iar Ferekyde a lui Keteus.
7 ( 1 82) . (ERATOSTH. ) cat. 32 'ropirovoc;. toiltov 'H. q>TJcrtV
l:�;upOOÎI.TJc; tfic; Mivrooc; Kat llocmlirovoc; dvat, lio9fJvat oc autrot liropEav,
OO'tE E1tt trov K1.lflU'tOlV 1topEOCcr9at Ka9&.1tEp E1tt tilc; rilc;. tA.96vta oc
autov Eic; Xiov Mrop01tTJV tilv Oivomrovoc; �tacracr9at oivro9Evta, yv6vta
oc 'tOV Oivo1tirova Kat xaA.E1t&c; EVfYKOV'ta tftV Uj3ptv EK't'Uq>ÎI.&crat autov
Kat EK tfic; xcilpac; EK�ÎI.EÎV. tA.96vta & Eic; Ailf.!VOV UÎI.TJ'tEUOV'ta 'Hq>aicrtrot
CJ'UflflÎSat, oc; autov tA.Eitcrac; Bi&omv aut&t KTJOOÎI.trova 'tOV autou [oiKEÎOV]
OtKE'tTJV, 01t0lt; OOTJYilt [Kat irriltat autou]' ov A.ajhllv E1tt 'tWV OOflOlV Eq>EpE
crTJf.!aivovta ·� bOouc;· tA.9ci>v li' E1tt ·� âvatoA.ac; Kal. 'HA.irot crUf.!fltsac;
OOKEî {yytacr9ilvat Kal. oihroc; E1tt tov Oivomrova tA9Ei:v 1taÎI.tv, Tiflropiav
aut&t Em9ftcrrov· 6 OE imo t&v 1t0Al t&v U1t0 rilv EKEKpumo. U1tEÎI.mcrac; Be
ti]v EKEivou �ittTJO"tV â1ti1A.9Ev Eic; Kpitîitv Kal. 1tEpl. tac; 9itpac; BtilYE
KUVTJYEtrov tilc; 'AptEfl fltBoc; 1tapoucrTJc; Kat tilc; ATJtouc;, Kal. BoKEî
U7tElÎI.ftcracr9at rilc; 7tâV 9TJpiov UVEÎI.EÎV t&v Eltt tilc; rilc; ytyVOflEVOlV'
9'Uf.!ro9Eîcra oc aut&t ril âvilKE crKop7ttOV EUflfYE9TJ, Uq>' ou t&t KEVtprot
ltÎI.TJydc; U7t00AE't0' o9EV Bta 'tTJV autou âvopiav EV toîc; ăcrtpotc; UU'tOV
E9TJKEV 6 ZEUc; u1to 'Ap'ttf.!ilioc; Kat ATJtOUc; âl;tro9Eic;. 6floiroc; Kat to 9TJpiov
'tOU ElVat flVTJflOCJ'UVOV <UU'tWV> KUt tilc; 7tpa/;EWc;.
7. /ERATOSTENES/ Catasterismi32 (Despre Orion). Hesiod spune
că acesta se trage din Euryale, fiica lui Minosşi din Poseidon, precum
3 8
şi că i s-a făcut darul de-a putea păşi peste valuri ca de pe pământ.
Ducându-se la Chios şi ameţindu-se cu băutură, a siluit pe Merope,
fiica lui Oinopion, care, aflând de fapta săvârşită şi neîndurând
jignirea, 1-a orbit şi 1-a izgonit din ţinutul său. Atunci Orion a mers
către Lemnos, rătăcind, şi a întâlnit pe Hefaistos care, îndurându-se
de el, i-a dat pe Kedalion, sclavul său, spre a-1 călăuzi. Luându-1 pe
acesta, 1-a purtat pe umeri ca să-i arate drumul. În drum spre
răsărit, întâlnind pe Helios, pare să se însănătoşească, astfel că
merge din nou la Oinopion spre a se răzbuna asupră-i . Acesta însă
fusese ascuns de către concetăţenii săi sub pământ. Pierzând
nădejdea să-I găsească pe cel căutat, se întoarse în Creta şi
întreprinse să istorisească despre isprăvile vânătorilor lui Artemis,
de faţă fiind şi Leto, ba păru chiar a se fi lăudat că poate doborî
orice sălbăticiune ivită pe pământ. Deoarece Gea se mânie
împotrivă-i, trimise asupră-i un scorpion uriaş, care-i aduse moartea
prin rana pe care i-o făcu acul. Datorită destoiniciei sale, Zeus 1-a
aşezat în rândul aştrilor, cinstit fiind de Artemis şi Leto; de asemenea
animalul sălbatic aminteşte de existenţa şi de isprava lui.
8. ( 1 83) . DIODOR. IV 85, 4 (Meerenge v. Messina) i:vtot oE:
Myoum crEtcrJ.J.OOV J.J.EYUA(l)V YEVOJ.J.EV(l)V otappayfjvat 'tOV auxtva 'tfj� TJ1tElpo'l.l
Kat yEvecrflat 'tOV 1tOp9J.J.OV, OtEtpyOOOll� 'tfj� eaA.acrcrll� 'tllV lî1tEl.j)OV a1to
'tfj� v{Jcrou. 'H. OE 0 1tOtll'ti!� Qlllcrt 'tOUVaV'ttOV, ava1tE1t'taJ.J.EVO'I.l 'tOU 1tEA.ayo�
'mpimva 1tpooxoocrat 'to Ka'ta 'ti]v IlEA.mpiea KEtJ.J.Evov aKpm't{Jpwv Kat 'to
'tEJ.lEVO� 'tOU IlooEtOOOVO� Ka'tacrKEuUcrat, 'ttJ.J.WJ.J.EVOV i:mo 'tOOV EYXffiPtOOV
otacpEpOV't�. 'taU'ta OE ota1tpa1;6.J.J.EVOV Ei� �:Uj3mav J.lE'tavacr'tfjVat KUKEÎ
Ka'tOtKfjcrat· ota oc 'ti]v 061;av EV 'tOÎ� Ka't' o\Jpavov ăcr'tpot� Ka'taptBJ.J.llBEV'ta
't'l.lXEÎV aflaVU'tO'I.l J.J.VTJJ.lll�·
8. DIODOR DIN SICILIA IV 85, 4 1 Strâmtoarea Messinei, după
D ie ls/ U n i i spun c ă , în u rma unor mari cutremure , istm ul
3 9
continentului s-a prăbuşit, făcînd să se ivească bratul d e mare
prin separarea continentului de insulă . Poetul Hesiod însă afirmă
dimpotrivă că, d in cauza revărsăr i i măr i i , O rion a înăltat
promontoriu ! aşezat la Peloris, înjghebînd astfel ter itor iul
consacrat lui Poseidon, care este constituit de către localnici în
chip deosebit. După ce a săvârşit acestea , s-a strămutat în
Eubeea şi a locuit acolo. Spre slava sa , este rânduit printre aştrii
cereşti, având parte de o amintire veşnică .
PHEREKYDES
A VIAŢA ŞI SCRIERILE
1 . DIOG. 1 1 1 6 ff. <kpEKOOTJs B<iP'I.lOS .EuptQS, Kaaci <pflcnv 'AA.E�avopos
ev .!ltaooxaîs [fr. 1 39 FHG II I 240], IItttaKoil otaKi]KoEv. toilt6v <pflcn
ElE67tOJl1tQS [FGrHist. 1 1 5 F 7 1 11 550 vgl. A 6] 1tp&tov 1tEpl. <pOOEWs Kal.
<"(EVE<!EOOS> 8EOOV ypâljlat. 1tOÂ.Â.a OE K<Xt 8aUJlUCHa AiyEtat 1tEpt autoil·
Kal. yap 1ta.pa tov aiywA.ov tfis .EaJlou 7tEpt7ta.toilvta. Ka.l. va.ilv
ouptoOpOJlOOOO.V io6vta. El1tEÎV Ws ou JlEta 1tOAU KO.tO.OOOEta.t' KO.t EV
&pSaA.Jloîs a.utoil Ka.taBilva.t. Ka.l. avtJlfleEvtos EK <ppf.a.tos iîBatos m6vta
7tpOEt1tEîv, ffis Eis tpi.tflv iJJlf.pa.v Ecrotto crEtcrJ.16�. Kal. yEvt.creat. [ . . . J ( 1 2 1 )
yt.yovE Of. Kata t"iJv 1tEVtTJKOOtTJV Ka.l. evatflV oA.uJlmaBa (544 - 4 1 ). Folgt
brief an Thales.
1 . DIOG. LAERT. 1, 1 1 6 şi urm . Pherekydes din Syros, fiul lui
Babys, după cum spune Alexandros în Succesiunea filosofilor,
a fost elevul lui Pittacos (fr. 1 39 FHG I I I , 240) . Theopompos
(FGrHist. 1 1 5, F, 7 1 , 11, 550) spune că acesta a scris cel dintâi
despre natură şi zei . Se relatează multe lucruri minunate despre
4 0
el; între altele că, plimbându-se pe ţărmul insulei Samos şi
văzând o corabie ce plutea sub un vânt prielnic, ar fi zis că nu
peste mult timp se va scufunda; şi într-adevăr, aceasta s-a şi
scufundat chiar sub ochii lui; de asemenea, bând apa scoasă
dintr-o fântână a prezis că peste două zile va avea loc un
cutremur şi aşa a şi fost.
Se păstrează o carte de la Syrosian care consemnează
astfel din ce provine începutul (lumii) : Zas şi Chronos . . . (B 1 ); s-a
păstrat şi cadranul solar din insula Syros (cf. Schol. la Odiseea
XV, 404) .
Urmează epigrama lui Diogenes.
( 1 2 1 ) A trăit în timpul celei de a 59-a olimpiade.
2. SUID. cl>EpEKOOTJ<; Mlluo<; LUpta<; (Eon oc vijoo<; f.Lta tâlv KuKA.aowv
iJ L\lpa 7tATJoiov �ftA.ou) · yeyovE oc Kata tov AuO&v l3am.A.Ea 'AA.uattTJV,
c:O<; ouyxpoveîv toî<; � CJO<poî<; Kat tEtEX8at 7tEpt t1lv f.LE 6A.uf.Lmaoo [600-
597]. OtoaxBfivat oc U7t' autou nuaay6pav A.Oyo<;, autov oc OUK EOXTJKEvat
KaBTJrTJtftv, &.A.A.' E:autov aoKijoat KtTJOUf.LEvov ta ct>otviKwv &.7t6Kpu<pa
�t�A.ia. [ . . . ] Kat 7tpâltov tov 1tEpt tfi<; f.LEtEf.LIJIUXcOOEW<; A.6yov dcrTJyftcracrBat.
E�TJA.ot'\met oc t1lv E>aA.TJtO<; �av. Kat tEA.Eutât i>1to 7tA.ft9oU<; <pBEtpâJv.
[ . . . ] E<J'tt oc anavta a cruveypaljiE tauta· 'c7t'tUf.LUXO<; Titot E>EoKpacria
fi E>wyovia. f.crn of. E>EoA.oyia E:v �$A.iot<; t [?] f.xoucra 9Erov yevecrtv Kat
otaooxa<;.
2. Lex. Suda. Pherekydes syrianul (se află o insulă în Ciclade,
Syra, vecină cu Delos) fiul lui Babys. s-a născut în timpul regelui
Alyattes al lydienilor, încât este contemporan cu cei şapte
înţelepţi şi a fost plasat în jurul celei de a 45-a olimpiade (600-597
î.e .n .) . Se spune că Pythagoras a fost instruit de acesta, dar că
Pherekydes nu a avut nici un profesor, ci s-a străduit să se
instru iască singur, deţinând cărţile apocrife ale fenicienilor . . . Se
4 1
mai spune că tot el a introdus cel dintâi teoria cu privire la
metempsihoză. Pherekydes a rivalizat, prin învătătura sa , cu
Thales.
Lucrarea care a notat toate acestea <se numeşte>
Heptam ychos (Genunea cu şapte abisuri) sau Theokrasia
(Amestecul neamurilor de zei) sau Theogonia. Există şi o Teologie
în 10 (?) cărţi, care tratează despre naşterea şi succesiunea zeilor.
5. ( 1 0 Kern) CIC. Tuse. 1 1 6, 38 itaque credo equidem etiam
alias tot saeculis, sed quod litteris exstet, Ph. Syrius primum dixit
animos esse hominum sempiternos, antiquus sane; fuit enim
mea regnante gentili (SeNius Tullius 578-535) . Aus Poseidonios
wie n. 6. APONIUS In Canticum Canticorum (ed. Bottino et
Martini Rom 1 843) v p. 95 sq. zu Cont . 3, 5 In priore enim
" fi/fiarum Jerusa/em adiuratione caprearum et cervorum "
personas Tha/esianae et Ferecidensis philosophiae intellegi
diximus . . . de quibus Thales nomine initium omnium rerum aquam
in suo esse dogmate pronuntiavit, et inde omnia facta subsistere
ab inviso et magno. causam vero motus aquae spiritum
insidentem confirmat, simulque geometricam artem perspicaci
sensu prior invenit, per quam suspicatus est unum rerum omnium
creatorem. Ferecides autem vocabula animam hominis prior
omnibus immortalem auditoribus suis tradidisse docetur. et eam
esse vitam corporis et unum nobis de coe/o spiritum, alterum
credidit terrenis seminibus comparatum. deorum vero naturam
et originem ante omnes descripsit. quod opus multum religioni
nostrae con ferre probatur, ut noverit turpiter natos
turpioremque vitam duxisse, dedecorosius mortuos quos
idolatriae cu/tor deos affirmat.
5. ( 1 0 Kern .) C ICERO, Tuse. 1 , 1 6, 38. Aşadar, cred într-adevăr
că şi altii au spus acest lucru timp de atâtea veacuri, dar ceea
4 2
ce s-a transmis prin trad itie l iterară şi anume c ă sufletele
oamenilor sunt veşnice, a spus-o prima oară Pherekydes din
Syros, (Pherekydes) cel vechi. de bună seamă, căci a trăit pe
când domnea purtătorul aceluiaşi nume ca al meu (Servius
Tull ius, 578-535 î.e .n . ) . APONIUS, la Cântarea cântări/ar (ed.
Bottino. şi Martini. Roma, 1 843) . V, p . 95 şi urm. la Cont. 3, 5. În
cartea precedentă a m specificat că prin <<depunerea de
jurământ pe căprioare şi pe cerbi, fiice ale Ierusalimulu i)) se
înţelege întruchiparea învăţăturilor filosofice ale lui Thales şi
Pherekydes . . . Pherekydes era încredinţat că avem un spirit
celest şi un al doilea plămădit d in seminte telurice. Într-adevăr,
a descris îna intea tuturor natura şi originea zeilor. Ştiut este că
această lucrare are mare importantă pentru religia noastră,
de vreme ce recunoaşte că zei i s-au născut în mod ruşinos, au
dus o viaţă şi mai ruşinoasă încă ş i că cei pe care idolatrul TI considera zei au murit în chipul cel mai infamant.
7 . ARIST. Metaph. N 4 1 091 b 8 (s. 1 B 9) rm:l. o'l ye !!EI!EtYI!EVOl
au-r&v [der Theologen] Kal. 'tWl I!Tt !lu9tK&<; U1tUV'tU A.Eynv oiov <l>. KUl
1::-repoi. nve<; -ro yewfjcrav 7tp&-rov ăpm-rov neEacrt [namlich Zeus) Kal oi
Mayot.
7. ARISTOTEL Metaph. 4, 1 09 1 b 8. Când unii dintre aceşti
teologi au început să se influenteze reciproc şi să nu le mai
redea pe toate în chip mitic, ca Pherekydes, de pildă, s-au
găsit şi alţ i i care să considere că primul creator (adică Zeus)
este supremul Bine, aşa cum cred Magii .
la. PLOTIN. VI 9 OOcr'tE 1:&v apxai.rov oi I!UAtcr'ta cruv'tacrcr61!EVOL
'tOÎ<; nueay6pou Kal. 'tWV !!E't' aU'tOV, KUt <l>EpEK'UOOU OE, ltEpl 'taU'tTJV
Ecrxov 'tftV Cj)UcrtV (namlich 'tO aiowv Kal. VOTJ'tOV EV). aU' oi I!EV
E�Etpyacrav-ro EV 'tOÎ<; ain&v AO"{Ol<;, oi. 8€ OUK EV A.6yot<;, aU' EV aypa<pot<;
cruvoucri.at<; il oA.ro<; a<peicrav.
4 3
7 a . PLOTIN VI, 1 , 9 . Astfel, unii dintre cei vechi, foarte apropiati
de ucenicii lui Pythagoras şi unii din cei de după acesta, cât şi
discipoli i lui Pherekydes, aveau intense preocupări despre
această natură (înteleasă ca Unul etern şi cognosc ibil).
8. DAMASC. de princ . 1 24b (1 321 R. aus Eudemos fr. 1 1 7]
<l>EpEKU811� BE 6 I:upt� Z<ivra 1-LEV dvat âd Kat Xp6vov Kat xeovîav ta�
tptî� 7tpona� âpx� . . . tov & Xp6vov 7totficrat EK toi.i y6vou f.autoi.i 1ti.ip
Kat 1tVEU1-LU Kat u&op . . . , E� c:i:Jv EV ttEVtE 1-LUXOÎ� 8t11tp111-LEV(J)V 1t0AÂ:t1v
ăA.A.11v yEveav crucrtfivat SE&v, ti]v 1tEVtEI-luxov KaA.oui-LEVTIV, tautov &
tO"� El1tEÎV, 1tEVtEKOOi-LOV.
8. DAMASCIUS, de principiis 1 24 b (1 32 1 R. din Eudemos,
fr. 1 1 7) . Pherekydes d in Syros <spune că> Zas. Chronos şi
Chthonia sunt dintotdeauna primele trei principii ; . . . că Chronos
a făcut din propria-i sământă focul, mişcarea aerului şi apa . . . ,
din care, despărtite în c i n c i a b i s u r i, s-a constituit o
generatie întinsă de zei, numită " generatia celor cinci abisuri",
ceea ce poate însemna acelaşi lucru cu " pentacosmosul ".
Cf. B l .
9. PROB. ad. Verg. Buc. 6, 3 1 (App . Serv. ed. Hagen p. 343,
1 8) consentit et Ph. sed diversa affert ele menta: Zfiva inquit Kat
xeova Kat Kp6vov, ignem ac terram et tempus significans, et esse
aethera qui regat, terram quae regatur, tempus in quo universa
pars moderetur. HERMIAS irr. 1 2 (D. 654) lll. 1-LEV âpxa� dvat A.Eywv
Zfiva Kat X6ovî11v Kat Kp6vov· Zfiva 1-LEV tov aieEpa, X6ovî11v & ti]v yfiv,
Kp6vov oc tov xp6vov, 6 1-LEV aiei]p to 1t010i.iv, T] oc yfi to 1tOOXOU, 6 oc
xp6vo� Ev rot ta ytv611eva. LYD. de mens. IV 3 "HA.w� aut� [namlich
ZE�l Kata lllEpeKoo11v.
4 4
9. PR08US, ad Verg. Buc. 6 , 3 1 . De aceeaşi părere este şi
P herekydes, dar propune elemente diferite; el spune: Zas şi
Chthonia şi Cronos, întelegând focul, pământul şi timpul. Eterul
este cel ce stăpâneşte, pământul, cel ce este stăpânit, iar timpul,
cel în care îşi găseşte rânduiala orice parte a lumii . HERMIAS,
lrrisio gentilium phi/osophorum 1 2 (D. 654) . Pherekydes spune
că principiile sunt Zas şi Chthonia şi Cronos : Zas este văzduhul,
Chthonia pământul, Cronos este timpul ; văzduhul este cel ce
actionează, pământul. cel ce suportă actiunea , iar t impul
elementu l în care se desfăşoară toate cele câte se petrec.
IOAN NES LYDUS, de mensibus IV 3. S o a r e 1 e î n s u ş i (este
Zeus) , după Pherekydes.
1 0 . SEXT. P. Hyp. 111 30 <1>. f!Ev yap o 'Euptos yfiv eî1te tilv 1tiXV't(ov
dvat âpxiJv.
1 O. SEXTUS EMPIRICUS, Pyrrhon. Hyp. I I I . 30 . Pherekydes din
Syros spune că pământul este principiul tuturor lucrurilor.
1 1 . MAX. TYR. X p. 1 74 R. aA.A.a Kat 'tOU 'Eupiou 'tJlV 1t0tTJ<nV
crK61tEt Kat tov Zfjva Kat ti)v X9oviTJV Kal. tov EV touwt<;' "J:.pona, Kat
'tJlV '()(ptoVEOO<; ytvemv Kat 'tJlV 8Eoov f!UXTJV [B 4] Kat 'tO Bfvlipov Kat 'tOV
nE1tAOV [B 2].
1 1 . MAXIMOS DIN TYR X, p. 1 74 Reiske. Dar examinează
cu grijă şi creatia filosofului din Syros, şi pe Zas şi pe Chthonia şi
de asemenea pe Eros, şi n a ş t e r e a 1 u i O p h i o n e u s şi lupta
zeilor (8 4) şi " p o m u l"şi " p e p 1 o s'�ul (8 2) .
4 5
B . FRAGMENTE
1 ( 1 Kern de Orpheicett. theogon. p. 84) . DIOG. 1 1 1 9 (s. 1 44,
7) Zâs f!EV Kai Xp6vos iicrav aci Kai X9ovirr X9oviT)t oc ăvofia eyeveto
rn. btewiJ au'tJÎt Zâs rnv rtpas otooî. Vgl. HEROD. 1t. fiov. Â.E�. p. 6, 1s KUl yap Zis KUl ill'Jv KUl ilTJV KUl Zas 1tapU <IIEpEKUOT)t KU'tU KiVT)O'tV
iOiav. Vgl . A 8 .
(1 Kern , de Orphei cett. theogon. p. 84) . DIOG. LAERT.
1 , 1 1 9. Zas şi Chronos şi Chthonia existau dintotdeauna : dar
Chthoniei i s-a dat numele rn (Ge) de vreme ce Zas i-a dat
acesteia în dar pământu l. Cf. HERODIAN 11. p. 6, 1 5. Căci e şi
�lis şi Zl'Jv şi lll'Jv şi Ztis la Pherekydes, după inflexiunea proprie.
Cf. A 8.
l a . ACHILL. Isag . 3 (3 1 . 28 Maass) eaA.ils oc 6 MtA.l'Jmos Kai ll>.
6 l:UptQS apxi]v 'tOOV OAWV 1:0 oowp U!piO''tUV'tat, o oi] KUl Xaos KUAEÎ 6 Il>., ros ElKOs 'tOU'tO EKAE�Ufl.EYQS 7tapa 'tOU 'Hcrt6oou OU't(l) Â.E)'OV'tQS [Th. 1 1 6]
'fitot f!Ev 7tp<Oncrta Xaos ytveto'.
1 a. ACHILL., /sagoge (in Arati Phaen.) 3 (3 1 . 28 Maass) . Dar
Thales din Mi let şi Pherekydes din Syros consideră principiul
tuturor lucrurilor apa, pe care Pherekydes o numeşte şi Xaos
(Chaos) , luând aceasta, după cum se pare, de la Hesiod, care
spune ( Theog. 1 1 6) : " Într-adevăr, Chaosul s-a născut cel dintâi ".
2 (4) . GRENFELL-HUNT GREEK PAPYR. Ser. 11 n . 1 1 p. 23 aut&t
. . . <pâ�. CLEM. Str. VI 9 (1 1 428, 1 9 St.) auei.s tE 'Of!l'Jpou E1tt tils
fJ<patO''tO'tEUK'tOU U0'7ti.Oos El1tOV'tOs' 'ev fl.EV yaîav E'tEU�', EV o' oupav6v, EV
oE 9UA.acrcrav· EV o' En9Et 1tO'tUf!OÎO f!Eya craEvos OOKEavoîo' [l: 483, 607]
Il>. 6 l:uptQS Â.Eyet· ZUs ... orofiata'. VI 53 (1 1 459, 4) aus lsodoros . . . 'Lva
fili9wcrt n ecrnv il u1t6mepos Bpiis Kai to e1t' ai>'tilt 1tE1totKtAf!Evov <pâpos.
4 6
n:avta Q(j(l el>. aA.Â:rwopiJcra� EBEOAOCj)ll(jEV A.a�oov an:o tfi� 'tOU XaJl
1t't0q>ll'tEOO� 'tTJV \.m68Em V.
col. 1 au>t&t 1tOtOUcrtV ta oird.a n:oA.A.a 'tE Kat Jlf.'YUAU. E1tEt OE
tauta E/;EtEAEcrav n:avta Kat XPiJJ.J.ata Kat BEpan:ovta� Kat Bepan:ai.va�
Kat tă.A.A.a ooa &î n:avta, En:d 8ft n:avta EtOÎJlU yi.yvuat, 'tOV 'YUJ.l.OV
n:otEcrtv. Kan:noft tpi'tll TtJlEPll yi.yvE"tat t&t 'YUJ.l.Wl, 'tO'tE za� 1tOtEÎ q>âpo�
J.l.Eya 'tE Kal. KUAOV Kal. EV aut&t n:otKÎAAEt rfjv Kal. 'wy..,vov Kal. ta
'wy11vou Oci:JJ.J.ata . . .
COl . 2 �OUAOJ.l.EV�> yap crEO 'tO� YUJ.l.OU� dvat 'tOU't(J)l � crE nJl&. m) OE J.l.Ol xaîpE 'tE Kal. cruvtcrBt. tauta q>amv avaKaA.un:-rfJpta n:p&tov YEvEcrBat·
EK 'tOU'tOU Of 6 VOJ.l.O� EYEVE'tO Kal. BEoîm real. avep<On:mmv. ft OE Jll<V
a11E$E> tm &sa11<Ev.., Eu to cpâ>p� . . .
2 (4) . GRENFELL -HUNT, Greek Papyr. Seria 11, n . 1 1 , p. 23 .
" Pentru e l . . . , un peplos". CLEMENT, Stromat. VI, 9 (11, 428, 19
St.) . De asemenea, Homer, pomenind despre scutul făcut de
Hefaistos (spune) : " pe faţa scutului a făurit pământul, apoi
cerul şi marea, a înfăţişat în continuare uriaşa putere a fluviului
Okeanos " (lliada XVII I , 483, 607); Pherekydes din Syros spune
: " Construiesc . . lăcaşuri " . VI, 53 (11, 549, 4) din lsidoros : (ca
oamenii ) să înveţe ce este s t e j a r u 1 î n a r i p a t şi m a n -
t i a brodată ( " peplos':.ul) de pe acesta, toate câte le-a spus
Pherekydes despre divinităţi, prezentându-le în mod alegoric,
preluând o atare concepţie de la precizarea lui Cham.
col . 1 " E i construiesc pentru acesta (Zas) lăcaşuri multe şi
mari . După ce le-au terminat pe toate şi au adus lucruri le
necesare în locuinţă şi sluj itori şi slujitoare şi toate celelalte câte
trebuie, când toate sunt gata, fac căsătoria . Dar, când sosi a
treia zi de nuntă, Zas face o mantie mare şi frumoasă şi brodează
pe ea imaginea Gaiei şi a lui Ogenos şi lăcaşurile lui Ogenos . . .
(Şi Zas aşa vorbi către Chthonia)
4 7
col. 2. Vrând ca a ta să fie nunta, prin aceasta te cinstesc.
Tu , fă-mi bună primire şi uneşte-te prin căsătorie cu mine " . Se
spune că atunci pentru prima oară s-au instituit acele daruri
care se dau logodnicei în ziua în care îşi descoperă chipul ; din
aceasta s-a făcut un obicei şi pentru zei şi pentru oameni.
Logodnica , primind cu bunăvoinţă mantia, îi răspunde . . . .
3 (2) PROCL. i n T im. 32 C; 11 54, 28 Diehl 6 Il!. EÂ.eyev ei<; "bpwta
J.le'tCl�e�Â.ft<JB<xt 'tOV !\ia J.lEÂ.Â.OV't(l OTJJ.ltO'UpyelV, O'tt oi] 'tOV ICOOJ.lOV EIC t&v
tvavtiwv cruvtcrta<; ei<; OJ.lOÂ.oyiav Kat qnÂ.iav ijyaye Kal. taut6tTJta 7tâcrtv
EVE0'1tetp€ JC(ll EV(I)O't V ti]v ot' OÂ.WV OtJÎICOUO'ClV.
3 (2) . PROCLOS, la PLATON, în Tim. 32 C ; 11 , 54, 28 Diehl.
Pherekydes spunea că Zeus, având de gând să creieze lumea,
s-a preschimbat în Eros, deoarece a condus Universul, după
ce 1-a constituit d in lucruri contrare, spre armonie şi înţe legere
şi a implantat în toate aceeaşi năzuinţă precum şi unitatea
care străbate pretutindeni .
4 (3) . ORIG. c. Cels. Vl 42 ( l i 1 1 1 , 13 K. ; aus Ce Isus) !l>epe!COOTJv 0€
7tOÂ.Â.&t «lpxm6tepov YEVOJ.levov 'HpaKÂ.Eitou J.lu9o7totel:v crtpateiav crtpateim
1tClp<l'tClTIOJ.lEVTJV JC(ll 'tlÎ<; J.lEV TJ'YeJ.lOVCl Kp6vov <a7to>Otoovm, tft<; EtEpa<; o'
'Oqnovro. 7tpoKÂ.JÎO'et<; 0€ Kal. UJ.ltÂ.Â.a<; mh&v icrtopci:, cruvaftKa<; te mhoi:<;
yiyvecrem, tv' 67t6tepot mh&v ei<; tov 'wnvov EJ.lTtEO'WO't, toutoU<; J.lfv eivm
VEvtKTJJ.J.fVOUU<;, 'tOU<; o' E�<OOavia<; JC(lt VtlCJÎO'UVia<; 'tOUttU<; EXet V tOV a\Jpav6v.
toutou oc tou �ouÂ.JÎJ.lat6<; <pTJO't v EXE0'9at Kat ta 7tept tou<; Tt tâva<; Kat
rivavta<; J.lUO'tJÎpta 9roJ.laxel:v a7tayyeÂ.Â.OJ.lEvou<;, Kal. ta 7tap' Aiyu1ttiot<;
1tepl. TU<p&vo<; Kal. "wpou Kal. 'Ocripilio<;. PHILO BYBL. Sanchuniath. (Eus.
P. E. 1 10, 50) 1tClpU lllotviKWV 0€ JC(lt Il!. Â.ajXOv tU<; a<pOpJ.lU<; (vgl . 1 1
A 1 1 1 76, 2 1 7 A 2 144, 1 8) E9eOÂ.6yTJO'e 7tept tou 7tap' mh&t Â.EYOJ.lEvou
'O<pwveoo<; eeou Kal. t&v 'O<pwvtO&v. TERT. de coron. 7 Saturnum Ph.
4 8
ante omnes refert coronatum, lovem Diodorus (VI 4) post devictos
Titanas. PROCL. in Tim. 20 D; 177, 1 5 D.
4 (3) .0RIGENES, Contra Ce/sum VI, 42 (11 , 1 1 1 , 1 3 K . ; din
Celsus) . Pherekydes, născut cu mult înainte decât Heraclit,
povesteşte că o armată a fost opusă altei armate şi că a fost
numit conducător al uneia C r o n o s, iar al celeilalte, O p h i o
n e u s. Istoriseşte provocările la luptă şi luptele propriu-zise şi
că au încheiat o conventie, conform căreia aceia din ei care
aveau să cadă în O g e n o s, să se considere învinşi, iar ceilalt i ,
care i-ar fi prăvălit şi ieşit victorioşi, să ia în stăpânire Cerul .
Pherekydes spune că de această hotărâre t in m isteri i le
privitoare la Titanii şi la Gigantii care, după cât se povesteşte,
au luptat cu zeii, precum şi misteriile de la egipteni, referitoare
la Typhon şi Horos şi Osiris. PHILON DIN BABYLOS, Sanchuniath.
(EUSEB. , P. f. l , 1 0, 50) . Luând de la fenicieni traditia, Pherekydes
în istoriile sale despre ze i povesteşte despre zeu l numit de el
Ophioneus şi despre o p h i o n i z i .
5 (6) ORIG. c . Cels. Vl 42 (11 1 1 2 , 20 K . ) Kal. 1ltTJYOUf.lEV6� yE ta
'Of.l TJptKa E7tTJ (A 590 O 1 8) cpTJO't [Celsus] A.6you� Ei vat toii 9Eoii np(>�
tt1v UATJV tou� A6you� toii tno� 7tpO� tt1v "Hpav, tou� 1)[_ 7tpO� tt1v UATJV
A6you� aivittE0'9at, 00� ăpa E� apxfl� autt1v 7tATJf.lf.lEAW� EXOUO'!XV
lltaA.apoov avaA.oyiat� ttO't O'UVEilTJO'E Kat EKOO'f.lTJO'EV 6 9E6�. Kat Ott tOU�
nept autt1v OOlf.lOV�, OO'ot i>j}ptcrtai, tOUtO� cX7toppt7ttEÎ KoA.ffi;rov auto�
tflt &iipo oo&t. taiita 1)E ta 'Of.liJpou E1tTJ outro VOTJ9Evta tOV II>EpEKUilTJV
cpTJcrl.v EipTJKEvat to 'KEiv% llE tfl� floipa� evepatv ecrnv i] taptapiTJ
flOÎpa· CjlUACtO'O'OUO't 1)' autt1v 9uyatEpE� BopEOU "Apnmai tE Kat ElUEAA!X'
/!:vea ZEU� EKPaAA.Et 9E&v otav tt� �uPptO'TJt'. t&v tOtoUtWV llE CjlTJO'tV
EXE0"9at VOTJflCttrov Kat tov [nEpt] tfl� 'A9TJV� nE7tÂ.ov EV tflt 7tOfl7tflt t&v
rrava9TJvairov U7t0 7tCtVtWV 9EropOUflEVOV. IlTJAOUtat yap, CjlTJO'ÎV, an' autoii,
4 9
ott UJlJÎtwp tt� JCO:t ăxpo:vto� oo:iJlWV bttKpo:tEî 9po:cmvoJlEVWv tâlv
YTJYEVWV.
5 (6) .0RIG EN ES, Contra Celsum VI . 42 (11, 1 1 2 , 20 K . )
Comentând epopeile homerice (//iada 1 , 590 ; //iada XV, 1 8) ,
(Celsus) spune c ă vorbele lui· lupiter adresate Herei reprezintă
cuvântul zeului către materie ; că aceste cuvinte către materie
sunt enigmatice, anume că zeul a adunat-o la un loc şi a
înfrumusetat-o modelând-o după anumite rânduiel i , deşi se
afla de la început într-o cumplită neorânduială şi că pe demonii
din jurul ei, câti erau nesupuşi , pedepsindu-i. i-a prăvălit pe
tărâmul acesta. Arată că Pherekydes, având astfel în minte
versurile lui Homer, ar fi spus : " sub acest tărâm se află tinutul
Tartarului ; pe acesta îl păzesc fiicele lui Boreas (vântul nordic),
Harpi i le şi Thyella (Furtuna) ; acolo îl alungă Zeus pe oricare
dintre zeii care nu s-ar arăta supus " .
6 (5) PORPH . de antr. Nymph. 3 1 tou :Eupiou <I>EpEKooou 11uxou�
KO:t I3Q9po� KO:t avtpo: KO:t 9\Jpo:� KO:t 1t1JÂ.O:� Â.Eyovto� KO:t OUX tOUtWV
o:ivtttoJlEvou ta� t&v \jlux&v yEvEcrEt� Ko:l. anoyEvEcrEt� . .. PROCL. in
Tim. 29 A; 1 333, 28 D. tâlv 1to:Â.o:tâlv ăvtpOv Ko:Â.ouvtwv tov KOOjlov [vgl.
A 8 m. Anm. , auch 31 B 120] Ko:l. <ppo\jlpav [44 B IS] Ko:l. cr7tJÎÂ.o:tov .. .
6 (5) . PORPHYR. , de antr. Nymph. 3 1 . Pherekydes din Syros
vorbeşte despre a b i s u r i şi g r o p i şi p e ş t e r i şi u ş i şi p o r t i
şi prin aceasta face aluzie la originea şi la viata de după moarte
a s u f 1 e t e 1 o r . . . PROCLOS la Platon, în Tim. 29 A ; 1, 333, 28 D.
Cei vechi numesc lumea p e ş t e r ă (cf. ş i 31 B 1 20) şi închisoare
(44 B 1 5) şi grotă . . .
7 (0) PSEUDOGAL. (d. i . PORPHYR. ) ad. Gaurum ed. Kalbfl.
(Abh. Beri. Ak. 1 895) S. 34, 26 Kavto:OOo: noA� 6 NoUJll\vto� Ko:l. oi ta�
5 0
nueay6pou imovoi� E�lTYOlJIJ.EVot, Kat tOV mxpa f!Ev t&t mittrovt [rep. X
621 Al 1UltallOV 'AilEĂ:rrta, napa oc t&t 'Hm6&ot Kal. toî<; 'Opq>tKoî<; TJ'tv
LtUya, mxp(x oc t&t «f>Eperi>OTtt tl'Jv hpcn)v em tou <ntEpllato<; EKOCXOflEVOt.
7 (0) . PSE U DOGAL . , (adică PORPHYR. ) , ad Gaurum, ed.
Kalbfl. (Abh. Beri. Ak . 1 895) pp. 34, 26. Ş i de a ic i Numenios în
mare măsură cât şi interpretii doctrinei lui Pythagoras acceptă
prin traditie existenta râu lui numit de Platon (Rep. X, 62 1 A)
Ameles, de către Hesiod şi orfici Styx, iar de către Pherekydes
, r ă s p â n d i r e a s e m i n t e i .
8 (9) SCHOL. APOLL. Rhod. 1 645 <1>. 8E <pTtcrtv ott o&pov Elxe
nap(t tOU 'bpllOU 6 A i8aÂ.t0Tt<; to 'tfJV IJIUXTJV autou oott llEV EV "AtOOU
7tOtE ot EV toî<; imtp 'tfJV yflv t67tot<; dvat. Vgl. c. 1 4, 8 und oben A 5.
8 (9) . SCHOL. APOLL. rhod . 1, 645. Pherekydes spune că A i t
h a 1 i d e s primise de la Hermes darul ca sufletul său să fie
când în Hades când în tinuturile de deasupra pământulu i .
Cei Şapte Înţelepţi
1 . DIOG. 1 40ff. nepl. oi) toov tnta (&/;tov yap Evtau8a Ka9oÂ.tKOO<;
KaKeivrov E7ttllVTtcr9fjvat) Myot q>Epovtat totomot. �a11rov 6 Kup11vaîo<;
yqpa<p<O<; nepl. toov <ptA.oo6<prov [FHG IV 277] nâmv tyx:aÂ.Eî, llaÂ.tcrta of:
toî<; tma. 'Av�tllEVTt<; 8E <pTtm navt� Em9Ecr8at 7totTtttKfjt· 6 oc �tKaiaPXo<;
[fr. 28 FHG 11 243 vgl. Hermes 27 ( 1 892) 1 20. 1 26] oute crO<poiJ<; oute
<ptÂ.OOO<pOU<; <jlllO't V autoi><; yeyoVEVat, O'UVEtOlJ<; OE tt va<; Kat VO!l09Ett KO{J<;.
'ApxettllO<; ot 6 L'UpaKOOOto<; [FHG IV 3 1 8] OlltÂ.iav autoov avayeypa<pE
1tapCt KU'JIEÂ.rot, Tit Kat aut6<; <jlllO't 7taparoxeîv· "b<pOpo<; [FGrHist. 70 F
1 8 1 11 95] oc 1tapCt Kpoicrrot 1tÂ.fJV 9aÂ.ou. <pacrt OE ttVE<; Kat EV navtrovirot
5 1
KUt EV Kopiv9rot KUt EV �EAqx>îr; cruveA.8Eîv autoUr;. (41) Ot.aq>O>VoUV'tat 8t
KUt ai U1t<Xpacretr; amc:Ov Kat ăA.A.ou ăA.A.o q>acriv, ror; EKEÎVO [87 B 7].
�v AaKEOatf.1.6vwr; XiA.cov crocpâr;, Or; t6:8' !!�e·
'f.LT]OEV ăyav· Katp<Îlt 7tUV'tU 1tpO<JEcrn KUÂ.a'.
crtama�E'tat 8t Kat m:pl. toii apt9f.LOU UU'tc:ÎlV. Aeav8pwr; [fr. 4 FHG 11
336] f.I.Ev y(xp avtl. KÂ.Eof3ouA.ou Kal. Mucrcovor; Aeroq>avtov ropytaoa
Aejlrowv il 'bq>emov EyKpivet Kal. 'b7ttf.LEVtOTtV tov Kpfita· TIA.atcov OE EV
Tipcotay6pat [s. nr. 2] Moocova avtl. Tiept6:v8pou· "bq>opor; [FGrHist. 70 F
1 82 11 95] OE UV'tt Mucrcovor; 'A vaxapm v· oi OE KUt nueay6pav
npooypaq>oumv. �tKUÎapxor; [S .O.] 8t tEcrcrapar; cOf.LOAOYTtf.LEVOUt; Ttf.LÎV
7tUpaoi.&ootv eaA.fiv, Bi.avta, TitttUKOV, LOÂ.COVU. ăA.A.our; 8t OVOf.I.�Et
i!�. oov EK�acrem tpeîr;, 'AptcrtOOTtf.LOV, TIO:f.l.q>uwv, Xi.A.cova AaKEOatf.L6vwv,
KA.e6�ouA.ov, 'Avaxapmv, Tiepiav8pov. i:vtot 7tpootteEamv 'AKoucriÂ.aov [8 A 1 ] K� il LK�pa 'Apyeîov. (42) "bpf.Lt7t7t0t; 8' EV tc:Ot Tiepl. tc:Ov
crmp&v [fr. 8 FHG I I I 371 E7t'taKai&K6: q>Ttcrtv, oov toUr; E7tta ăAA.our; ăAA.cor;
aipeîcrem· Eivm OE LOACOVU, eaA.fiv, TitttaKOV, Biavta, XiA.cova,
<Moocovex>, KÂE�ouA.ov, Tiepiav8pov, 'Avaxapmv, 'AKoucri.Aaov, 'b1ttf.LEvi8Ttv
[3 B 1 1 32, 4], Aeffiq>avtov, illEpEKOOTtV (7 A 2a], 'AptcrtOOTtf.I.OV, nueay6pav,
Aâcrov Xapf.LUVTIOOU il Lt<JUf.l.�pivou, il ror; 'Aptcrt6�evor; [fr. 52 FHG 11
285], Xap�ivou, 'bpf.1.tovro, 'Ava�ay6pav [59 A 30. 33]. '17t7t6�otor; 8t EV
tfit tc:Ov «l>tA.ocr&pcov avaypaq>fit· 'Opq>Ea, Aivov, :WA.cova, Tiepiavopov,
'Avaxapmv, KA.e6�uA.ov, Moocova, 8aA.fiv, Biavta, TitttaK6v, 't:.7tÎXUPf.I.OV [23 A 6c], Tiu9ay6pav.
1 . DIOG. LAERT. 1, 40. Cu privire la cei şapte întelepti (căci
se cuvine să amintim aici, în l inii mari şi despre ei) , n i se transmit
următoarele informatii . Damon din Cyrena , care a scris Despre
filosofi (FHG IV, 277) îi critică pe toti, dar în mod special pe cei
şapte întelepti. Anaximenes afirmă că toti s-au preocupat de
poezie, iar Dika iarchos (fr. 28 FHG 11, 243 ; vezi " Hermes" 27
5 2
( 1 892) 1 20. 1 26) afirmă c ă aceştia n-ou fost nici intelepti şi nici
filosofi. ci nişte oameni cu o minte ascutită şi legiuitori. Archetimos
din Syracusa (FHG IV 3 1 8) a mentionat o întrunire a lor, la curtea
lui Kypselos, la care spunea că ar fi fost şi el de fată . Ephoros
însă ( FGrHist. 70 F 1 8 1 11 95) sustine că întrunirea ar fi avut loc la
curtea lui Cresus, fără participarea lui Thales. Altii însă spun că
ei s-ar fi întrunit atât la Panionion, cât şi la Corint şi la Delfi.
Afirmatiile lor sunt în contradictie şi fiecăruia dintre ei i se atribuie
când o învătătură, când alta, cum ar fi următoarea (87 B 7) :
" A trăit un intelept, Chilon lacedemonianul, care a afirmat
următoarele : " N imic prea m ult ; toate lucruri le bune se
adeveresc la vremea lor " ".
Există contradictii şi cu privire la numărul lor, căci Lendrinos
(fr. 4 FHG 1 1 , 336) pune în locul lui Kleobulos şi al lui Myson, pe
Leophantos, fiul lui Gorgiadas d in Lebedos ori din Efes şi pe
cretanul Epimenides. Platon însă, în Protagoras (343 A) îl pune
pe Myson în locul lui Periandros, iar Ephoros (FGrHist. 70, F , 1 82
, 1 1 . 95) pe Anacharsis, în locul lui Myson. Altii îl adaugă şi pe
Pythagoras. Dikaiarchos ne transmite numele a patru intelepti
care sunt admişi de toti : Thales, Bias, P ittacos, Sa lon. E l
ment ionează ş i pe a lt i şase , d intre care a lege tre i , pe
Aristodemos, pe Pamphylos, pe lacedemonianul Chilon, pe
Kleobulos, Anacharsis ş i Periandros ; uni i îl adaugă pe Acusilaos
(8 A 1 ) , fiul lui Kabas sau Scabros din Argos. (42) Hermippos
însă, în lucrarea Despre Înţelepţi , afirmă că înte leptii sunt
şaptesprezece la număr, dintre care uni i aleg pe cei şapte
într-un anume fel, altii în alt fel. Aceştia sunt : Salon, Thales ,
P itta cos, B ias , C h i l o n , < M yson> , K leobu los , Peria n d ros ,
Anacharsis, Acusilaos, Epimenides (3 , B , 1 , 1 , 32, 4) , Leophantos,
Pherekydes (7, A, 2a) , Aristodemos, Pythagoras, Lasos , fiul lui
Charmantides sau al lui Sisymbrinos, sau după Aristoxenes (fr. 52
5 3
FHG 1 1 , 285) fiul lui Chabrinos din Hermione şi Anaxagoras (59 , A,
30.33) . H ippobotos, în lista filosofilor îi include pe Orfeu, Linos,
Solon, Periandros, Anacharsis, Kleobulos, Myson, Thales, Bias,
Pittacos, Epicharmos (23, A, 6 c) , pe Pythagoras.
2. P LATO Protag . 343 A toutoov [na m l . t&v qnA.ocr6qloor;
Â.aKoovt1;6vtoov] itv Kal. 8aÂ.ftr; 6 MtÂ.iJcrwr; Kal. TitttaKor; 6 MuttA.T]vaîor;
Kal. Biar; 6 TiptTJVEi>r; Kal. E6Â.oov 6 llf.LEtEpor; Kal. K Â.e6�ouÂ.or; 6 Aivowr;
Kal. Mucroov 6 XT]veur;, Kal. i:'�Oof.Lor; ev toutotr; eÂ.tyeto Aat(EOatf.L6vwr;
XiÂ.oov· oîhot mivter; 1; T]Â.OOtal. Kal. epacrtal. Kal. f.La8T]tal. itcrav tftr;
AaKEOatf.LOVt(J)V 7toÂ.ttetar;· Kat Kataf.LU80t ăv ttt; aUtOOV 'tftV CJOqltaV
totaUtT]V oucrav, flllf.Lata �paxta a�tof.LVT]f.LOVEUta hacrtoot EipT]f.LEVa.
OU'tOl Kal. KOtvftt �UVEÂ.86vter; a7tapxitv tftr; CJOqliar; avEBecrav t&t
'A7t6Â.Â.oovt Eir; tov veoov tov ev dEÂ.qloîr;, ypaljlavter; tai3ta, â Bit 7tavter;
Uf.Lvoi3crt, rv&Bt craut6v Kal. MT]OEv ăyav. toi3 Bit i:'veKa tai3ta Â.Eyoo;
O'tt outor; 6 tp67tor; itv t&v 7taÂ.at&v tftr; qllAOCJOqliar;, �paxuÂ.oyia nr;
AaKoovtKTJ. Kal. Bit Kal. toi3 TitttaKoil ioim 7tEptEqlEpEto touto to
'pftf.La EyKOOf.Lta1;6f.LEVOV U1t0 t&v CJOqlOV 'tO xaÂ.E1tOV ecr8A6v Ef.Lf.LEVat.
Charm. 1 64D ff. crxeoov yap 'tt i:'yooyE auto toi3t6 qlT]CJfll Eivat
crooqlpoouvT]v to ytyvoocrKetv f.autov Kal. crUf.LqlEpOf.Lat t&t ev dEÂ.qloîr;
ava8EV'tl 'tO 'tOtoU'tOV YPUflfla . . . 'tO yap rv&Bt crautov Kal. 'tO LOOqlpOVEl
ECJ'tt f.LEV taUtOV oor; ta ypaf.Lf.LataqlT]crtV Kat eyoo, taxa o' ăv ttr; OtT]8etT]
ăÂ.Â.o dvat· o oiJ f!Ot OOKOUcrtV 7ta8eîv Kal. oi ta ucrtepov yplif.Lf.Lata
avaBEVtEr; 'tO'tE MT]OEv ăyav Kat 'tO 'byyUT] 7tapa o' ătT]. Kat yap
OU'tOl �Uf.L�OUÂ.ftV c:iniJBTJcrav d vat 'tO rv&Bt craut6v, aÂ.Â.' ou t&v
Eicrt6vtoov [i:'vEKEV] u1to toi3 8eoi3 7tp6crpT]crtv· Ei8' tva Oft Kal. crqleîr;
fl T]OEV itttov CJUfl�OUÂ.ar; XPTJCllf.LOUt; ava8E ÎEV' tai3ta ypaljlaVtEr;
av[8ecrav.
2. PLATON. Protagoras 343 A. Printre aceştia (simpatizanti ai
modului de viată din Laconia), erau Thales din Milet, Pittacos din
5 4
Mytilene, Bias din Priene, Salon a l nostru, Kleobulos din Lindos, Myson
din Chenai ş i , se spunea şi de un a l şaptelea , C hi lon din
Lacedemonia. Aceştia erau toti discipoli zeloşi ş i iubitori ai modului
de viată lacedemonian. Oricine îşi poate da seama despre felul
învătăturii lor, luând în considerare învătăturile concise şi vrednice
de amintit, rostite de fiecare, atunci când s-au adunat la templul de
la Delfi, spre a-i închina lui Apolion ofrandaîntelepciunii lor şi când au
gravat acolo acele învătăminte pe care toti le preamăresc :
" Cunoaşte-te pe tine însuti " şi " Nimic prea mult " . Afirm acest
lucru fiindcă acesta era modul de a filosofa al celor vechi : o concizie
laconică. Lui Pittacos i se atribuie zicala aceea răspândită pe care
o laudă înteleptii : " e greu să fii virtuos până la capăt". Charm. 1 64
D şi urm. Într-un chip oarecare, spun eu, tocmai acest lucru reprezintă
întelepciunea : a se cunoaşte pe sine şi sunt de acord cu acela
care a pus o asemenea inscriptie pe frontispiciul templului de la
Delfi . . . Iar " Cunoaşte-te pe tine însuti " şi " Fii întelept" sunt unul şi
acelaşi lucru, aşa cum o arată inscriptia şi cum o sustin şi eu. S-ar
putea totuşi ca unii să creadă altfel ; aşa cum s-au petrecut lucrurile,
după cum ni se pare, cu aceia care au aşezat ulterior celelalte
inscriptii, şi anume " Nimic prea mult" şi " Chezăşia întovărăşeşte
nenorocirea". Ei îşi închipuiau că " a te cunoaşte pe tine însuti" este
un sfat, şi nu cuvântul cu care zeul întâmpina pe cei ce păşeau în
sanctuar. Pentru ca şi ei, la rândul lor, să întocmească inscriptii nu
mai putin folositoare, le-au gravat pe acestea.
3. STOB. 1 1 1 1 , 1 72 �11f!l'ltptou cilaÂ.llP� T&v ema mxp&v anO<p�Yilata.
3. STOBAIOS I II . 1 - 1 72. Maximele celor şapte intelepti. după
Demetrios din Phaleron.
a. KLEOBU LOS DIN LINDOS, FIUL LUI EVAGORAS, A SPUS :
1 . IJ.Etpov ăptcrtov. 2. natepa oEî aioEîcrem. 3. Eu to cr&IJ.a EXEtv Kat
'tTJV \lfUXJÎV. 4. cptATJKOOV ElVUt KUl iJ.TJ 1tOÂ.UÂ.aÂ.OV. 5 . 1tOÂ.UIJ.a9fi ij CtiJ.a9fi.
5 5
6. yÂiiJcrcrav E\)cpTUJ.OV KEK'tftcr9at. 7. apt:'tft� OtKEÎOV, Karia� CxAAO'tptOV.
8. aOtKiav IJ.tcrt:îv, t:ucrej3t:tav cpuA.acrcrt:tV. 9. 1t0At'tat� 'ta j3eA.ncr'ta
crUIJ.j30UAEUEtV. 10 . iJoovft� Kpa'tEÎV. 1 ! . j3iat IJ.TIOEV 1tpCx't'tEtV. 12 . 'tEKva
1tatOEUEtV. 1 3 . 'tUXTit d5xm9at. 14. exepa� OtaA.ut:tv. 1 5 . 'tOV 'tOU OtliJ.OU
txepov 7tOAEIJ.tOV vo�J.il;nv. 16. yuvmKt J.ll) llaxecr9at IJ.TIOE ă.yav cppoveîv
aA.A.o'tpimv 1tapOV't(t)V" 'tO IJ.EV yap ă.vmav, 'tO OE IJ.UViav ouva'tat 1tapexnv.
1 7. oiKE'ta� 7tap' olvov llfJ KoA.al;t:tv· Ei oc IJ.tl. oo�t:� 7tapotveîv. 18 .
yaiJ.t:îv EK 'tâlv 61J.oimv· eav yap EK 'tâlv Kpt:tn6vmv, &cr7t6'ta�. ou cruyyeveî�
K'ti]crllt. 1 9. llfJ E7ttyt:A.âv 'tâlt crKci>7twvn· a7tt:X9iJ� yap Ecrllt 'tot�
crKci>7t'tOIJ.EvOt�. 20. t:u7topoiiv'ta llfJ imepi]cpavov dvm, a7topouv'ta llfJ
'ta7tt:tvoucr9at.
1 . " Măsura este lucrul cel mai bun. 2 . Se cuvine să-ti
respecti părintele. 3. Păstrează-ti trupul şi mintea sănătoase.
4. Să-ti placă să asculti multe , dar să nu spui multe. 5. Fii mai
degrabă mult şt iutor decât neştiutor. 6. Să-ti fie vorba pl ină
de bunăvointă. 7 . F i i prieten al virtutii şi stră in de răutate. 8.
Urăşte nedreptatea şi cultivă pietatea. 9. Concetătenilor tăi
dă-le sfaturile cele mai bune. 1 0. Domină plăcerea. 1 1 . Nu
face nimic din silă. 1 2. Educă-ti copi i i . 1 3 . Roagă-te sort i i . 1 4.
Pune capăt duşmăni ilor. 1 5. Consideră drept vrăj maş pe cel
ce este vrăjmaşul poporului . 1 6. Să nu te sfădeşti cu nevasta
în fata străinilor şi n ic i să-i arăti o atentie prea mare ; una
denotă prost ie , ceala ltă poate părea nebun ie . 1 7 . N u
pedepsi pe sclavi când sunt băuti, căci astfel vei apărea tu
însuti băut. 1 8 . Căsătoreşte-te cu cineva de rangul tău, căci
dacă vei lua o nevastă dintr-o famil ie mai bună, vei dobândi
tu însuti stăpân i . 1 9. Nu râde alături de cel ce ia pe a lt i i în
batjocură, căci vei ajunge urât de cei batjocoriti . 20. Nu te
mândri când îti merge bine şi nu te u mi l i când te af l i la
strâmtoare . "
5 6
b . SOLON ATEN IANUL FIUL LUI EXEKESTIDES, A SPUS:
1 . JlTJOEv ăyav. 2. x:ptt�� JlTt x:aGr]cro· Ei 8E JlTJ, t&t ATJq>eEvn txepo�
EcrTJt. 3 . f]8ov�v q>EUyE, iln� Â.ll1tTJV 'ttK'tEt. 4. q>uÂ.acrcre tp(mou x:aÂ.ox:ayaetav
opx:ou 7ttcrtotf.pav. 5 . crq>payi1;;ou 'tOU� JlEV A.6you� crtyfit, 't�V OE my�v
KatpWt. 6. JlTt \j/EOOOU, &.Al..' &.A.T]9EuE. 7. ta crnouOaîa JlEAE'ta. 8. 'tWV
yovEo>v JlTt AEYE OtKO:tO'tEpa. 9. q>iA.o� JlTt taxu K'tW, o� o' av K'tTJcrTJt, Jl�
taxu &.noooriJ.J.a1;;e. 1 o. ăPXEcrBat JlaSWv fJ.PXet v tmmiJcrTJt. 1 1 . Eileuvav
E'tEpo� &.�tWV OtOOVat x:al. auto� U7tEXE. 1 2. crUJl�OUAEUE Jl� 'ta il8tcr'ta,
&.AA.a ta �f.A.ncrm 'tO� 7tOAttO:t�. 13 . JlTt epacruvou. 1 4. Jl� KO:KO� OJltAEt.
1 5 . XPW 'tOl� 9EOl�. 16. q>tAO� EUcr�Et. 17. 6 av <Jl�> lOTJtcr, JlTt Af.yE. 1 8.
El� mya. 19. 'tOÎ� crEaU'tO'U 1tpâ0� tcr9t. 20. ta Uq>O:Vfj 'tOl� qlO:VEpoÎ�
tEKJlaipou.
1 . " Nimic prea mult. 2. Nu te ridica în chip de judecător,
căci vei ajunge urât de cel osândit. 3. Fereşte-te de plăcerea
care aduce mâhn ire. 4. Să ai mai degrabă încredere în
nobletea ca racteru lu i decât în jurământ . 5. Pune capăt
discutiilor prin tăcere, iar tăcerii prin sesizarea c lipe i prielnice.
6. Nu m int i , ci spune adevăru l . 7. Preocupă-te de lucruri
importante. 8 . Nu te arăta mai drept decât părintii tăi. 9. Nu-ti
face prea repede prieteni , iar pe cei pe care i-a i dobândit nu-i
renega prea repede. 10 . Dacă vei învăta să te supui, vei învăta
şi să conduci . 1 1 . Dacă ai în vedere că alt i i trebuie să dea
socoteală, supune-te şi tu. 1 2 . Nu da concetătenilor tăi sfaturile
cele mai plăcute, ci pe cele mai folositoare. 1 3. Să nu fii insolent.
14 . Nu te întovărăşi cu oamenii răi. 1 5. C insteşte pe zei . 1 6. Să-ti
stimezi prieteni i . 1 7 . Nu spune ceea ce ai văzut. 1 8 Dacă ai
văzut ceva, tac i . 19 . Fii blând cu ai tă i . 20. Dovedeşte cele
nevăzute prin cele văzute.
5 7
c. CHILON lACEDEMONIANUL, FIUL LUI DAMAGETOS, A SPUS:
1. yv&!h O'U'U'tOV. 2. mvoov JlTJ 1tOÂ.A.a Â.UÂEt· aJletp'tl'JcrEt yap. 3. JlTJ
anEiÂ.Et •oîs EÂ.Eu9tpotS· ou yap 3ixawv. 4. Jlll xaxoÂ.oyEt •o\Js 7tÂ.T)criov·
ei & Jlit, axoooT)t, Eq>' ois Â.unTJ9ftcrTJt. 5. Enl. •a 3�::înva •oov q>iAwv �paocoos
nopeoou, Em & •as a•uxias •axtw�. 6. râJlous EU'tEÂ.Eîs nowu. 1. •ov
'tE'tEÂ.EU'tT)KO'tet JlCtKâpt�E. 8. 7tpEcr�U'tEpov cr�ou. 9. 'tOV 'ta aÂ.Â.6'tpta
1tEpteypa�OJlEVOV Jlte!Et. 10. �T)Jltav aipou JlâÂ.Â.OV fi KEpOO� aicrxp6v· 'tO
JlEV yap âna� Â.unftcrEt, 'tO 3e ad. I l . 't&t 3ucr'tuxouvn Jlll EmyeÂ.a. 1 2.
'tpetXU� iOv ilcruxov creamov oopqE, 01tWs crE aicrxuvooV'tat JlâÂ.Â.ov fi
q>ojl&v•at. 13 . •fis iliia� oirias npoo'tâ'tEt. 14. it yÂ.&crcrâ crou JlTJ 7tpo'tpEXE'too
'tOU vou. 15 . 9'UJ.loi'i KpU'tEt. 1 6. JlTJ E7tt9UJ.1Et a3'6va'ta. 17 . Ev O&Ot Jlll
crnEOOE npoâyEtv. 1 8 . JlTJOC 'tTJV XEîpa KtVEîv· JlCtvtxov yâp. 1 9. VOJ.lot�
1tEt9ou. 20. a3tKOUJlEVQS 3taÂ.Â.âcrcrou, uj3pt�OJlEVOs 'ttJlc:opoU.
1 . " Cunoaşte-te pe tine însuti. 2. Când bei să nu vorbeşti
prea mult, căci o să greşeşt i . 3. Nu ameninta pe oamenii liberi ,
căci este o faptă nedreaptă. 4. Nu defă ima pe semenul tău,
căci vei auzi lucruri ce te vor întrista. 5 . Nu alerga grăbit la
ospetele prieteni lor, dar zoreşte-te când aceştia se află la
necaz. 6. Să-ti faci o nuntă modestă. 7. Pe om să-I fericeşti
numai după ce a murit. 8. Respectă pe cel mai în vârstă. 9.
Urăşte pe cel ce se amestecă în treburile altora . 1 0. Preferă
paguba în locul unui câştig ruşinos, una te va supăra o singura
dată, al doilea totdeauna. 1 1 . Nu râde de nenorocirea altuia .
1 2. Dacă a i cumva o fire aspră, poartă-te cu blândete, ca să
inspiri mai degrabă respect decât teamă . 1 3 . Fă ord ine în
propria-ti gospodărie. 1 4. Să nu îngădui gurii s-o ia înaintea
mintii . 1 5. Stăpâneşte-ti mânia. 1 6. Nu dori ceea ce nu este
posibil . 1 7 . La drum nu te grăbi s-o iei îna intea (altora) . 1 8 . N ic i
nu gesticula, căci este un semn de sminteală . 1 9. Supune-te
5 8
legi lor. 20. Dacă a i fost nedreptătit, împacă-te, iar daca ai
fost j ignit, răzbună-te".
d. THALES DIN M ILET, FIUL LU I EXAMYAS, A SPUS :
1 . tyyfu., 1tapa o' ăta. 2. cpiA.oov 1tap0Vt(J)V Kal U1tOVtOOV IJ.Eil VTJ<JO. 3. Il it tl)v O'Jfl.V KaA.A.oom�ou. &.A.A.' tv to1� f.mtTJOE\Jf,J.amv tmlt KaA.�. 4. llTt 1tA.outet
KaK&�. 5. llll (jE Otal3aA.A.Et(J) My� TtjJO� to� mcrtEOO� KEKOtvOOVTJKOta�. 6.
KOAfXKEUEtV yovEl� llTt OKVEt. 7 . llTt Ttat� otxou to cpauA.ov. 8. o'lo� av
f.pavou� EVEYKTJt� tOl� yovdkn, tOtoUtOU� auto� tv t&t yi]pat Ttap&. t&v
tEKVOOV 1tpoo8Exou. 9. XfXAE1tOV to f.autov yvrovat. 10. f\otcrtov ou f.mEhliJ.El�
tUXEÎV. 1 1 . avtapav &.pyia. 12 . 13A.al3ep0v aKpacria. 13 . 13api> U1tat0Eucrta.
14. OlOa<JKE KfXL IJ.UV9aVE tO ă�J,EtVOV. 1 5 . UpyO� IJ.Tt tffilt, IJ.TJO' UV 1tAOutfjt�.
16 . KaKa EV OtKOOt KpU1ttE. 17. cp8ovou IJ.CtAAoV il oiKtipou. 18 . IJ.Etpoot xpro.
19 . llTJ 1tftm Tttcrteue. 20. ăpxoov KO<riJ.Et creaut6v.
1 . " Chezăşia este tovarăşa nenorocirii. 2. Adu-ti aminte de
prieteni, fie că sunt de fată, fie că sunt absenti. 3 . Să nu te
preocupe înfătişarea, ci comportarea. 4. Nu te îmbogăti pe căi
nedrepte. 5. Cuvântul tău să nu te înjosească în ochii acelora cu
care te-ai legat prin jurământ. 6. Nu ezita în a-ti măguli părintii . 7.
Nu considera răul ca venind de la tatăl tău . 8. Ajutorul pe care-I
vei da părintilor tăi, 11 vei primi tu , la bătrânete, de la copiii tăi. 9.
Este un lucru anevoios să te cunoşti pe tine. 1 0. Este foarte plăcut
să obtii ceea ce doreşti. 1 1 . lnactivitatea este plictisitoare. 12 .
Lipsa de stăpânire este vătămătoare. 1 3. Este o povară să fii
necioplit. 14 . Deprinde-te şi tu şi deprinde-i şi pe ceilalti cu ceea
ce este mai bun. 1 5. Nu fii inactiv, chiar dacă eşti bogat. 1 6. Nu
dezvălui lucrurile urâte din casa ta. 1 7. Să fii mai curând invidiat
decât compătimit. 1 8 . Păstrează măsura. 1 9. Nu te încrede în
oricine. 20. Dacă eşti în fruntea lucrurilor, pune ordine în viata ta".
5 9
e . PITTACOS DIN LESBOS, FIUL LUI Yppa, A SPUS :
1 . lmtpov yvâl9t. 2 . i:l f-LEÎ,Â.Etl; 1tOtEÎV, f-llt Â.EyE· ci1totUXWV yap
KatayEÂ.acr9fJCJllt. 3. toî� E7tttll&:iot� xp&. 4. ooa VEf-LECJâ� tâlt 1tÂ.11CJLOV,
a'I'Jt� f-llt 1tOtEt. 5. cmpayouvta f-llt OVEtOt�E' E1tt yap tOUtOl� VEf-LECJt� 9Eâlv
KâS"tat. 6. 1tapaKata9f)Ka� a7t6�. 7. clVEXOU tl1t0 tWV 1tÂ.11CJtOV f-LtKpa
EÂ.atto\Jf-LEV�. 8. tOV cpiÂ.ov KaK� f-LTJ AEYE f-L",' Eii tOV ex9p6v· acruÂ.Â.6ytcrtov
yap to tOtOUtOV. 9. &:tvov cruvt&:îv to f-LEÂ.Â.OV, ampa'AE� to YEVOf-LEVOV. 10.
mcrtov yfl, ămcrtov eâÂ.acrcra. I l . ă1tÂ.llCJtov KE1tpOo<;. 1 2. Ktflcrat 1ota. 1 3 .
9Epa1tEUE EOOEj3EtaV, 1tatOEiav, crwcppoouv"v, cpp6v"mv, aÂ.ft9Etav, 1ttCJttV,
Ef-L1tEtpiav, emoES,t6t"ta, EtatpEiav, E1ttf-LEÂ.Etav, OtKOVOf-Ltav, tEXVllV.
1 . " Sesizează momentul prielnic. 2. Nu destăinu i ceea ce
ai de gând să între prinzi ; căci dacă nu vei reuşi, va râde lumea
de tine. 3. la pildă de la prieteni. 4. Nu săvârşi lucrurile pe care
le dezaprobi la cei ce-ti sunt a proape. 5 . Nu -l ocărî pe
netrebnic; căci pe lângă toate asupra lu i apasă şi pedeapsa
zeilor. 6. Restituie bunuri le încredintate . 7 . Îndură paguba
măruntă ce vine de la cei apropiati. 8 . Nu vorbi de rău pe
prieteni ş i nici pe duşman de bine, căci este o faptă nechibzuită.
9. E mare lucru să cunoşti viitorul; trecutul este sigur. 1 0. Pământul
îti dă încredere, în timp ce marea inspiră nesigurantă. 1 1 . Câştigul
este inseparabil . 1 2. Fii stăpân pe ceea ceîti apartine. 13 . Cultivă
prietenia, instructiunea, cu minten ia , j udecata, adevăru l ,
încrederea, priceperea, tovărăşia , ordinea, meseria".
f. BIAS DIN PRIENE, FIUL LUI TEUTAMIDAS, A SPUS :
1 . oi 1tÂ.EÎCJtot av9pW1t0t KCXKoi. 2. Ei<; Kâtompov, t:cp", Ef-l�Â.E\jlaVta
oEÎ, Ei f-LEV KaM<; cpaiv11t, KaÂ.a 7totEîv· Ei re aicrxp6<;, to til<; cpooEw<;
EÂ.Â.tnE<; owp9ooo9at tflt KCXÂ.OKaya9iat. 3. �paocoo<; EYXElpEt' ou o' âv
6 0
ăp!;Ttt. ota!kllawu. 4. 11icrtt to -caxu A.aÂ.Eiv, 11il aflcip-cTtt�· flE"tcivma yap
c:h:oÂ.ou8Ei. 5. !litt' EuftBTt� tcr9t flTttE KaKoft9TJ�. 6. ruppoouv11v llTJ TtpOOotxou.
7. <ppOVTtcrtV aycirta. 8. 1tEpt 9EWV '"J..i.yE, W� Eimv. 9. VOEt 'tO rtpa't'tOflEVOV. 1 0.
ă.KouE rcoÂ.Â.a. 1 1 . Â.aÂ.Et Kai.pta. 1 2. rtEvTt� oov rcÂ.oucri.ot� lllJ Ertt"ti.fla, 11v
11 i] flEya ffi<pEÂ. fit�. 1 3 . &..vei!; tov ă.vOpa 11 i] Ertai. vtt o ta rtÂ.outov. 1 4. rtEi.cra�
Â.a�E, !llJ �tamXflEV�. 1 5 . o n âv &..ya90v rtpcicrcrTtt� 9Eo�. j.llJ crmutov
ai nro. 1 6. Ktficrat Ev flEV vE6tTtn EUrtpa!;i.av, Ev & trot yftpat cro<pi.av. 1 7.
i:!;tt� i:pyo:n j.LVTtllTtV, Katprot EuÂ.ci�ttav, tp6mot yEvvat6tTtta, rc6vmt
EyKpci-cttav, <p6�mt EOO�E tav, rtÂ.outmt <ptÂ.i.av, A6ymt rtEt9W, crt yfit KOcrflOV,
YVWj.LTtt OtKUtOOUVTtV, tOÂ.fllll &..vopEi.av, rcpcii;Et ouvacr-cEi.av, OOSTtt TtYEflOvlUV.
1 . " Majoritatea oamenilor sunt răi. 2. Să te priveşti în oglindă
şi dacă arăti frumos, să săvârşeşti lucruri frumoase, iar dacă
arăti urât să completezi prin fapte frumoase defectele naturi i .
3. Apucă-te cu greu de un lucru, dar odată ce te-ai apucat,
t ine-te stăru itor de el . 4. Detestă vorbirea grăbită ca să nu
greşeşti ; căci urmează căinta. 5 . Să nu îngădui sminteala. 7 . Îndră geşte cu m inten ia . 8 . Recu noaşte că ze i i există . 9 .
Reflectează asupra faptei tale. 1 0. Ascultă multe. 1 1 . Spune
ceea ce este potrivit şi prielnic. 12 . Dacă eşti sărac, nu aduce
mustrări celor bogati. în afară de cazul când acestea sunt de
un mare folos. 1 3. Pe omul nevrednic nu-l lăuda pentru bogătia
lu i . 14. Obtine lucrurile prin convingere, nu prin constrângere.
1 5 . Faptele bune săvârşite să le atribu i zei lor, nu t ie. 1 6. În
t inerete fă-t i proviz i i de fapte bu n e iar la bătrâ nete de
întelepciune. 1 7 . La lucru să ai tinere de minte, la momentu l
potrivit prevedere, în privinta caracterulu i demnitate, în ceasul
trudei stăpânire de sine, în momente de teamă încredere în zeL
la bogătie prietenie ; cuvântului dă-i forta convingerii, tăcerii
tâlc, judecătii dreptate, îndrăzneli i curaj , actiuni i tărie, strălucirii
prestigiu ".
6 1
g. PERIANDROS DIN CORINT, F IUL LU I KYPSELOS, A SPUS :
1 . J.lEAeta 'tO 1tâV. 2. KaA.Ov i!cruxia. 3. emcr<paA.E� 1tj)Cl1tE'tEla. 4. KEpOO�
aicrXj)Ov. 5. *qrooe� Ka'tTJyopia. 6. OTJJ.lOKpa'tia Kj)EÎ't'tov wpavvio�. 7.
ai f!EV i]oovat 9VTJ'tat, ai ()' apua1 cieâva'tot. 8. E'll'tUXCÎ:IV f!EV f!E'tpto�
\:cret, a'tuxwv oc <ppOVlJ.lO�. 9. <pEtOOf!Evov KpEÎ't'tov ciTto9avEîv f\ �oov'ta
EVOEîcr9at. 1 0. O'Ea'll'tOV ăl;,wv 1tapaO'KEUa�E 'tCÎ:IV yoveoov. 1 1 . �CÎ:IV f!EV
E1tatvou, a1to9avwv OE f!aKap�ou. 12 . <piA.ot� ElJ'tUXOUm Kat Ct'tUXOUmV 6
ml't� rcret. 13 . o âv EKwv 6J.J.oA.oyftO'TJt�. <Ota'tftpet>· 1tOVTJpOV qap 'to>
1tapal3fjvm. 14. A.Oywv a1toppft1:oov eK<popav f!Tt 1towu. 1 5 . A.otoopou �
1:axu <piA.o� ecr6f!Evo�. 1 6. 1:oî� f!Ev v6f!m� 1taA.awî� xpw, 1:oî� oc o'l'ot�
1tpoo<pciTm�. 17. J.lft f!6vov 1:0� af!ap'tavov'ta� K6A.a�e. ciA.A.a Ka1 1:o�
f!EAAOV'ta� KOOAUE. 1 8 . OUO''tUXWV KpU1t'tE, 'îva f!Tt 'tO� exepou� E\J<ppCtVTJl�.
1 . " Cercetează totul . 2 . Tihna este un lucru bun . 3. Graba
este nesigură. 4. Câştigul este ruşinos. 5. O învinuire a firi i . 6.
Democratia este mai bună decât tirania . 7. Plăcerile sunt
pieritoare iar virtutile nepieritoare. 8. Fii cumpătat în fericire şi
întelept în nefericire. 9. E mai bine să fac i economii decât să
trăieşti în lipsuri. 1 O. Pregăteşte-te să fii demn de părintii tăi . 1 1 .
Cât timp trăieşti lumea să te laude iar după ce ai murit să te
fericească. 12 . Poartă-te la fel cu prietenii fie că sunt fericiti, fie
că sunt nefericiti. 1 3 . Păstrează lucrul la care ai consimtit de
bunăvoie, căci e rău să-I nesocoteşti . 1 4. Lucrurile secrete nu
le da în vileag. 1 5. Să mustri în aşa fel încât să devii mai degrabă
prieten. 1 6. Foloseşte-te de legi vechi şi de mâncăruri proaspete.
1 7 . Nu numai să- i pedepseşti pe cei ce greşesc, dar şi să-i
împiedici pe cei ce sunt pe punctul de a greşi. 1 8 . Ascunde-ti
nefericirea ca să nu producă bucurie duşmanilor".
6 2
TH ALES
A) VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA
1 . DIOGENES LAERTIUS 1 22-44 . (22) 'Hv toiwv 6 eaA.fic;, Wc; jlEv 'Hp6ootoc; [1 170] Kal. do\iptc; [FGrH ist. 76 F 74 1 1 1 55] Kal. dfljl6Kptt6c;
[68 B 1 1 5 a] c:pam, Ttatpoc; jlEV 'tJ;art'6ou, f!lltpOc; oE. KA.€oPouA.iv11c;. EK
t&v 8fiA.to&v, ot Eicn .PoivtKEc;, EUyEvecrtatm t&v a1to Kaortou Kat
'Ayi]vopoc;. (<i'iv oE. t&v E.Ttta croc:p&v,> Ka8a Kal. nA.atwv [Protag . 343
A] c:pflcri· Kat 7tp&toc; croc:poc; ci:Jvojlacr811 ăpxovtoc; 'Aei]vrpt dajlacriou
[582/1 ], Ka8' ov Kat oi E1tta croc:pol. EKAT]8f1crav, ooc; c:pflcrt dflf!iltptoc; 6
cVUAflpEuc; EV tfit t&v 'Apx6vtoov avaypac:pfit [FGrH ist . 228 F 1 11 960]).
E1t0Attoypac:pi]8fl Of EV MtA.i]toot, OtE �A.SE cruv NEiÂ.EOOt EKTtEcr6vtt IPotVlKflc;·
wc; o' oi TtÂ.Eiouc; c:pacriv, i8ayEvT]c; MtA.i]moc; �V Kal. ytvouc; AUf!1tpou.
(23) jlEta oE. ta TtoA.tttKa tfic; c:pumKfic; eytvEto 8Ewpiac;. Kal. Kata nvac;
jlEV cruyypajlf!U KUtEAUtEV OOOEV' i] yap Eic; autov avac:pEpOjlEVfl NauttKTJ
acrtpoA.oyia IPWKO'U AtyEtat Eivat tOU LajllO'U [C . 5. V. î. a . s. 1 1 B 1 ].
KaA.Aijlaxoc; o' autov oi&v Ei>pEtTJV tfic; ăpKtO'U tfic; f!lKpâc; A.eywv EV
toîc; 'Ia11Pmc; [fr. 94 11 259 Schneid. ; s. A 3a] outwc;· 'Kal. tfic; llrtll�llc;
0 0 0 .PoivtKEc;' , Kata ttvac; OE f!OVa Mo cruveypaljiE 0Ept tpo7tfic; Kat
'lcrfljlEpiac; [B 3], ta ăA.A.' aKataA.fiTtta Eivm OoKtjlacrac;. ooKEî oE. Kata
tt vac; 7tp&toc; acrtpoA.oyfjcrat Kat i]A.taKac; EKAElljiEtc; Kat tpo7tac;
1tpOEt1tEÎV, mc; c:pflcrtV t:U Oflf!Oc; [fr. 94 Speng.] EV tfit 1tEpt t&v
'AcrtpoA.oyo'UjlEVWV icrtopiat· o8Ev autov Kat ::Xvoc:pavflc; [2 1 B 19 ] Kat
'Hp60otoc; [1 74] Sa'Uf!a�Et. f!Uptupd o' am&t Kat 'HpaKAEltDc; [22 B 38]
Kat dfljlOKpttoc; [68 B 1 1 5 a] .
(24) EVlOl OE Kat autov 1tpWtOV Et1tEÎV c:pamv aeavatouc; t(xc; lji'Uxac;·
oov ecrtt XmpiA.oc; 6 1tOtfltilc; [p. 1 82 Naeke]. 7tp&toc; BE Kal. ti]v c'mo
6 3
'tpo7tft<; E1tt 'tpom1v mxpooov EUpEV, KCXt 7tp(i)'to<; 'tO 'tOU ilAiou �yE9o<; <'tOU
llÂ.taKoii KUKÂ.ou Wcr1tEp Kcxt 'to 'tfj<; crEÂ.JlVTJ<; IJ.EYE9o<;> 'toii crEÂ.T]vaiou
tmcxKomocr'tov Kcxl. EiKoo'tov IJ.Epo<; a1tE�pJ1vcx'to Kcx'ta nva<;. 7tp&'to<; &
KCXt 'tTJV ucr'ta'tT]V lliJ.Epcxv 'tOU j.J.T]VO<; 'tptcxKa&x Ei1tEV. 7tp(i)'to<; OE lCCXt 1tEpt
<pUcrEOJ<; btEÂ.EXSTJ, 00<; n vE<;.
'Aptcr'to'tEÂ.TJ<; [de anima A 2. 405 a 1 9] bE Kcxl. 'I1t1tia<; [85 B 71
<pacrl. v au'tov Kat 'tot<; Ct\j/UXOt<; IJ.E'tCXbtb6vm \j/UXfi<;, 'tEKIJ.CXtp6j.J.Evov EK
'tfj<; Â.t8ou 'tfj<; IJ.CXYVJl'tlbO<; KCXt 'tOU ftAEK'tpOU. 1tCXpa 'tE AiyU1t'ttOOV
yEWIJ.E'tpEtv 1J.CX86v'ta <pTJcrt IlcxiJ.<ptÂ.TJ [fr. 1 FHG 1 1 1 520] 7tpoo'tov KCX'tcxypa\jlcxt
KUKÂ.OU 'tO 'tpi.yoovov 6p8oyrovtov lCCXt eucrcxt 13oiiv. (25) oi OE Ilu8cxy6pcxv
<pacri.v, &v ecrnv 'A7toU6bffipo<; 6 Â.oytcrnK6<; [vgl . Diog. VII I 1 2]. (ou'to<;
1tp01lYCXYEV E1tt 1tÂ.Etcr'tOV, a (j)T]<Jl KcxÂ.Â.tiJ.CXXO<; EV 'tOt<; 'laj.J.j30t<; [S . A
3a] J:�:i5<popj3ov EilpEtV 'tov <I>pi>ya oiov 'crKCXÂ.T]va Kat 'tpi.yoovcx' Kcxt oocx
ypcxj.J.j.J.lKfj<; EXE'tcxt 8Eoopia<;.) bOKEt bE KCXt EV 'tOt<; 1tOÂ.l 'tlKOt<; aptcr'tcx
j3Ej3ouÂ.Eiicr8at. Kpoi.crou yoiiv 1tEIJ.\j/CXV'tO<; 1tpO<; MtÂ.T]cri.ou<; E7tt crUIJ.IJ.CXXtCXt
EKroÂ.ucrEv· 01tEp Ki>pou Kpcx'tJlcrcxvw<; ecroocrE 'tTJV 1t6Â.tv. KCXt cxu'to<; Of. <pTJmv, ro<; 'HpcxKÂ.EibTJ<; [Ponticus fr. 47 Voss] icr'topEt, IJ.OVJlPTJ au'tov
yqovf.vm KCXt ibtacr'tJlV. (26) Evtm bE KCXt Yfillcxt cxu'tov Kcxt Ki>j3tcr9ov
uiov crxEtV' oi bE ayCXj.J.OV j.J.EtVCXl, Tit<; bE abEÂ.<pfj<; 'tOV uiov 8Ecr8cxt. O'tE
Kal. epw'tT]SEv'ta, bta 'ti. ou 'tEKvo7totEt, 'bta <ptÂ.o'tEKvi.cxv' Ei1tEtv. Kal.
Af.youcrt V O'tt Tit<; Il T]'tpo<; avcxylCa�oi>crT]<; CXU'tOV YlliJ.CXl EÂ.EyEV 'oubE1t(l)
Kcxtp6<;', Eim E1tElblJ 7tcxpJli3TJcrEv EYKEtiJ.EVTJ<; EL1tEtv 'ouKE'tl Kcxtp6<;'. <pT]crtv
be Kal. 'IEpffivullo<; 6 'P6bto<; ev 'toot bEu'tf.pwt Toov cr7topabTJv uTtoiJ. VTJIJ.a'toov
[fr. 8 Hi l ler], on j3oUÂ.6j.J.EVO<; &îl;cxt ·atblOV Eivcxt 1tÂ.OU'tEtV, <papâ<; EÂ.CXlOOV
IJ.EÂ.Â.oi>crTJ<; ecrEcr8m, 7tpovoncra<; EIJ.tcr8rocrcx'to 'ta EÂ.cxwupyEta Kat
1taiJ.1tÂ.Etcr'tcx cruvE îÂ.E XPJliJ.CX'ta.
(27) âpxiJv bE 'tOOV 1tav'toov U&op U1tEcr'tJlcra'to, Kcxt 'tOV KOcriJ.OV EIJ.\j/UXOV
KCXt Oalj.J.OV(l)V 1tÂ.JlpT]. 'ta<; 'tE oopcx<; 'tOU EVlCXU'tOU <pamv amov EUpEÎV lCCXt
Ei<; 'tplCXKootCX<; E�JlKOV'tCX rtEV'tE lliJ.Epcx<; btEÂ.EtV.
oU&l.<; oc cxu'toii KaSTJyncra'tO, 7tÂ.TJV on Ei<; Atyumov eÂ.800v 'toi<; iEpEiim
cruvbthpt\j/EV. 6 oc 'IEpffivullo<; [fr. 2 1 Hi l l . ] Kat EKIJ.E'tpfjcrai. q>T]mv cxu'tov
6 4
tac; 1tUpaj..Li&xc; EJ( tfic; <Jl(tâc;, 1tapaTI(pt'Jcravta O'tE i]j..LÎV icroj..leyEBTJc; ecrn V.
ouvej3iro oe Kat E>pacruj3ouÂ.rot t6n MtÂ.TJcrirov mpavvrot, KaBU <pTJOt Mtv'6TJc;
[FHG 11 335, 3]. tu & 1tEpt tov tpi1to&x <paVEpa tov ei>peeEvta imo toov
aÂ.terov Kat ota1tEj..L<p8evta toîc; crO<pOîc; imo tou OTJj..lOU toov MtÂ.TJcrirov.
(28) <pacrt yap 'IrovtKoUc; nvac; VEaVt(fl(O'Ut; I3QÂ.ov ayopacrat 1tapU MtÂ.TJolroV
aÂ.tEOOV. avacr7tacrefvtoc; oc 'tOU tpt1to0oc; Uj..l<ptof3t1't11atc; Jiv, Eroc; oi MtÂ.T'Jmot
1':7tqt1J1av Eic; �EÂ.<pouc;· Kat 6 BEoc; l':xpTJcrev oil'troc;·
EKyove MtÂ.T'Jtou, tpi7toaoc; 7tEpt cf>oî�ov eprotâtc;;
ne; OO<plTJl 1tUV'tOOV 1tpootoc;, 'tOUtOU tpt7to0' aoooo.
oti5oUmv ouv E>aÂ.fit· 6 oc ăUrot Kat ăUoc; ăÂ.Â.rot t':roc; LOÂ.rovoc;· 6 oc E{j)TJ
<JO<ptat 7tp(Otov et vat 'tOV BEbv Kat UxE<J'tEtÂ.EV etc; �EÂ.<poUc;. ta\ita OlJ 6
KaÂ.Â.il-laxoc; ev wîc; 1Uj..L�tc; ăUroc; iowpeî, 7tapU Matav()piou [fr. 3 FHG 11
335] Aal3ffiv tou MtÂ.TJcriou. BaBuKAfu yap ttva 'ApKUOO <ptUÂ.TJV KataÂ.t1tEÎV
Kat Em(fl(fjljlat '15ouvat 'tOOV cra<pOOv OVTJ'îcrtrot' [S. A 3a V. 1 32]. E008TJ oi]
E>aÂ.fit Kat Katu 7tepio0ov 7tUÂ.tv E>aAfit· (29 ) 6 oe toot MOuj..LEî
'A7t6Â.Â.rovt a7tfutetÂ.EV Eimov Wt(l) Katu tOV KaUij..laxov rtr. 95, 11 260 Schn.]· E>aÂ.fic; j..LE 'tOOt j..LEOEUV'tt NEtÂ.E(I) OTJj..lOU
OtOrool, 'tOU'tO otc; Â.ajXOv aptcrtEÎOV.
to oe 7tEI;ov oihroc; EXEt' 'E>aA fie; 'J:.Saj..l oou MtÂ. T'Jmoc; 'A7toÂ.Â.rovt �EA.<pt virot
'bAÂ.TJVOOV aptcrtEÎOV Otc; AalkOv'. 6 Oe 1tEptEVEYKOOV 'tlJV <ptUÂ.TJV 'tOU
BaBuKÂ.Eouc; 7taîc; E>upirov EKaÂ.EÎ'tO, KaBa <pTJcrtV "bÂ.Eumc; EV 'tOOt nept
'AxtAMroc; [FGrHist. 55 F 1 1 296] Kat 'AAe�rov 6 Muvotoc; ev evatrot
MuBtKoov [FGrHist. 25 F 1 1 1 89].
bUOo�oc; o' 6 Kviotoc; Kat boovBTJc; 6 MtÂ.T'Jm6c; [FHG I I I 2"] <pacrt 'tOOV
Kpoicrou nvu <ptÂ.rov Â.�EÎV 1tapU tou �acrtÂ.Eroc; 1tott'Jptov xpucrouv, o1troc;
1500t toot cra<protatrot toov 'bAÂ.T)vrov· tov oe 15ouvat E>aÂ.fit, Kat 7tEptEÂ.BEîv
Eic; XiÂ.rova. (30) OV 1tUV8avecr8at 'tOU nueiou, ne; autou cra<p<Otepoc;·
Kat tov avemeîv Mucrrova, 7tept ou AE�Oj..LEV. (toutov oi 1tEpt tov bi50o�ov
6 5
avtl. KM:J3o'Î>Â.O'U ttEIEam, IlÂ.<ltWV [Protag . 343 Al o' avtl. IlEpUlVOpo'U.)
7tepl. autou oi] tUOE UVEÎ1tEV o Il'Îl91.o�·
Oitaî6v nva qrruu Moowv(a) evl. X11vl. yEvEaSat
croii JlâÂ.Â.ov ttpmri&crmv UpTJp6ta 1tEUKaÂ.tJlTJlcrtV.
o OE Epwtflcra� �V 'Avaxapcrt<;. �a"tJlaxo� o' o IlÂ.atWVlK� [FGrH ist. 65 F 6 11 1 6] Kal. KÂ.EapX� [fr. 44 C FHG 11 3 1 7] <ptaÂ.TJV attocrtaÂ.fjvat
imo Kpoicrou fltttaK&t Kaî oiltw 7teptEVEX8flvat.
"A VOpwV o' EV t&l TittOOl [fr. 1 FHG 11 34 7] 'ApyEio� ă8Â.OV UpEtfj�
t&t crO<pWtatwt t&v 'J::Â.Â.flvwv tpi1talia 8Eîvm· Kptefjvat & 'Aptcrt60TJJlOV
LttapttatTJV, ov ttapaxwpflcrat XiÂ.WVl. (3 1 ) JlEJl VTJtat toti 'AptcrtOOTJJlOU
Kal. 'Ahaia� [fr. 1 O 1 Diehl] oiltw�·
&<; y(xp oij ttot' 'AptcrtOOUJlOV <pacr' OUK U1tUÂ.aJl vov
EV L1tUptat Â.OyOV
El1tEÎV" XPilJlat' avflp, 1tEVlXpO� o' oood� 1tEÂ.Et' E<JÂ.O�.
EVlOl OE <pacrtv imo IlEplUVOpo'U epacru�o'Î>Â.Wl t&t MtÂ.TJcriwv tupavvwt
1tÂ.OÎOV EJl<pOptov attocrtaÂ.fjvm· tOU OE 1tEpl. tl']v Konav 8aÂ.acrcrav
vauayijcravto� OOtEpov EilpE8fjvat ttp6� aÂ.tEwV tov tpittolia. <l>avootK�
[fr. 4 FHG IV 473] oe 7tepi tl']v 'AS..,vaiwv SUÂ.acrcrav EllpE8fjvat Kal.
avEvExEIEvta Ei� ăcrtu yEVOJlEVTJ� EKKÂ.TJ<ria� Biavn 7tEJl<p8fivm· ( 3 2 )
ota ti & , ev t&t 1tepl. Biavt� [1 82] A.t�oJlEV.
ăÂ.Â.Ol <pU<JlV TJ<jlat<JtOtE'UKtOV EÎVat UUtOV KUl OoefjVUl 1tp0� tOU 8Eo\i
IlEÂ.om YUJlOUVtl' aOOi� tE Ei� MEVEÂ.aov EÂ.8EÎV KUÎ cruv tfjt 't:.Â.EVTJl
apttaaSEvta imo 'AÂ.E�avlipou pt<pfjvm Ei� tl']v Konav 8aÂ.acrcrav ttp� tfj�
AaKaivTJ�, Eitto'Îlo"TJ� on 1tEplJlUXTJtO� i:crtat. xp6vwt ot AE�Eoiwv nv&v
aut6et ypî<pav WVTJ<lUJlEVWV KUtUÂ.TJ<p8fjvat KUÎ tOV tpi1to0a, JlUXOJlEVWV
& ttpo� tou� aÂ.lEa� yEvEaSat tl']v ăvoOOv i:w� tfj� K&· Kal. � ouoev
fîvutov, toi� MtÂ.TJ<JtOl� JlTJtp01tOÂ.El OU<JTJl JlTJVUO'U<JlV. oi o' EttEtOT]
otattpE�EOOJlEVot ijÂ.oyouvto, ttp� tou� Ko:nou� ttOÂ.EJlofut. Kal. ttoU&v
EKatEpw8Ev mttt6vtwv EK7tt7ttEt XPTJ<lJlO� oouvm t&t cro<pwtatwt· Kaî
6 6
aJJ.<p6n:pot cruvfttvecrav E>aÂfjt. (33) 6 ot J.lE'ta 1:i]v m:pio&>v 1:&t �tOUJ.lEÎ
n9TJmV 'An6Umvt. Krotot<; J.lEV ouv 'tOU'tOV EXpiJcr9TJ 'tOV 'tp07tov·
ou np61:Epov Âtl�Et VEÎlW<; MEp6nmv Kaî 'lrovmv,
npl. v 'tpinoi5a XPUO"Ewv, ov "Hpmcr1:oc; 13aAE n6v1:mt,
ElC 1t0Ato<; m3J.l\jfTJ'tE lC(lt E<; OOJ.lOV avop(>c; tlCTJ'tat,
Bc; mxpoc; tit •a 1:' e6V'ta 1:a 1:' ecrcr6JJ.Eva np6 •· e6v1:a.
MtÂTJcriot<; ot·
EKyovE MtAi]'to\l, 1:pi1to00<; 7tEpt clloîj3ov epm'tâtc;;
Kat ffi<; 7tpOElpTJ't<lt. Kat 1:6& J.lEV ou1:mc;.
"�c.pwnnoc; o' tv 1:oîc; Bimc; [fr. 1 2 FHG I I I 39] Eic; 1:ou1:ov av(l(ptpn 1:0
ÂEYOJ.lEVOV un6 nvmv 1tEpt :UOKpa'touc;. Ecp<XO"KE yap, cpacri, 'tpt&v 'tOU'tOOV
EVEK(l XUptV EXEtV 'tfjt TUXTJt' npOO'tOV f.lEV on ăvepolt(l)c; EYEVOJ.lTJV K<lt ou
9TJpiov, Eha O'tt avi]p K<lt ou yuvi], 'tpl'tOV on "hAATJV lC(lt ou j3ap13apoc;.
(34) AEYE'tat o' ayOJ.lEVO<; U1t0 ypaoc; EK 'tfj<; oiKiac;, tva 'ta ăcr'tpa
KmavoiJcrTJt, Eic; j36epov EJ.l1tEO"Eîv Kat au1:&t avmJJ.ro�avn cpavm 1:i]v ypauv·
'cru yap, & E>aÂfi, 1:a tv nool.v oo ouvaJJ.Evoc; i&îv •a tnl. 1:ou oilpavou
OtEt yvrocrecrem;' oi& o' <lU'tOV UO"'tp0VOJ.lOUJ.lEVOV K<lt TtJ.lffiV, K<lt EV 'tOÎ<;
:EiUotc; [fr. 23 D.] enatvEî au1:ov Atymv·
oi6v e· E.ma E>aÂ!J't<l crocp&v crocpov acr'tpov6JJ.TJJ.l<l.
'ta ot yqpaJJ.JJ.fva un' amou cpTJm A6!3mv 6 'ApyEÎo<; [fr. 8 Cron.] Ei<;
E'tTJ 'tEtVEtV Ot<lKOm<l. emyqpacpeat o' (lU'tOU E1tt 'tfj<; EiK6voc; 'tOOE'
1:6voE E>aÂfiv MiATJ'to<; 'lac; 9pE\jlacr' avt&t�Ev
acr'tpoÂoymv nav1:mv npecrj3u1:a1:ov crocpiat.
(35) 1:&v 'tE atOOJJ.Evmv au1:ou 1:a& Eivm·
ou 'tt 'ta 1tOÂÂa E1tTJ cppoVtJ.lTJV a7tEcpi]va'to o�av·
i!.v n J.lU'tE\lE crocp6v,
6 7
ev n Keovov aipoii·
Â:UcrEt� yap avOp&v JCW'tÎ.Â.<OV yÂ.oocra� anepa V'tOÂ.OyOU�.
q>EpE'tat oc !Cat U7taq>eEyf.La'ta amoii 'tME' 1tpEcrjl6'ta'tOV 'tWV OV't(J)V
9E6�· ayEVll'tOV yap. JCUÂ.Â.tcr'tOV lCOOfl�' 1t0lllf.La yap EIEoii. f!Eytcr'tOV 't01to�·
ă1taV'ta yap XWpEt. 'tUXtcr'tOV vo�· ota 7taV'to� yap 'tpEXEt. icrxup(l'ta'tOv
avâyJCll' !Cpa'tEt yap OOV't(J)V. croq>Ol'ta'tOV xp6vo� . âveupi.crJCEt yap 7tâv'ta.
ouocv Elpll 'tOV eâvawv otaq>epetv wii �fiv· 'cru o\iv' Eq>ll n� 'ota 'tÎ. OUJC
U7to9vi]t(Jl(Et�'; 'ă'tt', Eq>ll. 'ouocv otaq>Epet'. (36) 1tp0� 'tOV 1t'\l(}Of.LEVOV 'tÎ.
1tpO'tepov yey6vot, vu� il Ttf!Epa, 'it vu�' Eq>ll 'f.Ltât Ttf!Epat 7tpâ'tepov'. i(p<i:l'tllcrE
n� au't6v, Ei Â.f]8ot 8eou� ăv8pw1t� aot!Cc'i'IV' 'aÂ.Â., OUOC otavoOUf.LEVO�'
Eq>ll. 1tp0� 'tOV f!OtXOV EpOf.LEVOV, Ei Of.LOOEtE f.ltl f!Ef.LOLXEUJCEVat, 'ou xeî:pov'
Eq>ll 'f.Lmxei.a� EmopJCi.a'. Epw't118d� 'ti oooKoÂ.ov, Eq>ll ''to E:amov yv&vat'·
'ti oc EiiKoÂ.ov, ''to ăÂ.Â.<Ot 'i.moeecrem'· 'ti i\otcr'tov, ''to Em'tuyxâvetv'· 'ti 'to
9Eî:ov, ''to f.liJ'tE apxJ1v EXOV f.liJ'tE 'tEÂ.EU'ti]v'. 'tÎ. OC JCatvov Elll 'tEEIEaf.LEVO�,
Eq>ll' 'yepov'ta 'tupavvov'. mo� ăv n� âruxi.av Pâ,tma q>Epot, 'Ei 'tou�
EX9pou� xeî:pov 1tpâcrcrov'ta� j3Â.e1tot'. mo� âv ăptcrm !Cat otJCat6'ta'ta
j3tooatf.LEV, 'Eav â 'tOl� ăÂ.Â.Ot� E1ttnf!Wf.LEV, aU'tOt fltl OpWf!Ev'· (37) 'tl�
EUOatf.LWV, '6 'tO f.LEV cr&f.La uyti]�. 'ttlV oc \!fUXtlV EtÎ1top�. 'ttlv oc q>OOLV
eu7tai.oeu't�'. q>i.Â.wv nap6v'twv JCat â7t6v'twv f!Ef.Lvficr9ai q>11m· f.Ltl 'ttlv O\jftV
JCaÂ.Â.w7ti�ecr9at, âÂ.Â.a 'tOl� E1tt'tllOEUf.Lacrtv dvat JCaÂ.âv. 'fltl 1tÂ.OU'tEt' q>llcri
'KaJC� f.LllOC otaj3aÂ.Â.E'tW cre Aâyo� 1t� 'tou� 1ticr'tE� KEJCOtVWV11K6'ta�'.
'o� âv Epâvo� EicrevEYKllt�' q>11cri 'wl� yoveootv, 'tO� au'to� 7tpoo&xou
Kat 1tapa 'tWV 'tEJCVWV'. 'tOV NElÂ.OV ElltE 1tÂ.118UetV âvaK01t'tOf.LEVWV 'tWV
EUf.Lâ'twv u7t0 't&v E'tllcriwv Evavnwv oV'twv.
q>llcrt o' 'A7tOÂ.Â.OOwpO� EV 'tOt� XpovtJCOt� [FGHist. 244 F 28 11 1 028]
yeyevficr9at au'tov Ka'ta 'tO 1tpW'tOV E't� 'tfi� 'tptaJCoo'tfj� 1tEf.l1t'tll� [EVâ'tll�?]
OÂ.Uf.L1tt00o� [640]. (38) E'tEÂ.EU'tll(jf o' E'tWV f:j30of.Li]KOV'ta OK'tcO (ij, ro�
:UOmKpâ'tll� [fr. 10 FGH IV 50 1 ] q>11criv, Evevi]Kov'ta)· 'tEÂ.EU'tfjcrat yap E7tt
'tfj� 1tEV't11JCOO'tfj� 6yo611� oÂ.uf.Lmâoo� [548- 5], yeyov6'ta Ka'ta Kpolcrov, &t
Ka l. 'tOV " AÂ. u v u7tocrxecr8at ăveu yeq>upa� 1tepâcra t, 'to peî:Spov
7tapa'tpE\jfav'ta [546, v. î. a. s. după A 6].
6 8
yqovam oc Kat ăÂ.ot 8aÂ.ai:, Ka8a <pTJm l1TJ�it•pt� 6 Mayvl]� ev
toi:� ·o�ffivu�ot�. nf.vn:· pfttffip KaÂ.Â.anavo� KaK6�TJÂ.o�· �ffiypa<po�
LtKuWVt� �qaÂ.o<puft�· 'tph� cipxai:o� navu KU'tCx 'Hcriooov Kat "O�T]pov
Kat AuKoupyov· ('tE'tap't� ou �E�VT]'tat l1o'Gpt� ev t&t llEpt �ffiypa<pi!ll;
[FGrH ist. 76 F 3 1 11 1 47]· nf.�nto� vEo:mpo�. ă�o�o�. ou �VT]�OVEUEt
l1tovum� ev KpmKot�).
(39) 6 �- ouv cro� E'tEÂ.EU'tT]<JEV ayoova Sffil�EV� yu�vtKOV UnO 'tE
KaU�a'tO� Kat Ol1j10U� Kat acr8EvEia�. iîOTJ yl]pat6�. Kat mhou
emyf.ypantat t&t �vft�an [Anth. Pal . VI I 84]'
ii OÂ.iyov 'tOOC crâ�a - 'tO OE KAEO� oupavo�aK� -
•w noÂ. U<ppovticr<ffi •ou•o eaA TJ•o� opT].
i!.crn Kat nap' i]�Iv � autov ev t&t npcî>tffit t&v 'J::.mypa��atffiv il
na��E'tPffit tooE to emypa11�a [Anth. Pal. VI I 85]'
YUf.l.vtKOV au not ayoova 8Ero�EVOV, 'HEÂ.tE ZEu,
tov croq>Ov ăv&pa 8aÂ. fiv ilPnaaa� EK crtaoiou.
ai VE(J) om �t V eyyU<; anftyayE�' ii y(xp 6 npf.crJlu�
OUKE8' 6pâv ano yfi� Ct<J'tEpa� i]ouva'tO.
(40) 'tOU'tOU f(J'ttV 'tO rv&St craU'tOV, onEp 'Avncr8EVT]� EV 'tat�
l1taooxai� [FHG I II 1 82*] cfll]�ov6T]� dvm <pl]mv, e�townmftcracrem oc
auto XiÂ.ffiva.
Das folgende (40-42) s .c . 10 , 1 . <pf.pov<m oc ml. <ou eaÂ.ou
Entcr'toÂ.at a toc ( 43. 44 ).
1 . DIOG. LAERT. 1 , 22-44 (22) Avea , aşadar Thales, după
cum spun Herodot (1 1 70) , puris ( FGrH ist . 76, F, 74, 1 1 , 1 55) şi
Democrit (68 , B, 1 1 5 a) de tată pe Examyas şi de mamă pe
Kleobul ina d in neamul Thel izi lor, care sunt fen ic ieni de viţă
nobi lă, coborâtori din Cad mos ş i Agenor. Aşa cum afirmă
Platon (Protagoras 343 A) era considerat < printre cei şapte
înţelepţi>. A fost cel d intâi om numit " înţelept", pe vremea
6 9
când era a r ho nte la Ate na Da mas ios ş i când au fost
nomina l izati şi cei şapte inte lepti , aşa cum afirmă Demetrios
din Phaleron , în l ista arhont i lor (FGrH ist . 228, F. 1 , 1 1 , 960) . A
fost înscris în l istele cetăteneşti din M i let, atunci când a sosit
acolo împreună cu Nei leos, izgonit d in Fenicia ; aşa cum
sustin cei mai multi. era localnic din M i let şi făcea parte dintr-o
fami l ie i l ustră. După ce s-a ocupat un t imp de trebur i le
politice, s-a dedat cercetăr i i naturi i . După uni i , n-or fi lăsat
n ic i o scrirere, căci Astrologia Nautică, atribu ită lu i , se spune
că este o-p e ra l u i P ho kos d i n S a m o s . C a l l i m a c h o s îl
recunoaşte pe Thales ca descoperitor al Ursei M ici , spunând
astfel în /ambii săi (fr . 94, IL 259, Sc hneid . ; vezi A 3 a) : " şi a
carului . . . fen icieni i " ; după a lti i , ar fi scris numai două lucrări
Despre Solstiţii şi Despre Echinocţii (B 3) , considerând ca
inabordabile celelalte fenomene cereşt i . Se pare, după alt i i .
că el ce l d intâi s -a ocupat de astronomie şi a prezis ec lipsele
de soare şi solstit i i le, aşa cum afirmă Eudemos (fr. 94 Speng .)
în Istoria Astronomiei. De aceea pe el îl admirau ş i Xenofan
(fr. B 1 9) şi Herodot ( 1 74) , ş i Heracl it (fr. B 36) şi Democrit (fr.
B 1 1 5 a) .
(24) Unii afirmă că Thales ar fi cel dintâi care a sustinut că
sufletele sunt nemuritoare. Printre aceştia se numără şi poetul
Choirilos (p. 1 82 Naeke) . Tot el cel dintâi ar fi descoperit drumul
soarelui de la un solstitiu la celălalt şi tot eL pentru prima oară,
după unele mărturii, a arătat că <lătimea soarelui raportată la
ciclul parcurs pe cer precum şi lătimea lunii >, fată de aceeaşi
circumferintă, reprezintă a şaptea suta douăzecea parte. E l cel
dintâi a numit cu numele de " triakas" ultima zi a luni i . Tot eL aşa
cum spun unii, a fost cel dintâi care a tratat despre natură.
ARISTOTEL ( De anima A 2. 405 a 1 9) şi H IPPIAS (85 B 7) afirmă
despre Thales că ar fi atribuit suflet şi lucrurilor neînsufletite,
7 0
făcând dovada cu ajutorul pietrei magnetice şi a chihlimbarului. Învătând de la egipteni geometria, aşa cum spune Pamfila (fr.
1 FHG, I I I , 520) , Thales a fost cel care ar fi înscris pentru prima
dată triunghiul dreptunghic într-un cerc şi în urma acestui fapt
ar fi adus zeilor ca jertfă un bou. (25) Sunt însă altii care spun că
Pythagoras ar fi făcut acest lucru ; printre aceştia se află
Apollodoros, calculatorul (cf. DIOG. VI I I , 1 2) (Thales este de
asemenea acela care a dezvoltat lucrurile pe care Callimachos
în /ambii săi (vezi A 3 a) i le atribuie frigianului Euphorbos, ca, de
pildă, triunghiul scalen şi tot ce are contingentă cu geometria
teoretică) . Se pare că Thales a dat sfaturi excelente în chestiuni
politice. Atunci cînd Cresus a trimis soli milesienilor, cerându-le
al iante, Thales i-a oprit pe milesieni de la această aliantă şi ,
întâmplându-se ca Cyrus să iasă învingător, Thales a salvat
cetatea. După cum narează Herakleides Ponticus (fr. 47 Voss) ,
Thales a fost un om singuratic şi un izolat. (26) Zic unii că s-ar fi
căsătorit şi că ar fi avut un fiu, anume pe Kybisthos ; altii spun că
ar fi rămas burlac şi că a adoptat fiul surorii lui. Se spune că atunci
când a fost întrebat de ce nu face copii, el ar fi răspuns : " din
iubire tată de copii " . Se mai povesteşte că, la insistentele ma mai
sale de a-1 căsători, răspunse : " nu este încă timpul " , iar apoi,
după ce a trecut de tinerete , " acum nu mai este timpul " .
Hieronymos din Rhodos, în cartea a doua a lucrării sale Comentarii
Împrăştiate (fr. 8 , Hiller) , spune că Thales voind să demonstreze
ce uşor este să te îmbogăteşti , şi, prevăzând o bogată recoltă
de măsline, a închiriat prese de untdelemn şi a adunat foarte
multi bani.
(27) Thales a afirmat că obârşia tutucor lucrurilor este apa şi
că lumea este însufletită şi plină de zei. Despre el se spune că
a descoperit anotimpurile şi că le-a împărţit în trei sute şaizeci
şi cinci de zile.
7 1
El nu a avut nici un îndrumător, în afară de preotii egipteni,
cu care a ve n it în contact când a sosit la e i în tară, iar
Hieronymos (fr. 21 H ill ler) afirmă ca a procedat la măsurarea
piramidelor tinând seama de umbra lor şi observând momentul
când umbra noastră este egală cu înăltimea noastră. E l a trăit
în relatii strânse cu Tharasybulos, tiranul Mi letului, aşa cum spune
Minyes (FHG 11, 335, 3) . Lucrurile cunoscute referitoare la tripodul
găsit de pescari şi trimis rând pe rând " înteleptilor" de către
poporul din Milet, sunt acestea: (28) Se zice că nişte tineri din
lonia cumpăraseră o plasă de la nişte pescari milesieni şi că
scotând din apa mării un tripod, s-a iscat o ceartă care a durat
până când milesienii au trimis soli la Delfi şi când zeul dădu
următorul oracol:
Tu mlădită din Mi let , pe Phoibos îl întrebi
Cine să fie stăpân tripodului ? Zeul îti răspunde:
Cel dintre voi ce s-arată primul ca intelepciune.
Aceştia dădură aşadar tripodul lui Thales ; la rândul lui, acesta
îl dădu altuia şi aşa mai departe, până când tripodul ajunse la
Salon. Acesta însă declară că zeul este cel mai întelept şi trimise
tripodul la Delfi. HERMIPPOS în Vieţi (fr. 1 2 FHG III, 39) atribuie lui
Thales o vorbă, spusă de altii privitor la Socrate. Se zice că el era
recunoscător fată de soartă din pricina a trei lucruri : întâi, fiindcă,
spunea el, m-am născut om şi nu animal, apoi fiindcă sunt bărbat
şi nu femeie, şi în al treilea rând, fiindcă sunt elen şi nu barbar. (34)
Se povesteşte că odată , plecând de acasă , condus de o
bătrână, cu intentia de a contempla stelele, a căzutîntr-o groapă
şi că atunci când el a strigat, bătrâna i-ar fi spus : " cum vrei să ştii
ce se află în cer, Thales, tu, care nu eşti în stare să vezi ceea ce se
află în fata ta? " . Timon îl recunoaşte şi el ca astronom şi-l laudă
7 2
în ai săi Si/loi ( fr. 23 D) , vorbind despre el astfel : Ce mare astronom
este Thales printre cei şapte întelepti!
Lobon din Argos afirmă că lucrările filosofului, redactate în
versuri, ating numărul de două sute şi că pe statuia lui se află
următoarea inscriptie :
Pe acest Thales din Mi letul ionian 1-a crescut
şi 1-a arătat ca pe astro nomul cel mai vest it , datorită
întelepciunii sale.
(35) Printre dictoanele lui Thales care circulă încă şi acum
sunt următoarele : " Vorbăria multă nu este o dovadă de minte
înteleaptă". " Ascute-ti mintea". " Preferă binele , vei închide
cu aceasta gurile celor flecar'l".
1 se mai atribuie şi următoarele dictoane:
" Dintre toate câte există, divinitatea este cea mai veche,
c ă c i ea este nenăscută . U n iversu l , cea m a i f rumoasă
podoabă, căci este opera divinităti i . Cel mai mare este spatiul,
căci el cuprinde totul. Lucrul cel mai rapid este gândul , căci el
aleargă peste tot. Lucrul cel mai puternic este necesitatea,
căci ea stăpâneşte totul. Cel mai întelept lucru este timpul,
căci el dă la iveală totul ". Thales spunea că moartea nu se
deosebeşte deloc de viată . Când c ineva 1-a întrebat: " Tu ,
atunci , de ce nu mori? " , el a răspuns : " - Fiindcă nu există nici
o deosebire". (36) Când cineva i-a pus întrebarea : " Ce a fost
mai întâi, noaptea ori ziua? " , el a răspuns : - " Noaptea este
înaintea unei singure zile".
Iar când c ineva l-a întrebat dacă un om care săvârşeşte o
nedreptate se poate ascunde de zei, el a răspuns : " N ic i
chiar atunci când pune la cale ceva rău". Unui bărbat adulterin,
care i-a pus întrebarea dacă ar putea să jure că n-a săvârşit
7 3
adulterul, el i-a răspuns : " Jurământul fals n u este mai rău
decât adulterul " . Când a fost întrebat ce lucru este d ific i l , el
a răspuns : "A te cunoaşte pe t ine însuţi ". " Ce este mai uşor? "
.. A da un sfat a ltu ia ". " Ce lucru este m a i p lăcut? " -
" Succesul ". " Ce este d ivinul?" " Ceea ce nu are nici început
şi n ic i sfârşit". Întrebat fiind care este lucrul cel mai neobişnuit
pe care 1-a văzut, a răspuns : " Un tiran bătrân". " În ce chip ar
putea îndura cineva o nenorocire în modul cel ma i uşor? " -
" În cazul când ar vedea pe duşmanii lui şi mai nenorociţi " .
" Cum am putea trăi o viaţă cât mai bună şi mai dreaptă ? " -
" în cazul când n-am săvârşi noi înşine lucruri le pe care le
condamnăm văzându-le la alţii". (37) " Cine este fericit? " -
" Cel ce este sănătos la trup , înzestrat la minte şi are un
caracter educat". Afirma că Ni lul îşi umflă apele din pricina
vântur i lo r etes iene , c a re bat d i n d i recţ ie o p usă .
APOLLODOROS, în Chronika (FGrHist . 244, F, 28, 1 1 , 1 028) spune
că Thales s-a născut în primul an al ol impiadei a treizeci şi
c incea (a noua?) (640 î. e. n.) , (38) că a murit la 78 de ani (sau
cum afirmă Sosicrates (fr. 1 0 FHG IV, 501 ) la nouăzeci de ani) .
S-a stins din viaţă pe vremea celei de a 58 a ol impiade (548-
545 î. e .n .) şi a grăit pe vremea lui Cresus, căruia i-a făgăduit
să-I treacă peste râul Halys fără pod, abătând cursul apei
(546 î. e .n .) .
(40) Şi această cugetare aparţine lui Thales : " Cunoaşte-te
pe tine însuti", despre care ANTISTHENES în Succesiuni (FHG III. 1 82)
spune că aparţine Phemonoei, şi că de la ea şi-a însuşit-o Chilon.
Pe seama lui Thales sunt puse şi aceste scrisori (43, 44) .
2. SU IDAS (Z. 25-30 aus Hesychios Onomatologos, Z. 3 1 -S.
73, 2 aus A l) 8aÂ.fJc; 'J:.�af!oou Kat KÂ.Eo�ouÂ.iVllc; MtÂ.fimoc;, ooc; oo
7 4
'Hp68ot� [S. 1 1 A 4] <I>oîvtl;, yqovcî:Jc; 1tp0 Kpoicrou E1tt tijc; Â.E 6A.Uf11ttUOoc;
[640- 637], Kata 8t <I>A.tyovta yvoop11;6f!Evoc; iiOTJ Enl. tflc; � [752- 749]. EYpct'JfE
1tEpl. f!Etecî:Jprov Ev E1tEO't [vgl. B l ], Tiepl. ÎO'TJf!Epiac; [B 4] Kal. ăA.A.a 1t0Â.Â.a.
E'teA.fu'tTJcrE OE 'YTJpcttoc; 8ECÎlf1Evoc; yuf!vtKov &.y&va, mA.TJ8El.c; OE imo toi.\
oxA.ou K<Xl EKÂ.ufldc;, imo toi.\ K<XUfl<X'toc;.
np&t� 8t E>aA.flc; to toi.\ O'O<j)Oi.'i EO'XEV ovof!a Kal. np&t� 'tl'tv 'JfUXTJV
dnev &.eavatov EKAEÎ'JfEtc; tE Kal. tO'TJf!Epiac; KatEÎA.TJcpEv. &.nO<jl8Eyf1ata
OE autoi.\ 1tAEÎO''ta K<Xl 'tO 8puÂ.Â.OUf1EVOV 'yv&8t craut6v'. 'tO yap 'eyyua,
1tUpct o' ăta' XiA.cov6c; EO''tt flâA.A.ov t0l01tOtTJO'<Xf1EVOU auto K<Xl 'tO 'f.LTJOEv
ăyav' [vgl . Cedren. 1 275 , 1 4].
E>aA.ijc; 6 cpumKoc; cptÂ.OOO<jloc; enl. L\apeiou (!) npoetmov 'tl'tv toi.\ ilA.iou
EKAEt\jftV.
2. Lex. Suda (rând 25-30 din HESYCHIOS, Onomatologos,
rând. 3 1 , p. 73 , 2 din A 1 ) . Thales a fost primul om care a căpătat
numele de " intelept" şi tot el a fost cel dintâi care a afirmat
că sufletul este nemuritor şi care s-a preocupat de eclipse şi
echinoctii . Dictoanele lui sunt multe şi, printre acestea , cel mai
răspândit este dictonul " Cunoaşte-te pe tine însuti . Dictonul
este mai degrabă al lui Chilon, care şi 1-a însuşit, ca şi dictonul
" n imic peste măsură", cf. Cedren, 1. 275, 1 4) .
Thales, filosof a l naturii, a prezis o eclipsă de soare pe vremea
lui Darius.
3. SCHOL. PLATONIS in remp. 600 A (din Hesych) E>aA.flc;
'bs<Xf!UOU MtA.llcrtoc;, <I>oîvtl; OE Ka8' 'Hp68otov [S. 1 1 A 4]. outoc; 1tprotoc;
cî:Jvof1acr8TJ crO<jl6c;. EUpE y(xp tov fjA.wv EKAEÎ1tEtv El; imoOpof!ilc; creA.i)vTJc;
K<Xl fllKpCxV ăpK'tOV autoc; EYVCO K<Xl t<'xc; tponac; 1tprotoc; 'bA.A.i)vcov K<Xl 1tEpt
f!f'YE8ouc; ilA.iou Kal. cpooecoc;. &.A.M Kal. ă'Jfuxa 'JfUXTJV EXEt v 6ncocroi.\v EK
tflc; fl<XyYlÎttOoc; Kat toi.\ llÂfK'tpoU. CxpXTJV 8t 'tOOV O''tOtXEtCOV 'tO UOcop. tov
7 5
& KOOJ-lOV EJ-lljluxov i:cpTJ Kal. OO.tJ-l6voov ltÂ.TJpTJ. tJtat&\lar] tv Aiyumoot imo
1:&v U:pfu>v. wuwu 1:0 'yv&et cram6v'. tu:A.EU1:TJ<JE & J-lOVTJPTJ<; YTJpato<;
YUJ-lVtKov &.y&va 9EWJ-lEVo<; u1to KUUJ-lU1:0<; EKÂ.u8Ei<;.
3. Scho/. PLATONIS in remp. 600 A (din Hesych) . Thales din
Milet. fiul lui Examyas, fenician după spusele lui Herodot. el cel
dintâi a fost numit înţelept. A descoperit că soarele dispare
din pricina luni i , care se intercalează. şi a descoperit Ursa Mică
şi solstiţiile; el, cel d intâi dintre greci a vorbit despre mărimea
soarelui şi despre natură şi a afirmat că şi lucrurile neînsufleţite
au un suflet , prin analogie cu magnetul şi electronul. Principiul
lucrurilor, a spus el. este apa iar lumea este însufleţită şi plină
de daimoni . A fost instruit de preoti în Egipt . Lui îi aparţine
dictonul " Cunoaşte-te pe tine însuţi". A murit izolat şi bătrân,
în t imp ce asista la un concurs gimnic, epuizat de arşiţă.
3a . CALLIMACH. Iamb. (fr. 94 (s. oben 1 67, 1 8. 68, 1 6) + Pop.
Oxyrh. VII 33 vgl . Pfeiffer Cal/imachi trag. nuper rep. S 43 ff.)
Thyrion. der Sohn des Arkaders Bathykles, hot den Auftrag, den
van seinem Vater h interlassenen Pokal dem Weisesten zu
Obergeben:
EltÂ.EU<JEV E<; MÎÂ.TJ1:0V' �V yâ.p iJ VÎKTJ
E>â.Â.TJ1:Q<;, o<; 1:' Tjv 1:Cl.AÂ.a OE�tO<; YVOOJ-l TJV
P. O. 1 1 9 Kat 1:fj<; clJ-l�TJ<; tMye1:o cr1:a9J-lftcracr9at
1 20 1:01J<; fx<J1:EpÎcrKOU<;, Tjt ltAEOUcrt «llot VlKE<;.
EUpEV o' 6 1tpOU<JEÂ. TJVD<; aimoot m 1:1:TJ1
tv 1:oii litOUJ-lEO<; 1:ov yf.pov1:a KOOVJÎtOOl
�UOV1:U n']v yfjv Kat ypâcpona 1:0 crxfiJ-la,
1:0i>l;Eiip' 6 <l>ptJl; J:o;ucpop�o<;. 001:1<; fxV9pWltOOV 1 25 1:piyoova KUt <JKUÂ.TJVU ltp001:0<; eypaljiE
Kat KUKÂ.ov EÂ.<tKa (?)> KitoiOO.�e VTJ<l1:EUEtv
7 6
'tOOV Ejl!tVEOV't<OV' oi o' ăp' oux U1t1ÎKO'\)(JaV,
ou !tiXV'tE�. aU' oU<; ElXEV <OihEpO� OOljl<OV>. 1tpo� Oft jltV &o' E!fJTJ<:fE <Jtaî� j3a8uKÂ.TJt�>·
'f.KEtvo touMxpuaov El; <Ejlou liE�at>,
oul.!<'>� Jtati]p E!fJEîto twu qpW!v ăyxt>
oouvat, -ci� UjlE<Ov t&v aoqJ<&v 6vi]lato�>
'tOOV Elt'tfx, Ki]yffi CfOl Otliwjl' <aptcrtfjtov>'.
E>aÂ.fj� oc t&t aKt1tWVl 'tOOOU<qJ� \j/ft<:fU�>
1 35 Kal. 'ti]v UJtftVTJV ti]tEpTJt <Aal3oov XEtpb
E�EÎ!tE' 'tl)v oomv jlEV <OUK eywy' ă�w>,
<:fU 0' E<i 'tOK>EOOVO� jlTJ AO<yOU� fx'tljlfx�El�>
BiTJ� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3a. CALLIMACH. , Iamb. (fr. 94 + Pop. Oxyrh. VII . 33, cf. Pfeiffer,
Callimachi frag. nuper rep. , p. 43 şi urm .)
(Thyrion, f iul arcadianului Bathycles, a primit din partea
tatălui său însărcinarea să transmită " celui maiîntelept " cupa
lăsată moştenire ) :
el a pornit pe mare spre M ilet. Căci lui Thales îi revenea premiul;
era doar învătat în toate şi s-a priceput să determine constelatie
Carului Mic, ce stă călăuză pe mare corăbierilor fenicieni. Ajutat
de noroc, arcadianul l-a găsit pe bătrân în templul de la Didyma,
scrijelind pământul cu rigla şi desenând figura descoperită de
frigianul Euphorbos, care cel dintâi d intre oameni a desenat
triunghiuri scalene şi cercuri şi care a propovăduit obtinerea de
la hrana cu carne. Pe el i-au urmat nu toti, ci doar aceia ce erau
stăpân�i de un <daimon rău>. <Fiul lui Bathycles> a vorbit astfel :
" Această cupă de aur masiv . . . m-a însărcinat al meu părinte . . .
s-o dăruiesc celui mai ales dintre cei şapte fi losofi . . . Şi e u ti-o
dăru iesc t ie ". Atunci Thales lovi cu bastonul în pământ şi ,
apucându-şi bărbia cu mâna. spuse : " Darul acesta nu-l voi
primi dacă cumva tu nu cinsteşti cuvintele părintelui tău . . . .
7 7
4. HERODOT. 1 1 70 XPTJ<HTt OE Kat 1tptv fi Ota<p8apfjvat 'IooviTJv
eaw avo� MtÂ.TJai.OU f.'YEVEtO [SC. it YVcOJlTJ], to UVEKa8Ev yf.v� EOVto�
«<>oiVtK�. o� EKEÂ.EUE Ev j3ouÂ.Euti)pwv "loova� EKtfja8at, to OE Eivat EV
TEoot (Teoov yap Jlf.crov Eivat looviTJ�). ta� ot ă.Â.Â.a� 1tOÂ.ta� oiKEOJlEva�
JlTJOEV Tjcrcrov VOJlt�Ecr8at Kata1tEp Ei OfiJlOt EiEv. Vgl. 1 1 46 Mtv6at &
'OpxoJ.J.f.vwi (j(pt [den kolonisierenden loniern) avaJlEJlEixatat Kat
KaOJlEÎOt.
4. HERODOT 1, 1 70. Statul dat de milesianul Thales, cel ce
cobora din neam de tenicieni, înainte ca lonia să cadă sub
jug, s-a dovedit folositor ; într-adevăr, el a povătuit pe ionieni
să tie reprezentati printr-un singur senat, iar acesta să aibă sediul
la Teos (Teos-ul atlându se în centrul loniei) iar cetătile celelalte,
împreună cu locuitorii lor, să nu se considere mai prejos de
demos-uri . Ct. 1 , 1 46.
5. -1 74 (Krieg zwischen Alyattes und Kyaxares) otmpf.po"OOt oc
crq>t E1t' tcrTJ� tov nOÂ.EJlOV tolt EKtOJt EtEt cruJlj30Â. fi� yEVOJlEVTJ� cruviJvEtKE,
fficrtE tfi� JlCtXTJ� cruvEcrtECÎl<iTJ� titv itJlEPTJV E�a1ti VTJ� vuKta yEvecr9at
[Sonnentinsternis 28. Mai 585]. tftv & JlEtaUayftv tautlJv til� itJlEpTJ�
8aÂ.fi� 6 MtÂ.iJcrw� toîm "Iwm 1tpOTJYOpE\)(jE E<iEcr8at, oupov 1tpoSEJlEVO�
EVtautov toiitov, EV t&t ol) Kat EYEVEtO it JlEtaj3oÂ.iJ. CLEM. Strom. 1 65
(1 1 41 St.) 8aÂ.ilv OE l::'iîOTJJlO� [fr. 94 Sp. v. î. a . s. 2 1 B 1 9] ev taî�
'AcrtpoÂ.oytKaî� icrtopiat� tftv yEVOJlEVTJV EKÂ.EtljltV toii itAiou 1tpoEt1tEÎV
<j>TJ<it, Ka9' O� Xp0VO� <iUVTlljiUV Jlă.XTJV npO� UÂ.Â.tlÂ.OU� MilOoi tE Kat
Aoool. j3amÂ.Euovt� Kua�apou� JlEV toii 'Acrwayou� 1tatp� MiJooov,
, AÂ.Â.attou OE toii Kpoicrou A OO&v . . . Eicrt OE oi xp6vot UJlq>t tftv V OÂ.UJl1ttCt0a
[580- 77] (dos letze aus Tatian 4 1 1tEpt tfi� t&v E1tta crO<j>&v itAtKia�
avayp<iljiOJlEV' toii yap 1tpEcrj31ltCtt01l tOOV 1tpOEtpTJJlEVOlV 8CtÂ.TJtO� YEVOJlEVOU
1tEpt titv 1tEVtTJKootftv oÂ.uJlmaoo . . . EUSEB. Chron. a) Sync. e. MtÂ.fJcrt�
EKÂ.Etljltv itAiou crUJl1tacrav 1tpOEÎ1tEv. Arm . OI . 49, 2 (583) . b) OI . 50
7 8
(580/77) Cyril l . c . lu i . 1 p . 1 3 E . c) (H ieron.) solis facta defectio,
cum futuram eam Thales an te dixisset . . . Alyattes et Astyages
dimicaverunt a . Abr. 1 432 (585 a . Chr. ) . CIC. de div. 1 49, 1 1 2
primus defectionem solis, quae Astyage regnante facta est,
praedixisse fertur. PLI N . N . H . 1 1 53 apud Graecos autem
investigavit (se. defectus rat ionem) primus omnium Thales
Milesius olympiadis XLVII I anno quarto (585/4 a . Chr.) praedicto
solis defectu, qui Alyatte rege factus est urbis conditae CLXX.
5. - 1. 74. (Războiul dintre Alyattes şi Cyaxares). În al şaselea
an de la izbucnirea războiului, când nici unii nici a lti i nu erau
înv ingător i , s-a întâmplat ca în to iu l bătă l ie i z iua să se
presch imbe îndată în noapte (Eclipsa de soare din 28 mai 585
î. e. n. - Diels) . Thales din Mi let le prezisese ionienilor această
întunecare a soarelui şi dăduse ca termen tocmai anul în care
s-a şi petrecut. CLEM. Stromat. 1, 65 ( 1 1 , 4 1 St .) . Eudemos (fr. 94
Sp.) afirmă în Istoria Astrologiei, că Thales a prezis eclipsa de
soare în timpul când mezii se luptau cu lydienii, pe vremea
când Cyaxares, tatăl lui Astyages, domnea peste mezi, iar
Alyattes, tatăl lui Cresus peste lydieni . . . cam în jurul olimpiadei a
50-a (580-77 î.e .n. ) . Vom face o mentiune cu privire la vârsta
celor şapte: cel mai în vârstă dintre cei amintiti mai sus, Thales, a
trăit în jurul olimpiadei a cincizecea . . .
6 . HEROD. 1 75 oor; OE amKE'tO E1tt 'tOV "AA.uv 1tO't«JlOV 6 Kpoîcror;, 'tO
EV8EUtEV, oor; JlEv EYW Aiyoo, Kata tar; EOUcrar; YEq>Upar; OtE13$acrE 'tOV
crtpatov, oor; OE 6 1toUor; A.6yor; 'cUftvoov, 8aA.fir; oi 6 MtA.ftcrwr; 8tEj3\j3acrE.
a7toptovtor; yap Kpoicrou, OKffit; oi 8tal3ftcrEtat tov TtO't«JlOV 6 crtpat6r; . . . ,
AEYE'tat 1tapE6vta 'tOV 8aA.fiv EV t6h crtpato1tf8oot Ttotficrat aut&t 'tOV
1tO't«JlOV E� aptO'tEpfir; xnpor; ptovta 'tOU crtpawu Kat EK &�tfir; PfttV,
Ttmficrm 8E c'OOE· ăvoo9Ev wu crtpa7to1tfoou ap�aJlEvov 8toopuxa l3aeEav
7 9
6poo<JEtV ciyovta JlTtVOElOCa, OlCOO<; av tO <Jtpat61tEOoV UipUJ.lEVOV !CUta
v<inou A.aj3m, taUtT]t Kata tl)v otropuxa EKtpa1t6JlEV� EK t&v apxaiwv
pEEBpwv, !Cat alin<; 1tapaJ.lEti36JlEVO<; to <Jtpat67t:EOOV E<; ta apxaîa
eoj3âA.A.ot. ro<JtE e1tEitE Kat eoxio811 tâXt<Jta o 1tota)l6<;, UJ.l<pOtEpTtt
otaj3ato<; eyevEto.
6. - 1 , 75. Atunci când Cresus a ajuns la fluviul Halys, după
părerea mea, el şi-a trecut oastea pe podurile existente. Grecii
însă au răspândit vestea că Thales d in Mi let a făcut ca oştile
să treacă fluviul, căci Cresus se afla în mare încurcătură neşti ind
în ce chip armata ar fi putut trece fluviul. .. ; se spune că Thales,
care era de fată în tabără, a izbutit să facă în aşa fel ca fluviul
ce curgea în stânga armatei să curgă în dreapta ei. . . Şi el a
procedat astfel : a pus să se sape un şant adânc, într-un loc
situat mai sus de tabără, în formă de semilună, astfel încât
locul în care era aşezată tabăra să fie ocolit prin partea de sud. în şantul săpat a abătut o parte din apele vechii albii ş i , îndată
după depăşirea locului de cantonare, a readus apele în vechea
lor matcă. În acest chip a despărtit fluviul în două brate ce
puteau fi trecute cu uşurintă prin vad.
7 . EUSEB. Chron. a) bei Cyril l . c . lul . 1 p. 1 2 tptaKootilt xEJ.l1t'tllt
6A.uJ.ln:tâot [640- 37] E>. MtA.{Jcno<; n:p&to<; cpumKo<; <ptÂ.ooa<po<; yEVE<JBat
A.tyEtat, 1tapatEi va<JBat 0€ tl)v �wl)v autoi.l cpam V EOO<; 1tEVtTtlCOOtll<; OyOOTt<;
oÂ.. [548- 51; b) H ieron. OI. 35, 1 (640) (Armen. OI . 35, 2 (639)) Th.
Milesius Examyis filius primus physicus philosophus agnoscitur
(falsch , richtig nascitur) , quem aiunt vixisse usque ad LVI I I
olympiadem. ABULFARAGIUS p. 33 Pococke: tradit Cyril/us in
libro suo quo respondet luliano . . . fuisse Thaletem ante initium
regni Nebuchadnesaris XXVI I I annis. dicit autem Porphyrius
floruisse Thaletem post Nebuchadnesarem CXXI I I annis (589-
8 0
6?). Vgl. H ieron. ed. Helm 1 1 275.
7. EUSEB. , Chron. a) la Cyrill . , Contra lulian. 1 , p. 12. Se spune
că cel dintâi filosof al naturii a fost Thales din Milet, că şi-a petrecut
viaţa - după cât se vorbeşte - până în olimpiada a 58-a (548 - 5
î. e . n . ) ; b) H IERON. , 0/. 35, 1 (640) (Armen. 0/. 35, 2 (639)) : Thales
din M ilet, fiul lui Examyas, este recunoscut ca fiind cel dintâi filosof
despre care se spune că a trăit până la olimpiada a 58-a.
9. PLATO Theaet. 1 74 A c001tEp Kat 8a/"fiv acrtpOVOJ.lOUV'ta, & 0E6&opE, Kat ăvro �H.rrovta, rrEcr6vta Eil; q>peap, E>pâttta ttl; EJ..LJ..LEA:i)�
Kat X«pÎEcrcra 8Epa1tatVt� cX1tO<JKUI\1fUt AEyEtat, ro� ta J..LEV EV oupavoot
1tpO!hJJ..LOÎ:'tO ElOCVat, ta o' omcr8Ev UU'tOU Kat rrapa 1t00a� Aaveăvot UU'tOV.
9. PLATON, Theait. 1 74 A. Se spune, Theodoros, că o slujnică
glumeaţă şi plăcută, de prin părţile Traciei, zărindu-1 pe Thales
cu ochii pironiţi asupra cerului şi cercetând stelele, cum acesta
căzu într-un puţ , îşi bătu joc de el, zicându-i că este dornic să
ştie ce se întâmplă în cer, deşi nu este în stare să vadă ceea
ce se află în fata lui, la pic ioarele lui .
1 O . ARISTOT. Pol. A. 1 1 1 259 a 6 mhta yap cixpEAtJ..La taut' ecrtl.
'tOÎ� TIJ..LWm tl')v XPllJ..L«'tt<JttKflv, otov Kat 'tO eaAtro 'tOU MtAllcrlOU. 'tOU'tO
yăp ecrn KataVOllJ..LcX 'tt XPllJ..l«'tt<J'ttKOV' cXA},,' EKEÎVOOt J..lfv Ota tl')v crOq>iav
1tpOOcX1t't0Ucrt, wyxavEt Of Kae6A.ou 'tt ăv. OVEt0t�6vtrov y(xp aut&t Ota tl')v
1tEVÎav � avroq>EAO� tfi� q>tAOOOq>t� 00011�, Katavoflcravta q>amv autov
EAatWV q>OpCxV E<iOJ..LEVllV EK tii� acrtpoA.oyia�, E'tt XEtJ..LWV� OV't� EU1t0pl'Jcravta
XPllJ..LcXtrov 6A.iyrov !lppaj3Wva� otaBouvat t&v EAatO'\lj))'EtroV t&v t' ev MtAfltrot
Kat Xirot mivtrov, 6/"iyou J..LtmKooUJ..LEVOV at' OOOEVO� err$aA.A.ovt�. E1tEtOTJ
o' 6 Kat� TJKE, rroUwv �ll'tOUJ..LEVOOV UJ..La Kat fl;aiq>Vll�. EKJ..Ltcr9ouvta âv
'tp01tOV fd3ouA.Eto, rroA.A.a XPfiJ..Lata cruA,Ai.l;avta em&î�at, O'tt patot6v ecrn
1tAOU'tEÎV 'tOl� q>tA.ocr6q>ot�, âv �ouA.rovtat, a/"/"' ou tout' E<J'tt 1tEpt i3 crrrou&i�oumv. Vgl. oben 1 68, 24. Cic. div. 1 49, 1 1 1 .
8 1
10 . ARISTOTEL, Palit. 1 , 1 1 , 1 259 a 6. Toate aceste date sunt
folositoare celor ce pun pret pe arta de a te îmbogăti. Un astfel
de caz este şi cel al lui Thales din Mi let. Este vorba de o operatie
bănească ce i se atribuie, din cauza faimei pe care o dobândise
prin întelepc iunea sa şi care reprezintă un pr incipiu cu o
apl icabi l itate genera lă. Cum oameni i îl crit icau pe Thales,
reproşându-i sărăcia şi spunându-i că filosofia este o îndeletnicire
nefolositoare, Thales şi-a dat seama, pe baza calculelor sale
astrologice, că se va produce o recoltă abundentă de măsline
şi, chiar din timpul iernii, dispunând de o sumă de bani a închiriat
toate presele de ulei existente atât în Milet cât şi la Chios, fără
ca nimeni să-I concureze . Când a sosit momentul recoltei şi când
toată lumea căuta de zor prese, Thales le-a reînchiriat pe cele
arvun ite de el, în conditiile în care dorea. Realizând o sumă
importantă de bani, a dovedit că pentru filosofi este uşor să se
îmbogătească, dacă doresc acest lucru, dar că nu acesta este
telul urmărit de ei. Cf. CIC . , de div. 1, 49, I I I .
1 1 . PROCL. in Eucl. 65, 3 Friedl. (Eudemos rECilflE'tptKTJ icr'topia
fr. 84 Speng.] c001tEp ouv 1tapU 'toîr; <I>oivt�tv ou't 'tar; Efl1tOptiar; l((lt 'tU
cruvanayf!a'ta 'tl)v llpxl)v V..aj3Ev it 'twv apt9f!wv aKp$f)r; yvwmr;, o15'too ol)
Kaî 1tap' Aiyumimr; it YEWflE'tpia Ota 'tl)v ELPllflEVT(V ahiav EUpll'tat. E>.
OE 1tpW'tOV Eir; AtyU7t'tOV EÂ.9rov flETIÎY<lYEV tir; 'tTJV 'hÂ.Â.aOa 'tlJV eewpiav
't<l1J'tllV l((lt 1tOÂ.Â.a flEV au'tor; EUpEV, 1tOÂ.Â.CÎlV OE 'tar; apxar; 'toîr; flE't' <lU'tOV
i.xpmi]cra'to 'toîr; f!Ev Ka9oÂ.tKonepov E7ttj3aÂ.Â.oov, 'toîr; 1iE aicrellnKOO'tEpov.
PLUT. Sol . 2 Kat E>aAilv 1iE <pamv Ef.17topim XPiJcracrem Kat '17t1tOKpCt'tllV
[C. 42] 'tov fl<X91lfl<l'tlK6v, Kat ITÂ.a'toovt 'tfjr; a7toOllfliar; €<p6owv EÂ.aiou
nvbr; €v Aiyumoot otaetmv yevecr9at. de ls. et Osir. 34 otov'tm oe Kal.
"OflllPOV c001tEp E>aÂ.fi fl<le6V't<l 7tap' Aiyu7t'tt(OV uliwp CtPXTJV Ct1tCtV'tWV l((lt
YEVEO'lV neecreat. IOSE PH. c. Ap. 1 2 aÂ.Â.a flTJV l((ll 'toi><; 1tEpt 'tCÎlV
oi>pavioov 'tE Kaî etioov 7tpcO'tour; 7tap' "hAÂ.llcrt <ptÂ.ocro<pi]craV'tar; oiov
8 2
<l>EpEKtlC511V tE tOV LUptov [C. 7] Kat nuaay6pav Kat eaA-"ta 1tUVtEc;
O"UJ .. upoov� OJloA.oyofutv Aiyu1tnrov Kat XaA-8aiwv YEVOJlEVouc; JlU811tCtc;
6A.iya cruyypU'Ifat Kat taUta toîc; "nA-A-llO"tV ElVat bOKEÎ 1tUVtWV
apxat6tata Kat JlOAtc; auta mcrtEOOOOl.V im' EKetV(J)V yEypU<pBat. AETIUS
de plac. 1 3, 1 (Dox. 276) <ptAOOO<plJcrac; EV Aiyu7ttWt 1;A-8Ev tic; MtA-lltoV
7tpEcr�utEpoc;. IAM BL. V. Pythag. 1 2 7tpoEtpE'Ifato [Thales den
Pythagoras] Etc; Atyu7ttov 8ta7tA.efuat Kat toîc; tv MEJl<pt8t Kat tnoo1t6A.tt
JlUAt<Jta O"UJl�aA.eîv iepefut· 1tap{x yap EKEtV(J)V Kaî eautov E<poobtucrBat
tauta, 8t' a cro<pQc; 1tapa toîc; 1tOAAoîc; VOJltsEtat.
1 1 . PROCL. , in Eucl. 65, 3 F r ied l . ( E U DE MOS, Istoria
geometriei, fr. 84 Speng.) . Aşa cum cunoaşterea exactă a
numerelor a luat naştere la fenicieni, datorită comerţului şi
tranzactiilor băneşti, tot aşa s-a născut şi geometria la egipten i,
din cauza mai sus mentionată. Ducându-se în Egipt, Thales a
introdus cel dintâi această ştiintă în Grecia. El a făcut multe
descoperiri şi a explicat celor din preajma lui principiile pe care
se bazau, prezentându-le pe unele la modul general, iar pe
altele în mod mai concret. PLUT. Sol. 2 . Se spune că şi Thales s
a îndeletn ic it cu negot u l , aseme nea matematic ianu lu i
H ippocrates, iar Platon a vândut untdelemn în Egipt, ca să aibă
de cheltuială pentru drum. FLAVIUS IOSEPHUS, Contra lui Apion
1 , 2 . Tot i , în unani mitate, cred că f i losof i i greci care s-a u
preocupat de fenomenele cereşti şi de zei, asemenea lu i
Pherekydes d in Syros (c. 7) , Pythagoras ş i Thales, au fost discipoli
ai egiptenilor şi ai chaldeenilor şi că au scris foarte putin . Grecii
au credinta că aceste opere sunt cele mai vechi , dar se
îndoiesc că ar fi fost compuse de aceştia . AET. , de plac. 1 , 3, 1
(Dox. 276) . După ce s-a îndeletnicit cu filosofia în Egipt, (Thales)
a venit la M ilet, când era mai în vârstă . IAM BLICH. , Vita Pythag.
1 2 . E l i-a povătuit pe (Pythagoras) să meargă spre mare în Egipt
8 3
şi să intre în legătură cu preotii din Memfis ş i Diospolis. De la
aceştia şi-a dobândit el cunoştinţele, datorită cărora este
considerat de multi ca înţelept.
1 1 a . HIMER. 30 Cod. Neap. (Schenkl Herm. 46, 1 9 1 1 , 420)
�t& f!Ev '0A.Ufi7ttam 'tl)v 'IEp<ovoc; oo�av np(Jc; A.upav 6 nivoapoc;· �t& o€ 6
'AvaKpEWV 'tl)V ilOAUKpU'tO\Jt; 'tUXTJV LaJ . .LiWV 'tfjt 8Eât 7tt1J.1tO"OOUV ifpa· KUl
'AA.Kaî� EV rotliaîc; EiXE E>aA.fjv, O'tE Kal. AOOjloc; 1tUVTJ'YUptv 0 0 0
1 1 a . HIM ER. 30, Cod. Neap. (Schenkl, " Hermes", 46 , 1 9 1 1
420) . La Olympia, P indar a cântat acompaniat de l iră gloria lui
H ieron; Anacreon a cântat soarta lui Polycrates din Samos,
sacrificând jertfe divinităţii , şi Alceu, în Ode a cântat pe Thales,
în timp ce Lesbosul era în sărbătoare 0 0 .
1 2 . Aristot. Metaphys. A 3 . 983b 6 'tOOV ol) 1tpOO'tOV qnAOOO<pT]O"UV'tWV
oi nA.Eîcr'tot 'tac; EV ilA.TJc; d&t fi6vac; c:Oti]Eh"(crav apxi.tc; Eivat nav'twv· E� ou
yap ecrnv anav'ta 'ta ov'ta Kal. El; ou yiyVE'tat npro'tou Kal. Eic; o cp8EipE'tat
'tEAE\l'tUÎOV, 'tfjc; f!EV oOOiac; U1tOfiEVoOOT]c; 'toîc; OE na8Em IJ.E'taj3aUoooT]c;.
'tO"U'tO O"'tOlXEÎOV KUÎ 'tUU'tT]V UPXTJV cpamv Elvat 'tOOV OV'tWV, Kat oti.t 'tOiho
OU'tE yiyvE0"8at OOOEV OtOV'tUl OU't' an6AA."008at, c:Oc; 'tfjc; 'tOlUU'tT]c; Cj)OOEWc;
c:XEl. crwt�OfiEVTJc; 0 0 0 ( 17) OEÎ yap Ei vai nva cp1lmv il f!LUV nA.Eiouc; fitâc;, E�
&v yiyvE'tat 'tă.A.A.a crwt�OfiEVTJc; EKEtvT]c;. 'tO fiEV'tOt nA.fj� Kal. 'tO Ei� 'tfjc;
'tota&11c; ciPXfjc; ou 'to au'to nllv'tEt; A.Eyoumv, ciAA.a E>aA.fjc; fiE V 6 'tfjc; 'totau'tT]c;
apxmoc; cptAOO"cxpiac; Uliwp Eivat IP1101V (OlO Kat 'tl)v yfjv Ecp' Ulia'toc; a1tEcpaiVE'tO
Ei vat), A.ajloov tcrwc; 'tl)v U1t0AlliJilV 'tUU'tT]V EK 'tOU OOV'tWV 6pâv 'tl)v 'tpcxpl)v
i>ypav oooav KUÎ UU'tO 'tO 9EPfiOV EK 'tOU'tO\l 'Yl'YVOfiEVOV KUt 'tOU'tWl �âlv ('tO
o' � ou yiyvE'tUl, 'tom' EO"'tlV apxl) 1tUV'tWV), Ota 'tE ol) 'tOU'tO 'tl)v U1tOAT]Ijl lV
A.ajloov 'tUU'tT]V KUl Ota 'tO 1tUV'tWV 'ta 0"7ttpfia'ta 'tl)V cp1lmv i>ypav EXElV" 'tO o'
u&op apxl) 'tfjc; cpooEc:Oc; EO"'tl wîc; i>ypoîc;. Eicrl. OE n vEc; oî Kal. wuc; 7tUfi7tUA.aiouc; Kal. noA. u 7tpO 'tfjc; vuv yEVEO"EWc; Kal. npc:Owuc; 8EoA.oyi]crav'tac;
ou'twc; oi:ov'tat 1tEpl. 'tfjc; cpooEwc; i>noA.aj3Eîv· 'wKwv6v 'tE yi.tp Kal. T118Uv
8 4
enobpav 'tfi� yEvEon� na'tEpa� [Ham. 3 20 1 ] Kat tov ăpKov t&v 9E&v
U&op, tl)v KaAOUflEVllV un' am&v LtUya t&v 1t0trtt&v ro 37 u. a. ]· ttJ.UWtatov
f.LEV yap to 7tpEcrf3'6tatov, opKO� OE to ttJ.HOtat6v rottv. Vgl. 1 B 10 .
1 2. ARISTOTEL, Metaphys. 1 , 3, 983 b 6. Dintre toti cei care
s-a u o c upat m a i înt â i de f i losof ie, ce i mai mu lt i au fost
încredintati că princ ip i i le tuturor lucruri lor se află în cauze
materiale. De unde există toate ş i de unde provin mai întâi şi în
ce sfârşit îş i găsesc pieirea - în vreme ce substanta persistă în
c iuda schimbărilor suferite - aceasta, spune el, este elementu l
şi totodată principiul lucrurilor. De aceea, consideră că nimic
nu se naşte <din n imic>, nici nu piere, de vreme ce o asemenea
substantă rămâne veşnică . . . ( 1 7) Într-adevăr, trebuie să existe
o anume substantă, tie una singură, tie mai multe decât una
singură , din care se nasc celelalte, în vreme ce ea rămâne
eternă . Totuşi, despre cantitatea şi întătişarea unui asemenea
elem ent pr imord ia l nu toti spun ace laşi lucru , ci Thales,
întemeietoru l acestui mod de a fi losofa , sustine că el este apa
( c a a t a re demonstra că pământu l p luteşte pe a p ă ) ,
formulând, desigur, această ipoteză în urma observat iei că
hrana tuturor vietuitoarelor este umedă şi că însăşi căldura se
iveşte şi se mentine din apă (căci ceea ce le dă naştere,
acela este principiul tuturor). Prin urmare , adoptând această
ipoteză şi t inând seama că semintele tuturor lucrurilor au o
natură umedă (conclude) că apa este principiul substantei
lucrurilor umede. Există însă şi părerea că cei care au trăit
foarte de demult, cu mult înaintea generatiei noastre, cei care
a u făcut pr ime le spe c u l a t i i t e o l o g i c e , tot a c easta
presupuneau că este (substanta) natur i i . E i î i făceau pe
Okeanos şi Tethys părinti i naturii (Homer, //iada XIV 20 1 ) iar
jurământul zeilor se făcea pe apă, şi anume pe acea apă
8 5
denumită de poeti Styx (//iada XI/, 3 7 ş i urm.) ; cum tot ceea ce
este vechi este extrem de pretios, jurământul <pe Styx> este
la rândul lui foarte pretu it .
1 3 . SIMPL. Phys. 23 , 2 1 (Theophrast Phys. Opin . fr. 1 . Doxogr.
475, 1 ) 1<ÎIV 0€ IJ.ÎUV Kat Kl.VO'UIJ.EVTJV Af.'}'OV1WV 1i]v UpXftV, O� Kat <p'OOLKO�
ioieo<; KaÂ.eî [Aristoteles], oi J.LEV m:JtEpacriJ.EVTJV m)li(v <pamv, ffimu:p e. IJ.Ev ·�salloou Mtl..itcrw� Kal. "Imtwv [C. 38], � OOKEî Kal. ă8E� yqovevat,
oowp EÂ.Eyov li]v lipxi]v fX 1<ÎIV <patVOIJ.EV(J)V Ka1a li]v atcrGrtcrtv Ei� 10U10
1tpoax8EV1E�' Kat yap 10 8Ep1J.OV 1<Îit uyp&t �fit Kat 1a VEKpOUIJ.EVa
snpaiVE1at Kal. 1a (J1tEpiJ.a1a 1tCXV1(J)V Uypa Kal. iJ 1po<pi] 1tâcra X'IJÂ.cOOTJ�' el;
ou OE ecrnv EK(X(JŢ(X, 10U1(J)l Kal. 1pE<pEcr0at 1tE<p'IJKE' 10 0€ u&op apxn 1fj�
Uy� <pOO� ecrn Kal. (J'IJVEK1lKOV 1tCXV1WV' OtO 1t1XV1WV apxnv U1tEÂ.a�ov
ElVat ŢQ OOwp Kat 1i]v yfjv E<p' u&n� am:<pi(vav10 KEîcr8at. 458, 23 oi
IJ.EV ev n cr10tXEîov u1ton8ev1� 10U10 ăm:tpov EÂ.Eyov 1<Îit IJ.EYE8Et, 001tEp
e. J.LEV oowp. SERV. ad. Aen. XI 1 86 (1 1 497, 3 1 ) apud varias gentes
diversa fuerunt genera sepu/turae, inde est quod a/ii obruntur.
a/ii exuruntur . . . Tha/es vero, qui confirmat omnia ex umore creari,
dicit obruenda corpora, ut possint in umorem resa/vi.
13 . SIMPLICIUS, Phys. 23, 2 1 (TEOFRAST. Phys. opin. fr. 1 . Doxogr.
475, 1 ) Dintre cei ce sustin că principiul este unic şi în mişcare,
filosofii pe care el (Aristotel) îi numeşte în particular şi " physiologi"
- unii spun că acest principiu este limitat, ca de pildă Thales, fiul
lui Examyas din Milet, şi Hippon - acesta din urmă părând să fi
fost şi ateu ei sust ineau că principiul ( lucruri lor) este apa,
ajungând la această opinie în urma observati i lor empirice.
(După părerea lor) caldul se mentine prin umiditate, iar tot ce
este mort se usucă; semintele tuturor lucrurilor sunt umede şi tot
ce reprezintă hrană musteşte. De acolo de unde provin toate
- de acolo se hrănesc; cum apa este principiul naturii umede, le
8 6
înglobează pe toate. Prin urmare, ei considerau apa ca principiul
tuturor lucrurilor şi demonstrau că pământul este aşezat pe apă.
458, 23. Alţii, presupunând (existenţa) unui singur element, I-au
denumit apeiron ca mărime, aşa cum susţinea şi Thales despre
apă. SERVIUS, Coment. la Eneida XI, 1 86 (1 1 , 497 , 3 1 ) : la diferite
popoare s-au ivit d iverse feluri de înmormântare ; de aici se şi
trage că unii sunt înhumati, alţ i i a rşi pe rug . . . Thales însă , care
sustine că toate s-au ivit din elementul umed, spune că trupurile
se cuvin în mormântate, pentru a putea să se resoarbă în
elementul naturii.
13 a. AET. 1 1 7 , 1 (D. 3 1 5) e. Kal. oi a7t' mhou Kpam:v; Eivm 't�
'tOOV O''totXEtwV �i�Et� Ka't' aUoioxnv.
1 3 a. AET. 1, 1 7, 1 (D. 3 1 5) Thales şi discipolii săi (sustin) că
amestecurile prin transmutare sunt amestecuri ale elementelor
primordiale.
1 3b . -11 l , 2 (D. 327) e. Kal. oi a7t' mhou EVa 'tOV KOO�OV.
1 3b . -1 1 1 , 2 (D. 327) Thales şi discipolii să i (susţin) că Universul
este unu.
1 4. ARIST. de caelo B 1 3. 294a 28 oi o' E<p' uoa1:o� KEtcrEim [sc .
'tTJV yfiv]. 'tOU'tOV yap apxmo't<X'tOV 1tapEtATJ(j)<XJlEV 'tOV Myov, i:îv (j)<XO'tV
Ei1tEtV E>aA.fiv 'tOV MtATJO'WV ro� 8ta 'tO 1tAOl'tTJV dvat �EVO'\.lO'<XV 000'1tEp
�uA.ov ii n 'tOWU'tOV E'tEpOV (Kal. yap 'tOU'trov E7t' Mpo� �Ev ouEIEv nE<pUKE
�EVEtV, aA'A.' E<p' u8a'to�) . 000'1tEp ou 'tOV <XU'tOV Myov OV'ta 1tEpt 'tfic; yfi�
Kal 'tOU u8a'to� 'tOU oxouvw� 'tTJV yfiv. SIMPL. de caei . 522, 1 4 E>aA.ou
'tOU MtAllO'tO'\.l 'ttEillO'tV [n. oo�av] E<p' u&noc; A.Eyov'tO� OXEtcrEiat 'tTJV yfiv
000'1tEp �UAOV il ăAA.o 'tt 'tOOV E1ttVTJXEO'Eiat 'tOOt u&nt 1tE(j)'\.lKQ't(J)V . 7tp0c;
't<XU'tllV OE 'tTJV 86�av 6 'AptO''tO'tEAll� avnA.Eyn JlâÂ.A.ov lO'� E1ttKpa'toooav
8 7
oux to Kat 1tap' Aiyu7ttiou; oiltw� ev f.iU9ou OXTJf.iUtt Hyecr9at Kat tov
eaA.t;v lO"(J)� EKEt9ev tOV A.6yov KEKOf.itKEVUt. Vgl. P lut. de ls. et Osir.
34 p. 3 1 4c .
14 . ARISTOTE L, de cae/o B 1 3 . 294 a 28 . Uni i (sustin) că
(pământul) este aşezat pe apă. Aceasta este versiunea cea
mai veche, primită prin traditie, pe care se spune că a formulat-o
Thales din M ilet, şi anume că prin plut ire pământul rămâne la
suprafată ca o bucată de lemn sau ceva asemănător (căci
nimic din ce există nu este cu putintă să se mentină în aer, ci
numai pe apă) - ca şi cum n-ar fi acelaşi logos cu privire la
pământ şi la apa sustinătoare a pământului. SIMPLICIUS, de
caelo 522, 1 4. S-a emis (părerea) că Thales din Mi let ar fi acela
care a spus că pământul pluteşte pe apă întocmai unei bucăti
de lemn sau indiferent ce altceva din cele ce pot f i purtate
de apă. Împotriva acestei păreri, Aristotel arată că o atare
conceptie s-a răspândit mai degrabă datorită faptului că
egiptenii au propagat-o, sub forma unui mit, iar Thales , la rândul
lui, de acolo a preluat povestea . Cf. PLUTARH, de /s. et Osir. 34,
3 1 4 c. 1 5 . SENECA Nat. Quaest. I I I 14 p. 1 06, 9 Gercke Tha/etis
inepta sententia est. ait enim terrarum orbem aqua sustineri et
vehi more navigii mobilitateque eius fluctuare tune cum dicitur
tremere. non est ergo mirum, si abundat humor ad f/umina
profundenda, cum mundus in humore sit totus. AET. I I I 1 1 , 1 (D.
377) oi ci1to 6ciA.eoo riJv yf]v f.iEOT]V.
1 5. SENECA, Nat. Quaest. I I I 1 4, p. 1 06, 9 Gercke. Părerea lui
Thales este o prost ie. E l spune că discul pământului este sustinut
de apă şi că pluteşte întocmai corăbiilor, că datorită mobilitătii
lui se leagănă pe valuri atunci când se spune că se cutremură.
8 8
Nu-i nici o mirare aşadar, dacă există d in abundentă mediu
l ichid pentru a alimenta curgerea fluviilor, dacă întreaga lume
se află în mediu lichid. AET. I I I , l . 1 (D. 377) Discipolii lui Thales
(sustin) că pământul se află la mijloc.
1 6 . H E RO D . 1 1 20 (Ans i c hten der Gr iechen Ober d ie
Ni lschwelle) t&v i] EtEPTl f.LEV A.Eyet to� Etllcri.ac; avtf.Louc; dvm aiti.ouc;
7tÂ.lleDEtv tov 7tOt!Xf.LOV KroÂ.oovtac; Ee; BliÂ.acrouv Exptn v tov Nei:Â.ov . . .
AET. IV 1 ' 1 e. to� Etllcriac; clVEf.LOUc; OtEt!Xt 7tvEOVtac; tfit Aiy\mtrot
avtt7tp000)7tOU E1t!Xi.petv tOU NEtÂ.OU tov 011\:0V c'ita tO t<'xc; EKpoCxc; !XUtOU
tfit 1tapmc'ii]crn tou avttlt!Xpi]Kovtoc; JtEÂ.ciyouc; avaK67ttecr9c:xt. Vgl. Dox.
384. 226 ff.
1 6. HERODOT 1 1 , 20 (Păreri ale grecilor despre revărsarea
Nilului) . . . o altă părere sustine că vânturile etesiene (anuale)
sunt cauza revărsărilor fluviului Ni l , împiedicat cu acel prilej să
se verse în mare . . . . AET. IV, 1 , 1 . Thales consideră că vânturi le
etesiene, care suflă în Egipt în directia contrară gurilor Nilului,
provoacă umflarea fluviului, deoarece împiedică scurgerea
apelor care cresc în marea învolburată ce-i stă în faţă.
1 7 . DERCYWDES ap. Theon. astr. 1 98, 14 H. t:�:oolllloc; [fr. 94 Sp.J
icrtopci EV taie; 'AmpoÂ.oyimc;, (m Oivoltili11c; [C. 41 , 7] rupe 7tp&toc; ti]v taU
�rotOt!XKOU �romv K!Xt tf)v toU f.LEYciÂ.OU EVt!XUtoU ltEpicrtamv, e. OE l]Â.iou
EKÂ.EtljltV K!Xt ti]v K!Xta t<'xc; tpaOOc; !XUtoU 7t€ploOoV, � oUK t<Jll ael. cru�ivu.
1 7 . DERKYLLIDES, apud. Theon. astr. 1 98, 1 4 H . Eudemos (fr.
94 Sp.) povesteşte în Astrologia sa că Oinopides (c. 4 1 , 7) ar fi
fost primul descoperitor al înc linări i zodiacului precum şi a l
poziţiei " marelui an" iar Thales a lămurit eclipsa soarelui şi mersul
c i rcular al astrului în conformitate cu solstiţiile, mers care nu se
petrece cu regularitate aidoma.
8 9
1 7a. AET. 1 1 1 3, 1 (D. 34 1 ) e. yEc:OOTJ JlEv, EJl1tUpa 8E: ta ăcr-rpa. 20.
9 (D. 349) El. ywEilifi tov f\A.tov. 24, 1 (D. 353) El. 1tpâlto� Eq>TJ EKAEt1tEtV
tOV f\A.tov tii� CJEATJVTJ� autov U1tEPXOJlEVTJ� Kata Ka9Etov, OUCJT]� q>OOEt
YEcOOo�. �AE7tECJ9at & tOUtO KUt07ttptK� U7tOtteEJlEVOV t6h 8tCJK(J)t.
1 7 a. AET. l i , 1 3, 1 (D. 34 1 ) . Thales (crede) că uni i aştri sunt
asemenea pământului iar altii vâlvătaie de foc . 20, 9 (D 349)
Thales consideră că soarele are o formă asemănătoare cu
cea a pământului. 24, 1 (D. 353) Thales a spus cel dintâi că
soarele intră în eclipsă atunci când luna îi acoperă strălucirea,
trecând drept prin tata lui . Luna este de aceeaşi natură ca
pământul. Fenomenul apare vederii în sens contrar, întocmai
ca atunci când ceva este aşezat în spatele unui disc.
1 7b. -11 2 1 , 5 (D. 358) El. 7tp&to� E<pTJ u7t0 tou iJA.iou <poofiSm9at tf]v
CJEAEVTJV.
1 7 b. - 1 1 , 2 1 , 5 (D. 358) Thales a spus cel dintâi că luna este
luminată de soare.
1 8 . PLIN . N. H. XVIII 2 1 3 occasum matutinum Vergiliarum
Hesiodus (nam huius quoque nomine exstat Astrologia (c. 4) )
tradidit fieri, cum aequinoctium autumni conficeretur, Tha/es
XXV. die ab aequinoctio. Vgl. 1 1 B 1 . 2. 1 2 A 20.
1 8 . PLIN IUS, N. H. XVI I I , 2 1 3 . Hesiod (căci ş i sub numele
acestuia există o Astrologie) a transmis că apusul Pleiadelor
din faptul diminetii se petrece odată cu echinoctiul de toamnă.
Thales, însă, în a douăzeci şi c incea zi de la echinoctiu.
1 9. APULE IUS Fior. 18 p. 37, 10 Helm Th. Milesius ex septem
illis sapien tiae mem oratis viris facile praecip uus (enim
geometriae penes Graios primus repertor et naturae certissimus
9 0
explorator et astrorum peritissimus contemplator) maximas res
parvis lineis repperit: temporum ambitus, ventorum flatus,
stel/arum meatus, tonitruum sonora miracula, siderum obliqua
curricula, solis annua reverticula : idem lunae ve/ nascentis
incrementa ve/ senescentis dispendia vei deliquentis obstiticula.
idem sane iam proclivi senectute divinam rationem de sote
commentus est, quam equidem non didici moda, verum etiam
experiundo comprobavi, quoties sol magnitudine sua circu/um
quem permeat metiatur. id a se recens inventum Th. memoratur
edocuisse Mandrolytum Prienensem, qui nava et inopinata
cognitione impendio delectatus optares iussit quantam vellet
mercedem sibi pro fanta documenta rependi: · satis ' inquit
· mihi fuerit mercedis ' Th. sapiens, · si id quod a me didicisti
cum proferre ad quosdam coeperis, tibi non adsciveris, sed
eius inventi me potius quam alium repertorem praedicaris ' .
Vgl. J ulian Or. I I I 1 62, 2 Hertl. tpo11tvou yap nv�. imtp &v Ella9Ev
cmooov nva XPTJ KatajlaA.EîV lltcr96v· '61loA.oy&v', Eq>TJ (Thales), 'to nap'
Ttllffiv 11aBEîv t'i]v a!;iav TtllÎV EKttcrEt�·.
1 9 . APULE IUS, Fior. 1 8, p . 37 , 1 0 Helm. Thales d in M i let,
neîndoielnic cel mai de seamă dintre cei şapte întelepti mai sus
amintiti (căci el cel dintâi a pus bazele geometriei la greci, a fost
un foarte serios cercetător al fenomenelor naturale şi un foarte
priceput observator al aştrilor), a descoperit lucruri de cea mai
mare im portantă, pe care le-a redat în câteva rânduri :
succesiunea anotimpuri lor, suflul vânturilor, drumurile stelelor,
uimitoarele bubuituri ale tunetelor, orbitele înclinate ale aştrilor,
ciclurile anuale ale soarelui. De asemenea, fazele lunii în creştere
sau în descreştere, ce obstacole o fac să-şi piardă luminozitatea.
Cu aceeaşi pătrundere a med itat , deşi ajuns la adâncă
bătrânete. despre ratiunea divină a mersului soarelui, lucru pe
9 1
care eu nu numai că l-am învătat , dar l-am şi verificat prin
experimentare, şi anume de câte ori parcurge soarele, cu
mărimea sa, orbita pe care o urmează, mergând mereu înainte.
Traditia pretinde că Thales i-a comunicat lui Mandrolytos din Priene
această ultimă descoperire a sa. Acesta, încântat de interesul
prezentat de noua şi surprinzătoarea descoperire, i-a oferit orice
răsplată ar fi dorit, indiferent de sumă, în schimbul unei demonstratii
de asemenea importantă. La care, Thales, inteleptul, i-a spus :
" ca răsplată mi-ar fi de ajuns dacă cele ce-ai învătat de la
mine, când vei începe să le expui şi tu altora, nu ti le vei atribui ca
o descoperire proprie, ci vei mărturisi că eu sunt cel ce le-a
găsit, şi nu altul ". Cf. IULIANUS, Or. I I I , 1 62, 2 Hertl. Întrebându-1
cineva ce pretentii băneşti are cu privire la o lectie dată, (Thales)
i-a spus : " cu mărturisirea că cele învătate vin de la mine, m-ai
răsplăti exact cât trebuie".
20. PROCL. in Eucl. 1 57 , 1 0 Friedl. (aus Eudem) to j.!Ev ouv
otxotoj.!Eîcr9at tov KUKÂ.ov i:mo tfi\; litaj.!Etpou np&tov 8aÂ.fiv EKEîvov
âno&î�ai q>acrtv. 250, 20 t&t j.!EV ouv 8aÂ.fit t&t naÂ.at&t noÂ.Â.&v tE ăUwv EilpEcrEOO\; evEKa Kat toU& toi.l 8Ewpi!llat0\; xapt\;. MyEtat yap liit
1tpOOtO\; EKEÎVO\; emcrtficrat K<lt El1tEÎV, W\; ăpa 1taVtO\; icrOOKEÂ.Oi.J\; ai 1tp0\; tfit �acrEt ywviat tcrat dcrtv, apxatKWtEpov OE tel\; 'tcra<;' Oj.!Ota<;
npooEtpr]KEVat. 299, 1 toi.lto toivuv to 9EWpT]jl<l &iKYumv, ott ooo EUElEt&v
UÂ.Â. i!Â.<l\; tEjl voucr&v ai Kata KOpuq>'ftv ywviat tcrat Eicri V, EUpT]jlEVOV j.!EV, 00<; q>T]m v l::OOT]j.!Q\;, imo E>aÂ.oi.l npcirrou. 352, 14 l:�:OOT]jlo<; fi ev taî<; rEwj.!EtptKaî<;
icrtopiat<; [fr. 87) Ei<; E>aÂ.fiv toi.lto âvayet to 9E<Î:Ipl]jla (ldentităt der
Dreiecke, wenn sie eine Seite und die beiden anliegenden Winkel
gleich haben) . titv yap t&v ev 9aMttT]t nÂ.oiwv ân6atamv lit' ou tp6nou
q>UcrlV amov OCtKvUV<lt, tOUtWt 1tpOOXPficr9at q>T]crtV avayKaÎOV.
20. PROCLOS, in Euclid. 1 57, 1 0 Friedl. (din Eudemos). Se spune
că Thales a demonstrat pentru prima oară că cercul este divizat
9 2
în părţi egale d e către diametru. 250, 20. Lui Thales, ajuns la vârsta
bătrânefii, datorită faptului că descoperise multe altele, i se atribuie
şi formularea următoarei teoreme. El este indicat ca primul (fnvătat)
care a ştiut şi a arătat că unghiurile de la baza oricărui triunghi
isoscel sunt egale, folosind într-o manieră mai veche cuvântul
" egale" pentru identice . 299, 1. Acum, această teoremă este
astfel formulată : două drepte care se întretaie formează la vârf
unghiuri egale. Ea a fost descoperită, după mărturia lui Eudemos,
cel dintâi de Thales. 352, 14. EUDEMOS, în Istoria geometriei (fr. 87) ,
ridică îh timp atribuirea acestei teoreme până la Thales, căci
distanta corăbiilor pe mare este calculată prin acel mod pe care
1-a arătat el, ceea ce, spune Eudemos, presupune negreşit
folosirea în practică a teoremei.
2 1 . PLIN . N. H. XXXVI 82 mensuram altitudinis earum (sci l .
pyram idum) deprehendere invenit Th. Milesius umbram
metiendo qua hora par esse corpori so/et (vgl. oben 1 68, 32).
PLUT. Conv. VII sap. 2. p. 147 A 't:ftV l)aK't:TJpiav cm'tcrac; E1tt 1:&t Tttpan
1:ijc; mctâc; ilv T) 1tup<XJ.ltc; E1toi.Et, YEVOflEVCOV 't:fjt E7tacpfjt 1:ijc; UK't:îvoc; oueîv
'tptyrovcov e&t�ac; (Th . ist angeredet), ov T) crKta 1tpOc; 't:ftV mctav 'A6yov
EÎXE, 't:ftV 1rupUJ.1tOa 1tp0t; 't:ftv BaK't:T]ptav EXOOOUV.
2 1 . PLINIUS, N.H. XXXVI, 82. Se spune că măsura înălf imi i
(piramidelor) a fost stabilită de Thales din Milet, care a măsurat
umbra aruncată de un corp, atunci când umbra este egală cu
înălfimera corpului. PLUTARH , Banchetul VII, 2, 1 47 A (Un personaj
se adresează lui Thales) : " după ce-ai aşezat toiagul la capătul
umbrei aruncate de piramidă, ai arătat că prin căderea razei
de lumină s au format două triunghiuri ; raportul existent între o
umbră şi cealaltă era identic cu cel dintre piramidă şi toiag".
9 3
22. ARIST. de anima A 5 . 4 1 1 a 7 Kal. t v tc:Ot oÂ.oot oc nv� autitv
[SC . ti]v 'lfUXTJV] IJ.EIJ.EÎX8ai <pamv, o8Ev tcroo� K<lt E>. ciniJ8TJ mivta 1tÂ.TJpTJ
8Ec:Ov Eivat. Vgl. PLATO Legg. X 899 B. AR. ebend . A 2. 405 a 1 9
EOtlCE OE lC<lt E> . , ES rov a1tOIJ.VTJIJ.OVEUO\lO't, lCtvTJttlCOV tt ti]v 'lfUXftV
U7tOÂ.aj3E\:v, Et1tEp tOV Â.i.Sov [Magnetstein] E<pTJ 'lfUXftV EXEtV on tOV
crtOTJpOV Kt VE Î .
22. ARISTOTEL de anima 1 , 5, 4 1 1 a 7 . Sunt şi unii care sustin
că (sufletul) este amestecat în tot, de unde, eventual, şi Thales
a socotit că toate sunt pline de zei . Cf. PLATON, Legile X, 899 B.
ARISTOTEL, ibidem 1. 2, 405 a 1 9. Pe cât se crede, din cele ce se
amintesc prin traditie, şi Thales a conceput sufletul ca fiind în
mişcare, dacă într-adevăr spunea că piatra magnetică posedă
suflet, deoarece mişca fieru l.
22a. AET. IV, 2 , 1 (Dox. 386 a, 1 O) E>aA.fi� a1tE<pijvato 1tpc:îlto� titv
'l'uxitv <pootv aEtJCi.v11tov il autoJCi.v11tov. Vgl. 24 A 1 2.
22 a. AET. IV, 2, 1 (Dox. 386 a, 1 0) . Thales a arătat cel dintii că
sufletul are o natură veşnic mobilă sau autodinamică.
23 . AET. 1 7, 1 1 (D. 30 1 ) E>. vouv tou KOOIJ.OU tov 8E6v, to oc 1tâv
e11'1'uxov a11a Kal. oot11ovwv 7tA.fiPE�· otiJ!CEtv oe Kal. oux tou crtotxEtc:OOo�
i>ypou OUV<liJ.tV 8Eiav lCtVTJn!Ci]v autoi.l. CIC. d. deor. n. 1 1 0, 25 Th.
enim Milesius qui primus de talibus rebus quaesivit, aquam dixit
esse initium rerum, deum autem eam mentem, quae ex aqua
cuncta fingeret.
23. AET. I . 7 , 1 1 (Dox. 30 1 ) . Thales consideră divinitatea drept
raţiunea Universului , totodată ansamblul Un iversului ca fi ind
însufletit şi pl in de demoni : prin mijlocirea umedulu i , care se
află în toate elementele, forţa mişcării d ivine a Universului
pătrunde peste tot. CICERO, de deor. natura 1 , 1 0, 25. Thales
din Mi let, care a cercetat pentru prima oară astfel de lucruri,
9 4
a spus că apa este principiul lucruri lor, că d ivinitatea este acea
ratiune care le-a plăsmuit pe toate din apă .
B . FRAGMENTE ÎNDOIELNICE
8AAOY NA YTIKH ALTPOAOnA / Astrologia Nautică
l . DIOG. 1 23 (vgl. 1 67, 1 7) . SUID. (vgl . 1 72, 28) . SIM PL. Phys.
23, 29 8. OE np&toc; napaocootcn tT!v 7tEpl qnxmoc; icrtopiav toîc; "J::UT]crtv
[xq>flvm, noÂ.Â.&v J-LEV Kat ăÂ.Â.cov npoyqov6trov, cOc; Kat t&t 8wq>p6.crtrot
[Phys . Opin. 1 , D 475] OOKEÎ, autoc; OE 7tOÂ.U OtEVfYKOOV EKdvrov chc;
U7t0Kp1njlat navtac; touc; 7tpo autoii. Â.EyEtat OE EV ypaq>aîc; J-LT]OEV
KataÂ.t1tEÎV 7tÂ.tlV tflc; KaÂ.OUJ-LEVT]c; N a '\) 't t K fl c; acrtpoÂ.oyiac;. Plut.
Pyth. or. 1 8 . 402 E np6tEpov J-LEV EV notiJJ-Lamv E�Eq>Epov oi q>tÂ.ooaq>ot ta
ooyJ-Lata Kat touc; Â.oyouc; rocr1tEp 'Opq>Ei>c; [C. 1 ] Kat 'Hmoooc; [VQI. C. 4]
Kal TiapJ-LEVtOTJc; [28 A 1 5 ] Kat 3Evaq>6:vT)c; [ 2 1 A 1 8] !Cat 'bJ-L7tEOOKÂ.flc;
[2 1 A 25] Kat 8aÂ.flc; . . . ooo' acrtpoÂ.oyiav a�otf.pav E1t0tT]crav oi 1tEpt
'Apicrtapxov Kat TtJ-L6xaptv Kat 'ApicrtuÂ.Â.ov Kat "InnaPXov KataÂ.oyaOTJV
ypaq>ovtEc;, Ev J-LEtpotc; np6tEpov J::uoo�ou Kat 'Hcrt6oou Kat 8aÂ.oii
ypaq>6vtrov, d YE 8. E1t0tT]C!EV chc; UÂ.T]e&c; Ei7tEÎV < tt'lv > Eic; autov
avaq>EpOJ-LEVT]V 'AcrtpoÂ.oyiav. Vgl. A 1 8-20.
1 . DIOG. LAERT. 1, 23 ; Lex. Suda ; SIM PL. , Phys. 23, 29. Thales,
cel d intâi - sustine traditia - a dezvăluit grecilor ştiinta despre
natură , aşa cum este şi opinia lui Teofrast (Phys. opin. 1 , Dox.
475) . El însă se deosebeşte mult de aceştia, până într-acolo
că-i lasă în umbră pe toti cei dinaintea lui. Se zice că n-or fi lăsat
nici o operă scrisă, afară de Astrologia Nautică. PLUTARH , Pyth.
or. 1 8, 402 E . Mai înainte vreme filosofii îşi expuneau doctrina,
aşa cum a făcut Orfeu, sub înfătişarea unor poeme. Acelaşi
lucru se poate spune despre Hesiod, Parmenides, Xenofan,
9 5
Empedocles ş i Thales . . . Faimă a u adus ştiintei astrologice şi
discipolii lui Aristarh, ai lui Timoharis, Aristyllos şi H ipparchos, prin
scrierile lor în proză, în vreme ce Eudoxos, Hesiod şi Thales au
scris poeme în versuri, dacă într-adevăr Thales a compus, ca
să zicem aşa, Astro/ogia care i se atribuie.
2. SCHOL. ARAT. 1 72 p. 369, 24 (Hyaden) 8aÂ.fi� IJ.Ev ouv ouo
auta� El1tEV Eivat, ti]v IJ.E �OpElOV ti]v oev VO'tlOV.
2. Schol. ARAT. 1 72, p. 369 24. (Hyadele) Thales pretinde că
sunt două , una nordică şi alta sudică.
TibPI APXQN AB / Despre Principii 1, 1 1
3. GALEN. in Hipp. de hum. 1 1 (xvi 37 K .) 8. IJ.Ev d1tEfJ Kat EK wu
iS&xt6� !pT]O't <JUVEcrtavat navta, aÂ.Â.' OIJ.(J)� KUl 'tOU'tO �OUÂ.E'tat [SC. f.LE't�aÂ.Â.EtV El� ăÂ.Â.T]Â.a ta <J'tOtXEÎa). ăiJ.EtVOV OE Kat UUtOU ti]V Pficrtv
npoo9Eîvat EK 'tOU OEutEpou TIEpt 'tWV apx&v exoucrav rooc n�· 'ta IJ.EV
ouv 1tOÂ.U8pUÂ.T]'tU 'tE'ttapa, rov 'tO 7tp&tov Eivat oorop !pUIJ.EV Kat cbcravd
IJ.OVOV <J'tOtXEÎOV 'tÎ8EIJ.EV, 1tp0� cruyKptcrtV 'tE KUt m'I'Yvucrtv KUl <JU<J'tUO'tV
t&v tyKooiJ.irov np� ăÂ.Â.TJÂ.a cruyKEpavvutat. n&� oc, fîoTJ Â.EÂ.EKtat iJil îv
tv tân nprotrot.'
3. GALENUS, In Hipp. de humoribus 1, 1 (XVI, 37 K) . Thales, deşi
spune că toate se alcătuiesc din apă, sustine de asemenea şi
acest lucru (anume că elementele se prefac unele în altele) .
Dar e mai bine să-i dăm cuvântul. citind din cartea a doua Despre
Principii unde se află scris cam aşa : " cele patru mult discutate
elemente, dintre care afirmăm că primul este apa şi într-un
anume fel îl considerăm drept element unic, se amestecă laolaltă
în vederea uniri i . combinării ş i constituirii lucrurilor din cosmos.
Cum, de altfel, am spus-o şi în prima parte".
9 6
OI:::.PI TPOOHL OhPI ILHMI:::.PIAL /
Despre Solstiti i . Despre Echinoctiu
4. DIOG. 1 23 (vgl. 1 67, 20) Ka'ta nvac; of: Jl6va ouo cruvtypaljfE 0Ept
'tp07tfi<; Kat lcrTJJlEpiac;, 'ta ăA.t..: aKma'A.rpt'ta dvat OoKtJlCtOW;. Vgl. SUID.
ob. 1 72, 32.
4. DIOG. LAERT. 1, 23. Conform unor păreri , Thales n-or fi scris
decât două lucrări: Despre Solstiţiu şi Despre Echinocţiu, celelalte
considerându-le fenomene peste putintă de a fi întelese.
ANAXIMANDRU
A) VIAŢA ŞI OPERA
1 . DIOG. 11 1 -2. ( 1 ) 'Ava�tJlavBpoc; npa�taoou Mt'A.itmoc;. ou'to<;
Eq><XOKEV CxPXJlV K<Xt O'tOlXEÎOV 'tO ă 1t E t p o V, ou owpi�mv &Epa il uomp
il ă'A.'A.o n. K<Xt 'ta JlEV JlEPTJ JlE'taj3a'A.'A.Etv, 'tO Of 1tâv CxJlE'tCtflATJ'tOV Ei vat.
Jlf<JTJV 'tE 'tJlv yfiv KEîcreat KEV'tpou 'tal;tv EnEXOU<J<XV, oooav <Jq>atpoEtOfi
('ti) V 'tE <JEA ftVTJV ljfEOOoq>afi K<Xt Cx1t0 1)/...iou q>W't�Ecreat, a'A.Aa K<Xt 'tOV
fj'A.wv ouK E'Aanova 'tfj<; yfjc; Kat KaEkxpona'tov 1ti)p).
EUpEv of: Kat yvmJlova 7tp&'to<; Kat EO'tl]OEV E1tt 'toov OKt09i]pmv
EV AaKEOaÎJlOVt, KaeCt q>TJm «<laflmpîvoc; EV nav'toOa7tfit icr'topim [fr. 27
FHG I I I 58 1 ], 'tp01tCt<; 'tE Kal l<JT]flEpiac; <JT]fl<XÎ VOV't(X Kal oopOOK01tEÎ<X
(2) K<XL yfi<; K<Xt EkxACt<J<JT]<; 1tEpÎJlE'tpDV 1tpro'to<; eypaljfEV,
a'A.Aa Kal crq>aîpav K<X'tEOKEU<XOE. Vgl. A 6.
'toov of: apEcrK6v'tmv au'toot 7tE1tOÎTJ't<Xt KEq>a'A.atooOTJ 'tl)v eK9Emv,
i'it 1tou 1tEptE't'llXEV Kat 'A1to'A.A6&opoc; 6 'A9T]vaîoc;· 6<; Kal q>TJcrtV ainov Ev
'toîc; XpovtKoî<; [FGrH ist . 244 F 29 1 1 1 028] 'toot OEU'tEpmt hn 'tfj<;
9 7
m:v'tl'lKOO"'tfj<; 6yoo11<; 61.. Uj.lmciOo<; [54 7 /6] E't&v El vat El; ftKov'ta 'tEHcipwv
Kat j.J.E't' 6A.i.yov 'tEAEU'tfjcrat (UKj.lcicranci 1t11 j.lUAtcr'ta Ka'tu IloAUKpU'tll
'tOV !:cij..LOU 'tUpavvov).
('touwu cpacrt v ătoov'to<; Ka'tayEA.cicra 'tu 1tat8cipta, 'tov oe
j.lae6v'ta cpcivat 'l3t.A. nov ouv i]j.l îv atcr'tEOv O tu 'tU 1tatoopta'.)
ytvovE oe Kat ăi.Ao<; 'Avasi.Jlavopo<; icrwptKo<; Kat mho<;
MtA.'ÎJcrto<; 'tfit 'Iciot yqpacpcil<; [58 C 6].
1 . DIOG. LAERT. IL 1 � . ( 1 ) Anaximandros din Mi let , fiul lui
Praxiades; a sustinut că apeiro�ul este obârşia şi elementul
primordial, fără să specifice însă dacă este aer, apă sau altceva;
a sustinut că părţile se schimbă, dar ceea ce se prezintă ca
întreg rămâne imuabil, că pământul se află în mijlocul Universului,
detinând centrul . (Acesta are forma unei sfere . Luna are o
strălucire falsă, deoarece primeşte lumina de la soare, iar soarele
nu este mai mic decât pământul şi este un foc deosebit de pur.)
E l , cel dintâi , a inventat gnomonul şi, în conformitate cu
afirmatia lu i Favorinus din lucrarea sa Istorii variate (fr. 27 , FHG
I I I , 58 1 ) , 1-a aşezat pe cadra ne le solare din Sparta; a explicat în
acelaşi timp solstitiile şi echinoctiile şi a construit instrumente
pentru măsurarea timpului . (2) El, cel dintâi a făcut o hartă a
pământului şi a mării şi a construit o sferă cerească. A făcut o
expunere generală a Opiniilor sale pe care, întâmplător, a
consultat-o şi Apollodoros din Atena. Acest Apol lodoros în
Chronika ( FGrH ist . 244 , F, 29, 1 1 . 1 028) spune despre
Anaximandros că în anul al doilea al olimpiadei a 58-a (547 /6)
era de 64 de ani şi că, după scurt timp, a decedat. (Ar fi fost în
floarea vârstei cam pe vremea lui Polycrates, tiranul din Samos) .
2. SUIDAS 'A. Ilpa!;uxoou MtA.'Îl<Jto<; cptA.ooocpo<; cruyyEvit<; Kat
llaBrt'tft<; Kat otciooxo<; EXXATl'to<;. 1tp&'to<; i5E icrllj.lEpiav EUpE Kat 'tpo1tc'l<;
9 8
Kat ropoÂ.oyeîa, Kat ri]v yfjv ev IJ.Ecrat'ta'tan KEîcr9at. yvoo�J.ova 'tE
Eicnhaye Kaî oÂ.oo<; yEOOIJ.E'tpia<; imo'tU1t(J)crtV t:onl;ev. t:ypaljiE nep1 qr6creoo<;,
rfj<; m:pio&ov Kaî 0Ept 'tOOV U1tÂ.av&v Kat :E<paîpav Kat ă.Ua nva.
2. Lex Suda. Anaximandros, fiul lui Praxiades, filosoful d in Milet,
de aceeaşi obârşie, discipolul şi urmaşul lui Thales; el a fost primul
care a descoperit echinoctiul, solstitiile şi instrumentele pentru
măsurarea timpului şi a afirmat că pământul se află în centrul
Universului; a născocit gnomonul şi a făcut o expunere succintă
a geometriei. A scris Despre natură, Înconjurul lumii, Despre stele
fixe, Despre sfera (celestă J şi alte câteva lucruri.
3. AEL. V. H. III 1 7 Kat 'A. of. i]yi]cra1:o 1:fj<; E<; 'A7toÂ.Â.ooviav (am
Pontos) EK MtÂ.T'j'tou a7totKia<;.
3. AELIAN . , V.H . , I I I 1 7. Anaximandros a fost conducătorul
colonilor care au plecat din Mi let spre Apollonia din Pont.
4. EUS. P. E. X 14, 1 1 E>aJ..ou of. yive1:at aKoucr1:i]<; 'A. , npal;taoou
IJ.EV 1taî<;, yevo<; of. Kat au1:o<; MtÂ.T'jcrto<;. ou1:o<; 1tp&1:o<; yvoo�J.ova<;
Ka'tEO"KEUaO"E 7tpO<; otayvoomv 1:po1t&v 'tE T,J..iou Kai Xj)Ovoov Kat rop&v Kat
iO"TJIJ.Epia<; (V. î. a . . s HERODOT. 11 1 09 7t6Â.ov IJ.EV y(xp Kai yvooj..lova Kat
'tU ouro&Ka IJ.EPEa 'tfj<; TJj..lEpTJ<; 1tapCx Baj3UA(J)vt(J)V E!J.a9ov oi "J::AÂ.TJVE<;).
4. EUSEBIOS, P. E. X 14, 1 1 . Anaximandros, fiul lui Praxiades, şi
el de neam din Milet, 1-a audiat pe Thales ; el cel dintâi a construit
un cadran so lar pentru indicarea solstiti i lor, a perioadelor de
timp, a anotimpurilor şi a echinoctiilor (cf. HERODOT, I I , 1 09: grecii
au luat cunoştintă despre cadranul solar, despre gnomon şi
cele 1 2 diviziuni ale zilei , de la babilonieni).
5. PLIN. N. H . 1 1 31 obliquitatem eius ( se . zod iac i )
intellexisse, hac est rerum foris aperuisse, A. Milesius traditur
9 9
primus o/ympiade quinquagesima octava (548-545) , signa
deinde in eo Cleostratus, et prima arie fis ac sagittari (6 B 2) ,
sphaeram ipsam ante multa Atlas.
5. PLIN IUS, N.H. 1 1 3 1 . Se spune că Anaximandros din M ilet a
constatat o încl inare (a zodiacului) şi a adus-o la cunoştinţă, el ,
cel dintâi, în timpul olimpiadei a 58-a (548-545) , apoi Kleostratos
a descoperit constelaţiile din zodiac, mai întâi pe cele ale
Berbecului şi Săgetătorului (6 B 2) ; Atlas, cu mult îna inte
descoperise însăşi revolutia planetelor.
5a . CIC. de d iv. 1 50, 1 1 2 ab Anaximandro physico moniti
Lacedaemonii sunt, ut urbem et tecta linquerent armatique in
agro excubarent, quod terrae motus instaret, fum cum et urbs
tota corruit et monte Taygeto extrema montis quasi puppis
avolsa est. Vgl. Plin. N . H . 11 1 9 1 und 1 2 A 28.
5 a. C IC . , de div. 1, 50, 1 1 2 . Spartan i i au fost sfătuiţ i de
Anaximandros, filosoful cercetător a l naturii, să-şi părăsească
casele şi cetatea şi să se ducă să se aşeze inarmati pe ogoare,
cu tot ce aveau, fiind că-i ameninta un cutremur de pământ,
atunc i când cetatea toată s-a prăbuş it şi când vârfu l
Taigetului s-a desprins ca o pupă de corabie. Cf . PLIN . , N.H. 1 1 ,
1 9 1 ş i 12 A 28 .
6. AGATHEMER. I l (aus Eratosthenes) 'A. o MtA:r'JOw; aKoucrri]�
ea.A.Eo:J 1tproto� EtOAj.LlliJE ti]v OtKOUj.LEVTtV EV 1ttV<X.Kl yplhj!at' j.LE9' ov
'J:.Kataîo� o MtA.i]mo� ( FGrHist . 1 T 1 2a 1 3) avi]p 1tOAU7tA.avi]�
OtTtKpijkocrEV, cOatE aauj.Lacrafivat to 7tpâyj.La. STRABO 1 p. 7 to� 1tp<Î>t0�
j.LE9' "Oj.LTtpDV OUO ljllliJlV '�patooaEVTt�, 'Ava�Îj.L<X.VOpOV tE 8a.A.ou YEYOVO't<X.
yv<Îlptj.LOV Kat JtoA.it11v Kal. ·�Kataiov tov MtA.i]crwv (FGrHist. ebd. T 1 1
1 00
b)· 'tOV IJ.EV o\iv ex&ruvat 1tp{i)tov YEOYYp<X<ptKOV lttVUKU, 'tOV & 'txataîov
KataÂt1tEÎV ypâiJ.IJ.U 1tt<J'tOUIJ.EVOV EKEtVO'U Eivat EK tfj� CXAAll� autou
ypa<pfj�.
6. AGATHEMEROS 1 , 1 (din Eratosthenes) . Anaximandros din
Milet, cel ce 1-a audiat pe Thales, a fost cel dintâi care a cutezat
să facă o hartă a pământului locuit ; după acesta, Hekataios din
Milet (FGr H ist. 1 , T, 12 a, 1, 3) , bărbat care umblase mult prin lume,
a desăvârşit lucrarea, încât aceasta a devenit obiect de
admiratie. STRABON 1 , p. 7 . Primii doi după Homer, Eratosthenes îi
numeşte pe Anaximandros, prietenul şi concetăteanul lui Thales
şi pe Hekataios din Milet (FGrHist. 1 , T 1 1 b) . Primul a publ icat cea
dintâi hartă geografică, iar Hekataios a lăsat o schită considerată
că este a lui Anaximandros, pe baza altei scrieri a lui .
7 . TH EMIST. ar. 36 p. 3 1 7 eeâppll<JE 1tpOO'tO� OOV l<liJ.EV 'bÂÂf]vwv
Myov ei;EvEyKEîv 1tEpt <pOOE� cruyyqp<XIJ.IJ.EVov.
7. THEMIST. , ar. 36, p. 3 1 7 . După câte ştim, Anaximandros a
fost cel dintâi dintre eleni, care a cutezat să dea la iveală un
tratat intitulat Despre natură.
8. OlOG. VII I 70 �t6&op� 8' 6 't<pEcrto� 1tEpt 'Avast�J.âv8pou ypâ<pwv
<p11mv, on toutov e1;llÂWKEt [Empedokles] tp<XytKov acrK&v tii<pov Kat
<lEIJ.Vi]V clVUÂU�OOV E<J8fjta.
8 . OlOG. lAERT. V I I I , 70. Diodor din Efes, scri ind despre
Anaximandros, spune că (Empedocles) 1-a imitatîn manifestarea
unei trufii teatrale şi în purtarea de veşminte somptuoase.
9. SIMPLIC. Phys. 24, 1 3 (Z. 3 -8 aus Theophrasts Phys. Opin
fr. 2 Dox. 476).
1 o 1
1&v & ev Kal. KlvoUfJ.tvov Kat ănEt.pOv 'AF:y6v.rov 'A. llEV Ilpa�uioou
MtA.itmoc; E>aA.ou YEVOilEVoc; ouiooxoc; lCUl llaGrt•l); u p X it V 1E Kal. (!10lXEÎOV
ElplllCE 1 ro V O V 1 ro V 1 6 ă 1t E l p O V, 1tp&1oc; 10U10 10UVOilU lCOill<JU�
·fi� UPXfi�. 'Ai.yn o' au't1'!v Il ft1E � Il ft1E ăUo 1l 100V lCUAOUilEV(J)V E t Vat
(JŢOlXEi.rov, aU' E1EpaV nvu qn)mv ănEt.pOV, E� �� ă1taV1a� ylVEcr9at 10-ll<;
oilpavoil<; lCUl •oil<; EV auwî� lCOOilO�' E� rov & . . . Ţ�lV [B 1], 1tOll11llC(J)1Epol�
OU10)� OVOilamv ama 'Ai.yrov. ofiA.ov & on 1TJV Ei� ăA.Â.llAU llE1aj3oA.i]v 100V
1E1-uiprov cr•mxEi.rov o&oc; SEacriX!lEvo� oUK i#rocrEv Ev n 1oilwv U1tOKEtllEVOV
1totficrat, una n ăA.A.o 1tapu 1UU1U' oiho� OE OUlC UAAOlOUilEVOU 10U
(J10lXEloU 1TJV YEVEcrtV 1tOlEÎ, aU' U1t01CplVOilEV(J)V 100V evavnrov OUl •fi�
utoiou Klvitcr�. oto Kal. 1oî� 11Ept 'Av�ay6pav 1ou1ov 6 'Aptcr101EA11�
cruve1a�Ev. 150, 24 evavn61111� oe Eim 8Ep116v, \jiUXpOV, �11p6v, -byp6v, Kal.
1el ăUa. Vgl. ARISTOT. Phys. A 4. 1 87 a 20 oi o' EK 1ou evo� evoooa�
Ţel� EVUV1l01111U� EKKpivEmlat, Wcr11Ep 'Ava�illavlipO<; <pll<Jl lCUl OOOl o' EV
Kal. 1tOA.Â.el <pacrtv dvm, rocrnEp 'cll1!EOOKA.tl� Kal. 'Ava�ay6pa�. EK 1ou
llElYilU'toc; yelp Kal. o&m ElClCpivoum 1ăA.A.a.
9. SIMPLIC. , Phys. 24, 1 3 (TEOFRAST, Phys. Opin. , tr. 2 Dox. 476).
Din numărul învătatilor care afirmau că principiul lucrurilor
este unul, aflat în mişcare şi nedeterminat, Anaximandros din
Mi let, fiul lui Praxiades, urmaşul şi discipolul lui Thales, a afirmat
că principiul şi elementul constitutiv al lucrurilor este apeiron-ul
şi el a fost primul care a folosit acest termen pentru arche
(principiu). Această arche, afirmă el, nu este nici apa, n ici
vreunul d in aşa-numitele elemente, ci o altă substantă (<poot�) .
apeiron, din care-şi trag obârşia toate cerurile şi lumile cuprinse
în ele: D e a c o 1 o d e u n d e . . . t i m p u 1 u i (B 1 ) exprimându-se
în termeni mai poetici . Este cert că Anaximandros, în urma
observat iei tăcute că cele patru elemente se preschimbă unele
în altele , a refuzat să admită pe vreunul dintre ele ca substrat
material, acceptând altceva, dincolo de ele; pe de altă parte,
1 02
el nu face naşterea dependentă de transformarea elementului,
ci de desprinderea contrarii lor, datorită mişcări i eterne. De
aceea, Aristotel 1-a şi clasificat printre cei ce sunt de aceeaşi
părere cu Anaxagoras. 1 50, 24. Contrariile sunt caldul şi recele,
uscatul ş i umedul şi celelalte. Cf. ARISTOTEL Phys. A, 4, 1 87 a 20.
Ceilalţ i , desprind contrariile inerent din Unu, aşa cum susţin
Anaximandros şi toţi aceia care afirmă că există Unu şi Multiplu,
ca de pildă, Empedocles şi Anaxagoras, căci şi ei desprind pe
toate celela lte din amestec .
9a S I M PL. Phys. 1 54, 14 Kal. 8E6<ppacrt� Of. tov ' A va�ay6pav Eic;
tov 'A vaŞf!a vlipov m.>V<Oe&v Kal. oihwc; EKÂ.af113avEt ta i.Jno 'A va�ay6pou
ÂE'YOflEV(l, OOc; ouvacr{kn fll<lV ainov q>OOtV AiyEtv to UltOKElflEVOV' ypaq>Et
OE outwc; EV tfit «l>uc:nxfjt icrtopîm (fr. 4 D. 479)· 'oi\tw f!EV oUV Â.af113av6vtwv
OO�EtEV av ltOtEÎV tUc; f!EV UÂ.tKa<; (tpxac; UltEipouc;. WcrltEp dpT)tat, tl)v Of. tfjc; KtvlJcrEwc; Kal. tfi<; yEvEcrEwc; aitiav f!Îav. Ei OE ne; tl)v f!Î.�tv t&v
(mavtwv UltOÂ.Uj3ot flÎ.<lV dvat q>umv a6ptcrtov l((lt Kat' Ei� Kal. Kata
f1EYE9o<;, OltEp av OO�EtE j3ouÂ.Ecr8at AiyEtv, <!'Uf1j3aÎVEt 000 tac; (tpxUc; aut&t
AiyEtv tiJv tE toi.\ aJtEipou q>ootv Kal. tov voi.\v, WcrtE navtwc; q>aivEtat ta
<!Wfl<lttKa crtOtXEÎa lt<lp<lltÂ.T)crÎ.wc; ltOtWV 'Av�tf!UVOpwt. '
9 a. SIMPL., Phys. 1 54, 14 . De asemenea, Teofrast
consideră pe Anaxagoras ca având o poziţie foarte apropiată
de Anaximandros şi interpretează în acest sens afirmaţia lui
Anaxagoras, anume că substratul poate fi înţeles ca o natură
unică. În Opiniile cercetătorilor naturii, el scrie în chipul următor
(fr. 4, D. 479): " Dând lucrurilor o asemenea interpretare, s-ar
părea că ei consideră principiile materiale ca nemărginite, cum
s-a mai spus, iar cauza mişcării şi a genezei una şi aceeaşi. Dacă
cineva ar presupune că amestecul tuturor lucrurilor reprezintă
un singur substrat, nedeterminat şi ca formă şi ca mărime - ceea
1 03
ce pare că într-adevăr vrea să spună - rezultă că el invocă
două principii, substanta apeiron-ului şi intelectul; în acest chip,
cu privire la elementele corporale, s-ar părea că procedează
în chip foarte apropiat de Anaximandros".
l O (PLUT.) Strom. 2 (D. 579; aus Theofrast) f1E9' ov [Thales]
'Ava�tfJ.CXVOpoV eaA.TJtO<; E'taîpov YEVOflEVOV to ăm:tpov <pavat TI]v nâcrav
ai.ti.av EXElV til<; tOU 1tCXVtO<; YEVE<mlx; tE KCXt <p9opâ<;, � ou oi] <pTJcrt tou<;
tE oupavoi><; U1tOKEKpi.crem Kal. Kae6A.ou toi><; anavta<; U1tEtpOU<; ovta<;
KO<Jf!OU<;. anE<pi]vato oc TI]v <p9opav yi.vecrem 11:al. noA.u np6tEpov tl'jv
YEVEcrtV E� U1tEÎpou ai&vo<; UVCXK'UKAO'Uf!EVffiV 1tUVtffiV aut&v. {maPXElV
OE <pll<Jl tOOl fl.EV crxiJfl.CXtl tl'jv yf]v K'UAlVOpoEtOf], EXEl V OE tocroutov jla9o<;
ocrov âv ElTJ tpi.tov npO<; to nA.ato<;. <pTJ<Jt OE to Eli: tOU atoi.ou y6Vtf10V
9Epf!OU tE Kal. 'JfUXpoU Kata tflv yEvEmv tou& tou KO<Jfl.OU anoKptef]vm
Kal. nva Eli: tOUtO'U <pA.oyo<; cr<paîpav 1tEpt<puf]vm tOOl 1tEpt TI]v yf]v UEpl ro<;
tOOl OEVOpcol <p A. o l 6 v· Tjcrn vo<; anoppayEÎ<JTJ<; KCXt EL<; tl Va<; U1tOKAEtcr9Ei.<JTJ<;
KUKAOU<; {mootf]vat tOV fjA.wv Kal. tflv <JEATJVTJV Kal. toi><; acrtEpa<;. Etl
<pTJcrlV, Otl Kat' UPXU<; E� UAAOElOOOV �rotrov o ăv9pro1to<; EyEvviJ9TJ, Eli: tOU
ta flEV MAa ot' fCX'UtWV tCXXU vEf1Ecr9at, 1-!0VOV OC tOV ă.v9pro1tOV 1tOAUXpoVÎOU
&îcr9at tt9TJVTJ<JEffi<;' 010 Kal. Kat' apxll<; OUK ăv 1tOtE tOlOUtOV ovta
lltacrroef]vat.
10 . (PLUT.) Stromat. 2 (D . 579 ; din Teofrast) . Anaximandros,
legat de (Thales) prin prietenie, a afirmat că apeiron-ul este
cauza oricărei naşteri şi pieiri, din care - spune el - s-au desprins
cerurile, în general toate lumile infinite . El a demonstrat că
pieirea şi, cu mult înaintea acesteia, naşterea, îşi trag obârşia
din eternitatea infinită, învârtindu se toate în cerc . Afirmă că
pământul este de formă cil indrică, că înăltimea lui ar reprezenta
o t reime din lăt ime. Spune, de asemenea, că forta care
generează dintotdeauna căldura şi frigul, s-a diferentiat în
1 04
procesul de naştere al acestei lumi şi alcătuieşte la periferia ei
o sferă de foc, care înconjură atmosfera din jurul pământului,
întocmai scoartei care cuprinde tulpina copacului. Soarele, luna
şi stelele s-au format după ce sfera de foc s-a rupt în bucăţi iar
focul a fost prins într-o serie de inele. De asemenea , susţine că
omul s-a născut dintru început din vieţuitoare de altă specie.
Ideea aceasta o sprijină pe faptul că progeniturile altor animale
curând după ce s-au născut se hrănesc singure, prin mijloace
proprii, în timp ce numai omul pretinde o îngrij i re îndelungată.
De aceea , aşa fiind lucruri le, omul nu s-ar fi putut păstra în
viaţă de la început.
1 1 . H IPPOL. Ref. 1 6, 1 -7 (D. 559 W. 1 0) . ( 1 ) eaA.oii 1:oivuv
'Ava�tf.l!lVOpo<; yiVE't:at aK:pOO'tTJ<;. 'A. Ilpa�uioou MtA.l'Jmos· OU't:O<; (xpxt']v
E<pTJ 't:OOV QV'[(J)V <pumv nva 't:OU Cx1tEtpou, &, ii<; yivEoem 'toi><; oupavoi><;
l((lt 'tOV EV UU't:OÎ<; KOOf.lOV. 't:UU't:TJV o' aiotov Eivm l((lt ayi]pro [B 2 1, ilv
l((lt 7tâv'ta<; 7tEptEXElV 't:OU<; KOOf.lOU<;. AiyEl OE xp6vov <O<; ffiptcrf.lEvTJ<; 'tfi<;
YEvECJEffi<; l((lt 't:fi<; oooia<; l((lt 'tfi<; crEiopâ<;. (2) OU't:O<; f.lEV (xpxt']v KUÎ
cr't:OtXEîov dpTJKE 't:OOV ăv1:rov 1:0 ănEtpov, npOO'to<; 't:OUVOf.lU Ka'Aicra<; 'tfi<;
(xpxfi<;. 7tpO<; OE 't:OU't:(J)t KtVTJcrlV aiotov Eivat, EV iit CJUf.liJatvEt yivEoeat
1:ou<; oi.lpavou<;. (3) 1:i]v 1\E yfiv Eivm f.lE't:Eropov i:mo f.lTJOEvo<; Kpa't:OUf.lEVTJV,
f.lEVOucrav OE Ota 't:tlV Of.lOt!lV 7tâV't:(J)V Cx7tOcr't:amv. 't:O OE crxfif.lU UU'tfi<;
yup6v, cr1:poyyuA.ov, riovt A.i8rot 7tapmrA.ftcrtov [B 5 ]· 't:WV 1\E em1tEI\rov <i:Jt
f.lEV Emj3EI3TJK!lf.lEV, o OE avn9E't:OV ll7tCxpXEt. (4) 'tU OE ăcr'tpa yivEoeat
KUKAOV 7tUpO<;, Cx7tOKpteEV't:a 't:OU l((l'[U 'tOV KOCJf.lOV 7tUp6<;, 7tEptATJ<peEV't:a o'
imo aEpo<;. bmvoo<; o' U7t�(lt 7t0poU<; nva<; UUAcOOEt<;, KaB' oU<; <p!ltVE't:!ll
1:a ăcr1:pa· oto Kal. em<ppacrcrof.tEvrov 1:&v EK7tvo&v 'ta<; EKAEt\j/Et<; yivEo(}at.
(5) 't:t']v oe crEATJVTJV 7to't:E f.lEV 7tATJpoUf.lEVTJV <paivmBm, 7tO't:E oe f.lEtoUf.lEVTJV
napa 1:i]v 1:&v n6prov Em<ppa�tV il ăvm�tV. Etvm 1\E 1:ov KUKA.ov 1:oii i]A.iou
E1t't:(ll((ltElKOO!l1tA!lcrt0V(l * * * 'tfj<; crEATJVTJ<;, K:al. avro't:â't:ro f.lEV Eivat 'tOV
f\A.tov, * * * l((l'[(J)'t:â't:ro OE 't:OU<; 't:OOV Cx1tAUVOOV * * * acr't:Eprov KUK:AOU<;'
1 05
(6) 'tU Oi: !;cî:na yi VE0"8at <El; uypou> E�!X'tJlti;OJlEVO\l U1t0 'tOU l]Âiou. 'tOV
Oi: ăv9pw7tov e'tf.po:n !;ootwt yqovevm, 'tOU'tecrn ixSUt, 7tapa7tÂ.lÎmov Ka't'
apxa�. (7) ave11ou� of. yi vmeat 't&v A.t:7t'to'ta'twv a't11rov 'tou aepo�
U7tOKptVOJlEvWV K!Xt iS'tav a9potcre&m KtVOUJlEVWV, UE'tOU� OE EK 'tii� U'tJlÎOo�
'tf]� EK yt;� u�p' fjA.wv avaOtOOJlEVTJ�· UO"'tp!X7tCx� &, ihav ăVEJl� EJl1tÎ1t'tWV
Ottcr'tât 't� VE!pEA.a�. o'iho� EYEVE'tO Ka'ta EO"'tO� 'tpi'tov 'tf]� 'tEO"O"!Xp<XKOO'tf]�
&mepa� oA.UJlmao� [610].
1 1 . H IPPOL. , Ref. 1, 6, 1-l (D. 559 W. 1 0) . 1 . Anaximandros
Mi lesianul, fiul lui Praxiades, 1-a audiat pe Thales. El a afirmat
că principiul lucrurilor este o substantă infinită din care îşi trag
începutul cerurile şi lumea cuprinsă în ele. Această natură este
veşnică, nu îmbătrâneşte ( B 2) şi cuprinde în ea toate lumile.
E l vorbeşte despre timp, în sensul că naşterea, existenta şi
pieirea ar fi determinate. 2. El a afirmat că apeiron-ul este
începutul şi elementul primordial al lucrurilor, fiind primul care
a intrebuintat termenul pentru elementul primordial; pe lângă
acestea, a mai spus că mişcarea este veşnică şi că înlăuntrul
ei se nasc cerurile. 3. Pământul se află în stare de suspensie şi
nu este sustinut de nimic, c i se mentine pe locul lui, datorită
faptului că este în egală măsură depărtat de toate. Forma
pământului este curbată şi rotunj ită, asemenea unei coloane
de piatră (B 5) . Noi păşim pe una din suprafeţele de bază, iar
cealaltă se află de cealaltă parte. 4. Astrele s-au născut sub
forma unui ine l de foc ; ele s-au desprins din focul cosmic şi
sunt împresurate de aer. Pe dinăuntru! inelului se găsesc nişte
deschizături, ca nişte răsuflători, întocmai orificiilor la flaut, prin
care ne apar astrele ; atunci când orificiile se astupă, se produc
eclipsele . 5. 1ar luna apare uneori plină, iar alteori în scădere,
în functie de deschizături, dacă sunt astupate ori nu. Cu privire
la ciclul soarelui zicea că este de douăzeci şi şapte de ori mai
1 06
mare *** fată de al pământului şi de optsprezece ori mai mare***
decât al lunii. C iclul soarelui se află în punctul cel mai înăltat,
ciclurile stelelor fixe fiind cele mai coborâte. 6. Animalele s-au
născut din <umezeala> evaporată de căldura soarelui. Omul, la
naştere, era asemenea unei alte vietuitoare, adică asemenea
unui peşte. 7. Vânturile se produc din straturile de aer cele mai
uşoare ale văzduhului , ce se desprind şi intră în mişcare atunci
când se îngrămădesc laolaltă ; ploile în schimb iau naştere din
exhalatia de aer ridicată de soare din pământ. Fulgerele se
produc atunc i când vântul despică nor i i în năvala lu i .
Anaximandros s-a născut în anul al treilea al olimpiadei 42 (6 1 0) .
1 2 . HERM. lrris. 1 0 (D. 653) 6 noA.iTIJr; autou (al lui Thales) 'A.
tOU {yypou npmf3ut€pav UPXftV Ei Vat A.Eyn tftV aU5tov KÎ Vllcrt V Kat taUtllt
ta JlEv yEvvâcr9cn ta 0€ cp9Eipm9at.
1 2 . HERM . , lrris. 1 0 (D. 653). Concetăteanul acestuia (al lui
Thales), Anaximandros, afirmă că un principiu mai vechi decât
umiditatea este mişcarea veşnică şi că prin ea unele lucruri se
nasc şi altele pier.
1 3 . CIC. Ac. pr. l l 37, 1 1 8 is enim (Anaximander) infinitatem
naturae dixit esse, e qua omnia gignerentur. Vgl. (Arist . ) de
MXG 2, 1 0 . 975 b 2 1 (30 A 5) .
1 3 . CIC. , Acad. pr. 1 1 , 37, 1 1 8 . Căci acesta (Anaximandros) a
spus că există o nemărginire a naturii, din care s-ar naşte toate.
1 4 . AET. de plac. 1 3, 3 (D. 277) 'Ava�iJlavOpor; oe npa�taoou
MtA.i]crtOr; <pllm t&v ăvtoov apxitv dvat to ă1tEtpOV' EK y(xp toUtOU navta
yiyvm9at Kat Eir; tomo 7tavta cp9EipEcr9at. OtO Kat yEvvâcr9at a1tEtpo'\lt;
1 07
KOOj.J.O� Kal. 7taÂ.tv q>BEipEcreat Ei� to � ou yi:yvEcr8at. AtyEt youv lit6tt
a1tEpavt6v f.crnv, tva 1-lllOCY EAÂ.El1tlll i] YEVEm� i] txptcrtaj..I.EYll . Uj.J.aptavfl
& OUt� 1-LTI Atywv n ecrn to ă1tftpOV, 1tOtEpOV aip ecrnv il OOwp il yfl il
ăUa nva <TOOjlata. cijlaptavfl ouv tl)v j.J.EV UAllY amxpatYOj.J.EV�, to &
1tOlOUV atttov avatp&v. to yap ă1tftpOV oi>&v ăUo il UAll ecrti.v· ou ouvatat
& i] ilAll dvat EVEpyEta, f.av 1-LTI to 1tmouv imoKElltat. Vgl. Arist. Phys. r
7. 207 b 35 ro� UAll to ă1tftpOV f.crnv atttov, Kat on to j.J.EV dvat aut&t
crtEp"m�. to & Ka6' aiYto u7toKEtj.J.EVov to cruvEXE� Kal. aicr611t6v. qxxi.vovtat
& Kat oi ăAAOl 1tUVt� � UAlll XpWj.J.EVOl t&t a1tfipwt· OtO Kat ăt01tOV to
1tfPtEXElV 1tOlfÎV auto aUa 1-LTI 1tEplEXOjlfVOV. 8. 208a 8 OUtf yap 'iva .. .
14. AET., de plac. 1 , 3 , 3 (D. 277). Anaximandros din Mi let, fiul
lui Praxiades, afirmă că principiul de bază al lucruri lor ar ti
apeiro�ul ; căci toate din acestea se nasc şi toate în acesta
pier ; de aceea se şi nasc lumi infinite şi pier din nou în ceea ce
le-a dat naşterea. El afirmă deci că scopul nemărginirii este
ca procesul de naştere să nu înceteze deloc. Dar el greşeşte,
deoarece nu arată ce înseamnă apeiro�ul, dacă este cumva
aer, apă, pământ sau vreo altă realitate corporală. Greşeşte,
deci, atunci când pune în joc materia , dar suprimă cauza
eficientă . Într-adevăr, apeiro�ul nu este nimic a ltceva decât
materie, iar materia nu poate trece în act, dacă nu are la bază
cauza eficientă. Ct. ARISTOTEL Phys. r, 7, 207 b 35. Apeiro�ul
ca materie, este o cauză, esenta lui este privatiunea, iar
substratul reprezintă ceea ce e continuu şi perceptibi l . Toti
ceilalti, pe cât se pare, se referă la apeiron cu întelesul de
materie ; de aceea este fără sens să se tacă din infinit ceva
care include şi nu ceva care este inclus.
1 5 . ARIST. Phys. r 4. 203 b 6 a7tavta yap il «iPXii il e� apxfl�, toti
& a1tfipou OUK ecrnv apxir Elll yap av autou nEpa�. en & Kat UyEYlltOV
1 08
Kat ă<p9aptov � ilpxit tt<; oooa· t6 tE yap YEVOJ.iEVOV avayKTJ ttA.oc; A.aj3eîv,
Kat tEA.Euti] 7tCt<JTJ<; E<Jtt <p8opâc;. ot.O KaeCtn:Ep A.Eyof.J.EV, ou taUtTJ<; llpxft,
aU' aUtTJ t&v ăA.'Amv Eivat OOKEÎ Kat 1t€ptEXEtv ă7tavta Kat 1tUVta K'Uj3Epvâv,
ffi<; <pa<JtV O<JOt f.J.TJ 1t0to00t 7tapa tO tX1tEtpOV tXAAa<; aitia<; OlOV VOtiV
[Anaxagoras] fi <ptA.iav [Empedokles]. Kat totit' dvat to 9Eîov· a 8 a
V a t O V yap Kat avroA.EBpov [8 3], ffic; <pTJ<JtV 6 'Ava�tJ.iaVOpoc; Kai oi
1tAEÎ<JtOt t&v <pucrtoA.âyrov. toti o' dvai tt ă7tEtpov i] mcrttc; EK rrtvtE
J.J.UA.tcrt' av <JUJ.J.Ilaivot crK01tOOOtV, EK tE toti xp6vou (outoc; yap ă1tEtpoc;)
Kat EK tfjc; Ev toîc; J.iEYEEIEcrt OtatpE<JE<O<; (Xp!ÎlVtat yap oi J.J.aBTJJ.J.attKOt t&t
ă1tEtprot), Ett t&t outroc; av f.J.OV<O<; f.J.TJ imoA.Et7tEtV yEVE<JtV Kat <pSopav, Ei
tX7tEtpov ElTJ o9Ev a<patpEîtat tO ytyVOJ.iEVOV. Ett t&t t6 1tE7tEpa<Jf.J.Evov ad 7tpâc; tt nEpatVEtV, roatE aVUYKTJ J.iTJOEV ElVat rrtpac;, ri ad nEpatVEtV avayKTJ
EtEpov 1tpO<; EtEpov. f.J.CtAt<Jta OE Kat KuptrotatOV, o ti]v KOtVTJV 1tOtEÎ a7topiav
1tâmv· ota yc'xp to EV tfjt voi)crn J.iTJ imoA.Ei7tEtv Kai 6 aptSJ.ioc; ooKEî ă1tEtpo<;
dvat roi ta J.J.aBTJJ.J.attKa J.iEYEBTJ Kat to �<O toti o\Jpavoti· ă1tEipou o' ovto<;
toti E�<O, Kat cr&J.J.a ă1tEtpov dvat OOKEÎ Kal. KOOJ.!Ot.
1 5 . ARISTOTEL, Phys. r. 4, 203 b 6. Orice lucru se înfătişează
sau ca un principiu, sau rezultă dintr-un principiu, dar apeiro�ul
nu are un principiu anterior lui, deoarece acesta ar constitui
pentru el o mărginire. Pe lângă aceasta, apeiron-ul fiind un
princ ipiu este nenăscut şi nepieritor. Într-adevăr, orice lucru
născut este obligat să aibă un sfârşit şi există un sfârşit pentru
orice proces de pieire. De aceea, aşa cum spunem noi, nu
există un principiu al apeiro�ului, el fiind principiul celorlalte
lucruri. cuprinzând totul şi conducând totul, aşa cum sustin toti
aceia care nu admit alte cauze, în afară de apeiron. cum ar fi
" rat iunea" (Anaxag oras) sau .. p r ieten ia"(Em pedoc les) .
Apeiro�ul este divinul. El este n e m u r i t o r şi n e p i e r i t o r (B 3) ,
aşa cum afirmă Anaximandros şi cei mai multi dintre cercetătorii
naturii. Convingerea că există ceva infinit se iveşte la cercetători
mai ales în virtutea a cinci temeiuri : pe temeiul timpului (căci
1 09
acesta este nemărginit), apoi pe cel al diviziunii, în cazul mărimilor
(căci matematicienii folosesc notiunea de " infinit'), mai departe,
prin faptul că numai în acest fel n-ar înceta naşterea şi pieirea,
anume, dacă (admitem că) este " infinit" (ci1tEtpav) cel din care
se desprinde ceea ce se naşte; de asemenea, ceea ce se
prezintă l imitat este întotdeauna limitat în raport cu un anume
lucru, astfel încât este necesar să nu existe nici o l imită , dacă
negreşit trebuie ca un lucru să se limiteze totdeauna fată de un
altul ; cel mai important argument, care totodată pricinuieşte
tuturor nedumerire, se sprijină însă pe faptul că în gândire nu
intervine nici o delimitare, că număru l pare infinit, la fel cu
mărimile matematice şi cu ceea ce este exterior cerului. Fiindcă
lumea exterioară este infinită, materia corporală şi lucrurile par
a fi şi ele " infinit" (<'i1tEtpov).
1 6. ALEX. Metaph. 60, 8 npooE811KE of. tfit icrtopiat Kal. ti)v
'Ava�tJ.J.UVOpoU OO�CXV, O<; UpXTJV E8Eto tTJV J.lEtCX�U qn)mv UEpO<; tE KCXt
1tUp6<;, il aepo<; tE Kal. U&xto<;· J.tyEtat y(ql aJ.l<po!Epw<;, falsch aus Arist.
de caelo r 3. 303 b 1 2 Metaph. A 7. 988 a 30 u. a. St. erschlossen
; dagegen Phys. A 4. 1 87 a 12 oi J.lEv yap i!.v nmftcravtE<; to ov cr&J.la
to U1tOKElJ.lEVOV il t&v tpt&v tt il ăA.A.o o ecrn 1tupo<; J.lEV 1tUKVOtEpov UEpo<;
Of. A.Ent6tEpov, tăA.A.a yEvv&m nuKv6tlltt Kal. J.lCXVOtlltt noA.A.a nowuvtE<;
. . . 20 oi of. EK tou E.vo<; evoooa<; tix<; evavn6tllta<; EKKpivmeat, oocrnEp
'Ava�tJ.lCXVOpO<; <pllcrt. 5. 204 b 22 aUa J.lltV ouoc Ev KCXt anA.ouv Eivat
evocxEtat to ănEtpov cr&J.la, outE 00<; A.Eyoucri nvE<; [Anaximander, s.
Simpl. z. d. St.] to napix ta crtOtXEÎCX, E� ou taiita YEVVWcrtV, oile' anA.&<;.
Eicr\. yap ttVE<; Ol tomo 1t0t0Ucrt to ă1tEtpov, &.AA.' OUK aepa il oowp, 00<; J.llt
tăAA.a <p8Eiplltat U1t0 tOU ănEipou aut&v· exoucrt yap 1tpO<; ăAAllACX
evavtiwcrtv, o iov 6 J.lEV &.i)p lj!Uxp6<;, to o' UOwp ilyp6v, tO Of. 1tUp 8EpJ.l6v· oov
Ei Tiv EV U1tEtpOV, E<p!lapto âv iloll tăAA.a· vuv o' EtEpoV Ei vai <pacrt, E� ou
taiita. Vgl. Metaph. A 2 ( 59 A 6 1 ) .
1 1 o
1 6. ALEX . , Metaph. 60, 8 a adăugat la schita sa istorică
opinia lui Anaximandros, cel ce a stabilit ca principiu o natură
intermediară între aer şi foc ori între aer şi apă, deoarece se
spune că a sustinut amândouă aceste lucruri. (Diels : fals dedus
din ARISTOT. , de cae/o, r. 3, 303 b 1 2 . Metaph. 1 . 7, 988 a 30 şi
alte locuri ; d impotrivă, Phys. 1, 4, 1 87 a 1 2) . Într-adevăr, uni i ,
punând la baza existentei corporale un singur substrat sau ceva
din cele trei, sau altceva care se prezintă mai dens decât focul,
dar mai uşor decât aerul, spun că aşa se nasc multe alte lucruri,
prin condensare sau rarefiere . . . 20. După opinia altora, din
acel Unu care le cupr inde, apar prin d iviziune contrari i le
existente, aşa cum afirmă Anaximandros. 5, 204 b 22. Dar
apeiron-ul nu poate f i conceput ca un corp, unu şi simplu nici
cum spun uni i (Anaximandros, vezi SIMPL., loc . . c it .) , ca ceva
ce este în afara elementelor primordiale, ceva din care să se
fi născut acestea, şi n ici că există pur şi simplu. Unii consideră
astfel apeiron-ul şi nu ca aer sau apă, aşa încât celela lte
(elemente) să nu dispară în fata propriului lor infinit. Într-adevăr,
ele se află în contradictie între ele, cum este, de pildă, aerul,
care este rece, apa care este umedă, focul care este cald.
Dar în ipoteza existentei unui apeiron propriu, toate ar dispărea
odată cu celelalte lucruri. Însă ei sustin că există un alt apeiron
din care se nasc acestea.
1 7 . AUGUSTIN . C . D. VII I 2 non enim ex una re sicut Tha/es
ex umore, sed ex suis propriis principiis quasque res nasci putavit.
quae rerum principia singularum esse credidit infinita, et
innumerabiles mundos gignere et quaecumque in eis oriuntur:
eosque mundos moda dissolvi moda iterum gigni existimavit,
quanta quisque aetate sua manere potuerit, nec ipse a/iquid
diviniae menti in his rerum operibus tribuens. SIMPL. de caelo
1 1 1
6 15 , 1 3 'A. oc 8aÂ.OU 1tOÂ.ltT]� Kat E'taîpo� . . . ă:rtEtpov oc 1tpGn� uJtteuo,
\'va EXT]t xpiicr9at npO<; 't� YEVEO"Et� ciq>96v�· KUl KOOf.J.O� oc ci:JtEtpoU�
OU't� KUl EKUO"'tOV 'tWV KOOf.J.OV E� ă:JtEtpOU 'tOU 'tOtO{l'tOU O"'tOtXELOU UrtE9E'tO
ro� OOKEÎ AET. 1. 7' 1 2 (D. 302) 'A. U:rtE(jlTJVU'tO 'tOU� U:JtEtpO� oupavou�
9Eou�. CIC. d. nat. d . 1 1 0, 25 Anaximandri autem opinia est
nativos esse deos /ongis intervallis orientis occidentisque, eosque
innumerabilis esse mundos. sed nos deum nisi sempitemum
intellegere qui possumus? AET. 1 1 , 1 , 3 (0. 327) 'A., 'Ava�tf.J.EVTJ�,
'APXEÂ.ao�. 3Evocpav'%, dtOYEVTJ�, AEUKmno�. dTJf.J.OKpt'to�. 'bmKoupo�
U1tEÎj)O� KOOf.J.OU� EV 'tWt U1tElpOOt KU'tU rtâcrav 1tEptayooyi)v se. yivmem
KUt cp9EtpE0"9at. ib. 8 (D 329) 'tWV ci:rtEipo� U1tO(jlT]VUf.J.EV(l)V 'tOU� KOOf.J.O�
'A. 'tO lO"OV UU'tO� UnEXEtV UÂ.Â.TJÂ.OOV. 4, 6 (D. 33 1 ) 'A. . . . . q>9ap'tOV 'tOV
KOO"f.J.ov. Simpl. Phys. 1 1 2 1 . 5 oi f.J.EV yilp cinEipou� 'tWt nÂ.i)9Et 'tou�
KOO"f.J.O� U1t09Ef.J.EVOt, � oi :rtEpt 'A. Kal. AEUKt1t1tov Kal. dTJf.J.OKpt'tOV Kal.
OO'tEpov oi rtEpl. 'bmKoupov, ytvof.J.evo� au'to� Kal. cp9Etpof.J.evo� u1tE9Ev'to
en' ărtEtpov, ăÂ.Â.oov f.J.Ev ciE\. ytVOf.J.EVOOV ăÂ.Â.oov oc cp9Etpof.J.EVOOV Kal. 'tftV
KivT]mv ciiowv eÂ.Eyov· ăvEu yap Ktvi)crEOO� ouK ecrn yevEm� il cp9opa.
1 7. AUGUSTIN, De Civit. DeiVIII, 2. Acesta socotea că fiecare
lucru se naşte nu dintr-unul singur, cum sustinea Thales, de pildă,
dintr-un element umed, ci din propriile sale principii, iar despre
aceste principii ale fiecărui lucru în parte, el credea că sunt
infinite, că există lumi nenumărate şi că toate lucrurile se ivesc
înlăuntrul lor, iar despre aceste lumi afirma că ele pier şi renasc,
proportional cu durata de timp hărăzită fiecăreia, fără să atribuie
ceva din domeniul ratiunii divine în creatia acestor lucruri.
SIMPLICIUS, De cae/o 6 1 5, 1 3 . . . , a fost cel dintâi filosof care a
introdus notiunea de apeiron spre a se folosi din plin (de această
notiune în explicarea) naşterii lucrurilor. Acesta a mai afirmat că
lumile sunt infinit de multe şi, precum se pare, presupunea că
fiecare din aceste lumi îşi are obârşia într-un astfel de element
1 1 2
infinit. AET. 1, 7, 1 2 (0. 302) . Anaximandros a sustinut că cerurile
infinite sunt zei . CIC, de nat. deor. 1, 1 O, 25. Opinia lui Anaximandros
este că zeii îşi au începutul şi pieirea la mari intervale de timp şi că
ei reprezintă lumi fără număr. Dar putem noi oare să concepem
divinitatea într-alt mod decât veşnică ? AET. , de plac. ll, 1 , 3 (0. 327).
Potrivit lu i Anaximandros, Anaximenes, Archelaos, Xenofan,
Diogenes, Leucippos, Democrit, Epicur, lumile, infinite ca număr, se
nasc şi pier, în functie de fiecare ciclu cosmic, în sânul nemărginitului.
eb. 8. (D. 329). în numărul acelora care au arătat că lumile sunt
infinit de multe, Anaximandros afirmă că acestea se află la o egală
depărtare unele de altele. 4, 6. (D. 33 1) . Anaximandros . . . Universul
este pieritor. SIMPL. , Phys. 1 1 2 1 , 5. Unii, presupunând că lumile sunt
infinite ca număr, cum sunt de exemplu, discipolii lui Anaximandros,
Leucippos, Democrit şi, mai târziu, ai lui Epicur, mai presupuneau că
acestea se nasc şi pier în nemărginit, unele făcându-şi statomic
apar�ia, altele pierind, iar despre m�care spuneau că e veşnică ;
într-adevăr, fără de m�care nu există naştere ori pieire.
1 7a. AET. 11 1 1 , 5 (D. 340) 'A. EK 9Epf.ioi3 Kal. 'Jfuxpou fltYfl<X't� [se .
t:ivat 'tov o'\)pavov].
1 7 . a. AET. 11, 1 1 , 5. (D. 340) . Anaximandros (crede că cerul)
este alcătuit d intr-un amestec de cald şi rece.
1 8 . AET. 11 1 3, 7 (D. 342) . 'A. [SC. 'ta ăcr'tpa eivat] mAJÎfl<X't<X
ât� 'tpoxo�::tof\, 1tu� Efl1tA.ea, Ka'ta n flepo<; a1to cr'tof.!irov EK1tveov'ta
q>A6yacr. 15 , 6 (D. 345) 'A. Kat MTJ'tpOOw� 6 Xio<; Kat Kpa'tTJ<; avro'ta'tro
flEV 1t!XV'trov 'tov iiA.wv 'tt:'tâX9at, fle't' a\>'tov oc 'tftV crt:AJÎVTJV, i:mo & a\>'toil<;
'ta a1tA.vf\ 't<Îlv ămpwv Kal. 'toi><; 1tA.avTJ't<X<;. 1 6, 5 (D. 345) 'A. i:mo 't<Îlv
KuKA.rov Kal. crq>atprov , eq>' oov fKacr't� [se. acr'tl'tpl �EIJTJKe, q>epecrem [se.
'tOiJ<; acr'tfpa<; ].
1 1 3
1 8 . AET. 11, 1 3, 7 (D. 342) . Anaximandros sustine că (astrele)
reprezintă condensări de aer, cu aspectul unui cerc inelar, plin
de foc, din ale cărui orifici i , aflate într-o anumită parte, ies
flăcări. 1 5, 6 (D. 345) . Anaximandros şi Metrodoros din Chios şi
Crates susţin că soarele este aşezat mai sus decât toate astrele,
că după soare se situează luna şi dedesubtul acesteia stelele
şi planetele. 16 , 5 (D. 345) . Anaximandros afirmă că (stelele)
sunt purtate pe inelele şi sferele pe care a păşit (fiecare stea) .
1 9 . SIMPL. de caelo 47 1 , 1 'taii'ta ouv, q>TJcrî.v [Arist . 291 a 29], 'e11:
't&v nEpl. acr'tpoÂ.oyiav 8EwpEicr9ro'. 11:al. yap EKEî 1tEpl. 'tfi<; 'tal;EW<; 't&v
nÂ.UVWf!EVWV K:Ut nEpt flE-yE8&v Kal. anOO''tTJfla'troV anoOEOEtK'tat
'A va�tf!âvopou 1tp<iYrou 'tOV 1tEpt f!EYE8&v K:Ut a1tOO'tllf!a'trov Â.OyOV EllpTJKO'tO<;,
wc; I.:UOTJf!O<; [fr. 95 Sp . ] icrwpEÎ 'tftV 'tii<; 8EO'EW<; 'ta�tV Ei<; 't01J<;
Tiu8ayopEimuc; npW'tOU<; avaq>EproV. 'ta OE f!EYE8TJ K:al. 'ta anOO''tllflU'tU
llÂ.ÎO'\J Kal. O'EÂ.llVTJ<; flEXPl viiv EYV(OO''tUl ano 't&V EKÂ.ElljiEWV 'tftv aq>Opfl ftV
'tii<; KU'taÂ.lliJIEW<; Â.aj36V'tU, K:Ut ElKO<; Tjv 'tUU'ta K:Ut 'tOV 'AVUStf!UVOpO'\J
EUpTJKEVat, Kal. 'bpf!OU OE Kal. 'Aq>pooi 'tTJ<; ano 'tii<; npo<; 't01houc;
flE'tan<XfJUPoÂ. ii<;.
1 9. SIMPL., De cae/o 47 l , l . Aceste lucruri, a spus (ARIST. 29 1
a 29) , trebuie să fie luate în considerare, după aceia care se
preocupă de astronomie. Căci acolo (în scrierile lor) s-au dat
indicaţi i cu privire la ordinea stelelor mişcătoare (planetele) ,
ca şi la mări m i le şi d istanţe le d intre e le . Anaximandros a
descoperit cel d intâi raportul mărimilor şi distanţelor d intre
planete, aşa cum spune Eudemos (fr. 95 Sp . l , care atribuie
vechilor pythagorici stabilirea poziţiei lor. Până acum , mărimea
precum şi distanţele soarelui şi ale lunii se stabileau luându-se
ca punct de plecare eclipsele, tinându-se seama de momentul
ieş ir i i d in ecl ipsă ; şi pare verosimi l ca acestea să f i fost
1 1 4
descoperite tot de Anaximandros, ca şi mărimea planetelor
Marte şi Venus, după schimbarea pozitiei lor fată de acelea
(soarele şi luna) .
20 . PLIN. N . H . XVI I I 2 1 3 occasum matutinum Vergiliarum
Hesiodus . . . tradidit fieri, cum aequinoctium autumni conficeretur,
Thales XXV. die ab aequinoctio (vgl. 1 1 A 1 8) , Anaximander XXXI .
20. PLIN . , N.H. XVII I , 2 1 3 . Potrivit traditiei . . . după Hesiod,
apusul matina l al pleiadelor se produce odată cu echinoctiul
de toamnă ; după Thales la 25 de zile mai târziu de echinoctiu,
iar după Anaximandros, la 3 1 de zile.
2 1 . ACHILL. ls. 19 (46, 20 M aus Poseidonios) nv� 0€, &v ton
Kat 'A., <paol. 1tEJl1tEtv autov [n. tOV fjÂ.tov] tO <pâl� oxfiJla EXOVta t p o X
o u. Ol01tEp yap EV tâlt tpoxrot KOtÂ.TJ EOttV i] 1tÂ.ftJlVTJ, EXEL 0€ a1t' autfi�
avatEtaJlEVa� t� KVTJJlÎOa� 1tpb� tl']v E/;wSEV tfi� Ulj!ÎOo� 1tEpt<popav, OUt<O
Kat autov U1t0 KOtÂ.OU tO cp&� EKnfJl1tOVta tl']v avatamv tâlv UKTIV<OV
1tOtEÎ09m Kat E/;ro9Ev auta� KUKÂ.OOt <protÎ�ELV. ttvE� OE [vielmehr
derselbe A.] cb� a1to oaÂ.m'Y'Y� EK KoiÂ.ou t61tou Kal. otEvoil EKnEJl1tEtv
autov tO <p� Wo1tEp tpTJOtfipa�. AET. 1 1 20, 1 (D. 348) 'A. [SC. tOV fjÂ.toV]
KUKÂ.OV Elvat OKt<OKatEtKOOa1tÂ.amova tfi� yfj�. UpJlatEÎOOt t p o X ro t
napa1tÂ.i]mov, ti]v alj!î&x fxovta KOÎÂ.TJV, 1tÂ.ftpTJ 1t�, Kata n JlEpO�
EK<paivouoav ota OtOJlÎOU to 1tUp Ol01tEp OLCx 1t p 11 o t fi p o � a u Â. o u.
Kat tOUt ' Ei Vat tOV fjÂ.toV. 2 1 , 1 (D, 351 ) 'A. tOV JlEV fjÂ.toV tOOV Et vat
tfit yfjt, tOV OE KUKÂ.OV, a<p' ou tl']v EK1tVOTJV EXEL Kal. ixp' ou 1tEpt<pEpEtat,
f.1ttaKatELKOOa1tÂ.amoo tfi� yfj�. 24, 2 (D. 354) 'A. [se. yiyvm9m tl']v
EKÂ.Et lj!t v i]Â.iou] tou OtOJlÎOU tfi� tou 1tup� EK1tvofj� a1toKÂ.EtoJlEVOU.
2 1 . ACHILL. , lsagoge 1 9 (46, 20 M . din Poseidonios) . Uni i
filosofi, în numărul cărora se situează şi Anaximandros, afirmă
1 1 5
că (soarele) este emitător de lumină şi că are forma unei r o t i .
Căci asemenea rotii care are butucul găurit şi spite ce se întind
spre cercul exterior al roti i , aşa şi soarele, răspândindu-şi lumina
din gaura butucului face ca razele să tâşnească şi să lumineze
în afară, de jur-împrejur. După uni i (foarte probabi l acelaşi
Anaximandros, Diels) soarele trimite lumina ca dintr-o trompetă,
dintr-un loc concav şi îngust, întocmai trombelor aeriene . AET.
1 1 , 20, 1 (D. 348) . Anaximandros sustine că (soarele) este de 28
de ori mai mare ca pământu l, că este asemenea unei r o t i de
c a r , având interiorul plin de foc, că focul este vizibil dintr-o
parte răzbind (în trombă) printr-un orificiu de toale. Acesta este
soarele. 2 1 , 1 (D. 351 ) . Anaximandros afirmă că soarele este
egal (ca mărime) cu pământul dar că cercul de pe care are
loc exhalatia focului şi care se învârteşte, este de 27 de ori mai
mare ca pământul. 24 , 2 (D. 354) Anaximandros afirmă că
(ecl ipsa de soare se produce) atunci când se astupă orificiul
prin care este exahalat focul.
22. AET. 11 25, 1 (D. 355) 'A. [se. n)v crEAEVT(V] Kl:nd.ov dvat
EVVECXKatOEKU1tÂ.acriova 'tflc; yflc;, OJlOlOV apjlU'tEl(l)t <'tpox&t> KOlÂ.T(V EXOV'tt
'tflV Ct\jfÎOa KUl 1tup0t; 1tÂ.lÎPll Ka8a1tEp 'tOV 'tOU TtÂ.tO'U, KEljlEVOV Â.O�OV, ooc;
KaKEÎVOV, EXOV'ta jltUV EK1tvoi)v otov 1tPllO''tflpoc; auA6v. EKÂ.El1tEtV &
Ka'ta 'tac; 1ponac; 1ou 1poxou. 28, 1 (0. 358) 'A. 3Ev()(jlaVT(c;, Bitpwcroc;
t<iwv aU'tftV EXEtv q>&c;. 29, 1 (0. 359) 'A . [SC. EKÂ.Et1tEtV 'tftV O'EÂ.TtVT(V] 'tOU
crw11iou 1ou nEpl. 1ov 1poxov entq>panoJlEvou.
22. AET. 1 1 25, 1 (D. 355) . Anaximandros sustine că cercul
(lumii) este de 19 ori mai mare decât pământul, fi ind asemănător
unei <roti> de car, cu interiorul plin de foc la fel cu cercul soarelui;
este aşezat oblic, ca şi cel al soarelui, producând o singură
exhalatie ca printr-un orific iu de toale. Ea se întunecă datorită
1 1 6
mişcării de r o t a ţ i e . 28, 1 (D. 358) . Anaximandros, Xenofan şi
Berosos au afirmat că are o lumină proprie. 29, 1 (D. 359) .
Anaximandros zice că (luna intră în eclipsă) atunci când se
astupă orificiul de pe cercul roţii .
23 . -III 3, 1 (D. 367) 1tEpt 13povtiÎIV acrtpa1t1Îlv KEpauv&v 1tpTJO't{]poov
tE Kat tuq>ffivoov. 'A. EK tOU 1tVEUf.tatO� tautt 1tllvta O''Uf.ll3aivnv· otav yap
1tEptA.lJq>8Ev veq>Et 1taXEî 13tamxf!EVOV EK1tEO'TJt tfit AE1ttOf!EpEiat Kat
KOuqx)tTJtt, t68' li f!EV pfi�t� tov 1jl6q>ov, li OE OtacrtoA.� 1tapa �v f!EA.aviav
tou veq>ou� tov Otauyacrf!ov a1totEA.Eî. SENEC . Nat. Qu. 11 1 8
Anaximandrus omnia ad spiritum retu/it. tonitrua, inquit, sunt
nubis ictae sonus. quare inaequalia sunt? quia et ipse spiritus
inaeqau/is est. quare et sereno tonat? quia tune quoque per
crassum et scissum aera spiritus prasi/it. at quare aliquando non
fulg urat et tonat? quia spiritus infirm iar non va/uit in flammam, in
sonum va/uit. quid est ergo ipsa fulguratio? aeris diducentis se
corruentisque iactatio /anguidum ignem nec exiturum aperiens.
quid est fulmen? acrioris densiorisque spiritus cursus.
23. AET. I I I , 3 , 1 (D. 367) . Despre fulgere, trăsnete, trombe şi
furtuni, Anaximandros susţine că toate acestea se produc din
pricina suflării vântului; căci, dacă vântul este prins de un nor
gros, desprinderea sa violentă, datorită subtilităţii şi ponderii sale
extrem de reduse , produce tunetul, iar despărţirea (de masa
norului) dă naştere unei străluciri luminoase, prin contrast cu
întunecimea norilor. SENECA, Nat. Quaest. 11, 1 8 . Anaximandros
atribuia totul suflului aerului . Cu privire la tunete, spunea că sunt
zgomotele produse de un nor izbit (de vânt) . Dar, prin ce sunt
ele deosebite? Datorită faptului că însuşi suflul este deosebit.
De ce tună din senin? Fiindcă şi atunci suflul îş i face drum prin
aerul dens şi sfâşiat. De ce uneori nu fulgeră şi totuşi tună ?
1 1 7
Fiindcă suflul mai slab n-a reuşit să producă flacăra, ci numai
sunetul. Ce este deci străfulgerarea în sine? Tremurul aerului ce
devine tot mai rar şi se ridică, producând o văpaie mai slabă,
ce nu poate răzb i . Ce este fulgerul? Traiectoria unui suflu mai
energic şi mai dens.
24. - I I I 7 , 1 (D. 374) 'A. ăvqwv dvat poow Mpo<; t&v AE1t'tot1i'trov
EV am&t, Kat Uypo'tCl'tCOV imo 'tOU ftA.iou KlVOUJ.lEV(I)V il 'tT]KOJ.lEvWV.
24. -I I I 7, 1 (D. 374) . Anaximandros afirmă că vântul este un
curent al aerului produs de părţi le cele mai uşoare şi mai
umede ale acestuia, puse în mişcare sau evaporate de soare.
25. - III 1 0 , 2 (D. 376) 'A. A.i!lrot KÎOVL 'tTJV 'YTJV 7tpoO'q>EpfJ [B 5]' 'tOOV
Em1tE&ov * * * [s. A 1 1 , 3] .
25. - I I I , 1 0, 2 (D. 276) . Anaximandros spune că pământul
este asemenea unei coloane de piatră (B 5) ; suprafetele de
bază . . * (vezi A 1 1 , 3) .
26. ARIST. de caelo B 1 3 . 295 b 1 0 Eicrl. M 'ttvE<; oi: ota •iJv
OJ.lOlO'tT]'tCx q>acrtv aU'tfJV [se. yfJv] J.lEVEtV, 000'1tEp 'tOOV apxairov 'A. . J.lâA.A.ov
J.lEV yap oueev ăvro il K(Xt(l) il Ei<; 'tCx 1tAayta q>EpE0'9at 7tpocri]KEL 1:0 E1tt 'tOU
J.lEO'OU lOpUJ.lEVOV Kat OJ.lOÎW<; 7tpo<; 'tCx EO'XU'ta exov· ă).la o' CxOOVU'tOV Ei<;
'tavavna 1totEÎ0'9at 'tijv KÎVT]O'LV, rocr't' E� CxVCt-yKT]<; J.lEVELV. THEO SMYRN.
p. 198, 1 8 Hi ll . (aus Derk.) (Eudem fr. 94 Speng.) 'A. oe ăn it yfJ
J.lE'ttropo<;· Kal. KtvEî'tat 7tEpt 1:0 1:ou KOOJ.lOU J.lEcrov.
26. ARIST. , De caei o B 1 3, 295 b 1 O. Sunt unii ce sustin că
(pământul) stă pe loc, datorită distantelor egale fată de rest,
cum opinează dintre cei vech i Anaximandros. Într-adevăr,
1 1 8
pentru ceea ce se află plasat în centru şi este raportat în chip
egal fată de extremităti , nu se cuvine să se mişte fie în sus, fie în
jos, fie într-o parte. Totodată, îi este imposibil să se mişte în d irectii
contrare, astfel încât , în mod necesar, stă pe loc. THEO SMYRN . ,
p . 1 98 , 1 8 H i l l (d in Derky l l ides) . ( E u de m . fr. 9 4 Speng . )
Anaximandros însă spune c ă pământul este suspendatîn văzduh
şi că se află în centrul Universului.
27 . ARIST. Meteor. B 1 . 353 b 6 dvat y(xp to np&tov {yyp(>v
ănavta tov nepl. ti]v yfiv t6nov, imo 0€ tou i!Aiou �T]patv6f.LEvov to f.LEV
otatf.Licrav 7tVEUf.Lata Kal. tpom'xc; i!Aiou Kal. crEÂ.EvTJc; <pacrl. noteîv, to 0€
Â.Et<paEv 8aÂ.attav dvm· oto Kal. eÂ.attro yivm8at �TJpatvoJ.!EVTJV otovtat
Kal. tEÂ.oc; ecroo8ai note nâcrav �TJpav. ALEX. z. d. St. 67 , 3 oi J.!EV y(xp
UUtOOV il1toÂ.Etf.Lf.LU Â.Eyooot V El Vat ti] V 8aÂ.UO'O'UV tfic; 1tp<Î>tT]c; i>ypOtTJtOc;·
i>ypou yap ovtoc; tOU 1tEpt tTjv yfiv tonou Kă1tEt ta to f.LEV tt tfic; UypOtT]toc;
U7t0 tOU i!Aiou E�UtJ.!t�EO'Sat Kal. yi vm8at 1tVEUJ.!ata tE E� autou Kal.
tpo1tl'xc; i!Aiou tE Kal. O'EÂ.TJVTJc; roc; ou'x tac; UtJ.!ioac; tautac; Kal. tac;
ava8uJ.!tUO'Etc; KUKElVOOV tac; tpo7tl'xc; 1t0t0Uf.LEVOOV, Ev8a ii taUtT]c; autoîc;
xopTJytU yivetat, 1tEpl. tauta tpE1tOf.LEvOOV' to OE n autfic; U7tOÂ.Et<paEV EV
toîc; KoiÂ.mc; tfic; yfic; t6nmc; 8aÂ.acrcrav dvat· oto Kal. EÂ.attro yivecr8m
�TJpatVOJ.!EVTJV E:Kacrtote i>no tou i!Aiou Kal. tEÂ.oc; ecrm8ai note �TJpav·
taUtTJc; tfic; o6�TJc; eyEvEto, ffic; icrtopEî 0E6<ppacrtoc; [Phys. opin. fr. 23 D.
494], 'Ava�iJ.!avOp6c; tE Kal. �tOYEVTJc;. AET. I I I 1 6, 1 (D. 38 1 ) 'A. ti]v
8<iÂ.acrcrav <pTJcrtv dvcu tfic; 7tp<Î>tTJc; {yypacriac; Â.et\jlavov, Tic; to J.!EV nÂ.Eîov
J.!Epoc; avE�i]pavE to ni)p, to of. i>noÂ.Et<peEv ota ti]v EKKaumv J.!EtE�aÂ.Ev.
27. ARISTOTEL, Meteor. B 1 , 353 b 6 . Tot spatiu l d in jurul
pământului era l ichid la început. Apoi, uscându-se, datorită
soarelui, se spune că pe de o parte a declanşat prin evaporare
vânturile, cât şi solstitiile soarelui şi ale lunii, iar pe de altă parte,
apa care a mai rămas a constituit marea. De aceea, unii cred
1 1 9
că marea scade prin uscare şi că în cele din urmă ea va seca
în întregime. ALEX. Ia acest loc . St. 67, 3. Uni i dintre aceştia sustin
că marea este o rămăşită din întinderea initială de apă. Dacă
admitem că spatiul din jurul pământului a fost lichid şi că ulterior
o parte din umiditate s-a evaporat, datorită soarelui, producând
deopotrivă vânturi cât şi solstitiile soarelui şi ale luni i , (e verosimil)
să credem că solstit ii le acelor (astre) se produc prin aceste
evaporări şi exhalatii ; de aici rezultă o abundentă de umezeală
prin învârtirea (vapori lor) în jurul lor ; o altă parte a umezeli i ,
care a rămas în locurile scobite ale pământului, ar fi marea.
Aceasta face ca marea să scadă treptat, fiind de fiecare dată
uscată de soare, pentru ca în cele d in urmă să sece definitiv.
Aşa cum povesteşte Teofrast, (Phys. opin. fr. 23 D. 494) această
părere au împărtăşit-o Anaximandros şi Diogenes. AET. III 1 6, 1
(D. 38 1) Anaximandros afirmă că marea este o rămăşită a primei
umidităti . cea mai mare parte a acesteia fiind secată de foc,
iar partea rămasă supusă schimbării din pricina încălziri i .
28 . AMM IAN. XVI I , 7 , 1 2 (Erdbeben, vgl. A 5a) Anaximander
ait arescentem nimia aestuum siccitate out post madores
imbrium terram rimas pondere grandiores, quas penetrat
supemus aer violentus et nimius, ac per eas vehementi spiritu
quassatam cieri propriis sedibus. qua de causa tremores huius
modi vaporatis temporibus out nimia aquarum cae/estium
superfusione contingun t. ideoque Nep tun um, umentis
substantiae potestatem. Ennosigaeon et Sisichtona poetae
veteres et theo/ogi nuncuparunt.
28. AMMIAN. XVII , 7 , 12 (vezi A 5a). Anaximandros afirmă că
pământul devenit dur, fie din cauza uscăciunii exagerate a
călduri lor, fie din cauza umiditătii ploilor, face să apară mari
1 20
crăpături, în care pătrunde cu violentă aerul de deasupra .
Deoarece este zguduit de tăria suflului pătruns prin crăpături,
pământul se deplasează din pozitia sa. Din această cauză se
iscă cutremurele, prin evaporări sau prin revărsări exagerate de
ape, căzute din cer, astfel că vechii poeti şi teologi I-au numit pe
Neptun, stăpânul elementului umed, Ennosigaios şi Sisichthon .
29 . AET. IV, 3, 2 (D. 387 not.) 'Av�tf.LEV11� of. Kal. 'Ava�if.Lav()p�
Kat 'Ava�ay6pa� Kat 'APXEÂ.ao� aep<0011 'tfi� '!fUXfi� 'ttlV qnxnv Eipi]Kamv.
29. AET. IV, 3 , 2 (D . 387) . Anaximenes, Anaximandros,
Anaxagoras şi Archelaos au afirmat că natura sufletului este aerul.
30 . - V 1 9, 4 (D. 430). 'A. EV i>yp&t 'YEVVJ19fivat 'ta 1tpffi'ta sâna
<pÂ.otoî� 1tEptEXOf.LEVa uKavarO&cn, 7tpoj3atvo'6ar]� oc 'tfi� i]hria� U1toj3aivEtv
E1tt 'tO �llpO'tEpov Kat 1tEptpj)ll'YV'Uf.LEVO'U 'tOU <pAOtoU E1t' 6Uyov xp6vov
f.LE'taj3tâ>vat. CENSORI N . 4, 7 A. Milesius videri sibi ex aqua
terraque calefactis exortos esse sive pisces seu piscibus simillima
anima/ia : in his homines concrevisse fetusque ad pubertatem
intus retentos: tune demum ruptis i/lis viros mu/ieresque qui iam
se alere possent processisse. PLUT. Symp. VII I 8, 4 p. 730 E oi o'
a<p' "cAÂ.JlVO� 'tOU 1taA.atou Kat 1ta'tp<l'YEVEt(J)t nocrEt&îlVt auoucnv, EK 'tfj�
i>ypa� 'tOV ăv9pco1tOV oooi� <pUVat oo�aV'tE� ci>l; Kat :::'6pot· OtO Kat crfl3ov'tat
'tOV ixauv ro� 6f.LO'YEVfj Kat <JUV'tpO<pOV E1ttEtKE<J'tEpov 'Ava�tf.LUVOpou
<ptAO<JO<pOUV't�' ou yap EV 'tOÎ� atl'tOÎ� EKEÎVO� ix� Kat uv9pol1tO'U�,
UÂ.Â., EV ix9ootv E'Y'YEVE<J9at 'tO 1tpffi'tOV uv9pro1tO'U� U1tO<patVE'tat 1\Ut
'tpa<pEV'ta�, mcr1tEp oi yaA.EOt, Kat YEVOf.LEVOU<; iKavou� EU'U'tOÎ� po"9Eîv
EKj3fjvat 'tJlVtKau'ta Kal. yfi� A.aj3Ecr9at. Ka9U7tEp ouv 'tO 1tUp 'ttlV UÂ.JlV, �
�� uvi]<pS", flll'tEpa Kat 7ta'tfpa oooav fjcr9tEV, ro� 6 'tOV Ki]uK� 'Yclf.LOV Ei�
'ta 'Hm6&m [fr. 1 58 Rz.2] 1tUpEf.Lj3UÂ.WV EtpJlKEV, OU't� 6 'A. 'tOOV uv9pol1tCOV
1ta'tEpa Kat flll'tEpa KOtVOV U1tO<pTJVU� 'tOV ixauv otfl3aA.E 1t� 'ttlV pp&cnv.
1 2 1
30. -V. 1 9, 4 (D. 430) . Anaximandros sustine că cele dintâi
animale s-au născut în apă, fiind înfăşurate în nişte c a r a p a c
e cu tepi şi că prin înaintarea în vârstă au ieşit pe uscat, unde,
după ce li s-a crăpat c a r a p a c e a de jur împrejur, după o
scurtă trecere de timp şi-au modificat felul de viată. CENSORIN.
4, 7 . Anaximandros din Milet crede că din apa amestecată cu
pământ şi sup usă încă lz i r i i au ieş it peşt i sau a n ima le
asemănătoare cu peşti i . Oamenii s-ar f i dezvoltat înlăuntrul
acestor animale , foetus-ul fiind retinut acolo, înăuntru, pentru
maturizare. Atunci când foetus-urile s-au desprins, d in e le au
ieşit bărbati şi femei, în stare să se hrănească singuri. PLUT. , Symp.
VIII 8, 4, p. 730 E . Cei ce descind din Hellen cel de demult, au
credinta, ca şi sirienii, că omul s-a născut din apă şi aduc jertfe
strămoşului lor, Poseidon. De aceea ei aduc cinstire peştelui,
ca având înrudire cu ei şi ca unul care i-a crescut, filosofând
într-un fel mai cuminte decât Anaximandros. Căci acesta
afirma că peştii şi oamenii nu s-au născut în aceleaşi medi i , ci
că oamenii s-au născut, hrănit şi dezvoltat mai întâi înăuntrul
peştilor şi, după ce au crescut acolo mari, la fel cu rechin ii, şi au
devenit apti să se ajute singuri, numai atunci au ieşit dinăuntru!
lor şi au adoptat o viată terestră . După cum focul consumă
lemnul din care s-a aprins, care-i este mamă şi tată în acelaşi
timp - aşa cum a afirmat acela care a introdus poemul cu
căsătoria lui Keyx în operele lui Hesiod (fr. 1 58 Rzach ) - tot astfel
Anaximandros a numit peştele tată şi mamă al oameni lor,
excluzându-1 de la mâncare.
B. FRAGMENTE
1 . SIMPLIC. Phys. 24, 1 3 ( vgl . A 9 ) 'A . . . . O:pxl)v . . . . etpT)KE 'tWv
OV'tWV 'tO ă1tEtpOV . . . . E� oov oc i] )'EVEcri<; ecrn 'tOt<; OUm, KC::ll 'tftV <p8opav
1 22
Eit; tcti.ita ytVEcrllat K<Xta tO XPE<OV. Otoovat y(xp ama OiKTJV K<Xt ticrtv
aÂ.Â:IlÂ.Ott; tfit; UOtKiat; Kata tf)v tOU XpOVOU tâl;tv.
1 . SIM PL. . Phys. 24. 1 3 (cf. A 9) . Anaximandros a afirmat că
" începutul lucrurilor este apeiron-ul . . . De acolo de unde se
produce naşterea lucrurilor. tot de acolo le vine şi pieirea, potrivit
cu necesitatea. căci ele trebuie să dea socoteală unele altora.
pentru nedreptatea făcută, potrivit cu rânduia la timpului ",
exprimându se astfel în termeni poetici .
2. H IPPOL. Ref. 1 6, 1 (vgl. A 1 1 ) t<X1JtTJV (SC. cpootv nva tou a7tEipou)
UtOtOV El Vat K<Xt ayi]p<O.
2. HYPPOL.. Ref. 1 . 6, 1 . Această (natură a apeiron-ului) este
veşnică şi " fără bătrânete".
3. ARIST. Phys. r 4 203b 1 3 (vgl. A 1 5 ) aElavatov . . . Kal. avroÂ.EElpov
(to ă1tnpov = to ElEîov).
3. ARIST. , Phys. I I I , 4. 203b 1 3. Nemuritor . . . şi nepieritor (este
apeiron-ul = divinul)
4 . AET. I I , 20, 1 (vgl. A 2 1 1 87, 1 3. 2 1 ) npTJcrtfipot; auJ..6t; [vgl . 22
B 3 1 ] .
4 . AET. 11, 20, 1 (vezi A 2 1 . 1. 87. 1 3, 2 1 ) . orificiu (prin care
trece) un suflu vijelios (cf. 22 B 3 1 ) .
5 . - I I I 10 , 2 ( vgl. A 1 1 . 25 11 84, 8 . 87, 37) J..iEl<Ot Kiovt ti"(v yfjv
7tpocrcpEpfj.
5. AET. I I I , 1 0 , 2 (cf . A. 1 1 . 25. 1 1 . 84. 8. 87. 37) . Pământul este
asemenea " unei coloane de piatră".
1 23
C) ÎNDOIELNICE
SCHOL. DIONYS. THRAC . p. 1 83, 1 H ilg. tâJv cnmxeiwv d.>petl)v
ăAA.m tE Kal. "J::q>opo<; tv &uttpwt [FGrHist. 70 F 1 05 11 68] KâOJlov
q>acriv, oi oc oux eupeti)v, tii<; oc IPotviKwv EUpE<JEW<; 7tp0<; ft!lâ:<; ouiKtopov
yqevfla8at . . . Il u86owpo<; OE .. . âavaov jlE'tUKOJl iaat auta q>a<Jt v·
EmJlaptupoiicn toutot<; Kal. oi MtA.T]cnaKol. auyypaq>Eî:<; 'AvasiJlavopo<;
Kat dlOVU<JtO<; KUt 't:.Kataîo<; [FGrHist. 1 F 20 1 1 2], ou<; Kat 'A1toA.A.60wpo<;
Ev NeâJv KataA.Oywt [FGrHist. 244 F 1 65 11 1 092] napati8Etm.
Scho/. DIONYS. THRAC. , p. 1 83 , l . Altii, cum ar fi de pildă,
Ephoros, în cartea a doua (FGrHist. 70, F, 1 05, 1 1 68) , consideră ca
descoperitor al alfabetului pe Cad mos, în timp ce altii spun că nu
este născocitorul, ci ne-a transmis doar inventie fenicienilor . . .
dar Pythodoros afirmă că . . . Da naos a r f i transmis acestea. Aceste
lucruri le mărturisesc şi scriitorii din Milet, Anaximandros, Dionysios
şi Hekataios (FGrH ist . l , F, 20, 1, 1 2) , pe care-i înfătişează şi
Apollodoros în listele privind pe scriitorii cei noi (FGrHist. 244. F,
1 65, 1 1 , 1 092) .
ANAXIMENE
A) VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA
1 . DIOG. 1 1 3 . 'AvastJlEvTJ<; t:.upuatpatou M tA.i)aw<; fjKouaev
'Aval;tjlUVOpoU, EVlOt OE Kat IlapjlEvtOoU q>a<JtV UKOOOUl aut6v. OU'to<;
apxiJv a.Epa Et1tEV KUt 'tO ă1tEtpOV. KlVEÎa8at OE ta ăatpa oux U1t0 yflv,
aUa 1tepl. yflv.
KEXPT]'tat 'tE AESEL 'IâOt a1tA.flt Kat a1tEpltt(J)l. Kat YEYEVTJ'tat JlEV,
Ka8ti q>TJ<JtV 'A7toA.A.60wpo<; [FGrHist. 244 F 66 11 1 039], 1tEpl. tl)v I:ap&wv
UA(J)<JlV, E'tEAEU'tT]<JE OE tflt �TJKO<Jtiit tpt'tT]l OAUJlffiMl [528/5].
1 24
yq6vacrt oc Kal. ăA.A.ot Boo Aaf.LIJiaKllvoi, p�1:cop Kal. icr'toptK6c;, âc;
aBEA.<pfic; uioc; iiv 1:oil p�1:opoc; 1:oil 1:ac; 'AA.E�avBpou ltp<i�nc; yqpa<p6mc;.
Folgen zwei gefalschte Briefe an Pythagoras.
1 . DIOG. LAERT. 1 1 , 3. Anaximenes din Mi let, fiul lui
Eurystratos, a audiat învăţătura lui Anaximandros; unii spun că
I-ar f i audiat şi pe Parmenides. E l a sustinut că obârşia lucrurilor
este aerul şi apeiro�ul (ă7tEtpov) . că stelele nu se mişcă pe sub
pământ, ci în jurul pământului . În scrierile lui a întrebuinţat d ialectul ionic , scriind într-o limbă
simplă şi nemeşteşugită . După spusele lui Apollodoros (FGrHist.
244, F, 66, 11, 1 039) . s-a născut pe vremea cuceririi Sardesului şi a
murit în timpul olimpiadei a şaizeci şi treia (528/5) .
Au existat şi alti doi bărbaţi , originari din Lampsakos, cu
numele de Anaximenes, unul retor şi altul istoric, acesta din urmă
fiul surorii retorului şi care a scris Faptele de vitejie ale lui Alexandru
cel Mare.
2. SUIDAS 'Ava�tf.LEVllc; t:upucr1:pa1:ou MtA.�moc; <ptA.ooo<poc;. f.Lalh]'ti)c;
Kat Buroo�oc; 'Ava�tf.LaVBpou 'tOU MlAll<JtOU, oi BE Kal. napf.LEviBou e<pacrav.
yeyovEv (ev 1:fjt vE 6A.uf.LmMt [560/57]) ev 1:fjt :Eap&wv aA.c:OOn, ihE Kilpoc;
6 DEpcrllc; Kpoicrov Ka9EiA.Ev [546/5].
2. Lex. Suda. Fi losoful Anaximenes din Milet, fiul lui Eurystratos,
a fost discipolul şi succesorul lui Anaximandros din Milet; unii spun
că a fost şi discipol al lui Parmenides. El s-a născut în cursul
olimpiadei a 55-a (560/57) , pe vremea cuceririi Sardesului, atunci
când Cyrus, regele perşilor, 1-a capturat pe Cresus (546/5) .
3. EUSEB. Chron. 'A va�tf.LEVllc; <pumKoc; tyvwp\l;E'to oi. 55. 4 (?) (557 1 6; 55, 1 : Regierungsantritt des Kyros vgl. 1 102. 11 298. 301 f. Helm.) .
1 25
3 . EUSEB. , Chron. Anaximenes, ce l c e s-a ocupat cu
cercetarea naturii, era cunoscut în cursul ol impiadei a 55-a, 4
(?) (557 /56 ; 55, l ) .
4. ARIST. Metaphys. A 3 . 984a 5 'A &: aepa Kal. L\toyEvTJ<; 1tpâtEpov
ooato<; [Thales] K:at llUÂ.tcrt' apxitv tt9Eacrt tCÎlV cl1tÂ.CÎlV (j(J)IlUtWV. Vgl.
Aet. 1 3, 4 ( 1 3 B 2) .
4. ARIST. , Metaph. , 1, 3, 984 a 5. Anaximenes şi Diogenes
stabilesc că aerul este anterior apei şi-1 consideră pe acesta
drept principiu al corpurilor simple. Vezi AET. , 1, 3, 4 ( 1 3, B 2).
5 . SIMPL. Phys. 24, 26 (Theophr. Phys. Opin. fr. 2. D. 476) . 'A.
&: t:upootpatou MtÂ.f]mo<;, etaîpo<; yEyovoo<; 'Avaslllav15pou, 11iav llEv Kat
a'\:rro<; tftV U1tOKEL!lEVTJV qr(xn V !Cat ăTtEtpOV lpTJffi V c:007tEp EKEÎVQ<;, OUK aoptcrtov
&: c001tEp EKEÎVQ<;, aÂ.Â.a ffiptcrllEVTJV, atpa AE-ywv autf]v· Otaq>EpEtV &: llUVO'tTJTI
!CUt 1tUKVOtTJtl Kata ta<; OOOta<;. K:at Up<XtOUilEVOV llEV 1tUp yi. VEcr9at,
1tUKVOUilfVOV &: ăvEilOV, Eita vEqJO<;, i::n &: llâÂ.Â.ov il&op, Eita yfjv, dta
Â.t9ou<;, ta &: ăA'A.a ElC tOUtWV. riVTJmV &: Kat OUtD<; ai.owv 1tOtEÎ, ot' f\v
Kat ti)v llEtaj3oÂ.ftV yi.vecr9at. 22, 9 emcrtfjcrat &: xpf], Ott ăA'A.o llEV f(j'tt to
Kata 7tÂ.fi9o<; ă1tEtpOV KUt 1tE1tEp<XcrllEVOV, O tot<; 1tOAAix<; Â.Eyoum tix<; apxa<;
OllCEÎOV î'jv, ăÂ.Â.O re tO Kata !1EYE9o<; ă1tEtpOV fj 1tE7tEpacrllEVOV, 01tEp . . . !CUt
7tpO<; 'A vasillaVOpoV K:al. , A va1;t!1EVTJV clPilO�El, EV llEV ă1tEtpOV &: tCÎll llEYE9Et
to crtmxEîov il7to9qtEvou<;. 149, 32 e1tl. y&.p toutou 116vou [Anaximenes]
eWq>pacrto<; EV tfit 'Icrtopi.at [fr. 2 Dox. 477] titv llUVWcrtV EtpTJKE !Cat
7tUKvwmv, ofjÂ.ov &: O><; Kat oi ăÂ.Â.m tfit 11av6tTJtt Kat 7tUKVO'tTJTI EXPCÎJVto.
5. SIMPL. , Phys. 24, 26 (Teofrast, Phys. op. fr. 2, D . 476) .
Anaximenes din Mi let, fiul lui Eurystratos, cel care a fost
discipolul lui Anaximandros, a afirmat şi el că lucrurile au un
substrat unic şi infinit (ă1tEtpav) , ca şi Anaximandros, dar nu indefinit
1 26
(a6ptcrtov) cum a afirmat acesta, ci definit, numindu-1 aer ; acesta
diferă după gradul de rarefiere şi comprimare de la o substantă
la alta. Când se rarefiază devine foc , iar când se comprimă se
transformă în aer, apoi în nor şi mai departe în apă, apoi în
pământ, în pietre şi în celelalte lucruri care sunt formate din
acestea. Şi acesta (Anaximenes) consideră mişcarea ca fi ind
veşnică şi că datorită ei are loc devenirea. 22, 9 . Trebuie ştiut
că un lucru este infinitul şi finitul, pe bază de plura litate, care
este propriu celor ce afirmă pluralitatea principii lor, şi alta este
infinitul şi finitul ca mărime, care . . . se potriveşte cu ceea ce
spun Anaximandros şi Anaximenes, care presupun că elementul
primordial e unic, dar infinit ca mărime, 1 49, 32. Teofrast, în
lucrarea sa Istorii (fr. 2, Dox. 477) a atribuit numai lui (Anaximenes)
rarefierea şi comprimarea; totuşi este evident că şi altii au admis
rarefierea şi comprimarea.
6. (PLUT.) Strom. 3 (D. 579) . 'Ava�tf.LEVTJV 8E <pam ti]v tc:Ov oA-rov
apxi]v tov lifpa Ei7tEÎV Kat 'tOU'tOV dvat tc:Ot f.LEV f.LtyE8et ă1tEtpov, taî<; OE
7ttpt mhov ltot6tT)<nV <bptcrf.Levov· y�:vvâcr8at te mivta Katci nva m)Kvrocrtv
'tOU'tO'I> Kat ltiXAlV apai.rocrtv. 'tTJV YE f.lilV KtVT)crtV E� aic:Ovo<; imapxetv'
mAO'I>f.LEVO'I> OE tou lifpo<; ltpWtT)V yeyevfjcr8at A-Eyet ti]v yfiv ltAateîav
f!CtAa' OlO Kat Kata A-6yov auti]v E lt o X E î cr 8 a l 'tWl lifpt· Kat tov
TjA-wv Kal. ti]v cr�:A-i]vT)v Kal. ta A-oma ăcrtpa ti]v apxi]v tfi<; y�:vecrero<;
EXEtV EK Yfi<;. cma<pai.vetat youv 'tOV TjA-wv yfiv, Ota Of ti]v O�Eîav KtVT)<HV
Kat f.LcXA' tKavâJ<; 8epf.Ll']V taU'tT)V KaUmV A_a�EÎV.
6. (PLUT. ) , Stromat. 3 (D. 579). Se spune că Anaximenes a
afirmat că aerul este principiul tuturor lucrurilor şi că acesta
este nelimitat ca mărime, însă definit în ceea ce priveşte calităfile
sale specifice. Anaximenes a afirmat că toate iau naştere prin
condensarea şi rarefierea aerului şi că mişcarea există de la
1 2 7
începutul veacurilor. Din pricina densificări i aerului . el spune că
s-a născut mai întâi pământul , care este foarte plat; de aici. şi în
mod logic, rezultă că e s t e p u r t a t de aer. Soarele, luna şi
celelalte stele îşi au începutul naşterii din pământ; el înfătişează,
aşadar, soarele (ca fiind) pământ, devenit incandescent d in
cauza mişcării puternice şi a căldurii deosebit de mari.
7. HIPPOL. Ref. 1 7 (D 560 W. 1 1 ) . ( 1 ) 'A. oc K<Xt auto� oov
MtÂ.ficrtoc;, ui� o' t.upucrtpatou, atpa ci7tEtpOV EcpTJ n)v apxi]v dvat, El; ou
ta ytv6�EV<X K<Xt ta yqov6ta K<Xt ta E<JO�EV<X K<Xt ero� K<Xl 9Eîa yivECJ9a.t,
ta oc J..mm EK t&v tomou â1toy6vwv. (2) to oc doo� tou ătpo� towutov·
otav fllv (ţtaAO.ltato� i'jt, O\j!Et cXOTJÂ.Ov, OTJÂ.0009a.t & t&t \jJUXpWt K<Xt 9Ep�&t
K<Xt ullt VOtEp&t K<Xl tffit KtVOUIJiVWt. KtVEÎcr9a.t 0C aEi· OU yap �Etc:xj3clAÂ.EtV
OO<X �Etc:xf3âÂ.Â.Et, El �TJ KtVOÎtO. (3) 1tUKV01J�EVOV yap K<Xt clpatoU�EVOV
otâcpopov cpaivm9a.t· ătav yap Ei� to cipat6tepov OtaXueftt, 7tUp yivecr9a.t,
âvE�ou� OE 7tcXÂ.tv Etvat âEpa 7tUKV01J�evov, El; âEpo� <Ob vEcpo�
cl1tOtEÂ.Eîa9a.t K<Xta n)v mÂ.T]crtV, Etl OE 1-J.âÂ.Â.oV U&op, Em 1tÂ.EÎOV 1tUKVWeEvta
yflv Kal. Ei� to �âl..tcrta 7tUKv6tatov J..i8o�. c:OOte ta KUpUÎ:ltata tfl�
yevEcre� Evavtia eivat, 9Ep�6v te Kal. \jJUXpOV. (4) n)v oc yflv 7tÂ.ateîav
dvat E7t' âEpoc; oxou�EVTJV, 6�oi� OE Kat fll..tov Kat crEÂ.tlVTJV Kat ta ă.Â.Â.a
ăcrtpa 7tâvta 1tUpl va ovta E 1t o X E î cr a a t t&t âEpt O ta 7tÂ.âtoc;. ( 5)
yqovEvat ot ta ăcrtpa EK yfl� ota to ti]v iK�âOa EK taUtTJ� âvicrtacr9a.t, i'j�
cipawu!JivTJ� to 7tUp yiVEcrBat, EK & tou � �Etewptl;o�Evou to� âcrtEpa�
cruvicrtacr9a.t. ei vat oc Kal. yeoo&t� cpooe� Ev t&t t67twt t&v âcrtEp<ov
cru�7tEptcpepo�Eva� EKeivm�. (6) ou Ktveîcr9a.t & imo yflv ta ămpa J..Eyet,
Ka� etepot imetÂ.ficpacrtv, âi..Acl. 1tEpt yflv, c:001tepd 7tEpt ti]v i]�Ettpav
KEcp<XÂ.TJV crtpEcpEtat to 1t t Â. t o V. KpU7ttECJ9a.t tE tOV flÂ.toV OUX imo yflv
yev6�evov, âJ..J..' imo t&v tfl� yfl� U\jJTJÂ.otEpffiv �Ep&v mcE7t6�evov Kal. ota
ti]v 7tÂ.Ei.ova �&v autoU yevo�EVTJV â7t6crtacrtv. ta OE ăcrtpa �i] 9Ep�aivetv
Ota to �f!Koc; tfl� cl1tocrtâcrew�. (7) clVE�O� oc yevvâcr9a.t, otav i'\t
1tE1tUKVWilEVO� 6 âi]p Kat c:OOeel.� cpEpTJtat(?)· cruVEÂ.BOvta oc Kal. E7tt 7tÂ.Eîov
1 28
naxuveEvta VE!Jlll YEVVâo"9at l((Xt outco:; E� OOwp �Etaj3aA.A..etv. xaA.a�av &E:
yivecr9at, O'tUV UnO WV VE<p(i)V 'tO OOwp KU'tU!jlepO�EVOV nayfit· XtOVa bf,
OtaV mha tauta f.vuyp6tepa ovta nfi�tv ÂUjlT)t. (8) acrtpmtijv &' ihav ta
VE!JlTJ &ncrtfitat �iat nvEu�atrov· toutrov yap &ncrta�evrov A.a�npav xal.
nup<i>OT) yivecr9at tTjv a\ryi]v. iptv oc y�:vvâcr9at tc:Ov TJÂ.Laxc:Ov a\ryc:Ov Ei�
c:XEpa cruv�:crtc:Ota mntooooov. crncr�ov oc tfi� yfi� f.m nA.eîov aUowu�ev11�
imo Gepjlacria� xal. \ji�Eco:;. (9) tauta �ev ouv 'Ava�L�EVTJ�. outo�
fîx�acrE nepl. Et� npc:Otov tfi� nEV'tTJKOOtfi� 6yoo11� 6A.u�m� [548/7].
7. HIPPOL. , Ref. 1, 7 (D. 560 W. 1 1 ) . ( 1 ) Anaximenes, care era
şi el milesian de neam, fiul lui Eurystratos, a făcut afirmatia că
aerul, care este apeiron (ăn�:tpov) , stă la obârşia lucrurilor, din
care se nasc toate cele ce există , cele care au existat şi vor
exista, şi zeii şi lucrurile divine, iar ce lelalte îş i iau începutul din
acestea. (2) Element caracteristic pentru aer este următorul :
atunci când este foarte l iniştit nu poate fi sesizat cu ochiul, dar
se face simtit prin frig , prin căldură, umezeală şi mişcare ; el se
mişcă continuu, căci dacă aerul nu s-ar mişca, atunci lucrurile
care sunt schimbătoare nu s-ar preface nici ele. (3) Când aerul
devine mai dens sau se rarefiază , înfătişarea lui este diferită.
Atunci când se împrăştie datorită rarefierii, se transformă în foc.
Pe de altă parte, devenind mai dens, produce vânturile. Prin-tr
o densificare mai mare se formează norul. Apoi, tot din aer,
prin-tr-o condensare sporită , apare apa, apo i pământul, iar
printr-o condensare maximă iau naştere pietrele. În acest chip
contrarii le principale în procesul devenirii sunt căldura şi frigul.
(4) Pământul este plat şi purtat de aer; de asemenea, soarele,
luna şi toti ceilalti aştri, fiind toti de foc , sunt purtati de aer din
cauza formei lor plate. (5) Aştrii s-au născut din pământ , fiindcă
umezeala pământului s-a ridicat în sus şi rărindu-se a devenit
foc , iar focul înăltându-se s-au constituit aştr i i . Dar în spatiul
1 29
stelelor există şi corpuri cereşti având natura pământului şi care
se află în mişcare împreună cu ele. (6) El afirmă că astrele nu se
m işcă sub pământ. aşa cum au presupus a lt i i . c i în jurul
pământulu i . aşa cum s-ar învârti o tichie în jurul capului nostru.
Soarele se ascunde nu datorită faptului că ajunge sub pământ.
ci fiindcă este acoperit de regiunile înalte ale pământului şi
datorită distantei mari dintre noi şi el. iar stelele nu încălzesc din
cauza depărtării. a distantei colosale la care se află fată de
noi. (7) Vânturile se produc atunci când aerul se condensează
şi când, împins fiind, se pune în mişcare (?) . Condensându-se şi
îngroşându-se mai mult, dă naştere norilor şi astfel se preface în
apă; grindina se produce atunci când apa care cade din nori
îngheată. Zăpada se produce atunci când nori i , căpătând o
mare cantitate de umezeală, îngheată. (8) Fulgerul se produce
atunci când intervine o rupere a nori lor datorită violentei
vânturi lor. Atu nci când nor i i se separă , se naşte o lum ină
strălucitoare de natura focului. Curcubeul se produce atunci
când razele solare cad peste aerul adunat la un loc. Cutremurul
se produce atunci când pământul este supus unor schimbări
mai mari din pricina căldurii şi a frigului. (9) Aceste idei le sustine
Anaximenes. E l a fost în apogeul vietii în juru l anului întâi al celei
de a 58-a olimpiade (548/7) .
8. HERMIAS lrris. 7 (D. 653) E1tEtoav oc iyyftcrroJlat o6yJla EXEtv
aKÎ.vrrcov, 'A. imoA.ajXOv avnKEKpayEv . a'A.A' EYOO croi <pl]Jll' to JtâV Ecrnv
O aftp, Kat OUtoc; Jt'UKVOUJlEVOc; Kat <J'UVl<J'tUJlEVOc; UOrop Kat yfj yiVE'tat,
apatoUJlEVoc; OE Kat OtUXEOJlEVoc; aifh'lp Kat 1tUp, de; oc tf)v auto\i <pUcrtV
EJtaVtOOV âftp· âpatro9Etc; OE Kat Jt'UKV(J)ElEtc; (?), <pl]crtV, e!;ai..AâcrcrEtat.
8. HERMIAS. lrrisio gentilium philosophorum 7 (D. 653). Ori de
câte ori aş socoti că am pus stăpânire pe o doctrină statică,
1 30
Anaximenes luând cuvântul ar striga: totuşi. eu sustin că Universul
este aer şi că acesta condensându-se şi închegându-se devine
apă şi pământ, iar rărindu-se şi răsf irându-se, eter şi foc ş i ,
revenind la natu ra lui proprie , devine iar aer". " Este supus
prefaceri i", spune el, " rărit fi ind şi îndesit (?) ".
9. CIC. Acad. 11 37, 1 1 8 (nach Anaximander) post eius
auditor Anaximenes infinitum aera, sed ea, quae ex eo orerentur,
definita: gigni autem terram, aquam, ignem, fum ex iis omnia.
9. C IC. , Acad. 1 1 , 37, 1 1 8 . După acesta (Anaximandros) ,
discipolul acestuia , Anaximenes a afirmat că aerul este infinit
iar că toate câte se nasc din el sunt definite; se nasc, într-adevăr,
pământul, apa, focul şi din ele totul.
1 O. CIC. de nat. d. 1 1 O, 26 post A. aera deum sfatuit eumque
gigni esseque immensum et infinitum et semper in motu, quasi
out aer sine ulla forma deus esse possit, cum praesertim deum
non moda aliqua, sed pulcherrima specie deceat esse, out non
omne quod ortum sit mortalitas consequatur. (Folgt 59 A 48.)
AUGUSTIN . C. D. Vlll 2 iste (Anaximander) Anaximenen discipu/um
et successorem reliquit, qui omnes rerum causas aeri infinito dedit,
nec deos negavit out tacutt : non famen ab ipsis aerem factum,
sed ipsos ex aere ortos credidit. AET. 1 7, 1 3 (D. 302) 'A. tov «ifpa
(naml. SWv dvat)' &î 8' UJI:a1(00CtV E1n t&v oiltm; ÂE'yO�V(I)V 't� ev8tTJKoOO�
toî� crtotXEiot� il toî� crWj.J.am 8uvcqm�. Vgl . 11 l , 3 (1 86, 1 6) .
1 0. CIC . , De nat. deor. 1 , 10, 26. După aceea, Anaximenes
a sustinut că aerul este divinitate, că el se naşte şi că este
imens, infinit şi veşnic în mişcare, ca şi cum aerul, fără nici o
formă, ar putea fi o divinitate, mai ales că divinitatea se cade
să a ibă nu numai o formă oarecare, c i una foarte frumoasă,
sau ca şi cum n-ar urma moarte după orice lucru care s-a
1 3 1
născut. AUG. , De civit. Oei VII I , 2. (Anaximandros) a lăsat pe
Anaximenes ca discipol ş i urmaş care a atribuit toate cauzele
lucrurilor aerului infinit şi care n-a negat pe zei şi n-a păstrat
tăcere în privinta lor. Anaximenes a exprimat totuşi părerea
că nu zei i au creat aerul, ci că aerul este acela din care se
nasc zeii . AET. , 1, 7, 1 3 (D. 302). După Anax imenes aerul (este
divinitatea) . Cu privire la aceştia care vorbesc astfel , trebuie
înteles că există forte care străbat prin elemente şi corpuri.
Cf. 11, 1 , 3 , (1, 86, 1 6) .
1 1 . SIMPL. Phys. 1 1 2 1 , 1 2 yev11tov ot Kal. <p8aptov tov Eva KOOJlOV
1tOlOOOlV, OOOl ad JlEV <pa<nv dvat KOOJlOV, ou JlTJV tOV autov cret, aÂ.Â.a
ăÂ.Â.otE ăÂ.Â.OV ytVOJlEVOV Kata nvm; XPOVOOV m:pt600US, W� 'Ava�lJlEVTI�
tE Kat 'HpaKÂ.EltO� Kat dlOYEVTI� Kat UcrtEpov oi a1tO tii� I:t� [S. oben
1 2 A 1 7 1 86, 2 1 ].
1 1 . SIMPL. , Phys. 1 1 2 1 , 1 2. Cei ce sustin că Universul este
veşnic admit un singur Univers, născut şi pieritor, nu totdeauna
acelaşi, ci devenind mereu altul, conform cu anumite perioade
de timp, aşa cum opinează Anaximenes, Heraclit, Diogenes şi
mai târziu stoicii .
1 2 . AET. I l 2, 4 (D. 329 b not.) Kal. oi JlEV JlUÂ.on� [vgl. 1 86,
1 9] . oi ot tpoxou oiKTIV 1tEptotveîoem [Anaximadru s . 1 2 A 2 1 ) ,
nămlich tov KOOJlov.
12 . AET. 1 1 , 2, 4, (D. 329 b) . Uni i sustin că Universul se învârteşte
în chip de moară , altii în chip de roată (Anaximandros) .
1 3.-1 1 1 1 , 1 (D. 339) 'A. KUt TiapJlEVtOTI� [28 A 37] tiJv m:pt<popav
tiJv El;,oota'too tfi� 'Yfi� dvat tOV oupav6v.
1 32
1 3. AET. I l , 1 1 , 1 (D. 339) . Anaximenes şi Parmenides (28, A,
37) sustin că cel mai îndepărtat de pământ este cerul .
14. AET. 1 1 1 3, 1 O (D. 342) 'A. 7rupÎVTJV JlEV ti]v c:p\Jmv toov ăcrtprov,
1tEptEXElV & nva Kat YEWOTJ cr<OJlU'ta O'UJl1tEplc:pEpOJlEVa 'tOU'tOl� aopata.
Ebenda 1 4, 3 (D. 344) 'A. fjA.cov oiKTJV Kata1tE1tTJ'YEVat ta ăcrtpa t&t
KpUO'taUoEtOEî. i:vwt [?] oc 1tEtaA.a dvat 1tUptVa Wcr1tEp �coypac:pi]Jlata.
16, 6 (D. 346) 'A. oux il1to yîlv, aA.A.a 1tEpt auti]v crttc:pecr9at to� acrt[pa�.
ARIST. Meteor. B 1 . 354 a 28 1tOAA01)� 1tEt0'9fivat 'tWV apxaicov
JlE'tECOpoA.Oycov 'tOV fjA.tov JlTJ c:pEpE0'9at U1t0 yfiv, aA.A.a 1tEpt 'tTJV yfjv Kat 'tOV
't01tOV 'tOU'tOV, ac:pavi�EO'Sat OE Kat 1tOlEÎV VUKta Ota 'tO U\jlllATJV dvat 1tp0�
ăpKtov tl']v yfjv. AET. 11 1 9, l . 2 (D. 347) ITA.citcov ta� E1tl0'11JlaO'Î� t� tE
9Eptv� Kal. ta� XEtJleptVa� Kata ·� toov ămprov EmtoA.� tE Kal. OUO'Jl�
yivm9at. 'A. OE Ota JlEV tama Jll']OEV tomcov, om OE 'tOV fjA.wv JlOVOV.
14 . AET. , 1 1 , 1 3 , 1 0 (D. 342) . Anaximenes sustine că stelele sunt
de natură ignee, dar că unele corpuri având consistenta
pământului sunt risipite de jur împrejurul lor şi se învârtesc odată
cu ele, rămânând invizibile. 14, 3 (D. 344) . Anaximenes spune că
stelele sunt fixate ca nişte cuie pe firmamentul cristalin, iar altii (?)
că sunt nişte petale de foc, asemenea unor desene. 16, 6 (D.
346) . Anaximenes (sustine) că stelele se învârtesc nu sub pământ,
ci în jurul pământului. ARIST. , Meteor. B 1 354 a 28. (Anaximenes
spune) că multi dintre vechii cercetători ai fenomenelor cereşti
erau încredintati că soarele nu seînvârteşte pe sub pământ, ci în
jurul lui, şi că în acest chip dispare şi se face noapte, fiindcă spre
Ursă (nord) pământul este înalt. AET. , 1 1 1 9, 1 . 2, (D. 347) . Platon
afirmă că semnele vremii, atât cele de vară cât şi cele de iarnă,
se produc în functie de răsăritul şi apusul stelelor. Anaximenes a
sustinut că nimic din acestea nu se produc din cauza stelelor, ci
numai din cauza soarelui.
1 33
1 4 a. PLIN . N . H. 11 1 86 sic tit ut varia /ucis incrementa in
Meroe /ongissimus dies XII horas aequinoctialis et octo partis
unius horae colligat, Alexandriae vero XIII horas, in Italia XV, in
Britannia XVII . . . 1 87 umbrarum hanc rationem et quam vacant
gnomonicen invenit A. Milesius, Anaximandri, de quo diximus
(1 2 A 5) , discipulus, primusque horologium quod appellant
sciothericon Lacedaemone ostendit. Vgl. 1 8 1 , 1 3 .
1 4 a. PLIN . , N.H. IL 1 86. AstfeL s-a întâmplat că din cauza
intensitătii variate a luminii, în Meroe, ziua să acumuleze 1 2 ore
din echinoctiu şi opt părti d intr-o singură oră. La Alexandrias
însă, 14 ore, în Italia 1 5, în Britannia 1 7 . . . 1 87 . Această proportie
a umbrelor, care este denumită " gnomonică" a descoperit-o
Anaximenes din M ilet, discipolul lui Anaximandros, despre care
am vorbit ( 1 2 A 5) şi el cel dintâi a aşezat un cadran solar în
Lacedemonia , pe care-I numeşte sciotherikos (prinzător de
umbre) .
1 5 . AET. 11 20, 2 (D. 348) 'A. m)ptvov i.mCtpxuv 'tOv ilAwv a1!Eq>l'jvato.
22, l (0. 352) 'A. 1tAati>v 001; nitaAov 'tOv ilAwv. 23, l (O. 352) 'A. imo 1!Em>1(\I(J)j.ltvou clfpo.:; l((Xl avm'\mou fl;we6j..�Eva ta ăcrtpa � tp07tiu; 1tOtEiaflat.
1 5. AET. 1 1 , 20, 2 (D. 348) Anaximenes a afirmat că soarele
este de natură ignee. 22, 1 (D. 352) Anaximenes a afirmat
că soarele este lat ca o p e t a 1 ă. 23, 1 (D. 352) . Anaximenes
sustine că la solstit iu stelele sunt respinse din cauza aerului
devenit dens ş i a rezistentei acestuia.
16. THEO SMYRN . p. 1 98, 14 H i ll . (aus Derkyllides) �c.ooru.to<;
icrtopEî ev taî� 'AcrtpoAoyî.at� [fr. 94 Sp.], ott OivmtÎ.OTJ� [C . 4 1 , 7] EUpe
1tpOO't�, 'Ava�tjlEVTJ� oc on il <rEÂTJVTJ EK 'tO'Îi i]Aiou EXEt 'tO q>� l((Xl tiva
EKÂEt1tEl 'tp01tOV. AET. 11 25, 2 (D. 356) 'A. 1tuptVTJV 'tTJV <rEATJVTJV.
1 34
1 6. THEO SMYRN. , p. 1 98, 1 4 Hi l l. (din Derkyllides). Eudemos
povesteşte în Astro/ogie (fr. 94 Sp .) că Anaximenes a
descoperit primul că Juna îşi are lumina de la soare şi modul
cum ea intră în eclipsă .
1 7 . AET. I I I 3, 2 (D. 368, nach Anaximand. 1 2 A 23) 'Ava�tf.LEVTJ�
't(Xll'tCt 'tOU'tffit (1tEpt ppov'tOOV K'tA.) 1tpocrned� 1:0 E1tt 'tfj� eaMcrcrT]�. fin�
crxtsOj.lEVT] 'tCX� K001t(Xt� 1tapacrnAj3Et. 4, 1 (D. 370) 'A. VE!pT] j.lEV yivEcr9at
1taxuv9EV1:0� E1tt 1tAEÎOV 'tOU �. j.lâ.AAOV o' EmcruvaxeEvto� EK9A$Ecr8at
'tOU� ollPpo�. xaAasav &, E1tEtOOV 1:0 KCX'tCX!pEpOj.lEVOV UOrop Ttayfjt, Xt6va
o' ihav <11lj.l1tEptATJ<p9fjt n 'tOOt uypoot 1tVE1lj.lCX'ttKOV.
1 7 . AET. I I I , 3 , 2, (D. 368) Anaximenes gândeşte la fel cu
acesta (adică cu Anaximandros) , (cu privire la trăsnet etc .)
dar adaugă ceea ce se întâmplă cu marea: când aceasta
este spintecată de vâsle, stră luceşte . 4, 1 (D. 370) Anaximenes
spune că norii se produc atunci când aerul se comprimă tot
mai mult; condensându-se şi mai mult , încep să cadă ploi;
grindina se formează de câte ori îngheaţă apa ce cade, iar
zăpada, atunci când o infimă cantitate de aer este învăluită
de umezeală.
1 8. - III 5, 1 o (D. 373) 'A. iptv yiVEcrSat Ka't' auyacrj.lOV i]Aiou 1tp0�
VE<pEt 1t1lKVOOt l((Xl 1tCXXEÎ KCXt j.lEACXvt 1tapCt 1:0 j.li] ouvacrSat 1:� âK'tÎVCX� Ei�
1:0 1tEpav OtaK61ttEtV tmcruvtcrtaj.leva� autoot. SCHOL. ARAT. p. 5 15, 27
M. (aus Poseidonios) 1:i]v iptv 'A. <pTJcrt yivEcrSat, i]viKa âv tm1tEcrromv
ai 1:oil i]Ai.ou auyal. Ei� 1tCXXUV Kat 1t1lKVOV 'tOV âEpa. o9Ev 1:0 npO'tEpOV
a1noil 1:oil i]Ai.ou <pot vtKoilv <pai. vEtat, otaKatOj.lEVov 'i>1to 1:oov âKn vrov, 1:0 OE
j.lEACXV, KCX1:CXKpa1:0Uj.lEVOV tl1t0 'tfj� Uyp6'tT]'t�. KCXt WK'tO� OE <pT]crt ylVEcr8at
1:i]v iptv â1to tfi� crEATJVTJ�. â;A..;A..' ou TtOAAaKt� ota w llTJ TtavcrEAT]vov Eivm
O ta 1t(XV't� l((Xt âcr9EvE<J1:EpOV au'ti]v � EXEt V 'tOU i]Ai.ou.
1 35
1 8. - I I I , 5, 1 0 (D. 373) . Anaximenes afirmă despre curcubeu
că se naşte din reflectarea razelor de soare de către un nor
comprimat, dens şi negru, prin faptul că razele concentrate
asupra lui nu pot răzbi prin el. Schol. ARAT. p. 5 1 5, 27 Maas (din
Poseidonios). Anaximenes afirmă despre curcubeu că el se
produce datorită reflectării soarelui de către un nor comprimat,
dens şi negru. De aceea, partea de aer care se găseşte mai
aproape de soare apare pu rpurie , f i ind încinsă de raze le
acestuia, iar culoarea întunecată apare în partea în care domină
umiditatea. El sustine că în timpul noptii curcubeul se produce din
lună, iar lumina acesteia este mai slabă decât a soarelui.
1 9. GALEN . in Hipp. de hum. III XVI 395 K. (mittelbar aus
Poseidon ios) 'A. oc uoow� Kat atp� yivm8at to� âvtlloU<; jlouA.ctat
Kat [tfitl pullllt ttvt âyvootmt jltai� q>Epm9at Kat taxuna � ta 1tt11va
7tEtEcr8at.
1 9. GALENOS, in Hippocratis de humoribus I I I , XVI, 395 K (din
Pose idonios) . Anaximenes stabi leşte că vânturile se nasc din
apă şi aer, şi, printr-un elan de neînteles pentru noi, ele sunt
mânate cu violentă, foarte repede, la fel cu zborul păsărilor.
20 . AET. I I I 1 0 , 3 (D. 377) 'A. tpa7te�oetofi [namlich tt1v yfiv].
ARISTOT. de caelo. B 1 3 . 294 b 1 3 'A. oc Kat 'Ava�ay6pa� Kat
�llllOKpttO� tO 7tÂ.âto� atttOV Ei vai q>acrt tOU llEVEtV auti(v· OU yap tEilVEtV,
aU' Effi1tOlllUtl�EtV tOV âtpa tOV KâtmBEv, 01tEp q>aivetat ta 7tÂ.ât� EXOVta
t&v crm11âtmv 7totEiv· tailta yap Kat 1tp6<; tou� âvellOU<; EXEt O'OOKtvi(tm�
Ota tt1v âvtEpEtcrtV. tauto ot1 tOUtO 1tOtEÎV t&t 7tÂ.âtEt q>acrt tt1v yfjv 1tp0�
tOV U1tOKElllEVOV âtpa. tOV o' OUK EXOVta tOU llEtacrtfjvat t67tov tKUVOV
aep6ov t&t Kâtm9EV T]pqtEÎV, Wcr1tEp to EV tai� KÂ.E\j/UOpal� UOmp. AET. I I I
1 5, 8 (D. 380) 'A. ota to 7tAâto� E7toxeicr8at t&t âtpt.
1 36
20. AET. I I I , 1 0, 3 (D. 377). Anaximenes susţine că (pământul)
a re forma unei mese. ARISTOTEL De cae/o B 1 3, 294 b 1 3.
Anaximenes, Anaxagoras şi Democrit afirmă că lăţimea lui
constituie cauza pentru care pământulîşi păstrează poziţia, căci
el nu despică, ci apasă, asemenea unui capac, aerul aflat sub
el, aşa cum se vede că face orice corp plat. Astfel de corpuri
sunt şi greu de mişcat, f ie şi prin forţa vânturilor din cauza
rezistenţei ce-o opun. Acelaşi lucru, spun ei, îl face şi pământul
cu aerul de sub el. Aerul acesta nemaiavând loc suficient pentru
a-şi schimba poziţ ia, stă pe loc, comprimat în jos, la fel cu apa
d in clepsidră. AET. I I I 1 5, 8 (D. 380) . Anaximenes spune că
pământul, din cauza lăţimii sale, este s u s t i n u t de aer.
2 1 . ARISTOT. Meteor. B 7. 365 b 6. 'A. oc <pl'lm �pEXOfli�VTJV ti]v yijv
x:al. �rpatvollEVllV ftyvooeat x:al. i:m:o tou'tOlv t&v anoppl'lyvUflEvmv KoAmv&v
Ellm1tt6vtrov m:imSat· OtO Kat yiyvrn8at t� m:tcrllO� EV tE totc; auxllotc;
Kat nW..tv EV tate; i:m:Epo�piatc;· EV tE yap toîc; auxlloîc;, Wcr1tEp EtplltUl,
�T}XllVO!lfVTJV pf!yvoo9at Kal. u1t0 t&v UOO'tOlV i:m:Ep'IJ'YpatVOilEVllV OtamlttElV.
Vgl. AET. II I, 1 5, 3 (D. 379) ; SENEC. Nat. Qu. VI 10 şi 1 2 A 28 (1 88, 22) .
2 1 . ARISTOTEL Meteor. B 7. 365 b 6. Anaximenes afirmă că
pământu l udat (de ploi) şi (apoi) uscat se crapă şi se nasc
cutremure din pricina denivelărilor care se prăvălesc ; aceasta
este cauza care determină seismele în perioadele de secetă şi
de asemenea în perioadele de mare umiditate. Căci în timpul
secetelor, aşa cum s-a spus, pământul. uscându-se, crapă, şi
din pricina umezeli i excesive se prăbuşeşte.
22. GALEN. in Hipp. d. nat. h. XV 25 K. aus Sabinos outE yap
1tUil1taV !XEpa /..tym tov ăv9pomov c001tEp 'A . . . .
1 3 7
22. GALENOS, in Hippocratis de natura hominum XV, 25 K
(d in Sabinos) . Eu nu afirm deopotrivă cu Anaximenes că omul
este din aer, în întregime . . .
23 . PH ILOPON. d e anima 9 , 9 Hayd. oi of: aepiav [namlich
tT]v wuxitvl ro� 'A. Kal. ttve� t&v EtcotK&v. Vgl. 87, 2 aus Ar. d. an. A 2.
405a 2 1 . Vgl. B 2; AET. IV 3, 2; Plato Phaedo p. 96 B.
23. PHILOPON. , de anima 9, 9 Hayd. Uni i spun că (sufletul)
este de natura aerului, cum afirmă Anaximenes şi câtiva dintre
stoici . Cf. şi AET. IV, 3, 2, ; PLATON, Phaidon 96 B.
B. FRAGMENTE
1 . PLUT. de prim. frig . 7 , 947 F i1 Ka8a1tEp 'A. 6 1taA.au)� ooteto, llTttE
to \JI'IlXpOV EV oucriat llTttE tO 0Ep1J.OV â1tOAEt1tCOIJ.EV, âAA&. 1tâ9rt KOtVâ tfj�
UAT)� emytyYOIJ.EVa taî� IJ.Etaj}oA.aî�· to yap <J'OOtEAAOIJ.EVOV autfj� Kal.
1t'\l!CVOUIJ.EVOV wuxpov Eivat <pT)crt, to o' âpatov Kal. to X a A a p o V (OUtCO
1[(0� OVOIJ.âcra� !Cal. t&t Pitllatt) 9Ep1J.6V. oOEv OU!C â1tEtK6tco� A.Eymeau tO
!Cal. 9Ep1J.U t6v iivepco1tov EK tOU crt61J.at� Kal. wuxpa IJ.EOtEvat. \JIUXEtat
yap " 1tVOTJ 1ttEcr9Eîcra Kal. 1t'\llCVweeîcra toî� XEÎAEcrtV, âVEtiJ.EVO'\l of: tOU
crt61J.ato� EK1tt1ttoucra yiyvetat 9Ep1J.ov {mo IJ.av6tT)to�. toilto IJ.EV ouv
âyv6T)IJ.a 1tOtEÎtat tou âvBpO� 6 'AptcrtotEATJ� [Probl. 34, 7 . 964a 1 0?] '
âvEtiJ.EVO'\l yap tOU crt61J.ato� EK1tVE îcrOat to 0Ep1J.OV El; TJIJ.WV aut&v, otav
Of: cr"OOtpE\JiaVtE� ta XEÎAT) <pucri)crcoiJ.EV, ou tOV el; TJIJ.WV, âA.A.a tOV âEpa
tOV 1tp0 tOU crt6j.J.O.t0� wOEîcrOat \JI'IlXpOV ăvto. !CO.l 1tpo<lEIJ.m1ttEtV. Vgl . A 5
1 9 1 , 23.
1 . PLUT. , de prim. frig. 7, 947 F. Sau, aşa cum credea Anaximenes
cel de demult, să nu considerăm nici recele ca substantă şi nici
caldul , ci ca stări comune ale mater iei , ce a par datorită
schimbărilor. Căci Anaximenes spune că acel ceva din materie
1 38
care se contractă şi se comprimă este recele iar ceea ce se
prezintă rarefiat (apat6v) şi d e s t i n s (aşa numeşte el lucrurile cu
propriile sale cuvinte) este caldul. De aceea, nu în chip nepotrivit
afirmă el că omul suflă pe gură şi cald şi rece. Suflarea se răceşte
dacă este presată şi comprimată cu buzele, iar dacă se lasă gura
liber deschisă ea exhală căldură, datorită răririi produse. PS.
ARISTOTEL (Probl. 34, 7. 964 a 1 0?) . . . căci atunci când răsuflăm
uşor, iese din noi caldul (w 9Ept.16v), dar atunci când suflăm strângând
buzele, noi nu dăm afară aerul din noi, ci (lovim) aerul din faţa gurii,
care, rece fiind, este împins şi izbit din plin.
2. AET. 1 3, 4 (D. 278) 'A. c1lpootpa1:ou MtÂ.TJO't� âpxf)v t&v ovtoov
atpa CUtE<pTJV!ltO' ElC y(xp tOUtOU 1tUVt(l yiyvmeat !CUt Ei� autov 1tUÂ.tV
UVUÂ.UEcr9at. 'oiov i( \jfUXTJ, <pTJO'ÎV, i( fiflEtEpa al')p OOOU 0'1JY1CpatEt fiflâ�,
!Cat oÂ.ov tov 1Coo11ov 1tveu11a !Cat af)p 1tepttxn' (Myetm ot cruvoow11oo�
af)p !CUt 1tVEUfl!l ) . UflaptaVEt OE !CUt omo� [vgl . 1 2 A 1 4] E� U1tÂ.OU !CUt
flOVOEtOOU� UE� !CUt 1tVEUfl!l1:0� OO!CWV O'UVE0'1:UV!lt ta /;&ta· aouvatov
yap UpXTJV fll!lV tl')v UÂ.TJV t&v OVtOOV U1tOO'tfivat, aÂ.Â.a !CUt 1:0 1tOtoUV
a! ttov XPtl i.>1toneEvm· o iov (ipyup� ouJC UplCEt 1tpO� to ElC1tOOflU yevE0'9at,
Eav lltl to 1tmouv Tit, toutEcrttv o apyupo1C61to�· ofloioo� !Cat E1tt tou xaAKou
lC(lt tOU �UÂ.OU !CUt tfi� .. . ăÂ.Â.TJ� UÂ.TJ�.
2. AET. 1. 3, 4, (D. 278). Anaximenes din Milet, fiul lui Eurystratos,
a arătat că aerul este originea tuturor lucrurilor ; căci din el se
produc toate şi din nou în el se absorb. P r e c u m s u f 1 e t u 1 n
o s t r u , zice el, c a r e e s t e a e r. n e s t ă p â n e ş t e p e n
o i, ta t a s t f e 1 ş i î n t r e g u 1 U n i v e r s e s t e c u p r i n s
d e s u f 1 a r e ş i a e r (aer şi suflare sunt întrebuinţate ca
sinonime). Greşeşte însă şi el (cf. 12 A 1 4) socotind că vieţuitoarele
sunt alcătuite din aer simplu şi unic ca înfătişare şi din suflu. Căci
este cu neputinţă ca materia să fie singurul principiu al lucrurilor şi
trebuie să ne imaginăm că există o cauză eficientă care le
1 39
alcătuieşte, tot aşa cum nu este suficient că există argintul pentru
o cupă, dacă nu există făuritorul cupei, adică argintarul. Tot astfel
se petrec lucrurile şi cu privire la bronz, la lemn şi la restul materiei.
2a. - 1 1 22, 1 ( vg l. A 1 5. 14 1 93 , 4 1 . 26 ) nA.atuv � ltttaA.ov t6v
f\A.wv.
Vgl. auch mA.iov A 7, ijA.ot A 1 4, E7tOXEîcr8at A 6. 7 . 20.
2 a. - 11 22, 1 (cf . A 1 5, 14 , L 93, 4 1 . 26) . Soarele este plat,
asemenea unei p e t a 1 e.
C . FALSIFICĂRI
3. OLYMPIODOR. de arte sacra lapidis phi losophorum c . 25
(Berthelot Coli. Alchym . gr. 1 2 p. 83, 7) jliav oe Kuvouj!EVT]v ănEtpov
ăpxl)v 1tCtV't(I)V t&v OV't(I)V oo�â/;Et 'A. tov âEpa. AEYEt yap oihroc;· 'eyyUc;
ecrnv o âl)p 'tOU âcrrojlâtou· Kal. O'tt Kat' t:Kpotav 'tOU'tO'\l ytVOjlE9a, âvâyKT]
aut6v Kai cX7tEtpOV Eivat Kat 7tAOUcrtOV ota to jlT]OE1tO'tE EKAEÎ1tEtv'.
3. OLYMPIODOR. De arte sacra lapidis philosophorum C
25 (Berthelot Coli. Alchym . gr. L 2 p. 83, 7). Anaximenes
sustine că există un principiu al tuturor lucrurilor, infinit şi în mişcare:
aerul . El îl defineşte astfel: aerul este apropiat de incorpora! şi
fiindcă noi ne naştem prin revărsarea acestuia, este necesar
ca aerul să fie infinit şi abundent. pentru a nu dispare vreodată.
Pythagora şi pythagoricien i i
A) VIA[A
l . HEROD. 11 1 23 np&tot oc 1cal. t6v<iE tov 'A.Oyov Aiyimnoi Eicn oi
El1tOV't� � avepomou \jfUXTt aeavat6c; E<J'tl, 'tOU <JOOI!a'toc; <ie Katmpeivovtoc;
Ee; ăJ...A.o �&tOV a iEI. YlvOilfVOV E<JbUE'tat, EWV oc navm 1tEptEÂ.911l ta XEJXiUÎa
Kat ta eaA.acrcna Kat ta 1tE'tEl va, aunc; Ee; avepomou <JWI!U YLVOI!EVOV
E<J<iUVELV, ti)v 1tEplTJA1.l01V <ie autfit yivm9at EV tpl<JXlAtot<n E'tE01. 'tOU'tWl
'tWl 'A.Oywt Eicrl. Ol 'bUT]vwv EXPTJ<lUV'tO, oi I!Ev npOtEpOV oi oc OOtEpOV, roc;
i<iiwt E:wm&v Eovn· t&v Eyro Ei<iWc; ta ouv611ata ou yp<lqxo. II 8 1 ou I!Evtot
te; yE ta ipa [der Ăgypter] EmpEj)Etm Eipivw ouoc cruyKataellmEtai
mpt· ou yap omov· OI!OÂ.OYE01.l01 oc muta 'tOÎ01 'Op<ptKOÎ01 KUÂ.EOI!EVot01
KUl BaJ<XtKOÎ<Jl, EOUcn oc Aiyumimcn [vgl. 1 96, 1 7] , Kat nueayopEiotm·
oooe yap toutwv t&v 6pyiwv llEtEXOvta 0m6v Ecrn Ev EtptvEOl<n Etlla<n
9aq>9fivm. E<J'tl oc 1tEpt aut&v ip6c; A.6yoc; Â.EYOI!EVoc;.
1 . HERODOT, Istorii 1 1 , 1 23. Tot egipteni i sunt aceia care
vorbesc primii despre această învăţătură: <anume că> sufletul
omului este nemuritor şi că odată cu pieirea trupului el intră în
a ltă vietate, care se naşte întruna din nou . Iar după ce s-a
perindat, trecând pe rând prin toate animalele, - cele de uscat,
cele d in mare şi cele într-aripate -, intră din nou în trupul unui
om care se naşte. Şi această peregrinare cicl ică a sufletului se
petrece într-un răstimp de trei mii de ani. De această învăţătură
s-au folosit unii dintre grec i -fie mai înainte, fie mai târziu -ca şi
cum ar fi fost a lor proprie. Numele acestora le cunosc, dar nu
m-apuc să le scriu aici.
1 4 1
1 1 , 8 1 . . . În lăcaşurile sfinte (egiptenii) nu poartă straie de lână
- când intră la slujbe şi n ici nu se îngroapă cu asemenea
veşminte, căci este o necurăţenie. În această privinţă se
potrivesc aidoma cu aşa-numitele practici orfice şi cu cele
bacchice - care de fapt sunt tot egiptene (comp. 1 , 96, 1 7) -
precum şi cu cele pythagoreice. Căci nu îngăduie legea sfântă
să fie îngropat cu veşminte de lână cel care a fost părtaş la
aceste misterii . Iar despre acestea există ceea ce se cheamă
un " discurs sacru".
2. - IV 95 ro� OE eyffi nuveCtvOJ-LUt 'tOOV 'tOV 't:,A,/.;ftcrnovtov oi.KEOV't(J)V
'tc) .. A.flvoov Kat TI6vtov, 'tOV WAJ-lO�tV 'tOU'tOV rovta &vepoonov Oo'UAEU<Jat EV
LUJ-lOOt, Oo'UAEOOat OE nueay6pTJt 'tOOt MVTJ<JUPXOU.
2. HERODOT IV, 95. După cum am aflat eu de la elenii care
locuiesc pe meleagurile Helespontului şi a le Pontului , acest
Zamolxis, care era un om (ca toti oamenii) , a slujit în robie la
Samos, fiind robul lui Pythagoras, fiul lui Mnesarchos9.
3. DIOG. VII I 8 cpTJcrt 8E Kat 'Aptcrt6�evo� [fr. 2 FHG 11 272] ta
1tAEÎcrta toov it9tKOOV Oo"(J-lU'tOOV Aaf3eîv tov Tiu8ay6pav napU E>EJ-LtcrtOKAEia�
tii� Ev �eA.cpoî�.
3. DIOG. LAERT. VII I , 8. Spune şi Aristoxenos (fr. 1 5 Wehrli) că
Pythagoras pre luase majoritatea preceptelor etice de la
Themistocleea, preoteasa din Delfi.
4. ISOCR. Bus. 28 Tiu8ay6pa� 6 :EaJ-Lto� . . . acptKOJ-lEV� Ei� Atyuntov
Kal. J-La9TJtT]� EKetV(J)V [der Ăgypter] yev6J-LEV� tflv t' &A.A.TJv cptA.ooCKpiav
7tpâl1:� Ei� 'tO� "t:,A.f..TJVU� EKOJ-Lt<JE Kat pa 1tEpt ta� eucria� Kat ta�
aytcrtEia� ta� EV 'tOÎ� iEpoî� emcpaVE<JtEpoV 'tOOV &A.A.oov ecrnou&acrEv
1 42
TtYOUJ.lEV�, Ei KUl J.lfiOCV aut&t Bux tUUtU 7tAEOV yiyvotto 7tUpU t&v 8E&v,
&J ... 'A.' ouv mxpa YE tOt<; uvepomot<; EK tOUtOOV J.l.UÂ.tcrt' EUBoKlJ.lTJO"ElV. 29
07tEp aut&t Kaî cruvtllrt. toooutov y(xp Eoool;im toi><; ă'A.Ao-u<; i>7tEpEj3a'AEv,
Wcr1:E KUl 'tOU<; VEOl'tEpoU<; U7tUV'tU<; em9UJ.1EÎ V UU'tOU J.1U9flta<; Ei vm, KUl
toi><; 7tpEcr�u'tEpou<; �Btov 6pâv toi><; 1taîBa<; toi><; ai>t&v EK:Eivoot
cruyytyVOJ.lEVOU<; fi 1:&v oiKEioov emJ.lEÂ.OUJ.lEVOU<;. K«Xt 'tOU'tOt<; oux oi6v 1:'
umcr'tEîv · E:n yap K:al. vuv 1:ou<; 7tpocr7totoUJ.1EVo-u<; eKEivou J.1U9fl'ta<; dvm
J.lâÂ.Â.ov my&V'tU<; 9aUJ.1U�OUO"lV fi 'tOi)<; E1tl 't6:ll Atynv J.lEYlO"'tllV oo�av
EXOV'tU<;.
4. ISOCRATE, Busiris 28. Pythagoras din Samos . . . sosind în
Eg ipt şi devenind acolo discipolul (egiptenilor) , a introdus primul
în E l a da ce le la lte învătătu r i a le f i losof ie i şi preceptele
referitoare la jertfe şi la riturile care se săvârşesc în timpul
ceremoniilor religioase, arătând mai mult zel decât toti ceilalti.
deoarece socotea că deşi n-or câştiga n ic i un fel de foloase
din partea zeilor, măcar printre oameni va dobândi cea mai
mare faimă de pe urma unor asemenea strădanii . 29 Ceea
ce, de fapt, i s-a chiar întâmplat. Căci într-atât i-a depăşit
prin bunul său renume pe ceilalti învătati, încât până şi tinerii
râvneau cu totii să devină discipoli i să i , iar bătrânii îşi priveau
copiii cu mai multă plăcere, ori de câte ori aceştia începeau
să-I frecventeze, decât atunci când îşi vedeau de treburile
casnice. Şi nu este cu put inta să nu dăm crezare acestor
fapte. Căci până în zilele noastre cei care trec drept disc ipoli i
lu i sunt mai admirati în tăcerea lor 15 decât cei care obtin
gloria cea mai aleasă prin cuvântări.
5. DIOG. Vl l l 56 (0. A. 1 1 1 56 b 6 Sauppe) 'A'A.KtOOJ.lU<; B' ev 1:&t
IPUO"tK&t [vgl. 3 1 A l , 56] <pTtm . . . tov oc [Empedokles] 'Ava�ay6pou
OlUKOOOUl KUl nueay6pou KUl 'tOU J.l.EV n'tv O"EJ.lVO'tlltiX �TIAIDcrut 'tOU 'tE
1 43
�iou Kat 'tOU crxru.J.a't�, 'tOU Oi: 'tiJv cpumoÂ.oyiav. ARIST. Rhet. B 23.
1 398 b 9 Kal. ro� 'AÂ.KtooJ.J.a� [0. A 1 1 1 55 fr. 5 . S.], on 1taV'tE� wu�
crocpou� nJ.J.&crtv. llapwt youv 'ApxiÂ.oxov Kat1tEp �Â.ampTJJ.J.ov ov'ta
'tE'tlJ.lTJKUO"l . . . K<Xt 'l'taÂ.u'ihat llu8ay6pav K<Xt AUJ.l\ji<XKT]VOt 'Ava�ay6pav
�Evov ov'ta i:Sa\jlav Kai 'tlJ.l&<nv i:n Kat vuv.
5. DIOG. LAERT. VI I I , 56. Alkidamas, în tratatul său Despre
fizică, ne informează . . . că (Empedocles) asculta ca d isc ipol
prelegerile lui Anaxagoras şi pe ale lui Pythagoras. imitând cu
râvnă seriozitatea vieţii şi a purtărilor acestu ia, iar pe de a ltă
parte doctrina celui d intâi despre natură. ARISTOTEL Retorica
1 1 . 23. 1 398 b 9. Şi după cum ne spune Alkidamas, toti oamenii
îi c instesc pe înţe lepţ i . În orice caz parieni i I-au c instit pe
Archilochos. deşi era un defăimător ( . . . ) . Iar ital ic ii I-au cinstit
pe Pythago ras şi cetăţe n i i d i n Lampsa kos i -au făcut
îngropăciune cu onoruri lui Anaxagoras, deşi era stră in . Şi până
astăzi le mai arată încă cinstire.
6. DIOG. IX 38 ooKEt ot (Demokrit), cpTJcriv 6 epacruÂ.o�. �TJÂ.W'tTJ�
yqovtvau 'tOOV nueayoptKOOV' UÂ.Â.a K<Xt UU'tOU nueay6pou J.lEJ.lVT]'tat
eauJ.J.a�wv au'tov tv 'toot 6J.J.oovuJ.J.oot cruyypaJ.J.J.J.<X'tt (namlich nueay6pTJ�
cap. 46 ; vgl . 68 A 33. B 1 1 ) . 1taV'ta oe ooKEi:v 1tapa 'tou'tou Â.a�Eîv
Kat UU'tOU o' âv UKT]KOEVat, Ei J.lTJ 'tU 'tOOV xp6vwv EJ.lUXE'tO . 1tUV't(J)�
J.lEV'tOl 'tOOV nueayoptKOOV 'tlVO� UKOUO"Ul Cj>T]O"lV UU'tOV rÂ.aUKO� 6 'PT]yîvo�
Ka'ta 'tOU� UU'tOU� xp6vou� UU'tOOl yqovoo�. Porph. V. P. 3 �oupt� o' 6
l:aJ.J.w� tv OEU'tEpoot 't&v "wpwv [FGrH ist. 76 F 23 11 1 45] 1taîoa 't,
UU'tOU (des Pythagoras) avaypaq>El 'ApÎJ.lVT]O"'tOV K<Xt OtOUO"KUÂ.OV
Cj>T]O"l YEVE0"9at �T]J.lOKpi'tou. 'tOV o' 'ApÎJ.lVT]O"'tOV KU'tEÂ.96V't' U1t0 'tfi�
cpuyfi� X<XÂ.KOUV ava9T]J.l<X 'tOOl iEpoot 'tfi� "Hpa� avaeEi:vat 'tTJV OlUJ.lE'tpov
i:xov tyyu� ouo 1tTJXEWv, ou E1tiypawa ilv tyyqpaJ.J.J.J.Evov 't6oE·
nueay6pEw cpiA� uio� 'ApiJ.J.VTJcr't6� Il' avt9T]KE
1toÂ.Â.a� E�Eup<ilv Ei vi A6ym� crocpia�.
1 44
tomo ()' UVEAOVta Ltf!OV tOV UpflOVlKOV Kat tOV Kav6va O"q>Etq:>tO"UflEVOV
E�EVEYKEÎ V ooc; tOWV. Ei vat f!EV ouv E7ttU tUc; avayeypaf!f!E vac; croq>\.ac;,
ota & ti)v f!\.av, ilv I:îf!oc; ixpe\.A.Eto, cruva�pavtcr9fivat Kat tac; ăA.A.ac; tac;
EV t&t ava9tlf!att YEYp<XflflEVac;.
6. DIOG. LAERT. IX, 38. <Democrit>, spune Thrasylos, a fost,
pare se, un adept al pythagoricilor, ba chiar şi aminteşte de
Pythagoras , adm irându- 1 în tr-o scr iere cu acelaş i nume
(intitulată Pythagoras, cf. Democrit, A 33, B 1 . 1 ) . S-ar părea că
toate ide i le le-ar fi luat de la el ş i , dacă nu s-ar împotrivi
cronologia, ar putea fi socotit d iscipolul acestuia. în orice caz,
Glaukos din Rhegion, care era un contemporan al său, spune
că a fost instruit de unul dintre pythagoric i . PORPHYRIOS, Viaţa
lui Pythagoras 3 Iar Du ris din Samos24, în cartea a doua a scrierii
sale intitulată Anale (FGrH ist . 76, F, 23, 1 1 , 145) consemnează pe
un fiu <al lui Pythagoras>, pe nume Arimnestos, şi ne spune că a
fost învătătorul lui Democrit. Arimnestos deci , întorcându-se din
exi l , consacră în templul Herei un dar votiv de aramă, cu un
diametru de aproape doi coti. Şi era gravată pe acest dar
următoarea epigramă:
M-a consacrat Arimnestos, fiul iubit al lui Pythagoras,
Fi indcă el a izvodit multe <arte> întelepte între proportiile
muzicale.
Acest dar votiv a fost furat de Simos, armonic ianu l , iar
acesta , după ce şi-a însuşit formula monocordului. a dat-o în
vileag ca şi cum ar fi fost a lui proprie. Şi erau consemnate în
epigramă şapte arte (sau .. raporturi întelepte') , însă din cauza
uneia singure, pe care o înlăturase Simos, au d ispărut şi celela lte
înscrise pe darul votiv.
1 45
6a . PROCL. in Eucl. 65, 1 1 Fr. (după Eudem fr. 84; nach 1 1 A
1 1 ; vgl. 85 B 1 2) J..lEta oe toutov (Thales) MaJ..LEpKQS o :E'tTJmx6pou tou
1t0t T]'tOU aOEÂ.<pO� 00� E<pa\jfaJ..lEVO� 'tlÎ� 1tEpt YECiiJ..lE'tpiav (j1tOUOlÎ�
J..lVT]J..lOVEUEÎat 0 0 0 E1tl OE 'tOU'tOt� rr. 'tlJV 1tEpt mhi]v <ptÂ.ocro<pi.av Ei� crxf!J..la
Jtat&ia� EÂ.EueEpou J..lE'tEcrtT]crEv ăvw8€v 't� aPXa� mhfl� tmcrK01tOUJ..lEV�
Kat au� Kat VOEJXO� 'ta SEwpiJJ..la'ta OtEpEUVOOJ..lEV�, o� oi] Kat 'tTJV 'tWV
ava Â.oyov npayJ..lU'tEtUV Kat 'ti]v 'tWV KocrJ..ltKWV (jXT]J..la'tCiiV crucrtam V
aVEUpEV.
6 a. PROCLOS, Comentarii la Euclid 65, 1 1 Friedl. (din Eu de mos
fr. 84; după 1 1 , A 1 1 ; cf. 85 B 1 2) . După acesta (i.e. Thales) , este
amintit Mamercos, fratele poetului Stesichoros, ca unul care
s-a apucat de studiul geometriei . . . Adăugând la strădanii le
acestora studi i le sale, Pythagoras a transformat fi losofia
referitoare la geometrie, pentru a-i da configuratia unei educatii
liberale, examinând principiile ei de bază , cercetând rational şi
abstract teoremele acestei ştiinte. El, de fapt, descoperise şi
teoria numerelor irationale (sau a proporti i lor) şi constructia
figurilor cosmice.
7. ARISTOT. Metaph. A 5 986 a 29 Kal. yap tyEvEto ti]v
TJÂ.triav 'AÂ.KJ..lUlCiiV <VEO�> E1tt 'YEpOV'tt nu8ay6pat. Aus des Aristoteles
Buch ITEpl. tffiv nuaayopEiwv (fr. 1 9 1 Rose) stammt die erste
Aufzeichnung der Pythagoraslegende. Excerpt bei APOLLON
mir. 6 wutot� ( Ep imen ides, Aristeas, Hermot imos, Abar is ,
Pherekydes) oc tmyEvoJ..lEvo� nueay6pa� MvTJcrapxou uio� to J..lEV 7tpffitov
otE1tOVEîto 7tEpt ta J..lUBiJJ..lata Kat to� aptBJ..lo�, ootEpov & notE Kat
'tl� <I>EpEKooou tEpatoJtmia� ouK anEcr'tTJ. Kal. yap tv MHanovtiwt
nÂ.oiou EicrEpXOJ..lEVou <pop'ti.ov exovto� Kat tffiv napatuxovtwv EUXOJ..lEVWV
crwcrtov Ka'tEÂ.SEîv ota tov <poptov E<pmîwm toutov EiJtEtv 'vEKpov toi.vuv
<paviJcrEtat UJ..lÎV cr&J..la ăyov to JtÂ.otov toiito [vgl . Andron. den
1 46
Theopomp ausschreibt nach Porphyr. bei Eus. P. E . x 3, 6]. 1taÂ.tv
o' EV KauÂ.coviat, � CJ>TJ<JtV 'Apt<J'tO'tEÂ.TJc;; <1tpou<JT'U.J.T)VE 't�V Â.EUK�V ăpK'tOV.
KUt O a'\noc;; 'Apt<J'tOtEÂ.T)c;;> ypa<jlCOV 1tEpt UU'tOU 1tOÂ.Â.a �EV KUt ăÂ.Â.a
AEyEt Kat 'tov EV TuppT)viat, <jlT)crlV, OOKVOV'ta �vam�ov O<jltV autO<; OOKVCOV
UnEK'tEtvev'. Kat 't�V ytYo�EVT)V & crtamv toic;; Tiu8ayopEiotc;; 1tpoEt1tEtV .
oto Kat Eic;; Meta1t6vnov a1tfjpev u1to �T)&voc;; 9EcopT)a:ic;;. Kat u1to wil Kacra
1tO'ta�oil ouxj}ai VCOV aU V ăÂ.Â.Otc;; TjKOU<JE <jl(OV�V �EyaÂ. T]V UnEp ă v9pco1tOV'
Tlu9ay6pa, xaîpe'. tooc;; OE 1tap0vtac;; 1tEptOEEîc;; yevecr9at. E<jlUVT] & 1tO'tE
Kat EV KpO'tCOVt KUt EV ME'ta1tovncot 'tfjt au'tfjt Tt�Epat KUt Wpat. EV 9Eatpcot
OE Ka8i]�v6c;; 1tO'tE e!;avi<J'tU'tO, � <jlT)<JtV 'Apt<J'tO'tEÂ.T)c;;, Kat 'tOV tOtoV �T]pOV
1tapECJlTJVE toîc;; KaBT]�vmc;; � XPU<Joilv. AEL. V. H. 11 26 · Aristotelis (fr.
1 9 1 ) AEyEt u1t0 'tOOV Kpotcovtat&v 'tOV n u9ay6pav , A1tOÂ.Â.cova 'y 1tE�pEtoV
1tpocrayopEUE<J8at. IV 1 7 Elitoa<JKE n. to\>c;; av8pol1touc;;, O'tt KpEt 't'tOVCOV
yeyevT)tat crnEp�atcov il Kata t�v CJlUmV t�v BvT]ti]v. Folgen die oben 1
98, 40 ff. berichteten Beweise. Kal. MuAA.iav of. tov Kpotcovta'tT)v
UnE�VT]<JEV, O'tt Miliac;; 6 ropliiou E<J'ttV 6 <t>pu!;, Kat tOV UE'tOV OE 'tOV Â.EUKOV
KUtE\IfT)<JEV U7to�Eivavm am6v. IAMBL. V. P. 3 1 l<J'tOpEÎ liE Kat 'Aptcr'tO'tEATJc;;
EV 'toîc;; TIEpt tfjc;; nueayoptKfjc;; <jltÂ.OOO<jliac;; [fr. 1 92] litaipEcriv nva 'tOtav&
U1t0 'tOOV avlip&v EV toîc;; 1tUVU a1towfltatc;; Ota<jlUAU't'tE<J9at· 'tOil Â.oytKOil
�ffitou to �f.v ecrn 9E6c;;, to & ăv8pco1toc;;, to & otov Ou8ay6pac;;.
7. ARISTOTEL, Metaph. I(A), 5, 986 a 29. Se pare că şi Alkmaion
din Crotona şi-a însuşit această conceptie, fie că a împrumutat
acest fel de a vedea de la pythagorici, fie că discipoli i lu i
Pythagoras au preluat teoria de la dânsul; căci tineretea lui
Alkmaion a coincis cu vremea când Pythagoras era bătrân.
APOLLONIOS, Mirabilia 6 (Prima consemnare a legendei lu i
Pythagoras preluată sub formă de excerpt d in cartea lui
Aristotel, Despre Pythagorei, fr. 191 Rose) . Venind după aceştia
(după Epimenides, Aristeas, Hermotimos, Abaris, Pherekydes) ,
Pythagoras, fiul lui Mnesarchos s-a ostenit mai întâi cu ştiintele -
1 4 7
îndeosebi cu învătătura despre numere. Iar mai târziu n-a fost
stră in n ic i de meşteşuguri le lu i Pherekydes referitoare la
miracole. Căci odată , cum intra în rada Metapont-ului o navă
încărcată cu mărfuri. în timp ce oamenii care se aflau de fată
se rugau să acosteze t e a f ă r ă din pricina încărcăturii. stând
Pythagoras în fata lor le-a spus:
..în adevăr o să se arate că această navă duce trupul unui
mort".
Şi apoi, iarăşi, în Caulonia, <precum ne spune Aristotel. a tălmăcit
semnele, prevestind ursoaica cea albă>. <Acelaşi filosof>, printre
attele multe pe care le scrie despre el, mentionează că " în Etruria
a ucis un şarpe cu muşcătură mortală, muşcându-1 el însuşi". Şi le-a
mai prevestit pythagoricilor răscoala împotriva sectei. În urma
răzvrătirii (Pythagoras) se îndepărtă, fugind din Metapont, fără să-I
vadă nimeni. Şi cum trecea prin vad, sub malul fluviului Kasa,
dimpreună cu a�ii, auzi glas mare, mai presus de puterea unui om:
" Bucură-te, Pythagoras". Iar cei de fată s-au speriat foarte. Şi odată
se ivi în acelaşi timp, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, în Crotona şi în
Metapont. Iar attădată, când se afla la teatru, s-a ridicat brusc,
precum relatează Aristotel. şi a lăsat să se arate, celor din preajmă,
coapsa lui. care era de aur. AEL. , Varia Historia 1 1 , 26.
Aristotel. (fr. 1 9 1 ) ne spune că Pythagoras era numit de către
crotoniati Apolion Hyperboreanul. IV, 1 7 . Pythagoras TI învată
pe oameni că el s-a născut din sământa unor făpturi mai
puternice mai presus de firea cea muritoare.
(Urmează mărturiile din pasajul excerptat mai înainte cu
privire la d iferitele aparitii minunate.)
Şi lui Myllias crotoniatui TI aminti că este Midas frigianul, fiul lui
Gordios ş i mângâie vulturul alb pe care 1-a lăsat să se apropie
de el.
IAMBLICHOS, Viaţa lui Pythagoras 3 1
1 48
Ne info rmează Aristote l , în cele scrise Despre filosofia
pythagorică, precum că bărbatii din secta lor păstrează printre
cele mai secrete învătături următoarea diviziune: în alcătuirea
fiintei rationale o parte anume fiintează ca divinitate, alta ca
om şi alta în felul lui Pythagoras.
8. CLE M . AL. Strom. 1 62 (11 39, 1 7 St.) Ilu8ay6pac; �-ti:v ouv
Mvrtmxpxou LC�IJ.tac;, &c; q>rtmv '17m6j3o'toc;, Wc; oi: 'Apt<J'tO�Evoc; EV 'tâll
Ilu8ay6pou �icot [fr. i FHG 11 272] x:ai 'Apicr'tapxoc; ['Aptcr'to'tEÂTtc; Preller,
fr. 1 90 Rase] x:ai 8E6no�-tnoc; [FGrHist. 1 1 5 F 72 11 550] TupprtvOc; Jiv, ooc;
Oi: NEav8rtc; [FGrHist. 84 F 29 11 1 98] I:{Jpwc; fi T{Jpwc;. OOcr'tE Eivm x:a'tâ
'toUc; nÂEtcr'touc; 'tov Il'U8ay6pav �apj3apov 'to yevoc;. DIOG. VII I 1 ooc;
'Apt<J't�Evoc;, TupprtvOc; ano IJ.lâc; 'tOOV vflcrcov (ic; ecrxov 'A9rtvaîot TupprtvoUc;
f.x:�A6vwc; [lemnos, vgl. Neanthes b. Porph. V. P. 2] . DIOG. 1 1 1 8
'Apt<J't�Evoc; o' EV 'tOOl IlEpi Il'U8ay6pou J((Xt 'tOOv yvcoptiJ.COV CXU'tOU [O. o. fr. 3] q>rtm VO<JT)OUV't(X amov [Pherekydes 7 A 1 ] uno Il'U8ay6pou 'taq>fjvm
EV �ijACOl. PORPHYR. V. P. 9 yEyov6'ta o' E'tOOV 'tE<J<JCXpUKOV'ta q>rtmV 6
'Aptcrm�Evoc; [a. O. fr. 4] x:ai 6prov'ta 'tftv 'tou IloÂux:pa'touc; 't\l)(XVVt&x
(J'IJV'tOVCO'tEpav oooav, OO<J'tE KaAOOc; EXElV EÂE'UaEpcot avopi 'tTJV E1tl<J't(Xcrt(XV
'tE x:ai OE<JnO'tElfXV [IJ.TJ] unOIJ.EVElV, ou'tcoc; ol') 'tTJV Eic; 'I'taÂiav ănapmv
nmijcracr8at. THEOL. ARITHM. (aus Anatolios) p. 40 Ast 'AvBpox:oortc;
oi: 6 Ilu8ayoptx:oc; 6 IlEpt 'toov <J'UIJ.�OÂcov ypa\jfac; x:ai b�ouÂiortc; 6
Il'U8ayoptx:oc; x:ai 'Aptcr't6�Evoc; x:aoo 17tn6�'toc; x:al. NEav8rtc; oi <nb x:a'tâ
'tOV ăvopa avaypa\jfCXV'tEc; mc; E'tE<Jl 'tâc; IJ.E'tEIJ.\ji'UXOO<JElc; 'tac; mhoot
<J'Uj.l��rtx:uiac; f.q>acrav yEyovevm. IJ.E'tâ 'tocrau'ta youv E'tll Eic; naÂtyyEvecriav
EÂ8Etv Il'U8ay6pav x:al. avasflcrat OOcrCXVEl iJ.E't 'tTJV npOO'tllV avax:ux:Âcomv x:al.
f.navooov 'tOU ano E� \ji'UXOYOVlKOU KU�O'U , 'tOU o' (XU'tOU x:ai
anoKCX'ta<J't(X'tllCOU Otâ 'tO crq>atplKOV, Wc; oc x:al. ăAATtV Olâ 'tOU'tCOV avasrtmV
f.crxE· ilit x:ai cru�J.q>eoVEî 'to r.Uq>6pl3ou 'tTJV 'l'uxl'Jv f.crXTtx:ilvm x:a'ta yE 'touc;
xp6vouc;· q> yâp x:al. tl:i E'tll f.yyt<J't(X ano 'tOOV TpcotKOOV t<J'tDpEÎ'tat IJ.EXPl
Sfvaq>avouc; 'tOU q>'IJ<JlKoU x:ai 'tOOV 'AvaKpEOV't6c; 'tE x:al. IloÂ'UKpU'to'Uc; XpOVCOV
x:al. 'tf]c; uno 'Apnayou 'tOU Mijoou 'loovcov noÂtapriac; x:ai avacr'tacrecoc;, fiv
1 49
cllroK:Eî� qruy6vtE� MacrcraÂ.iav ootK'fi<Jav· nâm yap tomo� 6fi6xpov� 6 Il. ·
imo Kaj.L�fuou youv icrtopEîtat At')'U1ttov EÂ.6vto� <JUVT)tXf.lUÂ.roticr&:n EKEî
<JUVOtatp$roV 'tOÎ� i.EpEU<Jt, K:Ut E� Ba�UÂ..&VU f!EtEÂ.8ci>v 't� �ptK:cX�
tEÂ.Eta� f.lU'fl9f]vm, otE Kaf.l�U<J'fl� tf]t IloÂ.uK:patou� f.lEXPt tupavviot
<J'\JVEXPOVEt, llV q>EU')'(I)V Ei� At')'U1tptov j.LEtf]Â.9E Ilu9ay6pa�. Ot� OUV
Uq>atpE9El<J'fl� tf]� 1tEptOOo'\J (tout' E<J'tt ol.� t&v m� et&v) Â.Ot1tcX ylVE'tat ta
toti �iou amou �. DIOG. Vlll 4 toiit6v [Pythagoras] q>'fi<Jtv 'HpaK:Â.EW'fl�
6 IlovnK:� [fr. 37 Voss, v. î. a . s. 7 B 8] 1tEpt aiYrou ta& Myetv, w� El'fl
no'tE yeyovoo� Ai9aAili� K:al. 'l:.pj.Loii ui� voj.ltcr9Eirr tov &E 'l:.pf.lf]V EiJtEîv
aut&t EAEcr9at o 'tt âv �OUÂ.'fl'tat 1tÂ.ftV a9avacria�. aiti]cracr9at ouv �&vta
K:al. tEÂ.Eut&vta f.lVilf.l'fiV EXEtV t&v <J'\Jj.L�tv6vtrov. ev f!EV ouv tf]t �rof]t
1tUV't(I)V Otaj.lV'flj.lOVEOOat' E1tEt & a1t09<lvot, 't'flpf]crm ti}v auti}v f.lVilf.l'fiV.
xp6vrot o' OOtEpoV Ei� J.c:&popllov EÂ.9Eîv K:Clt imo MEVEÂ.Ero tproef]vm. 6 o'
l:iÎ<p� EÂ.E')'EV, � AiSaÂ.tO'fl� notE yq6vot, K:al. ott nap' 'l:.pf!OU to O&pov
Â.�ot K:at ti}v tf]� ljiUXfJ� 1tEpt1tOÂ.'fi<Jt V, � 1tEptE1tOÂ. iJS'fl K:U t Ei� ooa q>Uta
K:Ut �&ta 1tapE')'EVE'tO K:at ooa it \ji'\JXll EV t&t "AtO'fiL E7ta9E K:Ut ai Â.omal.
ti va ll1tOfiEVOU<JtV. (5) E1tEt0i} & l:.iî<popll� anoeavm, j.LE'ta�f]vat ti}v \ji'\JXllV
a'ÎltOU Ei� 'J:.pj.LO'ttj.LOV, � K:Ul aut� mcrttv SEÂ.rov &ouvm E1tavf]A9Ev Ei�
�pani� K:Clt El<JEÂ.9Wv Ei� 'tO 'tOU 'An6Urov� i.Ep6v enE&t.I;Ev ilv MEVEÂ.a�
avE9'fiK:EV acrmfu (E!p'fl ')'Up aut6v, Ot' UnE1tÂ.Et EK: Tpoia�. ava9Eîvm t&t
'A7t6Urovt 'tftV acrmfu) 0La<JE<J'fl1tUÎUV fjO'fl, f!OVOV & Otaf!Evov 'tO eA.apavnvov
np6crronov. E1tELOft & 'l:.pf!O'ttj.l� a1tE9avE, ')'EVE<JSat n6ppov 'tOV di]AtoV
aÂ.tfu· K:al. navta nUÂ.LV llVllf.lOVEUELV, � np6cr9Ev AiSaÂtO'fl�, Eit' J:.iî<po��.
Ei ta 'J:.pj.LO'ttfi�. Ei ta Il� yevotto. E1tEtOft &E flUppo� aneSavE, ')'EVE<J9at
rrueay6pav K:al. navtrov t&v Etp'flf.lEvrov f.lEvf]crSat. Pherekydes Lehrer
des P. s. 7 A 1 - 7 a .
8. CLEMENT DIN ALEXAN DRIA. Stromat. 1 . 62 ( 1 1 , 39, 17 St . ) .
Pythagoras, fiul lui Mnesarchos, era deci din Samos, după cum
spune Hippobotos; dar după cum ne intormează Aristoxenos,
în scrierea sa despre Viata lui Pythagoras (fr. 1 FHG 11. 272) . la tel
1 50
ca Aristarh (sau Aristotel -fr. 1 90 Rase) şi Theopomp (FGrHist.
1 1 5, F, 72, 11, 550) era etrusc. Însă după Neanthes (FGrHist. 84, F,
29, 1 1 , 1 98) era fie sirian, fie din Tyr. Astfel încât, după majoritatea
autorilor, Pythagoras era de neam barbar. DIOG. LAERT. VII I , 1 . Însă, potrivit lui Aristoxenos, era etrusc, de obârşie din una din
insulele pe care le-au stăpânit atenienii , după ce izgoniseră pe
etrusci (lemnos -cont. N e a n t h e s la PORPHYRIOS, Viaţa lui
Pythagoras 2) . DIOG. LAERT. 1, 1 1 8 . Însă în scrierea sa Despre
Pythagoras şi discipolii săi, Aristoxenos (fr. 3) afirmă că el
(Pherekydes) , murind, după ce fusese bolnav, a fost îngropat
de Pythagoras la Delos . PORPHYR IOS , Despre viaţa lui
pythagoras 9. Şi ne mai spune Aristoxenos (cf. supra fr. 4) că
fiind Pythagorasîn vârstă de patruzeci de ani şi văzând că tirania
lui Polycrates se întărea peste măsură --ostfel încât un bărbat
liber nu mai putea suporta autoritatea de stat şi despotismul ei
-o ridicat ancora, îndreptându-se spre Italia.
THEOL. ARITHM . , (d in Anatol ios) p. 40 Ast . Androkydes
pythagore ic u l , cel care a scris lucrarea Despre simboluri,
Eubul ides, tot un pyt ha gori c , Aristoxenos, H ippo botos ş i
Neanthes -care au consemnat elementele traditiei referitoare
la acest bărbat - ne spune că metempsihozele întâmplate
fi losofului se petrecură în decurs de 2 1 6 ani . După ce a trecut
acest număr de ani, Pythagoras ajunse la palingeneză şi a re trăit
ca şi cum, după cea dintâi rotatie a cic lului şi întoarcere a
cubului numărului şase, psihogonic, (fiind acesta capabil de a
reveni la pozitia in it ială în virtutea naturi i sale sferice, prin
asemenea potriv i r i , e l ar f i obtinut a ltă perioadă a viet i i
regenerate. Cu această mărturie concordă ş i afirmatia că e l
căpătase într-o vreme sufletul lu i Euphorbos. Efectiv, după
cercetările istorice, sunt 5 1 4 ani de la evenimentele războiului
traian până la epoca lui Xenofan filosoful naturii (fiziologul) , a lui
1 5 1
Anacreon şi a lui Polycrates, când s-a petrecut şi răzvrătirea
ionienilor asediati de Harpagos Medul, fugind atunci din această
împresurare foceenii pribegi care întemeiară Massalia. Deci ,
Pythagoras era contemporan cu toti aceştia . Se mai povesteşte
că după ce Cambyses cucerise Egiptul, Pythagoras fusese luat
prizonier acolo, pe când tocmai îi frecventa pe sacerdoti. Şi
mutându-se apoi la Babilon, a fost initiat în misteri i le barbare la
vremea când domnia lui Cambyses coincidea cu tirania lui
Polycrates, de care fug ise filosoful şi trecuse în Egipt. Dacă vom
scăpa aşadar de două ori numărul de ani al acestui ciclu (ceea
ce înseamnă de două ori 2 1 6 ani), ne mai rămân 82 de ani
pentru durata vieţii sale . DIOG. LAERT. VII I , 4 Heraklides Ponticul
(fr. 37 Voss, cf. şi Pherekydes 7, B 8) ne spune că acesta
(Pythagoras) povestea despre el următoarele: cum că ar fi de
obârşie (prin naştere) , un Aithalid şi era socotit fiul lui Hermes. l
a spus deci Hermes să aleagă orice şi-ar dori, în afară de
nemurire. El atunci i-a cerut ca atât în timpul vieţi i , cât şi după
ce s-ar fi săvârşit, să poată păstra memoria celor întâmplate.
Astfel, cât era încă în viaţă putea să-şi aducă aminte de toate,
iar după moarte la fel a păstrat aceeaşi amintire. Ceva mai
târziu, sufletul lui a intrat în trupul lui Euphorbos, care a fost rănit
de Menela u. Iar Euphorbos spunea că fusese cândva un
Aithalid ş i că darul său îl primise de la Hermes. Povestea ciclului
migraţiilor sale: cum se reîncarnase, în ce plante şi în ce animale
intrase, câte pătimise sufletul lui în Hades şi toate întâmplările,
câte le mai aşteaptă pe celelalte suflete <în metempsihoză>.
(5) După ce a murit Euphorbos, sufletul lui s-a mutat în trupul lui
Hermotimos, care, dorind şi el să dea mărturie (că fusese însuşi
Euphorbos) s-a întors la Branhizi. Şi mergând la sanctuarul lui
Apolion, arătă acolo scutul consacrat de Menelau (căci , după
cum spunea el, când plecase acest erou de la Troia, pentru a
1 52
naviga spre casă, îşi consacrase scutul lui Apolion). Iar acum
era deja putred: rămăsese din acel scut numai îmbrăcămintea
de fildeş. După ce a murit Hermotimos, a renăscut în persoana
lui Pyrrhos, un pescar din Delos. Şi din nou îşi amintea de toate:
c u m fusese mai îna inte Aithal idu l , apoi Euphorbos, a po i
Hermotimos, pe urmă Pyrrhos. Iar după ce a murit Pyrrhos, se
născu Pythagoras, care-şi amintea de toate cele mentionate
aici . (Pentru P h e r e k y d e s, maestru al lui Pythagoras, vezi şi
7A, 1 -7 a DK) .
Ba. PORPHYR. V. Pyth. 1 8 End oe tfic; 'ItaÂ.iac; EnE�TJ Kat Ev
Kp6trovt EYEVE'tO, <pT]O'lV 6 �tKaiapxoc; [fr. 20 FHG 1 1 244], ooc; avOpoc;
a<ptKOJlEVO'U noÂ.unÂ.avou 'tE KC:Xt nq>t't'tOU KC:Xt Kata ti]v ioiav <pOOlV UrtO
'tfic; tUXTJc; Eu KEXOPTJYTJJlEvou (ti]v tE yap ioeav dvm EÂ.EueEptov Kal.
JlEyav xapt v tE nÂ.EicrtTJv Kal. KOOJlov Enl. tE tfic; <provfic; Kal. tou ijaouc; Kal.
Ent tffiv ăUrov (mavtrov EXELV), outroc; Ot9Eîvat ti]v Kpotrovtatffiv n6A.t V,
rocrt' End 'tO tffiv YEPOV't(I)V apxEl:ov Elvuxay<ilyT]crEv noA.A.atcal. KaA.a
otaÂ.EX9Eic;, toîc; veme; naA.tv i]�T]nKUc; Enmi]crato napmvecrnc; una tffiv
<lpx6vtrov KEA.E'009dc;· JlEta oc tauta toîc; nmcriv EK tffiv otoa(jl(aÂ.Eirov
a9p6mc; (j'I)VEA9oUmV' El'tC:X taîc; yuvatŞ KC:Xt YUVatKWV cruA.A.oyoc; C:XU'tffit
KC:X'tEcrKEOOcrST]. ( 1 9) YEVOJlEV(I)V oc 'tOU't(I)V JlEYUAT] nepl. C:XU'tOU T]�i]9T]
oo�a. KC:Xt noA.A.ouc; JlEV EAC:X�EV E� autfic; 'tfic; n6Â.Eroc; OJllAT]tUc; ou JlOVOV
ăvOpc:xc; aA.A.a KC:Xt yuvaîKac;, oov Jltâc; YE ewvouc; KC:Xt o�oi]9T] 'tOUVOJlC:X,
noA.A.ouc; o' ano tfic; crUVEyyuc; �apj3Ctpo'U XWpac; �acrtÂ.E îc; 'tE KC:Xt OUvacrtac;.
a JlEV ouv EAEYE toîc; cruvoumv, ouoc de; EXEl <ppacrat ��airoc;· KC:Xt yap
ouo' i] tuxoucra Tjv nap' autoîc; (jt(l)ni]. JlnA.tcrta �-tEvtot yvroptJla napa
nâcrtv EYEVE'tO npffitov JlEV OOc; ae<lvatov dvai <pT]crt ti]v \jJUXiJV, dta
JlEt�aA.A.o'\)(jav de; ăU..a yEvTJ �rotrov, npac; oc toutmc; ott Kata rtEpt6oouc;
nvac; ta YEVOJlEVU notE naA.tv yivE'tat, VEOV o' ouocv anA.ffic; E(j'tt KC:Xt O'tl navta ta ytv6JlEva EJl'l'uxa oJloyEvfi &î voJli�Etv. <paivEtm yap de; ti]v
't::,A.A.a&x ta o6y�-tata rtpffitoc; KOJltcrat 'tC:XU'ta Ilu9ay6pac;.
1 53
8 a . PORPHYRIOS, Viaţa lui Pythagoras 1 8 . Ne spune
Dikaiarchos (fr. 29 FHG 1 1 , 244) , cum că ajungând Pythagoras
în Italia şi stabil indu-se la Crotona , se dovedise a fi un bărbat
călătorit, foarte ales, bine înzestrat de soartă în privinta făpturii
sa le : era îna lt , avea înfăt işarea u n u i om l iber, cu totu l
fermecător, pe deplin armonios (prin voce, prin purtări le lui ,
prin toate celelalte) . Astfel de sentimente izbutise el să inspire
c etăţ i i c roto n i a t i l o r încât , d u p ă ce câşt i g ase (pr in
" psyc hagogie'1 sufletele bătrâni lor care alcătuiau sfatul ,
rost ind multe şi frumoase cuvântări, la îndemnul arhontilor a
mai compus şi pentru tineri discursuri de îndreptare (pareneze) ,
potrivite suflete lor adolescente, şi apo i a cuvântat de
asemenea pentru copi i , care se strângeau de prin şcoli, în
număr mare, şi , tot la fel , vorbi pentru femei, care se adunaseră
şi ele ca să-I asculte . ( 1 9) Iar după ce se întâmplară acestea,
faima învăţături i sale a crescut considerabil şi a făcut multi
adepti , fie în această cetate -nu numai bărbati, c i şi femei
(nu mele u ne i a s ingure d i ntre e l e , Thea n 6 , căpătând
pretutindeni răspândire) , fie chiar în tinutu l barbar învecinat,
de unde veniră să-I asculte multi regi şi stăpânitori. Ce spunea
disc ipolilor care intrau în relatii cu dânsul nu ar putea nimeni să
arate în mod sigur; căci în cercurile lor tăcerea nu rămânea la
voia întâmplări i . În orice caz dintre cele mai cunoscute de toti
era învătătura potrivit căreia sufletul este, după cum spune
el, nemuritor iar apoi trece în ate specii de vietuitoare. Pe
lângă acestea mai sustinea că cele întâmplate se vor întâmpla
cândva iarăşi , potrivit unor perioade cicl ice, şi că în mod
nemijlocit nimic nu este nou; că toate făpturile însufletite trebuie
să le considerăm fi inte pe care le uneşte înrudirea. În mod
evident aceste opinii Pythagoras le-a introdus cel dintâi în Elada.
1 54
9. - 6 m:pl. Tii� ot&xrncaA.i.a.c; autou [Pythag.J oi 1tM:i.o� ta !J.Ev t&v
IJ.U9TJIJ.attK&v KaAOUIJ.Ev<ov E1ttO'tTJIJ.WV 7tap' Aiyu1tti.wv tE Kal. XaA.&xi.wv
Kat cllotvtKWV qxxcrl. V EKIJ.a9Eîv· yEWIJ.Etpi.a� IJ.EV yap EK 7taA.at&v xp6vwv
Em1J.EATJ8f!vat Aiyu1tti.o�. ta OE 1tEpt aptSIJ.o� tE Kat A.oytUIJ.OU� clloivuca�.
XaA.&xi.o� OE ta 1tEpt tov OUpaVOV 9EwpT]1J.ata· m:pl. t� t&v 9E&v aytutda�
Kal. ta A.ot1ta t&v 7tEpl. tov Pi.ov tmtTJOEUIJ.atwv 7tapa t&v Maywv <pacrl.
otaKoucrat tE Kal. A.aPEîv. Kat tauta f.LEV crxEoov 1toA.A.o� tmytyvrixrKEtv
ota to yqpa<p9at tv il7tOf.LVTJf.Lautv, ta oc A.oma t&v tmtTJOEUf.Latwv �ttov
ELVat yv<Optf.LU ' 1tATJV tOUUUtTJt YE ayvEiat <pTJUtV boo�o� tv tilt El300f.LTJt
til� rr,� 1tEpt68ou [fr. 36 Gisinger Stoice a VI 1 1 9] KEPXilcrSat Kal. tilt
1tEpt tOU� <pOVOU� <puyflt Kat <pOVEOOVtWV, ro� llll IJ.OVOV t&v Ef.L\j/UXWV
UltEXEU9at, aHa Kat f.LUYEtpOt� Kat 9TJpatopm f.LTJOE1tOtE 1tATJUtlll;EtV.
STRAB. XV 7 1 6 (aus Onesikritos fr. 1 0 MOII . ] Et1t6vt� o' [Ka lanos]
Ott Kat Ilu8ay6pa� totauta rAskese] A.tyot KEAEUOt tE EJ.l\j/UXWV
a7tEXEU8at KtA.. DIOG . VIII 20 Sooi.at� tE txpflto li'l'uxm�. oi & <pamv,
ott aMKtoput f.LOVOV Kat tpi.<pot� yaA.a8TJvoî� Kat toî� A.qof.LEvOt�
a1taA.i.at�, ijKtuta oc apvamv. o yE f.LTJV 'Aptcrt6�Ev� [fr. 7 FHG 11 273]
1tUVta IJ.EV ta ăA.A.a uuy�WpEÎV autov tu8i.Etv EIJ.'l'Uxa. IJ.OVOV o' aittxmeat
poo� apotil� Kal. Kptou. GELL. IV 1 1 . 1 opinia vetus falsa occupavit
e t convaluit Pythagoram philosophum non esitavisse ex
animalibus. item abstinuisse fabula quem Graeci KUaf.Lov
appellant. 2. ex hac opinione Callimachus poeta scripsit ( fr.
1 28) Kal. KUUIJ.WV ă1to XEîpa� EXEtV, avt&vto� t&utou, Kayro, Ilu8ay6pa�
ro� tK:EM:uE, A.Eyw. 4. Sed Aristoxenus musicus. vir litterarum veterum
diligentissimus. Aristoteli phi/osophi auditor. in fibra quem de
Pythagora reliquit (a. 0) . nul/o saepius legumento Pythagoram
dicit usum quam fabis, quoniam is cibus et subduceret sensim
alvum et levigaret. 5. verba ipsa Aristoxeni ( fr. 7 FHG 11 273)
subscripsi : IT. oc t&v &mpi.wv IJ.aA.tuta tov KUaf.LOV tOorif.LacrEv· M:tavttK6v
tE yap dvat Kat OtUXWPTJttKOV' OtO Kat f.LUAtuta KEXPTJtUt aut&t. 6.
porcu/is quoque minuscu/is et haedis tenerioribus victitasse idem
1 55
Aristoxenus referi. 7. quam rem videtur cognovisse e Xenophilo
Pythagorico familiari suo et ex quibusdam aliis natu maioribus,
qui ab aetate Pythagorae <haud tantum aberant> . . . 1 2 .
'AptcrtotEÂ.T)r; [fr. 1 94] 8E !lfitpa� Kat KapOÎa� Kat aKaÂ.fiq>TJ� Kat towutwv
ttv&v ăAA.wv U1tEXEcr9ai q>T]crtY 'tOU� nueayoptKO�, xpficr6at OE 'tOÎ�
ăAA.ot�. Vgl. c . 52.
9. PORPHYR . , ibidem 6. Despre învăţătura lu i (Pythagoras)
cei mai multi autori ne spun că elementele şt i inţelor numite
matematice le-a învăţat de la egipteni , chaldei şi fen icieni .
Căci egiptenii se ocupau de geometrie din vremuri străvechi;
fenic ienii cultivau ştiinţa despre numere şi calcule iar chaldei i
teori i le despre cer. Notiuni le cu privire la ceremonii le sacre
închinate zeilor şi celelalte practici apl icate în viaţă , e i ne
spun că le-ar f i auzit şi le-ar fi preluat de la magi . Şi notiunile
de cult le cunosc destul de mulţi , f i indcă sunt consemnate în
scris, dar restul preceptelor sunt mai puţin cunoscute; în afară
doar de menţiunea făcută la Eudoxos în cartea a şaptea din
Ocolul pământului (fr. 36 G i s i n g e r, Elemente VI, 1 1 9) , unde
se spune că el dădea dovadă de o neprihănire atât de mare
şi de o repulsie atât de considerabi lă pentru vărsarea de
sânge şi pentru cei care varsă sângele, încât nu numai că se
obţinea de la consumarea celor însufleţite , dar nici măcar
n u se a p rop ia vreodată de bucătari sau de vânăto r i .
STRABON XV, 7 1 6 (din Onesikritos, fr. 1 O M OI I . ) . . . . Ş i spunea
(Kalanos) că şi Pythagoras vorbea despre asemenea lucruri
(despre asceză) şi recomanda obţinerea de la consumarea
celor însufleţite . . .
DIOG. LAERT. VI I I , 20. Ş i aducea ofrande numai din cele
neînsufleţite; iar uni i spun că folosea la jertfe doar cocoşi i
sau iezi i neînţărcaţ i ş i aşa-n u m iţ i i purce i de lapte, dar
1 56
nicidecum miei i . Însă Aristoxenos (fr. 7, FHG 1 1 , 273) ne spune
că e l îngăduia să mănânci d in toate celela lte an imale,
recomandând numai să te obti i de la carnea boulu i care
trage la jug şi a berbeculu i . AULUS GELLUS, Nopţile attice IV,
1 1 . 1 . S-a răspândit şi a căpătat crezare o veche părere greşită,
potrivit căreia filosoful Pythagoras nu obişnuia să mănânce din
carnea de animal. De asemenea că el se abtinea să consume
bobul78 pe care grecii îl numesc kyamos. 2. Acordând crezare
acestei opini i , poetul Callimachos (fr. 1 28) a scris:
Să nu te-atingi de-a bobului grăunte indigeste;
Cum indemna Pythagoras, la fel zic eu!
4. Dar muzicianul Aristoxenos (fr. 25 Wehrli) , un bărbat foarte
priceput în probleme de literatură veche, discipolul filosofiei
lui Aristotel, în cartea pe care ne-a lăsat-o despre Pythagoras
ne spune că filosoful de nici o altă legumă nu se folosea mai
des decât de bob, f i indcă acest aliment goleşte pe nesimtite
stomacul şi-1 uşurează. 5. Am copiat mai jos înseşi cuvintele lui
Ar istoxenos ( fr. 7 , F H G 1 1 , 2 73) : " D intre toate legumele ,
Pythago ras ce l mai mu lt aprec ia bobu l , deoarece uşura
d igestia şi era laxativ; din această cauză îl folosea foarte des".
6 . Acelaş i Ar istoxenos m a i mentioneaza că mânca de
asemenea purcei de lapte şi carnea de ied fragedă. 7. Se
pare că obtinuse această informatie de la Xenophi los, un
pythagoric, prieten al său , şi de la alt i oameni d intre cei mai în
vârstă, care nu se aflau prea departe de vremea lui Pythagoras
< . . . > 1 2 . Aristotel (fr. 1 94, c itat de Plutarh , Mara/ia VII) ne
informeaza că pythagoricii se obtineau să consume uterul şi
inima, iar dintre peşti , urzica de mare şi alte al imente de acest
soi. Însă că ei mâncau din toate celelalte (cont. şi DK 52) .
1 57
1 O . PLAT. de re p . x 600 A &J,J .. a oi] Ei Jl i] OTtJloaim, ioim 'ttal. v
ilYEJlOOV 7tatOEiac; au'toc; �&v AEYE'tat "OJlllPOc; YEVE08at, Ot ElCEÎVOV
ityamov enl. auvouaim Kal. wîc; ua'tEpatc; 6o6v uva napEOoaav �iou
'0Jll1Ptldtv, c001tEp Tiu8ay6pac; au't6c; 'tE Otaq>EpOV't(J)c; E1tt 't01hrot i}yani]811 ,
Kat oi ila'tEpot eu Kat viiv nueay6pEtov 'tp6nov enovoJ.J.a�ov'tEc; 'toii
�iou Btaq>avEîc; 1t11 OoKoiiatv dvat ev 'toîc; ăA.A.atc; ; DIOG. VI I I 45
TjKJla�E oe (Pythagoras) Kal. Kam "ti]v E�llKOa"ti]v oAUJl7ttaoa [540-
537], Kat au'toii 'tO aua't11Jla OtEJlEVE JlEXPt yEvE&v EvvEa i] Kat OEKa.
46. 'tEAEU'taîot yi:J.p EYEvOV'tO 'tcOV nueayopEt(J)V, oile; Kat 'AptO'tO�Evoc;
[fr. 1 2 FHG 11 275] ElOE, 3Ev6q>tA6c; 'tE 6 XaAKtOEuc; (mo epatKllc; Kat
<l>av'trov 6 <l>A.taatoc; Kat 't.XEKpU'tllc; Kat dtoKA.îic; Kat TioAUJlvaa'toc;
<l>A.taatot Kat au'toi. fiaav o' aKpoa'tat <l>tAOÂUOU Kat l:UpU'tOU 'tcOV
Tapav'tivrov.
10 . PLATON, Statul X, 600 A.
Aşadar, nu se spune oare că Homer, în timpul vieti i sale,
chiar de n-a făcut-o publ ic, măcar în particular a fost el însuşi
călăuza educatiei unor oameni care-I îndrăgeau pentru că l i
se îngăduia să-i stea în preajmă şi care au lăsat urmaşilor o
anumită cale homerică de viată , tot aşa cum Pythagoras era
deosebit de îndrăgit el însuşi pentru această menire şi , până în
zilele noastre, urmaşii lui, care numesc " pythagoric"un anumit
fel de viată, oare n-ou ajuns ei cu totul deosebiti printre ceilalt i
oameni? DIOG. LAERT. VII I , 45 Era (Pythagoras) în floarea vârstei
la vremea celei de-a 60-a ol i mpiade (540-537 î.e . n . ) ; iar
aşezământul şcolii sale a dăruit până într-a noua sau a zecea
generatie . 46. Ult imii pythagorei au fost cei pe care i-a mai
apucat ş i Aristoxenos (fr. 1 2, FHG 1 1 , 275) : Xenophilos din Chalkis
ul trac ic, Phanton din Phl ius , Echekrates, Diocles şi Polymnastos
tot din Phl ius. Erau aceştia discipoli i lu i Ph i lolaos şi Eurytos,
pythagorei din Torent.
1 58
1 1 . HIPPOL. Ref. 1 2, 1 2 (Dox. 557) �t6&opo; & 6 'l.:pE'tptEU; Kal.
'Apto't61;rux; 6 JlOOOtK0; qxxm 1tfD; Zi:xpXu:xv rov XWl'nîov FAT]AUE\ffi Hu!ktyqxxv.
1 1 . H IPPOLYTOS, Refutatio 1 , 2, 1 2 (D. 557).
Diodor din Eretria şi Aristoxenos muzicianul (fr. 1 3 Wehrli) spun
că Pythagoras a mers la Z a r a t a s chaldeul (Zarathustra) .
1 2 . DIOG. VII I 1 4 Kal. 7tp&1:ov [Pyth.] Ei<; 'tOU<; "t.A.A.T]va<; JlE'tpa
Kat cr1:a9Jla EicrT]yi)cracrSat, Ka86: <pT]<nV 'Aptcr't6�Evo<; 6 Jl0001.K6<; (fr. 1 O
FHG 1 1 274) . Porph. V. P. 22 1tpoofjA.8ov o' a\:mot, m<; <pT]crtV 'AptcrtO�EVO<;
[fr. 5 FHG 11 273 ], Kat ÂEUKavol. Kat Mmcramot Kat nEuKE'ttOt Kat
'ProJlaîot. Vgl. lambl. V. P. 24 1 .
12 . DIOG. LAERT. VII I , 1 4. Şi cel dintâi (Pythagoras) ar fi introdus
la greci unitătile de măsură (pentru lungime) şi cele de greutate
(unitătile ponderale) , după cum afirmă Aristoxenos muzicianul
(fr. 24 Wehrli) . PORPHYRIOS, V. P. 22. Şi au început să-I frecventeze
lucanii, messapii, peucetii şi romanii (cf. şi IAMBL., V.P. 24 1 ) .
1 3 . PORPH. V. P. 4 aA.Âot o' EK Elmvou<; 'tfj<; nuawvaK'tO<; 'tO yevo<;
Kpi)crcrT]<; uiov TT]A.auyfj nuSay6pou avaypa<po001. Kat !hlym(pa Muîav
[vgl. 58 A geg. End.], oi & Kal. 'Aptyvro'tT]V (tOv Kal. cruyypUJlJla'ta
Ilu9ay6pEta crrot�Ecr9at). TiJlatO<; [fr. 78 FHG 1 2 1 1 ] 8' icr'topEÎ 'tlJV
Ilu9ay6pou 8uya1:Epa Kat Jtap9Evov oiicrav ftyEîcrSat 1:ci'Jv JtapaEvwv ev
Kp6'tWvt Kat yuvaî:Ka 'tWV yuvatKWV. 'tlJV o' oiKiav �TJJlT]'tpo<; iEpC>v JtOtfjcrat
1:0'\J<; Kpo'twvta'ta<;. 'tOV ot <!'tEVWJtOV KaA.Eîv MoucrEÎOV. Vgl. DIOG. VII I
1 5 . lambl. V. P. 1 70 yi]Jlav'ta & 'ti]v '}'EVVT]BEîcrav mhci'Jt !hlymtpa, JlE'ta
'taU'ta oc MEV(Ovt 'tWt KpO't(OVtU'tT]t cruvotKi]cracrav, ayayEÎV oihw<; Wcr'tE
JtapBEvov JlEV oooav ftyEî:cr9at 'tWV XopWV, yuvaîKa OC '}'EVOJlEVT]V ltpW'tT]V
Jtpomevat 1:oî<; lkoJloî<;· 1:oU; 8t ME'taJtovnvoU<; 8ta JlvTJJlll<; rxoV'ta<; i:n
'tOV Ilu9ay6pav Kat JlE'tU 'tOU<; auwu xp6vou<; 'tlJV f!EV oiKiav aU'tOU
1 59
Ai}f!TI'tpor; U:pOv tt:Atom, tov oc ott:vwltbv Mouot:îov. IUSTIN 20, 4 (aus
T imaios) Pythagoras cum annos viginti Crotonae egisset,
Metapontum emigravit ibique decessit: cuius tanta admiratia
fuit ut ex domo eius templum facerent. V. Cic . d . fin . V, 2, 4. PAP.
HERC. 1 788 (Col i . alt. VI II fr. 4; Cronert Kolotes u. Mened. S 1 47
<ev oc KpitTitt Katt:A.Srov tir; to 'I&xîov ă>v<t>pov < . . . > Kat ta ncpi SE<&v
. . . EV> cmoppi}totr; <f!<XecOV anfipt:v> tir; Kp6twva <K<Xt K<XtEOtpEijiEV
bvt:vi}Kovta <i!tTJ Ptour; Kat eta>q>TJ ev Mt:ta<novtiwt [nă m l .
Pythagoras].
1 3. PORPHYRIOS, Vita P. 4. Iar altii mai consemnează odraslele
care i s-au născut din Thean6, fiica lui Pythonax după neam o
cretană: Telauges al lui Pythagoras şi o fiică, Myia . Iar după unii
<ar mai fi fost şi> Arignote (s-ar ti păstrat chiar de la ele scrieri
pythagoreice) . Timaios (FHG 566 F, 1 3 1 } relatează în istoria lui, că
ea, nefi ind încă măritată, conducea corul fecioarelor d in
Crotona la vremea fecioriei, iar când s-a căsătorit - corul femeilor
şi că locuinta <filosofului> au închinat-o crotoniatii Demetrei,
numind porticul ei " locaşul Muzelor". (Compară de asemenea
DIOG. LAERT. VII I , 1 5) . IAMBLICHOS, V. P. 1 70. Spoun oamenii că
însuşi Pythagoras nu era mai putin admirat pentru buna sa
rânduială fam il ială decât pentru filosofie. Căci după ce se
căsătorise, pe fiica lui ce i s-a născut, şi care s-a măritat apoi cu
Menon crotoniatul, a îndrumat-o în aşa fel încât la vremea
fecioriei conducea corurile. Şi odată ce ajunse femeie măritată
se apropia de altare cea dintâi. Iar cetătenii oraşului Metapont
păstrând vie amintirea lui Pythagoras chiar şi în vremea ce urmă
după anii vieti i sale , sfintindu-i casa au făcut din ea templul
Demetrei, iar din portic Museion. IUSTINUS 20, 4 (informatie luată
din Timaios) .
1 60
Pythagoras, după ce a petrecut douăzeci de ani la Crotona,
emigră la Metapont şi acolo se petrecu din viată. O admiratie
atât de mare 1-a înconjurat în acel oraş, încât locuitorii au făcut
din casa lui un templu (cf. Cicero, De finibus V, 2, 4) . PAPYRUS
HERCULANENSIS 1 788 (Coli . alt. VI I I fr. 4) . Şi mergând apoi în
Creta, (Pythagoras) cercetă peştera muntelui Ido < . . . >, iar după
ce învătă doctrina despre zei cuprinsă în preceptele secrete,
plecă mai departe la Crotona. Muri după ce a trăit nouăzeci
de ani şi fu îngropat la Metapont.
1 4 . DIOD. XII 9, 2 ff. (Ephoros ?) yev6f!Evoc; DE 1tap' au'tot<;
(Sybariten] Dllf!Uyooyo<; TfiÂ.u<; Kat KU'tllYop&v 'tOOV flfYt<r'tWV avDp&v
E1tEtcrE 'tOU<; Eupapi'tac; qmyaDEooat 'tOU<; E\mopw'tcr'touc; 'toov 1tOÂ.t'toov
1t€V'taKocriouc; Kat 'ta<; oucriac; UU'tOOV DllflEUcrat. (3) 'tOOV oc qmyu8wv
1tapEÂ.80V't(I)V Ei<; Kp6'tWVU l((Xt KU'taqmy6V't(I)V E1tl 'tOU<; Ei<; 'tTJV ayopav
Prof.Lo'\)<;, 6 f.LEV TfiÂ.u<; E�E1tEfl'lfE 1tpmPEu'ta<; 1tpoc; 'touc; Kpo'trovtcr'ta<;. oi<;
i'jv 1tpocr'tE'tUYflEVov il 1o'i><; qmyuDa<; EKoouvm il 1t6Â.Ef.LOV 1tpocr&xm9at.
( 4) cruvax9Et<rll<; oc EKKÂ.llcria<; Kal. 1tpo'tE9Eicrll<; PouÂ. fie;, 1tO'tEpov XPTJ
'tou<; iKE'ta<; EKDouvat 'tot<; Eupapi'tat<; il 1tOÂ.Ef.Lov U1tof.LE'ivm 1tpo<;
Duva'tro'tEPOU<;. a1topOUflEVll<; 'tE 'tfj<; cruyKÂ.fl'tou Kai 'tOU DTJflOU, 'tO f.LEV
1tpOO'tOV Epp€1tE 'tat<; yvrof.Lat<; 'tO 1tÂ.fj9o<; 1tpO<; 'tTJV cX1tODOOtV 'tOOV tKE'tOOV
Dta 'tov 1tOÂ.EflOV. f.LE'ta DE 'tail'ta Tiu9ay6pou 1ou <p tÂ.ocr6<pou
<rUf!PouÂ.EucraV'tO<; crrot�EtV 'tOU<; iKE'ta<;. flE'tE1tEcrOV 'tUt<; YVOOf.Lat<; KUl
'tov 1toÂ.Ef.Lov u1tEp 'tf\<; 1oov i KE'toov crro'tllpiac; a vEiÂ.ov'to. c s ) cr'tpa't'E'\Jcruv'trov D' f.1t' au'touc; 'toov Eupapt'toov 'tptuKov'ta f!Uptucrtv
cXV'tE'tUX9llcrav oi KpO't(J)Vtâ'tat DEKa fl 'Uptcrcrt MiÂ.rovoc; 'tOU a9Â.ll't0U
i(youf!Evou Kal. Dta 1i]v u1tEpPoÂ.i]v 'tfi<; wu crrof.La'to<; Wflll<; 1tpro1ou
'tpE'IfUflEvOU 'tO'\)<; Ka9' UU'tOV 't'E't'UYflEvO'IJ<;. (6) 6 yap avi]p OU't'G<; �UKt<;
'0Â.Ufl1tta VEVtKllK00<; Kat 'tTJV cXÂ.KTJV cXKOAO'IJ9ov EX(J)V 'tfjt KU'ta 'tO <rOOflU
<pOOEt Â.EYE'tat 1tpO<; 'tTJV f.LUXTIV cX1tUV'tfjcrat KU'tEcr'tE<paVrof.LEVO<; flEV 'tot<;
'OÂ.uf.LmKot<; cr'tE<puvmc;. DtE<rKEUU<rf.LEVO<; DE Ei<; 'HpaK:Atouc; crKEui]v
1 6 1
A.wvtf]t Ktd pomiA.o:n· atnov &e YEVOf.LEVOV -efi� vi.Kll� 9auf.Lacr9f!vat 1tapâ
-coi:� 7toA.i1:at�. ( 10, 1 ) -c&v oc Kpo-colVta-c&v &ui n)v 6pyl]v l;wypEi:v f.LEV
f.LTIOCVU �OUA119EV'tWV, mivm� bE KU'tâ n)v q>Uyl]v 'tOU� {mo7tEcrOV'tU�
Cx7tOK'tElVOV'tWV Ol 7tAEtO� KU'tEK07tllO"UV' 'tTJV bE 7tOAlV bl1Îp1tacrav KUt
7tav-cEA.oo� EPllf.LOV E1toi11crav [5 10]. Vgl. lambl. V. P. 260 -cou� -cpuiKov-ca
f!Uptruiwv 7tEpt -cov TE-cpaEv-ca [TpO:Ev-ca Bentley n . Diod. XII 22. 1 ]
7tEpl yE VOf.lEVOU�.
1 4. DIODOR DIN SICILIA XI I , 9. (Pasaju l ar putea fi preluat
<din Ephoros?> I stor icu l p rez intă s ituatia geograf ică ş i
economică a cetătii Sybaris) . (2) lvindu-se la ei un conducător
al mult imi lor (demagog) Telys, acuză în public pe cei mai de
vază bărbati şi convinse pe sybariti să exileze cinci sute de
cetăteni foarte înstăriti şi să le treacă averile în patrimoniul
obştei . (3) Iar exilatii ajungând la Crotona s-au refugiat lângă
altarele din agora. Telys a trimis atunci soli crotoniatilor, pentru
a le porunci să-i predea pe fugari, căci altminteri îi aştepta
războiul . (4) Fi ind convocată deci adunarea poporului pentru
a se hotărî dacă fugarii trebuie predati celor din Sybaris sau
de-ar fi cu putintă să înfrunte cu război un duşman mai puternic,
sfatul şi poporul intraseră într-o mare încurcătură. Şi mai întâi
părerile mult imi iînclinau spre dec izia de a preda pe suplicanti.
de teama războiu lu i . Însă , după aceea, când i-a sfătu it
Pythagoras f i losoful . să-i salveze pe suplicant i . poporul şi-a
mutat gândul şi a decretat război pentru salvarea celor care
ceruseră azil .
1 5 . DIOG. 1 1 46 -cou-cwt [Sokrates] n�, KaeO: q>llcrtv 'Aptcr-co'tEA.ll�
ev -cpi.-cwt OEpt -cotllnKf!� [fr. 75], Eq>tÂ.oviKEt 'Av-ci.A.oxo� AJÎf!Vto� Kal.
'Avnq>G:Jv 6 'tEp<X'tOOK07tO� [86 A 1 . 5], 00� nueay6pat KuA.wv fs. z 1 7] KUl
'Ova-ca� [58 A].
1 62
1 5. OlOG. LAERT. I I , 46. Îl duşmăneauîn vreun fel şi (pe Socrate)
amatorii de gâlceavă, precum zice Aristotel în cartea a treia a
Poeticii, un Antilochos d in Lemnos şi un Antiphon, tâlcuitor
profetic de semne (86, A, 1 . 5) , la fel cum i-au fost duşmani lui
Pythagoras -Kylon şi Onatas.
1 6. IAMBL. V. P. 248 ff. on JlEV ouv cm6v1:� nu9ay6pou eytvE'to
i] bttJ3ouA.1'!. 1tav1:E<; cruvoJloA.oyoucrt, otaq>Epovnu OE 7tEpt 'tfi<; 1:61:E
a1to011Jliac;, oi JlEV 7tpO<; ll>EpEKOOTIV 1:ov I:uptov, oi & de; ME'ta7t6vnov
Atyov'tE<; U1tOOE011Jl11KEVat 'tOV Tiu9ay6pav. ai OE ahiat 'tfi<; emJ3ouA.fi<;
1tAEtOVE<; Atyov'tat, Jlta JlEV {mo "COOV KuA.wvEiwv AE'YOJlEVWV av8p&v "COta&
YEVOJlEVTI. KuA.wv avt'tp Kp01:00VtU't11<; YEVEt JlEV Kat o6�11t Kat 1tAOU't())t
1tp001:EUwV "CWV 1t0At"CWV, ăAA.wc; OE xaA.E1t6<; ne; Kat J3iato<; Kat 9opuJ3<0011<;
Kat 'tupavvtKo<; 1:0 ijeoc; 1tâ.crav 7tpo9uJliav 7tapacrx6JlEvoc; 7tpo<; 1:0
KOtVWVfiO'at "COU Tiu9ayopEÎOU J3iou Kat 1tpOO'EA9mv 1tp0<; a\nov 'tOV
TI u9ay6pav ilO TI 1tpEO'J3U't11V OV'ta U1tEOOKlJlUcr911 ou:X 'ta<; 1tpoEtP11JlEVa<;
ahia<;. (249) yEVOJlEvOU OE 'tOU'tou 7tOAEJlOV icrxup(Jv 1lpa1:o Kat a\nO<; Kat
oi �piA.m mhou 1tpO<; au1:6v 'tE 1:ov nueay6pav Kat 'tOU<; E'taipouc;, Kat
ou1:oo crq>oOpa ne; EyEVE'to Kat ăKpa't� i] q>tA.onJlia au1:ou 'tE 1:ou KuA.wvoc;
Kat 1:&v JlE't' EKEivou 'tE'ta'YJlEVWV, cOcr'tE Ota'tEÎVat JlEXPt 1:&v 'tEA.Emaiwv
Tiu9ayopEiwv. 6 JlEV oiiv nueay6pac; Ota 'taU'tl'lV 'tftV ahiav a7tfiA9Ev de;
1:0 ME'ta7t6vnov KUKEÎ AtyE'tat Ka'taO''tpE1jlat 'tOV J3iov. oi oc KuÂ.OlVEtOt
AE)'OJlEVot OtE'tEAOUV 1tp0<; nueayopEiouc; O''tacrta�OV"CE<; Kat Jtâ.crav
EVOEtKVUJlEVOt OUO'JlEVEtaV. aA.A.' OJlW<; E1tEKpa'tEt JlEXPt nvoc; i] "COOV
TiuEiayopEioov KaA.oKayaeia Kat i] 'tWV 1t6A.Eoov au1:&v J3ouA.TIO't<;, Wcr'tE {m'
EKEivwv oiKoVOJlEîcr9at J3ouA.Ecr9at 'ta 7tEpt 1:ac; 1toA.t1:Eiac;. 1:f.A.oc; OE de;
"COO'OU"COV E1tEJ3ouAE'I)(}'aV 'tOt<; avopacrtv, Wcr"CE EV 'tfit MiA.wvo<; oiKiat EV
Kpo'tOOVt O'UVEOpEUOV't())V 'tWV nueayopEiwv Kat J3ouA.EUOJlEVWV 1tEpt
1tOAt'ttKWV 1tpct'YJlU'tWV \xpa1jlaV'tE<; 'tftV OtKiav Ka'tEKa'l)(}'aV "COU<; ăvOpa<;
7tAftV OUEÎV, 'ApXt1t1tOU 'tE Kat AUO"tOoc;· ou'tot oc vE<ina'tot ov'tE<; Kat
Eilpwcr'to'ta'tot Ot�E1taicrav1:o f.�w 1tW<;. (250) YEVOJlEVOU OE 'tOU'tou Kat
1 63
'A6yov ooof.va notTJO"af-LEVWV t&v nOAEWV nept toi.i O"Uf-LjlaV't� mi9ou�
EnaooaV'tO til� E1tlf-LEÂEia� oi nu9ay6peLOL O"UVEjlTJ OE toi.ito ot' af-Lq>OtEpCXI;
tci� ahia�, oui tE ti]v OÂtywpiav t&v n6'Aewv (toi.i tOLOUtOU ycip Kat
tTJALKomou yEVOf-LEvou na9ou� ou&f-Liav emcrtpOijlTJV enmiJcravto) oui tE
ti]v cmro'Aetav t&v ftYEf-LOVLKwtatwv avOp&v. t&v 8E ouo t&v neptcrw9Evtwv
Uf-Lq>Otf.pwv Tapavtivwv ovtwv b f-LEV "Apxmno� civEXWPTJO"EV ei� Tcipavta,
b 8E A fut� f-LtcriJcr� ti]v b'Atywpiav anflpEv ei� ti]v '�.:.Uaoo Kat ev 'Axaîat
0LEtptj3e tflt nE'AonOVVTJO"LaKflt, E1tEL ta ei� E>Tj�a� f-LEt(I)LlctO"ato crnooofl�
tLV� YEVOf-LEVTJ�· ounep EYEVEtO 'hnaf-LELVOOVI:ia� aKpoati]� Kat natEpa t6v
Ai.icrtv EKaÂEcrEv. && Kat tov �iov Katf.crtpE\j/EV. (25 1 ) oi l:iE Âotnol. t&v
nu9ayopeiwv a9potcr9EVtE� ei� to 'Pftywv EKet 0LEtp$ov f-LEt' aUiJ'Awv.
npot6vt� OE toi.i xp6vou Kat t&v noÂttEUf-Latwv Ent to XEîpov npo�tv6Vt(I)V
anEcrtTJcrav tfl� 'lta'Aia� n'AiJv 'APXinnou toi.i Tapavtivou. Tjcrav l:iE oi
crnOOOaLOtatOL <l>civtWV tE Kat 'hXEKpatTJ� Kat noÂUf-LVaO"t� Kat dLOKÂfl�
cllÂUlO"LOL, 3ev6q>t'A� l:iE XaÂKt&ix; tOOV ano 8pciLKTJ� XaÂKtl:iEwv. E(jlUAal;av
f-LEV ouv tci el; apxfl� ij9TJ Kal. tci f-La9iJf-Lata Kaitot EKÂmoooTJ� tfl� aipEcrEw�,
ew� EUyEv� it<pavia9TJcrav. tai.ita f-LEV ouv 'Aptcrtâi;Evo� [fr. 1 1 FHG 1 1
27 4] l:itTJYEÎtat. NtKOf-Lax� l:iE tci f-LEv ăA'Aa cruvof-LoÂoyEî toutot�, napci
l:iE ti]v anoOTif-Ltav nu9ay6pou ljlTJO"t yeyovf.vat ti"Jv En$ou'Ai]v taUtTIV KtÂ.
[Vgl . 44 A 4 a ş i c . 46]. PORPHYR. V. P. 56 L1tKai.apx� [fr. 3 1 FHG 1 1
245] OC Kal. oi aKp$EO"tEpOL Kat tOV nu9ay6pav q>aO"tV napeîvat tflt
en$ou'Aflt. POLYB. 11 38, 1 0 ff. tci f-LEV ouv tfl� npoatpf.crew� ml. to tfl�
no'AttEia� il:li.wf-La to vi.iv eipTJf-LEVov Kat np6tEpov \mflpXE napci toî�
'Axawî�. . . (39, 1) Ka9' o� ycip Katpoix; ev toî� Katci ti]v 'Ita'Aiav
t6not� Katci ti]v f-LEyaÂTJV 'J.:.Ucil:ia t6tE npocrayopeUOf-LEVTJV EVE1tpTJO"av tci
O"UVEI:ipta tOOV nu9ayopEioov, (2) f-LEtU tai.ita YLVOf-lEVOU KLVTJf-Lato�
OÂOOXEpoi.i� nept t� noÂLtEta� (onep eiK6�, � âv tOOV npWtWV avl:iprov ES
EKacrtTJ� n6'Aew� outw napa'A6y� l:itaq>9apEvtoov) (3) cruvEI311 tci� Kat'
EKeivo� toix; t6no� 'cAATJVtKci� n6'AEt� avanÂTicr9fivat q>Ovou Kal. crtcicrew�
Kal. navtoOanfl� tapaxfl�. (4) EV oi� Katpoî�. ano t&v nÂEtO"t(I)V f-LEpOOV
1 64
tfi� 'cAA.cioo<; 7tpEcrj3eu6vtoov f.1tt ta� otaA.ucrn�. 'Axawi:� mi tfit toutoov
Jtt(J'tEt cruvexpi]cravto 1tpo� titv 't<ÎlV ltUpOV'tOOV KUK<ÎlV E�ayooyi]v.
l 6 . 1AMBL. , V. P. 248 şi urm. Precum că s-a urzit o conspiratie,în
vreme ce Pythagoras era plecat, toti autorii sunt de acord. Însă
părerile lor se deosebesc în ceea ce priveşte locul unde s-a
călătorit, unii afirmând că s-a refugiat la Pherekydes din Syros, altii
la Metapont. Referitor la împrejurările complotului, potrivit acestor
spuse distingem mai multe cauze. Una din ele pune cele petrecute
în seama bărbat ilor d in partida lui Kylon. Iar întâmplările s-au
desfăşurat cam în felul acesta . Kylon era un bărbat din Crotona,
cu faimă şi avere, un cetătean de frunte. Altminteri însă era de
nesuferit: om silnic, ce căuta gâlceavă, fire de tiran, îşi arătase
toată străduinta pentru a fi admis în comunitatea pythagoreică şi
venind chiar în preajma lui Pythagoras, elînsuşi deja bătrân, acesta
1-a respins, dovedindu-1 nepotrivit, din motivele arătate mai sus.
(249) După ce s-a întâmplat acest incident, porniră un război
amarnic - el şi prietenii lui - împotriva lui Pythagoras şi a tovarăşilor
săi. Într-atât de vajnică şi de neîmpăcată invidie se aprinsese la
Kylon şi la cei rându�i în jurul său încât avea să dureze până la cei
din urmă pythagorei. Aşadar, din această cauză Pythagoras a
plecat la Metapont şi acolo, zice-se, îşi află sfârşitul. iar aşa-numitii
partizani ai lui Kylon îşi petreceau vremea urzind vrajba împotriva
pythagoreilor şi arătându-le în orice clipă duşmănie. Cu toate
acestea, până la o vreme, se dovedise mai putemică frumusetea
morală şi vrednicia (ka/okagathia) pythagoreilor, deopotrivă cu
vrerea cetătilor înseşi de a le încredinta cârmuirea treburilor
obşteşti . Dar, în cele din urmă, atât de mult uneltiră duşmanii
împotriva bărbatilor din acea sectă, încât într-o bună zi, când se
aşezară pythagoreii la sfat, pentru chestiuni politice, în casa lui
M ilon, la Crotona, dădură foc locuintei şi îi arseră de vii pe cei
1 65
adunati acolo, în afară de Archippos şi de Lysis, care au scăpat
cu viată. Aceştia doi, fiind cei mai tineri şi în putere , izbutiră cumva
să-şi croiască drum în afară. (250) Iar după cele petrecute,
deoarece n-ou făcut caz cetătile pentru năpasta care-i lovise,
pythagoreii au încetat să le poarte de grijă. S-au nimerit aşa lucrurile
din două motive: pe de o parte, a fost de vină chiar nepăsarea
cetătilor, căci deşi se petrecuse o nenorocire atât de cumplită
n-ou luat nici o măsură, pe de alta, s-a ajuns aici din cauza pieirii
bărbatilor celor mai inzestrati pentru conducere. Dintre cei doi
care scăpaseră teferi, amândoi tarentini, Archippos s-a retras în
Torent, iar Lysis, care nu s-a împăcat cu nepăsarea cetătenilor, se
duse în Elada şi acolo zăbovea în Achaia Peloponesului. U lterior
s-a mutat la Theba, unde s-a bucurat întrucâtva de trecere.
Discipolul său a fost Epaminondas, care-I numea pe Lysis " tată".
Acolo deci şi-a făcut veacul până la moarte. (25 1 ) Restul
pythagoreilor se adunară cu totii la Rhegion, unde-şi petreceau
zilele între ei. Dar, pe măsură ce a trecut timpul, rânduielile politice
îndreptându-se doar spre mai rău, au început şi ei să părăsească
Italia, cu exceptia lui Archippos (sau Archytas?) din Torent. Cei mai
vrednici dintre aceştia erau Phanton, Echekrates, Polymnastos şi
Diokles din Philus, Xenophilos din peninsula Chalcidica a Traciei. Au
păzit aceştia normele de viaţă şi principiile doctrinei primordiale,
deşi secta lor îşi încetase activitatea, trăind astfel până ce au
dispărut cu noblete. Toate acestea le povesteşte Aristoxenos (fr.
1 1 , FHG 1 1 , 274) . N icomachos este de acord cu faptele înfătişate,
relatarea sa deosebindu-se numai întru cât, după el, conspiratia
s-a petrecut după ce Pythag oras plecase în călătorie .
PORPHYRIOS, V P. 56. Dikaiarchos şi alti autori care au dat
dovadă de scrupulozitate mai mare, spun că Pythagoras se
afla la Crotona când s-a urzit conspiratia. POLYBIOS 1 1 , 38, l O şi
1 66
urm. Princip i i le de guvernare şi acest specific al constitutiei
despre care am vorbit acum existau şi mai înainte la cetătenii
din Achaia . . . (39) Căci . tocmai la vremea în care incendiaseră
în acel tinut al Italiei numit Grecia Mare sediile pythagoreilor,
iscându-se după aceea pretutindeni răscoale prin oraşe (aşa
cum era de aşteptat. fiindcă pieriseră din fiecare cetate pe
neaşteptate oameni de frunte) . lucrurile ajunseseră până într
acolo încât cetătile greceşti din partea locului erau pline de
omoruri. de zavistie şi de tot felul de tulburăr i . În asemenea
împrejurări s-au trimis de pretutindeni din Elada soli care să
readucă pacea, dar acestea pentru stârpirea razelor s-au bizuit
pe acheeni şi pe încrederea de care se bucurau ei <printre
ceilalti greci>.
B) ÎNVĂŢĂTURA. OPERA
1 7 . PHILOD. de piet. p . 66, 4 b 3 Gomp. nueay6pou o' a\rcou ye
OOOEV <pam 'ttVE<; ElVat tWV UVU<pEpOJ.!EvOlV ltapa <ta tpia fXEtVa �t�Â.ta?>.
IAMBL. V. P. 1 99 (verm. aus Aristoxenos] eauJ.lâ�etat oe Kat tfj<;
<pUÂ.aKfj<; aKp$eta· EV yap tooautat<; YEVEat<; EtWV oood<; ou9Evi <paivetat
tWV nueayopEiwv UltOJ.l V11J.1atoov 1tEpttEtEUX00<; 7tpO tfj<; <l>tÂ.oA.âou TJAlKta<;,
aU' OUtO<; 7tpWtO<; t�i]vqKE ta 9pUAOUJ.1EVa tauta tpia �$A.ia, a Atyetat
Mwv o l:upaKOUmo<; EKatov JlVWV 7tpÎ.acr9at nA.âtoovo<; KEAEOOavto<;. Ei<;
ltEvtav nva J.lEYâAllV tE Kat icrxupav U<plKOJlEVOU tOU <l>tA.oA.âou, EltElOTJ
Kat auto<; Tjv UltO cruyyevd.a<; t&v nueayopd.wv, Kat ota tOUtO J.!EttA.a�E
t&v �$A.iwv. Vgl. 44 A 1 (cap. 85) . c . 1 8, 4.
1 7 . PHILODEM. De pietate p. 66, 4 b 3 Gomp. Unii spun că nu
există nimic păstrat <în scris> de la Pythagoras el însuşi. dintre
operele care i se atribuie , în afară de <acele trei cărti?>.
IAMBLICHOS, V. P. 199 (probabil din Aristoxenos) . Se admiră
străşnicia cu ca re au păzit <secretul scrieri lor> . Căci de-a
1 67
lungul unei succesiuni de atâtea generatii se vede clar că
nimeni nu a dat peste comentari i le pythagoreilor, mai înainte
de epoca lui Phi lolaos. Ci numai acesta, primul , a scos la
iveală cele trei cărti despre care se face atâta caz. Se spune
că Dion din Syracusa le-ar fi cumpărat la îndemnul lui Platon,
pentru o sută de mine, după ce Philolaos ajunsese într-o mare
şi cumplită sărăcie. Dar întrucât era el însuşi rubedenie cu
cineva d in secta pythagoreilor intrase în stăpânirea cărti lor.
1 8 . IOSEPH. c. Ap. 1 1 63 autoil [Pyth.) JlEY ouv ouocv 6JloA.oyEîtat
auyypaJlJlU, 1t0AA0t 8E ta 1tEpt autov icrtopTJKUO'l, Kal. tOUtWV E1tl0'11JlOtat6t;
ecrttv "l:.pJlt1t7tot; (vgl. 1 1 A 1 1 . c . 1 9, 2) . PLUT. Alex. fort. 1 4 p. 328
ouoc nueay6pat; i:ypaljiEV ou&v OOOE LWKpCttT]t; ou& 'ApKEO'Î.A.aot; OUtE
KapvEaOllt;. GAL. de plac. Hipp. et Plat. 459 MOII . flooEL&ilvwt; OE
Kal. nueay6pav <pllcriv (năml. er habe bereits die P latonische
Psychologie vertreten) , auwil JlEV toil nueay6pou O'U'Y'YPUJlJlUtOt;
OOOEvOt; Eit; iJJlât; OtUO'WtSOJlEVOU, tEKJlUtpOJlEYOt; oc el; cliv EVtOt t&v JlU61lt&v
autou yEypa<pacrtv. Vgl. in Hipp. de nat. ham. XV 67 K.
18. IOSEPHUS FLAVIUS, Contra Apionem 1 , 1 63. Prin consens
general se admite că nu există nici o scriere <păstrată direct
de la Pythagoras>. Multi au cercetat ştirile transmise despre
doctrina sa, iar printre aceştia cel mai însemnat este Hermippos
(cf. 1 1 , A, 1 1 c 1 9, 2 DK) . PLUTARCH. , Alex. fort. 1, 4, p. 328.
Pythagoras nu a scris nimic, precum nimic n-ou scris nici Socrate,
n i c i Arc hes i laos , n ic i Carnea des . GALE N U S , De placitis
Hippocratis et Platonis 459 MO I I . Poseidonios spune că ş i
Pythagoras (ar fi elaborat deja o psihologie de t ip platonic) < . . . >
dar întrucât n-a fost salvată nici o scriere a sa care să ajungă
până la noi, el face deducti i , judecând astfel după lectura celor
scrise de unii elevi ai aceluia.
1 68
1 9 . DIOG. VII I 6 EVtOt JlEV oi'iv ITu9ay6pav JlT)OE i::v KataÂtTtEîv
<ri>yypaJlJla <pam (Ota7tai�ovn:�. 'HpliKA.ettot; youv o <p'OO'tKo� [22 B 1 291
JlOVovouxl. KEKpayE Kai q>TJO't' 'IIu9ay6pT)� MvT)crapxou icrtopiT)v ijcrKTJO'EV
uv8pomrov JlaÂtO'tCL 1tavtrov. Kat EKÂ�aJlEVOt; ta'Îltat; tl'xt; cruyypa<pat;
E1tOtTJO'!ltO EaUtOU O'O<ptT)V, 1tOAUJla8EiT)V, KaKOtEXVlVT)'. OUt(J) o' El1tEV,
E7tEtOTJ1tEp Evapx6J.!Ev� o ITu9ay6pat; tou «l>UO'I.Kou cruyypaf.!Jlat� ÂEyEt
roOE' 'ou JlU tOV uepa, tOV uva1tVE(J), ou JlU to oorop, to mvro, ou Kot' Otcrro
voyov 1tEpt tou A6you tou&'. yeypa7ttat oc t&t ITu9ay6pat cruyypaJlJlata
tpia, rrailiEuttK6v, IToÂtnK6v, cl>UO'I.K6v.) (7) to oc q>EpOJlEvov W<; rrueay6pou
Aooto6� Ecrtt tou Tapavtivou ITu8ayoptKou <puy6vto� Eit; 0f!l3at; Kat
't7t!lJlEtVOVOa Ka8T)yT)craJlEVOU [Vg l. C . 46]. q>T)crt o' 'HpaKÂEtOT)t; o tOU
fupamrovo� Ev tfit Lrotirovot; E7tttoJlfit [fr. 9 FHG I I I 169] yEypa<pevm
autov Kat ITEpt tOU OAOU EV E1tEcrtV, OE'ÎltEpOV tOV 'IEpov ÂOyOV, ou .., UpXTJ
'& VEOt, una crEj3Ecr8E JlE8' i]cruxia� ta& 1tavta'. tpi tov ITEpt 'lfUXfit;.
tEtaptov ITEpt EucrEI}Eia�. 7tEJl7ttov 'HAo9aAfj tov 'bmXUpJlOU tou Kooou
7tatEpa [vgl . 23 A 3. 8], EKtov Kp6trova Kat ăAÂou�. tov oc MucrttKov
A6yov 'l1t1tacrou q>T)crtv Etvat, yqpaJlJlEVov E7tt Btaj3oAfjt ITu8ay6pou [vg l.
c. 1 8]. 7tOÂÂu� Be Kat imo "Acrtrovo� tou Kpotrovtatou ypaq>Evta�
uvatE8fjvat Ilu9ay6pat.
1 9. DIOG. LAERT. VI I I , 6. Ci uni i spun că Pythagoras nu a
lăsat n ic i o lucrare scrisă. (Dar de fa pt iau lucruri le în glumă.
Căci , măcar Heraclit, f i losoful naturii , mai că nu strigă <cu
indignare> când spune: " Pythagoras, fiul lui Mnesarchos, arată
râvnă pentru cercetare mai mult decât toti ceilalti oameni şi ,
adunându-şi aceste scrieri într-o culegere, şi-a făurit din ele o
in te lepc iune propr ie - o m u lt ime de c unoşti nte, u n ră u
meşteşug ". S-a rostit astfel deoarece Pythagoras începe
scrierea sa Despre natură 1 1 6 în felul următor: " Nu! pe aerul
pe care îl respir eu, pe apa ce o beau, nu voi răbda vreo
1 69
cr it ică împotriva tratatu lu i a cesta ". Au fost atr ibuite lu i
• , , • . • • , . . , " , • • • , , , , Carte pentru educatie, Despre politică,
Cartea naturit) . (7) Iar ceea ce s-a transmis sub numele său,
de fapt ne vine de la tarentinul Lysis, un pythagoric exilat la
Theba, unde a fost învătăto ru l lui E p a m inon das . Doar
Herakleides, fiul lu i Sarapion, ne spune în a l său Rezumat al
operei lui Sotion (fr. 9 FHG I I I , 1 69) că Pythagoras a mai scris o
lucrare în hexametri Despre Univers şi un a l do ilea poem,
Discursul sacru (Hieros logos) - al cărui început sună astfel: " 0,
voi tineri, venerati cu tăcerea toate acestea! " - apoi a treia
operă Despre suflet, a patra Despre evlavie, a c incea
He/otha/es - titlurile fiind puse după numele pe care-I purta tatăl
lui Epicharmos din Cos - a şasea, Crotona şi altele încă . Cât
priveşte Discursul mistic ne spune că este al lui Hippasos, fiind
scris pentru a-1 calomnia pe Pythagoras. De altfel, multe opere
scrise de Aston crotoniatul au fost atribuite lui Pythagoras.
20 . - IX 23 (Parmenides) OOKEÎ 7tpW'tO� 1tEq><OpUKEVat tOV autov
dvat "bcr7tEpov Kat <Polmp6pov [28 A 1 cap. 23] . . . ' oî OE rrueay6pav.
20. DIOG. LAERT. IX, 23. (Parmenides) , pare-se, a observat
cel dintâi că luceafărul de seară şi ce/ de dimineată sunt una şi
aceeaşi stea (28, A, l , 23) < . . . >, iar alt i i atribuie lui Pythagoras
această descoperire .
2 1 . AET. 11 l , 1 (D. 327, 8) rr. 7tp&to� OOVOj..LU<JE tl)v t&v oA.rov 1tEpwxl)v
1( 6 cr 1-l o V EK tfl� EV aut&t 't�E<O�.
2 1 . AET. IL l , 1 . Pythagoras, cel d intâi, a numit cuprinderea
tuturor lucrurilor k o s m o s, de pe urma rânduielii ce domneşte
în alcătuirea sa.
1 70
C) ELEMENTE ALE DOCTRINEI ANONIME A VECHIULUI
PYTHAGORISM
Secţiunea 58 B.
1 a. OlOG. Vll l 24 q>Ttcrt M Kcd 6 ·AÂ.E�avopoc; ev taîc; toov «<>tA.oo6qxov
otaooxaîc; [fr. 1 40 FHG II I 240] Kat tauta EUpTtKEVat EV nueayoptKOÎ<;
imoiJYr'U.tacrt v· (25) UPXTJV IJ.EV toov a7tavtrov IJ.OVUOa, EK M til<; IJ.OVOOD<;
a6ptcrtov OOOOa wc; av UATtV tilt IJ.OVOOt aition OV'tt {mootilvat, EK OE til<;
IJ.OVOOD<; Kat til<; aopicrtou ouaooc; touc; apt91J.O\l<;, EK OE tWV apt91J.OOV ta
O'TIIJ.EÎa, EK OE to&rov tac; ypaiJ.IJ.Ii<;, � tOv ta Em1tEOa crxiJIJ.ata, EK OE tWV
E1tt1tEO(J)V ta O'tEpEa crxiJIJ.ata, EK OE to&rov ta aicr9Ttta O'WIJ.ata, tOv Kat
ta O'tOtXEÎa Eivat tEttapa, ni)p, UOrop, rilv. atpa, a IJ.E'tajlaA.A.Etv Kat
'tpE1tE0'9at ot' oA.rov. Kat yiyvecr9at � mhwv KOOIJ.OV EIJ.\JIUXOV, voep6v,
Q'(patOpetoil, IJ.EO'TtV 7tEptEXOV'ta 'tTJV YllV Kat auti]v crcpatponoil Kat
1tEptOtKOUIJ.EVTtv· (26) dvm oe Kat avn1to8ac; Kat ta lillîv Katro EKEivmc;
&vro. icr61J.Otpa 'tE Ei vat EV toot KOOIJ.ffit q>W<; Kat crK6to<; Ka t 9Ep1J.OV Kal.
wuxpov Kat �TtPOV Kat i>yp6v, tOv Kat' EmKpUtEtav 9Ep1J.OU IJ.EV etpoc;
yiyvecreat, wuxpou OE XEtiJ.OOVa <�TtPOU o' Eap Kat iYypou cpetv67tropov>. Eav
oe icroiJ.Otpilt, ta KaUtcrta dvat -rou Etouc;, ou -ro IJ.EV eciA.A.ov eap UytEtv6v,
'[0 OE q>eivov q>9tV67tropoV VOO'EpOV. aUa Kat til<; liiJ.Epa<; eciU.nv IJ.EV 'tTJV
Effi, q>eivnv OE 'tTJV EO'nEpaV, o9Ev Kat VOO'EpW'tEpov dvat. 'tOV 'tE 1tEpt tilv
rilv aieEpa ăO'EtO'tOV Kat VOO'EpOV Kat ta EV autoot 1tUV'ta 9VTt'tU, 'tOV OE
avrotcitro aEtKLVTtt6v tE Eivat Kat Ka9ap(>v Kal. i>yu'i, Kat 1tav-ra ta EV
aUtWt aecivata Kat Ota 'tOU'tO 9Eîa. (27) TlAlOV 'tE Kat O'EAi]VTtV Kat toi><;
&A.A.ouc; UO'tEpa<; dvat eeouc;· EmKpa'tEÎ yap '[O 9Ep1J.OV EV autoîc;, 01tEp
EO'n �roilc; atnov. ti]v 'tE O'EAi]VTtV AUIJ.1tE0'9at i>q>' i]A.iou. Kat avepomrot
dvm 7tp0c; 9Eoi>c; cruyytvnav Kata to IJ.Etixnv &v{)pro1tov {)epiJ.o'G· oto Kat
1tpOVOEiffilat 'tOV erov liiJ.WV. ELIJ.apiJ.EVTtV 'tE 'tWV oA.rov Kat Ka'ta IJ.EpO<;
ainav dvat til<; OtOtKi]O'Ero<;. oti]KEtV 'tE U1t0 'tOU i]A.iou UKtîva Ota 'tOU
1 7 1
uie€por; 'toii 'tE 'l'uxpoii Kut nuxeor; (KuA.ofut OE 'tov llEv Oipu '1' u x p o v
uieEpu, 'ti]V & EhiA.ucrouv K<lt 'tO uyp(Jv nuxuv uieepu). 't<lU'tT]V & 'ti]V
aK'tÎV<l K<ll Ei<; �Ev6T] OUEcr6ut K<ll OtU 'tOU'tO �(J)()notEÎV nav't<l. (28) K<ll
�îlv llEV naV'tu oou llE'tEXEt 'toii 6Ep11oii (oto Kut 'tu q>'U'tU �âltu Eivm),
'I'UXi]v llEV'tot 11 i] EXEt v nav'tu. d vm & 'ti] V 'I'UXiJv an6crnucr11u uieEpor;
K<lt 'tOU 6EpllOU KUL 'tOU \jiUXpoii 't!Îlt <'tE> <1'\JilllE'tEXEt V \jiUXpOii uieEpo<;
Ot<lcpEpEtV 'I''Uxi]v �COJÎ<;. aeâVU'tOV 'tE Eivm <lll'tllV, EltEtOi]ltEp K<lt 'tO acp'
OUltEp anEcrlt<l<J't(lt aeavU'tOV ['tE] Ecr'tt. 'tU & �!Îlt<l yEvvâcrSut E� aAA.i]A.cov
ano crltEpllU't(J)V, 'ti]v OE EK Yfi<; YEVEcrtV aOUV<l'tOV Uq>icr'tuo6ut. 'tO &
onepwx d V<lt cr'tuy6vu EYKEcpaA.ou ltEPtEXOOOUV EV E<l'U'tJÎt 6Epll0V a'tllOV"
't<lU'tT]<; & npoocpEpollEVT]<;; 'tJÎt llTl'tp<lt ano llEV 'tOU EYKEq>UÂ.O'U ixoopu KUL
UypOV K<lt <ltll<l npo"îEcr6Ut, E� ffiv crapKU<; 'tE K<lt VEiipu K<lt exnâ K<lt
'tpixur; K<lt 'tO OAOV cruvimucrSut cr!Îlll<l, anO & 'tOU a'tllOU 'I'UXiJV K<ll
utcr6T]crtv. (29) 110pcpoiicr6ut OE 'tO llEV npâl'tov nuyEv Ev llllEPut<;
'tecrcrupaKov'tu, KU'tu & 'toi><; 'tJÎ<; ixp11oviur; A.6your; ev En'tu il evveu il
ohu 'to nA.Eî:cr'tov llTJcrl. 'tEÂ.EtcoSEv anoKu"îcrKEcrSut 'to �pecpor;. EXEtv & ev
uil'tâlt naY'tu<; 'toi><; A.6your; 'tfi<; �coîlr;, ffiv Eipo11Evcov cruvtxecreut KU'tU
'tOU<; PlÎ<; ClpllOVt<l<; A.6your; EKOO't(J)V EV 'tE't<lYilEVot<; K<ltpot<; emytVOilEVCOV.
'ti]v 'tE ui:oST]mv Kotvâl<;, Kul. Ka't' door; 'ti]v ăpumv, a't116v nvu ăyuv
EtV<lt 6Epll0V, K<lt OtU 'tOU'tOV AEYE't<lt ot' aepor; opâv K<lt ot' UOU'tor;·
aY'tepEi&crSut yup 'tO 6Epll0V ano 'tOU \jiUXpoii, EnEi 'tot, Ei 'I''UXpO<; Tjv 6 EV
'tOt<; Ollll<lcrtV a'tllO<;, OtEtcr'ti]KEt av <O'IJOCV> npO<; 'tOV OllOtOV âtpu· viiv &
E<J'ttV EV oir; liA.iou nuA.ur; KUÂ.EÎ 'tOi><; 6cp!luAilOU<;" 'tU o' UU'tU K<lt nept 'tfi<;
aKOJÎ<; K<lt 't!ÎlV Â.Otlt!ÎlV uicrei]oECOV Oorll<lTI�Et. (30) 'ti]v o' avepomou 'I''Uxi]v
OtT]tpficr!lut 'tptxîl, et<; 'tE voiiv K<lt cpptvur; K<lt eu116v. voiiv llEV ouv K<lt
SullOV dvut K<lt EV 'tOL<; ăA.A.ot<; �O>tot<;, cpptvur; & llOVOV EV avepomcot.
Eivm & 'ti]v âpxilv 'tii<; 'I''UXfi<; anO KupOiur; llEXPl<; EyKEcpaA.ou, K<lt 'tO llEV
ev 'tfit K<XpOiut 11tpor; uu'tfi<; unapxetv eu116v, cpptvur; & K<lt voiiv 'tu ev 't!Îlt
EyKEcpaA.cot. cr'tuy6vur; 8' d V<lt ano 'tOU'tCOV 'tU<; uicrei]cretr;· K<lt 'tO llEV
cpp6vtllOV aeâvu'tOV, 'tU OE Â.OtltU 6VT]'tU. 'tpEcpEcr6ui 'tE 'ti]V 'I''Uxi]v ano 'tOU
<ltll<l'tO<;" 'toi><; OE A.6your; \ji'UXJÎ<; aVEilOU<; Eivut. a6pU'tOV o' dvut UU'ti]V
1 72
KUt 'tOil<; Myouc;, btd KUt 6 aie�p aopa'toc;. ( 3 1 ) OE(jf.HX 'tE dvm 'tflc;
IJIUXflc; 'tac; <pA.EJhc; KUt 'tac; ap'tllpÎ.ac; KUt 'ta VEUpa. ()'tav o' icrX{lTJl KUt
Ka9' a1YrJlv YEVOJlfVll i]pEJlflt, OEcrJla yî.yvEmlat au'tflc; 1:0\Jc; A.6youc; K:at 'ta
epya. EKpt<p9eîmiv 'tE au1:�v bd yflc; nA.a�Ecr9at ev 1:&1 <lfpt OJlOÎ.av 1:&1
crWJlU'tt. 'tOV OE 'i:,pJlflV 'tUJlÎ.UV dvm 'tWV IJIUXWV Kat ota 'tOU'tO IToJlnEa
A.fyecr9at KUt rruA.aîov KUt Xe6vtov, E1tElOTJ1tEP OU'toc; KUt eicrnEJl1tEl ano
'tWV (j(OJlU'tWV 'taljluxac; an6 'tE yflc; KUt EK 9aA.U't'tllc;· KUt ăyEmlat 'tac; JlEV
KaSapac; enl. 'tOV Uljlt(j'tOV, 't(xc; OE aKa9Up'touc; JlTJ'tE EKEÎ.vmc; 1tEAU�EtV
JlTJ'tE aA.A.iJA.mc;, 0Etcr9at o' EV UppTJK'tOtc; &crJlol:c; ll1t0 't::ptVUwV. (32) dvaî.
'tE nana 1:ov <lfpa 1Jfux&v EJlnA.ewv· Kal. 1:ou'touc; 1:oil<; O!lî.Jlovac; 'tE Kal.
ijpwac; VOJlÎ.�Emlat KUt l)1t0 'tOU'tWV nEJlnEcr9at av9p6:Jnmc; 'tO{Jc; 'tE OVEÎ.po'\lt;
KUt 'ta crTJJlEÎU v6cro'\l 'tE Kat <{yyteî.ac;, KUl.> OU JlOVOV av9p6:Jnotc;, aA.A.a
KUt npoj3U'tOtc; Kat 'totc; ăA.A.mc; K'tiJVEcrtV. de; 'tE 'tOU'tOUc; yiyvEcr9at 'tO{Jc;
'tE Ka9apJloil<; Kal. ano'tpomacrJlouc; JlUV'ttKTJV 'tE nâcrav Kat KATJoovac; Kat
'ta OJlOtU. Jlfytcr'tOV Of <pTJcrt 'tWV EV avepWnotc; dvm 't�V IJIUX�V nEîcrat enl.
'tO ayaeov il Em 'tO KUKOV. EUOalJlOVElV 'tE avepronouc;, O'tav aya!hl IJI'UX�
7tpOO'YEV11'tat, JlTJOEnO'tE oE i]peJlEÎV JlTJOE 1:ov au1:ov poov Kpa't:Eîv. (33)
opKt6v 'tE dvat 'tO OÎ.KUtoV, KUt ota 'tOU'tO Ma opKtoV A.f.yecr9at. 'tfJv 'tE
ăpE�V clpJlOVÎ.UV dvm KUt �V VyÎ.EtUV Kal. 'tO aya90v unav KUt 'tOV 9E6v·
010 Kal. Ka9' apJlOVÎ.UV (j'\JVEcr'tUVat 'ta oA.a. <ptA.i.av 'tE dvm EVapJlOVLOV
icr6'tTJ'tU. 'ttJlac; 9eot:c; OELV VOJlÎ.�EtV KUt ijpwm Il� 't(xc; tcrac;, aA.A.a 9eoîc;
JlEV ad JlE't' E\J<pTJJlÎ.ac; AEUXHJlOVOUV'tac; KUt CtyYEUOV'tac;, ijpwm OE ano
Jlf(jO'\J TJJlEpac;· 't�V OE ayvEiav dvm ota KU9apJl&V KUt AO'U'tp&v Kal.
1tEptppaV'tTJpÎ.WV KUt ota 'tOU UU'tOV KU9UpEUEt V ano 'tE KTJOoUc; KUt AEXO'Uc;
KUt JltUcrJla'toc; 7taV'toc;, KUt anEXEcr9at j3pw1:&v 9vTJcrEtotWV 'tE KpEWV KUt
'tptyA.&v KUt JlEAUVOUpwV KUt rot&v KUt 'tWV OOto'tOKWV [il �WtWV] l<Ut KOOJlWV
Kal. 1:&v ăA.A.wv oov napaKEA.euonm Kal. oi 1:Cxc; 'tEAE'tac; ev 1:ot:c; iepot:c;
em 'tEA.ouv'tEc;.
1 7 3
DIOG. LAE RT. VII I , 24
Spune şi Alexandros, în cartea sa Succesiunile filosofilor, că
a găsitîn comentariile pythagoreice următoarele învătături: (25)
Principiul tuturor lucrurilor este unitatea, iar din această unitate
provine doimea nedefinită, servind ca suport material un itătii
care este cauza. Din unitate şi din doimea nedefinită se trag
numerele, din numere punctele, din puncte linii le, din linii figurile
plane, din figurile plane figurile solide, din figurile solide corpurile
sensibile ale căror elemente sunt patru la număr: focul, apa,
pământul şi aerul. Acestea se transformă şi trec pe rând prin
toate lucrurile. Astfel se naşte din ele Universul (Kosmos) însufletit,
înzestrat cu ratiune, sferic şi cuprinzând la mij loc pământul; de
asemenea ceea ce la noi e jos, în dreptul antipozilor e sus. Se
repartizează în mod egal în Un ivers lum ina şi întuner icul ,
fierbinteala şi frigul, uscăciunea ş i umezeala. Dintre acestea,
dacă predomină căldura este vară, când biruie frigul e iarnă,
predominând uscăc iunea e pr imăvară , în sfârşit , b i ru ind
u m ezea la , e toa mnă târz i e . Dacă toate acestea se
cumpănesc în mod egal , (echil ibrându-se) , avem cele mai
bune perioade a le anului , dintre care primăvara înfloritoare
este sănătoasă, iar pieirea o aduce toamna, purtătoare de
boli. Tot la fel se petrece ziua: dă în floare dimineata şi piere
odată cu întunericul. De unde şi vremea d in amurg e mai
nesănătoasă. Aerul din jurul pământului este neclintit şi aducător
de boli. De aceea, tot ce se află în acest aer e muritor. Dar
văzduhul cel mai de sus este mereu în mişcare, pur şi sănătos;
iar toate din cuprinsul lui sunt fără de moarte şi, din această
pricină, divine. (27) Soarele şi luna dimpreună cu celela lte astre
sunt zei; căci în ele predomină căldura, iar aceasta e cauza
vieti i . Luna e luminată de soare şi omul se înrudeşte cu zeii ,
1 74
întrucât are parte ca om de căldură; de aceea zeii priveghează
pe oameni cu gândul. Destinul este cauza rânduieli i tuturor
lucrurilor şi în parte <a fiecărui lucru> . Raza soarelui pătrunde
prin " eter", care este rece şi dens (căci ei numesc aerul " eter
rece", iar marea şi umezeala " eter dens'). Şi această rază se
cufundă până în adâncuri şi astfel dă viată tuturor lucrurilor.
(28) Deci toate câte au parte de căldură trăiesc; de aceea
plantele sunt fiinte vii , dar nu toate au suflet. Acesta este o
frântură desprinsă din eter, formată şi din căldură şi din răceală,
fiindcă partic ipă şi la eterul rece . Sufletul se deosebeşte de
viat ă . El este nemur itor, întrucât e desprins d in ceva de
asemenea nemuritor. Fiintele vi i se zămislesc una din alta prin
sământă. Naşterea spontană din pământ nu există . Sământa
este un cheag picurat din creier şi contine în el un suflu cald.
Cheagul acesta, introdus în uter, aduce din creier un zer,
umezeală şi sânge , din care se formează carnea, nervii, oasele,
părul şi toate părtile corpului, pe când sufletul şi simtirea se
plămădesc din acel suflu. (29) După ce mai întâi se coagulează
picătura, ea capătă formă în aproape patruzeci de zile ş i ,
potrivit legilor armoniei, copilul deplin dezvoltat e adus pe lume
în şapte, nouă sau zece luni. Are în el toate proportiile care
alcătuiesc viata şi acestea, legate într-o serie continuă, se tin
laolaltă, potrivit ratiunilor armoniei, fiecare făcându-şi aparitia
la intervale regulate. Senzatia , în general, ş i vederea, în specia l,
ar fi un suflu neobişnuit de cald. De aceea se spune că se vede
prin aer şi prin apă, fiindcă eterul cald este combătut cu cel
rece. Căci de-ar fi fost rece suflul din organele văzului, nu şi-ar
fi păstrat întru n i mic deoseb i rea , întâ ln ind u-se cu aerul
asemănător. Există chiar pasaje în care Pythagoras numeşte
ochi i " port i le soarelui ". Părerile lui sunt aceleaşi în ceea ce
priveşte auzul şi cele lalte simturi. (30) Pythagoras mai spune că
1 7 5
sufletul omului se împarte în trei: raţiunea (nous) , mintea (phrenes)
şi pasiunea (thymos) . Raţiune şi pasiune au ş i ce lelalte animale,
dar minte numai omul. Principiul sufletului fi inţează din dreptul
inimii şi se întinde până la creier. Partea care se află în inimă
este pasiunea, iar părţile care sălăşluiesc în creier sunt mintea şi
raţiunea. Simţurile sunt stropii care picură din acestea. Elementul
mental este nemuritor, iar toate celelalte muritoare. Sufletul se
hrăneşte din sânge; facultăţile sufleteşti sunt adieri ca de vânt,
căci şi sufletul şi facultăţile sale sunt nevăzute, de vreme ce şi
eterul e nevăzut. (3 1 ) Vinele, arterele şi nervii alcătuiesc legăturile
sufletulu i . Dar când sufletul prinde vigoare şi stă în repaos,
concentrat în sinea sa, atunci vorbele şi actele devin legăturile
sale. Expulzat pe pământ, el rătăceşte prin aer, asemănător
trupului. Hermes este vistiernicul sufletelor, fiind numit din această
cauză "Însoţitorul ", " Portarul " şi " Subpământeanul ". Căci e l
călăuzeşte sufletele desprinse de trupuri, atât pe uscat cât şi
pe mare. Pe cele curate le duce în tărâmul cel mai de sus, iar
celor impure nu le îngăduie să se apropie între ele, ci sunt legate
de către Erinyii cu lanturi ce nu se pot frânge. (32) Tot văzduhul
e plin de sufletele, ce se cheamă daimoni sau eroi, care trimit
oameni lor visele, semnele de boală şi de sănătate. Şi nu le trimit
numai oameni lor, ci de asemenea şi o ilor şi tuturor vitelor; la ei
(daimonil) se referă riturile de purificare şi cele apotropaice,
întreaga divinaţie, glasurile prevestitoare şi toate celelalte de
acelaşi fel. Iar o preocupare de frunte între cele omeneşti este
să îndemni sufletul spre bine sau spre rău . Sunt fericiţi oamenii
câd e sădit în făptura lor un suflet bun, dar acesta nu stă
niciodată în repaos . . . şi nu predomină mereu acelaşi curs. (33)
Ceea ce este drept are putere de jurământ şi de aceea lui
Zeus i se spune " Zeus, (temei) al jurămintelor". Iar virtutea este
armonie, la tel ca sănătatea, la fel ca binele - sub orice formă
1 76
s-ar găsi - la fel ca divinitatea. Din această cauză toate sunt
alcătuite potrivit legilor armoniei. Prietenia rezultă şi ea dintr-un
raport armonie al egalitătii. Nu trebuie acordate cinstiri egale
zeilor şi eroilor. Să venerăm totdeauna zeii cu tăcere religioasă,
înveşmântati în alb şi aducându-le prinos. Iar pentru eroi să tinem
ceremonii numai de la miezul zilei încolo. Curătenia sufletească
se obtine prin purificări, prin băi rituale şi lustratii, prin ablutiuni
după o slujbă funebră, după ridicarea din patul nuptial, după
orice atingere impură (miasma) şi prin obtinerea de la carnea
animalelor moarte, de la roşioare, m rene de mare, ouă şi
an ima le ieşite din ouă , nemâncând bobul ş i pract icând
celelalte abtineri prescrise de cei care oficiază riturile de initiere
în slujbele sacre.
4. ARISTOT. Metaph. A 5. 985 b 23 Ev &: toutot� Kat 7tpO toutrov
( Leuk ippos und Demokritos) oi KaA.oullEvot Tiu8ay6pnot t&v
llaBTJllUtrov <hJIUllEVOt 7tp&tm tauta 7tpoflyayov, Kat EvtpacpevtE� EV
autOl� ta� tOUtWV arxa� t&v OVtWV apxa� onf!8TJcrav dvat 1tUVtWV.
E1tEt BE. tomrov oi apt8llOl <pUcrEt 7tp&tot, EV OE tOl� apt8llOl� EOOKO'\JV
8Eropdv OllotcOllata 7toA.A.a tOl� oum Kat ytyVOllEVot�. llâAAOV il EV 1t1lpt
Kat yfit Kat i.>Batt, Ott to llEV totovBt t&v apt8!lcOV 7tU8o� BtKatOOUVTJ, tO
BE. totovBt \j/UXTt Kat vo�. EtEpOV OE KatpO� Kat t&v ăA.A.rov ro� EÎ1tEÎV
EKacrtov OllOtW�. Ett BE. t&v apllOVlcOV EV apt8llOl� OpcOVtE� ta 7tU8TJ Kat
tou� A.6you�. E7td Bit ta llEV ăUa tol� aptBllOl� E<paivEto tl)v cpumv
Uq>WllOtcOcr8at 7tâcrav, oi B' apt8llOl 1tU(jTJ� tfj� <pUcrEro� 1tpc0t01, ta t&v
apt8llcOV crtotXEla t&v OVtWV crtOtXEta 1tUVtWV U7tEAa�ov dvat, Kat tOV
OAOV oupavov UpllOtav dvat Kat apt8ll6v· Kal. ocra dxov OllOAoYOUllEVa
BEtKvUVat EV tE tOl� apt8llOl� Kat tal� apllOViat� 1tp0� ta tOU oi>pavou
mi8TJ Kat llEPTJ Kat 7tp0� tl)v OATJV BtaKO(jllTJ(jlV, tauta cruvuyovtE�
E<pflpllottov. Kav d ti 1tou BtEAEt7tE, 7tpocrqA.ixovto tou cruvnpollEVTJV
1tâcrav autol� dvat tl)v 7tpayllatEiav. 'Atyro B' olov, E1tEtB1) teA.nov i]
1 7 7
8EKat; dvat 8oKEt Kat Jtâcrav 1tEptEtÂ.TJ<pEvat ti]v t&v cipt8Jl&v <p'Îlcrtv,
Kat ta <pEpOJlEVa Kata tOV oupavov OEKa JlEV dvai <pacrtv, OVt(I)V 8t
evvea Jl6vov t&v <pavEp&v 8ta toiito 8EKâtTJV ti]v civnxeova nowiimv.
8ubptcrtat oc 1tEpt tOUtWV EV EtEpOtt; TtJl îv aKpt�EcrtEpov. ALEX. z. d. St .
S 4 1 , 1 Â.EyEt oc 1tEpt toutwv Kat ev tott; ITEpt o1Jpavoii [S. 58 B 37] Kat
EV taît; t&v rrueayoptK&v 86�att; UKp$ecrtEpov. 75, 1 5 tfit; oc tâ�EWt;
tfit; EV t&t oupav&t, flv E7tOtoUVtO t&v cipt8f.L&V oi rrueay6pEtot,
JlVTJJlOVEUEt EV t&t 8EUtEpWt ITEpt tfit; rrueayoptK&v 86�%· (ARISTOT.)
M . Mor. A 1 . 1 1 82 a 1 1 7tprotot; JlEV ouv EVEXELPTJOE rrueay6pat; 7tEpt
cipEtfit; EinEiv, ouK operot; &· tat; yap apEtat; Eit; toilt; cipt8Jloilt; civâywv
OUK oiKEiav t&v cipEt&v ti]v 8Ewpiav E7t0tEtto· ou yâp ecrttv it 8tKUtOOUVTJ
cipt8f.Lot; icrâKtt; tcrot;. ARISTOT. Metaph. M 3 . 1 078 b 2 1 oi 8t
rrueay6pEtOt 7tp6tEpov 7tEpi ttV(I)V OÂ.iywv, oov tOUt; Myout; Eit; toilt;
cipt8JlOUt; civfjmov, oiov ti ecrtt KatpOt; il to 8iKatov il yâJlOt;, EKEtVOt;
[Demokrit] 8' EuMywt; e�frtEt to ti ecrttv. Eth . Nic. E 8. 1 1 32 b 2 1
80KEÎ 8E ttcrt Kat to civtt7tE7tov80t; dvat (mÂ.&t; 8iKatOV, 0007tEp oi
rrueay6pEt0t E<pacrav· c:Opi�ovto yap ânÂ.&t; tO 8iKatov tO civtt7tE7tOVS0t;
ăUwt. Zur âpf.Lovia KOOJlOU vgl . auch SEXT. adv. math. VII 95 ff.
ARISTOTEL Metaph. 1 (A), 5, 985 b 23 . Printre aceşti filosofi (şi
mai înainte ch iar de ei) , aşa-numiti i " pythagorei ", care se
înde letn iceau cu matemat ica , făcuseră c e i d intâ i să
propăşească studiile acestea şi , întrucât erau educati în spiritul
lor, au considerat că principii le matematicii sunt principii a le
tuturor lucruri lor ex istente. Şi cum în studi i le matemat ice
numerele ocupă , în mod natural, primul loc, iar lor l i se părea că
în numere contemplă multe asemenări cu lucrurile ce fiintează
<permanent> şi cu cele aflate în devenire - mai mulre decât ar
fi găsit în elementele Foc , Pământ şi Apă - deoarece pentru ei
o anu mită modificare a numerelor însemna " dreptatea ",
cutare însemna " sufletul" şi ratiunea, cutare " prilejul potrivit" şi
aşa mai departe - fiind exprimabilă numeric oricare altă stare a
1 78
lucrurilor - observând pe deasupra că şi modificările de sunete
şi raporturile armoniei muzicale sunt exprimate prin numere, iar
apoi celelalte lucruri arătându-şi la fel toată firea lor printr-o
asemănare ce ia chipul numerelor, aceste numere dovedindu
se cele d intâi principii ale întregii naturi. au ajuns la presupunerea
că elementele numerelor sunt <implicit> elementele tuturor
lucrurilor şi cerul întreg este armonie şi număr. Şi câte alte potriviri
se pricepeau să dea la iveală, pentru a raporta proprietătile
numerelor şi ale scării armonice atât la diferite atribute şi părti
ale cerului cât şi la întocmirea Universului. adunându-le pe toate
acestea laolaltă, le alcătuiră într-un sistem. Iar dacă se ivea o
lacună undeva, râvneau cu tot dinadinsul să facă un adaos,
pentru ca întreaga lor teorie să rămână bine închegată. Aşa
de pildă, întrucât z e c e <decada> era considerat un număr
perfect, care cuprinde natura întreagă a numerelor, ei afirmă
că şi corpurile ce se mişcă prin ceruri sunt zece, dar fiind numai
nouă cele vizibile, din acest motiv ei născocesc al zecelea
corp, numit a n t i h t o n (" Anti-pământ') . Despre aceste
probleme am stabilit ce trebuie inteles cu mai multă precizie în
altă parte < . . . >. 986 a 1 5 (DK 58 B 5) . Se vede aşadar că şi aceşti
gânditori consideră numărul atât ca principiu, cât şi ca materie
pentru lucruri. modelând accidentele suferite de acestea şi stările
lor permanente. Drept elemente ale numărului ei socot perechea
şi neperechea, iar dintre acestea primul este infinit, celălalt finit.
Unitatea provine din amândouă elementele (căci este şi
pereche şi nepereche), iar numărul din unitate. De altfel, după
cum s-a spus, cerul întreg înseamnă pentru ei numere. Altii apoi,
care fac parte din aceeaşi şcoală, spun că există zece principi i .
orânduite după înrudirea lor: finitul şi infinitul, neperechea şi
perechea, unul şi pluralitatea, dreapta şi stânga, masculin şi
feminin, repaos şi mişcare, plan (drept) şi curb, lumină şi întuneric,
bun şi rău, pătrat şi oblong < . . . > Acest fel de a orândui principii le
1 79
1-a conceput pare-se şi Alkmaion din Crotona, f ie că el îl
împrumutase de la gânditorii aceia, fie că ş i-au însuşit e i
conceptia lui. Pythagoreii au arătat în mod lămurit câte ş i ce fel
sunt aceste contrarii. (986 b) Aşadar, putem lua d in ambele
doctrine ale acestora numai atâta : că opozitiile <grupurile de
contrarii> sunt principii ale lucrurilor existente. Dar câte şi de ce
fel sunt aceste principii nu aflăm decât de la una din şcoli (a
pythagoreilor de obedientă strictă) . Cum pot fi însă raportate
la cauzele arătate princ ipi i le nu reiese în mod articulat din
enuntarea lor. S-ar părea totuşi că ei orânduiesc asemenea
elemente în domeniul materiei, întrucât afirmă că substanta
lucrurilor se compune şi se plăsmuieşte din acestea ca din părti
ale lor imanente. Cele spuse până acum sunt suficiente ca să
ne putem da seama de felul de a gândi al acestor fi losofi vec hi
care au admis pluralitatea elementelor naturii. Există însă unii
care au conceput Universul ca o natură unică , dar nu toti în
acelaşi fel, nici ca frumusete a gândirii, nici în ce priveşte natura
lucrurilor. Dar pentru cercetarea cauzelor de care ne ocupăm
aici, discutia privitoare la părerile lor nu are nici un rost . Căci nu
procedează precum unii dintre filosofii naturii, care, după ce
au stabilit că Fi inta este Unul, o generează totodată din Unitate,
ca dintr-o materie. Ci altfel spun ei: pe când filosofii naturii
adaugă mişcarea, făcând să se nască astfel Universul, aceştia
sustin că el este imobil. ARISTOTEL Magna Moralia A ( 1), 1 1 82 a
1 1 . Cel dintâi Pythagorasse apucă să vorbească despre virtute.
Dar nu <a enuntat> corect <conceptul>. Căci raportând la
numere virtutile nu făcea un studiu aplicabil virtutii ffindcă
dreptatea nu este un număr pătrat. Cf. de asemenea Eth.
Nicom. E(V) , 8, 1 1 32 b 2 1 . Unora l i se pare că tratamentul
retributiv este în mod absolut d r e p t u 1, aşa cum au sustinut
pythagoreii. Fi indcă ei detineau simplu d r e p t u 1 ca fiind o
retribuire proportională cu altceva. ARISTOTEL Metaph. XI I I (M),
1 80
4, 1 078 b 2 1 . Socrate se ocupa cu studiul virtutilor morale şi
căuta - cel dintâi - să dea definiţii generale cu privire la ele.
Căci dintre filosofii naturii numai Democrit atinsese puţin <un
asemenea domeniu> şi definise oarecum caldul şi recele. Iar
mai înainte, pythagoreii nu trataseră decât probleme referitoare
la câteva lucruri, ale căror definiţii le reduceau la numere, cum
se întâmplă de pildă cu ocazia, cu dreptatea sau cu căsătoria.
Dar <Socrate> în chip firesc a căutat să afle ce ar fi esenta.
6. ARISTOT. Eth . Nic. A 4. 1 096 b 5 7tt8uvci:rtEpov o' EOlXUcrtV oi
nuSuy6pEtot ÂtyEtv 7tEpt atrtOU, neEv·tEI; EV tiît 'tOOV ayaa&v O''Ucr'totXtat
'tO EV.
ARISTOTEL, Etica Nicomahică A 4, 1096 b 5. Pythagoreii se
rostesc despre această problemă în mod mai convingător,
aşezând Unitatea (,, Unul') în acelaşi rând cu cele bune înrudite
primord ial .
7 . - Eth. Nic. B 5. 1 1 06 b 29 'tO yap Ka!COV 'tOU a7tEipou, � oi
llu8ay6pEtot ELKa�ov, 'tO o' ayaBOv 'tOU 7tE7tEpaO'f!EVOU.
ARISTOTEL Et. Nic. 1 1 , 5, 1 1 06 b 29. Răul ţine de nemărginire
(infinit sau " nelim itat') , aşa cum presupuneau în reprezentările
lor pythagorei i , pe câtă vreme binele ţine de finit.
8. - Metaph. A 5. 987 a 9 f!EXPt !lEV oi'iv t&v 'JtaA.tK&v Kat xwpl.<;
EKEivwv !lGpUXOHEpov Eip{JKamv oi ăUot 1tEpt aut&v, 1tATJV, c001tEp El1t0f!EV,
oooîv ahiatv tUYXavoum KEXPllllEVot, Kat toutwv ti]v Etepav oi !lfv f!iav
oi OE ouo 7t0to00t, tl']v o9Ev it KLVT]m<;· oi OE nueay6pEtot ouo !lEV ta<; cipxU<;
Kata 'tOV autov Eip{JKam 'tp01tOV, 'tOO'OU'tOV OE 'tpooEnEEIEO'aV, o Kat tOt6v
EO''ttV aut&v, O'tt 'tO 1tE1tEpaO'f!EVOV Kat 'tO ă1tEtpov !Cat 'tO EV oux EtEpa<;
1 8 1
nv� om19rJcrav dvat qrooets. oiov 1riip il yfiv ii n totoiitov E'tEpOV, &J .. .J..: auto 'tO ă1tEtpOV l((Xl a&o to EV oumav dvat tOU'UOV oov K:CX'tl]yopoilvtm·
Oto K:CXl aptSj.tov dvat tl]v oumav CUtUVtOlV. m:pi tE tOUtOlV ouv 'tOUtOV
anEqrr'Jvavw tov tp61tov, K:al. m:pl. toii ti ecrnv ijp!;avto IJ.EV Aiynv K:al.
opi.�EO"Elat, Âi.av o' U1tÂ.&s E1tpaY1J.CXtEffiTJO"CXV. cbpi�ovt6 tE yO:p E1tt1tOÂ.CXtOls,
K:CXt un 1tpWtOlt tl1tCtp�EtEV O ÂEX8Ets opQS, toilt' EtVCXt tftV OUO"tCXV tOU
1tpUYIJ.CXtOs EVOIJ.�OV, c001tEp El ns OlOttO tCXUtOV dvat Ot1tÂ.UO"toV K:al. tftV
ouillia, Ot6n 1tp&tov UnCtpXEt toîs oucrl. to Ot1tÂ.CtmOV. UÂ.Â.' ou tmhov EO"'ttV
rcroos to dvm Ot1tÂ.amoot K:al. oooot. Ei 0€ 111'1. 1toUa to ev ecrwt, o KaKEivms
cruvEjlmvEv. Vgl. ebend. B 5. 1002a 8.
ARISTOTEL, Metaph. 1 (A), 5, 987 a 9- 1 7 .
Până la filosofii italiei şi (apoi, ulterior) , lăsând deoparte pe
aceştia , ce i la l t i f i losofi au t ratat c a m neclar prob lema
principiilor. Atâta doar, că şi ei se folosesc, după cum am spus,
numai de două cauze <în doctrina lor> . Iar pe aceea din care
provine mişcarea, uni i o consideră unică, altii dublă . Tot în
acelaşi fel şi pythagorei i au afirmat că există două principii . Dar,
au adăugat - în aceasta constă particularitatea gândirii lor -
că există Finitul (şi Unitatea) şi Infinitul (apeiron) , pe care nu le
au considerat ca nişte naturi aparte - cum ar fi Focul, Pământul
sau altceva de acelaşi gen - ci însăşi n e m ă r g i n i r e a
(infin itul) şi însăşi u n i t a t e a sunt substanta lucrurilor, cărora l i se
adaugă ca predicat. De aceea numărul este substanta tuturor
lucrurilor. Aşa s-au rostit deci în problema care ne preocupă,
începând să vorbească despre ceea ce există şi să dea
definiti i . Dar au procedat foarte simplist în expunere, venind cu
definitii superficiale. Astfel, de pildă , pr imul număr căruia i se
potrivea o determinare dată de ei îl considerau substanta lucrului
determinabil <cu care fusese pus în raport? Ca şi cum ar socoti
cineva că dublul şi notiunea de " doi" (dyada sau " doimea')
1 82
ar fi unul şi acelaşi lucru. fiindcă notiunea de dublu este inerentă
mai întâi numărului doi . Dar nu este acelaşi lucru a fi dublu sau a
fi doi. Altfel. Unul (unitatea) va fi plural itate, ceea ce li s-a
întâmplat chiar (pythagoreilor) acelora dezorientati de false
reprezentări numerice.
9. - M 6. 1 080b 1 6 Ktd oi rrueay6pEtol o' Eva, tov JlU911JlU'ttKOV
[namlich apt9Jl6V], 1tÂ:r)v ou KEXWPlO"JlEVOV a'A'A' EK 'tOU'tOU 't� aicr9Tlta�
oucria� O"UVEO"tavat cpacri.v. 'tOV y(xp OÂOV OUpaVOV KatacrKEuat;;oumv El;
apt9JlOOV, 1tÂTJV ou JlOVUOtKOOV, aÂÂfJ. 't� llOVaOa� U1tOÂaJlPavoumv EXEtV
JlEYE9o�· 01t(J)� oc to 1tpOO'tOV EV O"UVEO"'tTJ exov JlEYE9o�, U1topEÎV EOtKacrt V.
ARISTOTE L, Metaph. XI I I (M) , 6, 1 080 b 1 6. Iar pythagoreii
sustin şi ei că singurul număr este cel matematic, numai că, <în
doctrina lor> nu este separat de lucruri. c i substante le sensibile
sunt alcătuite din acesta. Construiesc Universul ( " cerul') întreg
din numere - dar nu din unităti (monades) abstracte, - căci, aşa
cum presupun ei, unitătile au întindere (mărime spatială) . Pe
cât se pare nu găsesc o ieşire pentru a explica în ce fel s-a
alcătuit unu/ primordial (hen proton) înzestrat cu mărime. Alt
gânditor sustine că numărul primordial ar fi unul ideal, iar altii că
numărul ideal este identic cu cel matematic. Tot aşa de împărţite
sunt şi părerile privitoare la lungimi, suprafete şi figuri solide. Unii
socot mărimile matematice ca fiind deosebite de cele care
vin după Idei . Dintre cei care sustin astfel de teorii, unii recunosc
măr imi le matematice. dar considerate numai sub raport
matematic . Aşa procedează cei care nu fac din numere idei
şi , dealtfel. n ic i nu admit existenta Ideilor. Altii admit mărimile
matematice. dar nu le iau în sens matematic. Căci. după ei, nu
orice mărime se divide în mărimi şi nu orice fel de unităti pot fi o
dualitate (dyas) . Aşadar pleacă de la postulatul că numerele
1 83
se alcătuiesc din unităti (monadikoi arithmol) toti cei care afirmă
că Unul este element şi principiu al celor existente, în afară de
pythagore i , care , d u pă c u m spunea m îna inte, atr ibu ie
numerelor mărime.
10 . ARISTOT. Metaph. M 8 . 1 083 b 8 6 oe t&v nuaayopEiwv
tp6no<; tftt 11EV O .. attou<; E:xn ouaxEpEia<; t&v ElpTJ11Evwv, tiit oc ioia<;
E-t:epa<;. to 11ev ya.p 11it xwptcnov nolEîv tov apta11ov acpatpEîtm no'A'Aa
t(Î)V Ct01JVUtWV' tO OC ta <JOOI!Uta El; Ctpt9!1ffiV Eivat <J1JYKEl11EVU, KUt tOV
Ctpt9110V to\itov Eivat 11USTJ11UtlKOV, aouvat6v ecrnv. OUtE yap Ut011U
11E1E9TJ 'A.Eynv CtÂ.TJaE<;· d 9' on I1UÂ.tata to\itov EXEl tov tp6nov, oux ai'
yE 110Va&<; 11EYE9o<; EXO'OOlV. 11EYE9o<; o' el; MlUlpEtWV cruyKEÎcr9at Jtffi<;
ouvat6v; aUa 11TJV o y' apt911TJtlKO<; apt9110<; 110VU0tK6<; ecrnv. eKEÎVOt oc
tov apt9!1ov ta ovta 'A.Eyoumv· ta yo\iv 9EWpi!l1ata npocramoum toî<;
<JOOI!U<JtV 00<; el; eKEivwv OVt(l)V t&v apt911ffiV.
ARISTOTEL Me taph. X I I I , 8 , 1 083 b 8 . Modal itatea de
explicare din doctrina pythagoreilor într-o anumită privintă
comportă dif icultăti mai m ici decât cele ment ionate mai
îna inte, dar din alt punct de vedere implică dificultăti de natură
d iferite , care- i sunt propri i . Să concepi n umărul ca f i ind
nesepa rat <de lucrur i> supri m ă m u lte d i n consec inte le
imposibi le, însă , pe de a ltă parte , a considera corpuri le
c ompuse d i n n u mere , ia r numă ru l acesta ca f i i nd c e l
matematic este ceva imposib i l . C ă c i n u este adevărată
afirmatia că există mărimi spatiale indivizibile (atoma) şi chiar
dacă s-ar întâlni cât de multe mărimi de acest fel, măcar
unitătile în mod cert nu au mărime. Cum ar fi atunci posibilă
existenta unei mărimi compuse din <elemente> indivizibile?
Cel putin numărul aritmet ic, luat ca atare, impl ică unităti
abstracte. Dar pentru pythagorei numărul înseamnă lucruri
1 84
c u ex istentă <rea lă> . E i a p l ică dec i enuntur i teoret ice
corpuri lor, ca şi cum ar fi alcătuite din acele numere.
1 1 . -A. 7 . 1 072b 30 ooot OE tJ1tOA<Xf.ll3ciV0001.V, c001tEp oi nu9ay6pEt0t
Kat :E7tEooumoc;, to KciA.A.tcrtov Kat ăptcrtov f.Llt tv cipxfit El vm, oux to Kat
trov qmtrov Kat trov �rouov tac; apxcXc; atna f.LEV dvm, to oE KaA.ov Kat
tEA.Etov tv toîc; EK toutoov, ouK 6p9&c; otovtat.
ARISTOTEL, Metaph. XII (A) , 7 , 1 072 b 30 . Cât priveşte pe
aceia care socot precum şi pythagorei i şi Speusippos, că
Frumosul cel mai presus şi Binele suprem nu există în obârşia
lucrurilor, întrucât principiile plante lor şi animalelor sunt cauzele,
dar Frumosul şi Desăvârşitul se află în cele care derivă din
aceste <pr inc ip i i> , e i nu-şi formează o pă rere corectă
<judecând astfel>.
1 2. -A 6. 987 b 1 O tl)v oc f.LE8E�tv touvof.La f.LOVov f.LEtE�aA.Ev [Platon].
oi f.LEV yap nueay6pEtot f.Llf.LTJO'Et ta ovta <p!XO'tV ElVat trov apt9f.Lrov, ITA.citoov
OE f.LE9E�Et. tl)v f.LEVtOt 'YE f.LE9E�tv il tl)v f.LÎflT)O'tV Tine; av ElT) trov Eiorov,
acpdcrav EV lCOtVOOt �T)tEÎV.
ARISTOTEL, Metaph. 1 (A), 6, 987 b. Deoarece pythagore ii
spun că lucrurile existente fi inţează prin imitarea <mimesis>
n u merelor, P laton <af i rmă că există> pr in p a rt ic ipare,
transformând doar termenul. Însă problema de a preciza ce ar
fi participarea sau imitarea Idei lor au lăsat s-o cerceteze
îndeobşte altcineva.
1 3 . -A 6. 987b 22 to f.!Evtot yE EV ofuîav dvat, Kat flll EtEp6v yf. n
ov A.EyEcr9at Ev, 7tapa7tA.TJmooc; toîc; nueayopdotc; iiA.EyE [Platon] Kat to
toUc; apt9f.!OUc; ai tîouc; Ei Vat toîc; aA.A.otc; tfic; oumac; rocrautooc; EKEÎ votc;.
1 85
'tO oc UV'tl 'tOU arrt:ipou � EV� ouaoa 1totfiom, 'tO oc ă1tEtpOV EK 1-LfYUÂ.OU
Kal. 1-LtKpou, tout' rowv· Kal. en 6 1-LEV to� apt8!lo� 7tapU ta aicrOT(ta, oi
o' apt8!lo� dvai cpacnv aU'tU 'tU 1tpUY!!U'ta, Kat 'tU !!UihJ!la'ttKU 1-LE'ta�u
toutoov ou neEacnv. 'tO 1-LEV ouv 'tO ev Kal. tou<; apt8�-LOU<; 1tapU tu 1tpUY!lU'ta
1totficrat, Kat 1-LTJ OOcr1tEp oi Ilu8ay6pEtot, Kal. i] tc:iiv Eiorov Eicrayooyi] otu
'tTJV ev 'tOt<; Â.oyot<; eyEVE'tO O"KE\jltV (oi yap 1tpO'tEpot OtaÂ.EK'ttKlÎ<; ou
1-LE'tEÎ:XOV) K'tÂ..
ARISTOTEL, Metaph . 1 (A) , 6, 987 b 22. Totuşi e l , (Platon! ,
spunea, potrivindu-se aici cu pythagoreii, că Unul este substanta
şi că nu se dă predicatul " unu " pentru nimic altceva. La tel se
apropie de pythagorei când spune că numerele sunt cauzele
existentei reale a celorlalte lucruri. Dar este proprie doctrinei
sale enuntarea potrivit căreia în loc să considere Infinitul
(apeiron) o unitate, ia ca premisă d y a d a şi construieşte Infinitul
din cele două entităţi : M a r e 1 e şi M i c u 1 . De asemenea, el
socoteşte că numerele au existenţă în sine, pe lângă lucrurile
sensibile (separat de ele) , pe când pythagorei i susţin că numere
sunt lucrurile înseşi şi nu consideră obiectele matematice ca
ceva intermediar între ideea de număr şi acestea (lucrurile
sensibile) . Aşadar la încheierea că Unul şi Numerele fiinţează
separat de lucruri, deci nu aşa cum susţineau pythagore ii, el
(Platon) , ajunsese odată cu introducerea " Ideilor" în sistemul
său , prin reflexia cuprinsă în raţionamente log ice, întrucât
predecesorii săi nu recurgeau la dialectică.
14 . THEOPHR. Metaph. 33 p. Xla 27 Usener (Ross-Fobes)
IlÂ.U'tOlV oc Kat oi Ilu8ay6pEtOt 1-LUKpuv 'tTJV U1tOO'taO"tV em<vofJcraV'tE<;
'tc:iiV llpx&v OlOV'tat 'tO EV> llli!EÎ0"8at y' e8EÂ.EtV U1tUV'ta. KUt'tOt Ka8U1tEp
avnemiv nva 1tOtoUcnV til<; aoptO"'tOU OUUOO<; Kat 'tOU E:v6<;, ev ilt Kat 'tO
1 86
ă7tEtpov Kat 1:0 ă1:aK1:ov Kat 1tâcra Wc; d1ttîv UJlOpq>ta Ka9' aim'Jv. oÂ.w�
oux ot6v 'tE ăvEU 'tUU'tT]� 'tlJV 'tOU OÂ.OU <pumv [namlich Eivm1. aU' oiov
icrOJlOtpEÎV f\ Kat U7tEpEXEtV tfj� EtEpa� f\ Kat ta� !lpxa� evavna�. OtO
Kat OUOE 'tOV 9E6v, OOot tân 9Erot 'tl]v aiti.av avamoumv, ouvacr9at 7tavt'
Ei� 1:0 ăptcr'tOV ăyEtV, aÂ.Â.' El1tEp, E<p' ooov EVOEXE'tat.
TEOFRAST, Metaph. 33, p. XI a 27. Platon şi pythagoreii,
observând o mare distantă între principii <şi domeniul realitătii>,
consideră că toate lucrurile tind să imite (să refacă mimetic) U n
u 1. Oricum ar fi, ei concep un fel de antiteză între d u a 1 i t a t e a
nemărginită şi u n i t a t e, <antiteză> în care intră atât nemărginirea
(apeiron) , cât şi ceea ce fiintează neorânduit (atakton) şi , ca să
zicem aşa, tot ceea ce este inform în sine. Fără această <opozitie
antitetică> nu poate subzista natura î n t r e g u 1 u i, ci este
verosimi l să credem că el echi l ibrează e lementele, fie că
predomină asupra celeilalte năzuinte <de dislocare a părtilor>,
fie că se cumpănesc principiile contrare. Din această pricină
nici chiar divinitatea (pentru cei care leagă cauza lucrurilor de
divinitate) nu este în stare să le îndrume pe toate spre binele
suprem, ci atunci când reuşeşte, <aceasta> se întâmplă numai
în măsura posibilului.
1 5. AET. 1 3, 8 (D. 280) Tiu9ay6pa� Mvflcrapxou DXJltO� 7tp&t�
<ptÂ.ooO<piav toutwt 1:6Jt pi(Jlan 7tpocrayopEucra� !lpxa� toilc; apt9Jloilc; Kat
ta� cruJlJlEtpia� t� ev toutm�. � Kal. apJlovia� KaÂ.Eî, ta ot es aJl<patEpwv
cruv9Eta crtotXEîa, KaÂ.OUJlEVa OE YEWJlE'tptKU. 7tUAtV OE 'tl]v JlOVaoa Kat
'tTJV a6ptcrtov OUUOa Ev taî� apxaî�. (J7tE00Et OE autrot 'tWV !lpxrov T] JlEV
E1tl 1:0 1totfl'ttlCOV atnov Kat dOtlCOV, 07tEp ecrtl. vo� 6 9E6�. T] OE E1tl 1:0
7ta9flTIKOV 'tE Kat UÂ.tKOV, 01tEp ecrtl.v 6 6pato� lCOOJlO�. dvm OE 'tTJV <pOOtV
tou apt9JloU &Ka. JlEXPt yap trov OEKa 7tavtE� "bAÂ.flVE�. 7tavtE� !Xtpf3apot
apt9JlOUm V, e<p' a EÂ.96V'tE� 7tUÂ.tv ava7toOOUcrtv E1tl 'tl]v JlOVaOa. Kat 'tWV
1 8 7
oe��:a miA.tv, <pTJcriv, i] ouvajli� ecrnv Ev toî� 'tEcrcrapcrt Kat 'tfit tEtpaot. to
Of: <XltlOV' El 'tl� CUtO 'tTJ� jlOVclOa� [avmto&i>V] K<X'tU np6craecrtV n9E:t11 'tOUs
aptflj.J.OU; ăx.pt t&v tecrcraprov 1tpoEA.8<0v EK1tA11p<00El 'tOV <'tWV> OCK<X apt8j.J.OV'
eav o[ uJtepj3aA.Tit n� tov 'tfi� tetpaoo�. Kal. t&v oeKa UltEpEKJtEcrEîtm·
oiov d tt� 8ei11 ev K:al. ouo 1tpocr8Ei11 K:al. tpia ��:al. toutot� 'tEcrcrapa, tov
t&v oeK:a EK:ltA.llProcrEl apte11ov. &crte o aptSj.J.o� ��:ata 11Ev 11ovaoo ev toi�
otKa, K<X'tfx OE OUV<XjltV EV 'tO� tecrcrapcrt. OlO K<Xl EltE<p8eyyovto oi
nueay6petot � jlqicrtou opKOU OV'tO� til� 'tE'tpUOO� [Pyth. vers. fr. 4
Nauck (hinter lambl. V. P. p. 229)]·
ou j.J.U 'tOV UjlE'tEp<Xl KE<p<XÂ.ât lt<XpaOOV't<X 'tE'tp<lK'tUV
1tayav aevaou <pucreoo� i�oojla t' exoucrav.
Kal. iJ iJ!lEtepa wuxiJ. <pllcri v, EK tetp<ioo� cr,)yKEt tat. d vm yfJ.p vouv
bttcrtl'Jj.J.TIV oo�av atcr81lcrtv, El; ffiv Jtâcra tEXVTI K<Xt ElttcrtTJjlll K:<Xt autol.
A.oyt��:oi Ecrj.J.Ev ��:tA.. Vgl. 44 A 1 3; THEO S. 97, 1 4 Hill ; SEXT. adv. math.
VI I 94ff. nebst Parallelstellen.
AET. 1, 3, 8 (D. 280) . Pythagoras, fiul lui Mnesarchos, de fel din
Samos, primul care a denumit cu acest termen f i 1 o s o f i a,
<numind totodată> p r i n c i p i i n u m e r e 1 e şi s i m e t r i i 1 e din
cuprinsul acestora, cărora le mai spune şi armonii, cele rezultate
din acestea două fiind e 1 e m e n t e 1 e c o m p u s e numite şi
g e o m e t r i c e. Distinge apoi d y a d a nelimitată . Pentru el unul
dintre principii tinde în directia unei cauze eficiente (poietikon
aition) şi formative (eidikon) , divinitatea identificându-se de
aceea cu inteligenta. Celălalt principiu tinde spre o realizare
sensibilă în substanta materială, identificându-se cu lumea
(kosmos) vizibilă. Afirmă că decada e natura numărului, întrucât
până la zece numără toti elenii, la fel ca toti barbarii şi ajungând
acolo se întorc iar înapoi la unitate. Mai spune de asemenea
1 88
că V i rtua l itatea ( dynamis) nu mărulu i zece se găseşte în
numărul patru şi în tetradă. Pricina este următoarea: dacă
cineva (pornind tocmai) de la unitate ar pune la rând toate
numerele până la patru însumate unul după a ltuL înaintând
va împl in i număru l celor zece (un ităti l . Dacă depăşeşte
număru l tetradei, va trece dincolo de zece. Acesta (zece)
se obtine numai dacă ia cineva pe u n u şi adaugă pe d o i, la
care mai pune pe t r e i , adăugând apoi acestora un p a t r u ,
până ce va împl in i numărul z e c e . Aşadar, sub raportul
monadei (al unitătilor) numărul fi intează în z e c e, dar sub
raport virtual este cuprins în p a t r u. Din această cauză
pythagoreii invocau t e t r a d a ca fiind cel mai mare jurământ
(Pyth . vers. fr. 4 Nauck; IAMBL . , V P. , p. 229) .
Da! <Jur> pe cel ce-a dăruit seminţiei noastre t e t r a k t y s-ul
Număr ce cuprinde izvorul şi rădăcina veşnic curgătoarei naturi.
Şi sufletul nostru , spune e l , se a lcătu ieşte din tetradă.
Deoarece el este i n t e 1 i g e n t ă , ş t i i n t ă , opinie (doxa) şi
simtire , iar noi înşine suntem inzestrati cu judecată discursivă
(logikot) , etc. etc.
(Compară 44 A, 1 3, D K; Theo S. 97, 14 Hi l l . ; SEXTUS EMPIRICUS,
Adv. math. VII, 94 şi urm. cu multe alte locuri paralele) .
1 6. (ARISTOT.) Probl. 1 5, 3. 9 1 0 b 36 Ober die Dekas il on EV
8flm âvaA.oyiau; thtcxper; Kuflucot âptEl�ot U1tOtEAOUVt!Xl, f.l; rov <p!XO'l V
âptEl�&v oi TI u9ay6petot to nâv cruvecrtâvm.
ARISTOTEL, Probl. 1 5, 3. 9 1 0 b 36.
( . . . Despre decadă . . . ) sau că patru numere c ubice se
împl inesc în zece analogi i (progresi i ) - numere d in care
pythagoreii spun că este alcătuit întregul (Univers) .
1 89
1 7 . ARISTOT. de caelo A l . 268 a l O Ku8rmEp yap cpum Kut oi
I1u8ayopEtot, 1:0 7tâV !CUt 'tU 1tllV'tU 'tOÎ<; 'tptcrt V ffiptcr'tat' 'tEÂ.EU'tll yap !CUt
IJ.Ecrov Kut apyiJ 1:ov apt81J.OV EXH 1:ov 1:ou nuv1:o<;, 'tUU'tU oc 1:ov 'ti!<; 1:pui0o<;.
ARISTOTEL, Despre cer 1 (A), l . 268 a 1 0.
După cum spun şi pythagorei i , ( to pan) şi toate lucrurile
( ta panta) sunt defin ite de cele trei <notiuni>; căci s f â r ş i
t u 1, m i j 1 o c u 1 şi î n c e p u t u 1 au numărul întregului, acestea
însă <alcătuiesc> numărul t r i a d e i .
1 8. EUDEM . fr. 83 (Porph. z. Ptol . Harm. 1 7 p . 1 1 5, 4 DOr.) Ev 1:&t
npomot tii<; 'Apt81J.TJ'tt1Cfi<; icr1:opiu<; Â.Eyrov 1tEpt 'tWV I1u8ayopcirov 'tUU'tt
Ku'ta AEI;tv· 'i!n O€ 1:oU<; 1:&v 'tpt&v cru�J.cprovt&v Â.oyoU<; 1:ou TE ota Tccrcrllprov
!CUt 'tOU oux 7tEV'tE !CUt 'tOU oux 7ta0"WV on O"UIJ.�E�TJKEV EV 1tpO)'tOL<; ll1tUpxHV
1:oî<; Evvtu· � yap Kut y Kut o yivE'tm Evvtu'.
EUDEMOS fr. 83 (din PORPHYRIOS, Comentariu la Pfol. Harm. i, 7,
p. 1 1 5, 4 DOr.) . În prima carte a Istoriei aritmeticii, vorbind despre
pythagorei, spune cuvânt cu cuvânt cele ce urmează: " raporturile
celor trei consonante - cvartă, cvintă şi " d i a p a s o n" (octava)
se găsesc în primele nouă numere. Căci 2 cu 3 şi cu 4 fac 9.
19 . PROCL. in Eucl. 1 47 p. 426, 6 Fr. (Ev 1:oî<; 6p8oyroviot<; 'tptywvot<;
1:0 ano tii<; 'tllV 6p8ilv yroviuv U7tO'tEl VOOOTJ<; 7tÂ.EUpâ<; 'tE'tpayrovov tcrov
Ecrn 1:oî<; ano 1:&v 1:i!v 6p8iJv yroviuv ncptexoucrwv nÂ.Eup&v 'tE'tpayrovot<;) t 1:&v j.!EV icr1:opcîv 1:a apxuîu �uÂ.ojlevrov aKouov'tu<; 1:0 8EWpTJIJ.U 'tOU'to
Ei<; I1u8ay6pav avu1tEj.i7tOv'trov i!mtv EilpEîv Kul. �u8mEîv Â.Eyov1:rov u'inov
E1tt 'tlÎl EUpEO"El.
PROCLOS, Comentarii la Euclid 1, 47, p. 426 6 Fr. În triunghiurile
dreptunghice pătratul construit pe latura ce subîntinde unghiul
drept (hypotenusa) este egal cu pătratele construite pe laturile
care cuprind aceste unghiuri (catetele) .
1 90
20. - in Eucl. 1 44 p. 4 1 9, 1 5 (7tap(x ti]v oo9Eîcrav E1>9Eîav t&t
ooeEvtt tptyrovo:n tcrov 1tap!XAATJAO'YpaJljlOV 7tapaJkxA.Ei:v Ev ycoviat, fi ecrttv
tcrTJ tfit oo9EicrTJt ycoviat Ei>euypajljlCOt) Ecrtt JlEV (xpxaîa, <pacrl. V oi 1tEpt
'tOV l:�:OOTJf.LOV [fr. 89 Speng.], Kal. tii<; 'tOOV nueayopEicov flOUcrTJc; EUp�f.Lata
ta\ita fi 'tE 7tapal3oA.i] 'tOOV xcopicov Kal. i] U1tEpj3oA.i] Kal. i] EAAEtljlt<;.
PROCLOS, ibidem 1, 44, p. 419, 1 5. A construi la o dreaptă
dată un paralelogram egal unui triunghi dat, într-un unghi rectiliniu
dat. Acestea, spun cei din şcoala lui Eudemos (fr. 89 Spengel),
sunt vechi descoperiri ale muzei pythagoreilor şi - la fel - dintre
locurile geometrice, p a r a b o 1 a , h i p e r b o 1 a şi e 1 i p s a .
2 1 . PROCL. in Euclid. 1 32 p. 379, 2 (7tavto<; tptyrovou f.Ltâ:c; toov
1tAEupOOV 1tpOOEKf3ATJ9EtcrTJ<; i] EKtO<; ycovia oool. taîc; EVtoc; Kat U1tEVavtiov
tcrTJ ecrti, Kal. ai EvtO<; 'tOU tptyrovou tpEîc; ycoviat oucrl.v 6peaîc; tcrat
Eic:ri V) l:::UOTJf.LO<; OE 6 nEpt1tatTJTI KO<; [fr. 88 Spen g 'l Ei<; toi><; n u!layopEiouc;
ava1ttf.L1tEt ti]v tOOOE tOU 8ECOpEf.Lato<; Ei)pEmv, Ott tpiycovov anav oool.v
6p9aîc; tcra<; EXEt ta<; evtoc; ycoviac; Kat OEtKVUVat <pTJcrl.v autouc; OUtCO to
1tpOKEljlEVOV' Ecrtco tpiycovov to A B r. Kat �xaco Ota tOU A tfit B r
7tapaA.A.TJA.oc; i] Ll b. €1tEl. ouv 1tapaA.A.11A.oi Eim v ai B r Ll b, Kal. ai
evaA.A.a� tcrat Eicrt v· tcrTJ ăpa i] JlEV i>1to Ll A B tfit imo A B r, i] oc i>1to b
A r tfit U1to A r B. Kotvi] 1tpOOKEicr8co i] <imo> B A r, ai ăpa U1to Ll A B
B A r r A b, tomtcrnv ai U1t0 Ll A B B A b, tOUtEcrttv ai ooo op{lal.
tcrat Eicrl. taîc; tau A B r tptyrovou tpun ycoviatc;. ai ăpa tpEîc; tou
tptyrovou ouo 6p8aî<; Eicrtv rcrm' .
PROCLOS, ibidem 1 , 32, p. 379, 2. Prelungindu-se o latură a
oricărui triunghi dat, unghiul extern <care se formează astfel>
este egal cu cele două unghiuri opuse, iar cele trei unghiuri
interne ale triunghiului sunt egale cu două unghiuri drepte.
Eudemos peripateticul (fr. 88 Speng.) atribuie descoperirea
1 9 1
teoremei acesteia pythagoreilor <enuntul potrivit căruia> orice
triunghi are unghiurile interne egale cu două unghiuri drepte -şi
sustine că ei demonstrează în felul acesta enuntul propus: fie
triunghiul ABC, iar prin A să se ducă dreapta DE, paralelă cu
latura BC. Deoarece dreptele BC şi DE sunt paralele, unghiurile
alterne interne sunt egale . Deci unghiul DAB este egal cu ABC,
iar unghiul EAC este egal cu ACB. Fie unghiul BAC comun. Ca
atare unghiurile DAB, BAC şi CAE, adică cele cuprinse sub DAB,
BAC, însumând două unghiuri drepte, sunt egale cu cele trei
unghiuri ale triunghiului ABC. Deci toate trei unghiurile unui triunghi
sunt egale cu două unghiuri drepte.
22. ARISTOT. Metaphys. A 8. 989 b 29 oi IJ.EV ouv KaÂ.oUIJ.EVot
rruaayopEtot taîs IJ.EV CxPXaîs Kal. toîs crtOtXEÎ.Ots EKt01t(l)tEpots xp&vtat
t&v qmmoA..&yoov (to ()' atnov on 1tapEÂ.a�ov autas OUK � aicr6r]t&v· ta
yap 1J.a9T]1J.attKa tCÎlV OVt(I)V ăvEU Ktvitm:ros ecrnv, E�(l) tCÎlV 1tEpl. ti)v
acrtpoÂ.oyiav), OtaÂ.Eyovtat IJ.EVtot Kal. npayiJ.atEOOVtat 1tEpl. qrooEOOs mxvta·
yevv&cri tE yap tov o1>pav6v, Kal. nepl. ta toutou IJ.EpTJ Kal. ta mi9TJ Kal. ta
i:pya otatTJpoikn to cru11�aîvov. Kal. tas ixPXas Kal. ta atna Eis taiita
KatavaÂ.icrKOUcrtV, ros OIJ.OÂ.oyotîVtEs toîs ăÂ.Â.Ots qmmoÂ.oyms on t6 'YE
ov toi>t' Ecrtiv ocrov aicr9T]t6v Ecrtt Kal. 1tEptEtÂ.TJq>EV 6 KaÂ.OUflEVOs oupav6s.
tas ()' aitias Kat tas apxas, OOIJ1tEp El1tOflEV, tKavas Â.EyOUIJtV E1taVa�f)Vat
Kal. enl. ta avootepoo t&v ovtoov, Kal. IJ.â.Â.Â.ov il toîs nEpl. q>ooeoos Â.oyms
apf.Lottoooas. EK tivos flEVtm tp6nou riv11ms ecrtat nf.patos Kal. aJtEîpou
flOVOV U1tOKEtflEV(I)V Kal. 1tEptttOU Kal. (xptiou, ou9Ev Â.Eyoumv, il n&s ouvatov
ăveu Ktvitcreoos Kal. IJ.Eta�oÂ.fJs yEvEcrtv ei vat Kal. q>9opav il ta t&v
q>EpoflEV(I)V Ep-ya Kata tOV oupav6v. Ett & EltE OOtTJ ttS autoîs EK tOUt(I)V
Eivat to IJ.EYE9os dte &tx9EiTJ totîto, OflOOS tiva tp6nov ecrtat ta flEV
KO\îq>a ta & �apos exovta tCÎlV IJOlflCxtOlV; E� rov yap U1tott9Evtat Kal.
Â.EyoucrtV, OUaEV flâ.Â.Â.OV 1tEpt tCÎlV 1J.a9T]1J.attKCÎlV Â.Eyoucrt IJOlflCxt(ţJV il 1tEpt
t&v aicr9T]t&v· oto nEpl. nup6s il riîs il t&v ăÂ.Â.oov t&v towutoov croof.Latoov
1 92
ouo' 6nouv ElpTtKUO"tV, Ct'tE ouElEv 1tEpt 'tOOV aicr9TI't00V OiJlat Aiyovn:� tOtoV.
E'tt Of ltOO� OEÎ A.aJ3EÎv attta JlfV dvat 'tU 'tOU apt9JlOU 1tCt9ll Kat 'tOV
apt9JlOV 'tOOV Kata 'tOV oupavov OV't(i)V Kat ytyVOJlEV(i)V Kat f� cipxfi� Kat
vuv, apt9JlOV o' aAA.ov Jlll9Eva dvat napa tov Ctpt9JlOV to'Gtov E� ou
0"'\lVEO"'tTIKEV 6 KOOJl�; ihav ycip EV 't(l)tOt JlfV 'tOOt JlEpEt oo�a Kat <'tOAJlU,
EV 't(i)tOt Ob KUtpO� autoî� Tit, JllKpOV Of ăvro!lEv il l((ltro!JEV aotKia Kat
Kpim� fi Jll�t�, an6&t�tV Of AEyrom V on 'tOU't(i)V 'v EKUO"'tOV apt9JlO� EO"'tt,
O"UJll3aivEt Of Kata 'tOU'tOV 'tOV 'tOltOV Tl011 1tAfj9o� dvat 'tOOV 0"'\lVtO"'tUJlEVrov
JlE-yE9&V ota 'tO ta Jta911 tauta aKOAO'U9Eîv 'tOl� 't01t0t� EKUO"'tot�, ltO'tEpOV
OU'tO� 6 aut6� Ecrnv Ctpt9JlO� 6 EV 'tOOt o'l)pavrot, ov &î A.aJ3Eîv on 'tOU't(i)V
EKacrt6v tcrnv, fi napa toutov ăAA.�; Vgl. N 3 . 1 090 a 20.
Metaph. 1 (A) 8, 989 b 29-990 a. Iar cei care se numesc
pythagorei operează cu principi i şi elemente mai neobişnuite
decât cele pe care le deosebeau primii filosofi ai naturii. Pricina
unei asemenea situaţi i se datoreşte faptului că au preluat
principii le din afara domeniului sensibil, deoarece Obiectelor
matematice le l ipseşte mişcarea (şi fac excepţie numai cele
din domeniul astronomiei) . Totuşi. ei discută şi studiază tot ceea
ce se referă la natură . Într-adevăr. doctrina lor se ocupă de
geneza Cerului şi supun observaţiei părţile sale: ce se întâmplă
cu ele. ce acţiuni suferă şi cum lucrează <părţi le acestea
constitutive> . Folosesc principiile şi cauzele pentru a explica
exclusiv asemenea fenomene. ca şi cum ar fi de acord cu
ceilalţi filosofi ai naturii cum că există numai ceea ce cade sub
simţuri şi este cuprins de aşa-numitul Cer. Dar aceste cauze şi
principi i ei susţin, aşa cum am spus. că sunt capabile să se ridice
şi până la lucrurile suprasensibi le, fi ind mai potrivite pentru
explicarea lor decât pentru discursurile referitoare la natură . . .
Ş i apoi cum ar trebui să luăm drept o explicaţie coerentă ideea
că modificările numărului. la fel cu numărul însuşi. ar fi cauzele
celor ce fiinţează şi se întâmplă în ceruri. de la primele începuturi
1 93
până astăzi, fără să existe vreun alt număr în afară de acesta
din care se a lcătuieşte U niversu l (kosmos) ? Când potrivit
învăţăturii lor, într-o anumită regiune <a Universului> s-ar afla
opinia şi cutezanta, în alta ocazia (Kairos, momentul " critic"
sau " oportun') , iar ceva mai sus, ori ceva mai jos , nedreptatea
şi despărţ i rea sau amestec u l , dacă ne-ar demonstra
configuraţia lor, spunând că fiecare din acestea este un număr
şi că se întâmplă să fie de pe acum în aceste locuri o pluralitate
de mărimi compuse, deoarece însuşirile numerice din alcătuirea
lor merg împreună cu fiecare grup de locuri - <dacă lucrurile
stau astfel>, atunci oare a c e s t n u m ă r aflător în cer este el
acelaşi c u număru l pe care l-a m luat drept <înfăţişare
particulară> pentru fiecare din cele <situate în Univers> sau
mai există un altul în afară de acesta?
23. - z 2. 1 028 b 1 6 OoJCEî oc nm ta toi.i crroJ.latoc; 7tFpata, oiov
emqKivEUx JCat ypaJ.lJ.lTJ JCat crnyJ.liJ JCat JlO�, dvm oOOiat, JCat Jl&A.A.ov f\ to
cr&j.J.a JCat to O'tfPOOV. E.n mxpa tl':t aicr9Tyta oi f.�Ev oUJC otovtcn dvat oueEv
totoi.itov, oi oc 1tM:iro JCat JlâA.ÂOv ovta mota c007tEp TIAâtrov tâ t' ElOfi JCtÂ.
ARISTOTEL, Metaph. VII (Z) , 2. 1 028 b 1 6. Unii sunt de părere
că limitele corpuri lor, adică suprafaţa, linia , punctul şi unitatea
sunt substante şi chiar într-un grad mai mare decât corpul sau
volumul (" solidui 'J .
24. - N 3 . 1 090 b 5 Eicrt ot nv� Ot ElC tOU 1tEpata dvm !Cat ecrxata
ti]v O''tt'YJ.lTJV JlEV ypaJ.lJ.lf\<;, taU'tfiV o' E1tt1tEOOU, toi.ito OC'tOU O'tf{)EOU, OlOV'tat
dvm civâYJCTtV totauta<; qJOOEt<; dvm.
ARISTOTEL Metaph. XIV (N) , 3, 1 090 b 5. Unii gânditori, pornind
de la observaţia că punctul este limita şi extremitatea liniei,
1 94
aceasta la rândul ei este limita suprafetei, iar suprafata este
limita volumului (a corpului " solid') , consideră că trebuie să existe
" fiinte" (obiecte a le firii) de acest soi.
25. -z 1 1 . 1 036 b 8 iuropofut nv� fioTJ Kal. E1tl. wu KuKÂ.ou Kal. tou
tptycOVOU, � OU 1tpOO'ijKOV ypajljl<XÎ� opîl;m9at K<Xl tâll O'UVEXEÎ, aÂÂ.a
1tUV't<X 't<XU't<X OjlOt� AiyEcr9at cOO'<XVEl O'UpKE� il OO'tâ 'tOU av9pW1tOU K<Xl
X<XAKO� K<Xl A.i.9o� 'tOU UVOplUV'tO�. K<Xl avayoUO'l 1tllV't<X Ei� toUc; iipt9jlou�,
K<Xl yp<Xjljlij� 'tOV IJJyov tov 'tWV 000 dvai. lp(lO'lV.
ARISTOTEL Metaph. VI I (Z) l l , 1 036 b 8. Însă de vreme ce
lucrul acesta pare a fi cu putintă, doar că nu este l impede în
ce cazuri anume, unii cugetători sunt nedumeriti chiar cu privire
la cerc şi la triunghi , socotind că nu se cuvine să le definim prin
l in i i şi prin continuu, ci trebuie să le considerăm aşa cum se
vorbeşte despre carnea şi oasele unui om sau despre arama
şi piatra unei statui; ca atare pe toate le reduc la numere,
afirmând că definitia l iniei rezultă din notiunea de d o i . Cât
despre cei care sustin existenta Idei lor, uni i spun că d y a d a
este linia în sine, a lti i spun că se suprapune Ideii de l inie, căci
<în opinia platonicienilor> la unele lucruri Ideea se confundă
cu exemplarul concret în care se întruchipează ea (aşa cum
se întâmplă cu d y a d a şi cu Ideea d y a d e i) , dar această
<suprapunere> nu este valabilă şi pentru l inie. De aici rezultă
că o singură Idee va fi Ideea mai multor lucruri, care, în mod
vădit, sub raportul speciei, rămân diferite (cum sunt d y a d a
şi Ideea d y a d e i) . La rezultatul acesta ajung şi pythagorei i .
Mai urmează că putem concepe o singură Idee în sine a
celorlalte Idei, ceea ce înseamnă că celelalte <întelesuri> nu
fi intează ca Idei şi astfel toate lucrurile vor fi reduse la o singură
unitate.
1 95
26. -N 3. 1 09 1 a 1 3 oi IJ.EV ouv Ilu9uy6pEtot TtOtEpOV OU 7tOtoOOtV ll 7t0to00t 'YEVEcrtV, oul:lEv &î 8tcrtal;EtV' qxxv� yap AEyoumv Wc; tOU EVOt;
crucrta9btot;, dt' ti; tm1tEOO:Iv dt' EK Xj)Otât; dt' EK O'nEpiJ.atot; dt' El; c:Ov
anopofutv Et7tEÎV, E'i>aUt; to E"Y"YtO'ta tOU U7tElpoU Ott EtAKEtO Kat E7tEpatVE'tO
{mo tOU 1tEpUtot;. au.: E7tEt81) KOO'IJ.07t0to00t Kat qlUO'tKWt; jX>uA.ovtat
A.EyEtv, 8i.Katov auto\\t; EI;Etal;Etv tfit 1tEpt qlOOEffit;, EK 8E tfit; vuv UqlEtVat
1J.E900ou· . . . tou IJ.EV ouv 7tEptttoil 'YEVEO'tV ou <Pamv, ffit; 8fiA.ov on tou
aptiou OOOTJt; yEvEO'Wlt;.
ARISTOTEL. Metaph. XIV (N) , 3, 1 09 1 a 1 3. De asemenea este
absurd să atribuim unor lucruri veşnice principiul generării. Sau,
ma i degrabă , este ceva i m pos i b i l . În p r iv inta op in ie i
pythagoreilorîn această problemă - dacă atribuie sau nu celor
veşnice generarea - nu trebuie să existe nici o îndoială . Căci ei
ne spun limpede că după ce s-a format Unul, fie din planuri , tie
dintr-o supratată . tie din sământă sau din altele, pe care nu sunt
capabili să le precizeze, îndată partea cea mai învecinată cu
nemărginirea ( apeiron, " inf in itu l ') începu să tie atrasă ş i
hotărn icită de către finit (peras, " limita1 .
28 . ARISTOT. Phys. r 4 . 203 a 1 navtEt; yap oi ooKouvtet;, al;toA.6yrot;
il<P9at tfit; tOtaUtT]t; !ptAOO'Oqltat; 7tE7tOt T]Vtat AOyOV 7tEpt tOU a7tElpoU KUl
navtEt; ffit; apxflv nva ttaEam t&v ovtoov, oi IJ.EV c007tEp Ilu9ay6petot Kai
Il'A.atoov Ka9' ai>t6, oux Wc; O'UIJ.I3EI3TJKOt; ttVt EtEpoot, a'A.A.' oucriav auto OV
to ă7tEtpav. n'A.l)v oi IJ.EV Ilu9ay6petot tv toît; aicr9T]toît; (ou yap xoopunov
7tOtoOOtV tOV apt91J.OV), KUl ElVat to ESOO tOU oupavou ă1tEtpov . . KUl oi
IJ.Ev to ănEtpov dvat to ăpnov· touto yap tva7tO'A.a1J.I3av61J.Evov Kai i>no
toil 1tEptttOU 7tEpatVOIJ.EVOV 7trtpEXEtV tOÎt;, OUat tl)v ă1tEtpiav· O'TJIJ.EÎOV 8'
ElVat tOUtOU to crwj3aîvov E7tl t&v apt91J.OOV' 1tEpttt9E1J.EVOOV yap t&v
yYOOIJ.OV(J)V 7tEpl to EV KUl xoopit; OtE IJ.EV ă'A.Ao ad ytyvEcr9at to doot;, OtE
8E i::v. Vgl . Plut. (?) Stob. Ecl . 1 pr. 1 O p. 22, 1 6 W. tfit IJ.ova8t t&v
1 96
E<pe/;ij<; 1tEpt<m&v "(VWJlOV(I)V 1tEptn9EJlEvWV 6 "(l VOJlEVO<; aEi 'tEtpaywv6<;
eon· 'tOOV oc aptiwv OJlOUo<; 1tEpttt9E)lf.vwv EtEpOJlftKEt<; Kal. ăvtoot 1tiXv'tE<;
cmojhivoumv, too<; of. ioaKt<; oU&i<;. SIMPL. Phys. (z. d. St .) 455, 20
OU'tot [die Pythagoreer] 'tO ă1tEtpov 'tOV ăpttoV apt8JlOV EAE"(OV oul. 'tO
1tâv JlEV ăpnov, oo<; <pamv oi E�llî'TJtai, Ei<; toa OtatpEioSat, to of. Ei<; toa
otmpoUJlEVov ă1tEtpov Kata tT,v otxoto)liav· it yap Ei<; toa Kal. TJJlÎOTJ
OtaipEm<; E7t' ă1tEtpov· 'tO oc 1tEpt't'tOV 7tpOOtESEv 1tEpatVEt aut6· l((I)AUEt
yap UU'tOU tr,v Ei<; ta toa OtaipEm V . . . oijA.ov O'tt OUK E7t' apt8JlOOV aA"A.' E1tl.
JlE"fEe&v A.aJlj3avoum tr,v e1t' ă7tEtpov tOJlftV.
ARISTOTEL Fizica III (G), 4, 203 a 1 şi urm. Toti cei care s-au
învrednicit să fie mentionati pentru opiniile lor în acest domeniu
al filosofiei deschid o discutie despre infinit (apeiron) şi cu totii
iau drept premisă împrejurarea că este un principiu al celor
existente. Iar uni i , cum ar f i pythagoreii şi Platon, consideră
infinitul un principiu în sine, nu ca un accident pe lângă altceva,
ci ca fiind el însuşi o substantă . Numai că pythagorei i îl aşază în
rândul obiectelor sensibile (căci nu fac din număr o însuşire
separabilă) şi sustin că ceea ce fiintează în afara cerului este
infinit < . . . > Iar unii afirmă că finitul este <elementul> pereche
(par) . Căci tocmai acest principiu par, dacă este inclus şi
del imitat de către <elementul> impar, conferă lucrur i lor
existente nemărginirea. O indicatieîn acest sens ne-o dă ceea
ce se întâmplă cu numerele. Căci dacă punem de fiecare
dată g n o m o n i i fie în jurul unitătiL fie în afara ei, în una din
constructi i obtinem o figură mereu diferită, în cealaltă mereu
aceeaşi <figură>. Platon însă consideră că există două infinituri:
unul mare şi unul mic.
Cf. şi STOBAIOS, Eclogae Physicae (compilat probabil după
Plutarh şi Aetios - respectiv Celsus 1 . , pr. 10, p. 22, 1 6) :
1 97
Gnomoni i d in numere impare adăugându-se pe rând
unităt i i , <prin acest procedeu> va rezulta mereu o figură
tetragonală: iar adăugându-se la fel gnomonii cu număr par
în jurul unitătii, toate figurile ies inegale, cu două dintre laturi de
lungimi diferite, nici una neîncadrându-se în mod egal, cu laturi
echidistante.
(Un comentariu analog şi la SIMPUCIUS, In Aristotelis Physica
Commentaria 455, 20 - referitor la pasajul aristotelic de mai sus) :
Aceştia (pythagoreil) numeau infinitul număr pereche, fiindcă
- aşa cum spun interpretii - " orice <lucru> pereche (pm) se
divide în părti egale, iar ceea ce se împarte în raporturi egale
este infinit în privinta dichotomiei. Căci despărtirea în jumătăti
egale t i nde spre inf in it , pe câtă vreme pr inc ip iu l im par,
adăugându-se nemărginirii (infinite) , împiedică diviziunea ei în părti
egale". În felul acesta ei raportează nemărginirea la paritate ( la
conceptul de număr pereche) în functie de împărtirea ei în
jumătăti. De unde reiese clar că ei nu iau sectionarea la infinit
sub forma unor raporturi între numere, ci se referă la mărimi. Însă
Aristotel nu consideră de felîrnpărtirea înjumătăţi drept un criteriu
determinat pentru definirea infinitului .
29. -r 5. 204 a 29 Kata cruf.L!kllrJK(x; ăpa un:apxn to ă1t€tpov. rlA.'A.'
Ei oiStm<;. Elpll'tat on OUK EVOEXE'tat amo Â.EyttV apxi]v, &.'A.'A.' EKEÎVO on m>f.LjlEj3T]KEV, 'tOV fi.Epa fi 'tO ăpnov. Wcr'tE ft't01t00<; âv ft1tat:patVOtV'tO oi
'A.Eyovttc; oiStooc; roa1t€p oi Tiu9ay6pEwi. <paatv· Uf.La yap oOOi.av n:owfut to
ăn:Etpov Kat f!Epi.1;oumv.
ARISTOTEL. Fizica I I I (G), 204 a 29. Infinitul există deci ca atribut. Însă, dacă este astfel precum s-a spus, el nu poate fi numit
principiu, ci numai acel lucru căruia infinitul îi este atribuit: cum ar
fi aerul sau perechea (ceva par) . Astfel încât se dovedeşte
1 98
absurdă părerea celor care sunt de acord cu pythagoreii. Căci
ei fac din acest infinit o substantă şi totodată îl divizează.
30. -�. 6. 2 1 3 b 22 Etvat o' Eq>acrav KCXt oi Ilu9ay6petOt KEVOV, KCXt
E1tEt<JtEVat mh&t 'tC:Îit oilpav&t EK toi.i cmEipou 1tVEi.iJ.in 'tE ro� ava1tVEOV'tt
KCXt 'tO KEVOV, o OtOpil;Et 't� qn)ou�. ro� OV'tO� toi.i KEVOi.i xwptcrJ.iOU 'ttV�
'tWV EcpEI;il� KCXt [tft�] Otopi.<JE(l)�' KCXt toi.it' EtVCXt 1tpW'tOV EV 'tO� apt!lJ.io�
'tO yap KEVOV owpil;Etv ri]v cpumv CXU'tOOV. STOB. Ecl. 1 1 8. 1 c (D. 3 1 6)
nach der Aristotelesstelle ev ot t& Ilepl. tft� Ilu9ay6pou cptÂ.ocrocpia�
rtpcO'tffit [fr. 20 1 Rose] ypacpEt 'tOV J.iEV oupavov dvat eva, E1tEtcrayEcr9at
& EK toi.i ăJtEipou xp6vov 'tE KCXt rtvoi]v KCXt 'tO KEVOV, o OtOpt�Et EKMt(l)V
ta� x� aEi. ARISTOT. de caelo B 2. 284 b 6 eJtEilii] oe nve� Eimv
Ot cpCX<JtV etVCXt 'tt OEStOV KCXt aptcrtEpOV 'tOU oupavoi.i, Ka9artEp Ol
KCXÂ.oUJ.iEVOt Ilu9ay6pewt (EKEtV(l)V yc:Xp OU't� 6 A.6y� ecrti.v) K'tA. SIMPL.
z. d. St. 386, 20 to yoi.iv &!;tov Kat ăvffi Kat EJ.irtpoo9Ev Kat c:Xyaeov
EKaAOUV, 'tO OE c:Xptcr'tepOV KCXt Ka't(l) KCXt 01ttcr9Ev Kat KCXKOV eA.Eyov, �
aut�' Aptcr'tO'tEATJ� icrt6pTJcrEv EV tftt 'tOOV Ilueayopeiot� c:XpmKOV't(l)V
cruvayffiyftt [fr. 200 R.].
ARISTOTEL, Fizica IV, 6, 2 1 3 b 22. Pythagorei i , de asemenea,
sustineau că există vidul şi că intră în Univers (în " cer') , din
nemărginire (apeiron) , ca şi cum I-ar absorbi cerul, ca un suflu.
Vidul delimitează naturile lucrurilor, fiind un factor despărtitor şi
o delimitare a celor aflate în serie. Şi această proprietate se
găseşte mai întâi în numere. Căci vidul delimitează (,, distinge')
natura lor. STOBAIOS, F/orilegiu 1 , 1 8, 1 c. în prima carte a lucrării
Despre filosofia lui Pythagoras, el scrie că Universul este Unul şi
că din ne mărginire sunt aduse în cuprinsul său Timpul, Suflarea şi
Vidul, care delimitează totdeauna locurile <d iferitelor seri i de
lucruri>. ARISTOTEL, Despre cer 1 1 (B), 2, 284 b 6. De vreme ce
sustin uni i , există ceva 1 a d r e a p t a şi 1 a s t â n g a cerului, aşa
1 99
cum afirmă cei numiti pythagorei (căci a lor este această
enunţare) < . . . > SIM PLICIUS (în comentariu la acest pasaj) (386,
20). Aşadar, ceea ce vine la dreapta, în sus şi în fată căpăta la
ei denumirea de " bine", iar ceea ce vine în jos şi înapoi ziceau
că este răul, precum ne informează însuşi Aristotel (fr. 200 R.) .
3 1 . ARISTOT. de caelo B 2. 285 a 1 O Bto Kal. t&v rrueayopdoov ăv
tu; SauJ.lacrnEv ott Mo Jlova� taut<ll; apxa� f.'AE.yov, to BEI;tov Kal. to
aptcrtEp6v, ta� BE 'tEttapa� [namlich ăvoo, Katoo, EJ.17tpooeEv, ămm!Ev]
1t<lpEÂ.t1tOV oueEv f(ttOV KUpi� oooa�. b 22 bfjÂ.OV toivuv Ott b U!p(lVft�
1tOÂ.� ecrn tO ăvoo. Kat oi JlEV EKEl OtKOUVtE� EV t&t ăvoo Eimv TtJ.ltcr<patptOJt
Kal. npo� toi� &l;wi�, TtJ.lEt� B' ev t&t Katoo Kal. 7tp� toi� aptcrtq>oi�,
Evavtioo� il 00<; oi ITu9ay6pnot Â.Eyoumv· EKElVot yap TtJ.lâ� avoo tE 1t0t0Ucrt
Kat Ev &l;t&t JlEpn, to� B' EKEÎ Katoo Kal. ev t&t aptcrtEp&t. SIMPL. z.
d. St. 392, 1 8 ro� amo� EV t&t &utEpffit tfi� cruvayooyfi� t&v rrueayoptKWV
icrtopEi, toi3 oÂ.ou o\Jpavoi3 to JlEV ăvoo Myoumv dvm, to & Katoo, Kal. to
J.!Ev Katoo toi3 o\Jpavoi3 &!;tov dvm, to & ăvoo aptcrtEpbv Kal. iJJ.lâ� ev t&t
Katoo [ avoo verbessert Alexander richtig ebenda 392, 24] dvm.
ARISTOTEL, Despre cer285 a 1 O. De aceea s-ar putea minuna
cineva de pythagorei, fi indcă vorbesc doar despre aceste
două principii şi anume <ceea ce vine la> d r e a p t a şi <ceea
ce vine la> s t â n g a, dar au lăsat de o parte cele patru regiuni,
- şi anume: cerul de sus, cel de jos, cel din fată şi cel dindărăt,
deşi acestea nu sunt părţi mai puţin însemnate . Este clar deci
că polul invizibil este cel de sus. Iar <făpturile> ce locuiesc a c o
1 o se află în emisfera de sus şi lângă cei de la dreapta, pe câtă
vreme noi ne aflăm în emisfera de jos, lângă cei de la stânga;
tocmai contrariul celor afirmate de pythagorei . Căci ei ne fac
să locuim <regiunea de> sus şi în partea dreaptă, iar pe cei de
acolo îi situează în partea de jos şi la stânga . SIMPLICIUS (în
200
comentariul la acest pasaj) Aşa cum ne informează el însuşi ( i .e.
Ar istotel) , în a doua c arte a c uleger i i sale de Opinii
pythagoreice, aceştia spun că există o parte de sus a cerului
întreg şi o parte de jos. Partea de jos a cerului este la dreapta,
cea de sus fiind la stânga, iar noi suntem în regiunea de sus.
32 . EUDEM . Phys. fr. 27 (Simpl. Ph. 43 1 , 1 3 nach 47 A 23] to oc
a6pta'tOV JCaMi'l<; Em 'tl)v JCi. Vllat V oi Il ul:kx:y6pEtOt !Cat 6 IlA.atoov tm<ptpoum V
(ou yap ol) ăA.A.oc; YE oooEî<; 7tEf't amf)c; dpllKEv)· a.ua yap aoptata a
OUIC fun, !CUt 'tO a'tEÂ.t<; ol) Kat 'tO 1-lll ov· yiVE'tat yap, '(tVO!-LEVOV BE OUK
ean.
EU DE MOS (apud SIMPLICIUS, Ph. 43 1 , 1 3) , fr. 27. Ceea ce
este nedelimitat (aoriston) pythagorei i şi Platon TI pun în legătură
- printr-o frumoasă asociaţie - cu mişcarea (căc i nimeni
altcineva nu a mai vorbit despre ea). Însă nedelimitate sunt
cele care nu există (încă), aşadar şi nedesăvârşitul, la fel şi ceea
ce nu fiinţează; căci <toate acestea> " devin", dar tocmai
devenind nu există <încă>.
33. ARISTOT. Phys. â 1 0. 2 1 8 a 33 oi 1-LEV yap tl)v tou oA.ou JCtVT)atV
Ei vai qxxmv [namlich 'tOV xp6vov], oi OE tl)v a<paîpav au'tl)v. AET. 1 2 1 '
1 (D. 3 1 8) IluBay6pa<; tov J(pOVOV tl)v aqxxîpav 'tOU 1tEplEJ(OV'tD<; dvat.
ARISTOTEL, Fizica IV (D) , 10 , 2 1 8 a 35-2 1 8 b 20. Unii spun că
timpul este mişcarea întregului (Univers) , alţii că este însăşi sfera.
AET. I , 2 1 , 1 (D. 3 1 8) . Pythagoras afirmă că timpul este sfera ce
cuprinde (Universul) .
34. EUDEM . Phys. B I I I fr. 5 1 (Simpl . Ph. 732, 26) 6 BE auto<; xp6voc;
1t6tEpoV yiVE'tat oxmEp EVtOi <pamv fi ou, anopiJaEtEV ăv ne; . . . Ei ot 'tt<;
20 1
1ttO""CEtlO"EtE "COl� nueayopEiot�, OOO""CE 1tCtÂ.tV "Ca a'lha apt8Jl&l, JCayw
JluSoA.oyi!crw 10 aj3oiov €xwv UJltV KaSr]JlEVOt� oihw, Kat 1:a ăA.A.a 7taV"Ca
6J.10l� E�El, teat "COV xp6vov EUÂ.oy6v EO""Cl "COV atl"COV dvat. JlUÎ<; yap !Cat
tii<; au'tfi<; !Clvi!crew<;, 6Jlo� & teat 1toA.A.&v 1:&v au1:&v •o 7tp6upov teat
OO"CEpov V teat "CUU"COV, !Cat 6 "COU"CWV oi] apt8J.16<;· 1tCtV"CU ăpa "CU UU"Ca,
Wcr"CE !Cat 6 xp6vo<;.
EUDEMOS, fr. 5 1 , apud Simplicius, Phys. 732, 26. Ar putea
cineva să stea la îndoială dacă timpul în deveni rea sa este acelaşi,
cum sustin unii sau dacă nu <ar fi identic>, mai ales atunci când s
ar încrede în pythagorei. De s-ar nimeri în aşa fel încât să revină
(mereu) aceleaşi întâmplări după număr şi eu atunci voi cuvânt a
din nou cu bagheta în mână pentru voi cei aşezaţi la fel în jurul
meu -cum sunteti acum -şi celelalte vor fi asemenea, rând uite în
acelaşi chip, toate aşa cum se află în prezent şi se va considera
cu temei că t i m p u 1 e s t e acelaşi. Căci mişcarea fiind singură şi
aceeaşi, ceea ce vine mai înainte şi ceea ce vine ulterior, din
multele întâmplări identice, nu este decât unul şi acelaşi lucru şi
există un număr al acestora. Toate deci sunt aceleaşi, astfel încât
şi timpul (este identic întru totul cu sine însuşi) .
35. ARISTOT. de caelo B 9. 290 b 1 2 qxxvep6v o' EJC "COU"CWv, on
teat 10 <pavat yivecr8at <pEpoJltvwv [namlich 1&v ăcr1:pwv] (xpf.Loviav, W<;
O"UJlqxOVWV yt VOJlEVWV "CWV \jlâ<pWV, !COJl \jiW<; JlEV ElpTt"Cat !CUt 1tEpt "C"Cffi<; UnO
"CWV El1tOV"CWV, ou JlTJV oihw<; EXEl "CCtATteE<;. 001CEl yap ncrtv avayJCaiov
dvat, "CllAtJCOU"CWV <pEpoJlEVWV O"WJlCt"CWV yiyvecr8at \jiOpOV, E7tet JCat 1&v
7tap' llJlÎV omE "CO'IJ<; OyteOU<; EXOV"CWV tO"OU<; OU"CE "COto&wt "CCtXEl <pEpoJlEVWV"
fiA.iou & teat O"EAEVTt<;, En "CE "COOOU"CWV 10 7tÂ.ii8o<; ăcr1pwv JCal. 10 JlEYE8o<;
<pEpOJlEvWV "COOl "CCtXEl "COlUU"CllV <popav, aOUVU"COV JlTJ yiyvEcr8at \jiOpov
aJli!xav6v nva "CO JlEYE8o<;. U7toeEJlEVOl OE "CUU"Ca !CUt "CU<; "CUXU'tfi"Ca<; EtC
202
1:&v <l1too'taaEwv EXEt v 1:0� 1:&v O"UIJ.q>O>Vt&v A6you�. evap�J.6vt6v q>am
yiyvtmlat 'ti)v q>Wvi]v q>EpOJlEVWV KtllCAO:lt 'tWV ămpwv. E1tEl o' ăA.oyov EOOKEt
'tO Il i] O"'UV<XKOUEt V il!lâs 'tii� q>WVJÎ� 't(XU'tTI�. ar nov 'tOU'tO'U !p(XO"l V d Vat 'tO
ytyvo�J.Evo� EuGU� i:mapxnv 1:ov woq>av, mcr'tE !!il ouioT]A.ov dvat npa� 1:i]v
evavriav myr'tv· npb� ăA.A.T]A.a yap q>WVJÎ� Kal. myil� dvat 'ti)v ouiyvwmv,
Wcr'tE K<X9a7ttp 'tOl� X<XAKOW1t0� ou'X cruvft6Etav OOOEV OoKEl Otaq>EpEtV,
Kat 'tOl� avept:îmo� 1:amo cru�J.Ilaivttv. ALEX. Metaphys. 75, 1 5 'tJÎ�
OE 'ta!;� 'tii� EV 'tWt oupav&t, ilv E1tOWUV'tO 'tWV apt91J.&V oi nueayopEtot,
IJ.VTtiJ.OVEun [Ar.] tv 1:&t &mepwt Titpl. n;� nueayoptK&v oo�TI� [fr. 202
Rase) . Uber die 1:a�� acr1:epwv vgl. auch 58 B 22. , ferner Eudem.
fr. 95 (oben 12 A 1 9) .
ARISTOTEL. Despre cer 1 1 (B) 9, 290 b 12 . Din toate acestea
reiese că teoria după care armonia se naşte odată cu mişcările
astrelor (arin ceruri) , iscându-se sunetele în consonanţăs, deşi a
fost enunţată cu ingeniozitate şi eleganţă, nu este adevărată
aşa cum stau lucrurile. Dar unora li se pare o necesitate să se
producă sunetul când se rotesc atât de mari corpuri cereşti,
de vreme ce există şi unul al corpurilor din regiunea noastră
care nu au mase comparabile şi n ici nu se deplasează cu o
repeziciune la fel de mare. Cu atât mai mult, rotindu-se cu
asemenea iuţeală, soarele şi luna, odată cu celelalte astre ,
atât de numeroase şi atât de mari. este cu neputinţă să nu se
işte o rumoare de o intensitate neînchipuită. Bizuindu-se pe acest
rationament şi socotind că vitezele corpurilor cereşti, <deduse>
din evaluarea distanţelor <acestora> , se află în aceleaşi
raporturi cu inteNalele de consonanţă, ei spun că se produce
un sunet armonios când se rotesc astrele pe orbita lor.
Deoarece însă li se pare ilogic să nu auzim în acelaşi t imp
tonalităţile armoniei. sustin pentru a lămuri cauza fenomenului .
203
cum că sunetul acesta se află în auzul nostru de îndată ce ne
naştem, astfel încât nu poate fi deosebit de tăcere -fenomenul
opus - de vreme ce sunetele şi tăcerea se d isting între ele
numai prin contrastul care le opune. Ca atare, întocmai precum
li se pare bronzarilor, de pe urma deprinderii cu zgomotul de
ciocane, că nu se mai distinge tăcerea, la fel se întâmplă şi cu
oa meni i . (Cf. de asemenea ALEXANDROS, Comentariul la
Metafizica lui Aristotel (75, 1 5)) :
Aminteşte Aristotel (fr. 202 Rase) în a doua carte " Despre
opiniile filosofi lor pythagorei" de ordinea ce domneşte în ceruri,
pe care o întocmeau din numere.
(Referitor la " ordinea" (taxis) cerească, vezi de asemenea
teoria lui Eudemos, derivată din Anaximandros - 1 2, A, 1 9, DK)
36. AET. 11 29, 4 (D. 360) t&v nuea:yopdoov ttvE<; Kata ti]v
'AptcrtotEÂEtoV icrtopiav Kat tl'Jv ClltÂi1t1toU toi> '01touvtiou am'xpamv
avtauyeiat Kat avtuppa�Et tOtE fl,Ev tij<; Yii<;, tOtE oc tii<; avtix9ovo<;
[namlich EKÂEt1tEtV ti]v O"EÂllVT]V]. tWV fi VEOltEpooV dai ttVE<; oi<; EOoSE
Kat' EffiVEJlT]O"tV <pÂoy(x; Kata JltKpOV E�a1ttOJlEVT1<; tEtayJ.1Evoo<; EOO<; av ti]v
tEÂEiav 1taVO"EÂT]VOV U1to&'i'>t, Kat 1tUÂ.tV avaÂOyffi<; JlELOUJlEVT]<; JlEXPt tii<;
cruv60ou, Ka9' fiv tEÂEioo<; crpEwutat.
AET. 1 1 , 29, 4 (D. 360) . Unii pythagorei - potrivit cercetării
aristotelice şi după cum declară Phil ippos din Opus - arătau că
<eclipsa de lună> se întâmplă din cauza reflectării luminii şi a
interpunerii unui corp ceresc, acesta fiind o dată pământul şi
altă dată Anti-pământu l. Dar, dintre cei mai recenti. uni i sustin
părerea potrivit căreia <fenomenul are loc> după cum se
propagă focul <d in lună>: se aprinde putin câte putin după o
anumită rânduială, până ce ne dă stră lucirea de lună plină, iar
204
apoi, 1n mod analogic, văpaia lu i se micşorează până la
conjunctia <corpurilor cereşti> , când se stinge totul.
37 . ARISTOT. de caelo B 1 3. 293 a 1 8 (vgl . 44 A 1 6. 1 7) -rcî.Jv
nA.eicr-rwv enl. -rou JlEcrou KEtcrSat A.ey6v-rwv [namlich -ri]v yiiv] . . . evav-r�
oi 1tEpt -ri]v '1-raÂ.iav, KaÂ.OUJlEVOt oc Ihfuy6pEtot Â.Eyoumv· enl. JlEV y(xp
'tOU jlE<JOU 7tUp Eivai <pam, 'tfJV OE YlÎV V 'tCÎ.lV ăcr-rpwv oooav KUKÂ.Wt
q>EpDjlEVT)V 1tEpt 'tO jlEcrOV VUK'ta 'tE Kal. lJjlEpaV 1tOtElV. En o' evavnav
ăÂ.Â.T)V 'taU'tT)t Ka'taOlCEOO�oum YlÎV, ilv av-rixBova OVOjla KaÂ.OOOlV, ou
7tpO<; 'tU q>atVOjlEVa 'tO� Â.oyoU<; Kat 'tU<; ainar; �T)'tOUV'tE<;, aÂ.Â.U 7tp6r;
n var; Â.OyOU<; Kal. OO!;ar; autcî.Jv 'tU <pat VOjlEVa 1tpOO'EÂ.KOV'tE<; Kal. 1tElfXOjlEVOt
cruyKOOjlElV. 1tOÂ.Â.Ot<; o' âv Kal. hEpot<; cruvoo!;EtE llTJ OElV 'tiit Y1Ît 'tfJV 'tOU
11E<JOU xri>pav cl7to0tOOVat, 'tO mcr'tOV OUK EK 'tCÎ.lV <patvOjlEV(J)V a9pofutv
aÂ.Â.U jlâÂ.Â.ov EK 'tCÎ.lV A6ywv. 'tCÎ.lt y(xp 'ttjltW'tCt't(J)t OtOV'tat 7tpooJlKEtV 'tfJV
'ttjltW'tCt'tT)V U1tCtpxEtV xoopav, Ei vat OE 1tUp jlEV Y1Î<; 'ttjltOO'tEpOV, 'tO OE 1tEpar;
'tCÎ.lV jlEta!;u, 'tO o' ecrxa-rov Kal. 'tO jlE<JOV 7tEpar;. b 1 En o' Ot YE Tiu9ay6pEtOt
Kal. Otu -ro JlCtÂ.tcr-ra 1tpOO'JlKEtv q>uÂ.ci-r'tEcrSat -ro KUptril-ra-rov -rou nav-r6r;·
'tO OE jlEcrov Ei vat 'tOtoU'tOV' o dtor; q>UÂ.aKi]v OVOjl�OUcrt, 'tO 'taU'tT)V exov
'tfJV xoopav 7tUp, rocr1tEp 'tO jlE<JOV ft7tÂ.CÎ.l<; AEYOJlEVOV Kal. 'tO 'tOU JlEYEBoU<;
11Ecrov Kal. -rou npciyjla'to<; âv jlEcrov Kal. •ilr; q>OOEW<;. Kahot KaacinEp ev
-rol:r; �rototr; ou -rau-rov -ro -rou �oowu Kal. -rou croo11a•or; 11ecrov, oil-rwr;
U1tOÂ.T)1t'tEOV jlâÂ.Â.OV Kal. 7tEpl. 'tOV OÂ.OV oupav6v. SIMPL. z .d. St. 51 1 ' 26
EV jlEV 'tCÎ.lt jlE<J(J)t 'toU nav-ror; 7tUp Ei vai q>acrt, 1tEpt ft 'tO 11E<JOV 'ti]v avnxBova
q>EpEcrSai <pacrt yfJv oooav Kat ami]v, avnxBova OE KaÂ.OUI!EVT)V OtU 'tO El;
evavnar; 'tiit& 'tlÎt yfJt Eivat, jlE'tU OE 'ti]v avnxBova iJ Y1Î iiOE (jlEpDJlEVT)
Kal. au-ri] 1tEpt 'tO j.J.E<JOV' j.J.E'tU OE 'tlJV yfJv iJ crEÂ.JlVT)' OU't(J) y(xp au-ror; EV 'tCÎ.lt
TIEpl. 'tCÎ.lV nuaayoptKCÎ.lV icr'tOpE [Arist. fr. 204 Rase]· 'tfJV OE yfJv cOr; EV 'tCÎ.lV
ăcr-rpwv oucrav Kt VOUjlEVT)V 1tEpt 'tO jlE<JOV Ka'tU 'tfJV npor; 'tOV TlÂ.toV CJXEcrt V
VUK'ta Kat TJI!EpaV 1tOtElV. iJ OE avnxBwv KLVOUI!EVT) 1tEpt 'tO jlE<JOV Kal.
E1tOJlEVT) •ilt Y1Ît 'taU'tT)t oux opâ'tat 'uq>' TJJlCÎ.lV OtU 'tO emnpoo9EtV 'i]j.ltV aEI.
-ro 'tii<; yfJr; cr&Jla . . . oi ft yYTJcrtril-rEpov au-rcî.Jv JlE'tacrxov'tE<; niip JlEV ev -r&t
205
J.lEO"Wt Af.yo1.JO"t tt']v OTJJ.!toupyuci]v ouvaJ.!tV tt']v E1C J.lEO"OU 1tâcrav tt']v y!lv
�wwyovoooav Kat 'tO U1U::'lf'UYJ.1EVOV am� avaaCtA.1tO'UO"av· 010 oi J.!EV
ZTJV<'x; m)pyov auto 1CaA.ofutv, ro<; auto<; EV toî<; llu9ayopt1COÎ<; icrt6pTJO"EV,
oi 8E Ato<; cpuA.aKTjv, ffi<; Ev toutot<;, oi 8E Ato<; 9p6vov, ffi<; ăA.A.ot cpacriv.
ăcrtpov OE ti]v y!lv eA.Eyov ro<; opyavov Kat autt']v XP<)vou· TJJ.!EpOOV yap
Ecrnv ailtTJ Kal. VU1Ct&v aitia· TJJ.!Epav J.!EV yap 1toteî to 1tp(x; t&t i]A.iwt
J.!Epo<; 1CataAaJ.11tOJ.1EVTJ, VUlC'ta OE 1Cata 'tOV lCOOVOV til<; ytVOJ.lEVTJ<; a1t' autil<;
(J1Ctâ<;. avtix!lova OE ti]v O"EAllVTJV E1CUAO'UV oi nueay6petot, O'xmep 1Cat
ai9Epiav y!lv.
ARISTOTEL Despre cer 11 (B), 1 3 , 293 a 18 . Pe câtă vreme
cea mai mare parte a oamenilor spun că <pământul> este
aşezat în mijlocul universului < . . . >, filosofii din Ita lia, cei numiţi
pythagorei, susţin teoria contrară. Ei spun că în centru (" la mijloc')
este focul, iar pământul fiind unul dintre aştri face <să se perinde>
ziua şi noaptea prin deplasarea sa circulară. Mai întocmesc <în
teoria lor> şi alt pământ, care se află în poz�ie opusă fata de al
nostru şi TI numesc "Anti-pământ", întrucât ei nu caută să pună
de acord teoriile şi cauzele cu fenomenele cereşt i , c i , mai
degrabă, prin raportarea fenomenelor la unele teorii şi opinii ale
lor încearcă să le armonizeze cosmic, <acordându-le cu
gândirea teoretică>. Numeroşi a� i <cercetători> nu ar f i totuşi
de aceeaşi părere, nevrând să dea pământului poziţia centrală
şi neacordând crezare observării fenomenelor, ci moi degrabă
sprijinindu-se pe cele deduse din teorii. Căci, aşa cum socotesc
ei, se cuvine lucrului cel mai preţuit locul cel mai de preţ; iar focul
este mai preţios decât pământul , la fel cum limita este mai
preţioasă decât ceea ce se află în poziţie intermediară . Or,
marginea exterioară (" circumferinţa') şi centrul (" mijlocul') sunt
limite. Judecând astfel analogic, ei consideră că nu pământul se
află în centrul sferei, ci mai degrabă focul. (b) Mai aduc încă
206
pythagoreii şi alt argument, dedus din credinta lor că cel mai de
frunte loc al întregului Univers se cuvine să fie vegheat. Şi acesta
e tocmai centrul, pe care-I numesc " veghea lui Zeus", un loc în
care se află focul, termenul centru fiind folosit de ei în mod absolut,
ca şi cum centrul unei figuri geometrice ar fi totodată şi al unui
lucru din natură. Totuşi, precum se întâmplă şi la vietuitoare, la
care nu este acelaşi mijlocul trupului şi centrul vietii, mai degrabă
astfel trebuie să concepem cerul întreg <sub raportul ierarhiei
părtilor>. SIMPUCIUS, De cae/o 51 1 , 26. În centrul Universului spun
că este focul, iar în jurul centrului se roteşte A n t i-p ă m â n t u 1, fiind
el însuşi un pământ şi numindu-se astfel deoarece fiintează ca
ceva opus acestui pământ (al nostru) . Iar după Anti-pământ
vine pământul nostru, rotindu-se de asemenea în jurul centrului;
după pământ vine luna. Căci aşa ne informează însuşi <Aristotel>
în lucrarea sa " Despre pythagoric ien i " (Arist. fr. 204 Rose) .
Pământul, (arată el), fiind unul dintre astre, mişcându-se în jurul
centrului, face să apară ziua şi noaptea, în functie de pozitia sa
fată de soare. Iar Anti-pământul, cum se mişcă în jurul centrului
pe urmele acestui pământ, nu este văzut de noi, fiindcă se
interpune mereu vederi noastre massa pământului (care-i stă în
cale) . . . Întemeindu-se aşadar pe rationamentul că decada este
număru l desăvârşit au vrut s-aducă până la zece numărul
corpurilor care gravitează în cerc. Astfel , zice filosoful, după ce
au stabilit că sfera stelelor fixe ar fi una singură, iar planetele ar fi
şapte, apoi venind pământul nostru, au împlinit decada cu Anti
pământul. Aşa a expus însuşi Aristotel doctrina pythagoreilor.
Dar cei care se tineau în mod mai autentic de învătăturile
sectei consideră focul, situat în mij locul <întregului Un ivers>
forta demiurgică dătătoare de viată care încălzeşte din
centru părtile mai reci ale pământului . De aceea unii îl numesc
" Turnul lui Zeus" - aşa cum a consemnat însuşi Aristotel în
207
(cartea) " Despre pythagoricieni"- iar alti i " Veghea lu i Zeus",
cum spune filosoful în acest pasaj. În sfârşit, îl mai numesc uni i
" Tronul lui Zeus", aşa cum ne informeaza a lte izvoare. Şi mai
ziceau că pământul este un astru, întrucât trebuie socotit şi el
un instru ment <de producere> a t impulu i : f i indcă tocmai
aceasta este cauza care determină zilele şi noptile. Face (să
răsară) ziua, fi ind luminată regiunea care priveşte soarele; iar
noaptea , se întinde după cum apare conul de umbră ce se
desprinde în urma sa. Iar uni i pythagorei dădeau numele de
Anti-pământ lunei, tot aşa cum i se mai spune pământului " cel
eteric".
37a. ARISTOT. de caelo B 1 3 . 293 b 1 8 ooot IJ.EV IJ.llO' E1tl. toti
IJ.EOOU KEîoeai <pamv autftv [namlich 'tTJV yfiv], KtVEÎ<J9m KUKA.cot 7tept
'tO IJ.EOOV, ou JlOVOV OE taU'tllV, aUa Kat 'tTJV avtix9ova.
ARISTOTEL, Despre cer 11 (B), 1 3, 293 b 1 5. Aşadar, despre
pozitia pământului uni i au această părere, la fel în legătură cu
repaosul sau mişcarea lui. Însă nu concep toti în acelaşi mod
fenomenele. Ci <învătatii aceia>, c âfi afirmă că pământul este
aşezatîn centrul Universului, sustin că se mişcă în cerc împrejurul
centrului şi nu numai acesta, dar şi Anti-pământul, aşa cum s-a
spus mai îna inte (cf. şi ARISTOTEL, Meteorol. A, 8345 a 1 3) .
37c. AET. I I I 1 ' 2 (D. 364) t&v rruaayopEicov oi llEV E<pa<Jav Ct<J'tEpO<;
dvm ouxKaumv [die M ilchstrasse] EK7tE<J6vto<; JlEV a1to tfi<; ioia<; EOpa<;.
Ot' ou oc 1tEptE0pallE xcopiou KUKA.otepffi<; auto 1tEpt<pAE�avto<; E1tt toti
Kata q,af.aovta Ell7tpllOJlo\i· oi oE tov iJA.taKov ta'6'tllt <paol. Kat' &.pxa<;
yEyovf.vm Op6�-tov. nw<; OE Kato7ttptKi)v Eivm <pavtacriav toti iJA.iou tU<;
auya<; 7tp0<; 'tOV OUpaVOV avaKA.ffivto<;. 01tEp KCx1tt tfi<; tptOo<; E1tt t&v VE<pffiv
OUIJ.j}at VEL
208
AET. I I I , 1 , 2 (0. 364). Uni i dintre pythagorei au spus că <dâra
lăsată de Calea Lactee> reprezintă combustia definitivă a unui
astru, după ce ar fi căzut din aşezarea sa. Iar locul pe unde s-a
prăbuşit mistuindu-se într-o mişcare circulară <păstrează dâra
lui> în urma unei învăpăieri, precum a fost şi arderea lui Paheton.
Unii însă mai sustin că pe acolo trecuse la început cursul soarelui.
Altii mai presupun în sfârşit că este o imagine provenită din
reflectarea soarelui care-şi frânge razele < . . . > de bolta cerească,
întocmai ca în oglindă, aşa cum arată şi curcubeul, prin reflexia
luminii solare pe norii cereşti. (Cf. de asemenea fragm. 4 1 , l O DK
din Oinopides ---Bu referirile din Meteoro/. A, 8, 345 a 1 3) .
38. ARISTOT. d e caelo r 1 . 300 a 1 4 'to o' au'to cruJl!laivEt 1eal.
'tOÎ� E� apt9Jlc:ÎlV cruvn9Eîm 'tOV o\Jpav6v· EVlOl yap 'tTJV qrum V E� apt9Jlc:ÎlV
cruvtcr'tâ:mv, OO<HtEp 'tc:ÎlV rruaayopEiwv 'tlVE�. 'ta JlEv yap q>ucrtJCa q>ClLVE'tCll
sa� EX,OV'tCl KCll KOuq>6'tll'tCl, 't� & JlOV� OU'tE crc:ÎlJlCl 1tOlEÎV oi6v 'tE
cruvnSEJlEVa� ou'tE jlap� EX,Etv.
ARISTOTEL Despre cer I I I , 1 , 300 a 1 4. Deci corpurile naturale
comportă în mod evident greutate şi uşurintă, dar unitătile care
ar fi compuse nu pot nici să alcătuiască un corp, nici să posede
greutate.
39. - de anima A 3. 407 b 20 oi & Jl6vov emx.EiflOilm 'A.tyEtv
1toî6v n i] 'JIUX.i!, 1tEpt & 'tOU �OJlEVOU crroJla'to� oueEv E'tl 1tp000topi�oumv,
oxmEp ev&x6JlEvov Ka'ta 'tOU� rruaayoptKo� JlU9o� 'ti]v 'tux.oooav 'Vux.iJv
Ei� 'to mx.ov evo'6Ecr9at crc:ÎlJla.
ARISTOTEL, De anima 1 (A) , 3, 407 b 20. Iar unii se încumetă
numai să spună ce fel de lucru este sufletul, însă nu precizează
deloc definitiile referitoare la trupul care-I primeşte. Ca şi cum ar
209
fi cu putintă, după miturile pythagoreice, ca orice suflet, la
întâmplare, să intre în orice trup.
40. -A 2. 404 a 16 €om: OE Kai to 1tapU t&v Il'lfuyopEUoV ÂEYOilEVOV
n'Jv aUtftV EXEtV ouivatav· Eq>aaav yap nv� aut&v 'lfUXftV Eivat ta EV
t&t Mpt soollata, oi oc to tauta JCtvouv. 1tEfJl OE to\rtwv dpT]tat, ot6n
<J'UVEXWt; q>aÎVEtat !CtVOUilEVa, JCâV Tjt VT]VEilÎa 1taVtEA:fic;.
ARISTOTEL, De anima 1 (A), 2, 404 a , 1 6.
s-ar părea că şi cele transmise prin spusele pythagoreilor
contin aceeaşi idee . Căci unii din şcoala lor spuneau că sufletul
e alcătuit din firele unei pulberi împrăştiate prin văzduh; alt ii
(afirmau) că este ceea ce pune în mişcare (pulberea) . Vorbeau
despre aceste ( " fire') deoarece se vede neîndoios cum se
mişcă neîncetat, chiar dacă vântul ar lipsi cu desăvârşire.
41 . - Pol it. e 5. 1 340 b 1 8 oto 1toA.A.oi qxxm t&v aaq>&v oi llEv
CxpllOVÎav dvat tftV 'lf'UXJÎV, oi o' EXEtV CxpllOVÎav. Vgl . de anima A 4.
407 b 27 ( 44 A 23) .
-Politica VIII (B) , 5, 1 340 b 1 8. Din această cauză multi intelepti
spun că sufletul este armonie iar altii că ar fi înzestrat cu armonie.
42. -de sens. 3 . 439 a 30 to yap xp&lla il ev t&t 7ttpati eanv il
Jttpac;. OtO !Cai oi II'Ifuy6pEtot tftV E1ttq>avnav X p o t a V E!CUAO'UV.
ARISTOTEL De sensu 3, 439 a 30.
Iar culoarea ori este cuprinsă în limită (per as), ori este însăşi limita.
Din această cauză pythagoreii numeau suprafaţa " culoare".
43. - 5. 445 a 1 6 6 & A.6youm nvEc; t&v II'IfuyopEiwv ouJC eanv
d)A.oyov· tpEq>mBat yap q>amv €vta �&ta tate; OOf.!aîc;. Vgl. Diog. IX 43
und 68 A 28. 29.
2 1 0
ARISTOTEL, De sensu 5, 445 a 1 6. Ceea ce spun anumiti
pythagorei nu este întemeiat rational : sustin anume că unele
vietuitoare se hrănesc doar cu mirosuri (cf. Diogenes Laertios
IX, 43 şi Democrit 68 A, 28, 29, DK) .
Sectiunea 58 C
2. PORPH. V. P. 41 [},EyE fi nva JCCXt iJ.'OO'ttK:&t tp6100lt cruiJ.j}OÂ.tJC<îţ, ii ol) E1tt 1t'Ai.ov 'AptcrtOtEÂ.TJ� [fr. 1 96 Rase] avf.ypa\jiEV, o iov O'tt tl)v eaÂ.attav
IJ.EV EJCâÂEt dvat OO!CpOOV, t� OE ăpKtouc; 'pfu� XEÎ�, tl)v & ITÂ.Etaoo
Moucroov Â.UpaV, to� OE 1tAaVi!t� JCUVCX� til� IlEpcrEqKJVTJ�, tOV o' EJC XCXA!COU
1CpO'IlOI..Iivou ytvâj.J.Evov fixov qxovl)v dvai n� t&v Oaq.LOVOlV EVCX1tEtÂ.TJIJ.IJ.EVTJV
t&t xaAJCoot. AEL. V. H . IV 1 7 EÂEYE BE \Epffitatov dvat to ttl� IJ.CXÂ.aXTJ�
<puAA.ov. f.Â.EyE BE on mivtoov croqxi:ltatov b apt81J.�. &u� BE b toi�
1tpliy1J.am ta ov61J.ata eEIJ.EV�. Kal. tov crmiJ.ov EYf-vmA6yEt ouoev ăAÂ.o
dvat fi cruvo&lv tOOV tESvEWt(I)V, il OE ip� Eq>Ucr!CEV � a1Yyl) tOU 1)Aiou Ecrtl.
JCal. b 7toÂ.Â.aJCt� EIJ.mmoov toi� cixJl.v îix� qxovl) t&v KpEttt6voov.
PORPHYRIOS, V. P. 4 1 . Rostea unele învătături într-o formă
figurat-simbolică şi mistică, iar pe acestea le-a consemnat pe
larg Aristotel (fr. 1 96 Rase) . De pildă, faptul că marea o numea
lacrimă şi constelatia Urselor -"
mâinile Rheei", iar Pleiade le se
numeau " lira muzelor", plantele " câinii Persephonei", sunetul
iscat de lovirea bronzului era un glas al unuia dintre daimoni,
închis în aramă . AELIAN., Varia Historia IV, 1 7 . Zicea că cel mai
sfânt (lucru , d intre plante) este frunza de nalbă. Iar dintre toate
numărul este cel mai întelept lucru; în al doilea rând cel care a
pus n ume lucruri lor. Iar despre cut remur, stabi l ind obârşia
(fenomenelor) , obişnuia să spună că nu este altceva decât o
întâ lnire a celor care tocmai au murit; apoi că i risu l (d in
a lcătuirea) ochiului este lumina soarelui şi răsunetul care se
2 1 1
repercutează în urechi de mai multe ori este un glas al <daimorr
ilor> mai puternic.
4. IAMBL. V. P. 82 - 86 i:crn OE ti JlEV toov 00\o"OOJlanxoov cpV...omxpia
'AKOOOJlata ava7t6&t1Cta xal. ăvEU A.fryou, on OUt(l)� Ttp<lKtEOV, Kal. taA.A.a,
ooa 1tap' EKEtVOU t4>PEGrt. tauta 1tEtpOOVtat maqmM:lttEtV ro� 9EÎa ocryJlata,
autol. 8E 7tap' autoov OUtE Ai:yEtV 1tp001tOtOUVtat OUtE AEKtEOV dvat, ai..Aa
xal. ai>t&v U1tOAaJll3avo"OOt touto� EXEtV j3EA.ncrta � cpp6v11mv, o'lnvE�
1tAEtcrta 'AKOOOJlata roxov. Ttavta 8E ta out� <Ka'AouJlEVa> 'AKOOOJlata
Ottltplltat Ei� tpia Et011' ta JlEV yap autoov ti ecrn <lllJlaivEt, ta 8E ti JlCtAtcrta, ta OE ti &î TtpCtttEtV il Jlll TtpCtttEtV. ta JlEV ouv ti ecrn tota"Uta,
OlOV ti ecrnv ai JlalCCtpwV vfjo"ot; ijA.� xai <JEATlVll· ti ecrn to EV dEÂ.cpOÎ�
JlaVtEîov; tEtpaKt�· 01tEp ecrtl.v ti apJlovia, ev �t ai 3EtptjVE�. ta OE ti JlaA.tcrta, oiov ti to Otxat6tatov; 9'6Etv. ti to crocp<Î>tatov; apt9Jl�. &'6tEpov
6E 6 tot� 7tpCtyJlam ta 6v6Jlata eEJlEV�. ti crocp<Î>tatov toov 7tap' tiJlîv;
iatptKtl. ti lCCtAAt<Jtov; apJlOVta. ti xpattcrtov; yvroJlll· ti ăptcrtov;
EOOatJlOvta. ti OE UAT(eEcrtatov I..EyEtat; on 1tOV11pDl oi av9pomot. Oto Kal.
1tOtTttT!v '11t1toOOJlaVta cpamv E1tatvf.crat autov tov LaAaJltVtOV, � E1tOiTJO'EV"
& 9Eîot, Tt69Ev ecrtt, Tt69Ev towio' eytvm9E;
ăv9pwTtot, Tt69Ev E<JtE, 1t69Ev xaxol. &o' eytvm9E;
(83) tama Kat totauta ecrn ta toutou tou ytvou� 'AKoUcrJlata·
EKacrtov yap tOOV tOtoUt(I)V JlCtAtcrta ti E<JttV. E<J'!t o' autT( ti autT! ttjt tOOV
E1tta crocptcrtoov AEYOJlEVT(t crocpiat. Kal. yap ElCEÎVOt El;i!touv ou ti ecrn
taya96v, aA.A.a ti JlCtAtcrta; OOOE ti to xaA.ETt6v, aA.A.a ti t6 xaA.ETtrotatov;
Ott to autov yvoovai ecrnv· OOOE ti to patOtOV, ai..Aa ti to (lâtcrtov; on to
E9Et xptjcr9at. ttjt totaUtT(t yap crocpiat JlEtT(KOAouGrtxf.vat EOtlCE ta totauta
UlCoOOJlata· 1tpOtEpot yap OUtOt Tiu9ay6pou eytvovto. ta OE ti 1tpaxttov
il ou 1tpaKtEOV tOOV 'AKOU<lJlCtt(I)V tota"Uta Ecrttv, oiov ott OEÎ
tEKVo7totEîcr9ae &î yap avnKataA.tTtEîv tou� 9Epa7tEoovta� tov 9E6v· il
2 1 2
on &î tov oE!;tov imooEîaeat 1tp6tEpov, 11 an ou oEî ta� M:wq>Opo�
jXxoi�ElV 600U<;, oooe E� 1tEptpp<xvn'ynov EJ.il3a1ttELV, oU& EV jXxA.avEiwt
A.oUroeat. ăOTJA.ov yap tv mim toutOL�, Ei Ka9apEooumv oi KOtvwvouvtE�.
(84) Kai ăA.A.a ta&. q>opti.ov J.ill cruyKa9atpEîv· ou yap &î ahwv yivm9at
tou J.ill 7tovEîv· 0"'\lvavatteEvat M. XP'IJO"OV EXOOOTJL J.ill 1tATJO"ta�Etv E1tt
tEKV07tOtiat. J.ill AiyEtv avEu q>Wt6�. 0"1tEv&tv toî� 9Eoî� Kata to oU<; tft�
KUAtKO� oimvou EVEKEV Kai o� J.ill a7t0 tOU autou 1tÎVTJtat. EV OaKt'llAt(J)l
J.iTJ q>EpEtV O"TJJ.iEÎOV 9Eoi) EtKOVa, O� J.iTJ J.itatVTJtat· ăyaA.J.J.a yap, 01tEp
& î q>poupftcrat ev t&t oi: KWt. yuva î Ka ou & î OtOOKEt v tiJv autou, iKEtt�
yap· ow Kai aq>' rotia� ay6J.J.E9a, Kai iJ A.ftw� ota OEI;tâ�. J.J.TJ& aM:Ktpu6va
Â.EUKOV <6'6Etv>· iKEtTJ� yap <Kai> iEpO� tOU MTJV6� · 010 Kat O"TJJ.iatVO'IJO"tV
ropav . ( 85 ) Kai O"UJ.ii30'IlAEUElV J.iTJOEV 7tapa tO 13EA.ttcrtov t&t
O"UJ.iiJOUÂ.E'IlOJ.iEVWt" lEpOV yap O"'llJ.iiJoUA.JÎ. aya9ov oi 1t6v01, ai OC TJOoVat
EK 1tavtOc; tp67tou KaK6v· e1ti KoA.acrEt yap tA.96v� &î KoA.acr9ftvat.
9'6Etv XPTJ avu1t60TJ"tOV Kai 1t� ta iEp«l 1tpOO"lEVat. Ei� lEpOV ou OEÎ
eKtpE7tEaeat· ou yap 7tapEpYov &î 7tOLEîcr9at tov 9E6v. u7tOJ.J.Evovta Kai
EXOVta tpauJ.J.ata EV t&t EJ.i1tpoo9Ev tEAEutftcrat aya96v, evavti� OE
evavtiov. Ei� J.iOVa t&v �OOt(J)V OUl( ElO"EPXE"tat av9p001tO'Il ljl'llXTJ, oi� eEJ.it�
ecrn tu9ftvat· ota touto t&v 9'\lO"ÎJ.iWV XPTJ ecr9iEtv J.J.ovov (oi� âv to ecreiEtv
Ka9JÎKTJt), ăA.A.ou oc J.iTJOEVO� �0010'\l. ta J.iEV ouv tOtauta t&v 'AKO'IlO"J.iatWV
ron, ta oc 1tÂ.EÎO"tOV EXOVta J.iTtKO� 1tEpi tE 9'\JO"i�. KaO' ElCaO"tO'\l� toi>�
Katpou� 1t&� xpiJ 1tOtEîcr9at, ta� tE ăA.A.� *** Kai 1tEpi J.J.EtOLKJÎcrE� tft�
evtEOOEv, Kai 1tEpi t� taq>� � &î Kata9a7ttE0"9at. (86) bt' tviwv J.J.EV
ouv emAiyEtat <"tO Otel> ti &î, oiov Otl &î tEKV01t0tEtaeat EvEKa tOU
Ka"taAl1tEÎV EtEpOV av9' Ea'\ltOU 9E&v 9Epa1tEUtJÎV" "tOÎ� OE OOOEl� A.Qy�
1tpOO"EO"n. Kai Evta J.iEV t&v E1tlÂ.EYOJ.iEV(J)V oo!;Et 1tp001tEq>'llKEVat Ct1tapti,
EVta OE 1t6ppw, oiov 1tEpl "tOU "tOV ăptov J.ill Kataywvat, on 7tp0� tfJV EV
atOo'\l KptO"lV OU O"'llJ.iq>EpEl. ai 0E 1tpOO"tteEJ.iEVat EtKOtoA.oyiat 1tEpl "tWV
tOlOUt(J)V OUl( Eicri Tiu9ayoptKai, aA.A.' eviwv E!;w9Ev EffiO"Oq>l�OJ.iEV(J)V Kai
1tEtpwJ.J.Evwv 7tpooamEtv Eix6ta A.Oyov, oiov Kai 7tEpt tau vuv A.EX9Evto�.
ota ti ou &î Kataywvat tov ăptov. oi J.iEV yap q>amv, on ou oEî tov
2 1 3
cruvayovta OtaÎI:UEtV' 'tO yap apxaîov 13apfkxptK&� 1tUV'tE� E1tt Eva ăptov
cruvi]ttcrav oi <pÎÎI.ot· oi o' O'tt ou &:î oimvov 1t0tttcr9at 'tOtOU'tOV CtpxOIJ.EVOV
Katayv6vta Kal. cruvtp$ovta.
IAMBLICHOS, De vita pythagorica (82-86) . F i losofia sectei
acusmaticilor este alcătuită din acusmate (" precepte de
ascultare ') n ede monstrabi le ş i în afara unu i logos (fără
discursivitate) , învătându-i pe oameni cum că astfel trebuie să
actioneze şi arătându-le de asemenea celela lte, câte se
păstrau din spusa lu i . Pe acestea încearcă să le respecte
întocmai ca pe nişte credinte divine, înşişi <adeptii> prefăcându
se că n-ou venit de la e i spusele şi trebuie rostite astfel ,
considerând înadins că din rândurile lor se poartă c u cea mai
înaltă cumintenie numai aceia care au ştiut să tină cele mai
multe acusmate. Deci toate cele care se cheamă "învătăturile
de ascultare" (akusmata) se împart în trei specii: unele tâlcuiesc
ce este (un anumit semn) , altele ce este mai presus, altele ce
trebuie să faci sau să nu faci. Deci se includ între acelea care
te învată " ce este", pi ldele de acest fel : ce sunt Insulele
Fericitilor? (Tâlcul) : Soarele şi luna. Ce este oracolul din Delfi?
Tetraktys-ul, cel care înseamnă tocmai armonie, în care se află
şi Sirenele. Apoi, dintre cele care sunt mai presus avem tâlcuri .
de felul acesta: care ar fi lucrul cel mai drept? Să oficiezi un
ritual de jertfire. Cea mai înaltă întelepciune? Numărul şi în al
doilea rând cel care a dat nume lucruri lor. Dar cea mai iscusită
întelepciune de la noi? Medicina. Cel mai frumos lucru? Armonia.
Cel mai puternic lucru? Chibzuinta ( gnome) . Cel mai bun?
Fericirea (eudaimonia) . Care ar fi spusa cea mai adevărată?
Că oamenii sunt ticăloşi. Din această cauză sustin că el însuşi
(Pythagoras) lăudase pe H ippodamos, poetul din Salamina (sau
din Samos) , care făcuse următoarele versuri:
2 1 4
O, divinităţi de unde sunteţi? cum de-aţi ajuns asemenea
făpturi?
Oamni, voi de unde sunteţi? cum aţi ajuns aşa de răi?
Acestea sunt acusmatele ş i cam de acest gen este
învăţătura lor. Căci f iecare d in exemp lele de acest fel
semnif ică ce este mai presus şi această înţe lepciune se
identifică întocmai cu sofia celor şapte înţelepţi. Căci ş i aceia
nu căutau ce este binele, ci doar care ar fi cel mai presus
(bine) ; la fel nu (se întrebau) ce este dificultatea. ci se întrebau:
care ar fi lucrul cel mai difici l? (Răspuns) "
Cunoaşterea de sine"
şi nu se întrebau ce înseamnă un lucru lesnicios, c i anume: care
ar fi cel mai lesnicios? "Să recurgi la deprindere". O înţelepciune
de acest fel urmau şi acusmatele înfăţişate. Căci asemenea
cuvinte deveniseră cele dintâi (atribuite) lui Pythagoras. Cât
priveşte acele acusmate referitoare la ce trebuie să faci şi ce
nu trebuie făcut, e le se înfăţişează în felul acesta. De pildă
" trebuie să faci copii", fiindcă trebuie să laşi după tine slujitori ai
divinităţi i . Sau: .. trebuie să te încalţi mai întâi cu dreptul". Sau: nu
se cade să umbli pe drumuri bătute de norod, nici să te speli cu
apa dintr-un vas de lustraţii sau să te scalzi în baia publică. Căci
în toate aceste împrejurări nu se ştie neîndoios dacă cei care
se folosesc în comun (de apă sau de drumuri) păstrează
curăţenia . (84) lată şi a lte acusmate. Să nu ajuţi pe unul care
descarcă povara . Fiindcă nu trebuie să fii tu cauza lipsei de
trudă, ci se cade să pui umărul pentru a încărca povara. Să nu
te apropii de o femeie care poartă aur, pentru a face copii cu
ea. Să nu vorbeşti fără lumină. S-aduci zeilor l ibatii (vărsând
prinosul) în dreptul toartei vasului, pentru a fi de bun augur şi ca
să nu se bea din aceeaşi margine . Să nu porţi chipul zeitătii
însemnat pe inel, ca să nu se pângărească; căci este un odor
2 1 5
venerabil, care trebuie păstratîn casă. Nu trebuie să-ti prigoneşti
cumva sotia, căci este rugătoare (sacră) ; de aceea o aducem
de la vatra căminului şi este luată cu dreapta . De asemenea,
să nu jertfeşti cocoşul alb, căci este rugător, consacrat Lunii;
de aceea tocmai vesteşte ora. (85) Şi să nu dai n ic i un sfat care
nu ar fi doar spre binele celui sfătuit; căci este sacră sfătuirea.
Sunt bune trudele, iar plăcerile de orice fel sunt un rău. Căci
trebuie să fie mustrati (pedepsiti) , cei care vin pentru pedeapsă.
Descult trebuie s-aduci jertfă şi să te apropii de cele sfinte. Nu
trebuie să te întorci din drum când mergi la templu, fiindcă nu
se cuvine să fac i din zeitate o îndeletnicire lăturalnică. Este bine
să sfârşeşti ca unul ce rabdă , primind rănile în fată, iar dacă vei
face altfel <soarta> iti va fi potrivnică. Sufletul omului nu intră în
acele vietuitoare din care, după datină, se aduc jertfele. De
aceea le este îngăduit să mănânce doar carnea unor animale
de jertfă (<acelora> cărora li se cuvine să mănânce (carne)) ,
dar să nu guste carnea nici unui alt animal. Aşa sunt (lăsate)
unele acusmate. Iar cele care au o cuprindere mai mare se
referă la sacrif ic i i : ocazi i le în care trebuie făcute şi toate
celela lte ( . . . ) . Se mai referă la strămutarea (suflete lor) din
această lume şi la îngropăciune --Bum trebuie să te îngropi. (86)
La unele precepte se adaugă din ce cauză t rebuie <să
procedezi într-un anumit fel>. Aşa de pildă: că trebuie să fac1
copii, ca să laşi în locul tău un alt slujitor al zeului . Dar pentru
anumite precepte nu se mai dă nici o expl icatie. Şi unele
tălmăciri adăugate vor da impresia că se contopesc îndată
cu fapta; altele tintesc mai departe, aşa cum se întâmplă cu
interdictia de a frânge pâinea, stipulată fiindcă n-or fi de folos
pentru judecata din Hades. Iar tălmăcirile adăugate pentru a se
obtine un sens verosimil în legătură cu asemenea precepte nu
sunt pythagoreice, ci reprezintă sofismele unora care fac speculatii
2 1 6
din afară şi încearcă să adauge o explicatie apropiată de adevăr,
cum ar fi cea referitoare la interdictia formulată chiar acum (fn
cele de mai sus) : de ce nu trebuie să frângem pâinea. Căci unii
mai spun şi altfel: a fost lăsată interdictia fiindcă cel care adună
oamenii nu trebuie să " împrăştie" adunarea. Deoarece, în
vechime, după obiceiul barbar, toti tovarăşii <unei confrerii> se
adunau în jurul unei singure pâini. Iar a� ii pretind că nu trebuie să
facă un asemenea gest prevestitor cel care la început frânge
pâinea şi o fărâm�ează împreună cu ceila�i. Iar dintre figurile solide
Pythagoras considera că cea mai frumoasă este s f e r a, dintre
suprafete le <plane> c e r c u 1. Şi bătrânetea poate fi asemuită cu
cele care se află în scădere; dimpotrivă, tineretea şi creşterea
formei, boala distrugerea ei. Despre sare zicea că trebuie pusă
pe masă, pentru a ne aminti de ce este drept; fiindcă sarea
conservă tot ceea ce primeşte şi ia naştere din cele mai curate
(elemente) : soarele şi marea. (36) Alexandros afirmă că toate
acestea le-a găsit el în Comentariile pythagoreice, cele care
urmează <mai departe> după ele, fiind aflate de Aristotel.
5. (ARISTOT.J Oec. A 4. 1 344 a 8 np&tov JlEv ouv v6Jlot npoc;
yuvo:ÎKO: KO:t 'tO lltl ciBtKEÎV' OU'tOO<; ycip civ ooo' o:iJtO<; ciBtKOÎ'tO. toue'
txpT]yEîto:t oc [o] Ko:l. 6 KotvO<; v6Jlo<;, Ko:8a1tEp oi Ilu8o:y6pewt A.tyoumv,
cocmep iKEnv KO:t ciq>' ecrtio:<; TJYJ.lEVTJV ci><; fjncrto: &îv [OOKEîv] ciBtKEîv.
ARISTOTEL, Tratat despre economie 1 (A), 4, 1 344 a 8.
Mai întâ i deci sunt legi le referitoare la sot ie ş i anume
(principiul) de a nu-i face nedreptate, căci astfel nici bărbatul
nu va fi îndreptătit el însuşi. Acest (principiu) îl arată şi legea
statornic ită îndeobşte , precum afirmă pythagore i i : .. ca o
rugătoare, cum este cea condusă (în mod solemn) de la vatră,
cât mai putin trebuie nedreptătită sotia.
2 1 7
6. IAMBL. Protr. 2 1 (p. 1 06, 1 8 Pist.) Ecnw M ta <ppao9TJCJOJlEva
:E'6Jll3oAa muta· a. Ei� iEpov a1ttoov 7tpooKwfjoat, JlTJC>f.v ăAAo JlEta�u
13tWtl1COV Jl i]tE AEYE Jl i]tE 1tpâttE. p. oe>ou 1t1XpEpyov OU tE EtCJl tEOV Ei�
iEp(>v OUtE 1tpOCJ1C\lVTJtEOV to 1taprmav, ou()' Ei 1tp0� taî� 9upat� autat�
7taptoov yevow. y. avu1t6BTJto� 9uE !Cat 7tpooKuvEt. B. ta� AEw<p6pou�
OOOU� EJCK:A.i.vwv C>ta tOOV Cttpa1t&v I3QC>t�E. _E. JlEAaVOUpo\l CtnEXO\l' X9oVÎWV
yap ton 9Erov. �· yAroCJCJTJ� 1tp(> t&v ăAA.wv 1CpatEt 9EOî� E:7t6JlEvo�. �· CtVEJlWV 1tVEOVtWV tftV 'Hxoo 1tpOCJ1CUVEt. n. 1tUp JlUXUtpTJl Jlft CJlCUAEUE. 9.
6�i()a Ct1t0 CJEUUtOU Ct1tOCJtpE<pE 1tâCJav. l. avC>pt E1tavan9EJlEVWl JlEV
<poptiov CJUVE1tatpE, Jl Tt CJUy1Ca9aipEt ()f. Ct1tOtt9EJlEVWt. ta. Ei� JlEV
im6BTJCJt v tov BE�tov 1t6C>a 1tpo1tapEXE, Ei� ()f. 1toOOVl1ttpov tov EUWVUJlOV.
tl3. 1tEpt Tiu9ayopEiwv ăvEu <pwto� JlTt AUAEL. ty. �uyov JlTt tl1tEpj3atvE.
te>. a7toC>l1Jl&v tfi� oiKEia� JlTt t7ttotpe<pou, 'bptvuE� yap JlEtepxovtat.
tE. 1tp0� fîAlOV tEtpaJlJlEVO� Jl ft oupEt. t�. OOtC>i.wt 9â1COV Jl ft Ct1tOflUCJCJE.
t�. CtAE1Ctpu6va tpE<pE JlEV, JlTt 9UE C>E. MTJVt yap !CUt 'HA.iwt 1CU9tEpwtat.
tTJ. E1tt xoi.VtlCl Jl Tt 1CU9E�O\l. t9. YUJl\j/OOVUXOV JlTJC>Ev 1tUpUtpE<pE. lC. EV
oC>âlt JlTt oxi�E. !CU. XEAtB6va OtlCtat JlTt <>Exou. 1Cj3. C>alCtUAlOV JlTt <pOpEl.
Ky. 9EOu t'67tov JlTt tmyAU<pE 15aKtuAi.wt. Kl5. 1tapa Auxvov JlTt too7ttpi�ou.
!CE. 1tEpt 9EOOV JlfJ9Ev 9aUJlUCJtOV Ct1ttCJtEl JlTJBE 1tEpt 9Eiwv 15oyJlatwv. lC�.
acrxE'twt YEAWtl JlTt EXECJ9at. lC�. 1tapa 9ucriat JlTt 6vuxi�ou. lCTJ. BE�tav
JlTt 1tUVtt pcxtl5iw� EJll3aAA.E. 1C9. CJtpwJlatWV avaCJta� CJUVEAtCJCJE auta
!Cat tov t67tov ouvot6pvuE. A. Kap()iav JlTJ tproyE. Aa. EYlCE<paAov JlTJ
ECJ9tE. Aj3. Ct1t01CUpJlatWV O'OOV !CUt Ct1tOVUXtO'JlUtWV 1CUtU1tt\lE. Ay.
Epu9îvov JlTJ 1tpOO'AUJlj3UVOU. Al5. XUtpa� lXVO� Ct1t0 CJ1tOI5ou a<paVt�E.
AE. XPUCJOV EXOUCJTJt JlTJ 1tATJCJta�E E1tt tE1CV01tOttat. A�. tp01ttJlU to crxfiJla
1Cat l3fiJla tou 'oxfiJla !Cat tptroj3oAov'. A�. lCUaJlWV a1texou. ATJ. JlOAOXTJV
E1tt<p'6tEUE JlEV, JlTJ Ecr9tE oe. A9. EJl'l'uxwv a1texou. (Andere Symbole
bei lambl. V. P. 1 09. 1 52- 1 56. DIOG. Vll l 1 7- 1 9 . Hippol. Ref . VI
25-27 . s. zu 1 462, 37) .
2 1 8
IAMBLICHOS, Protrepticul 2 1 (p. 1 06, 1 8 Pist.) . Acestea să fie
regulile (simbolurile) la care trebuie să cugetăm:
( 1 ) Dacă ai ieşit pentru a merge într-un templu mai întâi să te
închini şi pe drum (între timp) să nu spui şi să nu faci nimic din
cele obişnuite în viata de fiecare zi.
(2) În timpul unei călătorii nu trebuie să intri într-un templu,
nici să te închini defel , chiar de te-ai afla în trecere prin tata
portilor.
(3) S-aduci jertfele şi să te închini descult.
(4) Să te abati din largul drumurilor (mari) şi să umbli pe cărărui
(înguste) .
(5) Să te obtii de (a mânca) din peştele cu coada neagră
(Oblata melanura) , căci este privegheat de zei htonieni .
(6) Urmează divinitătile şi stăpâneşte-ti l imba mai înainte de
toate (celelalte) .
(7) Să te închini venerând vuietul când suflă vânt urile.
(8) Să nu zădăreşti focul cu o sabie.
(9) Îndepărtează de tine orice fel de substantă acidă.
( 1 0) Dă o mână de ajutor unui om ce încarcă povara, dar
nu ajuta pe cel care o pune jos.
( 1 1 ) Când te încalti, leagă mai întâi sanda la pe dreptul, iar la
spălarea picioarelor începe cu stângul.
( 1 2) Nu vorbi despre subiecte pythagoreice fără lumină.
( 1 3) Să nu calci peste un jug.
( 1 4) Când ai plecat de acasă (în călătorie) să nu priveşti
înapoi, căci se iau Erinyile (Furiile) după tine.
( 1 5) Nu urina cu fata spre soare.
( 1 6) Să nu ştergi scaunul cu sur cele de pin.
( 1 7) Creşte un cocoş, dar nu pentru sacrif ici i , căci este
consacrat lunii şi soarelui.
( 1 8) Să nu te aşezi pe banita <de grâne> (choinix) .
( 1 9) Nu hrăni pe lângă tine o <pasăre> răpitoare.
(20) La drum să nu spargi lemne.
2 1 9
(2 1 ) Nu primi rândunica sub streaşina casei, ca să nu-şi facă
la tine cuib.
(22) Să nu porţi inel.
(23) Nu grava pe un inel portretul unui zeu.
(24) Să nu te uiti în oglindă la lumina opaitului .
(25) Nu te arăta neîncrezător fată de vreo minune zeiască
sau când e vorba despre hotărârile d ivine.
(26) Nu te lăsa cuprins de o veselie nestăpânită.
(27) În timpul unui sacrificiu să nu-ti tai unghiile.
(28) Să nu-ti dai dreapta oricui prea uşor.
(29) Când te scoli din pat strânge aşternutul şi netezeşte
locul (i'n care ai stat întins) .
(30) Nu mânca inimă de animal.
(3 1 ) Nu mânca (de asemenea) creier.
(32) Scuipă deasupra firelor tunse din părul tău şi peste
rămăşitele unghii lor tale tăiate.
(33) Să nu mănânci plătică.
(34) Nu lăsa în cenuşă vreo urmă întipărită de oală .
(35) Nu te apropia pentru împreunare de o femeie care
poartă vreo podoabă de aur.
(36) Să pretuieşti mai mult haina şi tribuna oratorului mai
degrabă decât haina şi simbria de trei aboli .
(37) Să te obti i de la grăuntele de bob.
(38) Sădeşte floarea de nalbă, dar fereşte-te s-o mănânci.
(39) Abtine-te de a mânca din carnea făpturilor vi i .
220
D) AUTORI DIN ŞCOALA VECHIULUI PYTHAGORISM
KERKOPS
CIC. de n. deor. 1 38, 1 07 Orpheum poetam docetAristoteles
(fr. 7) numquam fuisse et hac Orphicum carmen Pythagorei
ferunt cuiusdam fuisse Cercopis. CLEM. Str. 1 1 3 1 (118 1 , 1 1 Stahl).
l::.my!\vE<; <iE EV ŢOl<; JlEpi ŢT)<; El<; 'Op<p!\a <UVUipEpOJ.LEVT)<;> 7tOlftcrEW<;
K!\pKwno<; Eivat AiyEt mu Jlu8ayopEiou TI] V Et<; "At<iou KUŢapamv Kat
mv 1Ep6v A6yov (avy. LXTJPHPŢI':V &cr IlljiTI]ayopacr, cr. 36 B 2], wv <iE
111\n'Aov Kat m <l>ucrtKa NpovŢivou [X- 1 7]. m�. cr.q.. 'Op<pEU<;. IEpou<; A6you<;
Ev paljlwt<iiat<; KO. Aiyovmt <iE Eivat E>wyvftwu wu E>wcra'Aou, oi <iE
K!\pKwno<; ŢOU Jlu8ayopEiou. moG. u 46 (s. ros, io ff.) Kat K!\pKW'I' 'Hcrt6<iwt
t;;wvn (nami. tq>i.A.oviKE-ij. Wohl ein anderer, namlich Kerkops von
Milet, dem man, wie Hesiod, dos Gedicht Aigimios zuschrieb;
vgl . Kinkel Epic, Graec. trag. S. 82 ff. , Rzach fr. 1 902.
CICERO, De natura deorum 1, 38, 1 07 . Aristotel (fragm. 5) arat c n-a existat niciodată Orfeu şi aşa-numitul "Poem orfic";
martorii tradiţ iei spun c-ar fi opera unu i anumit Kerkops.
pythagoreul. CLEM-ENT. Stromat. 1, 131 (11, 81 , 11 Stâhl.). Epigenes, în
că�ile "Despre poezia care i se atribuie lui Orfeu", spune că apa�in
lui Kerkops pythagoreul "Coborârea în Hades" şi Discursul sacru",
pe cât vreme "Peplos"-ul şi "Fizica" sunt de Brontinos. SUDA s.v. "Discursurile sacre în 24 de cânturi sunt atribuite lui Theognetes din
Thesalia, după a�iL TI apa�in lui Kerkops pythagoreul. DIOG. LAERT.
11, 46. Şi Kerkops a fost rival şi contemporan cu Hesiod.
22 1
PETRON
PLUT. de defect. or. 22 p. 422 B tpeî� Kui 6y&rrJKovtu Kul EKutov
Ei vm (n. KOcrJlOU<;] (j'\)VtEtUYJlEVOU<; !Cuta crxfiJlU tptycovoEtOE�, ou nÂEupav
EKcicrtl]V r!;i]Kovtu KocrJlOU� EXEtV. tpt&v OE t&v Â.om&v EKucrtov ilipfuem
!CUta ycoviav, cimtEcnnt oc tOU� Eq>ESfi� ciUf]Â.eov citpEJlU 1tEptt6vtu� oxmEp
EV xopeim. 23 p. 422 D EAEYXEt o' uutov 6 t&v lCO(jJl(OV cipt9Jl� OUK ffiv
Aiyuntt� OUOE 'lvoo� CtÂ.Aa �coptEU� ano :Et!CEÂ.i�. av0p6� 'IJlEpatOU
tOUVOJlU IlEtpcovo�· UUtOU JlEV ElCElVOU �t�Â.tOtoV oUlC avEyvcov ouoc oioo
Otacrcot�oJlEVov, "lnntx; oc 6 'Pmîv�. ou JlEJl VJ1tat ct><xviu� 6 'bpEcrt� [fr.
22 FHG 11 300], icrtopet o61;uv Eivat tUUtl]V IlEtpwv� !CUt Â.OyOV, 00<;
ElCUtOV !CUt 6yooi]KOVtU !CUt tpEt� lCOOJlOU<; ovtu�. Ct1ttOJlEVOU� o' aÂ.Â.f]Â.cov
Kuta crtotXEîov, o n OE tout' i:crtt to 'Kuta crtotxEiov cintm9m', Il iJ
npoootucrmp&v JlllO' ăU11v ttva m9av6tl]tu npoocintcov.
PLUTARCH. , De defectu oraculorum 22, p. 422 B. Spunea
(străinul) că lunile nu sunt nenumărate, nici una sau cinci la
număr, ci o sută optzeci şi trei, dispuse în figura unui triunghi, cu
şaizeci de lumi pe fiecare latură. Din restul de trei lumi mai este
aşezată câte una în dreptul fiecărui unghi şi se cuprind astfel
într-un şir, una după cealaltă, rotindu-se lin iştit ca în cercul horei .
(la începutul capitolului următor personajele dialogului se
arată uimite de faptul că " străinul" are atâtea cunoştinte, ca şi
cum ar fi " furat de pretutindeni" opinii ale oamenilor şi tot felul
de teorii despre care aflase în rătăcirile sale. Existau dealtfel indicii
pentru a-1 recunoaşte ca grec " plin de muza culturii elenice".)
23 . p. 422 D -Îl mai dovedeau (ca nebarbar, înzestrat cu
întelepciunea grecească şi) notiunile despre numărul lumilor, (o
conceptie) care nu vine din Egipt, nici de pe tărâmul lndiei , ci
222
este doriană, din Sicilia, fiind a unui om din Himera, numit Pe t r o n;
n-am citit cărticica sa şi nu ştiu dacă a fost salvată pentru
posteritate. Dar H ippias din Rhegion, de care aminteşte Phanias
din Eresos, ne atestă prin mărturia sa că această conceptie ar
fi apart inut lui Petron, la fel ca rationamentul cu privire la
existenta celor o sută optzeci şi trei de lumi, dispuse îo şir, una
lângă alta. Ce ar f i " a dispune în şir" nu explică şi nici nu adaugă
vreo argumentare pentru a întări demonstratia cu temeiul
convingerii.
BRO(N)TINOS
1 . IAMBL. V. P. 267 p. 1 89, 5 Nauck MEtmtovtîvm Bpovtîvcx; xA.t.
p. 194, 2 0Eavro yuviJ toii MEtanovtivou Bpovrivou. 132 p. 96 np0c; �Etvwvro
yap tiJv Bpovtivou yuvaîxa, t&v II'\fuyopdwv ev6�. oooav aoqrr'Jv tE KUL
1tEpt ttilv tiJv IJiuxftv, Ti� tan xal. to xaA.ov xal. XEp$6TJtov PflJ.La to ti!v
yuvaîxa OEÎV e&:tv a'llertJ.LEpOV UVt<JtUJ.LEVTJV ano toii Eautfi� avop6�. o
ttVE� Ei� 8mvro avacpepouat, npOc; OTJ tUUtT]V mxpEAaouaa� ta� t&v
Kpotwvtat&v yuvaîxa� napaxai..Eaat 1tEpL toii <J'llJ.L1tEÎ<Jat tov Il'll6ay6pav
OtaA.q9fivat 1tEpl tfi� npOc; am� awcppoo'Î>VTJ� toî� UVOpUmV aut&v KtA.
DIOG. VII I 42 Tjv oc t&t Ilu9ay6pat xal. yuvft, 0Eavro ovoJ.La, Bpovtivou
toii Kpotwvuitou 9'uylltTJP· oi &, yuvaîxa J.!Ev dvat Bpovtivou, J.La9fttptav
oc Ilu9ay6pou, Tiv aut&t xal. 9uyatT]p �UJ.LW, 00� !pT]m A fut� EV tmatoA.fit
tfit npb� "Innaaov.
1 . IAMBL. , V. P. 267, p. 144, 1 Deubner «Pythagorei» din
Metapont: Brontinos etc. (p. 146- 147). Theano, sotia lui Brontinos
din Metapont. ( 1 32 p. 75, l ) . Se spune că sotiile cetătenilor din
Crotona mergeau la Deinono, sotia lui Brontinos, unul d intre
223
pythagorei, femeie înţeleaptă şi cu suflet ales - de la care a
rămas vorba frumoasă, vestită în toate, cum că " femeia trebuie
să aducă jertfă îndată ce se ridică de lângă bărbatul ei, când
se arată dimineata", cugetare atribuită de uni i lui Theano.
Mergând aşadar odată la ea nevestele crotoniaţilor, i-au cerut
să le ajute, pentru a-1 convinge pe Pythagoras să stea de vorbă
cu bărbaţii lor despre buna-cuviinţă ce trebuie s-o păstreze
faţă de e le . . .
2. DIOG. V I I I 83 Alkmaion beginnt seine Schrift (24 B 1 ) :
'AA.Jq.uxirov Kpotoovn'ttTJ<; tâ&: EÂ.f:�E Tietpi.9ou uiO<; Bponvoot Kal AEovn
Kal Ba9UA.A.oot· 1tEpt t&v ci<pavtrov KtA.
2. DIOG. LAERT. VII I . 83 (Începutul cărţii lui Alkmaion, redat la
acest filosof, fr. 1 , p. 393) . Alkmaion din Crotona a spus acestea
lui Brontinos. Leon şi Batylos: despre cele nevăzute . . . etc. (DK 24
B 1 ) .
3 . -VII I 55 tftV yap 1tEpUpEpOJlEVTJV ro<; TTJA.auyou<; E1ttcrtoA.i(v, Ott tE
JlEtECJXEV [Empedokles] 'l7tmxcrou Kal. Bpoti.vou, Jllt dvat a�t61ttcrtOV.
3. DIOG. LAERT. VII I , 55. Scrisoarea care circulă sub numele
lui Te lagues, unde se spune că <<Empedocles>> ar fi urmat
învăţătura lui H ippasos şi a lui Brontinos, nu merită să i se dea
crezare.
4. SUID. s.v. 'Op<pe\J<; [1 A 1] TIE7tA.ov Kal. �iKtuov· Kal. tauta Zoo1t\Jpou
tou 'HpaKM:rotou, oi of: Bpoti.vou . . . Kal. CllucrtKa, â Bpotivou cpacriv.
CLEM. Str. 1 1 3 1 . (11 8 1 . 1 3 St .) (vgl. 1 1 06, 2) tov of: nt1tA.ov Kal. ta
CllumKa (Schriften des Orpheus ) Bpovtivou.
224
4. SUDA (s.v. Orfeu)
,. Peplul" şi ,. Năvodul" şi aceste scrieri sunt ale lui Zopyros din
Herakleea. După alţii sunt de Brontinos « . . . >>. Iar Fizica se spune
că este a lui Brontinos. CLEM. , Stromat. l , 1 3 1 (1 1 , 81 , 1 3 Stăbl.) . Însă
,. Peplul" şi ,. Fizica" sunt de Brontinos (cf. Kerkops, p. 1 6 1 ) .
5 . IAMBL. d . comm. math. se 8 p . 34, 20 Festa 8t6nw Kal.
Bpmîvoc; EV 't<Îlt IlEpt VOU Kat Otavoiac; xwpi�wv a\:rta an' aUl'IA.wv
·Hioe A.Eyn. Zitate aus der gefălschten Schrift auch Syrian .
Metaph. p . 926 a 2 und ofters (Ps. Alex. Met. 82 1 , 34 Hayd.) ;
Stob. b. Phot. bibl. 1 1 4 a 29.
5. IAMBL. , De comm. math. se. 8, p. 34, 20 Festa. De aceea
şi Brontinos, intitulând cartea sa Despre minte şi despre gândire,
face o distinctie între aceste două concepte.
HIPPASOS
VIAŢA
1 . D I O G . V I I I 84 " Innacroc; Mnanovtî voc; Kat autoc;
rrueayoptK6c;. EcpTJ OE xp6vov oopt<J)lEVOV d vat tfic; 'tOU KO<J)l01>
JlEta�oA.fic; Kal. nenepacrJlEVOV Eivat to nâ:v Kat anKtVTJ'tOV [aus
Theophrast, vgl . n . 7) .
cpTJ<Jl 8 ' autov �TJJll'ltptoc; EV 'OJlEVU)lotc; JlTJOEV KataA.tm:îv <JUyypaJlJlU.
yey6vam 8E "Innacrot ooo, o&6c; tE Kat Etepoc; yqpa<p<Oc; F-v nEvtE �t�A.i01c;
AaKcOV(J)V 1t0Atteiav. ftV 8E Kat autoc; AUK(J)V.
1 . DIOG. LAERT. VI I I , 84. H ippasos din Metapont, el însuşi un
pythagoric. Spunea că există un timp determinat al transformării
225
întregului Kosmos ş i că Un iversul este l imitat ş i în perpetuă
mişcare. ( Informaţia derivată probabi l din Teofrast - cf. mai
departe fr. 7) . Demetrios, în lucrarea intitulată Omonimii, spune
că n-a lăsat nici o scriere. Au fost de fapt doi Hippasos: acesta
şi un altul care a scris Constituţia laconienilor, în c inci cărţi. E ra şi
el un laconian.
la. SUID. s. V. 'HpaKA.EttO� [22 A 1 a] . . . ttvE� OE amov Eqxu:mv
OtaKOOOat 3EvoqJavouc; Kai 'lmtacrou toil rruaayopEtOU.
1 a. Lex. SUDA (s. v. Heraclit) « . . . » Spun anumiţi autori că
fusese un discipol al lui Xenofan şi al lui Hippasos, pythagoreul
(cf. 22, A la DK) .
2 . IAMBL. V. Pyth. 267 p. 1 90, 1 1 N . !:u�apîtat MEtco7to�,
l1t1tacr� KtA.
81 [aus Nikomachos] &00 yap �v rEVll Kal tffiv JlEtaXEtpt�o!Jivcov
auti]v [Pythagoreische Phi losophie], oi f!EV aKOU<Jf!attKOl, oi OE
f!aBT(f!attKoi. toutcovl Of. oi f!EV f!a9ri!lattKol ci:J!loAoyoilvto Ilu9ay�EtOt
dvoo imo t&v ttEpcov, t� Of. aKoucrllattKOil<; ootot o-Ux chf!oA6youv, o\JOE
ti]v npawatEiav aut&v dvat Ilu9ay6JX>U, IXAA.' '17t7tacrou· tOV OE "I7t7ta<JOV oi
f!EV KpotcoVtCt'tTJV <pamv, oi OE MEta7tOvtÎVOV. Porph. V. P. 36 ooa "{E fltlV
toî� npomofut OtEAE"{EtO [Pythagoras], f\ ol.El;o&tl®:; f\ cru�AtK� 7tapTÎtVEt.
37 OtttOV yap �V amoil tii<; OtOa<JKaAl� to crxflf!a. Kat t&v 1tp001.6vtcov oi
f!EV EKaAoilvto f!aBT(f!attKOl, oi o' UKOU<Jf!attKOi. Kat f!aBT(f!UttKOt f!EV oi
tov 7tEpttt6t�::pov Kal rrpO; llKp\j3Etav ota1tE7tOV11!Jivov tii<; Emcrtilwl� A6yov
EKf!E!la9T(K6�. UKOU<Jf!attKOt o' oi f!OV� t� KE<paAatci:IOEt� imo9rlro� tffiv
ypaf1f!atcov ăvEU aKp$1::� OtTfY� U101KOot�.
2. IAMBLICHOS, <I> V. P.<D> 267, p. 1 44, 20 Deubn. (Catalogul
pythagoricilor) . Sybariţi: Metopos, Hippasos etc.
IAMBL. 81 (din Nicomachos) .
226
Căci erau două categorii de adepti care se îndeletniceau
cu doctrina . . . (Urmează textul dat în PYTHAGORAS, Elementele
doctrinei anonime, fr. 89) .
PORPHYRIOS, <1> V. P.<D> 36-37 . Învătăturile răspândite în
dialogurile cu ascultătorii săi «Pythagoras» le formula fie pe
larg, fie în vorbire simbolică . Existau două forme ale învătăturii
lui : un grup de discipoli primea numele de " matematici", iar
celălalt purta numele de " acusmatici". " Matematicii" erau aceia
care învătaseră o expunere amănuntită, pe larg şi cu precizie,
a cunoştintelor, " acusmaticii" find cei care ascultaseră numai
prece pte le grupate pe capitole, strânse pe scurt , fără
expunerea lor mai precisă.
3. DIOG. VII I 7 (s. ob. 1 1 05, 1 9) tov oc M'oottKov A6yov [des
Pythagoras] 'htmicrou q>TJcrl dvCXl yEypaj.lfJ.EVOV Em ou:xj3oJ.:f)t nuaay6pou.
3. DIOG. LAERT. VII I , 7 (Heraklides Lembos) spune că Discursul
despre misterii era de H ippasos, care I-ar fi scris pentru
defăimarea lui Pythagoras.
4. IAMBL. V. P. 88 und de c. math. se. 25 m:pl. o' 'Imtacrou
Atyoumv, ro� flv j.LEV Ţ(Î)V nuaayopEiwv, litc'x OE 'tO Ef,EVEyKEÎV Kat ypaljlacrSat
7tpâlt� crq>aîpav ti]v EK tffiv owoeKa 1tEVtayrovwv an6Â.ot to Kata 8aÂ.attav
� acrej3ftcra�, oosav OE Mj3ot ro� EUpWV, Eivat OE navta 'EKEÎVOU toi.i
av0p6�'. npocrayopEOOUUcrt yap OU't(J) 'tOV nueay6pav Kat ou KaÂ.oi.icrtv
ov6j.tatt. enrowKE oe ta j.L<Xeftj.Lata, E1tEt El;TJvEXflTJcrav, <Kata nâcrav ti]v
't::M.aoo, Kat np&tot 'tOOV 'tO'tE j.la8TJj.lattKOOV EVOj.licreTJcrav> otcrcrol. 1tj:X)(iyovtE
j.LUÂ.tcrta ee60wp6� 'tE 6 KupTJV<XÎ� [C. 43] Kat "I1t1tOKpCt'tTJ� 6 Xîo� [C. 42].
Â.Eyoum OE oi nueay6pewt ESEVTJVEX8CXl yEWj.lEtpiav oiltw�· anojlaÂ.EtV
ttva ti]v oooiav wv nueayopeiwv, � OE toi.it' i)tUXTJ<iE, oo8flvat autffit
XPTJj.laticracrSat ano YEWj.lEtpia�. V.P. 246 'tOV yoi.iv 1tpOO'tOV EKq>ftvavta
227
ri]v tfic; O"'l.lfl�Etpiac; xal acru��tpiac; qrootv toîc; ava�iotc; �E'tEXEtV trov
A.6yrov outroc; <pacrlv Ct1tOO"'t'IYYTJ9fiVat, ci>c; �il �6vov EK tfic; Kotvfic; cruvoucriac;
xal OtUitTJc; �optmlfivm, f:JX)..i:J. Kal tac:pov autoti KataO"KEuamlfivat ci>c;
Ofjta Ct1totXO�EVOU EK toti �Et' av9p<07tffiV �iou toti 1tO'tE E'taipou YEVO�EVOU.
24 7 oi OE <pam xal 'tO Oat�6vtov VE�EO"fjO"at toîc; E�ci><popa ta rrueay6pou
1tOtTJO"U�Evotc;. <p9apfivat yap ci>c; acr�flcravta EV 9aA.aO"O"TJt 'tOV OTJAOOcravta
ri]v toti Eixocrayci>vou O"UO"tamv, totito o' ftV lieOEKUEOpoV, EV tffiv JtEV'tE
A.qo�vrov O"tEpEffiv O"XTJ�atrov, Eic; cr<paîpav EK'tEt vm9at. EVtot oc tov 1tEpl
tfic; aA.oyiac; Kal tfic; OOu��Etpiac; �Et1t0Vta totito Jta9eîv E�av. CLEM.
Strom . V 58 (Il 364, 27 St .) <pacrl yotiv "l7t7tapxov (SiC) 'tOV rrueay6pEtoV
aitiav EXOV'ta ypawamlat ta toti rrueay6pou cra<pffic; E�EA.aEifivm tfic;
otatpt�fic; xal crtJÎATJV E7t' a'l>trot yEvEcr9at oia VEKpffit.
4. IAMBL. , V. P. 88, De comun. math. se. 25
Despre Hippasos se povesteşte că fusese unul d i ntre
pythagore i , însă fi indcă divulgase cel d intâi «solutia în»
prob lema c o nst ruct ie i une i sfere în c are se înscr iu
douăsprezece pentagoane şi-ar f i găsit pieirea în mare, ca unul
care făptuise o fărădelege (un sacrilegiu) . Totuşi, el a păstrat
gloria acestei inventii, deşi toate erau ale " acelui bărbat". Căci
astfel îl poreclesc ei pe Pythagoras ş i nu obişnuiesc să-i dea
numele. E l dăduse în vileag aceste învătături matematice care
se răspândiseră în toată E la da şi primii doi matematicieni dintre
cei mai vest�i de atunci le-au dezvoltat în cel mai înalt grad:
Theodoros din Cyrene şi Hippocrates din Chios. Apoi pythagoreii
mai spun că geometria a fost propagată în felul acesta: unul
dintre pythagoreiîşi pierduse avutul şi din această cauză, pentru
a-1 despăgubi de necazul său, i-au acordat dreptul să-şi obtină
agonisita de pe urma geometriei .
- V. P. 246. Cel care a dezvăluit primul natura mărimi lor
co mensurabi le şi a celor incomensurabile unor ascultători
228
nedemni de a se împărtăşi d in asemenea cunoştinte, se spune
că şi-ar fi atras un resentiment atât de mare, încât nu a fost
numai exclus din comunitate şi de la mesele obştei, dar i-a fost
chiar durat un mormânt, ca şi cum cel care fusese odată un
tovarăş al celorlalti discipoli acum ar fi încetat cu adevărat să
mai trăiască . (247) Altii spun că se mâniase chiar şi divinitatea
împotriva celor care divulgau învătătura lui Pythagoras. Căci
ar fi pierit ca un făptaş de sacrilegii omul care dezvăluise cum
se înscrie în sferă eikosago�ul, adică dodecaedrul, una din
cele cinci figuri numite " solide". Totuşi, unii relatează acelaşi lucru
despre omul care ar fi divulgat doctrina irationalelor şi a celor
incomensurabile. CLEMENT, Stromat. V, 58 ( 1 1 , 36Ll, 27 St) . Se
povesteşte că pythagoreul Hipparchos (probabil eroare pentru
Hippasos) ar fi fost exclus din comunitate şi că i-au înăltat o
stelă funerară, cum se obişnuieşte pentru un mort.
5. IAMBL. V. P. 257 'ta JlEV 'totaiYt:a, KaBilnq> 'tpocînov [cap.
255], em 'tOOOU'tOV EÂ.UltEt Kotv&c; â1taV'tUI; E<p' ocrov EOOpCOV Uliâl;oV'tUI; Ev
UU'toîc; 'toi>c; crUJl1tE1tatOCUJlEVOUc; . . . apxov'tCOV OE 'tOU'tCOV [naml. 'tffiV
crunevffiv] 'tftc; Otacr'tacrEWc; E'tOt)lCOc; oi Â.Ot1t0t 1tpOOEm1t'tOV Eic; 'ti]V ex8pav,
Kat Â.EYOV't(l)V el; aiYt&v 't(Î)V XtÂ.icov "Innacrou KUt Lno&ilpou Kat eeayouc;
untp 'tau nav'tac; Kotvcoveîv 'tffiv apxrov Kal. 'tftc; EKKÂ.Ttcriac; Kat 8toovat
'tac; e\JeUvac; 'toi>c; ăpxovmc; Ev 'toîc; EK nav'tcov Â.axofutv, evaV'ttOUJlEVcov
OE 'tffiv nueayopEicov 'AÂ.KtJlaxou Kat dEtVapxou tCaro Mt'tcovoc; Kat
dTtJlOKJÎOO"Uc; [C . 19] Kat OtaKCOÂ.OOV'tCOV 'ti]v nU'tptav 1tOÂ.t'tEÎav JliJ Ka'taÂ.UetV
EKpa'f11crav oi 'tffit 1tÂ.JÎ8Et cruvTtyopouv'tEc;. JlE'ta OE 'taii'ta cruveÂ.86v'tcov
'tffiv 1t0Â.Â.&V OtEÂ.OJlEVOL 't(xc; OTtJlTtYopiac; KU'tTtYOpouv nvEc; au'tffiv EK 'tffiv
PTt't6pcov, KuÂ.COv Kal. Nivcov raus der Erzah lung des Apollonios].
5. IAMBL, V. P. 257 (Din Appolonios, Mirabilia) . Lucrurile relatate
mai înainte erau cu atât mai dureroase pentru obşte, cu cât
229
vedeau toti că discipolii îşi dau viata în seama lor « .. . » . Odată ce
au început părintii şi rudele această răzvrătire, ceila�i (discipoli) au
ajuns şi ei să-şi arate pe fată duşmănia şi, dintre aceştia, - care
erau cam o mie la număr - Hippasos, Diodor şi Theages, vorbind
pentru ei, au început să sustină că toti puteau să ia parte la
magistraturile publice şi la adunări şi că magistratii ar fi trebuit să
dea seama pentru functiile lor în fata obştei celor aleşi de întreg
norodul prin tragere la sorti. Acestora li se împotriveau pythagoreii
Alkimachos, Deinarchos, Neton şi Demokedes, care sustineau că
nu trebuia desfiintată constitutia primită din strămoşi. Au învins cei
care se aflau de partea mu�imii. Atunci, fiind convocată o adunare
a poporului, luară cuvântul doi oratori - şi anume Kylon şi Ninon,
care au formulat acuzatia împotriva sectei.
6. CAEL . Aure l . acut . pass . 1 1 aiunt lppal/um (so)
Pythagoricum philosophum interrogatum quid ageret
respondise: ' nondum nihil ; nondum quidem mihi invidetu(
6. CAELIUS AURELIANUS, Acut. pass 1 , 1 . Se povesteşte că i
s-a pus lui lppallus (Hippasos) , filosof pythagoric, întrebarea " ce
făcea". Iar el ar fi răspuns: " N imica deocamdată; căci nu mă
invidiază deocamdată nimeni ".
ÎNVĂŢĂTURA
7 . ARIST. Metaph. A 3. 984 a 7 "1. O€ 1ti3p 6 Meta1tov1:îv� Kai
'Hp6:KA.et't� 6 '�cptmo�. SIMPL. Phys. 23, 33 (D. 475; Theophr. Phys.
Opin. fr. 1 ) "1. O€ 6 ME'ta7tov'tîvo� Kai 'Hp6:KA.et 1:� 6 ·�q>Em� [22 A 6]
Ev Kai oihot Kai 1(1 vm'>llEvov Kai 1tE7tq:x:tcrllfvov, clA.A.a 1ti3p E7tOÎTJcrav 'tftV
&pxt'tv Kai EK 7tUpO� 7totofut 'ta ăv1:a 7tUKvcixret Kai 11avcixrn Kai OtaÎI:6oum
230
:n:aÂ.tV Eic; :n:iip wc; tUll'tTJc; lllâc; OOOTJc; qrl><n:wc; tîlc; lJ:n:OKElllEYTJc;. AET. 1 5,
5 ( D . 292) "1. Of: b Meta:n:ovtîvoc; Kat 'HpaKÂ.Ettoc; b BÂ.ucroovoc; b
'J:.q>tmoc; V Eivat to :n:âv liEllciVT}tOV KUl 1tE1tEpUO"IlEYOV, avx+Iv OE to :n:\ip
E<JXTJKEVUl.
7. ARISTOTEL Metaph. A 3, 984 a 7. Hippasos din Metapont şi
Heracl it din Efes «iau dept principiu» focul. SIMPLICIUS, In
Physicam p. 23, 33 (din Teofrast) . H ippasos din Metapont şi
Heraclit din Efes au admis şi ei existenta unui singur Univers care
se află în mişcare şi este l imitat, dar au luat ca principiu focul şi
din foc ei generează lucrurile existente, prin condensare şi prin
rarefactie, iar apoi din nou le destramă în foc, acesta fiind după
ei singurul substrat <<al deveniri i tuturor lucrurilor d in natură>>.
AET. 1 , 5, 5 (D . 292) Hippasos d in Metapont ş i Heraclit din Efes, fiul
lui Blyson, au sustinut că întregul Univers este unul, mereu în
mişcare şi l imitat, iar principiul său este focul.
1 . 3, 1 1 , (D. 283) Heraclit şi Hippasos din Metapont adoptă
drept principiu al tuturor lucrurilot focul. Căci din foc, afirmă ei,
iau naştere toate şi toate sfârşesc în foc.
8. CLEM. Protr. 5, 64 s. 49, 3 Stahlin to :n:\ip arov lJ:n:ElÂ.llq>UtOV "
1. tE b Meta:n:ovtivoc; Kat b 'J:.q>Ecrtoc; 'HpaKÂ.Ettoc;.
8. CLEMENT, Protr. 5, 64, p. 49, 3 (Stahl).
Au considerat o divinitate focul, atât Hippasos din Metapont,
cât şi Heraclit din Efes.
9. AET. IV 3, 4 (D. 388) TiapllEvi.oTJc; Kat "I. Kal. 'Hpadmoc; :n:uproOTJ
[naml. tf(v wuxflv]. TERTULL. de anima 5 Hipparchus (so) et
Heraclitus ex igni.
23 1
9. AET. IV, 3, 4 (D . 388) Parmenides, Hippasos şi Heraclit sustin
că sufletu l a re natura foculu i . TERTULLIANUS, De anima 5
Hipparchos şi Heraclit derivă sufletul din foc .
1 0. CLAUDIAN. MAM. de anim. 1 1 7 Hippon (so) Metapontinus
ex eadem schola Pythagorae praemissis pro statu sententiae
suae insolubilibus argumentis de anima sic prornuntiat · 1 o n g
e a l i u d a n i m a, a l i u d c o rp u s e s t, q u a e c o rp o r e
e t t o r p e n t e v i g e t e t c a e c o v i d e t e t m o r t u
o v i v i t' , unde autem, hac est quo principio, nescire se dicit
(wie n. 1 1 aus einer gefalschten neupyth. Schrift) .
1 0. CLAUDIANUS MAMERTUS, De anima 1 1 , 7 . Hippon din
Metapont, care tine de aceeaşi şcoală a lui Pythagoras, după
ce a înfătişat unele argumente de necombătut, pentru a
demonstra părerile sale despre suflet, se rosteşte în felul următor:
" Cu totul altceva este sufletul, altceva este trupul; deoarece
sufletul, chiar şi într-un trup amortit are vlagă, chiar şi în cel orb
vede , c hi a r ş i în ce l mort tră ieşte ". Dar de unde v ine
<<rationamentul său>>, adică din ce principiu deduce astfel,
spune că n-ar şti să arate.
1 1 . IAMBL. de anima bei Stob. Ecl. 1 49, 32 p. 364, 8 W. aUa Kal.
tofuov [naml. tov aptEţt,6v] a1t� J.!Ev om� i!.vwt t&v O'lfuyopdwv tftt
'I'UXfit O'Uvapfl<i;O'OOt V. ID; o' amolci VTJ'WV 3EvoKp(t�, ffi,; OE ").jyymr" nEptEX01.lOUV
<qruxitv?> Mo&pato; 6 nueay6pno;. ro; oc K p t t t K o v K o cr f.L o u p y
o u e E o u o p y a V o V "1. 6 UKO'IJO'f.LUttKCx; t&v nueayope\rov. IAMBL.
Nicom. arithm. 10, 20 Pistelli oi oc 1tEpt "I1t1tacrov &.KOOOf.LattKol. &ptSf.Lov
El1tOV 1tapUOEtYf.LU npWtOV KOOf.L01tOt� KUt 1taAtV KptnKOV KOOJ!otlp'YOU 9rou
()pyavov. Vgl. Syr. in Ar. metaph. 902 a 3 1 Us.
232
1 1 . IAMBL. , De anima (citat la Stob. Ecl. l , 49, 32, p. 364, 8 W) .
Unii dintre pythagorei fac să corespundă sufletul numărului în
mod absolut ( s imp lu ) . În s c h im b Xenocrates îl face să
corespundă numărului întrucât se mişcă el însuşi, iar pythagoricul
Moderatus întrucât el contine raporturi armonice, iar Hippasos,
un acusmatic dintre pythagorei <<îl consideră astfel>> întrucât
este un instrument al judecătii zeului creator al Universului .
IAMBL. , In Nicom. arithm. 1 0, 20 Pistell i . Acusmatici i din şcoala lui
H ippasos numeau numărul " prima paradigmă a creat iei
Universului ". Ş i alteori " un instrument al judecătii unui zeu creator
al Universu lui". SYRIANUS, In Aristotelis metaph. 1 080 b 1 6 (p.
1 23, 7, Krol l) . Hippasos şi toti acusmaticii sustin neapărat că
numărul este " instrumentul judecătii zeului creator al Universului"
şi " paradigma creatiei ".
1 2 . SCHOL. PLAT. Phaed. 1 08 D rl..auKou tEXVT(] il E1tt t&v l.l.TJ
patoi.w� Katepya�ol.l.Evwv il E1tt t&v 1tavu E1ttl.l.EA&� Kat Evtexvw�
Eipya<JI.l.Evwv. "1. yap tt� KatEcrKeuacre xaA.Kou� tEttapa� oicrKou�
outw�. roatE ta� l.l.EV OtCXI.l.EtPOU� aut&v taa� imapxEtv, to OE tOU
7tpwtou oiaKou 7taxo� E1titpttov l.l.EV Eivat tou oeutepou, iJI.l.t6A.wv of.
tou tpi tou, ot7tA.acrtov of. tou tetaptou, Kpouo1.1.evou� of. toutou�
E1tt tEAEÎV OUI.l.q>Wviav tt va. KCXt AEyEtCXt rA.a.UKOV io6vta tOU� E1tt
tWV OlO"KWV <pa6yyou� 1tpWtOV EYXEtpiiaat ot' aut&v XEtpoupyEÎV, KCXt
a1t0 taUtT(� tii� 1tpClYI.l.CXtEia� Ett KCXt vuv A.eyecr9at tl']v KCXAOUI.l.EVT(V
rA.aUKOU tEXVTJV. l.l.EI.l.VTJtat OE tOUtOU 'Aptcrt61;evo� EV t&t IlEpt tii�
1.1.oumKii� aKpoaaew� [fr. 77 FHG 1 1 2881 Ka.t NtKoKA.ii� Ev t&t nepl.
9ewpia� (vg l . Zenob . 1 1 9 1 ) . Vgl . Eus. c. Mare. XXIV 746 M igne
EtEpo� OE tl']v E1t' iiKpov l.l.OUOtKii� E1.1.1tEtpiav l.l.Clptupftaa� t&t rA.a.UK(J)t
tou� Ka.ta.crKeua.craEvta.� im' a.utou oicrKou� xa.A.Kou� q>TJat tEttapa�
1tpo� to Elll.l.EAii ttva. <ota> tii� Kpoucrew� tl']v OUI.l.q>Wviav t&v <p96yywv
Cl1tOtEAEÎV .
233
1 2. SCHOLIA AD PLATONEM, Phaed. 1 08 D (Despre expresia
.. meşteşugul lui Glaukos') .
Adică meşteşugul acelor lucrări c e nu pot f i executate uşor
sau al migalei celor lucrate cu râvnă şi cu măiestrie . <<Se spune
astfel>> deoarece un anume H ippasos confectionase patru
discuri de bronz. în aşa fel încât diametrele acestora să fie
egale. dar grosimea celui dintâi o măsura fată de al doilea cât
un întreg şi o treime. fată de al treilea o dată şi jumătate , fată
de al patrulea de două ori mai mare. iarîn aceste condiţii dacă
erau lovite (discurile) făceau să răsune de fiecare dată un
acord muzical.
1 3 . THEO SMYRN. p. 59, 4 Hil l . 1:au1:a� & 1:� cru�J.<pmvia� oi IJ.EV
(mo l3ap&v rJSiouv Â.a�J.I3avEtV, oi SE a1to IJ.EYEOOJV oi OC a1to l(l.VTJcrEffiV KUt
apt9Jloov oi & a1to ayydrov [Kal. IJ.EYE900V]. Aâcr� & o 'tpiJ.tOVE�. �
q>acrt, KUt oi 1tEpt 'tOV ME'tU1tOV'tÎVOV "l7t1tUO"OV llu9ayoptKOV ăvSpa
cruvE1tEcr9at 1:00v l(l.vftcrerov 1:a 'tUXfl Kal. 1:� l31:aSmfj1:a� St' wv ai OUIJ.<p<Ovtat
*** Ev apt91J.OÎ� fryOUIJ.EV� Â.oyou� 'tOtOU'tOU� EAUIJ.j3aVEV E1t' ayydrov·
tO"(J)V yap QV't(J)V Kal. OIJ.OÎ(J)V 1tUV't(J)V 'tOOV ayyeirov 1:0 IJ.EV KEVOV Eacra�. 1:0
& fl�J.tcru irypou <1tÂ.flpcOOU9 E\j!Oq>Et EKa't:Eprot, Kal. au1:&t iJ Sta 1tacroov
a7teSilio'tO O"UIJ.q>OOvia· 9a1:EpOV SE mXÂ.tV 'tOOV ayydrov KEVOV EOOV E� 9a'tEpOV
'tOOV 'tEcrcraprov IJ.Ep<Î)V 1:0 ev EvEXEE. Kal. KpoOOUV'tt amoot iJ Sta 't:Ecrcraprov
O"UIJ.<p<Ovta a1tEStOO'tO, iJ oc Sta 1tEV'tE, <O'tE> ev Il� 'tOOV 'tptOOV O"UVE1tÂ. T]pou
OUO"fl� 'tfj� KEVWcrE� 7tpOc; TftV E'ttpav EV IJ.EV 'tfjt Sta mcroov ro� 13 1tp� ev,
Ev oc 1:00 Sta Tttv1:e � y 1t� 13, Ev & 1:&t Sta 1:ecrcraprov � S 7tp0� y.
1 3 . TH EO SMYRNAEUS, p. 59, 4 Hiller. Unii s-au gândit să obţină
acorduri de acest fel prin raporturile de greutate (în cadrul
experimentului de percuţie); altii folosind, mărimi variabile, alţi i
<<stabilind>> numere <<deduse>> din vibraţii; alţ ii prin obiecte
concave. După cum se povesteşte, Lasos din Hermione şi apoi
234
şcoala grupată în jurul lu i H ippasos din Metapont, bărbat «de
obedientă>> pythagoreică, urmează criteriul vibratiilor lente
sau rapide, -<<mişcări>> prin care se produc şi consonantele
<< . . . >>. socotind aşadar că asemenea raporturi se regăsesc în
numere, luau vase (pentru experimentare) . Deci, lucrând cu
două vase de dimensiuni egale şi cu aceeaşi formă, lăsau pe
unul gol şi umpleau pe celălalt până la jumătate cu apă .
Lovindu-le pe amândouă obtineau acordul de octavă; apoi
din nou, lăsând unul gol, umpleau numai a patra parte din celălalt
şi, lovindu-le, se producea un acord de cvartă; în sfârşit obtineau
şi acordul de cvintă, când umpleau numai a treia parte. Astfel
răsunetul părtilor vide, comparat cu răsunetul celui lalt vas
dădea raportul 2 : 1 în consonanta (acordul) de octavă, 3 : 2 în
consonanta de cvintă, 4 : 3 în consonanta de cvartă.
14 . BOETH. lnst. mus. 11 1 0 (aus Nikomachos) sed Eubulides (vgl . 1 99, 27) atque Hipassus alium consonantiarum ordinem
ponunt. aiunt enim multiplicitatis augmenta superparticularitatis
deminutioni rato ordine respondere. itaque non posse esse
dup/um praeter dimidium nec triplum praeter tertiam partem.
quoniam igitur sit dup/um, ex eo diapason consonantiam reddi,
quoniam vero sit dimidium, ex eo quasi contrarium divisionem sesquia/teram, id est diapente, effici proportionem. quibus mixtis,
scilicet diapason ac diapente, trip/icem procreari, quae
utramque contineat symphoniam. sed rursus triptici partem tertiam contraria divisione partiri, ex qua rursus diatessaron
symphonia nascetur. triplicem vero atque sesquitertium iunctos
quadrupiam comparationem proportionis efficere. unde tit,
ut ex diapason ac diapente, quae est una consonantia, et
diatessaron una concinentia coniungatur, quae in quadruplo
consistens bis diapason nomen accepit. secundum hoc
235
quoque hic ordo est: diapason, diapente, diapason ac
d l a p e rt 1 e , d l a t e e 1 1 r o " , b l e d l a p a s o n ,
1 4. BOETHIUS, lnst. mus. 1 1 , 1 9, p. 250 (din Nicomachos) . Dar
Eubulides şi H ippasos stabilesc altă ordine a cunoştintelor. E i
pornesc de la principiul că orice augmentare adusă raportului
de multiplicitate corespunde unei scăderi din seria " e p i m o r
i c ă" (superparticularitas) , în virtutea unei legi constante. Aşa se
face că nu poate să existe dublul fără să-i corespundă o
jumătate, nici tr iplu! fără să existe a treia parte . Deci, dacă
raportu l e d u b l u se o b t i n e a c o r d u l de o c t a vă ( sau
" consonanta " d i a p a s o n 2 : l ) ; dacă luăm însă raportul
înjumătătit -şi anume inversul celui precedent ( 1 : 2) -se obtine
(ca relatie .. epimorică'1 un acord de cvintă ( " consonanta
diapente" 3 : 2) . dacă se unesc acestea -respectiv octava şi
cvinta -se obtine un raport proportional triplu care contine
ambele acordur i . Apoi iarăşi a treia parte (" terta'1 rezultă
dintr-o diviziune a proportiei triple, dacă inversăm raportul
(deci obtinem 3 : 1 , 1 : 3) ; de unde, la rândul său , se va naşte
acordul de cvartă (" consonanta " diatesaron 4 : 3) . Unind
mai departe proportia triplă şi cvarta se formează raportul
proportional cvadruplu. Şi astfel se face că în urma contopiri i
octavei şi a cvintei -care formează deja împreună o singură
consonanţă - cu un acord adăugat, de cvartă , rezultă o
s ingură potrivire de sunete care, constând ea însăşi d in
raportul cvadruplu, primeşte denumirea de .. dublă octavă"
(4 : 1 , bis d iapason) . Şi astfel, potrivit chiar doctrinei lor, aceasta
este ordinea : octavă (diapason) , cvintă, (diapente) , octavă
şi cvintă (diapason şi diapente) , cvartă dublă octavă (bis
diapason) .
236
1 5. IAMBL. in Nic. p. 1 09, 19 Pist. 116vat 0€ to 7taÂ.atov tpeî<; Tjaav
lJ.EOOtTJtE<; E7tt Ilu9ay6pou Kat trov Kat' autov lJ.U9T]lJ.UtlKOOV, a p t 9 Il TJ t
t K i) tE Kat it y E co 11 E t p t K it Kat it 7totE lJ.EV uJtEvavtl.a. Â.EYOllEvTJ tfit
tUSEt tpitTJ, u1to 0€ trov 7tEpt 'Apxutav [47 B 2] aiiet<; Kal. "l7tJtaaov c'xpJ..tovtKit
11EtaKÂ.T]9Eîaa . . . aÂÂ.ayEVto<; BE to\i OVOllato<; oi 11Eta ta\ita 1tEpt l:�:ooosov
lJ.a9TJllattKOt ăÂ.Â.U<; tpEt<; 7tpooaVEUpOVtE<; llE<lOtT]tU<; titv tEtUptT]V iBico<;
U7tEvavtiav EKâÂ.mav, . . . . tU<; 0€ Â.oma<; Boo a1tAW<; K:ata titv tliStv
7tpOOTJY6pEuaav nElJ.7ttTJV tE Kal. h:tTJV. Vgl. S. 1 1 3 , 1 6. 1 1 6, 1 Pist.
1 5. IAMBL. , In Nicomachi Arithmeticam 1 00, 9 Pistei i i . În
vechime erau numai trei medietăti (medii proportionale) . în
vremea lui Pythagoras şi a matematicienilor din şcoala sa: cea
aritmetică, cea geometrică şi a treia din această serie, numită
pe atunci subcontrarie, dar desemnată ulterior cu denumirea
de medie armonică de şcolile lui Archytas şi H ippasos « . . . » .
După ce a fost schimbat astfel numele acesta, cei din epoca
ulterioară - matematicienii din şcoala lui Eudoxos - descoperind
a ltre trei medietăti au desemnat cu un termen propriu de
" subcontrarie" (opusă) pe a patra, iar pe celelalte două le-au
denumit pur şi simplu, în ordinea în care veneau, .. a cincea" şi
.. a şasea" .
KALLIPHON ŞI DEMOKEDES
1 . HERODOT. II I 125 IloAuKpâtTJ<; 0€ JtâaTJ<; au11l3ouAiTJ<; aÂ.oyi)aa<;
E7tÂ.EE 7tapa tov 'Opoitw âlJ.a ay6lJ.EVo<; ăAAou<; tE 7tOÂ.Ao'i><; trov f.taîpcov,
Ev 0€ Bit Kat �TJlJ.OKi)&a tov KaÂ.Â.uprovto<; Kpotcovti)tT]v ăvBpa iTJtp6v u:
E6vta Kal. titv tEXVTJV aOKEovta ăpwta trov Kat' Ecout6v. 1 29 tfit 0€ Bit
6yB6TJt itllEpTJt exovti oi [Dareios] <pÂ.aupco<; oia Bit 7tapaKm)aa<; tt<;
237
7tp6tEpov i:n E v Eapoun tou KpotroviTJtEro dTJJ.lOKJÎOEO<; tl]v tEXVTJV
EcrayyfA.'Mt t& dapEirot· 6 BE ăynv jltv ti]v taxicr'tTJV 7tap' Eroutov EKEÂR.ucrE.
'tOV OE ril<; El;EUpoV EV toîm 'OpottE<O UVOpa1tOOotm OKOU oi] U1tTJjlEATJjlEVOV
7tapfiyov E<; JlEcrov . . . 1 30 JlEta oc oo<; oi EltEtpE\j/E 'cA.A.TJvtKoîm ii)Jlam
XPEOOJlEvo<; Kai f\ma JlEta ta icrxupa 7rpooayrov futvou tE Jltv A.anavnv
E1t0tEt Kai EV XPOV<Ot 6A.iyrot irytfu Jll V EOV'ta a1tE&l;,E OUOaJlU En EA7til;ovta
UpTI1tOUV EcrE<J9at. O<OpEÎ'tat oi) JllV JlE'tU tauta 6 dapEÎO<; m:OE<Ov xpucrE<OV
ouo �EUyEm" 6 OE JltV E1tetpE't0, El oi omA.i)mov 'tO KUKOV EmtTJI'iE<; vEJlEt,
O'tt JltV uytta E1tOtTJC5E. Die Gemahlinnen des Dareios beschenkten
ihn darauf auf dessen Geheil3 so reichlich , oo<; toU<; 1i1t0mmovta<;
a1to t&v <ptaA.trov crtatfipa<; E1tOJlEVo<; 6 oiKE'tTJ<;, t&t O"IJVOJ.la Tjv Eri trov
(Quel le Herodots?). UVEAEYE'tO Kal. oi XPfiJla 1t0AAOV 'tt xpucrou
(jUVEAEX9Tt· 1 3 1 6 OE d. OU'to<; 00& EK Kp6trovo<; amyJlEVO<; IToAUKpU'tEt
OOJllATJCJE. 7tatpl. cruVEtXE'tO EV tfit Kp6tc:ovt 6pyi]v xa'M7t&t. 'tOUtOV E1tet 'tE
o\>K EOuvato <pEpEtv, U7tOAt7tffiv otXEto E<; Alytvav. KatacrtU<; oc E<; taUtTJV
7tpmtrot EtEt U7tEpEI}aA.Eto toi><; ăA.A.ou<; iTJtpo\:J<;, UcrKEUlÎ<; m:p Effiv Kal.
EX<OV OUOEV t&v ooa m:pl. 'tTJV 'tEXVTJV Ecrtl. EpyaA.i)ta. Kal. JltV &u'tEprot
EtEt taA.avtou Aiytvfitat OTJJlOOlTJt Jltcr!louvtat, tpiton OE EtEt 'A9TJvaîot
ixatov JlVEroV, 'tE'tUp't<Ot OE E'tEt ITOAUKpU'tTJ<; ou&v taA.avtrov. oihro JlEV
amKE'tO E<; 'tTJV LUJlOV Kal. a1t0 'tOU'tOU 'tOU UVOpO<; OUK iîKtcrta Kpotrovtfitat
iTJtpol. EUOoKtJlTJcrav. EYEVEto yap c:Ov touto otE 1tpffitot JlEV KpOtrovtfitat
lTJ'tpot EAEYOV'tO ava 'tTJV 'cA.Aal:ia Elvat, OEU'tEpot OE KupTJYaÎOt. Heilung
der Atossa (Brustgeschwur; vgl. Timaios unten n. 2a S. 1 1 2 , 9).
Flucht nach Torent und Kroton 1 33 ff. 1 37 too6voE JlEvtot EVEtEiAat6
cr<pt [den persischen Begleitern] d. avayOJlEVotm, KEAEUroV El1tEÎV
cr<pm<; dapEi.on, on UpJlOO'tat 'tTJV MiA.rovo<; euyatEpa d. yuvaîKU" 'tOU
yap oi] 7taA.atcr'tE<O MiA.rovo<; [S.C . 14, 1 2. 1 3. 15] Tjv OUVOJla 1tOAAOV 7tapU
l3amA.Et. Kata BE tout6 JlOt l:ioKEî cr1tEfuat tov yaJlOV tomov tEA.Ecra<;
XPlÎJlata JlEyaA.a dTJJlOKJÎOTJ<;, i:va <pavfit 1tpO<; dapEiou Effiv Kal. EV tfit
Eroutou OOKtJlo<;. Demokedes in der Reihe der Pythagoreer, sein
lod durch Theages in P lata ia i ( Demos in K roto n?) nach
238
Apollonios IMABL. V . P . 257. 261 (s. ob . 1 1 08 , 34 ff. ) . Die Familie
scheint weiter gebiOht zu ha ben. Vgl. lnschr. aus Abydos MoooEi.ov
te. j3$Â.. II 2. 3 ( 1 878) I:. 13 8a!lmn'toTJ� BÂ.oowv� Kp01:wvia'tll�·
1 . HERODOT I I I , 1 25 Polycrates, fără să mai tină seama de
vreun sfat, se duse pe mare la Oroites, luând cu sine totodată şi
o multime de însotitori, între care se afla şi Demokedes, fiul lui
Calliphon, un medic, bărbat priceput, care îşi exercita meseria
mai bine decât toti ceilalti din vremea lui « . . . »
( 1 29) . . . Iar după câtva timp se întâmplă ca regele Darius,
gonind la vânătoare, să-şi sucească piciorul când a sărit de pe
cal.
Şi-a scrântit chiar atât de tare glezna, că osul ieşise din
artic ulati i le lui . Socotind, aşadar, că are în primul rând la
în d e m â n ă eg ipt e n i , d i ntre ace ia care t receau d rept
cunoscători de frunte în ale medicinei, se folosi mai întâi de
priceperea lor. Dar aceşt ia se apucaseră să-i smucească
piciorul şi tratându-1 astfel, cu violentă, i au făcut mai mult rău .
Vreme de şapte zile ş i de şapte nopti se chinui atunci Darius,
covârşit de acele dureri; iar în a opta zi, cum o ducea foarte
rău, cineva (din preaj ma lui) care auzise mai de mult vorbindu
se la Sardes despre arta lui Demokedes din Crotona, i-a dat
de ştire regelu i . Darius porunci să fie adus cât mai degrabă
înaintea sa. Îl găsiră atunci printre sclavii lui Oroites şi , aşa cum
se afla cu totul neîngrij it , a fost adus la curte în tata regelui,
târându-şi lanturile cu obezile prinse de picioare , acoperit de
zdrente . ( 1 30) Întătişându-se înaintea tuturor, Darius 1-a întrebat
dacă ştia meşteşugul vindecării. Nu-i răspunde însă grecul, de
teamă ca nu cumva, dându-se pe sine în vileag, să nu mai fie
lăsat deloc să se întoarcă în Elada . S-a vădit cu toate acestea
pentru Dar ius că omul se prefăcea c u meşteşug, deşi
239
cunoştea <<medic ina>> , şi a poruncit ce lor care îl aduseseră
să mai pună lângă el bice şi tăruşi pentru cazne. Atunci grecul
dădu adevărul în vileag, spunând că nu ştie cu de-amănuntul,
dar că se pricepe întrucâtva la vindecări, fi indcă mai înainte
avusese de-a face cu un medic . Drept care Dar ius i se
încredintă şi Demokedes 1-a tratat cu leacurile greceşti: după
remedii puternice, i-a administrat remedii liniştitoare, 1-a făcut
să-şi redobândească somnul şi în putină vreme îl asigură că i
a revenit sănătatea, deşi regele nu mai spera să mai fie
vreodată cu piciorul zdravăn. De aceea Darius 1-a răsplătit
dăruindu-i două perechi de obez i de aur. Drept care 1-a
întrebat Demokedes dacă înadins îl răsplăteşte cu un rău îndoit
de mare, fi indcă îl făcuse sănătos. Plăcându-i acest cuvânt lui
Darius, 1-a trimis de acolo, să meargă la sot iile sa le. Şi ducându-
1 acolo eunucii (împărăteşti) , le-au spus femeilor că acesta
este omul care salvase viata regelui .
(Medicul este răsplătit cu talgere pline cu aur, în cantităti
atât de mari că până şi sluga sa, Skiton, adunând staterii ce se
risipeau pe pământ, a strâns o avere în urma stăpânului său. )
( 1 3 1 ) Demokedes, venit de la Crotona, a făcut cunoştintă cu
Polycrates în felul următor: trăise la Crotona cu tatăl său, om
aspru şi sever. Fiindcă nu a putut să-I mai rabde, părăsindu-1, s-a
dus la Egina. După ce se stabili acolo, încă din primul an întrecu
pe toti ceilalti medici, deşi nu avea cu sine nici un fel de uneattă,
lipsindu-i toate cele trebuincioase pentru arta medicală. În al
doilea an totuşi, eginetii îl iau cu simbrie, să le fie medicul de
obşte, pentru un talant; în al treilea an îl cheamă atenienii, cu
simbria de o sută de mine, iar în al patrulea Polycrates, plătindu-1
cu doi talanti. Astfel deci ajunsese la Samos, şi de la bărbatul
acesta li s-a dus vestea cu deosebire medicilor din Crotona.
Căci pe atunci, la vremea când se petreceau întâmplările cu
240
Demokedes, se spunea că medicii crotoniaţi erau cei dintâi de
prin Elada, iar în al doilea rând veneau cei din Cyrene « . . . >>.
(Se mai istoriseşte mai departe cum a fost vindecată soţia
lui Darius, Atossa, episod urmat, în capitolele 1 33 şi urm., de
relatarea fugii medicului în Torent, apoiînapoiîn Crotona, propria
sa patrie.)
( 1 37) Iar când ajunseră la larg «perşii care fuseseră trimişi
să-I aducă înapoi>> , le-a dat însărcinarea să-i spună lui Darius
că el se însurase cu fata lui M ilon; căci se bucura de multă
preţuire la rege numele luptătorului acesta, Milon. Şi, după cum
cred eu, Demokedes tocmai înadins grăbise nunta, cheltuind
pe deasupra o mulţime de bani, doar ca să-i arate lui Darius că
şi la el acasă era un om foarte vestit.
2 . SUID. �llj.l.OtCJ't<illc; KaUu:p&vtoc; iEperoc; tv Kviorot YEVOj.l.Evou
'AcrKA.11mou, Kpotrovta'tllc; iatp6c;. &; tv AiyiVllt iatpEucre tE Kal. EY11f.LE,
Kal. noA.m:patllV tOV LCtj.l.OU tUpaWOV iatpEucrEv E1tt xpucriou taA.avtatc;
OUO, Kat tl1t0 �apEtOU tOU llEpcrou j.l.EtEnEj.l.q>811 Kat cruvqEVE'tO aut6it
xp6vov iKav6v· Eypa\jiEV iatptKOV 13$/..iov.
2. SUDA Demokedes, fiul lui Calliphon, preot al lui Asklepios
la Cnidos. A fost medic la Egina, practicând acolo arta medicală,
unde s-a şi căsătorit. Apoi a fost medicul tiranului Polycrates,
pentru o simbrie de doi talanţi, şi chemat fiind de către Darius,
regele perşi lor, a stat cu el, <<pentru îngrijiri>>, o vreme destul
de îndelungată. A scris o carte de medicină.
2c. HIMER. cod. Neapol. (Schenkl Herm. 46, 1 9 1 1 , 426) qxxoi. ot
Kat �11j.l.OKE<illv EKEîvov tov KpotroVta'tllV, 'tOv 1qXÎ)tov iatpttdJv 'cA.Aafu 1tapa
�apouc; KOj.l.tcravta, j.l.EtCt WOO'a Kat MftOOuc; 1tapCt Uu{lay6pav cpot 'tl'tcravta
1tAEOV tOV oAilov ttîc; EKEtVOU crocpiac; il ta j3acri.AEta eauj.l.acrat XPl'lllata.
24 1
2 c. HIMER. cod Neapol. (Schenkl, " Hermes", 46, 1 9 1 1 , p. 426) .
Se spune că şi vest itu l Demokedes d in Crotona, care
adusese cel dintâi la barbari medicina greacă, umblând la
şcoala lui Pythagoras, după ce fusese la Susa şi pe la mezi,
intrând în cercul d iscipolilor lui Pythagoras, mai mult admiră
bogătia intelepciunii aceluia decât averile regelui.
3 . STOB. Fior. 1 1 6, 45 M. dTJf.LoKftoo-u<;. aUC,avof.LEvou "tou mof.La't�
cruvm)!;,ov'tat <K:al. ai> <ppEvEc;, YTJpUcrKOV'toc; Oi: <ruyyTJpa<11WOOt Kal. Eic;
'ta npiJyf.La'ta Ttav'ta af.LJ3Â.uvov'tat aus Herod. I I I 1 34 otaaxBEîcra imo
'tOU d TJf.LOKft&oc; it "A 'toocra npooE<pEpE [v 'tftt Koi 'tT]t dapEÎon A6yov 'tOtov&
.. . 'vuv yap ăv n Kal. a1toOE!;aw qryov, Eroc; v[oc; Ele; ftÂ.tKÎTJV. aUC,of.LEVrot
yap 1&t croof.Lan . . . 1tavm a"taf.LJ3Â.uvov'tat'. Vgl. Lucret. I I I 445 Diels.
3 . STOB. , Fior. IV, 50, 80. 8 1 (Hense) . « Doctrina lu i»
Demokedes. Odată cu creşterea trupului, dimpreună sporesc şi
facultătile mintale, iar pe măsură ce îmbătrâneşte un trup ce
îmbătrâneşte un trup omenesc, odată cu elîmbătrâneşte mintea şi
se tocesc facultătile pentru orice lucrare.
(Din HERODOT II I , 1 34) Învătată de Demokedes, Atossa. în timp
ce se afla în pat lângă Darius. rosti cam astfel de cuvinte: " . . . Să te
arăti acum vrednic printr-un lucru de ispravă, cât mai eşti încă la
vârsta tineretelor; fiindcă mai târziu, odată cu creşterea trupului . . .
se tocesc facultătile «mintale». Cf. Lucretius II I . 445.
PARM(EN) ISKOS
1 . IAMBL. V. P. 267 ME'ta7tov'tîvot Bpov'tîvoc;, ITapf.LÎcrKoc; [so die
Hs.], 'Opm'taaac;, A.Erov K'tÂ.. Vgl. 58 A.
242
1 . IAMBL. , V. P. 267 (Catalogul pythagoreilor) Din Metapont:
Brontinos, Parmenikos, Orestadas, Leon etc. (cf. DK 58 A)
2. DIOG. IX 20 OOKEî oc [Xenophanes, s. 1 1 1 4, 1 0] 1tE7tpâcr9at
U1t0 <*Kat Â.EA:OOElat UnO> t&v nuaayoptKOOV TlapJ.LEVÎ.crKO'U Kat 'OpEcrtciOO'll.
2. Diog. LAERT. IX, 20
Se pare că Xenofan (vezi DK 2 1 A) ar fi fost vândut «şi
a po i răs c u m pă rat>> de pyt h a g o r i c i i P a r m e n i skos ş i
Orestadas.
3. ATHEN . XIV 6 1 4 A Ilapf.LEVicrK� (so die Hs.) oe 6 MEtanovtîvo�.
&<; <pTJcrtv Eiif.Lo� ev E dTJÂ.tfili� [fr. 8 FHG IV 493], Kal. yevEt Kal. nÂ.outo:n
7tpWtEuwv Ei� Tpoq>Wviou Katajla� Kal. aVEÂ.Elffiv ouK Ett yEÂ.âv eouvato.
Kal. XPTJ<!tTJPta�Of.LEVWt 1tEpl. toutou 'rl Il'UElia E<pTJ'
dpTJt f.L, Uf.L<pl. yeÂ.Wt�. uf.LEiAtXE, f.LEtÂ.txiow·
OOl<!Et crot f.LrltTJP OtKOt' tl)v ESOXU tÎE.
EÂ.1tt�(J)V o' âv E1tUVEÂ.ElT)t Ei� tl)v 1tatpioa YEAU<!Et V, 00� <oi> OUOEV
Tjv nÂ.eov, oi6f.LEVO� ESTJ1tatiicr9at EPXEtai notE Kata tUXTJV Ei� diiÂ.ov·
Kal. nâvta ta Kata tl)v viicrov Elauf.Lâ�wv TjÂ.ElEv Kal. Ei� to AT)t&wv,
vof.Li�wv tii� 'An6Hwvo� f.LTJtpo� ăÂ.ayf.Lâ tt ElEwpt1crEtv cil;t6Â.oyov· iowv
o' auto I;UAOV OV df.LOp<pov napaool;w� eyeÂ.acrEV. Kat tOV toii 9EOii
XPTJ<!f.LOV cruf.Lj3aÂ.oov Kat tii� cippwcrtia� cinaHayd� f.LEYaÂ.Wcrtl. tl)v ElEov
etif.LTJcrEv. Inventar des Artemistempels zu Delos IG XI 2, 1 6 1 B
l7 p. 49 vgl . p. 54 Kpatl)p cipyupoii�. ov civeEITJKE Ilapf.LÎ.crKo�. ohl)v
rxxxxrrdd.
3. ATHEN. XIV, 6 1 4 A. Parmeniskos din Metapont, după cum
povesteşte Sem os în a cincea carte a Deliadelor sale (FHG 396
243
F l OL un cetăţean de frunte, prin naştere şi prin avere, după ce
coborâse în peştera lui Trofonios şi apoi venise înapoi de acolo,
nu mai era în stare să râdă. Iar Pythia, consultată de el <<pentru
acest beteşug>>, se rosti astfel:
Mă-ntrebi de râsul cel dulce, tu văduvit de orice dulceaţă;
Maica ti-I va dărui, acasă: mai presus de toate s-o cinsteşti .
întorcându-se la el în patrie , cu nădejdea să mai râdă
cândva , deoarece nu se întâmplă după cum aştepta, crezu
că fusese amăgit . Dar într-o bună zi, n imerindu-se la Delos
dintr-un noroc anume . . . - şi admirând toate cele aflătoare d in
ostrov, intră şi în templul Latonei, socotind să vadă vreo statuie
închinată maicii lui Apolion, vrednică de laudă. Dar cum zărise
numai o bucată de lemn informă, izbucni pe neaşteptate într
un hohot de râs. Înţelese atunci prevesti rea zeului şi dezbărându
se astfel de boala sa, închină rituri măreţe de c instire zeiţei.
INVENTARUL templulu i zeiţei Artemis la Delos (I .G. XI, 2, 16 1 B
1 7 , p. 49) .
Un krater de argint, dar votiv închinat de Parmeniskos în
greutate de 9572 drahme.
IKKOS
1 . PLATO. Protag. 3 1 6 D Eyci:J OE ti]v crO<ptcrnJdtv ttxv11v <i>llJ.lt JlEV
dvat 1tCXACXUXv, 1:0� OE JlE'taXEIPtsOJ.lEVOU� auti]v t&v 1tCXAat&v av(ip&v
<pOjlOUJ.lEVO� 'tO E7taXeE� autfi� npO<JXllJ.lCX 1t0tEtmlat lC(Xl 1tp01CaAU1t'tEa6at,
to� JlEV 1t0i11mv oiov "OJ.lllp6v tE Kai 'Hmooov Kai :EtJl<oviollv. to� oc
au 'tEÂE'ta� 'tE lCCXt XPll<lJ.lffitOia� 'tO� UJ.l<j)l 'tE 'Op<pta lCCXt Moucraîov,
244
EVto� & nva� fjta9!111at Kat )'UilVUattri]v OtOV "IKKO� tE O Tapa:vtrov�
Kat o vuv Ett c:Ov ou&v� i\ttwv <JQ(pta'tl']� 'Hp60tK� o k11At>f.ll>ptav6�.
1 . PLATON, Protagoras 3 1 6 D . Eu -în ceea ce mă priveşte -
sustin că arta sofist ic i i e străveche; dar oamenii aceia din
vechime care o mânuiau o ascunseră îndărătul unei aparente
izvodite anume, temându-se de latura ei ticăloasă. Şi uni i au
învăluit-o în straiele poeziei, cum se vede la Homer, Hesiod şi
Simonide, alt i i în rituri şi oracole, ca la Orfeu, la Musaios şi la
urmaşii lor. Iar alti i . după cum am aflat eu, ar fi dat meşteşugului
acesta forma gimnasticii, cum a făcut lkkos din Torent şi cel
care în zilele noastre nu este mai prejos decât nimeni, Herodicos
d in Selymbria.
2. -de legg. VIII 839. 840 cip' ouv ouK tai!Ev tov Tapa:vtîvov 'fll(](Qv
UKOftt om tOV 'OÂ.t>ll7riaai tE ay&va Kat tai><; W..wu;, ci><; oul. q>tÂ.ovuciav Kat
tEXV11V Kat to I!EtU 'tOU aoxppoVEÎV avlipEîov EV tftt ljiUXftt KEKt11!1Ev�. ci><;
Â.Oy�. OU'tE 'ttvO� 7t0mO'tE yuvatK� i\-oota ooo'au na� EV OÂ.llt tftt tii�
aaKJÎ<fEO><; liKilftt ; PAUS. VI 1 0, 5 '�1. oc o NtKomtoo Tapa:vtî� t6v tE
'OA\lllffiKOV atEq>aVOV ECJXEV rnl. 7tEvtU8Â.Wt Kat OOtEpoV Y1Jf.LYaatl)� ăpta� Â.tyEtat t&v ap�amou yevtmlat. STEPH . Byz. s.v. Tlipa� : "1. o tapa:vtî�
ia� enl. � o� [?] OÂ.1Jilm6&x;· !lEilvll'tat w&ou Kat IlAitwv tv Ilpotay6pat.
EUSTATH. z. Ham. p. 6 10, 28 ( aus Steph. und d. Paromiencorpus] "1.
01tEp ron JCUptOV OVOI!U aaq>oii iatpoii 'PTwivou ES ou 7tapol!lia 'to OEÎ7tVOV "
lta:ou' ota to Ei>u:AE� tii<; EKEivou �w�. Z. Dionys. Per. 376 OOEv " 1. ijv o
Tapa:vtîvo� iat�, &; em Piou EuteA.Eiat EÎI; 7tapol!liav KEîtat tl)v Atyoooav
' "IKKOU &învov' eni wv anEpitw� &mva6vtwv.
2. - Legi VII I , 839-840
Oare nu ştim noi prea bine, din câte am auzit, că lkkos din
Torent în t impul întrecer i lor o l i mpice ş i la celelalte joc uri
245
atletice, fi ind el pl in de râvnă pentru victorii ş i pentru arta sa,
dobândind pe deasupra şi cumintenia odată cu bărbătia,
sădite în sufletul său, nu se atingea de nici o femeie şi de nici
un bărbat, în tot răstimpul exerc iti i lor (de antrenament)? PAUS.
VI, 1 0,5 lkkos, f iul lu i Nikolaides, din Torent, obtinu coroana
olimpică la pentatlon ş i , u lterior, deveni cel mai bun gimnast
al vremii sale. STEPH. BYZ. (s.v. Taras) lkkos din Torent, medicul, a
trăit cam în vremea olimpiadei a 77-a; de el aminteşte şi Platon
în Protagoras. EUSTATH . , ad Hom. p. 6 1 0 , 28 . 1kkos este un nume
propriu al unui medic întelept din Rhegion, de unde vine rostirea
" un prânz al lui l kkos", care a rămas de pe urma sobrietătii
felului său de trai.
-ad Dionys, Per. 376 (Geogr. Graeci min. 1 1 , p. 285)
De acolo era lkkos, acel medic din Torent, care, din cauza
felului său sobru de trai, a rămas în acel proverb care glăsuieşte
despre " un prânz al lui lkkos" referindu-se la cei care prânzesc
fără nici un fel de prisosuri .
PARON
ARIST. Phys. D 1 3 . 222b 1 7 oi IJ.EV oo<p<Î:rtatov f.'Aeyov (se. tov
xp6vov], 6 ot ITu9ay6pno<; ITaprov «l1J.a9eotatov, on Kat em'Aav9avovtat
EV tOUtOlt, Âeywv 6p96tepov. SIM PL. z .d. St . 754, 9 outo<; ot EOtKEV
dvat, ou Kat t::OOTJIJ.O<; [fr. 62 Sp.J avwvi>�J.w<; EIJ.v�o9TJ 'Aeywv ev 'O'Au�J.mat
LtiJ.WVtOO\l tOV xp6vov E1tatVOUVtO<; W<; m:xpootatov, d1tEp EV aut&t ai
1J.a9�0'Et<; ytVOVtat Kat ai UVaiJ.V�O'Et<;, 7tap0Vta ttVU tOOV fi1tEÎV 'ti OC,
oo LtiJ.WVtOTJ, oUK E7ttÂav9av61J.E9a IJ.EVtot ev t&t XPOVWt; '
246
ARISTOTEL Fizica (IV), 13 . 222 b 1 7 . (Orice schimbare prin
firea lucrurilor înseamnă desfiintare; cu timpul se generează
totul şi se distruge) .
Uni i au numit t impul " cel mai întelept" (element) , dar
pythagoreul Paran, gândind mai corect, î i zicea " cel foarte
neînvătat", f i indcă în desfăşurarea lu i oamenii uită . S IMPL.
(comentariu la acest loc, 754,9) . Acesta pare să fie cel amintit de
Eudemos, fără să-i dea numele atunci când ne povesteşte cum
se apucase, la Olympia, Simonide să laude timpul, ca fiind " cel
mai întelept, întrucât învăţăturile şi aducerile aminte se ivesc la
timp", iar unul dintre cei care gândeau cuîntelepciune a exclamat:
" Dar, Simonide, nu dăm, noi u itării «toate» la fel, în timp?"
MENESTOR
1 . IAMBL. V. P. 267 p. 1 90, 1 1 N (58 A) :Euj)apî:tat Metron:o�.
'In:n:acr�. Tip61;ev�. t:oovwp, Aeaval;, Mevecrtrop KtA..
1 . IAMBL. , V.P. 267 , p. 1 90, 1 1 N . (58 A) Sybarit i i Metopos,
Hippasos, Proxenos, Euanor, Leneax, Menestor etc . .
2 . THEOPR. H . pl. 1 2 , 3 to JlEV ouv irypbv <pavep6v, o lii! KaA.oucri.
tl.VE� an:A.&<; EV ăn:acrtv 6 1t 6 V, cOOn:Ep Kat M., oi oc EV tOl� ăA.A.o� JlEV
avroVUJl�. EV oc tl.O'tV 6n:ov Kat EV ăAA.o� OOKpoov.
2. TEOFRAST, H. pl. 1, 2, 3 . Umedul, aşadar, este evident; unii îl n umesc în toate ocazi i le, s implu , sevă, c u m obişnu ieşte
Menestor, alti i însă, în unele cazuri, îl semnalează fără a-1 numi;
în alte cazuri îi zic sevă, iar în altele, lacrimă.
247
3. - v. 9, 6 nupeîa oc ytVE'tat JlEV EK noA.Âiilv, ăptcs'ta &, � <pTJCSt M.,
EK 1( t 't 't o i)· trqtcs'ta yap Kat 1tAEÎCS'tOV avmtvEÎ.
3. -V, 9, 6 lasea provine din multe esente de lemn, cea mai
bună însă, cum spune Menestor, provine din lemn de iederă,
pentru că se aprinde repede şi tine foarte mult.
3a. -v. 3, 4 ErepJlOV oc Kat Kt't't� Kat OO<pVT) Kat oA.m; E� rov 'ta
1t1.lpEÎa ytVE'tat. M. 8t <pTJCStV Kat CS 1.l K Ct Jl t V O V.
3.a. - V, 3, 4 . Sunt de esentă .. caldă" şi iedera şi dafinul şi, în
general. toti arborii din care provine iasca. Menestor zice că şi
dudul.
4. -de caus. pl. 1 1 7, 3 i] JlEV ouv 'tf!t; csuKaJlivou [năml. au�TJcstt;l
Ota 'tOU'tO nproi'at;. cOt; oc M. <pTJcstV, t1 JlEV �ACtCS'tTJCStt; amfit; 0\jlta Ota 'tftV
\jiUXpO'tTJ'ta 'tOU 't01t01.l, it oc nE\jltt; 'taXEÎa Ota 'tftV acseEvEtav.
4. Caus. pl. 1. 1 7, 3. Dezvoltarea dudului. din această cauză
este timpurie. Iar după cum spune Menestor, creşterea lui
întârzie, din cauza temperaturii reci a locului. dar coacerea
fructelor este t impurie, datorită terenului slab.
5. - 2 1 , 5 J.!ta JlEV ouv ahia ÂiyE'tat 'tOOV 9EpJ.!OOV Kat \jiUXpWV tl Eit; 'tO
KCtp7ttJlOV avayoucsa Kat ăKap1tOV, ci><; t&v JlEV 9EPJ.!&V KapmJlWV OV't(J)V
<t&v oe 'JIUXpWV aKapnoov>, Kaeftnep Kat E7tt t&v �cOt(J)V t&v yovtJlWV Kal.
ay6voov Kat t&v �(J)tO'tOK(J)V Kat 0)t0't0K(J)V. E 't t p a o' i] Ka'ta tCtt; XcOpat;,
oiov <9EpJ.!Ctt; il> \jluxpftt;· 'ta yap EVavtia EV 'taît; tvavnatt; ouvacs9at
otaJltvetv, ta JlEv eepJla tv taîr; 'Jiuxpaît;, ta oc 'Jiuxpa tv mîr; 9EPJ.!aîr;.
oihw yap eu9'\Js Kal. 'tftV <pootv yevvâv ci><; imo J.!Ev tou OJ.!Otou <p9EtpOJlEVWV
ota titv imep�o;l.:r'Jv, imo oc tou tvavnou csoot�OJ.!Evoov otov EUKpacsiat;
248
nvo� ytVOflEVTI�' Wcr7tep KUt 't.f!7reOOKI..fi� [3 1 A 73] 1..EyEt 7rept 'tOOV �OOLOOV'
ta yap iJ1tEp1tupa 'tl'tv <pl>mv ăyetv e� to ilyp6v. oc tautlJt tfit oo�lJt Kat
M. ou fl6vov Eltt (6) cruvTIKol..ouGTJKe oc tautTit 06�111 Kat M. ou f!6vov Eltt
'tOOV �OOl(l)V, aUa KUt Eltl 'tOOV <pU'tOOV. flEpf!O'tU'tU yap Ei vai <pl)CH ta f!al..una
evuypa oiov crxotvov, Kfxl..uf!OV, KU7retpov· ot' 6 KUt UltO 'tOOV XElf!OOV(l)V
OUK EK7ti]yvoo8a.t· KUt 'tOOV ai..A.oov ocru flUI..t<J'tU EV 'tOt� \j/Uxpot� ouvacr9at
OLUf!EVElV, oiov tl..a'tTJV, 7reUKTIV, KEOpov, ăpKEU9ov, Ktn6v. Eltt touwu
yap ouoc tiJv Xt6va tfit 8Epf!6tTin Emf!EVEtv. en ot (Jl(o/..tov dvm ota tiJv
EV'tEptWVTJV 8Epf!TJV oooav KUt OLU<J'tpE<pEtV. (7) 't p i 't TI V o' ai'tiav I..EyEt
'tOU 1tpWiJ3A.acrtfi KUt 1tpwtKaplta Eivat· <pOOEt yap KUt 6 OltO� UU'tOt� rov
8Epfl0� KUt �/..U(J'tUVEtV 1tpw'f ltOlEt KUt ltE't'tElV 'tO� KapltO�. <JTiflEÎOV OC
ltOlEt Kal. 'tOU't'tOU tOV Kt't'tOV KUt EtEp'ăna. 't E 't a p 't TI oc i] 'tOOV
aet<pul..l..oov· ota yap 8EpflO'tTI'tU KUt 'taU'ta OtE'tat OtUtTipEtV, ta OE Ev&im
toutou <pui..A.o�oi..Etv. 1t p o cr E 1t 1 A. E y E t oc tot� eipTJflEVot� Kat ta
'totUUtU <Jl)f!ElOUflEVO�, on ta ltupEtU ăptcr'ta KUt Kal..l..t<J'tU EKltUpGU'tat
ta EK t&v tvUOp<ov oo� ta eyytcrta wu 1tupa� ovta taxtcrta EKltupouf!eva.
5. - 2 1 . 5. Una din cauzele provenite din cele calde şi din
cele reci se spune că este aceea care provoacă rodul sau
l ipsa de rod, pentru că cele calde sunt roditoare, iar cele reci,
neroditoare, după cum şi în cazul animalelor, unele sunt fecunde,
altele sterpe, unele nasc pui vii, altele se inmultesc prin ouă. A
doua cauză este aceea care priveşte terenurile, de pi ldă cele
calde sau cele reci, pentru că fiinte de natură opusă pot trăi în
terenuri potrivnice lor, astfel, cele calde în locuri rec i, şi cele
reci în locuri calde. Căci aşa le naşte natura spontan, ca şi
când similarul le-ar distruge, din cauza excesului, şi, dimpotrivă,
ar fi salvate de contrariul lor, ca şi cum în acest fel s-ar crea un
echilibru . Aşa spune şi Empedocles (3 1 , A, 73) în legătură cu
animalele; cele care au în natura lor un surplus de foc tind
spre umed . (6) Această părere a împărtăşit-o şi Menestor, nu
numai în privinta animalelor, ci ş i a plantelor. Căci plantele cele
249
mai " calde", zice el, sunt în special cele ce trăiesc în apă, ca,
de pi ldă, stufu l , trestia, căprişoru l , din care cauză e le nu
îngheată iarna; şi cele ce îndeosebi pot trăi în frig sunt, printre
alte le , pinul, bradul, cedrul, ienuperul, iedera. Pe iederă nici
zăpada nu se mentine din cauza căldurii. Ea îşi strâmbă trunchiul
din pricina naturii ei interioare, care este caldă şi se încolăceşte.
(7) A treia cauză, zice el, este cea a înmuguririi şi a coacerii
timpurii, căci ş i seva, dacă este caldă de la natură, face să
crească şi să se coacă fructele devreme. Dovadă a acestui
fapt, iedera şi altele de acest fel. A patra cauză este cea a
plantelor cu frunze permanente: căci tot din cauza căldurii,
crede acesta unele plante îşi păstrează frunzele, iar altora, din
lipsa căldurii, le cad. El mai adaugă la cele spuse până aci şi
următoarele observatii, anume că iasca cea mai bună şi care
arde cel mai bine este cea provenită d in esente lemnoase
acvatice, ca fiind cele mai apropiate de elementul foc .
6 . THEOPHR. d. caus. pl. 1 1 4, 3 it oe 1t i E t p a [năml. Yill mij..L1tav
ou&vt �Uj..L<pEpEt <put&t· �TJpaivEt yap j..LCLÂ.Â.OV 'tOU OCOV't�, c001tEp !Cat M.
<pTJ<ri. 'totaU'tTJV �VEivm 'tllv 1t Â. u v 't p i li a, )(p&j..La li' imoÂ.EUJCov. Vgl.
a. 0. 11 4, 5.
6. TEOFR., Caus. pl. 11, 4, 3. Iar (pământul) gras nu prieşte
deloc nici unei plante, pentru că o usucă mai mult decât trebuie,
după cum spune şi Menestor. Aşa este pământul alcalin, albicios
la culoare.
7 . -VI, 3, 5 Kat E:n oe JC<X'ta 'tO j..Lâ'A.'A.ov JCat ll't'tOV ai lita<popai [năml.
't&v XUJ.U'Ov]. lito JCat oi 6j..LoyEvEî� 1t'A.Eiou� o tov aoo'tl'Jpoi, 'A.mapoi, mKpoi,
yÂ.UlCEÎ�. 09EV !Cat oi 1t a Â. a t O t 't W V <p U O' t O Â. O 'Y 00 V a1tELpo�
E'tHlEv'to 'tOU� XUj..LOU�, c001tEp !Cat Mevecr'toop· 61toia yap ăv n� it j..LÎ�t�
Kat it crilw� yEVTJ'tat 'tou irypou Ej..L<pU'tOU, woto\i'tov Eivm Kat 'tov xu!-L6v.
250
7 . -VI, 3, 5. Mai sunt apoi şi deosebirile mai mult sau mai putin
a d ân ci a le sevelor. De aceea sevele de proven ientă
asemănătoare sunt mai numeroase, ca de pi ldă, cele acre,
grase, amare, dulci . De aici şi naturaliştii vechi ca Menestor,
considerau că sevele sunt infinite, căci, aşa cum va fi combinatia
şi fermentatia umorii d in interiorul plantei, aşa-i va fi şi seva.
XUTHOS
ARISTOT. Phys . .1. 9. 2 1 6 b 22 Eicrl. oe nvE<; oî oux toti �J.avoii Kat
7tUJcvoii otovtat <paVEpOV dvat on ron KEvov. Ei IJ.EV y&.p IJ.tl ecrn �J.avov
Kat TruKvov, ouoc cruvtivat Kal. mÂ.Eîcr9at oiov tE. Ei oc toiito lltl ElTJ, f\
oA.w<; Kt VTJm<; ouK f.crtat 1) K u Il a v E î t o o A. o v, romtEp E<pTJ 3o00o<;.
SIMPL. z.d. St. 683, 24 X. b Ilu9ayoptK{x;, toi><; ai-yuxA.oU; imfpxEttat. Vgl.
IAMBL. V.P. 267 (c. 58 A) Kpcrtwvtâtat . . . Ti�J.ato<;, BoOOo:; [3::rOOJ<; ?] und
36 A 1 1 377, 1 7 (?) .
ARISL Fizica I I I . 9, 2 1 6 b 22. Uni i cred că din " rar" şi din
" dens" reiese l impede <<faptul>> că există vid . Căci. dacă
nu există " rar" şi " dens", nu e cu putintă ca <<lucrurile>> să se
constitu ie prin strângerea şi îngrămădirea la un loc <<a
part iculelor>> . Dacă n-or fi aşa ceva, atunci în general , nu
va exista nmişcare, sau intregul se va umfla, cum spunea
Xuthos. SIMPL. , la acest loc St. 683, 24 Xuthos, pythagoreicul
(zice că întregul) se va revărsa şi se va extinde şi mai mult, aşa
cum se revarsă marea peste tărmuri prin valuri . Cf. IAMBL., V.P
267 (c . 58 A) Locuitori ai Crotonei . . . Timaios, Buthos (Xuthos?) V.
şi DK 36, A 1, 1 . 377, 1 7 (?).
25 1
BO"iDAS
SCHOL. ARISTOPH. vulg . ad Nub. 96 1tp6'rcov jlEV yap diqnA.�
[der lambograph PLG 11 504 Bergk] Eic; Boî8av 1:ov qnA6u01pov
6A6KATUXJV O"'.lVE'tai;E Jtoirum. 8t ' oii Kat Ei<; 8ouA.dav EpU7taivE'tO 6
qnA.6mxprn;. ou 8ta 1:ou'to 8E txBpoc; Tjv. E7tEt'ta bU1toA.u;, Ei Kat 8t '
6Aiyrov Ej.1Vf(0'8ll I:roKpU'tOU<;, jlâAAov fi 'AptO''tO<pUVll<; EV oAat<; 'taîc;
NE<pEAat<; amou Kaef(\Jfa'to.
SCHOL., ARISTOPH . , vulg. ad. Nub . , 96. Căci mai întâi Diphi los
(iambograful PLG 1 1 , 504, Bergk) a compus la adresa filosofului
Bo'ldas un poem întreg, în care filosoful era insultat de a fi căzut
în sclavie. Dar, din această cauză, el nu era urât de lume. După
aceea, Eupol is , c hiar dacă în putine cuvinte a amintit de
Socrate, s-a legat totuşi de el mai mult decât «a făcut-o»
Aristofan în toată comedia sa Norii.
HERAKLEITOS
A. VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA
VIAŢA
1 . DIOG. IX 1 - 1 7 ( 1 ) 'Hpadm� BA6urovoc; Tj, roc; n VE<;, 'HpaKOOV't�
't-<pEut�. oihoc; fiKllasE jlEV Ka'ta 'tl)v tva'tllV Kat ESTIKOO'tftV 6A.Ujlma8a
[504- 501]. jlEyaA.(xpprov 8E YEYOVE 7tap' ovnvaouv !Cat ll1tEjXl1t'tll<;. cOc; !Cat
EK 'tOU 0'\l'Y'Ypftjljla't<X; autou 8fiA.ov, EV cOt <flllO't '7toAUjla8ill . . . 'bKa'taîov'
[B 40]. Eivm yap 'itv 1:0 uO<pOv . . . 7taV'trov' [B 4 1 ]. '1:6v' 'tE "'Oilllpov' E<paO'lCEV
. . . Of.Loiroc;' [B 42]. (2) EAEYE 8E Kat '{îj3ptv . . . 7tUKpai'f(v' [B 43] Kat '11-axeuem
252
. . . u:ixEO�' [B 44]. Ka9<imEtat & Kat t&v 'tpecri.cov tn\. t&t tov f.taîpov
f.KjlaA.Eîv 'bpj.i6&opov, tv oî� <pTimv· '�tov .. . jlEt' ăÂ.ÎUJ)v' [B 121 ]. a/;toUjlEV�
& Kat VOjlOU� BEÎVat 1t� aut&v imEpeî& oux to TjOTI KEKpatilmlat tilt
1t0Vru:>fu 1tOÂ.ttEtat tftV 1tOÂ.tV. (3) avaxcopl)aa� OC d� tO tepOV tll� 'Aptf.jlt�
jlEta tWV 1tatoCOV TJO"tpayaÂ.tSEV' 1tEplO"tUVtCOV o' aUtOV tWV 'b<pEOlcoV, 'ti,
ro KUKtOtOt, 8aUjl�Eu:;' El1tEV' 'il ou KpEÎttov tOUtO 1tOtEÎV il jlE8' UjlOOV
1tOÂ.ttE-6Ecr8at;' Kat tt'A.o� jltcrav8pcom'Ja� Kat EKtatfJa� tv toî� ăpEm
OtTittâto, noa� crttOUjlEVO� Kat jlotava�. Kat jlEVtOt Kat Ota tOUtO
1tEpttpa1tEt� d� U&pov Katil'A.BEv E� ăcrtu Kat t&v iatp&v aivtyjlatcoO�
E1tuveavuo, Ei 0\Jvmvto � E1t0jlj3p� auxjlov 1totilcrm· t&v & llTl cruvttvtcov,
aUtOV Ei� jlo\JatacrtV Katop\J�a� tilt tWV jloA.itCOV aÂ.tat il'A.1ttO"EV
�atjllcrBlÎ<JEmlat. ouocv & av\Jcov ooo' out� EtEAEUta Pto� EtTI f#JKOVta.
(Folgt Epigramm des Laertios.) . (4)"bpj.im� (FHG 111 42 fr. 28) ot
<pTiffi 'A.tynv ai>tov toî� iatpoî�, d n� ouvatat ta EVtEpa KEtVcOOa� <tO>
UypOV E�Epâcrm· a1tEtOOVtCOV & 8Eîvat autov d� tOV fî'A.tov Kat KEAEUELV
to� 1taîoa� jlo'A.itot� Kata1tÂ.UttEtV' oiltco ol) KatatELVOjlEVOV OEutEpaîov
tEAEutilcrat Kat 8a<p8ilvat tv tlll ayopât. NEUVBTJ� o' 6 Kul;tKTIVO� (FGrHist.
84 F 25 11 1 97) <pTIO"t llTl OUVTI8tvta autov anoonacrat ta j36'A.t ta jlEÎVat
Kat Ota tl)v jlEtajlo'A.l)v ayvoTiaEVta KUv6j3pcotov yEvtcrBat. (5) ytyovE &
Sauj.ilicrto� EK naiBcov, otE Kat vt� &v E<pacrKE jlTIOEv EiOtvm, tEAEt�
jlEVtot YEVOjlEV� 1tUVta tyvcoKtvat. TjKOU<JE tE oU&v�, a'A.'A.' autov E<pTI
OtsfJcramlat [B 101 ] Kat jla8Eîv 1tUVta nap' eautou. I.<oticov ot <pTicrtV
dpTIKEvat nva� E'Lva<pavo� a\ltov aKTIKoEVat' Â.EyELV 'tE 'Apicrtcova EV
t&t TIEpt 'HpaKAEttOU Kat tOV U&pov autov BEpa1tEU8ilvat, U1t08aVEÎV o'
ăÂ.Â.Tit VOOCOt' tOUtO OC Kat '11t1t0j30t� <pTiffi. tO OC <pEpOjlEVOV aUtOU jltjlÂ.tOV
Ecrti jlEV anO tOU cruvtxovto� TIEpt <pOOECO�, OUltpTitat OE Ei� tpE� 'A.Oyou�,
EL� tE tOV 1tEpt tOU navto� Kat 1tOÂ.tnKOV Kat BEoÂ.OytKOV. (6) avtBTIKE o'
auto Ei� to til� 'AptEjl� iEp6v, � jlEV ttVE�, f.mtTIOEUcr� aaa<pEOtEpOV
ypa\jlat, on� oi ouv«ijlEVOt <jlOVot> npooiotEV ai>t&t Kat llTl EK tou
OTijlOOOOU� EUKata<ppOVTitov Tit. toutov ot Kal. 6 Tijlcov [fr. 43 D.] unoypaq>Et
Hycov· 'toî� o' EVt KOKKUcrtl)� ox'A.o'A.oioopo� 'HpaKÂ.EttO� aivtKtl)�
253
âv6poucrE'. 8E6<ppacr't� M <f>ll<JtV urro I!EÂ.UYXOÂ.ia� 'tâ I!EV iJ!lt'tEÂ.fj, 'tel oc
ăÂ.Â.O'tE elÂ.Â.<O� EXOV'tU ypaljlat. Cflli!EÎOV o' amou 'tfj� llEYUÂ.O<ppOOUVll�
'A vncretv11� <pll<Jt v tv �taooxaî� (FHG I I I 1 82*) · tqoopfjcrat yap 'tCtOEÂ.<p6it
'tfj� j3amÂ.Eia�. 'tOOUmllV OE oo�av E<JXE 'tO crU'Y'YP<lllllU, 00� KUt ai.pE'tt<J't�
ân' au'tou yEvecr8at 'toi><; KÂ.ll!ltv'ta� 'HpaKÂ.Et 'tEiou�.
(7) EOOKEt oc au't6it Ka9oÂ.tK� I!EV 'tooE· EK nup(Jc; 'tel mxv'ta <JUVE'tâvat
Kat E� 'tOU'tO âvaÂ.um8at· nâv'ta oc yivm9at Ka9' Eli!UPI!EVllV Kat Otel
'tfj� EVUV'ttO'tpo7tfj� iJp!!Ocreat 'tel OV'tU" KUt 7tCXv'tU IJIUXWV Ei Vat KUt Oat!!OV(OV
nÂ.f1Pll· dpllKE oc Kal. 1tEpt 't6iv tv KOO!lrot cruvtcr'tai!Evrov nav'trov na96iv,
on 'tE 6 �Â.t6� tcrn 'to 1!EYE9oc; o toc; <pai vE'tat. (AEYE'tat oc Kal. · 'wuxfi� . . .
EXEt' fB 45]. 'ttlV 'tE OtllCftV LEpelV vooov [B 46] EÂ.EYE KUt 'tftV opamv
IJIEU&cr8at. Â.UJ.l7t� 'tE Evio'tE tv 't6it cruyyp�11an Kat cra<p� EKf36.Â.Â.Et,
Wcr'tE Kat 'tOV Vro9E<J'tU'tOV PatOi� yv6ivat Kat oiap11a IJIUXfi� Aa.j3Eîv· � 'tE
llfJaXU'tll� KUt 'tO �apoc; 'tfj� EpllllVEiac; CtcrU-yKpt'tOV.) (8) Kat 'tel E7tt i!Epouc;
oc au't6it t'OO' EXEt 't6iv ooylla'trov· ni)p Eivat cr'tOtXEîov Kal. 7tup0� IÎ!lo$itv
'tel nav'ta [B 90], apat<Ocrn Kal. nuKV<OOn ['tel] ytv61!Eva· craq>Wc; M oooEv
EKn9uat. yivEcr9ai 'tE nav'ta Ka't' EVaVttO'tll'tU KUt EÎV 'tel oÂ.a 1tO'tai!OU
OiKllV (vgl . B 1 2. 9 1 ) , 7tE7tEpav9at 'tE 'to nâv Kal. Eva dvat Kocrllov·
yEvvâcr9at 'tE au't6v EK nupo� Kal. naÂ.tv EKnupoucr9at Ka'ta nva� 1tEpt60ou�
tvaÂ.Â.el� 'tov crUf.17tUV'ta aiwva· 'tOU'to oc yivEcr9at Ka9' Ei!laPflEVllV. 't6iv oc
Evavnrov 'to f.!Ev E7tt titv yeVEmv ăyov KaÂ.Eîcr9at n6Â.EI!OV Kaî EptV [B 801.
'tO o' E7tt tftV EK7tUpromV OI!OÂ.Oyiav Kat dpf1VllV, Kat 'tftV I!Et�OÂ.ftV ooov
ăvro Katro, 'tOV 'tE KOCfi!OV yivm9at Ka't' autf1v. (9) 7tUKVOUI!EVOV yap 'tO
7tUp �uypaivEcr9at cruvtcr'tai!EVOV 'tE ytVEcr9at OOrop, 1tll'YVU1!EVOV OE 'tO
oooop E� yfjv 'tpE7tE<J9at· KUt 'taU'tllV 6oov E7tt 'tO Ka'tro dvat. 7taÂ.tV 'tE au
'tftv yfjv XEîcr9at, � �� 'to \JOrop yivEcr9at, EK oc 'tou'tou 'tel Â.Oma, crxEoov
nav'ta tnl. 'tftV âvaeu11iamv âvayrov 'tftv âno 'tfj� 8aÂ.au..,�· aiîtll M tcrnv
i] E7tt 'to ăvro 600�. yiVEcr9at oc âva9u!!ta&cr âno 'tE yfj� Kat 9aÂ.6.'ttll�.
� I!EV Â.a1!7t1t� Kat Kaeap6c;. a� OE CfKO'tEtva�. aiî!;Ecr9at OE to I!EV 1tUp
uno 't6iv Â.allnp6iv, 'to oc ilyp(Jv uno 't6iv heprov. 'to M TtEpttxov 6noî6v
tcrnv ou 011Â.oî· dvat I!EV'tot tv au't6it crKa<pa� ETtEcr'tpalli!Evac; Ka'tel
254
lWtÂ.OV n:pac; illlâc;, EV aic; aepmsOjlEvac; tac; Â.Ujl7tpac; ava9Ujltcicrnc;
a7tO'tEÂ.ElV <pÂ.oyac;, â.c; dvat ta ăcrtpa. ( 10) Â.Ujl1tpO'tU'tllV OC dvat 'tlJV
'tOU llAtOU <pÂ.Oya !CUt 9EpjlotU'tllV. ta jlEV yap ăÂ.Â.a ăcrtpa 7tÂ.EtOV ănEXEtV
a7t0 Ytîc; Kat otil 'tOU'tO TittOV Â.Ujl7tEtV Kat 9aÂ.7tEtV, ti]v OE <JEÂ.JÎVllV
7tpO<JyEto'tEpaV oucrav lllJ OW 'tOU Ka9apou <pEpecr9at 't07tOU. 'tOV jlEV'tot
ijhov EV Otauyti: Kat ajltyti: lCEtcr9at !Cat <JUjljlEtpov a<p' lljlWV EXEtV
otcicr'tlllla· totyciptot llâÂ.Â.ov 9EpjlaivEtv tE Kat <pwti.sEtv. EKÂ.Ein:Etv tE
fjÂ.toV !Cat <JEÂ.JÎVllV ăvw crtpE!pOjlEvWV tffiV <JlCU<pffiv· to{Jc; 'tE Kata jl!ÎVU tf1c;
<JEÂ.JÎVllc; <JXllllU'tt<JjlOUc; yivE<J9at crtpE<pOjlEVllc; EV auttît JCata jltKpov ttîc;
crKci<pllc;. i111epav tE Kat vuKta yivEcr9at Kat lltîvac; Kat cllpac; EtEiouc; Kat
Evtamouc; ilEtouc; tE Kat n:VEujlata Kat ta toutmc; ăjlota Kata tac;
Ota<p6pouc; ava9ujltUcrEtc;. ( 1 1 ) ti]v jlEv yap Â.ajl7tpUV ava9ujliam V
<pÂ.oyw9Ei:crav EV t&t JCUJCÂ.Wt tou llÂ.iou iljlEpav n:otEi:v, ti]v Of: Evavti.av
En:tKpatJÎcracrav vuJCta an:otEÂ.Ei:v· JCat EK jlEV tou Â.ajln:pou to 9EpjlOV
au�ojlEvov eEpoc; 1tOtEtv, EJC Of: tou <JlCOtEtvou to ilypav n:Â.Eov�ov XEtjl&va
an:EpYcisEcr9at. aKoÂ.oU9wc; oE toU'totc; Kat 1tEpt t&v ăUwv ainoÂ.oyEi:. 1tEpt OE ttîc; rtîc; OOOEV a1tO<paivEtat n:oia tic; E<J'ttV, aU' ouoc 1tEpt t&v
<JlCa<pffiv. Kat tauta jlEV Tiv aut&t ta OOKOUV'ta.
ta OE 1tEpt l:wJCpcitouc; !Cat acra EV'tUXOOV t&t cruyypcijljlU'tt El1t0t,
Kojlicravtoc; hupmioou, Ka9a <pllmv 'Apicrtwv, Ev t&t 7tEpt l:wKpcitouc;
EiPJÎKajlEV (s. A 4) . ( 12) (l:EÂ.EuKoc; llEVtot <pllcrtv 6 ypajljlattKOc; (fehlt
FHG I I I 500) Kp6twva nva icrtopEi:v EV t&t KataKoÂ.ull�llttît Kpcitlltci
nva 7tp&tov Eic; ti]v 'J:.Uaoa KOjltcrat to �$A.iov). Kat Ein:Ei:v �llÂ.iou
nvoc; &îcr9at lCOÂ.Ujl�ll'tOU, Oc; OUK an:on:vtyJÎcrEtat EV aut&t. Emypa<poum
Of: aut&t oi jlEV Moucrac;, oi Of: TIEpt <pooEwc;, �t600toc; Of:
ăÂ.Â.ot yv&jlov' iJe&v, tp6n:ou l(Q<JjlOV Eva t&v �Ujl1tUV'tWV. <pacrt o'
autov Epw'tlleEVta, O ta ti. mwn:ât, <pcivat '\V UjlE i:c; Â.aÂ.f1tt'. E7t0911<JE Of:
autou Kat �apEîoc; jlE'ta<JXEÎV Kat i::ypaljiEV OOOE 7tp0c; aut6v. Folgt
255
cap. l 3- 1 4 ein Brief des Dareios (attisch) und Heraklits Antwort
(ionisch), die wie die Obrigen sieben (Hercher Epistologr. 280 ff.)
nach Diels den Abdruck nicht lohnen.
( 1 5) 'tOlOU'to<; jlEV avr'!p !Cat � 13amA.Ea. �lljltl'tpto; oc !pllatV EV
'tOt� 'OjlOOVOjlOt� JCat 'AB11vai.oov a\l'tov U7tEpq>povfluat, 061;av t:xov'ta
1tUjl1tAEiu'tllV, lCU'tUq>pOVO'ÎljlEVOV 'tE iJ1to 't(Î)V 't::.q>EUlooV EAEuBat jlMÂ.oV 'ta
OtlCEta. jlEjlVll'tat amou Kat o IOOĂllpE� �lllltl'tptO� EV 'tflt UolCpU'tOUS
a1toA.oyiat (FGrHist. 228 F 40 11 970) . 7tA.Etcr'toi. 'tE Eimv ooot ESTt'YllV'tat
amoii w cr'Îlyypa:jljlU' JCat yap 'Avnaetv11� !Cat 'Hpa:KAEW11� o TiovnKor; (p.
88 Voss), KA.Eav811u 'tE Kal. Dpai:� o I:'tootJC�, 7tp0r; BE Tia'OOaviar; o JCAllBEt� 'Hpa:JCA.Etncr'tftr;, NtJCOjltlbllt; 'tE JCat Mov'ÎJO'to;· 1:&v OE ypa:jljlanJC&v
�t6001:o;, or; ali !p1101 1tEpt q>'ÎJUEID; d vat 1:0 U'Îlyypa:jljlU, &.A.A.a 1tEpt 1t0A.ndar;,
1:a fi€ 1tEpt cp'ÎlO'Eoor; ev 7tapabEiyjla'to; Et&t JCEîuBat. ( 16) lqxi>vujlo; oc
q>llm (fr. 23 Hiller) JCat I:l('l){li:vov 1:ov 1:&v lall!Xov 1tOtllnlV (vgl. C 3)
eml3aA.EuBat 1:ov eJCEivou A.6yov Bta j.!E1:pou e!Cj3aA.A.Etv. 1toA.A.a 1:' rir; au1:ov
emypCtjljla'ta cplipuat, &.1:ap Bl) JCat 1:6& (Anth. P. VII 1 28) ·
'HpalCAEt'to; eyoo· TI Il' ăvoo ICU't(J) EAlCE't' ăjlO'OOOt;
oux UjlÎV E1tOVOUV, 'toi:r; o' Ejl' EmU'tUjlEVotr;.
Ei� EjlOt ăvBpoo1to� 'tptUjl 'Îlptot, oi o' &.vaptBjlot
ou&ir;. 'taU't' auO& !Cat 1tap&. IPEpq>EcpOVllt.
JCat ăA.i..o 'tot6voE (Anth. P. IX 540)·
jlTJ 1:ax� 'HpaJCAEt'tOU E7t' Ojl<paA.Ov EtA.EE PU!lA.ov
'tOUcpEO'tOU' jlUAa 'tOt oool3a'to<; a'tpa:m'tot;.
opcpvf) !Cat O'ICO'tOt; EO''ttV &.A.rtjl1tE'tOV' ilv OE O'E jlOO'tllt;
Eiuayay11t, cpavEpoii A.ajl7tp61:Ep' tiEA.iou.
( 17) yq6vam o 'HpalCAEt'tot TtEV'tE' 1tp(Î)'to<; amor; OU'to<;' OC'ÎJ'tEpo;
7totll'tTJt; A.uptK6r;, ou eun 1:&v owoEJCa Bwv EYJCCÎljlwv· 1:pi'tor; eA.EyEiar;
1tOtll'tTJ� 'AA.t!CapvacruE�. Eir; OV KaA.A.ijlaxo; 1tE1t0llllCEV omoor;· 'Et 1tE nr;
256
. . . j3aA.ei ' (epigr. 2 Wi l . ) · tE-tapto� AEcrj3w� icrtopiav yqpaq>w�
MaKEOOVLKlÎv· nEjl7tto� cr1tot>OoyeA.ow� a1to Kt9aponoia� jlEtai3EI311KW� Ei�
to Eioo�.
1 . DIOG. LAERT. IX, 1 - 1 7. ( l ) Heraclit, fiul lui Bloson, sau, după
unii, fiul lui Heracon, era din Efes. A atins vârsta maturităti i în cea
de-a şaizeci şi noua olimpiadă (540-§01 î.e .n . ) . S-a dovedit pl in
de trufie şi dispret ca nimeni altu l, după cum reiese şi din scrierea
sa în care spune: (urmează fragmentele 40, 4 1 , 42, 43, 44) . A
mustrat pe efesieni, care-I exilaseră pe prietenul său Hermodor,
cu aceste cuvinte: (urmează fragmentul 1 2 1 ) . Socotit demn
de concetătenii săi să redacteze legi, n-a primit această cinste,
deoarece oraşul se afla încă d ina inte vre me pra dă unei
constitutii corupte. (3) Retrăgându-se la templul zeitei Artemis
juca arşi ce cu copiii, când se văzu înconjurat de efesieni. " De
ce vă minunatL oameni răi, le spuse, oare nu-i mai n imerit ce
fac, decât să mă ocup de treburi obşteşti alături de voi? ". în
cele din urmă, plin de ură pentru semenii săi, se duse de unul
singur în munti unde începu să-şi petreacă viata hrănindu-se cu
ierburi şi c u rădăcin i . Dar, cum după un astfel de trai s-a
îmbolnăvit de hydropisie, coborî spre oraş şi ispiti medici i prin
enigma dacă suntîn stare dintr-un potop să facă uscat; doctorii
însă nu I-au inteles şi atunci s-a înfundat într-un grajd cu nădejdea
că prin căldura bălegarului apa se va evapora. Neizbutind nimic
nici pe această cale, s-a sfârşit din viată în vârstă de şaizeci de
ani (urmează epigrama lui Diogenes Laertios despre moartea
lui Heraclit) . (4) Hermippos (FHG I I I , 42, fr. 28) , pe de altă parte
sustine că Heraclit a întrebat medic ii dacă cineva poate să-i
scoată apa prin golirea intestinelor. Medicii au răspuns negativ.
Atunci el se aşeză la soare şi porunci unor copii să-I acopere cu
bălegar. Astfel întins la pământ s-a sfârşit în ziua următoare şi a
257
fost înmormântat în Agora. Neanthes din Cyzic (FGrHist. 84, F,
25, 1 1 , 1 97) afirmă însă că în neputinţă de a împrăştia singur
bălegarul. Heraclit a rămas îngropat sub el, şi - de nerecunoscut
prin schimbarea ce o suferise - a fost sfâşiat de câini. (5) Încă
din copilărie a stârnit mirare: ca adolescent, susţinea că nu ştie
nimic, iar ca om matur că le ştie temeinic pe toate. Nu a fost
discipolul nimănui, ci pretindea că s-a certat pe sine însuşi (fr.
1 0 1 ) şi că toate le-a învăţat de la sine însuşi . Sotion, dimpotrivă,
după unele mărturii, afirmă că Heraclit 1-a audiat pe Xenofan,
iar Ariston, în lucrarea sa, Despre Heraclit, susţine că filosoful s
a vindecat de hydropisie şi că a murit de o altă boală; aşa zice
şi Hippobotos. Îi este atribuită o operă intitulată, după principalul
ei conţinut, Despre natură; ea se împarte în trei cărţi: Despre
univers, Politica şi Teologia. (6) Heraclit a depus lucrarea în
templul zeiţei Artemis. După unii, e l şi-a dat toată osteneala s-o
scrie cât mai obscur, cu intenţia ca de conţinutul ei să se apropie
<<numai» cei capabili - şi ca nu cumva printr-un stil mai lesne
de înţeles, să ajungă batjocura lumii. Şi Timon îl descrie pe Heraclit
(fr. 43 Dl spunând: .. printre ei s-a înă lţat cu strigătul său
pătrunzător cel ce a hul it mulţimea, enigmaticul Heracl it".
Teofrast atribuie melancoliei faptul că anumite lucruri le-a scris
doar pe jumătate iar altele fără consecvenţă în gândire.
Antisthenes citează o dovadă a generozităţii sufleteşti a lui
Heraclit în lucrarea sa despre Succesiuni (FHG I I I , 1 82) : filosoful
a renunţatîn favoarea fratelui său la funcţia de basileu. Cartea
lui s-a bucurat de o atare faimă încât după el s-a ivit o adevărată
şcoală, aşa-numiţii .. heraclitici ". (7) În linii mari, doctrina lui este
următoarea: toate se alcătuiesc din foc şi în foc se risipesc;
toate se ivesc după voia soartei şi cele ce există concordă
prin preschimbarea în contrarii; totul e pl in de duhuri ş i demoni .
A vorbit de asemenea despre toate fenomenele câte se
258
petrec pe lume şi a spus că soarele are întocmai mărimea
câtă pare. (Cunoscut este şi d i c t o n u 1 . . . (fr. 45) . Numea opinia
personală boala sa c ră ( fr. 46) şi vedere a , înşe lăc iune .
Câteodată, se exprimă l impede şi pe înţeles, aşa încât până şi
un cititor cu o minte mai puţin ascuţită îl înţelege cu uşurinţă,
încercând un sentiment de înălţare sufletească. Concizia şi tonul
plin de gravitate al modului său de exprimare nu găsesc termen
de comparaţie). (8) lată acum care sunt învăţăturile lui Heraclit
luate pe categorii: focul este elementul primordial şi toate rezultă
din transformă riie focului (fr. 90) , alcătuindu-se pe calea rarefierii
şi a condensării lui; în chip lămurit însă nu dă nici o explicaţie.
Toate se nasc din opoziţia contrariilor şi în întregimea lor curg
asemenea unui râu (cf. fr. 1 2, 9 1 ) . Universul este l imitat şi lumea
este una. Ea se naşte din foc şi iarăşi cade pradă focului la
intervale anumite; această alternantă se repetă în veci şi se
împl ineşte conform ursitei . Acea latură a contrari i lor care
provoacă geneza este numit "
război" şi " ceartă " (fr. 80) iar
cealaltă , care provoacă incendiul universal, " concordie" şi
" pace". Deplasarea este " calea care urcă ş i coboară" iar
lumea se naşte datorită mişcării. (9) Prin condensare focul trece
spre starea lichidă iar când devine consistent, apare apa; când
apa se solidifică, se transformă în pământ; aceasta este calea
care coboară. Apoi, pământul începe iarăşi să curgă şi din
pământ apare apa, iar din apă celelalte; (în acest fel) Heraclit
reduce aproape toate la exhalaţia care se desprinde de pe
întinsul mării; aceasta este calea care urcă. Exhalaţiile se ridică
atât de pe suprafata pământului cât şi a mării; unele sunt
strălucttoare şi transparente, altele însă sunt întunecate. Focul
îşi măreşte volumul din exhalaţiile limpezi, iar umezeala din cele
întunecate. Cât despre bolta cerului, care este natura ei, acest
lucru nu-l lămureşte. Totuşi, (după Heraclit), pe boltă se află nişte
259
bazine întoarse spre noi cu gura în jos, în care se strâng grămadă
exhalatiile strălucitoare şi se produc flăcări; aceste bazine sunt
astrele. ( 1 0) Flacăra soarelui este cea mai strălucitoare şi cea
mai fierbinte. Celelalte astre sunt mai îndepărtate de pământ şi
din această cauză luminează şi încălzesc mai putin. Luna, mai
apropiată de pământ, nu se mişcă într-o zonă pură. Dimpotrivă,
soarele se află într-o zonă transparentă şi curată, iar distanta
care-I separă de noi este tocmai cea nimerită; iată de ce
încălzeşte şi luminează ceva mai mult. Eclipsele de lună şi de
soare se produc prin răsturnarea cu gura în sus a bazinelor
respective. Fazele lunii din fiecare lună rezultă din învârtirea
treptată a bazinului ei în jurul lui însuşi. Ziua şi noaptea , lunile,
anotimpurile şi anii, ploile şi vânturile, precum şi a lte fenomene
asemănătoare, se nasc în conformitate cu diferitele exhalati i .
( 1 1 ) Când exhalatia stră lucitoare se a prinde în cavitatea
circulară a soarelui, se face ziuă, când exhalatia potrivnică se
dovedeşte mai puternică, se face noapte . Prin creşterea
căldurii care se degajează din exhalatia strălucitoare ia naştere
vara, iar când umiditatea provenită din exhalatia întunecoasă
sporeşte, apare iarna. în chip asemănător explică el şi cauzele
altor fenomene. Despre pământ, în schimb, nu dă nici o lămurire
cum este, şi nici despre bazine. Acestea sunt părerile lui .
C ât despre Socrate ş i cele ce ar f i spus când a luat
cunoştintă de lucrarea lui Heraclit pe care i-a adus-o Euripide,
după câte pretinde Ariston, am vorbit în pasajul referitor la
Socrate (vezi A 4) . ( 1 2) (lată ce sustine gramaticul Seleucos
( l ipseşte FHG I I I , 500) : un oarecare Croton , în lucrarea sa
Scufundătorul, povesteşte că un anume Crates a adus pentru
prima oară cartea lui Heraclit în Elada), adăugând că într-adevăr
trebuie să fii un scufundător din Delos dacă nu vrei să te îneci în
ea. Unii îi dau drept titlu Muzele, alt iL Despre natură, în timp ce
260
Diodot o numeşte Cârmă sigură pentru atingerea scopului in
viaţă. Altii o intitulează Îndreptar al moravurilor, iar altii, Unica
regulă de viaţă pentru toţi. Se spune că, fi ind întrebat de ce
tace, a răspuns: " ca să flecăriti voi". Regele Darius a dorit din
toată inima să stea de vorbă cu el şi i-a scris astfel: (urmează
scrisorile apocrife ale lui Darius şi Heraclit) . ( 1 5) lată atitudinea
luată de acest bărbat deosebit, tată de un rege. Demetrios, în
tratatul său Despre omonime mărturiseşte că filosoful arăta
nepăsare chiar fată de atenieni , printre care se bucura de un
renume neobişnuit, şi că, deşi nu era pretuit de efesieni, prefera
totuşi meleaguri le patriei sale. Şi Demetrios din Phaleron
aminteşte de Heraclit în Apo/ogia lui Soc rate (FGrHist, 228, F, 40,
1 1 , 970) . Foarte numeroşi su nt aceia care i-au co mentat
lucrarea: printre alti i Antisthenes şi Herakleides din Pont, Cleantes
şi Sphairos sto icu l , apoi Pausanias, porecl it Heracl iteanul;
N icomedes şi Dionysios; dintre gramatic i , Diodot, care sustine
că lucrarea lui Heraclit nu se ocupă cu probleme despre natură,
ci cu probleme de politică, iar pasajele referitoare la natură se
găsesc doar ca exemplificări. ( 1 6) H ieronymos pretinde (fr. 23
Hiller) că iambograful Skythinios a făcut încercarea să transpună
în versuri doctrina lui Heraclit. Multe sunt epigramele care i-au
fost adresate, între a ltele şi următoarea (Anthologia Pa/afina
VI I , 1 28) : " Eu sunt Heracl it; de ce, oameni nepriceputi în
meşteşugul Muzelor, mă suciti în sus şi în jos? Nu pentru voi trudi
t-am, ci pentru cei care mă înteleg. Un singur om face pentru
mine cât treizeci de mii iar mu�imile nesfârşite nu înseamnă nimic.
lată ce sustin cu tărie, fie şi în tata Persephonei". Citez şi această
epigramă (Anthologia Pa/a tina IX, 540) : "
Nu te grăbi să desfăşori
în pripă cartea lui Heraclit din Efes, căci nespus de grea este
cărarea ce o ai de străbătut. N-ai să dai decât de obscuritate
şi de un întuneric în care nu licăreşte nici o lumină. Dacă însă te
26 1
conduce un in it iat, cartea devine mai luminoasă decât
strălucirea soarelui".
( 1 7) Au existat cinci Heraclit. Primul este chiar acesta; a l
doilea, un poet liric de la care ne-a rămas un elogiu al celor
doisprezece zei; al treilea, un poet elegiac din Halicarnas, pentru
care Callimachos a compus această epigramă (epigr. 2 Wil . ) ;
al patrulea este un lesbian care a scris o istorie a Macedoniei;
al cincilea, un umorist care a trecut la acest gen după ce a fost
cithared.
1 a. SUID· 'HpâKÂ.Etto� BÂ.6crrovo� il Bautropo�. oi ot 'Hpa��:îvo�.
't:,cpem�. cptÂ.ooocp� cpOO'tK6�. a� em::��:M9r! LKotetv�. outo� Ef.La9TltEOO'Ev
oooEvt t&v cptÂ.oo6cprov, cpfuEt ot ��:al. Emf.LEÂ.Ei.at i]crKft9r(. out� i>Op<omooa�
OUK EVEOtOoU toî� iatpoî� i']tm::p el3oUÂ.OVtO 9Epa1tEOCtV aut6v, &.U' auto�
13oÂI3tt(t)t xpicra� OÂ.OV E.autov dacrE �11pav9ijvat tOUtO U1t0 t&t i]Â.irot, K(Xt
KElf.LEVOV amov KUVE� 1tpocrEÂ.9ofuat OtEcr7tacrav. oi OE l'if.Lf.LOOl xrocretvta
cpacrl.v U7t09aVEÎV. tlvE� OE autov E<pacrav Ol(XKOOOat E:Evocpâvou� K(Xt
'l7t1t«:Xcrou tOU nueayopEÎOU. i']v ot Em tij<;_.m._oÂ.Uf.LmâOo� [504- 1 ] E1tt
L'iapEiou tOU 'Ycrt007tOU, Kat Eypa\jfE 1tOÂ.Â.a 1tOlTJtlKOO�.
1 a. LEX. SUDA. Heraclit, fiul lui Bloson sau al lui Bautor, după
unii, al lui Heracin, era un efesian, filosof al naturii (cpum��:�) poreclit
Obscurul. El n-a fost discipolul nici unuia dintre filosofi, ci singur a
pătruns tainele învătăturii prin talentul şi hărnicia sa neobosită. Îmbolnăvindu-se de hydropisie, nu s-a dat pe mâna doctorilor
care voiau să-I vindece, aşa cum credeau ei, ci, acoperindu-se
în întregime cu gunoi, aşteaptă ca gunoiul să se usuce la soare;
pe când zăcea, câini i , care-i dădeau târcoale, I-au sfâşiat în
bucăti . După o altă variantă ar fi murit sub nisipul pe care-I
îngrămădise deasupră-i. Unii totuşi spun că i-a audiat pe Xenofan
şi pe Hippasos pythagoricul . El a atins vârsta maturităti i în cea
262
de-a şaizeci şi noua olimpiadă (504-50 1 î.e.n.) sub Darius, fiul lui
Hystaspes, şi a scris multe opere într-un sti l poetic.
2. STRABO XIV 3 p. 632, 633 ăpţ,m & <pl]mv (Pherekydes FGrHist
3 F 1 55 1 99) "AVOpoKÂ.OV tf]c; 'tWV 1rovwv anouciac;, ixm:pov tf]c; AioÂ.tKf]c;.
uiov yvfJmov K63pou wii 'A6l]v&v j3amA.Ewc;, yEvEa6at & toiitov 'I::.tpeGou
KnG'tl]V. ot61tEp tb j3aai.Â.Etov 't&v lrovwv EKEî (j'\)(j'tf]vat cpam, Kal en viiv
oi EK 'tO'Îi yevouc; OVOjllil;;OV't<Xt j3amAEîc; exoV'tEc; nvac; 'ttjl<lc;. nporopiav 'tE
EV ay&m Kal 1top<pUpaV EmGl]jlOV 'tO'Îi j3amÂ.tKOi.i yevouc;, GKl1t(J)VU avtl GKf!1t'tpou, Kal ta i.qXl tf]c; 't.Â.Eumviac; �i!J.ll'l"tpoc;- Vgl. 1 14 1 , 7 .
2. STRABON XIV, 3 , p. 632 (Pherekydes din Leros, FGrHist. 3, F,
1 55, 1 , 99) spune că Androclos, fiul legitim al lui Codros, regele
atenienilor, a fost in itiatorul colonizării ionice, mai târzie decât
cea eolică, şi totodată ctitorul Efesului. lată de ce se povesteşte
că aici a fost întemeiat oraşul de scaun al ionienilor; şi astăzi
încă coborâtorii din acest neam sunt numiti basilei şi se bucură
de anumite cinstiri, dreptul de proedrie la jocurile publice, haina
muiată în purpură ca semn distinctiv al unui neam de basilei, un
baston în loc de sceptru şi dreptul de participare la sărbătorile
zeitei Demeter din Eleusis.
3. CLEM. Strom. l 65 (11 4 1 , 1 9 St .) 'H. yap 6 BÂ.oowvoc; MEÂ.ayK6jlav
'tOV 'tUpaVVOV E1tEtGEV anoaEcreext ti)v ăpxf!v. oiitoc; j3amAfu �UpEÎOV
napaKaÂ.oi.ivta fjKEtv de; llepaac; ilnEpEî&v.
3. CLEMENS, Stromat. l , 65 (1 1 , 4 1 , 1 9 St.) . Heraclit, fiul lui Blyson,
1-a convins pe tiranul Melancomas să renunte la conducere.
Nu a luat în seamă invitatia regelui Darius de a veni în Persia .
3a . STRABO. XIV 25 p. 642 ăv()pEc; o ' a�t6Aoym yq6vamv Ev
263
autfit [EpheSOS] t&v JlEV 1t!XAatroV 'H. te o LKOtf.lVO� K!XAO"IlJlEVO� K!Xt
'bpJlOOropo�. 1tEpt ou o auto� <pTJ<ll.V 'ăl;tov . . . ăA.A.rov' [B 1 21 ]. OolCEl 8' OUt�
o âvt)p v6Jlou� nv� 'ProJlaio� crvyypâljlat. PLIN. H. n. XXXIV 2 1 fuit et
Hermodori Ephesii (năml . statua) in comitio, /egum quas
decemviri scribebant interpretis, publice dicata.
3 a. STRABON XIV, 25, p. 642. În acest oraş (Efesul) au trăit
bărbati vestiti: printre cei din vechime se numără Heraclit cel
Obscur precum şi Hermodor, despre care acelaşi (Heracl it)
spune: (urmează fr. 1 2 1 ). Acest Hermodor se pare că a întocmit
unele legi pentru romani. PLIN IUS, Historia naturalis XXXIV, 2 1 . În
locul unde se tinea adunarea poporului (comitium), se afla şi o
(statuie) a lui Hermodor - cel care a tălmăcit legile pe care le
scriau decemviri i - ridicată pe cheltuiala publică.
3b. THEMIST. 1t . âpetfi� p. 40 (Rh. Mus. 27, 1 872, 456 f . ) . Die
Ephesier waren an Wohlleben und VergnOgen gewohnt, als aber
gegen sie Krieg sich erhob, versetze eine Umschliessung der
Perser ihre Stadt in Belagerung. Sie aber vergnOgten sich auch
so nach ihrer Gewohnheit. Es fingen aber die Lebensmittel an
in der Stadt zu mangeln. Als der Hunger stark auf ihnen lastete,
versammelten sich die Stădter. um zu beraten was zu tun sei,
dass der Lebensunterhalt n icht fehle; aber zu raten, dass sie ihr
Wohlleben einschrănken mOssten, wagte keiner. Als sie darOber
a l le versa m m elt ware n , nahm e in Mann namens H .
GerstengrOtze, mischte sie mit Wasser und ass sie unter ihnen
sitzend, und dies war eine stillschweigende Lehre dem ganzen
Volk . Es sagt d ie Geschichte, dass die E phesier sofort ihre
Zurechtweisung merkten und keiner anderen Zurechtweisung
bedurften, sondern fortgingen, indem sie tatsăchlich gesehen
264
hatten, dass sie etwas am Wohlleben mindern mussten, damit
die Speise nicht abnehme. Als aber ihre Feinde h6rten, dass sie
gelernt hatten, ordnungsmassig zu leben, und d ie Mahlzeit nach
des Herakleitos Rate hielten, brachen sie von der Stadt out, und
wahrend sie Sieger waren durch die Waffen, raumten sie dos
Feld vor der Grutze des Herakleitos. PLUT. de garr. 1 7 p. 5 1 1 B oi
OE crulljloÂ.uc&c; ăveu <provfjc; â oeî <pp6:�ovtec; oinc E1tat voiivtat JCat
9aull�OVtat Ota<pepOVtWc;; wc; 'H. Ct�lOUVt(I)V autov' t&v 1tOÂ.tt&v yvffilll]V
tl v' El1tEÎV 1tEpt 01-!0VOiac;, avajlac; Ent to llfilla !CUt Â.ajloov \j/Ul(pOU JCUÂ.t!Ca
JCat t&v aÂ.<pitrov Emn6:crac; Kat t&t yÂ.fJxrovt JCtvfJcrac; EJC1ttoov anfjÂ.9Ev,
EVOE�UilEvoc; autoîc;, Otl to toîc; tuxoiimv Ctp!CEÎcr9at !Cat Il fi &îcrtlat t&v
noÂ.uteÂ.&v tv Ei.piJvTJt JCat 611ovoiat Otatl]pEî tixc; 1tâÂ.etc;. Vgl. Schol.
Hom. BT z. K 1 49.
3 b. THEM ISTIOS, Despre virtute p. 40 (" Rh. Mus . " 27, 1 872,
456 şi urm.) . Efesieni i erau obişnuiti să trăiască în belşug şi
desfătare, dar, când li s-a declarat război , oraşul lor înconjurat
de perşi a fost adus în stare de asediu. Ei însă, după obiceiul lor,
îşi duceau înainte viata de plăceri. Alimentele începură să
lipsească în oraş. Când foamea îi încolti, locuitorii oraşului se
adunară la sfat ca să hotărască ce-i de făcut ca mijloacele de
tra i să nu le lipsească; dar nimeni nu îndrăzni să propună o
îngrădire a bunului trai ce-l duceau. Pe când toti se găseau
astfel întruniti, un om cu numele de Heraclit luă făină de orz, o
amestecă cu apă, şi, aşezat în mij locul lor, mâncă terciul, dând
astfel întregului popor, pe tăcute, o lectie. Povestea spune că
efesieni i au înteles pe dată mustrarea şi că nu a mai fost nevoie
de alta; ei s-au răspândit pe la casele lor, pătrunşi de adevărul
că trebuiau să mai reducă ceva d in bunul lor trai, dacă voiau
ca hrana să nu le l ipsească.
Când duşmanii lor auziră că au învătat să trăiască ordonat
265
şi că îşi iau prânzul după sfatul lui Heraclit, s-au îndepărtat de
oraş şi . cu toate că erau învingători pe calea armelor, s-au retras
în fata terciului lui Heraclit. PLUTARCH . , De garrulitate 1 7 , p. 5 1 1 B.
Cei care prin simboluri exprimă ce au de spus. fără a scoate nici
un cuvânt, nu sunt oare de lăudat şi de admirat în chip deosebit?
Astfel, Heraclit, fiind rugat de concetătenii săi să formuleze o
părere despre concordie, s-a urcat pe o tribună şi a luat o cupă
cu apă rece în care a scuturat făină de orz; apoi a amestecat
continutul cu un fir de busuioc, 1-a băut şi a plecat. Fi losoful le-a
dovedit limpede că faptul de a te multumi cu ce ai la îndemână
şi a nu duce dorul lucrurilor scumpe mentine oraşele în pace şi
concordie. Cf. SCHOL. Homerice. BT la //iada X, 1 49.
OPERA
4. ARIST. Rhet. r 5. 1 407 b 1 1 i:SA.roc; Of. oEî Eoovayvrocrtov dvat to
ytypaJlJlEVOV Kat Etxppacrtov· i:crnv OE tO auto· onep oi 1tOAAOt cruvOEcrJlOl
<Exoumv, oi o' 6A.iyot> OUK exoumv ouo' a JlTJ patOlOV Otacrti�at c001tEp
ta 'HpaKA.titou. ta yap 'HpaKA.titou otacrt�m E:pyov ota to &o"A.ov
ttVat, 1tOtEpOOl 1tpOOKEttat, t&t OOtEpOV fj tOOl 1tpOttpoV, oiov EV tfit clpxfjt
autou tou cruyypaJlJlato<;· q>T]crt yap 'tou A.oyou touo' eovtoc; ad �UVEtot
ăv9prorrot yiyvovtat' [B 1], ăOT]AOV yap to ad rrpbc; 1tOtEpoll <OCÎ> Otacrti�at.
DE M ETR. 1 92 to Of. craq>tc; ev rrA.EiocrlV' rrp&ta JlEv ev toîc; K'llpiotc;,
E1tttta EV toîc; cr'UVOEOCJlEVotc;· tO OE acruv&tov Kat OtaAEA'IlJlEVOV i:SA.ov
acraq>tc; rrâ.v· ăOT]A.o<; yap it EKacrtO'Il KWAO'Il «ipxi] Ota ti]v A.futv, c001tEp ta
'HpaKA.titou· Kat yap tauta crKotnva 1tOtEî to rrA.tîcrtov it A.umc;. DIOG.
1 1 22 q>acrt o' I::.UptrrtOT]V aut&t (Sokrates) oovta t0 llpaKA.titou crUyypaJlJla
EpE<rtlat 'ti OoKEî'; tOV OE q>avat ·a JlEV cruvfjKa, yEvvaîa· OiJlat OE Kat a
JlTJ cruvfjJCa· rrA.Tjv 8T]A.iou ye nvoc; &îtat KOA'IlJl�T]tou'.
266
4. ARISTOTEL Rethorica l l l , 5, 1 407 b 1 1 . Trebuie neapărat ca
ceea ce scriem să se poată cit i şi rosti cu uşurinţă , ceea ce în
fond este unul şi acelaşi lucru. Această calitate <<o au>> textele
cu multe cuvinte de legătură şi nu apare (în textele cu puţine
cuvinte de legătură) şi nici în cele în care punctuaţia este greu
de stabi l it , cum este, de pildă , opera lui Heracl it . A stabi l i
punctuaţia la scrierile lui Heraclit e o adevărată trudă; n-oi cum
să te lămureşti căruia din cuvinte îi este ataşat un altul. celui
următor, sau celui din faţă? lată, de exemplu, începutul operei
sale: tOU A.6you tooo' rovto<;, fu:l. a�UVEtOt ăvepomot yî.yvovtat (fr. l ) . Este cu totul neclar la care din cuvinte trebuie raportat adverbul
fu:l. prin punctuaţie. DEM ETRIOS, De Elocutione 1 92. Limpezimea
expresiei se poate obţine pe mai multe căi: mai întâi. dacă
cuvintele îşi păstrează sensul lor propriu şi apoi prin legăturile
dintre cuvinte; stilul asyndetic şi dezlânat este întru totul obscur;
căci, întocmai ca în scrierile lui Heraclit. prin l ipsa de legătură
sintactică, nu se distinge care este începutul fiecărui membru
dintr-o frază. Cel mai adesea, lipsa de legătură face ca frazele
să f ie obscure . DIOG. LAE RT. 1 1 , 22: se spune că Eur ipide ,
înmânându-i lui (Socrate) opera lui Heraclit, 1-a întrebat: .. ce
părere ai? " Iar Socrate a răspuns: .. cele ce am înţeles sunt
excelente; cred că la fel sunt şi cele pe care nu le-am înţeles;
afară dacă nu este nevoie de un scufundător din Delos" (ca să
le înţelegi).
ÎNVĂŢĂTURA
5. ARIST. Metaph. A 3 . 984 a 7 (s. c . 1 8, 7 1 1 09, 5) . SIMPL.
Phys. 23, 33 (aus Theophr. Phys. Opin. fr. 1 , D. 475) "hmacro<; oc 6
MEtmtovtîvo<; (c . 1 8 , 7) Kal. 'H. 6 't::cpemo<; f.v Kal. o\itot Kal. KtVOUj.lEVov
Kal. 1tE7tGpa<Jj.lEVOV, aA.A.a. 1tiip E1t0tflcrav ti(v llpxftv, Kal. EK 7tupO<; 1tOtoUcrt
267
ta ovta 1tUKVCOO"Et Kat llavoom:t Kat OtaÂ:Uo'OOI. 1t(XÂ.tV E� 1ti.ip, � taUtll�
111� OOOll� qn)m:co� tfi� imoKEtllEVll�· 7tup0� yap a11ot�i]v d vai !pllOW 'H.
mivta. 1t01EÎ OE Kal. tru;tv ttva Kat xpovov 00pl0"11EVOV tfi� tOU K00110U
11Et�oÂ.fi� Kata ttVa EtllapllEVllV aVUYKllV. AET. 1, 3, 1 1 (D. 283) 'H. Kat
"I1t1tacr� 6 Meta1t0vtîv� <lpxi]v t&v a7tavtcov to 7ti.ip. EK � yap ta
7tavta yivecr9at Kal. Ei� 1tiip 7tavta tEÂ.Eutâv Â.Eyoum. toutou OE
KataO"�EVVUilEVOU K00"1101t01EÎ0"9at ta 1tUVta· 1tpW"tOV 11EV yap "tO
7taXU11EPEO""tatov amo O"UO""tEÂ.Â.OilEVOV yfi yiyvetat, E1tElta avaxaÂ.WilEVllV
autoii Ei� "tTJV yfiv U1t0 "tOU 1t� cpUO"Et OOwp a1tO"tEÂ.Etcr9at, ava9ullt0011EVOV
& ăEpa yiyvecr9at. 7taÂ.tv oe tov KOOilov Kal. ta crcll!lata 1tavta u1to tou
1tU� avaÂ.ooo9at EV tfit EK1tupOOO"El. Vgl. 5, 5, 1 1 09, 1 0. GAL. de
elem. sec. H ipp. 1 4 (1 443 K . 23, 1 Helmr.) ot tE -ro 1ti.ip [namlich
cr-rmxeîov Ei7tovt�l ci>crautco� EK toii cruVtov 11ev Kal. 1tU1CVOU11Evov ăEpa
yiyvecr9at, 1taeGv o' Ett 11âUov toiito Kal. crcpo()pOn:pov 7ttÂ.lleEv U&op, tm 1tÂ.EÎO""tOV & 1tU1CVweEV yfiv U1tO"tEÂ.Etcr9at, O"UÂ.Â.oyi�ovtat Kat autol. toiit'
dvat to O""tOtXEÎOV.
5. ARISTOTEL Metaph. 1, 3, 984 a 7 (c. 1 8 , 7, 1, 1 09, 5) . SIMPL.,
Phys. 23, 33 (din TEOFRAST, Phys. Opin. , fr. 1 , D. 475) . Hippasos
din Metapont (c. 1 8, 7) şi Heraclit din Efes, admit şi ei existenta
unui principiu unic , mobil şi l im itat, dar consideră focu l ca
acest pr incipiu ş i explică devenirea lucru ri lor din foc prin
condensare ş i rarefiere precum tot la foc le readuc prin
descompunere , ca ş i când acest element din natură ar fi
unicul care stă la baza devenir i i . Heraclit afirmă că toate
sunt un rezultat al transformării focului . E l vorbeşte despre o
anumită ordine şi despre o perioadă l imitată în transformarea
lumi i , conform hotărârilor de neînlăturat ale soa rtei . AET 1, 3 ,
1 1 (D , 283) Heraclit şi H ippasos d in metapont consideră focul
ca principiu a l tuturor lucrurilor; din foc , susţin ei , se nasc toate
lucrurile şi în foc se sfârşesc . Când focul se st inge , în lume se
268
a lcătuiesc toate câte sunt; mai întâi , partea mai densă a
focului , tot strângând u-se laolaltă , devine pământ, apoi ,
când pământul se d ilată, prin actiunea focului, Heraclit spune
că apare apa, iar din exhalat i ile de pe suprafata apei se
iveşte aeru l . Ş i iarăşi lumea şi toate corpuri le cad pradă
focului în incendiul universa l . Cf. 5, 5, L 1 09, 1 0 . GALENOS, De
elem. sec. Hipp. 1 , 4 (1, 443 K. 23 1 Helmr.). Acei care (consideră
focul un element primordial) - dacă admit că din strângerea
şi îngroşarea focului se naşte aerul, că supus din ce în ce mai
mult acestei actiuni, cu o vigoare sporită, apare apa şi că la cel
mai înalt grad de îngroşare devine pământ -toti aceştia sunt de
acord că focul este elementul (primordial).
6. PLAT. Cratyl. p. 402 A Â.EyEt 1tOU 'HpaKÂ.Ett� on 1tllVta xwpEÎ
Kat OUOEV IJ.EVEl Kat 1tOtaj.tOU pofit cX1tElKilSWV ta ovta AtyEt ro� ol.� E� tOV
autov 1tOtaj.tOV OUK âv E!J.Ilatll� (vgl. B 9 1 . 1 2) o AET. 1 23, 7 (0. 320) 'H.
ftpEj.tiav IJ.EV Kat O'tamv EK t&v OÂ.WV avf!tpEt' EO'tl yap tOUtO t&v VEKpWV'
KlV1101V OE toî� 7tâ.O'tV cX1tEOtOoU, aiOwv IJ.EV toî� atoiot�, <p9apri!v OE toî�
<p9aptoî�.
6. PLATON, Cratylos 402 A Heraclit spune undeva că toate
sunt trecătoare, că nimic nu rămâne, şi asemănând existenta
unui fluviu care curge, sustine că e cu neputintă să te cufunzi de
două ori în acelaşi fluviu. AET. L 23, 7. (0. 320) Heraclit suprimă din
Univers repausul şi stabilitatea. Această stare este caracteristică
numai mortilor. El atribuie tuturor lucrurilor mişcarea, eternă pentru
cele eterne, pieritoare pentru cele care pier.
7 . ARIST. Metaph. r 3. 1 005 b 23 aouvatov y(xp 6vnvouv tautov
'i.moÂ.aj.tj}UVEtV Eivat Kat IJ.Tt EtVat, Ka9a7tEp ttVE� otovtat ÂE'YEtV
'HpaKÂ.Et tOV.
269
7 . ARISTOTEL Metaph. I I I , 3, 1 005 b 23. Este peste putintă să
admitem că acelaşi lucru există şi nu există, aşa cum unii cred
că a sustinut Heraclit.
8. AET. 1 7. 22 (D. 303) 'H. 'tO 1tEpt00t1(0V 1tUp ailhov [namlich
dvat 9E6v1, Eill<XPI!EVT(V & "A6yov EK tfj� evavnOOpollia� OT(I!t01.JIYYOV t&v i:îvtwv (vgl. 1 1 4 1 , 1 0) . 1 , 27, 1 (D. 322 nach Theophrast) 'H. mxvta Ka9' Eill<XPI!EvT(V, n']v OE auti]v U1tCtpxHV K!lt UVU"fKT(V. 28, 1 (D. 323
nach Poseidonios) 'H. oOOiav Eil!apVEVT(� a7tEp<XivEto "A6yov tov oux
oucria� 'tOU 1t!lV'tO� OtllKOV't!l. !lU'tT( o' EO'tl 'tO aieepwv O'WI!!l, O'rtEpll!l tfi� tou 7tavto� yEvEcrEW� Kat 7tEpt60ou !!Etpov 'tE't<X"fllEVT(�. Vgl. c . 1 8, 8.
8. AET. 1 , 7 . 22 (D. 303) Heraclit pretinde că focul etern care
revine la intervale fixe (este divinitatea) , şi că soarta este logos-ul,
demiurgul lucrurilor apărute prin ciocnirea contrariilor (cf. 1, 1 4 1 ,
1 0) . 1, 27, 1 (D. 322 după Teofrast) . Heraclit afirmă că toate se
petrec conform soartei care este unul şi acelaşi lucru c u
necesitatea. 28, 1 (D. 323 după Poseidonios) Heraclit demonstra
că esenta ursitei este /ogo.Y-ul care pătrunde substanta Universului.
Ursita este un corp de natură eterică, sământa genezei universale
şi măsura unei perioade stabilite. Cf. Hippasos, B 13 .
9. ARIST. de port. anim . A 5. 645 a 1 7 Kaeci7tEp 'H. AtyEtat npo�
'tO� !;evo� El1tEÎV 'tO� �0'\JAOI!EVO� EV't'UXEÎV aut&t, Ol E1tEtOTJ 1tpOOlOV'tE�
Eioov !lU'tOV 9EpOilEVOV 7tp� 'tWt Î1tVWt EO''tT(O'!lV (EKEAE'UE yap auto� EtmEV!lt Sappouvta�· dvat yap Kai EV'taOOa ero�). oiîtw K!lt npO� 'tTJV �i]tT)O'tV 7tEpt [xacrtou t&v �cînwv 7tpootf.vat OEÎ llll O'UO'W7tOU1!EVOV, oo� EV a1tamv i:îvt� nv� <p'UO'tKOU Kat Ka"Aou.
9. ARISTOTEL, De partibus animalium 1 , 5, 645 a 1 7 . După cum
se povesteşte, Heraclit s-a adresat cu bunăvointă străinilor
dornici să-I cunoască. Aceşti oameni, intrând în casă, s-au sfiit
2 7 0
să înainteze când I-au văzutîncălzindu-se lângă cămin; (atunci
el i-a poftit să se apropie fără teamă, spunând că şi în acel loc
se află zei) ; tot aşa, în cercetarea fiecărei fiinte, trebuie să
procedezi fără şovăiel i , ca şi când în toate există o parte
naturală şi frumoasă.
1 0. PLATO Soph. 242 D 'Iâ&� . . . Kal. l:tKEÂ.tKal. nvE� ... Mooom
[Heraklit und Empedokles] �UVEVOT]<JUV, on . . . âmpaÂ.EO'tatov .. . AE"(ElV,
oo� to ov 7toÂ.Â.a tE Kal. ev fcrnv, fxSpat oe Kal. <ptAim cruvexEtat.
'ota<pEpOIJ.EVOV yap ad �UlJ.<pEpE'tat', <pacrl.v ai 0'\lV'tOVOOtEpat 'tWV Mo\lO'WV
[B 1 0], ai OE lJ.aÂ.aKWtEpal 'tO IJ.EV ad taOO" oihw� EXELV EXclÂ.acrav, EV
lJ.EpEt ft totE IJ.EV E t vai <pam to tâv x:al. <piÂ.ov im' 'A<ppoOi tT]�, totE ft 7t0Â.Aa x:al. 7tOÂ.ElJ.lOV auto aut&t Ota NEÎK� n [3 1 B 17]. - ARIST. de
caelo A 10 . 279 b 1 2 "fEVOIJ.Evov IJ.Ev ouv ânavtE� Ei vai <pamv [nămlich
tOV oupav6v], cXÂ.Aa "(EVOIJ.EVOV oi IJ.EV âiotov, oi OE <p8apîov 007tEp 6nouv
ăUo t&v <ptX:JEt cruVtcrtalJ.EVrov, oi ft EvaU� 6tE IJ.Ev out� 6'tE ft ăÂ.Â.�
EXEtv <pEIELpOIJ.Evov x:al. tomo aEi. otatEÂ.Eîv oiltro�. Wcr7tEp 't:.1J.7tEOoKÂ.fi� 6
'Ax:payavtîv� x:al. 'H. 6 't:.<pEO'l�. Phys. r 5. 205a 3 Wcr7tEp 'H. <pT]O'lV
a1t:avîa yivE08ai 7tOtE 7t:Up. SIMPLIC. de Caei. 94,4 Heib. x:al. 'H. ft 7to'tE IJ.Ev EK7tupo008at AE"(Et tov KOOIJ.OV, 7tOtE ft EK tou 1tUpb� cruvicrtacr8at
miÂ.tV autov x:atâ nva� xp6vou 7tEplOOO� EV oi� <pl]O'l 'IJ.E'tpa cX7t'tOIJ.EV�
x:al. IJ.E'tpa crj3EVWIJ.EV�· [B 30]. ta'lrtT]� oe tfi� O�T]� ilcrtepov E"(Evovto x:al.
oi l:tWlKOi. Vgl. B 3 1 . AET. 11 1 . 2 (D. 327) 'H . . . . eva 'tOV KOO'IJ.OV. 4, 3
(D. 33 1 ) 'H. ou x:ata xp6vov Eivat "(EVT]'tOV 'tOV KOOIJ.OV, aUa Kat'
E7tivowv. 1 1 , 4 (D. 340) llaplJ.EvtOT]� 'H ... . m)ptvov Eivat tov oilpav6v.
1 0. PLATON, <I>Sofistui<D> 242 D-E. Mai târziu , . . . anumite
<I>Muze<D> ioniene şi siciliene (Heraclit şi Empedocles) s-au
gândit că cel mai sigur e să îmbini cele două teze şi să spui:
existenta este totodată multiplă şi una , coeziunea fi indu-i
asigurată prin ură şi iubire , căci, sustin Muzele mai hotărâte,
2 7 1
" d iscordanţele întot deauna se a c ordă ". M u ze le m a i
şovăielnice se arată mai puţin riguroase c u privire la concepţia
că " acestea aşa rămân pe vecie"; în a lternanta pe care o
ad mit, Un iversul este când unul şi p l in de iub i re datorită
Afroditei, când multiplu şi vrăjmaş lui însuşi prin acţiunea nu ştiu
cărei vrajbe. ARISTOTEL, <I>Oe cae/.<D> 1 . 10, 279 b 12 . Toţi afirmă
că (cerul) s-a născut, însă unii (sunt de părere) că s-a născut ca
ceva veşnic, iar alţii ca ceva pieritor, întocmai ca orice alt lucru
d in cele alcătuite de natură . Alţ i i , -cu m ar f i , de p i ldă,
Empedocles d in Agrigent ş i Heraclit d in Efes -susţin că cerul
este supus pieirii la anumite intervale, fie într-un fel, fie în altul şi
că acest proces continuă veşnic. <I>Phys.<D> I I I . 5, 205 a 3. Aşa
cum susţine Heraclit că la un moment dat toate devin foc .
SIMPL. , <I>Oe ca/ea<D>94, 4 Heib. Şi Heraclit spune că lumea,
ba se aprinde în incendiul universa l, ba se reconstituie iarăşi din
foc, după anumite perioade de timp, în care , zice el, " după
măsură se aprinde şi după măsură se stinge" (fr. 30) . Ulterior,
filosofii stoici şi-au însuşit această părere. Cf. fr. 3 1 . AET. 1 1 , 1 , 2.
(D. 327). Heraclit (pretinde) că lumea este una. 4 , 3 (D. 33 1 )
Heraclit (pretinde) că lumea n u s-a constituit după capriciu!
timpului, c i conform unui plan bine chibzuit. 1 1 , 4 (D. 340)
Parmenides şi Heraclit (susţin) că cerul este alcătuit din foc.
1 1 . -1 1 , 1 3, 8 (D. 342) IlapJ .. u:viOTJ� Kal. 'H .. mA.itJ.!ata 1t'Up0� ta ăcrtpa ..
17 , 4 (D . 346) 'H.. . . .. tpE(j)Ecr9at tou� acrtEpa� h tft� a1to yft�
ava9uJ.!taO"Ero� ..
1 1 . AET. 1 1 , 1 3, 8 (D. 342) Parmenides şi Heracl it susţin că
astrele sunt îngrămădiri de foc. 1 7 , 4 (D. 346) Heraclit (spune)
că astrele se întreţin din exhalaţia care se desprinde de pe
pământ.
2 7 2
12 . - 1 1 20, 1 6 (D. 351 ) ' H . . . . ăvalllla voEjJOv to EK 9aÂ.at'tT]<; Eivat
tov flÂ.wv. - 22, 2 (D. 352) crKaq>OEilifJ, u1t6Kuptov. - 24, 3 (D. 354)
(yivEcr9at titv eKÂ.Et\jltV) Kata titv toti crKa<pOEtoo\i<; crtpo<pftv, rocrtE to llEV
KoîÂ.ov ăvro yiyvecr9at, to OE Kuptov Katro 7tp0<; titv TtllEt[pav O\jltV. - 27,
2 (0. 358) 'H. crKa<pOEtOfl ('tftV crEÂ.TtVTJV). - 28, 6 (D. 359) 'H. tautov
1tE1tOV9EVat 'tOV TlÂ.lOV Kat 'tftV CJEÂ.TtVT]V. crKa<pOEtOEt<; yexp ovta<; 'tOÎ<;
crx'ftllacrt toil<; acrt[pa<;, OEXOilEVO'IJ<; tix<; U1t0 til<; ilypâ<; ava9ullt<icrEro<;
auyci<;, <protU�Ecr9at 1tpO<; tftV <pavtamav, Â.all1tp0'tEpov llEV 'tOV flÂ.wv· EV
Ka9apro'tEprot y(xp liEpt <pepecr9at· titv OE crEÂ.TtVTJV ev 9oArotEprot' oux to\ito
Kat allaupo'tEpav <paivEcr9at. - 29, 3 'H . . . . (EKÂ.Et1tEtv titv crEAEVTJV) Kata
'tftV 'tOU CJKa<pOElOO\i<; CJ'tpo<pftV Kat tix<; 1tEpllCÂ.tcrEt<;.
1 2 . AET. 1 1 , 20, 1 6 (D. 35 1 ) Heraclit spune că soarele este
o făclie dotată cu ratiune; şi că iese d in mare. AET. 1 1 , 22, 2
(D. 352) Forma lui este aceea a unui bazin concav, putin
bombat. AET. I l , 24 , 3 (D. 354) Heracl it afirmă că (ecl ipsa se
produce) atunci când corpu l în formă de bazin se răsuceşte
în aşa fel încât partea scobită se întoarce cu fata în sus, iar
partea convexă cu fata în jos , expusă vederi i noastre. AET.
I l , 2 7 , 2 (D. 358) Heracl it spune că (luna) are forma unui
bazin . AET. I l , 28, 6 (D. 359) Heraclit af i rmă că acelaşi lucru
s-a întâmplat şi cu soarele şi cu luna . Aceste astre, având
de fapt forma unor bazine, îş i primesc razele de la exhalatia
umedă şi devin focare luminoase . Lumina soarelu i este mai
stră lucitoare, căci acest astru se mişcă într-o zonă cu un
aer mai tulbure, apare mai obscură . AET. 1 1 , 29, 3 . Heracl it
sust ine că (fazele luni i) sunt în raport cu învârtirea bazin ului
ei ş i cu înc linati i le ce le suferă.
1 3. AET. 1 1 32, 3 (D. 364) 'H. EK 1-1upirov 6KtaKocrirov Evtaut&v ftÂ.taK&v
(tov llEyav evtamov Eivat). (Vgl. Censorin. 1 8, 1 0 hic annus etiam
273
heliacos a quisbusdam dicitw; et ab aliis (Heraklir?) 9wu tvuxu't6�
. . . ( 1 1 ) hunc Aristarchus putavit annorum verten tium 1 1
CCCCLXXXII I I . . . , H . e t Linus X DCCC.
1 3 . AET. 1 1 , 32, 3 (D. 364) După Heraclit (marele an) se
compune din 1 O 800 de ani sol ari. Cf. CENSORIN US 1 8, 1 O, acest
an este denumit de unii şi heliac şi de către a lfii (de Heraclit?)
9Eou tvw.m6� (anul zeului) . . . ( 1 1 ) după evaluarea lui Aristarh, acest
an este constituit din 1 484 de ani solari . . . după cea a lui Heraclit
şi Linus, din 1 0 800 de ani solari.
1 4. -III 3, 9 (D. 369) 'H. l}pov'tJlv !!EV Ka'tu O"'l)(J'tpoqlU� avewov Kat
vccp&v !CUt Efl1t'tcOIJEiţ 1tVE\lf.LU'tOOV El� 'tU VEq>T(, acr'tpaml� oc ICU'tU 'tU� 'tWV
9\lf.LtOOf.LEvOOV tl;a'JIEt�, npT(cr'tfjpa� oc Ka'tu vccp&v Ef.L7tpijcrEt� !Cat crl3ecrn�.
1 4. AET. I I I , 3, 9 (D. 369) Heraclit spune că tunetul se produce
în urma aglomerării de curenti şi de nori şi a ciocnirii puternice
între vânturi şi nori; fulgerele, la rândul lor, sunt un rezultat al
aprinderii exhalaf ii lor umede, iar perdele le de fulgere sunt
provocate de aprinderea şi st ingerea norilor.
1 4 a. NICAND. Alex. 1 7 1 ff. (vgl. B 84)
!CUt 'tE crU y' ayAEUKT(V l}a\j/Uiţ iOEV'tU SIXA.acrcrav,
ijv 'tE Kat U'tf.LEUEtv avef.Lotţ 7t6pEv 'cvvooiyaw�
cruv 7tUpi. Kat yup OTJ 'tO 1tVOU� cruVOpafl VU'tat
ex9fxxî�
7tUp f.!Ev UEt�OOOV !CUt UXUVE'tOV ihpEcrEV oooop
apyEcr'ta�, !Cai p il 1-LEV UlCOOfl ijmcra, q>tA.opyi]�
2 7 4
&cmo�Et VTJOOV 'tE Kat Ej.up9op€cov ait;11&v,
UATJ o' EX9oj..LEVOto 1rllp0c; KU'ta SEow'>v UKOUEt. Schol. a'tj..LE&tv & oouA.E&tv, u7toKEîaem· chj..LtvEc; yap oi oouA.ol"
on & OOUAEUEl it eaA.acrcra Kat 'tO 1tUp UVEj..LOtc;, KU'ta 9Eîov VOj..LOV OTJAoVO'tl, 'tOU'tO & Kat 'H. Kat MEVEKpCtîTtc; dpTJKEV. c:Xpytcr'taTJ : oiovd 1:ouc; âvtj..Louc;. âXUVE'tov & 'to 1tOAUXU'tov· 'to yixp a Em'tanKov Ecrnv. EKri9Ecr8m ouv IJouAE'tUl Ota 'tOU't(J)V KUL 'H., on 1tclV'tU EVUV'tia âAA.fiA.otc; Ecr'tÎ. Kat' UU'tOV . . . 0Ecr1tO�El VTJOOV . 'tfit yixp eaA.âcrcrTJl U1tOKElV'tat 'ta 1tAoia, 'tOOl oc
1tUpl it UATJ. Ej..LcpEloptwv o' ait;TJOOV" 'tOOV EV ElaA.âcrcrTtt cpSEtpaj..LEvWV.
14 a. NICANDROS, <I>Aiexipharmaca<D> 1 7 1 şi urm. : " Şi tu
te-ai scăldat în apele sărate ale mării de culoarea violetei,
marea pe care Ennosigaios a hărăzit-o să robească vânturilor
împreună cu focul. Căci pe de o parte, prin suflările vrăjmaşe,
focul cel veşnic viu este potolit, iar apa nesfârşită se teme de
vânturile care alungă norii; pe de alta însă, când uraganul
dezlănţuit pe mare pune stăpânire pe corăbii şi pe vieţuitoarele
care pier înecate, materia ascultă de legea focului distrugător".
SCHOL. â'tj..LEUElv înseamnă " a fi sclav", " a te supune"; â'tj..LEVEc; sunt sclavii; că marea şi focul, evident după o lege divină, sunt
robii vânturi lor, acest lucru I-au spus şi Heraclit şi Menecrates . . . .
Aşadar, în acest chip, ş i Heraclit vrea să demonstreze că, după
câte crede, toate lucrurile se opun (evavria) în sine unul altuia;
&cr1t6�Et v11oov: corăbiile devin prada mării iar materia lemnoasă
prada focului; Ej..LcpEloptwv o' ait;11&v : " cele ce pier în mare".
1 5 . ARIST. de anima A 2. 405 a 24 Kat 'H. oc 'tftv ixpxiJv dvm cp11m 'lfUXTJV (wie Diogenes 64 A 20), d1tEp 'tTJV âvaEluj..Liamv [B 12], � ilc; 1:ciAA.a cruvicr'tTJmv. MACROB. S. Scip. 1 4, 1 9 (animam) H . physicus
scintillam stel/aris essentiae. AET. IV 3, 1 2 (D. 389) 'H. 'tTJV j..LEV 1:ou KO<Jj..LOU \jiUXTJV âvaEluj..LÎillnV EK 'tOOV EV au't&t i>yp&v, 'tftv OE EV 'toîc; �ffitotc; cl1t0 'riie; EK'tOc; Kat 'riie; Ev au'toîc; âvaEluj..LtâcrEwc;, Oj..LoyEvfl. Vgl . B 1 2.
(Vgl. c. 1 8, 9).
2 7 5
1 5. ARISTOTEL, <I>De anima<D> 1 , 2 , 405 a 24. Şi Heraclit
sustine (ca şi DIOGENES 64 A 20) că sufletul - în cal itatea sa de
exhalatie (fr. 1 2) din care se alcătuiesc toate celelalte - este
principiul lucrurilor. MACROBIUS, <I>Somnium Scipionis<D> 14,
1 9 (Sufletul) , după Heraclit, filosof al naturii (<l>physicus<D>) ,
este o scânteie de esentă stelară. AET. IV, 3, 1 2 (D. 389). Heraclit
pretinde că sufletul lumii reprezintă o e x h a 1 a t i e a locurilor
umede care se află într-însa, în timp ce, dimpotrivă, sufletul
vietuitoarelor reprezintă o îmbinare a e x h a 1 a t i e i care
provine din exterior, cu cea care provine d in interior, ultima
identică cu prima. Cf. fr. 1 2. (Cf. H ippasos, 9) .
1 6. SEXT. adv. math. Vll 1 26 ft. ( 126) 6 fi 'HpalCA.Et'to:;, Em:l. miA.tv
EOOKEt &ool. v <Opyav&oeoo 6 ăvepomo� � 'tl)v 't� W.."Jl8Eiac; yv&m v, aia9i]au
'tE K<Xl A6yon, 'tOUtWV 'tl)v .q.LEV> atcrOrjmV n:apan:A"Jl(riwc; 'tOt� 1tpOEljJI])lEVotc;
qrootKoîc;. ămcnov dvat VEVOfllKEV, 'tOV re A6yov im:onSE'tat Kpt'tTptOV. iJJ.J..a
'tl)v f.LEV atmhptv f:'Ai:tXEt Atywv Ka'ta Afl;tv 'KaKOt . . . f:x6vwv' [B 107], 01tEp
tcrov Tjv 't&t 'jktpl3{xpcov f:crn wux&v 'tat� â.A6yotc; aia9i]arot mcr'tE'6Etv'. ( 127)
'tov oc A6yov Kpt'tl)v � ăAT]SEiac; â.1UXpO.tVE't<Xt 01) 'tov On:owv&]n:O'tE, WJ....a
'tOV KotvOV Kat 8Eîov. TI� o' oonv omo:;, 0'\lV'tOf.lWc; un:o&tK'tfov· ilpfcrKEt yap
't&t qmm.K&t 'to 1tfPtEXOV �fl� AoytK6v 'tE âv Kat <ppEvfprc;. ( 128) Efl<patVEt oc
1:0 wtOi.\'to n:oA.u n:pOOeEv · "OJ.t� [cr 163] Ein:Wv·
1:oîo:; y&.p v6o:; f:crnv f:mxeovioov â.vepffi1t(l)v,
oiov f:n:' Tif.Lap ăyl]tcrt n:a'tl)p â.vOp&v 'tE SE&v 'tE.
Kal. 'ApxiA.oxo:; [fr. 68 D.J & <pTJO'l. 1:oilc; â.vepomo� 'tOtaii'ta <ppovEîv
'6n:OtTJV ZEiJc; f:<p' llflfpl]V ăyn'. Elpl]'tat OC Kat 'tOOt bUptn:lOTJt [Troad. 885]
'to au1:6·
oonc; <n:o't'> Ei cru O'OO't6n:acr1:o:; Eim.&îv
ZE�, Eh' â.vayKT] <pooEOc; El'tE voiic; �po'tOOV,
E1tEuSUfll]V O'E.
2 7 6
( 1 29) 'tOU1:0V ouv 'tOV 8Etov /...6yov Ka9' 'HpaKAEt'tOV ot' ava7tvof\<;
amiaavtE<; voEpol. yt VOilE9a, Kal. Ev llEV U1tVOt<; ATJ9atot, Kata OE EyEpm v
7taÂ.t v Ellq>povE<;' tv yap tot<; il7tvot<; Il uaavtcov t&v aiaSTJttK&v 1t6pcov
xcopi�E'tat tii<; 1tp0<; 'tO 1tEplixov <JUilq>UÎa<; 6 EV Ttll tv voii<;, llOVTJ<; tii<;
Kata ava7tvoiJv 7tpooq>OOEW<; acot�OilEVTJ<; oiovd nvo<; pi�TJ<;, xcopta9Ei<;
'tE a1tOj3âAAEt ilv 1tpO'tEpoV EixE llVTJilOVtKTJV OUValltV' ( 130) EV Of EYPTI'YOpaEt
1taAtV Ota t&v aiaSTJ'ttKWV 7t6pcov 001tEp oui 'ttVCOV eupiOcov 1tp0Klllj!a<;
Kai. t&t 7tEptexovn aulljlaAoov Â.oytKTJV tvouEtat ouvalltv. ov1tep ouv
'tp01tOV oi ăv9paKE<; 1tÂ.TJmâaavtE<; t&t 1tupt !Cat' aÂ.Â.oicomv Otâ1tupot
yivovtat, xcopta9EV'tE<; oc aptwuvtat, OU'tCO Kai. it Eml;Evco9Etaa tot<;
itllE'tEpOt<; <JCOilamv a7t0 toii 1tEptEXOV'tG<; llOtpa Kata llEV tov xcopt<JilOV
<JXEOOV ăAoyo<; yi VE'tat, Ka'ta OC 'tTJV O tU t&v 1tÂ.Et<J'tCOV 1t0p<OV <J'Illlq>Um V
61lOt0EtOi]<; t&t OAcot Kaeiata'tat. ( 1 3 1) 'tOU'tOV oi] 'tOV KOtVOV Â.oyov !Cai.
9EtOV Kai. OU Kata llE'tOXi]V ytVOilE9a ÂOytKOt, Kpt'tTJptOV ClÂ.TJ9Eia<; q>TJ<JtV
6 'H. · o8Ev 'tO llEV KOtVfjt mim q>atVOilEVOV, toiit' ElVat mat6v (t&t KOtV&t
y(xp Kai. 9Eicot Âoycot Âall�âvuat) , to ot nvt 116vcot 7tpoo7ti7ttov ămatov
imapxnv ota tiJv tvavtiav ainav. ( 132) tvapx61lEvo<; youv t&v ilEpi.
q>OOEW<; 6 1tpoEtpTJtlEVG<; avijp Kat 'tp01tOV 'ttVU OEtKVU<; 'tO 1tEptEXOV q>TJal'
'A6you . . . EmÂ.aveâvovtat' [B l ]. ( 13 3) o ta toutcov yap Pllt&<; 7tapaatiJaa<;
O'tt Kata llEtoxi]v 'tOU eEiou AOyOU 7tâvta 1tpCl't1:01lEV 'tE !Cat VOOUilEV
6Aiya 1tpo<JOtEÂ9oov Emq>EpEt 'oto . . . q>pOVTJmv' [B 2]. it o' E<J'ttV OUl( ăÂ.Â.o
'tt aÂ.A' ESTJyTJat<; 'tOU 'tp01tOU tf\<; 'tOU 7taVtO<; OtOtiCTJ<JEW<;. OtO Ka9' o 'tt âv autoii tii<; llVTJilll<; KatvcoviJacollEV, aÂ.TJ8EuollEV, â ot âv iotâacollEV,
tJ1Euo61lE9a. ( 1 34) viiv yap PT'It6tata Kai. tv toutot<; tov Katvov Â.oyov
Kpt 'tTJptOV a1toq>ai VE'tat, Kai. 'tU llEV KOt viit CjlTJffi q>at VOilEVa 1tt<J'tU oo<; âv
t&t Kotv&t Kptv61lEva A6ycot, ta oc Kat' ioiav EKamcot tJIEuoii. VII I 286
Kai. lliJV PTJt&<; 6 'H. CjlTJffi 'tO lliJ dvat ÂoytKOV tov ăv9pco7tov, llOVOV o'
'imapxnv q>pEviipE<; to 1tEptexov (s. Vl l 1 27) . Danac h APOLL . Tyan .
Ep . 1 8 'H . 6 cpumKo<; ăAoyov dvat Kata q>umv Eq>TJ<JE tov ăvepco7tov
( = Heracl. fr. 1 33 Byw.) .
2 7 7
1 6. SEXTUS EMPIRICUS, <I>Adv. math.<D> VII, 1 26 ş i urm . ( 1 26) .
Heraclit, deoarece şi el era convins că omul este înzestrat cu
două organe pentru cunoaşterea adevărului şi anume simturile
şi ratiunea (wyoc) din acestea două, întocmai ca şi filosofii naturii
(<puouoi) despre care am vorbit m a i sus ( E mpedocles şi
Democrit) . a considerat senzatia nedemnă de crezare, iar
ratiunea (wy�) a luat-o drept criteriu al adevărului. El merge
până la respingerea senzatiei spunând textual: (urmează fr. 1 07)
ceea ce înseamnă: .. este caracteristica sufletelor barbare să
se în creadă în s imt u ri le l i ps ite de ratiu n e ". ( 1 27) Apo i ,
demonstrează că ratiunea (Â.oyo<;) este arbitrul adevărului. dar
nu orice ratiune, c i numai cea comună tuturor, de esentă divină.
Acum trebuie să arătăm pe scurt ce reprezintă aceasta. Filosoful
naturii (care a fost Heraclit) se străduieşte să arate că tot ce ne
înconjoară este pătruns de <1>/ogos<D> şi de inteligentă. ( 1 28)
Dar Hom er, cu m u lt îna i ntea lu i , a a rătat acelaş i lucru
(<I>Odiseea<D> XVII I , 1 63) când a spus: " M intea oamenilor care
trăiesc pe acest pământ este întocmai cum o conduce tatăl
oamenilor şi al zeilor, zi de zi. " Archilochos, la rândul lui (fr. 68 D.) .
spune că oamenii aşa gândesc " după cum le hărăzeşte Zeus
de la o zi la alta". Acelaşi lucru il găsim exprimat şi la Euripide
(<I>Troad<D>. 885) :
" Oric ine-ai fi tu Zeus, greu de pătruns,
Fie necesitate a naturii, fie minte a muritorilor,
Către tine îmi înalt ruga".
( 1 29). După Herac lit, aşadar, devenim intel igenti, dacă
sorbim prin inspiratie această ratiune divină; în vreme ce în somn
ne pierdem memoria, la deşteptare devenim din nou pe deplin
conşt ient i . Într-adevăr, în timpul somnului. căile prin care
2 7 8
percepem sunt închise, iar inteligenta (vou�) care se află în noi
este tă iată de contactul cu exteriorul; comparabilă cu o
rădăcină, nu păstrează decât un singur tir de legătură cu
exterioruL prin mijlocirea respiratiei. Astfel separată, inteligenta
(6 vou�) îşi pierde capacitatea aducerii aminte pe care o avea
mai înainte. ( 1 30) În cursul deşteptări i , inteligenta se strecoară
iarăşi prin căile simţurilor. aşa cum ar pătrunde prin nişte portite
şi, luând contact cu mediul înconjurător. îşi redobândeşte
capacitatea de a raţiona (Â.o')'l.KJl ouvaJ..n�). În acelaşi chip în care
cărbunii apropiati de toc devin incandescenti. ca urmare a
schimbări i suferite, ş i , dimpotrivă. se sting când sunt îndepărtaţi
de toc. tot aşa şi acea parte a mediului înconjurător. găzduită
în trupurile noastre. în condiţiile unei separări, devine aproape
neputincioasă să mai raţioneze (ăÂ.oy�); dar, contopindu-se (cu
medfiul înconjurător) , prin nenumărate căi, devine identică cu
" Totul". ( 1 3 1 ) Această ratiune comună tuturor şi divină, din care,
dacă ne îm părtăş im, su nte m în stare să rationă m , este
considerată de Heraclit drept criteriu al adevărului . De unde se
poate conclude că ceea ce este evident pentru toti în comun
este totodată şi demn de încredere (căci ţine de raţiunea
comună şi divină), iar ceea ce, din contra. i se pare unuia singur,
nu merită crezare. pentru motivul opus. ( 1 32) Într-adevă r,
filosoful pomenit de noi, la începutul lucrării sale, < I> Despre
Natură<D>, după ce expl ică într-un a n u me te l mediu l
înconjurător, zice: (urmează tr. 1 ) . ( 1 33) După ce a arătat prin
aceste afirmaţii cât se poate de lămurit că noi săvârşim şi
cunoaştem totul prin participarea la raţiunea divină -puţin mai
departe adaugă: (urmează tr. 2) . Aceasta nu reprezintă altceva
decât o explicaţie a chipului în care este guvernat universul.
Prin urmare, în măsura în care participăm la acest proces prin
mijlocirea memoriei, nu greşim; dimpotrivă. ne înşelăm în măsura
279
în care ne închistăm în opiniile noastre personale. ( 1 34) Aşadar,
prin aceste argumente, Heraclit demonstrează în modul cel
mai convingător că raţiunea comună (6 Kmvovc; A.6yoc;) este
s ingurul criteriu de urmat şi că numai lucrur i le care ni se
înfăţişează tuturor sunt demne de crezare, pentru că ele sunt
trecute prin prisma raţiuni i comune, în timp ce acele lucruri care
apar fiecăruia în parte, sunt false. VII I , 286 Heraclit afirmă cu
toată convingerea că la origine omul nu este înzestrat cu raţiune
şi că singur mediul înconjurător posedă capacitatea de a gândi.
1 7 . AET IV 7, 2 (D. 392) <'H. ăql8aptov El vm tl'tv 1j!UXftv>· E/;tofuav
yap Eic; tftV tOU 1tavt0c; ljl'\lXftV avaxropEîV 1tp0c; to 6J.LOYEVEc;.
1 7. AET. IV, 7 , 2 (D. 392) «După Heraclit, sufletul este nepieritor>>;
căci ieşind din noi şi contopindu-se cu sufletul Universului, el se
reintoarce spre ceea ce s-a născut odată cu el.
1 8. -V. 23 (D. 434) li. roi oi :EwtKOt ăpxoo8at to\Jc; mep6mcroc; tilc;
tEA.Elim]toc; 1tEpt tl'tv &mepav Ej300J.La&x, 1tEpt fiv 6 0'7ttţlJ.LanKOc; KtVEîtm. CwOc;.
1 8. AET. V. 23 (D. 434) Heraclit şi stoici i afirmă că omul începe
să se desăvârşească abia spre paisprezece ani, atunc i când
sperma începe să devină activă.
1 9. (fr. 87 -89 Byw.) . PLUT. def. arac. 1 1 . 4 1 5 E oi J.LEV 'i(ll<Ovtoov'
avaytyvffimcovtec; [bei Hesiod. fr. 1 7 1 ' 2 Rz. 2] EtTJ tptâKOVta 1t0to00t tftV
y E V E a V Ka8''HpâKÂ.EttOV, EV rot XP6voot yEvv&vta 1trtpEXEt tOV El; autoi'i
YEYEVVflJ.LEvov 6 yEwftcrac;. Philo. fr. Harris (Cambr. 1 886) p. 20 ouvatov
ev tptaKootoot EtEt tov ăv9pomov 1tâ1t1tov yEvEcr9at, i(jlâv J.LEV 1tEpt tl'tv
trocrEpOOKm.OEKaEtft i(A.tKiav, tv Tit cr1tcipEt, to & cr1t(Xţ'tv tvmmou yEvOJ.LEvov
1tâ.A.tv 1tEVtEKat&xâtoot EtEt to OJ.Lowv t':autoot yEvvâv. Vgl. CENSORIN.
280
1 7, 2 saeculum est spatium vitae humanae /ongissimum partu et
marte definitum. quare qui annos triginta saecu/um putarunt
multum videntur errasse. hac enim tempus g e n e a n vocari
Heraclff'us auctor est, quia o r b i s a e t a t i s i n e o sit spatio:
orbem autem vocat a e t a t i s, dum natura ab sementi humana
ad sementim revertitur. Missverstanden bei JOH . LYDUS de mens.
III 1 4 69€v o\nc ano 0'1C01tOU 'H. YEVEUV 'tOV j.LTJV<l KCXÂ.Et.
1 9. (fr. 87-89 Bywater) PLUTARCH., <I>De defectu oraculorum
1 1 , 4 1 5 E . Cei care citesc lectiunea "jkOvtwv" (la Hesiod, fr. 1 7 1 , 2
Rzach2) consideră o generatie tot la treizeci de ani după cum
sustine şi Heraclit; la această etate e posibil ca părintele să aibă
un fiu capabil să procreeze. PHILO. fr. Harris (Cambridge, 1 886) ,
p. 20. La treizeci de ani este cu putintă ca omul să fie bunic,
ceea ce înseamnă că pubertatea începe cam pe la paisprezece
ani, perioadă în care omul poate să procreeze, iar fătul care se
naşte după un an este, la rândul lui, în stare să genereze o fiintă
asemănătoare. Cf. CENSORINUS 1 7, 2. O generatie echivalează
cu cea mai lungă durată a vietii omeneşti, limitată de naştere şi
de moarte. În consecintă, cei care au redus generatia la o
perioadă de treizeci de ani , se pare că greşesc adânc . O
asemenea perioadă este denumită de Heraclit yEvEa, deoarece
ciclul vietii este cuprins în acest răstimp; el vorbeşte despre ciclul
vietii <tinând seama de intervalul) în care natura omenească
ajunge iarăşi să procreeze. Pasaj neinteles de loannes Lydus,
<I>De mensibus<D> I I I , 1 4: de unde, nu fără noimă , Heraclit
numeşte luna o " generatie".
20. CHALCID. c. 251 p. 284, 1 0 Wrob. (wahrsch. aus dem
Timaios comm. des Poseidonios.) H. vero consentientibus Stoicis
rationem nostram cum divina ratione conectit regente ac
28 1
moderante mundana: propter inseparabilem comitatum
consciam decreti rationabilis factam quiescentibus animis ape
sensuum futura denuntiare. ex quo fieri, ut adpareant imagines
ignotorum /ocorum simulacraque hominum tam viventium quam
mortuorum. idemque adserit divinationis usum et praemoneri
meritos instruentibus divinis potestatibus.
20. CHALCIDIUS. c . 25 1 , p . 284, 1 O Wrob. (probabil după
<I>Comentaru/ la Timaios<D> al lui Poseidonios). Heraclit, ale
cărui păreri sunt împărtăşite de stoici , face o legătură între
ratiunea noastră şi ratiunea divină care diriguieşte şi guvernează
cele ce se petrec pe lume: datorită acestei uniuni inseparabile,
ratiunea noastră este în măsură să cunoască hotărâri le ratiunii
divine şi , în somn, prin mijlocirea simturi lor, ea ne dezvăluie cele
viitoare. De unde se întâmplă că în fata ochilor noştri apar
imagini ale unor locuri necunoscute şi figuri ale unor oameni vii
sau morti. Acelaşi filosof apreciază arta divinatiei şi admite că
cei ce merită sunt preveniti de puterile divine care-i înştiintează.
2 1 . CLEM. Strom. 1 1 1 30 (1 1 1 84, 6 St.) 'Ava�ay6pav J.LEV yap 'tov
KA.a�oJ.LEVtov 'tTJV 9Eropiav q>avm wG �iou 'tEAo� dvm x:al. n']v a1to 'taU'tTJ�
EA.Eu9Epiav A.Eyoumv, 'Hpax:A.En6v 'tE 'tOV 't.q>Emov n']v EOOpE<J'tTJ<TIV.
2 1 . CLEMENS, <I>Stromaf<D> 1 1 , 1 30 (1 1 , 1 84, 6 St.) . Anaxagoras
din Klazomene afirmă că scopul vietii este meditatia şi libertatea
care rezultă din contemplare, iar Heraclit din Efes, satisfactia.
22. (43 B.) . EUDEM. Eth. H l . 1 235 a 25 x:al. 'H. emnJ.Laî 't6Jt
1t0ti)cravn 'ci>� Ept� EK 'tE 9E6Jv x:al. avepomrov U1t0Aot 'to' ['E 107]" ou yap âv
dvm a p J.L o V i a V J.LTJ OV'tO� O�EO� Kat �apto� ooot 'ta �&ta ăvEU
ei)A.E� ��:al. ăppEv� evanirov ov'toov. SIMPL. Cat. 4 1 2 . 26 Kalbfl . fOgt
dem Homerverse zu oixi)crEcrSat yap q>TJ<n 1tana. NUMEN. fr. 1 6
282
Thedinga (bei Chalcid. c . 297) Numenius laudat Herac/itum
reprehendentem Homerum qui op taverit in teritum ac
vastitaten malis vitae, quod non inte/ligeret mundum sibi de/eri
placere, siquidem si/va, quae malorum fons est, exterminaretur.
Vgl. Plut. de lside 48 p. 370.
22. (fr. 43) . ARISTOTEL <I>Etica Eudemică<D> VII, l , 1235 a
25. Heraclit critica pe autorul acestui stih: " aşa ca lupta să
piară şi dintre zei şi dintre oameni"(<l>//iada<D> XVII I , 1 07); a r m
o n i e n-ar exista dacă n-ar fi ascutitul şi gravul , şi nici fiintele vii
fără opozitia între femelă ş i mascul . SIM PL. , <I>Cat. <D> 4 1 2 .
26 Kalbfl . a propie versul lu i Homer de: " spune că toate vor
t rece". N U M ENIOS, fr. 1 6 Thedinga (la C ha lcidius, c. 297) .
N umen ios îl laudă pe Heracl it că 1-a crit icat pe Homer.
p o e t u l dorea p i e i re a ş i d ist rug erea re le lor d i n v iată ,
neîntelegând că lumea s-ar d ist ruge singură dacă materia,
care este izvorul relelor, ar fi înlăturată. Cf. PLUTARCH. , <l>de
lside<D> 48, p . 370.
23. ( 1 4 B.) . POLYB. IV 40 OUK av En 1tpE1tOV EtTJ 1tOlTJ'tUÎt; KUt JlUSoypaq>mt; XPfiCJ9at JlUp'tUCJt 70Cpt 'tOOV ayVOOUJlEVOOV, 010Cp oi 1tp0 TtJlOOV
70Cpt 'tOOV 1tÂ.EtCJ'tOOV, amCJ'tO\lt; CtJl<ptCJjlTJ'tOUJlEVOOV 1tUpEXOJlEVOt j3Ejlatrotixt; Katix tov 'HpaKA.mov. Vgl. B 40. 42. 56. 57. 1 0Ll .
23 . (fr. 14) . POLYBIOS IV, 40. N-ar trebui ca asupra lucrurilor
pe care le ig norăm să ne sprij in im pe mărturii le poetilor şi
mitografilor - aşa cum făceau înaintaşii noştri în majoritatea
cazuri lor, aducând în problemele controversate, aşa cum
afirmă Heraclit, chezăşia unor oameni în care nu poti avea
încredere. Cf. fr. 40, 42, 56, 57, 1 04.
283
B. FRAGMENTE
Heraclit. Despre natură
l . SEXT. adv. math. VII 1 32 (Vgl. A 4. 1 6. B 5 1 ) toi'> oc 'A.6you
tooo' t6vtoc; âd âl;uvuot yivovtm ăvepomm Kai xpOOe�:v il âKofuat Kai
âKo1xmvtE<; to 1tp&tov· ytVOIJ.EVoov yâp 7tavtoov Kata tov 'A.6yov tov&
Ct1tEtj)Ot01V EOtK<l01, 1tEtpcOIJ.EVOt lC<ll EnEOOV K<lt EpyOOV tOtoUtOOV, OKOtOOV
tyffi Otl]yEi'>IJ.at Kata qrootv otatj)Eoov EKacrtov Kai <ppâ�oov oKoo<; i:xn. toV<;
oc ăA.A.oU<; âvepomoU<; 'A.aveâvn oJCooa tyEp{3Evtt:<; 7totofutv, OK000'1tEp oKooa
EiSoovtE<; tmA.aveâvovtat.
1 . SEXTUS EMPIRICUS, Adv. math. VII, 1 32.
Oamenii se arată neputinc ioşi să pătrundă sensul acestui
logos care există dintotdeauna, fie înainte, fie de îndată ce au
auzit despre el; deşi toate se petrec pe potriva acestui logos,
oamenii seamănă cu nişte nepriceputi când fac pe pricepuţii în
asemenea cuvinte şi lucruri ca acelea pe care le descriu eu,
divizând fiecare lucru după natura lui şi arătându-i alcătuirea.
Dar ceilalti oameni nu-şi dau seama de ceea ce fac atunci când
sunt treji, întocmai cum uită de cele ce se întâmplă în somn.
2. SEXT. VII 1 33 (vgl. 1 1 48, 26) oto &î E7tEcr9at t&t <!;uv&t, toutecrtt
trot> KOt Vrot · SUVO<; yap O KOt VO<;. tOU Aâyou o' EOVtoc; SUVOU �c00U01 V Ol
1tOAAOt ro<; ioiav EXOVtE<; <pp6VT]01V.
2. SEXTUS EMPIRICUS, adv. math. VII, 1 33. De aceea, datoria
noastră este să ne orientăm după ceea ce este comun (!;uv6<;).
Cu toate acestea, deşi logos-ul este comun, cei multi trăiesc
ca şi când ar avea doar gândirea (<pp6vl]crt<;) lor proprie.
3. AET. 1 1 2 1 . 4 (D. 35 1 , 20) ( 1tEpi IJ.EYE9ou<; i]'A.iou) Eupo<; 1tooo<;
av9p001tEtOU.
284
3. AET. 1 1 , 2 1 , 4 . (relativ la mărimea soarelui) : lăţimea unui
picior omenesc.
4 . ALBERTUS M. de veget. Vl 40 1 p. 545 Meyer H d ixit quod
Si felicitas esset in delectationibus corporis, boves felices
diceremus, cum inveniant orobum ad comedendum.
4. ALBERTUS MAGNUS, De vegetatione VI, 40 1 , p. 545 (Meyer) .
Dacă fericirea ar sta în desfătările trupului, am spune că boii
sunt fericiti când găsesc să mănânce măzăriche.
5 . ARISTOCRITUS Theosophia 68 (Buresch Klaros S. 1 1 8) ,
ORIG. c. CELS. VII 62 KaBaipovtat o' ăA.Â.rot CXtjlCXtt jltatVOjlEVOt oiov El
tt� Ei� 1tT]AOV Ejl� 1tT]A.&t a7tovil;;att0. jlCXÎVEcrBat o' av OOKOÎT], El tt�
autov av9Erimoov E7tt(jlplicratt0 OUt(J) 1tOtEoVtCX. KCXt toî� ayaA.jlCXcrt oc
touttmmv EiSxovtat, 6Koîov E1 t� OOjlOtcrt A.EcrxTJvEuootto, ou tt ytv<ÎlcrKoov
9fo� 000' iîfXOO� OtttvE� Etcrt.
5. ARISTOCRITOS, Theosophia 68; ORIGENES, Contra Ce/sum
VII, 62. Cei mânjifi de sânge se purifică cu alt sânge, întocmai cum
cel coborât în mocirlă s-ar curăţa cu noroi. Cine I-ar surprinde
făcând aşa ceva, I-ar socoti nebun. Şi totuşi, (oamenii) continuă
să înalte rugi acestor chipuri (de zeD, întocmai cum cineva s-ar
adresa peretilor, fără să ştie ce sunt în realitate zeii şi eroii.
6. ARISTOTELES Meteor. B 2 355a 1 3 (vgl. 68 B 1 58) 6 iîA.t� ou
jlOVOV, KCXIhnfP 6 'H. t:pT]crt, vE� E<p' i]jlfpT]t rotiv, a'AX aet VE� cruvexii'J<;.
6. ARISTOTEL, Meteorologica 1 1, 2, 355 a 1 3 (cf. Democrit B, 1 58) .
Soarele nu numai că " este în fiecare zi nou", aşa cum afirmă
Heraclit, dar este mereu nou.
285
7. - de sensu 5. 443a 23 Ei mivta ta ovta Ka7rVo� yEvotto,
ptvE� âv OtayvoîEv.
7. ARISTOTEL De sensu 5, 443 a 23.
Dacă toate câte sunt ar deveni fum, nările le-ar putea
recunoaşte .
8. -Eth. Nic. e 2 . 1 1 55 b 4 'H. 'tO avtîţouv cruf!t:pEpoV JCal. EIC t&v
Otat:pEpOV't(J)V KaÂ.Â.tO''tllV apJ.lOVtav [Kat mivta JCat' EptV yiVE0'9at = B 80].
8. ARISTOTEL Etica Nicomahică VII I , 2, 1 1 55 b 4.
Cele opuse se acordă şi din cele discordante rezultă cea
mai frumoasă armonie (toate se nasc din luptă) .
9. - - K 5. 1 1 76 a 7 EtEpa yap t7t1t0'\l i]Oovit JCat ICUVO� JCat av9pffi1to'\l,
Ka!lâ1tEp 'H. !pllO't V ovo� cruwat' âv EAE0'9at flâ:Â.Â.OV il xpoo6v· fll'itov yap
XPOOOU tpot:pft OVOt�.
9. ARISTOTEL Etica Nicomahică K , 5, 1 1 76 a 7 .
Alta este plăcerea calului , alta a câinelui, alta a omului, aşa
cum afirmă şi Heraclit, anume că " măgarii preferă paie fată de
aur"; căci pentru măgari nutretul este mai de pret decât aurul.
1 O . (Arist .) de mundo 5. 396 b 7 rcr� l'it t&v tvavtioov il c:poo�
yÂ.tXEtat Kal. EK to{Jtoov a7totEÂ.Eî to cruf!c:poovov, ouJC EK t&v of!oioov· <lxmEp
af!EÂ.Et to ăppEv cruvi]yayE 7tp0� to BfiÂ.u Kal. oux EKCttEpoV 7tp0� to of16c:puÂ.ov
Kal. 'tftv 7tJXÎlt11V 6f16votav l'ita t&v tvavtioov cruvfJIJ1EV, ou l'ita t&v of!oioov.
EOtlCE oc Kal. il 'tEXVll 'tTJV qJUmV fllflO'\lflEVll tomo 1tOtEÎV' soorpac:pia f!EV
yap Â.EUJC(Î')V 'tE JCal. f!EÂ.avoov roxp&v 'tE JCal. Epuep&v XPOOf!atoov EyJCEpaO"af!EVll
qJUO'Et� ta� EtlCOV� 'tOÎ� 1tp011YOUf!EVOt� U1tE'tEÂ.EO'E cruf!qxOVO�. f!OUO'tJClt
oc O�E� afLa Kal. 13apE� f!aKpoU� 'tE Kal. �paXE� c:p96yyou� f!E\.Sacra EV
Otac:p6pot� c:poovaî� f!tav a1tEtEÂ.EO'EV Ctpf!oviav, ypaf!f!aniCft & EK t:pOOVllEVtoov
286
KUÎ u<p<Ovrov Yp<Xf.lllU't(l)V KpâO"tV 1tOlTJO"UfJ.EVTJ 'tl)V OÂ.TJV 'tEXVTJV U7t' Utl'tWV
O"UVE.Cr'tllO"U'tO. 'taino OC 'tO"lrtO Tjv KUÎ 'tO 7tap{x 'tWl O"KO'tEl VWl ÂEYOflEVOV
'HpaKÂ.Et't(l)l" O"UVU\jflE� OÂ.a KUÎ oux OÂ.U, O"Uflq>EpOflEVOV OtUq>EpOflEVOV,
cruvât&lv Otât&>v, Kaî EK 7tUV'trov €v Kaî El; f.v6� 1tuvm. Vgl. Plata Sophist.
242 D (A 1 0. 3 1 A 29).
1 0. PSEUDO-ARISTOTEL. De mundo 5, 396 b 7. Natura, la
rândul e i , năzu ieşte spre contrari i ; prin ele şi nu prin cele
asemănătoare, înfăptuieşte ea concordanta; aşa, de pildă, a
împerecheat partea bărbătească cu cea femeiască şi nu pe
fiecare din ele cu partea de acelaşi sex: cea dintâi concordie
a săvârşit-o prin unirea contrariilor, nu prin cele de acelaşi fel;
pe cât se pare şi arta, imitând natura, săvârşeşte acest lucru;
pictura, prin amestecul culorilor alb-negru, glaben-roşu, dă la
iveală tot felul de chipuri concordante cu modelele; muzica,
contopind laolaltă pe d iferrte voci sunetele înalte cu cele joase,
sunetele lungi cu cele scurte, realizează o unică armonie; arta
scrisului, d in îmbinarea vocalelor şi a consoanelor şi-a construit
întreg meşteşugul pe acest procedeu. Aceeaşi idee era
implicată şi în spusele obscurului Heraclit: " conexiuni sunt întregul
cu neîntregul, concordantul cu discordantul , consonanta cu
disonanta; din toate unu şi din unu toate" Cf. PLATON, Sophist.
242 D = EMPED. A 29.
1 1 . (ARIST.) de mundo 6 p. 40 1 a 8 't&v 'tE sootrov 'tU 'tE ăypta
KUÎ fif.lepa 'tU 'tE EV UEpl KUÎ E1tt yfj� KUt EV oocm PooKOf!EVU yivE'tUl 'tE
Kal. UKflUSEl Kaî q>flE\.pE'tat 'toî� 'toil 9Eoil 7tEte6f!Eva 9Ecrf!oî�· 1tâv ylip
Ep1tE'tOV 1tÂ.TJYfit VEflE'tat, O); lj)TJffiV 'HpâKÂ.El'tO�.
1 1 . PSEUDO-ARISTOTEL, De mundo 6, p. 40 1 a 8. Animalele
sălbatice cât şi cele domestice, lighioanele care trăiesc în aer,
287
pe pământ ş i în apă se ivesc, cresc ş i pier după rânduielile
divine . Căci " orice târâtoare este mânată spre hrană de bici ",
aşa cum se exprimă Heraclit.
1 2 . ARIUS. DID. ap. Eus. P. E. XV 20 (0. 471 , 1 ) Zftvwv ti"(v
\11\)Xi"(V AfyEt aio6ll'ttKi"(V avalh.>�iacrtv, Ka9a7tEp 'H. · l3ouA.6�EVO� yap
E�!pavicrat, on ai 'JfUXat avalh>�tcO�EVat VOEp<Xt uEl yivov'tat, ElKacrEV
ain� toî� 1tO'ta�oî� Aiywv ou't�' 7tO't�oîm toîmv a\noîmv E�j3aivoumv
E'tEp<X Kat E'tEp<X OOa'ta EmppEÎ' Kat 'JfUxal Of. arro 'tOOV UypOOV avalh>�tOOV'tat
(?) [vgl. B 49a. 91 und A 6. 1 5].
1 2 . ARIUS DIDYMUS, apud EUSEBIUM Praeparatio Evange/ica
XV, 20. Zenon pretinde, ca şi Heraclit, că sufletul este o exhalaţie
dotată cu sensibi l itate. Dornic să demonstreze că sufletele,
reprezentând exhalaţii, sunt întotdeauna înzestrate cu raţiune,
le aseamănă unor râuri, spunând aşa: " pe cei care coboară în
aceleaşi râuri îi scaldă mereu alte şi alte unde, iar sufletele sunt
exhalaţii ale umezelii" (?) (cf. B, 49 A 91 şi A, 6, 1 5) .
1 3 . ATHEN. v. p . 1 78 F OEÎ yap 'tov xapiEv'ta �tl'tE (n11tâv �TJ'tE
aux�EÎV �tl'tE 13 o p 13 6 p (O l X a i p E l V Ka9' 'HpaKÂ.Et'tOV. (Vgl. B 9) .
CLEM. Strom. 1 2 (1 1 4, 3 St.) ilE� l3opj36pwt fjoovmt �âA.A.ov 11 Ka9apoot
ooan. (Vgl. B 37. 68 B 147. Plotin. I l , 6. Aegypt. Ostrakon 1 23 1 9
Wilamowitz Beri. Sitz. Ber. 1 9 1 8, 743, 1 2) .
1 3. ATHENAIOS, Deipnosophistae V, p . 1 78 F. Omul cu bun-simt
nu trebuie să fie murdar, nici să miroase, nici " să se desfete în
mocirlă". CLEMENS, Stromat. 1 , 2. Porcii se desfată mai degrabă
în mocirlă decât în apă curată (cf. B 37, DEM. B 1 47. Plotin 1 , 1 , 6.
Aegypt.Ostrakon 1 23 1 9 Wilamowitz , Beri. Sitz. Ber. 1 9 1 8 , 743,
1 2) .
288
14 . CLEM . Protr. 22 (p. 1 6, 24 St.) nm ol) f.Lavteuetat 'H. o
'b<pE<no�; WKn1t6A.ot1;, f.Lilyou;, jXXKXOt�, A.i]vau;, f.LUO'tat�· tOUtOt� anetA.eî
ta f!Eta eavatov, tOUtOt� f.LaV'tEUE'tat to 1tUp' ta yap VOf.ltl;;Of.LEVa Kat'
av9po:mmx; f.l'OOtTJpta aVtEp<OO'tl f.LUEUVtat.
1 4. CLEMENS, Protrepticos 22. Cui proroceşte Heraclit d in
Efes? " Noctambuli lor, magilor, participantilor la bacchanalii,
menadelor şi initiatilor în m isterii". Pe aceştia îi amenintă cu
pedeapsa după moarte, lor le proroceşte focul; " căci la misterii,
aşa cum acestea au intrat în obiceiurile oamenilor, in itierea este
practicată în chip nelegiuit".
1 5. - 34 (p. 26, 6) ei f.l it yap Lhovoorot nof.Lnitv E1t0wiivto Kal.
Of.LVEOV ătcrf.La ailioiotmv, avat&crtata etpyacrt' ăv· OJ\l'tO� OE 'AiliTJ� Kat
�tov'OO�, otewt f.Laivovtat Kat ATJVatl;;o'OOtv.
1 5. CLEMENS, Proprepticos 34.
Dacă (oamenii) n-ar tine procesiunea în cinstea lui Dionysos şi
nu acestuia i-arînă�a imnul închinat Phalllos-ului, ar săvârşi cea mai
ruşinoasă dintre fapte. Dar Hades este unul şi acelaşi cu Dionysos,
în cinstea căruia delirează ei şi sărbătoresc Leneenele!
1 6 . CLEM . Paedag. II 99 (1 2 1 6, 28 St.) A.i]cretat f!Ev yap 1crropo
aicrSTJtov (jl<Îl� tu;, to OE VOTJtOV aouvat6v EO'TIV, il 00� (jJTJ<nV 'H.· to f!Tt
OUVOV 1tOtE 1t1Îl� ăv TI� A.a90t;
1 6. CLEME NS, Paedagogicos 1 1 , 99 (1, 2 1 6, 28 St .) . Unui om i-ar
putea rămâne ascunsă lumina simturilor, dar nicidecum cea a
ratiunii, sau, aşa cum afirmă Heraclit: " cum poate cineva să piardă
din vedere ceea ce nu apune niciodată?"
289
1 7 . -Strom. 1 1 8 ( 1 1 1 1 7 , 1 St) . ou yap cppovEoum touxuta noÂ.Â.ot,
oKooot EyKupeucrtv, ou8E f.LU96vte<; ytvrocrKoumv, eroutoîm 8E: OoKEoucrt.
1 7 . CLEMENS, Stromat. 1 1 , 8 ( l i , 1 1 7 , 1 St. ) .
Multi nu cugetă la asemenea lucruri. oricânt s-ar ciocni de
ele şi, când deschid ochii asupra lor, nu le pătrund tâlcul. ci
doar şi le închipuie.
1 8 . - 1 1 1 7 ( 1 1 1 2 1 , 24) Eav f.Lil EÂ.1tT)tat, avEÂ.mcrtov ouK E�eupftcrn,
ave�epEUVTJ'tOV eov Kat ănopov. (Vgl. B 27).
1 8 . CLEMENS, Stromat. 1 1 , 1 7 ( 1 1 , 1 2 1 . 24) . Dacă nu va trage
nădejde, nu va descoperi ceea ce n-a nădăjduit, acest lucru
fiind de negăsit şi inaccesibil.
19 . - 1 1 24 (11 1 26, 5) amcrtOU<; dvat nva<; Emcrt'Îl<p<OV 'H. cpTJcrtV'
UKOOOat OUK Emcrtâf.LEVot ooo' EinEÎV.
1 9. CLEMENS, Stromat. 1 1 , 24 (11, 1 26, 5).
Pl in de dojană, Heraclit spune că pe unii nu trebuie să-i crezi:
.. aceştia nu sunt în stare nici să asculte. nici să vorbească".
20. - I I I 14 ( 1 1 20 1 . 23) 'H. youv Kari�rov <patVE'tat ti]v yEvmtv,
E1tet8av cpi]t· yEVOf.LEVOt �ronv E9EÂ.oum f.L6pou<; t' exnv, f.LâÂ.Â.ov 8E
avanaumeat, Kat naîoo<; KataÂ.Et1t0001 f.LOpOU<; YEVEcr9at.
20. CLEMENS. Stromat. I I I . 14 ( 1 1 . 20 1 , 23) .
Pe cât se pare, Heracl i t consideră naşterea drept o
nenorocire atunci când spune: .. odată născuti. oamenii vor să
trăiască şi să-şi împlinească menirea mortii sau , mai bine spus,
să-şi găsească odihna; şi în urma lor lasă copii. meniti şi ei mortii".
290
2 1 . CLEM. Strom. I I I 21 (1 1 205, 7) ouxl. Kat 'H. 9âvatov -nlv
yevEmv KaÂEî . . . EV oi� <p11m· 9âvat6� ecrnv OKooa EyEp9Evt� OpEOIJ.EV,
6Kooa oc Ei>Oovt� U1tVO�.
2 1 . CLEME NS, Stromat. I I I , 2 1 (1 1 , 205, 7) .
Oare Heraclit nu numeşte naşterea moarte . . . în pasajul în
care spune: " toate câte le vedem când suntem treji înseamnă
moarte, iar câte ni se arată în timp ce dormim, somn? "
22. -IV 4 (11 249, 23) XP'OOOV yap oi ot!;i!IJ.EVOt yi\v 7tOÂÂT)v opfucro'OOt
Kat El.lpt(jl(O'OOtV OÂtyov.
22. CLEMENS, Stromat. IV, 4 (IL 249, 23) . Căutătorii de aur
sapă mult şi găsesc putin.
23. - 1 0 (11 252 , 25) MKll� OVOIJ.a OUK av flt&crav, Ei tauta llil Tjv.
23. CLEMENS, Stromat. IV, 10 ( 1 1 , 252, 25) . (Oamenii) n-ar
cunoaşte numele dreptătii dacă n-or exista aceste lucruri.
24 . - 1 6 ( 1 1 255, 30) Opllt<pâtou� 9Eol. tt1J.&<n Kat ăv9pomot.
24. CLEMENS, Stromat. IV, 1 6 ( 1 1 , 255, 30) . Pe cei căzuti în
luptă TI cinstesc şi zeii şi oamenii.
25. -50 (1 1 27 1 , 3) IJ.Opot yap IJ.E�ovE� IJ.E�ova� 11oipa� J.,ayxâvo'OOt.
25. CLEMENS, Stromat. IV, 50 (1 1 , 27 1 , 3). Cu cât moartea e
mai glorioasă, cu atât e mai mare cinstirea.
29 1
26. - 1 43 (1 1 3 1 0, 2 1 ) ăv9pomor; EV EU<ppOVllt <paor; amtE't(Xt EU\lt&t
[imoeavrov] anocrj)ecr9dr; O'lfEtt;, �&v OE ClntEtat tE9VErotor; d)ooov,
[anooj)m9dr; O'lfEtr;]. EYP11YopcOt; antEtat EOOovtor;.
26. CLEMENS, Stromat. IV, 1 43 (I l , 3 1 0, 2 1 ) . Omul, atunci când
închide ochii (când moare), îşi aprinde o candelă în noapte . în
viată, când doarme (când închide ochiD atinge starea mortii;
treaz fiind, atinge starea celui ce doarme.
27 o - 1 46 (li 3 1 2, 1 5) av9p0:mour; JlEvEt ano9av6vtar; acrcra OUlC
EÂ.1t0Vtat OOOE OOlCEO\lffiV.
27. CLEMENS, Stromat. IV, 1 46 ( 1 1 , 3 1 2, 1 5) .
Pe oameni îi aşteaptă după moarte lucruri la care nu trag
nădejde şi pe care n ici nu şi le închipuie.
28. - v. 9 (11 33 1 , 20) ooJCEovta yap 6 ooKtJlOl'tator; ytvrocrJCEt,
<pUÂ.U<J<JEt' !CUt JlEVtOt !CUt �tlCll teataÂ.JÎ'IfEtat 'lfEOOWV tElCtOVUI; !CUt
JlUptupw;.
28. CLEMENS, Stromat. v, 9 (1 1 , 33 1 , 20).
Ceea ce constată şi apără omul cel mai vrednic de crezare,
nu-i decât părere personală; şi totuşi Dreptatea va pune mâna
pe plăsmuitorii de minciuni şi pe martorii lor.
29. - 60 ( 1 1 366, 1 1 ) ( nach B 1 04 ) vgl. IV 50 ( 1 1 27 1 , 1 7)
aipEUVtat yap EV avtl. (mavtoov oi ăptcrtot, lCÂ.Eor; UEVUOV 9V11t&v· oi OE
1tOÂ.Â.ot lCElCOpllVtat OlC(O(J1tEp lCtJÎVEa.
29. CLEMENS, Stromat. v, 60 (I l , 366, 1 1 ) (după B 1 04) cf. IV, 50.
Oamenii superiori preferă un singur lucru tuturor ce lorlalte: gloria
292
veşnică fată de cele trecătoare; cei multi, însă, se multumesc
să se ghiftuiască întocmai ca vitele.
30 . - 1 05 (11 396, 1 0) (Piut. d. anim. 5 p. 1 0 l 4 A) K<'>of.tov 't6v&, wv
amov UmXV'tWV, OUtE 114; ElE&v OUtE avl\><01tCilV E1tOtlpEV, a/J . .' Tiv aEi Kat
E<mv lCUt fumt 1riip UE\l;(I)()V, U1t'tOJlEVOV JlEtpa Kat a1tOOj3EVvUjlEVOV JlE'tpa.
30 . CLEMENS, Stromat. v, 1 05 (1 1 , 396, 1 0) (PLUT., d. anim. 5, p.
1 0 1 4 A) . Această lume, aceeaşi pentru toti, n-a făurit-o n ici
vreunul din zei , n ic i vreunul din oameni. Ea a fost întotdeauna,
este şi va fi un foc veşnic viu, care după măsură se aprinde şi
după măsură se stinge.
3 1 . CLEM. Strom. v 1 05 (l i 396, 1 3) ( nach 30) on oE Kat
YEVTJ'tOV Kat q>{lap10V dvat rooyvansEV, JlTJVUEt 'tU E1tt<pEpOjlEVU' mlp�
'tpomxl. 1tpOO'tOV aaA.acrcra, eaA.acrcrTJ<; OE ŢQ jlEV ii!lt<J\l yij, ŢQ OE ii!lt<Jl.l
1tpTJ<J'tftp. ouvajlEt yap A.EyEt on 10 1t'\lp imo 1ou otatKo'ilv'to<; A.6you Kal.
8EO'il 'ta <JUjl1tUVta ot' aepo<; tpE1tE'tat Ei<; i>ypov 10 ro<; <J1tEpjla 11Î<;
otaKOOjlftcrEW<;, a KUAEÎ eaA.acrcrav, EK OE 'tOU'tO\l au6t<; yivE<J'tat yij lCUt
OUpaVO<; Kat 'tU Ejl1tEptEXOJlEVa. 01tCil<; OE 1tUAtV ava'A.ajl�UVE'tat Kat
EK1tUpO'Îl'tat, cracp&<; ota 'tOU'tOlV OTJAOÎ' [23] <Yii> 9CtA.acrcra OtUXEE'tat, Kat
JlE'tpEE'tat d<; 'tOV au1ov A.6yov, oKoîo<; np008Ev fiv il yEvecr8at yij.
3 1 . CLEM ENS, Stromat. v , 1 05 ( 1 1 , 396, 1 3) (după 30) .
" Transformările focului: mai întâi mare, din mare,jumătate devine
pământ, jumătate vârtej de foc". într-adevăr, el sustine că focul,
sub actiunea logos-ul, divinitate care le gospodăreşte pe toate,
este preschimbat, prin intermediul aerului, în apă, care e întocmai
un germene al ordinii universale, şi pe care Heraclit o numeşte
mare. Din aceasta se ivesc iară� pământul şi cerul şi tot ce se
găseşte între ele . El expune apoi lămurit felul în care are loc
revenirea şi incendiul universa l : " (pământul) se împrăştie
293
devenind mare şi, conform proporţiei logos-ului, îşi mentine măsura
pe care o avea mai înainte de a fi devenit pământ".
32. - 1 1 6 (li 404, 1) EV 'tO crO<pOv f!O'Gvov MyEcr9at oux xal. EeEÂ.Et
ZTJVO<; ovof!a.
32. CLEMENS, Stromat. v, 1 1 6 (IL 404, 1 ) .
Unul, singurul înte lept, doreşte ş i n u doreşte să fie chemat cu
numele de Zeus.
33 . - VOflo<; xal. �ouÂ.f\t TtEt9m9at b6<;.
33. CLEME NS, Stromat. v, 1 1 6. Lege înseamnă şi atunci când
dai ascultare unuia singur.
34. . . . aţuvE'tOt UKOUO'<XV'tE<; KOO!pOÎ<JlV EOtKaO't' cpan<; aU'tOÎO'tV
fl<Xp't'UpEÎ mxpEOV'ta<; am:îvat.
34. CLEMENS, Stromat. v, 1 1 6. Se arată lipsiti de intelegere,
chiar dacă ascultă, aidoma surzilor; după cum spune proverbul,
deşi sunt de fată, se află departe.
35. - 141 ( l i 42 1 , 4) XPTJ yap EU f!UÂ.a 1t0Â.Â.c:ilv tcr'top� <ptÂ.ocr6cpo�
ăvOpa<; dvat Ka9' 'HpaKÂ.Et'tOV.
35. CLEMENS, Stromat. v, 141 (IL 421 , 4). După Heracltt, iubttorii de
intelepciune trebuie să se informeze asupra unei sumedenii de lucruri.
36. (68) . - VI 1 6 (1 1 435, 25) 'lfUJ(fjtmv 9ava'to<; iS&op yEvEcr9at,
ooan BE a«va'to<; yfjv YEVEcr9at, EK yf\<; BE u&op yl VE'tat, tţ OOa'tG<; OE 'lfUJ(TJ. [Vgl. B 76].
294
36. CLEMENS, Stromat. VL 16 (1 1 , 435, 25).
Pentru suflete, a deveni apă înseamnă moarte, iar pentru
apă înseamnă moarte a deveni pământ. Apa, totuşi , ia naştere
în pământ , iar sufletul din apă.
37. (53) COLUM E LLA VII I 4 si modo credimus Ephesio
Heracleto qui a it sues caeno (vgl. B 1 3) , cohorta les aves pulvere
ve/ cinere /avari.
37. COLUMELLA VII I , 4. Dacă cumva dăm crezare lui Heraclit
din Efes, " porc i i se scalda în noroi, păsările de curte în praf sau
cenuşă".
38. (33) DIOG. 1 23 ( 1 1 A 1 Thales) &m:î & Kata nvas 1tp&tos
acrtpoÂ.oyftcrat . . . flCXjYC'llpEÎ o' aut&t KCXt 'H. KCXt �llflOKpt'tOs.
38. DIOG. LAE . L 23 . După părerea unora , Thales a fost " cel
dintâi cercetător al astre lor" . . . în această privintă stau mărturie
afirmatiile lui Heraclit şi Democrit.
39. ( 1 1 2) . DIOG. 1 88 ev Tipu'lvllt Bias eyf.veto 6 TeutilflEW, ou
nÂ.eî.wv Â.oy� f\ t&v W..Â.wv. [Vgl. B 1 04].
39. DIOG. LAERT. L 88. Bias, fiul lui Teutames, s-a născut la Priene .
Despre el s-a vorbit mai mult decât despre altii (cf. B 104) .
40. ( 1 6) - IX 1 (s. A. 1 1 1 40 , 2 ; vgl. ATHEN. Xll l 6 1 0 B) 1tOÂ.Uf.1a8i11
v6ov EXEt V ou 0\000KE\' 'Hcri.oaov yap av Eotoa!;E KCXt Tiu8ay6p11V aiitis tE
:::J:vO<paVEil u: Kal. 'l:.Kataîov.
40. DIOG. LAERT. IX, 1 .
295
Multimea cunoştintelor nu te învată să ai minte; altfel i-ar fi
învătat pe Hesiod şi pe Pythagoras, de asemenea pe Xenofan
şi pe Hekataios.
4 1 . ( 1 9) . - ( ref. la 40) �:îvm y(xp Ev to mxp6v, Emcrtacram yvro�TJV,
otET] EKuj3EpVT]<rE 7tavta oux mhtrov.
41 . DIOG. LAERT. IX, 1 . întelepciunea este un singur lucru: să
ai capacitatea de a cunoaşte ceea ce cârmuieşte toate
(lucrurile) prin mijlocirea tuturor (lucrurilor).
42. ( 1 1 9) . - t6v tE "O�T]pov ecpacrKEV ă�tOV EK t&v ayoovrov
EKPaA.A.maat Kat a7t�m9at Kal. 'APXiA.oxov 6�oi� [vgl . A 22 B 56].
42. DIOG. lAERT. IX, 1 .
(Heraclit) . . . spunea că Homer ar fi merttul să fie izgonit din
întrecerile poetice şi bătut cu vergile. La fel şi Archilochos (cf. A
22, B 56) .
43 . ( 1 03) . -2 Uf3ptv XPTJ <JP�:vv6vat �âA.A.ov il 1tupKa�ftv.
43. DIOG. LAERT. IX, 2 . Depăşirea conduitei cuvenite (Uf3ptr;)
trebuie înăbuşită mai degrabă decât un incendiu.
44. ( 1 00) . - �axmBat XPTJ tOV ofi�ov tl1tEp toil v6�ou OKOlcr1tEp
tdxwr;.
44. DIOG. lAERT. IX, 2. Poporul trebuie să lupte pentru legile
(cetătii) întocmai ca pentru zidurile (acesteia) .
45. ( 7 1 ) . - 7 'lfUXilt; 7tdpata i.rov ouK âv E�dlpow, 1tâcrav
E1tt7topEu6��:vor; 6oov· oihro paauv A.6yov EXH.
296
45. DIOG. LAERT. IX, 7 . Cercetând hotarele sufletu lui, n-o i
putea să le găseşti, oricare ar fi cărarea pe care ai merge.
Atât de adânc logos are.
46 . ( 1 32) . - 'ttlV 'tE Olfl<H V iepav v6crov D .. qE Kat 'tftV opam V
\jfEU&crSat.
46. DIOG. LAERT. IX, 7. (Heraclit) numea opinia personală
boala sacră, iar vederea înşelăciune.
47 . DIOG. LAERT. IX, 73. Să nu ne pronuntăm la întâmplare
asupra lucrurilor însemnate.
48. (66) . -ETYM. GEN. Pio�: 't&t ouv 't6!;wt OVOIJ.a pio�, epyov oc
eava'to�. [Vgl . C 2, 2 1 ].
48. Etymologicum generale: viată (pio�): numerele arcului
este, aşadar, viată (pio�), dar actiunea sa înseamnă moarte (cf.
c 2, 2 1 ) .
49 . ( 1 1 3) . GALEN. de dign . puls. VII I 773 K . (SYMMACH.
Ep. IX 1 1 5, THEOD. PRODR. Ep. p. 20) Ei� Ef.Lol. f.LUptot, tav <'iptcr't� Tit.
[Vgl . 68 B 98. 302 a].
49. GALENOS, De dign. puls. VII I , 733 K (SYMMACH Ep. IX,
1 1 5, THEODOROS PRODROMOS, Ep. p. 20) . Unul singur face în
cohii mei cât zece mii, dacă este cel mai bun (cf. DEM. B 98 şi
302 a = SENEC., Epist. 7, 1 0) .
297
49 a (8 1 ) . HERACLIT. Alleg. 24 (după 62) 1toto:J.Lot<; tot<; o:'i>toî<;
EJlj3o:tVOJlEV tE 'KO:t OU'K EJllhtVOJlEV, ElJlEV tE 'KO:t OU'K ElJlEV. [Vgl. B 1 2].
49 a. HERACLEITOS. Allegoriae 24 (după 62) Coborâm şi nu
coborâm în aceleaşi ape curgătoare, suntem şi nu suntem.
50 ( 1 ) . HIPPOL. Refut. IX 9 'H. JlEV o\iv qn101v Eivo:t to 1tâv oto:tpEtov
croto:ipEtOV, YEVTJtOV ayEVlltOV, 9vlltOV aaâvo:tov, Ahyov o:i&vo:, 1to:tepo:
ui6v, 9Eov oiKo:tov· 'o'i>" EJloii, ăA) .... a toii f....6you aKououvto:<; OJlO'A.oyEîv
crO<p6v ecrttv EV mxvta Eivat' o 'H. t:pllcrt.
50. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 9.
Heraclit, aşadar, spune că există întregul (to 1tâv) divizat
nedivizat , născut-nenăscut. muritor-nemuritor, logos-veşnicie,
tată-fiu, d ivinitate-dreptate. " Dându-mi nu mie ascultare, ci
logos-ului, întelept este să cădeti de acord că toate sunt una".
Aceasta o spune Heraclit.
5 1 (45; vgl. 56) . HIPPOL. IX 9 (după B 50) Kat on touto o'i>K
i:cram mivtE<; oooe OJlo'A.oyoumv, emJ.LEJlq>Etat ro& 1tro<;· ou �uvtâmv oKro<;
Otaq>EpOJlE vov erout&t OJlo'A.oytEt · 1ta'A.i vtpo1to<; Ctpj.wvi 11 oKrocr1tEp t�ou Kai
'A.up11<;. (Folgt. B 1 .)
5 1 . HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 9 (după B 50).
Deoarece cu totii nu ştiu ce este acest lucru şi nici nu cad
de acord asupra lui, (Heraclit) îi mustră în felul următor: " ei nu
înteleg cum cele discordante se acordă; există o armonie a
tensiunilor opuse ca de pildă la arc şi la liră".
52 . (79) . -aimv 1tat<; ecrtt 1tail;rov, 1tEcrcrel>rov· 1to:tOO<; i] j3o:m'A.11t11.
298
52. H IPPOLYTOS, Refutationes IX , 9.
Timpul este un copil care se joacă, mutând mereu pietrele
de joc; este domnia unui copil.
53. (44) . - ITOÂ.Ejl� 1tUVtOlV jlEV 1tatitp E<Jtl, 1tUVtOlV OE l}acrtÂ.EU�, Kat to� jlf.v SEo� EOCl�E tOU� OE avepomo�. to� jlEV OOUÂ.OU� E1tOtTJ<JE
to� bE EÂ.Eu8epou�.
53. H IPPOLYTOS, Refutationes IX, 9. Războiul este părintele tuturor, regele tuturor; datorită lui unii
apar zei, alţii oameni, pe unii îi face sclavi, pe alţi i l iberi.
54 . (47) . -apjlOvtTJ aqxxvij� q>aVEpft� KpEtttOlV.
54. H IPPOLYTOS, Refutationes IX, 9. Armonia invizibilă este
mai puternică decât cea vizibilă.
55. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 9. Eu prefer cele ce pot fi văzute, auzite, învăţate.
56 . (47 Anm.) . -E�TJ1tatlJvtm, q>TJmv, oi ăv8pco1tot 1tpO� tt1v yv&mv
twv q>aVEpcOV 1t<lp<l1tÂ.TJcrt� 'Ojli)prol, � EYEVEto twv 't.Ui)vrov <JOq>WtEp�
1tavtrov. EKEîv6v tE yap 1taî&E� q>SEîpa� KataKtEivovtES �111tat11crav Et1tOVtES' ooa ElOojlEV Kat EÂ.ajlOjlEV, taiha a1tOÂ.Et1tOjlEV, ooa bE OUtE
ElOojlEV om' EÂ.ajlojlEV, talita qJEpOjlEV.
56. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 9. (Heraclit) spune: oamenii se înşeală în privinta cunoaşterii lucrurilor vizibile, întocmai ca
Homer care a fost cel mai înţelept dintre toţi elen ii. Căci şi pe el
I-au păcălit nişte copii care-şi omorau păduchii, atunci când iau spus: ceea ce vedem şi prindem, lăsăm în urma noastră;
ceea ce nu vedem şi nu prindem, ducem cu noi.
299
57. (35) . -IX 10 otoom<aA.� 0€ nA.Eicrtoov 'Hcrioo�· toiitov emcrtavtat
1tAEÎ<Jta Ei&Vat, oottc; ilJ.lEPT(V Kat EUqlpOVT(V OUK EytV(J)Ol(EV' E<Jtt yap EV.
[V. B 1 06].
57. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0. învăţătorul celor mai
multi rămâne Hesiod. Toti TI socot izvor de învăţături, el care n-a
înţeles ce înseamnă ziua şi noaptea: doar sunt una (Cf. B 1 06) .
58 . (57, 58) . - Kat aya9ov Kat KUKOV [naml. EV E<JttV]. oi youv
iatpoi, <pT(crtv 6 'H., tEJ.lVOvtec;, Kaiovtec;, mivtT(t jxmavil;;ovtec; KaK&c;
toUc; appoocrtouvtac;, E1tattEOVtat J.lT(OCV �tOt J.ltcr90v A.aJ.ljlclVEtV napa tâlv
Cxppoo<JtOUVtOOV, tauta Epya�OJ.lEVOt, ta ayae0: Kat tac; v6crouc;.
58. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0. Binele şi răul (sunt unul şi
acelaşi lucru). " Medicii. prin urmare, spune Heraclit, când taie,
ard şi chinuiesc în chip şi fel pe suferinzi. le mai cer şi o răsplată,
pe care însă nu o merită câtuşi de puţin, căci săvârşesc aceeaşi
operă ca şi boala".
59. (50) . HIPPOL. IX, 1 0 yva<prioot bOOc; E'Îl9Eîa Kat m<oA.u1 (i] tou
6pyavou tou KaA.ouJ.lEVou KoxA.iou ev tâlt yva<peioot 1t:Eptcrtpo<pi) eU9Eîa Kal.
m<oA.tir ăvoo yO:p OJ.lOU Kal. KUKAoot 1tEptEpXEtat) J.llU roti, <pT(crt, Kal. i] auti).
59. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0. " Calea şurubului de la
piuă, totodată dreaptă şi răsucită", (invârtirea acelui instrument
de la piuă care se numeşte spirală este dreaptă şi răsucită,
căci concomitent se învârte în sus şi în cerc), este, după Heraclit,
.. una şi aceeaşi ".
60. (69) . -oooc; ăvoo KcltOO J.llU Kat OO'UtTJ.
60. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0.
Drumul în sus şi în jos este unul şi acelaşi.
300
6 1 . ( 52) . - SâA.acrcra iî&op x:a8ap<i>'ta'tov x:al. IJ.t!lpro'ta'tov, ixaum IJ.Ev
1tO'tl.j.LOV K!lt crco'ti)ptOV, av8pcîmo� OE ă1tO'tOV K!lt 6/..ESpwv.
6 1 . H IPOLLYTOS, Refutationes iX, 1 0. Marea: iată o apă foarte
pură şi foarte impură; bună de băut pentru peşti, ea le asigură
viata; de nebăut pentru oameni, ea îi ucide.
62. (67) . - aeava'tot 8VTt'tOÎ, 8VTt'tOt aeava'tot, �WV't� 'tOV EKEÎVCOV Sâva'tov, 'tOV & E!a::ivcov l3iov 'tE8vECÎ:l'tE<;.
62. H IPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 O. Nemuritori-muritori:
muritori-nemuritori. Viata unora este moartea celorla lti. iar viata
acestora -moartea celor d intâi.
63. ( 1 23) . -'Ai:yEt & x:al. crapKOc; avacr'tacrtv 't!lUtTJ<; <'tfic;> <paVEpâ.c;, tv fit YE"fEVitiJ.eBa, K!lt 'tOV arov oi& roUtTJ<; tilc; avacr'tUaECO<; ahtov oiî'tcoc; ')..J;ycov·
Ev8a o' EOV'tl. E1t!lvtcr'tacr8at K!lt qn)A.aKa<; yi VEa8at E)'fj)'ri. �cOV't(J)V K!ll VEKp(Î)V.
Ai:yn & x:al. 'toti KOOj.Lou x:pimv x:al. mV'tcov 'tcî:Jv tv oohoot ou'x �· 64 yivecr8at 'A.Eycov OU'tcoc;· 'tU oE 1tUV't!l oiaKÎ�Et Kepauv6oc; [28],
'tOU'tEa'tl. K!l'tEuS'ÎlVEt, Kepauv6v 'tO 1t\ip f...f.ycov 'tO aiffivwv. A.Eyet oe K!lt
q>p6Vtj.LOV 'tOU'tO Ei V!lt 'tO 1tUp K!ll 'riie; OlOtKTtaECO<; 'tWV 65 iîf...cov !lt'ttOV' wf...Eî oc amo XPTt<!IJ.oo'ÎlVTtV K!lt K6pov [24]' XPTI<!jlOO'ÎlVTt
Of. tcrnv fJ omx:6cr1J.Ttmc; Ka't' au't6v, fJ oc tx:m)poxnc;
66 x:6fn;. mXV't!l y<Xp, <pTJOi., w 1rilp E1tEÂ1lOV KptVEÎ K!ll K!l't!lATJ\j/E't!lt [26].
63-64. HIPPOLYTIS, Refutationes IX, 1 0. (Heraclit) vorbeşte şi
despre o reînviere a cărnii, a cărnii pe care o vedem, în care
ne-am născut, şi ştie că divinitatea este cauza acestei reînvieri,
spunând aşa: " s-au înăltat înaintea aceluia care se află acolo şi
au devenit paznici neadormiti ai celor vii şi ai celor morti ". El
adaugă că are loc o judecată a lumii şi a tuturor lucrurilor din
ea prin mijlocirea foculu i , spunând următoarele: " fulgerul le
30 1
cârmuieşte, adică le diriguieşte, prin fulger înfelegând focul
veşnic". În continuare pretinde că acest foc este înzestrat cu inteligentă, fiind cauza care gospodăreşte totul în lume.
65-66. Îl numeşte " lipsă şi prisos". Lipsa, după Heraclit, este formarea lumii, iar prisosul, incendiul universal. " Căci pe toate, afirmă el, focul, la venirea sol le va judeca şi le va mistui".
6 7 (36) . 6 9Eor; TtJlEPTJ E'lxpp6VTJ, XEtJlWV 9Epor;, n6A.EJlOt; EipiJVTJ, K6por; A.tJl6r; (tavav'ti.a anavta· autor; 6 vour;), aA.A.otautm oe oJC(I)0'1tEp <7t'\ip>,
6n6tav crUJlJlt'Yfit 9u<OJlacrtv, 6voJlal;Etat JCa9' T]oovT]v eKacrtou.
67. HIPPOLYTOS, Refutationes IX, 1 0 . Divinitatea este zi şi
noapte , iarnă-vară, război-pace, săturare-foame (toate acestea sunt contrarii; ea însă e spirit) dar îşi schimbă înfăfişarea întocmai <<ca focul>> care, alimentat fiind cu mirodenii, este numit de fiecare dată după parfumul fiecăreia.
67 a (0) . HISDOSUS Scholasticus ad Chalcid. Plat. Tim. (cod.
Paris. 1 . 8624 s. XII f. 2) ita vitalis color a sale procedens omnibus quae vivunt vitam subministrat. cui sententiae Heraclitus adquiescens optimam similitudinem dat de aranea ad animam,
de te/a araneae ad corpus. sic<ut> aranea, ait, stans in medio te/ae sentit, quam cita musca aliquem filum suum corrumpit itaque illuc celeriter currit quasi de fiii persectione dolens, sic hominis anima
aliqua parte corporis laesa illuc festine meat quasi impatiens laesionis corporis, cui firme et proportionaliter iuncta est.
67 a. HISDOSUS, Scholasticus ad Cha/cid. PlATON, Timaios
(cod. Parisinus 1 . 8624 s. , XI I , f. 2).
Căldura vitală pornind de la Soare dă viafă tuturor fiinfelor.
Heraclit, de acord cu această părere, observă o admirabilă
asemănare între suflet şi păianjen, între trup şi pânza păianjenului .
El spune: " întocmai cum păianjenul aflatîn mijlocul pânzei simte
302
de îndată că o muscă i-a rupt unul din fire ş i , prin urmare, aleargă
iute într-acolo parcă plin de părere de rău pentru firul rupt, tot
aşa şi sufletul omului , dacă o parte a trupului este rănită, grăbeşte
într-acolo, neliniştit oarecum de vătămarea trupului de care este
legat în chip trainic şi după o anumită măsură".
6 8 ( 1 29) . lAM BL. de myst. 1 1 1 Kal. oux touto EiK6toor; autu
ăKro 'H. npooEî1tEv ror; El;,aKm6�va tu &tVu Kal. tur; 'lluxl'tr; e�avtEtr;
(mEp"{a/;6JlEVa toov ev ritt yEvEou O'UJl<popâlv.
68. lambl ic hos, De mysteriis 1, 1 1 . De aceea, pe bună
dreptate le numea Heraclit leacuri, deoarece aveau menirea
să vestească de rele şi să mântuiască sufletele de păcatele
din naştere.
69 ( 1 28) . -v. 15 9umcilv toivuv ti!h]Jlt oma do11 · ta JlEV toov
U1tOKEKa8ap)lEvoov 1tavtanamv UVlpW1tOOV, oia E<p' evOr; ăv 1tO'tE 'YEVOl'tO
0'1tavtiD;, oor; <pllmV 'H., fi 'tlV(I)V 6/..iyoov EOOpt9JlJÎWV avOj:xi)v· tel o' EVUAa K'tA.
69. IAMBLICHOS, De mysteriis V, 1 5. Jertfele le c lasifică în
două categori i : unele săvârşite de oameni pe deplin purificati,
cum se întâmplă ici şi colo cu câte unul, aşa cum spune Heraclit,
sau de putine persoane, pe care le poti uşor număra.
70 (79 Anm.) . - de anima (Stob. Ecl. 1 1 l , 1 6) 1t6croot ot1 ouv
I3EA.nov 'H. naiBoov aa\Jp)lata VEVOJllKEV dvm ta avtpffimva O�UO'JlCl'tCl.
70. IAMBLICHOS, De anima (STOB., Ee/. 1 1 , l , 1 6) . Cu cât mai
bine a socotit Heraclit părerile omeneşti doar jocuri de copii ".
303
7 1 . (73 Anm.) . MARC. ANTON. IV. 46 (după 76) llEilvfiaEiat 8E Kat 'tOU EmA.a\&VOilEOU ilt it oOO<; ăyn.
7 1 . MARCUS AURELIUS IV, 46 (după 76) . Trebuie să ne gândim şi la " omul care uită unde duce drumul".
72. (93) . - c:in llUA.tcrta OtT]VEKc'Oc; O!ltAQU(jt A.Oyon 'tOOt ta oA.a OtOtKouvn, toutrot Ota<pEpovtm, Kat oic; Ka9' tlllEpav E-yKupoum, tauta autoîc; SEVa q>aiVE'tat.
72 . MARCUS AURE L IUS IV, 46. O a m en i i , deş i sunt în neîntreruptă comunicare cu Logos-ul, care le gospodăreşte pe toate, se află în discordantă cu acesta, iar lucrurile de care se lovesc zilnic, le apar străine.
7 3 (94) - ou &î oxnrep Ka9Eooovtac; 1tOtEÎV Kat AE"(EtV' Kat yap Kat 'tO'tE OoKOUilEV 1tOEÎV Kat f..Eynv.
73. MARCUS AURELIUS IV, 46.
" Nu trebuie să ne purtăm şi să vorbim ca cei ce dorm"; căci şi atunci ni se pare că actionăm şi vorbim.
74. (97 Anm.) . -ou &î <ffic;> 1taîooc; toKEwvrov, tout' t:crn Kata
1jltA.6v· Kae6n 7tapnA.i(cpallEV.
7 4. MARCUS AURELIUS IV, 46. Nu trebuie să ne purtăm «ca» nişte " copii ai părintilor noştri ", adică simplu spus, aşa cum am apucat din famil ie.
7 5 (90) MARC. ANTON. VI 42 touc; Ka9EuOovtac; oi !lat o 'H. tpyatac; Ei vm A.EyEt Kcd cruVEpyoUc; tc'Ov Ev tc'Ot KOO!lrot yt vo11tvrov.
75. MARCUS AURELIUS VI , 42. Am impresia că Heraclit numeşte " pe cei ce dorm făuritorii
şi colaboratorii celor ce se petrec în lume".
304
76 (25) . MAXIM. TYR. Xl l 4 p . 489 (după B 60. 62) �ftt nup 1:ov
yf}� 9<iva'tOV KClt Uftp �ftt 'tOV 1t1.lp0� 9<iva'tOV, u&op �ftt 'tOV Ufpo� 9<iva'tOV,
yft 'tOV OOa't�. PLUT. de E 1 8. 392 c 1tup0� eava't� !ltpt YEVE�. l((lt at� eavato� il&m yEvm�. (Vgl. de primo. frig. 1 0. 949 A). MARC.
IV 46 (Pentru B 7 1 ) O'tl yft� eava't� il&op YEvEcr8at KClt OOCl'tO� 8âva't0�
atpa yEvEcrtkn Kat a€po� 7tUp Kat i:'�naA.tv.
76. MAXIMUS DIN TYR X I I , 4, p. 489 (după B 60.62) . Focul
trăieşte moartea pământului şi aerul trăieşte moartea focului;
apa tră ieşte moartea aerului ş i pământul pe cea a apei .
PLUTARCH. , De E apud Delphos 1 8, 392 C.
Moartea focului; naşterea aerului; moartea aerului, naşterea
apei (cf. de primo frig. 1 O. 949A) . MARCUS AURELIUS IV, 46 (înainte
de B 7 1 ) . Moartea pământului înseamnă naşterea apei, moartea
apei înseamnă ivirea aerului, (moartea) aerului înseamnă foc şi
invers.
7 7 (72) . NUMEN. FR. 35 Thedinga (de Porphyr. antr. nymph.
1 0) o8EV KClt 'HpaKÂEl'tOV 'JIUXfttcrt <pâvat 'tEp\jltV f\ Sâvatov uypf}tcrt
YEVEcr8at. 'tEp\jflV OE dvat mhaî� 'tftv Ei� YEVEcrlV 1t'tWcrtV. aA.A.axou OE
<pâvm �ftv ii�� tov EKEivrov eâvatov Kat �ftv EKEiva� tov ii�E'tEpOV eâvatov
[B 62].
7 7 . N U M EN IOS, fr. 35 Thedinga (PORPHYRIOS, De antro
nympharum 1 0) . Heraclit spune că "
pentru suflete înseamnă sau
desfătare sau moarte să devină umede". De desfătare au parte
când se nasc. În altă parte Heraclit sustine că " noi trăim moartea
lor (a sufletelor) iar ele (sufletele) trăiesc moartea noastră".
7 8 (96) . ORIG. c . Cels. VI 1 2 (11 82, 23 Koetschau) (79. 80
după Celsus) il� yap av8pci>7tElOV �EV OUK EXEl yvm��. 8Eiov OE EXEl.
305
78. ORIGENES, Contra Celsum VI, 1 2. Convingerile nu tin de
firea omenească , ci de cea divină.
79 (97) . -(după 78) civitp vt1mo� ilKoOOE np(l� Oatf.LOVO� oKcoon:Ep
n:u î� n:p(>� civ0p6�.
79. ORIGENES, Contra Ce/sum Vi, 1 2 (după 78) .
Fată de divinitate omul matur apare a fi nevârstnic, aşa ca
un copil tată de un om matur.
8 0 (62) . -VI 42 (1 1 1 1 1 , 1 1 Koetschau) Etocvat OE XPiJ 'tov 1tOAEf.LOV
EOV'ta �uv6v, Kat OtlCT]V Eptv, Kat ytVOf.LEVa miv'ta Ka't' Eptv Kat XpEOOV.
80. ORIGENES, Contra Celsum VI, 42. Trebuie să se ştie că
războiul este comun, că dreptatea este luptă şi că toate se
nasc din luptă şi necesitate.
8 1 (vgl. 1 38) . PHILODEM. Rhet. 1 C 57. 62. S 351 . 354 Sudh.
(aus d . Stoiker Diogenes) i] OE 'trov f'rrl't6prov Eicraywyi] mxv'ta 'ta
BEwpi!f.Lata np(l� wirr' EXEt 'tEivona Kat Ka'ta 'tov 'HpaKAEt'tov Kon:i&ov
EO''ttv UpXTJYO�. SCHOL. in Eur. Hec. 1 3 1 Kom&x� 't� 'A.Oyoov 'texva�
E:A.Eyov ăAA.m 'tE Kal. o Tif.Lat<><; o'ihoo� ypa<p<Ov (FHG IV p. 640 b)· 'rocr'tE
Kal. q>aiVEc:rllat f.lil 'tOV llu9ay6pav EilpE'ti]v ăv'ta 't<Îlv ciA.TJ9tvrov KomSoov
f.LTJOE 'tOV ixp' 'HpaKAEt'tOU Ka'tTJyopOUf.LEVOV, ciAA,' ainov 'tOV 'HpaKAEt'tOV
ElVat 'tOV ciA.a�OVEOOf.LEVOV'.
8 1 . PHILODEMOS, Rhetorica 1, c . 57, 62. Toate principi i le
învătăturii retorilor tind spre acest lucru şi, după părerea lui Heraclit,
această învătătură este " cea care îndrumă cutite le de sacrificiu".
Scholia la EURIPIDE , Hecuba 1 3 1 . printre altii. şi Timaios (FHG Muller,
IV, p. 640) numea tratatele de retorică " cutite de sacrificiu", scriind
306
următoarele: pe cât se pare nu Pythagoras a fost inventatorul
adevăratelor cutite de sacrificiu şi nici cel acuzat de Heraclit, ci
însuşi Heraclit este un limbut lăudăros.
82 (99) . - PLATO. Hipp. maior 289A mefJKwv 6 KâÂ.A.w'to; aicrx,n;
avSpffinwv YEVEl crulll3âA.A.av.
82 . P LATON , Hippias Maior 289A . Cea m a i frumoasă
maimuţă, comparată cu omul, este urâtă.
83 (98) . -B av8pCÎ:l1tWV O O'oq>ctrra't� 1tpO<; 9Eov mltrJK� q>OVEÎ'tal Kat
cro<pim Kat KâÂ.A.El Kat 'tOÎ<; ăÂ.A.Ol<; nâmv.
83. PLATON , Hippias Maior 289 B. Omul cel mai înţelept,
comparat cu divinitatea, va părea o mai muţă în privinta
înţelepciunii, frumuseţii şi în toate celelalte.
84 a (83) . PLOTIN. Enn. IV 8, 1 (n. B. 60) IJ.E'tapj3ânov avcmauE'tm.
84 a. PLOTIN, Enneade IV, 8, 1 .
Transformându-se, îşi află odihna.
84 b (82) . - KCtiJ.a't6.; EO''tl 'tOÎ<; mhoî<; IJ.OX9eîv Kat ăpxEcrEkn.
84 b. PLOTIN, Enneade IV, 8, 1 . E un chin să trudeşti mereu şi
să dai ascultare aceloraşi (stăpâni).
8 5 ( 1 05) . PLUT. Cori oi . 22 8UIJ.c0l IJ.CtXEcr8m xaA.E7t6v· o y(xp av
eEAT)l, 'l'llXTJ<; OOVEÎ'tal.
85. PLUTARCH, Coriolanus 22. E greu să lupti împotriva inimi i ,
căci tot ce doreşte se cumpără cu pretul sufletului.
307
86 ( 1 1 6) . -38 aUa tOOV JlEV 9EtroV ta 1tOAAa, Ka9' 'HpaKAEttOV,
&.mcrttflt otaqmyyavn Jlll ytyvclxnre0'9at.
86. PLUTARCH, Coriolanus 22. Multe din cele divine, după
Heraclit, scapă cunoaşteri i noastre din lipsă de credinfă.
87 . ( 1 1 7) . - de aud. 7 p. 41 A J3A.ffi; ăv9pom� E1tt 7tavtl. A.Oyon
E1ttOij0'9at cptA.E î.
87. PLUTARCH, De audiendis poetis 7, p. 4 1 A . Omulu i
prostănac îi place să stea gură-cască la orice vorbă.
88. (78) . - cons. ad Apoll. 10 p. 1 06 E taut6 t' i:vt �oov Kal.
tE9vflKO<; Kat [tol E'YPfl'Yop0<; Kat Ka9EOOoV Kat vEOV Kat npat6v· ta&
yap JlEta7tm6vta EKEîva EO'tt KaKEîva 1t6.A.tv JlEta1tEcr6vta taiita. [V.
Sext. P. H . III 230].
88. PLUTARCH, Consolatio ad Apol/onium 1 0, p. 1 06 E. Că
unul şi acelaşi lucru coexistă în no i : viata şi moartea, veghea şi
somnul, tineretea şi bătrânetea; ultimele preschimbându-se,
devin primele, iar primele, la rândul lor, printr-o nouă schimbare,
devin ultimele (cf. SEXTUS, P. H. I I I . 230) .
89. (95) . - de superst. 3 p. 1 66. C 6 'H. cpflm toî<; E'YPll'YopOOtv
E:va Kat Kotvov KOOJlOV dvm, toov of. KOtJlWJlEVWV EKacrtov Ei<; tOtov
a1tootpEcpm9a t.
89. PLUTARCH, De superstitione 3, p. 1 66 C. Heraclit spune
că, .. pentru oamenii trej i , există o singură lume, comună tuturor";
dar că în somn fiecare se îndreaptă spre propria lui lume.
308
90 . (22) . - de E 8 p. 388 E 7tup� te âvtaJlotllil ta 7t(Xvta Kal. 1ti)p
(mavtwv oKoxmep XPucrou XPitJlata Kat XPTJJ.!<ltwv XPucr6r;.
90. PLUTARCH, De E apud Delphos 8, p. 388 E .
Toate se preschimbă în egală măsură cu focul ş i focul cu
toate - aşa cum mărfurile se schimbă pe aur şi aurul pe mărfuri.
9 1 (4 1 . 40) . - 1 8 p. 392 B 7tOtllJlâll yap OUl( EO'ttV EJl�flvat ol.r; tâlt
autâlt Ka9' 'HpaKÂ.attov [V. Plat. Cratyl. 402 A = 22 A 6. Aristot .
Metaph. r 5. 1 0 1 0 a 12 c . 65, 4. - 22 B 1 2. 49a] ooot evTJTiir; oUcriar;
ol.r; U'lfll0'9at Kata El;tv <tiîr; autflr;>· âU' O�UtTJtt Kllt tUXEt J.!Etll�Â.flr;
O'Ki.OVTJO't Kllt 7tUÂ.tV cruvayet (JlâÂ.Â.ov OE ou& 7tUÂ.tV 000 UO'tEpov, ttÂ.Â.,
UJlll cruvicrtatat Kat â7toÂ.EÎ1tEt) Kat 7tpOcrEtcrt Kat ă7tEtcrt.
9 1 . PLUTARCH., De E apud Delphos 1 8, p . 392 B. Nu ne putem
scufunda de două ori în acelaşi râu, după Heraclit (cf. PLATON,
Craty/os 402 A; ARISTOTEL, Metaph. I I I . 5, 1 0 1 0 A, 1 2, c. 65, 4) şi
nici atinge de două ori substanta pieritoare într-o stare identică
<<cu sine însăşi>>; ci, prin avântul şi prin iuteala transformării, ea
se dispersează şi iarăşi se comprimă (mai precis zis, nici din nou,
nici mai târziu, c i concomitent se strânge şi se relaxează), se
apropie şi se îndepărtează.
92 . ( 1 2) . PLUT. de Pyth. or. 6. p. 397 A 0Ux Opâtr; . . , ocr11v xaptv
EXEL ta :Ea7t(ptKa !JiÂ. TJ, KTJÂ.oiivta Kat KataeEÂ. yovta toUr; âKpOWJ.!Evour;;
:Ei�uÂ.Â.a ot JllltVOJlEVWt crt6J.!att Ka9' 'HpaKÂ.Et tov âyUacrta Kat
âKaÂ.Â.mmcrta Kat âJl'l}ptcrta q>GeyyoJlEVTJ XtÂ.iwv et&v e�tKveîtat tflt !p<I)Vflt
Ota tov 9E6v.
92. PLUTARCH, De Pythiae oracu/is 6, p. 397 A. Nu vezi cât
farmec au poemele safice, care încântă şi transportă pe
ascultători? După Heracl it , " Sibyla, pr in gura ei del i rantă ,
309
profeteşte lucruri care nu provoacă râsul, neînfrumusetate de
podoabe ori de miresme, iar prin vocea ei , atâtată de zeu,
străbare o mie de ani ".
93 . ( 1 1 ) . - 1 8 p. 404 D o ăva�. ou to JlavtEî6v Ecrtt to EV �EÂ.<poîc;,
ou tE Â.EYEt outE KpU7ttEt aÂ.Â.a O'TJJlai vEt.
93. PLUTARCH. , De Pythiae oracu/is 2 1 , p. 404 D. Stăpân, al
cărui oracol se află la Delfi , n ic i nu vorbeşte, nic i nu tăinuieşte
nimic, ci se exprimă numai prin semne.
94. (29) . - de exil. 1 1 p. 604 A "HÂ.to<; yfl.p oux unEpjlf!m:tm JlEtpa·
Ei Oi: Jl�. 'bptVUE<; JltV �iKTJ<; EmKoupm E�EUp�oumv.
94. PLUTARCH., De exilio, 1 1 , p. 604 A. Soarele nu-şi va depăşi
măsura; altfel Erinyile . ajutoarele dreptăţii , I-ar descoperi.
95. ( 1 08) . - Sympos. I I I pr. 1 p. 644 F &.Jla9iTJv yfl.p ăJlEtvov
KpuntEtv, fpyov Oi: EV UVEO'Et Kat nap' oivov. STOB. Fior. 1 1 75 KpuntEtV
&.Jlaai TJV Kpecrcrov il E<; ta JlEcrov <pfpEt v.
95. PLUTARCH, Symposion I I I . p. 1 644 F. E mai bine să-ti ascunzi
slăbic iunea minţi i . Dar e greu (să te controlezi) când nu te
supraveghezi sau bei un pahar de vin . STOBAIOS, Florilegium 1 ,
1 75. Este preferabil să-ti ascunzi nepriceperea, decât să o
dezvălui în ochii tuturor.
96. (85) . - IV 4, 3. p. 669A VElCUE<; yap K07tptWV EKf3Â.TJtOtEpOt.
96. PLUTARCH, Symposion IV, 4, 3, p. 669 A.
C a davre le a r t re b u i a r u n c a te m a i repede d e c ât
gunoiul .
3 1 0
97 . ( 1 1 5) . -an seni resp. 7 p. 787 C Kuve<; yap KatajXx'i)l;oucrtv
rov t'iv f.ltl ytvoomcrocrt.
97 . PLUTARCH , An seni republica gerenda sit 7, p. 787 C.
Câinii latră la ce i pe care nu-i cunosc.
98. (38) . - fac. lun. 28 p. 943 E ai lji'IJX!Xt OOf.L&Vtat Ka9' 'AtOTJV.
98. PLUTARCH, De facie in orbe /unae 28, p. 943 E .
Sufletele în Hades simt mirosurile.
99 . (3 1 ) . - aqu. et ign. comp. 7 p. 957 A ; vgl. de fort. 3 98 C
ei f.lll f\Â.to<; i'tv. EVEKa t&v ăUrov ăotpwv ElxppOVTJ t'iv i'tv.
99. PLUTARCH, Aquae et ignis comparatio 7, p. 957 A (cf. De
fort. 3, p . 98 C) . Dacă n-or exista Soarele ar fi noapte, cu toată
existenta celorlalti aştri.
1 00. (34) . - Qu . Plat. 8, 4 p. 1 007 D . . . nept6omx; · &v 6 f\Â.to<;
EmOtcltT]<; c:Ov K!Xt crKOnO<; 6pîl;;etv K!Xl j}p<xj3e1letv K!Xl ava&tKVUVat K!Xt
avacpaivetV f.1epaj30Â.U<; K!Xl OOpa<; !Xt mvta cpipoucrt Ka9' 'HpaKÂ.ettoV KtÂ..
1 00. PLUTARCH, QUAEST/ONES PLATONICAE 8, 4, p. 1 007 D.
Soarele, stăpân şi supraveghetor al perioadelor c icl ice ale
timpului. delimitează. d iriguieşte, pune în evidentă şi indică
schimbările lor, precum şi anotimpurile " care aduc toate".
1 0 1 . (80) . - adv. Colot. 20. 1 1 1 8 c rot�T]Oclf.LT]V Ef.1EOOut6v.
1 0 1 . PLUTARCH, Adversus Coloten 20, 1 1 1 8 C. M-am căutat
pe mine însumi.
3 1 1
1 0 1 a. ( 1 5) . POLYB. XII 27 oUEîv yap ovtrov Kata qnxnv <OOavEi
tlV(l)V OpyCtVOOV TJJ-LÎV, oi<; 7tCtVta 7tUV8cxVOJ-LE9a ICCXl 1tOAU1tfXXYJ-LOVOUJ-LEV,
aJCofjc; ICCXl 6pacrEro<;. UATJ9t vrotEpa<; o' OU<TTJ<; ou J-Lt!Cprot tfi<; Opa<TEOO<; JCata
tov 'HpaKAEt tov· 6<p8cxA.J-Lol yap toov rotrov a1Cp$EcrtEpot J-lCtptupE<;.
1 0 1 a. POLYBIOS XII , 27 . Ochii sunt martori mai siguri decât
urechile.
1 02. (6 1 ) . PORPHYR. L\ 4 (1 69' 6 Schr.) toot J-LEV 9Eoot ICCXAU navta
!Cal ayaea ICCXl oixata, ăv9p<o7tot OE â J-LăV ăOtJCa tl1tEtATJ<pamv â OE oixata.
1 02. PORPHYRIOS, Quaestiones Homericae, la //iada IV, 4.
Pentru d ivinitate, toate sunt fru moase, bune şi d repte;
oamenii însă consideră că unele sunt drepte, altele nedrepte.
1 03 . (70) . PORPHYR. X 200 (1 1 90 Schr.) �uvov yap <lpxl) JCat
mpac; t1tt 1CUJCA.ou 1tEpt<pEpEiac; rvg 1. 1 1 64, 3, 1 8 7, 23 f.] .
1 03. PORPHYRIOS, Quaestiones Homericae, la //iada XIV, 200.
Tot unul este începutul şi sfârşitul unei circumferinte.
1 04. ( 1 1 1 a) . PROCL. in Ale. 1 p. 525, 2 1 ( 1 864) tic; yc'Xp autoov
v6oc; il <ppi]v ; OTJJ-LOOV aotooîm 7tEt9ovtat ICCXl OtOacrJCUArot XPEtOOVtat OJ-LtA(l)t
OUIC EiootE<; Otl 'oi 1t0AA0l ICCXICOt, 6A.iyot OE aya9ol' [vgl. Bias c. 1 0 a 3 $].
1 04. PROCLOS, In Alcibiadem 1, p. 525, 2 1 . Care e de fapt
ratiunea şi mintea lor? Dau ascultare aezilor populari, iar ca
dascăl îşi iau multimea, fără să ştie că cei multi sunt răi şi putini
sunt oameni buni.
1 05. ( 1 1 9 Anm.) SCHOL. HOM. AT pînă la I: 25 1 ("hKtopt o' i;Ev
ttaîpo<;, [naml. ITOUAuOOJ-La<;], ifjt o' EV VUKtl yf.vovto). 'H. EVtEOOEv
3 1 2
acrtpoA6yov <jlllCJl tOV "0�11POV Kat EV oi� <pllcrt '1-Loîpav o' ou nva <jllli-Ll
1tf.<p'IYY!-LEVOV E�!-LEVat avOp&v' KtÂ..
1 05. Scholia Homerica, A T la //iada XVII I , 25 1 .
" Era tovarăşul lu i Hectar, căci se născuseră în aceeaşi
noapte". După acest vers şi după acel pasaj în care afirmă:
" nici unul d intre oameni, spun eu, nu a scăpat de soarta ce-i
este hărăzită", Heraclit î1 numeşte pe Homer un astrolog. Şi în
cele ce spune: " afirm că nici un muritor n-a scăpat de soarta
ce-l aşteaptă".
1 06. ( 1 20) . PLUT. Camill . 1 9 70Cpt o' iJI-LEp<i)v rt1t0<ppa&ov ettE XPTt
ti.9Ecr9ai nva� El tE 6pEI(i); 'HpaKÂ.EttO� E1tE1tÂ.11�EV 'Hcn60oot ta� 1-LEV aya�
1t0to'l.ljlEVOOt, ta� OE <p<XUÂ.a� [Opp. 765ff.], Wc; ayvoouvn <pOOtV TJI-LEpa�
am'm11� 1-Liav oooav, htpoo9t otllnOplltat (vgl. B 40. 57) . SENECA Ep.
12, 7 unus dies par omni est.
1 06. PLUTARCH, Cami//us 1 9. Heraclit îi reproşa lui Hesiod"
pentru care anumite zile sunt bune iar altele rele, " faptul de
a ignora că natura oricărei zile este una şi aceeaşi". SENECA
Epistole 1 2, 7 . Fiecare zi este la fel cu toate celelalte.
107 . (4) . SEXT. EMP. Vll l 26 KaKOl i-L� avepomOtcnV O<pBaÂ.!-LOl
Kat &ta jlapj)apous \jfUX� exovtoov [vg l. A 1 6 1 1 47, 30 ff. ; B l O J a] .
1 07 . SEXTUS EMPIRICUS VI I , 1 26. Ochii şi urechile sunt răi martori
pentru oamenii care au suflete barbare.
1 08 . ( 1 8) . STOB. Fior. 1 1 74 Hense 'HpaKÂ.Eitou. oKoooov J..6yous
f\Koucra, oU&l.� a<ptKVEÎtat E� tOUtO, WotE ytvffimcEtV Otl crO<pâv ecrtt 1tUVt(J)V
KEXooptcr!-Lf.vov.
3 1 3
1 08. STOBAIOS, F/ori/egium L 1 7 4. Dintre toti câti le-am ascultat
cuvântul, nici unul nu a ajuns să înteleagă că întelepciunea
este ceva separat de toate.
1 09. ( 1 08) = B 95.
1 09. (În ultimele editii Diels-Kranz acest fragment a fost ataşat
la fr. 95) .
1 1 o' ( 1 04 a) ' - 1 7 6 avep<imOt� yt VE<J9at CJl(Q(j(l 90 .. oum V Ot)l( clJlEt vov
[vg l. B 85].
1 1 1 ' ( 1 04b) ' - 1 77 voi.km� iryu;Î.llV EltOÎ.l1CJEV ftOi> Kat aya96v' AtJlO�
K6pov' KUJlCX'tO� a vrmaum V.
1 1 0 - 1 1 1 . STOBAIOS, F/ori/egium, L 1 76+77 .
Pentru oameni nu e cel mai bun lucru să l i se împlinească
toate dorintele. Boala face ca sănătatea să fie dulce şi plăcută,
foamea (face aşijderea) săturarea, iar osteneala odihna.
1 1 2 . ( 1 07) . STOB. Fior. 1 1 78 croxppovEiv apE'tft JlEytcr'tll. Kai cra<pÎ.ll
aA.11BEa AiyEtv Kai 1totEtv Kata <pootv E1tCXtovta�.
1 1 2. STOBAIOS, Florilegium 1, 1 78. O judecată sănătoasă este
cea mai mare virtute iar întelepciune înseamnă ca în vorbă şi în
faptă să te conformezi adevărului, dând ascultare naturii lucrurilor.
1 1 3 . (9 1 ) . - 1 79 �uv6v tcrn 1tâm to <ppov&tv.
1 1 3. STOBAIOS, Florilegium 1, 1 79. O judecată sănătoasă este
comună tuturor.
3 1 4
1 1 4 . (9 1 b) . 1 79 �uv v6o:n Atyovtac; ioxupi�eaem XPtl t&t �uv&t
7tâvtrov, oKC001t€p v6�rot 1t6A.tc;, Kal. 1toA.u icrxupot€pwc;. tpE<povtm yap
7tâv-rec; oi av9p0>7tElOl VO�Ol tl1t0 Evoc; 'tOU 9Eiou· Kpa'tEÎ yap 'tOO'OU'tOV
6K6crov f.eEA.Et Kal. f.�apKEî 7tâm Kal. 1t€ptyivEtat.
1 14. STOBAIOS, Florilegium 1, 1 79. Cei care doresc să vorbească
în mod rational trebuie să se sprijine pe ceea ce este comun
tuturor (lucrurilor) , aşa cum se sprijină cetatea pe lege, ba chiar în
chip şi mai temeinic; într-adevăr, toate legile omeneşti se nutresc
din unica lege divină, căci aceasta are atâta putere cât vrea să
aibă şi ajunge pentru toti, fără să se epuizeze vreodată.
1 1 5 . (0) . - 1 80 a \JIUXftc; f.crn A.Oyoc; t.amov aiîl;wv.
1 1 5 . STOBAIOS, Florilegium L 1 80 A. Logos-ul este propriu
sufletului; el se sporeşte pe sine însuşi.
1 1 6. ( 1 06) . - V 6 av9pol1tOlO'l 1tCXO'l �'tEO''tl ytVWcrKElV EwU'tOix; KCXl
O'W<ppOVEÎV.
1 1 6. STOBAIOS, Florilegium V, 6. Fiecare om este în stare să
se cunoască pe sine însuşi şi să aibă o dreaptă judecată.
1 1 7 o (73) o - 7 avl'Jp OKO'tCXV �E9ucreftt, ăyum imo 1tat00c; avftPou
mpaA.Â.6J.lEvoc;, ouK f.1tairov OKll jla.iVEt, iYypl'Jv tl'Jv \JIUXTJV i:xwv. [ vgl. B 7 1 ?].
1 1 7 . STOBAIOS, F/orilegium V, 7. Un bărbat, când se îmbată,
este condus de un copil nevârstnic; el se clatină ş i nu observă
încotro merge, deoarece sufletul TI este umed (cf. B 7 1 ?) .
1 1 8 . (74--76) . - 8 aUyl'J �llPtl \JIUXtl croqxotâ'tT] KCXt UpLO''tTJ oder
vielmehr : au11 \JIUXTJ croqxota'tTJ Kal. <lpicrt11.
3 1 5
1 1 8. STOBAIOS, Florilegium V, 8.
Sufletul uscat este cel mai întelept şi cel mai bun.
1 1 9 . ( 1 2 1 ) . IV 40, 23 'H. Ec:pll � ii9oc; avepW7t(l)t OatJlroV.
1 1 9. STOBAIOS, Flori/egium IV, 40, 23.
Heraclit spune: caracterul este demonul omului.
1 20. (30) . STRABO . 1 6 p. 3 j3EÂ:nov o' 'H. Kat OJlllPlK(I)'tEp� OJlOl�
avtl. 'tO'U UpK'ttKOU 'tTJV ăpKtOV OVOJlâl;rov· iioU<; Kat ecrntpru; 'tEpJlU'ta iJ
ăpKt<X; Kat avtiov tilc; ăpKtOU olipoc; aiflpiou �t6c;. 6 yap apKttK6c; Ecrtt
OUcrE� Kat avatoÂ.ilc; ăpoc;, oux iJ ăpKtoc;.
1 20. STRABON, Geografia 1 , 6, p. 3. Mai bine Heraclit şi, de
asemenea , mai aproape de sti lu l homeric , când numeşte
(conste latia) în loc de " Arctică ", " U rsa ". " Granita d intre
dimineată şi seară este Ursa şi, în fata Ursei, piatra de hotar a
sclipitorului Zeus"; căci constelatia "Arctică", de fapt, este piatra
despărfitoare între apus şi răsărit , nu " Ursa ".
1 2 1 . ( 1 14) . STRABO XIV 25 p. 642; OlOG. IX 2 ( s. 1 140, 5)
ă/;tav 'bc:pEcrtatc; iJllllOOV amxy�acr9at rcâm Kat toîc; avi]�otc; tl']v rc6Â.tv
KataÂ.tTCEÎV, Ot'ttVEc; 'bpJlOOropDV ăv<ipa EroU'tOOV ovi]tcrtov E�Ej3aÂ.Ov c:pavtEc;·
TJJlffoV JlllOE Eic; 6vi]tcrtoc; ecrtro, Ei OE JlTJ, ăÂ.Â.ll 'tE Kat JlEt' ăÂ.Â.rov.
1 2 1 . STRABON, Geografia XIV, 25, p . 642; OlOG. LAERT. IX, 2.
Bine ar face efesienii dacă s-ar spânzura cu totii ş i arîncredinta
cetatea în mâinile celor nevârstnic i , ei, care I-au izgonit pe
Hermodoros, cel mai vrednic din mijlocul lor, spunând: " printre
3 1 6
noi să nu fie unul cel mai vredn ic, iar dacă este, să plece unde
o şti şi să se adune cu alţii".
1 22 . (9) o SUID. s. V. cXYJ(tjla'tEÎV şi a�.uptcrjla'tEÎV: arxtjlacrtl]V
'HpaKÂ.Et't�.
1 22. LEXICONUL SUDA <cuvântul> a-yxtj3a'tEîv şi UJ-L<jltcrjla'tEîv:
" Apropiere".
1 23 . . ( 1 0) . THEMIST. O r. 5 p . 69 <Pilcrt� of. Ka8' 'HpaKÂ.Et'tov
KpU7t'tEcr8at <jltÂ.EÎ.
1 23 . THEM ISTIOS, Orationes 5, 69 . După Heracl it, naturi i
(lucrurilor) îi place să rămână ascunsă.
1 24. (46 Anm.) . THEOPHR. Metaphys. 1 5 p. 7 a 10 Usen.
ăÂ.fY'(OV & KUKEÎVO OO�EtEV ăv, Ei o J-LEV o� oilpavo� K!Xl EK!XO"'t!X 'tOOV
J-LEp<ÎlV a7tav't' EV 't�Et Kat J..&ycot, Kat J-Lopcpaî� Kat &>vaJ-LEmv Kat m:pt60ou;,
ttv & 'tai� aPXaî� J-LTJaEv 'towu'tov, aJ..J..' <OOJtEP crapJ-La EiKft KEXUJ-Levcov o
KaÂ.Â.tcr't�. <jll]crtv 'HpaKÂ.Et't�, [o] K6crJ-Lo�.
1 24. TEOFRAST, Metaph. 1 5, 7 A, 1 0 Usener. Ar putea părea
iraţională şi această idee, anume că întreg cerul şi toate părţile
considerate laolaltă se află rânduite după ordine şi logos, după
forme, patente şi cicluri, în vreme ce la început nu exista nimic
asemănător, ci aşa cum se exprimă Heracl it , " cea mai
frumoasă lume este ca o grămadă aruncată la întâmplare".
1 25. (84) . - de vertig. 9 Kat o KUKEffiv oticr'ta'tat <J-Lit> KtvoilJ-LEvo�.
1 25 . TEOFRAST, De vertiginibus 9. Până şi c iceonul se
descompune dacă nu e agitat.
3 1 7
1 25a. (0) . TZETZES ad Aristoph. Plut . 88 (Ambr., Paris.) tlXpA.ov
OE tOV nA.oiitov 1tOU:Î ro<; OUK apetft<;, x:ax:i<x<; & 1tap<xtti.ou. o9tv x:al. 'H.
o 'f:o.<pEO'tO<; clpOOj..LEVO<; 'f:o.<pEO'tOt<;, OUK E1tEUXOj..LEVO<;' 1-LTJ E1ttÂ.t1tOt Uj..Lâ<;
1tÂ.Oiito<;, E<pTt, 'f:o.<pEO'tOt, tv' E�EAEYXOtcr9E 1tOVTtPEOOj..LEVOt.
1 25 a. TZETZES, la ARISTOFAN, Plut. 88 (Ambrosianus. Parisinus) .
Pe Plutos11 tace orb, fără legătură cu virtutea, ţinând de răutatea
complice. De aici şi Heraclit din Efes, prelucrându-i pe etesieni,
nu rugându-se de ei, le zise: " De nu v-ar părăsi nicicând bogăţia,
etesieni, ca să se dovedească cât de răi sunteţi".
1 26. (39) . -schol. ad. exeg. 1 1 p. 126 Herm. ta 'I'UXPcl 9Epetm,
Eltpj..LOV 'lfUXEtat, irypav afutVEtat, Kap<paÂ.Eov voti.�Etat.
1 26. TZETZES, Scholia ad exegesin 1 1 , p. 1 26 Herm. Ce este
rece se încălzeşte, ce este cald se răceşte, ce este umed se
usucă, ce este uscat se umezeşte.
FRAGMENTE ÎNDOIELNICE.
TEXTE INCERTE, FALSE SAU FALSIFICATE
1 26a . (0) . ANATOL. de decade p. 36 Heiberg (Annales
d' histoire. Congres de Paris 1 90 1 . 5. section) x:ata A.Oyov oc
cilpEwv crui-LI36A.A.Etat i:ll&>!-Lci<; x:ata creA.llvnv. otatpeîtat oc x:ata tel<;
ăpx:tou<;, a9av<ltOU MVTJI-LTJ<; O'llj..LELW.
1 26a. ANATOLIOS, De decade p. 36 Heiberg. Potrivit logo�
ului anotimpurilor, câtimea de şapte este socotită după fazele
lunii, este delimitată după poziţia Urselor, ambele constelatii
(fiind) semne ale amintirii nemuritoare.
3 1 9
129. ( 1 7) . DIOG. VII I 6 Ilu9ay6p11� MVllcrapxou icrtoptT)v TlcrKT)CfEV
av9p0:mwv �aA.tcrta 1tUVtWV Kai EKAE�U�EV� tauta� ta� cruyypacpa�
ETtOt �crato Eautou crocpi T)V, 7tOA u�aet T)V, KaKotE�vi T)V.
1 29. DIOG. LAERT. VIII, 6. Pythagoras, fiul lui Mnesarchos, cel
mai asiduu cercetător dintre toti oamenii, după ce şi-a însuşit
cu chibzuială aceste scrieri, şi-a întocmit propria lui doctrină;
grămadă de cunoştinte: înşelătorie meşteşugită.
1 30. (0) . GNOMOL. Monac. lat. 1 1 9 (Caecil. Balb. Wolffl in p .
1 8) non convenit ridicu/um esse it a, ut ridicu/us ipse videaris.
Heraclitus dixit.
1 30. Gnomologia Monacalis Latina 1 , 1 9.
" Nu e bine să fi i atât de glumet, încât să devii ridicol", a zis
Heraclit.
1 3 1 . ( 1 34) . -Paris . ed. Sterb . 6 ot yE 'H. f.A.qE tl)v otT)mv xpoKo7tfi�
EYK01t� V.
1 3 1 . Gnomologia Parisina (Sternbach) , 209. Heraclit a spus
că înfumurarea este o piedică pentru mersul înainte.
1 32. (0) . - Vatic. 743 n . 3 1 2 Sternb. t�at 9EoU; Kai av9pomo�
KataOouA.ouvtat.
1 32. Gnomotogium Vaticanum (Sternbach) , 3 1 2. Onorurile
înrobesc pe zei şi pe oameni.
1 33. (0) . -3 1 3 ăv9pw1t0t KaKoi UAT)9tvoov avtiOtlCOt.
1 33 . Gnomo/ogium Vaticanum (Stern bach), 3 1 3. Oameni i răi
sunt adversarii iubitorilor de adevăr.
3 1 8
1 26b. (0) . ANONYM. IN PLAT. Theaet. (Beri. Klassikert. 2 ) 7 1 , 1 2
la p. 1 52 E (23 A 6) 't.mxapll� 6 <6l!tĂ:r'J>ooo; 'toîc; nuaa<"fopEiotc;> ăJ. .. Aa. 't<t> nva E<mVEVOT"J>KEV O<EtV>ix 't<.6v u: nEpi 'to>u a�D<l!Evou Myou>.
t<p<:>O<EUE:t liE Ka'ta 'to> 'Hpa«I...Ei.'tou> 'ăA.Aw.:; ă<AAo c:Xel. aU/;E>'tat 7tp(x; o <civ Ttl EAAt>Tttc;'. Ei oi>v <llTJ&tc;> <rcaUD'tat <j)Ewv Kat aÂ>ÎI.<Cl't>'tWV <'tO
d&J<;, ai> Oootal ăAA<O'tE ăAAat> ytVOV'tat <Ka'ta O'UV>EXfi pumv.
1 26 b . ANONYMOS, la PLATON , Theait. 7 1 , 1 2 , la 1 52 E .
Epimarchos . . . cercetează acest domeniu urmând spusele lui
Heraclit: " mereu una creşte într-un fel, alta în alt fel, fiecare
după cum simte nevoia . Dat fiind că nimeni nu se opreşte în
evolutie şi îşi schimbă mereu înfătişarea, şi substanta devine
mereu alta, într-o curgere fără de sfârşit ".
1 27 . (0) . ARISTOCRITUS Theos. 69 (pînă la B 5) 6 au't� 7tpO<;
Aiyu7tnouc; Eqnr Ei E!Eoi Eimv, iva n BpTJVEÎ'tE au'touc;; Ei OE BpTJVEÎ'tE
aU'tOU<;, llTJKE'tl 'tomouc; fJyEÎcrEIE Brouc;.
1 27 . ARISTOCRITOS, Theosophia 69 (după B 5) . Acelaşi
(Heraclit) spunea egiptenilor: " dacă există zei, pentru ce-i
plângeti? Iar de-i plângeti, atunci nu-i mai socotiti zei ! "
1 28 . (0) . - 74 on 6 'HpaKÂEL't� Op<Ov 'tOU<; "t.AA.TJvac; ytpa 'toîc;
oaillO<JtV a7tOVEllOV'ta<; Et1tEV' Oatl!OV(l)V ayaÂllaatv EtlXOV'tal OUK
aKoooumv, &cr7tEp aKOOOEtV, OUK a7toOtOoUmv, &crnEp OUK a7tat'tOÎEV.
1 28 . ARISTOCRITOS, Theosophia 74. Heraclit, văzându-i pe
greci cum împărţeau prinoase demonilor, a spus: "înaltă rugi
statuilor de daimoni care nu aud, ca şi când ar putea auzi, care
nu dau nimic <<ca şi când ar putea da>>, <<care nu cer nimic,
ca şi când>> ar putea cere".
320
1 34. ( 1 35) . - 3 1 4 tiJv Ttatoeiav i::tepov iiAtov dvat to îc;
1tE1tatOCUllE votc;.
1 34. Gnomologium Vaticanum (Sternbach), 3 1 4. Educatia
este, pentru cei care au primit-o, ca un al doilea soare.
1 35. ( 1 3 7) . -3 1 5 cruvtollwt6:tTtV ooov iO::A.eyev eic; euoo�iav to yevtcrSat
6:ya96v.
1 35. Gnomologium Vaticanum (Sternbach) , 3 1 5. (Heracl it)
spunea că cel mai scurt drum spre renume este acela al bunătătii.
1 36 . (0) . SCHOL. EP ICTET. BODL. p. LXXI Scheukl I:XTtEVKÂ.
'HpaKÂ.Ettou· \j/UXai UpTttq>atOt Ka9epci>tepat (OEXt) ij EVi VOOOOtc;.
1 36. Schol. EPICTET. , Bodl . , p . LXXI (Schenkl). Sufletele celor
căzuti pe câmpul de luptă sunt mai pure decât ale celor
doborâti de boală.
1 37 . (63) . STOB. Ecl. l 5, 1 5 p. 78. 1 1 (după Aet. l 27 1 s. 22 A 8)
ypa<pet youv 'ecrn yap eillaplltva TtO:vtwc; . . .
1 37 . STOBAIOS, Eclogae 1 , 5, 1 5, p. 78, 1 1 . (Heraclit) scrie:
negreşit, există hotărâri ale soartei . . .
1 38 . (0) . COD. PARIS. 1 630 s . XIV f . 1 9 1 r 'HpaKÂ.eitou <p1Aoo6<pou
Kata tou J3iou. Tioi11v ne; )3t6toto t6:llot tpi)3ov KtÂ.. = Anth. Pal. IX 359.
Stob. FI. 98, 57 = Posidipp. Ep. 2 1 p . 79 Schott.
1 38 . (0) Cod. Parisinus, 1 630, XIV, f. 1 91 : Despre viata filosofului
Heraclit: = Anthologia Pa/afina IX, 359. STOBAIOS IV, 34, 57 =
Poseidippus, Epigr. 2 1 , p. 79 Schott.
32 1
1 39 . (0) . CATAL. CODD. ASTROL. GRAEC. IV 32 V I I 1 06
'HpmcAEÎ'tOU <ptA.ocr&pou. 't7tElOTJ <pacrt nv� E� clpX� KEîcr9at 'ta ăcr'tpa
. . . IJ.EXptc; ou tetA.Et 6 7totitcrac; ain6v.
1 39. (0) Cota/. Codd. Astrol. Graec. IV, 32, VII , 1 06: Lucrarea
filosofului Heraclit Despre originea stelelor. ,. Deoarece unii spun
că la origini se află stelele . . . până când vrea cel ce le-a făurit".
PARMEN IDES
A VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA
VIAŢA
l . DIOGENES IX 2 1 -23 . (2 1 ) 3EvO<pâvouc; Of. otitKoucrE ITapiJ.EvtOllc;
nup11'toc; 'tA.fâ'tl'lc; ('toi.i'tov eW<ppacr1:oc; tv 'tfJt 'tm'toiJ.fit (Phys. Opin. fr.
6a. D. 482, 14) 'Ava�tiJ.âVOpOU <pll<JtV UlCOOOat). OIJ.wc; o' ouv aKoooac;
Kat 3EvO<pâvouc; ouK JiKoA.oU911<JEV au'toot. EKotVOOVll<JE Of. Kat 'AIJ.Etvicu
�wxai'ta 'tân ITu9ayoptKoot, cOc; E<pll funcov, avOpt 1tEV11'tl IJ.EV, KaA.oot Oi:
Kat aya9Wt. cOl Kat IJ.âAAoV i(KOAO� Kat U7t09aVOV'toc; llpWlOV iOpfua'tO
ytvouc; 'tE imâpxwv AUIJ.7tpOU l((Xt 7tAOU'tOU, 1C(Xt {m' 'AIJ.El viou, aA.A.' o'l)x
ll1t0 E.fVO<pâVOUt; Eic; Jicruxiav 7tpOE'tpâ7t11. 7tp6}1:oc; 0E o\i'toc; 'tTJV yfjv a7ttpatVE
<:r<patpoEtOfj Kat tv IJ.E<rWt KEîcr9at. Mo 'tE Eîvat <:r'tOtXEÎa, 7t\ip Kat yfjv,
Kat 'tO IJ.EV 0111J.l0Upyo\i 'tâ�tv EXElV, 'l:T]v OE UAllc;. (22) ytvmiv 'tE av9pffi7tWV
t� JiA.iou 7tp6}1:ov yEvtcrSat· au1:ov [?) oc {mapxEtv 1:0 9Ep1J.oV Kat 'to 'lfUXpOV,
t� wv 'ta 1tâv1:a cruvm1:âvat. Kat 'l:T]v 'I'UXTJV Kat 'tov vo\iv 1:amov Eivcu,
KaSU IJ.EIJ.Vll'tat 1C(Xl eE&ppacr'toc; EV 'toîc; cllumKoîc; rfr. 6 a. D. 483, 2],
7tâV'tWV <JXEOOV E1C'tl9t1J.EVoc; 'ta oowa'ta. OtcrcrftV 'tE E<pll 'l:T]v <plAO<JO<piav,
'l:T]v IJ.EV Ka'ta aA.it9Etav, 'tTJV oc lC(X'tU o6�av. OlO Kat <pllcrl 7tou· 'xpEro . . . .
322
UATJeiJc;' [Bl , 28- 30]. l((lt u1noc; OE ou'x 1t0tT)f.Ult(I)V <ptAOOO<pEÎ, KIX8a1tEp
'Hcri.oo6c; -re Kut 3Eva<pavTJc; Kat 'I:.JlnEOOKA.ftc;. Kpt 'ti!ptov Oi: 'tov A.6yov
dJtE· •�le; -re uicreiJcrEtc; Jltl aKpl.j3eîc; imapxEtv. <pT)crt yoi.lv· 'JlTJOE .. . f.A.e-yxov'
[Bl , 34 - 36]. (23) ow Kal. JtEpt au'toi.l <pT)mv 6 TiJlrov· [fr. 44 D.]
IlCXpJlEVWoU 'tE j)tT)V JlE-yiXÂ.()(ppovoc; OU 1tOAUOol;,OV,
Oc; ' U1t0 lp(XV'tUO"ioc; U1tU'tTJc; UVEVEÎKIX'tO vwcrEtc;.
eic; 'toi.l'tov KUt IIA.a'trov 'tov otaA.oyov yEypa<pE 'IIapJlEVÎOTJv' emypaljfac;
'il JtEpi i&oov'. fjKJla�e & Ka'ta 'ti]v eva•TJv Kal. e/;TJKocr•i]v oA.uJlmaoa [504 - 501]. Kat OoKEî 1tpcO'toc; 7tE<p<opaKEVat 'tov uu'tov dvm "t:.cr1tEpov Kat
<Procr<p6pov, 001; <pTJm 1Pcxj3ropîvoc; ev nEJl7t'trot 'A7tOJlVTJJlOVEUJlU'trov (oi Oi: Ilu8ay6pav)· KaA.A.iJlaxoc; & <pT)O"t Jltl dvm au'toi.l 'tO 7tOtT)JliX. AEYE'tat Oi: I((Xt VOJlouc; 9Eîvat 'toic; 1t0Al'tatc;, roc; <pT)m L1tEUO"t1t7toc; EV 'tcOt IlEpt
<ptA.oo6qKov. Kat 7tpcO•oc; epro'tftcrat 'tOV 'AxtA.A.Ea A.6yov, fix; lllaJ3ropîvoc; ev
IlaV'tooanftt icrwpiat [fr. 1 4 FHG I I I 579]. yEyovE of. Kal. E'tepoc;
flaPJlEVtoTJc;, -rl•rop •exvoypa<poc;.
1 . DIOG. LAERT. IX 2 1 �3 (2 1 ) Auditor al lui Xenofan a fost
Parmenides, fiul lui Pyres, din Elea (Teofrast, în Prescurtare (= Phys. Opin. fr. 6a, D. 482, 14) , pretinde că I-ar fi ascultat pe
Anaximandros) . Dar şi de 1-a ascultat pe Xenofan, învătătura nu
i-a urmat-o. După spusa lui Sotion, a fost prieten cu Ameinias,
fiul lui Diochaites, pythagoricul, om sărac, dar distins. De aceea
i-a şi urmat învătătura şi, după moarte, i-a ridicat o capelă, -Ele
neamul lui fiind nobil şi bogat. Către viata contemplativă s-a
îndreptat sub înrâurirea lui Ameinias, nu a lui Xenofan.
Parmenides, cel dintâi, a arătat că pământul e sferic şi aşezat
în mUiocul Universului ; că elementele primordiale sunt două -
focul şi pământul -şi că unu ! îndeplineşte functiunea de creator,
iar celălalt de materie; (22) că dintru început, oamenii s-au
născut din nămol şi că în ei se întâlnesc caldul şi recele, din care
323
toate sunt alcătuite . (Mai spunea iarăşi) că sufletul şi inteligenta
sunt unul şi acelaşi lucru, cum aminteşte şi Teofrast în cărţile-i de
Fizică (fr. 6 a. D. 483, 2) , unde înşiră mai mutt sau mai putin părerile
tuturor. Despre filosofie zicea că e de două feluri: una, după
adevăr, alta, după părere. De aceea şi spune undeva: " trebuie
să te pătrunzi . . . " (8 1 , 28-30) . El însuşi îşi înfătişează învătătura în
versuri, ca Hesiod şi Xenofan şi Empedocles. Criteriul adevărului
era pentru el ratiunea; despre senzatii zicea că-s înşelătoare.
Chiar şi spune: " nici deprindere . . . " (8 7, 3-&) .
(23) De aceea şi T imon zice despre e l (fr. 44 D.) :
Tăria singuratică a lu i Parmenides cel cu gânduri măreţe,
care a abătut cugetele de la înşelăciunea închipuirilor. în cinstea lui a scris şi Platon dialogul intitulat Parmenidessau
Despre idei. Înflorea către cea de-a 60-a olimpiadă (504-50 1
î.e .n . ) . Pare să fi fost cel dintâi care a observat că luceafărul de
zi şi luceafărul de seară sunt unul şi acelaşi, după spusele lui
Favorinus în cartea a V-a a Memorabile/ar; alt i i cred că
Pythagoras, dar Callimachos pretinde că poemul n-or fi de el.
Se mai zice că ar fi dat şi legi concetăţenilor săi, după afirmaţia
lui Speusippos în cartea Despre filosofi, şi că cel dintâi ar fi pus în
discutie rationamentul lui Achille, cum spune Favorinus în Istoria
Generală (fr. 14, FGH I I I , 579) . A mai fost şi un alt Parmenides,
retor, care a scris lucrări de specialitate.
2. SUIDAS TiapjlEvi.lirt� n6prrr� 't,A.Ea'tll� cptwmxp�. jla9rrn1� yEyov�
&vocpavo� toil KoÂ.ocpcoviou, ro� oE: 0E6cppacrto� 'A va�tjlavopou toil
MtÂ.llcriou. autoil OE: OtUOoJ(ot F:yf.vovto 'cf11tEOoKÂ.fi� tE 6 Kat cptÂ.OOO(j)�
Kai iatpO� Kat Zftvcov 6 't,A.Eatll�· i:ypaljiE OE cpumoÂ.oyiav ot' Em'Ov Kai
ă.Â.Â.a ttva KataÂ.oyao11v, ffiv jlEf!Vlltat TIÂ.atcov (Soph. 237 A vgl . 8 7)
(aus Diog. abges. vom Schlupatz, dessen erster Tei l wohl aus
Lobon vgl . fr. 1 8 Crem.) .
324
2. LEX. SUDA Parmenides, f iul lui Pyres, fi losof eleat, elev al lui
Xenofan din Colofon; după Teofrast, al lui Anaximandros d in
Mi let. A avut ca elevi pe Empedocles, filosof şi medic, şi pe
Zenon din Elea. A scris despre natură, în versuri, şi alte lucrări în
proză, amintite de Platon (Soph. 237 A. Comp. B 7) .
3 . O lOG. 11 3 'A va!;t)lEVTI� bi>pucr1:pawu MtÂ.Ecrto�. ijx:oucrev
'A va!;t)lCtVOpoU, EVlOt oc x:al. Ilap)lEVlOOU <pacrl. V ax:oooat aU'tOV (vgl. A 1
1 2 1 7, 23).
3. OlOG. LAERT. 11, 3. Anaximenes din Mi let, fiul lui Eurystratos,
auditor al lui Anaximandros; unii pretind că I-ar fi ascultat şi pe
Parmenides.
4. IAMBLICHUS V. Pyht. 1 66 (aus N ikomachos) x:al. 1tf:Pt 1:oov
<pUO'lKOOV OOOt nva )lVEtaV 1tE1tOÎTIV'tat, npOO'tOV '!:.)l1tEOOKAEa x:al. Ilapf.LEVÎOTIV
1:ov 'cÂ.Ea'tTIV 7tpo<pep6f.Levot 1:unavoumv (um den E influss des
Pythagoras out die Kultur ltaliens zu erweisen). PROCLUS in Parm.
1 p. 6 1 9, 4 (Caus. Par. 1 864) 'tUU'tll� o' oiiv 01tEp El1t0f.LEV 'tfl� Eop'tfl�
00011� <i<pix:ov1:o Ilapf.LEVÎOTI� x:al. Zfivwv 'A9fiva�E, OtOâO'KaÂ.� f.LEV 6 Il.
wv f.LU911Ut� o' 6 Zfivwv. I:.Â.Eâ'tat o' c'i)l<pro x:al. ou 'tOU'tO f.LOVOV, aÂ.Â.a x:al.
1:ou I1u9ayopucou OtOOO'KaÂ.Eiou fiE'taA.ajX>v'tE, x:aaCt7tEp 1tou x:al. NtK6fiax�
icr1:6p11crev. PHOT. Bibl. c. 249 (VITA Pyth.) p. 439 a 36 Zfivwva x:al.
Ilap)lEVlOTIV 1:oil<; '!:.Â.E<ha�· x:al. oiiwt oc 'tfl� I1u9ayopEiou �av ota'tp$fl�.
4. IAMBLICHOS, Vita Pyth. 1 66 (din N icomachos) . . . câţi
vorbesc în vreun fe l de şti inţele naturii sunt de acord să
pomenească în primul rând pe Empedocles şi pe Parmenides
eleatul. PROCLOS, in Parmen. 1, p. 6 1 9, 4 (Cousin, Paris, 1 864) . în
t impul să rbători i de care a fost vorba au sosit la Atena
Parmenides şi Zenon - unul învăţător, altul învăţăcel - amândoi
325
eleati , şi nu numai atât, dar şi membri ai şcolii pythagorice, cum
o spune undeva Nicomachos. PHOTIOS, Bibl., c. 249 (Vita Pyth.)
p. 439a 36 . . . pe eleatii Zenon şi Parmenides: şi aceştia adepti ai
învătăturii pythagorice.
5. PLATO. Theaet. 1 83 E IT. oc !-LOt (Sokrteaes] <paivt::uxt to toii
'0!-Lftpou aiooi:6<; tE !-LOt dvat cX!-L!X &:tvQ<; u:· GUV1tpOOE!-LE�a yap oiJ 'tiÎlt
avOpl mivu vto<; navu 7tpEcrj3U'tT]t K!XL I-Lot E<pcXVTI �alkl<; n EXEtV 1t!XV'tcX1t!Xcrt
)'EVV!XÎ:OV. Sophist. 2 1 7 c ot' Epom'J(jEO)V, ol6v 1tO'tE K!XL IT!Xp!-LEvWTit
XIJOli-LEvOlt K!XL otfl;t6vn A.6you<; 1t!XYJCcXAQU<; m:xpEYEV�TIV Eyro vto<; wv EKEtVOU
1-L«iA.a oiJ t6'tE ovto<; 7tpEcrj3utou. PARM. 1 27 A E<pTI OE oiJ 6 'Avncp&v A.EyEtv
'tOV rrueo&opov on acpiKOtV'tO 1tO'tE Ei<; rrava9t'Jvma 'tCx 1-LEyaA.a Zftvoov 'tE
Kal rr. · tov 1-LEv ouv IT!XfJ1-LEvi011v Eu 1-LaA.a oiJ 7tpEcrj3u'tT]v Ei vm crcp60pa noA.t6v,
mA.Ov fi Kaya90v tiJv ovtv 1tEpl E'tT] !-LaA.tcrw nEV'tE Kal El;itKovta· Zftvoova
OE E'Y'Y'Uc. Et&v 'tE't'tapcXKOV'ta 'tO'tE Eivm, E"l>i-LTtKTI OE Kat xapiEvta i&:i:v· Kat
A.EymEiat mhov 7tatOtKa toii IT!Xpi-LEvtoou yqovtvat. KataA.uEtv OE a'iYto'Uc.
E!p11 1tapCx 'tCÎit ITueo&Opoot EK'tO<; 'tEtXOU<; EV KEp!X!-LEtK&t· oi: oiJ K!Xt WptKEcr6at
'tOV 'tE l:OOKpcX'tll K!Xt aAA.ou<; 'ttVCx<; 1-LE't' a'iYtoii 1tOAAOU<;, Em9U!-LOUV't!X<;
aKoiicrm t&v toii Zftvoovo<; 'YfJ!XI-LI-Latoov· t6'tE yap mha 7tp&tov im' EKEivoov
KO!-Lt<J9îlvat· :EooKpa'tT] & dvat t6tE crcp60pa vtov [vgl. Procl. z.d. St. 684,
2 1 ]. Dagegen : ATHEN. XI 505 F ITap!-LEvioTit 1-LEV y(xp Kal. EA.9Ei:v Ei<;
A6yoU<; tov toii ITA.atoovo<; :EooKpa'tT]v !-L6A.t<; t1 i]A.ucia cruyxoopEi:, oux cb<; Kal
towuwu<; dmoi:v fi aKoiicrat A.6you<;. to OE navtoov O'XE'tAtootatov Kal
<\jiEuOCO''t!X'tOV> 'tO Einriv Oil&:!-Ltâ<; K!X'tE1tEtyoUO'l]<; XfJEL!X<; on 1tOOOtKCx yq6vot
toii IT!XfJi-LEVioou Zftvoov 6 noA.itTI<; amoii. (MACROB. Sat. 1 1 , 5) . DIOG.
IX 25 Zftvoov 'bAffitTI<;- toiitov 'AnoU6&op6<; <pTicrtV dvat EV XpovtKoi:<;
[FGrHist. 244 F 30 11 1 028] [IIUpTI'tO<; tov OE ITapi-LEVtOTIV] cpucrEt !-LE V
TEAEU'tay6pou, etcrEt OE IT!Xp!-LEvlOOU .. . 6 oiJ Zftvoov OtaKTtKOE IT!XfJI-LEvtOOU
K!Xt ytyovEv !XU'tOU 1t!XtOtKa.
5. PLATON, Theaet. 1 83 E . Mie (vorbeşte Socrate) , Parmenides
îmi apare, cum zice Homer, totodată venerabil şi temut; am
326
putut într-adevăr să-I cunosc - când eram tânăr tare, iar el tare
bătrân - şi mi s-a părut înzestrat cu o profunzime cu totul
neobişnuită. Sophist. 2 1 7 C. Pe calea întrebărilor, de care se
slujea şi Parmenides în frumoasele-i demonstratii. cum am avut
prilejul să văd într-o vreme când eram tânăr, iar el foarte bătrân.
Parm. 1 27 A Zicea dar Antiphon că Pythodoros ar fi povestit
cum au venit odată, la sărbătoarea Marilor Panatenee, Zenon
şi Parmenides; Parmenides, destul de bătrân şi cărunt tare, -
dar distins la înfăţişare,- cam vreo şaizeci şi cinci de ani; Zenon,
care atunci se apropia de patruzeci, bine făcut şi plăcut la
vedere: se zicea de el că ar fi fost iubitul lui Parmenides. Spunea
că au tras la Pythodoros, dincolo de ziduri. în părtile Ceramicului.
Acolo au venit Socrate şi. cu el, alţii multi . doritori să ia cunoştinţă
de scrise le lui Zenon, atunci pentru întâia oară aduse la Atena;
Socrate ar f i fost pe vremea aceea foarte tânăr (cf. cam. lui
Procl. la acest loc, p . 684, 2 1 ) . ATHEN. XI, 505 F. Abia dacă vârsta
îngăduie ca platonicul Soc rate să fi stat de vorbă cu Parmenides,
necum să fi ascultat ori purtat cu el discuţii ca acelea . Ce e însă
mai grav şi mai neadevărat decât toate e când, fără nici o
nevoie, pretinde că Zenon, concetăţeanul lui Parmenides, ar fi
fost iubitul acestuia. (MACROB., Sat. 1. 1 . 5) . DIOG. LAERT. IX, 25.
Zenon din Elea. Despre acesta, în Cronica sa (FGrHist. 244 F, 30,
1 1 . 1 028) . Apol lodoros pret inde că ar fi fost fec ior a l lu i
Teleutagoras, adoptat de Parmenides . . . Zenon a urmat
învăţătura lui Parmenides şi a fost iubitul lui.
6. ARISTOT. Metaph. A 5 986 b 22 o yap Il. toutou AiyEtat
yEvf.aeat J.La9rJtt'l<; [des Xenophanes; vgl. 2 1 A 30].
6. ARISTOTEL, Metaph. A 5, 986 b 22. Se zice că Parmenides
ar fi fost elevul acestuia ( al lui Xenofan; cf. Xenof. , fr. A 30) .
327
7 . ALEX. in Metaphys. A 3 984 b 3 p. 3 1 , 7 Hayd. 1tEpt DapJ-LEvioou
Kat ti]� 00�11� mhoii K<Xt 0E{xppacrt� ev t&t 1tp<iltoot nepl. t&v qmmK&v [fr.
6 D. 482, 5] OUtOO� f...t:yn· 'toutoot OE emyEVOJ-lEV� n. llUpT(t� 6 'bf...EatT(cr'
(f...tyn & [Kal.J E.Evoq>avT(v)' e1t' aJ-Lcpotf.pa� T;f...BE ta� ooo�. Kal. yap O><;
aUit6v E<!tt tO 7tâV a1toq>UtVEtat K<Xt yEVEcrtV a1to0t00Vat 1tEtpâtat t&v
ăvtoov, oux OJ-lOtOO� 1tEpt aJ-L<pOtEpoov oo�ru;;oov, af...f...U. Kat' af...fJ8Etav J-LEV EV
to 1tâV K<Xt ayEVT(tOV K<Xt crcpatpoEtO� l)1t0AUJ-LP6.voov, KUta OO!;av OE t&v
1t0f...f...&v d� tO yEvEcrtv a1tOOOiivm t&v cpatVOJ-lfVOOV ooo 1tOtiDV t� apxa�.
1tiip Kat yf(v, to J-LEV O><; uf...T(v to oe O><; atttov Kat 7totoiiv.' SIMPL. Phys.
22, 27 . . . 3EvocpavT(v tov Kof...ocp<Ovtov, tov DapJ-LEviliou 1'\toocrKaf...ov (aus
Theophr.) .
7 . ALEX . . In Metaph. A 3, 984 b 3, p. 3 1 , 7 Hayd . Despre
Parmenides şi doctrina sa, Teofrast scrie şi el în prima din cărţile
Desore natură (fr. 6 D. 482, 5) : " venit în urma lui (e vorba de
Xenofan) , Parmenides , f iu l lui Pyres, eleatul , a umblat pe
amândouă aceste căi . Într-adevăr, nu se mulţumeşte să susţină
că Totul e veşnic, dar încearcă să dea şi un început celor
existente, fireşte considerând problema din puncte de vedere
diferite: potrivit adevărului, susţinând că Totul e Unu, increat şi
sferic , potrivit păreri i celor mulţ i , admiţând două princip i i
susceptib i le să ex pl ice or ig inea fe nomenelor, - focu l ş i
pământul . -unul ca materie, altul ca pricină şi agent". SIMPL. ,
Phys. 22, 27 . . . Xenofan din Colofon, învăţătorul lui Parmenides
(după Teofrast) .
8. SIMPL. Phys. 28, 4 (Theophr. Phys. Opin. fr. 8. D. 483, 1 1 )
ÂEUKt1t1tO� OE 6 'bf...EatT(� il Mtf...f!mo� (aJ-LcpotfJp� yap f...fyetm 1tEpt autoii)
Kot voovflcra� DapJ-LEVWT(t tf(� cptf...ooocpia� ou tl]v autl]v ep6,otcrE DapJ-LEvtOT(t
KUt E.Evoq>aVEt 1tEpt t&v ăvtoov ooov, af...f...' w� OOKEÎ tl]v evavtiav. EKEtVOOV
yap Ev Kal. ari VT(tov Kal. ayf.VT(tov Kal. 1tE1tepacrJ-Ltvov 1t0touvtoov to 1tâv
328
Kat to 1-Llt OV IJ.llOE �lltEÎV cruyxcopouvtcov OUtO<; cl1tEtpa Kat ad l(I.VOUIJ.EVa
ll1tE9Uo crtotXEÎa tii<; atO!J.OU<;.
8. SIM PL. , Phys. 28, 4 (Theophr., Phys. Opin. fr. 8, D. 483, 1 1 ) .
Leucippos eleatul sau milesianul (informatiile despre e l sunt în
amândouă felurile), măcar că s-a împărtăşit din învătătura lui
Parmenides, n-a urmat în metafizică calea acestuia şi pe a lui
Xenofan, ci , pe cât se pare, o cale opusă. Într-adevăr, câtă
vreme cei doi gândeau că Totul e Unu, nemişcat, increat şi
mărginit, şi erau de acord că nefiinta nu poate fi nici măcar
obiect de cercetare, el postula existenta atomilor, elemente
infinite la număr şi în veşn ică mişcare.
9. DIOG. VI I I 55 b OE 8e6<ppacrto<; [Phys. Op. fr. 3 D. 477)
Ilap!J.EVWoU <pJlai. �JlÂ.COtijv autov (Empedokles) YEVE<J9at KUl !J.l!J.lltTtV
ev toi:<; nou'J�J.amv· x:al. yap ex:ei:vov ev E7tE<Jt tov 1tEpt <pOOEco<; E�EVEYKEi:v
A.Oyov.
9. DIOG. lAERT. VII I, 55. Teofrast (Phys. Op. , fr. 3 D. 477) spune
despre el (e vorba de Empedocles) că ar fi fost emul al lui
Parmenides şi imitator al acestuia în compunerile lui poetice;
se ştie, într-adevăr, că şi el şi-a expus în versuri învătătura despre
natură .
10 . SIMPL. Phys. 25, 1 9 't.!J.7tEOox:A.fl<; b 'Ax:payavti:vo<; ou noA.u x:at6mv
toii 'A�ay6pou yqovOO<;. naweviliou oc �JlÂ.COtTt<; x:at 1tÂ.ll<JlacrtiJ<; x:al. Ett
IJ.âA.A.ov t&v Ilu9ayopdcov (aus Theophr. vgl. n. 9) .
1 0. SIMPL. , Phys. 25, 19 . Empedocles din Agrigent, care a trăit
nu mult după Anaxagoras, a fost emulul şi apropiatul lui Parmenides,
şi încă şi mai mult al pythagoreilor (din Teofrast, cf. fr. 9) .
329
1 1 . EUSEB. Chron. a) Hieron. 'bJ.L7tEOOKA.fi� Kat n. cpumKot qnA.ooocpot
EYV(J)Pt�ovto z. J. Abr. 1 56 1 ; arm. OI . 8 1 , 1 (456) . b) totE Kat 6llJ.LOKpt�
'AI30l1Pttll� cpumKo� cptA.oo� Eyvoop�eto Kat 'bJ.LnEiioKA.fi� 6 'Ax:payavtîvo�
Z�voov tE Kat n. oi qnA.OcrocpOt Kat 'hmOKpCttll� K&t� arm. H ier. z. J .
Abr. 1 581 (436) . Vgl. CHRONIC. H ENZEN. (lnscr. Sic . et It. ( IG XIV)
1 297 , 30) zw isc hen Xerxes und d. Peloponn. Kr ieg ; Zahl
unkenntlich : acp' ou LffiKpUtll� 6 qnA.6crocp� Kat 'HpaKAEltO� 6 hptm�
Kat 'Ava�ay6pa� Kat n. Kat Z�voov Etll . . .
1 1 . E U SE B . , Chron. : a ) H ieronymos . E m pedoc les ş i
Parmenides, filosofi ai naturii, ajung la notorietate (la anul de
la Abraham 7 56 7 : versiunea armeană olimpiada 8 7 , 7 (456
î.e .n.)) : b) în vremea aceea se fac cunoscuti Democrit din
Abdera, filosof naturalist, apoi fi losofii Empedocles din Agrigent,
Zenon şi Parmenides şi Hippocrates din Chios (Hieronym vers.
arm. la anul de la Abraham 158 1 (436 Î.e.n.)) . Cf. CHRONIC.
HENZEN (lnscr. Sici/iae et lta/iae (IG XIV) 1297, 30) , Între Xerxes şi
războiul peloponesiac: anul nu se poate citt. de când au trăit
fi losoful Socrate şi Heraclit din Efes şi Anaxagoras şi Parmenides
şi Zenon, ani . . .
1 2. STRABO Vl 1 . p . 252 KCtJl'JIUVtt o' ăA.A.o� (j'\JVEX'rl� KOÎ-..1t�. EV on
7t6A.�. fiv oi J.LEV Kttcravte� <llmKatE� YEA.llV, oi OE "bA.llV ana K�Vll�
nv6�. oi OE viiv 'c.A.Eav OVOJ.LU�oumv, � Tj� n. Kat Z�V(J)V EYEVOVtO ăvOpE�
nueayopEtot. OoKEÎ OE J.!Ot Kat ot' EKEÎVO� Kat Ett 1tpOtEpov EllVOJ.Ll19f!Vat
(vgl. A 1 1 2 1 8, 1 8) . PLUTARCH . adv. Col. 32 p . 1 1 26 A n. ot titv
f.autoii natpioo OtEKocrJ.LllcrE VOJ.LO� apicrtm�. OOo'tE ta� llpx� Ka9' i::Kacrtov
Evtautov E�opKoiiv tou� noA.ît� EJ.LJ.LEVEîv toî� llapJ.LEvioou v6J.Lot�.
1 2. STRABON VI, 1 . p. 252. După ce coteşti , urmează îndată
un alt golf cu un oraş căruia foceenii , care I-au întemeiat, îi zic
330
lele , alţi i E le, după numele unui izvor, iar contemporanii Elea ,
de unde sunt de fel pythagoricii Parmenides şi Zenon. Mulţumită
lor, şi chiar şi înainte, oraşul pare să fi fost bine cârmuit (cf. A 1 ) .
PLUTARCH . , Adv. Col. 32 p. 1 1 26 A . Parmenides şi-a rânduit
patria cu legi atât de bune, încât până la o vreme, în fiece an,
cetăţenii jurau să păstreze legile lu i Parmenides.
Poezia ( cf. fr. A 7, 2)
1 3 . DIOG. 1 1 6 oi oc [SC . 1CCltEÂ.l1tOV] ava EV <JUyyjXXI·li·J.(l' MEÂ.tcrcro�,
Il. , 'Ava!;ay6pa�.
1 3 . DIOG. LAERT. 1, 1 6. Alţii (au lăsat după el) câte o singură
operă: Melissos, Parmenides, Anaxagoras.
14 . SIMPL. de caelo 556, 25 il an IIEfJl. <pooEm<; E1tEypa�pov ta
crunpaiJ.IJ.CXta JC(ll MeÂ.lcrcr� JC(lt Il. .. . JC(ll IJ.EVtOl ou 1tEpl tOOV U1tEp
�pumv IJ.OVOV, aÂ.Â.a K:Cll 1tEpl. tOOV lp\lcrtlCOOV EV autoî� toî� ml'Y'YPUIJ.IJ.Clcrl
oteUyovto 11:al. ota touto 1crm<; ou napl]ttouvto IlEpl. �pucrEro� Emypa�petv.
14 . SIMPL. , De caelo 556, 25 . . . sau pentru că şi Melissos şi
Parmenides şi-au intitulat operele Despre natură . . . Totuşi , în
aceste opere, n-ou tratat numai despre lucrurile supranaturale,
ci şi despre cele din natură, motiv pentru care poate nici n-ou
şovăit să le intituleze Despre natură.
1 5. PLUTARCH. quomodo adul. poet. aud. deb. 2 p . 1 6 C ta
o' 'I::.IJ.1tE001CÂ.EO\l� E1tT] JC(ll Ilapj.!EVtOO\l !Cal 8T]ptaJCa NtJCavopou K:(ll
rvc:oj.!OÂ.oytat 8E6yvtoo� Â.Oyot Eicrl. JCEXPTJilEVOl 7tapU 1tOLT]'tl1Cij� cO<J1tEp
OXTJIJ.CX tov oyJCov JCal. to j.!Etpov, 1va to ltEI;,ov otaqr6ywcrtv. (Vgl. 1 1 B 1 1
80, 1 0) .
33 1
1 5. PLUTARCH., Quomodo adu/. poet. aud. deb. 2, p. 1 6 C.
Poemele lu i Empedocles ş i Parmenides, ori Cartea Fiare/or a lui
N i kandros, ori Poveţe/e lui Theognis su nt c ompuner i c e
împrumută de l a poezie metrul ş i gravitatea, pentru a evita
exprimarea în proză (cf. Plut . , De Pythiae oracu/is 1 5, 402 E) .
1 6. -de audiendo 1 3 p. 45 A JlEj.J.\IfaltO o' ăv ne; 'APXlAQxOU JlEV
tl)v im69Emv, TiapiJ.EvlOOU OE tl)v crnxmtoi.av, «ffrolCUA.ltOOU OE tl)v EUtEAtl.IXV,
bupuci.oou oe tl)v A.aA.uxv, I:cxpmcA.Eouc; oe tT!v avooJlaA.iav. Vgl . 2 1 A 25f.
(1 1 1 6, 1 3 ff) .
1 6. PLUTARCH., De audiendo 1 3, p. 45 A. Lui Archilochos i s
ar putea imputa subiectul , lu i Parmenides versif icat ia, lu i
Phokylides vulgaritatea, lui Euripide prol ixitatea, lui Sofocle
inegalitatea . . . (Cf. Xenof . , fr. A 25) .
1 7 . -PROCL. in Tim. 1 345, 1 2 Diehl 6 6E yE TI. Kaitm ota 1toi.Tptv
acra<pT!c; rov OJlooc; 1Cat amoc; tauta EV0EllCVUJlEV6c; <pT)<nV.
1 7. PROCL., In Tim. 1. 345, 12 Diehl. Parmenides, cu toate că
obscur din pricina întrebuintării versului, sustine şi el aceleaşi lucruri . . .
1 8 . - in Parm. 1 p. 665, 1 7 autoc; 6 n. EV tf(l 1tOltlaEl' 1Cattm Ot'
auto ofptou to 1tOU]tl1COV EiOOc; xPi10'9al JlEta<popaîc; OVOJlUtOOV Kaî O'XTJJla<n
Kaî tpo1t1Xîc; o<pEiA.oov oJlooc; to aKaA.A.<Omcrtov Kai i.crxvov Kat Ka9c:xpov
EiOOc; tf(c; a7tayyEA.iac; i]cr7tacrato. Ol]A.oî oe touto EV toîc; tmoutmc; (zitiert
werden B 8, 25. 5. 44. 45) Kal ltâv o tl ăA.A.o tOlOUtOV' roatE JlâA.A.ov
1tE�ov Ei VIXl 001CEÎV � 1t0ll]tl1COV <tov> A.6yov.
1 8. PROCL., Parm. 1 , p. 665. 1 7 . . . Parmenidesînsuşi în poemul lui.
Deşi obligat de forma poetică adoptată săîntrebuinteze metafore,
332
figuri de st i l ş i " tropi", şi-a ales totuşi un mod de expunere
neîmpodobit, simplu şi pur. Dovadă următoarele pasaje (se citează
B 8, 25.5.44.45) şi oricare attul la fel; aşa că expunerea e mai curând
a unei compuneri în proză decât a unei poezii .
1 9. SIMPL. Phys. 36, 25 E1tEtOTJ ot Kut 'AptcrtottÂou� EÂE-yxovt�
UICO'OOOj..lE9a 't� t&v 7tpO'tEproV CjltAOO(xprov ool;u� !CUt 7tpO toii 'AptcrtotEÂO�
b IlÂatrov toiito Cj)UtVE'tUt xot&v JCUt xpb Uj..lq>Otv o tE Il. !CUt 3EvO<pUVll�.
icrtrov on t&v Em1tOAatO'tEpOV CIICpoolj..lEv(I)V OU'tot ICTIOOj..lEVOl 'tO Cj)UlVOj..lEVOV
ăt01tOV EV 'tOt� ACryO� UU'tWV OtEÂEYXO'OOlV, uivtyj..lU'troO� Eiro96trov t&v
1tUAUtWV 't� EU'\J'tWV U1tO<pUlVE0"9at YVOOj..lU�.
1 9. SIMPL. , Phys. 36, 25. De vreme ce vom avea prilejul să-I
ascultăm pe Aristotel respingând doctrinele primilor filosofi,
lucru pe care înaintea lui pare să-I fi făcut Platon şi, înaintea
amândurora, Parmenides şi Xenofan, trebuie avut în vedere
că, de dragul unor ascu ltători superficiali, aceştia resping ceea
ce pare absurd în teoriile înaintaşilor, ştiut fi ind că cei vechi
obişnuiau să-şi expună învătătura în chip enigmatic .
20. - 1 46, 29 Ei o' 'EUICUICAO'\J O"Cj)Ulpll� EVUAlYIClOV OYJCrot' 'tO EV ov
q>Tim [B 8, 43], 1-LTJ 9auj..lUO"TI�· ota yap ti]v xoi11mv Kut j..l'lliliKoii nvo�
xupaxtetat xMcrj..luto�. ti o\iv OtECj)EpE toiito EiJtEt:v il ro� 'OpqJE� (fr. 70,
2 Kern) dxEv 'cl>Ebv apy'llq>eov'; MENANDER (richtiger GENETHLIOS)
Rhet. 1 2, 2 Cjl'OOtKot [SC . iij..lvot] oe bxoiou� oi JtEpt Ilapj..lEviollv KUt
't.�.l1tEOoKÂEa E1toi11cruv (vgl . 3 1 A 23) . Ebend . 1 5, 2 Eicrtv ot towiitot,
otuv 'Ax6Urov� Uj..lVOV ÂEyovt� llÂtOV uutov dvat CjlUO"JCroj..lEV KUt 1tEpt
'tOU llÂlO'\J tii� Cj)UO"E(I)� OtUÂE'YOOj..lE9a !CUt 1tEpt "Hpu� on aftp, !CUt ZE� 'tO
9Epj..l6v· oi yap towiitot Uj..lVOt Cj)UmoÂoytJCoi. KUt xp&vtut ot t&t totoutrot
tp01t(l)l Il. 'tE !CUt 't.j..lJtEOOICÂ fi� U!Cplj}&i; .. . Il. j..lEV yap ICUt 't.j..lJtEOOICÂ fi�
ESTIYoiivtut, IIÂatrov ot Ev Ppaxmatm� avul-ltl-lvr'JtO"ICEt.
333
20. SIMPL., Phys. 1 46, 29. Dacă despre fiinta unică zice că e
" asemenea massei bine rotunj ite a sferei" (B 8 43) nu-i cazul să
ne mirăm: forma poetică îl face să folosească şi câte o imagine
mitică . E poate vreo deosebire între a te exprima astfel sau a
vorbi ca Orfeu (fr. 70, 2 Kern) de " oul imaculat '? - MENANDER
(mai curând GENETHLIOSL Rhet. 1, 2, 2 (cântun) despre natură,
ca acele compuse de Parmenides, Empedocles şi cei din
preajma lor. lbid. 1 , 5 , 2 (cântun) de felul acesta avem atunci
când, înăltând un imn lui Apolion, zicem de el că e soarele şi
vorbim de natura soarelui; sau despre Hera, că e aerul, sau de
Zeus că e dogoarea. Asemenea cânturi tin de ştiinta naturii. De
modul acesta de exprimare se slujesc mai ales Parmenides şi
Empedocles . . . Căci Parmenides şi Empedocles răstălmăcesc,
Platon aminteşte în câteva cuvinte.
2 1 . - 1 44, 25 Kat El tOH JlTJ OoKW YAtO'XOo�, TtOEro� nv ta ltept tOU
EVO� ovto� E1tT) tOU IlapJ.lEVtOoU JlT)OE 1tOAACx ovta tOÎO'OE toî� U1t0Jl vftJ.lam
1tapaypa\jlatJ.1t oui tE tr,v mcrttv t&v i>n' EJ.lOU AEYOJ.lEV(J)V Kat Ota tT,v
crmivtv to\i IlapJ.lEVtodou cruyypaJ.lJ.lato�.
2 1 . SIMPL., Phys. 1 44, 25. De nu m-oş teme să apar pisălog,
bucuros aş reproduce, între aceste însemnări , versurile nu prea
numeroase ale lui Parmenides despre Fiinta unică, atât pentru
întărirea celro spuse de mine, cât şi pentru raritatea operei
parmenidiene.
ÎNVĂŢĂTURA (cf. fr. A 1 , 7, 8)
PHILOP. in Phys. 65, 23 Vit. <pacrt oc yt::ypa<p8at aut&t (Aristoteles)
ioiat �tj3A.iov 1tp0� tl'Jv IlapJ.!EvtOOU oo/;av.
334
PHILOP., In Phys. 65, 23 Vit. Se zice că acesta (Aristotel) ar fi
scris o carte despre doctrina lui Parmenides.
22. (PLUT.) Strom. 5 (Eus. P. E . 1 8, 5 D. 580) II. & o 't.A.Eil'tTI<;,
huîpo<; &vD<pavouc;, U!J.U j.i.Ev Kul. t&v to{l'tou &X;&v av'tE1toti]auto, UIJ.U
oc l((lt n)v EVUVOOV EVEXEÎPllCfEV atamv. uiowv llEV yap 'tO miv l((lt
UlClVll'tOV U1t0q><XtVE'tUl [Kul.] !CUta 'tfiV t&v 1tpUYilU'tCOV aA.i]8Etuv· Ei Vut
yap Ull'tO <!J.OUVOV !J.OUVOYEVE<; 'tE . . . ayEVll'tOV' [B 8, 4]. yevEmv OE 'tOOV Ku9'
i.l1t6All'JILV 'JIEuof] ooKm)V'tcov Etvut. Kul. tcX<; uiaei]aEt<; EKflaA.A.Et EK til<;
aA."eeiuc;. lplleft oc on El 'tt 1tUpcX 'tO ov l.l1tUpXEL, toiito OUK ECfttV ăv· to oc
llfi ov EV toî<; OAOt<; OUK Eanv. OUtco<; ouv 'tO OV ayEVlltOV U1tOÂ.El1tEL'
A.eyEt OE n)v yfiv toii 1tUKvoii Kutuppuevto<; [aepoc;J yeyovevm (aus
Theophr. Phys. Opin. wie im folgenden n. 23. 28 ff.).
22. PLUT. , Stromat. 5 (EUS., P. E. 1 , 8, 5, D. 580) . Parmenides
eleatul, tovarăş al lu i Xenofan , pe de o parte şi-a însuşit
învăţături le acestu ia, pe de a lta a susţinut şi o atitudine
contrară. Arată, într-adevăr, că, după adevărata fire a lucrurilor,
Totul e veşnic şi nemişcat. " Unu, singur existent . . . şi increat" (B
8, 4) şi că devenirea ar fi de domeniul celor ce par a exista
după o falsă credinţă . Exclude senzaţiile din domeniul adevărului.
Pretinde că, dacă mai există ceva afară de fiinţă, nu poate fi
fi inţă, şi că nefiinta e cu totul inexistentă. În felul acesta ajunge
să proclame fiinţa ca increată. Mai spune apoi că pământul ar
f i luat naştere pe urma precip itări i elementulu i dens (din
Theophr., Phys. Opin. , ca mai jos, fr. 23, 28 ş i urm. ) .
23. HIPPOL. Ref. 1 1 1 (D. 564 w. 1 6) ( 1 ) Kal. yap Kal. rr. t:v 11Ev to
miv l.l1tOtl8EtUt aiOtOV tE KUt ayEVlltOV KUt <Jq><XtpoELOE<; - oi:JO' umQ<;
EKipEUyCOV tfiV t&v 1tOÂ.Â.&V oo�uv 1tiip A.Eycov KUt xilv ta<; toii 1tUVtO<;
ăpxU<;. ti'Iv j.i.Ev yf]v 00<; uA.11v tb oc 1tiip 00<; uhwv Kul. 1towiiv. tov Koa�J.ov
335
E<fJTJ <p9Eipm9at, &t & tp01tO>t, oi:nc d7tEV. (2) 6 autoc; OE d7tEV aiotov
dvat to 7tâv Kal. ou yEVOJlEvov Kat cr<patpOEtoEc; Kal. OJlOtov, ouK fxov oc
t01tOV EV eautoot, Kat ariVTJtOV Kat 1tE1tEpacrJlEVOV.
23 . HIPPOL., Ref. 1, 1 1 (D. 564 W. 1 6) . ( 1 ) Doar şi Parmenides
afirmă despre Tot că ar fi Unu, veşnic, nenăscut şi sferic, fără să
se abată de la părerea celor multi, potrivit căreia focul şi
pământul sunt principiile a tot ce există -pământul materie, iar
focul cauză şi agent. Mai zicea că lumea e sortită pieirii; n-a
lămurit însă în ce chip. (2) Tot el a spus că Totul e veşnic, increat,
sferic şi omogen - lipsit de spatiu înlăuntru-i, -apoi nemişcat şi
mărginit.
24. ARIST. Metaph. A 5 986 b 1 8 TI. JlEV yap fotKE tou Kata tov
Â.oyov evoc; U1ttEcr9at KtÂ.. (vgl . 1 1 2 1 ' 1 3). b 27 TI. OE JlCtÂ.Â.OV �AE1tOOV
foucE 1tou 'A.EyEtv. 7tapa yap to ov to JlTI ov oooEv a�toov Eivat, E� avliYJCTJc;
EV OtEtat dvat tO OV Kat ăÂ.Â.O ouocv . . . UVUYJCU�OJlEVoc; o' UKOÂ.oU!Eiv
toi:c; <patVOJlEVo<; Kal. to i::v JlEV Kata tov A6yov, 7tÂ.Etro & Kata tl)v a!cr9TJ<nv
im:oÂ.aJl�aVOOV dvat, 000 tCtc; aitiac; Kat OUO tCtc; apxac; 1taÂ.tV TI9TJcrt,
9EpJlOV Kal. 'l'uxp6v, oiov tup Kal. yfjv 'Atyoov. toutrov oE Kata JlEV to ov
to 9EpJlov tattEt, 9atEpov oc Kata to Jltl ov [ vgl. Alex. z. d. St. p. 45, 2].
r 5. 1010a 1 1tEpt tOOV OVtOOV JlEV tftV aÂ.ft9Etav f(jl(Q1tOUV, ta o' ovta
ll1tEÂ.�ov dvat ta ai.cr9T]ta JlOVOV.
24. ARISTOTEL Metaph. A, 5, 986 b 1 8 . Parmenides pare să fi
ajuns la conceptia unitătii potrivit ratiunii. - b 27 . . . Parmenides
pare a vorbi cu o viziune oarecum mai limpede a lucrurilor. Într-adevăr, pornind de la ideea că -în afara fiintei -nefiinta nu-i
nimic, ajunge să creadă în chip necesar că fiinta e una şi
altceva nimic . . . Constrâns să ţină însă seamă de aparente şi
să admită că unitatea există după ratiune, iar pluralitatea după
336
datele simturilor, e adus să sustină existenta a două cauze ş i a
două principii, caldul şi recele, -cum s-ar zice focul şi pământul.
Din acestea, caldul îl pune în rândul fiintei, pe celălalt în rândul
nefiintei. G, 5, 1 0 1 0 a 1 . Aceştia căutau adevărul în privinta
celor existente, dar ca existente admiteau numai pe cele
sensibile.
25. ARISTOT. de caelo r 1 . 298 b 14 oi �v yap am&v oA.�
civEÎAOV yevEcrtV JC(Xt q>Bopav· ouBEv yap OU'tE yi.yvmBai q>amv OU'tE
q>BEi.pEcrBat 't&v ov'twv, ciA.A.a j.J.6vov ooKEîv ft!lîv, o Iov oi 1tEpl. MeA.tcrcr6v 'tE
Kal. Ilapj.J.EvWT]V, o� Ei Kal. 'taÂ.Aa A.Eyo'OOt KaA.ax;, ciAA.' ou q>'OOtKciis yE
&î VOjltO'<Xt AEYELV' 'tO yap dvat ăua 'tOOV OV't(J)V ciyEVT]'t<X lC<Xt o'A.�
ciKiVT]'ta j.J.âU6v f.cr'ttv hepac; Kal. 7tpmepac; il 'tfic; qnlO'tKfic; crKEIJIE�.
EKEÎVOt BE: Bta 'tO jll]fiEv j.J.EV ă'A.'A.o 1tapa 'tl)v 'tOOV aiO'Bl]'tOOV oucri.av
ll1tOAajljlaVEtV ElVat, 'tOtatnac; fie nvac; vofjcrat 7tpOO'tOt q>OOEtc;. El1tEp Ecr't<Xt ne; yv&mc; il <pp6vl]O'tc;, omw jlE'ti)VEYJC<XV E1tt 't<XU't(X 't01Jc; ElCEÎBEV 'A.6youc;.
25. ARISTOTEL De cae/o G, 1 , 298 b 1 4. Dintre ei , un i i
tăgăduiesc cu totul naşterea ş i pieirea; sustin, într-adevăr, că,
din câte există, nimic nu se naşte şi nimic nu piere, -ci numai ni se
pare, -cum fac adeptii lui Melissos şi ai lui Parmenides, care, de şi
vorbesc cu rost în alte privinte. n-o fac, trebuie să credem, ca
naturalişti, de vreme ce a pretinde că unele fiinte ar fi nenăscute
şi cu totul nemişcate t ine de o mental itate a lta decât a
naturalist ului şi anterioară ei. De gen. et corr. A 8, 325 a 13 . Pornind
de la un fel de judecată ce nu tine seamă de senzatie şi o
dispretuieşte, cu convingerea că cea care trebuie urmată e
ratiunea, unii (filosofi) sustin că Totul e Unu, nemişcat şi nemărginit,
- pentru că o margine s-ar mărgini cu vidul. În felul acesta, şi
pentru astfel de consideratii. s-au exprimat unii despre adevăr.
337
Şi, nici vorbă, potrivit desfăşurării rationamentului. lucrurile ar putea
părea aşa; tinând însă seamă de lucruri, a crede astfel e aproape
o nebunie. (Philopon în acest punct. 1 57 , 27: .. mustră pe adeptii
lui Parmenides pentru că socoteau că nu trebuie tinut seamă
câtuşi de putin de evidenta lucrurilor, ci numai de înlăntuirea
argumentelor') .
26. PLATO Theaet. 18 1 A f.av re o i 'tOU OAOU O''tacrt&'tat âA.TJSEO''tEpa
Aiynv &nc&crt, <pEu/;01J.E8a 7tap' auto� â7t' au 'tWV 'tU âKtVTJ'ta lCtVOUV'tffiV.
SEXT. adv. math. X 46 llrl Eivm 8t [se. tr1v KiVTJcnvJ oi 1repi napiJ.EvWTJV
Kai Mf.A.tcrcrov, oile; o 'AptcrtotEA.TJc; ( in einem seiner D ia loge mit
Anspielung auf die Platonische Stelle) 'crtacru:il'tac; u: Kai â<pumxouc;'
lCEKÂTJKEv, crtacru:il'tac; IJ.EV âm) tfic; crtâcrEroc;, âq>UoiJCouc; 8t on <iPXr1
lCtvrlcrEOOc; f.crnv i] <pucnc;. ilv <iVEîA.ov <paiJ.EVot 11TJOi:v 1CtVEîcr9at.
26. PLATON, Theaet. 1 8 1 A. Iar de ni se va părea că e mai
mult adevăr în spusele celor pentru care Totul stă în loc, vom
trece de partea lor, părăsind pe cei ce pun în mişcare până şi
lucrurile nemişcate. SEXT., Adv. math. X, 46. Pretind că nu există
(mişcare) adepti i lu i Parmenides şi ai lui Melissos , pe care
Aristotel Untr-unul din dialogii săi, referindu-se la pasajul abia
citat din " Theaitetos') îi numeşte crtacnol'tac; şi â<puoiKouc; : crtacriol'tac;
de la crtacnc; ( " oprire în loc'), â<puoiKouc; de la faptul că începutul
mişcării e natura (<pumc;) împotriva căreia s-au ridicat pretinzând
că nimic nu se m işcă.
27. ARIST. Phys. r 6, 207a 9 outro yiip 6pt�61J.E!la to oA.ov, ou
IJ.TJSEV ăltEO''ttV O tOV ăv8pro7tOV OAOV il JCtjlOl'tOV. c00'1tEp re 'tO Ka9' ElCaO''tOV
outro Kai to Kupiroc; o iov to oA.ov ou IJ.TJOCV f.crnv i:l;ro· ou 8' f.crn v â1toucria
El;ro, ou miv o 'tt âv â7tfit. OAOV 8t Kai 'tEAEtOV il 'tO auto ltftiJ.ltaV il
O'UVEyyuc; 'trlV <pOOlV EO'TIV. 'tEAElOV 8' ourev llrl EXOV 'tEÂoc;· 'tO 8E 'tEA.oc;
338
JtEp<Xs. ou) Pf.A.nov oirrtEOV Oap!J.EVWflV MEA.icrcrou EipflKEVat· 6 IJ.EV yap
1:0 ă1tEtpav oA.ov q>flcriv, 6 OE 1:0 oA.ov 1tE7tEpav9at 'Il E cr cr 6 6 E v i cr o
1t a A. E s' (B 8, 44) .
27 . ARISTOTEL, Phys. r, 6, 207a 9. Într-adevăr, aşa se defineşte
totul: ceva d in care nimic nu lipseşte, cum ar fi un om întreg sau
o ladă întreagă. Şi anume atât când e vorba de obiecte
particulare, cât şi în înţelesul absolut al cuvântului: acel " tot",
bunăoară, în afară de care nu există nimic; căci lucrul din care
ceva există de-sine-stătător nu-i tot, orice ar fi acest ceva.
"Tot", iarăşi, şi " complet" sunt ori unul şi acelaşi lucru, ori foarte
apropiate ca înţeles. Într-adevăr, nimic nu-i complet, ce nu-i
sfârşit; iar sfârşit însemnează margine. lată de ce trebuie să
credem că Parmenides a grăit mai bine decât Melissos: pentru
acesta nemărginitul e una cu totul, pentru celălalt totul e
mărginit, " deopotrivă cumpănit faţă de mij loc" (B 8, 44).
28. SIMPL. Phys. 1 1 5, 1 1 1:ov ilap!J.Eviliou A.6yov, c:Os 6 'A�av8pos
icr'topEî, 6 IJ.Ev E>EO<ppacr•os oil•m; EK'ti6E•at Ev 1:&t 7tpc01:oot •ils «PumKfts
icr'topt<Xs [Phys. Op. 7 . D. 483) '•o 1tapa 1:0 ov OUK ăv· 1:0 OUK ov ouocv·
EV ăpa 1:0 ăv', I:�:OOfl!J.OS OE omm; '•o napa 1:0 OV OUK ăv, ana KCll !J.OVaxffis
A.EyE'tat 1:0 ăv· E:v ăpa 1:0 ăv'. 1:ou•o SE Ei IJ.EV &.AA.axou 1t0u yEypaq>Ev
oil•ws craq>ffis t:�:OOfl!J.QS, ouK EXW A.Eynv· Ev SE 1:oîs ll>umKoîs (fr. 1 1 Sp.)
1tEpl. Ilap�J.Eviliou 1:a& ypliq>Et., El; wv tcrm; cruvayayEîv 1:0 Elpfl!J.EVOV ouva1:6v·
'n. OE ou lp<XlVE'tat &ucv6Etv on EV 1:0 ăv, OOOE El ns am&t crunwpi]crEtE
IJ.Ovax&s AEyE<J9at 1:0 ăv, Ei 1-ltl 1:0 EV 'tOOt n KCl'tflYOpDUIJ.EVOV EKU<J'tO\l
Wcr1tEp 1:&v âv6pc:01toov 6 ăv6pw1tQS. Kal. â7toOtOo!J.EVWV 1:&v A.6ywv Ka6'
EKacr•ov Evu7tâpl;Et 6 •ou onos Myos Ev ă1t<Xmv ds Kal. 6 au•(Js fficr1tEp
Kal. 6 1:ou �ci:Jwu Ev 1:oîs �ffiwts. rocr7tEp SE Ei 1tâv1:a Elfl 1:a ăv•a KaA.a Kal.
!J.T]eEV Elfl A.aj3Eîv a OUK E<J'tt KctAOV, KaA.a IJ.EV E<J'tat 1tUV'ta, ou IJ.llV EV yE
•o KaA.ov ana 1toA.A.a <•o IJ.Ev yap xp&�J.a KaA.ov i:crmt •o oe Em•fJ&u�J.a
339
to oc onoft1totE), oiltoo ot) Kal. ăvta I.J.EV 1tavta Ecrtat, &..U' oux Ev ouoc to
auto· EtEpov I.J.EV ycrp tO uooop, ăA.A.o OE to 7tUp. flapi.J.EVtOoU I.J.EV ouv <OUK
âv> &..yacr8Ei11 tt� &..va�to1ticrtot� uJCoA.ou9ftcravt� A.Oyo� JCal. {mo totoutoov
&..1tat118€vt�, a o\S1t(l) t6tE otmacpEîto (omE ycrp to 1toUaxm� EA-EyEv
ou&i�, UAACt ITA.atoov nprot� tO Otcrcrov EicrftyayEV' OUtE to Ka8' auto JCal.
Katf.t crui.J.�EI311K6�)· cpaivuai tE \mo toutoov otaljfEOOSfjvm. tauta oc EK
trov A.Oyoov Kal. EK trov &..vttA.oytrov r9Eoopft811 Kal. to cruA.A.oyU;mem· ou
yf.tp cruVEXoopEîto, Ei 1-ltl cpaivotto uvaYJCaîov. oi oc npOtEpoV &..va1to&tKtOO�
u1tEcpaivovto'.
28. S IMPL . , Phys. 1 1 5, 1 1 După spusa l u i Alexa nd ros,
rationamentul lui Parmenides e redat de Teofrast în această
formă, în cea dintâi carte a Istoriei Naturale (Phys. op. 7, D. 483) :
" ce-i afară de fiinţă e nefiintă; nefiinta nu e nimic, fiinta e dar
una"; iar de Eudemos: " ce-i afară de fiinţă e nefiintă, despre
fiinţă se vorbeşte la singular, fiinta e dar una". Dacă Eudemos a
scris lucrul acesta lămurit în vreun loc, n-aş putea spune; în Fizică
(fr. 1 1 Sp.) scrie însă despre Parmenides cele ce urmează, din
care ar fi poate cu putintă să se scoată formula amintită:
" Parmenides nu pare a fi dovedit că fiinta e una, --chiar admitând
cu el că despre fiinţă se vorbeşte la singular, - ci numai că unic e
ceea ce se spune despre fiecare lucru sub raportul naturii lui:
bunăoară, în cazul oamenilor, omul. Astfel, dacă am considera
predicatul fiecărui lucru în parte, am găsi că una şi aceeaşi e în
toate ideea fiintei, aşa cum, la animale, una şi aceeaşi e ideea
de animal. După cum, prin urmare, dacă toate fiintele ar fi
frumoase şi nu s-ar găsi nimic care să nu fie frumos, s-ar chema
că frumoase sunt toate, dar nu şi că frumosul e unu, ci multiplu
(putând fi frumoasă o culoare, o deprindere sau orice attceva),
tot astfel despre lucrurile toate se va putea spune că au fiinfă,
dar nu una şi aceeaşi fiinţă: căci una e apa şi alta e focul. Că
340
Parmenides a urmat un rationament nevrednic de crezare şi s-a
lăsat amăgit de el, nimeni nu trebuie să se mire, câtă vreme
lucrurile acestea nu erau încă bine lămurite (nu se ajunsese să se
vorbească de pluralitate, -Platon fiind cel dintâi care a introdus
ideea dualitătii. - nici de esentă, nici de accident): tocmai ceea
ce pare să-I fi indus în eroare. Asemenea probleme, ca şi arta
rationamentului, au ajuns a fi gândite teoretic abia după multe
afirmatii şi contraziceri: nimeni, într-adevăr, n-or mai fi admis ceva
care, logic, nu i s-ar fi părut necesar. Cei vechi, în schimb, afirmau
fără să şi dovedească".
29. AET. 1 24, 1 (D. 320) TI. Kat MEA.tcrcro� avr'!tpouv YEVEcrtV Kat
q>{lop(xv OUl 'tO VOf.Li.t;Etv 'tO 7tâV alCÎVT]'tOV.
29. AET. 1 , 24, 1 (D. 320) . Parmenides şi Melissos suprimau
naşterea şi pieirea, întrucât credeau că totul e nemişcat.
30. AMMON. de interpr. p. 1 33, 1 6 Busse 1tp&tov f.LEV yap, 00<; 6
Tlf.Lat� [p. 27 C] tlf.Lâ� eoiOa�E Kat auto� 6 'Aptcr'tOtEAT]� eeoA.oyrov
amxpaivetat Kat 7tpO to{mov 6 TI., OUX 6 7tapcl TIA.atrovt f.LOVOV [p. 1 37 A],
aA.A.a Kat 6 EV 'tOl� oiKeio� E1tEcrtV, OUOEV f.crn 1tapcl 'tOl� 9EOl� OU'tE
7tapeA.T]A.� oute f.LEA.A.ov, d ye toutrov f.LEV txatepov ouK ov, to f.LEV
ouKEn to & ou1tro, Kat to f.LEV f.LEtallePA.TJK� to OE 7tEq>UK� f.LEtallUUetv,
ta OE tmauta tol� ovtro� oiicrt Kal. f.LEtaPoA.iJv ouoE Kat' E7tivmav
f.m&xof.I.Evm� 7tpocrapf.L6ttetv af.LiJxavov.
30. AMMON. , De interpr. , p. 1 38, 16 Busse . în primul rând,
aşa cum ne-a învătat Timaios (p. 27 C) şi cum arată şi Aristotel,
vorbind despre divinitate, iar înaintea tuturor Parmenides, - nu
numai al lu i P laton (p. 1 37 A) , dar şi acel al propriilor sale versuri ,
34 1
- nu există pentru zei trecut şi vi itor, de vreme ce nici unul din
acestea n-are fi infă (unul nu mai e, a ltul nu-i încă; unul e
schimbare săvârşită, altul ce va să vie) : ceea ce face că
asemenea concepte nu se potrivesc celor c e există cu
adevărat şi nu admit nici măcar ideea unei schimbări.
3 1 . AET. 1 7, 26 (D. 303) Il. 'tO aKÎ.VIl'tOV Kat 1tE1tEJXlOJ..lEVov mpatpan&c;
[SC . 9Eov Ei Vat].
3 1 . AET. 1 7, 26 (D. 303) Parmenides zice că sfera ne mişcată
şi nemărginită (e divinitatea) .
32. - 1 , 25, 3 (D. 321 ) Il. Kat ATtJ..lOKpt'toc; mxV'ta Ka't' avcXYKTJV' 'tijv
ail'n'Jv BE dvm ELJ..lUPJ..lEVTIV Kat OtKTJV Kal. 7tp6vmav Kal. KOOJ..l07tat6v.
32 . AET. 1, 25, 3 (D. 32 1 ) Parmenides şi Democrit fac să
decurgă totul potrivit necesităfi i : aceasta e pentru ei şi soartă şi
dreptate şi providentă şi făcătoare a Universului .
33. CLEM. Protr. 5, 64 (1 49, 2 St .) Il. BE 6 'bÂ.EatTJc; Seo� EioTTY�oa-ro
7tup Kat yijv.
33. CLEM . , Protr. 5, 64 (1 , 49, 2 St.) . Parmenides eleatul a
introdus ca zei focul şi pământul.
34. PLUT. adv. Colot. 1 3 p. 1 l l 4D 6 o' [Parm.] avatpEî f.!Ev o\&'tf.pav
qrumv [se. t&v VOTJ'tOOV Kal. �ao't&v], EKU'tEpat o' U1t00t00� 'tO 1tpooijKOV
Eic; J..lEV t�V 'tOU EvOc; Kat ov'toc; i&av n9E'tat 'tO VOTt'tOV, OV f.!Ev O:.; ai.OtoV
Kal. ă<p8ap'tOV, EV o' 6J..lOtO'tTJ'tt 7tpOc; UU'tO Kal. 'tOOt J.l� OCXEoilat Ota<popav
1tpooayopEfuac;, etc; Of �V ă'taKtOV Kat q>EpoJ..lEVTJV 'tO aio9r)'tOV, cOV Kat
Kpt�ptov i&îv f.onv 'l'IJ..lEV . . . i'j'top' [B 1 , 29] 'tou VOTJ'tOU Kal. Ka'ta 'tmrca
EXOV'toc; ooautroc; U1t'tOJ..lEVOV 'l'IBE . . . UÂTJ9ftc;' [B 1 , 30] Ota to 1tUV'to007tac;
342
�E'taj3oA.a� Kat nâfrrJ Kat âvo�ot6tT]ta� &xo�evm� o�tA.Eîv npây�acrt.
SIMPL. Phys. 39, 1 0 oosacrtov ouv Kat Ct1tUtT]AOV tOUtOV KUAEÎ tOV A.Oyov
OUX � \jfEuOft Cx1t�, &J...')..' � CtnO 't1); VOTJtft� UAT]8Eîa� Ei� to q>atVO�EVOV
Kat ooKouv to aicrfrrJtov EK1tE7ttooK6ta. Ebend. p. 25., 1 5 Kat t&v
7tE1tEp<Xflfva� (se. CtpX� A.Ey6vtoov] oi !J.Ev 000, 00� rr. EV toî� npO� OOE,av,
nUp Kat yftv fi �âAÂ.OV <p&� Kat <JKOt�.
34. PLUT., Adv. Colot. 1 3, p. 1 1 1 40. Acesta (Parmenides) nu
tăgăduieşte nici una din cele două naturi (a lucrurilor inteligibile şi a
celor părelnice) , ci, dând fiecăreia ce i se cuvine, pune inteligibilul
în ideea unitătii şi a fiintei (fiintă, întrucât veşnicăs şi nepieritoare;
una, din pricina identitătii cu sine şi pentru că nu suferă variatii), iar
sensibilul în aceea a dezordinii şi a m�cări i . Un criteriu al adevărului
acestora se poate vedea în versul: " nezdruncinatul suflet al
binerotunjitului Adevăr" (B 1 , 29) , care priveşte inteligibilul şi ,
totodată, şi " părerile muritorilor, în care nu-i credintă adevărată"
(B 1 , 30), din pricina atingerii cu lucruri ce încearcă tot soiul de
schimbări, de suferinte şi de nepotriviri. SIMPL. , Phys. 39, 1 0.
Rationamentul acesta îl numeşte .. părelnic" şi înşelător, ca unul
ce n-arfi cu totul mincinos, ci numai căzut din domeniul adevărului
inteligibil în acel al sensibilului, aparent şi supus părerii . SIMPL., Phys.
25, 1 5. Din cei ce socot că (elementele) ar fi mărginite la număr
uni i pomenesc două, ca Parmenides, când vorbeşte despre
părere: focul şi pământul sau, mai bine zis. lumina şi întunericul.
35. ARIST. de gen. et corr. B 3. 330 b 1 3 oi o' Eueu� 0\>o
nowuvtE� oomtEp rr. niip Kat yftv, ta �Etal;u �Eiy�ata nowum toutoov
otov atpa Kat U&op. B 9. 336 a 3 E7tEt01) yap nfq>uKEv, ro� q>acrt, to �Ev
BEp�ov otaKpivEtv to re \jfUXj)Ov cruvtcrtâvat Kat toov ăUoov EKacrtov t6
!J.Ev noLEîv to oe nâcrxEtv, EK toutoov Atyooot Kai ota toutoov ânavta
tiiA.A.a yiyvm9at Kai <p8Eipm9at. CIC. Ac. 1 1 37, 1 1 8 P. ignem qui
343
moveat, terram quae ab eo formetur (aus Theophr. Phys. Opin.;
vg l. 28 A 23].
35. ARISTOTEL De gen. et corr. B 3, 330 b 1 3. Cei ce nu se
sfiesc să sustină existenta a două principii, ca Parmenides focul
şi pământul, consideră elementele intermediare ca amestecuri
ale acestora, cum ar fi aerul şi apa. - V 9, 336 a 3. De vreme ce,
aşa cum pretind ei, caldul are darul să despartă şi recele să
unească, iar din celelalte unul e activ şi altul pasiv, ajung să
afirme că din acestea şi prin acestea se nasc şi pier toate
celelalte. C IC. , Acad. 1 1 , 37, 1 1 8. Pentru Parmenides, focul
determină mişcarea, iar pământul e creat de el . . . (după Teofr.
Phys. Op. : cf. 28 A 23) .
36. AET. 11 1 , 2 (D. 327) Il., MEÂ.tO'O'O<; . . . EVU 'tOV KOOJlOV. 4, 1 1 (D.
332) :=:EvO<pUVTit;. Il., MeÂ.tO'O'ot; ayEVTJ'tOV Krtl. ailiwv Krtl. ăq>9rtp'tOV 'tOV
KOOJlOV.
36. AET. 1 1 , 1 , 2 (D. 327) Parmenides şi Mel issos pretind că
Universul e unul . 4, 1 1 (D. 332) Xenofan, Parmenides, Melissos
sustin că Universul e ne născut, veşnic şi nepieritor.
37. - 11 7, 1 (D. 335; vgl. 28 B 1 2) rr. cr'tEq>avar; Elvm 1tEpUtE7tÂ.E'YJlEvar;,
E7trtÂ.Â.TJÂ.our;. 'tl)v J.!Ev EK 1:0i'i apatoi'i, 'tftV OE EK 1:oi'i 7t'l.lKvoii· JllK't(lr; OE
ăHar; eK q>onor; Krtl. O'K61:our; JlE'tul;u •ou1:wv. Kal. 1:0 7tEfJtExov 6E 1tacrar;
u:txour; o1xllv cr'tEpri>v im«ipxnv, ixp' on trup<OOllr; cr'tEq>aVTI. Kal. •o JlEcrm•amv
1trtcr&v cr'tEp�::ov, 7tEpl. a ooÂ.tv 7tup<OoTJr; rsc . cr'tEq>avllJ. •oov oc O"'.lJlJltY&v •itv
JlEO'rtt'tU'tTJV (macrmr; <apxl'Jv> 'tE Krtl. <ahi.av> Kt vTJO'EWt; Krtt yEvecrEwr;
im«ipxnv, fjvnva Krtl. OrttJlOVrt K\lj3Epvf]nv (vgl. B 1 2, 3] Krtt KÂ.TJtOOi'ixov
[B 1 , 141 e7tovoJlCd;n MKTJv 'tE Kal. 'AvayKTJV [B s, 30; 10. 6]. Kal. •ilr; JlEV
'Yilr; a7t6Kptm V Ei Vrtt 'tOV !lE pa O ta 'tftV �trttopEprtV mhf]r; E�Ct'tJl tcraEvm
344
1tÎ.AT]mV, toii Of; 7tupOc; ava7tvoi]v 'tOV ijA.wv K<Xt 'tOV yaA.<XSiav [vgl. B 1 1 ,
2] KUKAOV. (Hlj.I.J.UYft o' El; Uj.l!pOÎV dvat 'tTJV <JEATIVT]V, toii t' a[poc; KUt toii
7rup6c;. 1tEpl<Jtavtoc; o' UVCO'tU't(J) 1tUV't(J)V toii aieEpoc; im' UU'tWl 'tO 7tupWOEc;
imotayftvat toOO' 01tEp KEKAJÎKUj.I.EV oupav6v, ixp' rin ijOT] ta 1tEpiyna.
CIC. de nat. deor. 1 1 1 , 28 nam P. quidem commenticium
quiddam: coronae simile efficit (otEcpaVY]v appellat), continentem
ardorum <ef> /ucis orbem qui cingit cae/um, quem appellat
deum : in quo neque figuram divinam neque sensum quisquam
suspicari potest. multaque eiusdem <modi> monstra : quippe
qui Bellum, qui Discordiam, qui Cupiditatem (B 1 3) ceteraque
generis eiusdem ad deum revocat, quae ve/ morbo ve/ somno
vei oblivione ve/ vetustate delentur: eademque de sideribus,
quae reprehensa in alia iam in hoc omittantur.
37. AET. 1 1 , 7, 1 (D. 335; cf. 28 B 1 2) . Parmenides zice că ar
exista coroane concentrice dispune alternativ, una de element
rar, alta de element des; printre ele, altele formate dintr-un
amestec de lumină şi întuneric. Ceea ce le cuprinde pe toate,
în chip de zid , e solid, având dedesubt o coroană de foc. Dintre
cununile făcute din amestec , cea mai din mijloc e pentru toate
<<începutul>> şi <<cauza>> mişcării şi a naşterii: de aceea o şi
cheamă " divinitate cârmuitoare" (cf. B 1 2, 3) şi " păstrătoare a
cheilor" (B 1 , 1 4) , Dreptate şi Necesitate (B 8, 30; 1 0, 6) . Mai
spune că aerul ar f i o secretie a pământului, emanată din pricina
unei apăsări mai puternice decât el, şi că soarele şi Calea
Laptelui ar fi exhalatii ale focului (B 1 1 , 2) . La rândul ei, luna e un
amestec al acestor două elemente, aerul şi focu l. Dedesubtul
eterului, care ocupă locul cel mai înalt, e aşezată regiunea de
foc căreia i s-a zis " cer"; sub aceasta, ceea ce împresoară
pământul. CIC., De nat. deor. 1, 1 1 , 28 . . . barem Parmenides,
ceva pe de-a-ntregul născocit: un brâu de foc asemenea unei
345
cununi (îi şi zice crtE<pavl]) şi un cerc de lumină ce încinge cerul,
căruia îi dă numele de "zeu " (deus) închipuire în care nu se
poate descoperi nici vreun chip divin, nici vreo noimă . Apoi
alte asemenea ciudătenii, ca unul pentru care Războiul, Dihonia,
Dragostea (8 1 3) şi a ltele de acelaşi soi au ceva comun cu
divinitatea, - porniri pe care le şterg fie boala, fie somnul, fie
uitarea, fie vremea . Observatii de acelaşi fel ar fi de făcut şi
despre stele; cum însă asemenea c rit ici am mai ridicat în
legătură cu alt filosof, le las acum la o parte.
38. -11 1 1 , 4 (D. 340) n., 'HpâKÂ..Ett�, Ltpâtrov, Zi]vrov m)ptvov Eivat
tov o\Jpav6v. Vgl. 1 1 , 1 oben 1 93, 23.
38. AET. 1 1 , 1 1 , 4 (D. 340) Parmenides, Heraclit, Straton şi Zenon
spun că cerul ar fi de foc.
39. -1 1 13 , 8 (D. 342) n. Kat 'HpaKÂ..Ettoc; mA.iJJlata 1t'\Jj)Oc; ta ăcrtpa.
39 . AET. 1 1 , 1 3, 8 (D. 342) Parmenides şi Heraclit spun că stelele
ar fi (masse de) foc condensat.
40. ANONYM. BYZANT. ed . Treu p. 52 , 19 (lsag. in Arat. 1 1 14 p.
3 1 8, 1 5 Maass) K<Xt t&v JlEV c:'utA.av&v t&v <JUV t&t oovn neptaytvrov ta
JlEV aKatov6Jlacrta l']Jliv Kat am::piA.1]7tta, ooc; Kat n. o <pumKoc; dP1JKE, ta
Of Kat<OVOfl<X<JflEV<X eroc; EKtOU JlEYE9ouc; xiA.ta Eim Kata "Apatov.
40. ANONYM. BVZANT. , ed. Treu p. 52, 1 9 (lsag. in Arat. 1 1 , 1 4,
p. 3 1 8 , 1 5 Maass) . Dintre stelele fixe, ce se învârtesc cu tot
Universul, unele, cum a spus şi Parmenides naturalistul, n-ou nume
346
şi nici nu pot fi cunoscute de noi; cele ce au nume, până la
mărimea a şasea, sunt în număr de o mie, după Aratos.
40 a. -1 1 1 5 , 4 (D. 345) Il. 1tp&1:ov !Jlv 'tCt't'tEl 1:ov 'beinov, 'tov mhov
0€ vof.Ltl;Of.LEVOV 'im' a1hou Kal. "l:mrepov, ev 1:Cin ai9Ej)t· f.LE9' ov 1:ov fîA.wv
' ixp' O)l 'tOU<; EV 'tCÎll 1tupc00Cl OO'tEpa<;, 01tEp oupavov KCXAEÎ [B 10, 5].
DIOG. VIII 1 4 (Pythagoras) xpei11:6v 'tE "bo'1tEpOV Kal. <llcomp6pov 1:ov
au1:ov EixEîv, &<; <pl]m Ilapf.LEviOT]<;. Vgl. A 1 cap. 23 (1 2 1 8, 1 6) .
40a . AET. 1 1 , 1 5 , 4 ( D . 345) În eter, Parmenides situează în
primul rând Luceafărul de dimineată (Heoos), care pentru el e
tot una cu Luceafărul de seară (Hesperos) : pe urmă soarele,
sub care situează stelele, în zona de foc pe care o numeşte
cer (B 1 0,5) . DIOG. LAERT. VI I I , 1 5 . Cum spune Parmenides,
(Pythagoras) a fost cel dintâi care a sustinut că Luceafărul de
seară şi Luceafărul de dimineată sunt unul şi acelaşi (cf. A 1 , 23) .
4 1 . - 1 1 20, 8 (D. 349) Il. Kat MT]'tpOOWpD<; 1tUplVOV UOOpXElV 'tOV
iîA.wv.
4 1 . AET. 1 1 , 20, 8 (D. 349) Parmenides şi Metrodoros zic că
soarele ar fi de foc.
42. - 1 1 25, 3 (D. 356) Il. 1t1lptVT]V [SC . dva1 TIJV O"EAeVT]V]. 26, 3 (D.
357) Il. lO"T]V 'tWl i)A.ioll [SC. etVCXl 'tfiV <JEAtlVT]V]' Kal. yap ax' CXU'tOU
<p<O'til;;E'tCXl. 28, 5 (D. 358) 0a.A.fi<; np&'to<; E<pT] uxo 'toti i)A.iou <p<O'til;;ecr9m.
Ilu9ay6pa<;, Ilapf.L . . . . Of.LOtffi<;. Vgl. B 2 1 .
42. AET. 1 1 , 25, 3 (D. 356) Parmenides zice c ă (luna ar fi) de
foc. - 26, 2 (D. 357) Parmenides zice că (luna) e egală cu soarele
şi luminată de el. -28, 5 (D. 358) Thales cel dintâi a spus că (luna)
e luminată de soare. La fel Pythagoras şi Parmenides (cf. B 2 1 ) .
347
43. -11 20, 8 a (D. 349) II. tov ilA.wv Kal. ti]v crEATJVTJV EK toi'l yaA.a�iou
l(QlCAO'\l C:lltOKptefjvm, tOV f.LEV a7to tOU apatottpou fll'Yfl<Xt� o oi] 9Epf.LOV,
ti]v oc a7to toi'l 7tUKvottpou o1tEp 'lfUXPDV.
43. AET. 1 1 , 20, 8 a (D. 349) Parmenides sustine că soarele şi
luna s-ar fi desprins din Calea Laptelui: unul din amestecul mai
rar, care e caldul, cealaltă dintr-un amestec mai dens, recele.
43a. - I I I 1 . 4 (D. 365. M ilchstrasse) II. to tou TtuKVoi'l �eal. tou
apawG fl îyf.La yaA.aKtOEtOE� a7totEA.Ecrat XfJ&f.La.
43a. AET. I I I . 1 , 4 (D. 365 Calea Lactee) După Parmenides,
amestecul densului cu rarul arda o culoare asemenea laptelu i .
44. DIOG. Vll l 48 (Pythagoras) aUa flllV Kat tov oUpc:xvov 7tp&tov
6vof.Lacrat KOOflOV K<Xt ti]v yfiv crtpoyy6A.11v, � oc E>E6q>pacrt� (Phys.
Opin. 1 7] Ilapf.LEVtOTJV, ro� oc Zi]vc:ov 'Hcriooov. Vgl. A 1 1 2 1 8, 1 . AET. m 1 5, 7 (D. 380) Il., l1TJflOKptt� oux to 7t<XVtax69Ev tcrov acpmt&crav [naml.
ti]v 'Y'fivl f.LEVEtv tm tfi� icroppoma� ol>K f:xoooav aitiav 8t' ilv OEi'lpo
f.LâA.A.ov il EKEtcrE PE'IfEtEV ăv· oux toi'lto f.Lovov f.!Ev KpaoaivEaeat, f.LTJ
KtVEtcr9at ot. ANATOL. p. 30 Heib. 7tp� toutot� f:A.Eyov (Pythagoreer)
1tEpl. to f.!Ecrov toov tmm1pc:ov crtotXEiwv KEîcrem nva evaOtKov 8tcmupov
Kujlov, ou ti]v flEO"OtTJta tfi� etcr� Kal. "Of.LTJpov Ei&vm A.Eyovta 'toocrov
f:vEp9' 'Aiooo ooov oUpc:xv� tcrt' a1to yai11�· [E> 16]. toiKacrt of. Kata yE
toi'lto K<XtTJKOAO'\l9r]KEV<Xt tot� I1u9ayoptKO� Ot tE 7tEpt 'bf.L7tEOOKAE<X K<Xt
Ilapf.LEvtOllv Kal. crxEoov oi 7tAE îcrtot toov 7taA.at crocpoov, cpaf.LEVot ti]v
f.Lova8tKi]v cpumv ecrti� tp67tov tv f.!Ecrc:ot i8puaeat Kal. ou:X to icr6ppo1tov
cpuMcrcrnv tl]v autl]v EOpav [daraus THEOL. ARITHM . p . 6 de Falca].
44. DIOG. LAERT. VII I, 48 (Pythagoras) a fost şi cel ce a dat mai
întâi cerului numele de kosmos şi a sustinut că pământul e rotund;
după Teofrast (Phys. Op. 1 7) , meritul acesta ar fi al lui Parmenides;
348
după Zenon, al lui Hesiod. (cf. fr. A 1 , supra, p. 2 1 4) . AET. III, 15, 7 (0. 380) Parmenides şi Oemocrit spun că pământul - depărtat, cum
e, din toate părţile în aceeaşi măsură - rămâne în echilibru,
neavând motiv să se plece într-o parte mai mult decât în alta;
aceasya e şi pricina pentru care se clatină, dar nu se mişcă din
loc . ANATOL. . p. 30 Heib . În plus, mai afirmau (pythagoriciD că în
mijlocul celor patru elemente s-ar găsi, izolat. un cub de foc, a
cărui aşezare centrală pare a o fi cunoscut şi Homer, când zice:
.. atât de departe sub Hades, cât e cerul de pământ" (//. VIII, 1 6) . În privinta aceasta, d e părerea pythagoricilor par să fi fost şi
adeptii lui Empedocles şi ai lui Parmenides, şi cei mai multi din
întelepţii vechi. când sustin că natura monadică ar fi aşezată în
mij loc, ca vatra într-o casă, şi că-şi păstrează locul multumită
echilibrului (cf. THEOL. ARITHM., p. 6 de Falco) .
44a. STRABO 1 94 q>11cri. Bil o rrooelliwvw<; tf\<; Ei<; 7tEvte �wva<;
OtatpEO'E<O<; CtPXTIYOV yevecrEicn IlapfJ.EVlOTIV, a'AJ..: EKEÎVOV flEV O'XEOOV 'tt
Ot7tÂ.acrlaV a7tOq>alVEtV 'tO 7tÂ.ato<; tilv OtaKEKUUflEVTIV [tf\<; flE'ta�u 'tWV
tpomK&v] imep7tt7ttoUO"av txa'tEprov t&v tpomK&v ei<; to EKtO<; Kai. npO<;
taî<; euKpatot<;. Oaraus Achil l . lsag. 3 1 . (67, 27 M.) AET. I I I 1 1 , 4
(Oox. 377 a 8) rr. 7tpW'tO<; aq>WptO'E tf\<; YlÎ<; toU<; oiKOUflEVOU<; 't01tOU<;
imo taî<; OUO"i. �wvat<; taî<; tpomKaî<;.
44a. STRABON L 94 Poseidonios afirmă că autorul împărţirii în
cinci zone e Parmenides, dar că acesta atribuie zonei toride o
lărgime aproximativ dublă, depăşind am ândouă tropicele în
exterior şi spre zonele temperate. Cf. ACHILL. , /sag. 3 1 (67, 27
Maass). AET. I I I . 1 1 , 4 (0. 377 a 8) Parmenides cel dintâi a fixat
zonele locuite ale pământului sub cele două cercuri ale tropicelor.
45. MACROB. S. Se. 1 1 4 , 20 Parmenides ex terra et igne (se.
animam esse) . AET. IV 3, 4 (0. 388) rr. & Kai. "I1t1tacro<; 7tUpc0o11. 5, 5
349
(D. 391) rr. ev oÂ.wt toot effipan to ilYE110vtK6v. 5, 12 (D. 392) rr. Kat
'bll:rtt&ncÂ.fi� Kat dTJilOKpttO� 'tUU'tOV vo\iv Kat \j/UXTJV, 1Ca8' o� OOOEV av
d 11 �ootov ăÂ.oyov Kupiw�.
45. MACROB. , Somn. Scip. 1, 1 4, 20 Parmenides (spune că
sufletul e alcătuit) din pământ şi foc . AET. IV, 3 , 4 (D. 228)
Parmenides şi Hippasos (au sustinut că sufletul e) de foc. -+V, 5,5
(D. 39 1 ) Parmenides (afirmă) că facultatea conducătoare îşi
are locul în întreg pieptu l. - IV, 5, 1 2 (D. 392) Parmenides şi
Empedocles şi Democrit spun că inteligenta şi sufletul sunt tot
una; după ei, nu există animal cu totul i rational.
46. THEOPHR. de sensu 1 ff. (D. 499) 1ttpt o' aimli]o"E� ai 11E.v
1tOÂ.Â.at !Cat 1Ca86Â.ou OOI;at ou' dmv· oi llEV yixp 'tOOl OllOiwt 1tOtofutv, oi
Of 'tOOl Evavtiwt. rr. llEV !Cat 'b111tt0oKÂ.fj� !Cat ITÂ.atwv 'tOOl OllOLWt, oi Of :rttpt 'Ava�ay6pav !Cat 'Hpa!CÂ.El'tOV 'tOOl evavtiwt. (3) rr. 1-lfv yixp OÂ.�
OUOEV alfl<llJtlCEV UÂ.Â.a llOVOV, O'tt oooîv OV'totV crtmxtiov !CUta w \mq:43aÂ.Â.OV
ECf'tt V il yvoo�. eav yixp UtEpUtpllt 'tO BtpllOV il 'tO IJIUXPOV. UÂ.Â.TJV yi vmem
-nlv Otavotav, j3EÂ. tico OE 1CUt Ka8apontpav -nlv Ota 'tO 8tpll6v· ou lltlV aÂ.Â.a
Kat tm)'tTJv lkîmlai nv� crullllEtpia�· ·ro� yap EKacrtott, q>TJCfiv, E:xn ... .
v61111a' (B 16). to yixp aicr86.vEcr8at Kat to q>povEI:v � tauto Â.Eyn· oto
Kat -nlv llVTJilllV Kal ti]v Â.TJ81lv a1to to\Jtwv yivtmlm ota tfi� KpacrE�· âv
o' icra�wcrt tfit lll�El. 1tO'tEpov ECf'tal q>poVEÎV il o\5, !CUt ti� il Ota8Em�.
OUOEV E'tt ouî:Jpt!CEV. O'tt OE Kal 'tOOt Evavtiwt 1Ca8' auto 1tOlEl tt)v atcrBTJcrtv,
q>avtpOV ev o t� q>TJ01 tov VEKpOV q>roto� 1-lfv Kat 8tp11oii Kat q>rovfi� OUK
aicreavEmlm ota -nlv EKÂ.EtiJitV to\i 7tup6�. wuxpo\i oc Kat mw7tfi� Kat toov
evavtiwv aicr86.vEcr8at. Kat OÂ.W� OE 7tâv 'tO OV EXEtV nva yvootv. oihw
llEV ouv auto� EOtlCEV U1tO'tE11Vtcr8at tfit q>acrtt ta CfUilllaivovta OOOXEPfi
ota tt)v il7t6Â.TJIJit v.
46. THEOPHR. , De sensu 1 urm. (D. 499) În ce pirveşte senzatia,
multe păreri generale (exprimate asupră-t) se reduc la două: unii
350
c red că e produsă de ceva asemănător, alt i i de contrariu .
Parmenides, Empedocles ş i Platon sunt pentru similar, adeptii lui
Anaxagoras şi Heraclit pentru contrariu . . . (3) În general vorbind,
Parmenides n-a precizat nimic, afară de faptul că - două fiind
ele mentele - cu noaşterea e determinată de elementul
pre c u m pă n itor. Într-adevăr, (pretinde ef) după cum
precumpăneşte caldul sau recele, gândirea e alta, mai bună şi
mai curată fiind cea prilejuită de cald. Şi aceasta însă are nevoie
de parecare măsură: " căci", zice, " după cum de fiecare dată . . . "
(B 16) . Despre simtire şi despre gândire spune că ar fi acelaşi lucru;
de aceea şi amintirea şi uitarea ar fi pricinuite tot de cald şi de rece,
potrivit felului cum sunt amestecate; uită însă să precizeze dacă
gândirea e posibilă atunci când -în amestec - participarea celor
două elemente e egală, şi ce soi de întocmire e aceasta . Că
perceptia i se pare posibilă chiar cu contrariul (ca/du/ut) singur, reiese
limpede din versurile unde se sustine că, din lipsa focului mortul nu
simte lumina, nici căldura, nici sunetele, dar că simte frigul, tăcerea
şi celelalte contrarii. Orice fiintă îndeobşte e înzestrată astfel de el
cu o facultate conoscitivă. Pe calea aceasta a afirmatiei, pare dar
a înlătura Parmenides dificultătile ivite de pe urma conceptiei lui.
46a. AET. v 30, 4 (Dox. 443, 1 2) II. ril� yi.vmem mxpa titv toi\
9EpJlOU im6A.€t\jltV.
46a. AET. V, 30, 4 (D. 443 1 2) Parmenides (zice că) bătrânetea
e pricinuită de scăderea elementului cald.
46b. TERTULL. de anima 45 somnum . . . Empedocles (3 1 A
85) et P. refrigerationem.
46b. TERTUL., De anima 45 Pentru Empedocles (fr. A 85) şi
Parmenides somnul e răcire.
3 5 1
47. AET. IV 9 , 6 (D. 397 b 1 ) rr . • 'bj.L1tEOOKÂ.ftc;, 'Ava�ay6pac;.
�TJI!OKpttoc;, btixoupoc;, 'HpaKÂ.EtOTJc; napa tac; <1\llli!Etpiac; trov n6prov
tac; 11:ata I!Eroc; aicr9flm:tc; yivmeat tou oiKdou t&v aicr9TJt&v E.Ka<rtou
E.Ka<JtTJt tvapj.L6ttovtoc;.
47. AET. IV 9, 6 (D . 397 b 1 ) Parmenides, E m pedocles,
Anaxagoras sunt produse de o proporţionare a porilor, fiecare
din obiectele simtite adaptându-se întocmai fiecărei senzati i .
48. -{?) IV 13 , 9. 1 0 (D. 404) "Inmpxoc; aKtîvac; <pTJ<1lV rup' EKatEpo\l
trov 6cp9aÂ.j.L&v anotEtVOj.LEvac; toîc; 7tEpamv ailtrov oiovEt XElp&v tnacpaîc;
1tEptKa9amoooac; toîc; EKtoc; CKOj.Lam tl)v cXVti.Â.TJijllV autrov npOc; to OpattKOV
avaotoovat. EVtOt Kat rrueay6pav tl)t OO�t taUtTJt <1\lVEmypacpoumv atE
ol) j3Ej3a.uotl)v trov lla9TJj.Latrov Kat npbc; tOUt(J)t Ilapj.LEVtOTJV Ej.L<pat vovta
toiito ota trov nOtTJilatrov.
48. AET. (?) IV, 1 3 9, 1 0 (D. 404) H ipparchos afirmă că din
fiecare ochi pornesc raze ale căror extremităti - asemenea
atingerii unor mâini - vin în contact cu corpuri le externe şi
procură văzu lu i perceptia lor. Un i i atr ibuie părerea ş i lu i
Pythagoras, ca unui chezaş al acestor învătături . şi pe deasupra
şi lui Parmenides, care ar fi înfătişat-o în opera lui poetică.
49. PHILODEM. Rhet. fr. inc . 3, 7 ( 1 1 169 Sudh.) oU& Kata rr. Kat
MEÂ.tcrcrov v to nâv Hyovtac; Eivat Kat ota to tac; aicr9JlcrEtc; IJIEu&îc;
Eivat. AET. IV 9, 1 (D. 396, 1 2) Ilu8ay6pac;, 'bj.L1tEOoKÂ.ftc; , a:vocpavTJc;,
Il. ljiE\lOEÎc; ElVat tac; atcr9ftO'Etc;.
49. PHILODEM. , Rhet. fr. incert. 3, 7 (11 , 1 69 Sudh.) . . . n ici cu
Parmenides şi Melissos, care spun că totul e Unu şi că de aceea
senzatiile sunt înşelătoare. AET. IV, 9, 1 (D. 396, 1 2) Pythagoras,
352
Empedocles, Xenofan şi Parmenides susţin că senzaţi i le sunt
înşelătoare.
50. AET. IV 9, 14 (D. 398) rr., 'ciJ.m:OoKAJ� eAAEi\j/Et tpcxpfl� titv
ăpE/;tv [SC . yivmBm].
50. AET. IV, 9, 1 4 (D. 398) . . . după Parmenides şi Empedocles,
pofta ar fi pricinuită de lipsa de hrană.
5 1 . CENSORIN. 4, 7 . 8 Empedocles . . . tale quiddam confirmat.
prima membra singula ex terra quasi praegnate passim edita,
deinde coisse et effecisse solidi hominis materiam igni simul et
umori permixtam . . . haec eadem opinia etiam in Parmenide
Veliensi fuit pauculis exceptis ab Empedocle t dissensis. Vgl. AET.
V 1 9, 5 (31 A 72) .
5 1 . CENSORIN., 4, 7, 8 Empedocles . . . susţine şi el cam tot aşa
ceva. Din pământul parcă greu, ar fi ieşit la iveală mai întâi
membrele izolate, care s-ar fi reunit apoi alcătuind substanta
omului întreg, amestec de foc şi de apă . . . Această părere se
întâlneşte şi la Parmenides cel din Velia, care, cu excepţia câtorva
amănunte, nu se depărtează de Empedocles. Cf. AET. V, 19, 5.
52. ARIST. de port. anim. B 2. 648 a 25 evtot yap ta eV'UOpa t&v
m:t;&v BEpiJ.OtEpCt q><XO'lV Ei vat, Af.yovtE� ro� E7ta.Vl0'0 î tit V \j/UXPOtlltU tOU
t6n:ou iJ tfl� qrlxm:� am&v 9Ep1J.Ot11�. l((Xt ta ciVatiJ.U t&v EVUÎIJ.WV l((Xt ta
9ftAro t&v app€vwv, otov Il. ta� yuvaîKa� t&v âvOp&v 9Ep1J.OtEp<x� Eivat
<pllcrt Kal E'tEflOi nvE�, � ota 'tftv BEp1J.6'tllta Kal n:oA.um�J.oucrm� ytvo�J.tvwv
t&v yuvmKEiwv, 'ciJ.m:OoKÂ.JÎ� & touvavtiov.
52. ARISTOT. , De port. anim. 8, 2, 648 a 25 Uni i sustin că
vieţuitoarele acvatice sunt mai calde decât cele de uscat,
353
pretinzând că propria lor căldură trebuie să compenseze
răceala elementului în care trăiesc, şi tot astfel că animalele
lipsite de sânge ar fi mai calde decât cele cu sânge, şi femelele
decât masculi i . Parmenides, bunăoară, şi altii câtiva afirmă că
femeile sunt mai calde decât bărbatii şi că acestei călduri,
cum şi faptului că au mai mult sânge, s-ar datora menstruatia;
Empedocles, tocmai pe dos.
53. AET. v 7, 2 (D. 4 1 9 nach 3 1 A 8 1 ) n. civncrtp6<proe;· ta fllv 7tp0<;
taî<; ăpKtOt<; ăppEva IJÂ.acrtficrat ( to\i yap 7ruKVOU JlEtEXEt V 1tAEtovo<;),
taoEnpo<; taî<; JlEO'T]Jl13pi.m<; 9JîM:a 1tapa ti]v cipm6tT]ta. 7, 4 (0. 420)
'A va!;ay6pm;, n. ta JlEV EK tWV &ţtoov [SC o 0'1ttpJ.lata] Kataj3ciA.A.m9at Ei<;
ta &�ia JlEpTI tfi<; Jliltpa<;. ta o' tK toov ciptcrtepoov Ei<; ta ciptcrtepâ.. Ei o'
tvaA.Â.ayEiT] ta tfi<; KataiJoA.fi<;, yivEO'Eiat 9JîM:a. Vgl. ARIST. de gen.
anim. � 1 . 763 b 30 (59 A 1 07) . CENSORIN. 5, 2 igitur semen
unde exeat inter sapientiae professores non constat. P. enim
fum ex dextris fum e laevis partibus oriri putavit. Vgl. 24 A 1 3.
53. AET. v, 7 , 2 (D. 4 1 9) Parmenides dimpotrivă: regiun ile
nordice produc masculi (ca unele înzestrate cu mai mult
element dens) , regiunile sudice femeie, din pricina elementului
rar. - 7, 4 (D. 420) Anaxagoras şi Parmenides pretind că sământa
din dreapta e zvârlită în dreapta uterului şi cea din stânga în
stânga . Dacă se schimbă d irectia ejaculări i , se naşte parte
femeiască. Cf. ARISTOT. , De gen. anim. IV, 1 , 763 b 30. CENSORIN.
5, 2 Dascăl i i de intelepciune nu sunt lămuriti de unde vine
sământa. Parmenides o dată e de părere că se formează în
partea dreaptă, o dată în stânga.
54. -v 1 1 , 2 (D. 422) n. otav JlEV ci1to to\i &�to\i JlEpou<; tfi<; JliJtpa<;
6 y6vo<; a7toKpt9fit, toî<; 7tatpciow, ihav oE ci1to to\i ciptcrtEpou, taî<;
JlT]tpâ.mv [SC . OJ.lota ta tEKva yivm9m]. CENSORIN . 6, 8 ceterum
354
Parmenidis sententia est. cum dexterae partes se mina dederint,
tune filios esse patri consimiles, cum laeve, tune matri. 6, 5 at
inter se certare feminas et maris et, penes utrum victoria sit,
eius habitum referri auctor est Parmenides. Vgl . LACTANT. de
opif. 1 2, 1 2 dispares quoque naturae hac moda fieri putantur:
cum forte in laevam uteri partem masculinae stirpis semen
inciderit, marem quidem gigni opinatio est, sed quia sit in
feminina parte conceptus, aliquid in se habere femineum supra
quam decus virile patiatur, ve/ formam insignem ve/ nimium
candorem vei corporis levitatem vei artus delicatos vei staturam
brevem ve/ vocem gracilem ve/ animum inbecillum ve/ ex his
plura. item si partem in dexteram semen feminini generis
influxerit, feminam quidem procreari, sed quoniam in masculina
parte concep ta sit, habere in se a/iquid virilitatis ultra quam sexus
ratia permittat, out valida membra out imm oderatam
longitudinem out fuscum co/orem out hispidam faciem out
vultum indecorum out vocem robust am out animum audacem
out ex his p/ura (vgl. B 1 8) .
54 . AET. v, 1 1 , 2 (0. 422) Parmenides e de părere c ă atunci
când omul se desprinde din partea dreaptă a uterului (copiii
seamănă cu) tatiL atunci când se desprinde d in stânga , cu
mamele. Dealtminteri e părerea lui Parmenides că atunci când
sământa vine din dreapta, copiii sunt asemenea tatălui, când
vine din stânga, asemenea mamei. -6, 5 Parmenides afirmă că
între bărbat şi femeie e o luptă şi că (pruncuQ reproduce
trăsăturile celui de partea cui e biruinta. Cf . LACTANT., De opif.
1 2, 12 . Se crede că firile amestecate se nasc în acest chip.
Când se întâmplă ca sământa bărbătească să cadă în partea
stângă a uterului, părerea e că se naşte un bărbat dar că, d in
pricină că a fost zămislit în partea femeiască, păstrează în firea
355
lui ceva de femeie, - mai mult decât se potriveşte felului
bărbatului: ori o frumusete deosebită, ori prea multă albeaţă,
ori debilitate a trupului, ori mădulare gingaşe, ori statura joasă,
ori glas subţire, ori suflet moleşit, ori mai multe trăsături de felul
acesta. Tot astfel, dacă sămânţa femeiască lunecă în partea
dreaptă (a uterulut) , se naşte o femeie, dar, întrucât se
zămisleşte în partea hărăzită bărbaţilor, are în ea ceva mai
bărbătesc decât se cade, sau c u loare înc hisă , sau fată
păroasă, sau înălţimea prea mare, g las puternic, sau suflet
cutezător, sau mai multe trăsături de acestea (cf. B 1 8) .
FRAGMENTE
TIAPMI:::.NIL\OY TII:::.PI rl>Y'f.l:::.w'f./ Despre natură
1 ( 1 - 32 Karst. , 1 - 32 Stein .) . 1 - 30 SEXT. vi 1 1 1 ff. o ot yvwptJ.L�
autoiJ [des Xenophanes] TI. tOU J.LEV Ool;acrto'\i 'A.6you Kattyvw, <f>llJ.ll
ot to'\i acr9EVEÎ<; exovto<; U1tOA:r]\j/Et<;, tov o' f.mcrfllJ.LOvtKOV, tOUtEcrn tOV
UOtU1tt(J)tOV, i>1tE9EtO Kpttf]pwv, U1tOOt<i<; Kat tfi<; t&v aicraf]crEWV mcrtEwc;·
f.vapx6J.LEV� yo'\iv to'\i TIEpt q)'OOEW<; ypa<pEt tov tp61tov to'\itov· 't1t1tot . . .
aA.119fJ<;' (anschliel3end aAA.a cru . . . A.Ei.1tEtat jetzt B 7, 2-7). Folgt
seine Paraphrase cap. 1 1 2 - 1 1 4: f.v tol>tot<; yixp o napJ.LEvtOll<; t1t1touc;
J.LEV <f>llffiV aUtOV cpEpEtv ta<; aA.6you<; tfi<; 'l'UXfi<; OpJ.L<i<; tE Kat ăp€�Et<; ( 1 ),
Kata OC tJlV 1tOA\><pllJ.LOV OOOV 'tOU OatJ.LOV� 1tOpEUEcr9at tl]v Kata tOV
cptAOOO<pOV 'A.6yov 8Ewpiav, oc; A.6y� 1tp01tOJ.l1tOU OatJ.LOV� tp01tOV E 1t t
ti]v U1tUVtWV OOTIYEÎ yv&mv (2. 3), KOUpa<; o' auto'\i 1tp00ynv tU<; aicraf]crEt<;
(5), wv tii<; J.LEV aKo<i<; aivittEtat f.v t&t A.EyEtv 'oowîc; . . . KUKA.mc;' (7. 8) ,
touttcrn toî<; t&v rotwv, ti]v cpwvi]v Ot' wv KataOEXOVtat, ta<; OE op(xcrEt<;
'HA.taoac; Kol>pa<; KEKATIKE (9), OWJ.Lata J.LEV N u K t o <; a1toA.mofuac; (9),
'f.<; <pao<; <OC> CÎlcrUJ.LEVa<;' ( 10) Ota to J.LTJ XffiPt<; <protbc; yivm9at titv XPficrtv
aut&v. E1tt OE tT]v '1t0AU1totvov' f.A.9Eîv L\tKllV Kat exoucrav 'KAllÎOa<;
356
Uf.LOI.j3ou�· ( 1 4), 'tllV OlUVOHXV ampcxÂ.EÎ� EXOOOCXV 'tU� 'tOOV 1tpCX'"fflCXtOJV
KcxtcxÂ.ft\jiEt�. fin� cxutov imo&ţcxf.LEVT\ (22) E7tcxyyEÂ.Â.E'tCXt ouo
'tCXU'tCX oilicil;EtV 'i)f.LEV UÂ.T\8EÎ� EU1tEteto� U'tpEf.LE� ijwp' (29), 01tEp EO"n 'tO
tii� E1tlO"'tTtflll� Uf.LE'tCXKÎVT\'tOV �fif.LCX, E'tEpoV OE ·�pot&v o61;cx� . . . UÂ.T\9il�'
(30), 'tOUtEO"'tl 'tO EV o6E,T\l KEÎf.LEVOV 1tâv, O'tl Tiv �CXlOV. 28-32 SIMPL.
d. caei. 557 , 20 oi Of. ăvOpE� EKEîvot otttiJv im6crmmv imE'tÎ.9Evto, tiJv
f!Ev tou ovtro� ovt� tou VOT\'tOU, tiJv Of. tou ytVOf.LEVOU tou cxicr91"\tou,
01tEp OUK i)E,iouv KCXÂ.EÎV ilv U1t�, aÂ.IJJ.. OoKOUV ilv. OlO 1tEpt 'tO ilv aÂ.ft9wxv
dvcxi 'PT\O"l, 1tEpt OE 'tO ytVOf.LEVOV ooE,cxv. Â.EyEt youv 6 TI. 'XPE<ll . . . 1tEpOOV'tcx'
(28 ff).
t1t1tot tai f.LE cpEpoum v, ooov t' e1tl. Suf! o� i Ka vot,
ltEfl1tOv, E1tEÎ f.L' E� ooov �ficrcxv 1tOÂ.UcpT\f.LOV ăyooom
&xtf.LOV�, il Kcxta mivt' ăcrtll cpEpEt do6tcx cp&tcx·
'tfjt cpfPOf.LT\V" tfit yap f.LE 1toÂ. il<ppcxcrtot <pEpov t1t1tm
5 clpf.LCX 'tl'tCXÎVOOOCXl, KOUpCXl o' OOOV TJYEflOVEOOV.
ăE,rov ()' EV XVOÎT\lO"lV lEt crilptyy� autftv
cxi96f.LEV� (Ootoî� yap E1tEiyno otvrowîmv
KUKÂ.Ot� Uf.L<po'tEpco9Ev), O'tE cr1tEpxoicxto nEfl1tEtV
'HÂ.tao� Koi)pcxt, 1tpoÂ.t1tooom orof.Lcx'ta N uK'to�.
10 Ei� <pao�. ci>craf!Evcxt Kpcitrov ă1to XEpcri. KcxÂ. umpcx�.
f:v9cx 1tUÂ.ext NuKt6� 'tE Kcxt "Hf.Lcxt6� dm KEÂ.Eil90Jv,
KCXÎ O"� i>1tEp9upov Ufl!pl� EXEt KCXt Â.atv� ouoo�·
CXU'tCXl o' cxietpun 1tÂ.fjV'tCXl f.LE"(UÂ.OtO"l 9\lpEtpot�·
t&v Of. MKT\ 1toÂ.il1tOtv� EXEt KÂ.T\îo� af.Lol.j3ou�.
15 'tllV Oll 1tCXp!pclf.LEVCXl KOUpcxt f.LCXÂ.CXKO ÎO"l Â.O"(OlO"t V
1tEÎO"CXV E1tl!ppcx0COJ�, c:iX; O"!plV �Â.CXVOJ'tOV oxficx
U1t'tEpE� OOcrEtE 1tUÂ.EOJV cl1t0" 't(Xt OE 9upE'tpOlV
XUO"fl' axcxve� 1tOÎT\O"CXV UVCX1t'tclf.LEVCXt, 1tOÂ.UXUÂ.KO�
ăE,ovcx� EV crilptyE,tv Uf!Ol�oov EiAiE,cxcrm,
2D rof.L<pm� Kal. 1tEp6v11tmv cipry:x)'tE· Tiit ţxy. ot' autErov
iSU<; EXOV KOUpal Kat' alla�ttov aplla Kat t7t1tO'll�.
Kai. !lE BEa np(xpprov u1tEoc�ato, XE îpa 8E XEtpi.
&:�ttEpi]v EAEV, 00&: o' E1t0� cpato Kai. !lE 7tp0mpx)a·
00 Koiip' a8avatot<Jl cruvao� i]VtOXOlffiV,
25 tnno� taî. crE <pepoumv iKavrov illlEtEpov &o, xaîp' ' E1tEl ofu crE llOÎpa KaKi] 7tpoU1tE111tE v&mlat
tflvo' OOOV <îi yap an' avepomrov EKtO� 1tUtO'll tcrti.v),
a'J-..,1-JJ. 8Eill� tE OÎ.KTJ tE. XpEOO oc crE navta 1t'll8ecr8at,
it11Ev 'A"ATJBEÎ.TJ� EUKUKAt� atpE11E� îitop
30 ftOE Ppatoov o6�a�, taî� OUK EVt mcrtt� a"ATJSil�
aA"A' E111tTJ� Kal. talita llaSilcrwt, ci><; ta OOKOUvta
xpflv OOKlll� dvat Ota navt� navta 1tEpOOVta.
357
1 . 1 -30 SEXT. VI I , 1 1 1 şi urm. Discipolul acestuia (a/ lui Xenofan)
Parmenides dispreţuia rationamentul de opinie, vreau să spun
întemeiat pe reprezentări lipsite de temei, şi lua drept criteriu
raţionamentul ştiinţific, cu alte cuvinte fără greş, tăgăduind în
acelaşi timp orice crezare senzatiilor. la începutul poemului
Despre natură se exprimă în felul următor: " iepele ce mă
poartă . . . " (v. 1 -30 şi fr. B 8, 1 -e) . Urmează parafraza lui Sextus, p.
1 1 2+1 4: " în aceste versuri, Parmenides zice că e dus de iepe,
adică de pornirile irationale ale sufletului şi de pofte ( l ); că
înaintează pe calea lăudată a zeiţei, revine a spune speculaţia
întemeiată pe raţionamentul filosofic, care rationament, în chip
de divinitate insotitoare, călăuzeşte spre ştiinta universală (2.3);
că îl conduc copile, adică senzatiile (5), dintre care pomeneşte
auzul, atunci când vorbeşte de " două . . . cercuri" (7.8), altfel
spus cercurile urechilor, prin care acestea primesc sunetele;
numeşte ochii copile ale soarelui, care părăsesc lăcaşurile Nopţii
(9) şi năzuiesc spre lumină ( 1 0) , pentru că folosirea lor nu e cu
putinţă fără lumină. Zice că se îndreaptă spre Dreptatea
358
amarnic pedepsitoare, în ale cărei mâini stau chei ce inchid şi
deschid ( l 4) , cu alte cuvinte ratiunea înzestrată cu întelegerea
sigură a lucrurilor. Primindu-1 (22) , acesta îi spune că-I învată
două lucruri: unul, sufletul neinfricat al adevărului lesne de crezut
(29) , adică altarul nezdruncinat al ştiintei, altul, părerile muritori/ar
. . . (30), adică tot ce se bizuie pe părere, care e nesigură. 28-J-2
SIMPL., De caelo 557, 20 Oamenii aceia admiteau o îndoită
ipostază: una a ceea ce există cu adevărat, a inteligibilului. alta
a ceea ce devine, a sensibi lului. pe care nu se învoiau s-o
numească de-a dreptul .. fiintă", ci .. fiintă aparentă". De aceea
şi spun că de adevăr nu se poate vorbi decât în legătură cu
ceea ce există, şi că despre ceea ce devine nu putem avea
decât păreri. Zice, într-adevăr, Parmenides: .. Trebuie să înveti a
cunoaşte . . . " (v. 28 şi urm.) .
" lepele ce mă poartă, până unde râvneşte să-mi ajungă
sufletu l, mă duceau, în timp ce pe calea mult lăudată mă
călăuzeau zânele, ce îndrumă pe omul ştiutor dincolo de orice
aşezare omenească. Pe acolo am fost dus, acolo mă târau
cumintile iepe (5) înhămate la car, iar copilele-mi călăuzeau
drumul. Strânsă-n buccele, asia scotea un sunet de fluier (de-o
parte şi de alta încinsă de apăsarea celor două roti) ori de
câte ori, părăsind lăcaşurile Noptii, copilele Soarelui porneau
să mă grăbească ( 1 0) spre lumină, în t imp ce cu mâinile îşi
ridicau vălurile de pe creştet.
Acolo sunt portile ce despart cărările Noptii şi ale Zilei din
două părţi prinse între praguri de piatră: cât sunt de-nalte, uşi
mari le umplu golul. uşi ale căror chei ce-nchid şi deschid sunt în
mâna Dreptăti i amarn ic-pedepsitoare. ( 1 5) Pe aceasta ,
vorbindu-i cu cuvinte blajine, copilele au hotărât-o lesne să
tragă în grabă zăvorul portilor; date în lături porţile şi-au căscat
larg golul, făcând să se rotească în găurile lor balamalele de
359
bronz, (20) prinse cu n ituri ş i cuie. Prin poartă, de-a lungul drumului,
copilele au mânat înainte carul şi caii .
Pe mine, zeita m-a primit cu drag, mi-a luat în mâna-i mâna
dreaptă şi astfel a grăit, vorbindu-mi: " tinere, care întovărăşit
de călăuze nemuritoare (25) ajungi la casa noastră cu iepele
ce te poartă, bun venit! Căci n-a fost un ceas rău care te-a
îndrumat să păşeşti pe calea aceasta (departe de cărările
obişnuite ale oamenilor), ci Legea şi Dreptatea. Cuvine-se acum
să cunoşti totul, şi sufletul neînfricat al bine-rotunjitului Adevăr,
(30) şi părerile muritorilor, în care nu-i crezare adevărată. Dar şi
aceasta ai s-o inveti. cum că părerile trebuiau şi ele să fie în
chip verosimil, de vreme ce străbat totul în tot chipul . . . ".
2 (fruher 4) (33 - 40 K. , 43 - 50 St.) . PROCL. in Tim. 1 345, 1 8
Diehl (nach B 1 ' 30) K!Xt mxÂ.tV 'Ei <r . . . •hap7t6v' K!Xt 'oiîtE . . . q>pacrau;'.
3 - 8 SIMPL. Phys. 1 1 6, 25 Ei oc ttr; E7tt9'uf.LEÎ Kat autou tou
rrapf.LEvi.&n.> wuwc; J..eyovtoc; aKooom tixc; 7tp0tacrnc;, tl)v f.LEv to
1t!XpU to OV OUK OV lC!Xt OUOEV Â.EYO'OO!XV, ilnc; i] auti) EO'tt tfil to OV
f.Lovax&c; MyEcrElat, E'i.>pi)crEt ev EKEivmc; toîc; E1tEmv· 'i] f.LEv . . . q>pacrmc;'. B
3 schl iesst an.
Ei o' ăy' EycOV EpECO, lCOf.LtO'at OE O'U f.LU9oV cllCOOOac;.
!Xl1tEp OOot f.LOUVat ot1;;i)m6c; Eicrt voficrat·
i] f.LEV o1troc; ecrn v tE Kal. OOc; ouK ecrn lllt d vat,
IIEt9ouc; ecrn KeJ..Eueoc; ('AAflSEiflt yap o7tfl&î),
5 i] o' wc; OUlC EO'ttV tE lC!Xt wc; XpEWV EO'tt lllt dvat,
t!lv oi) tot q>pUSCO 1t!XV!X7tEueEa Ef.Lf.LEV atap7tOV'
outE yap ăv yvoiflc; t6 yE llll eov (ou yap av"OOtov)
oiîtE q>pacrmc;.
2 (altădată 4). PROCL. , In Tim. l , 345, 1 8 Diehl (după B 1 , 30) . . .
şi iarăşi : .. Haidem, am să-ti spun etc. " şi " Căci nefiinta etc. ". 3 -
360
8 SIMPL . , Phys. 1 1 6, 25 . . . de vrea cineva să asculte aceste
propozit iuni chiar de Parmenides, pe cea care proclamă că
afară de fiintă nu-i decât nefiintă şi nimic , - ceea ce e tot una
cu a spune că se poate vorbi numai de fiintă, - o va găsi în
versurile: " una e etc. " (v. 3-8).
" . . . Haidem, am să-ti spun (dar tu, ascultându-mi vorba, ia
aminte) care sunt singurele căi de cercetare ce pot fi gândite:
una, care afirmă că este şi că nu-i chip să nu fie, e calea
Convingerii (ce întovărăşeşte Adevărul); (5) cealaltă, care
afirmă că nu e şi că trebuie să nu fie, aceasta, ti-o spun, e o
cale ce nu poate fi câtuşi de putin cercetată: căci nici de
cunoscut n-oi putea cunoaşte ce nu e (pentru că nu-i posibil) ,
nici să-I exprimi . . . "
3 (fruher 5) ( 40 K., 50 St.) . CLEM. Strom. vi 23 (11 440, 1 2 St.)
'Apunocpav11� Elf>ll 'ouvatat yo.p rcrov t&t Opâv to voEîv' [fr. 691 K.] Kal.
7tp0 toutou o 'cA.Eatl'l� rr. 'to yo.p .. . Eivm'. PLOTIN. Enn . v 1 , 8 Tl7ttEto fl.EV
ouv l((lt rr. 7tp6tEpOV tfJi; tota'6tll� OOSl'l�. Ka900ov E� tauto cruvfjyEv ilv l((lt
vouv Kal. to ilv ouK tv toî� aioihltoî� ttieuo. to yap . . . dvat
'Aiywv KUt UlCÎVlltOV ÂiyEt tOUtO, KcritOt 7tp()<Jtt9d� tO VOEÎV <!WfJ.UttKi]V
7tâcrav lCÎVllffiV E�atp&v a7t' autou. An B 2 anzuschliessen .
. . . tO yap UUtO VOEÎV E<!tlV tE KUt Eivat.
3 (altădată 5). CLEM. , Stromat. VI, 23 (1 1 , 440, 1 2 St .) Aristofan
a spus: " gândul poate face tot atât cât fapta" (fr. 69 1 K.) şi,
înaintea lui, eleatul Parmenides: " căci e tot una etc . . . . "PLOTIN,
Enn. v, 1 , 8 Altădată de părerea aceasta a fost şi Parmenides,
ca unul ce pune laolaltă fiinta şi gândul, iar fiinta n-o rânduia
printre cele sensibile. Când zice : " căci e tot una . . . "întelege că
36 1
e şi nemişcată, măcar că, adăugându-i gândul, îi tăgăduieşte
orice mişcare corporală (Se leagă cu B 2) .
" . . . căci e tot una a gândi şi a fi".
4 (fruher 2) ( 89 -92 K . , 37-40 St.) . CLEM. Strom. 5, 1 5 (1 1 335,
25 St. , nach Emp. ( 3 1 B 1 7 , 2 1 ) ) a'A.'J.JJ. "Kal. rr. Ev trot amou 1totfu..Latt
m:pl. tfic; E'A.1tWoc; aivtcrcr611evoc; ta tomma 'A.Eyet· ''A.eoocre . . .
O'l.lVtO'tCt!J.EVov', Em:l. "K<Xl. 6 E'A.1ti!;oov KaeCtm:p 6 7ttO'tEU<ov t6it v6it opat
ta voT)ta Kal. ta IJ.EÂ.Â.ovta. Ei toivuv cpa!J.Ev n dvat oi"Katov, cpaJ,J.tv ot
K<Xl "K<XÂ.6V, aÂ.Â.a K<Xl a'A.ftSf:tav tl Â.E'YOIJ.EV' ouoev OC mlmotE tOOV tOtoUtOOV
toîc; o<p8aÂ.IJ.OÎ<; EtOOIJ.EV, aU' ll !J.OVOOl t6it v6it.
Â.EOOO'E ()' OIJ.wc; am:6vta v6oot 1tapEOVt<X 13e!Xxiooc;·
ou ya.p a1tot!J.it�et to Eov tou Eovtoc; i:xmeat
oute cr"Ktova!J.evov 1tavtTJt 1tavtooc; Kata Koo!J.ov
OUtE O'UvtO'tCt!J.EVOV.
4 (altădată 2) . CLEM . , Stromat. 5, 1 5 (1 1 335, 25 st.) Dar şi
Parmenides în poemul său , referindu-se la sperantă z ice:
" Priveşte etc. " (v. 1 -4), pentru că cine speră, ca ş i cine crede,
vede cu gândul lucrurile inteligibile şi viitoare. Într-adevăr, aşa
cum spunem că există un Drept spunem că există şi un Frumos,
ba vorbim şi de un Adevăr: totuşi n-am văzut niciodată cu ochii
vreunul din lucrurile acestea, cii numai cu mintea.
" Priveşte cu gândul cum lucrurile depărtate sunt totuşi cu
adevărat apropiate; căci nu va despărti fiinta de legătura-i cu
fiinta, nici de-ar fi pe de-a-ntregul împrăştiată în tot chipul, cu
rânduială , nici de-ar f i strânsă laolaltă.
5 (fruher 3) ( 4 1 . 42 K. St. ) . PROCL. in Parm. 1 p. 708, 1 6 (nach
B 8, 25)
362
�uvov of. f!Oi eanv,
6mt69Ev ăpl;rof.Lat· -r69t yap m:Utv t�OflC:U aUBt�.
5 (altădată 3). PROCL., In Parm. 1, p. 708, 1 6 (după B 8, 29)
" . . . m i-e tot una, de unde voi începe; căci acolo mă voi
întoarce iarăşi ".
6 ( 43 - 5 1 K . , 5 1 - 59 St. ) . SIMPL. Phys. 1 1 7 , 2 (nach B 2) on &
it avn<paa� ou auvaÂ.Tt8EOCt, ot' EKEivrov Af.yet "tOOV E1t&v ot' rov �fl<pE"tat
"tO� E� "tamo auvayouat "tU UV'ttKelflEVCX" dmov yap 'fun yap Eivat . . .
Ot�iJ<n� <Etpyro' enayet>• 'au-rap .. . KEÂ.E�·. 78, 2 flEfl\jfUflEVO� yap
-roî� -ro ov Kal. -ro f.LTJ ov auf.Lq>Epoumv ev -r&t VOTt"t&t 'oî� . . . -rau1:6v'
(B 6, 8. 9) Kal. U7tOO"tpE'lfCX� 'tfi� 600\i "tij� 1:0 flTJ ov �Tt"tOOOTt� 'aUa . . .
VOTtflCX' (B 7, 2), E7tCtyEt 'f.LOUVO� K"tÂ..' (B 8, 1 ft).
XPTJ -ro At.yetv 1:0 voeîv -r' eov Eflf.LEvat· i:an yap Etvat,
flTtOEV o' OUK funv· "tU a' eyoo <ppU�Ea8at ăvroya.
npci:J'tll� yap a' a<p' 600\i -rmn11� ot�itm� <Etpyro>,
au-rap E7tEn' U7t0 "tij�, fiv oil jlpo-rol. eioo"t� OOOEV
5 7tÂ.auov-rat, oiKpavot· UflTtXCXVtTt yap ev au-r&v
a-rft9Eatv ie\Jvet 7tÂ.CXK"tov v6ov· oi & <popounat
Kro<pal. Ofl� "tU<pÂ.Oi -re, -re9Ttn6-re�, ăKpna <p\iÂ.a,
oi� -ro nEÂ.Et v "tE Kal. OUK e t vat -rau-rov vev6f.Lta"tat
Koi> -rau-r6v, nav-rrov & 7tCXÂ.t V"tpon6� ean KEÂ.Eu8o�.
6. SIMPL., Phys. 1 1 7, 2 (după B2) . . . că propoz�iunile contradictorii
nu pot fi deopotrivă adevărate, o spune în acele versuri în care
mustră pe cei ce identifică contrariile. într-adevăr, după ce zice:
" căci a fi este . . . " (v. 1 -3) , adaugă: " şi apoi încă de la aceea . . . " (v.
4-9-) x. 78, 2 După ce mustră pe cei ce, în categoria inteligibilului,
pun laolattă fiinta şi nefiinta: " pentru care a fi şi a nu fi e tot una" (v.
363
8-9:) şi după ce-şi abate cititorul de la calea care-şi propune să
cerceteze nefiinta: " dar tu abate-ti gândul" (fr. 7, 2) , adaugă: " mai
rămâne . . . " (fr. 8, 1 şi urm.) .
"Trebuie spus şi gândit că numai fiinta este; căci a fi este
<<posibil», dar neantul nu e <<posibil>>: tocmai ceea ce ti-am
poruncit să iei aminte. De la această dintâi cale de cercetare
te îndepărtez, şi apoi încă de la aceea pe care orbecăiesc
muritorii neştiutori, (5) oameni cu două capete: căci în pieptul
lor nepriceperea călăuzeşte m intea rătăcită, iar ei sunt purtati
ca nişte surzi şi orbi , prostiti, gloată fără judecată, în ochii căreia
a fi şi a nu fi e totuna ş i nu-i tot una, pentru care în fiece lucru e
o cale de întoarcere".
7. 8 ( 52 - 1 20 K. 60 - 61 . 34 - 37; 62 - 1 24 St. ) . 7, 1 - 2 PLATO
Soph. 237 A v. î. a . s. 258 D n. oc b J.!Eym;. & Jtuî, Jtutcrtv fJJ.J.îv oootv
apx6J.J.Ev6� 'tE Kut liux 'tEAou� touto altEJ.!apt\lputo, JtE�fit 'tE && EKacr·wtE
Â.Eyoov mt J.!Eta J.!Etpoov· ou y(xp J.!ftltO'tE tom' ouooJ.!fit (so d ie Hss.),
<p11mv, dvut J.!Tt onu· aUa ... v611J.1u. ARISTOT. Metaph. N 2, 1 089 a
2 fooC,E y(xp UU'tO� mivt' EO'E0'9at Ev ta OV'tU, umo 'tO OV, Ei J.!Tt n� AOOEt
KUt OJ.!OOE j3aOtEÎ'tat t&t napJ.!EVtOOU A6yoot 'ou y(xp . . . EOVtu', aAA' avaYKll
dvm to J.!it ov &î�m on fcrnv. 7 , 2 - 7 (fruher l , 33 - 38) SEXT. vll 1 14
( nach B 1 1 227, 39. 228, 1 2 ) Kut EJtl. tEÂEt 7tpooOtucru<pEî to J.!Tt &îv
uicref]crEm ltj)ooEXEtV aÂ.Aa tc:Ot AOyOlt. JlTt yfq> O'E, <j)llcrlV, '€� ... P"eevtu'
(7 , 3 - 7 , 6 im Text cap. 1 1 1 - ÂEiJtEtut). eiA}.' outo� J.!EV Kut uut�. �
EK tc:Ov EipllJ.lEvOOV O'UJ.!<pUVE�. tov ElttO''tllJ.!OVtKOV A6yov Kuv6vu 'tij� EV toî�
oumv UA119Eiu� avuyopEOOU� aJtEO''tll tfi� t&v uicreitcrEOOV ElttO''tUO'EOO<;. 8,
1 - 52 SIMPL. Phys. 144, 29 (nach 28 A 2 1 ) EXEt oc outcoot ta JlUa
"titv 'tOU J.!Tt OV't� avuipEmv· ( 145) 'J.!OUV� . . . aKoU<ov'. 8, 1 - 1 4 DERS. 78,
5 (nach B 7, 2) EJtayn 'Jlo'l>v� . . . JtoAAa J.!aAu' Kut Jtapaliiocoot
AOtltOV 'tel 'tOU KUpioo� OV't� O'llJ.lEÎU' -� ayEVll'tOV . . . 1tEo"mv'. 'tUU'tU Bit
1tEpt 'tOU Kupioo� OV'tO� Uyoov Evapy� UltOOCtKVUO'tV, on ayEVll'tOV 'tOU'tO
364
"CO ov· oihE yap El; ovtcx;· ou yap 1tpOU1tftPXEV ăA.Ao ov· OU"CE EK "COU lli]
ovt�· ou& yap E<J"Ct "CO lli] ov. Kat OUl ti oi] "COtE, aJ..) .. a lli] Kat 1tpO'tEpOV
f\ OOtEpov EYEVEtO; OJ...t..: ou& EK "COU Ttftt llEV OV"C� Ttftt & lli] ovtcx;, � "CO
yEV'l"COV yivetat (VEU1tAatOVt<JX'lE Tiop<JtEAAuvy)· ou yap av toti a7tA&<;
ovtcx; 7tpoti1tapxot "CO 7tftt llEV ov Ttftt & lli] OV, aUa llEt' auto lxpE<J"CllKE.
3-4 CLEM. Strom. v 1 1 3 (11 402, 8 St.) n. oc . . . roof. 1tw� 1tepl. toti Seou
yp&.q>et· '1toA.Aa . . . atpEilE� ito' ayf.v'ltov'. 38 PLATO Theaet. 1 80 D
ăA.J...ot au tavavtia "COU"CO� a1tEq>iJvavto 'oiov . . . . OVOI.l' Eivat' Kat ăA.A.a
ocra Mf.A.tcrcroi "CE Kat n ap�.tEvioat EVaVttOUilEVOt 7tâ<Jt "CCU"COt�
oncrxupiSovtat. 39 vgl. M ELISSOS 30 B B Ei yap ecrn yft Kat U&op ... Kat
ta ăAA.a ocra q>acrl.v oi ăvepomot Eivat aA.'lBil· 42 vgl . SIMPL. Phys. 1 47,
13 El1tEp EV ecrn '6�.toii to 1tâv' (5) Kat '7tEtpa� 7tUilatov'. 43-45 PLAT.
Soph. 244 E Ei toivuv OAOV E<JttV Wcr1tEp Kat n. Af.yEt 'mivto9EV . .. tftt f\
tftt', totoiit6v YE ov "CO ov llf<JOV "CE Kat ecrxata EXEt . EUDEM. bei Simpl.
Phys. 1 43, 4 ootE oU& trot oupavrot Eq>a<JilO"C"CEt ta 7tap' autou AEYOilEVa,
� n� tl1tOAcxj3EtV 6 hOO'lll� ql'l<JtV (fr. 1 3 Sp.) aKoooavta� "COU 'mivto9Ev
. . . 0-yKWt'· ou yap &.otaipet� 6 OUpaV�, aU' OUOE Ol.l.Oto� crq>aipat, aUa
crq>aipa funv it t&v q>OOtK&v aKptPEcrtât'l. 44 ARIST. Phys. 1 6. 207 a
1 5 Pf/... nov Ol'l"CEOV ITapl.l.EvlO'lV MEAl<J<JOU Etp'lKEVat' 6 llEV yap ta ă1tEtpOV
oA.ov q>fi<JÎ.V, 6 & to oA.ov 1tE1tEpav9at '�.tecrcr69Ev icro7taA.�'. 50-61 SIMPL.
Phys. 38, 28 <JUil1tA'lpWcr� yap tov 1tEpt "COU VO'l"COU A.6yov 6 n. e7tâyEt
taun . . . 'ev t&t . . . 7tapeAâcr<Jllt'. 50-59 SIMPL. Phys. 30, 1 3 �.tEteA.9c:Ov &
a1to trov VO'l"COOV E1tt ta ai<J9llta 6 n. "/îtot a1tO aA'l8Eia�, ffi� aut6� q>'l<JtV,
E1tt oo�av EV oi� Af.yEt 'ev t&t . . . aKol>wv', trov YEVT)"COOV apxa� Kat
auto� <JtotXEtOOOE� l.lfv ti]v npffi"C'lV avn9Em V E8Eto, f\v q>&<; KaAE î Kat
(Jl(Ot� <fi> 1tiip Kal. yftv fi 7tuJCVov Kal. apatov f\ tautov Kal. etepov, A.Eywv
Eq>�ft� toi� 7tp6tepov 7tapaKEtllEvO� E1tEcrtV '�.topq>� . . . EllPpteE� te'. 52
SIMPL. Phys. 1 47 ' 28 a1ta"C'1AOV KaA.d trov E1t00V tOV KOOI.l.OV tOV 1tEpt ·�
jlpotEio� o��- 53-59 SIMPL. Phys. 1 79, 3 1 Kal. yap o\ito� ev tol.�
� o6/;av '9EpllOV Kat \jiUXpOV apxa� 1tOtEî· taiita OE 1tp00ayopel>Et 1tUp
365
Kal. yfjv (Arist. p . 1 88a 20 ) Kat q>&� Kal. vUKta iitot mc6to�· 'Atyn y(xp
JlEta ta 7tEpt aA.11eda� (p. 1 80) 'J.Lop<pa� . . . EJ.lj3pt9t� tE'.
7 - 8. Primele c inci versuri constituie fragmentul VII; cele
şaizeci şi unu de versuri care urmează constituie fragmentul
VI I I .
OU yap Jlll1tOtE tOUtO OaJlfit Ei Vat JlTJ EOVta·
aUa cru tfjcro' liq>' ooou o�iJmo� EipyE VOllJlCl
JlllOC cr' E9o!; 7t0All7tEip<>V OOOV Kata ti!VOE �tacrew,
VO>Jlâv ămco1t0v OJlJlCX Kal. itxiJmcrav aKouiJv
Kal. yA.&crcrav, Kpîvat oc A.Oywt 7tOAU011ptv i::A.E-yxov
E� EJlE!lEV P"ef.vta. JlOV� o' Ett JlU9o!; OOoÎO
A.Ei7tEtat <il<; Ecrtt v· tai>tllt o' enl. criJJ.Lat' eam
7tOAAU JlaA.', cb<; ayEVlltOV EOV Kal. avffiA.E9p6v ecrnv,
E<Jtt y(xp OUAOJlEÂi� tE Kal. atpEJlE� T]o' atEAE<Jtov·
5 ouoc nat' Tjv ouo' ecrtat, E7tEt wv ecrnv, OJlOU m1v,
EV, (J\JVEX�' tiva y(xp ytvvav o�iJcrmt autou;
Ttfjt n69Ev (lU�lleEV; ooo' EK JlTJ e6vt� 00(J(JO)
cpacrem cr' oooe voEîv· ou y(xp cpatov ouoc vo11t6v
ecrnv 07t0>� OUK E<Jtt. ti o' ăv JltV Kal. XPE� Wp<JEV
10 futEpOV il np6cr9Ev, tou JlllOEV� ap�aJlEVov, cpuv;
out� il 7tUJltCXV 7tEÂivat XpEcOV ecrnv f1 ouxi.
ouoc Ttot' EK JlTJ E6vt� Eq>iJcrEt mcrtt� icrx�
yiyvm9ai n nap' aut6· to\l ELVEKEV OUtE YEVEcr9at
out' oAA.ucr9at avfjKE MK11 xaA.acracra TtEOlltmv,
15 aH' exn· it OE Kpim� 1tEpl. tOUtO>V EV t&to' ecrtiv·
funv f1 OUK ecrnv. KEKpttat o' OUV, Wcr1tEp aVU-yKll.
tTJV JlEV eâv av611tOV avcOVUJlOV (ou y(xp aA119iJ�
E<JttV 600�). tTJV o' WcrtE 7tEAEtV Kal. Etllt\lflOV Eivat.
Tt&� o' âv E7tEtt' a7tOAOttO e6v; m'il� o' ăv KE YEVOtto;
366
20 Ei yap iiyEvt', OUK E<Jt(t), ouo' El 1tOtE JlO .. Â.Et E<JE<J9at.
tcO� YEVE<J� JlEV a1tE<Jj3E<Jtat Kat c'bt"OOt� oÂ.EBpo�.
ou& Otatpu6v E<J'ttV, E7td 1tâv E<J'ttV OJlOÎov·
OUOC tt tfit Jlâ:Â.Â.OV, tO KEV dpyat JltV <JUVEXE<J9at,
ouoc n XEtpOtEpOV, 7tâ:V o' EJl1tÂ.EOV E<J'ttV EOVtO�.
25 t&t �uvEX� 1tâv tanv· tov yap t6vn JtEA.at;Et.
autap UKtVTJtOV JlE-ycXÂ.roV EV JtEipam OEaJlOOV
ronv ăVUPXOV ăJta"OOtOV, E7td YEVE� Kat oM:epo�
tfiÂ.E JlaA.' E1tMXX8TJaav, a7t&<JE of: man� aÂ.TJeiJ�.
tam6v t' tv taut&t tE JlEvov Ka8' rout6 tE KEÎtat
30 xoutm<; EJl7tEOoV aUBt JlEVEt" KpatEpi] yap 'AvayKTJ
JtEipat� EV OC<JJlOÎ<JtV EXEt, t6 JltV UJ.l<pt� EEpyEt,
ouvEKEv ouK atEÂ.EUtTJtov ta tov eEJl� dvat·
E<J'tt yap OUK Em&ut�· [JliJ] EOV o' âv 7tavto� EOCÎtO.
tamov o' Eatt VOEÎV tE Kat OUVEKEV E<J'tt VOTJJlU.
35 ou yap ăvEu tau E6vt�, Ev c:Ot JtE<pana!lfvov E<Jtt v,
EilpiJaE� ta voEîv· oU&v yap <fi> f.anv il f.atat
ăAA.o 7tape� tou t6vt�, E1tEt t6 yE Mo îp' E7tEOTJ<JEv
ouA.ov aKivTJt6v t' EJlEvat· t&t Jtavt' ovoJl(a) f.atat,
ooaa jlpotot Ka'tE9Evto 7tE1tOt96t� Etvat UÂ.TJ8fi,
40 yiyVE<J8at tE KUt OÂ.Â.U<J9at, dvai tE Kat OUXÎ,
Kat t67tov aA.A.aaanv ota tE xp6a <pavov aJlEil3nv.
autap E1tEt 1tEÎpa� 1tUJlatov' tEtEÂ.EaJlEVOV E<JTI
7tavto9Ev, EUKUKÂ.ou a<paipTJ� f:vaA.i)'Ktov 5-yKoot,
Jlma69Ev iaoJtaA.� JtavtTJt· ta yap outE n JlEî�ov
45 oiîtE n 13at6tepov 7tEÂ.Evat XPE6v E<Jtt tfit il tfit.
outE yap ouK tov f.an, t6 KEV 1taum JltV iKvEî<J9at
Ei� OJlOV, out' EOV E<JttV 01t(l)� ElTJ KEV EOVt�
tfit Jlâ:Â.Â.OV tfit o' ijaaov, E1tEt 7tâ:V E<J'ttV ă<JuA.ov·
ot yap 7tavto9Ev iaov, OJ.l&� tv JtEipam K\:JpEt.
50 EV t&t aot 1taoo matov A.Oyov it& VOTJJlU
af .. Upt� aA.11M11�- OOE,a� o' ano 'tOOOE 13po<Eia�
f.UXv9aVE, KOOIJ.OV EIJ.WV tntoov aTta'tllAOV aKOUooV ..
IJ.Op<p� yap Ka'tt9Ev-ro ouo yvmiJ.a� ovOIJ.USEt v·
'tWV f.LtUV ou xPfffiv E<J'ti.V - EV Olt 1tEnA.aV111J.EVOt Eicriv - .
55 -ravna o' EKpivavw OCIJ.U� Kat mlf.LUt E9EV't0
xoopl.� an' aA.A.i!A.oov, 'tijt f.I.Ev cpA.oyo� aiatpwv nup,
ijmov ov, f.I.Ey' [<ipal.ov] EÂacpp6v, toou-r&t miv-rocrE
'tOOU'tOV,
't&t o' E'tEpoot Il il 'tOOU'tOV" a-rap KaKElVO Kat aU'tO
-ravna vUKt aoafj, 1tUKt vov OCIJ.� Ef.L�pt� 'tE.
00 -r6v crot f.yro ouiKOOIJ.OV EotKo'ta mina cpanl;oo,
ro� ou IJ.il no'tE TI� crE 13po-r&v YVOOIJ.ll napEÂU<J<Jllt.
367
7.8 . 7 , 1 -2. PLAT. , Soph. 237 A Marele Parmenides, copile, pe
când eram şi noi copii, a sustinut lucrul acesta de la început şi
până la sfârşit , proclamându-1 când în proză şi când în versuri:
" nu, asta nu, cu nici un chip", zicea el, să fie cele ce nu sunt; c i
tu . . . ". ARISTOT. , Metaph. N, 2, 1 089 a 2 Oamenilor acestora l i s-a
părut, într-adevăr, că toate fiinţele sunt una, fiinta însăşi, câtă
vreme nu se dezleagă şi se dă a ltă soluţie argumentului lu i
Pa rmenides: " nu, asta nu . . . ", dar că e ra n evoie să se
demonstreze că nefiinta există. - 7, 2 -7 (altădată 1 , 33-38) SEXT.
VI I , 1 1 4 (ca urmare la parafraza citată la fr. 1 ) Spre sfârşit
lămureşte că nu trebuie să se ţină seamă de senzaţi i , ci de
raţiune. Nu cumva, zice, " deprinderea . . . " (v. 7 , 3..:;.) . Cum rezultă
limpede din cele spuse, chiar şi el, făcând din rationamentul
ştiinţific criteriul adevărului în ce priveşte fiinţele, şi-a înturnat
mintea de la examenul senzaţiilor. - 8, 1 -52 SIMPL. , Phys. 1 44, 29
(după A 2 1 ) . Astfel se exprimă după ce înlătură nefiinta: ( 1 45)
"mai rămâne . . . ". - 8, 1 - 1 4 SIMPL. , Phys. 78,5 (după B 7,2) . . .
continuă: " mai rămâne . . . în număr mare", după care expune
caracteristicile fiinţei absolute: " fiind nenăscută . . . ". Cele spuse
368
despre f i inta absolută dovedesc l impede că aceasta e
increată: nu provine, într-adevăr, nici d intr-o fi intă (căci altă
fiintă, îna intea ei, n-a fost) , nici din nefiintă (căci nefiinta nu există) .
De ce s-a ivit atunci într-un anumit moment, şi nu înainte sau
după? -Nu provine însă nici din ceva ce pe de o parte există,
pe de alta nu există, cum se nasc cele nenăscute, căci ceea
ce pe de o parte există, pe de alta nu există, nu poate să fi
existat înaintea fiintei absolute, ci s-a ivit după ea. -34 CLEM. ,
Stromat. V, 1 1 3 ( 1 1 , 402, 8 St.) Despre divinitate, Parmenides scrie
cam aşa: " multe . . . neclintit şi nenăscut". 38 PLAT. , Theaet. 1 80
D . . . altii iarăşi au pretins tocmai contrariul precum: " . . . poartă
numele"şi alte câte mai sustin cu înverşunare Melissii şi Parmenizii
ce se opun tuturor acestora. - 39 Cf. Melissos B 8 . . . dacă există
pământul şi apa . . . şi a lte câte mai z ic oameni i că sunt
adevărate . 42 Cf. SIMPL. , Phys. 1 47, 13 de vreme ce unul este
" laolaltă totul" (5) e şi o " ultimă l imită". - 43-45 PLAT. , Soph. 244
E . . . dacă, aşa cum zice Parmenides, e întreg " din toate părţile
. . . ic i şi colo", o astfel de fiintă are mijloc şi extremităti. EUDEM. la
SIMPL., Phys. 1 43, 4 . . . încât ceea ce spune el nu se potriveşte
nici cerului, cum îşi închipuie unii , după spusa lui Eudemos (fr. 1 3
Sp .), cu gândul la " din toate părţile asemenea . . . ": căci cerul nu
e nici indivizibi l , nici asemenea unei sfere, c i dintre toate sferele
materiale cea mai exactă. -44 ARISTOT. , Phys. G, 6, 207 a 1 5 . . .
trebuie s ă credem c ă Parmenides a grăit m a i bine decât
Melissos. într-adevăr, unul zice că totul e nesfârşit, altul că e
mărginit, " deopotrivă cumpănit fată de mijloc ". - 50 --61 SIMPL.,
Phys. 38, 28 . . . sfârşindu-şi expunerea în j urul intel igib i lu lu i ,
Parmenides adaugă următoarele: " cu aceasta pun capăt . . . ".
50-&9 SIMPL. , Phys. 30, 1 3 . . . trecând de la cele inteligibile la cele
sensibile, sau, cum zice el, de la adevăr la părere, acolo unde
spune: " cu acestea", Parmenides ia şi el principi i le lucrurilor
369
create drept elemente, în raport cu opozitia primordială pe
care o numeşte lumină-întuneric, sau foc-pământ, sau des-rar,
sau identic-altul, afirmând în continuarea versurilor mai înainte
reproduse: " au găsit cu cale să numească două forme . . . ". -52
SIMPL., Phys. 147, 28 Înşelătoare numeşte el potriveala cuvintelor
despre părerile muritori/ar. 53- 59 SIMPL. , Phys. 1 79, 3 1 . . . . . . şi
acesta, acolo unde vorbeşte de părere, " pune ca princ ipi i
caldul şi recele", numindu-le foc şi pământ (Arist . , p. 1 88 a 20) şi
lumină şi noapte sau întuneric. Căci iată ce zice, după ce a
vorbit de adevăr (p. 1 80) " au găsit cu cale să numească după
forme etc . . . . " (Fragmentul întreg trebuie pus în legătură cu B 6) .
7. " Căci nic icând vreo constrângere nu va putea face să
fie lucrurile ce nu sunt; ci depărtează-ti cugetul de această
cale de cercetare. Nu lăsa nici ca de-a lungul drumului pomenit
deprinderea călită în multe încercări să te silească a recurge la
ochiul ce nu vede, la urechea plină de vuiet ori la l imbă, c i
judecă cu mintea încâlc ită pricina de care ti-am vorbit.
8 . Mai rămâne însă să aduc vorba despre calea ce zice că
<<fiinta>> este. De-a lungul ei, sunt semne în număr mare cum
că, nenăscută f i ind, aceasta e şi nepieritoare , întreagă,
neclintită şi fără capăt: (5) n ic i nu era. n ic i nu va f i , de vreme
ce e acum laolaltă, una şi neîntreruptă . Ce obârşie i-ai putea
găsi? Ce fel şi de unde ar fi putut creşte? căci n-am să te las să
spui nici să gândeşti că «s-a putut ivi» din nefiintă: nu se poate,
într-adevăr, spune nici gândi că ceea ce nu este <<este>>.
Şi-apoi ce nevoie ar fi putut-o face ( 1 0) - ivită din n imic -să se
nască mai târziu ori mai devreme? Aşa că trebuie neapărat
<<să credem>> că este întru totul, ori că nu este. Şi iarăşi
niciodată tăria convingerii nu va incuvi inta că din nefiintă se
3 70
poate naşte a ltceva decât nefi inţă. Din această pric ină,
Dreptatea n-a lăsat «Fiinta» nic i să se nască nic i să piară,
slobozind-o din legături, ( 1 5) ci o ţine bine. Hotărârea în această
privinţă stă în alternativa: este sau nu este. Hotărât e însă, cum
şi trebuie, că, neputând fi nici gândită nici formulată, una din
căi să fie lăsată la o parte (căci nu e calea adevărată) şi că
ceala ltă care zice este, e şi cea adevărată. Cum ar putea,
într-adevăr, să piară ceva care este, cum ar putea să se nască?
(20) Căci, de s-a născut, nu este, şi nici de trebuie să fie cândva
în vi itor. Astfel naşterea se stinge, iar pieirea e vorbă goală.
Nici divizibilă nu-i. pentru că e toată la fel: nici unde nu se află
un mai mult ori un mai puţin în stare să-i împiedice continuitatea,
ci toată e plină de fiinţă. (25) În felul acesta, e în întregime
continuă: «înlăuntru-i» fiinţa se mărgineşte cu fiinţa.
Ci. nemişcată în hotarele unor cumplite legături, stă fără
început n ic i sfârşit, de vreme ce Naşterea şi Moartea au fost
alungate departe , gonite de convingerea adevărată . Aceeaşi
în aceeaşi stare zăbovind , zace în sine (30) şi astfel, neclintită,
rămâne locului. Amarnica Nevoie o ţine în strânsoarea hotarului
ce-o înconjoară din toate părţile, pentru că nu-i îngăduit ca
fi inţa să fie ne isprăvită: astfel se face că nu-i l ipseşte nimic; căci
de i-ar lipsi ceva, i-ar lipsi totul.
E tot una a gândi şi gândul că «ceva» este; (35) doar,
fără fi inţa în care e exprimat, nu vei găsi niciodată gândul. Căci
nimic nu este, n ic i nu va fi, afară de fiinţă, câtă vreme Soarta a
constrâns-o să fie întreagă şi nemişcată. Vorbe goale fi-vor dar
toate câte au fost scorn ite de muritori cu gândul că-s
adevărate: (40) naşterea şi moartea, a fi ş i a nu fi, schimbarea
loculu i ori a strălucitoarelor culori.
De vreme ce <<aşa cum am spus>> există un ultim hotar,
acesta e împlinit de jur împrejur, asemenea massei unei sfere
3 7 1
bine rotunjite, în toate părtile ei deopotrivă cumpănită fată de
mij loc . Căci nu-i îngăduit «ca fiinta» să fie ici sau colo cu
ceva mai mare (45) sau cu ceva mai mică, câtă vreme nu
există nefiinta, care s-o împiedice să ajungă la ceva de aceeaşi
natură , iar fiinta nu-i nici ea într-un loc mai multă, într-altul mai
putină, ci peste tot neatinsă: ca una care, fiind în aceeaşi măsură
în fiece punct, se găseşte în aceeaşi măsură pretut indeni
înăuntrul marginilor ei .
(50) Aci întrerup vorba-mi vrednică de crezare şi gândul
despre adevăr. De-acum, ascultând potriveala înşelătoare a
cuvintelor mele, învată să cunoşti părerile muritorilor. Aceştia
au găsit cu cale să numească două forme (dintre care, de una
nu era nevoie, - aci stă greşeala lor); (55) au despărtit aparenta
în aspectele-i opuse şi i-au dat semne de recunoaştere osebite
între ele : de-o parte, cerească vâlvătaie a focului binefăcător,
din cale-afară de uşor, identic cu sine în toate părtile lui (nu însă
şi cu altul); de cealaltă, - de capul său, ceva tocmai dimpotrivă:
noaptea întunecoasă , deasă şi greoaie la înfătişa re . (60)
Această orânduire, întru totu l asemenea a parente i , t i-o
semnalez, pentru ca nicicând să nu te amăgească părerea
muritorilor . . . "
9 ( 1 2 1 - 1 24 K. , 1 25- 1 28 St.) . SIMPL. Phys. 1 80, 8 (nach B 8, 59
) KUt llEt' oÂ.iya 1tUÂ.tV 'autap . . llTtOEV'. Ei 8E 'llTtOE'tEp<Ot llE'tU llTtOEV' KUl
ăn apxai ăwpro Kat ăn tvavtiat OTtÂ.outm.
a\nap rm:t8T] 1tUV'tU cpaoc; KUl v\Jl; OVOilUO''tUt
Kai ta Kata crcpetEpac; ouvalletc; E1tt toîcri te Kat toîc;,
1tâv 1tÂ.EOV EO''tl V OllOU cpaeoc; KUl WKtOc; acpavtou,
tO'<OV Ull!pO'tEpOOV, E1ttl OUOC'tEprot llE'tU llTtOEV.
3 7 2
9 . SIMPL. , Phys. 1 80, 8 (după B 8 , 59) . . . iar după putin: " după
ce . . . alta". Dacă însă " nimic nu tine de una sau alta", vrea să
spună că amândouă sunt principii şi că sunt contrare.
" După ce totul a căpătat numele de lumină şi întuneric iar
aceste denumiri - potrivit puterilor fiecăreia - s-au aplicat unui
lucru sau altul, totul e deopotrivă plin de lumină şi de nevăzută
n oa pte , a m â ndouă egale de vreme c e n i m i c n u t ine
<<exclusiv>> de una sau de alta".
1 0 ( 1 32 - 1 38 K . , S. 797 St.) . CLEM. Strom. v 1 38 (1 1 4 1 9, 1 2 St.)
aqm:o�EVO� oiiv Em TIJV c:lÂ.TJBft �a8TJ01V (Christi) 6 j)ouÂ.O�EVO� aKOuE't(l)
J.LEV Ilap�EVÎOOU 'tOU 'hAEchou umcrxvouf.llvou 'etO'TJl . . . ăcrtpwv'. Vgl.
Plut. adv. Col. 1 1 1 4 B (Ober Parmenides) o� YE K<Xl OUXKOO'J.LOV
1tE1tOlTJ't<Xl K<Xl O''tOlXEÎ<X J.LlyY� 'tO Â.<XJ.L7tpOV K<Xl O'KO'tElVOV EK 'tOU't(I)V
ta cpatvo�Eva 1tavta Kal. ota toutwv a1totEÂ.Eî · Kaî yap m:pl. yft� dpTJKE
1tOÂ.Â.Cx K<Xl m:pl. OUpaVOU K<Xt i!J..iou K<Xl O'EÂ.i]VTJ� K<Xl YEVEO'lV av8pomov
a<pi]YTJ't<Xt' K<Xl OOOEV clppTJ'tOV cOc; avt1p UPX<XÎ� EV <pOOtOÂ.oyl<Xt K<Xl cruv8d�
ypa<pJ1v iliiav, OUK aÂ.Â.otpia� 8w<p8opc:'tv, t&v KUplwV 1t<XpftKEV.
dcrTJt 8' ai8epiav tE <pUO'l v tat' f.v aiBEpt Jtavta
cri]�ata K<Xt K<XB<Xpâs Efuyf.o� i]EÂ.iow
J..a�1ta� Ep-y' aiBTJÂ.<X Kal. 6mt68ev f.�eyf.vovto,
€pya tE KUKÂ.W1t� m:UO'TJt m:pi<potta creÂ.i]VTJ�
5 K<Xl <pUcrtV, Eilii]crE� & K<Xl OUpaVOV a�<pl.� EXOV't<X
i:'v8ev [J.LEV y(xp] i:'<pu te K<Xt � �tv ăyooo(a) EnEOTJO'EV
'Ava-yKTJ
m:ipat' EXEtv ăcrtpwv.
10 . CLEM. , Stromat. V, 1 38 (11 , 4 1 9, 1 2 St.) . . . odată ajuns la
a devărata învătătură (a lu i Cr istos) , asc u lte c ine vrea
făgăduielile eleatului Parmenides: " cunoaşte-vei . . . ". Cf. PLUT.,
3 7 3
adv. Colot. 1 1 1 4 B . . . Care (Parmenides) elaborând o explicatie
a lumii şi amestecând -ca elemente -lumina şi întunericul . face
să derive din acestea şi prin acestea toate cele văzute. Aşijderi
spune multe despre pământ, despre cer, despre soare şi despre
lună, şi lămureşte naşterea oamenilor; ba, ca vechi cercetător
în ale naturii, care a compus <<în acest domeniu>> o scriere
originală, iar nu o vulgarizare a unor scrieri străine, n-a lăsat
netratat nic i unul din subiectele importante.
" Cunoaşte-vei natura văzduhului şi toate semnele câte sunt
în el şi tainicile căi ale curatei făclii a mândrului soare, şi care li-i
obârşia; afla-vei înrâurirea şi firea rătăcitoare a lunii cea cu
ochiul rotund; cunoaşte-vei şi cerul atoatecuprinzător, de unde
s-a ivit şi ce fel - cârmuindu-1 - Nevoia 1-a legat, ca să păzească
hotarele stelelor . . . ".
1 1 ( 1 39 - 1 42 K . , 1 29 - 1 32 St.) . SIMPL. de caei. 559, 20 n. 8E
m:pl toov aicr9rrroov ăp�au9al cpl]ot A.EyEt v·
7t00� yaîa Kat ijÂ.ux; i]8E m:Â.TJVT]
aief]p 'tE �uvo� yct'A.a t' crUpavtov Kal. oÂ. U1!1t�
i:uxato� 1']8' ăutpffiv 8€p�-LOV 1-LEV� Wpll i]Gl]uav
yiyveuem.
Kat 'tOOV 'YlVO�-LEVffiV Kat cp9Etp01!EVffiV 1-LEXPl 'tOOV !!oplffiV toov �WtffiV
ti] v ytvem v 7tapa8ibffiut.
1 1 . S IMPL. , De caelo 559 , 20 Despre lucruri le sensib i le,
Parmenides zice că începe a spune:
"în ce fel pă mântu l şi soa rele ş i luna şi văzd uhu l
atoatecuprinzător ş i Calea Lactee ş i depărtatul O lymp ş i
fierbintea tărie a stelelor, au prins a lua fiintă", - după care
înfătişează facerea lucrurilor susceptibile de naştere şi pieire,
până la mădularele vietuitoarelor.
3 7 4
1 2 ( 1 25 - 1 30 K . , 1 33 - 1 38 St .) . 1 - 3 SIM PL. Phys. 39, 1 2 (nach
B 8' 6 1 ) J.LE't' oÂ.iya OE mlÂ.l V 1tEpt 'tOOV oud V (J'tOlXElWV dmilv E7tll'YEl Kat
'to 1totTJ'tlKov Mywv ou't� 'ai yap . . . Kuj3Epvât'. 2-6 Ebenda 3 1 , 1 0
Kat 7tOlTJ'tlKOV OE ar 'tlOV ou (J(J)J.l(l't(J)V J.LOVOV 'tOOV EV 'tftt YEvE<JEl âÂ.Â.Cx Kat
âcrooJ.LâWv 't&v 'tlJV YEVEmV cruJ.L1tÂ.TJpoUV't(J)V crrupâx; nap<X.&&oKEv o rr. Mywv·
'ai o' E1tt . . . lh'tÂ.u'tEpwt'. 4 Ebenda 34, 14 Kat 7tOlTJ'tlKOV at'tlOV EKEÎV�
J.LEV f.v Kotvov 'ti)v ev J.LEcroot nâV'toov WpUJ.LEVTJV Kat nâcrTJ<; yEVE<JE� ahiav
OatJ.LOVa rilh'tcrtv. Vgl. A 37.
ai 'YCxp <J'tEtvO'tEpat 1tÂ. ftV'tO 1tUpO<; âKpTt'tOto,
ai o' E1tt 'taÎ<; VUK'tQ<;, J.LE'tCx OE q>Â.oyo<; 'luat aicra·
EV OE J.LE<J(J)l 'tOVt(J)V oaiJ.LWV f\ mlV'ta KUjlepvât·
nâv'ta yap <f\> crwyEpoîo 'tOKOU Kat J.Lil;to<; ăPXEl,
5 1tEtmoucr' ăpcrEvt efjÂ.u J.Lt'Yftv 't6 't' evav'tiov aun<;
ăpcrEv OTJÂ.u'tEpwt.
1 2. 1 -3 . SIMPL., Phys. 39, 1 2 (după 8 8, 6 1) Ceva mia departe,
după ce vorbeşte din nou de cele două elemente, continuă
amintind şi cauza eficientă în chipul următor: căci"<<cununile>>
mai înguste . . . "2-6 1bid. 3 1 , 1 O Parmenides a arătat limpede cauza
eficientă - nu numai a corpurilor supuse naşterii, dar şi a lucrurilor
incorporale, ce determină naşterea acolo unde spune: " cele
ce vin după ele . . . " 4 lbid. 34, 1 4 cauză eficientă unică şi comună
e, pentru el, zeita ce stă in mijlocul a tot ce există şi care e cauza
oricărei naşteri. Cf. A 37 . " Căci <<cunun ile>> mai înguste
umplutu-s-au cu foc curat, cele ce vin după ele, cu beznă în
care se amestecă şi o parte de foc; în mijlocul lor stă zeita ce
totul călăuzeşte: pretutindeni cârmuieşte cumplita naştere şi
împreunarea mânând femeia să se împerecheze cu bărbatul şi,
dimpotrivă, bărbatul cu femeia".
375
1 3 ( 13 1 K . , 1 39 St. ) . PLATO Symp. 1 78 B TI. BE t�v ybEmv MyEl
'1tprottcrtov . . . mxvtoov'. ARISTOT. Metaph . A 4 p. 984 a 23 u1to1ttEucrm: o'
ăv n� 'H<riooov np&tov �TJtficrat to towutov, Kăv d t� ăÂ.A.o� ic:poota il
E1tt9UJ.!Îav EV tot� oumv E9TJKEV 00� apx�v O tOV Kat TI . . OUtO� yap
KatacrKEua!;oov t�v tou 1tavto� ybEmv '7tpci:mcrtov J.!EV, qJTJ<riV, "bpoota . . .
1tavtoov'. PLUT. Amot. 13 p. 756 F 010 TI. J.!Ev amxpaÎVEt tOV "bpoota t&v
'At:ppoOÎtTJ� ic:pyoov npmj)matov Ev tfjt KOOJ.Loyovîat ypat:poov 'npo:mcrtov .
. . . oovtoov'. SIMPL. Phys. 39, 1 8 (nach B 1 2, 3) tautTJV (nămlich d .
Daimon) Kat SE&v aitîav dvaî t:pTJm Myoov 'npoottcrtov . . . 1tavtoov'
KtA. Kai t� wux� 7tEJ.!1tEtv 1totE J.LEV EK tou EJ.Lt:pavou� Ei� to aEt&�.
1tOtE BE avanaAîv qJTJmV.
1tpWtt<JtOV J.!EV "bpoota 9E&V J.!TJtîcrato 1tllVtOOV . . .
1 3 . PLAT. , Sympos. 1 78 B Despre facere, iată ce z ice
Parmenides: " înainte de toti zeii . . . ". ARISTOT., Metaph. A, 4, 984
a 23 S-ar putea crede că cel dintâi care a căutat aşa ceva a
fost Hesiod şi cineva va mai fi făcut din iubire sau dorintă începutul
celor ce există , cum face Parmenides. Într-adevăr, expunând
facerea Totului, acesta zice: " înainte de toti zeii . . . ". SIMPL., Phys.
39, 1 8 (după B 12, 3) . . . aceasta e pentru el şi născătoarea
zeilor, acolo unde zice: " înainte de toti zeii . . . "şi cea care mână
sufletele, când din lumea văzută în cea nevăzută , când
dimpotrivă . . . .
"Înainte de toti zeii a dat la iveală Iubirea".
1 4 ( 143 K . , 1 40 St .) . PLUT. adv. Col. 1 5 p. 1 1 1 6 A ouBE yap 6 1tUp
J.!� Myoov dvat tOV 1tE1t'OpOJJ.!EVOV crÎOTJpoV 1Î t�V <!EÂ.tlVTJV fjÂ.tOV, aUa
Kata TiaptlEVÎOTJV
WKttt:paE� 1tEpt yaîav aÂ.OOJ.!EVOV aÂ.AOtptOv t:p�
avatpEÎ mofipou XPficrtv 1Î <JEÂ.tlVTJ� qJUmV.
3 7 6
1 4 . PLUT., Adv. Colot. 1 5, p . 1 1 1 6 A Nici cel c e refuză fierului
înfierbântat cal itatea de foc, sau lumii pe acea de soare,
făcând din ea, cu Parmenides, " o lumină străină, ce luceşte
noaptea, rătăcitoare în jurul pământului", nu tăgăduieşte folosul
fierului ori natura lunii . . . "
1 5 ( 1 44 K . , 1 4 1 St.) . PLUT. de fac . lun. 1 6, 6 p. 929 A 't&v ev
o\>pav&t 'tooo{mov w 7tA.ij9o� OV'tWV f!OVTJ q><O't� liÂÂmpiou OEOf!EVTJ 1tEpiEtC:n
(Mond) Ka'ta rr.
aid 7tamaivo'l.lO'a 7tp0� a\ry� ftEA.iow.
1 5. PLUT., De fac. /un. 1 6, 6, p. 929 A Din multimea atât de
mare a copurilor cereşti, singură <<luna>> se roteşte având
nevoie de o lumină străină, după Parmenides: " veşnic" cătând
spre razele soarelui".
1 5a. SCHOL. BASILII 25 ed. Pasquali G6tt. Nachr. 1 9 1 0 p. 20 1 ,
2) . Zu f.av i>1to9ijt� Eam&t U&op Ei vm 'to il7tof3EPA.TJf!Evov 'tij� yij�J rr. f.v
'tijt cmxo7tmiat OOa't6ptl;ov d7tEv 'tijv yijv.
1 5 a. SCHOL. BASILI I 25, ed. Pasquali, Gătt. Nachr. , 1 9 1 0, p.
201 , 2 (la pasajul: " dacă-ti închipui că ceea ce se găseşte sub
pământ e apă ') Parmenides, în versurile lui, zice despre pământ
că e Înrădăcinat În apă . . .
16. ( 1 45 - 1 48 K . , 149 - 1 52 St .) . ARISTOT. Metaph. r 5 1 009 b
2 1 vgl . A 46
� y(xp EKâ<n�' EXEt Kpâmv f!EAEwv 7tOAu7tA.âyK'tWV,
tro� v6� âv9p6>1totcn 7tapiotatat· to yap aut6
Ecrnv om:p q>pOvEEt JlEÂiOOV q>Um<; avepcimatcrtv
Kal. 1tâmv K:al. 1tavct: to yap 1tÂiov Ecrn v6TJJla.
3 7 7
1 6. ARISTOT. , Metaph. G 5 1 009 b 2 1 . Cf. A 46 . .. Aşa cum e
alcătuit în fiecare amestecul organelor mult-înşelătoare <<ale
simturilor», aşa se înfătişează gândul la oameni: căci, la aceştia,
ceea ce gândeşte e - în toti şi în fiecare - acelaşi lucru:
alcătuirea organelor; ceea ce trece peste, e chiar gândirea".
1 7. ( 1 49 K . , 142 St .) . GALEN . in Epid. vl 48 (xvll A 1 002 K.) to
JlEvtOt ăppev Ev t&t &�t&t JlEpEt tfi<; Jlfttpa<; l("l)tcrKEcr9at Kat ăA.A.at t&v
1tUAatotatoov avOp&v EipftKamv. 6 JlEV yap n. OUtOO<; Eq>TJ"
&�ttEpoîmv JlEV Koupou<;, A.atoîm SE Koupa<; . . .
1 7 . GALEN. , In Epid. VI. 48 (XVII , A 1 002 K) Că pruncul de sex
bărbătesc s-ar zămisli în partea dreaptă a uterului, au spus-o şi
altii, dintre cei mai vechi. Parmenides se exprimă astfel:
.. în partea dreaptă băietii, în partea stângă fetele . . . "
1 8 ( 1 50 - 1 55 K . , 1 43 - 1 48 St . ) . 1 - 6 CAEL. AURE LIANUS
Morb. chron . iv 9 p . 1 1 6 Sichard. (Bas. 1 529) Parmenides libris
quos de natura scripsit, eventu inquit conceptionis molles
aliquando seu subac tos homines generari. cuius quia
graecum est epigramma, et hoc versibus intimabo. /atinos
enim ut potui simili modo composui, ne /inguarum ratia
misceretur. · f e m i n a . . . s e x u m ' , vuit enim seminum
praeter materias esse virtutes (vgl . ouvaJlEt<;, B 9, 2), quae si se
ita miscuerint, ut eiusdem corporis faciant unam, congruam
sexui generent voluntatem: si autem permixto semine
corporeo virtutes separatae permanserint, utriusque veneris
natos adpetentia sequatur.
3 7 8
te mina virque simul Veneris cum germina miscent,
venis informans diversa ex sanguine virtus
temperiem servans bene condita corpora fingit.
nam si virtutes permixto semnie pugnent
nec faciant unam permixto in corpore, dirae
nascentem gemino vexabunt semine sexum.
1 8. 1 -6. CAEL. AURELIANUS, Morb. Chron. IV, 9, p. 1 1 6 Sichard
(Bas . , 1 529) .în cărt i le pe care le-a scr is Despre natură,
Parmenides zice că întâmplarea, care-şi are rolul ei în orice
zămislire , tace să se nască uneori bărbati moleşiti şi atemeiati.
Cum vorba asta o spune într-o poezie greacă, voi reda-o şi eu
în versuri . Le-am compus, în latineşte , cât am putut mai
asemănătoare ca formă, ca să nu încurc spiritul celor două
limbi: " când femeia şi bărbatul . . . ". Părerea lui e dar că sământa,
pe lângă substanta din care e alcătuită, are şi anumite impulsuri
(cf. 8uvaf.LE14; în fr. B 9, 2) , care, dacă se amestecă aşa tel încât
să dea pentru fiecare corp un singur impuls, au ca rezultat o
vointă potrivită cu sexul; dimpotrivă, dacă în amestecul de seminte trupeşti impulsurile rămân despărtite, nou-născutii sunt
împinşi de dorinte spre amândouă sexele.
" Când femeia şi bărbatul îşi amestecă sământa dragostei,
impulsul care o face să se nască în vine din soiuri de sânge diferite,
plăsmuieşte, dacă amestecul e izbuttt, trupuri bine clădite. dacă
însă, în sământa amestecată, impulsurile se războiesc fără să se
contopească în amestecata alcătuire a trupului, amarnic chinui
vor copilul nou-născut, din vina îndottei seminte . . . ".
1 9 ( 1 57 - 1 59 K. , 1 53 - 1 55 St.) . SIMPL. de caei . 558, 8 mxpa8o�
oc ritv t&v aicrSr(t&v 8taJ(OOf.LTJ<nV Em'JYayE 1taÂ.tv·
OUt(!) tOt Kata oo�av Eq>U ta& x:ai vuv fum
Kat f.LEtE1tEtt' am) tOUOC tEÂ.EUti}croum tp<X<pEvta·
toîc; 8' ovof.L' ăv8pro1t0t Kate9Evt' E1ttcrTJf.LOV tx:acrtrot.
379
1 9. SIMPL., De cae/o 558, 8 . . . după ce a expus alcătuirea
celor sensibile, din nou trece mai departe:
"Astfel dar, potrivit păreri i , au luat fiintă lucrurile acestea, şi
acum sunt şi o dată vor pieri, după ce vor fi crescut; iar oamenii
le-au dat nume, ca să fie semn fiecăruia . . . ".
FRAGMENTE ÎNDOIELNICE
20. HIPPOL. Ref. v. 8 p. 97, 2 w. ,_wcpa, cp11criv (ein Gnostiker) ,
i::crtl. ta j.LUcrti)pta ta til<; llEpcrEcp6V11<; Katoo, 1tEpt &v j.LUcrtllPioov Kal. tfi<;
6oou tfi<; ayoucrll<; EKE î OU<111<; «7tÂ.atEia<; Kat EUpuxropou» Kat
cpEpOOOTI<; tou<; a1toA. Uj.LEvou<; E1tt 'tl'tv llEpcrEcpOVTJV < . . . > Kat 6 1tOt Tl'ttl<;
OE cpllcrt V.
autap im' auti)v E<J'ttV atapmto<; 0Kpu6mcra,
KOtÂTI, 1tTJAro011<;' il o' i!yi)cracrEiat aptcr'tll
ăA.cro<; E<; tj.LEpOEV 7tOÂuttj.li)tou 'Acppo0tt11<;-
20. HIPPOL. , Ref. v, 8, p. 97, 2 W. " Putin lucru (zice un gnostic)
sunt misteriile Persephonei subpământene, misterii despre care
- ca şi despre calea ce duce acolo, care e largă şi întinsă" şi
care poartă pe morti spre Persephona - poetul zice:
" sub ea e însă o cărare înfricoşătoare, adâncă, noroioasă;
aceasta e cea mai bună <<din câte duc>> spre dumbrava
încântătoare a mult-cinstitei Afrodite . . . ".
FRAGMENTE NEADEVĂRATE
2 1 . AET. 1 1 30, 4 (D 361 b 24) 1tEpl. Ej.lcpacrw<; crEÂi)v11<;. ota n
YEW011<; cpaiVE'tat . .. n. Ota 'tO 1tapUj.LEj.ltX9at 'tUit 1tEpt au'tl'tv 1tup000Et 'tO
�ocp&&<;· o9Ev 'lfEOOocpaVll 'tOV acr'lipa KUÂEÎ. Vgl. B 1 4 Dos Wort stammt
van Theophrast, s. 59 A 77 .
3 80
2 1 . AET. IL 30, 4 (D. 36 1 b 24) . . . despre înfătişarea lunii, de ce
pare pă mântie, - Parmenides zice că e din pricină că în
elementul igneu care o înconjoară e amestecat şi elementul
întunecos; motiv pentru care o şi numeşte: <<astrU>> cu lumină
înşelătoare . . . (cf. B 1 4; epitetul e împrumutat de la Teofrast) .
22. SUIDAS s.v. 001;: A.iav. ITapf.LEvtOllt' 'Sauf.La<riw� ro� ouaava1tEtcrtov'
= 1 0 Plata Parm. p. 1 35 A
22. LEX. SUDA s.v. ro� : A.iav . . . Parmenides: " uimitor de
anevoie de convins" (= Plat. , Parm. 1 35 A) .
23. -s.v. f.LUKâp<ov vi)crotmv· iJ ixKp67toA.� t&v ev Bownim E>TJil&v 1:0
1taA.m6v, 001; ITapf.LEVtollcr.
23. LEX. SUDA s.v. Insulele Fericiţi/ar, în vechime citadela
oraşului Theba din Beotia, după spusa lui Parmenides.
24. SUETON IUS (Mil ler Mei . 4 1 7) TEAXÎVE� . . . tmhou� oi f.LEV
SaA.acrcrllc; 7taîoo� <pam, ITapf.LEVWll� o' EIC 'tOOV 'AK'taiwv� ICUvOOV yEv€cr9at
flE'tUf.LOp<p<OaEV'tWV l>1t0 dtO� E� av9pomou�.
24. SUETONIUS (Mil ler, Mei. 41 7) Telchini . . . despre aceştia unii
zic că ar fi fi i ai mării; Parmenides, însă, că ar fi urmaşii câinilor lui
Acteon , transformati de Zeus în oameni . . .
25. STOB. Ecl . 1 144 , 1 9 Wachsm. aA.A.' oyE 1tclV'to9EV icroc; K'tA. =
3 1 B 28.
25. STOB., Ee/. 1, 144, 1 9 W. Dar acesta era din toate părţile
deopotrivă . . . (= Empedocles, fr. 28 Diels) .
Cuprins
REFERINŢE ORFICE - fragmente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
MUSAIOS - fragmente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
REFERINŢE HOMERICE ŞI HESIODICE - fragmente . . . . . . . 33
PHEREKYDES - fragmente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
CEl ŞAPTE ÎNŢELEPŢI - fragmente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
FILOSOFIA MILESIANĂ - fragmente
THALES . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
ANAXIMANDRU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
ANAXIMENE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
PYTHAGORA ŞI PYTHAGORICIENI I - fragmente . . . . . . . . . . 140
KERKOPS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220
PETRON . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
BRO(N)TINOS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222
HIPPASOS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224
KALLIPHON ŞI DEMOKEDES . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
PARM(EN) ISKOS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
IKKOS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
PARON . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
MENESTOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246
XUTHOS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
BO"iDAS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251
HERAKLEITOS - fragmente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251
PARMENIDES - fragmente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 321