Genul CorynebacteriumCaractere generale

bacili gram-pozitivi cu extremităţi “măciucate” sau ascuţite, dispuşi în litere unghiulare sau palisade, nesporulaţi;

imobili; cultivă pe medii îmbogăţite cu sânge sau ser, speciile lipofile

fiind stimulate prin adaos de Tween 80 sau gălbenuş de ou; aerobi sau facultativ anaerobi; catalază pozitivi şi oxidază negativi; descompun zaharurile fără producere de gaz; C. diphtheriae este singura specie înalt patogenă pentru om; C.xerosis, C.pseudodiphthericum, C.jeikeium, C.urealyticum,

C.striatum, C.minutissimum etc sunt oportunişti prezenţi la nivelul tegumentului şi mucoaselor colonizate.

Grupul Corynebacterium diphtheriae

- C.diphtheriae- C.ulcerans- C.pseudotuberculosis

C.diphtheriae- 1883 –Klebs- 1884 – Loeffler – izolează bacilul- Diphteros –piele

Habitat – strict uman

Caractere microscopice – particularităţi – densitatea granulaţiilor metacromatice este mai mare şi au dispoziţie predominant bipolară

Caractere de cultivareMediul Loeffler – bulion glucozat cu adaos de

ser de bou cât să poată coagula în pantă - bacilul difteric cultivă în 14-18

ore ( nici un patogen respirator nu cultivă în acest

interval) - colonii cu aspect de

spermanţet, albe lucioase, bombate - numai pe acest mediu prezintă

morfologia tipică deoarece are concentraţia optimă de fosfaţi

Geloza sânge – colonii mici, granulare, cenuşii, margini neregulate, zonă îngustă de hemoliză

- morfologia este necaracteristicăMediu selectiv – telurit de potasiu – colonii negre

datorită reducerii intracelulare a teluritului la telur metalic proprietate pe care o au şi alte specii ale genului; mediul Tinsdale – conţine şi cistină – colonii negre în conjurate de halou cafeniu

Există 3 biotipuri diferenţiate prin caracterele de cultivare şi patogenitate

C. diphtheriae gravis, mitis, intermedius- Azi lizovarurile sunt marcheri epidemiologici

mult mai discriminatoriFactori de virulenţă - Conversia lizogenică – toxigeneza la

C.diphtheriae , C.ulcerans - profagul ß poartă

gena tox care codifică la ambele specii aceeaşi toxină proteică

- Toxina tip A-B – fragmentul B (ligandul) iniţiază pinocitoza fragmentului A după fixarea pe receptori specifici, fragmentul A hidrolizează NAD şi transportă ADP – riboza pe factorul de

elongare 2 , controlează elongarea lanţului polipeptidic

- este activă doar pe ribozomii eucarioţi

- efect – sistarea sintezei proteice – necroza tisulară

Toate celulele sunt receptive la toxina difterică dar simptomatologia este dominată de manifestările neurologice şi cardiace; moartea frecvent survine prin insuficienţă cardiacă. Leziuni hemoragice şi necrotice pot fi remarcate la nivelul oricărui ţesut sau organ.

Introducerea unei singure molecule de fragment A într-o celulă eucariotă determină moartea acesteia în câteva ore.

Patogenitate naturală şi patogenie- Difteria – boală foarte gravă, poarta de intrare faringiană foarte rar

conjunctivală

- toxina adsorbită pe mucoase necrozează epiteliul şi declanşează un răspuns inflamator superficial. Pe suprafaţa leziunii se acumulează exsudat fibrinos, infiltrat cu polinucleare şi hematii, numeroşi bacili. Acest exsudat se organizează sub forma unei false membrane – depozit cenuşiu, greu detaşabil, care lasă suprafaţa sângerândă. Bacilii din falsa membrană continuă să producă toxină care ajunge în sânge.

- efectele intoxicaţiei sistemice – infiltraţie grasă şi necroză miocardică, renală, suprarenale, nervi, hemoragii importante în cavităţile seroase.

- Nevrita toxică difterică – paralizii ale palatului moale - muşchi oculari - extremităţi

- Difteria plăgilor – evoluează benign, absorbţia toxinei scăzută

Clinic- Angină şi febră- Adenită cervicală importantă –

“gât proconsular”- Prostraţia şi dispneea apar

precoce- Falsele membrane pot coborî cu

formare de crup laringian – asfixie mecanică – traheotomie de urgenţă

- Faza sistemică – toxemie - miocardită - paralizii ale SNP

Tulpinile toxigene mai pot determina – otite - conjunctivite - endocardite - osteomielite - infecţii ale plăgilorBacilii difterici pot fi izolaţi din leziunea faringiană sau cutanată

împreună cu Streptococcus pyogenes (30-75%).Tulpinile netoxigene – endocardite(frecvent) - faringite - rar infecţii cutanate, bacteriemii, osteomielite

Imunitatea- Anticorpi antitoxici în concentraţie de cel puţin 0,01 unităţi/ml sânge- Cei cu titrul 0,01-0,9 unităţi antitoxice monitorizaţi anual- peste 1 unitate/ml au protecţie de durată

Elemente de terapie etiotropă

Antitoxina difterică + antibiotic

. Antibiotic – penicilină

- eritromicină

- cefalotină

- tetraciclină

- gentamicină sau ciprofloxacină

Epidemiologie- sursa – om bolnav+purtător sănătos+convalescenţi (nas sau

nasofaringe săptămâni sau luni)

Rata portajului de bacil difteric toxigen 1% din populaţia generală imunizată

- Calea de transmitere – picături Flügge, obiecte contaminate cu secreţii nasofaringiene

- Receptivitatea – maximă între 2 şi 5 ani

Profilaxia - Specifică – vaccinarea şi chimioprofilaxia- Vaccinarea – DTP între 6 şi 9 luni + 2 rapeluri

- după primovaccinare titrul anticorpilor sub 0,01 unităţi/ml creşte la 0,1 unităţi/ml după 2 rapeluri, dar scade semnificativ la vârsta adultului. De aceea este necesară monitorizarea stării de imunitate antidifterică în populaţia generală şi revaccinarea persoanelor neprotejate.

- Chimioprofilaxia – contacţi difterie

- eritromicină 7-10 zile sau benzatinpenicilină în

doză unică

- contacţi cu titru neprotector sunt şi vaccinaţi

C. ulcerans - Patogen animal- Tulpinile toxigene determină difterie

Tulpinile netoxigene – granuloame necrotice, faringite, endocarditeSpecii difteroide- asemănare microscopică cu bacilii difterici- Găzduiţi în microbiota tegumentului, TRS sau genital inferior- 16 specii găzduite la om au fost izolate din infecţii ale gazdelor

imunocompromise- În serviciile medicale care utilizează metode invazive infecţiile cu

difterimorfi ocupă primul locC. jeikeium- Specie lipofilă umană- Determină - bacteriemii - endocardite - infecţii ale protezelor cu inserţie tisulară - infecţii respiratorii, urinare- Rata mare a mortalităţii – sensibil doar la vancomicină, teicoplanină, gentamicină

C. minutissimum- Eritrasma – infecţie a tegumentelor axilare sau pubiene –

flurescenţă roz sub UV- Cultura pe Mueller – Hinton –fluorescentă

Poate determina – bacteriemii

- peritonite de cateter

- endocardite

- infecţii respiratorii, ale sânului

C.uralyticum- Infecţii urinare – formare de calcului vezicali datorită alcalinizării

urinei- Infecţii sistemice

C. pseudodiphthericum, C. xerosis, C. striatum

Genul Listeria- Bacili gram – pozitivi mobili prin flageli

peritrichi- Catalază – pozitivi oxidază – negativi- Fermentează zaharurile fără

producere de gaz- Cultivă pe medii uzuale în limite largi

de temperatură 0-450C- Larg răspândite în natură – apă, noroi,

scurgeri de canal, fecale, vegetaleListeria monocytogenes - Bacil gram – pozitiv scurt, mobil la

220C imobil la 370C- Testul de mobilitate diferenţiază

Listeria de difterimorfi (imobili)- Creşte pe medii uzuale- Identificarea este uşurată când

utilizăm agar cu sânge de berbec – zonă îngustă de hemoliză

- Îmbogăţire – prelevat mai multe zile la 40C înaintea inoculării pe medii uzuale

Rezistenţa în mediul extern- Foarte rezistentă în mediul extern- Distrusă după 1 oră la 550C, după 5 minute la 800C – pasteurizarea

laptelui poate fi ineficientă

Structura antigenică- Antigenele O şi H definesc serovaruri de L. monocytogenes –

marcheri epidemiologici- › 90% din infecţiile umane – 1a,1b,4b

Factori de virulenţă

- Bacterii invazive, facultativ intracelulară- Internalina – asemănătoare proteinei M streptococice- Proteina p60 – hidrolază- Proteina ActA – difuzarea bacteriei- Hemolizină – listeriolizina O

Patogenitate naturală şi patogenie- Ingestie – se multiplică în în enterocite , translocată prin mucoasa

intestinală în sistemul limfoid al intestinului, preluată de macrofage- Diseminează bacteriemic – afectare encefal, meninge, endocard,

placenta- Listerioza – zoonoză- Receptivitate mare la infecţie – făt , gravida face forma benignă ,

bacteria traversează placenta – listerioza perinatală – avortul spontan + naştere prematură + naştere la termen a unui copil contaminat ce va dezvolta în primele 7-14 zile de viaţă sepsis şi/sau meningită fatale

La adultul - imunocompetent – infecţie inaparentă, la alcoolici – meningită, meningoencefalită

- imunocompromis – evoluează bacteriemic cu metastaze endocardice, hepatice, splenice, etc.

Toxiinfecţii alimentare severe – ciocolată, lapte, brânzeturi fermentate, salată de crustacee

Listerioză cutanată – boală profesională ( zootehnie)

Imunitatea - mediată celularDiagnostic de laborator- Direct – izolarea – medii neselective ( sânge, LCR) - medii selective PALCAM ( fecale, exsudate

genitale, alimente)Identificarea – caractere microscopice, cultură, biochimiceElemente de terapie etiotropă- ampicilină/penicilină + gentamicină- Alergicii la penicilină – macrolide sau cotrimoxazolEpidemiologie- Sursa – legume contaminate sau lapte şi derivate provenite de la

animale purtătoare sau bolnave- Transmitere prin contact direct la veterinari – animale parturiente- Receptivitate maximă – gravide, nou-născuţi, alcoolici, deficit

apărare celulară – SIDA, hemopatii maligne, neoplazii

Profilaxia - Măsuri nespecifice - spălarea la jet a fructelor şi legumelor, - încălzirea la fierbere a mâncărurilor gătite - evitarea consum de salată de raci, homari,

brânzeturi fermentate, semipreparate

Erysipelothrix rhusiopathiae -1883 – L.Thuiller şi L.Pasteur izolează bacilul de la porcii cu rujet

(erizipelul porcilor)- 1909 – F.J.Rosenbach descrie infecţia la omBacil gram - pozitiv cu tendinţă crescută la decolorare, imobilCultivă optim pe geloză – sânge sau geloză cu sânge ciocolatat la 35 –

370C în atmosferă cu 5-10% CO2.Culturile în forma S – colonii mici, transparente, zonă îngustă de α-

hemoliză – bacili aşezaţi în lanţuri scurte

- forma R – colonii mai mari, aplatizate, contur şi suprafaţa neregulată – predomină filamentele lungi

Structura antigenică - Mai multe serovaruri după un antigen

termorezistentVirulenţa - Adezine – structură similară capsulei- Enzime ce clivează acidul sialic

prezent în învelişul celulelor eucariotePatogenitate naturală şi patogenie- Infecţia la om – erizipeloidul

Rosenbach – consecinţa inoculării bacilului în ţesutul subcutanat

- incubaţia – 10-14 zile - la locul inoculării apare

o papulă dureroasă cu tendinţă la extindere în suprafaţa

- evoluţie – vindecare spontană sau

- Limfangită şi limfadenită- Infecţie sistemică cu febră şi flictene la locul inoculării- Sepsis şi endocardităDiagnosticul de laborator- Formele cutanate – izolarea din biopsia cutanată- Formele sistemice – hemoculturi pozitiveTratamentul - Penicilina de elecţie - Eritromicina, clindamicina, flurochinolone- Nu este sensibil la vancomicinaEpidemiologie - Erizipeloidul Rosenbach – boală profesională - contact direct cu

animale bolnave sau produse ale acestora – veterinari - zootehnişti, piscicultori,

măcelari, pescariReceptivitate – mai crescută la imunodeprimaţi, alcoolici