fondul monetar international(1)

8/8/2019 Fondul Monetar International(1)

http://slidepdf.com/reader/full/fondul-monetar-international1 1/33

1



2



FMI a fost conceput in iulie 1944 la o conferinta a Natiunilor Unite tinuta

la Bretton Woods, New Hempshire,U.S.A cand reprezentantii a 45 de guverne au

stabilit de comun acord sa puna bazele unei institutii pentru cooperare economica,

proiectata pentru a evita o repetare a politicilor economice dezastruoase ce au

contribuit la marea criza din anul 1930.

In timpul acelei decade pe masura ce puterea celor mai puternic

industrializate state scadea,acestea au incercat sa-si apere economiile prin cresterea

restrictiilor asupra importurilor, prin restrictii in ceea ce priveste achizitia bunurilor

de peste hotare si detinerea de moneda straina impuse cetatenilor.Dar aceste masuri

nu au fost potrivite sitautiei deoarece ele nu au facut decat sa ingreuneze comertulextern, sa micsoreze veniturile si sa creasca rata somajului.Astfel nivelul de rai in

aceste state a inrat intr-un declin acut.

Pe masura ce Al Doilea Razboi Mondial lua sfarsit statele aliate fruntase

au inceput sa contureze variate planuri pentru a restaura ordinea in relatiile

monetare internationale, astfel ca la conferinta de la Bretton Woods a luat nastere

FMI.Obiectivele acestei institutii au fost aceleasi atunci cand a fost infiintata ca sicele din perioada actuala.Din acea perioada s-au constat cresteri ale veniturilor fara

precedent, si desi beneficiile cresterii economice nu s-au manifestat in mod egal

pentru toate statele, majoritatea au cunoscut prosperitate care contrasteaza in mod

special cu perioada in care au avut loc marile conflagratii.

Obiectivele si rolul Fondului Monetar de Investitii au devenit din ce in ce

mai importante si din simpla cauza a cresterii numarului de membri.Acest numar de

state membre a crescut de peste 4 ori fata de initialul de 45 de state implicate in

creearea lui, fapt ce reflecta obtinerea independentei politice a mai multor state in

curs de dezvoltare si mai recent a colapsului blocului sovietic.Expansiune

numarului de state membre impreuna cu schimbarile petrecute in economia

3



mondiala au obligat Fondul Monetar International sa se adapteze intr-o mare

varietate de moduri pentru a continua sa serveasca aceleasi scopuri in mod eficient.

Alaturi de FMI in 1944 a fost creata (BIRD) Banca Internationala pentru

Reconstructie si Dezvoltare, cunoscuta si sub numele de Banca Mondiala, care a

fost creata pentru dezvoltare economica pe termen lung, incluzand finantarea

proiectelor de infrastructura.In timp ce FMI este preocupat cu performanta si

politici financiare macroeconomice BIRD se ocupa cu dezvoltarea pe termen lung

si solutii pentru eliminarea saraciei la nivel mondial.

Cand FMI si BIRD au fost create, se avea in vedere aparitia unei noi

organizatii pentru a promova liberalizarea comertului international, desi au trebuit

sa treaca mai bine de 50 de ani pana cand World Trade Organization sa fieinfiintata(1995).In anii precedenti problemele in materie de comert fiind rezolvate

prin (AGTT) Acordul General cu privire la Tarife si Comert.

Astfel Fondul Monetar International este o oganizatie a Natiunilor Unite

infiintata prin tratatul din 1945 pentru a ajuta si a imbunatati “sanatatea” sistemului

economic mondial.Sediu FMI este localizat in Washington D.C, si este condus de

cele 184 de tari membre.FMI este institutia centrala a sistemului monetar international-sistem de

plata si rate de schimb intre monedele nationale,ce permite desfasurarea afacerilor

intre diferite state

FMI este o organizatie internationala care are 186 de tari membre,

infiintata pentru a promova cooperarea monetara internationala, stabilitatea valutara

si acorduri valutare sistematice, pentru a stimula cresterea economica si niveluri

inalte de folosire a fortei de munca si pentru a acorda asistenta financiara temporara

tarilor membre, in conditii adecvate, pentru a contribui la ajustarea balantei de plati.

4



*Promovarea cooperarii pe plan financiar printr-o institutie care asigura

baza mecanismului pentru consultatie si colaborare in priviinta problemelor

monetare internationale.

*Facilitarea expansiunii si cresterii echilibrate a comertului

international,si contributia la mentinerea unui nivel cat mai scazut al ratei

somajului, cresterea venitului net si dezvoltarea resurselor productive ca obiectiv

principal al politicii economice aplicate in tarile membre.

*Promovarea stabilitatii ratelor de schimb si evitarea depreciarii

monedelor datorata schimbului de natura concurentiala.

*Asistenta in stabilirea unui sistem multilateral de plata,care ar eliminaanumite restrictii care incetinesc intensificarea comertului international.

*De a da incredere tarilor membre prin accesul temporar la resursele

proprii, deci asigurandu-le sansa de a corecta neajunsurile existente in balanta de

plati, fara ca fara ca statele acestea sa fie nevoite sa recurga la masuri disructive

fata de proprietatea nationala si internationala.

*In concordanta cu cele mentionate mai sus sa micsoreze durata si gradulde dezechilibru in balanta de plati a statelor membre.

5



Monitorizeaza schimbarile si politicile economice si financiare in tarile

membre si la nivel global,si asigura consultanta in acest domeniu tarilor membre,

avand ca baza cei 50 de ani de experienta.Spre exemplu:

In analiza anuala a economiei japoneze pentru anul 2000,FMI sfatuieste

guvernul japonez sa sa stimuleze cresterea economica prin pastrarea nivelului

saczut al ratei dobanzii, incurajand restructurarea corporatiilor si bancilor si

promovand concurenta.

Acorda imprumuturi tarilor membre care au probleme in ajustarea

balantei de plati,nu doar pentru a acorda ajutor financiar temporar, dar pentru a

sustine ajustarea si reformare politicii economice , actiune indreptata spre

eliminarea defectelor si problemelor existente.Spre exemplu:In timpul crizei financiare din Asia(1997-1998) FMI actioneaza rapid

pentru a ajuta Koreea sa-si reformeze economia printr-un imprumut de 21 miliarde

$. Asigura guvernelor si bancilor centrale ale statelor membre asistenta tehnica si

posibilitati de trainig in acest domeniu de expertiza.Spre exemplu:

Dupa colapsul Uniunii Sovietice,FMI ajuta bancile centrale ale statelor

baltice, Rusia si ale altor foste state sovietice sa-si stabileasca un nou sistem detezaurizare in trecerea la economia de piata.

6



In supravegherea politicilor economice ale statelor membre se observa

faptul ca FMI este interesat in principal de performanta unei economii ca un tot –

adesea referindu-se la performantele ei macroeconomice,acestea cuprinzand totalul

cheltuielilor, veniturile, rata somajului, inflatia, rata somajului in statul respectiv,

precum si balanta de plati a acestuia.

FMI isi concentreaza atentia in mod deosebit asupra politicilor

macroeconomice – ceea ce inseamna strategii referitoare la bugetul

guvernului,managementul banilor si creditului, si rata de schimb – si a politicilor de

sector financiar, incluzand supravegherea bancilor si a altor institutii financiare.In

plus FMI acorda atentie binemeritata politicilor structurale care sunt capabile sa

afecteze in masura destul de mare performantele la nivel macroeconomic – ceea ceinclude politica statala fata de piata muncii, care afecteaza rata somajului si

cresterea sau scaderea nivelului salariului de baza.

FMI ofera consultanta fiecarui membru in ceea ce priveste modul de

abordare a acestor arii mentionate mai sus, pentru a permite realizarea obiectivelor

cu o eficienta crescuta - obiective precum: inflatie si rata a somajului scazuta si

crestere economica sustinuta.

7



Resursele FMI vine in mare parte din capitalul subscris pe care statele il

depun cand intra in aceasta organizatie, sau din revizuiri periodice ale acestor cote

care pot fi marite.

Statele membre platesc 25% din capitalul subscris in (DSR) Drepturi

Speciale de Tragere, sau monede de circulatie internationala cum ar fi dollarul

american sau yenul japonez;in ceea ce priveste restul de 75% al sumei FMI poate

cere statului respectiv sa il plateasca in moneda proprie.Aceste cote platite

determina puterea votului detinuta de un stat in cadrul FMI, cantitatea de bani cu

care acesta poate fi finantat in caz de nevoie, sau chiar procentul detinut in Drepturi

Speciale de Tragere.

Astfel cota platita de noii membrii este proportionala cu marimea relativaa economiei statului in cadrul economiei mondiale.Deci S.U.A avand cea mai

puternica economie contribuie cu cea mai mare parte din totalul cotelor adica

17,6%.

– in care fiecare tara membra este reprezentata, este

cea mai mare autoritate in cadrul FMI, se intruneste annual odata cu Intalnirea

Anuala a FMI si a Bancii Mondiale.Fiecare stat mambru stabileste un guvernator

( de obicei ministrul de finante sau presedintele Bancii Centrale)si un guvernator

alternativ.Consiliul de Guvernare decide cum se procedeaza in cazul problemelor majore, lasand deciziile de zi cu zi Consiliului Executiv.

Probleme cheie cu privire la sistemul monetar international sunt luate in

considerare de 2 ori pe an intr-un comitet al Guvernatorilor numit Comitetul

Financiar Monetar International (CMFI).Un comitet comun al Consiliului de

8



Guvernator si al Bancii Mondiale raporteaza Guvernatorilor schimbarile de politica

monetara si alte probleme ce privesc tarile in curs de dezvoltare.

este alcatuit din 24 de directori executivi, impreuna

cu un director care prezideaza acest consiliu.Ei se intalnesc de obicei de 3 ori pe

saptamana, in sesiuni ce au ca durata o zi intreaga,si chiar si mai des daca este

necesar.Intalnirile au loc la sediul organizatiei in Washington D.C.Principalele state

membre au reprezentanti in acest consiliu in mod permanent, celelalte 16 locuri

fiind alese pe termen de 2 ani de grupuri de state.Spre deosebire de alte institutii de

acest gen care folosesc principiul- fiecare stat are un vot – in cadrul FMI votul

fiecarui stat este proportional cu marimea capitalului varsat.Astfel principalele

membre au un loc permanent in acest Consiliu,celelalte 16 locuri fiind impartite

intre restul statelor membre, dierctorii fiind alesi pentru perioade de 2 ani pe

grupuri de tari.Consiliul executiv isi alege un presedinte si unul sau doua ajutoare

directe pentru acesta dintre proprii membri.Acesta conduce afacerile FMI sub

directivele intregului consiliu pe care il prezideaza.

Documentele care asigura baza deliberarilor facute de Consilul Executivsi cel de Guvernare sunt realizate de Staff-ul FMI care cuprinde peste 2800 de

angajati civili din diferite state.

FMI asigura imprumuturi sub o varietate de facilitati care au evoluat de-a

lungul anilor pentru a satisface complet nevoile statelor membre.Durata, termenul

9



de plata al datoriei si conditiile de imprumut atasate acestor facilitati variaza

reflectand tipul balantei de plati si circumstantele carora se adreseaza.

formeaza miezul politicii de imprumut al FMI.Un

acord Stand-By asigura un stat membru ca poate sa obtin o cantitate de bani

stabilita, de obicei in termen de 12-18 luni, pentru a rezolva probleme pe termen

scurt in ceea ce priveste balanta de plati.

.Furnizează finanţare adiţională pe

termen scurt ţărilor membre care au dificultăţi la balanţa plăţilor datorită unor

neaşteptate pierderi de încredere pe piaţă reflectate în scurgeri de capital.

.Linii de precauţie prin care membrii sunt

antrenaţi să atingă politici economice puternixe pentru a obţine finanţarea FMI pe

termen scurt când sunt ameninţaţi de pierderineaşteptate de încredere datorită

dificultăţilor din alte ţări.

. Introdusă în 1962 pentru a ajuta membrii să se

descurce cu probleme de plăţi datorită unor dezastre naturale, această formă de

asistenţă a fost extinsă în 1995 pentru membrii care au „ ieşit” din conflicte militare

cu capacitatea instituţională şi administrativă precară.

În prezent, împrumutaţii de FMI sunt fie ţări în curs de dezvoltare,ţări în

tranziţie de la planificarea centralizată la sistemul economiei de piaţă ori ţări care serefac din crize financiare.Multe din aceste ţări au acces limitat la pieţele de capital

internaţionale datorită dificultăţilor economice.

10



FMI nu este o agenţie de întrajutorare sau o bancă de dezvoltare.

Împrumută pentru a-şi ajuta membrii să se descurce cu probleme la balanţa de plăţisau pentru a reface creşterea economică susţinută.Spre deosebire de împrumuturile

agenţiilor de întrajutorare fondurile FMI nu sunt alocate pentru activităţi sau

proiecte particulare.Acordarea împrumuturilor FMI sunt condiţionate de anumite

politici: ţara împrumutată trebuie să adopte politici pentru a corecta balanţa

plăţilor.Astfel aceste condiţii asigură că ţara respectivă nu va amâna deciziile grele,

sau nu va acumula în continuare datorii şi va putea să devină puternică şi astfel va putea restitui creditul.Ţara împrumutată şi FMI trebuie să se înţeleagă în privinţa

politiclor economice ce sunt necesare.FMI alocă fondurile în tranşe legate de

nevoile ţării respective în politicile economice adoptate.În tre 2000-2001 FMI s-a

axat pe politicile economice la nivel macroeconomic fără a interveni în politica ţării

respective.Împrumuturile FMI sunt temporare.În funcţie de facilităţi, împrumuturile

pot fi pe perioade de şase luni sau de maxim patru ani.Perioada de rambursare este

între 3 ¼ ani şi 5 ani pentru împrumuturile pe termen scurt ( pentru acorduri stand-

by) sau 4 ½ ani şi 10 ani pentru împrumuturile pe termen mediu ( pentru acorduri

extinse), dar Consiliul Executiv a fost de acord să introducă perspectiva unor

durate de rambursare mai mici: între 2 ¼ şi 4 ani pentru acorduri stand-by şi între 4

½ şi 7 ani pentru acorduri extinse.

FMI aşteaptă ca împrumutaţii săi să dea prioritate rambursării

împrumuturilor sale.Ţara împrumutată trebuie să rambueseze banii la data stabilită pentru ca fondul să poată împrumuta şi alte ţări care au nevoie de fonduri.

În majoritatea cazurilor când FMI aprobă acordarea împrumuturilor

înseamnă că ţara respectivă se află pe drumul cel bun în politica economică şi astfel

sunt încurajaţi investitorii străini să investească în ţara respectivă.

11



1952

Acordurile stand-by au fost introduse în 1952 şi Belgia a fost prima ţară

care a împrumutat 50 milioane dolari pentru a-şi consolida rezervele

internaţionale.Termenul „ stand-by” înseamnă că subiectul poate lua bani doar în

urma unor condiţii.

1963În 1963 fondul a înfiinţat „facilitatea financiară de compensare” pentru a

ajuta ţările membre producătoare de bunurile de bază în urma unor deprecieri

temporare a exporturilor ca urmare a scăderilor de preţuri.O componentă adiţională

pentru a ajuta ţările să se descurce cu crizele temporare în importurile de cereale a

fost adăugată în 1981.

Anii 70În timpul crizei energetice când preţurile la petrol au crescut de 4 ori,

fondul a ajutat ţările importatoare de petrol printr-o „ facilitate petrolieră”.Această

facilitate a avut efect între 1974 şi 1976 când FMI a împrumutat de la ţările

exportatoare şi de la cele puternice şi a acordat împrumuturi ţărilor importatoare

pentru a-şi regla deficitele ca urmare a exploziei de preţuri.

1974

În 1974 a fost introdusă „facilitatea extinsă a fondului” pentru a asigura

asistenţă pe termen mediu membrilor cu probleme la balanţa plăţilor datorate

slăbiciunilor economice şi care necesită reforme structurale pe termen

lung.Perioada acordurilor extinse este de 3 ani cu posibilitatea extinderii la 4

ani.Kenya a fost prima ţară care a beneficiat de acest tip de acord.

12



finanţare pe termen scurt datorate unor pierderi neaşteptate de încredere pe piaţă

reflectate în scurgeri de capital.

1999

Fondul a introdus un nou instrument de criză liniile de credit

contingente.Acestea sunt linii de precauţie prin care membrii sunt antrenaţi să

atingă politici economice puternixe pentru a obţine finanţarea FMI pe termen scurt

când sunt ameninţaţi de pierderineaşteptate de încredere datorită dificultăţilor din

alte ţări.

2000

Au fost introduse o serie de măsuri prin care FMI să asigure un ajutor mai

rapid în prevenirea şi rezolvarea crizelor, dar şi o mai bună utilizare a resurselor FMI.

.

Accesul statelor membre la resursele Fondului Monetar Internaţional

Articolul V din statutul FMI prevede pentru ţările membre posibilitatea de a face

apel la resursele financiare ale Fondului. Prin accesul la resursele sale, FMI

încurajează politici privind realizarea monedei liber convertibile, liberalizarea

schimburilor interne, precum şi facilitarea mişcărilor de capital internaţional. În

acest mod sunt încurajate ţările care se confruntă cu un deficit al balanţei de plăţi să

nu aplice politici nefaste pentru comunitatea internaţională.

De asemenea, statutul FMI mai prevede că resursele obţinute de la Fond

au un caracter temporar, deoarece,dacă ar fi accesate în mod continuu pe termene

medii sau lungi, s-ar putea încuraja practicile( politicile ) nefaste.

14



Statele mebre ale Fondului apelează, în principal, la resursele acestuia pentru a-şi

acoperi deficitul balanţei de plăţi.

-Acces egal la resursele FMI., care se pun la dispoziţia ţărilor membre în

mod uniform,fără anumite diferenţe.Statutul FMI nu face deosebiri în accesul

ţărilor membre la resursele financiare.

- Accesul la resursele FMI depinde de situaţia balanţei de plăţi. Accesul

la resurse este dependent de necesităţile membrilor privind balanţa de plăţi, precum

şi de capacitatea de ajustare a economiei şi de restituire a sumelor către FMI.

- Asigurarea accesului liber la resursele FMI. Conform acestui principiu,

operaţiile ţărilor membrec cu Fondul se realizează numai din iniţiativa acestora.

- Condiţionalitatea în utilizarea resurselor FMI. Ţările membre are care

cer acces la resursele Fondului se angajează să formuleze şi să implementeze

programe economice pentru ajustarea macroeconomică şi programe prin care

acţionează în vederea eliminării deficitului balanţei de plăţi. Acest principiu

urmăreşte, de asemenea, să asigure certitudinea că ţara care a solicitat acces la

resurse va fi în măsură să răscumpere moneda naţională de la FMI în termenul

stabilit.

Exigenţele FMI la acordarea asistenţei financiare către ţările membre se

justifică prin faptul că asigură protecţia resurselor şi accelerarea procesului de

ajustare în ţările beneficiare.

Uneori , Fondul Monetar Internaţional este criticat pentru faptul că aplicăun model ţărilor carărora le acordă asistenţă financiară fără a ţine seama de

particularităţile economiei lor. FMI urmăreşte promovarea unor reforme

macroeconomice, recomandă devalorizarea monedei pentru restabilirea

15



schimburilor externe, reducerea cheltuielilor publice şi creşterea dobânzilor, dar

devalorizarea nu restabileşte în toate cazurile echilibrul extern.

16



Romania a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar

International prin varsarea cotei sale de participare, la 15 decembrie 1972, Romania

devenind in acel moment al 125-lea stat membru al FMI.

Cota-parte de participare a Romaniei la Fond a fost de 1.030,2 milioane

DST, care a reprezentat 0,48% din total. Varsarea acestei cote i-a conferit tarii

noastre un numar de 10.552 voturi, reprezentand 0,49% din total.

Romania dispune in prezent de disponibilitati la FMI care pot fi trase in

urma unor acorduri stand-by, tragerile fiind posibile in limitele implementarii

programelor de reforma convenite cu Fondul. Romania contribuie la luarea

deciziilor in cadrul Consiliului Guvernatorilor al FMI prin guvernatorul BNR,

Mugur Isarescu si ministrul finantelor, Varujan Vosganian, care indeplinestefunctia de guvernator supleant.

Dupa aderarea sa la Fond, Romania a participat activ, in perioada 1972-

1974, la lucrarile Comitetului celor 20 pentru reforma sistemului monetar, iar in

perioada 1974-1976 la lucrarile Comitetului interimar pentru modificarea statutului

FMI.

In urma aderarii la FMI, Romania a obtinut urmatoarele drepturi:

- dreptul de a obtine credite in regim normal sau ca facilitati. Incepand cu

anul 1990, Romania a beneficiat de facilitati sub forma tragerilor curente,

acordurilor stand-by, finantarilor compensatorii si a facilitatilor de transformare

sistematica;

- dreptul de a obtine credite in monedele altor tari membre sau in DST din

resursele generale ale Fondului, in schimbul unei sume in moneda nationala, in

conditii mult mai avantajoase decat cele ale pietei, fiind obligata sa respecte in

schimb o serie de conditii impuse de FMI tuturor tarilor membre aflate in postura

de debitor fata de Fond;

17



- dreptul de alocari de DST in cazul unor noi emisiuni de DST. Datorita

faptului ca FMI a intrerupt emisiunile de DST incepand din 1972, Romania nu a

putut beneficia de astfel de alocari decat incepand cu anul 1979;

- dreptul de participare la luarea deciziilor in cadrul FMI. Romania detine

un numar de voturi corespunzator cotei sale de participare, iar acest drept de vot se

exercita prin intermediul unui grup format din 12 tari (Armenia, Bosnia si

Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cipru, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova,

Olanda si Ucraina), grup condus de reprezentantul Olandei, care reprezinta si

interesele tarii noastre in Consiliul Executiv al FMI;

- dreptul de aderare la BIRD si la filialele sale;

- subscrierea si varsarea cotei-parti de capital;

- convenirea cu FMI a unui curs reprezentativ al leului fata de dolarul

american;- sa nu aplice restrictii asupra efectuarii platilor curente in relatiile

economice internationale;

- sa se consulte cu FMI si sa colaboreze cu celelalte tari membre;

- sa furnizeze informatii cu caracter economic si financiar privitoare la

detinerile oficiale de aur si de mijloace de plata internationale, evolutia importurilor

si a exporturilor, balanta de plati, investitiile straine, cursul de schimb si altele.

18



Incepand cu anul 1972, tara noastra a incheiat pana in prezent cu Fondul

Monetar International 10 acorduri stand-by, ca suport financiar al programelor

economice.

Aranjamentele stand-by incheiate de Romania cu Fondul Monetar

International pana in anul 1989

Pana in anul 1989, Romania a incheiat cu FMI trei acorduri stand-by,

primul fiind semnat dupa trei ani de la momentul aderarii Romaniei la aceasta

institutie. Acordurile stand-by sunt acorduri incheiate cu FMI prin care tarile

membre au dreptul de a cumpara o suma intr-o anumita valuta de la FMI, in cursul

unei perioade date, cu conditia respectarii de catre acestea a unor criterii si conditii

stabilite prin programul elaborat si aprobat de Consiliul Executiv al FMI. Primul acord stand-by al Romaniei cu FMI a fost aprobat pe 3

octombrie 1975 si a fost finalizat cu succes pe 2 octombrie 1976, desfasurandu-se

pe o perioada de 12 luni, in care Romania a primit 95 de milioane DST.

Al doilea acord a fost aprobat pe 9 septembrie 1977 si a fost incheiat

pe 8 septembrie 1978, Romania primind 64,1 milioane DST.

Cel de-al treilea acord , in valoare de 1.102,5 milioane DST a fostincheiat pe 15 iunie 1981, insa a fost reziliat dupa 30 de luni de la semnarea lui, pe

14 ianuarie 1984, dupa ce Romania a reusit sa traga de la FMI suma de 817,5

milioane DST.

De retinut ca pana la sfarsitul anilor '90, Romania nu avea datorii externe

nici fata de celelalte state si nici fata de FMI, imprumuturile primite fiind achitate

esalonat, in mai multe transe.

Dupa anul 1990, relatiile Romaniei cu Fondul Monetar International au

cunoscut o imbunatatire permanenta, ca urmare a eforturilor depuse de autoritatile

romane in acest sens. Incepand cu anul 1991 a fost deschisa o reprezentanta

permanenta a FMI la Bucuresti, care desfasoara o gama larga de activitati in scopul

asigurarii implementarii de catre autoritatile romane a recomandarilor de politica

19



economica ale Fondului, de a mentine legaturi stranse intre organele de conducere

ale FMI si autoritatile din Romania, precum si la asigurarea transparentei politicilor

FMI in Romania. Incheierea acordurilor cu FMI dupa anul 1990 a fost o necesitate

pentru Romania, care se confrunta la acea vreme cu un deficit extern de amploare

(circa 1,5 miliarde de dolari), aceste acorduri fiind necesare in vederea solutionarii

problemelor balantei de plati si procurarii de capitaluri de pe pietele internationale.

Dupa 1990, Romania a incheiat 7 acorduri cu FMI, primind de cele mai multe ori

doar prima transa.

Diferentele semnificative dintre cuantumul creditului aprobat si suma

trasa efectiv s-au datorat atat conditiilor severe impuse de Fond la acordarea unei

noi transe din acord, cat si nerespectarii de catre Romania a programului dereforma.

Primul aranjament stand-by a fost incheiat cu Fondul pe o durata

de 12 luni si a fost aprobat la 11 aprilie 1991 pentru un volum total de 380,5

milioane DST, care a inclus si trageri in cadrul facilitatii de finantare

compensatorie (imprumuturi acordate tarilor care fac dovada unui necesar financiar

care sa compenseze o scadere temporara a incasarilor din exporturi sau o cresteretemporara a volumului importurilor) pentru componenta import de titei. El a avut

drept scop accelerarea reformei economice, proces demarat in 1990, si a fost

orientat in special pe reforma sistemului financiar-bancar si conturarea unui cadru

legislativ si institutional specific economiei de piata. Memorandum-ul incheiat cu

guvernul roman viza o stabilizare graduala a economiei prin: liberalizarea treptata a

preturilor, eliminarea dobanzilor real-negative, stimularea procesului de

economisire si a investitiilor, reducerea inflatiei, instituirea unor impozite si taxe

corelate cu veniturile incasate, devalorizarea cursului de schimb si introducerea

unei rate de schimb flotante etc. Efectele pozitive urmarite nu au fost la nivelul

asteptarilor: consumul de materii prime si energie a fost incurajat in continuare prin

mentinerea unor preturi scazute, nerealiste, ritmul economisirii si al investitiilor

20



interne a scazut, volumul productiei interne si-a continuat declinul, iar rata de

schimb oficiala a leului fata de dolarul american a fost supraevaluata, o situatie mai

buna inregistrand-o doar volumul investitiilor straine directe, care a cunoscut o

oarecare crestere.

Al doilea acord a fost un aranjament stand-by pe 10 luni, aprobat pe

data de 29 mai 1992 pentru o suma de 314 milioane DST, care a inclus inca o

facilitate de finantare compensatorie pentru importul de titei. Al doilea aranjament

a avut ca obiective macroeconomice incheierea miscarii corective a preturilor si

liberalizarea cursului de schimb al leului, diminuarea inflatiei, mentinerea

deficitului bugetar la un nivel ce poate fi finantat fara consecinte inflationiste,

stoparea declinului economic si redresarea pozitiei externe a tarii prin ameliorarea

situatiei balantei de plati externe si cresterea rezervelor valutare. La fel ca si in

cazul primului aranjament, si in cadrul celui de-al doilea au fost respectate

obiectivele cantitative doar in primele 3 trimestre de aplicare. Neindeplinirea

obiectivelor ambelor aranjamente s-a datorat unui complex de factori nefavorabili,

atat interni cat si externi, printre cei mai importanti putand fi mentionati intarzierea

procesului de privatizare si restructurare a economiei, inexistenta unei legislatii cu privire la proprietatea individuala, liberalizarea preturilor si a comertului fara

infiintarea unor institutii care sa reglementeze relatiile de concurenta, liberalizarea

salariilor fara asigurarea corelarii lor cu productivitatea muncii, ratele inalte ale

dobanzilor, care au descurajat investitiile, supraevaluarea cursului de schimb al

monedei nationale, indisciplina financiara etc.

Al treilea aranjament stand-by cu FMI a fost semnat pe data de 11

mai 1994 pentru o suma de 301,5 milioane DST, care a inclus si o facilitate de

transformare sistematica (aceste facilitati sunt acordate tarilor aflate in tranzitie,

care se confrunta cu dificultati in echilibrarea balantei de plati). Masurile de

reforma, partial atinse, au vizat stabilirea unei rate a dobanzii real-pozitive,

devalorizarea substantiala a cursului valutar oficial, controlul si reducerea inflatiei,

21



stabilirea unor obiective cantitative clare in domeniul privatizarii si de restructurare

a sistemului financiar-bancar (inclusiv de infiintare a bursei de valori), eliminarea

subventiilor acordate de stat producatorilor ineficienti s.a.

Al patrulea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 22

aprilie 1997 pe o perioada de 13 luni si pentru o suma de 301,5 milioane DST, care

urma sa fie trasa in 5 transe trimestriale. Programul economic aprobat viza

atingerea unor obiective importante: liberalizarea pietei valutare si a preturilor

utilitatilor, mentinerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil (4,5%), cresterea

rezervelor BNR, sistarea creditelor discretionare, reducerea ratei inflatiei etc.

Neindeplinirea obiectivelor asumate de guvernul roman a condus la atingerea unor

performante slabe atat la nivel micro cat si macroeconomic.

Al cincilea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 5 august

1999 pentru o suma de 400 milioane DST, pentru a sprijini programul de reforma si

stabilizare economica al guvernului Romaniei (care a vizat diminuarea deficitului

de cont curent, scaderea in continuare a inflatiei, cresterea rezervelor valutare ale

BNR, consolidarea fiscala si restrictionarea cresterii salariilor, reducerea puternica

a pierderilor intreprinderilor publice si implicarea mai puternica a pietei de capitalin procesul de atragere a capitalurilor straine).

Al saselea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 31

octombrie 2001 pentru o suma de 300 milioane DST. Programul a vizat sustinerea

procesului de dezinflatie si mentinerea deficitului de cont curent, concomitent cu

accelerarea reformelor structurale si intarirea perspectivelor de crestere economica.

Al saptelea acord stand-by (si ultimul) incheiat cu FMI a fostaprobat pe data de 7 iulie 2004 pentru o suma de 250 milioane DST. Acesta a fost

un acord stand-by de supraveghere preventiva, care a cuprins angajamentele luate

de Romania in privinta politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006 si a

prevazut accesul la fondurile FMI numai in cazul aparitiei unor crize economice

neprevazute. In anul 2005, ca urmare a divergentelor dintre FMI si partea romana

22



cu privire la evaluarea performantelor si a cailor de actiune macroeconomica,

acordul a fost suspendat.

Începând cu 1972, România a folosit resursele FMI în unsprezece ocazii

(detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale

guvernului.

Tipul

Acordului Data Aprobării

Data Expirării sau

Rezilierii

Suma Aprobata

(milioane SDR)

Suma Trasa

(milioane SDR)

Stand-by 10/03/75 10/02/76 95.0 95.0Stand-by 09/09/77 09/08/78 64.1 64.1Stand-by 06/15/81 01/14/84 1,102.5 817.5Stand-by 04/11/91 04/10/92 380.5 318.1Stand-by 05/29/92 03/28/93 314.0 261.7Stand-by 05/11/94 04/22/97 320.5 94.3Stand-by 04/22/97 05/21/98 301.5 120.6Stand-by 08/05/99 02/28/01 400.0 139.75Stand-by 10/31/01 10/15/03 300.0 300.0

Stand-by preventiv

07/07/04 07/07/06 250.0 0(nefinalizat)*

Stand-by 05/04/2009 03/15/2011 11443.0 6088

Suma trasa este zero deoarece acesta a fost un Acord Stand-by preventiv

(precautionary). Programul nu a fost finalizat, numai prima evaluare fiind încheiata.

După expirarea Acordului, în iulie 2006, fără a fi apărut necesitatea

efectuării de trageri, colaborarea României cu FMI în domeniul macroeconomiccontinuă sub forma consultărilor anuale.

În data de 4 mai 2009 Consiliul Director al FMI a aprobat un nou Acord

stand-by pe 24 de luni, în valoare de 11.44 miliarde DST (12.95 miliarde EUR ), ca

parte a unui pachet financiar internaţional care include alte 5 miliarde

EUR provenite de la facilitatea Uniunii Europene de sprijinire a balanţei de

23



plăţi, 1 miliard EUR din programele DPL ale Băncii Mondiale şi 1 miliard

EUR de la alte instituţii internaţionale.

Totalul creditelor nerambursate la sfârşitul lunii octombrie 2009 se ridica

la 6088 milioane DST, respectiv 690.95% din cotă.

Funcţia de supraveghere este stipulată în Articolul IV al Statutului FMI,

modificat în 2007, după aproximativ 30 de ani de la precedenta modificare, care a

avut loc la sfârşitul anilor 70. Pentru a asigura eficienta acestei funcţii în contextul

globalizării actuale, FMI propune o serie de măsuri prin noua sa Strategie pe

Termen Mediu.

Decizia din 2007 privind supravegherea bilaterală. În iunie 2007,

cadrul de supraveghere a fost actualizat pentru prima dată de la sfârşitul anilor 70

prin adoptarea Deciziei privind Supravegherea Politicilor Economice ale Ţărilor

Membre, care cuprinde cele mai bune practici. Supravegherea FMI trebuie să

vizeze în principal stabilitatea externă şi să evalueze riscurile şi vulnerabilităţile

unei economii.

În cadrul supravegherii FMI, o atenţie deosebită a început a fi acordată

sectorului financiar, odată cu introducerea Programului de Evaluare a Sectorului

Financiar (FSAP) şi prin dezvoltarea de instrumente analitice pentru integrarea

analizelor privind sectorul financiar şi pieţele de capital, în evaluările

macroeconomice.

FMI actualizează continuu evaluările privind tendinţele economice la

nivel regional şi mondial. Principalele instrumente de supraveghere regională şi

globală sunt cele două rapoarte semi anuale, World Economic Outlook şi Global

24



Financial Stability Report. Primele consultări multilaterale cu privire la

dezechilibrele mondiale, încheiate pe 7 august 2007 , arată nevoia de consolidare a

acestor evaluări la nivel regional şi mondial. Pentru dezvoltarea în continuare a

supravegherii la nivel regional, au fost luate deja unele măsuri care vizează

modificări organizaţionale, activitatea de cercetare, discuţii cu privire la politicile

economice şi comunicare. În plus, rapoarte regionale - Regional Economic Outlook

Reports (REO) - pe patru mari regiuni sunt publicate anual sau semi-anual. Cel mai

recent REO pentru Europa vizează consolidarea sistemului financiar.

În România, FMI conduce procesul de supraveghere în mod regulat prin

Consultările din cadrul Articolului IV. Începând cu anul 2000, aceste rapoarte sunt

disponibile şi în limba română şi pot fi accesate pe website.La data de 25 iunie 2008, Comitetul Executiv al FMI a finalizat

consultările în cadrul Articolului IV cu România. În urma acestora au fost

exprimate aprecieri pentru performanţele economice ale ţării noastre, fiind lansat

însă un avertisment asupra riscurilor decurgând din dezechilibrele induse de

sectorul privat şi vulnerabilităţile externe. Recomandările specialiştilor FMI

vizează o politică fiscală mai puţin stimulativă, o politică monetară prudentă şirelansarea reformelor structurale pentru asigurarea sustenabilităţii creşterii

economice.

Tranziţia în România a fost susţinută prin asistenţa tehnică substanţială

din partea agenţiilor multilaterale şi a donatorilor bilaterali. FMI a oferit sprijin în

mai multe domenii, în peste 40 de misiuni de asistenţă tehnică din 1990 până acum.

Asistenţa din partea experţilor Fondului s-a axat pe un număr de domenii cheie,

25

http://www.imf.org/external/np/sec/pn/2007/pn0797.htm

http://www.imf.org/external/pubs/ft/reo/2007/eur/eng/ereo1107.pdf




http://www.imf.org/external/np/sec/pn/2007/pn0797.htm



printre care: reformele fiscale, modernizarea băncii centrale şi a sistemului bancar,

crearea unei structuri legale orientată către piaţă, cursuri de instruire şi

îmbunătăţirea colectării şi raportării datelor statistice. Implementarea unei reforme

cuprinzătoare a administraţiei fiscale în conformitate cu recomandările mai multor

misiuni de asistenţă tehnică de la Departamentul de Afaceri Fiscale ale Fondului a

demarat în ianuarie 2003. La 6 noiembrie 2002 a fost finalizat raportul de ţară FMI

nr. 02/254) În continuare, în 2003 a fost finalizat un FSAP, în timp ce asistenţa

tehnică din partea Departamentului Sisteme Monetare şi Financiare al Fondului

privind ţintirea inflaţiei continuă. Recent, autorităţile române s-au angajat să

actualizeze FSAP până la sfârşitul anului 2008.

Asistenta tehnică oferită de FMI sprijină dezvoltarea resurselor productive ale ţărilor membre, ajutându-le să-şi formuleze politici economice şi

fiscale în sprijinul creşterii economice. FMI ajuta aceste ţări să-şi consolideze

capacităţile umane şi instituţionale, şi să formuleze politici macroeconomice,

structurale şi fiscale corespunzătoare. Asistenţa tehnică reprezintă aproximativ o

cincime din bugetul operaţional al FMI. Finanţarea asistentei tehnice se face atât

din resurse interne, cât şi externe, cele din urmă reprezentând fonduri din parteadonatorilor bilaterali şi multilaterali.

FMI a oferit României asistenţă tehnică în numeroase domenii, cum ar fi

administrare fiscală şi vamala, politici fiscale, managementul cheltuielilor bugetare,

politici monetare şi organizarea băncii centrale, supraveghere bancară, ţintirea

inflaţiei, statistică şi practici procedurale şi instituţionale pentru prevenirea spălării

banilor.

Din luna august 1994, funcţionează o piaţă interbancară descentralizată

utilizând tranzacţii directe. Cursul de referinţă oficial publicat de BNR este o medie

26



a cursurilor raportate pentru tranzacţiile interbancare şi cu clienţii. România a

acceptat obligaţiile prevăzute în Articolul VIII ale Statutului FMI referitor la

convertibilitatea de cont curent la 25 martie 1998.

27



Biroul Reprezentantei Rezidente in Romania desfasoara o gama

larga de activitati in scopul de a contribui activ la implementarea recomandarilor de politica economica ale Fondului de catre autoritati, cat si la mentinerea unei stranse

legaturi intre sediul central al FMI si autoritatile din Romania.

Explicarea opiniilor Fondului in chestiuni legate de politici şi

consilierea autoritatilor romane in implementarea programelor macroeconomice

incheiate cu FMI, in principal in contextul solicitarii Romaniei pentru sprijinfinanciar din partea Fondului (cum ar fi acordurile stand-by). Aceasta activitate

implica o stransa colaborare si consultare atat cu institutii guvernamentale cat si cu

sediul central al FMI.

Schimburi de opinii cu misiunile rezidente ale Bancii Modiale, Uniunii

Europene, BERD, agentiile Natiunilor Unite, precum si cu ambasadele tarilor

membre ale FMI, pentru a asista autoritatile din Romania in implementarea unui

program macroeconomic coerent si cuprinzator

Monitorizarea evenimentelor si a evolutiei economice in scopul de

ajuta la evaluarea performantelor financiare si economice ale programelor si

politicilor macroeconomice ale Guvernului.Biroul se bazează pe o gama larga de

28



surse de informare, care includ Banca Nationala a Romaniei, Ministerul Finantelor

si Comisia Nationala de Statistica.

Biroul Reprezentatei Rezidente a FMI joaca un rol important in

asigurarea transparentei politicilor FMI in Romania. Biroul este disponibil pentru

intalniri cu oamenii de afaceri romani si straini, reprezentanti din domeniul bancar

si pentru schimbul de opinii referitoare la economia romaneasca si politicile

economice. Reprezentantul Rezident este singurul purtator de cuvant al Fondului in

Romania si este disponibil pentru contacte periodice cu ziaristii. In acest context,

Reprezentantul poate face declaratii de presa si poate participa la interviuri de presa

si televiziune, prezentand viziunea Fondului in probleme legate de economia

romaneasca. Mai mult decat atat, Reprezentantul Rezident al FMI participaocazional la conferinte si intalniri organizate de institutii publice, organizatii

financiare internationale, organizatii neguvernamentale, sindicate si alte grupari

care se dezbat probleme generale de macroeconomie si referitoare la economia

romaneasca. Biroul nostru este, de asemenea, gata sa colaboreze cu universitati si

institute economice interesate in activitatea desfasurata de FMI. Biroul Rezident

acorda, totodata, o atentie deosebita posibilitatilor de instruire profesionala carecontribuie la intelegerea si tratarea de catre participanti a problematicii FMI. In

acest sens, Reprezentantul Rezident al FMI participa la preselectia candidatilor care

solicita participarea la cursuri si seminarii organizate de FMI si Joint Vienna

Institute.

FMI are un rol bine definit în economia României, acela de-a crea un

sistem financiar şi monetar puternic şi de-a încuraja dezvoltarea economică

durabilă.

FMI acorda Romaniei transele III si IV, de 2,45 miliarde euro, si ii cere sa

isi respecte tintele.

29



Suma livrata Romaniei de catre Fondul Monetar International, in cadrul acordului

de tip stand-by incheiat pe doi ani, se ridica la 9,32 miliarde euro (8,26 miliarde

DST).

Conducerea FMI a aprobat de asemenea solicitarea Romaniei de a nu luain calcul, in aceste evaluari, criteriul de performanta stabilit pentru arieratele

statului la finalul lui 2009.

Programul FMI pentru Romania a fost aprobat pe 4 mai 2009,

imprumutul total ridicandu-se la 12,91 miliarde euro (11,443 miliarde DST).

Aranjamentul permite statului acces la resursele FMI in echivalentul a 1.111% din

cota Romaniei in cadrul Fondului.

La incheierea vizitei FMI pentru a doua si a treia evaluare a Romaniei in

cadrul acordului de finantarea externa, in luna ianuarie, seful misiunii Jeffrey

Franks a spus ca tintele pe care Romania s-a angajat sa le respecte prin acordul de

finantare externa cu FMI si CE au fost indeplinite cu o singura exceptie, cea a

arieratelor la nivelul bugetului general consolidat, pentru care FMI nu primise, la

acel moment, datele necesare.

O echipa a FMI a incheiat pe 27 ianuarie evaluarea Romaniei pentru

acordarea transelor III si IV din imprumutul extern, chiar daca nu a fost indeplinit

obiectivul arieratelor la sfarsitul lui 2009, iar tinta de inflatie a fost ratata.

In urma ultimelor negocieri, autoritatile romane si reprezentantii FMI au

revizuit prognoza de crestere a PIB in 2010, la 1,3%, de la estimarea anterioara, de

0,5%. Totodata, tinta pentru deficitul bugetar la finalul lui 2010 a fost stabilita la

5,9% din PIB.

30



Autoritatile de la Bucuresti au solicitat FMI dreptul de a folosi o parte din

imprumut pentru finantarea deficitului bugetar. Banii urmeaza sa fie deblocati intr-

un interval de circa 48 de ore de la aprobarea de catre board.

Romania a agreat anul trecut cu FMI, Comisia Europeana (CE), BancaMondiala si alte institutii internationale un pachet de asistenta financiara pe doi ani

de aproape 20 miliarde euro. FMI a eliberat deja primele doua transe, in valoare de

6,57 miliarde euro.

De asemenea, CE a dat Romaniei anul trecut prima transa de 1,5 miliarde

euro, iar transa a doua, de 1 miliard de euro, ar urma sa fie eliberata in luna martie.

La randul sau, Banca Mondiala a dat Romaniei anul trecut primul

imprumut, de 300 milioane euro.

Reprezentantii Fondului Monetar International si cei ai Comisiei

Europene s-au aratat multumiti de rezultatul misiunii de evaluare de la

Bucuresti incepute pe 20 ianuarie si vor propune eliberarea urmatoarelor

transe de bani prevazute in acordul de finantare externa pe care Romania l-aincheiat cu institutiile internationale.

20 - 27 ianuarie. Vizita delegatiilor straine si discutii cu autoritatile

romane

27 ian.- 1 februarie. Redactarea Raportului, care va fi trimis membrilor

boardului FMI

12-15 februarie.Reuniunea Boardului FMI

17 februarie. Eliberarea banilor

31



-Imprumutul de la FMI este acordat in 8 transe de-a lungul a doi ani,

in valoare totala de 12,95 miliarde euro

-Romania a incasat pana in prezent doua transe, care insumeaza 6,9 miliarde

euro

-Transa a treia este de 1,5 mld. euro, iar transa a patra, de 0,8 mld de euro.

Total: 2,3 mld euro

-Jumatate vor merge la Banca Nationala a Romaniei si jumatate la Ministerul

Finantelor Publice, pentru sustinerea deficitului bugetar.

Concluzii

Colaborarea Romaniei cu FMI a avut un rol important in

implementarea unor programe de reforma economica menite sa asigure

liberalizarea economiei, reducerea inflatiei, scaderea somajului prin cresterea

investitiilor, cresterea productiei, atragerea investitiilor straine prin liberalizarea

pietei de capital si a fluxurilor monetare, restructurarea intreprinderilor

nerentabile etc. FMI a jucat un rol activ in procesul de tranzitie din Romania,

conditionand acordarea de imprumuturi financiare de efectuarea unor reforme

radicale in economia romaneasca. FMI poate fi considerat responsabil de

realizarea tranzitiei in Romania si in celelalte tari foste comuniste in masura in

care acestea au implementat programele de reforma in legatura directa cu

respectarea conditionarilor impuse de aceasta institutie si cu dezideratele proprii

fiecarei tari privind reforma economica. Pentru Romania, relatia cu FMI a fost

uneori controversata, atat ca urmare a lipsei de profunzime a reformelor

promovate in tara noastra in diversele perioade ale tranzitiei, cat si a rigiditatii

FMI in ceea ce priveste unele pachete de programe propuse, inadecvate

structurii economiei romanesti.

32

fondul monetar international(1)

Documents