Cum au incorporat catedralele gotice lumina, si de ce?

Ceea ce a trimis arhitectura catedralelor in era gotica a fost in primul rand rezolvarea luminii. Ideologiile filozofice ale vremii conectau lumina cu divinitatea, astfel ca arhitectii au fost nevoiti sa reflecte acest lucru in catedralele construite. Prima constructie care a incorporat aceste noi metode de a maximiza lumina interioara a fost bazilica Sf Denis. De altfel, pentru a duce aceste idei si mai departe, catedrala de la Notre-Dame din Paris a fost una dintre primele catedrale care a folosit contrafortii externi pentru a crea o structura bogata in spatii pentru ferestre. Lumina este folosita de asemenea in arhitectura gotica pentru a infatisa naratiunea, demonstrat acest lucru prin vitraliile din catedrala Chartres. Astfel putem spune ca importanta luminii in arhitectura gotica a fost creata de dorinta de a conecta spatiul fizic cu cel spiritual.

Importanta luminii in catedralele din secolele XII respectiv XIII este direct corelata cu ideologiile filozofice ale acelor vremuri. Ifluentata de filozofi precum Platon si Dionysus, lumina este “cel mai nobil dintre fenomenele naturale, cel mai putin important, cel mai apropiat de forma pura”(Von Simpson 1962, 51). Von Simpson observa extensia acestor idei catre religie, lumina fiind considerata a fi “cea mai directa manifestare a divinitatii”.

Lumina interioara nu a fost trasatura proeminenta a catedralelor ce au precedat perioada gotica, iar de asemenea noi metode de constructie au fost necesare. Dorinta de a atinde inaltimi mai mari si de a inlocui cat mai mult posibil spatiul peretilor cu cel vitrat s-a vazut cand constructorii au inceput sa interactioneze cu boltile zimtate, arcele ascutite si contrafortii externi. Aceste metode au fost primele manifestari ce au dus la umplerea spatiului interior cu cat mai multa lumina. Acest stil de catedrale a dus la ceea ce stim astazi ca ar reprezenta stilul gotic.

Bazilica din Sf Denis a fost acceptata ca prima structura ce a reflectat stilul gotic. While Scott spune ca Sf Denis nu poate fi clasata ca o catedrala, dar apartine incontestabil stilului gotic. Abbot Suger, in cautarea rezolvarii problemei luminii a folosit noi tehnici de constructie si le-a combinat, creand astfel “un interior de o claritate fara precedent”(Honour and Fleming 2009,376). Tot aici le-au fost atribuite vitraliilor importanta cuvenita, ce de altfel avea sa se regaseasca in urmatoarele patru secole in Europa de nord. Astfel aceasta bazilica a pus in miscare noua era, cea gotica.

Succesul acestor inovatii din bazilica Sf Denis s-a raspandit si a fost incorporat si in catedrale din Franta. Aici, in loc sa recreeze designul de la Sf Denis, arhitectii si-au folosit cunostiintele in “proiecte de au explorat implicarea ideilor lui Abbot Suger”(Scott 2003,14). In mai putin de 20 de ani de la consacrarea bazilicii de la Sf Denis, s-a inceput munca la ceea ce a devenit astazi cea mai importanta catedrala gotica, si anume catedrala Notre-Dame din Paris. Suportul structurii ce il asigura contrafortii externi da voie inlocuirii zidariei cu ferestre ce creeaza lumina interioara ce a definit stilul gotic.

O alta metoda prin care lumina a fost folosita in arhitectura gotica a reprezentat-o folosirea vitraliilor.

Aubert(1923, 266) spune ca folosirea vitraliilor in catedrala de la Chartres reprezinta viata lui Iisus Hristos si a stramosilor sai. Honour and Fleming(2009, 384) afirma ca arta vitraliilor poate fi considerata o forma

vizuala a Bibliei, pentru cei saraci si analfabeti. In acelasi timp vitraliile folosesc lumina pentru a spune povesti si a crea o atmosfera sacra.

Astfel este argumentat faptul ca arhitectura gotica a combinat ideile fizice cu cele metafizice pentru a crea catedralele pline de lumina. S-au folosit astfel de noile tehnici de constructie, ce au permis mai multa lumina in interior ca raspuns al ideologiei ca divinitatea este reprezentata de lumina. Ideile pornite la Sf Denis au pus bazele unor opere de arta precum Notre-Dame din Paris sau catedrala Chartres.