F O A I E D E

A n u l I , N o . 2 2

C U L T U R A S I E D U C RE DU — O p t

C E T A T E N F , « э

g a z e t ă s o c i e t ă ţ i i L T U R A P O P O R U L U I "

PRIM REDACTOR:

V I N T I L A N . P E T A L A

ABONAMENTE ANUALE: pentru cititori 3 0 Lei

autorităţi 6 0 Lei „ întreprinderi financiare .. .. 100 Lei

PRIM REDACTOR :

V A S I L E D . C H I R U

Redacţia: Str. Dorobanţilor 11 SECRETAR DE REDACŢIE: VLADIMIR NlCOARA Administraţia: Piaţa Cuza Vodă 16 |

REGELE Zămislit din firea marilor

viteji, gata la jertfă şi -ştiind să pre^uieasă jertfa celorlalţi, ;aşa e Regele nostru, Prin truna din acele ciudate în­tâmplări ale ursitei, aşezat in scaunul lui Ştefpn Vodă şi al lui Mihai Viteazul, a îm­brăcat cuşma legendară a Demnilor Munteni, a strâns vci.rceşte buzduganul Princi­pilor deia Suceava, şi a de­venit Român: Şi „bun Român" a fost din primul ceas al domniei Ini, bin şi viteaz s'a arătat în clipele cele mai ^геіе ce i-au hărăzit soarta şi bun român şi glorios os­taş a fost mai ales în ceasul sfînt al biruinţei şi al unirei neamului.

Când în ziua de 14 August al anului de vitejie, 1916 trâmbiţile ne aduceau vestea unui răsboi ce trebuia să ne .hărăzească şi amărăciuni şi '•bucurii, pilda Regelui a fost pentru toată ţara un îndemn şi o chezăşie. Cu toată băr­băţia, încredinţat că jurămân­tul şi datoria Lui î! legau de acum рз veci numai de so-ar ;a neamului românesc. El ja făptuit cea mai măreaţă-

Ijeitfă pe care o cunoaşte is-to ia. In conştinţa Lui, în ini­ma Lui nobilă şi mare, se încinsese o luptă uriaşă între lunea trecutului, între stră­moşii atâtor generaţii, între smintirile unei întregi copilă­rii, şi între dragostea nou născută pentru poporul bun Şi credincios, pe cari: îl iu­bea din ceasul în care Ii în­credinţase destinele şi viitorul lui.

Iar Regele a ales, fără şo­văire calea spinoasă şi dre­aptă, pe care a păşit cel dintăf, în fruntea noastră crai-;*iic de biruinţă şi de mân­tuire. ; Şi L-au hulit vrăşmaşii,

'2vărlindu-i ocările cele mai josnice. Dar tocmai în ele, ám putut înţelege măsura su-jpărărei şi a desamăgirer lor. Gestul Regelui nostru a în­semnat pentru ei una din ce­le mai dureroase lovituri. El I consfinţit în faţa lumei în-Jtregi, că împăratul Germani­ei aesonorase amintirea stră-l

moşilor Săi, şi că soldaţii lui, gloate sălbatice şi nein-ţelepte, nu mai erau vrednici de vitejii soldaţi ai lui Carol Cel Mare. Mai unit sufleteşte cu poporul Său ca totdeauna, Ferdinand I. e pentru noi astă-zi un simbol. EI este o-sănda morală cea mai puter­nică pe care au primit-o vrăjmaşii noştri de ieri, delà Regele Lui, care nu a pu­tu: sta alături de cei cari nesocoteau cinstea cuvântu­lui dat.

Şi el mai este, încă, prin amintirea măreaţă a glorioa­sei înfăptuiri a mărei noastre unirii, chezăşia viitorului şi a Propăşirii acestui Neam.

Luna aceasta, Regele Ferdinand a împlinit al 56 an. înconjurat de dragoste a şi de iubirea • unui popor " înteg, mândru de străluci­rea marilor zile pe cari le-a

trăit, încrezător în ursita no­rocului sau, Craiul Românilor, poate să se socotească' ca cel mai fericit dintre împăraţii şi Regii popoarelor lumii. Câci nici unul dintre aceştia, nu va putea spune, că în decursul unei vieţi omeneşti, ar fi putut, înfăptui ceace veacuri de zbucium şi de aşteptări zadarnice urziseră într'un vis îndepărtat neamul romanesc.

La fericirea aceasta, Po­porul Românesc, cu ochii a-ţintiţi spre cerul nădejdilor lui răspunde, azi mai mult ca oricând, cu ruga fierbinte de a-1 avea cât de îndelun­gat timp în fruntea Iui. Şi ruga aceasta, izvorită din miloane de piepturi/ pe plai­urile ţări, între Tisa şi Nistru se preface înt ru clocotitor:

Să Trească Regele! Vintilă Petala.

Franţa nemuritoare Zilele trecute Clujul şi-a

deschis frăţeşte braţele,spre a primi la sânul lui pen­tru prima oară, pe aceia, in sângele cărora curge aceiaş sânge roman, рг aceia ins u-fletul cărora se frământă ace­leaşi năzuinţi şi idialuri ca şi în noi — pe fii surorci noastre mai mari — pe fii Franţei.

Profesori şi studenţii bni-versităţei din Paris, (capi­tala Franţei) au venit la noi în România pentru a ne cu­noaşte mai bine şi prin ur­mare pentru a ne iubi mai mult. Bucuria şi nemărgi­nitul entuziasm care a stră-

•bătut sufletele a tot ce este românesc în această ţară, a fost dovada cea mai puter­nică că între poporul francez şi cel românesc, sunt legături de sânge şi de suflet pe care timpul şi împrejurările din ' viata acestor două naţiuni surori, zadarnic s'ar căzni să le slăbească sau să le nimicească.

Intre România şi Franţa există aceiaş dragoste care există între fii unei aceleiaşi mame, căci mama amându­rora a fost Roma, a fost naţiunea romană. Cu ocazia vizitei pe care au făcut'o profesorii şi studenţii fran­

cezi în Cluj, ъ avut loc la Universitate o recepţie unde Dl Glotz, profesor delà

^Universitatea din Paris şi ' unul dintre cei mai mari în­

văţaţi ai Franţei a spus următoarele cuvinte, por­nite din adâncul sufletului lui, sincer, desinteresat şi fără părtinire:

— „Fraţilor, suntem aici în Cluj, în inima României mari, în Dacia, în ţara lui Traian şi a lui Decebal. De aci s'a răspândit po­porul dac şi cultura daco­română, aci între munţii aceştia cu crestele la ceruri s'a cristalizat poporul ro­mân şi stăpân a rămas, căci glasul pământului acesta,plă­mădit din sângele şi lacrâ-mile atâtor suferinţi amare dar trecătoare, şi urletele desnădăjduite ale dreptăţii, o clipă îngenunchiată, spu­neau-. Dvoatrâ şi numai Dvoastră puteţi, aveţi, drep­tul şi datoria să stăpâniţi aceste pământuri.*

Românul e nobil din fi­re, si de aceia nu e şi nu poate fi nici un pericol pen­tru naţinonaliţăţile etnice din România mare. România, sunt sigur, va ajuta aceste naţionalităţi să trăiască ca

la ele acasă, atâta vreme cât ele îşi vor înţelege me­nirea lor în cadrele Româ­niei mari.

încheiem strigând : Trăi­ască cea mai nobilă ţară a pământului Franţa.

Paies.

Oameni nenorociţi 1 In toate păturile sociale, din întunericul necoborât al coli­belor umile şi până în lumina orbitoare a palatelor din ora­şele civilizate, se găsesc oa­meni, cari în dorinţa lor ne­înfrânată de a aduna averi tot mai mari şi-au închis inima într'o pojghiţă de nesimţire şi rămân străini şi reci Ia toate pornirile bune şi înalte.

De la ţăranul neştiutor de carte care în dorinţa lui de a-şi ,Jărgi proprietatea, pune plugul c'o brazdă alături în ogorul vecinului şi este în stare su facă moarte de om când altul iar face ia fel, şi până Ia bogătaşul, care ex­ploatează cu neruşinare cele mai fireşti trebuinţi de veţuire ale mulţimei, toţi sunt stăpâ­niţi de aceiaşi dorinţă lipsită de omenie.

Pentru aceşti oameni ne­norociţi, chinuiţi până la de­sperare de grija sălbatecă de a-şi înmulţi averea prin orice mijloc şi în orice împreju­rare,-viaţa îşi are alt scop de cât satisfacerea trebuinţelor personale, pe care ei singuri le înmulţesc şi le complică.

Când flăcăii viteji ai pla­iurilor noastre se prăbuşiau în sânge sub glonţul sau obuzul vrăşmaş, — şi făceau acest dureros sacrificiu pentru în­făptuirea visului nostru de vea­curi, — când orfanii şi vădu­vele plângeau de durere şi de foame, se găseau, — şi se gă­sesc şi acum, — bogaţi ne­norociţi, care să caute a în­mulţi averile lor din suspinul foamea şi lacrimile acestor eroi ai neamului nostru.

Industriaşul şi comerciantul care caută să-şi,mărească câş­tigul scumpind mereu artico­lele de prima necesitate, sunt oameni bolnavi, care nu sunt în stare să priceapă suferinţa mulţimei ce îngenunche ge­mând, sub greutatea unor tre­buinţi pe care nu şi le poate satisface.

Fără îndoială că céi mai mulţi dintre aceşti nenorociţi

sunt foarte necompleţi sub ra-, portul instrucţiei şi al educaţiei

şi deci au ca scuză a fcptel lor — o scuză slabă se în­ţelege — sărăcia sufleteasca de care sufăr.

Dar noi avem din nefercire o altă categorie de oameni, cu o cultură largă şi care totuşi se zvârcolesc grozav pentru câştigul unor bani, cari dacă ar putea păstra mirosul mur­dăriei din care sunt scoşi, de bună samă că i-ar înăbuşi, ori cât de adânc ar fi înfundaţi în buzunarele lor.

Când uneltiri vrăjmaşe şi ascunse caută să sape temelia aşezărei noastre sociale, când fapte grele şi urâte sunt do­vedite în sarcina unor indivizi periculoşi străini de neamul nostru, când paznicii ordineipu-blice pun mâna pe asemenea indivizi şi-i reduc la neputinţă de a practica urata lor meserie ne surprinde în chip neplăcut şi dureros, mijlocirea făcută de mari oameni cu greutate cari cer uşurarea regimului Ia cari sun puşi, sau blândeţea împinsă până la lokranţă în aplicarea pedepselor legale.

Şi ne surprinde cu atât mai dureros şi neplăcut această in­tervenţie, câ̂ nd ea este făcută de oameni cu o largă cultură şi cari îşi dau sama de peri­colul ce ne-ar ameninţa lăsând libertate de acţiune acestor indivizi cari uneltesc contra siguranţei noastre sociale. Dar când mai ştim că intervenţia lor nu este făcută nici din uma­nitarism, nici de dragul,drep­tăţii ci în schimbul unor câş-

' tiguri ispititoare, atunci scârba ce ne cuprinde nu se poate descrie prin vorbe şi ne în» trebăm nedumeriţi: cum pri­cep aceşti oameni să-şi apere ţara şi neamul, dacă pentru bani încearcă să susţie pe cei ce ameninţă siguranţa acestei ţări

In dorinţa lor de a câştiga bani, cât mai mulţi bani, să­vârşesc fapte pe care mai târ­ziu desigur le vor regreta.

Sămani oameni nenorociţii Vladimir Nlcoară.

Pag. 2 C U L T U R A P O P O R U L U I N o / £ ? . Septemvrie 192!

Cuvântul nostru eforma agrară şi ţărănimea

Nu vom caută ca în acest articol să stabilim ale cui sunt meritele că ţărănimea a ajuns să stăpânească astăzi în cea mai mare parte pământul care-1 lucrează. In timpul războiului mondial masseie poporului au luptat cu în­sufleţire pentru s pararea gliei moştenită delà moşi-stramoşi şi prin aceasta s'a dovedit, că între apărătorul acestui, pământ şi între muncitorul iui, trebde să fie o legătură strânsă, legătura de proprie­tate, care să lidemne ţăranul la o cât mai mare iubire de patrie şi să-i asigure un viitor, ca şi e! să poată progresa in bună stare şi cultură. Eroismul păturii de jos a poporului deoparte şi cu­vântul vrem ei de altă parie au făcui pe conducătorii sta­telor să înţeleagă, că viito:u: şi progresul statelor va îi asigurat numai dacă o linişte şi mulţumire generală este realizată, iar bogăţia oricărui stat există numai atunci, câni fiecare dintre cetăţeni äre la îndemână toate mijloacele ca prin munca sa să-şi asigure un trei bun şi mulţumitor.

In scurt timp ţărănimea va stăpâni . pământul ce-1 mun­ceşte bucurându-se de toate foloasele acestuia. Prin re­forma agrară temelia ţării, ţărănimea, a câştigat o în-tăritură puternică spre binele ei şi fericirea statului.

Toate foloasele cari le prezintă însă reforma agrară vor dispare cu timpul, dacă ţărănimea nu va şti sä câş­tige o nouă сгіэпгаге în modul de a-şi alege mijloa­cele de viaţă.

Ţăranul nos-ru e obişnuit de veacuri să rămână iegat de glia pe care a muncit-o. Tot această tradiţie a fost şi în creşterea copiilor lui. Cea mai mare parte a băeţi-

-lor a crescut cu coarnele plugului în mână aşa că cele­lalte cüi de câştig ale vieţei economice, de exemplu comer­ţul çi industria, au rămas aproape părăsite de români. Să privim în orice oraş şi vom vedea cât de puţine firme de comercianţi sau in­dustriaşi sunt în mâinile Ro­mânilor. Acest fapt trebue să ne dea de gândit şi ţără­nimea e chemată, ţărănimea are datoria naţională să lu­creze în viitor astfel, că şi aceste căi ale vieţei economice să fie naţionalizate, româ­nizate.

De sigur că aceasta în­seamnă ca ţărănimea să rupă cu obiceiul vechiu de a îm­brăţişa numai cariera muncii pământului, cu toate că acum I se dă mai mult pământ de muncă. Atât intereseié sta­

tului cât şi intereseié ţără­nimii o cer aceasta.

Pentru a înţelege cât mai bine cele afirmate aci să lu­ăm un exemplu.

Să zicem că într'o comună trăise acum cu ocazia îaipro-prie'iăririi 1000 de ţărani capi de familii şi toţi au primii' 10.000 de hectare, adecă câte 10 hectare foarte fi­resc ca fiecare prin munca sa şi a familiei să poată câştiga. îndeajuns pentru a trăi cât se poate de bine. în fiecare familie însă există băeţi şi fete. Aceştia vor ajunge timpul însurătoarei şi obiceiul vechi e ca fiecă ruia sä i se dea ceva. Fie­care va primi câte ceva ast­fel că o parte din pământul familiei trece în alte familii. Se întâmplă însă că moare capul familiei. Băeţii rămaşi vor căuta fiecare să câş ige părticica lui de moştenire şi iată că averea de 10 hectare ce o avea familia acum, se descompune în mai multe păr­ticele, cari scad din timp în timp.

E uşor de înţele:, că peste 50—100 de ani vom avea din nou familii întregi fă­ră pământ, iar alţi din nou vor câştiga prin cumpărare averiie celor sărăciţi.

Iată prin urmare că mult dorita reforma agrară peste un oare şi care timp, cu tot binele ce-1 prezintă azi, va ajunge să rămână un fapt al trecutului istoric, fără ca sco­pul dorit, fericirea ţârăni-mei, să fie atins pentru tot­deauna. Vom avea prin ur­mare1, din nou muncitori de pământ fără avere cari vor trebui să lucreze moşii ale al­tora. Vom avea între ţără­nime din nou proprietari bo­gaţi şi din nou nemulţumiţi, cari sa ceară o nouă împro­prietărire. Şi e firesc că ori­câte împroprietăriri s'ar face, rezultatul lor va fi acelaş, dacă ţărănimea va rămâne să dea creşterea de până acum băeţilor, ei, dacă ţărănimea va căuta să crească din băeţii de ţărani, numai ţă­rani.

Vedem deci că toate foloa­sele ce le prezintă reforma agrară pentru ţăranii de azi, ea nu va avea nici o însem­nătate desrobită p'-ntru ţăra­nii de mâine, dacă cei de azi vor cugeta ca şi cei din trecut.

Peitru-ca ţărănimea să se poată bucura pentru totdeauna de foloasele reformei agrare e o singură deslegare : Nu mai este permis ca ţăranul să crească din băeţii săi numai ţărani.

Băeţii ţăranilor trebue să

pornească spre comerţi şi n r dustrie. Fiecare prin noua me­serie ee o va învaţă câştigă o avere sigură şi folositoare iar cel care rămâne acasă la coarnele plugului va putea stă­pâni în întregime moşia câş­tigată prin reforma agrară. Iar dacă cel rămas ţăran va tre­bui să dea partea de moşte­nire fratelui său care a ajuns comerciant sau industriaş el nu va fi silit să dea din pă­mântul Iui, ci-1 va despăgubi prin bani. Comerciantul sau industriaşul nu are nevoe de pământ ci de cât mai muite parale.^Iată prin urmare că în acest fel moşioara câştigată prin reforma agrară, va fi de folos şi celui care rămâne s'o lucreze şi aceluia care a îm­brăţişat ocupaţia nouă.

Iar prin acest nou fel de a creşte copiii, câştigul e atât al ţărănimei cât şi al statului.

Ţărănimea se va bucura pentru totdeauna de foloasele reformei agrare. Fiecare ţăran stăpânind aceiaş moşie va şti s'o lucreze cât mai bine, să stoarcă cât mai multă bogăţie din sânul pământului, iar de alţă parte fiii de ţărani ajunşi comercianţi şi meseriaşi vor spori numărul românilor pe aceste două căi ale vieţii eco­nomice a statului. Prin stă­pânirea lor banul nostru care azi trece în mâna străinului îmbogăţindu-i pe ei, va trece în viitor în punga fiilor lor de ţărani deveniţi comercianţi şi industriaşi. îmbrăţişând şi aces­te meserii. Românii nu vor fi siliţi să trăiască numai din bo­găţia pământului, ci şi din co-merciu şi industrie.

Folosul statului din această nouă proiectare a ţărănimii e uşor de înţeles. Pe de-oparte acei cari rămân la coarnele plugulu vor fi mulţumiţi pentru totdeauna. Statul nu va mai fi siliţi să afle noui mijloace ca să asigure fiecăruia bucă­ţica de pâine astfel că liniştit se va îngriji de alte lucruri cari să aducă fericirea cetă­ţenilor Iui. De altă parte prin îmbrăţişarea comsrciului şj a industriei Românii vor fi aceia cari se îmbogăţesc din veni­tele acestor ocupaţiuni. Delà sine se înţelege că un român în cazuri de lipsă va ajuta cu mai multă tragere de inimă tot ceeace oboseşte să facă statul pentru fericirea cetăţe­nilor lui.

Reforma agrară va avea deci numai atunci urmările dorite pentru ţărănime, dacă ţărăni­mea va şti să dea creşterea cuvenită băeţilor de ţărani, ca ei să nu se îmbulzească numai ocupându-se cu munca pă­mântului.

• Par tenie Arin.

Pocăiţii L

La poporul nostru á prins, încă înainte de războiul cel mare, o boală nouă, care se răspândeşte acum tot mai mult. Boala e cu atât mai primejdi­oasă, cu cât ea cuprinde sufletul^ totdeauna mai greu de vindecai.

E vorba de o lege nouă, adusă înainte de război din ţări străine şi prinzând rădă­cini. Tot mai adânci, acum după războiu, în toate părţile României mari. înainte de războiu, numărul Românilor, cari se lepădau de vechea lor lege creştinească, nu era mare şi cu toate că tot străinii pro-povăduian legea cea nouă, aceştia deocamdată nu urmă-riau deadreptul stricarea sta­tului şi a neamului românesc. Acum încă e dovedii:, atât în Transilvania, cât şi în Basa­rabia, că propovăduitorii legii celei nouă sunt nu numai străini de neamul nostru, ci deadrep­tul duşmani ai României. Căci dintre toate învăţăturile minci­noase, cu cari îmgreuează ca­pul celor slabi la minte, dacă mai ales sunt aceiea, pe cari caută să le înfigă du>manii neamului nostru în sufletul celor rătăciţi:

1) că nu există deosebire de neam pe pământ sau şi dacă există, ea nu trebue bă­gată în seamă;

2) că nu trebue făcut ser­viciul militar.

Aceste două învăţături ne arată mai bine, ce urmăresc învăţătorii mincinoşi, şi de neam străin. Două neamuri ne sunt încă duşmane de moarte : Un­gurii şi Ruşii. Şi unii şi alţii,

• oricâtă hulă vărsau asupra neamului nostru, totdeauna s'au silit, ca pe Românii, car. au ajuns sub stăpânirea lor, să-i silească să-şi lapede limba şi să se facă Unguri sau Ruşi. Se vede deci, că în sinea lor erau conviuşi, că noi suntem un neam nobil, care ar putea contribui la îmbunătăţirea nea­mului lor muscălesc sau ungu­resc. Văzând acum, că aproape toţi Românii au scăpat de sub jugul străin, duşmanii noştri de veacuri nu şi-au perdut speranţă, că odată şi odată tot vor încălca din nou cel puţin asupra unei părţi dintre noi, şi penrruca atunci să ne găsească mai pregătiţi pentru contopirea noastră în neamul lor, caută să samene în suf­letul Românilor nepricepuţi şi slabi ideia, că pe pământul nostru românesc nu ar exista Români, Unguri, Ruşi, Nemţi şi alţi, ci numai oqmeni. Ear pentru timpul, când vor cre­dea momentul potrivit să ne atace pentru a ne subjuga de noii, încearcă să întunece suf­

letul Românului cu învăţătura, că e păcat să porţi armă şj să te aperi. In relui acesta ei sperează, că năvălind odată asupra noastră şi fiind Ro­mânii de credinţa cea nouă greşită, vor suferi cti uşurinţa din nou stăpânirea străină.

Cei ce răspândesc aceste învăţături şi altele dc felul acesta, apoi ceice cred în ele sunt cunoscuţi sub numele de pocăiţi, mucuri, nazarineni, nazaricuşi.

In cele următoare vom ară­tă netemeinicia acestor învă­ţături şi rugăm totodată pe toţi cei cu mintea luminată, cari vin în atingere cu popo­rul, să-! lumineze şi în pri­vinţa aceasta. Căci într'ade-văr învăţătorii cei mincinoşi caută a prinde tocmai pe cei cu învăţătură m.d puţină şi mai mărginiţi la minte şi om de aceştia suni totdeauna mai mulţi, decât de cei luminaţi prin învăţătură, ne putem uşor închipui mărimea primejdiei naţionale, când străinii duş­mani vor ajunge stăpâni pe sufletul poporului nostru.

Se'nţelege, că cei dintâi chemaţi la luptă sunt preoţii noştri. Parte mare dintre ei au înţeles chemarea vremii şi îndeosebi în Transilvania s'au organizat şi se organizează tot mai bine pentru aceasta luptă. Căci nu trebue să uităm, că între pocăiţi sunt şi de aceia, cari s'au läpädat de legea strămoşească penimeă la preotul lui nu vedea des­tulă râvnă pentru mângăerea creştinească a păstoriţilor lui, nici viaţa păstorului nu era destul de creştinească. Oricum ar fi însă, primejdia fiind na­ţională, tot Românul cu dra-gota de neam, fie cleric sau mirean, oîiţer sau civil, învă­ţător sau plugar luminat, pri­mar sau jandarm, trebue să' muncească şi pentru înpede-carea duşmanului de-a tur­bura sufletul Românilor cu învăţături mincinoase, şi pentru luminarea celui rătăcit

Victor Laz Ir.

B i i i t s e î S B B i B E m i s i s s a

2 si Rf lspf lnora : 2 ZlflRUh OOSTRU z

£ V P O P O R U L U I = 2 ce ш о т е ERHI

- 1)01 S! POlRUÜOi! -

I UüRUh 0 0 5 Ш 1 " - ruiPRimestesuBüentii ; ш DCbfi nimeni — DCCI A- ; Z вопш-ой cot oe mimt Z E a i i i i i i n i i i i i B i i i i i i a

No, 23. Septemvrie 1921 CULTURA P O P O R U L U I JüfcJL Pagina literara

Om fără inimă I.

Doamna Veronica Fabian moto­toli repede mănuşile subţiri şi le truncă pe mesuţa delà oglindă ïjjstïïrnând câteva sticluţe unei cu

! diferite mirodenii trebuincioase amănunţitei sale găteli. Apoi cu mişcări feline îşi scoase pălăria şi jjeodafă privirea îi rămase fixată tn oglindă. Par'-că mai adânci şi mai dese erau micile încreţituri de la ochii. Timpul neândurat şi crud brăzda din ce în ce mai puternic faţa sa, atât de frumoasă odinioară şi gândul îi fugi cu durere spre viitorul apropiat care nu-i surâdea de loc.

Ea, femeia frumoasă de odinio­ară, atăt de anturată şi curtenită, ea, care în drumul său plin de aventuri galante şi sentimentale, nu găsise un bărbat care, mai cîtrând sau mai târziu, sâ nu cadă tn mrejele ce-i le întindea cu di-tţăcie, ea, care nu pricepea viaţa decât într'o necurmată şi variată iubre, ce se va face oare când farmecul tinereţei va dispărea?

Se lasă leneşă în fotoliul din faţa oglindei şi închise ochii.

Eri, după cincisprezece ani i-a fost dat să-l întâlnească din nou pe Vintilă Brumaru singurul băr­bat pe care Pa iubit cu adevărat şi care totuşi a rezistat la toate tentaţiile sais. Cincisprezece ani! Câţi fluturi nu-şi au ars aripile la văpara ochilor ei negri în acest răstimp de vreme.

Din ceaţa groasă a trecutului prinde a se înfiripa chipul unui tânăr înalt cu ochi mari albaştri cu plete castanii şi ondulate şj un zimbet de o nesfârşită duioşie lu­minează faţa doamnei Fabian. E Brumaru, aşa cum îl ştia, aşa cum era pe atunci.

L'a revăzut eri la o prietenă a ei şi o undă de căldură i-a învă­luit inima; dar când Brumaru foarte serios, a răspuns cu o simplă în-ehinare la recomandarea gazdei, ca şi cum ar fi văzut-o pentru, prima oară, un fior. de durere, focru necunoscut pentru doamna Fabian, a săgetat-o puternică. Din toată atitudinea lui Brumaru ca şi din vorba lui cumpătată şi rezer­vată a înţeles, că el nu vrea să-şi mai amintească trecutul, c'a uitat sau se face' că l'a uitat. Nici o

privire mai semnificativă, nici o aluzie la trecutul îndepărtat.

— N'ai iubit nici odată, dom­nule Brumaru ? întrebă amfitrioana.

— Nu-mi aduc aminte, răspunse el liniştit.

E extraordinar, zice doamna Fabian privindu-I.

— Nu mi se pare. Sunt unele firi curioase; fac parte dintre ele. Dacă amorul adănc şi puternic cere să se renunţe şi la judecată şi la bun simţ căutând să stăpâ­nească pe individ mimai prin ti­rania sentimentului şi face din el un automat care se mişcă c'o pri­vire, cu'n zimbet, cu'n gest, atunci eu, care n'am fost nici odată în această stare, declar cu oricare mândrie că n'am iubit niciodată.

Pentru prima oară doamna Fa­bian auzea asemenea vorbe. Şi cum stă în fotoliu cu ochii închişi, ca pe o pânză de cinematograf prind a se depăna imagini şi în­tâmplări dia trecut. Se vede într'o frumoasă noap*te de August, reze­mată leneş de braţul lui Brumaru, rătăcind în lunca de pe malul Şi­retului în ploaia razelor de lună, pe când odată cu murmurul apei asculta şoaptele de iubire atât de frumos spuse de Vintilă. Şi dacă nu-şi mai aminteşte bine nici dis­cuţiile serioase ce ie avea cu el nici vorbele blânde de dragoste eternă pe. care i-le şoptea, par'că simte şi acum arsura unei sărutări furată pe neaşteptate atunci, în noaptea argintată de luna plină, care-1 -privea cu duioşia unei blân­de confidente a tuturor iubirilor din lume. Cât n'ar da să mai simtă odată senzaţia nespus de dulce din acea neuitată clipă!

Şi rezemată cu capul de fotoliu, cu ochii închişi, trăeşte rând pe rând clipele fericite îngropate în noaptea trecutului şi reînviate acum ca prin farmec la revederea neaş­teptată alui Brumam. Doamna Fa­bian nu poate pricepe cum a ui­tat Vintilă zilele fericite de odi­nioară, pe care ea nu-le uită deşi a avut atâtea aventuri sentimen­tale. Nu înţelege mai a'es rezerva lui de acum cănd s'ar putea folosi de libertatea de care amândoi se bucură.

O dureroasă îndoială îi strânge

mia meiei j i u i u n n i i u r

Prin muncă — Ai de ceva să te plângi? — Nu, nu zic. — Eh ! lată şi carele ! veniră.

Frumoase lemne. — Şi costă. — Dai şi fac.

• Ţăranii traseră 'n ogradă.. în „curtea depoului" cum spunea Nea Florea. Prin Jfliߣinediul lui Du­mitru, cumpărase delà un vecin, iun petec de pădure, aproape de oraş. La începui, Dumitru le tăia, pe urmă când mergea câştigul luară oameni, iar el conducea afacerea, iar acuma, dădea două părţi lui Nea Florea iar aite două le punea la economie.

Şi cum destinul îi adunase pe câfeşi trei la un loc, cu multă chib-eulafă strângeau ban pe ban, al­cătuind o stare ce creştea zi pe jù, şl numai prin muncă fără pre­get, de li se dusese buhul în oraş, ie Oameni cu grfjea lui Dzeu, buni

la suflet, cumpătaţi şi cu bani dol­dora la chimir. La prânz luau masa împreună, când făceau socoteala cheltuielilor şi puneau la cale ce mai aveau de cumpărat şi de 'mbunătăţit.

— Nea Florea, zise Dumitru, din munca noastră, D-ta ai 10000 la bancă, 7 mii eu şi Stanciu iot pe atâta, bani gata fără să punem la socoteală casele, marfa şi pe­tecul de pădure. Uite ce socoteală făcui. Să vindem pădurea. Imi bate un cumpărător capul cu vre-o 12000 lei şi cu banii noştrii fac tocmai 36000 lei, cât costă moşia lut Gheorghiu avocatul. De-o dă pe 30000, să facem târgul şi tot ne mal rămâne vre-o 6000. Ce ziceţi?

— De, ştiu eu? dete din cap Nea Florea. Rău n'ar fi.

— Şi eu cred c'ar fi bine. Pă­mântul' tot sfânt e... •

inima şi se întreabă dacă atunci el a iubit-o sau a fost prada unui vis. Caută să-şi analizeze starea sufletească ce o chiuueşte şi nu poate şti dacă iubirea ce simte că renaşte e redeşteptarea celei vechi sau ea isvoreşte din mândria ei de femeie frumoasă care nu are siguranţa .că a fost iubită de sin­gurul bărbat ce i-a fost drag cu adevărat. După o scurtă eşttare se hotăreste să-i scrie.

In camera mohorâtă şi întune­coasă a otelului în care descinsese Brumaru pentru scurtul timp cât avea să rămână in Vaslui, lumina pătrunde cu greutate prin perde­lele lăsate până în podele. Un scârţâit prelung şi enervant al uşei îl face să ridice capul şi lăsă din mâna cartea în care citea.

— Ce vrai frate Iţig? întrebă el chelnerul.

— Aveţi o s risoare. — Bine, pune-o pe masă.

• — Asta cere răspuns, zice in­sinuant chelnerul. Şi chiar aşteaptă aici acel ce-a adus-o.

—' Taci bre! Ad-o 'ncoace şi fă mai multă lumină. Am să răs­pund.

Cu mişcări leneşe Brumaru des­făcu plicul mic şi parfumat, trecu o repede privire peste şirurile mă­runt şi repezit scrise şi se opri Ia iscălitură : Veronica Fabian. Un zimbet de o clipă îi lumină chipul, apoi serios, rezemat cu cotul pe pernă, ceti scrisoarea > doamnei Fabian:

Domnule Brumaru t Dumneata, care analizezi cele

mai ascunse sentimente omeneşti cred că ai fi in măsură a-mi lă­muri starea sufletească a unei bu­ne prietene, care fn momentul de faţă este prada unei .grozave în-doeli. Aşi dori să-ţi pot explica verbal chinurile ei, dar pentru a-ceasta e nevoe să-te deranjezi a veni până la mine. Din scurta întrevedere de eri, am constatat însă că în cei 15 ani de când nu ne-am văzut ai devenit un taci­turni, un singuratic, şi mi-e teamă, că nu vel avea bunăvoinţă să-te abaţi o clipă din drumul d-tale spre a mă vizita, decât doar în cazul când sentimentele vechi ar reînvia şi n'ai avea voinţa a-ie îunabuşi.

In orice caz aşi dori să ştiu părerea d-tale, dacă primul amor

ORÍJfi Aseară o negară deasă • Din deal s'a lăsat peste văl, Şi lumea grăbea către casă Pe umede căi

Eram la fântâna din câmp Şi-o bura din neguri cernea, • * Şi bura cu vaatn'n răstâmp

\ Mai rece curgea.

Umplusem ulciorul şi'n tremur Zoream la întors către casă..., \ De-odată pâmântn'n cutremur \ ( Sub negura deasă,

Şi cât ai clipi, el, Bădaca, Pe calul cel negru-a trecut, Şi'n pâclă peri ca năluca Cu gându'n trecut.

O clipă departén câmpie Un cântec marmură în Napte, Şi'n urmă . . . dar cine mai ştie} Câmpia tresaltă în noapte.

Şi n'a mai venit de aseară... Băducul meu unde petrece? Că-i noapte şl-i negură iară Şi noaptea de toamnă e rece...

G. Talaz.

poate renaşte cu aceiaşi putere după o lungă trecere de timp.

O strângere de mână delà aceia care ou uită, iartă şi speră.

Veronica Fabian.

II. Doamna Fabian chinuită de ne­

răbdare» aştepta răspunsul lai Vintilă.

Cu deosebită îngrijire alesese rochia ce-o aranja mai bine, per-duse o oră în faţa oglindei cău­tând să ascundă cu măestrie ur­mele lăsate de ani, se plictisise cu rebelul păr alb, care neconte­nit eşea la suprafaţa şi acum după o ultimă revedere amănunţită se aproprie de geam ca să vadă cu

.. — a

un minut mai înainte sosirea ser­vitorului. Clipele i-se păreau ort şi o nelinişte chinuitoare o făcfâ să se îndoiască de venirea ha Vintilă. Cu un oftat de uşurare se repezi spre uşă şl după câtev* clipe reveni având scrisoarea mutt aşteptată. Cu'n gest nervos sfâşie plicul şi-1 aruncă pe masă. Dar delà primele vorbe cetite sângeri îi fugi din faţă şl lăsândn-se m » mult fără voe pe un scaun, cetrt

Doamnă ! Nici odată n'am căutat să răs­

colesc trecutul. Fiecare om are ia cartea vieţei sale pagini pe cart n'ar vroi să le mai citească. special pentru mine, care am avut

— S ;o cumpărăm. — S'o cumpărăm. Si gând e

vorba de muncă, las' pe noi. — Asta, aşa-i. == Să ne fie cu noroc, zise

Stanciu ciocnind paharul cu al lor. — Amin, neică. Apoi făcând cruce, se ridicară

delà masă. După câteva zile cum-părară moşia, pe 32000 lei şi luară hotărârea să vândă tot ce aveau la oraş şi să se mnte la ţară.

— Să facă Stanciu nunta şi ne mutăm, numai de-o vrea nevasta.

— Leanca? zise Stanciu. Se poate şâ nu vrea ? Merge şi'n fundul lumii cu mine, zise Dumi­tru, că doar ne iubim.

Seară când fuse la ei, pusesă la cale nunta şi ziua plecării.

V'azică mergi, cârciumare asă? glumi Stanciu cu Leanca, făcând alinzie că era fată de cârciumar.

— De ce nu pânzaruîe râse fata, la o lună după nuntă să-şi gătiră de drum. Casele îiisă în care fu­sese cârciumă le închinară.

— Şti, zise Dumitru, tof e bine s'a! un colţişor sigur Ia oraş. Mâine, poimâine s 'o plictisi băia­tul, la moşie, să nu umble din casă tn casă cu chirie.

III. Duminică. Iu faţa cârciumei din

sat s'adunase ţărani şi ţărance. In bătătură forfoteau tinerii ciripind ca nişte vrăbii înflămânzite. Cob­zarul sbârnăia coardele, iar lăuta­rul prinse a căuta o bătută. Nea Florea şl Dumitru stăteau Ia masă privind mulţumiţi, jocul lor. Stan­ca şi Leanca s'au prins şi ei în joc. Nea Fiore făcea haz de stân-găcenia Leancă-i Ia joc.

— Eh l vezi ! Nu-i ca la oraş, neică.

— ta sat cu, Nea Florea. — Ba, nu, că n'ai fi ca mine. Primarul se aproprie de ei. — Nu joci coane Fiorea? — D'apoi m'ar lăsa bătrâneţea?

Mi s'a cocoţat în cârcă şi nu vrea afurisita să mă slăbească, nici moartă. Pârdalnica, bat'o focul. -

— Cum merg trebile satului? — Apoi, bine, Cocoane Dumitre. — Şcoala, nu prea 'mi place,

e cam dărăpănată, Să facem ce om face şi s'o reparăm.

— Nu prèa's bani. — Se fac ei, se fac. Oăm cu

toţii şl n'o lăsăm. Şi apoi şl4 bi­serica nu prea-i în picioare. Apoi, Die primar, ierţi că spun, dar nici oamenii nu prea au grijanie o gra­zile lor, murdărie cam multă.

— Ce să Ie fac, coane, daca^s tare proşti şi îndărătnici?

— Te înşeli' nu's proşti. Ţăra­nul face de'i indemni şi când vede şi pe altul c'a făcut, ia să-i în* demni D-ta şi să-i vedeţi, să v e * cum se schimba iucrurile, să vea numai cum satul ia altă faţă.

— Greu, greu de tot. . — Orice lucru e greu de făcut când nu'l încerci.

— O fi, zise primarul îndăpăr* tându-se, acru la faţă, că fusese luat in primire. Lăutrarii tăcurav Dănţuitorii, obosiţi şi înbujoraţi d» joc se frânară parte prin iarbă, parte pe podeau pridvonului, ster* gându-şi fetele şi sitflând de căb-dură.

— Stanciule, zise Dumitru când tânărul luase Ioc Ia masa lor, ce ai zice tu, să fii primar aici ?

— Doamne, nene Dumitru ce-Ş mai veni în gând !

— Ce bine ar fl, zise Leanca bătând din pâlnie, a-şi fi priraă~ reasă, zău nene Dumitru.

— Dar nu m'aşl pricepe. — Cât tiirip voi trăfl, ai să t»

pricepi, pe urmă nu-tj mai trebui» dăseălie. Carte al, 4 clase de & ceu. (Urmare). Angelo Stâiesctţ..

Pag. 4 C U L T U R A POPORULUI

Шп toate itimai depepţii în tineret» ar ii cel jpuţin o imprudenţă seetimeataiă t ă răscolesc dureri aşa de bine acoperite de cenuşa vremei.

Scrisoarea d-tale atât de oeaş-teptată m'a surprins, facăndu-mă aă-mi amintesc de un bun prieten al meu, cu care odinioară împăr­tăşeam bucurii şi dureri, un prieten 'pe care de multa vreme îl citasem. Î Pe vremea când .eram îœpreuna Iubea o femeie. O iubea cu toată 'puterea sufletuiui său setos de [dragoste, cu toată naivitatea celor 00 de ani ce-i avea pe atunci, o Iubea cu patima, încrederea şi vi­surile ce. le poate avea cineva Ijumai în tinereţă. Eram ccrafidea-fal său. Ştiu că din femeia iubită p i făcuse un idol, |tiu că spera într'o „eternă iubire şi că alături ée ea, îndemnat, încurajat şi în-

?tălzif, nădăjduia să poată răzbate ^щот furtunile vieţei. î Ce naiv! Nu-i aşa doamnă? Că crezi într'o eternă iubire şi să ||e sprijini pe credinţa unei femei. í )ar cumplit a fost pedepsit. Ne-eorocitul !

O toamnă ţinu iubirea lui. O cunoscuse înainte de îngălbenirea codrului şi n'apucase a veni ză­pada când îngrozit de ascunzişu-file sufletului ei uşor, a părăsit-o eră nici un cuvânt de reproş,

ar în acest scurt timp cătâ sfă-,tl trare durere, ce zdrobire morală, când s'a văzut prăbuşit delà înăf-iţimea visurilor .sale.

Sper însă că s'a vindecat pen-,«Mi totdeauna de visul urât al iu-игеі şi nu cred să-şi mai sprijine feoatâ speranţa sa pe o bază aşa 4e şubredă ca credinţa ane. femei. ;lfu s'au născut încă cele două ilSnfi care să se iubească o în­treagă viată şi să privească lumea

1n ctrrata prizmă a binelui şi nosuiui, fără ca judecata lor să

ge întunecată de stupidele cousb '«kraţii de ordin inferior, atât de psaspândite în societatea modernă.

îmi amintesc doamnă, nlöma •întâmplare din scurtai şi nrârul 44s de iubire al prietinulni mea. ; Ea era frumoasă şi foarte mân­dră de frumseţea ei. Aţi observat cred, in viaţa dv. atât de variată, femei care se mândresc cu frum­seţea lor, — deşi n'au nici un •merit cu aceasta — şi bazându-se nemai pe ea, o podoabă atât de trecătoare, neglijează complect ini­ma şi spiritul, devenind nişte pă­puşi complect străine de bine fru-ВЮ8 şi drept.

Nenorocitul meu prieten căuta • inimă care să-1 simtă, şl un spi-tit care să4 priceapă. Si bietul »aiv credea, că lë-a găsit la fe­eria pe care o iubea cu toată pu­terea sufletului său. El vedea în purtarea ei o sinceră originalitate deşi în fapt era o calculată co­chetărie. Oi doamnă, convenien­ţele sociale ne murdărese sufletul, are denaturează sentimentele, mo-deJându-ne astfel ca să plăcem altora, ascunzând cu grijă adevă­rata noastră fire!

Într'o seară prietenul meu veni pe neaşteptate şi întră fără să se anunţe în salonaşul unde ştia că o găseşte cetind. Dacă în drumul său s'ar fi pomenit deodată pe «aiul unei înfiorătoare prăpăstii, tec?, n'ar fi -simţit durerosul fior ëe surpriză sfâşietoare ce l'a avut In acea decizivâ clipă. Pe canapea şedea ea, având alături o carte «eschisa, iar la picioarele ei şedea aproape culcat, cu capul sprijinit pe genunchi, un cokg de f&cul-late fréquent vizitator al casei. El îi vorbea cu aprindere privind'o arzător iar ea îi mângâia uşor ţruntea. Apariţia neaşteptată ii făcu pe amândoi să se ridice, şi

la veni cu veşnicul surâs şi cu mâna întinsă'să-i zică „bun venit".

Na sunt în stare să-ţi pot des­crie grozavul proces sufletesc şi vatorHe de durere ce-i strângea inima nenorocitului meu prieten. Şi apoi ar ft zadarnic. Buna d-tale prietenă nu le-ar putea simţi nici odată. El avu puterea să se stă­pânească. Nici un gest care să-i trădeze sfăşirea inimet, nki o alu­zie răutăcioasa. Discutară puţin lucruri fără importanţă şi se re­trase cu aceiaşi politeţă, cu ace­laşi calm, dar cu inima pustie, cu T safleml zdrobii. După o grea luptă cu el însuşi reuşi s'o uke.

Nu s'au mai văzui nici odată. Povesteşte, te rog, această rrricä

întâmplare bunei d-tale prietene şi sper că va avea explicarea du­reroasei stări sufleteşti ce o chi-nueşte.

in ce priveşte adevărul ascuns în dictonul francez relatjv la pri­mul amor, iată părerea mea:

Dacă .întâmplări grele despart două inimi ce se iubesc adânc,

puternic, sincer şi independent de voinţa lor, simt aruncate departe de valurile vieţeî, chiar dacă tim­pul cu mohorâta lui aripă arancă pentru ua moment uitarea, caad se întâlnesc din nou, iubirea re­naşte cu aceiaşi patere. Insă, când din pricini bina hotărâte, ajungi a urâ azi cu acaiaşi putere cu care ai iubit eri, nu mai poţi învia dra­gostea perdu tă ori câte sforţări ai face.

Nu învie morţii, asta e sigur. O salutare delà aed ce nu iartă,

a uitat, dar nu mai speră Brumam.

Doamna Veronica Fabian aruncă pe masă scrisoarea şi ridicându-se repede şopti:

— Om fără inimă! Ar fi o prostie să-i mai iubesc. Şl totuşi...

Un oftat dureros îi ridică pep-tul plin, apoi privirea i-se opri la oglindă şi cu un surâs aproape trist murmură:

— încă nu sunt urâtă, mai pot trăi.

Vladimir M ko ară.

Demnitatea omenească Un articol din legea penală mi­

litară, ar trebui desfiinţat şt anume; Art. 222 din codul justiţiei mili­tare ce glăfusşta:

.Se pedepseşte cu înshisoarea de la două luni, până la doi ani, ori ce militar care loveşte pe su­periorul său, afară de cazurile de legitimă apărare a sa proprie sau a altuia, sau în caz de raliere a fugarilor sau de necesitatea de a opri jafurile sau devastarea."

Încă din 1907 când am publi­cat lucrarea mea de sociologie .Criminali Morali" vedeam posibi­litatea unei reformne sociale atât de înaintate în cât întrezăream desfiinţarea întregului cod penal. Şi acesta* nu ar fi o utopie, fi­indcă realizarea ei se sprijină «pe mijloace materiale resie, pe cul­tură, educaţiune dreptate şi în special echitate socială.

Până când societatea va fi în aşa .fel organizată ia cât să nu rttai apeleze ia sancţmni pentru menţinerea conduitei -cetăţeniter, până in vremea în care, educa­ţiunea cetăţenească va infiltra membrilor societâţei, respectul vie­ţei şi -proprietăţei aproapelui, res­pectul cuvântau!, dasămţându-se astfel crima şi hoţia, In cercurile restrânse ale societlfei s'ar putea înfăptui cu puţină buMveinţă ex­perienţa premergătoare kfiiriţărel икеі societăţi model.

In oştire in special, ende edu­caţiunea este mai disciplinată, un­de controlul este continuu şi în­suşi viaţa şi raţiunea existenţei armatei se sprijină pe ascultare înţelegătoare, pe supunere conş­tientă, pe disciplină erarhică ob­ligatorie s'ar putea împlini prima etapă, a vieţei sociale conştiente, în care în viitor s'ar putea tinde către desfiinţarea legilor penale militare.

Jli prima experienţă în această i«e de idei, s'ar putea face şi

ar trebui să se facă prin abroga­rea prin desueíudmea. adică prin lipsa de ocaziani ce s'ar da in aplicarea ari. 222. Codul Justiţiei Militare.

Prima derectivă ce s'a dat in acest sens, a fost aceia ordonanţată prinfun ordin de zi pe întreaga armata de repauzatui rege Carol I. ce hotărâse suprimarea bătăiei, a loviturilor corporale tn armată.

De atunci autorităţile militare

superioare şi apoi Majestatea Sa Regele Ferdinand L a rep?tat hotărârea defunctului nostru rege, reuşind să desfiinţeze din mora­vurile armatei, bătaia, ce pe tim­puri făcea parte dm însuşi meto­da de învăţământ şi educaţiune militară.

Rare excepţiuni s'au semnalat şi se mai semnalează dm vreme în vreme, excepţiuni ce sau repri­mat în totdeauna cu toată aspri­mea legeii cu tot dispreţul întregu­lui corp ofiţeresc, cu roată deza­probarea socială.

Aceste excepţiuni, cărora oficial H s'au dat întotdauna cea mai largă publicitate, dacă vor fi tre­cute în statistică şi analizate se va face cu suferinţă dovada că sunt provocate de oameni fără pregătire ostăşească suficientă, fără o cultură şi educaţiune speci­ală nacesară corpului ofiţeresc.

Mărirea efectivelor, necesităţile armaid permanente, incă de multă vreme a obligat autorităţile supe­rioare să deschidă mult mai largi porţile carierei militare. Seleciiunea nu sa mai putut face cu rigorile tradiţionale şi au pătruns în eştire, fiind introduşi în corpul of.ţeresc, fostele grade inferioare, oameni cu pregătire specială, dar lipsip de prepăîire generală, tineri fără studii, cu învăţătura redusă la câteva clase de gimnaziu, oameni ce au intrat în oştire ca după un naufragiu ai vieţei, viaţă în care ne reuşind să'şi facă o si-tuaţiune au privit armata ca un refugiu. Evenimentele precipitate din urmă, prin reducerea timpului de şcoală in şcoa'ele militare, prin activitatea şi avansarea gra­delor inferioare, prin imposibilita­tea unei selecţiuni mai riguroase, a creiat pletora de excepţiuni.

Cu bună voinţa vechilor cadre de ofiţeri, cu privegherea cadrelor de ofiţeri cu studii şi educaţiune superioare de care spre fala ţărei este plină armată, se vor modela deprinderile şt apucăturile de violenţă ce nu cadrează cu o ar­mată conştientă şi de valoare morală a armatei noastre.

.Violenţele vor dispare definitiv prin concursul tutulor oamenilor de bine, prin convingerea şi a celor ce nu au complecta noţiune a demnîtăţei de om, că această demnitate trebue respectată.

Bătaia este tta act degradator şi pentru aceia ce o primeşte fi­indcă a provocate şi pentru acela care o aplică în afara excepţiuni-lor legale fnodcă dă dovada in­capacitate! mijloacelor morale şi intelectuale de educaţume, mult mai îndreptătoare de çât violen­ţele.

Ori ce om are conform dreptu­lui natural demnitatea lui perso­nală ea nu trebue şiirbită prin nimic, cu atăt mai mult un militar, ce prin chemarea sa este simbo­lul demnîtăţei naţionale, are orep-tul la ceia ce se cuvine ori cărui muritor.

Un bun instructor, un ofiţer de valoare trebue neapărat să'şi fa­că un cult dhi respectul demnî­tăţei omeneşti a fie cărui dintre camarazii săi inferiori. In direcţio­narea spre scopul către care tinde armata, uniferârea valorilor mora­le, infiltrarea forţei morale nece­sare în războae, formarea culturei militare speciale, educaţiunea ri­guroasă ce tinde la formarea dis­ciplinei, trebue să se întrebuinţeze numai padagogia .bunului simţ şi a răbdărei.

Vârsta la care tinerii -sânt che­maţi în armată e cea mai gtugaşe prin înflăcărarea ei naturală, oame­ni aparţin diferitelor тэ і і і so­ciala, de educaţiuns şi unificarea lor сегэ o răbdară şi o bună vo­inţa excesivă,

Fie care cunoştinţă militară, fie care exerciţiu înscris în program, fiecare expiicaţiune, fiecare rigoare a educaţtuiiei ostăşeşti, trebue fă­cută cu bună voiaţă, agreabil, cu expHcaţiunea reală a scopului şi folosului; fără plictiseală şi com­parativ cu capacitatea de asimilare a fiecărui individ.

Reaua voinţă să fie dezarmată prin bunătate, răutatea prin con­vingere, deprinderile rele, prin răbdătoare explicaţiimi şi supra­vegheri.

Maior !.. Chiru.

ІГШЗІІ ШЁіШ i O í É i

La expoziţia târg de mostre din Bucureşti se remarcă deia întrare o singură construcţia mai de seamă; e paviiionul ridicat de Camera de Comerţ şi Indus­trie din Oradea-Mare, pentru ex­poziţii din Bihor, Sătmar şi Ma­ramureş. E o clădire uriaşă, faţă de toate celelalte, aşezate la In­trare, pe stânga, şi a fost cons­truită exclusiv cu materialul dus din Ardeal, sub, directa conduce­re a prezidentului Camerei din Oradea-Mare, d. I. V. Fetu care a adus un imens serviciu iniţiato­rilor expoziţiei târg de moste. Pla­nul măreţului pavilon al Oradiei-Mari apraiine înginerulut-arhitect Fr. Spiegierl D. dr. Ion Pop, sec­retarul d-lui Feru, are deasemenea o bună parte din meritul frumo­asei realizări de care vorbim,

Pavilionul are o kmgime de 56 m, pe 18 ra. şi are nume­roase compartimente deschise, estetic amenajate. Prevăzut cu geamuri multe şi înale, e căt se poate de bine luminat. Expo­zanţii însrişi sunt peste 40 cari toţi s'au ţntrecut în a'şi pre­zintă producţiile lor cele mai reuşite cu cari ne putem fălii.

Dealiminteri pavilionul Oradiei-Mari e sigurul care va rămâne, fiind efe o construcţie din cele mai durabile.

Pornim Ы al treilea anal când ţinuturile subjugate Oi inamic, au fost ocupate de români, eliberate din lanţurile robiei, scăpate de .suferinţele şf иптйігіііе pe cari îe-au ia-durat românii, delà duşmani! noştri seculari, şi cu toate acestea, cu părere de rău văd că fraţii noştrii desrobiţi uira vremea când aşteptau cu ne­răbdare libertatea, spre a pu­tea glăsiii, în scumpă noastră. Krabă românească. A", oare în 2 ani şi тз і ЪЬЛІ n'au avut timp să s2 obişraiască cu limba adevărat româ­nească ? ' !

Ori oare sântem atâta de grei de cap şi rău voitori di să nu vorbim limba română, când pună acuma de abea de gâseam prilejul s'o vor­bim ?, iar azi când avem toate lioertatea de muncă şi gâa* dire sá mai rostim limba acelora după unna cărora nu am un Jurat decât nedreptăţi şi inpiSări ?

Până când în trcb-jrie_ noastre cu autorităţile si în-treouinţăm limba maghiara * sau rusă, până când să pri­mii ii şi să dăm acte oficiale, plângeri şi mai şţin eu ce în altă limbă decât a noastră ?

Până când în vorbirea noastră de toate zilele între prieteni români, să rostim tot limba vrăşmaşilor noştrii ?

Unde te duci şi ori unde te întorci, nu auzi de cât limbi străine, şi lucruî cel rău e că tocmai românii ar­deleni sau basarabenii făp-tuesc greşeala de a nu se desbrăca odată pentru tot­deauna, de năravul atâta de înrădăcinat, de ă uita ci 'fi sufletul lor bătea o inima de români, şi că datoria lor dè căpetenie e tocmai să înveţe româneşte şi să- îndemne şi pe ceilalţi străini să se tru­dească a ne învăţa limba.

Căci altfel străinii vor prinde credinţe— şi ne * vor râde în faţă când noi le vom vorbi, limba lor şi nu pe a noastră.

Vorbiţi româneşte pentru D-zeu !

A. S.

CITITORII NOŞTRI mai ales cei deia sate pre­cum şi meseriaşi şi munci­tori de orice fel, cari do­resc a înfiinţa orice fel de cooperative precum şi în­drumări speciale, să se ad­reseze inspectoratului coope­raţiei din Transilvania şi Banat, Str. Lanei 54, Ciul*

^ Мэ. g?. SepterrvdQ 1921 CULTURA P O P O R U L U I Pag, f

istoria — Ţara — Legendete noastre

ш I I S I I M ШШШ ЩШШ

Î i v i p i t e B i ü t t Aiţs Sersnani

Ne-am ocupat mai cu amănun­te) de seminţia germană a Saşiior, pentru că aceştia sunt cei mai vechi colonişti pe pământul româ-ве>; şi su avut, după cum am Tăzut, o influenţă ma mare asup-ra unei bune părţi poporului lomânesc din Transilvania.

Un alt grup mare da colonişti germani sunt aşa numiţii ŞvaOi Ain Banat. Şvabii sunt Nemţi din Germania de' sud şi erau cunos­cuţi şi Romanilor celor vechi sub lamele de Sae-n, Colonizarea lor tb Banat a' început în veacul al I8lea. Prii) pacea deia Passaroviţ, 1718, încheiată în urma unui lung rtzboiu între Austria şi Turcia, Banatul timişan scăpă' de sub stăpânirea turcească şi' ajunje sub Austria (nu Ungaria.) La data aceasta, după statistica făcută de autorităţile militare de atunci, ma-

,-joriíateá absolută a popufaţiuni din Banat o formau Românii. în partea dinspre Transilvania, adecă in cea muntoasă şi deluroasă, sa­ttle erau mai des?, în câmpia dinspre Tisa m?i rare. în colţul sadvestic al Banatului se aflau tn Sârbi amestecaţi încă cu mulţi Îomâni veniţi din Macedonia. ' Ceia începu', administraţia aus­triacă şi-a pus de Gând să ger­manizeze şi catolizeze Banatul, începutul s'a făcut cu Timişoara, dându-se ordin, ca în cartierul (mahalaua) cetăţii din acest oraş t& fie pimiti ca locuitori numai Germani (Nemţi) catolici, scuiiţi ie biruri (dări) pe mai mulţi ani

fi având şi alte favoruri mari. La 726, consiliul austriac de războiu

lin Viena ăi ordin, ca in Banat să se admită colonişti numai ca­tolici. De ducă s'au adus Germani nai ales din Germania de Sud, dar şi puţini Francezi, îtaiieni şi Spanioli. Aceste trei neamuri diu urmă au perit, fie că i-au emerit frigurile de baltă, fie ca s'au contopit cu Şvabii.

Coloniştii aceşiia au fost aşe-jaţi ca ţarini liberi, la începui în ţinutul cei mai roditor dintre Arad şi Timişoata, întemeind cu a sate mari şi dându-se fiecăruia loturi mari de muncă. Statin le-a iteut deia* început case bune, şuri, ţoproane, le-a dat vite, unelte de plugărie, seminţe, le-a clădit biserici şi şcoli, toate gratuit. Românii şi puţitiii Sârbi -erau si­liţi să lucreze ia construirea s&telor fvăbesţi. Cea mai mare crimă s'a Săvârşit însă faţă de Românii din Banat, străvechii stăpâni ai acestui pâmant românesc, prin acea, că Românii fură alungaţi din satele lor, moşiiie H se luară, pentruca se fie date acestor oaspeţi ne-

Etiţi. Această răpire a înimpinat l din partea Românilor cea

mai îndărătnică împotnvire. Atun-d stăpânirea, austriacă slobozi fapotriva lor ; batalioane întregî de soldaţi, cari să-i aducă prin eijlosce barbare, bătăi şi schin-puiri, la supunere. Urmarea a fost di temniţele se umplură de Rc-mânii apărători ai vetrei strămo-

ti, alţi mulţi formară cete de duci, cari din adăpostul codrilor

fi al uriaşelor stufuri atacau pe i Hpitorii averii lor. Nu e mirare, I d scrierile de atunci dar şi de I sni târziu, ale străinilor voabesci

de Români ca de un neam de hoţi şi de tâlhari, cum scriau şi Saşii din Transilvania. Tratarea barbară a Românilor nu încetase nici la 1768, când vine împăratul losif al 11-lea prin Banat. în des­crierea oficioasă a călătoriei se constata despre Români, că „sunt trataţi rău, adesea sunt siliţi sa­şi părăsească locuinţele, să lase altora (scriitorul neamţ nu vrea să spună, că veneticilor germani) moşiile lor şi să plece în altă parte. Acesta îi sileşte să .emi­greze." Vedeim deci, că stăpânirea austriacă a fost cu nuit mai bar­bară decât cea turcească.

Colonişti germani au mai venit şi în partea nordvestică a Tran­silvaniei (în înţeles mai larg), în ţinutul Sâtmarului. Cei veniţi :n evul de mijloc au perit, maghia-rizându-зе. Boeri unguri au adus în secolul al 18-îea alţi colonişti nemţi aşezâr.du-i pe unii pe pă­mânturi, de pe cari au alungat pe Românii băştinaşi. •

Şvabii din Banat, ca şi cei din • părţile Săi mărului sunt oameni

muncitori, dar în privinţa naţio­nală au fost poporul cel mai slab de sub fosta stăpânire ungu­rească. Lipsiţi de orice mândrie naţională, cărturarii ior s'au magha-rizai în timp de vre-o 50 de ani în mare parte şi dacă nu ar fi scăpst de sub stăpânirea ungu­rească, nu ar fi trecut o sută de ani şi şi tarânimea- s'ar fi maghia­ri.» nt. St?p3airea româneasca s'a grăbit să le deschidă şcoli cu limba de predare germană, pentru­ca şi ei să se poată bucura de rodul marei libertăţi, pe care o au toate popoarele devait neam de pe pământul românesc.

. .Numărul Şvabilor, din Banat trece de patra sute de mii, o parte mare din ei a rămas însă sub stăpânirea Serbei, cari ne-aù răpit, cu învoirea aliaţilor noştri din Europa şi a Statelor Unite din America, partea sudvestică a Banatului. Şvabii* din Serbia sunt foarte asupriţi, ca şi Românii de acolo.

Un număr mai mic de Germani, veniţi din toate părţile, se găseşte şi în Bucovina, care e partea de miazănoapte a vechiului principat ror.iân Moldova. Ea a fost răpită la anul 1775 mişeleşte íiecáíre Austria, care a cumpărat-o cu bani. In momentul răpirii, popu­laţia era românească, numai pela marginea de meazănoapte, şi meazănoapte apus se pripăşiseră Ruteni din Gaiiţia," aşezaţi ia în­ceput ca slugi pe ia moşiile boe-reşd şi prin satele româneşti.

îndată-ce a pus, Austria mâna pe acest petec de pământ româ­nesc, s'a gândii la colonisarea lui cu venetici, şi anual cu Nemţi. La început erau insă numai soldaţi, funcţionari şi meseriaşi, iar numărul nemţilor era l a început, în anul 1778, abia de cinci mii de suflete. Mai târziu s'a. întemeiat şi sate de tţararii nemţi, iar azi, pe câteva sate amestecate, sunt vre-o 11 sate curat nemţeşti, iar numărul Nem­ţilor era fn anul 1914 de 65 de mii. Şi acestor coionişi nemţi li s'au dat pământurile cele mai bune, lemn pentru construirea caselor, scutire de biruri şi alte favoruri. Victor Lazăr.

Sirămoşii no şi pi Naşterea ^орогуіш Sotnân

Ne-a ajutat Dumnezeu şi am ajuns stăpâni la noi acasă. Delà un capăt până la ce'laîi al Ardealului şi mai departe încă, în Bănat până la Dunăr-re, şi peste munţii Apuseni, până în câmpia Tisei, până sus în munţii Maramureşului, şi în Bucovina, ceà supusa până ieri Nemţilor delà Viena, ori în Basarabia scăpata de apăsarea aprigă a cizmei mus»-căleşti, peste tot răsună as­tăzi voioasă dulcea noastră limbă românească. Nimeni nu mai are îndrăzneală să ne-o hulească, ba chiar străinii în­şişi, hulitorii de ieri, se stră-dtiesc să o înveţe.

Românii de pretutindeni ţin acuma capul sus, se uită mân­dri în jurul lor, bucuroşi că în sfârşit a venit şi ziua drep­tăţii. Şi au pentru ce să se mândrească, căci mare fală e să te ştii feciorul unui neam de 14 miioane ee oameni, tot unul şi unu!, sănătoşi, har­nici şi ѵЩ\, uniţi în cuget şi în simţiri, gata să-şi verse sângele cu toata inima pentru păstrarea Unirii câştigate.

Iar străinii, cari au rămas printre noi, sunt puţini la nu­măr, aşa de puţini ca boabele de neghină în grâul ce! bun, Numai pela oraşe şf în câteva ţinuturi aie ţării sunt ei mai adânc înfipţi. Cei mai cuminţi dintre ei au ajuns să recu­noască faptul ca aşa trebuie să fie sfânta dreptate, că ce s'a făcut cu atâtea jertfe ro­mâneşti nu se mai poate des­face şi că cei mulţi trebuie să fie stăpâni în ţara lor stră­moşească. Şi cu vremea se vor pătrunde de adevărul acesta şi ceilalţi, cari stau încă la pândă, doar ne vor prinde vre-o clipă de slăbi­ciune.

Datoria noastră este să ' ne ţinem tari, strânşi laolaltă unul lângă altul, sä ne îngrijim cu hărnicie treburile noastre, fără să dăm ascultare îndemnuri­lor înveninate ale celor ce ne vor răul, ca sä ajungă ei iarăşi aiot puternici. Numai aşa ne vom putea păstra rnoş-tentfea dreapta a neamului nostru românesc.

Căci al nostru este pă­mântul acesta al României de când este lumea lume, şi cei dintâi oameni, cari au tras 1

aici brazda şi au mânuit sa­bia pentru apărarea ei sunt strămoşi de-ai noştri.

Toţi streinii, veneticii, cari s'au încuibat printre noi, sunt veniţi cu mult mai târziu. Ei au găsit aici pe înaintaşii noştrii lucrând pământul, păs­când vitele şi trăind aşezaţi

în sate risipite din câmpie până în creierii munţilor.

Despre strămoşii aceştia, ai noştri, despre viaţa şi munca lor pe pământul românesc şi despre străduinţele ior pentru a-i apăra înpotriva altor'nea-niuri, vreau să povestesc câte ceva aci.

In vrernile de demult, ua -inte de naşterea lui Christoş chiar, ţara noastră se numea Dacia, fiindcă pe aici locuia poporui Dacilor. Dacii aceş­tia sunt adevăraţii părinţi ai noştri, căci din'ei se trage neamul nosiru românesc. Pe lângă Dunăre se numeau şi Geţi. Ei făceau parte dintr'un neam foarte puternic şi nume­ros, care se întindea până departe sore miazăzi, peste Dunăre în ţara bulgărească de astăzi şi până peste ho­tarele ţării greceşti şi turceşti. Cu toţii laolaltă se numeau Traci, însă aveau şi alte muite nume, care îi deasebeau pe Tracii dintr'un ţinut, de cei din alte ţinuturi, după cum şi noi, Românii, ne numim astăzi Ardeleni, Bănăţeni, Mo­ţi, Pâdureni şi Olteni, Mun­teni, Moldoveni. Unul dintre aceste nume erà şi acela al Daciior, pe care îl purtau Tracii delà miazănoapte de Dunăre, din cuprinsul rega­tului României de astăzi. Lo­curile lor de căpetenie se aflau, în Ardeal, unde la adăpostul munţilor erau mai feriţi de jafurile altor neamuri mai săl­batece, care roiau de amân­două părţile, atât în câmpia Tisei, cât şi în cea a Dunării pe lângă Marea Neagră. Dacii nu erau un popor sălbatec. Ei trăiau .-mai bine decât ve­cinii lor din neamul Slavilor şi Germanilor, cari rătăceau încă de colo până colo, - fără locuinţe statornice.

Erau oameni chipeşi şi să­nătoşi şi purtau plete mari pe spate, întocmai ca Moţii de astăzi. Le plăcea să trăiască în sate, pe care ie numeau dove. Ca să se poată apără îa vreme de nevoe îşi zideau cetăţi de piatră şi de pământ -în locuri grele de pătruns, prin văile prăpăstioase ale mun­ţilor.*) Grase s'au ridicai mai târziu în părţile noastre, abia dupăce Dacii au fost âupuşi de poporal Romanilor. Numai în Dob-rogéa noastră de as­tăzi erau pe atunci oraşe fru-

*) Cea mai de seamă Iniăritură o făcură ei ÎQ munţii Haţegului, tn mij­locul pădurilor. Pe valea râuleţului Streiui, care se varsă la Mureş, zidiră Dacii puternica cetate S a r m i s e j e -t u z a (lângă satul Grădiştea de as ­tăzi, la apus de S trek) , o a d i stăteau regii lor.

moaşe, aşezate pe malul Mă­rii. Ele erau locuite însă de Greci, cari făceau negoţ întins cu alte ţări delà miazăzi şi apus şi cu DacH din satele dimprejur.

Pe vremea aceea ţara noa­stră avea păduri dese cari se întindeau din munţi şi până în marginea Dunării şi a Tisei. Numai prin poiene şi pe vă­ile apelor puteau strămoşii noştri să facă plugărie. Semă­nau aceleaşi feluri de bucate, ca,şi ţăranii noştri, afară de porumb (cucuruz), care s'a adus abia de vreo 150 de ani din America. Dintre legu­me mâncau mai ales ceapă şi usturoiu (aiu). Aveau pod* gorii întinse, de care îngrijeau bine, fiindcă Dacii erau straş­nici băutori de vin.

Dar" îndeletnicirea lor de căpetenie erà creşterea vite­lor. Din vărful munţilor ?ână departe peste dealuri şi câm­pii se întindeau păşuni fru­moase, pe~ care păşteau nenu­mărate turme de oi şi vite.

Cărţiie vechi scrise de Greci, cari erau mai învăţaţi, ne po­vestesc că mâncau cu multă poftă lapte, unt şi brânză. Erau deasemenea şi "vestiţi crescători de albine. In păr­ţile muntoase Dacii scoteau aur şi argint pentru podoabe, sare şi fier. Erau prin urmare băe*şi, ca şi ţăranii noştri din munţii Apuseni, de pela Rodná sau Baia Mare.

Se îmbrăcaţi cu haine de cânepă sau de in, ţesute de femeile dace şi vopsite în tot-felul de culori. Purtau însăşi cojoace groase de oaie pt ntru vremea rece a iernei şi nă­dragi foarte largi.

Ţăranii daci umblau vara cu capul descoperit, iar peste iarnă purtau căciuli ţuguiate (ascuţite) la fel cu ale noas­tre. Numai böerii Dacilor aveau dreptul să se acopere cu un fei de pălării, prin care se deosebeau de cei săraci.

Ca toate popoarele vechi şi Dacii erau păgâni, adică se închinau la mai mulţi Dum­nezei, clintre care cel mai mare era Dumnezeul cerului şi al iuminei.

Credeau că sufletul omului nu moare şi socoteau viaţa aceasta de pe pământ ca o vreme trecătoare, plină da chi­nuri şi de necazuri. Acolo, pe lumea cealaltă erà pentru ei adevărata fericire. Moartea era deci mântuirea de sufe­rinţele traiului şi începutul unei alte vieţi veşnice şi fru­moase. Deaceèa ei nu se te­meau de ea, ci dinpotriva o doreau şi o căutau în războaiţ, ca să treacă cu cinste în vi­aţa viitoare de pe cealaltă lume.

6. Mateesce Profesor. _

r • a

Pag. 6 CULTURA POPORULUI N o ; 82. Septeiwfie Ш Г І

Ştiinţa pentru popor Ьоооцоаоооасаоооочunoaoc роппоааорора язимю ооаавоаодоопоаоваа •аоцааоадрдд

i l SI ИШ ПШШ ірооосрроостідапаіюіхшмрсдотеяааоооооаммаоорррооопаоьі

L e g u m e l e Legumele se crfnosc în vechiul

Regat sub numele de Zarzavat, iar în Ardeal să zic verdeţuri. rjie sunt acele vegetale sau p5rţt dţn vegetale pe cari omul le mă* nâncă în hrana lui de toate zilele, Unele să mănâncă întregi, cum sunt ciupercile; cele mai multe ne dau pentru mâncare numai unele părţi, astfel: spanacu', macrişul,-păt ai jelui, mărarul etc., ne dau frunzele; conopida ne dă florile; varza, muguri ; mazărea, lintea, fasolea, bobul m dau sentinţele ; cartofii (crumpende. picioicele), tuberculele ; ceapa ne dă bulbul, tar morcovii şi napii, rădăcinele.

Legumele, cuprind ca materii-lirânitoare : anilul (amidomil, l'scro-beala albă), iar ca materii cvator-nare: legumim sau cazeina vege­tală, care este o substanţă azo­tată ; apoi săruri, celuloză şi apă.

După feiul compoziţiei, legumeli să împart în erbacee şi amiiacee sau featloate. l . Legumele er­bacee numite şi apoase, fiindcă. conţin multă apă, sunt de trei feluri : azotate, valine şi acide. Dintre toate acestea cele mai hrănitoare, dar nu în măsură aşa mare ca cele féculente, sunt cele azotate, adecă ciupercile, cono­pida, sparanghelul şi varza, fiindcă eie cuprind o câtime oare­care de - azot, deşi foarte puţin, căci abia 10 cîiUograuie de £iu-perci cuprind atâta azot cât un chilogram de car.ie. Legumele saline şi acide nu sunt mai de loc hrănitoare, fiindcă ele să compun în cea mai mare parte din арз şi o ţesătură celulară, numită celuloză, pe care stomacul omului nu o poate mistui. Apa varieJZ! între 89 până la 90 Ia 6Ută. cu:n este la mazărea verde, fi sol verde, spanac şi crasfaveţi, cf.ri au cea mai multă apă. Pe lângă apă şi celuloză, legumele saline cuprind săruri: fosfat de potasă, de sodă. de calce, de magneziu, oxid de fier şi de magneziu, clorur de sodiu şi de potasiu, iar cefe acide cuprind : acid cifric, malic şi oxalie în câ­timi mari.

Legamele erbacee cîîri slujesc la m încarc sunt : ceapa, pijajul, usturoiul, cimbrul, mărarul, pătrun­jelul, ţâţa şi barba caprei, pătiă-ge l tb roşii (perodicele, tomatele) şi ceie vinete, cicoarea, anghina-rea, sparanghelul, lăptucile, macri­şul, spanacul, păsiârnacul, sfecla, napii, -ţeima, morcovii, ridichile, crasíavefíi, varza, conopida, ciu-

'percile, fasolea verde, mazărea verde, bobul verde.

Legumele erbacee să mănan;ă întotdeauna proaspete, adecăjverzi; unele.crude, sub formă de salată (lăptuci, cicoare etc.) altele aşa cum sunt (ceapa, ridichile etc.) —• sau să mănâncă fiartă în apă (sparanghel, spanac, ţelină etc.j, sau prăjite (ţâţa şi barba caprei), sau sub formă de supă de legume sau ciorba.

Dintre toate modurile de pré­p a r e cele mai rele pentru sto­mac sunt salatele şi legumele prăjite, cari sunt mai grele Ia mistuit, iar cefe maî bune sunt legumele fierte şi servite sub tormă de pireu (legume fâcăluite),

cum sunt : spanacul, cicoarea etc., sau însoţite de un sos alb (anghi-narea etc.), supele sau ciorbele de legume, cari sunt sănătoase şi răcoritoare, mai ales dacă le­gumele sunt bine fierte şi sdro-bite. în general să poate zice că legumele erbacee sunt foarte pu­ţin hrănitoare, cu tot adausul de unt sau untdelemn, ori alte gră­simi: aşa de puţin hrănitoare încât ele nu sunt de stare să întreţină forţele şi noi cu drept cuvânt le-am putea pune între condimente, adaos între subsan-ţele destinate ca să deie im gust plăcut mâncărilor şi din acest punct de vedere ele sunt foarte trebuincioase (indispensabile).

2. Legumele amitar.ee sau féculente sunt mai bogate in sub­stanţe azotate şi prin urmare cu mult mai hrănitoare * decât cele erbacee. Cele mai de căpetenie s'.mt: bobul, fasolea, lintea, ma­zărea, cartofii etc. Seminţele le­guminoaselor sunt foarte bogate în fier, având de două ori mai mult fie/ decât carnea, mai cu samă lintea. Substanţele azotate intră în proporţie de' 25 ia sută (fasolea, lintea), de 24 la sută (bobul), de 23 la suia (mazărea) şi de 2 la suta (cartofii).

Legumele feruleute gătite cu grăsime sunt aproape tot aşa de hrănitoare caşi carnea .şi cu mult mai hrănitoare fiind gătite cu car­ne. Poporul român mănâncă le­gume féculente în câtime mare, dar nenorocirea este că le mănân­că numai fierte, fară carne. Aces­te legume mai au cusurul că se mistue cam greu şi prin urmare trebue să aibă omul stomac să­nătos. Ele nu su üt tocmai bune pentru stomacurile slabe şi pentru cei ce să întremează după o bo­ală lungă (convalescenţi), mai a-les când să mănâncă întregi cu cojile lor pe cari nu le pot topi sucurile stomacului. De aceia cel mai bun mod de preparare al lor este de ?.le fierbe bine în apă, care să nu fie sălcie, văroasă, ca­re în ioc se înmoaie cojile.ie întă­resc. Când nu avem apă bună de fiert, se poate pune în ea pu­ţină sodă, care ajută fierberea. Legumele fierte bine să sdrobesc (să făcăiuiesc) pentru cu să se cureţe de coji şi în acest mod să prepară fasolea sleită şi mazărea bătută, cari să mistue asiei mai uşor.

Iu generat să poate zice că le­gumele féculente sunt hrănitoare şi este bine ca să le mâncăm fi­erte bine şi sub formă de pireuei (sdrobite, făcăiuite), însă nu tre­bue să mâncăm prea mult, căci cu timpul ele obosesc (ostenesc) stonîacul şi pot produce lărgirea (dilatarea) lui prin vânturile (ga­zele) la care dau naştere, precum şi urdinare (diaree), cum este lin­tea care cuprinde uleiuri grase.

In medicina populară, la sate să întrebuinţează dintre féculente

; numai fasolea şi cartofii. Babele dau fasolea în contra frigur lor, şi anume : să fierb într'o ulcică mi­că frunze, verzi şi uscate de faso­le şi' să bea câte o lingură din acea zamă în ziua când pe bol­nav îl prind frigurile. Boabele de fasole arse ta foc sau prăjite pe

o maşină curată până ce să ard ca cafeaua, să pisează, sa ameste­că cu unt sau cu groştior şi să unge pe obrs» ia bube dulci. Bo­abele de fasole aJbe fierte şi fă­căiuite să pun la degerătura; us­cate să pune pe o cârpă şi se leagă pe frunte pentru durere de cap şi scurgere de sânge din nas. Boabe de fasole albe fierte la un Ioc cu 2 sau 3 rădăcini de pătrunjel şi o mână de făină de secară, până să fac aluat, să pun pe pântece la femeile ce sufer de durere de matcă (mitră) în urma tăcerii.

Cartofii să întrebuinţează ca leac pe dinafară, aplicânchi-să pe arsuri cartofi iaşi, cari potolesc durerile. Din cartofi fierţi să fac cataplasme (oblojeli) cu apă fi­erbinte şi până sunt calde să pun pe părţile (locurile) umflate şi aprinse (inflamată) pentru ca să liniştească sau să domolească durerile, arsurile şi mâncărimile, şi în acelaşi timp să înlesnească coacerea, spargerea şi eşirea pu­roiului. Când cataplasmele să pun reci, ele opresc aprinderea şi îm-pedică formarea puroiului. Pe dinăuntru sä recomandă cura de cartofi la diabet (boala do za-, hăr), însă fără mare folos. Din cartofii să mai scoate un fel de rachiu tare, dar nesănătos. La sate pentru durere de cap să pun felii crudî de qartofî, una lângă alta, pe fnmte, legând-s5 cu un tulpan. La arsuri să puiţ cartofi raşi iar Ia dureri reumat'ce să fac oblojeli cu zamä de cartofi jfierţi şi terciuiţi, punându-se pe locul dureros.

Dr. Ѵазііе Bianu medic colonel in rezervă.

Игііеіві vtteriiari I Sifilisul la cai

II Tratament. La început sau tra­

tat animalele bolnave cu atoxie şi cu emetice în injecţiuni, sau cu trisulfură de arsenic (orpiment) dat pe gură, în timp ce I-se fă­cea şi injecţii cu otoxil.

Tratamentul se aplică în 2 pe­rioade de câte 10 zile cu între­rupere de 10 zile; injecţii se dau sub piele Câte cinci doze de atoxil în fiecare perioada. O doză de atoxie consistă din 5 gr. atoxie topit în 10 cm. ,c. apă, alternând în o n da şi în una nu, tot odată se dă şi trisulfură de arsenic în boltiri pe gură în cinci doze de câte 30 gr. o doză. Acest trata­ment nu era însă destul de eficace.

In timpul din urmă, experienţele au dovedit că injecţiile intrave-noase cu neosalvarsan, dau vin­decarea complectă a animalelor atinse de dorină (sifilis).

Susţin aceasta cu toată convin­gerea îutns-cât în luna Iunie a. c. am tratat personal la Reg. 40 obuziere, împreună cu veterinarul Vonel Cristea deia Garnizoana T.-Mureş, şese ierle cu simtome (semne) de dorină în perioada Ii-a şi după 48 ore delà injecţie sim-tomelc boalei au început să di­minue, iar după 15 zile nu mai aveau nimic. Astăzî sunt complect sănătoase şi întrebuinţate la ser­viciu, de unde înainte de tratament regimentul le propuse Ia reformă.

Operaţia adică injecţia în vena jugulară trebueşta făcută cu multă atenţiune, ţinându-se bine seamă de aispoziţkiniie tehnicei injecţiilor intravenoase, căcf o simplă pică­

tură scăpată afară din venă pro­duce cangrena ţesăturilor peste tot locul unde se răspândeşte^

Doza de neosalvarsan întrebuin­ţată pentru vindecare este de 18 grame, adică patru fiole, care can-

titate se întrebuinţează în dout zile consecutive la interval d* 24 ore, câte 9 grame adică douäfioff de-оЙЙ.

Dr. Const. C. Idnescê Medic Veterinar Malof.

O f t i c a s a u T u b e r c u l o z a - Cum te pofi apăra

m ч Arătam în cea de a doua parte

a studiului nostru asupra tuber­culozei că această boală (morb) e una dintre cele mai lipicioase şi că, ceia ce e şi mai important, e foarte greu să te aperi de ea. Toate acestea pentru motivul, că mijloacele de transmitere a boalei sunt extrem de nuir.eroase. E de ajuns, mai ales atunci când orga­nismul omului e slăbit din orişi­care altă cauză (altă boală, abu­zuri etc.) e de ajuns, zic, să res­piri aerul pe care Pa respirat un ofticos, să bei apă sau sä mă­nânci după un ofticos, să dormi în patul unui ofticos, pentru ca sămânţa boalei să-ţi intre în or­ganism şi prin urmare să te îm­bolnăveşti de oftică.

Să vedem acum ce trebuie de făcut când întâmplarea face să trăeşti In aproprierea unui aseme­nea bolnav.

înainte de toate şi fără nici o rezervă, se recomandă ca bolna­vul să fie cât se poate mai izolat de restul celorlalţi membri ai fa­miliei şi dacă există posibilitatea, materială, căci cea morală în a-semenea cazuri trebuie să existe, bolnavul să fie imediat transpor­tat în spital sau în sanatoriu. In cazul când această posibilitate nu există se cere ca, absolut trebui­toare, izolarea bolnavului într'o a-numită cameră, cu precădere cea mai bătută de soare şi cea mai luminoasă, căci razele şi căldura solară ucide microbul tuberculosei, pe care îl atinge, în câteva mi­nute. Blidele, tacâmurile şi rufăria de care se serveşte bolnavul sub nici un motiv să hu mai fie între­buinţate de alte persoane înainte de a fi câtva timp (o jumătate de oră cel puţin) ţinute în apă clo­cotită. Bolnavul să aibă neapărat lângă pat o scuipătoare pentrucă saliva (scuipatul) bolnavului arun­cată pe jos se usucă, se preface îa colb se ridică în aer şi prin respiraţie trece în organismul altei persoane şi o îmbolnăveşte. Odaia în care zace sau stă bolnavul să fie ţinută în cea mai severă cură­ţenie şi cât mai des aerisită căci picăturile de salivă căzute pe jos sau microbii ce se aşează pe po­dele şi obiecte se ridică In aer odată cu colbul, dacă camera nu e curăţită, şi astfel poate îmbol­năvi pe alţii.

In timpul când un om sănătos vorbeşte ca bolnavul e foarte bine să nu se apropie prea tare de gura bolnavului şt nici chiar de patul hi cid tot aerul din imediata apro­piere a acestuia e plin de microbi al boalei şi foarte uşor se pot lua

de această boală ~

— Rufăria de trup şl de pat V bolnavului să fie în flecare zf scoasă afară şi ţinută la soare cei-puţin un ceas pentru ca mtcrobjf prinşi de ele să fie ucişi — U aceiaş timp această ru'ărte să fif fiartă bine şi spălată cu săpun ceá puţin odată pe săptămână dacă m de două ori. — Să se înlătur» complect şi fără nici o rezervă să­rutarea bolnavului. — Persoana care îngrijeşte de bolnav să aibă un halat, o haină specială cu pre­cădere albă şi păstrată totdeauna ca cea mai perfectă curăţenie, halafal să-1 îmbrace ori de câte ori intft în odaea bolnavului şi să-i des-brace ori de câte ori iese din acea cameră, spre a se duce în alte!« unde locueşte restul familiei. îna­inte de a ieşi din camera bolna­vului e absolut trebuitor ca per­soana care-1 îngrijeşte să se speli pe mâini dacă nu are antiseeptte (creolină, sublimat, hipermanganat de potasiu) cel puţin cu apă şi ett săpun. Toate aceste măsuri dt prevedere dacă s'ar ; plică cu se­riozitate şi chiar cu severitate pe­ricolul raolipsirei de tuberculoză ca de altfel de mal toate boa­iele molipsitoare e aproape com­plect înlăturat.

In umărul viitor vom arăta mir* Ioacele pe care Ie dă ştiinţa me­dianei şi m special higiénéi, de a trata şi vindeca pe o persoană atinsă de această boală care înti* adevăr e cea mai cumplită şi mat răspândită boală din omenire.

P a i e s .

i R o m a n e a s c a :!П5І1Ш>гЖ£оІШПСе K SUCURSflUfl ji i \ cosmzefmf l / c a m i

executa cu BRCCURI тооеіже ioc ve-ЫІЙ DC LUCRĂRI D£ ţlBOuRflfie, IsEGfUO-Rie FRecum BRO­ŞURI, ZIÎIRC ztonice si sflPCflmflnflije RC-oisre, etc, e r e a o

J

f'

I No. f î . Septemvne Ш , CULTURA P O P O R U L U I Pag. 7

Cronica săptămănei Din lâuntrul hotarelor

Viaţa politică

Vacanţule s'au siârşit. Viaţa ţ№c& a reînceput în capitală ca lila provincii, agitând poporul în jarul intereselor obşteşti. Căci azi, pa votu! universal, fiecare are W mimai drepuil dar chiar daio-ja să se ocupe de treburile pu-|fice căutând să le îndrepte spre bine, cu ajutorul oamenilor cinstiţi iii iscusiţi cărora prin vot, li se Soedinţeaza conducerea ţărei.

Be sigur că a guverna nu e hon uşor. Dar după cum nemul­ţumi e mici nu trebue să înfu­lece dreapta judecata a eeiăţeni-toçtpt astfel nricile inter* se să «i călăuzească hotôrâriîe acelora cari, în orice prtvti.l s'ar afla, se iticară de încrederea poporului.

Se spune că az; am ii în aju-nul unor mari în iâmpîări politice, lupteie au ajuns mai violente ca ori când. In Ardeal partidul na­ţional ţine numeroase adunări în .cari vorbesc frc;.iaşii. Asemenea partidul Poporului m vechi:;! Re-[|at are o serie de mari întruniri. [Deasupra tuturor însă stau inte-jresele neamului. Pătura noastră ^aducătoare a dat dovadă că şiie să le apere, isburind să con­

tribue la fericirea României mari. Lumea politică a arătat multă cu-'mmţenie şi înainte de-războiu ţi h timpul 'lui. Azi, când pericolul

;fa afară n'a trecut in ca, se simte кеоіа unirti tuturor a .-dur ce-au iuerst la întadrea şi mărirea Pa­tria.

Oricare ar fi rezultatul luptelor "e în curs poporul românesc

!«№încredere in iubirea de ţară şi Iţeam a conducătorilor săi. Hi ştie lă-şi spue cuvântul călăuzit de marile interese ale pământului stră­moşesc. Şi cuvântai poporului este lotdeatiua ascultat.

ÏSsrga'i de enasîre din Bu­cureşti

Cu o deosebiţii sărbătorire s'a -deschis în marele parc Carol I. din ,hucureşti, expoziţia - adică târgul ide mostre al industriei româneai din întreaga ţară. A asistat ia a-ceastă serbătorire în afară de au­torităţi şi mult popor, însuşi A. S. R. Prinapele Carol.

Mărfurile ехріье în acest t ' rg sunt aşezate în pavilioane cu gust clădite, parte râmase deia marta expoziţie din 1906, parte făcute din nou. In aceste pavilioane s'a aşezat în ordine tot ceea ce e fru­mos în mărfuri'e şi bucatele în-ţregei Românii. Maşini, stofe, cu­sături, grâne, petrol, lemn, —delà lucrul cel mai mic până Ia cel u ai măreţ, nimic nu s'a uitat. Ardea­lul are pentru el sinjur multe pa­vilioane în cari expun peste o sută de fabricanţi.

Astfel streinii vor putea vedea ce produce România şi cum se munceşte la noi, - se vor jn-ltsni noui legături de comerţ şi industrie, îmbogăţindu-se ţara. in afară de cei » interesaţi vizitează Insă această expoziţie şi mulţi oa­meni doritori de noui cunoşticţi căci e o mare învăţătură să vezi aceia ce o ţară întreagă produce. Şi chiar acei ce vin ia expoziţie numai pentru a peirece încă sunt mutyumiţi pentru că aici într'u» amuţeaţi u deschis, numit „arenele romane" se dau mari lupte atle­tice şi mari concerte.

Dm toate aceste cauze multă hune a venit la Bucureşti din toate toţatriie româneşti, cu toate greu-Щк pe cari le întâmpină azi că- j Mtorii. I

Noule Impozit* Toate administraţiile financiare

delà oraşe au primii declaraţiunile pe cari cetăţenii sunt obligaţi să le complecteze arătând averea lor în mod amănunţit. De asemenea unde deciaraţiuni mai simple s'au trimis pentru sate.

Termenul şfârşirei acestei prime operaţiuni în vederea nouilor im­pozite era fixat Ia 1 Octombrie. Faţă de greutăţile pricinuite din întârzieri'şi nepriceperi, dec'ara-ţiunile fiind foarte greu de com­plectat, ministerul de finanţe a hotărât să prelungească termenul până ia 1 Decembrie. In tot acest timp nu se vor in cassa dările vechi cari sunt azi suspendate.

Ncutile biruri au stăruit mari discuţiuni atât în lumea oraşelor căt şi în acea a satelor. Căci daca icţj de-oputrivă înţeleg nevoia de bani a statului nu toţi însă i sunt gata să golească punga în vi'steria ţărei. Se spune astfel că dările sunt prea apăsătoare şi din cauza aceasta nu se vor putea aplica. E adevărată această părere însă sun­tem siguri că însuşi stăpânirea în interesul tuturor va reduce impo­zitele acolo unde ele apasă mai presus de puterile cetăţenilor. In­teresul statului nu stă de sigur in a sugruma pe contribuabil ci în a-i lua atăt cât poate răbda fără a ii prea mult stingherit. Pentru aceasta un bun impozit trebue să fie шзі înainte de to.ue drept şi lumea să fie convinsă de neapă­rata trebuinţă de-a se supune.

Sunt unii cari îndeamnă popo­rul să nu facă declaraţiunile de avere pentru a împiedeca stăpâ­nirea de-a pune dări. Noi d:n con­tră, sfătuim pe roţi acei deprinşi să ne asculte cuvâir.ul, sa iacă declaraţiunile supunându-se legilor ţărei, oricare ar fi ele. in viitor, dacă guvernul va constat- cu în unele articole legea e prea apăsă­toare distrugând capjtal;ii necesar industriilor si stingherind comerţul, <— de sigur că acest guvern,'ori­care va fi e, va uşura dărite im­punând pe fiecare dupâ putinţă şi lăsând o parte din greutăţile de azi şi pentru generaţiuniîe viitoare cari au sä trăiască din ceea ce noi am agonisit.

Valuta.

De câteva săptămâni con­tinuă a îi discutată chestiunea „scăderei valutei" adică a scă­dere! valorci leului în străinătate. Multe simt explicaţiimile ce se dau acestei scăderi. Ueîa început insa trebue să spunem că ea nu e na-íti/aiá, leul având de drept un preţ mult mai ridicat aceluia de azi! Pentru a vedea aceasta este destui să arătăm că la Paris cu 500 franci francezi pe lună o familie nu poate trăi, pe când venind Ia Bucureşti şi scliimbându-i pe lei româneşti ar obţine 5000 Iei cu cari ar putea irai în lux.

Căutând cauzele scăderei din ultimele zile a leului, găsim trei mai importante. Prima e specula marilor negustori streini de cereale cari văzând bogata recoltă de grâne a României caută s'o ob-ţie pe nimic. In adevăr deşi ei ne dau 70.000 san 80.000 de Iei pe un vagon de grâu în realitate, cumpărând aceşti lei pe nimic ei dau o valoare abia de 7,000 sau 8,000 de franci ceeace este mult sub preţul de cost al ţărei lor.

A doua cauză a scăderei leului este permisiunea dată germanilor de a plăti datoriile lor în monedă aliată. Ori germanii obţinând Iei

nai uşor pe valută scăzută, fac aceste plăţi în lei, punând pe piaţă sume enorme şi provocând scă­derea şi mai accentuată. In sfârşit leii mai scad din cauza speculan­ţilor de tot feW cari voiesc astfel să cumpere pe nimic bogăţiile ţărei româneşti. In aceste condiţiuni trebuie să ne plângem că aliaţii nu ne ajută fa destul pentru a face faţă greutăţilor. Ei nu înţeleg că stabilirea manei de fer a O-rientului Europei, singură în stare sâ impue pacea.

Guvernul român pentru a lupta cât mai cu putere, deşi lăsat în părăsire de aliaţi, a căutat să strângă rândurile fînanţeinaţionale. Reprezentanţii tuturor băncilor la un loc cu acei ai guvernului au hotărât o serie de noui măsuri cari să sperăm că vor fi izbăvi­toare.

De peste hotare In trei ţări întâmplările din ul­

tima săptămână adftc schimbări politice mai însemnate. Să le po­vestim :

In Grecia ultimele bătălii pe cari armatele le dau peste mare în Asia mică, contra Turcilor co­mandaţi de Kernaî Paşa au pro­dus o mare agitaţie. Poporul să­turat de un răsbo'iu îndelungat ar voi b victorie hotărâtoare care să readucă armatele în patrie. Ori bătălia delà Sangarias, în apro­pierea Angorei capitala lui Kemai, s'a sfârşii iară o victorie hotăra-, râtoare. Înaintarea Grecilor a tre­buii să se oprească şi în ţară să se cheme sub arme şi contingen­tul 1922 care să complecteze go­lurile făcute în armate.

Din aceste cauze poporul e ne­răbdător. Ei aşteaptă izbânda şi ar voi să vină mai repede.

Ca români noi nu putem uita că principesa moştenitoare" a Gre­ciei este A. S. Regală Principesa -Elisabeta. Prin aceasta avem o deosebita simpatie pentru Grecia şi izbânda armatelor ei ne va bucura. La rândul lui poporul gre-j cesc îşi arată dragostea pentru A. S. R. Principesa Elisabeta acla­mând-o de câte ori vine în bise­rici pentru a se ruga pentru vic­toria armatelor, in rândul cărora luptă însuşi soţul ei principele moştenitor.

In Ungaria tulburările continuă. Bandele au gonit cu totul jandar­meria austriacă din Ungaria de vest ce trebtiia ocupata de Au­stria prin tratatul de pace. Mica înţelegere, adică tovărăşia Româ­niei, Poloniei, Cehoslovaciei şi Ju-gosiaviei, voia să intervie. Pentru a nu se desiănţui un nou războiu marii aliaţi s'au opus ajungând cu ungurii la un nou târg adică să împartă Ungaria de vest în două părţi, —• una să se alipească pe dată Austriei iar în a doua să se ceară prin vot voinţa poporului adică să se facă plebiscit. 'Prin această cedare Ungurii vor căpăta o nouă îndrăzneala şi teamă ni-e că tot noi vom trebui să le tăiem nasul.

In Rusia situaţia în privinţa foametei şi-a bolilor este aceeaşi. In schimb în ultima săptămână ne-au venit veşti de manie pre­gătiri de războiu ce se fac chiar lângă hotarele noastre §i ale Po­loniei.

Racowoki, un bulgar care după ce a agitat mult in România pe lucrătorii streini de neam, a ple­cat în Rusia unde a ajuns bol-

f evic de frunte, — a sfătuit pe 'rotzki să atace Polonia folosin-

du-se de cel dintâi prilej. Ori azi Polonia ce era republică, voeşte să se transforme' în monarhie ale-gându-şi un Rege.

Trofczki nu primeşte însă proec-tele poporului polonez şi repe­tând povestea cu mielul care tul­bură apa lupului, voeşte s'o a-tace. Mai întâi atacul a fost nu­mai prin discursuri războinice ţi­nute la Odesa şi în alte centre din Ucraina. Azi au început a în­grămădi trupe, aducând şi în a-propierea graniţei noastre 15 di-vizi de infanterie şi peste 100 tunuri.

Vor ataca Polonia sau nu ? Şi dacă o vor face noi vom sări în ajutor după cum a arătat în tra­tatul de alianţă ? Iată întrebarea la care azi nu se poate răpunde.

Bazaţi pe neînvinsa noastră armată vom aştepta, cu încredere viitorul şi dacă bolşevicii vor a-vea îndrăzneala nebună să atace vor păţi ca Bella Khira a cărui poveste o pot afla uşor.

Bnciuni.

'шт ш. Istoricul luptelor neamului ro­

mânesc din zilele de glorie aie ani­lor 1916-1919, au fost trecute ia nemurile în ce/e trei härti lucrate încoluri de Dl. General C. St. Amza, şi cari se .găsesc de vânzare la Ad.-ţia ziarului „Cultura Popo­rului" numai cu 6 iei bucata (pîts pnrto). . „

Aceste hărţi nu trebuie să lipse­ască din easa' oricărui bun român, Prin eie p'.tem vedea cum s'au desfăşurat luptele la Tisa şi ocu­parea B. Pestei ; variaţiunile teri­toriului stăpânit in timpul răsbo-iului, şi istoricul graîic al răsboia-lui. Toate hărţile suni însoţite de date istorice.

ШРОШТШШ Pubffcaţiune.

Regimentul 17 Vânători cu re­şedinţă în garnizoana Zălau în­fiinţând muzica militară pe ziua d e ' l .Octombrie 1921 ar avea ne­voie de 7 gagişti doritori ce vo­esc a ocupa aceste locuri vor înainta actele pe adresa de mai sus, înpreună cu condiţiunile.

Comadan'.u! Regtiiiui 1 Vânători

Lt-Colonel Nicole seu. In ziua de 8 Sept. 1921 orele

10 a. m. a avut loc în piaţa uni-rei din Zalău solemnitatea d pu­nerei jurământului oamenilor con­centraţi din Regtelc 16 şi 17 Vâ­nători si desvelirea busturilor Fa­milii Regale, aşezate în cazarma Regtului 17 Vânători. Cu ocazia acestei serbări Colonelul Efstadiade Comandantul Regtului 16 Vânători a botezat un copil orfan de re­ligie catolică în religia ortodoxă.

Serviciul divin a fost oficiat de către protopopii Fionia si Ghiuriian în unire cu alţi 3 preoţi.

In cazarmă Generalul Drăgăîina într'o sală frumos împodobită unde sunt aşezate bimtiiriie Familii Re­gale, Regele şi Regina după ofi-ciarea serviciului divin la care ia parte toată oficialitatea din oraş dl Colonel Dâniia Şeful de Stat Major al Divizii 2 Vânători şi toţi ofiţeri din garnizoana Zalău. Sol­daţi şi numeros public D-L Lt.-Co-lonei Nicolescu Traian, Coman­dantul Regtului 17 Vânători în cu­vinte alese arată viaţa şi măre­ţele fapte al Suveranilor — mu­zica Regtulu 16 Vânători intonează imnul Regal. Pe peretele din spa­tele busturilor este aşezată o placă comemiorativă încadrată cu 2 dra­pele iar deasupra cu marca ţârei, arata că Batalionul de . Vânători Alpini formai din voluntari români foşti prizonieri în Italia ia 26 Iunie 1918 în Ponte di Brento-Padova Austro-Ungariior, unde a cules, lauri de izbândă când astăzi Regi-

• mentul 17 Vânători păstrează cu fală această tradiţie a acestui corp de elită.

După aceasta trupă concentrată depun jurământul pe Drapelul Regtului 3 Vânători. Colonelul Efsiatieade rosteşte un înflăcărat discurs arătând însemnătatea măre­ţului act al depunerii jurământului, după care Dl Colonel Dănila în numele Divizii 2 Vânători mulţu­meşte concentrărilor de modul cum au răspuns şi de ţinuta ostă­

şească demne de admirat. — La oarele 12 are Ioc defilarea trupei iar la oara 13 are Ioc un banchet în sala Restaurantului Transil-vaniea. ia care ea parte întregul corp ofiţeresc şl societatea româ­nească din Zalău. — La orele 15 sub conducerea D-hii Lt-CoIonel Schnell Hermán din Regtului 17 Vânătorişi a unei comisiuni ior-mată din ambele regimente are loc un concurs de marş forţat individual cu soldaţi din Regi­mente 16 şi 17 Vânători pe o distanţă de 7 Lm. începând din oraş până în vârful muntelui Meses care reprezintă o pantă inal.ă de 249 metri inaltă.

Rezultatul au luat parte Ia concurs 354 oameni din Rgtu'l 17 şi 87 oameni din Regtul 16 Vâ­nători in ţinuta de companie şi 120 cartuşe de raboiu.

Au ajuns in vârful muntelui Meses în 58 minute 8 oameni primi 2 din Regtul 17 Vânători al 3-lea Reg.'ul 16 Vânători restul de 5 din Regtul 17, după 60 minute au mai sosit încă 2 din, Regtul 16. Ipîr'o oră şi 15 mi­nute au sosit 87 din Regtul 17 Vânători şi 18 din Regtul 16 Vânători.

Pentru fiecare Regiment s'a constituit 3 premii de 203, 100 şi 50 lei, care s'a distribuit în faţa ambelor Regimente şi a unui numeros public câştigătorilor.

Seara a avut loc in sala tea­trului comunal din Zalău o re­prezentaţie teatrală urmată de dans. Corespondent.

Femilla regată Ea Sinaia. Regele Reginai princesa Ileana si fica marei ducese Kirii au sosit la Sinaia, şi au fost întâmpinaţi de A. S. R. Principele Carol de toţi miniştri, plecând la castei Peleş aclamaţi de mulţime.

Un g rup de italieni vizi­tează România. Iară itineranţii vizitei oaspeţilor italieni în Ardeal şi Banat :

Braşov sosire 26 Sept. preie 21.30 plecare orele 24; Sibiu so­sire 27 Sept. orele 10, plecare orele 23; Ciuj, sosire 28 Septem­brie orele 10 plecare orele 21: Arad socire 29 Septembrie, orele 8 plecare 30 Septembrie, orele c; Timişoara sosire 20 Septembrie orele 6.2<) plecare 30 Septembrie orele 0.143; Reşiţa sosire 30 Sep­tembrie orele 19, plecare 3 Oc­tombrie orele 21 m. a.

Pag. 8 CULTURA P O P O R U L U I No. 23. Septemvrie 1921

Publicitatea Culturel Poporului Şcolare. Direcţiunea şcoalei

•medii Silvice din Casa Verde Timişoara publică concurs pentru ocuparea a 7 locuri vacante in auul i al şcoalei în ziua de 15 'Octombrie 192! ora S a. m.

Sentinţa în procesul com­plotiştilor arădanU Procesai celor 83 siuden'ţi complotişti din Arad s'a terminai. Doi acusaţi au primit câţe doi ani închisoare, alţi doi 18 luni, restul delà un an până la o lună închisoare, 3 au'fost amendaţi cu 1000 şi 2 au fost achitaţi. *

Ce declară Trotzki. La adu­narea generală a sindicatelor Trotzhi a declarat, că Rusia nu voeşte război ci numai o conso­lidare. Ea trebue să-şi asigure şi să-şi păzească hotarele, de altfel puterea necesară o si are.

Convenţia româno-austria-că. Presa vieneză priveşte cu mari simpatii negocierile ce au loc în vederea incheerei conven­ţiei comerciale ausfro-română.

„Neue Ferie Presse", după ce constată că de la regimul de res-tricţiuni de după răsboi. România al trebuit să lase din .ce în ce mai liber exportul, dat fiind că este o tară agricolă, serie: „Ne­gocierile cu Autria trebuesc'duse pe baza libertatéi comerţului sub clauza naţiunei celei mai favori­zate. Despre un tarif special, în felul celui dinainte de răsboi, nu poate fi vorba. Schimbul între România şi Austria nu a fost neînsemnat, da a întâmpinat mari greutăţi, csri numai prin libertatea comerţului pot fi înlăturata.

Ajutorarea Rusiei Viena— In urma cererei guvernului sovi­etic din moscova, guvernul aus­triac a hotărât să trimit ajutoare Rusiei înfometate, în me dicamente şi pansamente medicale^ şi estfel sa va trimite Rusiei 5' vagoane cu medicamente — (Damian).

Aliaţii vor ocupa Ungaria occidentala. Din Viena se anun­ţă că ocuparea Ungariei de vest prin trupele antantei e hotărâtă. La aceast operaţie vor participa trupe italiene, celio-slovaca şi jugo-slave. Scopul acestor trupe e de-a curăţa teritorul de bande­le ungureşti.

Diverse. Comisia pentru de­limitarea frontierelor dintre noi şi jugo-Slavia a hotărît ca Huziaşul să treacă, definitiv României, nu însă şi calea ferată, atfel că pen­tru a iaci legătură între Băua si buziaş, e nevoe de o accelerare a lucrărilor poniru construirea cailor ferate.

Bisericeşti. Instalarea P. S. Sale a Episcopului Roman al Ora­diei Mari se va face la 2. Octom­brie a. c. în cadrul unor grandi­oase solemnităţi de către Sinodul eparhiai convocat pe aceeaş zi.

I A Р 1 І С І І І DE VÂNZARE, tn ferestre;i cir­

cular diametru 85 c. m, Info -maţii la Ad-ţla ziarului. 01

RECLAME, i i put Ii:a;iuni, de ori ce fel se pubica în ziarul „Cul­tura Poporului" cu preţuri f' arte

: reduse. ' 02 CAUT: A camere goaîe şt bucă-

tÄrie. Oferte'ë la ziar sub A. S.

Ä N C Ä R O M Â N E A S O C I E T A T E A N O N Y M Ä

C a p i t a l S o c i a l 1 6 0 , 0 0 0 . 0 0 0 L e i S e d i u l C e n t r a l : B U C U R E Ş T I .

S U C U R S A L E :

Arad, Bălţi, Braşov, Bazargic, Chişinău, Cernăuţi, Constanţa, Galaţi,

Ciul, Ismail, Târgu-Muresului, Oradea-Маге, Sibiu, Tuicea, Timişoara.

Face orice operaţiuni de bancă. J

B A N A T • • • a

S O C I E T A T E A N O N I M A CAPITAL SI REZERVE LEI 1 7 5 . 0 0 0 . 0 0 0

B U C U R E Ş T I CALEA VICTORIEI 9 8 (Piaţa Palatului Regal)

ЗАЙСИ АГІЫАТЕ: LONDRA. PARIS, ШШ, Щ BRONR ШШ t cum şi în principalele oraşe din ţară.

Execută orice operaţiuni de Bancă în general. — Scont. — адов Avansuri pe ipoteci, gajuri de efecte publice, secţiuni şi mär- "

| f j * * furi. — Efectuează plăţi şl încasări. Emite cecuri şi scrisori •» de credit in ţară şi in străinătate. — Primeşte depuneri spre

fructificare- — Execută ordine do Bursă. —- Conturi curente.

/ o c x x x x x x x x x x z x x x x x x x x x x x ; A a p ă r u t

ОІШ SUFLETULUI" care cuprinde: cântece p o p o r a l e d e iubire şi d e s p r e fire c â n t e c e d e plugărie, păstor ie şî pescăr ie , cântece os tăşeş t i , col inzi , uraturi, ru­găciuni ş . a. pentru toate v â r s t e l e , stările sufleteşti şi îndeletnicirile poporului român. • • • • • • • • •

Prgu i (128 pagini) Le i 4~ Revânzătorilor rabat. — Se comandă delà Librăria „ŞCOALA ROMÂNĂ" din Suceava (Bucovina). • Costul se trimite înainte.

hi Editura „Şcoalei Române" au apărut de asemeni şi alte cărticele religioase — poporale, de cântece, povestiri ş. a. al căror catalog se trimite g r a t u i t oricui îl cere. O Spre a înlesni onor. cetitori cunoaşterea cărţilor noastre, îi rugăm să binevoiască a ne înştiinţa în cari gazete cetite de ei, ar dori sä publicăm titlul şi preţul căiţilor • noastre, care după cuprins1 sunt foarte folositoare. • •

fcxxxxxxxxxxxzxxxxxxxxxxx!

ю ѳ ѳ ѳ ѳ е ѳ ѳ е о д в в ѳ о е ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ е о о с

B A N C A C E N T R A L A P E N T R U I N D U S T R I E S I C O M E R Ţ S . P . A . C L U J , S T R . R E G I N A M A R I A N O . 6 - 8

I ( C A S E L E P R O P R I I ) . C A P I T A L S O C I A L L E I 50,000 0 0 0 D E P L I N V Ă R S A T S e i ia de Bancă ф Sec ia D E Măr fu r i

J F I L I A L E :

Sibiu, Arad, Turda, Alba-lulia, haţeg, Satu-Mare, Reprezentanţi stabili în Bu-'

curesti, Kosice, Praga şi Wiena.

i flNUNCIURILE si RECLAMELE se primesc In Agenţia „Soarele" Cluj, M a luliu Maniujf Girant. S. CRAIOYEANU. f .Tipărit cu masina rotativă CARTEA ROMÂNEASCA institut de arte grafice „Cosinzeana" Cluj, str. Univă^iătii No. 3 C. 1003