Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

204

OLTENIA AND THE GREAT UNION FROM 1918. FACTS, PEOPLE, EVENTS

Florin Nacu Scientific Researcher III, PhD, ”C.S. Nicolăescu Plopșor” Institute of Research of the

Romanian Academy, Craiova

Abstract:The article presents the main personalities, the facts, events from Oltenia, which are

connected with the Great Union from 1918. Oltenia, a symbol of the fight from national unity, was the

witness of the visits made, before 1918 by national representatives of the Romanian people in Transylvania. The press from Romania, also presented the people reactions occasioned by the news

of the Great Union in 1918. Oltenia was occupied by the German troops and the end of 1918

represented the moment of liberation. Soon after the Great Union, a lot of people form new provinces came in Oltenia and people from Oltenia had the opportunity to go in Transylvania, Banat,

Bessarabia, Bukovina.

Keywords: Oltenia, Great Union, people, facts, events, 1918

Oltenia a reprezentat o regiune istorică a României care s-a implicat în mod

fundamental în lupta pentru întregirea teritorială a României.

Oltenia era, la 1916, anul intrării României în prima conflagrație mondială, o piesă

grea în angrenajul politico-militar al Vechiului Regat. Craiova găzduia, după București, cea

mai mare structură militară a Armatei Române. Oltenia se învecina la vest și la nord cu

Austro-Ungaria și la sud cu Bulgaria. Perioada neutralității a fost una de așteptări și tatonări.

Anul 1914 fusese ales de către politicieni ca an decisiv pentru discutarea reformei rurale și a

celei electorale, însă începutul războiului îi aduse pe români în ipostaza de a le amâna, întricât

starea de neutralitate necesita atenție, iar disputele ideologice dintre liberali și conservatori

trebuiau cumva lăsate pe planul II1.

În anii neutralității, Oltenia era tentantă pentru politicienii de peste munți, din

Transilvania să încerce intrarea pe scena politică de la București. În mentalul colectiv, Mihai

Viteazul realizase prima unire politică a românilor, pornind din Oltenia. Printre aredelenii

care și-au dorit să candideze la un fotoliu parlamentar, a fost poetul Octavian Goga. În 1915-

1916, poetul ‖pătimirii noastre‖ cum a fost el numit, a candidat pentru un loc de deputat din

partea județului Romanați. El a participat la campania electorală, în localități importante ale

județului, reședința județului, Caracal și unul din principalele orașe, port la Dunăre, Corabia.

Octavian Goga și Vasile Lucaciu au fost propusși candidați de către Federația Unionistă din

România, condusă de către Take Ionescu, Nicolae Titulescu și Nicolae Filipescu. Această

formațiune a publicat la Caracal, centrul administrativ al Județului Romanați ziarul

‖Ardealul‖, care să popularizeze activitatea poetului, pentru scrutinul din 3 ianuarie 19162.

Romănățenii în special și oltenii în general i-au făcut o primire fastuoasă, la 23

decembrie 1915, în gara Caracal. Erau, fără îndoială, dornici să îl vadă pe acel poet care

1 Academia Română, Istoria Românilor, vol. VII, tom II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p.268-271. 2 Ion Cristoiu, 1914-1916, Ionel Brătianu, geniul de a aştepta,

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/1914-1916-ionel-br-tianu-geniul-tepta, accesat la 10 iulie

2016.

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

205

scrisese cu atâta patos versuri despre greutățile țăranului, despre lupta națională, el fiind

autorul celebrei sintagme care a dat titlul unui volum de versuri ‖Latinitatea strigă din

tranșee‖. Liberalul Mihail Demetrian a declarat, în aceeași zi, la Corabia, unde ajunsese și

Octavian Goga, că se retrăgea din cursa electorală, în favoarea poetului Octavian Goga.

Nicolae Titulescu, la acea dată deputat de Romanați a declarat: ” Sunt fericit ori de câte ori

mă aflu în mijlocul prietenilor din Corabia. Sunt cu atât mai fericit azi cu cât nu am niciun

interes personal, nici pentru o luptă om la om, nici pentru o luptă strâmptă de partid, ci

pentru o cauză naţională întrupată azi, în carne şi oase în persoana poetului Octavian Goga

(...)Triumful lui nu va fi triumful vreunui partid, nici a tuturor la un loc, ci triumful

românismului care trebuie să plutească senin peste luptele meschine de toate zilele

(...)România liberă şi-a priceput datoria (...) împotriva lui Goga nu se poate lupta azi pe

faţă”3.

La Corabia, poetul Octavian Goga a declarat: ‖Dacă mi-am pierdut o ţară, am regăsit

aici un petec de pământ, unde pot să prind rădăcini (...)Moşii şi strămoşii mei dorm somnul în

ţărâna Ardealului. Eu vin din Ardeal şi D-voastră care trăiţi sub stăpânire românească nu vă

puteţi da seama de jugul străin. Nu ştiţi că în Ardeal noi plătim de două ori, şi pentru că

suntem români şi pentru că suntem săraci dar am convingerea că de aici de unde a plecat

popa Şapcă, tot de aici va pleca şi înţelegerea suferinţelor din Ardeal (...)Am credinţa că în

acest colţ de ţară... D-voastră veţi avea cinstea să daţi un vot de dragoste Ardealului‖4.

Totuși, la alegerile din 3 ianuarie 1916, Octavian Goga a intrat în balotaj cu Vasile

Oroveanu, deși s-a afirmat că obținuse cele mai multe voturi. Practic, mandatul de deputat i-a

revenit lui Vasile Oroveanu Nicolae Titulescu se folosise de prestigiul său personal, pentru a-l

sprijini pe Goga, dar aici apărea o chestiune delicată, din punct de vedere internațional.

Nicolae Titulescu nu avea cum să știe că România și Austro-Ungaria erau aliate în secret, încă

din 1883. Austro-Ungaria solicitase României să intre în război contra Serbiei, dar Consiliul

de Coroană din 1914 decisese că România trebuia să adopte neutralitatea armată. Italia,

membră cu drepturi depline a Triplei Alianțe rămăsese neutră, iar în 1915, ea va alege

Antanta, în speranța alipirii regiunilor Trento, Fiume și a coastei Dalmației, pe care le

considera ca făcând parte din arealul italian, fără a ascunde faptul că dorea o parte serioasă din

domeniul colonial german, dacă Antanta câștiga războiul. Octavian Goga era pentru Austro-

Ungaria un iredentist, iar prezența sa pe listele de la București reprezenta o provocare pentru

Austro-Ungaria. Ionel Brătianu a înțeles că nu putea fac e nimic în a se opune candidaturii lui

Octavian Goga, însă avea opțiunea manipulării situației, astfel încât să piardă alegerile. Pe de

o parte, Ionel Brătianu, al cărui tată semnase înțelegerea cu Austro-Ungaria nu dorea să

provoace inutil Austro-Ungaria, până nu se lua decizia intrării României în război5, iar pe de

altă parte, era deranjat de popularitatea lui Goga. Ionel Brătianu știa că războiul aducea

vremuri tulburi, iar retorica înflăcărată a lui Goga putea acționa în linia unei reforme agrare

radicale. Poeziile lui Goga vorbeau de situația grea a țăranului fără pămînt în Ardeal, dar

mesajul era românesc în general, nici țărănimea din Vechiul regat nu făcea excepție. Sistemul

de vot cenzitar reprezenta un alt impediment pentru Goga. Votul era limitat unei categorii care

agrea ideile naționaliste ale lui Octavian Goga, fără însă a accepta mesajele în favoarea

țărănimii. Cu siguranță discursurile lui Goga în Parlament, ar fi creat emoție printre țăranii de

la care se aștepta șertfa în tranșee. Știm că în perioada interbelică, Octavian Goga s-a

dezlănțuit alături de Constantin Argetoianu, celebrul boier și politician doljean din Breasta, în

Patridul Naționalist Agrar, contra politicii liberale, Goga fiind preferatul lui Carol al II-lea,

3 Dumitru Botar, Marea adunare de la Corabia, în ‖Memoria Oltului şi Romanaţilor‖, An. VI, nr. 7 (65) iulie

2017, p.17. 4Ibidem, p.18. 5Gheorghe N. Căzan, Şerban Rădulescu-Zoner, Tratatul secret de alianţă între România şi Austro-Ungaria din

anul 1883, în ‖ Revista Română de Studii Internaţionale‖, 1973, nr. 1, p. 175-194.

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

206

după eșecul liberalilor, la alegerile din decembrie 1937, când PNL nu realizase majoritatea

necesară obținerii ‖primei electorale‖, deși facțiunea Goga-Argetoianu abia obținuse 9 %.

Carol al II-lea îl preferase pe Goga, în dauna legionarilor lui Cpdreanu și Cantacuzino-

Grăniceru, cât și în dauna lui Iuliu Maniu, devenit, alături de Ion Mihalache, din octombrie

1926 lider al Patridului Național Țărănesc, prin fuziunea Partidului Național Român din

Ardeal cu Partidul Țărănesc din Muntenia. Din secolul al XVIII-lea, numeroase familii

românești trecuseră Carpații în Oltenia și Muntenia, stabilindu-se aici, în comunitățile de

‖ungureni‖, păstrând tradițiile transilvane, receptate ca atare de către olteni6.

Așadar, Octavian Goga pierde alegerile din 1916, prin intrarea în balotajul orchestrat

de Ionel Brătianu. În fapt, este dezamăgit și nu mai participă la balotaj.

La 26/27 august 1916, România declara război Austro-Ungariei, trecând Carpații și

eliberând orașe importante ca Brașovul, Sibiul. Totuși, refuzul aliaților de a deschide frontul

de la Salonic, subestimarea rolului militar al Bulgariei au determinat întreruperea ofensivei

după dezastrul de la Turtucaia. În toamna anului 1916, pe Cerna și pe Jiu, soldații Olteniei

rezistaseră eroic, dar dezastrul nu a putut fi oprit, Turnu-Severin și Târgu-Jiu fiind ocupate de

germani și austro-ungari.

La 7 noiembrie 1916, după eșecul eroicei șarje românești de la Robănești, care

urmărise protejarea retragerii trupelor române de tirul artileriei germane, pentru a rezista pe

Olt , Craiova era ocupată de Trupele Centrale. O lună mai târziu, după eroica rezistență pe Olt

și după înfrângerea de la Neajlov-Argeș, Bucureștii erau ocupați de feldmareșalul August von

Mackensen și de către mareșalul Erik von Falkenhein7.

Până în noiembrie 1918, Oltenia va fi ocupată de Puterile Centrale, în marile orașe

fiind stabilite comandaturi de etapă. Craiova, Turnu Severin, Târgu-Jiu, Caracal, Râmnicu-

Vâlcea au cunoscut o masivă emigrare a elitei politice spre Moldova. Au rămas partizani

filogerani și oameni dispuși să îndure ocupația miltară. Unii militari, precum sublocotenentul

Victor Popescu din Gorj au format o gherilă, luptând și hărțuind trupele de ocupație, reușind

în aprilie 1918 să revină pe frontul din Moldova, la Armata Română, care rezistase eroic în

vara lui 1917 la Mărăști, Mărășești și Oituz, apoi se văzuse nevoită să accepte pacea de la

Buftea-București din 7 mai 1918, neratificată însă de Parlamentul de la Iași. Guvernul

colaboraționist Marghiloman a sprijinit însă unirea Basarabiei cu Moldova, la 8 aprilie 1918,

după ce la 3 martie 1918, Rusia Sovietică făcuse pace la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale8.

Fără a avea un caracter de masă, rezistența activă a locuitorilor Olteniei a avut efecte

notabile. Au fost salvați prizonieri, au fost sabotate trenuri care duceau alimente spre

Germania, au fost ajutați evadați să poată susține lupta de rezistență sau să poată fugi în

Moldova. Deși a existat o anumită logică a rechiziționărilor, deși s-au plătit sume de bani și s-

au dat bonuri de garanție, populația, mai ales țăranii suportau cu greu prevederile Păcii de la

Buftea-București, care urma să producă efecte timp de 90 de ani (petrolul, produsele agricole

urmau să ia drumul Austro-Ungariei și Germaniei, iar Austro-Ungaria ocupa crestele

Carpaților)9.

În prime rânduri ale mișcării de rezistență s-au aflat membrii mișcării socialiste. Chiar

dacă activitatea lor a fost departe de ceea ce a prezentat istoriografia aservită fostei conduceri

comuniste a României, socialiștii au încercat să proteseze contra ocupantului, să ia parte la

acțiuni de forță. Totuși, manifestările anti-război de dinaintea anului 1916 erau organizate în

spiritul acțiunilor bolșevice ce vizau destabilizarea României. În perioada ocupației, se dorea

6 Vladimir Osiac, Istoria modernă a României,Craiova, Editura Universitaria, 1999,p.147.

7 Mircea Iosa şi Traian Lungu, Viaţa politică în România. 1899-1910, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1977, p.

243. 8 Gheorghe Platon, Istoria modernă a României, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1985, p. 210. 9 Ioan Scurtu, Carol I. Istoria românilor în timpul celor patru regi, vol. I, Bucureşti, Editura Enciclopedică,

2001, p. 55.

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

207

decredibilizarea politicilor liberale și conservatoare, vinovate în ochii socialiștilor de acest

dezastru al ocupației. În 1918, criza inerentă sfârșitului războiului și ocupației militare străine

erau folosite de socialiști pentru proteste contra ordinii de stat și a ‖atitudinii imperialiste‖ a

României. Practic, cercurile de la Moscova care comandau acțiunile socialiștilor români. Erau

nemulțumite de unirea Basarabiei cu România și de aceea, protestele justificate de criza

economică specifică perioadei de după război puteau fi prilej de încercări destabilizatoare.

Totuși acestea au fost limitate de atitudinea de forță a autorităților și de venerația pe care

soldații români o avuseseră pentru generalul Alexandru Averescu, acedsta devenind, ca

urmare a influenței boierului și demnitarului oltean Constantin Argetoianu șef al Ligii

Poporului și prim-ministru al unei coaliții controlate din umbră de ‖vizirul‖ Ionel Brătianu

care făcuse pasul firesc în spate pentru a reface forța PNL, chiar și în contextul în care toate

relele războiului fuseseră puse în spatele conservatorului progerman Alexandru Marghiloman.

Grație lui Alexandru Averescu, țăranii și muncitorii români, grosul soldaților, Armatei

Române au refuzat să dea curs propagandei bolșevice. Li se promisese drept de vot universal

(numai pentru bărbați) și reforma agrară, iar Alexandru Averescu va fi omul ideal care să le

mențină calmul țăranilor, până cînd Ionel Brătianu va fi stăpân pe situație. Ionel Brătianu

fusese ministru de interne la 1907, ordonase foc împotriva țăranilor și el știa asta10

.

La 4/17 noiembrie 1918, destul de discret, trupele de ocupație s-au retras, ca urmare a

semnării păcii de la Compiegne din 11 noiembrie 1918. Deși germanii notau în jurnalele lor,

servilismul celor ocupați, chiar și în Oltenia, plecarea ocupantului a fost prilej de reglare a

conturilor între opozanți și ‖colaboraționiști‖.

La 15/28 noiembrie 1918, Bucovina se unea cu România. La 17 noiembrie/1

decembrie 1918 (1 decembrie era data din Ardeal, în Oltenia, Muntenia, Moldova folosindu-

se calendarul iulian cu un decalaj de 13 zile la acea dată ) avea loc unirea Banatului, Crișanei,

Transilvaniei, Maramureșului, cu România11

.

Practic, la data unirii Transilvaniei cu România, Oltenia cunoscuse plecarea

ocupantului. Așadar, nu putem vorbi în zilele următoare de manifestări foarte mari ale

entuziasmului, în presă, adunări. Erau vremuri de criză, război, foamete iar oamenii își

reveneau după situația dură a ocupantului. Toruși, în localitățile Olteniei circula presa de la

București, fuseseră reluate legăturile cu orașele Iași și București. Așadar, nu putem decât să ne

bazăm pe memoriile martorilor oculari pe faptul că articolele entuziaste din presa

bucureșteană și-au găsit ecoul și în Oltenia. La Craiova, în 1857, se jucase Hora Unirii, acum,

în 1918, este de crezut că în condiții normale, oltenii ar fi manifestat același entuziasm față de

unire, la fel ca în 1857. Se afirmă că la Alba-Iulia au fost acreditați circa 95 de jurnaliști

români și europeni, ardeleni și răgățeni. Iacob Mârza, expert fotograf ardelean din Galțiu,

Alba, fost subofițer în Armata Austro-Ungară nu a fost admis în Sala Unirii, pentru că oficial

fusese însărcinat un german sau un ungur, care însă nu s-a prezentat. Iacob Mârza a

fotografiat membrii delegației sătenilor săi din Galțiu, a fotografiat aspecte cu mulțimea de la

Alba Iulia și câteva cadre cu vorbitori la tribuna amplasată în fața acesteia.

Ziarele bucureștene din datele de 3, 4 decembrie 1918, timpul mediu de receptare a

noutăților la acea dată exprimă entuziasmul românilor față de Marea Unire. Ziarul

‖Universul‖ din 19noiembrie/2 decembrie 2018 scria într-o notă destul de generală despre

Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, referindu-se la ‖atmosfera simbolică în numele

mitropoliei intemeiata de Mihai‖12

. Articolele din ‖Universul‖ aveau ca titlu, sintagma ‖Actul

istoric de la Alba Iulia‖. ‖Universul ‖ dădea drept cifră exactă ‖100.000 de sateni si 10.000

10 Apostol Stan, Grupări şi curente politice în România dintre Unire şi Independenţă, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică, 1979, p. 144-158. 11 Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Enciclopedia de istorie a României, vol. I, Bucureşti,

Editura Meronia, 2001, p. 65. 12 ‖Universul”, XXXVI, nr. 20, 19 nov. 1918, p. 1.

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

208

de intelectuali, cu conducătorii lor sfătoși și cu prelații―13

. Ziarele din Vechiul Regat au

menționat și faptul că Transilvania a intrat sub conducerea unui Consiliu Dirigent cae avea să

asigure conducerea Transilvaniei, Crișanei, Maramureșului, Banatului, până la stabilirea

relațiilor oficiale cu guvernul României. Acest guvern executiv avea 15 membri.

‖Universul‖ avea să consemneze pe data de 24 noiembrie/7 decembrie 1918 astfel: „va

ramane peste veac in calendarul neamului si ea va aduce aminte generatiilor de maine

savarsirea unirii tuturor romanilor din toate tinuturile Basarabiei, Bucovinei, Ardealului

alaturi de mama lor de care au fost despartite pe urma vitregiei soartei ce s-a abatut asupra

acestui neam de acelasi sange si cu aceeasi limba―14

Este de presupus că militarii întorși acasă, negustorii, cei veniți din pribegie au adus

cu ei știrile din ziare, au trimis scrisori, telegrame. Căile ferate străbăteau Oltenia de la Est, la

Vest și de la Nord la Sud, așa că gările, haltele și funcționarii, muncitorii feroviari au

răspândit știrile15

.

Oltenia va intra cu entuziasm în noua eră a României Mari, iar ardeleanul Octavian

Goga va face pasul decisiv în politica mare alături de olteanul Constantin Argetoianu, având,

din păcate, un rol nefast, departe de idealurile pe care poetul Octavian Goga le expusese cu

atâta înflăcărare înainte de Marele Război. Moartea fulgerătoare a ‖vizirului‖ Ionel Brătianu,

la 24 noiembrie 1927, la 9 ani de la Marea Unire va marca începutul decăderii României

Mari, în care fuseseră adoptate o reformă agrară în 1921, o constiuție modernă în 1923, un set

de legi privind administrația, reforma monetară, spre tragica vară a anului 1940.

BIBLIOGRAPHY

Academia Română, Istoria Românilor, vol. VII, tom II, Editura Enciclopedică,

Bucureşti, 2003, p.268-271.

Dumitru Botar, Marea adunare de la Corabia, în ‖Memoria Oltului şi Romanaţilor‖,

An. VI, nr. 7 (65) iulie 2017.

Căzan, Gheorghe N., Rădulescu-Zoner, Şerban Tratatul secret de alianţă între

România şi Austro-Ungaria din anul 1883, în ‖ Revista Română de Studii

Internaţionale‖, 1973, nr. 1, p. 175-194.

Cristoiu, Ion, 1914-1916, Ionel Brătianu, geniul de a aştepta,

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/1914-1916-ionel-br-tianu-geniul-

tepta, accesat la 10 iulie 2016.

Iosa, Mircea, Lungu, Traian , Viaţa politică în România. 1899-1910, Bucureşti,

Editura Ştiinţifică, 1977.

Osiac, Vladimir, Istoria modernă a României,Craiova, Editura Universitaria, 1999.

Platon, Gheorghe, Istoria modernă a României, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1985.

Scurtu, Ioan, Carol I. Istoria românilor în timpul celor patru regi, vol. I, Bucureşti,

Editura Enciclopedică, 2001.

Scurtu, Ioan, Alexandrescu, Ion Bulei, Ion, Mamina, , Ion, Enciclopedia de istorie a

României, vol. I, Bucureşti, Editura Meronia, 2001.

Stan, Apostol, Grupări şi curente politice în România dintre Unire şi Independenţă,

Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1979.

13

”Universul”, XXXVI, nr. 25, 24 nov. 1918, p. 1. 14

”Universul”, XXXVI, nr. 25, 24 nov. 1918, p. 1. 15https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/12/23/marea-unire-de-la-1-decembrie-1918-reflectata-in-

presa-din-vechiul-regat/, accesed on 10 november 2017.

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

209

‖Universul”, XXXVI, nr. 20, 19 nov. 1918, nr. 25, 24 nov. 1918.

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/12/23/marea-unire-de-la-1-

decembrie-1918-reflectata-in-presa-din-vechiul-regat/, accesed on 10 november 2017.