Este un foietaj simplu de preparat, acasa il facea mama pentru placinte - erau pufoase, aromate si foarte fine. Il puteti folosi la placinte, strudele, etc. Aici puteti vedea reteta de Placinte ca la mama acasa

IngredienteOua

1 buc Ulei de floarea soarelui

1 linguri Otet de vin

1 linguri Sare

0.25 lingurite un varf de lingurita Faina alba calitate superioara

500 g cantitatea este aproximativa, se foloseste cat ia aluatul Unt

200 g

Pasi de urmat

1

Intr-un pahar de 250-300ml se bate 1 ou. Se adauga 1 lingura de ulei, 1 lingura de otet si putina sare.

2

Peste acestea turnati apa calduta sa se umple paharul.

3

Turnati compozitia din pahar intr-un bol mai adanc, adaugati faina si framantati un aluat moalle si elastic. Cand se prinde toata faina il scoateti pe masa si framantati bine cu faina, daca este lipicios. Lasati sa se odihneasca 10-15 min, apoi il mai framantati o data, sa se uniformizeze toate cocoloasele.

Mai lasati 15 min sa se odihneasca.

4

Intindeti cu facaletul o foaie subtire si rotunda, sa fie cam de 2mm grosime. Ungeti cu jumatate din cantitatea de unt (acesta trebuie sa fie neaparat moale, la temepratura camerei), distribuiti sa fie uns bine peste tot. Apoi rulati aluatul.

5

Aceasta rulada o faceti sub forma de melc si puneti la frigider 30-40 de min,

6

Dupa jumate de ora scoateti aluatul din frigider, il mai intindeti o data foaie subtire si ungeti cu cealalta cantitate de unt.

7

Aluatul il rulati din nou si lasati la frigider inca 30-60 de min, timp dupa care il puteti folosi la placinte. Eu de obicei il pregatesc seara si fac placintele dimineata, daca am timp.

Pofta Buna!

Cantitate:1 kg (ies cam 20 de placintutze )

Timp de preparare:120 min

Dificultate:mediu

Timp total de pregatire:120 minUmpluturi Nota 5 (3 voturi)

*****5 3 Nota {0} ({1} votu

Aceste placintutze le facea mama acasa la cuptor de lemne, erau pufoase, moi, foarte gustoase si miroseau usor a unt. Am zis sa reproduc reteta si pentru site, aluatul de la placinte il puteti face foarte usor in casa si folosi ca un foietaj rapid la alte retete. Am dat si exemplu de cateva umpluturi de placinte, mai jos, in pasii retetei. Cantitatile care le-am dat la fiecare tip de umplutura sunt cam pentru 20 de placinte - aveti grija daca vreti sa faceti placinte mai putine, micsorati cantitatile respectiv.

SemipreparateFoietaj de casa - reteta rapida

1 buc Eu am folosit cate o buc de aluat pentru fiecare umplutura

IngredienteCartofi

1 kg Telemea de vaca

300 g Ceapa alba

4 buc Branza de vaci

1 kg Oua

3 buc Varza alba

1 kg Ulei de floarea soarelui

100 ml

Pasi de urmat

1

Pregatiti aluatul de foietaj conform retetei de Foietaj de casa - rereta rapida. Desfaceti rulada de aluat si o presarati bine cu faina.

2

Taiati bucatele din rulada, cam de 1,5 cm grosime, le turtiti putin prin faina si le dati forma rotunda cu facaletul. Trebuie sa fie cam de 2 mm grosime.

3

Acum despre umpluturi: Aceasta este umplutura de varza - caliti varza taiata marunt imrepuna cu 1 ceapa, pana scade apa si se inmoaie varza. Apoi adaugati sare si piper dupa gust, lasati sa se raceasca si este gata de pus in placinte.

4

Umplutura de cartofi: Cartofii se fierb in coaja, cam 40 de min - apoi se racoresc cu apa rece si se curata de coaja, Se maruntesc bine cu ustensila de facut piure si se lasa sa se raceasca. Important sa-i maruntiti cat sunt fierbinti! Apoi se adauga telemea de vaci maruntita, se calesc 2 bucati de ceapa in ulei si se adauga tot acolo. Adaugati sare si piper dupa gust, amestecati bine.

5

Umplutura de branza: Branza de vaci se amesteca cu 3 oua, ceapa alba sau verde taiate marunt si sare. Umplutura de branza pentru placinte trebuie sa fie usor sarata, la prelucrarea termica isi vor mai pierde din sare si vor fi taman bune.

6

Acum sa vedeti cum se formeaza placintele - In mijlocul aluatului se pune umplutura.

7

Se prind marginile opuse.

8

Aici la fel.

9

Apoi lipiti toate colturile.

10

Dupa ce formati placinta, o turtiti usor si puneti intr-o tava de cuptor, unsa cu ulei sau acoperita cu hartie de copt. Pe poza vedeti cum se pun, nu trebuie sa lasati mult spatiu intre ele.

11

Le puneti la cuptor, la foc mediu, pana se rumenesc bine.

12

Apoi le scoateti pe o farfurie si le lasati sa se racoreasca usor. De obicei placintele cu varza sunt bune mai reci, cele cu branza trebuie sa fie calde iar cele cu cartofi fierbinti.

Succes si Pofta Buna!

Cantitate:2 kg (20-25 placintutze)

Timp de preparare:120 min

Dificultate:mediu

Mere in foietaj

printeaza cu pozeprinteaza fara pozeComment / View comments 5Share on twitterShare on myspaceShare on emailMore Sharing ServicesNota 5 (2 voturi)

*****

Asta-i desertul meu preferat, ma gandesc cum de nu l-am postat pana acum pe site - chiar mare pacat sa nu-l incercati. Sunt ca niste adevarate bombe aromate, cu interior fraged si exterior crocant. La noi de obicei se termina foarte repede, sunt prea putine de fiecare data :)

Perfect este sa le faceti cu foietaj de casa, dar merge si cel din comert - va pregatesc o reteta foarte detaliata cu aluatul de foietaj clasic, o bunatate si delicatesa adevarata.

IngredienteAluat foietaj(frantuzesc)

800 g poate sa va trebuiasca mai putin sau mai mult in functie de cantitatea de mere Mere

1 kg cantitatea variaza in functie de cate vreti sa faceti si cat aluat de foietaj aveti Zahar

100 g Scortisoara

0.5 lingurite Oua

1 buc

Pasi de urmat

5 2 Nota {0} ({1} votu

1

Merele se spala si se curata de cotor.

2

Foietajul se taie patrate cam de 10 cm pe laturi - dar totul depinde si de marimea marului - si pe fiecare se pune cate un mar.

3

In mijlocul fiecarui mar si pe langa el se presara zahar si scortisoara. Puneti mai mult sau mai putin in functie de cat de dulce va place.

4

Si acum imbracam merele in aluat - se ridica unul din colturile patratului deasupra marului si se lipeste bine.

5

Urmeaza al 2-lea colt de patrat - il ridicati si lipiti peste primul.

6

Apoi al 3-lea colt.

7

Si ultimul colt al patratului, lipiti bine si aveti grija sa fie cat mai bine inchis marul.

Daca puneti prea putin aluat si il intindeti, la coacere se va rupe si va fi mar pe aluat nu mere in aluat - deci incercati sa faceti patratele putin mai mari sa fie aluat suficient pentru a imbraca merele.

8

Astfel imbracati toate merele si le puneti pe o tava de cuptor unsa cu putin ulei.

9

Ungeti merele cu ou batut si le puneti la cuptor preincalzit la 200 de grade cam pentru 1 ora.

10

Daca foietajele se rumenesc repede dar inca nu sunt gata merele inauntru, deasupra puneti o folie de aluminiu - sa nu bronzati prea tare foietajul.

11

Incercati cu un cutit daca merele s-au facut, le scoateti din cuptor si lasati putin sa se racoreasca.

12

Serviti merele presarate cu zahar pudra deasupra si optional cu crema de vanilie - eu nu am mai facut aici, s-au mancat prea repede:)

Pofta Buna!

Aluat pentru tarte 1

printeaza cu pozeprinteaza fara pozeComment / View comments 2Share on twitterShare on myspaceShare on emailMore Sharing ServicesNota 0 ( voturi)

*****

Este una dintre multele variante de aluat pentru tarte. Aceasta reteta este destul de buna, pe viitor voi mai testa si alte combinatii sa vedem care este optima.

IngredienteGalbenus de ou

1 buc

0 0 Nota {0} ({1} votu

Faina alba calitate superioara 250 g

Unt 125 g

Sare 10 g

Un varf de cutit Apa

50 ml

InstrumenteForma pentru tarte din aluat framantat

La mine aceasta forma este de 32 cm si am facut portie dubla de aluat. Recomand sa folositi forme de 26-28 cm diametru.

Pasi de urmat

1

Pregatiti ingredientele pentru reteta.

2

Se freaca bine untul cu faina, se adauga galbenusul de ou, sarea. Apoi pentru a forma aluatul final, turnati putin cate putin apa, pana aluatul este de consistenta normala, sa nu se lipeasca de maini.

Nu este neaparat sa folositi toata apa.

Atentie! Aluatul din poza l-am facut cu o cantitate dubla de ingrediente, pentru ca forma de tarte este mai mare. In mod normal folositi cantitatea de ingrdiente din reteta.

3

Forma pentru tarte se unge cu putin ulei sau unt.

4

Din aluat se intinde o foie de dimesiunea formei de tarte, se pune in tava si se aranjeaza cu mana, sa se plieze bine pe margini.

Tava cu aluatul intins se poate pune la frigider pentru o jumate de ora, eu de data aceasta nu a pus-o pentru ca nu am avut timp. Nu am observat mari deosebiri.

5

Pentru ca aluatul de tarta sa nu se stranga la copt si sa nu se deformeze(aceasta este marea problema a aluatului pentru tarte), pe aluatul intins se pune folie de aluminiu, asa cum vedeti in poza.

Se pune la cuptor pentru 20 min, inainte cu 5 min scoateti folia de aluminiu, sa se coaca un pic mai bine si parte de sus a tartei.

6

Scoateti din cuptor, lasati putin sa se raceasca si il puneti pe un platou pentru a lucra in continuare cu umplutura pentru tarta.

Spor la Treaba

Cum se face foietajul Acest tip de aluat se foloseste la strudel si la pateuri. Iata cum se face

foietajul:

1. Cerne pe planseta 500 g faina si adauga 1 lingurita de sare si 50 g unt

bucatele.

2. Amesteca cu varful degetelor, adauga treptat 250 ml apa si amesteca,

apoi framanta aluatul.

3. Fa o bila din aluat si pune-o in frigider pentru 1 ora, infasurata in folie.

4. Intinde cu sucitorul 500 g unt intre 2 straturi de folie.

5. Tapeteaza cu faina planseta de lucru si intinde o foaie de aluat de doua

ori mai mare decat bucata de unt.

6. Pune untul pe jumatate din foaia de aluat, mai intinde putin cu sucitorul,

apoi trage partea libera a aluatului peste unt si lipeste bine.

7. Intinde iarasi aluatul cu sucitorul.

8. Pliaza foaia de aluat spre centru, apoi inca o data, ca sa rezulte 4 straturi

de foi.

9. Infasoara aluatul in folie si pune-l la frigider 15 minute.

10. Repeta pasul 8 de inca doua ori, de fiacare data punand apoi aluatul

inapoi in frigider pentru alte 15 minute.

11. Intinde din aluat o singura foaie pe planseta tapetata cu faina, decupeaza

fasii si mai da la frigider inca 15 minute. Se poate coace in cuptorul incins

aproximativ 25 de minute.

12. Aluat foietaj – Placinta cu branza si urda

13. 3 iunie, 2009 in categoria patiserie

14.

15. Daca ar trebui sa numesc acel “ceva bun” caruia imi este cel mai greu sa ii rezist, care face sa imi vibreze papilele de fiecare data, categoric ar fi foietajul, in mod clar una din pasiunile mele culinare cele mai arzatoare. Cred ca oricine agreaza, macar uneori, o placinta din aluat fin-crocant, care se desface in foite, contrastand placut cu umpluturi bogate. Datorita preferintei mele speciale pentru foietaje, am cautat mereu si mereu tehnici de a-l face mai accesibil – fara atatia timpi de asteptare, fara atatea impachetari succesive. Asadar, dupa indelungi experimente din care unele nu cu cele mai fericite rezultate, azi sunt in masura sa va propun o reteta de aluat foietaj ce se va desface in mii de foite (aici am exagerat, are exact 81 de straturi :P ), minunat de fin, ce se topeste efectiv in gura, pe care il puteti face atat cu umplutura dulce, cat si sarata, si care nu implica nici pe jumatate efortul pe care il necesita un aluat foietat clasic.

16.[18.]

Ingredientele pozate mai jos sunt in catitate dubla – pentru ca am facut, din acelasi aluat, atat o placinta sarata cat si asa numita “șaum-pita”, adica o placinta cu foi de foietaj si umplutura de spuma de capsuni.

Ingrediente pentru 2 foi de aluat:

2 galbenusuri 400 de grame de faina 000

1 praf de sare 100 ml apa minerala carbogazoasa 125 ml iaurt gras

Pentru impachetat:

175 grame de unt sau margarina (eu am folosit margarina “Unirea”) 30 de grame de faina

Pentru umplutura am amestecat omogen urmatoarele:

500 de grame de branza sarata 500 de grame de urda dulce 1 legatura de marar fin tocat 5 oua

Preparare:

Din galbenusuri, apa minerala, praful de sare, iaurt si 400 de grame de faina se framanta un aluat neted si elastic (daca e nevoie se adauga 1-2 linguri de faina). Aluatul se aseaza pe planul de lucru uns cu ulei si se imparte in 2 parti egale (eu am impartit in 4 pentru ca, repet, am facut 4 foi).

Margarina sau untul se framanta cu faina (30 de grame) pana la incorporarea acesteia – faina nu are alt rol decat de a face mai buna aderenta grasimii la

aluat.

Se ia o parte de aluat si se intinde pe planul de lucru uns cu ulei intr-o foaie

patrata:

O jumatate din cantitatea de unt sau margarina se distribuie uniform pe toata suprafata foii, apoi se cresteaza cate doua taieturi pe fiecare din

laturile patratului, fara a le desprinde complet:

Se pliaza catre mijloc – mai intai patratele mai mici din colturi:

De fiecare data se acopera cu partea opusa celei pliate anterior:

Odata colturile adunate la mijloc, se continua plierea cu patratele ramase pe mijlocul laturilor, de fiecare data acoperind un patrat deja pliat cu opusul lui:

Fiecare bucata de aluat impachetata se aseaza pe o tava cu partea spre care s-au facut plierile in jos, se infoliaza si se lasa 15 minute la frigider:

Dupa 15 minute se aseaza pe planul de lucru bine uns cu ulei, cu partea pe care s-au facut plierile in sus, se unge usor (cu pensula) cu ulei si aceasta suprafata si se intinde aluatul din nou in forma patrata, efectuand crestaturi indentice:Pentru a intinde, incepeti prin a presa cu sucitorul pe mijlocul “pachetului”, apoi rotiti sucitorul, presand usor.

Se unge cu jumatatea de margarina sau unt ramasa si se pliaza identic ca prima data; se da la frigider pentru aproximativ 30 de minute.Dupa trecerea acestui timp se intinde aluatul (la fel cu a doua pliere, ungand cu ulei planul de lucru) in foaie de dimensiunea ceruta (eu am facut placinta intr-o tava de

40/28 cm). Am rulat foaia pe sucitor si am derulat sucitorul deasupra tavii, asezand

astfel aluatul la locul lui:

Am perforat din loc in loc cu furculita (ca sa nu se umfle exagerat la copt) si am asezat deasupra umplutura:

Am asezat deasupra a doua foaie si am taiat placinta cruda in bucati de dimensiunea dorita, apoi am finisat cu galbenus de ou:

Am introdus placinta in

cuptorul preincins la 200 de grade si am copt-o pana s-a rumenit frumos (45

– 50 de minute).

Sectiuni:

Covrigi cu branza si cascaval16 iulie, 2012 in categoria patiserie

Tradiționali și foarte savuroși, covrigii sunt printre cele mai îndrăgite gustări sau aperitive românești, fie că sunt covrigi opăriți, covrigi pufoși sau fragezi, covrigi cu chimion sau cu cașcaval. Mai știu de existența unui fel de covrigi tari ca iasca, dar și aceia au fanii lor, chiar dacă mie mi se par inadmisibil de uscați și cumva împietriți. Reteta de covrigi pe care v-o propun azi este foarte, foarte ușor de făcut, covrigeii ies fragezi, sfărâmicioși doar atat cât trebuie, gustoși și nemaipomeniți lângă un pahar de bere bună. Sunt sigură că o să vă placă și că mulți veți încerca rețeta de covrigi, însă înainte

de a ne apuca de treabă vreau să vă mai spun ceva: în curând începe olimpiada și această rețetă de gustare bună de ronțăit în fața televizorului este prima dintr-o serie pe care vreau sa o dedic acestui eveniment. Fie să fie cu noroc si echipa de gimnastica a României, echipa de scrimă, cea de natație, de atletism, de canotaj și toti sportivii români calificați la olimpiada să ne facă multe, multe bucurii, că noi ne pregătim să-i urmărim!

Timp de pregatire: 00:45 oreTimp de gatire: 00:15 oreTimp Total: 01:00 oreNumar portii: 3 taviGrad de dificultate: usor

Ingrediente covrigi:

250 de grame de unt 125 de grame de telemea rasa (sa nu fie foarte uscata) 125 de grame de branza de vaci (bine stoarsa de zer) 250-275 de grame de faina 1 lingurita rasa de sare (numai daca telemeaua nu e foarte sarata, caz

in care nu se adauga sare suplimentar) 1 ou batut pentru uns 50 de grame de cascaval razuit pe razatoarea fina pt. presarat (se pot

presara si cu susan, chimion, mac etc.) in plus, faina pt. presarat planul de lucru

Preparare:1. Untul, branza de vaci, telemeaua rasa si sarea (daca se foloseste) se pun intr-un castron potrivit pt. mixer (poza 1).2. Se mixeaza ingredientele amintite pana se formeaza o crema (poza 2).3. Se adauga faina (poza 3- in functie de calitatea fainii poate sa fie nevoie de 1 lingura de faina in plus).4. Se framanta rapid, indiferent daca se va face framantarea mecanic sau manual, doar atat cat sa se lege aluatul (poza 4).5. Aluatul se prezeaza intr-o forma de bila si se infasoara in folie alimentara (poza 5). Se da aluatul la frigider cel putin jumatate de ora, ideal ar fi 2-3 ore.

Dupa trecerea timpului de odihna, se aprinde cuptorul si se fixeaza la 190 de grade Celsius.Aluatul se imparte in 2 bucati egale, dintre care una se infasoara la loc in folie si se pune la frigider, cealalta se intinde cu sucitorul pe planul de lucru bine presarat cu faina pana la o grosime de 4-5 mm. Se decupeaza cu o forma speciala pentru covrigi (daca nu aveti forma, li se poate da si alta infatisare, de exemplu de saratele).

Resturile care cad de la decupare se aduna la un loc, se intind din nou in foaie si se decupeaza, rezultand alti covrigi.Covrigii formati se aseaza intr-o tava cu hartie de copt, se ung cu ou batut si se presara cu cascavalul razuit pe razatoarea fina. Se coc in cuptorul preincins la 190 de grade timp de 12 minute, pana cand covrigii devin aurii (nu se lasa sa se arda).

Se lasa sa se raceasca apoi se mananca… hm, cu pofta cam prea mare, ca-s exact

ca semintele, iei unul si parca tot ai mai lua :)) !

Din cantitatile de mai sus ies 3 tavi de covrigi de aproximativ 7×4 cm., parca insuficienti fata de pofta degustatorilor.O alta reteta de covrigi sarati, deliciosi si pufosi: Covrigi sarati sarbesti

Saratele24 aprilie, 2012 in categoria patiserie

Sărățele românești, cu cașcaval sau telemea, cu chimion sau cu mac, perfecte cu o țuică bună, cu vin, cu bere sau…ca atare. In ultimii ani, acest aperitiv pe cât de simplu și de ieftin, pe atât de gustos, a cam pierdut teren

în fața saleurilor din aluat foietaj cumpărat, mult mai rapide și mai ușor de făcut, dar nici pe departe atât de gustoase ca și sărățeaua națională. Unde mai pui că sărățelele noastre au cam 40% grăsimi față de foietajul cumpărat, care are un raport de 1:1 între făină și grăsimea folosită. In plus, sărățelele noaste au o consistență perfectă, crocante fără a fi tari, ușor sfărâmicioase când le muști, gustoase… au un singur defect, sunt exact ca semințele, când iei una, cu greu te mai poți opri! Nu știu cum de am omis să public până acum rețeta de sărățele, dar in urma cererilor unor cititori, am hotărât să indrept greșeala făcută. Iată-le:

Timp de pregatire: 00:45 oreTimp de gatire: 00:15 ore

Timp Total: 01:00 oreNumar portii: 12 portiiGrad de dificultate: usor

Ingrediente Sărățele:

400 de grame de faina 250 de grame de unt sau 180 de grame de untura sau 100 de grame

de unt si 100 de grame de untura 150-200 de grame de iaurt (in functie de calitatile fainii, poate sa fie

necesar mai mult sau mai putin) 25 de grame de drojdie 1 lingurita de zahar 1 lingurita de sare 1 lingurita de chimion macinat

in plus:

1 ou pentru uns saratelele pe deasupra faina pentru presarat planul de lucru cascaval ras, telemea mai uscata rasa sau chimion pentru presarat pe

deasupra

Preparare:

Saratelele se fac atat de usor si rapid, incat efortul de a merge pana la magazin dupa un aluat de cumparat este mult mai mare. Dupa cum ati observat, la grasimea incorporata in aluat am dat 3 variante: cu unt sunt bune, fine si gustoase, daca folositi untura vor fi foarte fragede, iar ultima varianta, pe care am folosit-o si eu, dupa parerea mea e cea mai buna, vor avea atat un gust usor lactat de la unt, cat si un plus de fragezime de la untura.

Se cantareste faina intr-un castron incapator si se adauga grasimea rece (unt sau/si untura, repet, eu am folosit 100 gr. unt + 100 gr. untura) taiata in bucati (poza 1). Drojdia se freaca intr-un castronel cu zaharul pana se lichefiaza (poza 2). Grasimea se incorporeaza rapid, cu varful degetelor, in faina, fara a insista prea mult, doar pana la obtinerea unei texturi nisipoase, apoi se adauga sarea si chimionul macinat (poza 3). Se adauga drojdia lichefiata si iaurtul, la inceput 150 de grame (poza 4), daca va mai fi nevoie se va mai adauga in timpul framantarii. Se framanta foarte rapid, doar 3-4 minute, cat sa se omogenizeze totul; textura aluatului trebuie sa fie mai degraba tare, in orice caz mai densa decat a unui aluat de paine, de aceea

nu se pune tot iaurtul de la inceput, daca mai e nevoie, se mai adauga cate 1/2 de lingura (poza 5). Aluatul neted se modeleaza intr-o bila (poza 6) care se acopera cu un servet si se lasa la temperatura bucatariei timp de 20 de minute.

Dupa trecerea timpului de odihna, se porneste cuptorul si se fixeaza la 180 de grade Celsius.

Aluatul se intinde cu sucitorul intr-o foaie dreptunghiulara de ~3 mm. grosime (eu am impartit aluatul in 2 si am facut atat cu cascaval, cat si cu chimion). Se decupeaza saratele late de 1,5 cm. si lungi… dupa dorinta fiecaruia. Pentru a le decupa se poate folosi rola de patiserie sau, in lipsa, un cutit infainat mereu.

Oul se bate cu furculita si se ung bine saratelele pe suprafata, se presara apoi cu ce doreste fiecare.

Se aseaza in tava acoperita cu hartie de copt cu o mica distanta intre ele (nu vor creste mult la copt, in niciun caz nu se vor lati, dar e bine sa nu fie lipite intre ele pentru ca nu vor mai fi la fel de crocante). Rezulta 2 tavi.

Se dau la copt cele 2 tavi pe rand, in cuptorul deja incins la 180 de grade Celsius. Timpul de coacere este 15-20 minute la o sarja, trebuie sa fie rumene, fara a le arde.

Se lasa sa se raceasca si se degusta dupa plac, atentie doar la apetit! Saratele rezista vreme indelungata intr-o cutie de caston, asezata la loc racoros. Doar sa apuce vremurile alea… O sectiune:

Perindarile mele de-a lungul si de-a latul Banatului meu drag m-au dus acum cativa ani in satul Murani, situat intr-o zona colinara de o frumusete patriarhala, un sat mic, cu ulite pietruite, umbrite de magrini (salcami) si de nuci, cu case traditionale si cu un somptuos conac inconjurat de stejari seculari. Am fost vrajita de toata aceasta frumusete, unde mai pui ca era si Ruga satului, sarbatoarea hramului bisericii, care se sarbatoreste la noi in Banat in fiecare casa din comunitate cu mare fast, cu muzica bănățeană (asa se explica prezenta mea acolo), cu mancare buna si imbelsugata si cu multe prajituri. O doamna a carei pricepere se pare ca este recunoscuta si respectata de toata comunitatea, a fost desemnata sa faca prajituri pentru oaspetii cei mai de seama. Asa am avut sansa sa gust aceste cornulete pentru prima data, fragede de se topesc in gura, un aluat care se desface in foite fine, ce mai, dupa ce mananci unul, nu te mai poti opri! I-am cerut doamnei reteta cornuletelor si, spre rusinea mea, am crezut ca nu mi-a dat-o corecta, mi se parea ca nu au cum sa fie atat de fine, foietate si fragede, printr-o modalitate atat de simpla de preparare. Dupa o vreme, mi-am luat inima-n dinti si-am zis “fie ce-o fi”, am probat reteta asa cum o primisem de la doamna cea iscusita si m-am convins de priceperea si bunele dumneaei intentii, primisem o reteta de cornulete exceptionale! Cu mare

drag, in zi de Mos Nicolae si inaintea Sarbatorilor Craciunului vreau sa impartasesc cu voi aceasta reteta de cornulete fragede, foarte potrivita pentru platourile de prajituri pentru Craciun.

Cornulete fragede

Ingrediente:(rezulta 60 de bucati de marime medie, se pot face si mai multe sau mai putine, in functie de dimensiunea care li se da, din aceleasi ingrediente)

125 de grame de osanza de porc cruda, macinata 4 galbenusuri 100 de ml. de iaurt (reteta originala era cu smantana, mi s-a parut ca

are deja multa grasime si a iesit si asa) 1 praf de sare 1 lingura cu esenta de vanilie faina cat cuprinde pentru un aluat potrivit de tare (250-300 de grame,

in functie de calitatea fainii) umplutura dupa gust: gem consistent, acrisor, de prune, macese,

caise, nuca macinata amestecata cu bezeaua albusurilor ramase, rahat etc.)

faina pentru presarat planul de lucru zahar pudra vanilat pentru presarat

Intr-un castron, se pune osanza macinata, rece, impreuna cu sarea, galbenusurile si esenta de vanilie (poza 1). Se mixeaza pana cand se

omogenizeaza complet (poza 2). Se adauga iaurtul si mixeaza inca 2-3 minute (poza 3). Se adauga cateva linguri de faina si se incorporeaza la inceput cu mixerul pe viteza mica, apoi se adauga treptat toata faina si se incepe sa se framante rapid. Cantitatea de faina, dupa cum am specificat in lista ingredientelor, poate varia usor in plus sau in minus in fucntie de marimea galbenusurilor. Se framanta rapid, fara a insista prea mult (daca se framanta in exces nu vor mai fi atat de fragede cornuletele) pana cand se formeaza un aluat care se desprinde de pe maini (poza 4).

Aluatul se infoliaza cu folie alimentara si se da la frigider pentru aproximativ 15-20 de minute.Intre timp se porneste cuptorul si se seteaza la 190 de grade Celsius.Aluatul racit se imparte in doua si se intind, cu ajutorul sucitorului, doua foi subtiri (3-4 mm.), pe planul de lucru presarat cu faina. Aluatul se imparte in patratele de aproximativ 8-9 cm. latura si pe fiecare se aseaza umplutura dorita.

Unul dintre colturile patratului se aduce catre coltul opus, acoperind umplutura si presand usor in jurul acesteia, apoi se rasuceste formand cornuletul. Se aseaza pe doua tavi (cresc mult la cuptor) care nu e necesar sa fie unse cu nimic .Cornuletele se coc in cuptorul preincins la 190 de grade Celsius timp de 20-25 de minute, pana devin aurii; eu am copt ambele tavi deodata folosind functia ventilata si schimband tavile intre ele la finalul coacerii, dupa ce au trecut aproximativ 20 de minute, ca sa prinda un pic de culoare si cornuletele de pe tava asezata in partea inferioara.

Observati cat sunt de fragede:

Cornuletele se tavalesc cat sunt fierbinti in mult zahar pudra vanilat, se lasa sa se raceasca si apoi se servesc. Sunt minunate la cafea, langa un ceai sau un pahar de lapte, dar la fel de mult va vor placea si langa o cana de vin fiert.Un Mos Niculaie binecuvantat si incarcat de daruri!

Cornuri pufoase cu unt

Iata ca a trecut deja o saptamana de cand v-am adresat intrebarea Ce reteta buna de mancat cu lapte ati dori sa pregatesc pentru voi?. Va

multumesc mult ca ati raspuns intr-un numar atat de mare sondajului, s-au inregistrat 421 de voturi dintre care 204 au ales reteta Cornuri pufoase cu unt. Clar, nu-mi puteam permite sa pierd timpul, a fost dorinta voastra sa

vedeti aceasta reteta de cornuri publicata pe blog asa ca am trecut rapid la framantat, ca doar nu era sa va tin cu cana de lapte pregatita asteptand

dupa cornurile mele! Cornurile astea, cu un gust exceptional de bun si care au in ele nu doar unt, ci tot ce e mai bun in lapte – iaurt, smantana – merita

facute de fiecare dintre voi. Sunt convinsa ca vor fi incantarea familiei voastre, un mic dejun sau gustare perfecta (si consistenta). Nu sunt deloc

greu de facut, e nevoie doar de putina rabdare, da’ nici aia prea multa.

Ingrediente:(pentru 24 de cornuri – dar se pot modela si mai mari, rezultand mai putine, respectiv mai mici, rezultand mai multe)

1 kilogram de faina 150-160 de ml. de lapte caldut 25 de grame de drojdie proaspata 1 lingurita de miere de albine 2 lingurite de sare 1 1/2 lingurita de praf de copt 300 de grame de iaurt (eu am folosit sana) 150 de grame de smantana acrisoara 100 de ml. de ulei 150 de grame de unt (nu trebuie sa fie din cel foarte gras, ajunge cu

65% grasime) in plus: ulei pentru uns planul de lucru, umpluturi dupa plac, daca

hotarati sa le faceti umplute

Pentru inceput, se amesteca intr-un castronel 75 de ml. de lapte caldut cu drojdia, mierea de albine si 3 linguri de faina din cantitatea totala. Se lasa intr-un loc caldut, ferit de curent (ideal este cuptorul incazlit la 40 de grade Celsius) pana cand creste si face basici.

Faina ramasa (1 kilogram minus cele 3 linguri folosite pentru plamadeala) se amesteca cu sarea si praful de copt apoi se cerne intr-un castron.

Eu am pregatit aluatul la masina de paine pe programul de framantare de 15 minute: am pus in cuva masinii iaurtul, smantana, uleiul, restul de lapte caldut si drojdia activata (poza 1), apoi am adaugat faina (poza 2). Am pus la framantat supraveghind daca nu mai e nevoie sa adaug cate o lingura de lapte cald sau dimpotriva de faina, ajustand consistenta aluatului (nu a fost nevoie, tineti cont insa ca anumite tipuri de faina se pot comporta diferit asa ca e bine sa fiti pregatiti sa interveniti adaugand nu mai mult de o lingura de lapte sau de faina o data, pe rand, pana la obtinerea consistentei dorite). Aluatul trebuie sa fie molcut, neted, nelipicios si sa formeze deja basici la finalul framantarii. Se pune aluatul framantat bine intr-un castron presarat cu putina faina (poza 3), se acopera cu 2 servete de bucatarie incalzite si se aseaza intr-un loc caldut, cu temperatura constanta (in cazul meu, cuptorul incalzit la 40 de grade Celsius, va recomand sa procedati la fel). Dupa jumatate de ora, aluatul trebuie sa fi crescut incat sa-si fi dublat volumul (poza 4).

Odata crescut, aluatul se impinge cu pumnii inapoi in castron, framantand usor de 1-2 minute. Se acopera din nou cu servetele si se pune iarasi la crescut.

Cand isi revine la dimensiune mai sa iasa afara din castron (inca vreo jumatate de ora) aluatul este gata.

Se rastoarna aluatul pe planul de lucru uns cu o pelicula fina de ulei.

Se aplatizeaza aluatul cu palmele si se imparte in 4, formand 4 mingiute care se ung usor cu ulei de suprafata si se acopera cu 2 servete de bucatarie, lasandu-le sa se odihneasca inca jumatate de ora pe planul de lucru.

Dupa jumatate de ora, mingiutele trebuie sa fi crescut. Din fiecare se intinde cu sucitorul cate un disc (grosimea aluatului sa fie de 1/2 – 1 cm.) care se unge bine cu unt topit, dar nu fierbinte.

Se lasa discurile pe planul de lucru pana cand untul prinde o pelicula solida la suprafata.

Se taie discurile cu un cutit foarte bine ascutit in bucati cat de mari se doreste (eu am taiat fiecare disc in 6, obtinand 24 de cornuri).

Se ruleaza tringhiurile obtinete de la baza spre varf formand cornurile. Daca doriti sa adaugati o umplutura (rahatul se potriveste tare bine) acum este momentul sa o faceti. Cornurile se aseaza in tava acoperita cu hartie de copt (eu le-am pus in doua tavi cu spatiu destul de mare intre ele, se poate si intr-

o tava, dar atunci vor fi inghesuite si vor trebui desprinse unele de altele dupa copt).

Se lasa sa creasca 25-30 de minute in tava, apoi se coc in cuptorul preincins la 200 de grade Celsius pentru 15-20 minute (pana se rumenesc). Imediat ce se scot din cuptor, cornurile fierbinti se ung cu untul topit ramas. Lasati untul sa se scurga deasupra lor, se va topi si va patrunde in coaja cornurilor, dandu-le un gust minunat si un aspect finisat al suprafetei.

Cornurile unse cu unt se lasa sa se raceasca in tava. Daca doriti o coaja foarte moale, acoperiti usor cu 2 servete de bucatarie, daca nu, lasati-le sa se raceasca descoperite, vor avea o coaja subtire, fin-crocanta si un interior incredibil de pufos.

Asa arata cornurile in sectiune:

Dupa cum va spuneam, micul dejun devine un rasfat cu acest cornuri cu gust bogat si un pahar de lapte:

Daneze – danish pastry – tot un fel de croissants21 iunie, 2011 in categoria patiserie

“Danish Pastry” – aluatul danez – este un aluat dulce care a devenit foarte raspandit si agreat in Danemarca si Scandinavia. S-ar parea ca aluatul de croissant si cel danez s-au desprins si evoluat din aceeasi origine vieneza. Ambele sunt aluaturi dospite-foietate, cel danez, la fel de fin, difera de croissant prin aceea ca este dulce (asemanator unui aluat de cozonac); impachetarile succesive cu unt sunt aproximativ identice in cazul ambelor aluaturi. In ce ma priveste, nu este prima data cand imi incerc puterile cu acest aluat, ii rasfat destul de des pe ai mei cu minunate cornuri crocante si

pufoase in acelasi timp sau cu alte specialitati umplute ba cu vanilie, ba cu ciocolata, cu gem, rahat sau ce au ei pofta, aluatul de daneze este foarte versatil si se potriveste cu felurite umpluturi. Motivul pentru care reteta nu a fost consemnata pana acum pe blog este ca mi s-a parut destul de anevoios sa fac atatea poze si sa scriu o postare in care sa le includ pe toate… procedeul este destul de laborios, dar cine se incumeta o data, dupa aceea il va reusi fara mari batai de cap. Si merita efortul, pentru ca rezultatul este spectaculos.

Ingrediente:pentru aluat:

600 de grame de faina 5 galbenusuri 4 linguri de zahar 1 varf de cutit de sare 40 de ml. de ulei 15 grame de drojdie proaspata 28-300 de ml. de lapte caldut

in plus:

faina pentru presarat planul de lucru

pentru impachetat:

250 de grame de unt

umplutura:

nutella, crema de vanilie, gemul preferat, rahat etc.

Precizare: am folosit penru aluat ingredientele de mai sus, cu cele 5 galbenusuri, pentru ca imi ramasesera prin frigider si ma grabeam sa le folosesc la ceva; altadata am facut aluatul pentru daneze folosind urmatoarele: 20 grame de drojdie, 600 grame faina, 1 ou intreg, 50 grame unt, 80 grame de zahar, 250 ml lapte – cu rezultate identice, doar caau iesit

ceva mai albe, nu au fost atat de intens colorate in galben in textura aluatului.

Preparare:Drojdia se freaca cu 1 lingura de zahar intr-un castronel si se dizolva in cateva linguri de lapte. Se lasa la temperatura bucatariei, intr-un loc ferit de curent, timp de 10 minute. Se freaca galbenusurile cu sarea si zaharul ramas, se adauga drojdia si restul de lapte caldut pana la atingerea unui volum total de 350 de ml.

Se toarna ingredientele lichide in vasul pentru framantat (daca framantati la mana, se toarna intr-un castron si se adauga faina amestecand la inceput cu lingura, apoi framantand pana la obtinerea unui aluat neted si elastic).

Se adauga faina si se framanta cateva minute, apoi se adauga uleiul si se continua framantarea.

In scurt timp de la adaugarea uleiului, aluatul va deveni neted, elastic, placut la atingere si nelipicios. Se aseaza aluatul intr-un castron si se lasa la temepratura bucatariei, presarat cu putina faina si acoperit cu un servet, sa creasca pana isi dubleaza volumul.

Aluatul crescut se rastoarna pe planul de lucru (poza 1) presarat cu faina. Se intinde intr-o foaie dreptunghiulara cu grosimea de aproximativ 6-8 mm. pe care se distribuie uniform untul rece (poza 2). Pe latura lunga a dreptunghiului de aluat, se pliaza marginile catre mijloc (poza 3, 4), intalnindu-se intr-o linie centrala. Pe acea linie, aluatul se pliaza din nou, inchizandu-se ca o carte (poza 5). Dreptunghiul lung obtinut se pliaza o data de la mijloc, pe latura lunga (poza 6).

Se infoliaza aluatul cu folie alimentara si se da la frigider pentru 30 de minute.Dupa trecerea timpului de asteptare, aluatul se aseaza din nou pe planul de lucru presarat cu faina, tinand cont ca indoitura sa fie pe partea stanga.

Se intinde in foaie dreptunghiulara, latura lunga a dreptunghiului sa fie de la stanga spre dreapta.Se impacheteaza aluatul in 3, pe latura lunga.

Se infoliaza si se da din nou la frigider pentru 30 de minute, urmand sa mai fie pliat in 3 de inca 3 ori, cu timp de odihna de cate 30 de minute dupa fiecare noua pliere, de fiecare data tinand cont ca la intinderea cu sucitorul a aluatului dupa trecerea celor 30 de minute, sa se obtina un dreptunghi asemanator celui scos din frigider, doar ca mult mai intins (adica latura lunga sa fie tot cea mai lunga samd, sper ca se intelege :P).Dupa ultima pliere in 3 (a 4-a), aluatul se lasa sa se odihneasca la frigider timp de 30 de minute, apoi se scoate pe planul de lucru presarat cu faina si se incepe sa se intinda cu sucitorul.

Doar pentru a-mi fi mai usor la intins, am taiat aluatul in doua, observati ce frumos se vad straturile de aluatul alternand cu untul, in sectiune.

Se intinde o foaie de 5-6 mm. grosime, care se taie in forme dupa preferinta, iata triunghiurile pentru cornuri:

Pe care le umpleti cu ce va e mai pe plac:

Se ruleaza cornurile de la baza spre varf, ascunzand bine umplutura si se aseaza in tava cu distanta intre ele, pentru ca vor creste mult la copt.

O alta sugestie de asamblare:

Dupa ce se asambleaza aluatul in forma dorita, se aprinde cuptorul si se fixeaza la 200 de grade Celsius. In timpul necesar pentru a se incinge cuptorul, tavile cu daneze vor sta la temperatura bucatariei, ferite de curent, iar cornurile (sau ce forma se prefera) vor creste. Se coc la 200 de grade timp de 10 minute, apoi se reduce focul la 180 de grade si se continua coacerea pana se rumenesc frumos (aproximativ inca 10 minute).Se lasa sa se raceasca, se pudreaza cu zahar praf si se servesc. Minunate la micul dejun, dar indiferent de ce ora arata ceasul :P, tot e greu sa te abtii sa inhati cate una de pe tava.

Cornuri fine10 februarie, 2011 in categoria patiserie

N-am mai facut demult cornuri, sau mai degraba demultisor nu v-am propus o reteta de cornuri, familia mea fiind innebunita dupa cornurile de brutar, le reiau pe acelelea foarte des. In fine, vin astazi cu o reteta de cornuri care au trecut testul exigentelor alor mei, niste cornuri fine cu gust

bogat, numai bune pentru micul dejun, pentru o gustare, alaturi de un pahar de iaurt sau de lapte sau chiar pentru o masa cu aperitive.

Ingrediente:

500 de grame de faina 2 lingurite de sare 25 de grame de drojdie proaspata 2 lingurite de zahar 4 galbenusuri 60 de grame de untura de porc 200-250 ml. de lapte

in plus: 1 galbenus pentru finisat, seminte dupa plac pentru presaratPreparare:Se cantareste faina intr-un bol incapator si se amesteca cu sarea.

Drojdia se freaca cu zaharul pana se lichefiaza si se dilueaza cu cateva linguri de lapte cald (nu fierbinte). Se face o groapa in mijlocul fainii si se toarna drojdia lichefiata in ea. Se aseaza bolul intr-un loc caldut, ferit de curent si se asteapta circa 10 minute, pana cand drojdia face basici.

Galbenusurile se dizolva in restul de lapte cald si se adauga si untura topita (fara sa fie fierbinte). Se framanta un aluat neted si nu prea tare, daca este nevoie se mai adauga cate o lingura de lapte cald. Aluatul se unge cu putin ulei (poza din stanga) si se lasa intr-un loc caldut pana isi dubleaza volumul (poza din dreapta).

Aluatul se imparte in 3-6 mingiute egale, in functie de cat de mari se doresc cornurile (daca se imparte in 3, se vor obtine 12 cornuri mari, eu am impartit in 6 si am obtinut 24 de cornuri micute).

Fiecare mingiuta de aluat se aplatizeaza cu sucitorul in forma unui disc cu diametrul de aproximativ 20 de cm., care se imparte in 4.

Se ruleaza cornurile si se aseaza intr-o tava acoperita cu hartie de copt, asa incat varful sa vina dedesubt (ca sa nu se desfaca la copt). Se aseaza tava intr-in loc caldut (cuptorul incalzit la 30-40 de grade e ideal) si se lasa cornurile sa mai creasca 30-45 de minute.

Se ung cornurile cu galbenus.

Se presara cu seminte (ceea ce nu e obligatoriu); eu am presarat cu mac, seminte de in si chimion.

Se dau la copt in cuptorul preincalzit la 190 de grade Celsius. In functie de dimensiunea cornurilor, vor fi gata in 15-25 de minute. Ale mele au fost gata dupa 15 minute.

Si o sectiune pentru pofticiosi:

Sunt niste cornuri foarte gustoase si aspectuoase si nici greu de facut nu sunt, chiar merita sa le incercati.Toate drepturile rezervate http://www.retetecalamama.ro, Laura Laurentiu5.0/5 din 12 ratings

Panettone8 ianuarie, 2011 in categoria patiserie

L-am facut! Ce sa zic, pentru mine prepararerea acestei retete culinare de cozonac italian a fost o mare provocare si o mare ambitie, in acelasi timp. Am preferat sa aleg o reteta de pe un blog italian, mi-am zis sa fie neaparat o reteta de la ma-sa lu’ panettone asta de-acasa. Am gasit cateva diferite, probabil cu timpul o sa le incerc si pe celelalte, caci, cu toate ca procedeul dureaza in jur de 24 de ore, nu m-a descurajat deloc si nici nu sunt de parere ca ar fi fost efortul prea mare, pentru ca am reusit un panettone minunat, cu un gust splendid si merita sa il refac! Iata ce a iesit:

Timp de pregatire: 24:00 oreTimp de gatire: 00:45 ore

Timp Total: 24:45 oreNumar portii: 12 portiiGrad de dificultate: ridicat

Ingrediente cozonac italian Panettone:primul aluat (ora 17,30)

25 de grame de drojdie de bere proaspata 125 de grame de zahar 1 plic de zahar vanilat 100 de grame de galbenusuri crude (6 bucati) 2 linguri de albus de ou 150 de ml. de apa 135 de grame de unt moale 500 de grame de faina manitoba – reteta specifica acest tip de faina,

eu nu am avut-o si am folosit faina 000

aluatul al doilea (ora 7):

primul aluat 125 de grame de zahar 10 grame de miere de albine de salcam (eu am folosit poliflora) 50 de grame de apa (sau 50 de grame de albusuri de ou) 100 de grame de galbenusuri crude de ou (6 bucati) 250 de grame de faina 000 10 grame de sare 125 de grame de unt moale 100 grame de stafide inmuiate in cca. 50-60 ml. de rom sau lichior

Grand-Marnier (eu am folosit lichiorul) coaja de la 2 portocale bio – eu am folosit 3 linguri cu varf de coaja de

portocala confiata

Preparare:

Din pacate, poze din timpul prepararii nu am, pentru ca procesul s-a desfasurat mai cu seama la ceasurile cand e intuneric, apoi am avut si niste emotii… sper sa reusesc sa planific diferit, data viitoare, procesul tehnologic al acestui panettone, asa incat sa am posibilitatea sa fac si niste poze cat de cat vizibile cu care sa completez aceasta postare.Asadar: se incepe in pragul serii, la 17,30, cu prepararea primului aluat.Se dizolva drojdia in apa calduta, se amesteca jumatate din galbenusuri (3) cu zaharul si zaharul vanilat, se adauga deasupra apa in care s-a dizolvat drojdia. Amestecul lichid se pune in masina de paine sau in vasul robotului (nu va recomand sa incercati sa framantati la mana, nu arata deloc ca un

aluat usor de lucrat) si deasupra se adauga faina. Se seteaza programul de framantare al masinii ( masina mea are un program de framantare de 15 min.) si se framanta pana cand se incorporeaza faina complet. Se adauga imediat celelalte galbenusuri si 2 linguri de albus. Se framanta pana cand se termina programul (de 15 minute), apoi se seteaza framantarea inca o data. In timp ce masina framanta, se adauga untul, cate o bucatica de marimea unei alune o data, pana cand se termina tot untul de incorporat. La finalul celui de-al doilea program (sau 30 de minute la robot) primul aluat este gata, trebuie sa fie neted, nelipicios, foarte elastic si destul de moale. Aluatul se rastoarna intr-un castron mare, incapator, se acopera cu un prosop de bucatarie inmuiat in apa si bine stors si apoi cu o folie alimentara. Se aseaza castronul in cuptorul incalzit la 25 de grade Celsius (asta inseamna mai putin decat minimum, eu am pus un termometru in cuptor si am ajustat temperatura pana am obtinut 25 de grade stabil) sau intr-un loc caldut si cu temperatura stabila (sa se mentina la fel pana a doua zi dimineata).Stafidele se pun la inmuiat in rom sau lichior Grand Marnier (eu am pus in lichior pentru ca intamplator il aveam in casa).Bineinteles, am tras cu ochiu’ la fiecare 5-10 minute la castronul in care aluatul se umfla si se umfla si se tot umfla ! M-am dus la culcare la 1 noaptea si abia am dormit de grija lu’ panettone :)). La 7 dimineata mi-a sunat ceasu’ si am sarit ca arsa, grabindu-ma sa finalizez prepararea, continuand cu aluatul al doilea:Se rastoarna primul aluat, care intre timp se va fi transformat intr-o masa plina cu mici basicute de aer, in masina de paine sau in vasul robotului. Se adauga zaharul, cele 50 de grame de apa (sau 50 de grame de albus de ou crud) si jumatate din galbenusuri. Se incepe framantarea, si deindata ce primele ingrediente s-au omogenizat, se adauga faina (250 de grame de faina 000) si sarea. Se continua pana la finalul programului de framantare (15 minute). Se seteaza un nou program si se adauga restul de galbenusuri. Se framanta pana ce aluatul devine foarte elastic, daca prindeti de el si trageti in sus ar trebui sa se intinda o coarda de 15-18 cm. fara sa se rupa. In acest moment se incepe adaugarea untului moale, bucatica cu bucatica, la fel ca la primul aluat. Se framanta pana la finele celui de-al doilea program de 15 minute, apoi se adauga stafidele bine scurse si date prin faina si coaja de portocala. Se mai framanta inca o data 15 minute si aluatul e gata. Se toarna in castron si se lasa in cuptor (la 25 de grade) descoperit, pentru o ora.Dupa o ora, aluatul se toarna in forme. Am obtinut 1,96 kilograme de aluat, pe care l-am impartit in doua cratite tapetate cu strat dublu de hartie de copt:

Aluatul se lasa sa creasca descoperit, in cuptor la 25 de grade sau intr-un loc caldut, fara pic de curent, timp de 4-5 ore (pana cand ajunge sa umple forma. Se da la copt in cuptorul preincalzit la 180 de grade Celsius pentru 45 de minute (asa scria in reteta originala) mie mi-a luat vreo 50-55 de minute, pana cand o scobitoare introdusa in aluat iese curata. Dupa 20 de minute de coacere, timp in care usa cuptorului nu se deschide, panettone se acopera cu folie de aluminiu si se continua coacerea pana cand e gata.

Ceea ce nu am reusit nicidecum, a fost sa ii racesc cu capul in jos, asa cum ar fi trebuit. Nu am avut vergele asa de lungi ca sa strapunga cei doi panettone dintr-o parte in cealalta (poate ar fi trebuit sa aleg forme cu diametrul bazei mai mic). I-am lasat sa se raceasca pe un gratar si iata sectiunea:

Chiar a meritat efortul! Sursa retetei: La cucina di Federica4.6/5 din 11 ratings

Cozonac cu aluat oparit – reteta Silviei Jurcovan16 decembrie, 2010 in categoria patiserie

Am promis acum destul de mult timp ca voi posta reteta de cozonac cu aluat oparit din cartea de bucate a Silviei Jurcovan. Chiar daca a durat ceva, iata ca ma tin totusi de promisiune, adaugand pe lista de retete de cozonac de pe blog si aceasta reteta cu imagini si explicatii pas cu pas, bazata pe informatiile din cartea de bucate si pe experienta personala in pregatirea acestei retete. Cred ca am ales un moment potrivit, pentru ca un cozonac bine crescut, pufos si gustos se potriveste perfect in meniul de Craciun.

Timp de pregatire: 02:00 oreTimp de gatire: 01:00 oreTimp Total: 03:00 oreNumar portii: 16 portiiGrad de dificultate: mediu

Ingrediente Cozonac cu aluat oparit :In cartea Silviei Jurcovan, sunt date ingredientele pentru 2 cozonaci mari sau 4 mai mici (dintr-in kilogram de faina), eu am facut doar 1/2 de portie, un cozonac mare copt intr-o forma de 12/36 cm.

500 – 550 de grame de faina 000 (pentru prajituri) 4 galbenusuri 300 de mililitri de lapte 25 de mililitri de ulei (de floarea soarelui, de rapita, de struguri etc., cel

de masline nu este potrivit) 30 de grame de drojdie proaspata 100 de grame de unt 100 de grame de zahar 10 ml. de rom (sau esenta)

coaja rasa de la 1 lamaie (sau portocala, sau din ambele) 1 lingurita rasa de sare 1 lingura de esenta de vanilie (sau un plic de zahar vanilat)

in plus:

umpluturi la alegere – mac, nuca, ciocolata, creme tartinabile de ciocolata, rahat, fructe uscate etc.

1 galbenus de ou sau 1 ou batut pentru finisat

Preparare:

Toate ingredientele trebuie sa fie la temperatura camerei, asta inseamna ca faina trebuie cantarita, cernuta si lasata intr-un bol in bucatarie cu cateva ore inaintea prepararii aluatului, ouale intregi se pot incalzi tinandu-le intr-un bol cu apa calda (la 40 de grade Celsius, nu mai calda de atat pentru ca se vor gati) etc.Din totalul cantitatii de faina, 50 de grame se pun intr-un castron incapator (de cel putin 3 litri). Se pun pe foc 100 de ml. de lapte (din totalul de 300 de ml.); cand laptele da in clocot se toarna peste faina din castron (poza 1). Se amesteca rapid si energic, pana la desfacerea tuturor cocoloaselor (poza 2). Pasta obtinuta se trage cu lingura intr-o margine a castronului si rasfira, ca sa se raceasca mai repede. In acelasi castron, fara a atinge aluatul oparit, se adauga drojdia si 1 lingura de zahar (poza 3) si se freaca pana ce se lichefiaza drojdia. Cand aluatul oparit se raceste pana in jur de 40 de grade Celsius (sa fie cald, dar nu fierbinte, doar ceva mai cald decat temperatura mainii) se amesteca cu drojdia lichefiata (poza 4), se acopera vasul cu un prosop de bucatarie si se aseaza vasul intr-un loc caldut, ferit de curent pentru 15 minute, timp in care drojdia se va activa.

In timp ce drojdia creste, galbenusurile se freaca cu sarea, pentru a-si intensifica culoarea. Se adauga apoi zaharul, coaja de lamaie, romul, esenta de vanilie (sau zaharul vanilat), uleiul si 50 de grame de unt topit, caldut (sa nu fie fierbinte). Se adauga si restul de lapte cald (la 40 de grade Celsius) si se dilueaza compozitia.

Intre timp, drojdia trebuie sa fi crescut si aluatul oparit sa fie plin de basicute cu aer:

Peste maia se toarna compozitia abia calduta de galbenusuri, lapte si unt. Se adauga restul de 450 de grame de faina cernuta, amestecand la inceput cu lingura, apoi framantand. Aluatul va fi foarte lipicios, daca vi se parea necesar sa adaugati faina in plus, mai adaugati 50 de grame, dar nu mai mult! Silvia Jurcovan ne spune astfel: “Framantatul cu mana se face numai cu pumnul strans si, din cand in cand, se aduce aluatul de la margine spre mijloc, ca si cum s-ar impaturi; in felul acesta se va incorpora cat mai mult aer care la copt se va dilata si va contribui la cresterea aluatului.” Ne mai spune Silvia Jurcovan ca aluatul este cleios la inceput, dar dupa circa 15-20 de minute de framantat se va desprinde de pe mana si de pe vas – afirmatie pe care experienta mea o contrazice, insa. :)) Va sa zica, se framanta aluatul asta foarte, foarte lipicios, vreo 20-25 de minute, in schimburi (adica daca eu nu mai pot, intervine sotul :)) ). Tot cleios ramane pana la final, dar daca ceasul zice ca minutele de chin s-au scurs, inseamna ca e destul. Cu o spatula se curata bine aluatul lipit de maini si de vas si se aduna la un loc. Acum intervine magia: de unde cu un minut mai devreme parea ca masa lipicioasa din castron va fi buna doar pentru lipit pachete, cutii etc., prin adaugarea celor 50 de grame de unt topit, caldut (sa nu fie fierbinte, repet si repet!) situatia se schimba complet.

Se toarna, asadar, untul topit peste aluatul din castron. Se desprinde de fundul vasului, lasand untul sa patrunda si sub aluat. Din acest moment, aluatul nu se mai framanta, ci se prinde de cate o margine (incepand din stanga, apoi de sus, din dreapa etc.) si se aduce catre mijloc, presand usor. Aceste impaturiri succesive vor crea straturi in aluat si se repeta pana cand untul este incorporat si, culmea! in castron chiar e ceva ce are aspectul unui aluat neted.

Se acopera castronul cu un prosop de bucatarie si se aseaza intr-un loc caldut, ferit de curent, pana ce aluatul isi dubleaza volumul (vreo 30 – 40 de minute).

Mai departe, fiecare poate sa procedeze dupa dorinta: ori se intinde aluatul intr-o sigura foaie cam de 1 cm. grosime, pe care se distribuie umplutura dorita, se ruleaza si se aseaza in forma, ori se imparte aluatul in 2 (sau 3) pentru un cozonac impletit. Eu am impartit aluatul in 2, pe una dintre parti, aplatizata cu palma pe planul de lucru pana la obtinerea unui dreptunghi de aproximativ 23-40 cm. si o grosime de 1 cm., am asezat o umplutura obtinuta din bezeaua celor 4 albusuri ramase batute cu 4 linguri de zahar si amestecata cu 150 de grame de nuca, iar pe a doua parte, intinsa la fel, am presarat rahat.

Am rulat fiecare parte iar cele 2 rulouri obtinute le-am rasucit intre ele. Am asezat cozonacul astfel format in forma captusita cu hartie de copt iar pe marginile lungi ale formei am adaugat fasii de hartie de copt impaturite in 4, pentru o sustinere suplimentara in timpul cresterii din cuptor (si bine am facut). Cozonacul se lasa sa mai creasca in forma aproximativ 25 de minute, mai precis pana cand umple forma.

Se unge cozonacul cu galbenus de ou sau ou batut si se da la copt in cuptorul preincalzit la 180 de grade. Silvia Jurcovan zice : 50-60 de minute, la foc mijlociu. Eu as zice ca 45 de minute la 180 de grade e destul. In primele 25 de minute nu deschideti usa cuptorului in niciun caz, dupa aceea, se poate acoperi cozonacul cu o coala de hartie de copt umezita si se continua coacerea acoperit, pentru a preintampina sa se arda. Cand vi se pare destul de rumenit, testati gradul de coacere, introducand lama unui cutit in partea cea mai groasa. Daca veti scoate cutitul curat, cozonacul este copt.Cozonacul copt se lasa sa alunece din forma pe o parte, deasupra unui prosop de bucatarie curat, impaturit in cateva straturi. Se lasa sa se raceasca asa, pe latura cea mai lunga, la temperatura bucatariei. Cand si cand, se intoarce pe partea opusa, pana cand se raceste complet.

Este necesar sa se raceasca cozonacul astfel, pentru ca e foarte fraged si daca ar fi lasat pe baza s-ar putea tasa, devenind cleios.Cozonacul racit se presara (sau nu) cu zahar pudra si se taie in felii.

Este un cozonac pufos si aerat, cu o consistenta cu adevarat deosebita, care se va mentine proaspat mai multe zile, datorita aluatului oparit. Pentru a se pastra vreme indelungata, cozonacul trebuie depozitat invelit intr-un prosop curat si apoi bagat intr-o punga de plastic.

Cozonac impletit6 martie, 2009 in categoria patiserie

Am incercat multe retete cozonaci, de cand ma invart eu in jurul cuptorului – multe dintre ele foarte bune (reteta de cozonac a Silviei Jurcovan, de exemplu, cu coca oparita, mi-a ramas la suflet) dar azi am ales sa fac reteta de cozonac invatata de la nasa Jenica – cea care, la randul ei a primit-o de la prietena ei Aurora, care… in fine, uite ca aceasta reteta de cozonac s-a copt in cel putin trei case si cel putin trei familii au fost incantate de ea – o reteta probata si care circula pe calea prieteniei din casa in casa, ce poate fi mai frumos? Este o reteta de cozonac simplu, rapid si usor de facut, fara probleme din punctul de vedere al manoperei dar cu rezultate foarte frumoase.

Timp de pregatire: 02:00 oreTimp de gatire: 00:45 ore

Timp Total: 02:45 oreNumar portii: 12 portii

Grad de dificultate: mediu

Ingrediente cozonac impletit:

500 de grame de faina de buna calitate – plus 1-2 linguri in caz ca nu este suficient de legat aluatul

180 de ml lapte 100 de grame de zahar 3 galbenusuri 1 ou intreg 100 de grame de unt topit 1 praf de sare 7 grame de drojdie deshidrata sau 20 de grame de drojdie proaspata arome: coaja de lamaie si/sau portocala, vanilie, rom etc. – dupa gustul

fiecaruia 1 galbenus de ou pt. finisat

Umpluturi – ce va place mai mult, eu am folosit mac oparit cu lapte, rahat si stafide inmuiate in rom, plus o lingurita de cacao pe care am amestecat-o intr-o treime de aluat.Din cantitatile de mai sus rezulta un cozonac mare (forma mea este una de dimensiuni mai generoase, in lungime de 36 de cm), daca doriti doi cozonaci dublati ingredientele.Preparare Cozonac:Laptele, zaharul, zaharul vanilat si o pastaie de vanilie (pe care am folosit-o eu, dar nu e obligatoriu) se dau in clocot. Apoi se raceste laptele pana la aproximativ 40 de grade (eu am introdus vasul intr-un altul cu apa rece).Galbenusurile si oul se bat cu praful de sare.Untul se topeste (fara a se infierbanta in exces).Laptele caldut, oul si galbenusurile batute, untul topit si coaja rasa de citrice le-am pus in masina de paine:

Deasupra am pus faina si drojdia deshidratata:

Am programat masina la programul de framantare de 15 minute iar ea a facut, cuminte, treaba in locul meu.In cazul in care folositi drojdie proaspata si/sau lucrati aluatul cu mana, dizolvati mai intai drojdia cu o lingurita de zahar, in putin lapte cald, adaugati putina faina si asteptati sa actioneze. In momentul in care face bulbuci puteti sa incepeti framantatul: intr-un castron incapator asezati faina, faceti o gaura la mijloc, adaugati laptele fiert cu zaharul si racit pana la 40 de grade, amestecat cu oul si galbenusurile batute cu sarea, aromele, si framantati. Si iar framantati. Atentie, aluatul este lipicios si nu tocmai usor de lucrat, ca orice aluat de cozonac. Nu adaugati mai mult de 2, maximum 3 linguri de faina, in caz contrar aluatul isi va pierde finetea. Cand va fi asudat si grinda dar si cea care framanta, incepeti sa adaugati untul topit, dar nu fierbinte, putin cate putin, pana va fi complet absorbit.Ei, dar masinuta mea de paine m-a scutit de efortul descris mai sus (de care am avut parte ani in sir, de altfel) si dupa un sfert de ora aluatul este gata. Daca doriti sa faceti cozonacul cu 3 umpluturi diferite (exemplu: cu cacao, cu rahat si cu mac), impartiti aluatul in 3, daca vreti sa-l impletiti doar in 2 (cu nuca si ciocolata sau chiar ambele parti cu aceeasi umplutura) impartiti aluatul in 2.

Optional, una dintre cele trei parti se poate framanta putin cu 1 lingurita de cacao, pentru a se colora diferit; se ung toate cele 3 (sau 2) cocute cu ulei si se aseaza intr-un vas, uns si el, la loc caldut, ca sa creasca.

Dupa aproximativ o ora si jumatate, timp in care vasul cu aluatul a sezut la caldurica in cuptorul cu microunde (stins, desigur) coca mai mult decat si-a dublat volumul, nu stiu cat se vede asta din poza de mai jos, dar crescuse in inaltime considerabil:

Am rasturnat aluatul pe planul de lucru uns cu ulei si am procedat astfel:Pe una din treimi am pus rahat si am rulat:

Pe partea cu cacao am presarat stafide inmuiate in rom, bine scurse:

Iar pe a treia parte am repartizat 100 de grame de mac macinat, care fusese oparit (si racit, deja) cu 50 de ml de lapte, un zahar vanilat si 3 linguri de zahar:

Cele trei parti umplute si rulate le-am impletit ca pe o cosita:

Am asezat cozonacul in forma captusita cu hartie de copt si l-am lasat intr-un loc caldut si ferit de curent sa mai creasca:

Cand ajunge aproape de inaltimea formei se unge cu galbenus de ou batut cu 1-2 lingurite de apa si optional se poate presara cu zahar tos, caz in care se va coace acoperit cu o coala de hartie de copt, ca sa nu se arda pe suprafata.

Se coace in cuptorul preincalzit la 180 de grade. Pentru ca aluatul este dulce, in plus mai e si uns cu ou si presarat cu zahar, are tendinta de a se arde repede pe deasupra, asa ca, in momentul in care gradul de rumenire este satisfacator, se acopera cozonacul cu hartie de copt, continuand coacerea pana la trecerea a 50 de minute. Cand este copt bine, o lama de cutit introdusa in cozonac trebuie sa iasa curata. (Atentie, daca sunt doi cozonaci in cuptor, timpul de coacere se poate prelungi!).Dupa ce este copt, cozonacul se scoate din forma dupa aproximativ 5 minute si se lasa la racit pe un gratar pentru prajituri, de preferinta culcat pe o parte si invartindu-l de cateva ori de pe o parte pe cealalta. Nu se taie pana ce nu se raceste complet.Final, varianta impletita in 3 (cu mac, cacao si rahat):

…si varianta impletita in 2, cu umplutura de ciocolata (pur si simplu am ras ciocolata pe foaia intinsa din jumatate din aluat) si nuca (200 de grame de nuca amestecata cu bezea din 2 albusuri batuta cu 4 linguri de zahar).

Cateva sectiuni ale cozonacilor, in urmatoarea imagine e cel cu nuca si ciocolata, impletit in 2:

…si cel cu rahat, cacao cu stafide si mac:

Va asigur ca finetea acestui cozonac este invers proportionala cu efortul depus la preparare, e cel mai bun posibil. Ca sa il pastrati proaspat mai multe zile, inveliti-l, dupa ce s-a racit complet, in folie alimentara, se va mentine pufos si moale.

Vol-au-vent – pateuri usoare ca pana din foietaj27 septembrie, 2009 in categoria patiserie

The Daring Baker’s September 2009 Challenge

Este prima mea intrecere Daring Baker’s. Tema acestei luni a fost aleasa de Steph, autoarea blogului A whisk and a spoon, si este volent au vent – adica niste pateuri usoare ca pana, ce ar putea lesne pluti pe o adiere de vant, o piesa clasica a patiseriei franceze. Adevarata provocare consta in aceea ca aluatul foietaj din care sunt facute pateurile trebuie prestat de noi insine. (Pentru mine nu e o provocare atat de serioasa, eu am facut foietaj de nenumarate ori, pe deasupra am venit cu o idee inovatoare de aluat foietaj rapid – insa ideea e ca trebuie sa respect reteta propusa de Steph, chiar daca necesita un efort mai mare decat a mea). Reteta de aluat propusa apartine lui Michel Richard, din cartea “Baking with Julia” de Dorie Greenspan.

Asupra umpluturilor poate decide fiecare participant, iar eu am ales o crema picanta de branza:

Ingrediente:

500 de grame de faina 0001 lingurita rasa de sare300 de ml. de apa foarte rece1 lingurita de otet alb450 de grame de unt – recunosc ca m-am abatut de la reteta originala si am folosit doar 350 de grame!

faina in plus pentru presarat suprafata de lucru

Preparare:

Din apa rece, faina, otet si sare se frmanta un aluat neted, nelipicios. (Eventual se mai adauga cate putina faina, pana cand aluatul are o consistenta placuta, nici prea moale, nici prea tare, si este complet nelipicios). Se infoliaza aluatul si se da la frigider.

Untul rece, din frigider, se aplatizeaza cu ajutorul sucitorului, intre doua folii de plastic – eu am folosit hartie de copt, pana la obtinerea unui dreptunghi de aproximativ 20/30 cm.

Se aseaza din nou la frigider, asa impachetat – este foarte important ca untul sa nu se inmoaie. Dupa aproximativ 10 minute, se scoate din frigider aluatul si se aseaza pe suprafata de lucru bine infainata:

Se intinde aluatul intr-un dreptunghi cu lungime dubla fata de cel de unt. Deasupra se aseaza untul, centrat:

Se trag marginile aluatului catre centru, acoperind untul:

Se indeparteaza excesul de faina cu o pensula si, pe linia de imbinare a celor doua laturi ale aluatului, se pliaza in doua, ca si cum s-ar inchide o carte:

Se infoliaza si se lasa 30 de minute la frigider.Dupa trecerea acestui timp de odihna, aluatul se aseaza pe planul de lucru infainat si se apasa usor extremitatile, presandu-le, ca sa se mentina untul inauntru.

Se intinde din nou, pastrand proportiile (latura lunga sa fie cea mai lunga) pana la o grosime de aproximativ 0,6 cm si se pliaza in trei:

Se infoliaza din nou si se da la frigider pentru 30 de minute. In total, se vor face 5 astfel de impachetari in 3 (6 impachetari in total, socotind-o si pe prima). Dupa ultima impachetare, aluatul se infoliaza din nou, se lasa la frigider pentru cel putin 30 de minute, apoi se intinde intr-o foaie de aprovimativ 3 mm. grosime (ca sa manipulez aluatul mai usor, l-am taiat in doua si am intins 2 foi separate), careia i se da destinatia dorita. Aluatul se poate congela pana la cateva luni, inainte de utilizare decongelandu-se in frigider.

Asamblarea volent-au-vent-urilor:avem nevoie de:- 1 ou batut

Se decupeaza cu forma dorita (cea clasica este rotunda) de trei ori atatea forme cate bucati se doresc (in cazul in care se fac volent-au vent cu 2 straturi suprapuse, daca se doresc mai inalte, se vor taia de 4 ori atatea cate bucati se doreste sa se obtina). Eu am ales o forma de floare:

Se pastreaza pentru baza un numar de bucati de aluat decupate egal cu numarul de pateuri care se doresc sa obtina, acestea asezandu-se pe o tava acoperita cu hartie de copt.

Din restul bucatilor de aluat se decupeaza mijlocul cu o forma mai mica:

Se perforeaza bazele de aluat cu o scobitoare, in cateva locuri (eu am uitat si rau am facut, aluatul de la baza a crescut cam inalt si a ocupat din volumul umpluturii!); se pensuleaza fiecare baza cu ou batut, avand grija sa nu se atinga marginile, caz in care s-ar stanjeni cresterea. Se suprapune un prim strat de forme decupate, deasupra bazei:

Cu aceeasi grija fata de margini, care nu trebuie atinse cu ou batut, se pensuleaza al doilea strat de aluat si se suprapune al treilea:

Daca se doreste sa se mai suprapuna straturi (cu cat sunt mai inalte, cu atat sunt mai spectaculoase) se continua la fel. Daca nu, se finiseaza stratul superior cu ou batut si se dau la frigider, cu tot cu tava.

Se aprinde cuptorul si se preincinge la 200 de grade Celsius. Se introduce tava si nu se deschide usa cuptorului pana ce sunt gata, aproximativ 20~25 de minute.

Capacelele decupate din interiorul formelor se coc separat, unse cu ou si presarate (sau nu) cu ce va place, eu am pus putin susan. Fiind mai mici, vor fi gata in aproximativ 10 minute.

Umplutura:

Volent-au-vent-urile se pot umple cu orice va place, umpluturi dulci (crema de vanilie, frisca si fructe etc.) sau sarate (ciupercile, de exemplu, se preteaza foarte bine). Eu am ales o crema picanta de branza:

30 de grame de de unt2 linguri de faina450 ml de lapte100 de grame de cascaval100 de grame de parmezansare, piper alb, un varf de cutit de nucsoarafelii foarte subtiri de rosie pentru ornat

Am topit untul intr-o craticioara si am adaugat faina, amestecand pana la incorporare. Am adaugat laptele fierbinte amestecand continuu, pana formarea unui bechamel consistent. Am tras vasul de pe foc si in bechamelul

fierbinte am adaugat cascavalul si parmezanul ras, amestecand pana s-au topit complet. Am potrivit gustul de sare, piper si nucsoara si am lasat sa se raceasca complet, acoperit cu o folie alimentara (pentru a preintampina formarea pojghitei la suprafata).

Cu aceasta crema am umplut volent-au-vent-urile, am ras putin cascaval deasupra, am asezat frumusel cate o felie foarte subtire de rosie si am pus capacelul:

http://www.retetecalamama.ro/wp-content/uploads/2012/11/volent-au-vent-12.jpg

Sunt excelente pentru un bufet sau alaturi de alte aperitive; desemenea, cu umpluturi dulci, pot constitui un desert aspectuos si savuros.

Placinta taraneasca cu branza

Cand am facut placinta cu varza, spuneam ca am facut o portie dubla de aluat. M-am gandit sa va dezvalui ce anume am facut cu cea de-a doua portie:Aluat:300 de grame de faina 000200 – 250 ml de apa – in functie de calitatea fainiicateva picaturi de oteto lingurita rasa de sareaproximativ 80 de grame de untura de porc la temperatura camerei1 ou batut pentru finisaDin faina, sare, otet si apa calduta se framanta un aluat neted, elastic si nelipicios. Apa se va adauga cate putin, atat cat este nevoie pentru o consistenta ideala a aluatului – nici tare, nici moale. Aluatul se infoliaza si se lasa la odihna 30 de minute, apoi se imparte in 10 bile cat mai egale (la mine sunt mai numeroase bilele

pentru ca, de fapt, am facut doua placinte): Se ia o bila de aluat si se aplatizeaza cu sucitorul, obtinand un cerc de aproximativ 20 de cm. diametru. Se unge suprafata cercului cu untura – nu e cazul sa ne zgarcim, aluatul oricum va contine mult mai putina grasime decat un foietaj normal, din aluat frantuzesc, in schimb va fi foarte fraged si savuros, gustul unturii nu se va regasi in preparatul final: In continuare, se procedeaza la fel cu celelalte bile de aluat, suprapunand cercurile unul peste altul, fiecare fiind uns cu untura, ultimul, insa, cu o cantitate mai mica, doar atat cat sa nu se usuce aluatul (repet, se vad doua “turnuri” de aluat pentru ca am facut doua placinte, pe una am daruit-o): Se acopera “turnul” de aluat cu o folie si se lasa la odihna 15-20 de minute.Este momentul sa se aprinda si cuptorul, setand temperatura la 190 de grade Celsius.Dupa trecerea timpului de odihna, “turnul” de aluat se intinde cu sucitorul – manopera ceva mai delicata, pentru ca straturile au tendinta sa alunece. Pentru ca operatiunea sa fie incununata de succes, se incepe intinderea cu sucitorul de la mijloc si se deplaseaza catre margini, apasand cu delicatete. Se intinde aluatul intr-o foaie cam de 50 de cm diametru, careia i se decupeaza marginile: Se aseaza umplutura la mijloc, se aplatizeaza si i se da o forma rotunda, apoi se trag marginile aluatului catre centru, acoperind varza calita, evitand sa se aglomereze mult aluat la un loc: Placinta se rastoarna pe tava acoperita cu hartie de copt. Din marginile decupate, eu i-am facut un decor sub forma de grilaj, apoi am uns suprafata placintei cu oul batut:

Ingrediente:

Aluatul este identic cu cel de la placinta taraneasca cu varza

Umplutura:

400 de grame de telemeagris cu lapte (neindulcit) din 250 ml. de lapte si atata gris cat sa se ingroase la consistenta unei mamaligi potrivite2 oua1 legatura de marar

1 ou pentru deasupra

Preparare:

Se pune laptele la fiert, cand fierbe se adauga grisul in ploaie, amestecand continuu, pana are consistenta unei mamaligi. Se trage deoparte si se lasa sa se raceasca.Intr-un castron se amesteca omogen grisul cu lapte abia caldut, branza, ouale si mararul tocat:

Se intinde foaia de aluat exact ca la placinta cu varza, se decupeaza marginile cu un cutit bine ascutit si se aseaza umplutura la mijloc, modeland-o sub forma unui cerc cu raza de aproximativ 25-30 de cm.

Se acopera umplutura, tragand marginile aluatului catre centru:

Placinta se rastoarna cu grija pe tava acoperita cu hartie de copt:

Se unge suprafata placintei cu oul batut. Dupa ce am uns placinta, eu am mai modelat niste decoruri de sezon din marginile decupate, frunze de vita si un strugure, pe care le-am asezat deasupra si le-am pensulat cu ou:

Am dat placinta la copt, in cuptorul preincins la 190 de grade Celsius, pana s-a rumenit frumos (in jur de 25-30 de minute):

Si am degustat-o cum pofta si incantare:

Sectiune:

Toate drepturile rezervate http://www.retetecalamama.ro, Laura Laurentiu

Cosulete cu cascaval12 aprilie, 2009 in categoria patiserie

Am lipsit cateva zile de la bucatarie…motivat, pentru ca m-am “accidentat pe teren” – nu ceva serios, doar o crestatura la un deget. Azi, cu tot cu plasturele inerent, nu am mai rezistat si am trebuit sa “mesteresc” ceva nou, aceste cosulete cu cascaval care mi-au facut bucuria de a-mi umple casa de parfum in timp ce se coceau, apoi ne-au incantat pe toti cu gustul si consistenta lor, caci nu cred ca poate fi ceva mai bun decat o placinta proaspata cu branza.

Timp de pregatire: 01:30 oreTimp de gatire: 00:30 oreTimp Total: 02:00 oreNumar portii: 12 portiiGrad de dificultate: medie

Ingrediente Cosulete cu cascaval:

Aluat:

500 de grame de faina 25 grame de drojdie proaspata 75 grame de unt cu 80% grasime 300 ml de lapte 1 lingurita de sare 1 lingura de zahar

Umplutura:

100 de grame de branza proaspata de vaci 150 de grame de cascaval ras 50 de grame de unt moale

Finisat:

ou batut sau galbenus

Preparare:Drojdia am dizolvat-o in laptele caldut, am adaugat untul topit (abia caldut si el, nu fierbinte!) si zaharul. Am pus faina si sarea in masina de

paine, am turnat amestecul lichid si am pus-o la framantat. Mi-a rezultat un aluat foarte placut la atingere, elastic si deloc lipicios, pe care l-am pus intr-un vas uns cu ulei si l-am lasat o jumatate de ora sa creasca intr-un loc caldut si ferit de curent.

Intre timp, prepar umplutura, amestecand cascavalul ras (eu l-am dat la blender) cu branza de vaci si untul moale.Dupa expirarea “timpului regulamentar” aluatul s-a dezvoltat frumos.

Pe planul de lucru uns cu o pelicula de ulei am intins aluatul intr-o foaie dreptunghiulara cu grosimea de aproximativ jumatate de centimetru.

Am asezat umplutura pe foaie.

Incepand dinspre latura mai scurta, am rulat aluatul.

Ruloul l-am lasat sa se odihneasca maximum 5 minute, apoi l-am luat din nou la maltratat cu sucitorul, intinzandu-l intr-o foaie dreptunghiulara de dimensiunile precedentei.

Am rulat foaia din nou, de data aceasta pe latura lunga.

Cu ajutorul foarfecilor, am crestat ruloul destul de profund, dar fara a-l desprinde complet, la distanta de un centimetru de la margine, apoi am facut o crestatura indentica la aceeasi distanta, iar cu a treia taietura am desprins complet bucata crestata de rulou.

Am o bucata de aluat impartita in trei, iar treimile exterioare le-am tras inspre afara, obtinand forma de cosulet cu toarta.

Cosuletele le-am asezat in tava captusita cu hartie de copt.

Le-am lasat sa creasca intr-un loc ferit de curent inca aproximativ un sfert de ora, apoi le-am uns cu galbenus (eu am mai asezat de fiecare parte a tortitei cate o bucatica de cascaval).

Le-am introdus in cuptorul preincalzit la 180 de grade, pentru douazeci si cinci de minute.

Frumoase…pe cat de bune – si invers:

Haioș3 aprilie, 2009 in categoria patiserie

Haioșul este o prajitura ungureasca, raspandita in Ardeal si in Banat. Un haioș reusit este, probabil, cel mai fin foietaj pe care l-a gustat cineva vreodata. Prajiturii ii este specifica osanza de porc cu care se fac impachetarile aluatului – denumita la banateni “untura mare” sau, in satele unguresti, “hai” – de unde si numele de haioș.

Timp de pregatire: 03:00 oreTimp de gatire: 00:30 oreTimp Total: 03:30 oreNumar portii: 60 portiiGrad de dificultate: ridicat

Ingrediente Haioș:

Aluatul 1:

1 kg de faina alba de buna calitate (000) 4 galbenusuri 100 de grame de iaurt 1 lingura de zahar 1 plic de zahar vanilat bicarbonat de sodiu cat o graunta – mai putin decat un varf de cutit,

doar o idee 1 lingurita de sare apa rece cat cuprinde pentru a se forma un aluat omogen, nelipicios –

adaugati o cana de la inceput apoi cate putin pana la atingerea consistentei ideale

Aluatul 2:

600 de grame de osanza cruda, macinata 300 de grame de faina

Umplutura:

gem acrisor – de prune, de macese, de caise zahar praf

Preparare:Se framanta cele doua aluaturi, pana la omogenizare – in poza de mai jos in dreapta e aluatul cu osanza, in stanga cel cu galbenusuri si iaurt:

Fiecare dintre cele doua aluaturi se presara cu faina, se infoliaza (bunicile le infasurau in prosoape infainate) si se dau la frigider pentru cel putin jumatate de ora.Dupa trecerea acestui timp, aluatul cu galbenusuri se intinde intr-o foaie dreptunghiulara de aproximativ 1/2 cm grosime, pe planul de lucru bine infainat:

Aluatul cu osanza se imparte in trei parti, iar una dintre treimi se repartizeaza cat mai uniform deasupra foii intinse:

Marginile aluatului se pliaza de la stanga spre dreapta, respectiv de la dreapta spre stanga, pana se intalnesc pe linia mediana:

http://www.retetecalamama.ro/wp-content/uploads/2012/11/haios-004-.jpg

Apoi se pliaza pe linia mediana, ca si cum s-ar inchide o carte:

Se impacheteaza inca o data, pe lungime, in doua:

Se infoliaza aluatul si se da la figider, din nou, pentru cel putin jumatate de ora.Dupa trecerea acestui timp, aluatul se intinde din nou intr-o foaie de aprox 1/2 cm grosime si se unge cu o a doua treime din aluatul cu osanza. este esential sa presarati planul de lucru cu faina, deasemenea si partea aluatului care va este expusa. Se pliaza la fel ca mai sus si se lasa din nou la frigider, cel putin jumatate de ora.Ultima impachetare – foaia unsa cu ultima treime de osanza:

Foaia pliata pentru ultima data:

Se infoliaza aluatul si se lasa la frigider cel putin o ora (chiar de pe o zi pe alta). Acest aluat poate fi folosit cu succes pentru foi de cremschnitte – atunci se perforeaza cu furculita inainte de ca fi dat la cuptor.Inainte de folosire, aluatul se intinde intr-o foaie subtire (2 mm). Ca sa imi fie mai usor sa lucrez, l-am impartit in doua, apoi am intins fiecare parte pana la grosimea dorita:

Marginile se decupeaza cu un cutit foarte bine ascutit, infainat, apoi se imparte aluatul in patrate cu latura de aproximativ 4 cm:

Pe fiecare patrat se pune cam 1/2 lingurita de gem , nu puneti mai mult, pentru ca va curge in tava si se va carameliza inutil:

Se pliaza pe diagonala, obtinand triunghiuri, sau pe jumatatea a doua laturi opuse, obtinand dreptunghiuri, care se aseaza intr-o tava, pe hartie de copt, cu distanta intre ele:

Se introduc in cuptorul preincins la 200 de grade (cu partea taiata catre fundul cuptorului). Temperatura ridicata se mentine aproximativ 10 minute, pana se deschid foile frumos, apoi se reduce la aproximativ 180 de grade pana ce haiosele prin o tenta de galbui. Se scot, se lasa la racit si se servesc pudrate abundent cu zahar pudra vanilat:

Merdenele22 februarie, 2009 in categoria patiserie

O fata pe nume Lorena Diaconu a postat destul de curand o reteta pe culinar, pe care a numit-o “Macedonia”. Am prestat reteta, cu oarecare modificari dar nu esentiale, si mi-au rezultat niste merdenele de toata frumusetea, exact asa cum le stim dintotdeauna:

Timp de pregatire: 01:30 oreTimp de gatire: 00:20 oreTimp Total: 01:50 oreNumar portii: 6 portiiGrad de dificultate: ridicat

Ingrediente Merdenele: (cu precizarea ca eu am facut doar 1/4 din reteta)

1 kg faina 480 – eu am folosit 1/2 faina 000 si 1/2 faina 550 1 ligurita de sare 1 lingura de otet 500-600 ml apa (eu am folosit la 250 de grame de faina 150 ml apa) 500 grame margarina (pentru prajitura, gen Rama, Unirea etc.) – eu

am folosit unt cu 80% grasime, si doar 80% din catitatea recomandata in reteta Lorenei

Umplutura

0,5 kg branza amestecata cu 0,5 kg gris fiert cu putina sare – eu am amestecat branza de vaci proaspata cu telemea zdrobita, un albus de ou si marar verde tocat, nu imi place grisul in umplutura

Din faina, apa, otet si sare se framnta un aluat elastic si nelipicios care se aseaza pe planul de lucru uns bine cu ulei.

Lorena ne recomanda sa impartim aluatul in bucati de aproximativ 100 de grame, eu am impartit la 65-68 de grame si mi-au rezultat niste merdenele de dimensiunea cunoscuta de toata lumea. (din 1/4 de ingrediente mi-au rezultat 400 de grame de aluat, implicit 6 merdenele).

Fiecare bucata se intinde intr-un patrat cu latura de aproximativ 15 cm.:

Apoi se unge abundent cu untul (sau margarina) care a fost framantat in prealabil ca sa devina maleabil:

Se impacheteaza in trei, pe una din laturi:

Apoi in patru pe latura lunga a dreptunghiului rezultat:

Merden

elele impachetate se infoliaza si se dau la frigider pentru o ora:

Dupa trecerea timpului de odihna, fiecare bucata se aseaza pe planul de lucru uns bine cu ulei si se intinde intr-un dreptunghi, de data asta cu latura in jur de 20-25 de centimetri:

Se aseaza umplutura in centru si colturile se aduc catre mijloc, acoperind umplutura:

Se aseaza in tava cu partea pliata in jos (eu am pus in tava hartie de copt):

Se dau la cuptorul preincins la 220 de grade pana se rumenesc:

Sectiun

e: Delicioase au fost, atat calde cat si reci.