ghid privind examinarea efectuatĂ de oficiul pentru ... · motive absolute de refuz ghid privind...

Motive absolute de refuz

Ghid privind examinarea efectuată de Oficiu, Partea B, Examinarea Pagina 1 DRAFT VERSION 1.0 01/08/2014

GHID PRIVIND EXAMINAREA EFECTUATĂ DE OFICIUL PENTRU ARMONIZARE ÎN

CADRUL PIEȚEI INTERNE (MĂRCI, DESENE ȘI MODELE INDUSTRIALE) ÎN LEGĂTURĂ

CU MĂRCILE COMUNITARE

PARTEA B

EXAMINAREA

SECȚIUNEA 4

MOTIVE ABSOLUTE DE REFUZ Din secțiunea 4 (Motive absolute de refuz), în 2013, au fost revizuite punctele 1-2.5 [de la Principii generale până la articolul 7 alineatul (1) litera (e)]. Celelalte puncte [2.6-2.12: de la articolul 7 alineatul (1) litera (f) până la Mărcile colective] sunt în curs de revizuire și se vor publica la jumătatea anului 2014.



Cuprins

2.6 Ordinea publică sau bunele moravuri, articolul 7 alineatul (1) litera (f) din RMC ....................................................................................................... 4

2.6.1 „Ordinea publică” ............................................................................................ 4 2.6.1.1 Concept și categorii ..................................................................................... 4 2.6.1.2 Denumirile soiurilor de plante ...................................................................... 5

2.6.2 Bunele moravuri ............................................................................................. 7

2.7 Caracterul înșelător: articolul 7 alineatul (1) litera (g) din RMC ............. 10

2.7.1 Examinarea caracterului înșelător ................................................................ 10

2.7.2 Realitatea pieței și obiceiurile și percepțiile consumatorilor ......................... 12

2.7.3 Mărci cu conotații geografice referitoare la amplasarea solicitantului sau la locul de proveniență a produselor/serviciilor ............................................ 13

2.7.4 Mărci care fac trimitere la o aprobare, un statut sau o recunoaștere „oficială” ........................................................................................................ 14

2.7.5 Relația cu alte dispoziții din RMC ................................................................. 15

2.8 Protecția drapelelor și a altor simboluri – articolul 7 alineatul (1) literele (h) și (i) din RMC ........................................................................... 16

2.8.1. Protecția stemelor, a drapelelor, a altor embleme de stat, a semnelor și sigiliilor oficiale de control și de garanție în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (h) din RMC – articolul 6ter alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Convenția de la Paris .......................................................... 17 2.8.1.1 Examinarea mărcilor care sunt constituite din sau conțin un drapel de

stat ............................................................................................................ 20 2.8.1.2. Examinarea mărcilor care sunt constituite din sau care conțin steme și

alte embleme de stat ................................................................................. 24 2.8.1.3 Examinarea mărcilor care sunt constituite din sau care conțin semne și

sigilii oficiale de control și de garanție ....................................................... 27

2.8.2. Protecția stemelor, a drapelelor, a altor embleme, abrevieri și denumiri ale organizațiilor internaționale interguvernamentale în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (h) din RMC – articolul 6ter alineatul (1) literele (b) și (c) din Convenția de la Paris .................................................... 27

2.8.3. Protecția altor insigne, embleme sau ecusoane decât cele vizate de articolul 6ter din Convenția de la Paris, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (i) din RMC ....................................................................... 34

2.9 Articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC................................................. 40

2.9.1 Introducere.................................................................................................... 40

2.9.2 Aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (j) din RMC ................................... 42 2.9.2.1 DOP/IGP relevante .................................................................................... 42 2.9.2.2 Situații prevăzute de articolul 103 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

și articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 ................................... 43 2.9.2.3 Produse relevante ..................................................................................... 52

2.9.3 DOP/IGP care nu beneficiază de protecție în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1308/2013 și al Regulamentului nr. 110/2008 ................................ 54 2.9.3.1 DOP/IGP care beneficiază de protecție la nivel național într-un stat

membru al UE ........................................................................................... 54 2.9.3.2. DOP/IGP din țări terțe................................................................................ 55

2.10 Articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC ...................................... 56

2.10.1 Introducere.................................................................................................... 56

2.10.2 Aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (k) din RMC .................................. 58 2.10.2.1 DOP/IGP relevante .................................................................................... 58 2.10.2.2 Situații prevăzute de articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE)

nr. 1151/2012 ............................................................................................ 59



2.10.2.3 Produse relevante ..................................................................................... 68

2.10.3 DOP/IGP care nu beneficiază de protecție în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 ....................................................................................... 71 2.10.3.1 DOP/IGP care beneficiază de protecție la nivel național într-un stat

membru al UE ........................................................................................... 71 2.10.3.2. DOP/IGP din țări terțe ................................................................................ 72

2.11 Mărci comunitare colective ...................................................................... 74

2.11.1 Caracterul mărcilor colective ........................................................................ 74

2.11.2 Dreptul de proprietate ................................................................................... 75

2.11.3 Particularități ale motivelor absolute de refuz ............................................... 76 2.11.3.1 Semne descriptive ..................................................................................... 76 2.11.3.2 Caracterul înșelător al naturii mărcii .......................................................... 77 2.11.3.3 Regulament de utilizare a mărcii contrar ordinii publice și bunelor

moravuri .................................................................................................... 77

2.12 Caracterul distinctiv dobândit ........................................................ 78

2.12.1 Introducere.................................................................................................... 78

2.12.2 Cerere 78

2.12.3 Momentul la care trebuie să facă referire dovezile....................................... 78 2.12.3.1 Procedura de examinare ........................................................................... 79 2.12.3.2 Procedura de anulare ................................................................................ 79

2.12.4 Consumatorul ............................................................................................... 79

2.12.5 Produse și servicii ......................................................................................... 80

2.12.6 Aspecte teritoriale ......................................................................................... 80 2.12.6.1 Dispoziții speciale cu privire la aderarea de noi state membre .................. 80 2.12.6.2 Mărcile 3D, culorile per se și mărcile figurative ......................................... 81 2.12.6.3 Zona lingvistică .......................................................................................... 81 limba germană ........................................................................................... 81 limba greacă .............................................................................................. 81 limba engleză ............................................................................................ 81 limba franceză ........................................................................................... 82 limba olandeză .......................................................................................... 82 limba suedeză ........................................................................................... 82

2.12.7 Aspecte care trebuie demonstrate ............................................................... 83

2.12.8 Dovezile și evaluarea acestora ..................................................................... 83 2.12.8.1 Tipuri de dovezi care pot fi prezentate ........................................................ 84 2.12.8.2 Evaluarea dovezilor în ansamblu ................................................................ 84 2.12.8.3 Cota de piață ............................................................................................... 84 2.12.8.4 Sondaje de opinie și anchete ...................................................................... 85 2.12.8.5 Cifra de afaceri și publicitatea ..................................................................... 85 2.12.8.6 Dovezi indirecte ale utilizării ........................................................................ 86 2.12.8.7 Extrapolarea ................................................................................................ 86 2.12.8.8 Modul de utilizare ........................................................................................ 87 2.12.8.9 Durata utilizării ............................................................................................ 87 2.12.8.10 Dovezi ulterioare datei depunerii cererii .................................................... 87

2.12.9 Consecințele caracterului distinctiv dobândit ............................................... 88



2.6 Ordinea publică sau bunele moravuri, articolul 7 alineatul (1) litera (f) din RMC

Articolul 7 alineatul (1) litera (f) din RMC prevede neînregistrarea mărcilor care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri. Raționamentul care stă la baza articolului 7 alineatul (1) litera (f) din RMC este acela de a împiedica înregistrarea mărcilor în cazul în care acordarea unui monopol ar contraveni legislației aplicabile sau ar fi percepută de către publicul relevant ca o încălcare a normelor morale fundamentale ale societății. Oficiul consideră că „ordinea publică” și „bunele moravuri” sunt două concepte diferite, care, de multe ori, se suprapun. Posibilitatea de a furniza în mod legal produsele sau serviciile pentru care s-a depus o cerere de înregistrare pe piața unui anumit stat membru este irelevantă în contextul întrebării dacă semnul însuși contravine articolului 7 alineatul (1) litera (f) din RMC (Hotărârea din 13 septembrie 2005, T-140/02, „Intertops”, punctul 33). Pentru a stabili dacă o marcă este contrară sau nu ordinii publice sau bunelor moravuri, trebuie să se țină seama de calitățile intrinseci ale mărcii pentru care s-a depus cererea de înregistrare și nu de împrejurările legate de comportamentul persoanei care solicită înregistrarea mărcii (Hotărârea din 13 septembrie 2005, T-140/02, „Intertops”, punctul 28). În Hotărârea din 20 septembrie 2011, T-232/10, „Stema sovietică”, Tribunalul a precizat că noțiunile de „ordine publică” și „bune moravuri” trebuie interpretate nu numai cu referire la împrejurările comune tuturor statelor membre, ci și prin luarea în considerare a „împrejurărilor speciale ale fiecăruia dintre statele membre, care pot influența percepția publicului relevant situat pe teritoriul acestor state” (punctul 34). Legislația și practica administrativă din anumite state membre pot fi, de asemenea, luate în considerare în acest context (de exemplu, pentru evaluarea valorilor subiective), nu datorită valorii lor normative, ci ca dovadă a faptelor care fac posibilă evaluarea percepției publicului relevant în acele state membre (Hotărârea din 20 septembrie 2011, T-232/10, „Stema sovietică”, punctul 57). În acest caz, ilegalitatea mărcii comunitare pentru care s-a depus cerere de înregistrare nu reprezintă factorul determinant pentru aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (f) din RMC, ci mai degrabă are o valoare probatorie cu privire la percepția publicului relevant din statul sau statele membre în cauză. Având în vedere că este posibil ca împrejurările speciale ale fiecărui stat membru să nu fie cunoscute la scară largă pe teritoriul Europei, aceste împrejurări trebuie explicate în mod clar în scrisoarea de obiecție, pentru ca solicitantul să poată înțelege pe deplin raționamentul care stă la baza obiecției și să fie în măsură să răspundă în mod corespunzător.

2.6.1 „Ordinea publică” 2.6.1.1 Concept și categorii Această obiecție are la bază o evaluare întemeiată pe criterii obiective. „Ordinea publică” se referă la legislația Uniunii aplicabilă într-un anumit domeniu, precum și la ordinea juridică și la principiul statului de drept, astfel cum sunt definite în Tratate și în legislația secundară a UE, care reflectă o înțelegere comună cu privire la anumite principii și valori de bază, cum ar fi drepturile omului.



În continuare, este prezentată o listă neexhaustivă de exemple de semne care vor fi vizate de această interdicție. 1. La 27 decembrie 2001, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Poziția comună

2001/931/PESC privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului (JO L 344, 28.12.2001, p. 93), actualizată ulterior prin Poziția comună 2009/64/PESC a Consiliului (JO L 23, 27.1.2009, p. 37 și disponibilă online la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2009:023:0025:0029:RO:PDF), care cuprinde o listă de persoane și grupări care facilitează, încearcă să comită sau comit acte de terorism pe teritoriul UE. Orice MC pentru care s-a depus o cerere de înregistrare și despre care se poate crede că susține sau aduce beneficii unei persoane sau unei grupări aflate pe această listă va fi respinsă, considerându-se că este contrară ordinii publice.

2. Utilizarea simbolurilor și a denumirilor organizațiilor naziste este interzisă în

Germania [§ 86a dt. StGB (codul penal german), BGBl. Nr. I 75/1998] și în Austria [§ 1 öst. Abzeichengesetz (legea austriacă privind însemnele), BGBl. Nr. 84/1960 coroborat cu § 1 öst. Verbotsgesetz (legea austriacă privind interdicțiile, BGBl. Nr. 25/1947)]. Orice MC pentru care s-a depus o cerere de înregistrare și care utilizează astfel de simboluri sau nume va fi respinsă, considerându-se că este contrară ordinii publice.

3. Având în vedere că noțiunea de „ordine publică” vizează și legislația UE specifică

în vigoare într-un anumit domeniu și, în măsura în care există atât un regulament al UE, cât și o convenție internațională cu caracter obligatoriu pentru Uniunea Europeană pentru prevenirea acordării de drepturi exclusive privind utilizarea denumirii unui soi de plante înregistrat în Uniunea Europeană, rezultă că acordarea de drepturi exclusive cu privire la utilizarea denumirii unui soi de plante înregistrat în Uniunea Europeană, care, prin lege, este considerat a fi descriptiv, contravine ordinii publice europene.

2.6.1.2 Denumirile soiurilor de plante Denumirile soiurilor de plante descriu soiuri sau subspecii cultivate de plante vii sau semințe agricole. Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (RSPCSP) creează un sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (SPCSP) ca formă unică și exclusivă de protecție a drepturilor comunitare de proprietate industrială pentru soiurile de plante.

Denumirea unui soi trebuie să asigure identificarea clară și lipsită de ambiguitate a soiului și să îndeplinească mai multe criterii (articolul 63 din RSPCSP). Solicitantul protecției comunitare pentru un soi de plante trebuie să îi atribuie acestuia o denumire adecvată, care va fi utilizată de oricine comercializează acel soi pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Internaționale pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante (UPOV), chiar și după încetarea dreptului de proprietate al amelioratorului asupra soiului de plante (articolul 17 din RSPCSP).

Începând cu anul 2005, Uniunea Europeană este parte la Convenția Internațională pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante (Convenția UPOV), care a devenit o parte integrantă a ordinii juridice a Uniunii. În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) al Convenției UPOV, soiul va fi desemnat printr-o denumire, iar aceasta va fi denumirea

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2009:023:0025:0029:RO:PDF

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2009:023:0025:0029:RO:PDF

http://www.bgbl.de/Xaver/media.xav?SID=anonymous340715670235&bk=Bundesanzeiger_BGBl&name=bgbl/Bundesgesetzblatt%20Teil%20I/1998/Nr.%2075%20vom%2019.11.1998/bgbl198s3321.pdf

http://www.ris.bka.gv.at/Dokument.wxe?Abfrage=Bundesnormen&Dokumentnummer=NOR11005346

http://www.ris.bka.gv.at/Dokument.wxe?Abfrage=Bundesnormen&Dokumentnummer=NOR11005346

http://www.ris.bka.gv.at/GeltendeFassung.wxe?Abfrage=Bundesnormen&Gesetzesnummer=10000207



sa generică. În plus, fiecare parte contractantă trebuie să se asigure că niciun drept rezultat din numele înregistrat ca denumire a soiului nu va împiedica utilizarea liberă a acesteia în legătură cu soiul, nici chiar după încetarea dreptului de proprietate al amelioratorului asupra soiului de plante.

Prin urmare, atât RSPCSP, cât și Convenția UPOV impun obligația de a folosi denumirile soiurilor în vederea comercializării soiurilor protejate sau a soiurilor a căror protecție a încetat.

Utilizarea denumirilor soiurilor permite persoanelor interesate să afle informații despre soiul pe care îl utilizează sau cumpără și, eventual, despre identitatea amelioratorului și despre originea soiului. Obligația de a utiliza denumirile soiurilor contribuie la reglementarea pieței și la siguranța tranzacțiilor în sectorul agricol și alimentar, evitându-se potențiala inducere în eroare a publicului și contrafacerea produselor. Prin urmare, utilizarea denumirii adecvate în legătură cu un soi este o chestiune de interes public și de siguranță publică.

În conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din RSPCSP, un terț poate îngrădi libera utilizare a denumirii unui soi numai dacă drepturile cu privire la o denumire identică cu cea a soiului respectiv au fost acordate anterior desemnării denumirii soiului în temeiul articolului 63 din RSPCSP. În schimb, articolul 18 alineatul (2) din RSPCSP prevede că nu trebuie să se acorde drepturi exclusive cu privire la o denumire care este identică cu denumirea soiului, ulterior desemnării acelei denumiri a soiului în temeiul articolului 63 din RSPCSP.

Prin urmare, OAPI consideră că înregistrarea unei MC care ar îngrădi utilizarea liberă a denumirii unui soi ulterior acordării protecției comunitare pentru soiul respectiv contravine ordinii publice.

Drept urmare, cererile de înregistrare a MC care sunt constituite din sau conțin semne care, dacă ar fi înregistrate, ar conduce la o monopolizare neadecvată a denumirii care desemnează un soi ce beneficiază de protecție comunitară sau unul ce nu mai beneficiază de o astfel de protecție, vor fi contestate pe motiv că sunt contrare ordinii publice, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (f) din RMC și în raport cu articolul 18 alineatul (2) din RSPCSP, care prevede utilizarea liberă de către terți a denumirii unui soi de plante în legătură cu soiul respectiv (și anume, utilizarea descriptivă). Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP), cu sediul la Angers (Franța), este agenția Uniunii Europene responsabilă de punerea în aplicare a unui sistem de protecție a soiurilor de plante. OCSP ține un registru al soiurilor de plante protejate. Soiurile protejate și soiurile a căror protecție comunitară a încetat pot fi căutate, pe baza denumirii soiului și/sau a altor criterii de căutare, prin intermediul instrumentului de căutare a soiurilor „Variety Finder” al OCSP1, disponibil pe intranetul Oficiului, instrument care ar trebui să fie consultat de către examinatori drept referință ori de câte ori tipul de produse și/sau servicii care fac obiectul unei cereri de înregistrare a MC impune acest lucru.

1 http://www.cpvo.europa.eu/main/en/home/databases/cpvo-variety-finder



În special, ori de câte ori specificațiile unei cereri de înregistrare a unei MC fac referire la plante vii, semințe agricole, fructe proaspete, legume proaspete sau alte expresii echivalente, examinatorul trebuie să se asigure că termenul sau termenii care alcătuiesc marca nu coincid cu o denumire a unui soi înregistrată sau cu denumirea unui soi pentru care s-a renunțat la protecție sau pentru care protecția a încetat sau a expirat. Examinatorul va consulta baza de date a OCSP pentru a stabili dacă termenul sau termenii care fac obiectul cererii de înregistrare a MC coincid cu o denumire a unui soi deja înscrisă în registrul OCSP menționat mai sus. Căutarea ar trebui să se limiteze la denumirile soiurilor înregistrate pentru Uniunea Europeană. În cazul în care verificarea arată că marca comunitară pentru care s-a depus o cerere de înregistrare este constituită din sau conține o reproducere identică a denumirii soiului (fie un cuvânt, fie o marcă figurativă), examinatorul trebuie să ridice o obiecție în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (f) din RMC cu privire la planta, semințele și fructele în cauză, precum și cu privire la astfel de fructe uscate, conservate sau congelate, având în vedere că înregistrarea unei MC constituite dintr-o denumire a unui soi înscrisă în registrul UE menționat anterior este contrară ordinii publice. În cazul în care, de exemplu, o MC solicitată pentru „flori” conține o denumire a unui soi (DS) care desemnează un anume tip de trandafiri, lista de produse trebuie să fie limitată astfel încât să excludă „trandafirii”. În plus, în cazul în care mai multe DS apar într-o MC pentru care s-a depus o cerere de înregistrare – de exemplu, o DS pentru „mere” și alta pentru „căpșune” –, lista de produse va trebui să fie limitată, astfel încât să excludă produsele vizate de fiecare DS, și anume, merele și căpșunele. În cele din urmă, în cazul în care o denumire a unui soi de plante se utilizează pe piață, dar nu a fost înregistrată sau publicată în OCSP, sau în cazul unei DS naționale, dispozițiile articolului 7 alineatul (1) literele (c) și (d) ar putea fi aplicabile (a se vedea punctele 2.3 și 2.4).

2.6.2 Bunele moravuri Această obiecție se referă la valori subiective, dar ele trebuie să fie aplicate cât mai obiectiv posibil de către examinator. Dispoziția exclude înregistrarea ca marcă comunitară a cuvintelor sau a frazelor blasfematoare, rasiste sau discriminatorii, dar numai dacă acest sens este transmis în mod clar și lipsit de ambiguitate de marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare; standardul care trebuie aplicat este cel al consumatorului rezonabil cu sensibilitate și praguri de toleranță medii (Hotărârea din 9 martie 2012, T-417/10, „¡Que buenu ye! Hijoputa”, punctul 21). În mod normal, este necesar să se ia în considerare produsele și serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii, deoarece publicul relevant poate fi diferit pentru diferite produse și servicii și, prin urmare, poate prezenta praguri diferite cu privire la ceea ce este în mod evident inacceptabil de jignitor. De exemplu, după cum a precizat Camera superioară în decizia sa din 6 iulie 2006, R 0495/2005-G – „SCREW YOU”, punctul 29, „este puțin probabil ca o persoană care prezintă un interes suficient de mare față de [jucării sexuale] pentru a observa mărcile sub care acestea sunt comercializate să se simtă ofensată de o marcă ce conține un termen cu conotații sexuale grosolane”. Cu toate acestea, deși Tribunalul a precizat că produsele și serviciile pentru care s-a depus o cerere de înregistrare sunt importante pentru identificarea publicului relevant a cărui percepție trebuie să fie examinată, a arătat, de asemenea, în mod clar că publicul relevant nu este neapărat doar cel care cumpără produsele și serviciile vizate de marcă, întrucât un public mai larg decât consumatorii vizați ar putea veni în contact cu marca (Hotărârea din 5 octombrie 2011, T-526/09, „Paki”, punctele 17 și 18, respectiv).



Prin urmare, contextul comercial al unei mărci, în sensul publicului vizat de produse și servicii, nu este întotdeauna factorul care determină dacă acea marcă ar încălca bunele moravuri (Hotărârea din 9 martie 2012, T-417/10 „¡Que buenu ye! Hijoputa”, punctul 24). A se vedea, de asemenea, Decizia din 15 martie 2013, R 2073/2012-4, – „CURVE”, punctele 17-18 (T-266/13 – pendinte). Dar nu numai semnele cu conotație „negativă” pot fi ofensatoare. Simpla utilizare a unor semne cu o conotație pozitivă puternică poate fi, de asemenea, ofensatoare [de exemplu, termeni cu o semnificație religioasă sau simboluri naționale cu valoare spirituală și politică, precum ATATURK pentru publicul larg european de origine turcă (Decizia din 17 septembrie 2012, R 2613/2011-2 – ATATURK, punctul 31)]. Nu este nevoie să existe o ilegalitate pentru ca această parte a articolului 7 alineatul (1) litera (f) din RMC să fie aplicabilă: există cuvinte sau semne care nu ar conduce la deschiderea unor proceduri în fața autorităților și a instanțelor de judecată competente, dar care sunt suficient de ofensatoare pentru publicul larg pentru a nu fi înregistrate ca mărci (Decizia din 1 septembrie 2011, R 0168/2011-1 – „fucking freezing! by TÜRPITZ”, punctul 16). În plus, există interesul de a asigura că tinerii și copiii, chiar dacă nu fac parte din publicul relevant al produselor și serviciilor în cauză, nu vor fi expuși la cuvinte ofensatoare în magazine care sunt accesibile publicului larg. Definițiile din dicționar vor furniza, în principiu, o indicație preliminară a posibilității ca un anumit cuvânt să aibă o semnificație ofensatoare în limba relevantă (Decizia din 1 septembrie 2011, R 0168/2011-1 – „fucking freezing! by TÜRPITZ”, punctul 25), însă factorul cheie trebuie să fie percepția publicului relevant în contextul specific al modului și al locului în care vor fi întâlnite produsele sau serviciile respective. Pe de altă parte, potrivit camerei de recurs, cuvântul KURO nu transmite publicului maghiar înțelesul ofensator al cuvântului „kúró” (care înseamnă „nenorocit”), deoarece vocalele „ó” și „ú” sunt litere diferite de „o” și „u” și se pronunță în mod diferit (Decizia din 22 decembrie 2012, R 482/2012-1 – „kuro”, punctele 12 și următoarele). Există riscul evident ca modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) litera (f) din RMC să conducă la o aplicare subiectivă a acestuia, în sensul excluderii mărcilor care nu sunt pe placul examinatorului. Cu toate acestea, pentru ca acel(e) cuvânt (cuvinte) să fie pasibil(e) de a genera obiecții, trebuie să aibă un impact evident ofensator asupra persoanelor cu o sensibilitate normală (Hotărârea din 9 martie 2012, T-417/10, „¡Que buenu ye! Hijoputa”, punctul 21). Conceptul de „bune moravuri” prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (f) din RMC nu are de a face cu prostul gust sau cu protejarea sentimentelor persoanelor. Pentru a intra în contradicție cu articolul 7 alineatul (1) litera (f) din RMC, o marcă trebuie să fie percepută de publicul relevant, sau cel puțin de o parte semnificativă a acestuia, ca o încălcare a normelor morale fundamentale ale societății. Nu este nevoie să se constate faptul că solicitantul dorește să șocheze sau să insulte publicul vizat; simplul fapt că MC pentru care s-a depus o cerere de înregistrare ar putea șoca sau reprezenta o astfel de insultă este suficient (Decizia din 23 octombrie 2009, R 1805/2007-1 – „Paki”, punctul 27, confirmată prin Hotărârea din 5 octombrie 2011, T-526/09, „Paki” punctele 20 și următoarele). În cele din urmă, aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (f) din RMC nu este limitată de principiul libertății de exprimare (articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), având în vedere că refuzul de a înregistra un semn înseamnă doar că semnului respectiv nu i se acordă protecție în temeiul legislației privind mărcile, fără a



se interzice utilizarea acestuia – chiar și în activitatea comercială (Hotărârea din 9 materie 2012, T-417/10, „HIJOPUTA”, punctul 26). Exemple de cereri de înregistrare a MC respinse (ordine publică și/sau bune moravuri)

Semnul Consumatorul

relevant Ordine publică / bune moravuri Cauza nr.

BIN LADIN Consumatorul general

Bunele moravuri și ordinea publică – marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare va fi înțeleasă de către publicul larg ca nume al liderului cunoscutei organizații teroriste Al Qaeda; infracțiunile de terorism încalcă principiile privind ordinea publică și bunele moravuri (punctul 17).

R 0176/2004-2

CURVE 300 Consumatorul general

Bunele moravuri – „CURVE” este un cuvânt jignitor și vulgar în limba română.

R 0288/2012-2

CURVE Consumatorul general

Bunele moravuri – „CURVE” este un cuvânt jignitor și vulgar în limba română.

R 2073/2012-4 (T-266/13 – pendinte)

Consumatorul general

Bunele moravuri – „fucking” este un cuvânt jignitor și vulgar în limba engleză.

R 0168/2011-1


Bunele moravuri – „HIJOPUTA” este un cuvânt jignitor și vulgar în limba spaniolă.

T-417/10


Ordinea publică – codul penal maghiar interzice anumite „simboluri ale despotismului”, printre care ciocanul și secera, precum și steaua roșie cu 5 colțuri care simbolizează fosta URSS. Această lege nu este aplicabilă pentru valoarea sa normativă, ci mai degrabă ca o dovadă a percepției publicului relevant (punctele 59-63).

T-232/10

PAKI Consumatorul general

Bunele moravuri – „PAKI” este o insultă rasistă în limba engleză.

T-526/09

SCREW YOU

Consumatorul general (pentru alte produse decât cele de natură sexuală)

Bunele moravuri – o proporție semnificativă a cetățenilor de rând din Marea Britanie și Irlanda ar considera cuvintele „SCREW YOU” ofensatoare și pasibile de a genera obiecții (punctul 26).

R 0495/2005-G

FICKEN Consumatorul general

Bunele moravuri – „FICKEN” este un cuvânt jignitor și vulgar în limba germană (având sensul de „contact sexual”).

T-52/13

ATATURK

Consumatorul mediu din cadrul publicului larg european de origine turcă

Utilizarea banală a unor semne cu o conotație pozitivă puternică poate fi ofensatoare în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (f). ATATURK este un simbol național cu o valoare spirituală și politică pentru publicul larg european de origine turcă.

R 2613/2011-2



Exemple de cereri de înregistrare a MC acceptate

Semnul Consumatorul

relevant Ordine publică / bune moravuri Cauza nr.

KURO Consumatorul general

Faptul că un termen, un nume sau o abreviere de origine străină prezintă anumite similitudini cu un cuvânt ofensator (precum kúró) nu este, în sine, un motiv suficient pentru a refuza MC pentru care s-a depus o cerere de înregistrare (punctul 20). Vocalele specifice limbii maghiare „ò” și „ù” sunt în mod clar diferite de „o” și „u” neaccentuate. În plus, în limba maghiară, cuvintele nu se termină niciodată cu „o” neaccentuat (punctele 15-18).

R 482/2012-1

SCREW YOU

Consumatorul general (pentru produse de natură sexuală)

Este puțin probabil ca o persoană care intră într-un sex-shop să se simtă ofensată de o marcă ce conține un limbaj grosolan, încărcat din punct de vedere sexual (punctul 26).

R 495/2005-G

DE PUTA MADRE Consumatorul general

Deși termenul „puta” are sensul de „prostituată” în limba spaniolă, expresia DE PUTA MADRE are sensul de „foarte bun” (argou).

MC 3 798 469 MC 4 781 662 MC 5 028 477

2.7 Caracterul înșelător: articolul 7 alineatul (1) litera (g) din RMC

2.7.1 Examinarea caracterului înșelător Articolul 7 alineatul (1) litera (g) din RMC prevede că mărcile care sunt de natură să înșele publicul, de exemplu, cu privire la natura, calitatea sau proveniența geografică a produselor sau a serviciilor, nu vor fi înregistrate. În conformitate cu jurisprudența referitoare la articolul 3 alineatul (1) litera (g) din prima directivă privind mărcile comunitare, a cărui formulare este identică cu cea a articolului 7 alineatul (1) litera (g) din RMC, condițiile de refuzare a înregistrării menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (g) din RMC presupun existența unei induceri în eroare efective sau a unui risc suficient de mare de inducere în eroare a consumatorului (a se vedea Hotărârea din 30 mai 2006, C-259/04, „Elizabeth Emanuel”, punctul 47 și jurisprudența citată). În conformitate cu cele de mai sus, în practică, Oficiul face două prezumții corelate: 1. Nu există niciun motiv să se presupună că se dorește înregistrarea unei mărci cu

scopul intenționat de a induce clienții în eroare. Nu ar trebui să fie ridicate obiecții întemeiate pe existența caracterului înșelător dacă este posibilă o utilizare neînșelătoare a mărcii cu privire la produsele și serviciile menționate: respectiv, se presupune că semnul va avea o utilizare neînșelătoare, dacă este posibil,

2. Consumatorul mediu este destul de atent și nu trebuie să se considere că

prezintă un grad ridicat de vulnerabilitate în fața posibilității de a fi indus în eroare. În general, o obiecție va fi ridicată numai dacă marca generează o



așteptare clară care este în evidentă contradicție cu, de exemplu, natura, calitatea sau proveniența geografică a produsului.

În cazul în care lista de produse/servicii este formulată în așa fel încât o utilizare neînșelătoare a mărcii este imposibilă, trebuie ridicată o obiecție. În continuare, se prezintă două exemple de mărci care s-au dovedit a fi înșelătoare cu privire la toate produsele invocate sau la o parte a acestora2.

Marca și produsele Motivarea Cauza nr.

LACTOFREE

pentru lactoză din clasa 5

Natura semnului l-ar determina imediat pe consumatorul relevant să creadă că produsul în cauză, și anume „lactoza”, nu conține lactoză. Este clar că, dacă produsul comercializat sub semnul „LACTOFREE” este, de fapt chiar lactoză, atunci marca ar fi în mod clar înșelătoare. NB: Marca este, de asemenea, pasibilă de a genera obiecții în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (c).

R 892/2009-1

TITAN (termen german pentru „titan”)

pentru construcții mobile și transportabile; unități modulare pentru construcții mobile pentru utilizare în realizarea de construcții prefabricate transportabile; construcții prefabricate transportabile realizate din unități modulare pentru construcții mobile, niciunul dintre produsele menționate nefiind realizat din și neavând în compoziție titan din clasele 6 și 19.

Solicitantul, în cadrul căii de apel, în încercarea de a înlătura o obiecție întemeiată pe existența caracterului descriptiv, s-a oferit să limiteze specificațiile ambelor clase adăugând la sfârșit indicația că niciunul dintre produsele menționate nu este realizat din și nici nu are în compoziție titan. Camera a considerat că o astfel de restricție, în cazul în care ar fi fost acceptată, ar fi avut efectul de a conferi mărcii un caracter înșelător din punctul de vedere al publicului vorbitor de limbă germană, întrucât acesta ar presupune că produsele au fost realizate din titan, ceea ce, în realitate, nu este adevărat.

R 789/2001-3

În cazul în care lista de produse/servicii, prezentată în detaliu, conține produse/servicii în legătură cu care o utilizare neînșelătoare este imposibilă, trebuie ridicată o obiecție. În cazul unei mărci (inventate) „KODAK VODKA” pentru vodcă, rom, gin, whisky, ar trebui ridicată o obiecție care să vizeze produsele specifice pentru care o utilizare neînșelătoare a mărcii nu este posibilă, de exemplu, rom, gin, whisky. Astfel de cazuri sunt diferite în mod semnificativ de cele (a se vedea mai jos) în care sunt utilizate formulări/categorii extinse și unde este posibilă o utilizare neînșelătoare a semnului. De exemplu, nu ar putea fi ridicată nicio obiecție în ceea ce privește „KODAK VODKA”

2 Aceste exemple abordează exclusiv problema ridicării sau neridicării unei obiecții care invocă existența

caracterului înșelător. Acest paragraf nu vizează eventualele obiecții formulate în temeiul altor motive absolute de refuz. Prin urmare, posibilitatea ca o anumită marcă să pară, la prima vedere, pasibilă de a genera obiecții în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) și/sau (c) din RMC (sau alte dispoziții aplicabile) nu este avută în vedere aici.



pentru băuturi alcoolice, deoarece această categorie largă include vodca, în legătură cu care marca nu este înșelătoare. În cazul în care lista de produse/servicii este formulată atât de general, încât o utilizare neînșelătoare a mărcii este posibilă, nu trebuie ridicată nicio obiecție. În cazul categoriilor ample în lista de produse/servicii, se pune întrebarea dacă trebuie ridicată o obiecție în legătură cu o întreagă categorie pe motiv că marca este înșelătoare doar cu privire la unele produse/servicii care se încadrează în această categorie. Politica Oficiului este de a nu ridica obiecții în aceste împrejurări. Examinatorul trebuie să presupună că marca va fi utilizată într-o manieră care nu induce în eroare. Cu alte cuvinte, acesta nu va ridica obiecții întemeiate pe existența caracterului înșelător ori de câte ori se poate indica cu precizie (într-o categorie) o utilizare neînșelătoare. Prin urmare, regula este că articolul 7 alineatul (1) litera (g) din RMC nu se aplică dacă specificațiile prevăd categorii ample care includ produse/servicii pentru care utilizarea mărcii ar fi neînșelătoare. De exemplu, în cazul unei mărci „ARCADIA”, a cărei înregistrare se solicită pentru „vinuri”, o obiecție ridicată în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (g) din RMC nu ar fi adecvată, deoarece categoria extinsă „vinuri” cuprinde și vinuri ce provin din Arcadia (și, având în vedere că Arcadia – care desemnează o regiune producătoare de vin din Grecia – nu este o indicație geografică protejată la nivel comunitar, nu există nicio obligație din partea solicitantului de a limita specificațiile numai la vinurile originare din Arcadia).

2.7.2 Realitatea pieței și obiceiurile și percepțiile consumatorilor Atunci când se evaluează dacă o anumită marcă este înșelătoare sau nu, trebuie să se țină seama de realitatea pieței, precum și de obiceiurile și percepțiile consumatorilor. În vederea evaluării caracterului înșelător al unei mărci în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (g) din RMC, trebuie să se țină seama de realitatea pieței (și anume, de modul în care produsele și serviciile sunt distribuite/deținute pentru vânzare/achiziționate/prestate etc. în mod normal), precum și de obiceiurile privind consumul și percepția publicului relevant, care este compus în mod normal din persoane suficient de bine informate, atente și circumspecte. De exemplu, în cazul mărcii (inventate) „ELDORADO CAFÈ LATINO”, care vizează produse precum cafea, ciocolată, preparate destinate utilizării ca înlocuitori ai ciocolatei; ceai, cacao; zahăr, orez, tapioca, sago; făină și preparate din cereale, pâine, produse de patiserie și cofetărie, înghețată; miere, sirop de melasă; drojdie, praf de copt; sare, muștar; oțet, sosuri (condimente); mirodenii; gheață din clasa 30, examinarea ar trebui să conducă la următoarele concluzii:

O obiecție ridicată în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (g) din RMC ar fi justificată în legătură cu preparatele destinate utilizării ca înlocuitori ai cafelei, cafeaua artificială, cicoarea, aromele de cicoare, deoarece utilizarea mărcii pentru aceste produse ar fi inevitabil înșelătoare. O persoană ar putea presupune că a cumpărat cafea, iar acest lucru nu este adevărat.



O obiecție ridicată în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (g) din RMC ar fi, de asemenea, justificată în ceea ce privește ciocolata, ceaiul și cacaua (presupunând că aceste produse nu conțin cafea). Având în vedere că astfel de produse pot fi vândute în ambalaje destul de asemănătoare cu cele utilizate pentru cafea și că sunt adesea cumpărate în grabă, este foarte probabil ca mulți consumatori să nu aibă timp să analizeze textul înscris pe ambalaj și să aleagă aceste produse de pe raft cu convingerea (eronată) că sunt cafea.

Cu toate acestea, în ceea ce privește cafeaua, nu există o „contradicție clară” între pretenția de fi cafea și formularea „CAFÈ LATINO”, întrucât categoria generală cafea poate include, de asemenea, cafea provenind din America Latină. Prin urmare, nu se pot ridica obiecții în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (g) din RMC pentru categoria cafea în sine. Aceeași logică se aplică pentru produsele care ar putea conține aromă de cafea (cum ar fi ciocolata, înghețata și produsele de patiserie și cofetărie) – trebuie să se presupună o utilizare neînșelătoare și că nu apare neapărat o contradicție între formularea menționată și produse.

În cele din urmă, pentru celelalte produse menționate, și anume, miere, pâine, oțet etc., formularea „CAFÈ LATINO” nu va da naștere la absolut nicio așteptare. În ceea ce privește astfel de produse, această formulare va fi văzută ca fiind clar nedescriptivă și, prin urmare, nu există un potențial real de inducere în eroare. Pe piața „reală”, cafeaua nu este expusă pe aceleași rafturi sau raioane din magazin cu pâinea, mierea sau oțetul. În plus, produsele în cauză au aspect și gust diferite și sunt comercializate, în mod normal, în ambalaje diferite.

2.7.3 Mărci cu conotații geografice referitoare la amplasarea solicitantului sau la locul de proveniență a produselor/serviciilor

În ceea ce privește mărcile cu conotații „geografice” referitoare la amplasarea solicitantului sau la locul de proveniență a produselor/serviciilor, trebuie reținute următoarele aspecte. Ca regulă generală, Oficiul nu va ridica obiecții întemeiate pe existența caracterului înșelător pe baza amplasării geografice a solicitantului (adresa). Într-adevăr, o astfel de amplasare geografică nu are, în principiu, nicio legătură cu proveniența geografică a produselor și a serviciilor, respectiv cu locul de producție/de oferire a produselor și serviciilor vizate de marcă. Drept exemplu, o marcă figurativă care conține cuvintele MADE IN USA pentru articole de îmbrăcăminte din clasa 25, depusă de către o societate cu sediul în Suedia, nu ar duce la ridicarea unei obiecții în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (g) din RMC. În astfel de cazuri, Oficiul presupune o utilizare neînșelătoare a mărcii din partea titularului. Caracterul înșelător ar putea apărea, totuși, în cazul ipotetic în care cererea de înregistrare a unei mărci figurative care conține cuvintele MADE IN USA, depusă de o societate cu sediul în Statele Unite ale Americii, ar fi fost depusă pentru o listă limitată de produse: articole de îmbrăcăminte confecționate în Vietnam – deși, în practică, este puțin probabil să apară astfel de cazuri. În anumite cazuri, semnul ar putea evoca în mintea consumatorilor anumite impresii/așteptări cu privire la proveniența geografică a produselor sau a autorilor



acestora, care ar putea să nu corespundă realității. De exemplu, mărci comerciale precum ALESSANDRO PERETTI sau GIUSEPPE LANARO (exemple inventate), care vizează articole de îmbrăcăminte sau produse de modă în general, ar putea sugera publicului relevant că aceste produse sunt concepute și produse de un creator de modă italian, ceea ce ar putea să nu fie adevărat. Cu toate acestea, o astfel de împrejurare nu este suficientă pentru ca aceste mărci să fie considerate înșelătoare. Într-adevăr, „impresiile/așteptările false” induse de marcă nu echivalează cu caracterul înșelător real atunci când semnul este pur și simplu evocator. În astfel de cazuri, nu există un contrast clar între impresia/așteptarea pe care un semn o poate evoca și caracteristicile/calitățile produselor și serviciilor pe care le vizează.

2.7.4 Mărci care fac trimitere la o aprobare, un statut sau o recunoaștere „oficială”

Trebuie remarcat faptul că, în conformitate cu practica Oficiului, sunt acceptabile mărcile care ar putea evoca o aprobare, un statut sau o recunoaștere oficială, fără a da impresia fermă că produsele/serviciile provin de la sau sunt aprobate de un organism public sau o organizație statutară. În continuare, sunt prezentate două exemple în care mărcile în cauză, deși aluzive sau sugestive, nu au fost considerate a fi înșelătoare:

Marcă și serviciile Motivarea Cauza nr.

THE ECOMMERCE AUTHORITY

pentru servicii profesionale, și anume furnizarea de clasamente și de alte informații cu privire la furnizorii din domeniul comerțului electronic, la produsele și serviciile comercializate prin intermediul internetului din clasa 35 și furnizarea de servicii și de informații de cercetare și consultanță în domeniul comerțului electronic din clasa 42.

Camera a constatat că marca nu este înșelătoare, deoarece nu transmite impresia fermă că serviciile sunt furnizate de o organizație guvernamentală sau statutară [cu toate acestea, Camera a confirmat refuzul în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b), pe motiv că marca nu are caracter distinctiv, întrucât ar putea fi percepută de către publicul vorbitor de limba engleză doar ca o simplă declarație de autopromovare care prezintă nivelul de competență al furnizorilor de servicii].

R 803/2000-1

pentru, printre altele, predare de cursuri de schi din clasa 41.

Camera a arătat că publicul francez ar putea înțelege că marca face aluzie la faptul că serviciile sunt furnizate în Franța, de către un centru de predare francez și că se referă la a învăța schi „în modul francez”. Aceasta a adăugat că publicul francez nu a avut niciun motiv să creadă, pur și simplu datorită prezenței unui logo tricolor (care nu este o reproducere a drapelului francez), că serviciile sunt furnizate de către autoritățile publice sau că sunt autorizate de acestea.

R 235/2009-1

confirmată de Tribunal în cauza T-41/10



2.7.5 Relația cu alte dispoziții din RMC Explicațiile de mai sus au scopul de a defini sfera de aplicare a articolului 7 alineatul (1) litera (g) din RMC. Deși au fost abordate în secțiunile corespunzătoare din Ghid, în contextul examinării motivelor absolute și al posibilelor scenarii privind caracterul înșelător, următoarele dispoziții pot avea o importanță deosebită. Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din RMC În conformitate cu practica actuală a Oficiului, în cazul în care, în urma unei obiecții privind caracterul descriptiv și/sau lipsa caracterului distinctiv, solicitantul MC propune o limitare în încercarea de a o înlătura și, cu condiția ca limitarea propusă să îndeplinească cerințele prescrise (cerere necondiționată și formulare corespunzătoare), lista inițială de produse și/sau servicii va fi limitată în consecință. Cu toate acestea, dacă limitarea în cauză (deși soluționează obiecția inițială) are ca efect considerarea mărcii solicitate drept înșelătoare, atunci examinatorul va trebui să ridice o obiecție întemeiată pe existența caracterului înșelător în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (g) din RMC. Următorul exemplu ilustrează un astfel de scenariu: Înregistrarea mărcii „ARCADIA” a fost solicitată inițial pentru vinuri, băuturi spirtoase (băuturi) și lichioruri din clasa 33. Examinatorul a obiectat, deoarece marca a fost considerată a fi descriptivă în legătură cu proveniența geografică a vinurilor, având în vedere că Arcadia este o regiune din Grecia cunoscută pentru producția sa de vin (cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că Arcadia nu este o indicație geografică protejată). Solicitantul s-a oferit să limiteze specificațiile produselor astfel încât să excludă vinurile produse în Grecia sau, dacă se preferă, să includă numai vinuri produse în Italia. Examinatorul a apreciat că limitarea propusă ar duce la considerarea mărcii drept înșelătoare, deoarece ar transmite informații false cu privire la proveniența produselor. În contestație, Camera a confirmat raționamentul examinatorului (a se vedea Decizia din 27 martie 2000, R 246/1999-1 – „ARCADIA”, punctul 14). Articolul 7 alineatul (1) litera (h) din RMC Această dispoziție exclude de la înregistrare acele mărci comunitare care sunt constituite din/conțin drapele și alte simboluri ale statelor, pe de o parte, și drapele și alte simboluri ale organizațiilor internaționale interguvernamentale, pe de altă parte, care sunt protejate în conformitate cu articolul 6ter din Convenția de la Paris și a căror includere în marcă nu a fost autorizată în mod expres de către autoritățile competente. Când sunt implicate drapele și alte simboluri ale organizațiilor internaționale interguvernamentale, problema apare atunci când publicul ar putea crede, în mod eronat, în ceea ce privește produsele/serviciile în cauză, că există o legătură între solicitantul MC și organizația internațională al cărei pavilion sau simbol apare în MC. Articolul 7 alineatul (1) literele (j) și (k) din RMC (indicații geografice protejate) Aceste dispoziții exclud mărcile de vinuri și băuturi spirtoase, pe de o parte, și alte produse alimentare agricole, pe de altă parte, care conțin sau sunt constituite din indicații geografice protejate (IGP) sau denumiri de origine protejate (DOP), în cazul în care lista produselor respective nu precizează că acestea au proveniența geografică pretinsă. În conformitate cu normele direct aplicabile ale respectivelor regulamente specifice ale UE care stau la baza acestor dispoziții, Oficiul trebuie să obiecteze cu



privire la cererile de înregistrare a MC în care indicația geografică protejată este utilizată necorespunzător sau transmite orice alte indicații false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produselor în cauză. Articolul 17 alineatul (4) din RMC (transferul) În conformitate cu această dispoziție, dacă rezultă în mod vădit din actele de transfer că, din cauza transferului, marca comunitară poate să inducă în eroare publicul, în special asupra naturii, calității sau provenienței geografice a produselor sau serviciilor pentru care este înregistrată, Oficiul nu va înregistra transferul, cu excepția cazului în care succesorul în drepturi acceptă să limiteze înregistrarea mărcii comunitare la produsele sau serviciile în privința cărora nu poate induce în eroare (a se vedea, de asemenea, partea E, secțiunea 3, capitolul 1, punctul 3.6). Articolul 51 alineatul (1) litera (c) din RMC (cauzele de decădere din drepturi) Având în vedere că, în cadrul examinării unei mărci în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (g) din RMC, un examinator trebuie să limiteze evaluarea la înțelesul transmis de semn în legătură cu produsele/serviciile în cauză (însemnând că modul real de utilizare a semnului nu are nicio relevanță), în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) litera (c) din RMC, modul real de utilizare a semnului este decisiv, dat fiind că, potrivit acestei dispoziții, o marcă comunitară înregistrată poate fi revocată în cazul în care, în urma utilizării de către titularul mărcii sau cu consimțământul acestuia, marca poate induce în eroare publicul, în special în ceea ce privește natura, calitatea sau proveniența geografică a produselor sau serviciilor în cauză.

2.8 Protecția drapelelor și a altor simboluri – articolul 7 alineatul (1) literele (h) și (i) din RMC

Obiectivul articolului 6ter din Convenția de la Paris este acela de a exclude înregistrarea și utilizarea mărcilor care sunt identice cu sau similare emblemelor de stat sau emblemelor, abrevierilor și denumirilor organizațiilor internaționale interguvernamentale. „Motivele acestei excluderi sunt acelea că o astfel de înregistrare sau utilizare ar încălca dreptul statului de a controla utilizarea simbolurilor suveranității sale și, în plus, ar putea induce publicul în eroare cu privire la proveniența produselor pe care aceste mărci ar putea fi aplicate.” (G.H.C. Bodenhausen, Ghid privind aplicarea Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale, revizuit la Stockholm în 1967, pagina 96). În această privință, proveniența trebuie să fie înțeleasă în sensul că produsele provin de la sau sunt autorizate de administrația relevantă, și nu că sunt produse pe teritoriul acelui stat sau, în cazul UE, în UE. Articolul 7 alineatul (1) litera (h) se referă, prin urmare, la următoarele simboluri:

Steme, drapele, alte embleme, semne și sigilii oficiale care aparțin statelor și care au fost comunicate OMPI, deși, în cazul drapelelor, o astfel de comunicare nu este obligatorie;

Steme, drapele, alte embleme, abrevieri și denumiri ale organizațiilor internaționale interguvernamentale, care au fost comunicate OMPI, cu excepția celor care fac deja obiectul unor acorduri internaționale pentru asigurarea



protecției acestora (a se vedea, de exemplu, Convenția de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunătățirea soartei răniților și bolnavilor din forțele armate în campanie, al cărei articol 44 prevede protejarea emblemelor Crucii Roșii pe un fond alb, a cuvintelor „Crucea Roșie” sau „Crucea Genevei” și a emblemelor similare).

Curtea de Justiție a arătat clar că aceste dispoziții pot fi aplicate indiferent dacă cererea se referă la produse sau la servicii și că domeniile de aplicare a articolului 7 alineatul (1) litera (h) și a articolului 7 alineatul (1) litera (i) din RMC sunt similare. Prin urmare, trebuie să se presupună că ambele articole acordă cel puțin un nivel echivalent de protecție, dat fiind că urmăresc același obiectiv, și anume interzicerea utilizării unor embleme specifice de interes public fără acordul autorităților competente (a se vedea Hotărârea din 16 iulie 2009 în cauzele conexate C-202/08 P și C-208/08 P, „RW feuille d’érable”, punctele 78, 79 și 80).

2.8.1. Protecția stemelor, a drapelelor, a altor embleme de stat, a semnelor și sigiliilor oficiale de control și de garanție în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (h) din RMC – articolul 6ter alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Convenția de la Paris

În conformitate cu articolul 6ter alineatul (1) litera (a) din Convenția de la Paris, înregistrarea, fie ca marcă, fie ca element al acesteia, a stemelor, a drapelelor și a altor embleme de stat ale țărilor din UE (și anume, țările cărora li se aplică Convenția de la Paris) sau a semnelor și sigiliilor oficiale de control și de garanție adoptate de state, precum și orice imitație din punct de vedere heraldic a acestora, va fi refuzată dacă nu a fost autorizată de către autoritatea competentă. Membrii Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) beneficiază de aceeași protecție în temeiul articolului 2 alineatul (1) din TRIPS (Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală), potrivit căruia membrii OMC trebuie să respecte dispozițiile articolelor 1-12 și 19 din Convenția de la Paris. Prin urmare, pentru a intra în contradicție cu articolul 7 alineatul (1) litera (h) din RMC, o marcă:

trebuie să fie constituită exclusiv dintr-o reproducere identică sau o „imitație heraldică” a simbolurilor menționate mai sus;

trebuie să conțină o reproducere identică sau o „imitație heraldică” a simbolurilor menționate mai sus.

În plus, este necesar ca autoritatea competentă să nu fi emis o autorizație în acest sens. Stemele sunt constituite dintr-un desen sau o imagine reprezentată pe un scut. A se vedea exemplul următor.



Stema bulgară – baza de date 6ter nr. BG2 Drapelele de stat au în general o formă dreptunghiulară distinctivă și sunt simbolul unei

națiuni. A se vedea exemplul următor.

Drapelul Croației Expresia „alte embleme de stat” este destul de vagă. De obicei, aceasta face referire la orice embleme care alcătuiesc simbolul suveranității unui stat, inclusiv blazoanele caselor regale, precum și la embleme ale statelor dintr-un stat federativ care este parte la Convenția de la Paris. A se vedea exemplul următor.

Emblema de stat daneză – baza de date 6ter nr. DK3

Rolul semnelor și al sigiliilor oficiale de control și de garanție este acela de a certifica faptul că un stat sau o organizație desemnată în mod corespunzător de către un stat în acel scop a verificat că anumite produse îndeplinesc standardele specifice sau au un anumit nivel de calitate. Există semne și sigilii oficiale de control și de garanție în mai multe state pentru metale prețioase sau produse precum untul, brânza, carnea, echipamentele electrice etc. Semnele și sigiliile oficiale se pot aplica, de asemenea, în cazul serviciilor, de exemplu, cele în domeniul educației, al turismului etc. A se vedea exemplele următoare.

http://www.wipo.int/ipdl/IPDL-IMAGES/SIXTERXML-IMAGES/images/bg2.jpg

http://www.wipo.int/ipdl/IPDL-IMAGES/SIXTERXML-IMAGES/images/dk3.jpg



Semnul oficial spaniol pentru promovarea exportului nr. ES1

Sigiliul Regatului Unit pentru articole din platină nr. GB 40 Trebuie menționat că articolul 6ter din Convenția de la Paris nu protejează simbolurile menționate mai sus împotriva tuturor imitațiilor, ci numai împotriva „imitațiilor heraldice”. Noțiunea de „imitație heraldică” trebuie să fie interpretată în sensul următor: „[...] interzicerea imitației unei embleme se aplică numai imitațiilor de natură heraldică, respectiv, acelora care conțin conotații heraldice care disting emblema de alte semne. Astfel, protecția împotriva oricărei imitații din punct de vedere heraldic nu se referă la imagine ca atare, ci la expresia sa heraldică. Prin urmare, pentru a stabili dacă marca include o imitație heraldică, este necesar să se ia în considerare descrierea heraldică a emblemei în cauză” (a se vedea Hotărârea CJUE din 16 iulie 2009 în cauzele conexate C-202/08 P și C-208/08 P, punctul 48). Prin urmare, atunci când se face o comparație „din punct de vedere heraldic” în sensul articolului 6ter din Convenția de la Paris, trebuie să se țină cont de descrierea heraldică a emblemei în cauză și nu de descrierea geometrică a aceleiași embleme, care, prin natura sa, este mult mai detaliată. Într-adevăr, dacă descrierea geometrică a emblemei ar fi luată în considerare, aceasta „[...] ar duce la refuzarea acordării protecției pentru acea emblemă în temeiul articolului 6ter alineatul (1) litera (a) din Convenția de la Paris, în cazul în care există o ușoară discrepanță între cele două descrieri. În al doilea rând, conformitatea grafică cu emblema utilizată de marcă este deja vizată de către prima parte a acestei dispoziții, astfel încât expresia «orice imitație din punct de vedere heraldic» trebuie să aibă un domeniu de aplicare diferit” (a se vedea ibidem, punctul 49). De exemplu, un examinator ar trebui să ia în considerare descrierea heraldică a

emblemei europene – „pe un fond azuriu se află douăsprezece stele aurii cu cinci colțuri, ale căror vârfuri nu se ating” – și nu descrierea sa geometrică: „Emblema are forma unui drapel dreptunghiular albastru a cărui lungime este de 1,5 ori lățimea. Douăsprezece stele aurii, situate la distanțe egale, formează un cerc imaginar al cărui centru este reprezentat de punctul de intersecție al diagonalelor dreptunghiului.

http://www.wipo.int/ipdl/IPDL-IMAGES/SIXTERXML-IMAGES/images/gb40.jpg

http://www.wipo.int/ipdl/IPDL-IMAGES/SIXTERXML-IMAGES/images/es1.jpg



Raza cercului este egală cu 1/3 din lățimea drapelului. Fiecare dintre stele are cinci colțuri situate pe circumferința unui cerc imaginar. Raza acestuia este egală cu 1/18 din lățimea drapelului. Toate stelele sunt dispuse vertical, adică au un colț orientat în sus și două colțuri situate pe o linie dreaptă imaginară perpendiculară pe catarg. Cercul este dispus în așa fel încât stelele apar în poziția orelor de pe cadranul unui ceas. Numărul acestora este invariabil.” În plus, stemele și alte embleme heraldice sunt elaborate pe baza unei descrieri relativ simple a dispunerii elementelor și a culorii de fundal și prezintă, de asemenea, diferitele elemente (cum ar fi un leu, un vultur, o floare etc.) care formează emblema, oferind informații cu privire la culoarea și poziția lor în cadrul emblemei. Cu toate acestea, o descriere heraldică nu oferă detalii cu privire la designul emblemei și al elementelor specifice care o alcătuiesc, astfel încât sunt posibile mai multe interpretări artistice ale aceleiași embleme pe baza aceleiași descrieri heraldice. Deși pot exista diferențe de detaliu între fiecare dintre aceste interpretări, ele vor rămâne imitații „din punct de vedere heraldic” ale emblemei în cauză (T-215/06, 28 februarie 2008, punctele 71 și 72). Rezultă că o marcă ce nu reproduce exact o emblemă de stat poate fi, totuși, reglementată de articolul 6ter alineatul (1) litera (a) din Convenția de la Paris, în cazul în care este percepută de către publicul relevant drept imitație a unei astfel de embleme. În ceea ce privește expresia „imitație din punct de vedere heraldic” la care face referire această dispoziție, o diferență detectată de un specialist în arta heraldică între marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare și emblema de stat nu va fi neapărat percepută de consumatorul mediu care, în pofida diferențelor la nivelul anumitor detalii heraldice, poate vedea în marcă o imitație a emblemei în cauză (a se vedea Hotărârea CJUE din 16 iulie 2009 în cauzele conexate C-202/08 P și C-208/08 P, punctele 50 și 51). În plus, pentru ca articolul 6ter alineatul (1) litera (a) din Convenția de la Paris să fie aplicabil, nu este necesar să se examineze impresia de ansamblu produsă de marcă prin luarea în considerare și a celorlalte elemente ale sale (cuvinte, însemne etc.). Într-adevăr, articolul 6ter alineatul (1) litera (a) din Convenția de la Paris nu se aplică numai mărcilor, ci și elementelor mărcilor care includ sau imită embleme de stat. Prin urmare, este suficient ca un singur element al mărcii pentru care s-a depus o cerere de înregistrare să reprezinte o asemenea emblemă sau o imitație a acesteia, pentru ca înregistrarea acestei mărci drept marcă comunitară să fie refuzată (a se vedea, de asemenea, Hotărârea din 21 aprilie 2004, T- 127/02, „ECA”, punctele 40-41). 2.8.1.1 Examinarea mărcilor care sunt constituite din sau conțin un drapel de stat Examinarea mărcilor care sunt constituite din sau conțin un drapel de stat se realizează urmând trei pași: 1 Se găsește o reproducere oficială a drapelului protejat. 2 Se compară drapelul cu marca pentru care s-a depus cererea de înregistrare.

Marca pentru care s-a depus cererea de înregistrare este formată exclusiv din sau conține o reproducere identică a drapelului (b)? Sau marca este constituită exclusiv din sau conține o imitație heraldică a drapelului (b)?

3 Se verifică dacă există dovezi la dosar care să indice faptul că înregistrarea drapelului a fost autorizată de către autoritatea competentă.



1 Găsirea drapelului protejat După cum s-a văzut mai sus, statele nu sunt obligate să includă drapelele în lista emblemelor care se comunică către OMPI. Acest lucru se datorează faptului că se presupune că drapelele sunt bine cunoscute. Cu toate acestea, unele drapele au fost incluse în listă, care poate fi accesată prin intermediul instrumentului „Article 6ter Structured Search” (Căutare structurată articolul 6ter) pus la dispoziție de către OMPI. În caz contrar, examinatorii trebuie să apeleze la site-urile oficiale ale guvernelor în cauză, precum și la enciclopedii și/sau dicționare pentru o reproducere exactă a drapelului de stat. 2 Compararea drapelului cu marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare (a) Marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare este constituită exclusiv din

sau conține o reproducere identică a drapelului? În caz afirmativ, treceți la pasul următor.

(b) Marca este constituită exclusiv din sau conține o imitație heraldică a drapelului? În cazul drapelelor, marca trebuie să fie comparată cu descrierea heraldică a drapelului în cauză. De exemplu, în cauza T-41/10 din 5 mai 2011 („ESF Ecole du ski français”), drapelul francez a fost descris ca un steag cu formă dreptunghiulară sau pătrată, format din trei benzi verticale egale având culorile albastru, alb și roșu. Examinatorul va folosi descrierea heraldică, care oferă detalii cu privire la dispunerea elementelor și la culoarea de fundal, enumeră diferitele elemente (precum un leu, un vultur, o floare etc.) care alcătuiesc drapelul și specifică culoarea, poziția și proporțiile acestuia din urmă pentru a ajunge la o concluzie cu privire la imitația heraldică. Ca regulă, drapelul și marca (sau o parte a mărcii în care drapelul este reprodus) trebuie să fie destul de asemănătoare pentru a fi constatată o imitație heraldică. A se vedea exemplul următor, în care a fost identificată o „imitație heraldică” a unui drapel:

Drapelul Cererea refuzată de înregistrare a MC

Drapelul Elveției CMC 8 426 876

Utilizarea unui drapel alb-negru poate fi considerată, totuși, o imitație heraldică atunci când drapelul este constituit din sau conține caracteristici heraldice unice. De exemplu, reprezentarea alb-negru a drapelului canadian în următorul exemplu se consideră a fi o imitație heraldică.



Drapelul Cererea refuzată de înregistrare a MC

Drapelul Canadei CMC 2 793 495

Pe de altă parte, pentru drapelele constituite doar din dungi în trei culori (fie verticale, fie orizontale), o reproducere alb-negru nu va fi considerată o imitație heraldică, deoarece drapelele de acest gen sunt destul de comune. După cum s-a văzut mai sus, prezența altor elemente în cadrul mărcilor este irelevantă. Dacă un element are o formă diferită de cea a unui drapel (de exemplu, circulară), acesta nu este considerat a fi o imitație heraldică. În exemplele următoare, sunt prezentate alte forme diferite care nu sunt imitații heraldice:

Drapelul Cererea acceptată de înregistrare a MC

CMC 5 851 721

Drapelul Italiei CMC 5 514 062

Drapelul Elveției CMC 6 015 473



Drapelul Cererea acceptată de înregistrare a MC

Drapelul Finlandei CMC 7 087 281

Drapelul Suediei CMC 8 600 132

Drapelul Danemarcei CMC 8 600 173

Drapelul Franței CMC 4 624 987, T-41/10

Trebuie remarcată distincția dintre cauzele examinate în cadrul cererii de înregistrare a MC nr. 8 426 876 (în legătură cu care s-a ridicat o obiecție) și al cererii de înregistrare a MC nr. 6 015 473 (în legătură cu care nu s-a ridicat nicio obiecție). În cazul din urmă, s-a decis să se renunțe la ridicarea unei obiecții datorită numărului de modificări: modificarea formei (din pătrat în cerc), modificarea proporțiilor (liniile albe ale crucii care face obiectul cererii de înregistrare a MC nr. 6 015 473 sunt mai lungi și mai subțiri decât cele de pe drapel) și modificarea culorii, întrucât crucea care face obiectul cererii de înregistrare a MC nr. 6 015 473 prezintă o umbră. 3 Verificarea existenței unor dovezi care să indice faptul că înregistrarea a fost

autorizată. De îndată ce examinatorul a constatat că marca este constituită din sau conține un drapel sau o imitație heraldică a acestuia, trebuie să verifice dacă există dovezi la



dosar care să indice faptul că înregistrarea a fost autorizată de către autoritatea competentă. În cazul în care nu există astfel de dovezi, examinatorul va ridica o obiecție față de înregistrarea mărcii pentru care s-a depus o cerere de înregistrare. Obiecția va reproduce drapelul oficial color și va indica sursa reproducerii. Se poate renunța la o astfel de obiecție numai dacă solicitantul prezintă dovezi că autoritatea competentă din statul în cauză a autorizat înregistrarea mărcii. Amploarea refuzului: în cazul drapelelor de stat, înregistrarea mărcilor care contravin articolului 7 alineatul (1) litera (h) din RMC trebuie să fie refuzată pentru toate produsele și serviciile solicitate. 2.8.1.2. Examinarea mărcilor care sunt constituite din sau care conțin steme și alte

embleme de stat La examinarea mărcilor care sunt constituite din sau conțin steme sau alte embleme de stat, se vor urma aceiași pași menționați în legătură cu drapelele de stat. Cu toate acestea, pentru a beneficia de protecție, stemele și alte simboluri de stat trebuie să fie incluse în „lista stemelor și a emblemelor de stat”. Această listă este accesibilă prin intermediul instrumentului „Article 6ter Structured Search” (Căutare structurată articolul 6ter), pus la dispoziție de OMPI la http://www.wipo.int/ipdl/en/6ter/. Baza de date 6ter pusă la dispoziție de OMPI oferă detalii despre elementele scrise și conține trimiteri la categoriile incluse în codul de clasificare de la Viena. Prin urmare, cel mai bun mod de a efectua o căutare este de a folosi acel cod. În aceste cazuri, simbolul protejat, care, de foarte multe ori, este constituit din sau conține însemne recurente, cum ar fi coroane, unicorni, vulturi, lei etc., și marca (sau o parte a mărcii în care simbolul este reprodus) trebuie să fie foarte asemănătoare. Pentru mai multe detalii despre aceste descrieri heraldice, vă rugăm să consultați explicațiile de la punctul 2.8.1.1 de mai sus, Examinarea mărcilor care sunt constituite din sau conțin un drapel de stat. Iată două exemple în care a fost identificată o „imitație heraldică” a unui simbol de stat:

Emblema protejată Cererea refuzată de înregistrare a MC

Emblemă britanică: 6ter nr. GB4 CMC 5 627 245, T-397/09

http://www.wipo.int/ipdl/en/6ter/




.

Emblemă canadiană: 6ter nr. CA2 CMC 2 785 368 (CJUE C-202/08)

Tribunalul a remarcat că elementele de susținere la care face referire cererea de înregistrare a MC nr. 5 627 245 erau aproape identice cu cele din emblema protejată sub semnul GB4. Singura diferență se poate observa la nivelul coroanelor celor două semne. Cu toate acestea, Tribunalul a decis că o diferență între marcă și emblema de stat detectată de un expert în heraldică nu va fi neapărat percepută de către consumatorul mediu care, în pofida unor diferențe ce țin de detaliile heraldice, poate vedea în marcă o imitație a emblemei. Prin urmare, potrivit concluziilor Tribunalului, Camera a considerat în mod întemeiat că marca pentru care s-a depus cererea de înregistrare conținea o imitație din punct de vedere heraldic a emblemei GB4, protejată în temeiul articolului 6ter din Convenția de la Paris (cauza T-397/09, punctele 24-25). Pe de altă parte, s-a considerat că următoarea marcă (CMC nr. 6 832 571)

nu conține o imitație heraldică a emblemei britanice menționate anterior. Într-adevăr, așa cum se poate vedea mai sus, leii și unicornii sunt utilizați frecvent în acest tip de simbol. De asemenea, trebuie remarcat faptul că reproducerile alb-negru ale stemelor și ale altor embleme de stat pot fi considerate totuși imitații heraldice atunci când simbolul protejat este constituit din sau conține caracteristici heraldice unice (a se vedea exemplul emblemei canadiene). În plus, prezența altor elemente în cadrul mărcilor respinse este irelevantă. Se poate vorbi despre o imitație heraldică chiar și atunci când simbolul protejat este doar parțial reprodus, atâta timp cât ceea ce se reproduce parțial reprezintă elementul (elementele) semnificativ(e) al(e) simbolului și protejat și (o) caracteristică (caracteristici) heraldică(e) unică(e). În continuare, este prezentat un exemplu de imitație heraldică parțială în care elementul semnificativ al simbolului protejat, vulturul cu săgeți în gheare desenat pe emblemă, este un însemn heraldic unic, iar caracteristicile sale heraldice sunt imitate în cererea de înregistrare a MC:




Emblema Departamentului de Justiție al SUA; 6ter nr. US40

CMC 4 820 213

În următorul exemplu, nu există o imitație heraldică a unei embleme de stat:

Emblema protejată Cererea acceptată de înregistrare a MC

6ter nr. AT10 CMC 8 298 077

Cererea de înregistrare a MC nr. 8 298 077 nu este o imitație heraldică a simbolului austriac, deoarece forma sa este diferită, iar liniile din interiorul crucii albe din simbolul austriac nu sunt prezente în cererea de înregistrare a MC. De îndată ce examinatorul a constatat că marca reproduce un simbol (sau este o imitație heraldică a acestuia), trebuie să verifice dacă există dovezi la dosar care să indice faptul că înregistrarea a fost autorizată de către autoritatea competentă. În cazul în care nu există astfel de dovezi, examinatorul va ridica o obiecție față de înregistrarea mărcii pentru care s-a depus cererea de înregistrare. Obiecția va reproduce simbolul protejat, citând numărul său 6ter. Se poate renunța la o astfel de obiecție numai dacă solicitantul produce dovezi că autoritatea competentă din statul în cauză a autorizat înregistrarea mărcii. Amploarea refuzului: în cazul simbolurilor de stat, mărcile care contravin articolului 7 alineatul (1) litera (h) din RMC trebuie să fie refuzate pentru toate produsele și serviciile solicitate.



2.8.1.3 Examinarea mărcilor care sunt constituite din sau care conțin semne și sigilii oficiale de control și de garanție

Pașii pe care examinatorul trebuie să îi urmeze sunt aceiași ca în cazul drapelelor de stat, al stemelor protejate și al altor embleme de stat menționate mai sus. Cu toate acestea, sfera de aplicare a refuzului este limitată. Înregistrarea mărcilor care sunt constituite din sau conțin o reproducere identică / o imitație heraldică a semnelor și a sigiliilor oficiale de control și de garanție va fi refuzată numai pentru produsele care sunt identice sau similare celor pentru care se aplică simbolurile respective [articolul 6ter alineatul (2) din Convenția de la Paris].

2.8.2. Protecția stemelor, a drapelelor, a altor embleme, abrevieri și denumiri ale organizațiilor internaționale interguvernamentale în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (h) din RMC – articolul 6ter alineatul (1) literele (b) și (c) din Convenția de la Paris

În conformitate cu articolul 6ter alineatul (1) literele (b) și (c) din Convenția de la Paris, înregistrarea, fie ca marcă, fie ca element al acesteia, a stemelor, a drapelelor, a altor embleme, abrevieri și denumiri ale organizațiilor internaționale interguvernamentale (din care fac parte una sau mai multe țări ale Uniunii de la Paris) sau a oricărei imitații din punct de vedere heraldic, va fi refuzată în cazul în care nu a fost autorizată de către autoritatea competentă. Membrii OMC se bucură de aceeași protecție în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Acordul TRIPS, care prevede că aceștia trebuie să respecte dispozițiile de la articolele 1-12 și 19 din Convenția de la Paris. În plus, marca trebuie să fie de natură să sugereze publicului că există o legătură între organizația în cauză și stemele, drapelele, emblemele, abrevierile sau denumirile respective, sau să inducă publicul în eroare cu privire la existența unei legături între titular și organizație. Printre organizațiile internaționale interguvernamentale se numără organisme precum Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Poștală Universală, Organizația Mondială a Turismului, OMPI etc. În acest sens, Uniunea Europeană nu trebuie să fie considerată nici organizație internațională în sensul obișnuit, nici asociație de state, ci mai degrabă o „organizație supranațională”, respectiv o entitate autonomă, cu propriile drepturi suverane și o ordine juridică independentă de statele membre, căreia atât statele membre în sine, cât și cetățenii acestora i se supun în cadrul ariilor de competență ale UE. Pe de o parte, Tratatele au dus la crearea unei Uniuni independente căreia statele membre i-au cedat o parte din puterile lor suverane. Sarcinile care revin UE sunt foarte diferite de cele ale altor organizații internaționale. În timp ce acestea din urmă au în principal sarcini de natură tehnică bine definite, UE are domenii de responsabilitate care, împreună, constituie atribute esențiale ale statalității. Pe de altă parte, și instituțiile UE au competențe doar în anumite domenii pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în Tratate. Ele nu au libertatea de a-și alege obiectivele proprii în același mod ca un stat suveran. În plus, UE nu are nici jurisdicția



cuprinzătoare de care se bucură statele suverane, nici competența de a stabili noi domenii de responsabilitate („jurisdicție asupra altei jurisdicții”). Fără a aduce atingere naturii juridice specifice a UE și cu scopul unic al aplicării articolului 7 alineatul (1) litera (h), Uniunea Europeană este asemănată cu o organizație internațională. În practică, se va ține seama de faptul că domeniul de activitate al UE este atât de amplu (a se vedea Hotărârea din 15 ianuarie 2013, cauza T-413/11 „EUROPEAN DRIVESHAFT SERVICES”, punctul 69), încât, foarte probabil, examinatorul va găsi o legătură între produsele și serviciile în cauză și activitățile UE. Drapelele și simbolurile UE cele mai relevante, protejate de Consiliul Europei, sunt prezentate în continuare:

6ter nr.: QO188 6ter nr.: QO189

Următoarele simboluri ale Comisiei beneficiază de protecție:

6ter nr.: QO245 6ter nr.: QO246 6ter nr.: QO247

Următoarele simboluri ale Băncii Centrale Europene beneficiază de protecție:

6ter nr.: QO852 6ter nr.: QO867

Pentru examinarea mărcilor care conțin stema, drapelul sau alte simboluri ale unei organizații internaționale interguvernamentale, trebuie urmați patru pași. 1 Se găsește o reproducere oficială a simbolului protejat (care poate fi o abreviere

sau o denumire).



2 Se compară simbolul cu marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare. 3 Se verifică dacă marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare sugerează

publicului relevant că există o legătură între titular și organizația internațională sau induce publicul în eroare cu privire la existența unei astfel de legături.

4 Se verifică dacă există dovezi la dosar care să indice faptul că înregistrarea a

fost autorizată de către autoritatea competentă. 1 Găsirea simbolului (sau a abrevierii sau a denumirii) protejat(e) Pentru a beneficia de protecție, simbolurile organizațiilor internaționale interguvernamentale trebuie să fie incluse în lista relevantă. Spre deosebire de situația drapelelor de stat, această cerință se aplică și drapelelor organizațiilor internaționale. Baza de date relevantă poate fi accesată prin intermediul instrumentului „Article 6ter Structured Search” (Căutare structurată articolul 6ter) pus la dispoziție de OMPI. Și în acest caz, cel mai bun mod de a efectua o căutare este de a utiliza codul de clasificare de la Viena. 2 Compararea simbolului cu marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare Marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare este constituită exclusiv din sau conține o reproducere identică a simbolului protejat al unei organizații internaționale interguvernamentale SAU marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare este constituită din sau conține o imitație heraldică a acestuia? (a) Marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare este constituită exclusiv din

sau conține o reproducere identică a simbolului protejat? În caz afirmativ, treceți la pasul următor.

(b) Marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare este constituită exclusiv din

sau conține o imitație heraldică a acestuia? Testul este identic cu cel pentru drapele și simboluri de stat, și anume, simbolul protejat și marca (sau partea mărcii în care simbolul protejat este reprodus) trebuie să fie foarte similare. Aceleași reguli se aplică tuturor abrevierilor și denumirilor organizațiilor internaționale interguvernamentale (a se vedea decizia Camerei în cauza R 1414/2007-1 – „ESA”). Înregistrarea următoarelor mărci a fost respinsă, deoarece s-a considerat că acestea cuprind „imitații heraldice” ale drapelului Uniunii Europene protejate prin QO188:



CMC 2 305 399 CMC 448 266 CMC 6 449 524

CMC 7 117 658 CMC 1 106 442 (T-127/02) CMC 4 081 014 (1640 C)

CMC 2 180 800 (T-413/11)

În cazul imitațiilor heraldice ale drapelului Uniunii Europene (QO188 de mai sus), aspectele considerate a fi relevante sunt (a) că există 12 stele cu cinci colțuri, (b) că stelele sunt dispuse într-un cerc și că nu se ating între ele și (c) că stele contrastează cu un fundal de o culoare mai întunecată. În special, trebuie să se țină seama de faptul că „modelul în formă de douăsprezece stele dispuse în cerc este cel mai important element al emblemei Uniunii Europene («emblema»), deoarece transmite mesaje puternice: (a) cercul format din stele aurii simbolizează solidaritatea și armonia între popoarele Europei și (b) numărul doisprezece evocă perfecțiunea, integralitatea și unitatea. Celălalt element al emblemei este un fundal ce are o culoare corespunzătoare pentru a evidenția modelul” (a se vedea decizia Camerei de recurs în cauza R 1401/2011-1, punctul 21). Din cele de mai sus, rezultă că reprezentarea drapelului UE în alb-negru poate fi considerată, totuși, o imitație heraldică, atunci când stelele contrastează cu un fundal întunecat, în așa fel încât să dea impresia unei reproduceri alb-negru a drapelului UE (a se vedea cererea de înregistrare a MC 1 106 442 de mai sus). În schimb, următorul exemplu ilustrează un caz în care reproducerea alb-negru a unui cerc format din stele nu dă impresia că este o reproducere alb-negru a drapelului UE:



Următoarele trei cazuri nu sunt considerate a fi imitații heraldice ale drapelului Uniunii Europene, deoarece nu reproduc cele douăsprezece stele dispuse în cerc (toate cele trei mărci au fost acceptate):

CMC 7 142 731 CMC 5 639 984 CMC 6 156 624

Exemplul următor nu este o imitație heraldică, deoarece, deși stelele sunt de culoare galbenă, nu există un fundal albastru (sau de culoare închisă):

3 Verificarea posibilității ca marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare să

sugereze publicului relevant că există o legătură între titular și organizația internațională sau să inducă publicul în eroare cu privire la existența unei astfel de legături

O legătură este sugerată nu numai când publicul crede că produsele sau serviciile provin de la organizația în cauză, ci și în cazul în care publicul ar putea crede că produsele sau serviciile sunt aprobate sau garantate de organizație sau sunt în alt mod asociate acesteia (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 15 ianuarie 2013, cauza T-413/11, „EUROPEAN DRIVESHAFT SERVICES”, punctul 61). Pentru a evalua circumstanțele în mod corespunzător, examinatorul trebuie să ia în considerare: - produsele și/sau serviciile vizate de cererea de înregistrare a MC; - publicul relevant;



- impresia de ansamblu transmisă de marcă. În ceea ce privește drapelul Uniunii Europene, examinatorul trebuie să evalueze dacă există vreo suprapunere între produsele și/sau serviciile invocate și activitățile Uniunii Europene, având în vedere că Uniunea Europeană este activă în numeroase sectoare și reglementează produse și servicii în toate domeniile din industrie și comerț, astfel cum reiese din gama largă de directive pe care le-a adoptat. De asemenea, examinatorul trebuie să ia în considerare că până și consumatorii medii ar putea cunoaște astfel de activități, ceea ce înseamnă, în practică, că este foarte probabil ca examinatorul să găsească o legătură în cele mai multe cazuri. În cele din urmă, spre deosebire de articolul 6ter alineatul (1) litera (a) din Convenția de la Paris, care prevede că este suficient ca semnul să fie constituit din sau să conțină emblema sau o imitație heraldică a acesteia, articolul 6ter alineatul (1) litera (c) din Convenția de la Paris prevede o evaluare de ansamblu. Prin urmare, spre deosebire de cazul emblemelor și al drapelelor de stat, examinatorul trebuie să ia în considerare și celelalte elemente care alcătuiesc marca. Motivul este acela că nu se poate exclude posibilitatea ca toate celelalte elemente ale semnului să conducă la concluzia că publicul nu ar asocia semnul cu o organizație internațională interguvernamentală (a se vedea Hotărârea din 15 ianuarie 2013, cauza T-413/11, „EUROPEAN DRIVESHAFT SERVICES”, punctul 59). Totuși, cu privire la drapelul UE, trebuie să se observe că, de regulă, elemente verbale, cum ar fi „EURO”/„EUROPEAN” într-o cerere de înregistrare a MC, ar putea sugera cu atât mai mult o legătură, deoarece acestea ar putea fi percepute ca implicând aprobarea, controlul calității sau servicii de garanție, toate acestea asigurate de o agenție oficială a UE, în ceea ce privește produsele și serviciile invocate. Iată două exemple în care s-a identificat o legătură cu UE:

Produse și servicii Clasa 16: Publicații periodice și de alt tip Clasa 42: Pregătirea de rapoarte sau studii referitoare la automobile, motociclete și biciclete

Motivare

Înregistrarea mărcii a fost refuzată pentru toate produsele și serviciile din următoarele motive: (26) consumatorii de pe această piață știu cât este de important pentru societățile care furnizează studii și rapoarte cu privire la produsele scumpe și potențial periculoase, cum ar fi vehiculele, să fie credibile. Consumatorii ar putea cunoaște, de asemenea, faptul că însăși Uniunea Europeană se implică în astfel de activități prin asocierea sa cu Euro NCAP, organizație care oferă consumatorilor de automobilism evaluări independente privind siguranța și performanța mașinilor comercializate pe piața europeană. Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că marca titularului conține un element heraldic recognoscibil al emblemei europene, este probabil ca publicul să presupună că includerea celor douăsprezece stele aurii ale emblemei UE în MC a indicat o legătură între proprietar și UE.



Produse și servicii Clasa 9: Hardware, software pentru calculator, suporturi de înregistrare a datelor. Clasa 41: Organizarea și susținerea de colocvii, seminarii, simpozioane, congrese și conferințe; furnizare de cursuri de școlarizare, instruire, formare; consultanță privind formarea și perfecționarea profesională. Clasa 42: Crearea, actualizarea și mentenanța programelor informatice; proiectare de programe informatice; consultanță în domeniul informatic; închiriere de hardware și software pentru calculatoare; închiriere de timp de acces la bănci de date.

Motivare

Înregistrarea mărcii a fost refuzată pentru toate produsele și serviciile din următoarele motive: camera de recurs a constatat că, spre deosebire de ceea ce a pretins solicitantul, a existat o suprapunere între produsele și serviciile oferite de acesta și activitățile Consiliului Europei și ale Uniunii Europene. Camera de recurs a făcut referire, printre altele, la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, care este disponibil pe CD-ROM (pe un suport de date), la seminariile, programele de instruire și conferințele oferite de Consiliul Europei și Uniunea Europeană în numeroase domenii, și la numărul impresionant de baze de date puse la dispoziția publicului de către aceste instituții, în special EUR-Lex. Având în vedere varietatea bogată de produse și servicii care pot fi oferite de către Consiliul Europei și Uniunea Europeană, nu se poate exclude, pentru produsele și serviciile a căror înregistrare a fost solicitată, posibilitatea ca publicul relevant să creadă că există o legătură între solicitant și aceste instituții. În consecință, Camera de recurs a considerat, pe bună dreptate, că înregistrarea mărcii solicitate era de natură să ofere publicului impresia că există o legătură între marca solicitată și instituțiile în cauză.

4 Verificarea existenței unor dovezi care să indice faptul că înregistrarea a fost

autorizată În cazul în care nu există nicio dovadă că înregistrarea mărcii solicitate a fost autorizată, examinatorul va ridica o obiecție cu privire la înregistrarea acesteia. Obiecția trebuie să reproducă simbolul protejat, citând numărul său 6ter. De asemenea, examinatorul trebuie să indice în mod clar produsele și serviciile refuzate și să menționeze motivele pentru care marca sugerează publicului o legătură cu organizația în cauză. O astfel de obiecție poate fi anulată numai în cazul în care solicitantul oferă dovezi că autoritatea competentă a autorizat înregistrarea mărcii. Amploarea refuzului: în cazul drapelelor și al simbolurilor organizațiilor internaționale interguvernamentale, refuzul trebuie să specifice produsele și/sau serviciile afectate, respectiv pe cele în privința cărora, potrivit examinatorului, publicul ar putea crede că există o legătură între marcă și o organizație.



2.8.3. Protecția altor insigne, embleme sau ecusoane decât cele vizate de articolul 6ter din Convenția de la Paris, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (i) din RMC

În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (i) din RMC, mărcile nu vor fi înregistrate dacă includ alte insigne, embleme sau ecusoane decât cele care intră sub incidența articolului 6ter din Convenția de la Paris și care sunt de interes public special, cu excepția cazului în care autoritatea competentă și-a dat acordul pentru înregistrarea acestora. După cum s-a văzut mai sus, articolul 7 alineatul (1) litera (i) din RMC se referă la toate celelalte insigne, embleme sau ecusoane care nu au fost comunicate în conformitate cu articolul 6ter alineatul (3) litera (a) din Convenția de la Paris, indiferent dacă acestea sunt emblemele unui stat sau ale unei organizații internaționale interguvernamentale în sensul articolului 6ter alineatul (1) litera (a) sau (b) din Convenția de la Paris sau ale altor organisme publice sau administrații decât cele menționate la articolul 6ter din Convenția de la Paris, cum ar fi provincii sau municipalități. În plus, potrivit jurisprudenței, articolul 7 alineatul (1) litera (i) și articolul 7 alineatul (1) litera (h) din RMC au o sferă de aplicare similară și acordă niveluri de protecție cel puțin echivalente. Aceasta înseamnă că articolul 7 alineatul (1) litera (i) din RMC se aplică nu numai în cazul în care simbolurile menționate mai sus sunt reproduse identic sub forma unei mărci sau a unei părți a acesteia, ci și în cazul în care marca este constituită din sau conține o imitație heraldică a acestor simboluri. Orice altă interpretare a acestei dispoziții ar duce la acordarea unui grad mai redus de protecție în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (i) din RMC decât cel prevăzut de articolul 7 alineatul (1) litera (h) din RMC. Urmând același raționament, articolul 7 alineatul (1) litera (i) din RMC se aplică în cazul în care marca este de natură să inducă în eroare publicul cu privire la existența unei legături între titularul mărcii și organismul la care fac referire simbolurile menționate mai sus. Cu alte cuvinte, protecția conferită de articolul 7 alineatul (1) (i) din RMC este condiționată de existența unei legături între marcă și simbol. În caz contrar, mărcile vizate de articolul 7 alineatul (1) litera (i) din RMC ar obține o protecție mai amplă decât cea conferită de articolul 7 alineatul (1) litera (h) din RMC (a se vedea Hotărârea din 10 iulie 2013, cauza T-3/12, „MEMBER OF EURO EXPERTS”). Articolul 7 alineatul (1) litera (i) nu definește simbolurile care prezintă un „interes public special”. Totuși, este rezonabil să se presupună că natura acestora ar putea varia și ar putea include, de exemplu, simboluri religioase, simboluri politice sau simboluri ale altor organisme publice sau administrații decât cele menționate la articolul 6ter din Convenția de la Paris, cum ar fi provinciile sau municipalitățile. În orice caz, „interesul public special” implicat trebuie să se reflecte într-un document public, de exemplu, un instrument juridic, un regulament sau alt act normativ național sau internațional. Tribunalul a precizat că a existat un „interes public special” atunci când emblema a avut o legătură specială cu una dintre activitățile desfășurate de către o organizație internațională interguvernamentală (a se vedea Hotărârea din 10 iulie 2013, cauza T-3/12, „MEMBER OF EURO EXPERTS”, punctul 44). În special, Tribunalul a precizat că articolul 7 alineatul (1) litera (i) din RMC s-a aplicat și în cazul în care emblema a evocat numai unul dintre domeniile de activitate ale Uniunii Europene și chiar dacă acea activitate viza doar o parte dintre statele UE (a se vedea ibid., punctele 45 și 46).



Acest lucru confirmă faptul că protecția conferită de articolul 7 alineatul (1) litera (i) din RMC se aplică, de asemenea, simbolurilor care prezintă un interes public special într-un singur stat membru sau într-o parte a acestuia [articolul 7 alineatul (2) din RMC]. Pentru examinarea mărcilor care conțin insigne, embleme și ecusoane care prezintă un interes public special, trebuie urmați patru pași: 1 Se găsește simbolul care prezintă un interes public special. 2 Se compară simbolul cu marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare. 3 Se verifică dacă marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare sugerează

publicului relevant că există o legătură între titular și autoritatea la care face referire simbolul sau induce publicul în eroare cu privire la existența unei astfel de legături.

4 Se verifică dacă există dovezi la dosar care să indice faptul că înregistrarea a

fost autorizată de către autoritatea competentă. 1 Găsirea simbolului care prezintă un interes public special În prezent, nu există nicio listă sau bază de date care să permită examinatorilor să identifice simbolurile care prezintă un interes public special, mai ales într-un stat membru sau într-o parte a acestuia. Prin urmare, observațiile terților ar putea rămâne sursa a numeroase obiecții cu privire la astfel de simboluri. Un exemplu de simbol care prezintă un interes public special este simbolul Crucii Roșii, care beneficiază de protecție în temeiul Convenției pentru îmbunătățirea sorții răniților și bolnavilor din forțele armate în campanie, semnată la Geneva (http://www.icrc.org/ și

http://www.icrc.org/Web/Eng/siteeng0.nsf/htmlall/genevaconventions).

Următoarele simboluri beneficiază de protecție în temeiul Convenției de la Geneva:

În plus față de simboluri, denumirile acestora beneficiază, de asemenea, de protecție (de la stânga la dreapta) după cum urmează: „Crucea Roșie”, „Semiluna Roșie” și „Cristalul Roșu”. Un alt exemplu de simbol care prezintă un interes public special este simbolul olimpic, astfel cum este definit în Tratatul de la Nairobi privind protecția simbolului olimpic. Conform definiției din Tratatul de Nairobi, „simbolul olimpic este compus din 5 inele înlănțuite: albastru, galben, negru, verde și roșu, amplasate în această ordine de la stânga la dreapta. El este compus numai din inelele olimpice, reprezentate în una sau mai multe culori.”

http://www.icrc.org/

http://www.icrc.org/Web/Eng/siteeng0.nsf/htmlall/genevaconventions



S-a considerat că următorul simbol nu prezintă un interes public special:

Simbolul reciclării (la stânga) nu beneficiază de protecție în temeiul acestei dispoziții, deoarece este un simbol comercial. 2 Compararea simbolului cu marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare Marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare este constituită exclusiv din sau conține o reproducere identică a simbolului care prezintă interes public special? Sau marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare este constituită din sau conține o imitație heraldică a acestuia? (a) Marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare este constituită exclusiv din

sau conține o reproducere identică a simbolului? În caz afirmativ, treceți la pasul următor.

(b) Marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare este constituită exclusiv din

sau conține o imitație heraldică a simbolului? Testul este similar celui efectuat pentru drapelele și simbolurile organizațiilor internaționale interguvernamentale, și anume, simbolul și marca (sau o parte a mărcii în care simbolul este reprodus) trebuie să fie foarte asemănătoare. În continuare, sunt prezentate exemple de mărci a căror înregistrare a fost respinsă deoarece conțineau simbolul Crucii Roșii sau o imitație heraldică a acestuia.



Cereri refuzate de înregistrare a MC

WO 964 979 CMC 2 966 265 CMC 5 988 985

Pe de altă parte, mai multe cruci roșii binecunoscute au fost utilizate în mod tradițional și sunt încă în uz, includerea acestora într-o marcă nefiind considerată o reproducere a „Crucii Roșii”. Printre exemplele de astfel de cruci celebre se numără și următoarele:

Crucea cavalerilor templieri Crucea Sf. Gheorghe Crucea malteză

Următoarea MC a fost acceptată deoarece conține două reproduceri ale crucii cavalerilor templieri.

O marcă ce conține o cruce în alb-negru (sau în nuanțe de gri) nu este pasibilă de a genera obiecții. De asemenea, o cruce care are o altă culoare decât roșu nu este pasibilă de a genera obiecții în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (i) din RMC.



Cereri acceptate de înregistrare a MC

CMC 8 986 069 CMC 9 019 647 CMC 9 025 768

3 Verificarea posibilității ca marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare să

sugereze publicului relevant că există o legătură între titular și autoritatea la care face referire simbolul sau să inducă publicul în eroare cu privire la existența unei astfel de legături

Se sugerează o legătură nu numai în cazul în care publicul ar crede că produsele sau serviciile provin de la autoritatea în cauză, ci și în cazul în care publicul ar putea crede că produsele sau serviciile sunt aprobate sau garantate de acea autoritate sau sunt asociate acesteia în alt mod (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 10 iulie 2013, cauza T-3/12, „MEMBER OF EURO EXPERTS”, punctul 78). Pentru a evalua aceste aspecte în mod corespunzător, examinatorul trebuie să ia în considerare: - produsele și/sau serviciile vizate de cererea de înregistrare a MC; - publicul relevant; - impresia de ansamblu transmisă de marcă. Examinatorul trebuie să evalueze dacă există o suprapunere între produsele și/sau serviciile invocate și activitățile autorității în cauză și dacă publicul relevant ar putea să fie conștient de existența acestora. În special, în ceea ce privește Uniunea Europeană, examinatorul trebuie să ia în considerare faptul că aceasta este activă în numeroase domenii, astfel cum reiese din numeroasele directive pe care le-a adoptat. În plus, examinatorul trebuie să ia în considerare, de asemenea, celelalte elemente care alcătuiesc marca. Motivul este acela că nu se poate exclude posibilitatea ca toate celelalte elemente ale semnului să conducă la concluzia că publicul nu ar asocia semnul cu autoritatea în cauză (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 10 iulie 2013, cauza T-3/12 „MEMBER OF EURO EXPERTS”, punctul 107). Totuși, cu privire la UE, trebuie observat că, de regulă, elemente verbale precum „EURO”/„EUROPEAN”, într-o cerere de înregistrare a MC, ar putea sugera o legătură într-o mai mare măsură, dat fiind că aceste elemente ar putea fi percepute ca implicând aprobarea UE (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 10 iulie 2013, cauza T-3/12, „MEMBER OF EURO EXPERTS”, punctul 113). De exemplu, Tribunalul (în cauza T-3/12) a confirmat că următoarea marcă (CMC Nr. 6 110 423, care ce vizează Clasele 9, 16, 35, 36, 39, 41, 42, 44 și 45):



intră în contradicție cu articolul 7 alineatul (1) litera (i) din RMC, deoarece conține o imitație (heraldică) a simbolului „euro”.

4 Verificarea existenței unor dovezi care să indice faptul că înregistrarea a fost

autorizată Există vreo dovadă la dosar că autoritatea competentă a autorizat înregistrarea? În cazul în care nu există astfel de dovezi, examinatorul va ridica o obiecție față de înregistrarea mărcii pentru care s-a depus o cerere de înregistrare. Obiecția va reproduce simbolul și va furniza solicitantului toate detaliile necesare și, în special, informații cu privire la motivele pentru care simbolul prezintă „interes public special” [de exemplu, dacă este protejat de un instrument internațional, o referire la acel instrument; în cazul Crucii Roșii, Convenția pentru îmbunătățirea sorții răniților și bolnavilor din forțele armate în campanie, semnată la Geneva (http://www.icrc.org/ și http://www.icrc.org/Web/Eng/siteeng0.nsf/htmlall/genevaconventions)]. O astfel de obiecție poate fi anulată în cazul în care solicitantul oferă dovezi că autoritatea competentă a autorizat înregistrarea mărcii. Amploarea refuzului: în cazul simbolurilor care prezintă interes public special, în refuz trebuie să se indice produsele și/sau serviciile vizate, respectiv, cele în legătură cu care, potrivit examinatorului, publicul ar putea vedea o legătură între marcă și autoritate.

http://www.icrc.org/





2.9 Articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC

2.9.1 Introducere Articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC se aplică mărcilor comunitare care sunt în conflict cu indicațiile geografice pentru vinuri și băuturi spirtoase. Mai precis, acesta prevede refuzul înregistrării mărcilor comunitare pentru vinuri, în cazul în care conțin sau sunt constituite dintr-o indicație geografică ce identifică vinuri, sau, pentru băuturi spirtoase, în cazul în care conțin sau sunt constituite dintr-o indicație geografică ce identifică băuturi spirtoase, în legătură cu vinuri sau băuturi spirtoase care nu au o astfel de origine. Articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC nu se referă în mod explicit la regulamentele UE specifice privind protecția indicațiilor geografice pentru vinuri și băuturi spirtoase. În acest sens, Oficiul adoptă o abordare sistematică și interpretează articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC. Cu alte cuvinte, Oficiul aplică articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC coroborat cu dispozițiile relevante din regulamentele UE privind protecția indicațiilor geografice pentru vinuri și băuturi spirtoase, și anume Regulamentul (UE) nr. 1308/20133 al Consiliului, respectiv Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului4. În conformitate cu articolul 93 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: (a) „denumire de origine” înseamnă denumirea unei regiuni, a unui loc specific sau,

în cazuri excepționale, a unei țări, utilizată pentru a descrie un vin care îndeplinește următoarele cerințe:

(i) calitatea și caracteristicile produsului se datorează în principal sau exclusiv

unui anumit mediu geografic cu factori naturali și umani proprii; (ii) strugurii din care se obține produsul provin exclusiv din aria geografică

respectivă; (iii) producția are loc în aria geografică respectivă; și (iv) produsul este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis

vinifera; (b) „indicație geografică” înseamnă o indicație referitoare la o regiune, la un loc

specific sau, în cazuri excepționale, la o țară, utilizată pentru a descrie un vin care îndeplinește următoarele cerințe:

(i) deține o calitate specifică, o reputație sau alte caracteristici care pot fi

atribuite provenienței geografice respective; (ii) strugurii din care se obține produsul provin, în proporție de cel puțin 85 %,

exclusiv din aria geografică respectivă; (iii) producția are loc în aria geografică respectivă; și (iv) este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau

unei încrucișări între Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.

3 Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări

comune a piețelor produselor agricole. 4 Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008

privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului.



În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 110/2008, o „indicație geografică” este o indicație care identifică o băutură spirtoasă ca fiind originară din teritoriul unei țări sau într-o regiune sau o localitate de pe teritoriul respectiv, în cazul în care o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică a băuturii spirtoase poate fi atribuită, în mod esențial, provenienței sale geografice. Prin urmare, denumirile de origine protejate (DOP) au o legătură mai strânsă cu zona. Totuși, această distincție nu afectează întinderea protecției, care este aceeași pentru DOP și IGP (indicațiile geografice protejate). Cu alte cuvinte, articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC se aplică în mod egal pentru toate denumirile reglementate de Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, indiferent dacă acestea sunt înregistrate ca DOP sau ca IGP. Regulamentul nr. 110/2008, cu toate acestea, vizează doar IGP, nu și DOP. DOP/IGP beneficiază de protecție, printre altele, pentru a apăra interesele legitime ale consumatorilor și ale producătorilor. În acest sens, trebuie subliniat, de asemenea, că noțiunile de DOP și IGP diferă de o „indicație de proveniență geografică simplă”. Pentru aceasta din urmă, nu există o legătură directă între o calitate specifică, o reputație sau alte caracteristici ale produsului și proveniența sa geografică specifică, astfel încât nu intră în sfera de aplicare a articolului 93 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau a articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 7 noiembrie 2000, C-312/98, „Warsteiner Brauerei”, punctele 43 și 44). De exemplu, „Rioja” este o DOP pentru vinuri, deoarece desemnează un vin cu caracteristici specifice care sunt conforme cu definiția unei DOP. Cu toate acestea, vinul produs în „Tabarca” (o „indicație geografică simplă” care desemnează o mică insulă aflată în apropiere de Alicante) nu poate beneficia de o DOP/IGP, cu excepția cazului în care îndeplinește cerințele specifice.

În conformitate cu articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, înregistrarea unei mărci care conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată care nu respectă specificațiile produsului în cauză sau a cărei utilizare face obiectul articolului 103 alineatul (2) și care se referă la un produs care intră într-una dintre categoriile enumerate în partea II din anexa VII este refuzată în cazul în care cererea de înregistrare a mărcii este înaintată după data de prezentare la Comisie a cererii de protecție privind denumirea de origine sau indicația geografică și, prin urmare, denumirea de origine sau indicația geografică este protejată.

În plus, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 110/2008, „înregistrarea unei mărci care conține sau este constituită dintr-o indicație geografică înregistrată în anexa III este refuzată sau invalidată în cazul în care utilizarea acesteia ar avea drept rezultat oricare dintre situațiile menționate la articolul 16”. Articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 prevăd situațiile în care sunt încălcate drepturile ce decurg dintr-o DOP/IGP: (i) utilizări comerciale directe sau indirecte ale DOP/IGP; (ii) utilizări abuzive, imitări sau evocări; (iii) alte practici înșelătoare. Sunt necesare trei condiții cumulative pentru ca articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC să fie aplicabil. 1. DOP/IGP în cauză trebuie să fie înregistrată la nivelul UE (a se vedea



punctul 2.9.2.1 de mai jos). 2. Utilizarea mărcii comunitare care conține sau este constituită dintr-o DOP/IGP

pentru vinuri sau o IGP pentru băuturi spirtoase trebuie să reflecte una dintre situațiile prevăzute la articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 (a se vedea punctul 2.9.2.2 de mai jos).

3. Cererea de înregistrare a mărcii comunitare trebuie să includă produse care sunt

identice sau „comparabile” cu produsele vizate de DOP/IGP (a se vedea punctul 2.9.2.3 de mai jos).

Pentru aceste trei condiții, se face referire la: (i) DOP/IGP care ar putea da naștere unei obiecții în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC; (ii) circumstanțele în care o marcă comunitară conține sau este constituită dintr-o DOP/IGP în așa fel încât aceasta să intre sub incidența articolului 103 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau a articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008; (iii) produsele vizate de cererea de înregistrare a mărcii comunitare afectate de protecția acordată DOP/IGP. În cele din urmă, mai jos se face referire și la modul în care lista de produse poate fi restrânsă pentru a se renunța la o obiecție.

2.9.2 Aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (j) din RMC 2.9.2.1 DOP/IGP relevante Articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC se aplică în cazul în care DOP/IGP (fie dintr-un stat membru al UE, fie dintr-o țară terță) au fost înregistrate în conformitate cu procedura prevăzută de Regulamentul nr. 1308/2013 și de Regulamentul nr. 110/2008. Pentru DOP/IGP dintr-o țară terță care se bucură de protecție în Uniunea Europeană prin intermediul acordurilor internaționale încheiate între Uniunea Europeană și țările terțe, a se vedea punctul 2.9.3.2 de mai jos. Informații relevante cu privire la DOP/IGP pentru vinuri pot fi găsite în baza de date „E-Bacchus” a Comisiei, care poate fi accesată prin intermediul internetului la adresa http://ec.europa.eu/agriculture/markets/wine/e-bacchus/index.cfm?language=RO. Indicațiile geografice protejate pentru băuturile spirtoase sunt enumerate în anexa III la Regulamentul nr. 110/2008 [articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 110/2008], astfel cum a fost modificat, care poate fi accesat la adresa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32008R0110#ntc1-L_2008039RO.01004601-E0001. De asemenea, Comisia deține o bază de date, „E-Spirit-Drinks”, accesibilă la adresa http://ec.europa.eu/agriculture/spirits/. Cu toate acestea, baza de date menționată nu este un registru oficial și, prin urmare, informațiile oferite au doar un caracter informativ. Protecția se acordă numai numelui unei DOP/IGP și nu se extinde ipso iure numelor subregiunilor, subdenumirilor, zonelor administrative locale sau localităților din zona vizată de DOP/IGP. În acest sens, trebuie să se facă o distincție între doctrina Tribunalului din Hotărârea din 11 mai 2010, T-237/08, „Cuvée Palomar” și cadrul juridic actual. Acea hotărâre face referire la un sistem de competențe ale statelor membre cu privire la desemnarea indicațiilor geografice pentru vinuri, care a fost instituit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 anterior, dar care nu mai este în vigoare. În conformitate cu articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 607/2009 al Comisiei [a se

http://ec.europa.eu/agriculture/markets/wine/e-bacchus/index.cfm?language=RO

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32008R0110#ntc1-L_2008039RO.01004601-E0001



http://ec.europa.eu/agriculture/spirits/



vedea, de asemenea, articolul 120 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013], numele acelor zone geografice reduse ca dimensiuni sunt considerate acum indicații pur facultative pe etichete. Pe de altă parte, acordurile comerciale semnate de UE cu țări terțe cuprind în mod normal o anexă cu o listă a DOP/IGP înregistrate la nivelul UE care, de asemenea, urmează să beneficieze de protecție în țările terțe în cauză (a se vedea Hotărârea din 11 mai 2010, T-237/08, „Cuvée Palomar”, punctele 104-108 și Decizia din 19 iunie 2013, R 1546/2011-4 – „FONT DE LA FIGUERA”). Cu toate acestea, examinatorii nu trebuie să folosească aceste liste ca sursă de informații cu privire la DOP/IGP din UE, ci trebuie să facă referire la bazele de date corespunzătoare menționate mai sus. În primul rând, listele cuprinzând DOP/IGP din UE care ar urma să beneficieze de protecție în străinătate pot varia de la un acord la altul, în funcție de particularitățile negocierilor. În al doilea rând, anexele la acorduri se modifică și se actualizează de obicei printr-un „schimb de scrisori”. Articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC se aplică numai în ceea ce privește DOP/IGP pentru care s-a depus o cerere de înregistrare înainte de MC și care sunt înregistrate în momentul examinării mărcii comunitare. Datele relevante pentru stabilirea priorității unei mărci și a unei DOP/IGP sunt data cererii de înregistrare a mărcii comunitare (sau așa-numita prioritate în temeiul Convenției de la Paris, în cazul în care este invocată) și, respectiv, data depunerii cererii de acordare a protecției pentru DOP/IGP la Comisie. Prin urmare, nu se vor ridica obiecții în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC atunci când DOP/IGP a fost solicitată ulterior datei de depunere (sau datei de prioritate, dacă este cazul) a cererii de înregistrare a MC. Pentru vinuri, în cazul în care nu există informații relevante cu privire la dată în extrasul din baza de date „E-Bacchus”, aceasta înseamnă că DOP/IGP în cauză exista deja la 1 august 2009, data la care registrul a fost înființat. În cazul oricăror DOP/IGP pentru vinuri adăugate ulterior, extrasul din baza de date „E-Bacchus” include o trimitere la publicarea în Jurnalul Oficial, care oferă informațiile relevante. Pentru băuturile spirtoase, publicarea inițială a anexei III din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 conține toate IGP pentru băuturi spirtoase care existau la 20 februarie 2008, data intrării în vigoare a acestui regulament. În cazul oricăror IGP pentru băuturi spirtoase adăugate ulterior, regulamentul de modificare corespunzător conține informațiile relevante; Fără a aduce atingere celor de mai sus și având în vedere faptul că marea majoritate a cererilor de acordare a DOP/IGP se concretizează, de obicei, într-o înregistrare, se va ridica o obiecție atunci când înregistrarea DOP/IGP a fost solicitată anterior datei depunerii (sau datei de prioritate, dacă este cazul) cererii de înregistrare a MC, dar nu a fost încă înregistrată la momentul examinării cererii de înregistrare a MC. Cu toate acestea, în cazul în care solicitantul înregistrării unei MC susține că DOP/IGP în cauză nu a fost încă înregistrată, procedura va fi suspendată până la aflarea rezultatului procedurii de înregistrare a DOP/IGP. 2.9.2.2 Situații prevăzute de articolul 103 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și

articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 Articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC se aplică (cu condiția să se aplice, de asemenea, și celelalte condiții) în toate situațiile următoarele: 1. MC este constituită exclusiv dintr-o DOP/IGP integrală („utilizare directă”);



2. MC conține o DOP/IGP integrală, pe lângă alte elemente verbale sau figurative („utilizare directă sau indirectă”);

3. MC conține sau este constituită dintr-o imitație sau o evocare a unei DOP/IGP; 4. alte indicații și practici înșelătoare; 5. reputația DOP/IGP. MC este constituită exclusiv dintr-o DOP/IGP integrală („utilizare directă”) Această situație se referă la „utilizarea directă” a unei DOP/IGP drept MC, și anume, marca este constituită exclusiv din numele DOP/IGP. Exemple

DOP/IGP Marca comunitară

MADEIRA

(PDO-PT-A0038)

MADEIRA

(MC colectivă nr. 3 540 911)

MANZANILLA

(PDO-ES-A1482)

MANZANILLA


În cazul în care marca este constituită exclusiv din DOP/IGP, MC intră, de asemenea, sub incidența articolului 7 alineatul (1) litera (c) din RMC, deoarece se consideră că descrie proveniența geografică a produselor în cauză. Aceasta înseamnă că obiecția examinatorului va invoca motive absolute de refuz atât în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (j), cât și al articolului 7 alineatul (1) litera (c) din RMC. Există o excepție, în conformitate cu articolul 66 alineatul (2) din RMC, și anume cazul în care marca comunitară este o marcă colectivă și regulamentul de utilizare a acesteia cuprinde elementele prevăzute la articolul 67 alineatul (2) (pentru situația contrară, când marca a fost propusă pentru înregistrare ca o marcă individuală, a se vedea Decizia din 7 martie 2006, R 1073/2005-1 – „TEQUILA”, punctul 15). Deși restrângerea listei produselor în cauză (pentru a se conforma specificațiilor DOP/IGP) este, de obicei, un mijloc de a determina renunțarea la obiecții în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (j) din RMC (a se vedea punctul 2.9.2.3 de mai jos), o asemenea limitare este irelevantă pentru articolul 7 alineatul (1) litera (c) din RMC. De exemplu, o cerere de înregistrare a mărcii verbale „Bergerac” pentru vinuri va da naștere simultan la obiecții atât în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (j), cât și al articolului 7 alineatul (1) litera (c) din RMC: ea este constituită exclusiv din DOP „Bergerac” și, prin urmare, are caracter descriptiv. În cazul în care lista produselor este restrânsă ulterior la vinurile care respectă specificațiile DOP „Bergerac”, se va renunța la obiecția formulată în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (j) din RMC, dar marca rămâne descriptivă și continuă să fie pasibilă de a genera obiecții în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din RMC, cu excepția cazului în s-a depus o cerere de înregistrare a sa ca marcă colectivă în conformitate cu articolul 67 alineatul (2) din RMC.



MC conține o DOP/IGP integrală, pe lângă alte elemente verbale sau figurative („utilizare directă sau indirectă”); Această situație se referă, de asemenea, la „utilizarea directă” a unei DOP/IGP într-o MC prin reproducerea numelui DOP/IGP alături de alte elemente. Următoarele MC sunt considerate a intra sub incidența articolului 7 alineatul (1) litera (j) din RMC, deoarece conțin întreaga denumire a DOP/IGP.


BEAUJOLAIS

(PDO-FR-A0934)

BEAUX JOURS BEAUJOLAIS

(MC nr. 1 503 259)

CHAMPAGNE

(PDO-FR-A1359)

CHAMPAGNE VEUVE DEVANLAY

(MC nr. 11 593 381)

BEAUJOLAIS

(PDO-FR-A0934)

(MC nr. 1 561 646)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC, este irelevant dacă celelalte elemente verbale sau figurative dau mărcii un caracter distinctiv sau nu. Semnul poate fi acceptabil în ansamblu în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din RMC și poate da în continuare naștere unei obiecții (ca în cazurile de mai sus) în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC. Se poate vorbi despre o „utilizare indirectă” a unei DOP/IGP, de exemplu, atunci când DOP/IGP apare într-o marcă complexă (cum ar fi reprezentarea unei etichete) cu caractere mai mici, în cadrul informațiilor cu privire la proveniența sau tipul produsului sau ca parte din adresa producătorului. În astfel de cazuri, marca va fi pasibilă de a genera obiecții indiferent de poziția sau de dimensiunea DOP/IGP în cadrul mărcii în ansamblul său, cu condiția să fie vizibilă.




OPORTO

(PDO-PT-A1540)

(MC nr. 11 907 334 și nr. 2 281 970)

MC conține sau este constituită dintr-o imitație sau evocare a unei DOP/IGP Nici RMC, nici Regulamentul nr. 1308/2013, nici Regulamentul nr. 110/2008 nu definesc termenii de „imitație” sau „evocare”. Într-o mare măsură, aceste concepte sunt strâns legate între ele. Potrivit Tribunalului, „evocarea” se referă la „o situație în care termenul folosit pentru a desemna un produs încorporează o parte a unei denumiri protejate, în așa fel încât, atunci când consumatorul se confruntă cu denumirea produsului, imaginea declanșată în mintea sa este aceea a produsului a cărui denumire este protejată” (Hotărârea din 4 martie 1999, C-87/97, „Cambozola”, punctul 25 și Hotărârea din 26 februarie 2008,

C-132/05, punctul 44). Potrivit celor de mai sus, poate exista o evocare când MC reproduce o parte a DOP/IGP, cum ar fi (unul dintre) elementele verbale importante din punct de vedere geografic (în sensul că acesta nu este un element generic, precum „cabernet” sau „ron” în DOP/IGP „Cabernet d’Anjou” sau „Ron de Granada”) sau chiar o parte a unui cuvânt, cum ar fi o rădăcină sau un sufix caracteristic (a se vedea exemplele prezentate mai jos). În plus, articolul 103 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 protejează DOP/IGP împotriva utilizării abuzive, a imitării sau a evocării, „chiar dacă originea adevărată a produsului [...] este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă [...] ori este însoțită de expresii, precum «stil», «tip», «metodă», «produs în», «imitație» [...] sau altele asemănătoare”, chiar în cazul în care consumatorii nu sunt induși în eroare. Potrivit avocatului general (avizul din 17 decembrie 1998, C-87/97, „Cambozola”, punctul 33), „termenul «evocare» este obiectiv, astfel că nu este necesar să se demonstreze că titularul mărcii a intenționat să evoce denumirea protejată”. În această privință, și în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (j) din RMC, Oficiul va evalua într-un mod la fel de obiectiv situațiile descrise mai jos, indiferent de intenția reală a solicitantului MC.



În plus, Oficiul consideră că termenii „imitație” și „evocare” sunt, în mod esențial, două expresii ale aceluiași concept. Marca „imită” (prin mimică, reproducerea elementelor etc.), având ca rezultat „evocarea” (reamintirea) produselor desemnate de DOP/IGP. Având în vedere cele menționate mai sus, Oficiul consideră că există o evocare sau o imitație a unei DOP în cazul în care: (a) MC încorporează partea semnificativă din punct de vedere geografic (în sensul

că nu este elementul generic) din DOP/IGP; (b) MC conține un adjectiv/substantiv echivalent care indică aceeași proveniență

geografică; (c) DOP/IGP este tradusă; (d) MC include o expresie cu caracter „de-localizator” în plus față de DOP/IGP sau

evocarea sa. MC încorporează o parte a DOP/IGP Potrivit Tribunalului (Hotărârea din 4 martie 1999, C-87/97, „Cambozola” și Hotărârea din 26 februarie 2008, C-132/05, citată mai sus), MC trebuie să declanșeze în mintea consumatorului imaginea produsului a cărui denumire este protejată. Tribunalul a precizat, de asemenea, că „este posibil [...] ca o denumire protejată să fie evocată în cazul în care nu există un risc de confuzie între produsele în cauză” (Hotărârea din 4 martie 1999, C-87/97, „Cambozola”, punctul 26). Un aspect important este acela că evocarea nu este evaluată similar riscului de confuzie (a se vedea avizul avocatului general din 17 decembrie 1998, C-87/97, „Cambozola”, punctul 37). Trebuie să se facă o legătură cu produsul a cărui denumire este protejată. Prin urmare, posibila existență a unei evocări nu se va analiza în conformitate cu principiile stabilite de CJUE în Hotărârea din 11 noiembrie 1997, C-251/95, „Sabèl”. Așa cum s-a arătat mai sus, evocarea este înțeleasă ca incluzând nu numai cazurile în care MC încorporează (unul dintre) cuvintele semnificative din punct de vedere geografic (în opoziție cu elementele generice) ale DOP/IGP, ci și atunci când MC reproduce alte părți ale DOP/IGP, cum ar fi o rădăcină sau un sufix caracteristic. Deși următoarele exemple se referă la produse alimentare, ele servesc în mod egal pentru a demonstra ce înseamnă „imitație” și „evocare” în cazul vinurilor și al băuturilor spirtoase.

DOP/IGP Marca Explicație

CHIANTI CLASSICO

(IT/PDO/0005/0108)

(MC 9 567 851)

Termenul „chianti” evocă DOP „Chianti Classico”.

(R 1474/2011-2, ‘AZIENDA OLEARIA CHIANTI’, punctele 14-

15)

GORGONZOLA

(IT/PDO/0017/0010)

CAMBOZOLA

„[...] o denumire protejată este, într-adevăr, evocată atunci când termenul folosit pentru a desemna produsul în cauză se termină în aceleași două silabe și conține



același număr de silabe ca acesta, având ca rezultat o similitudine fonetică și vizuală evidentă între cele două nume”.

(C-87/97, punctul 27)

În cazul în care o DOP/IGP conține sau evocă numele unui produs care este considerat a fi generic, protecția nu se extinde și asupra elementului generic. De exemplu, în cazul IGP „Ron de Málaga”, se cunoaște faptul că termenul „ron” („rom” în limba spaniolă) este generic și, prin urmare, nu necesită protecție. În consecință, nu se vor ridica obiecții față de simplul fapt că o marcă comunitară conține un termen generic care este parte a unei DOP/IGP. În cazul în care se poate stabili caracterul generic al unui element dintr-o DOP/IGP prin definiții standard din dicționar, perspectiva publicului din țara de origine a DOP/IGP este factorul hotărâtor. De pildă, în exemplele citate mai sus, faptul că termenul „ron” este generic pentru consumatorii spanioli este suficient pentru a se concluziona că aceasta este generic, indiferent dacă poate fi înțeles sau nu de către alte părți ale publicului din Uniunea Europeană. În schimb, în cazul în care nu se poate găsi o definiție într-un dicționar standard bine-cunoscut, caracterul generic al termenului în cauză trebuie să fie evaluat urmând criteriile stabilite de Tribunal (a se vedea Hotărârea din 26 februarie 2008, C-132/05 și Hotărârea din 12 septembrie 2007, T-291/03, „Grana Biraghi”), cum ar fi legislația relevantă la nivel național și UE, modul în care termenul este perceput de către public și circumstanțele referitoare la comercializarea produsului în cauză. În cele din urmă, în unele cazuri, o marcă comunitară poate constitui o utilizare directă/indirectă sau evocarea mai multor DOP/IGP simultan. Probabil, acest lucru se va întâmpla atunci când MC conține un element (care nu este unul generic) care apare în mai multe DOP/IGP.

DOP/IGP RIOJA (PDO-ES-A0117)

SANTIAGO (IGP din Chile)

Marca comunitară RIOJA SANTIAGO

Explicație

Marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare este constituită din termenii „RIOJA” și „SANTIAGO”, iar fiecare dintre aceștia coincide cu o denumire de origine protejată pentru vinuri, prima („RIOJA”) fiind protejată de Uniunea Europeană, iar a doua („SANTIAGO”) fiind o indicație geografică pentru un vin originar din Chile, protejată în temeiul unui acord bilateral între

Uniunea Europeană și Republica Chile [...] Nu se poate accepta nicio limitare ce vizează un „vin” care provine din teritoriul uneia dintre cele două zone vizate de denumirile de origine, deoarece o astfel de limitare exclude automat vinurile ce provin din zona vizată de cealaltă denumire de origine, ceea ce înseamnă în mod inevitabil că marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare va crea confuzie. În aceeași ordine de idei, o restrângere ipotetică a listei de produse la vinurile din zona geografică vizată de către oricare dintre denumirile de origine, de exemplu „vinuri cu denumirea de origine Rioja și vinuri cu denumirea de origine Santiago” din clasa 33, ar fi vizată de interdicția prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC în măsura în care marca, în mod inevitabil și creând confuzie, ar identifica vinuri cu o proveniență geografică diferită de cea corespunzătoare denumirilor



respective de origine incluse în marcă. Scopul principal al acestui articol este de a preveni o astfel de eventualitate. (R 0053/2010-2, „RIOJA SANTIAGO”)

În cazul în care marca comunitară vizează produsele relevante, trebuie ridicată o obiecție în legătură cu toate DOP/IGP în cauză. Cu toate acestea, examinatorul va indica faptul că obiecția nu poate fi înlăturată, deoarece limitarea produselor la cele care sunt conforme cu oricare dintre sau cu toate DOP/IGP ar declanșa automat o altă obiecție în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (j) din RMC, întrucât o astfel de limitare ar putea identifica, în mod inevitabil și creând confuzie, vinuri cu o proveniență geografică diferită de cea corespunzătoare DOP/IGP în cauză. Adjective/substantive echivalente Utilizarea unui adjectiv/substantiv echivalent pentru a indica aceeași origine constituie o evocare a unei DOP/IGP.




(exemple inventate) Explicație

IBIZA

(PGI-ES-A0110)

IBICENCO Substantiv în DOP → Adjectiv în MC

AÇORES

(PGI-PT-A1447)

AÇORIANO Substantiv în DOP → Adjectiv în MC

BORDEAUX

(PDO-FR-A0821)

BORDELAIS Substantiv în DOP → Adjectiv în MC

DOP/IGP traduse De asemenea, se consideră că există o evocare sau o imitație a DOP/IGP atunci când MC conține sau este constituită dintr-o traducere integrală sau parțială a unei DOP/IGP în oricare dintre limbile UE.

DOP/IGP Marca comunitară Explicație

COGNAC KONJAKKI

(exemplu inventat)

O MC care conține termenul „Konjakki” va fi considerată a evoca „Cognac” în limba finlandeză.

BOURGOGNE

MC 2417269

„Borgoña” este traducerea în limba spaniolă a DOP franceze „Bourgogne”.

Înregistrarea mărcilor care sunt constituite din acești termeni trebuie refuzată mai degrabă în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (c) și (j) din RMC, decât exclusiv în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din RMC. Expresii cu caracter „de-localizator“ În conformitate cu articolul 103 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și articolul 16 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 110/2008, DOP/IGP beneficiază de protecție „chiar dacă originea adevărată a produsului [...] este indicată sau dacă denumirea protejată este [...] însoțită de expresii, precum «stil», «tip», «metodă», «produs în», «imitație» [...] sau altele asemănătoare”. Prin urmare, asocierea DOP/IGP reproduse sau evocate în cadrul MC cu aceste expresii nu se opune aplicării articolului 7 alineatul (1) litera (j) din RMC. Cu alte cuvinte, chiar dacă publicul este astfel informat cu privire la originea reală a produsului, o obiecție va fi ridicată în continuare în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC. În pofida acestui fapt, marca va fi înșelătoare în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (g) din RMC, deoarece există o contradicție între produse (limitate la DOP/IGP specifice) și mesajul transmis de marcă (acela că produsele nu au DOP/IGP



„veritabile”), ceea ce va conduce astfel în mod obligatoriu la o obiecție în temeiul acestui articol.

DOP/IGP Marca comunitară (exemple inventate)

Explicație

RIOJA

(PDO-ES-A0117)

RIOJA STYLE RED WINE

O marcă ce conține o expresie precum „Rioja Style Red Wine” va fi considerată a evoca DOP „Rioja”, chiar dacă transmite ideea că produsul în cauză nu este un vin cu DOP Rioja „veritabil”.

Amplasarea sediului social al solicitantului este irelevantă pentru aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (j) din RMC. Articolul 103 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede că denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate pot fi utilizate de orice operator care comercializează un produs care este în conformitate cu caietul de sarcini corespunzător. Prin urmare, cu condiția ca produsele să fie în conformitate cu specificațiile DOP/IGP în cauză (care sunt garantate prin restrângerea listei de produse în mod corespunzător), amplasarea sediului social al solicitantului, astfel cum se indică în cererea de înregistrare a MC, este irelevantă. De exemplu, o societate cu sediul social în Polonia poate deține o podgorie în Spania care produce vinuri ce respectă caietul de sarcini al produsului vizat de DOP „Ribera del Duero”. Alte indicații și practici înșelătoare Articolul 103 alineatul (2) literele (c) și (d) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și articolul 16 literele (c) și (d) din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 prevăd protejarea DOP/IGP împotriva unui număr de indicații false sau înșelătoare cu privire la originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului. Cu toate că depinde foarte mult de particularitățile fiecărui caz, fiind necesară, prin urmare, o evaluare individuală, o MC poate fi considerată a fi înșelătoare atunci când, de exemplu, conține elemente figurative care sunt asociate în mod normal zonei geografice în cauză (precum monumente istorice binecunoscute). Cele de mai sus trebuie interpretate în mod restrictiv: se referă exclusiv la mărcile comunitare ce descriu o imagine binecunoscută și singulară, care, în general, este considerată a fi un simbol al locului de proveniență al produselor vizate de DOP/IGP.



PORTO

(PDO-PT-A1540)

MC reprezentând podul „Dom Luís I”

din orașul Porto

Imaginea podului Dom Luís I și a malurilor râului reprezintă o emblemă binecunoscută a orașului Porto. Utilizarea acestei imagini pentru alte vinuri decât cele vizate de DOP „Porto” ar intra sub incidența articolului 103 alineatul (2) literele (c) și (d) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Având în vedere dificultatea inerentă de a identifica elemente figurative evocatoare, în special în cazurile mai puțin evidente, în astfel de cazuri, Oficiul se bazează în principal pe obiecțiile formulate de terți.



Reputația DOP/IGP În conformitate cu articolul 103 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu articolul 16 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 110/2008, denumirile înregistrate beneficiază de protecție împotriva unei utilizări care exploatează reputația acestora. Această protecție se extinde chiar la produse diferite (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 12 iunie 2007, cauzele conexate T-53/04 – T-56/04, T-58/04 și T-59/04, „Budweiser”, punctul 176). Cu toate acestea, întinderea unei astfel de protecții trebuie să fie în conformitate cu mandatul menționat la articolul 102 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, care limitează refuzarea mărcilor la produsele enumerate în anexa VII, partea II. Prin urmare, în contextul examinării motivelor absolute de refuz, Oficiul consideră că protecția DOP/IGP se limitează la produsele identice sau comparabile. Cu toate acestea, întinderea extinsă a protecției acordate unei DOP/IGP cu reputație poate fi invocată în contextul articolului 8 alineatul (4) din RMC [a se vedea Ghidul, Partea C, Opoziția, secțiunea 4, Drepturile prevăzute la articolul 8 alineatul (4) din RMC]. 2.9.2.3 Produse relevante Produse comparabile Obiecțiile formulate în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (j) din RMC pot fi ridicate numai cu privire la produsele vizate în mod specific de cererea de înregistrare a MC, și anume cele care sunt identice sau „comparabile” cu produsele vizate de DOP/IGP. Termenii diferiți utilizați de articolul 102 alineatul (1) și articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 („produs care se înscrie în una dintre categoriile enumerate în partea II din anexa VII” și, respectiv, „produse comparabile”) sunt interpretați de Oficiu ca sinonime care se referă la același concept. Pentru a facilita consultarea, categoriile enumerate în partea II din anexa VII pot fi grupate astfel: (i) vin; (ii) vin spumant; (iii) must de struguri; (iv) oțet de vin. Noțiunea de produse comparabile trebuie înțeleasă în mod restrictiv și este independentă de analiza similitudinii între produse în dreptul mărcilor. Prin urmare, criteriile prevăzute de Hotărârea din 29 septembrie 1998, C-39/97, „Canon”, nu trebuie neapărat respectate, deși unele dintre acestea pot fi utile. De exemplu, având în vedere că o DOP/IGP servește la indicarea provenienței geografice și a calităților specifice ale unui produs, criterii precum natura produsului sau compoziția acestuia sunt mai relevante decât, de exemplu, calitatea produselor de a fi sau a nu fi complementare.



În special, CJUE (în Hotărârea din 14 iulie 2011, cauzele conexate C-4/10 și C-27/10, „BNI Cognac”, punctul 54) a enumerat următoarele criterii pentru a stabili dacă produsele sunt comparabile:

dacă acestea au sau nu caracteristici obiective comune (cum ar fi metoda de elaborare, aspectul fizic al produsului sau utilizarea de materii prime similare);

dacă acestea sunt sau nu consumate, din punctul de vedere al publicului relevant, la ocazii în mare parte identice;

dacă acestea sunt sau nu distribuite prin aceleași canale și dacă fac obiectul unor norme de comercializare similare.

Deși prezentul Ghid nu poate cuprinde toate scenariile posibile, în continuare sunt prezentate câteva exemple de produse comparabile.

Produsele vizate de DOP/IGP Produse comparabile

Vin Toate tipurile de vinuri (inclusiv vinuri spumante); must de struguri; oțet de vin; băuturi pe bază de vin (de exemplu, „sangría”)

Băuturi spirtoase Toate tipurile de băuturi spirtoase; băuturi pe bază de alcool

Restrângerea listei de produse În conformitate cu articolul 103 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, o denumire de origine protejată și o indicație geografică protejată pot fi utilizate de orice operator care comercializează un vin produs în conformitate cu caietul de sarcini corespunzător. Se poate renunța la obiecțiile ridicate în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (j) din RMC în cazul în care lista produselor relevante este restrânsă pentru a respecta specificațiile DOP/IGP în cauză. Restrângerea listei produselor poate fi o sarcină complexă, care poate depinde în mare măsură de o analiză de la caz la caz.

Lista produselor de același tip, cum ar fi cele vizate de DOP/IGP, trebuie restrânsă pentru a respecta specificațiile DOP/IGP. Formularea corectă este „[denumirea produsului] în conformitate cu specificațiile [DOP/IGP «X»]”. Nu trebuie propusă sau permisă nicio altă formulare. Restrângeri precum „[denumirea produsului] cu [DOP/IGP «X»] sau „[denumirea produsului] originar din [denumirea locului]” nu sunt acceptabile.

DOP/IGP în marca comunitară Lista acceptabilă de produse

Slovácká

(PDO-CZ-A0890)

Vin care respectă specificațiile DOP „Slovácká”

Categoria de produse care le include pe cele vizate de DOP/IGP trebuie să fie restrânsă la desemnarea „vinurilor” care respectă specificațiile DOP/IGP. Pentru



băuturile spirtoase, restrângerea trebuie să desemneze categoria exactă a produsului (de exemplu, „whisky”, „rom”, „rachiu de fructe”, în conformitate cu anexa III la Regulamentul (CE) nr. 110/2008) care respectă specificațiile DOP/IGP.

DOP/IGP în marca comunitară

Specificații inițiale (neacceptabile)

Lista acceptabilă de produse

Explicație

TOKAJI

(PDO-HU-A1254)

Vinuri Vin care respectă specificațiile DOP „Tokaji”

MC poate fi acceptată doar pentru vinul vizat de DOP

Produsele comparabile sunt restrânse la acele produse, în cadrul categoriei de produse comparabile, care sunt vizate de DOP/IGP.

DOP/IGP în marca comunitară

Specificații inițiale (neacceptabile)


Explicație

MOSLAVINA

(PDO-HR-A1653)

Băuturi alcoolice (cu excepția berii)

Vin care respectă specificațiile DOP „Moslavina”; băuturi alcoolice, altele decât vinurile

MC poate fi acceptată doar pentru vinul vizat de DOP și pentru alte băuturi alcoolice decât vinurile.

Pot exista cazuri în care obiecția nu poate fi înlăturată printr-o restrângere, de exemplu, atunci când produsele a căror înregistrare se solicită, deși „comparabile”, nu includ produsul care face obiectul DOP/IGP (de exemplu, când IGP se referă la „whisky”, iar produsul a cărui înregistrare se solicită este „rom”).

2.9.3 DOP/IGP care nu beneficiază de protecție în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1308/2013 și al Regulamentului nr. 110/2008

2.9.3.1 DOP/IGP care beneficiază de protecție la nivel național într-un stat membru

al UE Astfel cum a stabilit Curtea de Justiție (Hotărârea din 8 septembrie 2009, C-478/07, „Bud”), sistemul UE de protecție a DOP/IGP pentru produse agricole și alimentare prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 510/2006 [în vigoare la acel moment] are un „caracter exhaustiv”. Oficiul adoptă o abordare similară în cazul DOP/IGP pentru vinuri și băuturi spirtoase, din următoarele motive. Protecția acordată în trecut la nivel național indicațiilor geografice pentru vinuri și băuturi spirtoase care acum sunt eligibile pentru acordarea unei DOP/IGP în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, respectiv al Regulamentului (CE) nr. 110/2008, a încetat odată cu înregistrarea acestor indicații geografice la nivelul UE [a se vedea articolul 107 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, articolul 15 alineatul (2) și articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 110/2008]. Indicațiile geografice pentru vinuri care acum sunt eligibile pentru acordarea unei DOP/IGP în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 și care, în trecut, s-au bucurat de protecție în temeiul legislației naționale nu intră în sfera de aplicare a articolului 7



alineatul (1) litera (j) din RMC. În consecință, acestea nu constituie, ca atare și doar din acest motiv, un motiv de refuz în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC, cu excepția cazului în care au fost înregistrate, de asemenea, la nivelul UE. Prin urmare, în cazul în care, de exemplu, un terț susține că o MC conține sau este constituită dintr-o indicație geografică pentru vinuri care a fost înregistrată în trecut la nivel național într-un stat membru al UE, examinatorul va verifica dacă o astfel de indicație geografică este înregistrată, de asemenea, la nivelul UE ca DOP/IGP. Dacă rezultatul verificării este negativ, observațiile terței părți vor fi considerate a nu ridica îndoieli serioase cu privire la articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC. 2.9.3.2. DOP/IGP din țări terțe Următoarele situații fac referire la DOP/IGP din țări terțe care nu sunt înregistrate în același timp și la nivelul UE. Indicația geografică este protejată numai în țara de origine în temeiul legislației naționale Articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC nu se aplică, având în vedere că indicația geografică dintr-o țară terță nu este recunoscută și nici nu beneficiază de protecție expressis verbis în temeiul legislației UE. În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că dispozițiile Acordului TRIPS nu sunt de natură să creeze drepturi pe care persoanele fizice le-ar putea invoca direct în fața instanțelor în temeiul dreptului UE (Hotărârea din 14 decembrie 2000, cauzele conexate C-300/98 și C-392/98, punctul 44). Cu toate acestea, atunci când MC conține sau este constituită dintr-o astfel de indicație geografică protejată, trebuie, de asemenea, să se evalueze posibilitatea ca MC să fie considerată descriptivă și/sau înșelătoare în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (c) și (g) din RMC, în conformitate cu normele generale prevăzute în acest Ghid. De exemplu, în cazul în care un terț observă că o MC este constituită din termenul „Murakami” (exemplu inventat), care este o IGP pentru băuturi spirtoase în conformitate cu legislația națională a țării X, articolul 7 alineatul (1) litera (j) din RMC nu se va aplica din motivele expuse mai sus, dar trebuie să se examineze posibilitatea ca MC să fie percepută ca un semn descriptiv și/sau înșelător de către consumatorii relevanți din UE. Indicația geografică este protejată în temeiul unui acord la care Uniunea Europeană este parte contractantă UE a semnat o serie de acorduri comerciale cu țări terțe care oferă protecție indicațiilor geografice. Aceste instrumente includ, în general, o listă a indicațiilor geografice, precum și dispoziții privind conflictele acestora cu mărcile. Cu toate acestea, conținutul și gradul de precizie pot varia la un acord la altul. Indicațiile geografice din țări terțe beneficiază de protecție la nivelul UE după intrarea în vigoare a acordului relevant. În această privință, potrivit jurisprudenței constante, o dispoziție a unui acord încheiat de UE cu țările terțe trebuie să fie considerată a fi direct aplicabilă atunci când, având în vedere modul de redactare, scopul și natura acordului, se poate concluziona că dispoziția respectivă conține o obligație clară, precisă și necondiționată care nu se supune, în ceea ce privește punerea în aplicare sau efectele sale, adoptării unor



măsuri ulterioare (Hotărârea din 14 decembrie 2000, cauzele conexate C-300/98 și C-392/98, punctul 42). Întinderea protecției oferite acestor IGP de către țări terțe este definită prin dispozițiile de fond ale acordului în cauză. În timp ce acordurile mai vechi cuprindeau, în mod tipic, doar dispoziții generale, acordurile de „ultimă generație” privind liberul schimb fac referire la relația dintre mărci și IGP în termeni similari cu cei ai articolelor 102 și 103 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 (a se vedea, de exemplu, articolele 210 și 211 din „Acordul comercial între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte”, JO L 354, 21.12.2012). Având în vedere acest aspect, mărcile comunitare care conțin sau sunt constituite dintr-o DOP/IGP a unei țări terțe care beneficiază de protecție în temeiul unui acord la care UE este parte contractantă [și care nu este înregistrată și în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013] sunt examinate, de la caz la caz, în conformitate cu dispozițiile de fond specifice ale acordului în cauză cu privire la refuzarea mărcilor aflate în conflict, ținând cont de jurisprudența citată mai sus. Simplul fapt că o DOP/IGP dintr-o țară terță beneficiază de protecție în temeiul acestor instrumente nu înseamnă automat că o marcă comunitară care conține sau este constituită dintr-o DOP/IGP trebuie să fie refuzată: acest lucru va depinde de conținutul și de sfera de aplicare a dispozițiilor relevante ale acordului. Indicația geografică beneficiază de protecție în temeiul unui acord internațional semnat numai de către statele membre. Protecția acordată indicațiilor geografice în temeiul acordurilor dintre două state membre este exclusă în conformitate cu regulamentul UE actual privind DOP/IGP (a se vedea doctrina din Hotărârea din 8 septembrie 2009, C-478/07, „Bud”, aplicată de Oficiu, prin analogie, pentru DOP/IGP pentru vinuri și băuturi spirtoase). Astfel de acorduri sunt redundante și nu au niciun efect juridic. În ceea ce privește acordurile internaționale semnate exclusiv de către statele membre cu țări terțe (în special, Aranjamentul de la Lisabona privind protecția și înregistrarea internațională a denumirilor de origine), precum și în scopul exclusiv al examinării motivelor absolute de refuz, UE nu este o parte contractantă a acestor acorduri, iar acestea nu impun obligații asupra UE (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 14 octombrie 1980, 812/79, punctul 9).

2.10 Articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC

2.10.1 Introducere Articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC se aplică mărcilor comunitare care sunt în conflict cu denumirile de origine/indicațiile geografice protejate (DOP/IGP) pentru produsele agricole și alimentare înregistrate la nivelul UE. Mai precis, acesta prevede refuzul de a înregistra mărci comunitare care conțin sau sunt constituite din DOP/IGP pentru produse agricole și alimentare care au fost



înregistrate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1151/20125, cu condiția ca situația să corespundă celei prevăzute în acest regulament. În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, DOP/IGP vizează produse pentru care există o legătură intrinsecă între produs sau caracteristicile produsului alimentar și proveniența sa geografică. Mai precis: O „denumire de origine” este o denumire care identifică un produs: 1. originar dintr-un anumit loc, regiune sau, în cazuri excepționale, țară; 2. a cărui calitate sau ale cărui caracteristici sunt în mod esențial sau exclusiv

datorate unui anumit mediu geografic cu factori naturali și umani inerenți; și 3. ale cărui etape de producție au loc exclusiv în aria geografică delimitată. O „indicație geografică” este o denumire care identifică un produs: 1. originar dintr-un anumit loc, regiune sau țară; 2. a cărui calitate, reputație sau alte caracteristici specifice pot fi atribuite, în

principal, provenienței sale geografice; și 3. în legătură cu care cel puțin una dintre etapele de producție se desfășoară în aria

geografică delimitată. DOP este termenul folosit pentru a descrie produsele alimentare care sunt produse, prelucrate și preparate într-o anumită zonă geografică, pe baza unui know-how recunoscut. O IGP indică o legătură cu zona în cel puțin una dintre etapele de producție, prelucrare sau preparare. Prin urmare, DOP au o legătură mai puternică cu zona. Totuși, această distincție nu afectează întinderea protecției, care este aceeași pentru DOP și IGP. Cu alte cuvinte, articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC se aplică în mod nediscriminatoriu denumirilor reglementate de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, indiferent dacă acestea sunt înregistrate ca DOP sau ca IGP. Protecția acordată DOP/IGP are scopul de a asigura o utilizare corectă a acestora și de a preveni practicile de natură să inducă în eroare consumatorii [a se vedea considerentul 29 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012]. În acest sens, trebuie subliniat, de asemenea, că noțiunile de DOP și IGP diferă de o „indicație de proveniență geografică simplă”. În cazul din urmă, nu există o legătură directă între o calitate specifică, o reputație sau alte caracteristici ale produsului și proveniența sa geografică specifică, având ca rezultat neincluderea în sfera de aplicare a articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 (Hotărârea din 7 noiembrie 2000, C-312/98, „Haus Cramer”, punctele 43 și 44). De exemplu, „Queso Manchego” este o DOP pentru brânză, deoarece desemnează un produs cu caracteristici specifice care respectă definiția unei DOP. Cu toate acestea, „Queso de Alicante” (o „indicație geografică simplă”) nu poate fi eligibilă pentru acordarea unei DOP/IGP, deoarece nu se bucură de astfel de caracteristici și cerințe.

5 Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012

privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare. Acesta a înlocuit și a abrogat Regulamentul (CE) nr. 510/2006.



În conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012,

[...] în cazul în care o denumire de origine sau o indicație geografică este înregistrată în temeiul prezentului regulament, înregistrarea unei mărci a cărei utilizare ar contraveni articolului 13 alineatul (1) și care se referă la același tip de produs trebuie refuzată dacă cererea de înregistrare a mărcii este prezentată după data depunerii la Comisie a cererii de înregistrare în ceea ce privește denumirea de origine sau indicația geografică.

Articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 prevede situațiile care încalcă drepturile ce decurg dintr-o DOP/IGP: (i) utilizări comerciale directe sau indirecte ale DOP/IGP; (ii) utilizări abuzive, imitări sau evocări; (iii) alte practici înșelătoare. Sunt necesare trei condiții cumulative pentru ca articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC să se aplice:

DOP/IGP în cauză trebuie să fie înregistrată la nivelul UE, în conformitate cu procedura prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 (a se vedea punctul 2.10.2.1 de mai jos);

Utilizarea mărcii comunitare care conține sau este constituită dintr-o DOP/IGP pentru produse agricole sau alimentare trebuie să reflecte una dintre situațiile prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 (a se vedea punctul 2.10.2.2 de mai jos);

Cererea de înregistrare a mărcii comunitare trebuie să includă produsele care sunt identice sau „comparabile” cu produsele vizate de DOP/IGP (a se vedea punctul 2.10.2.3 de mai jos).

Pentru aceste trei condiții, se face referire la: (i) DOP/IGP care ar putea da naștere unei obiecții în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC; (ii) circumstanțele în care o marcă comunitară conține sau este constituită dintr-o DOP/IGP în așa fel încât aceasta să intre sub incidența articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012; (iii) produsele vizate de cererea de înregistrare a MC afectate de protecția acordată DOP/IGP. În cele din urmă, mai jos, se face referire și la modul în care lista produselor poate fi restrânsă pentru a se renunța la o obiecție.

2.10.2 Aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (k) din RMC 2.10.2.1 DOP/IGP relevante Articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC se aplică în cazul în care DOP/IGP (fie dintr-un stat membru al UE, fie dintr-o țară terță) au fost înregistrate în conformitate cu procedura prevăzută de Regulamentul nr. 1151/2012. Pentru DOP/IGP dintr-o țară terță care se bucură de protecție în Uniunea Europeană în temeiul acordurilor internaționale încheiate între Uniunea Europeană și țările terțe, a se vedea punctul 2.10.3.2 de mai jos. Informații relevante cu privire la DOP/IGP înregistrate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 pot fi consultate în baza de date „DOOR” a Comisiei, care poate fi



accesată prin internet la adresa http://ec.europa.eu/agriculture/quality/door/list.html?locale=ro. Protecția se acordă numai denumirii unei DOP/IGP astfel cum a fost înregistrată [a se vedea articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1151/2012] și nu se extinde ipso iure asupra denumirilor subregiunilor, a subdenumirilor, a zonelor administrative locale sau localităților din zona vizată de DOP/IGP. În acest sens, trebuie să se facă o distincție între doctrina Tribunalului din Hotărârea din 11 mai 2010, T-237/08, „Cuvée Palomar” și cadrul juridic actual. Această hotărâre face referire la un sistem de competențe ale statelor membre cu privire la desemnarea indicațiilor geografice pentru vinuri, care a fost instituit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 anterior, dar care nu mai este în vigoare. Pe de altă parte, acordurile comerciale semnate de UE cu țări terțe cuprind în mod normal o anexă cu o listă a DOP/IGP înregistrate la nivelul UE care, de asemenea, urmează să beneficieze de protecție în țările terțe în cauză (a se vedea Hotărârea din 11 mai 2010, T-237/08, „Cuvée Palomar”, punctele 104-108 și Decizia din 19 iunie 2013, R 1546/2011-4 – „FONT DE LA FIGUERA”). Cu toate acestea, examinatorii nu trebuie să folosească aceste liste ca sursă de informații cu privire la DOP/IGP din UE, ci trebuie să facă referire la baza de date menționată mai sus. În primul rând, listele de DOP/IGP din UE care ar urma să beneficieze de protecție în străinătate pot varia de la un acord la altul, în funcție de particularitățile negocierilor. În al doilea rând, anexele la acorduri se modifică și se actualizează de obicei printr-un „schimb de scrisori”. Articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC se aplică numai în ceea ce privește DOP/IGP pentru care s-a depus o cerere de înregistrare înainte de MC și care sunt înregistrate la momentul examinării mărcii comunitare. Datele relevante pentru stabilirea priorității unei mărci și a unei DOP/IGP sunt data cererii de înregistrare a mărcii comunitare (sau așa-numita dată de prioritate în temeiul Convenției de la Paris, în cazul în care este invocată) și, respectiv, data depunerii cererii de acordare a protecției pentru DOP/IGP la Comisie. Prin urmare, nu se vor ridica obiecții în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (k) din RMC atunci când DOP/IGP a fost solicitată ulterior datei de depunere a cererii (sau datei prioritare, dacă este cazul) de înregistrare a MC. Pentru mai multe detalii cu privire la data depunerii cererii de înregistrare a DOP/IGP, se poate consulta baza de date „DOOR”. Fără a aduce atingere celor de mai sus, și având în vedere faptul că marea majoritate a cererilor de acordare a DOP/IGP se concretizează, de obicei, într-o înregistrare, se va ridica o obiecție atunci când DOP/IGP a fost solicitată anterior datei depunerii (sau datei de prioritate, dacă este cazul) cererii de înregistrare a MC, dar nu a fost încă înregistrată la momentul examinării cererii de înregistrare a MC. Cu toate acestea, în cazul în care solicitantul înregistrării unei MC susține că DOP/IGP în cauză nu a fost încă înregistrată, procedura va fi suspendată până la aflarea rezultatului procedurii de înregistrare a DOP/IGP. 2.10.2.2 Situații prevăzute de articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE)

nr. 1151/2012 Articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC se aplică (cu condiția să se aplice și celelalte condiții) în toate situațiile următoare:

http://ec.europa.eu/agriculture/quality/door/list.html?locale=ro



1. MC este constituită exclusiv dintr-o DOP/IGP integrală („utilizare directă”); 2. MC conține o DOP/IGP integrală pe lângă alte elemente verbale sau figurative

(„utilizare directă sau indirectă”); 3. MC conține sau este constituită dintr-o imitație sau o evocare a unei DOP/IGP; 4. alte indicații și practici înșelătoare; 5. reputația DOP/IGP MC este constituită exclusiv dintr-o DOP/IGP integrală („utilizare directă”) Această situație se referă la „utilizarea directă” a unei DOP/IGP drept MC, și anume, marca este constituită exclusiv din numele DOP/IGP. Exemple


DRESDNER CHRISTSTOLLEN

(DE/PGI/005/0704)


(MC colectivă nr. 262 949)

PROSCIUTTO DI PARMA

(IT/PDO/0117/0067)

PROSCIUTTO DI PARMA


În cazul în care marca este constituită exclusiv din DOP/IGP, MC intră, de asemenea, sub incidența articolului 7 alineatul (1) litera (c) din RMC, deoarece se consideră că descrie proveniența geografică a produselor în cauză. Aceasta înseamnă că obiecția examinatorului va invoca motive absolute de refuz atât în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (k), cât și al articolului 7 alineatul (1) litera (c) din RMC. Există o excepție, în conformitate cu articolul 66 alineatul (2) din RMC, și anume cazul în care marca comunitară este o marcă colectivă, iar regulamentul de utilizare a acesteia cuprinde elementele prevăzute la articolul 67 alineatul (2) (pentru situația contrară, cazul în care marca a fost solicitată ca o marcă individuală, a se vedea Decizia din 7 martie 2006, R 1073/2005-1 – „TEQUILA”, punctul 15). Deși restrângerea listei produselor în cauză (pentru a se conforma specificațiilor DOP/IGP) este, de obicei, un mijloc de a determina renunțarea la obiecțiile formulate în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (k) din RMC (a se vedea punctul 2.10.2.3 de mai jos), o asemenea restricție este irelevantă din punctul de vedere al articolului 7 alineatul (1) litera (c) din RMC. De exemplu, o MC constituită din expresia „PROSCIUTTO DI PARMA” pentru carne va conduce la ridicarea unor obiecții atât în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (k), cât și al articolului 7 alineatul (1) litera (c) din RMC: ea este constituită exclusiv din DOP „PROSCIUTTO DI PARMA”, care se bucură de protecție pentru produse din carne, și anume un anumit tip de șuncă, și, prin urmare, are caracter descriptiv. În cazul în care produsele sunt restrânse ulterior la șunca ce respectă specificațiile impuse de DOP „Prosciutto di Parma”, se va renunța la obiecția formulată în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (k) din RMC, dar marca rămâne descriptivă și este în continuare pasibilă de a genera obiecții în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din RMC, cu excepția cazului în care s-a solicitat înregistrarea sa ca marcă colectivă, în conformitate cu articolul 67 alineatul (2) din RMC.



MC conține o DOP/IGP integrală, pe lângă alte elemente verbale sau figurative („utilizare directă sau indirectă”) Această situație se referă, de asemenea, la „utilizarea directă” a unei DOP/IGP într-o MC prin reproducerea numelui DOP/IGP alături de alte elemente. Se consideră că următoarele MC intră sub incidența articolului 7 alineatul (1) litera (k) din RMC, deoarece conțin întreaga denumire a DOP/IGP.


PROSCIUTTO DI PARMA

(IT/PDO/0117/0067)

CONSORZIO DEL PROSCIUTTO DI PARMA

(MC nr. 6 380 141)


(DE/PGI/005/0704)

(MC nr. 5 966 668)

PARMIGIANO REGGIANO

(IT/PDO/0117/0016)

(MC nr. 6 380 141)

WELSH BEEF

(UK/PGI/0005/0057)

(MC nr. 10 513 729)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC, este irelevant dacă celelalte elemente verbale sau figurative pot da mărcii un caracter distinctiv sau nu. Semnul poate fi acceptabil în ansamblu în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din RMC și poate da în continuare naștere unei obiecții (ca în cazurile de mai sus) în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC.



Se poate vorbi despre o „utilizare indirectă” a unei DOP/IGP, de exemplu, atunci când DOP/IGP apare într-o marcă complexă (cum ar fi reprezentarea unei etichete) cu caractere mai mici, în cadrul informațiilor cu privire la proveniența sau la tipul produsului sau ca parte din adresa producătorului. În astfel de cazuri, marca va putea da naștere unei obiecții indiferent de poziția sau de dimensiunea DOP/IGP în cadrul mărcii în ansamblul său, cu condiția să fie vizibilă.


WELSH LAMB

(UK/PGI/0005/0081)

(MC nr. 11 927 472)

QUESO MANCHEGO

(ES/PDO/0117/0087)

(MC nr. 5 582 267)

MC conține sau este constituită dintr-o imitație sau evocare a unei DOP/IGP Nici RMC, nici Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 nu definesc termenii „imitație” sau „evocare”. Într-o mare măsură, aceste concepte sunt strâns legate între ele. Potrivit Tribunalului, „evocarea” se referă la „o situație în care termenul folosit pentru a desemna un produs încorporează o parte a unei denumiri protejate, în așa fel încât, atunci când consumatorul se confruntă cu denumirea produsului, imaginea declanșată în mintea sa este aceea a produsului a cărui denumire este protejată” (Hotărârea din 4 martie 1999, C-87/97, „Cambozola”, punctul 25 și Hotărârea din 26 februarie 2008, C-132/05, punctul 44). Potrivit celor de mai sus, poate exista o evocare când MC reproduce o parte a DOP/IGP, cum ar fi (unul dintre) elementele sale verbale importante din punct de vedere geografic (în sensul că nu reprezintă un element generic), sau chiar o parte a unui cuvânt, cum ar fi o rădăcină sau un sufix caracteristic (a se vedea exemplele prezentate mai jos). În plus, articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 protejează DOP/IGP împotriva utilizării abuzive, a imitării sau a evocării, „chiar dacă originea adevărată a produsului sau serviciului [...] este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă [...] ori este însoțită de expresii, precum «stil», «tip», «metodă», «produs în», «imitație» [...] sau altele asemănătoare” (sublinierea noastră), chiar în cazul în care consumatorii nu sunt induși în eroare.



Potrivit avocatului general (avizul din 17 decembrie 1998, C-87/97, „Cambozola”, punctul 33), „termenul «evocare» este obiectiv, astfel că nu este necesar să se demonstreze că titularul mărcii a intenționat să evoce denumirea protejată”. În această privință și în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (k) din RMC, Oficiul va evalua într-un mod la fel de obiectiv situațiile descrise mai jos, indiferent de intenția reală a solicitantului MC. În plus, Oficiul consideră că termenii „imitație” și „evocare” sunt, în mod esențial, două expresii ale aceluiași concept. Marca „imită” (prin mimică, reproducerea elementelor etc.), având ca rezultat „evocarea” (reamintirea) produselor desemnate de DOP/IGP. Având în vedere cele menționate mai sus, se consideră că există o evocare sau o imitație a unei DOP/IGP în cazul în care: (a) MC încorporează partea semnificativă din punct de vedere geografic (în sensul

că nu este elementul generic) din DOP/IGP; (b) MC conține un adjectiv/substantiv echivalent care indică aceeași proveniență

geografică; (c) DOP/IGP este tradusă; (d) MC include o expresie cu caracter „de-localizator” în plus față de DOP/IGP sau

evocarea sa. MC încorporează o parte a DOP/IGP Potrivit Tribunalului (Hotărârea din 4 martie 1999, C-87/97, „Cambozola” și Hotărârea din 26 februarie 2008, C-132/05, citată mai sus), MC trebuie să declanșeze în mintea consumatorului imaginea produsului a cărui denumire este protejată. Tribunalul a precizat, de asemenea, că „este posibil [...] ca o denumire protejată să fie evocată în cazul în care nu există un risc de confuzie între produsele în cauză” (Hotărârea din 4 martie 1999, C-87/97, „Cambozola”, punctul 26). Un aspect important este acela că evocarea nu este evaluată în același mod ca riscul de confuzie (a se vedea avizul avocatului general din 17 decembrie 1998, C-87/97, „Cambozola”, punctul 37). Trebuie să se facă o legătură cu produsul a cărui denumire este protejată. Prin urmare, posibila existență a unei evocări nu se va analiza în conformitate cu principiile stabilite de CJUE în Hotărârea din 11 noiembrie 1997, C-251/95, „Sabèl”. Așa cum s-a arătat mai sus, evocarea este înțeleasă ca incluzând nu numai cazurile în care MC încorporează (unul dintre) cuvintele semnificative din punct de vedere geografic (în opoziție cu elementele generice) ale DOP/IGP, ci și atunci când MC reproduce alte părți ale DOP/IGP, cum ar fi o rădăcină sau un sufix caracteristic.



DOP/IGP Marca Explicație

CHIANTI CLASSICO

(IT/PDO/0005/0108)

(MC nr. 9 567 851)

Termenul „chianti” evocă DOP „Chianti Classico”.

(R 1474/2011-2, „AZIENDA OLEARIA

CHIANTI”, punctele 14-15)

GORGONZOLA

(IT/PDO/0017/0010)

CAMBOZOLA

„[...] o denumire protejată este, într-adevăr, evocată atunci când termenul folosit pentru a desemna produsul în cauză se termină în aceleași două silabe și conține același număr de silabe ca acesta, având ca rezultat o similitudine fonetică și vizuală evidentă între cele două nume”.

(C-87/97, punctul 27)

NÜRNBERGER BRATWÜRSTE/NÜRNBERGER

ROSTBRATWÜRSTE

(DE/PGI/0005/0184)

NUERNBERGA

(MC nr. 9 691 577)

„Ca urmare a echivalenței fonetice, termenul NUERNBERGA este înțeles în sensul indicației geografice Nürnberger”

(R 1331/2011-4, „NUERNBERGA”,

punctul 12)

În cazul în care o DOP/IGP conține sau evocă numele unui produs care este considerat generic, protecția nu se extinde și asupra elementului generic [a se vedea articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, in fine și Hotărârea din 12 septembrie 2007, T-291/03, „Grana Biraghi”, punctele 58 și 60). De exemplu, în cazul indicațiilor geografice protejate „Maçã de Alcobaça” și „Jambon d'Ardenne”, este un fapt bine cunoscut că termenii „maçã” („măr” în limba portugheză) și „jambon” („șuncă” în limba franceză) sunt generici și, prin urmare, nu necesită protecție. În consecință, nu se vor ridica obiecții față de simplul fapt că o marcă comunitară conține acești termeni generici care fac parte dintr-o DOP/IGP. În special, trebuie menționat, de asemenea, faptul că termenii „camembert” și „brie” sunt generici (a se vedea Hotărârea din 26 februarie 2008, C-132/05, punctul 36). Alte exemple sunt „cheddar” sau „gouda” [a se vedea Regulamentul (CE) nr. 1107/96, notele de subsol la DOP „West Country farmhouse Cheddar” și „Noord-Hollandse Gouda”). Prin urmare, nicio obiecție nu a fost ridicată în următorul caz:


(niciuna, deoarece „camembert” nu este o indicație geografică, ci un termen generic)

(MC nr. 7 389 158)



În cazul în care se poate stabili caracterul generic al unui element dintr-o DOP/IGP prin definiții standard din dicționar, perspectiva publicului din țara de origine a DOP/IGP este factorul hotărâtor. De exemplu, în exemplele citate mai sus, este suficient ca termenii „maçã” și „jambon” să fie generici pentru consumatorii portughezi, respectiv, francezi, pentru a se concluziona că sunt generici, indiferent dacă acești termeni pot fi înțeleși sau nu de alte părți ale publicului din Uniunea Europeană. În schimb, în cazul în care nu se poate găsi o definiție într-un dicționar standard binecunoscut, caracterul generic al termenului în cauză trebuie să fie evaluat urmând criteriile stabilite de Tribunal (a se vedea Hotărârea din 26 februarie 2008, C-132/05 și Hotărârea din 12 septembrie 2007, T-291/03, „Grana Biraghi”), cum ar fi legislația relevantă la nivel național și UE, modul în care termenul este perceput de către public și circumstanțele referitoare la comercializarea produsului în cauză. În cele din urmă, în unele cazuri, o marcă comunitară poate constitui o utilizare directă/indirectă sau evocarea mai multor DOP/IGP simultan. Probabil, acest lucru se va întâmpla atunci când MC conține un element (care nu este unul generic) care apare în mai multe DOP/IGP.

DOP/IGP Marca comunitară Explicație

Amarene Brusche di Modena

(MC nr. 11 338 779)

MC conține elementul „MODENA”, care evocă toate DOP/IGP care includ termenul „MODENA”

Aceto Balsamico di Modena

Aceto balsamico tradizionale di Modena

Cotechino Modena

Zampone Modena

Prosciutto di Modena

În cazul în care marca comunitară vizează produsele relevante, trebuie ridicată o obiecție în legătură cu toate DOP/IGP în cauză. Cu toate acestea, examinatorul va indica faptul că obiecția nu poate fi înlăturată, deoarece limitarea produselor la cele care sunt conforme cu oricare dintre sau cu toate DOP/IGP ar declanșa automat o altă obiecție în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (k) din RMC, întrucât o astfel de limitare ar identifica, în mod inevitabil și creând confuzie, produse cu o proveniență geografică diferită de cea a DOP/IGP în cauză. Adjective/substantive echivalente Utilizarea unui adjectiv/substantiv echivalent pentru a indica aceeași origine constituie o evocare a unei DOP/IGP:



JAGNIĘCINA PODHALAŃSKA

(PL/PGI/0005/00837)

JAGNIĘCINA Z PODHALA Adjectiv în IGP → Substantiv în MC

MEL DO ALENTEJO

(PT/PDO/0017/0252)

MEL ALENTEJANA Substantiv în DOP → Adjectiv în MC

SCOTTISH WILD SALMON WILD SALMON Adjectiv în IGP → Substantiv în MC



(GB/PGI/0005/00863)

FROM SCOTLAND

DOP/IGP traduse De asemenea, se consideră că există o evocare sau o imitare a DOP/IGP atunci când MC conține sau este constituită dintr-o traducere integrală sau parțială a unei DOP/IGP în oricare dintre limbile UE.

DOP/IGP Marca comunitară (exemplu inventat)

Explicație

PÂTES D'ALSACE

(FR/PGI/0005/0324)

ALSATIAN PASTA O MC care conține expresia „Alsatian Pasta” va fi considerată a evoca IGP „Pâtes d'Alsace”

Înregistrarea mărcilor care sunt constituite din acești termeni trebuie să fie refuzată mai degrabă în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (c) și (k) din RMC, decât exclusiv în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din RMC. Expresii cu caracter „de-localizator“ În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, DOP/IGP beneficiază de protecție „chiar dacă originea adevărată a produsului sau serviciului [...] este indicată sau dacă denumirea protejată [...] este însoțită de expresii precum «stil», «tip», «metodă», «produs în», «imitație» [...] sau altele asemănătoare”. Prin urmare, asocierea DOP/IGP reproduse sau evocate în cadrul MC cu aceste expresii nu se opune aplicării articolului 7 alineatul (1) litera (k) din RMC. Cu alte cuvinte, chiar dacă publicul este astfel informat cu privire la originea reală a produsului, o obiecție va fi ridicată în continuare în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC. În pofida acestui fapt, marca va fi înșelătoare în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (g) din RMC, deoarece există o contradicție între produse (limitate la DOP/IGP specifice) și mesajul transmis de marcă (acela că produsele nu au DOP/IGP „veritabile”), ceea ce va conduce astfel în mod obligatoriu la ridicarea unei obiecții în temeiul articolului 7.



FETA

(EL/PDO/0017/0427)

GREEK STYLE PLAIN FETA

ARABIAN FETA

O MC ce conține expresii precum „Greek Style Plain Feta” sau „Arabian Feta” va fi considerată a evoca DOP „Feta”, chiar dacă ideea transmisă este că produsul în cauză nu este o brânză „Feta DOP veritabilă”.

Amplasarea sediului social al solicitantului este irelevantă pentru aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (k) din RMC. Articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 prevede că denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate pot fi utilizate de orice operator care comercializează un produs care este în



conformitate cu caietul de sarcini corespunzător. Prin urmare, cu condiția ca produsele să fie în conformitate cu specificațiile DOP/IGP în cauză (care sunt garantate prin restrângerea listei produselor în mod corespunzător), amplasarea sediului social al solicitantului, astfel cum se indică în cererea de înregistrare a MC, este irelevantă. De exemplu, o societate cu sediul social în Lituania poate deține o fabrică în Spania care elaborează produse conforme cu IGP „Chorizo de Cantimpalos”. Alte indicații și practici înșelătoare Articolul 13 alineatul (1) literele (c) și (d) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 acordă protecție pentru DOP/IGP împotriva unui număr de indicații false sau înșelătoare cu privire la originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului. Cu toate că depinde foarte mult de particularitățile fiecărui caz, fiind necesară, prin urmare, o evaluare individuală, o MC poate fi considerată înșelătoare atunci când, de exemplu, conține elemente figurative care sunt asociate în mod normal zonei geografice în cauză (precum monumente istorice binecunoscute) sau când reproduce o formă specifică a produsului. Cele de mai sus trebuie să fie interpretate în mod restrictiv: se referă exclusiv la mărcile comunitare ce descriu o imagine binecunoscută și singulară, care, în general, este considerată a fi un simbol al locului de proveniență al produselor vizate de DOP/IGP sau o formă singulară a produsului care este descrisă în specificațiile DOP/IGP.

DOP/IGP Marcă comunitară


MOULES DE BOUCHOT DE LA BAIE DU MONT-SAINT-

MICHEL

(FR/PDO/0005/0547)

O MC care conține o imagine a abației Mont-Saint-Michel

Imaginea abației Mont-Saint-Michel este o emblemă binecunoscută a orașului și a insulei Mont Saint Michel din Normandia. Utilizarea acestei imagini pentru alte fructe de mare decât cele vizate de DOP „Moules de Bouchot de la Baie du Mont-Saint-Michel” ar intra sub incidența articolului 13 alineatul (1) literele (c) și (d) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

QUESO TETILLA

(ES/PDO/0017/0088)

O MC care descrie un tip de brânză cu formă conică

Forma unică a produsului este descrisă în specificațiile DOP „Queso Tetilla”.

Având în vedere dificultatea inerentă de a identifica elemente figurative evocatoare, în special în cazurile mai puțin evidente, în astfel de cazuri, Oficiul se bazează în principal pe obiecțiile formulate de terți. Reputația DOP/IGP În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirile înregistrate beneficiază de protecție împotriva utilizării care exploatează reputația denumirii protejate. În principiu, această protecție se extinde chiar la produse diferite (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, cauzele conexate T-53/04 – T-56/04, T-58/04 și T-59/04, „Budweiser”, punctul 176).



Cu toate acestea, întinderea unei astfel de protecții trebuie să fie în conformitate cu mandatul menționat la articolul 14 din același regulament, care limitează refuzarea mărcilor la produsele „de același tip”. Prin urmare, în contextul examinării motivelor absolute de refuz, Oficiul consideră că protecția DOP/IGP se limitează la produsele identice sau comparabile. Cu toate acestea, întinderea extinsă a protecției acordate unei DOP/IGP cu reputație poate fi invocată în contextul articolului 8 alineatul (4) din RMC [a se vedea Ghidul, Partea C, Opoziția, secțiunea 4, Drepturile prevăzute la articolul 8 alineatul (4) din RMC]. 2.10.2.3 Produse relevante Produse comparabile Obiecțiile formulate în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (k) din RMC pot fi ridicate numai cu privire la produsele vizate în mod specific de cererea de înregistrare a MC, și anume cele care sunt identice sau „comparabile” cu produsele vizate de DOP/IGP. Termenii diferiți utilizați în articolele 13 și 14 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 („produse comparabile”, respectiv „produse de același tip”) sunt interpretați de Oficiu ca sinonime care se referă la același concept. Noțiunea de produse comparabile trebuie înțeleasă în mod restrictiv și este independentă de analiza similitudinii între produse în dreptul mărcilor. Prin urmare, criteriile stabilite în Hotărârea din 29 septembrie 1998, C 39/97, „Canon”, nu trebuie să fie neapărat respectate, deși unele dintre acestea pot fi utile. De exemplu, având în vedere că o DOP/IGP servește la indicarea provenienței geografice și a calităților specifice ale unui produs, criterii precum natura produsului sau compoziția acestuia sunt mai relevante decât, de exemplu, calitatea produselor de a fi sau a nu fi complementare. În special, CJUE (în Hotărârea din 14 iulie 2011, cauzele conexate C-4/10 și C-27/10, „BNI Cognac”, punctul 54) a enumerat următoarele criterii pentru a stabili dacă produsele sunt comparabile:

dacă acestea au sau nu caracteristici obiective comune (cum ar fi metoda de elaborare, aspectul fizic al produsului sau utilizarea de materii prime similare);

dacă acestea sunt sau nu consumate, din punctul de vedere al publicului relevant, la ocazii în mare parte identice;

dacă acestea sunt sau nu distribuite prin aceleași canale și dacă fac obiectul unor norme de comercializare similare.

Deși prezentul Ghid nu poate cuprinde toate scenariile posibile, în continuare sunt prezentate câteva exemple de produse comparabile.


Produse și preparate specifice din carne Orice tip de carne și orice preparat din carne

(R 659/2012-5, punctele 14-17)




Lapte Brânză și alte produse lactate

Fructe proaspete

Fructele conservate, congelate, uscate și fierte (jeleurile, gemurile, compoturile nu sunt „produse comparabile”, însă fructele vizate de DOP/IGP pot fi un ingredient relevant din punct de vedere comercial; a se vedea mai jos, la „Produse utilizate ca ingrediente”)

Legume proaspete

Legumele conservate, congelate, uscate și fierte (jeleurile, gemurile nu sunt „produse comparabile”, însă legumele vizate de DOP/IGP pot fi un ingredient relevant din punct de vedere comercial; a se vedea mai jos, la „Produse utilizate ca ingrediente”)

Restrângerea listei de produse În conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, „denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate pot fi utilizate de orice operator care comercializează un produs conform cu caietul de sarcini corespunzător”. Se poate renunța la obiecțiile ridicate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC, în cazul în care lista produselor relevante este restrânsă pentru a se conforma specificațiilor DOP/IGP în cauză. Restrângerea listei produselor poate fi o sarcină complexă, care poate depinde în mare măsură de o analiză de la caz la caz.

Lista produselor de același tip, cum ar fi cele vizate de DOP/IGP, trebuie restrânsă pentru a se conforma specificațiilor DOP/IGP. Formularea corectă este „[numele produsului] în conformitate cu specificațiile [DOP/IGP «X»]”. Nu trebuie propusă sau permisă nicio altă formulare. Restrângeri precum „[denumirea produsului] cu [DOP/IGP «X»] sau „[denumirea produsului] originar din [denumirea locului]” nu sunt acceptabile.

DOP/IGP în MC Lista acceptabilă de produse

WELSH BEEF

(UK/PGI/0005/0057)

Carne de vită care este în conformitate cu specificațiile IGP „Welsh Beef”

Categoria de produse care le include pe cele vizate de DOP/IGP în cauză poate fi consultată în baza de date „DOOR”. Produsul vizat poate fi identificat cu exactitate în documentul de cerere anexat la publicarea în Jurnalul Oficial, de asemenea, accesibil prin intermediul bazei de date „DOOR”.

Categoria de produse care le include pe cele vizate de DOP/IGP trebuie să fie restrânsă la desemnarea exactă a produselor vizate de DOP/IGP care sunt conforme cu specificațiile acesteia.



DOP/IGP în MC Specificații inițiale

(neacceptabile)


Explicație

WELSH BEEF

(UK/PGI/0005/0057) Carne

Carne de vită care respectă

specificațiile IGP „Welsh Beef”

„Carne” include produse (de exemplu, carne de porc) care nu pot respecta specificațiile unei anumite DOP/IGP care se referă la produsul specific „carne de vită”

POMME DU LIMOUSIN

(FR/PDO/0005/0442)

Fructe

Merele care respectă

specificațiile DOP „Pomme du Limousin”

Categoria „fructe” include produse, cum ar fi perele sau piersicile, care nu pot respecta specificațiile unei DOP care vizează exclusiv merele.

Produsele comparabile sunt restrânse la produsele, din categoria de produse comparabile, care sunt vizate de DOP/IGP:


(neacceptabile)


Explicație

POMME DU LIMOUSIN

(FR/PDO/0005/0442)

Fructe conservate, congelate, uscate

și fierte

Mere conservate, congelate, uscate și fierte care respectă specificațiile DOP

„Pomme du Limousin”

„Fructele conservate, congelate, uscate și fierte” includ produse obținute din alte fructe care nu pot respecta specificațiile unei DOP care vizează exclusiv merele. De asemenea, trebuie să se țină cont că limitarea nu trebuie aplicată pentru „mere”.

Pot exista cazuri în care obiecția nu poate fi înlăturată printr-o limitare, de exemplu, atunci când produsele a căror înregistrare a fost solicitată, deși „comparabile”, nu includ produsul care face obiectul DOP/IGP (de exemplu, în cazul în care DOP se referă la „brânză”, iar produsul a cărui înregistrare se solicită este „lapte”).

Produsele utilizate ca ingrediente: în cazul în care produsele vizate de DOP/IGP pot fi folosite ca ingredient relevant din punct de vedere comercial (în sensul că ar putea determina alegerea produsului principal) al oricăruia dintre produsele incluse în cererea de înregistrare a MC, se va solicita o restrângere. Acest lucru se datorează faptului că articolul 13 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 extinde în mod expres întinderea protecției DOP/IGP înregistrate pentru un anumit produs „atunci când aceste produse sunt utilizate ca ingredient”.


(neacceptabile)


Explicație

POMME DU LIMOUSIN

(FR/PDO/0005/0442)

Gemuri și compoturi

Gemurile și compoturile care

respectă specificațiile DOP „Pomme du

Limousin”

Fructele sunt ingredientul principal al gemurilor și al compoturilor.




(neacceptabile)


Explicație

PROSCIUTTO DI PARMA

(IT/PDO/0117/0067)

Pizza

Pizza cu șuncă ce respectă specificațiile

DOP „Prosciutto di Parma”

Acest topping este ingredientul principal al unei pizza și cel care determină alegerea consumatorului.

Nu este necesară o restrângere în cazul în care produsele vizate de DOP/IGP sunt folosite ca ingredient secundar, irelevant din punct de vedere comercial, al produselor pretinse.

DOP/IGP în MC Specificații inițiale Lista acceptabilă de

produse

Explicație

ACEITE DE LA ALCARRIA

(ES/PDO/0005/0562)

Produse de patiserie Produse de patiserie

Lista produselor nu trebuie să fie restrânsă doar pentru faptul că acest ulei este folosit la prepararea lor. „Uleiul” este un ingredient secundar care nu este relevant din punct de vedere comercial.

2.10.3 DOP/IGP care nu beneficiază de protecție în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012

2.10.3.1 DOP/IGP care beneficiază de protecție la nivel național într-un stat membru

al UE Astfel cum a stabilit Curtea de Justiție (Hotărârea din 8 septembrie 2009, C-478/07, „Bud”), sistemul UE de protecție a DOP/IGP pentru produse agricole și alimentare prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 510/2006 [în vigoare la acel moment] are un „caracter exhaustiv”. Articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 prevede că

„[…] doar cu titlu provizoriu, statul membru poate acorda protecție unei denumiri, în temeiul prezentului regulament, la nivel național, cu efect de la data depunerii cererii de înregistrare la Comisie. Protecția națională tranzitorie încetează la data la care se ia o decizie privind înregistrarea, în temeiul prezentului regulament, sau atunci când cererea este retrasă”. Astfel de măsuri luate de statele membre „nu produc efecte decât pe plan național și nu afectează comerțul în interiorul Uniunii sau comerțul internațional”.

Această dispoziție este în conformitate cu considerentul 24 din același regulament, care prevede că

„[…] pentru a putea fi protejate pe teritoriile statelor membre, denumirile de origine și indicațiile geografice ar trebui să fie înregistrate doar la nivelul Uniunii. Cu efect de la data depunerii cererii de înregistrare la nivelul



Uniunii, statele membre ar trebui să aibă capacitatea de a acorda o protecție provizorie la nivel național fără a afecta schimburile comerciale din interiorul Uniunii sau comerțul internațional.”

În plus, trebuie să se facă trimitere, de asemenea, la Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare. Acest regulament [care a precedat și a fost abrogat de Regulamentul (CE) nr. 510/2006] prevede, în cadrul articolului 17 alineatul (1), că statele membre au avut obligația de a „informa Comisia asupra denumirilor protejate legal [...] pe care doresc [au dorit] să le înregistreze” în baza respectivului regulament. Alineatul (3) prevede că statele membre puteau „menține protecția națională a denumirilor comunicate în conformitate cu alin. 1 până la data luării unei decizii cu privire la înregistrare” (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 4 martie 1999, C-87/97, „Cambozola”, punctul 18). Ca o consecință a acestui fapt, protecția acordată anterior la nivel național indicațiilor geografice pentru produsele agricole și alimentare a încetat odată cu înregistrarea acestor indicații geografice la nivelul UE. Indicațiile geografice pentru aceste tipuri de produse care, în trecut, s-au bucurat de protecție în temeiul legislației naționale, nu intră în sfera de aplicare a articolului 7 alineatul (1) litera (k) din RMC. În consecință, acestea nu constituie, ca atare și doar din acest motiv, un motiv de refuz în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC, cu excepția cazului în care au fost, de asemenea, înregistrate la nivelul UE. Prin urmare, în cazul în care, de exemplu, un terț susține că o MC conține sau este constituită dintr-o indicație geografică pentru produse agricole sau alimentare care au fost înregistrate în trecut la nivel național într-un stat membru al UE, examinatorul va verifica dacă o astfel de indicație geografică este, de asemenea, înregistrată la nivelul UE ca DOP/IGP. În caz negativ, observațiile terței părți vor fi considerate a nu ridica îndoieli serioase în ceea ce privește articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC. 2.10.3.2. DOP/IGP din țări terțe Următoarele situații se referă la DOP/IGP din țări terțe care nu sunt înregistrate în același timp și la nivelul UE. Indicația geografică este protejată numai în țara de origine, în temeiul legislației naționale Articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC nu se aplică, având în vedere că indicația geografică dintr-o țară terță nu este recunoscută și nici nu beneficiază de protecție expressis verbis în temeiul legislației UE. În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că dispozițiile Acordului TRIPS nu sunt de natură să creeze drepturi pe care persoanele fizice le-ar putea invoca direct în fața instanțelor în temeiul dreptului UE (Hotărârea din 14 decembrie 2000, cauzele conexate C-300/98 și C-392/98, punctul 44). Cu toate acestea, atunci când MC conține sau este constituită dintr-o astfel de indicație geografică protejată, trebuie, de asemenea, să se evalueze posibilitatea ca MC să fie considerată descriptivă și/sau înșelătoare în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (c) și (g) din RMC, în conformitate cu normele generale prevăzute în acest Ghid. De exemplu, în cazul în care un terț observă că o MC este constituită din expresia „Tea Murakami” (exemplu inventat), care este o IGP în conformitate cu legislația națională a



țării X, articolul 7 alineatul (1) litera (k) din RMC nu se va aplica din motivele expuse mai sus, dar trebuie să se examineze posibilitatea ca MC să fie percepută ca un semn descriptiv și/sau înșelător de către consumatorii relevanți din UE. Indicația geografică este protejată în temeiul unui acord la care Uniunea Europeană este parte contractantă UE a semnat o serie de acorduri comerciale cu țări terțe care oferă protecție indicațiilor geografice. Aceste instrumente includ, în general, o listă a indicațiilor geografice, precum și dispoziții privind conflictele acestora cu mărcile. Cu toate acestea, conținutul și gradul de precizie pot varia la un acord la altul. Indicațiile geografice din țări terțe beneficiază de protecție la nivelul UE după intrarea în vigoare a acordului relevant. În această privință, potrivit jurisprudenței constante, o dispoziție a unui acord încheiat de UE cu țările terțe trebuie să fie considerată a fi direct aplicabilă atunci când, având în vedere modul de redactare, scopul și natura acordului, se poate concluziona că dispoziția respectivă conține o obligație clară, precisă și necondiționată care nu se supune, în ceea ce privește punerea în aplicare sau efectele sale, adoptării unor măsuri ulterioare (Hotărârea din 14 decembrie 2000, cauzele conexate C-300/98 și C-392/98, punctul 42). Întinderea protecției oferite acestor IGP de către țări terțe este definită prin dispozițiile de fond ale acordului în cauză. În timp ce acordurile mai vechi (în special cele referitoare la vinuri și băuturi spirtoase) cuprindeau, în mod tipic, doar dispoziții generale, acordurile de „ultimă generație” privind liberul schimb fac referire la relația dintre mărci și IGP în termeni similari cu cei ai articolelor 13 și 14 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 (a se vedea, de exemplu, articolele 210 și 211 din „Acordul comercial între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte”, JO L 354, 21.12.2012). Având în vedere acest aspect, mărcile comunitare care conțin sau sunt constituite dintr-o DOP/IGP a unei țări terțe care beneficiază de protecție în temeiul unui acord la care UE este parte contractantă [și care nu este înregistrată și în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012] sunt examinate, de la caz la caz, în conformitate cu dispozițiile de fond specifice ale acordului în cauză cu privire la refuzarea mărcilor aflate în conflict, ținând cont de jurisprudența citată mai sus. Simplul fapt că o DOP/IGP dintr-o țară terță beneficiază de protecție în temeiul acestor instrumente nu înseamnă automat că o marcă comunitară ce conține sau este constituită dintr-o DOP/IGP trebuie să fie refuzată: acest lucru va depinde de conținutul și de sfera de aplicare a dispozițiilor relevante ale acordului. Indicația geografică beneficiază de protecție în temeiul unui acord internațional semnat numai de către statele membre Protecția acordată indicațiilor geografice în conformitate cu acordurile dintre două state membre este exclusă în conformitate cu regulamentul UE actual privind DOP/IGP pentru produse agricole și alimentare (Hotărârea din 8 septembrie 2009, C-478/07, „Bud”). Astfel de acorduri sunt redundante și nu au niciun efect juridic. În ceea ce privește acordurile internaționale semnate exclusiv de către statele membre cu țări terțe (în special, Aranjamentul de la Lisabona privind protecția și înregistrarea internațională a denumirilor de origine), precum și în scopul exclusiv al examinării



motivelor absolute de refuz, UE nu este o parte contractantă a acestor acorduri, iar acestea nu impun obligații asupra UE (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 14 octombrie 1980, 812/79, punctul 9).

2.11 Mărci comunitare colective

2.11.1 Caracterul mărcilor colective O marcă comunitară colectivă este un tip specific de MC care, în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) din RMC, se referă la „acele mărci comunitare astfel desemnate la data depunerii și destinate să facă distincție între produsele sau serviciile membrilor asociației titulare a acestora de cele ale altor întreprinderi”. O marcă comunitară colectivă are scopul de a face distincție între produsele și serviciile membrilor asociației care deține marca și cele ale altor întreprinderilor care nu fac parte din această asociație. Prin urmare, marca comunitară colectivă califică originea comercială a anumitor produse și servicii prin informarea consumatorului că fabricantul produselor sau prestatorul serviciilor respective aparține unei anumite asociații și că acesta are dreptul de a utiliza marca. O marcă comunitară colectivă este folosită, de obicei, de către întreprinderi, împreună cu propriile lor mărci individuale, pentru a indica faptul că aparțin unei anumite asociații. De exemplu, Asociația spaniolă a producătorilor de pantofi ar putea dori să solicite înregistrarea mărcii colective „Asociación Española de Fabricantes de Calzado”, care, deși aparține asociației, va fi folosită de toți membrii acesteia. Un membru al asociației ar putea dori să utilizeze marca colectivă pe lângă propria sa marcă individuală, de exemplu, „Calzados Luis”. Mărcile colective nu certifică neapărat calitatea produselor, deși uneori acest lucru este adevărat. De exemplu, regulamentul de utilizare a mărcii conține adesea dispoziții privind certificarea calității produselor și serviciilor oferite de membrii asociației, iar acest lucru este acceptabil (a se vedea Decizia din 10 mai 2012, R 1007/2011-2, punctul 13). Este la latitudinea solicitantului să decidă dacă marca îndeplinește cerințele unei mărci colective sau ale unei mărci individuale. Acest lucru înseamnă, în principiu, că același semn poate fi propus pentru înregistrare fie ca o MC individuală, fie, în cazul în care condițiile descrise în acest capitol sunt îndeplinite, ca o MC colectivă. Diferențele dintre mărcile individuale și cele colective nu depind de semnele ca atare, ci mai degrabă de alte caracteristici, cum ar fi dreptul de proprietate sau condițiile de utilizare a mărcii. De exemplu, o asociație poate depune o cerere de înregistrare a mărcii „Tamaki” fie ca marcă individuală, fie ca marcă colectivă, în funcție de utilizarea care se intenționează să se dea mărcii (numai de către asociație sau și de către membrii acesteia). În cazul în care se solicită înregistrarea drept marcă comunitară colectivă, trebuie îndeplinite anumite formalități suplimentare, cum ar fi prezentarea regulamentului de utilizare etc. După depunerea cererii de înregistrare, modificările tipului mărcii (din colectivă în individuală sau invers) se acceptă numai în anumite condiții (a se vedea Ghidul, Partea B, Examinarea, secțiunea 2, Formalități, punctul 8.2.5). Dispozițiile RMC se aplică mărcilor comunitare colective, cu excepția cazului în care articolele 67-74 din RMC prevăd altfel. Astfel, mărcile comunitare colective se supun,



pe de o parte, regimului general al MC și, pe de altă parte, unor excepții și particularități. Rezultă, în primul rând, că o marcă comunitară colectivă se supune, în linii mari, unor proceduri și condiții de examinare similare celor utilizate pentru mărcile individuale. În termeni generali, clasificarea produselor și serviciilor, examinarea formalităților și a motivelor absolute de refuz se realizează în conformitate cu o procedură similară celei aplicate pentru mărcile individuale. De exemplu, examinatorii vor verifica lista de produse și servicii sau cerințele lingvistice în același mod în care procedează în cazul mărcilor individuale. Totodată, se va examina dacă marca comunitară colectivă se încadrează într-unul dintre motivele de refuz prevăzute la articolul 7 din RMC. În al doilea rând, examinarea unei mărci comunitare colective va lua în considerare, de asemenea, excepțiile și particularitățile acestui tip de marcă. Aceste excepții și particularități se referă atât la dispozițiile oficiale, cât și la cele de fond. În ceea ce privește formalitățile, cerința regulamentului de utilizare a mărcii este, de exemplu, o caracteristică specifică a unei mărci comunitare colective. (Pentru detalii suplimentare privind examinarea formalităților referitoare la marca comunitară colectivă, inclusiv regulamentul de utilizare a mărcii, a se vedea Ghidul, Partea B, Examinarea, secțiunea 2, Formalități, punctul 8.2, Mărcile colective). Mai jos sunt descrise excepțiile de fond și particularitățile care se aplică unei mărci comunitare colective.

2.11.2 Dreptul de proprietate Dreptul de proprietate asupra mărcilor comunitare colective se limitează la (i) asociații ale fabricanților, producătorilor, prestatorilor de servicii sau ale comercianților care, în conformitate cu legislația aplicabilă acestora, au capacitatea, în nume propriu, de a avea drepturi și obligații de orice natură, de a încheia contracte sau de a duce la îndeplinire alte acte juridice și de a acționa și de a fi acționați în justiție; și (ii) persoane juridice de drept public. Primul tip de proprietari cuprinde, de obicei, asociații private care au un scop sau un interes comun. Acestea trebuie să aibă personalitate juridică proprie și capacitatea de a acționa. Prin urmare, întreprinderile private, cum ar fi sociedades anónimas, Gesellschaften mit beschränkten Haftung etc., solicitanții colectivi cu personalitate juridică separată sau asociațiile în participațiune nu pot deține mărci comunitare colective. Astfel cum se prevede în Ghid, Partea B, Examinarea, secțiunea 2, Formalități, punctul 8.2.1, „termenul «colectiv» nu înseamnă că marca aparține mai multor persoane (co-solicitanți/co-proprietari), nici că desemnează/vizează mai mult de o țară”. În ceea ce privește al doilea tip de proprietari, conceptul de „persoane juridice de drept public” trebuie interpretat în sens larg. Acest concept include, pe de o parte, asociațiile, societățile și alte entități de drept public. Acesta este, de exemplu, cazul „Consejos Reguladores” sau al „Colegios Profesionales” în conformitate cu legea spaniolă. Pe de altă parte, conceptul include, de asemenea, alte persoane juridice de drept public, de exemplu, Uniunea Europeană, state sau municipii, care nu au neapărat o structură corporativă sau asociativă, dar care, cu toate acestea, pot deține mărci comunitare colective. În aceste cazuri, cerința privind condițiile de aderare în conformitate cu



articolul 67 alineatul (2) din RMC nu este aplicabilă (a se vedea Decizia din 22 noiembrie 2011, R 828/2011-1, punctul 18 și Decizia din 10 mai 2012, R 1007/2011-2, punctele 17 și 18). Cu alte cuvinte, atunci când solicitantul unei mărci comunitare colective este o persoană juridică de drept public care nu are neapărat o structură corporativă sau asociativă, cum ar fi Uniunea Europeană, un stat sau un municipiu, regulamentul de utilizare a mărcii nu trebuie să conțină detalii cu privire la calitatea de membru.

2.11.3 Particularități ale motivelor absolute de refuz Motivele absolute de refuz enumerate la articolul 7 alineatul (1) din RMC se aplică și în cazul mărcilor comunitare colective. Cu alte cuvinte, aceste mărci vor fi mai întâi examinate în temeiul acestor dispoziții, pentru a verifica, de exemplu, dacă au caracter distinctiv, înșelător sau dacă au devenit semne obișnuite. În cazul în care, de exemplu, o marcă nu are caracter distinctiv intrinsec în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din RMC, acesta va fi refuzată (a se vedea Decizia din 18 iulie 2008, R 229/2006-4, punctul 7). Cu toate acestea, există unele excepții și particularități care trebuie să fie luate în considerare, de asemenea, la examinarea motivelor absolute de refuz pentru mărcile comunitare colective. În plus față de motivele de refuz al unei cereri de înregistrare a MC prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din RMC, examinatorii evaluează, de asemenea, următoarele motive specifice:

semnele descriptive;

caracterul înșelător al naturii mărcii;

existența unui regulament de utilizare care contravine ordinii publice și bunelor moravuri.

Aceste motive specifice de refuz pot face, de asemenea, obiectul observațiilor depuse de terți. 2.11.3.1 Semne descriptive Semnele sau indicațiile care pot servi, în comerț, pentru a desemna proveniența geografică a produselor sau a serviciilor pot constitui mărci comunitare colective (a se vedea Hotărârea din 15 octombrie 2003, T-295/01, punctul 32 și Hotărârea din 25 octombrie 2005, T-379/03, punctul 35). Drept urmare, un semn care descrie exclusiv proveniența geografică a produselor sau a serviciilor (și care trebuie să fie refuzat în cazul în care se solicită înregistrarea sa drept MC individuală) poate fi acceptat în cazul în care (i) se solicită înregistrarea sa în mod valid drept marcă comunitară colectivă și (ii) este în conformitate cu autorizarea prevăzută la articolul 67 alineatul (2) din RMC (a se vedea Decizia din 5 octombrie 2006, R 280/2006-1, punctele 16 și 17). În conformitate cu această dispoziție, regulamentul de utilizare a unei mărci colective care are caracter descriptiv trebuie să autorizeze orice persoană care oferă produse sau servicii ce provin din zona geografică respectivă să devină membră a asociației care deține marca în cauză.



De exemplu, o cerere de înregistrare a mărcii „Alicante” care se referă la servicii turistice trebuie să fie respinsă în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din RMC, în cazul în care se solicită înregistrarea sa drept MC individuală, având în vedere că termenul acesta descrie proveniența geografică a serviciilor. Cu toate acestea, cu titlu de excepție, în cazul în care se solicitată în mod valabil înregistrarea sa ca marcă comunitară colectivă (și anume, se solicită de către o asociație sau o persoană juridică de drept public și respectă celelalte cerințe ale mărcilor comunitare colective), iar regulamentul de utilizare a mărcii prevede autorizarea la care face referire articolul 67 alineatul (2) din RMC, semnul va fi acceptat în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (c) din RMC. Această excepție se aplică exclusiv semnelor care descriu proveniența geografică a produselor și serviciilor. În cazul în care marca comunitară colectivă descrie alte caracteristici ale produselor sau serviciilor, această excepție nu se aplică, iar cererea va fi refuzată în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din RMC. De exemplu, în cazul în care se solicită înregistrarea mărcii verbale „Do-it-yourself” drept marcă comunitară colectivă pentru unelte din clasa 7, se va considera că aceasta descrie întrebuințarea prevăzută a produselor. Având în vedere că semnul are caracter descriptiv în legătură cu anumite caracteristici ale produselor, altele decât proveniența lor geografică, acesta va fi respins în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din RMC, în pofida faptului că s-a solicitat înregistrarea sa ca marcă comunitară colectivă (a se vedea Decizia din 8 iulie 2010, R 934/2010-1, punctul 35). 2.11.3.2 Caracterul înșelător al naturii mărcii Examinatorul trebuie să refuze cererea dacă publicul riscă să fie indus în eroare în ceea ce privește caracterul sau semnificația mărcii, în special în cazul în care este probabil să fie percepută ca fiind altceva decât o marcă colectivă. O marcă colectivă disponibilă pentru utilizare doar de către membrii asociației care deține marca respectivă ar putea induce publicul în eroare dacă dă impresia că este disponibilă pentru utilizare de către orice persoană care este în măsură să îndeplinească anumite standarde obiective. 2.11.3.3 Regulament de utilizare a mărcii contrar ordinii publice și bunelor moravuri În cazul în care regulamentul de utilizare a mărcii contravine ordinii publice sau bunelor moravuri, cererea de înregistrare a mărcii comunitare colective trebuie refuzată. Acest motiv de refuz trebuie să fie diferențiat de cel prevăzut de articolul 7 alineatul (1) litera (f) din RMC, care interzice înregistrarea mărcilor care, prin natura lor, contravin ordinii publice sau bunelor moravuri. Refuzul prevăzut la articolul 68 alineatul (1) din RMC se referă la situațiile în care, indiferent de marcă, regulamentul de utilizare a mărcii conține o dispoziție care contravine ordinii publice sau bunelor moravuri, de exemplu norme discriminatorii pe motive de sex, convingeri sau rasă. De exemplu, în cazul în care regulamentul conține o clauză care interzice utilizarea mărcii de către femei, cererea de înregistrare a mărcii comunitare colective va fi refuzată, chiar dacă marca nu intră sub incidența articolului 7 alineatul (1) litera (f) din RMC.



Examinatorul poate renunța la obiecția sa în cazul în care regulamentul este modificat în sensul eliminării dispoziției conflictuale. În exemplul de mai sus, cererea de înregistrare a mărcii comunitare colective va fi acceptată în cazul în care clauza care interzice utilizarea mărcii de către femei este eliminată din regulament.

2.12 Caracterul distinctiv dobândit

2.12.1 Introducere În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din RMC, o marcă poate fi înregistrată, totuși, chiar dacă nu este în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din RMC, în cazul în care „marca a dobândit, pentru produsele sau serviciile pentru care se cere înregistrarea, un caracter distinctiv după ce a fost utilizată”. Articolul 7 alineatul (3) din RMC constituie o excepție de la norma prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din RMC, care prevede refuzul de a înregistra mărcile care sunt lipsite de caracter distinctiv, în cazul mărcilor descriptive și al mărcilor care sunt compuse exclusiv din indicații devenite uzuale în limbajul curent sau în practica comercială loială și constantă. Caracterul distinctiv dobândit prin utilizare înseamnă că, deși semnul, ab initio, nu are un caracter distinctiv intrinsec în ceea ce privește produsele și serviciile vizate, publicul relevant a ajuns să îl perceapă ca element de identificare a produselor și serviciilor despre care în cererea de înregistrare a MC se specifică faptul că provin de la o anumită întreprindere, ca urmare a utilizării date acestui semn pe piață. Astfel, semnul a devenit capabil să distingă produsele și serviciile în cauză de cele ale altor întreprinderi, deoarece acestea sunt percepute ca provenind de la o anumită întreprindere. În acest mod, un semn a cărui înregistrare a fost refuzată în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din RMC poate dobândi o nouă semnificație, iar conotația sa, care nu mai este pur descriptivă sau lipsită de caracter distinctiv, îi permite să înlăture motivele absolute de refuz al înregistrării ca marcă ce s-ar fi aplicat în caz contrar.

2.12.2 Cerere Biroul va examina caracterul distinctiv dobândit numai în urma unei cereri din partea solicitantului înregistrării MC, care poate fi depusă în orice moment în cursul procedurii de examinare.

2.12.3 Momentul la care trebuie să facă referire dovezile Dovezile trebuie să demonstreze dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare anterior datei depunerii cererii de înregistrare a MC. În cazul unei înregistrări internaționale, data relevantă este data înregistrării de către Biroul Internațional. În cazul în care se revendică o prioritate, data relevantă este data de prioritate. Toate aceste date sunt denumite în continuare „data depunerii”.



2.12.3.1 Procedura de examinare Având în vedere că o marcă se bucură de protecție începând cu data depunerii și că data depunerii cererii de înregistrare determină prioritatea unei mărci față de alta, o marcă trebuie să fie înregistrabilă la acea dată. Prin urmare, solicitantul trebuie să facă dovada dobândirii caracterului distinctiv prin utilizarea mărcii anterior datei depunerii cererii de înregistrare (Hotărârea din 11 iunie 2009, C-0542/07P, „Pure Digital”, punctele 49 și 51 și Hotărârea din 7 septembrie 2006, C-0108/05, „Europolis”, punctul 22). Dovada utilizării mărcii după această dată nu trebuie să fie ignorată în mod automat, având în vedere că ar putea furniza informații orientative cu privire la situația anterioară datei depunerii cererii (Hotărârea din 28 octombrie 2009, T-137/08, „Green/Yellow”, punctul 49). 2.12.3.2 Procedura de anulare În cadrul procedurii de anulare, o marcă ce a fost înregistrată prin încălcarea dispozițiilor articolului 7 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din RMC nu mai poate fi declarată nulă dacă, în urma utilizării date, a dobândit, după înregistrare, un caracter distinctiv pentru produsele sau serviciile pentru care s-a solicitat înregistrarea sa [articolul 52 alineatul (2) din RMC]. Scopul exact al acestei norme este de a menține înregistrarea mărcilor care, ca urmare a utilizării date, au dobândit între timp – și anume, după înregistrare – un caracter distinctiv pentru produsele sau serviciile pentru care au fost înregistrate, în pofida faptului că, atunci când a avut loc, această înregistrare a fost în contradicție cu articolul 7 din RMC (Hotărârea din 14 decembrie 2011, T-237/10, „Louis Vuitton”, punctul 86 și Hotărârea din 15 octombrie 2008, T-405/05, „Manpower”, punctul 127).

2.12.4 Consumatorul Caracterul distinctiv al unui semn, inclusiv cel dobândit prin utilizare, trebuie să fie evaluat în raport cu percepția presupusă a consumatorului mediu pentru categoria de produse sau servicii în cauză. Acești consumatori sunt considerați a fi suficient de informați, suficient de atenți și de circumspecți. Definirea publicului relevant are legătură cu examinarea cumpărătorilor cărora li se adresează produsele sau serviciile în cauză, deoarece marca trebuie să își îndeplinească funcția esențială în legătură cu acei cumpărători. Prin urmare, o astfel de definiție trebuie să fie elaborată prin trimitere la funcția esențială a mărcii, și anume aceea de a garanta consumatorilor sau utilizatorilor finali identitatea originii produselor sau a serviciilor vizate de marcă, permițându-le acestora, fără nicio posibilitate de confuzie, să distingă produsele sau serviciile respective de altele care au o altă proveniență [Hotărârea din 29 septembrie 2010, T-378/07, „RED/BLACK/GREY (Surface of a tractor)”, punctele 33, 38]. Prin urmare, consumatorul relevant nu se referă numai la persoanele care au achiziționat propriu-zis produsele și serviciile, ci și la orice altă persoană potențial interesată, în sensul strict al cumpărătorilor potențiali [Hotărârea din 29 septembrie 2010, T-378/07, „RED/BLACK/GREY (Surface of a tractor)”, punctele 41 și următoarele]. Cumpărătorii potențiali sunt definiți de produsul sau serviciul exact pentru care se solicită înregistrarea. În cazul în care gama de produse sau servicii solicitate este amplă (de exemplu, genți sau ceasuri), faptul că produsele oferite concret sub acest



semn sunt produse de lux extrem de scumpe este irelevant – publicul va fi format din toți cumpărătorii potențiali ai produselor vizate de cererea de înregistrare a MC, incluzând articole de uz comun și mai ieftine, în cazul în care cererea vizează categoria extinsă.

2.12.5 Produse și servicii Având în vedere că una din funcțiile principale ale mărcii este de a garanta originea produselor și serviciilor, trebuie să se evalueze caracterul distinctiv dobândit de aceasta în legătură cu produsele și serviciile în cauză. Prin urmare, dovada solicitantului trebuie să demonstreze existența unei legături între semn și produsele și serviciile pentru care se solicită înregistrarea semnului, stabilind faptul că clasa relevantă de persoane, sau cel puțin o parte semnificativă a acesteia, identifică produsele ca provenind de la o anumită întreprindere datorită mărcii în cauză (Hotărârea din 4 mai 1999, C-0108/97 și C-0109/97, „Chiemsee”, punctul 52 și Hotărârea din 19 mai 2009, T-0211/06, „Cybercrédit et. al.”, punctul 51).

2.12.6 Aspecte teritoriale În temeiul articolului 1 din RMC, o marcă comunitară are un caracter unitar și are aceleași efecte în întreaga Uniune Europeană. Articolul 7 alineatul (2) din RMC prevede că înregistrarea unei mărci trebuie refuzată chiar dacă motivele de refuz nu există decât într-o parte a Uniunii Europene. Ca o consecință logică a acestui fapt, caracterul distinctiv dobândit trebuie să fie stabilit pe întreg teritoriul în care marca nu a avut, ab initio, un astfel de caracter [Hotărârea din 22 iunie 2006, C-0025/05P, „Sweetwrapper”, punctele 83, 86 și Hotărârea din 29 septembrie 2010, T-0378/07, „RED/BLACK/GREY (Surface of a tractor)”, punctul 30]. Acest lucru se datorează faptului că natura unitară a mărcii comunitare impune obligația ca semnele să aibă un caracter distinctiv, intrinsec sau dobândit prin utilizare, în întreaga Uniune Europeană (Hotărârea din 17 mai 2011, T-7/10, „υγεία”, punctul 40). Ar fi paradoxal să se accepte, pe de o parte, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) din prima directivă privind mărcile, ca un stat membru să fie obligat să refuze înregistrarea ca marcă națională a unui semn care este lipsit de caracter distinctiv pe teritoriul său și, pe de altă parte, ca același stat membru să respecte o marcă comunitară legată de acel semn doar din motivul că aceasta a dobândit un caracter distinctiv pe teritoriul unui alt stat membru (Hotărârea din 14 decembrie 2011, T-237/10, „Louis Vuitton”, punctul 100). 2.12.6.1 Dispoziții speciale cu privire la aderarea de noi state membre În conformitate cu dispozițiile tratatelor de aderare la UE, o MC a cărei înregistrare s-a solicitat înainte de data aderării unui stat membru poate fi respinsă numai din motivele care existau înainte de data aderării. Prin urmare, în cadrul procedurii de examinare a Oficiului, caracterul distinctiv dobândit trebuie demonstrat numai cu privire la statele membre ale UE de la momentul cererii de înregistrare a MC, și nu cu privire la cele care au aderat la UE ulterior.



2.12.6.2 Mărcile 3D, culorile per se și mărcile figurative Dacă obiecția există la nivelul întregii Uniuni Europene, așa cum se întâmplă, în mod normal, în cazul mărcilor 3D, al culorilor per se și al mărcilor figurative constituite exclusiv din reprezentarea produselor în cauză, caracterul distinctiv dobândit trebuie să fie dovedit la nivelul întregii Uniuni Europene. Pentru posibilitatea extrapolării dovezilor, a se vedea punctul 2.12.8.7 de mai jos. 2.12.6.3 Zona lingvistică În cazul în care MC solicitată este respinsă pentru sensul pe care îl are într-o anumită limbă, caracterul distinctiv dobândit prin utilizare trebuie să fie demonstrat cel puțin în legătură cu statele membre în care această limbă este o limbă oficială. Trebuie să se acorde o atenție deosebită atunci când o limbă este limbă oficială în mai multe state membre ale UE. În astfel de cazuri, la analizarea unei obiecții întemeiate pe existența unor motive absolute de refuz pentru sensul dat într-o anumită limbă, caracterul distinctiv dobândit prin utilizare trebuie să fie dovedit pentru fiecare dintre statele membre în care acea limbă este limbă oficială (precum și în orice alt stat membru sau piață unde va fi înțeleasă).

(a) Exemple de limbi care sunt limbi oficiale în mai multe state membre ale UE:

limba germană

Limba germană este limbă oficială în Germania și în Austria, precum și în Luxemburg și în Belgia. Orice pretenție conform căreia caracterul distinctiv dobândit prin utilizare permite semnului propus pentru înregistrare să înlăture obiecția întemeiată pe motive absolute, invocând semnificația termenilor în limba germană, trebuie examinată în mod automat pentru toate aceste țări.

limba greacă

Limba greacă este limbă oficială nu numai în Grecia, ci și în Cipru. Orice pretenție conform căreia caracterul distinctiv dobândit prin utilizare permite semnului propus pentru înregistrare să înlăture obiecția întemeiată pe motive absolute, invocând semnificația termenilor în limba greacă, trebuie examinată în mod automat pentru ambele țări.

limba engleză

Limba engleză este limbă oficială în Regatul Unit, în Irlanda și în Malta. Orice pretenție conform căreia caracterul distinctiv dobândit prin utilizare permite semnului propus pentru înregistrare să înlăture obiecția întemeiată pe motive absolute, invocând semnificația termenilor în limba engleză, trebuie examinată în mod automat pentru toate aceste țări.



limba franceză

Limba franceză este limbă oficială nu numai în Franța, ci și în Belgia și în Luxemburg. Orice pretenție conform căreia caracterul distinctiv dobândit prin utilizare permite semnului propus pentru înregistrare să înlăture obiecția întemeiată pe motive absolute, invocând semnificația termenilor în limba franceză, trebuie examinată în mod automat pentru toate aceste țări.

limba olandeză

Limba olandeză este limbă oficială nu numai în Țările de Jos, ci și în Belgia. Orice pretenție conform căreia caracterul distinctiv dobândit prin utilizare permite semnului propus pentru înregistrare să înlăture obiecția întemeiată pe motive absolute, invocând semnificația termenilor în limba olandeză, trebuie examinată în mod automat pentru toate aceste țări.

limba suedeză

Limba suedeză este limbă oficială nu numai în Suedia, ci și în Finlanda. Orice pretenție conform căreia caracterul distinctiv dobândit prin utilizare permite semnului propus pentru înregistrare să înlăture obiecția întemeiată pe motive absolute, invocând semnificația termenilor în limba suedeză, trebuie examinată în mod automat pentru toate aceste țări.

(b) Înțelegerea limbii unui stat membru în statele membre în care aceasta nu este limbă oficială

Pe lângă statele membre în care limba folosită pentru termenii unui semn este o limbă oficială a UE, trebuie să se ia în considerare, de asemenea, dacă o anumită limbă oficială a UE este înțeleasă și în alte state membre unde nu este limbă oficială. Această situație poate fi explicată, în funcție de produsele și serviciile invocate în cererea de înregistrare a MC, de faptul că publicul relevant din acel stat membru cunoaște limba în cauză la nivel elementar sau de faptul că publicul relevant este format din specialiști care cunosc anumiți termeni tehnici în limba oficială a unui alt stat membru al UE. În acest caz, caracterul distinctiv dobândit trebuie să fie dovedit pentru publicul relevant din aceste alte state membre ale UE, și nu numai în statele membre în care limba este una oficială. Cu titlu de exemplu, Tribunalul a admis că o proporție foarte mare a consumatorilor și profesioniștilor din Europa dețin cunoștințe elementare de limbă engleză (Hotărârea din 26 septembrie 2012, T-301/09, „Citigate”, punctul 41). În consecință, în funcție de consumatorul relevant al produselor și serviciilor în cauză și dacă semnul este constituit dintr-un cuvânt de bază în limba engleză, caracterul distinctiv dobândit poate fi evaluat și în raport cu alte state membre. Trecând de la publicul larg la un public mai specializat pentru produse și servicii, Tribunalul a considerat că anumiți termeni din limba engleză din domeniul medical (Hotărârea din 29 martie 2012, T-242/11, „3D eXam”, punctul 26), din domeniul tehnic (Hotărârea din 9 martie 2012, T-172/10, „Base-seal”, punctul 54) și din domeniul financiar (Hotărârea din 26 septembrie 2012, T-301/09, „Citigate”, punctul 41) vor fi înțeleși de către profesioniștii relevanți din întreg teritoriul Uniunii Europene, engleza fiind limba profesională utilizată în mod normal în aceste domenii.



Pe de altă parte, întrucât înțelegerea limbilor nu este limitată strict de frontierele geografice, este posibil ca, din motive istorice, culturale sau ce țin de piața transfrontalieră, un anumit vocabular (de obicei de bază) al unei limbi să se poată răspândi și ar putea fi înțeles la scară largă de publicul general din alte state membre, în special în cele cu frontiere terestre învecinate. Cu titlu de exemplu, germana și franceza sunt limbi vorbite în regiunile italiene Trentino-Alto Adige, respectiv Valle d'Aosta.

2.12.7 Aspecte care trebuie demonstrate Curtea de Justiție a oferit orientări cu privire la condițiile care ar trebui să ducă la constatarea că o marcă a dobândit caracter distinctiv prin utilizare: „În cazul în care autoritatea competentă constată că o fracțiune semnificativă a mediilor interesate identifică, datorită mărcii, produsele ca provenind de la o întreprindere determinată, aceasta trebuie să concluzioneze că este îndeplinită cerința privind înregistrarea mărcii.” (Hotărârea din 4 mai 1999, C-0108/97 și C-0109/97, „Chiemsee”, punctele 45 și următoarele). În consecință, dovezile trebuie să demonstreze că pentru o fracțiune semnificativă a publicului relevant al produselor și serviciilor solicitate din teritoriul relevant există percepția mărcii ca element de identificare a produselor sau serviciilor unei anumite întreprinderi, cu alte cuvinte, că utilizarea dată mărcii a creat în percepția publicului relevant o legătură cu produsele sau serviciile unei anumite întreprinderi, chiar dacă formularea în cauză nu are caracterul distinctiv necesar pentru a crea această legătură dacă această utilizare nu are loc. În ceea ce privește gradul de pătrundere pe piață și recunoașterea din partea publicului relevant pe care o marcă trebuie să le obțină pentru a se putea afirma că a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare într-o asemenea măsură încât a ajuns să identifice produsele și serviciile unei întreprinderi față de cele ale altora, jurisprudența nu prevede procente fixe ale gradului de recunoaștere pe piață de către publicul relevant. În loc să facă referire la un procent fix al publicului relevant dintr-o anumită piață, dovezile ar trebui, mai degrabă, să indice că o proporție semnificativă a publicului percepe marca drept element de identificare a produselor sau serviciilor specifice. În cele din urmă, dovezile trebuie să facă referire la fiecare dintre produsele și serviciile invocate în cererea de înregistrare a MC. În urma unei obiecții inițiale întemeiate pe existența unor motive absolute în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din RMC, vor putea fi înregistrate numai produsele și serviciile invocate în cerere pentru care s-a dovedit caracterul distinctiv prin utilizare.

2.12.8 Dovezile și evaluarea acestora Pentru stabilirea caracterului distinctiv dobândit, pot fi luate în considerare dovezi cu privire la următoarele elemente: cota de piață deținută de marcă; gradul de intensitate, de întindere din punct de vedere geografic și durata utilizării mărcii; suma investită de întreprindere pentru promovarea mărcii; fracțiunea din publicul relevant care, datorită mărcii, identifică produse sau servicii ca provenind de la o anumită întreprindere; și declarații emise de camerele de comerț și industrie sau de alte asociații profesionale ori comerciale [Hotărârea din 4 mai 1999, C-108/97 și C-0109/97, „Chiemsee”,



punctul 31 și Hotărârea din 29 septembrie 2010, T-378/07, „RED/BLACK/GREY (Surface of a tractor)”, punctul 32]. Oficiul nu are obligația de a examina faptele care arată că marca în cauză a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare în sensul articolului 7 alineatul (3), cu excepția cazului în care solicitantul a invocat aceste fapte (Hotărârea din 12 decembrie 2002, T-247/01, „Ecopy”, punctul 47). 2.12.8.1 Tipuri de dovezi care pot fi prezentate Printre exemplele de dovezi care se pot utiliza pentru indica unii sau toți factorii de mai sus care pot demonstra caracterul distinctiv dobândit, se numără elemente cum ar fi: broșuri comerciale, cataloage, liste de prețuri, facturi, rapoarte anuale, cifre de afaceri, cifre și rapoarte privind investițiile în publicitate, reclame (materiale de presă, afișe, reclame TV), împreună cu dovada privind intensitatea și extinderea acestora, precum și sondaje realizate în rândul clienților și/sau pe piață. Solicitanții trebuie să depună toate eforturile pentru a se asigura că dovezile arată nu numai utilizarea mărcii solicitate, ci și că sunt suficiente pentru identificarea datelor unei astfel de utilizări și teritoriul geografic specific al utilizării în UE. Dovezile nedatate conform cărora caracterul distinctiv a fost dobândit anterior datei depunerii nu vor fi suficiente în mod normal, iar dovada utilizării în afara UE nu poate indica recunoașterea pe piață de către publicul relevant din UE. În plus, în cazul în care dovezile includ diverse materiale privind teritoriile UE și din afara UE și nu permit Oficiului să identifice amploarea exactă a utilizării exclusive în UE, acestea vor fi la fel de lipsite de valoare probatorie pentru publicul UE relevant. Articolul 78 din RMC conține o listă neexhaustivă de mijloace prin care se pot genera sau obține dovezi în cadrul procedurilor desfășurate în fața Oficiului, care pot servi drept orientare pentru solicitanți. 2.12.8.2 Evaluarea dovezilor în ansamblu Având în vedere că Oficiul trebuie să evalueze dovezile în ansamblul lor (R 0159/2005-4, „Metavit/MEXA-VIT C et al”, punctul 37), nu este necesar ca vreuna dintre dovezi, luată separat, să demonstreze chestiunea în cauză. O astfel de dovadă poate rezulta dintr-o evaluare globală a tuturor elementelor de probă prezentate (Hotărârea din 7 iunie 2005, T-303/03, „Salvita”, punctul 42 și Decizia din 8 martie 2006, R 0358/2004-4, „MediQi/MEDICE”, punctul 34). Pentru a aprecia valoarea probatorie a unui document, trebuie să se țină seama de credibilitatea informațiilor pe care le conține. De asemenea, este necesar să se țină seama de sursa documentului, de împrejurările întocmirii acestuia, de destinatarul său și să se ridice problema dacă respectivul document pare logic și de încredere [Hotărârea din 7 iunie 2005, T-303/03, „Salvita”, punctul 42; și Hotărârea din 16 decembrie 2008, T-86/07, „DEITECH” (marcă figurativă), punctele 46 și următoarele]. 2.12.8.3 Cota de piață Cota de piață deținută de marcă poate fi relevantă pentru a aprecia dacă aceasta a dobândit caracter distinctiv prin utilizare, în măsura în care o astfel de pătrundere pe piață ar putea permite Oficiului să conchidă că publicul relevant ar recunoaște marca



ca element de identificare a produselor sau serviciilor unei anumite întreprinderi, și astfel, să distingă aceste produse sau servicii de cele ale altor întreprinderi. Volumul publicității pe piața relevantă pentru produsele sau serviciile solicitate (reprezentat de investiții în publicitate pentru promovarea unei mărci) poate fi, de asemenea, relevant pentru a aprecia dacă marca a dobândit caracter distinctiv prin utilizare (Hotărârea din 22 iunie 2006, C -0025/05P, „Sweet wrapper”, punctele 76 și următoarele). Cu toate acestea, multe încercări de a dovedi caracterul distinctiv dobândit prin utilizare eșuează, deoarece dovezile solicitantului nu sunt suficiente pentru a demonstra existența unei legături între cota de piață și publicitate, pe de o parte, și percepția consumatorilor, pe de altă parte. 2.12.8.4 Sondaje de opinie și anchete Dacă sunt realizate în mod corespunzător, sondajele de opinie privind nivelul de recunoaștere a mărcii de către publicul relevant de pe piața în cauză pot constitui unul dintre tipurile cele mai directe de dovezi, având în vedere că acestea pot indica percepția reală a publicului relevant. Totuși, nu este o ușor de elaborat și de pus în aplicare în mod corect un sondaj de opinie, astfel încât să se poată spune că este cu adevărat neutru și reprezentativ. Întrebările care sugerează răspunsul, eșantioanele nereprezentative de public și modificarea nejustificată a răspunsurilor primite trebuie să fie evitate, deoarece acestea pot submina valoarea probatorie a unor astfel de sondaje. Tribunalul a constatat că, în principiu, nu este de neconceput ca un sondaj realizat cu ceva timp înainte sau după data depunerii să poată conține indicii utile, deși este clar că valoarea sa probatorie poate varia în funcție de gradul de proximitate în timp a perioadei vizate față de data depunerii sau față de data de prioritate a cererii de înregistrare a mărcii în cauză. În plus, valoarea sa probatorie depinde de metoda de sondaj utilizată (Hotărârea din 12 iulie 2006, T-277/04, „Vitacoat”, punctele 38-39). În consecință, orice dovadă privind un sondaj de opinie trebuie să fie evaluată cu atenție. Este important ca întrebările adresate să fie relevante și să nu sugereze răspunsul. Criteriile de selectare a publicului intervievat trebuie să fie evaluate cu atenție. Eșantionul trebuie să reprezinte întregul public relevant și, prin urmare, trebuie selectat în mod aleatoriu. De asemenea, ar trebui să se acorde importanță dovezilor care provin de la asociații comerciale independente, organizații ale consumatorilor și de la concurenți. În general, ar trebui să se acorde o importanță mai mică dovezilor de la furnizori sau distribuitori, deoarece este mai puțin probabil ca acestea să reflecte perspectiva independentă a unui terț. În această privință, gradul de independență a acestuia din urmă va influența importanța pe care Oficiul o va acorda dovezilor (Hotărârea din 28 octombrie 2009, T-137/08, „Green/Yellow”). 2.12.8.5 Cifra de afaceri și publicitatea Informațiile privind cifra de afaceri reprezintă unul dintre tipurile de dovezi cel mai ușor de obținut de către întreprinderi. Același lucru se poate spune și despre cheltuielile cu publicitatea. Aceste cifre pot avea un impact semnificativ asupra evaluării dovezilor, dar, în marea majoritate a cazurilor, nu sunt suficiente pentru a demonstra caracterul distinctiv al unei



mărci dobândit prin utilizare. Acest lucru se datorează faptului că doar informațiile privind cifra de afaceri/costurile de publicitate, fără nicio altă confirmare, sunt adesea prea generale pentru a permite să se tragă concluzii specifice cu privire la utilizarea unei anumite mărci: trebuie să fie posibilă identificarea cu precizie a cifrelor de afaceri/costurilor de publicitate și a dovezilor referitoare la marca pentru care s-a depus o cerere de înregistrare și, de asemenea, produsele și serviciile în cauză trebuie să poată fi identificate. Produsele și serviciile sunt adesea comercializate sub mai multe mărci, ceea ce face dificil de evaluat care este percepția clientului relevant doar despre marca solicitată, iar cifra de afaceri/costurile de publicitate pot include adesea vânzări sau promoții ale altor mărci sau ale unor forme semnificativ diferite ale mărcii în cauză (de exemplu, mărci comerciale figurative mai degrabă decât mărci verbale sau elemente verbale diferite într-o marcă figurativă) sau sunt prea generale pentru a permite identificarea piețelor specifice analizate. Prin urmare, cifra de afaceri sau costurile de publicitate consolidate în linii mari ar putea să nu fie suficiente pentru a demonstra dacă publicul relevant percepe sau nu marca în cauză ca pe o indicație a originii. În cazul în care se furnizează informații privind cifra de afaceri sau costurile de publicitate, acestea trebuie să se refere nu numai la marca pentru care se solicită înregistrarea, ci și, în mod special, la produsele sau serviciile vizate de acea marcă. Este de dorit ca cifrele de afaceri să fie prezentate separat, pe ani și pe piețe. Perioada (perioadele) specifică (specifice) de utilizare (incluzând și detalii cu privire la data la care a început utilizarea) trebuie să fie indicată (indicate) în elementele de probă, astfel încât Oficiul să fie în măsură să se asigure că dovezile demonstrează dobândirea caracterului distinctiv de către marcă înainte de data depunerii cererii. 2.12.8.6 Dovezi indirecte ale utilizării Dovezile pot include sau pot consta în înregistrări obținute în statele membre pe baza caracterului distinctiv dobândit. Data la care fac referire dovezile depuse la nivel național va fi, de obicei, diferită de data depunerii cererii de înregistrare a MC. Aceste înregistrări pot fi luate în considerare, deși nu au un caracter obligatoriu, în cazul în care examinatorul este în măsură să evalueze dovezile care au fost depuse la oficiul PI național. 2.12.8.7 Extrapolarea Un alt aspect important în evaluarea dovezilor este acela de a stabili dacă Oficiul poate face o extrapolare, pornind de la dovezi selective, pentru a ajunge la concluzii mai generale. Acest lucru se referă la măsura în care dovezile care atestă caracterul distinctiv dobândit prin utilizare în anumite state membre pot fi folosite pentru a face deducții cu privire la situația pieței în alte state membre care nu sunt vizate de dovezi. O astfel de extrapolare, realizată pentru a extrage concluzii mai generale, are o importanță deosebită pentru o Uniune Europeană extinsă care cuprinde mai multe state membre, întrucât este foarte puțin probabil ca o parte să fie în măsură să furnizeze dovezi cu privire la întreaga Uniune Europeană, concentrându-se, mai degrabă, asupra anumitor zone.



Extrapolarea este posibilă în cazul în care piața este omogenă și dacă se furnizează cel puțin unele dovezi. Condițiile pieței și obiceiurile de consum trebuie să fie comparabile. Prin urmare, este deosebit de important ca solicitantul să prezinte date privind dimensiunea pieței, propria sa cotă de piață și, dacă este posibil, cea a principalilor săi concurenți, precum și date privind cheltuielile proprii de marketing. Oficiul va putea extrapola rezultatele de la un teritoriu la altul numai dacă toate datele sunt comparabile. De exemplu, dacă marca comunitară este utilizată în întregul teritoriu relevant, însă dovezile se referă numai la o parte a acestuia, se pot face deducții numai dacă împrejurările sunt comparabile. Cu toate acestea, dacă marca comunitară se utilizează doar într-o parte a teritoriului relevant (iar dovezile fac referire la acest lucru), va fi greu, în general, să se extrapoleze aceste date la alte părți ale teritoriului. 2.12.8.8 Modul de utilizare Dovezile trebuie să indice exemple ale modului în care marca este utilizată (broșuri, ambalaje, mostre de produse etc.). Nu trebuie să se acorde importanță utilizării unei mărci substanțial diferite. Uneori, utilizarea prezentată se referă la un semn care, deși este similar mărcii pentru care s-a depus o cerere de înregistrare, are în sine un caracter distinctiv. În astfel de cazuri, dovezile nu trebuie să fie luate în considerare. Caracterul distinctiv dobândit trebuie să fie demonstrat cu privire la semnul pentru care s-a depus o cerere de înregistrare. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (a) din RMC, modificările minore aduse semnului, care nu schimbă caracterul distinctiv al acestuia, pot fi permise (Decizia din 15 ianuarie 2010, R 0735/2009-2, „PLAYNOW”; și Decizia din 9 februarie 2010, R 1291/2009-2, „EUROFLORIST”). Este posibil să se demonstreze caracterul distinctiv dobândit al unui semn care a fost utilizat împreună cu alte mărci (Hotărârea din 28 octombrie 2009, T-137/08, „Green/Yellow”, punctul 27), în cazul în care consumatorul relevant atribuie semnului în cauză o funcție de identificare [Hotărârea din 7 iulie 2005, C-353/03, „Have a break”; Hotărârea din 30 septembrie 2009 T-75/08 , „!” (marcă figurativă), punctul 43; și Hotărârea din 28 octombrie 2009, T-137/08, „Green/Yellow”, punctul 46]. 2.12.8.9 Durata utilizării Dovezile trebuie să indice momentul în care a început utilizarea și, de asemenea, trebuie să arate că utilizarea a fost continuă sau să indice motivele unor posibile întreruperi ale utilizării. 2.12.8.10 Dovezi ulterioare datei depunerii cererii Dovezile trebuie să arate că marca a dobândit caracter distinctiv prin utilizare anterior datei depunerii. Cu toate acestea, dovezile nu pot fi respinse doar pentru că au fost prezentate ulterior datei depunerii cererii, întrucât ar putea oferi indicații cu privire la situația anterioară datei depunerii. În consecință, astfel de dovezi trebuie să fie evaluate și trebuie să li se acorde importanța cuvenită.



Drept exemplu, o marcă ce se bucură de o recunoaștere deosebit de relevantă pe piață sau care deține o cotă de piață semnificativă la câteva luni de la data depunerii cererii ar putea ca la data depunerii să fi dobândit și un caracter distinctiv.

2.12.9 Consecințele caracterului distinctiv dobândit O marcă înregistrată în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din RMC se bucură de aceeași protecție ca orice altă marcă comercială care poate fi înregistrată în mod inerent în urma examinării. În cazul acceptării cererii de înregistrare a MC în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din RMC, astfel de informații se publică în Buletinul mărcilor comunitare, utilizând codul INID 521.

ghid privind examinarea efectuatĂ de oficiul pentru ... · motive absolute de refuz ghid privind...

Documents