I r . 10. Anul I.
FOIE L I T E R A R - B E L E T R I S T I C
APARE
IN S-IBilü, DÉ T R E I ORI P E LUNA.
PROPRIETÀ R-EDITOR I REDACTOR
S I L V E S T R U M O L D O V A N .
SUMARUL: Tovari nedesprii sau
Sântul Dumitru . . . Carol Scrob. Asra (trad.) M. de Bonacchi. Aa a fost sé fie . . Marg. Moldovan. Epigram O. Bocea. Houl de cârlani (trad.) . Iulian Popcscu. De duc Brebenel. Carte cu tablouride condeiu H C. Andersen. Scire literar — Râmurele :
Frunde i frundulie . Vióra Magdu. Tinerimea român . . Silv. Moldovan.
Feliurite * * *
1 I . I II I. . . . I I . . I.I,
o o o o o o-o o ©-©-©- o-o o^o-o o -o-o o~<y ©o o o o o-o o o-o- >-©-© -©-© o © o o o © ó
Nr. 10 Anul I.
• *-—. — í s ? ^ *' ' "* - - "
Apare: î n 1 0 , 2 0 s i 3 0 a fiecrei l u n i .
A b o n a m e n t u l : Pe an 6 fl., p e jumetate de au 3 fl., pe ptrar de an 1'70 fl.
Pentru România i strintate pe an 16 franci.
Proprietar-editor i redactor Silvestru Moldoveni.
T O V A R I N E D E S P R I I sau S Â N T U L D U M I T R U Comedie în ver
Carol
Scrob. T u t e drepturile do reproduciune
i representare resérvate.
Poetul S-tul Dumitru Oficerul Musicanttd
Actorul Bancherul Gloria Srcia
Iama.
S-tul Dumitru în costum de arlechin; pe haine sunt lipite bilete tiprite cu : „Case de închiriat", „Pltii chiria" etc.
Gloria (Costum roman) cunun de lauri pe cap. Srcia, haine sdrenerose, palid, slab. I ama (costum alegoric) hain negr cu fulgi albi represen-
tând zpada. Cciulit de blan, etc. Scena represint o camer a Poetului. Un pat în fund. — O
mas încrcat cu cri i cu hârtii. Flori. Scaune, etc.
S C E N A 1.
Poetul (edend.) A h ! Iat eri tomna cu vecinica ei ja le , Cu frunde 'nglbenite, cu cerul înora t ! Uritul se întinde din munte pan 'n vale, Urîtul este t6mna, al lumei împera t ! Melancolia negr pe câi nu ne cupr inde?! . . . Cu noptea cresce dorul acelor ce iubesc ! 0 jale ne 'ne les în lume se întinde i vai de cei ce 'n lume duc traiul p m e n t e s c !
(cade cu capul în mâni, vistor.) (Pe o u din fund, apare Gloria, contemplându-1.)
Gloria. A ! Ia t ' l ; vecinie plânge.. . A vrea se-1 fac ferice Dar nu ved nici un zimbet pe buza lui luc ind! (tare) Poete! . . .
Poetul (tresrind i vedend-o, se scol, cu braele întinse spre ea.) Ce ved, Domne? Tu? . . . Visul meu? . . . Aice?. . . Inebunesc? . . . Sau pote c friguri me cupr ind? De când te caut în lume, imagine a les!
De când, de când, frumóso, alerg ca sé te pr ind! Acuma eti la mine , aprópe 'n a mea c a s ; 0 , v ino! Vino 'n brau-mi!. . . (Se repede cu braele întinse spre ea, în acest moment apare
pe o alt u S-tul Dumitru ; Gloria dispare, Poetul e consternat.)
S C E N A 2.
S-tul Dumitru (într ridénd.) Da réu mai eti sminti t! Cum casa t a? . . . Pltesce!. . .
Poetul. Te rog, te rog mai l a s ; — Nu am acum...
S-tul Dumitru. Dar vecinie aa te-am pomeni t ! Tot scrii verdi i u s c a t e ; îndrugi, în poesie, Minuni din alt lume i basme care n 'au Nici t recere , nici sare ; —- Curat nebun ie ! — H a i ! Scote iute banii , e n 'am vreme sé s t a u !
Poetul. Eu ?... Bani ?... De unde, Domne ?... Te rog, te [rog, aibi mi l !
S-tul Dumitru. In l o c se-i vedi de treb, chiria se-i [pltesci,
Tu umbli dup flecuri; pe ori i ce copil, Cu vorbele-i dearte, te 'ncerci s 'ademenesci . Nebune ! Nu scii c 'ast di amorul sé pltesce întocmai ca chir ia? . . . N'ai bani, nu eti iubit. Ca i s tpânul casei, femeia te primesce, Dar améndoi te-alung, când punga s'a golit. — Pltesce sau... Afar!
Poetul. 0 di a tept înc!. . . S-tul Dumitru. De când me rogi întruna, o di i ér o di.
Nu te mai cred, b i e t e ! Poetul, (aparte). Ce inim de s t ânc !
(tare) Ei bine, f ce-i place, cci adi nu-i pot plti. S-tul Dumitru (supérat.) Aa i-e vorba, nene? . . . Ei las
Secuestrul lâng u . . . [c-i vine 'ndat Poetul. (întrerupându-1, ironic) i ce-mi vei secues t r a?
S-tul Dumitru. Tot ce-oiu gsi. Ved masa-i eu multe [încrcate.
Volume 'ntregi... Tot flecuri!... Dar... tot me voiu [distra.
Poetul. Ce (Jiei ?.. E cu putin"?.. Intrega mea comorâ"? S-tul Dumitru. Nu face cinci para le! . . Dar tot i le-oiu
i iarna, când urîtul adesea me dobor, [opri Cetesc pe Eminescu sau pe Alesandri. — A tale 's ne s ra t e : tu câni de srcie, De-amor i de durere, — i — adesea superat Pe iarn i pe mine, ne faci vr'o poesie i de calici ca tine, pe brae eti purtat . — Alege d a r : Secuestrul, ori bani acum înda t !
Poetul. Pote mai e prin ceruri vr 'un drept judec to r ! S-tul Dumitru. Vorbesci aa de ceruri , par 'c 'a i fi fost
Prin locurile-acele, smintite muri tor! [vr'odat Poetul. 0 ! M'am plimbat adesea !... S-tul Dumitru. Cu gândul... 0 sciu b i n e ;
Dar cadi er în noroie, pe vechiul teu pmen t ; Uii stelele i luna când te 'ntâlnesci cu mine...
Poetul (aparte). Audi ce vorbe spune i lumea '1 crede sfânt! S-tul Dumitru. Dar, ce mai tu ra -vu ra? Pltesce-acum Poetul. i-am spus c ri'am parale ! [ îndat! S-tul Dumitru. Atunci — s'a horît ,
Chiar mâne îi voiu vinde colecia adunat , Sau o voiu lua acas se-mi t rec de urî t !
Poetul. Ah! Nu-i nici O scpare ! (Intr Bancherul )
S C E N A 3. Poetul, S-tul Dumitru, Bancherul.
Bancherul. Cu mult s n t a t e ; Ce faci, iubite-amice ? De mult nu te-am v&dut. 0 sciu, ai fost la m i n e ; — me iart, ai dreptate Se fi ifnos acuma, dar, zeu, nu am putut Ca se gsesc o or se 'ntorc o datorie.. .
Poetul. Nu e n imic! — Poetul — t o t densul e da tor ! Bancherul. A! Apropo de a s t a : Cu dulce-ai poesie
Cum merge ? — Eti un geniu!...
'• Poetul. Nu fii l inguitor! S-tul Dumitru (plictisit, nerbdtor, încet ctr poet.)
Aa-dar, va se d'c, ne-am în e les ; pe mâne ? i Bancherul (asemenea încet ctr poet.)
Ia spune-mi, cine este btrânul a r l ech in? Poetul (ctr bancher, încei
i Blasfemi!... E S-tul Dumi t ru! S-tul Dumitru (tot incet ctr poet) Aa-dar cum r m â n e ? Bancherul (a parte). A! îneleg acuma, un sfânt cu dracu
(tarei Dar Domnul?. . . N 'am ono rea ! ['n sîn. S-tul Dumitru. 0 ! Ai avut odat,
j Pe când plteai chirie, — dar, pote m'ai u i t a t ! | Bancherul. Mi-aduc puin aminte, — dar sciu c alt dat | Nu visitai pmântul . | S-tul Dumitru. E i ! Lumea s'a sch imbat ! | A di chiar i sfinii 'n ceruri la aur sg închin, | (ironic) Toi caut avere, toi vor a fi bancheri . \ Bancherul. Aa dar, dup aur fiina ta suspin?. . . | S-tul Dumitru. Nu semna, i-am spus-o, diua de adi
i-acum. — Cu plecciune ! [cu ieri. Bancherul. Se ne vedem cu b i n e ! S-tul Dumitru (ctr poet, încet). Pe mâni, la r evede re ! Poetul. Se vii când te-oiu chiema. (S-tul Dumitru iese).
S C E N A 4. ' l'oetul i Bancherul.
Bancherul. i ce caut, amice, est clown din cer la t i n e ? Poetul. C u m ? Nu pr icepi? Chiria venit-a se i-o ia.
i nu am nici o frânt!.. . Bancherul. Dar, ce fel? Nu ii minte
C ai amici din scol?. . . De ce nu mi-ai c e ru t ? : Poetul. Prietinia astdi e un cuvânt ce min te !
Pe lup de chinul oiei când ore l'a d u r u t ? ! Bancherul. Nu am venit la tine se fac filosofie! —
Dar am venit a-i spune c sunt amoresat i se te rog, amice, se-mi faci o poesie, 'o dau frumosei mele...
R M U R E L E .
Frunte i frunzulie. — Poesii poporale. —
Düte dor unele-ai pornit Unde-i fi bine primit, Düte printre ierburi, fen, i te du la badea 'n sîn.
i se scii dorule scii Bdia de te-a primi, eci la el cât li tri La mine nu mai veni.
Cci eu destul te-am purtat i 'n sîn dor te-am legnat i cu bine i cu reu, Scie singur Dumneieu.
Scie i frunza de fag C te-am purtat dor cu drag. Te-am purtat etile 'întregi, i-acum la bdia mergi.
Viöra Magdu.
Tinerimea român. Nu voiu sé descriu aci cu de-a ménuntul rolul ti­
nerimii române în desvoltarea mai nou a poporului nostru ; spatul pentru acesta îmi este prea mic. Voiu se ating înse unele momente , cari - caracter isezâ acest rol al tinerimei.
E fapt, c noi românii din Ardei n ' am avut tine­ rime cult, academic,- pan pe la începutul acestui- se­ col, în numér mai însemnat pân chiar la 1848. Pe timpul revoluiunii lui Horia nu s'a aflat t inerime ro­ m â n studiósa. Vor fi fost i atunci puini tineri români pe la scólele mai înalte din patr ie, dar acetia s tteau depar te de inima i sufletul românului iobagiu, erau fii de nemei , cari — afar de doi trei cunoscui ca scrii­ tori — nu sé identificau cu eranul român, inend la casta lor nobilitar.
Adevrata t inerime academic român s'a ridicat din opinc în primele decenii ale secolului nostru, din prini preoi i iobagi, i luptând cu cele mai mari greuti , cu srcia i persecuia, s'a înlat pan la cele mai înalte grade academice, dup cum erau la noi înainte de 1848, alturea cu t iner imea unguresc pri­ vilegiat. Acesta t inerime, în mijlocul ameninri lor i ademeniri lor de-a se ungurisa, a r émas credincios po­ porului împilat, a îmbriat cu tòta cldura causa lui i când a sosit momentele de jertf, a dus în lupt tot
Poetul. Dar... Nu sunt inspirat. Bancherul. Las" câ-i descriu figura-i i te inspir îndat ;
Inchipuiesce-i, peru-i din sore c-i furat, Cu ochi ca doue stele, cu ochi care te 'mbat.. . .
Poetul, untrerupei Cu buzele de roze i sînul, crin cu ra t ; Cunosc vocabularul!. . . D a r — cum vrei pentru tine Se scrie —• un altul versuri'?...
Bancherul. Ce-i pas ?... Le pltesc!. . . Poetul (indignat) Ce spui ? Versuri plt i te?. . . Venit-ai
Se m6 insuli a m a r n i c ? [dar la mine Bancherul. B a ! Nici nu me gândesc.
Dar mie-mi trebui versuri i eu nu le pot scrie, Iar tu, ai t rebuin de bani, — Nu este — aa ?
Nimic, nimic mai simplu : îmi faci o poesie, lai bani, pltesci chiria, te 'mbraci , et cetera. . .
Poetul (aparte.) Are dreptate densu l ! Bancherul. Ce te gândesc i? Poetul (tare). Ei bine,
Ne-am în les! Voiu face aa precum voesci. Bancherul. Aa-dar f-mi plcerea i vino pe la mine,
Am vinuri vechi i b u n e : Cotnar i Odobesci ; i-am audit c vinul ve place câte-odat, C scrii mai cu simire când creieru-i aprins.
Poetul (aparte). i mai ales când este simirea c o m a n d a t ! (tare. Se mergem (aparte) Ah! Nevoia la câte m 'a
(îi ia plria i iese la bra cn Bancherul). ['mpins ? ! (Va urma.)
A S R A.
Dilnic prea frumosa fat A sultanului venea Înspre sar la avuzul, Unde apa opotea;
(Traducere din Heine.)
Litro sar, grabnic, Damna Ctr el pind, gri : Al teu, nume, a ta ar, Al téu ném, voesc a sci . . .
Dilnic sta, tot înspre sar Unde apa opotea, La avuz i robul tiner . . . Dilnic el înglbenea.
Robul clise: Sunt din Yemen, Mohamet eu me numesc, Sunt de nem din acei Asra Carii mor dac iubesc.
Mihaiu de Bdnacchi.
ce a avut bun i nob i l : minte, inim, curagiu, sciin, avere i chiar i via.
Momentele de jertfa pent ru aces ta t inerime au fost la anul epocal 1848.
La început se afla, înainte de 1848, o mic ple­ iad de studeni români în Clu i în al te pri , cari visau i plnuiau rede teptarea politic a poporului ro­ mân i pe cari evenimentele din 1848 i-au aflat ca br­ bai, s tând în serviciul românismului. Astfel au fost în­ tre alii Brnu, Bari, Pumnul , Buteanul , Miche, Ac- sente, . a.
La 1848 t iner imea studios român era represen- J ta t în numer considerabil pe la scole. Când preludiul I marilor evenimente a început se se desvolte, pret inden- | du-se din par tea cetenilor notri unguri uniunea Ar­ deiului cu Ungaria, t iner imea român în Clu, în Bla, în Sibiiu i în Oorheiu îi ridic vocea pent ru dreptu­ rile naionale ale poporului român.
Incepend dela studentul în filosofie din Clu, Aprian Moroian, de loc din Scele, care pe la sfîritul lui Mar- tiu 1848 când tineretul unguresc demonst rând striga pe stradele Cluului: „Eljen a magyar nemzet" , el le respunse din mijlocul lor cu un pu t e rn i c : „Eljen az olâh nemzet" (Triescâ na iunea român) pentru ce era se fie macerat , i pan la Avram Iancu, capul i sufle­ tul micrii naionale, activitatea i zelul tuturor t ine­ rilor din acest timp a contribuit în locul prim la rede­ teptarea, la consolidarea poporului nostru în acele vre­ muri de grea încercare , la procederea uniform, reso-
lut i brbtesc pentru cât igarea drepturilor na io­ nale i ap ra rea onorei i demnitii nostre , ca popor.
Când la 25 Martiu 1848 Brnu scrise în Sibiiu o proclamaiune, în care s pret indea inerea unui con­ gres naional român, tergerea iobgiei, recunoscerea românilor de na iune, care s-i pot alege deputa i în dieta ardelen i apoi numai s se discute uniunea etc. cine a fost, carea primit cu entusiasm proclamaiunea ace­ sta, „scris din inima românu lu i "? Tinerimea, care a decopiat-o în mii de esemplare i a rspândit-o în a ra întreg, luptând pent ru ideile depuse în ea.
Un centru însemnat al tinerimii române era M. Oorheiu]. In 1848 se aflau în Oorheiu muli iuristi absolui români , ca pract icani la tabla regesc de acolo, sau cum se numeau e i : jura i . Toi acetia erau însu­ fleii de causa românilor asuprii . Când colegii lor un­ guri fcur o peti iune la monarch, cerend uniunea, tinerii români luar pa r t e la adunarea unde s'a fcut i subscris peti iunea, dar mai mult ca se protesteze în contra ei, er dup aceea în 26 Martiu sara, în lo­ cuina lui Avram Iancu, adunându-se în numr de vre-o 30 de ini, hotr îr conchemarea unei adunri na io­ nale la Bla, pe Dumineca Tomii. Acest pas este forte însemnat , cci el a avut ca u rmare inerea adunri i dela 3/15 Maiu pe „Câmpul libertii".
A. Papiu Ilarian, ne-a pst ra t în istoria sa numele la câi-va tineri, cari au luat par te la acesta aduna re a t inerimei i cari sun t : Avram Iancu, Samoil Poru , Tordan, Tobias, Frâncu, I. Pinciu, Pet ru Roea, Bota,
A S A A F O S T S E F IE . KovrJ/í. (Crmare Margareta Moldovan.
I f.,
i-am spus Lucreio, c sunt forte ocupat, acum în sptmâna asta merg I a moia din Drahoiu i nu me re 'ntorc decât preste vre-o cineispredece cjile.
Lucreia mai târdiu trecu cu vorba Ja vânat, mai ia pdure , spera c pe depar te i cu frumosul
"j îl va descose i despre Mrior. Vlad îi înelese apuctura , i prin acesta apoi ii
devenir simtemintele fat de ea mai întunecate i chiar i pu ina simpatie de pnâ acum, se prefcu în desgust i antipatie, cci îi atinsese corda cea mai sen­ sibil — corda iuimei.
Acas s puse Augustin eri pe gânduri. Din ce se gândea mai mult. din aceea se încurca
în gândiri i amintiri mai tare. Nu putea nici de cum se iase la sfirit.
In urm se hotrî a-i pune inima Ja prob, — se nu merg un timp ore care la pdure .
edea tot dina încuiat în odaie, numai spre sar mai eia când i când. spre a face o mic primblare.
In modul acesta t recur doue sptmâni . Tot timpul se ddu gândurilor i planurilor. Dup
o obosire de doue sptmâni ajunse la un resuLtat trist. Nu pot — îi dise el — se mai rmân aici, me
duc ori-unde, unde se fiu depar te de ea. Cel puin du­ rerea nu o voiu simi-o aa mistuitore. Se stau aici i se nu o vd, mi-e imposibil. — Te las Mrior scump, te las cu Dumnedeu. El se por te grija sufletului teu bun, lipsit de prini, lipsit de frai, lipsit de tote pl­ cerile i de tot fer icirea. . . Dar ore unde sg r m â n ? Tot acolo în pdurea oraului, — nesigur adpost pen­ tru e a ! Nu o pot lsa aa în nesiguran — nu m las inima, care e ocupat numai de ea O Mrior scump, se scii ce grije port eu pentru tine. i ore s'ar pu tea a l t cum? S'ar p,utea, ca inima aceea bun. ochi­
orii plini de via, obrajii aceia odinior rumiori, zim- betul blând i dulce cu deliciul seu îmbttor s r­ mân neîngrijite ? . . . Ah. o ideie îmi vine, în sptmâna t recuta am cetit, c s vinde pdurea oraului, cu banii creia vreau s zidesc o scoTâ, ore s o cumpr eu, s o las lui Mo-Toder i Mâriorei în folosin pan t r i e sc?
Cum îi plesni ideia acesta în cap, nu mai avu odihn. îi lua plria i la drum.
S duse la Grangul. — Servus frate Grangule, ce mai faci ? — Servus, tu eti Augustine, mare mirare într 'a-
devr. Den cugetam c te-ai clugrit, nu te vede omul prin societate, pe strad, niciri. — Cum de vii acum la m i n e ? Mai dilele t recute am fost la t ine. s vd de mai trâiesci. Mi s'a spus, c eti la pdure .
— Pote, dar s nu lungim vorb mult. Am venit intr 'o afacere la t ine.
M miram s vii numai din prietinie. ' Spune, ce afacere te-a adus ?
— Am cetit prin diare în sptmâna trecut, c oraul îi vinde o pdure . Scii aceea, unde umblam noi la venat .
— 'apoi? — Apoi eu a voi s o cumpr. — Tu ? Pent ru ce ? Ce lips ai tu de atâta pdure ? — Precum scii, pdure am puin, acum dupâ-ce
mi-am vândut moia dela Topor, vreau s cumpr p­ dure. Pentru aceea am venit la tine s te rog s iai in- formaiuni în cestia acesta. Ca advocat ai multe dara- veri cu cei de pe la primrie i printre altele te-ai putea informa fr mult ostenel.
— Bine, bine, asta s va face, dar a vrea s fiu mai în curat cu planul acesta .
loan Marginen, Vasile Vespremian, Alecsandru Papiu, — toi pract ican i la tabl, apoi t inrul Nieolau Bîrlea de la Bla, care venise anume la Oorheiu, ca t inerimea din Oorheiu cu cea din Bla se purced în înelegere i a rmonie .
Acesta din urm, dup ce s'a luat conclusul amin­ tit, s duse la Bla i îl comunica cu blenii.
Fiind primit cu aprobare, profesorul Aron Pumnul fcu un convocator al adunrii proiectate i t inerimea studiósa din Bla, care tocmai era s plece la vatra p- rintesc pe ferule Pat i lor , copiindu-1 în sute de esem­ plare, îl lu cu sine i-1 rspândi prin ar.
Atât tinerii din Bla. cât i cei din Oorheiu i din al te pr i s respândir apoi în ara întreg, agitând pent ru adunarea proiectat.
Et cum caracterisez A. Papiu Harían rolul ti­ nerimii în acest punc t :
„Cltor i rea tinerimei de-a lungul rei te fcea s-i aduci aminte de cltoria apostolilor i de preco- nii romani , pentru-c niciri nu poi ceti în istorie o însufleire mai mare , de cum era însufleirea acestor ti­ neri aprini de dorul fericirei naiunei române . Ei fceau adevra tu l servit al preconilor romani, anun ând româ­ nilor pre tut indenea, „c se apropie diua màntuirei i pen t ru aceea tot românul credincios s se afle pe Du­ mineca Tornei în Bla la adunare , ca s in consiliu cum se scape na iunea român din lanurile strinilor".
inerea adunri i proiectate de t inerime pe Dumi­ neca Tomei n 'a fost conces din par tea stpânirii , dar s'a conces la alt termin, la 3/15 Maiu, când s'a i inut.
Condus acesta adunare de episcopi i de ali in­ teligeni români mai înaintai în verst, t inerimea a avut misiunea de a lumina i esplica poporului adunat din tote prile rei scopul i lucrrile ei i a griji de sus­ inerea ordinei.
Acesta misiune t iner imea i-a împlinit-o cu succes eminent, ér mai târdiu a artat , c dac trebuie scie în­ vârti i sabia.
i aci terminm, depunând o lacrim de mulâ- mit i r ecuno t in pe mormintele acelora din acesta brav t inerime, cari adi nu mai sunt în via.
Puinii, cari t riesc înc, pot fi mulmii , cci esemplul dat de ei toi, a fost urmat cu însufleire de generaiunile de tineri u rmtore pan a d i : el a fost i este isvorul, din care t iner imea tuturor timpurilor pote se-i ia iubire de ném înfocat i însufleire i curagiu pent ru e luptarea drepturilor poporului.
Tiner imea român dela 1848 prin iubirea, devo­ tamentul , munca i abnega ia de sine, puse în serviciul causei române , a scris cu litere neterse una dintre cele mai frümóse pagini ale istoriei némului nostru.
Silvestru Moldovan.
— Eu cred. c e destul de clar cjis. Vreau se o cumper i pace .
— Augustine fi sincer, las îneunjurrile, se vor­ bim prietinesce, dor suntem prietin din copilrie. Cred c ai avut timp destul, ca se te convingi ce om sunt. A voi se aflu dela tine totul, mai mult decât sciu e u ; a voi se . cunosc viaa ta de acum.
— Cum vii tu la aa ceva ? — Cum stai cu Lucreia ? — Tot ca pan aci. — Sper, c în curend vom juca la nunt. — La nunt pote, numai nu la a mea. — Augustine drag, spune-mi odat sincer ce vreai
tu , ce ai de gând se faci? — Nici eu nu sciu înc ce voiu face. — Scii frate, c tu me pui pe gându r i ? i-a
dice ceva, dar nici nu sciu cum se încep, cci par 'c nu mai suntem amicii de odinior cei vechi, cari îi spuneau tote secretele unul altuia. — Ne-am îns t r ina t . . . Crede-me, c de multe-ori m ' am cugetat la tine i de multe-ori am voit se îi ofer ajutoriul meu, dar n ' am îndrsnit vedendu-te aa rece. — Te-am vedut de multe- ori venind dela pdure cu puca pe umer, gânditor, cu faa trist i abtut , voiam atunci se merg la t ine,
se te întreb ce ii lipsesce, dar eri am cugetat se te las — se nu te super cu întrebri . . . Nimeni nu s'a interesat atât de tine. ca mine.
— Ii mulâmesc — dise Augustin stringend m â n a amicului seu.
— Spune-mi Augustine ce durere ai în i n i m ? De Lucreia sciu c nu îi place. Logodna ta precum a m aflat s'a fcut, numai pent ru împlinirea ultimei dorine a mamei tale. Spune-mi iubesci pe alta, i pe c ine? Dor putem face ceva.
— Las frate nu me mai întreba. Trebue se scii, c aceste sunt cetii delicate i forte strict personale . In amor sunt nenorocos. t rebuie se suport durerea pan în capet . Ce îneles ar avea se i-o mai împrtesc i i e ?
— Nu mai pot ascunde nimic, nu me las inima, iî spun dar verde ce sciu. Am audit vorbindu-se, ba mi s'a spus i mie, c tu ai sta în reiai uni de -amor cu Mriora lui Mo-T6der pdurariul . . . Sincer s îi spun. eu nu am credut i nu cred nici astdi. Cu tote c. Mriora este o fat drglae în feliul seu, i fru­ muic chiar, dar tot nu se potrivesce . . .
— Pentru ce nu, Mriora este un ânger, pricepi ? . . . S potrivesce cu ori-cine.
— Va se dic tot e ceva în lucru. (Va urma).
- o j > ! i î < » o - — • —
E P I G R A M . Ast via-i o crâncen lupt cu s&rtea tiran
Nu-i fericire, în clar caui, aci pe pment; Aeli pe o frunte senin, lucesce cunun de lauri
Mâni acel om e târît fr de mila- 'n noroiu. O. Bocea.
H O U L D E C Â R L A N I . Povestire (lin Carpati.
£7 lobul strlucitor al sorelui plana înc de-asupra mu- 1 »\ chei amei tore a unui ram vestic l Carpailor su- V f dici. De tot la vale. — pe e-— unduia deja cea al- ^ burie a seni . ce se întindea ca un spectru, ridicân-
du-se din ce în ce tot mai sus. Numai trunchiul lat al celui mai puternic colos de munte din aceste regiuni, al giganticului Paring. mai era luminat înc un moment de lucirea roietic a sorelui apunetor . . . Acesta înc se stinse, lsând loc nopii, ce cu iuel îi întinse velul întunecos. Ju r împrejur pretut indenea domnea o linite serbtoresc, majestos, er vîjeitul lin aprope amuit al pdurilor i praelor, fcea se apar linitea i mai pe- t rundetore .
Deodat începur a licri mici lumini presra te prin întunecimea nopii de var târdie. — Erau ore li­ curici ? Dar pe acest t imp nu se mai aflau de acetia, aici pe înl imi; er celce nu se afla pentru prima or aici sus, trebuia se scie , c punctele lucitore, erau de l a locuine omenesci.
Pe trunchiul masiv al Paringului nu se pote cultiva cu succes nici grâul, nici porumbul, dar pentru aceea sunt în abundan livedi de munte , poeni încânttore cu erba desâ, din care caus muntenii de pe aici sunt aprope fr escepie oieri, cari în limba poporului se numesc baci, ciobani. Maieritele lor zac risipite in dis­ tan e mari una de alta, adeseori chiar câte de o or.
Albert A m l a c h e r * )
încâ t privece aranjamentul i modul de construcie, sunt tot cam pe o form.
In mijlocul unei livedi estinse, înprejmuit de p­ duri i dumbrvi , se ridic casa de locuit, — un edi­ ficiu de lemn parter , aedat pe un fundament solid de petr , cu coperi de indile i cu o strainâ lat, ae - dat pe stâlpi. Int rând pe u, ce numai iarna o in în­ chis, dai într 'o t ind spaios. ce formez centrul ca­ sei i în care se afl vatra. La drepta se afl de regul odaia cea mare de locuit, la s tânga una mai mic sau chiar i done. înaintea casei este grdina de legume îngrdit cu zbrele, er grajdurile i urile sunt situate neregulat i la distane mari una de alta, precum i de cas.
Locurile de punat din inmediata apropiere a maierului sunt cruate cu îngrijire i numai în par te pscute, er restul se eosesce i se pstrez ca nutre
*) Pentru aceia dintre cetitorii foiei nostre, crora nu le-ar ii cunoscut acest uume, amintim, c d-1 Dr. A. Amlacher, preot evangelic ssesc în Komos (lâng Ortie) a scris o mulime de naraiuni, schie etc. cu subiecte clin viaa poporului nostru. Ele au aprut în foile: „Das Buch fur Alle", „Ilustrirte Chronik der Zeit", „îjber Land u. Meer" prin anii 1878-1882 i au fost re­ tiprite în brouri, în mai multe ediii.
Credem a face plcere cetitorilor notri traducend _ cu per­ misiunea autorului unele din ele, drept mulmit pentru interesul ce are dânsul fat de poporul român si de manifestaiile vieii lui.
Red.
pe iarn. Dup ce s'a terminat cu adunatul fânului, fânul se pune în cli mar i deprtate una de alta. Atât aici cât i la cldirea edificiilor sunt condui de principiul de a isola cât se pote obiectele, ca în caul unui incen­ diu aprindendu-se unul se nu fie periclitate i celelalte prin inmediata apropiere.
Muntenii de pe aici sunt resbunetori . Dac nu pot face inimicului alt reu, sunt gata a-i pune tciunele în ur la vre-o ocasie binevenit. Acesta o scie fie-care i de aceea se i pzesc de a înlesni vre-unui vrjma actul de resbunare .
Cea mai simit daun este perderea nutreului . Un baciu sau oier bogat are adeseori tu rme constt- tore din mii de oi i astfel ardendu-i fânul, ajunge în cea mai mare perplesitate. Acesta înse nu este unicul pericol de care este ameninat . Cel mai temut este ho­ ul de cârlani, care-1 cercetez din an în an, mico- rându-i în mod simitor produsul turmelor.
Seceriul proprietariului de turme este spre sfîr- itul verii, când sunt cârlanii grai i cu pre i se pot m â n a la târg. Din preul cârlanilor vîpdui îi pote plti
a renda pentru pscutul munilor din teri streine, unde îi in turmele preste var. i tocmai atunci se pun hoii pe l u c r u i arareori scap economii fr daun. Grania român fiind aprope, uor o ajung i t recendu-o, oile furate sunt perdute pentru totdeuna, cci gazdele de hoi le iau în primire i le aduc eri înapoi pe lâng un paa­ port , fr a se mai teme de urmrire i astfel le vând în târgul cel mai apropiat . Tot ostenela ce-i dau jan­ darmii de a-i prinde e zadarnic. Numai dac ajunge vr 'unul în mâna eranilor infuriai cari îl „esecut" fr mult ceremonie, adec îl toc în cap, mai într groz în mieii acetia, fâcându-i astfel se le t rec pofta de meserie pe câtva v reme .
Intr 'o sar, spre sfiritul verei, edeam pe un sc­ unel, în pridvorul unei case eiobânesci de felul des­ cris, — dus pe gânduri . Din gânduri fui trezit de paii greoi ai gazdei mele, de baciul Ilie, care-mi era bine cunoscut de ani de dile i în a crui cas aflasem i de as tdatâ o primire ospital dup obositorele escur- siuni prin muni.
(Va urma.) Trad. de Iulian Popescu.
D E D U C A Pe un album.
— lat ' a lbumul, te rog scrie Pent ru mine-o poesie,
Scrie adi, c mâne p l e c . . . — Nu-s poet,, i-i nebunie Se 'nvoci musele se vie,
Se te 'nspire, tu cap — sec.
Totui scr iu: „Copil drag, Fie-i calea 'n viaa 'ntreg
Btut cu trandafir i ; i albastrul ceriu cu atri Revrsat în ochi albatri
Fie-i scut de amgiri .
Er sortea, care mie Mi-e duman, fie-i ie
Bun i ocro t i tore ; Sg-i pstreze 'n netirbire Pa r t ea ta de fericire. —
Scumpa nostrâ c l tore" . Brebenel.
CARTE CU TABLOURI DE CONDEIU. S a r a a d o u a .
„Eri s'a întâmplat", aa îmi povestea luna „privind în o curte mic, care era încunjurat cu case, am v£$ut o cloc cu unsprerlece pui; o feti frumuic fcea sri­ turi împrejurul lor. Cloca cloci i îi întinse înspimân­ tat aripile, ca se îi scute'scâ puii. Atinci veni tatl co­ pilei, o sfdi, er eu plutii mai departe, fr si me~ mai cuget la acesta. Ast sar inse", cu cte-va minute mai nainte, eri privii jos în aceeai curte. Acoh era linite, dar în curend veni fetita cea mic, se furi în tcere la cotigar, trase rtesul dela ue i se" vîrî în luntru la cloc i pui; acetia începur si sbiere i s sbo're îm~
Din H. C. A n d e r s e n . * )
prtiai, er mititica s'a luat dup ei, eu vedeam curat ace­ sta, fiindc priveam prin o gaur din prete. M'am su- perat pre fetia cea rea i m'am bucurat vedend, c vine tatl seu i o sfdesce mai aspru ca ieri, prineendu-o de mân. Ea îi ddu capul înderept i în ochii ei albatri se ivir lacrimi. „ Ce faci tu aici ?" întreb el. Ea plân­ gea. „Am vrut se merg în luntru"', oise „ca se srut cloca, i se o mg de iertare pentru ieri i n'am cutesat se-i spun". Tatl srut pe frunte dulcea nevinovie i eu am srutat-o pe ochi i pe guri".
S C I R E L I T E R A R A . Dl Ion Pop Ecteyanul s'a decis a întemeia o re­
vist florclorist, urmrind ludabila inteniune, de-a aduna la un loc productele literaturei nostre poporale, prin ceea ce densul va uura mult lucrarea acelora, cari se ocup cu studii în l i teratura poporal , punendu-le la disposiie materialul de lips.
Urând succes nouei întreprinderi, reproducem anun­ ul trimis fdiei nostre :
„Steanul" va fi numele unei reviste, ce va apare din 1 Septembre a. c. odat pe lun in broure de 4—5 cole i va cuprinde literatur poporal în pros i în
poesie. Scopul acestei reviste va fi de a aduna la un loc — dupâ putin — tot materialul literaturei nostre poporale, a tât cel neapru t înc, cât i cel ce se afl împrtiat prin calendarele i foile aprute pan adi.
Cei ce cunosc valorea acestui material sunt rugai a sprigini acesta întreprindere. — Preul pe un an întreg va-fi G fi. sau 15franci. Materialul: poesii, colinde, bo­ cete, snove, poveti, mituri, ga cituri, proverbe, . a., precum i abonamentele sunt de a se trimite la red. revistei „Steanul J m F o p R e t e g a n u l
in Besztercze-Monor (Transilvania).
1?
Una i alta. C s t o r i a cu c u m n a t a . La noi. precum sciut este
nu e permis a lua in cstorie pe sora nevestei morte . Aa este asta i in Englitera, cu tote c acolo s 'au f­ cut de multe-ori încercri pentru schimbarea legii de oprelite. In luna trecut eri s'a fcut în parlamentul englez propunerea, ca se fie permis cstoria între cumnat i cumnat , dar a fost respins, acum a un- spredecea or.
In decursul timpului, de câte-ori a venit la des- batere acesta cestiune, to tdeuna s'au înirat mai multe a rgumente atât în favorul ei, cât i în contra-i. Dintre tote îns, cea mai curiosâ argumentare a fost a lordu­ lui Palmerston, care a (dis:
„Legea acesta ar fi forte de folos i binefâcetore, cci ar da posibilitatea, ca omul se se însore de dou ori i — totui aib numai o socrâ".
* * Sinuciderea ca mijloc de traiu. Pan acum n'a
sciut lumea, c i prin sinucidere îi poi câtiga mij- loce de esistin. în Paris inse omenii sunt invenioi i dintre toi de sigur cel mai invenios este- Leon Gillet, care a ar ta t lumii, c i acesta e posibil.
Dl Gillet „se sinucide" de obiceiu vara. ' Ese la pr imblare în bois de Boulogne, îmbrcat în haine se- rcciose, dar curate, îi alege un loc cu frecuenâ, aca funia de o creng i când aude pai în apropiere îi arunc latul in grumazi i se spânzur . Omenii alerg în grab i-i taie funea. „Nenorocitul" înse e le­ inat i numai într 'un târdiu îi vine în fire. La între­ brile omenilor înc nu pote rspunde, ci le scote un bilet din buzunar , pe care st scris:
„De dou dile n ' am avut ce mânca. Nu mai pot suferi miseria. Adio lume i via."
Grozav lucru, de dou cliîe se nu m â n c i ! Mai târziu „bietul om" începe a vorbi. El istori-
sesce, c a fost impiegat la o banc în provinâ ; banca a bancrota t i el a rmas fr pâne . er aici nu capt aplicaie.
— Dar ai familie ? — îl întreba omenii. — Of, am nevast i trei biai mititei, cari fl­
mânzesc i m atept se le duc pâne . Of, pentru ce nu m'ai lsat s m o r ?
Omenii s înduioazâ. Un domn mai milos îi ia plria în mân i face o colect pentru familia „ne­ fericit" i e vesel, c pote da dlui Gillet vre -o sut de franci.
: Dl Gillet plec i dup-ee perde din vedere pe ! binefctori, într vesel i uerând printre dini, în o j cafenea :
— Chelner, un absint — comand el. *
* * I s t o r i e de c r ino l in . Nu este împlinit anul, de când
s'a vestit prin lume, c un croitor de haine feme- iesci vrea se fac se învieze din mori un monstru repausat — crinolinul. La vestea acesta, precum seim, s'a revoltat opiniunea publ ic ; cu deosbire au protes­ ta t brbaii , crora s'au alturat apoi i femei multe, ba s'au format chiar i societi , ai cror membrii s 'au deobligat a nu lua în cstorie nici când o femeie, ade­ rent a crinolinului.
Oposiiunea aces ta puternic a înv ins ; crinolinul n 'a cutezat s iase la ivel. i pu tem afirma, c el mort va r mâne pe vecie, cci ori-ce încercare , ce s face de a-1 introduce, este zadarnic. Et d. e. ce au pit dilele t recute dou adepte de-ale crinolinului, dup cum scriu foile din Germania :
Pe stradele unui ora de frunte al Germaniei au ieit dilele aceste dou dame cu crinolin. Trectorii in­ teligeni le-au primit cu suris despreuitor, dar plebea i cu deosbire ucenicii de pe la prvlii, au început a le urmri , a le bajocori, a le huidui — pent ru crino­ lin. La strigatul lor s 'au adunat mii de omeni, — dar nimeni "nu cuteza s le ofere scutul. In fine au fost si­ lite s se refugieze în o bolt, de unde s'au urcat în o t rsur . O parte a publicului au urmri t cu sbierete i fluierturi i t rsura.
Acum poftim domnelor a încerca, s luai careva crinolinul pe s t r ad !
Anecdote. Un dascl cu o diplom veche.
E reu s fi i dascl, ba înc pe la sate Unde tot n tângul e pus se 'nvee carte Erau i t impuri bune, când învai cetitul Scriere, rugciune, cântri i socotitul, Dar vremurile acelea de mult s 'au s t recurat . Acum se cer mai multe c lumea 'nâ in ta t Ba chiar dela guvern s întocmesce planul Care s preface aprope în tot anul, Se cere istorie, sciine naturale , Fisic, limbi strine în scole poporale.
Adese bieii dascli mereu tot scormonesc La cri întregi de-a rândul i le rescetesc. Înva la sciine, cetesc la cea fisic. i diminea 'n scol nu sciu mai nimica. Acesta se esplicâ, c ei au învat Numai din cetire, din scris i calculat. In t impuri din vechime fisicâ nu era Din sciine naturale nimic nu se înva Acum e lucru mare , c ei la b t rânee S prind cartea 'n mâna d'a rostul s î n v e e ; Dar n 'are ce s fac, el trebuie se scie, De nu, e dat afar i scos din dsclie.
Aa-mi aduc aminte, e'un dascl reu de gur S puse s esplice in scóla din „natur" El clise : „infusorul este un dobitoc Pe care om cu ochii nu-1 vede de loc" Le spuse nu odat, dar de mai multe-ori Ce fel de animale se in de infusori, Copii toi din scola, ntângi ca pe la sate, Priveau la bietul dascl cu gurile, cscate , Dar nu era nici unul care se 'nelâg Ce spuse bietul dascl în lecia în t reg ; Ér dasclul p rovoc : „s-mi spun Petrior Ce-am dis odiniorâ, c ce e infusor?" Biatul Petrior sé scóla din edut i d ice : „elefantul, c eu nu Tarn védut!" „Ba un ntâng ca tine, vei sta la închisore V'am spus c elefantul e boul cel mai mare*.
„Deci manile pe banc i toi se ascultai Aceia, care scii în sus se v sculai. Care-mi scii rspunde la asta întrebare, Care dobitoc scii c este cel mai mare ?" Era linite mare, i numai Gligor Stroia S scol i rspunde- c : „calul dela Troia!" „Ba tu mgar cu corne i boule 'nclat, Unde 'a fost mintea când eu am espl ieat? V dau o sptmân ca timp de învat Car ' nu-mi va sci atuncea, s scii c o s-1 bat ."
„S t recem la reptile. Aceste animale De fel nu au pieiore, ci s târsc pe fole: Aadar reptil aceea s numesce Care nu pote merge ci numai se târesce, Aa de pild erpii i alte mohundee Care de fel umbletul nu pot ca s-1 învee S te vedem acuma pe tine mi Chiril C sci-mi-ai tu a spune de pild o rep t i l ?" „Sora mea cea mic nu-i reptil ore, Ea înc nu prea pote se umble pe p ie iore?" „Ba, mta i cu tine înc sunt rep t i le ! Unde i-a stat capul, n 'ai mai avea dile ! De adi în ase clile de nu-mi vei scii chiar bine Voiu smulge fr mil urechia dela tine. Rspunsurile v6stre sunt astdi de minune S t recem la alt studiu, la religiune".
„Tcei dar cu toii, s-mi spun singur Toma Ceva despre Cain i ceva despre lona ! " Toma se ridic i capul sus i-1 ine, S 'apuc i înir mai multe mai puine. El dice despre Iona c ar fi fost pescar Er despre Cain nu-i vorb, Cain a fost telhar, „Destul e, mi Tomico, din tine nu atept
Mai mult 'nelepciune. c n u eti p rea detept . Acum plecai acas, c astdi am gtat Vedea-voiu ins mâne , c ce mi-ai învat.
Ploeci, în Iun iu, 1894. 1. Cândca.
De ale casei. Despre î ng r i j i r ea p e r u l u i . (Sfîrit.) In acesta scri­
ere am cutat pe cât a fost posibil a ar ta într 'un mod practic mai mult medicamentele cele mai popora le ; de aceea dar nu las a-mi scpa din vedere i metodele cele mai poporale, de care poporul mai cu înlesnire se folosesce, cu tote c i medicina le admite fiind compuse din substane folositore. Et dar ce gsim în „Analele academiei române" Seria II. Tom. XII., „Me­ dicina Babelor" de Dimitrie P. Lupacu, membrul aca ­ demiei, la pag. 73 sub titlul „Crescerea prului" .
„Totdeuna unui bolnav de lungore, dup ce se în­ drept, îi pic prul t o t ; i pentru a face s cresc p­ rul la loc se se întrebuineze u rmtore le :
„Se iai vârfuri de muguri de plop uscai , frund de dafin, frund de ism de grdin, frund de ros- marin, grune de inupere, smân de molotru, flori de livant din tote câte 20 dramuri (sau 60 grame), i alune prjite 100 dramuri (300 grame). Aceste tote pi- sându-se bine, câte una deosebit pan ce se va face praf s se pun într 'o tingire nou spoit, cu jumta te oca unt prospt nesra t (600 grame), una litr (300 grame) vin vechiu, i s se pun la foc se fiarb bine i lin, mestecându-se mereu cu o lingur de lemn spre a nu se arde , pan va scdea vinul ; îndat s se ia t ingirea de pe foc i mestecându-se pan se va reci pe jumta te , s se strecore alifia într 'o farfurie curat printr 'o petec i se se pice în alifie un dram (3 grame) unt de cuiore sau de percament sau de mii de flori, i amestecându-se mereu pan se va s le i ; apoi s se pun într 'un borcan i se se in la r e co re ; din care s se ung pelea capului de dou sau trei ori pe sp­ tmân , splându-se to tdeuna capul cu vin ca ld ; ferin- du-se de a se spla cu leie, precum de a se pâdi i de râcel c în curând perul va cresce mai frumos de cum a fost".
„Er dac vrea, ca prul s fie i cre s pue o beic de vit pe cap în loc dc cciul, i s o in pan ce prul va fi mare i va avea un per cre pen­ tru to tdeuna" .
Dr. Elefterescu.
arad. Trei litere m fac pe m i n e ;
Cetindu-le cum s cuvine Prea uor ve vine 'n minte Cci eu merg tot înainte. Er de-a M o r s e l e cetit M'ai mânca cu toii fript, întors cetit, ve spun drept Atunci merg numa n d r e p t ;
De vei sta i judeca i 'n mijloc vei pune un „a" Prea uor m vei afla.