FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE GALATI-SPECIALIZAREA MEDICINA DENTARA-

GLANDELE ENDOCRINE SI APARATUL GENITAL

Sef lucrari Dr. DINU CIPRIAN

Glandele endocrine (cu secreţie internă) sunt glande fără canale excretoare, ale căror produşi de secreţie (hormonii), sunt substante chimice care se varsă direct în umorile organismului (sânge şi limfă), în vederea transportării lor şi influenţării în sens stimulator sau inhibitor a organelor ţintă plasate de obicei la distanţă de teritoriul secretor. Acestea sunt glande hemocrine.Acţiunea hormonilor este lentă dar de durata mai lunga decat ceaa sistemului nervos vegetativ. Se cunosc şi glande care-şi varsă produsul de secreţie pe calea nervilor, constituind glande neurocrine (hipofiza). Exista trei tipuri de hormoni:

- steroizi: pe baza de colesterol - aldosteronul, testosteronul, progesteronul

- amine : triiodotironina(T3), tiroxina (T4), adrenalina, noradrenalina

- peptide si proteine

Hormonii se leaga de receptorii situati la nivelul membranelor celulelor organelor tinta ( aminele si peptidele) sau de receptorii situati in interiorul celulei (steroizii), la nivelul nucleului .

Hormonii hidrosolubili (mesagerii primari) se leaga de receptorii situati pe membrana celulelor tinta si activeaza proteina G. Aceasta activeaza adenilat ciclaza care determina transformarea ATP in ciclicAMP (cAMP).

AMPciclic este un mesager secund care activeaza proteinkinaza, ce fosforileaza diferite enzime.

Enzimele fosforilate catalizeaza reactii prin care se produce raspunsul fiziologic al celulei.

Hormonii liposolubili (steroizi) sunt transportati in plasma legati de proteinele plasmatice.

La nivelul celulelor tinta, hormonii sunt eliberati in sange de undedifuzeaza intracelular prin dublul strat fosfolipidic.

Intracelular, hormonii se leaga de receptorii citoplasmatici sau de cei situati la nivelul membranei nucleului si determina alterarea expresiei genelor

Se formeaza astfel cantitati noi de ARNm, ceea ce va determina sinteza de proteine specifice de catre ribozomi.

Functiile hormonilor:

1. maturarea (cresterea) – STH-ul2. reglarea:a. concentratiei diferitelor substante chimice din sange:- apa (reabsorbtie sau secretie)- Na+, Ca+2 - glucoza- lipideleb. activitatea metabolica – h. tiroidienic. presiunea sangelui3. dezvoltarea caracterelor sexuale secundare4. controlul menstruatiei5. ajuta sarcina, induce si mentine secretia lactata

Cele mai importante glande endocrine sunt: hipofiza, suprarenalele, tiroida, paratiroidele, epifiza, timusul, cărora li se adaugă pancreasul şi gladele care pe lângă funcţia exocrină au şi secreţie endocrină.

Temporar se activează ca glandă endocrină şi placenta, organul prin care se realizează schimburile materno-fetale.

Hipofiza

Este localizată la baza encefalului, înapoia chiasmei optice, în şaua turcească a osului sfenoid.

Are formă de bob de fasole şi greutatea de 0,6-0,7g.

Tija pituitară (tulpina hipofizei) face legătura anatomică întrehipofiză şi hipotalamus.

Hipofiza prezintă 3 lobi: anterior, mijlociu (intermediar) şi posterior.

Lobii anterior şi mijlociu constituie adenohipofiza, iar lobul posterior neurohipofiza.

Neurohipofiza are origine embriologică nervoasă.

Lobul anterior reprezintă cea mai mare parte din glandă (75%),în timp ce lobul intermediar numai 2%.

Adenohipofiza are structură glandulară formată din coloane de celule epiteliale secretoare anastomozate între ele şi capilare sinusoide în cazul lobului anterior şi din lamele epiteliale cu cavităţi coloidale în cazul lobului intermediar.

Între nucleii mijlocii hipotalamici şi adenohipofiză există o legatură vasculară reprezentată de sistemul port hipotalamo-hipofizar descris de Grigore T. Popa şi U. Fielding.

Sistemul port este format din vase portale (situate în lungul tijei pituitare) şi 2 plexuri capilare.

Plexul superior situat în nucleii hipotalamici mijlocii, stabileşte contacte cu terminaţiile axonilor hipotalamici.

Plexul inferior conţine capilarele sinusoide din lobul anterior hipofizar.

Neuronii hipotalamusului mijlociu secretă hormoni (neurohormoni) care stimulează (releasing hormon-RH) sau inhibă (inhibiting hormon-IH) secreţia adenohipofizei.

Hormonii secretaţi de lobul anterior hipofizar sunt:

1. STH-ul (hormonul de crestere)(somatotrofina)(hGH)

Este secretat de celulele somatotrofe hipofizare.

Eliberarea sa este controlata de hipotalamus prin 2 hormoni:

a. hormonul de stimulare a eliberarii STH-ului (GHRH)

b. hormonul de inhibare a eliberarii STH-ului (GHIH)

STH actioneaza pe toate tesuturile si are urmatoarele roluri:1)inhibă absorbţia celulară (musculară şi adipoasă) a glucidelor, stimulează gluconeogeneza şi inhibă glicoliza;2)stimulează lipoliza trigliceridelor în ţesutul adipos şi mobilizeazăacizii graşi;3)stimulează anabolismul proteic având rol în creştere (hormonul de creştere)- creste rata diviziunii si dezvoltarii celulare;4)inhibă eliminările de N, P, K, Ca, Na;5)stimulează transportul aminoacizilor în celule; In sange creste nivelul de proteine dar scade nivelul de aminoacizi si uree6)stimulează sinteza de corpi cetonici din acizii graşi în ficat şi eliberarea lor către ţesuturile din organism, unde vor fi degradaţi pentru furnizarea de energie necesară sintezei proteice. Ficatul nu poate metaboliza corpi cetonici;7)stimulează anabolismul proteinelor si inhiba catabolismul lor;

8)stimulează glicogenoliza hepatică şi inhibă catabolismul glucozei în ţesuturi;creste insulinemia9)inhibă sinteza de trigliceride din glucoză;In sange scade lipemia, creste acizii grasi liberi si corpii cetonici10)stimulează creşterea oaselor în lungime, dezvoltarea muşchilor şi viscerelor cu excepţia creierului;11)stimulează condrogeneza la nivelul cartilajelor de creştere metafizare, determinând creşterea osului în lungime la copii;12)stimuleaza osteoblastele sa depuna substanta osoasa, determinand astfel cresterea oaselor in grosime (in special la oasele late) in special la adult.

Reglarea secreţiei se face de către nivelul hormonului prin feed-back.

Hipoglicemia, hipoproteinemia, scaderea acizilor grasi liberi, cresterea efortului, emotiile, traumele, foamea, durerea, stresul, noradrenalina, serotonina , dopamina şi hormonii tiroidieni stimulează sinteza de STH.

Hiperglicemia, creşterea acizilor graşi liberi, cortizonul şi estrogenii inhibă sinteza de STH.

Hipotalamusul prin intermediul hormonilor stimulatori şi inhibitori secretaţi, reglează în sens ascendent sau descendent secreţia de STH.

2. Prolactina (PRL) este secretata de celulele lactotrofe din adenohipofiza. Are urmatoarele roluri:1)stimulează dezvoltarea glandelor mamare la pubertate şi secreţia proteica (in special) lactată;2)inhibă realizarea ovulaţiei;Reglarea secreţiei se face de către hipotalamus printr-un hormon inhibitor (PIH) si dopamina, efectul fiind scaderea cantitatii de prolactina secretata de hipofiza. Stimularea se face de către sarcină, efort fizic, stres, somn, supt, estrogeni.

3. TSH (tirotropina)Controleaza eliberarea hormonilor triiodotironina T3 si tiroxinaT4 din glanda tiroida.TSH –ul are următoarele roluri (mediate de hormonii tiroidieni):1)stimulează secreţia de hormoni tiroidieni;2)stimulează captarea iodului în foliculul tiroidian;Tiroida are o masă normală iar celulele foliculare au formă cubică.Hipersecreţiade TSH duce la creşterea tiroidei, scăderea contităţii de coloid şi forma cilindrică a celulelor.Hiposecreţia de TSH determină micşorarea tiroidei şi forma plată a celulelor foliculare.

Reglarea secreţiei de TSH se face de către hipotalamus printr-un hormon stimulator(TRH) şi de către nivelul tiroxinei sanguine prin feed-back negativ.

4. ACTH (hormonul adrenocorticotrop)(corticotropina)Este secretat de catre celulele corticolipotrofe din

adenohipofiza. Actioneaza asupra corticosuprarenalei crescand sinteza si secretia de hormoni steroizi (cortizol, androgeni si aldosteron).

Are următoarele roluri:1)stimulează metabolismul protidic acţionând pe corticosuprarenală;2)stimulează glicemia prin intermediul cortizolului;3)stimulează metabolismul lipidic (obezitate);4)stimulează secreţia de glucocorticoizi şi androgeni şi foarte puţin de mineralocorticoizi (aldosteron);5)stimulează direct melanogeneza producând pigmentarea pielii;Reglarea secreţiei se face de către hipotalamus printr-un hormon stimulator (Corticotrophin releasing hormon)(CRH) şi de către glucocorticoizi prin feed-back negativ. Stressul si scaderea nivelului de glucocorticoizi stimuleaza hipotalamusul sa secrete CRH, efectul fiind cresterea nivelului de ACTH hipofizar si implicit de cortizol din corticosuprarenala.5. Hormonii gonadotropi (FSH si LH) Sunt secretati de celulele gonadotrope din adenohipofiza

FSH (hormonul foliculostimulant)Are următoarele roluri:1) la bărbat stimulează dezvoltarea tubilor seminiferi şi spermatogeneza din testiculi;2) la femeie stimulează creşterea şi maturizarea foliculilor ovarieni şi secreţia de estrogeni;

LH (hormonul luteinizant)Are următoarele roluri:1)la bărbat stimulează sinteza si secreţia de androgeni;2)la femeie determină ovulaţia şi apariţia corpului galben, stimulând secreţia de progesteron;Reglarea secreţiilor de FSH şi LH se face de către hipotalamus printr-un hormon stimulator (Gonadotrophin Releasing hormone)(GnRH)(LRH) şi de către nivelul testosteronului, estrogenilor şi progesteronului prin feed-back negativ.

Lobul intermediar secretă hormonul melanocitostimulator (MSH). Principalul rol al MSH-ului este stimularea pigmentogenezei prin creşterea conţinutului în melanină şi a dispersiei ei în melanocite. Lipsa hormonului determină apariţia albinismului (piele şi păr albe). Reglarea se face de către hipotalamus printr-un hormon stimulator.

Lobul posterior (neurohipofiza) este legat de hipotalamusul anterior printr-o legatură nervoasă-tractulhipotalamo-hipofizar. Tractul hipotalamo-hipofizar cuprinde axonii neuronilor din nucleii supraoptic şi paraventricular ai hipotalamusului anterior. Axonii străbat tija pituitară şi se terminăîn partea distala a neurohipofizei. Nucleii hipotalamusului anteriorsecretă hormonul antidiuretic (ADH sau vasopresină) şi ocitocină (oxitocină).

Aceşti hormoni sunt transportaţi de-a lungul axonilor şi depozitaţi în neurohipofiză, de unde sunt eliminaţi în circulaţiesub influenţa hipotalamusului.

ADH (vasopresina)(hormonul antidiuretic) are următoarele roluri:1)creşte absorbţia facultativă de apă la nivelul tubului distal şi colector;2)scade volumul urinei şi creşte densitatea ei;3)reduce secreţia glandelor exocrine;4)în doze mari produce vasoconstricţie arteriolară şi hipertensiune arterială;5)conservarea apei în organism prin efectele sus-menţionate;

Reglarea secreţiei este asigurată de osmolaritatea plasmei ce depinde de gradul de hidratare.

Deshidratarea şi creşterea presiunii osmotice stimulează osmoreceptorii hipotalamici care determină eliberarea de ADH cu efect antidiuretic. Stimularea directă a neurohipofizei nu are efectantidiuretic. Scăderea volemiei stimulează voloreceptorii din atriulstâng care stimulează secreţia de ADH.Temperaturile scăzute şi alcoolul inhibă secreţia de ADH, determinând poliurie.

Ocitocina (oxitocina) are următoarele roluri:1)in urma suptului, ocitocina stimulează contracţia celulelor mioepiteliale periacinare din pereţii canalelor galactofore (la acestnivel acţionând în prealabil prolactina şi hormonii ovarieni), determinând expulzia laptelui;2)stimulează contracţia musculaturii uterine în sarcină, mai ales în travaliu, determinând expulzia fetală;Reglarea secreţiei se face de către hipotalamus, care primeşte aferenţe stimulatorii de la tractul genital (în timpul travaliului) saude la mamelon (în timpul suptului). Distensia peretelui uterin in timpul travaliului determina aparitia unor impulsuri nervoase careajunse la nivelul hipotalamusului determina cresterea secretiei deocitocina. Ocitocina astfel eliberata determina cresterea contractiei uterine, urmarea fiind stimularea accentuata a hipotalamusului care elibereaza si mai multa ocitocina (feedback pozitiv).

TiroidaEste cea mai mare glandă endocrină a organismului, situată în partea antero-inferioară a gâtului înaintea traheei.Are forma literei H cu 2 braţe verticale numite lobi, unite printr-o zonă mijlocie, istm.Este învelită de o capsulă dublă (capsula fibroasă) şi are raport cu glandele paratiroide.

De la nivelul capsulei pleacă spre parenchim septuri ce împart glanda în lobuli tiroidieni.Lobulii tiroidieni sunt formaţi din foliculi tiroidieni. Foliculii tiroidieni sunt formaţiuni veziculoase, mărginite de un strat de celule epiteliale, cuboide, secretoare, conţinând un material vâscos numit coloid, care reprezintă un depozit de hormoni.Polul apical al celulelor foliculare are vilozităţi ce măresc suprafaţa de contact cu coloidul.

La polul bazal al celulelor foliculare, între foliculii tiroidieni, se găsesc celule speciale, numite celule parafoliculare sau celule C care secretă calcitonina.

Tiroida este cel mai vascularizat organ al corpului (5 litri/oră).Hormonii secretaţi de tiroidă sunt tiroxina(T4), triiodotironina(T3) (secretaţi de celulele foliculare) şi calcitonina (elaborată de celulele parafoliculare).T3 şi T4 rezultă din iodarea succesivă a tirozinei.

Principalul component al coloidului folicular este tiroglobulina care conţine 25 molecule de tirozină. Iodul intră în foliculi şi se fixează petirozina din componenta tiroglobulinei. Se formează astfel monoiodtirozina. Plecând de la acest compus se formează diiodtirozina şi în final triiodotironina şi tetraiodotironina (tiroxina). Prin endocitoză cei 2 hormoni trec din coloid în foliculi, intră în constituţia lizozomilor şi apoi sunt eliminaţi în sânge.În timp ce tiroxina(T4) reprezintă 90% din hormonii tiroidieni circulanţi, triiodotironina(T3) nu depăşeşte 10%.

Acţiunile metabolice ale T3 sunt de 4 ori mai puternice decât ale T4, dar durata de acţiune a T4 este de 5 ori mai lungă decât a T3.

Rolurile hormonilor tiroidieni T3 si T4 sunt:1)stimulează oxidările tisulare (cu excepţia uterului, creierului şi testiculului), metabolismul bazal şi consumul de energie;2)stimulează creşterea şi dezvoltarea organismului;3)stimulează absorbţia intestinală şi celulară a glucozei, glicogenoliza hepatică, gluconeogeneza şi acţiunea insulinei;4)stimulează lipoliza, sinteza hepatică a lipidelor, scade concentraţia sanguină a colesterolului, fosfolipidelor şi trigliceridelor;5)stimulează sinteza proteică sau chiar proteoliza;6)cresc frecvenţa şi forţa cardiacă, precum şi vasodilataţie;7)cresc forţa de contracţie şi tonusul muşchilor striaţi;8)cresc frecvenţa şi amplitudinea respiratiei;9)stimulează dezvoltare neuronală, mielinizarea, procesele psihice;10)menţin secreţia lactată;Tiroida secretă în special T4 şi foarte puţin T3.

Aproape 90% din T3 circulant, cel mai activ hormon tiroidian, rezultă din deiodarea periferică a T4.

Reglarea secreţiei tiroidieneSe face de către nivelul hormonilor tiroidieni prin feed-back negativ, prin acţiune asupra hipotalamusului şi hipofizei.Hipotalamusul secretă TRH care determină eliberarea de TSH din adenohipofiză.TSH actionează pe tiroidă şi stimulează secreţia de hormoni tiroidieni.Frigul stimulează iar caldura inhibă secreţia de TRH.Calcitonina are acţiune similară celei de la paratiroide

Paratiroidele

Sunt 4 glande mici situate superior şi inferior pe faţa postero-laterală a lobilor tiroidieni. Au mărinea unui bob de grâu şi sunt delimitate la exterior de o capsulă conjunctivă ce are prelungiri care delimitează lobulii.

Parenchimul glandular este format din cordoane celulare epiteliale anastomozate secretoare. Întâlnim celule principale care secretă parathormon şi celule parafoliculare care secretă calcitonină (identice cu celulele C tiroidiene).Rolurile parathormonului sunt:1)creşterea rapidă a calcemiei;2)activează lent osteoclastele (stimulează eliberarea calciului şi inhibă eliminarea fosforului în sânge) intervenind în osteoliză şi osteosinteză (mai rar), creşte rapid conţinutul în calciu al osteoblastelor şi osteocitelor şi apoi îl elimină în sânge (creşte calcemia);3)stimulează formarea renală a vitaminei D3 (hidroxilează 25-dihidroxicolecalciferolul în pozitia 1);4)stimulează absorbţia calciului în tubul contort distal, determinând hipocalciurie;5)inhibă absorbţia renală de fosfaţi determinând hiperfosfaturie;6)stimulează absorbţia renală de Na şi magneziu;

7)inhibă absorbţia renala de potasiu;8)stimuleaza absorbţia intestinală de calciu sub influenţa vitaminei D3;9)determină scăderea fosfatemiei şi creşterea calcemiei.Reglarea secreţiei de parathormon se face în principal prin feed-back negativ în funcţie de concentraţia sanguină de calciu ionic care acţionează pe celulele principale.Secundar, vitamina D3 şi magneziul ionic sanguine reglează prin feed-back negativ secreţia de PTH acţionând tot pe celulele principale.

Rolurile calcitoninei sunt:1)reduce osteoliza osteocitelor şi formarea osteoclastelor;2)inhibă reabsorbţia şi eliminarea calciului din matricea osoasă, introducând-ul în osteoblaste din os, intervenind în remanierea osului;3)scade absorbţia renală de calciu şi fosfor;4)scade calcemia şi scade fosfatemia.Reglare secreţiei de calcitonină se face prin feed-back negativ sub influenţa calciului ionic sanguin care acţioneză pe celulele parafoliculare.Secreţia de calcitonina este stimulată de hipercalcemie.

Pancreasul Este o glandă voluminoasă cu secreţie mixtă (exocrina şi endocrina) al cărei exterior şi structură seamănă cu glandele salivare, motiv pentru care i s-a dat numele de "glanda salivara abdominală".Are o formă de ciocan sau cirlig şi o direcţie transversală. Greutatea este de 80g iar lungimea de 15-20cm . Este format din cap, corp şi coadă. Capul este situat în potcoava duodenală iar coada este

aşezată spre splină. Structura pancreasului relevă faptul că acesta este invelit la periferie de o capsulă conjunctivă. Din ea pornesc spre interiorsepturi ce împart glanda în lobi şi lobuli.

Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele lui Langerhans care sunt răspindite difuz în ţesutul glandular exocrin. Sunt 20-30 insule/mm cub ceea ce reprezintă 1-3% din volumul glandei. Insulele Langerhans sunt formate din cordoane celulare între care se găsesc capilare sanguine.

Cordoanele celulare conţin 5 tipuri de celule:1) celule alfa sau A - constituie 20% din totalul insulelor şi secretă glucagon;2) celule beta sau B - constituie 75% din totalul insulelor si secretă insulina; 3) celule delta - secretă somatostatina;4) celule gama - conţin urme de gastrină; 5) celule PP - secretă polipeptidul pancreatic.

Pancreasul secretă în special insulină şi glucagon.Rolurile insulinei sunt:1)creşte permeabilitatea membranelor pentru glucoză la nivelul muşchilor striaţi, cardiac, uterin şi ţesutului adipos;2)creşte cosumul tisular de glucoză;3)stimulează glicogenogeneza hepatică şi musculară;4)stimulează formarea de trigliceride din glucoză în ţesutul adipos;5)inhibă gluconeogeneza hepatică;6)efect general hipoglicemiant;7)creşte permeabilitatea membranară pentru aminoacizi(anabolism proteic),Mg;8)creşte transportul intracelular muscular şi hepatic de potasiu;9)creşte absorbţia renală de Na, având efect antinatriuretic;

La nivel adipos si muscular, utilizarea glucozei se face numai in prezenta insulinei. La nivelul tesutului hepatic utilizarea glucozei se face si fara prezenta insulinei, dar hormonul creste metabolizarea glucidului. La nivelul neuronului, utilizarea glucozei se face in absenta insulinei.

Reglarea secreţiei de insulină se face predominant prin nivelul glicemiei.Creşterea glicemiei determină direct stimularea secreţiei de insulină la nivelul celulelor pancreatice şi indirect prin mecanism neuroreflex, cu participarea centrilor glicoreglarii hipotalamici şi a nervilor insulinosecretori vago-simpatici. Aminoacizii (arginina, lizina), acizii graşi, gastrina, secretina, colecistokinina,glucagonul, STH, cortzolul, progesteronul, estrogenii, obezitatea, vagul

stimulează secreţia de insulină. Somatostatina şi simpaticul (prin receptorii alfa) inhibă secreţia.

Rolurile glucagonului sunt:1)glicogenoliza şi gluconeogeneza (din aminoacizi) hepatică cu hiperglicemie;2)lipoliza la ţesutul adipos prin activarea lipazei;3)creşte nivelul sanguin de acizi graşi şi glicerol;4)oxidează acizii graşi, fiind implicat în cetogeneza;5)proteoliza hepatică, eliberând aminoacizii necesari gluconeogenezei.6) scade secretia gastrica acida7) creste secretia de insulinaReglarea secreţiei de glucagon este dată de nivelul glicemiei.Hipoglicemia, creşterea aminoacizilor plasmatici, colecistokinina, gastrina, simpaticul (prin receptorii beta), efortul fizic şi inaniţia stimulează secreţia de glucagon.Hiperglicemia, vagul, secretina, insulina şi acizii graşi inhibă secretia.

Hipotalamusul glicoreglator controleaza secreţia prin intermediul nervilor vegetativi.

Glandele suprarenaleSunt situate la polul superior al rinichiului, fiind formate din 2 zone endocrine: corticala 80% (la exterior) şi medulara 20% (la interior).Corticala (corticosuprarenala) este dispusă la periferia glandei. Este formată din celule epiteliale dispuse în cordoane în 3 zone: glomerulara (la periferie), fasciculată (la mijloc) şi reticulată (la interior).

Zona glomerulară secretă hormonii mineralocorticoizi (aldosteron şi fluorocortizon).

Zona fasciculată secretă hormonii glucocorticoizi (cortizol sau hidrocortizon şi cortizon). Zona reticulată secretă hormonii sexosteroizi (androgeni) (dihidroepiandrosteron (DHEA).Hormonii corticosuprarenalei sunt steroizi, fiind sintetizati din colesterol.

Medulara (medulosuprarenala) este situată la interior, fiind similară unui imens ganglion simpatic. Are origine embrionară nervoasă. Conţine celule epiteliale neurosecretoare în reţea, capilare sinusoide şi neuroni vegetativi simpatici multipolari.Celulele secretă adrenalină, noradrenalină, dopamină, serotonină, etc. Inervaţia este bogată pentru medulosuprarenală şi săracă pentru corticosuprarenala. Corticosuprarenala este sub controlul hormonal al adenohipofizei (ACTH).

Rolurile mineralocorticoizilor (în special aldosteronului) sunt:1)creşte absorbţia de sodiu, clor, apă şi excreţia de potasiu şi hidrogen la nivelul tubilordistali şi colectori;2)acidifiază urina;3)creşte volumul sanguin, tensiunea arterială şi presiunea osmotică;Reglarea secreţiei de aldosteron este realizată de mecanisme diferite.

Creşterea K sanguin şi scăderea Na sanguin, presiunii osmotice şi volumului sanguin determină creşterea secreţiei de aldosteron.Angiotensina II şi parţial ACTH stimulează secreţia de aldosteron.

Rolurile glucocorticoizilor sunt:1)vasoconstricţie prin facilitarea acţiunii adrenalinei şi noradrenalinei;2)scade absorbţia intestinală a calciului, scade sinteza matricei osoase (oseina şi fibre de colagen);3)creşte filtrarea glomerulară, scade permeabilitatea tubilor distali pentru apă, stimulează eliminarea excesului de apă;4)creşte numărul de neutrofile, trombocite şi eritrocite, scade numărul de bazofile şi eozinofile (antialergic). Determină limfopenie (scade numărul de limfocite) şi scăderea secreţiei de histamină.

Scade răspunsul inflamator şi imunitar al organismului prin stabilizarea membranei lizozomale, scaderea permeabilitatii capilare, scaderea migrarii leucocitelor, supresia sistemului imun.5)creşte sensibilitatea la stimuli olfactivi şi gustativi;6)stimulează catabolismul proteic la muşchii striaţi şi anabolismul proteic în ficat;7)hiperglicemie prin , cresterea absorbtiei intestinale de glucoza, gluconeogeneza (din cetoacizi şi glicerol) hepatică sau renală, glicogenoliza hepatică, scăderea consumului

tisular de glucoză (cu excepţia creierului şi inimii) prin acţiune antiinsulinica(scade afinitatea receptorilor pentru insulina);8)stimulează lipoliza acţionând pe depozite, creşterea acizilor graşi liberi şi cetogeneza hepatica.Stimulează arderea acizilor graşi, rezultând energie. Lipoliza pe membre si depunerea de lipide la nivelul fetei (“fata in luna plina”), toracelui si abdomenului.9)creşte secreţia de HCL şi pepsinogen. HCL ajuns în duoden determină inhibarea emulsionării lipidice, ceea ce determină scăderea absorbţiei acestora;10) modificari cutanate: acnee si hirsutismIn cazul stressului sau a inanitiei, secretia de glucocorticoizi determina crutarea glucidelor si arderea lipidelor pentru generarea energiei.

Reglarea secreţiei de glucocorticoizi se face prin feed-back negativ sub acţiunea nivelului de cortizol sanguin asupra hipotalamusului şi hipofizei.

Hipotalamusul secretă CRH care stimulează secretia de ACTH hipofizar, acesta stimulând secreţia de glucocorticoizi. Stresul şi ritmul circadian (dimineaţa maxim, seara minim) stimulează secreţia de ACTH şi implicit pe cea de glucocorticoizi.Durerea , stressul, interventiile chirurgicale, hemoragiile determina cresterea CRH, cresterea ACTH, cresterea glucocorticoizilor.

Rolurile hormonilor sexosteroizi (androgeni-testosteron) sunt:1)acţiune masculinizantă ce se manifestă în viaţa intrauterină şi la pubertate;2)se pot transforma în estrogeni în circulaţie, în special după menopauză;3) creste sinteza proteica, osteogeneza si masa musculara4) determina caracterele sexuale secundare masculine (in prezenta homonilor gonadici)si acneea juvenila.

Reglarea secreţiei se face predominant prin ACTH.

Hormonii medulosuprarenalei:

Ovarul

Este organ pereche, cu rol de glandă mixtă: exocrină(produce ovule) şi endocrină(secretă estrogen(foliculină) şi progesteronul(luteină)). Are formă ovoidă, greutate de 6-8g, suprafaţa netedă inainte de pubertate şi cu cicatrici sau proeminenţe în perioada de fertilitate. Ovarul este învelit de epiteliu cubic simplu şi ţesut conjunctiv(albugineea). Sub acestea se află zona medulară centrală şi zona corticală periferică.

Substanţa medulară are ţesut conjunctiv, vase, fibre vervoase, etc.Substanţa corticală conţine foliculi ovarieni în diferite faze evolutive şi ţesut conjunctiv.

Foliculii ovarieni primordiali sunt alcătuiţi dintr-o celulă mare sferică, centrală numită ovocit şi dintr-un strat de celule mici turtite situat la periferie, numite celule foliculare. La naştere în ambele ovare sunt 400000-500000 foliculi primordiali. Numai 300-400 evoluează(câte unu lunar), restul involuează.

Foliculii ovarieni primari reprezintă un stadiu mai evoluat al foliculilor primordiali. Ei diferă de cei primordiali numai prin forma celulelor foliculare(granuloase).Foliculii preantrali au ovocitul înconjurat de o substanţă amorfă învelită de mai multe straturi de celule foliculare. Acestea alcătuiesc membrana foliculară sau granuloasă. Foliculii antrali(secundari sau cavitari) au mai multe stadii: foliculi cu antru mic şi cu antru mare. Ovocitul este situat periferic şi este înconjurat de zona pellucidă cu rol trofic. La periferia folicului antral se formează teaca internă şi externă.

Teaca internă secretă estrogenii sub influenţa hormonului luteinizant(LH).Teaca externă are structură conjunctivă. Majoritatea foliculilor antrali(secundari) involuează. Numai un folicul secundar evoluează şi se transformă în folicul terţiar(matur, de Graaf). Foliculul matur este o veziculă situată lângă suprafaţa ovarului. Ovulul din interior este expulzat la exterior prin ovulaţie, fiind captat de trompele uterine. Restul folicului matur se transformă în corp galben cu funcţie endocrină(secretă progesteron si estrogen). Există 2 tipuri de corp galben: menstrual (periodic) şi de sarcină. Corpul galben periodic se formează în fiecare lună, de la pubertate până la menopauză şi are o existenţă de 10 zile. Corpul galben desarcină se formează dacă ovulul a fost fecundat. El persistă în primele 3 luni de sarcină.Corpul alb reprezintă cicatricea care înlocuieşte corpul galben când acesta involuează. Este periodic şi de sarcină.

Ciclul ovarian

Ciclul ovarian tipic are 28 zile şi conţine trei faze consecutive : foliculară, ovulatorieşi luteală. Există cicluri ovariene mai lungi sau mai scurte, dar singura fază constantă este cea luteală(sunt 14 zile între ovulaţie şi sfârşitul ciclului).

1.Faza foliculară este perioada când foliculul creşte începând din ziua 1 până în ziua a zecea a ciclului. Celulele pavimentoase din jurul ovocitului foliculului primordial se transformă în celule cubice. În acest moment se formează foliculul primar. Ovocitul primar creşte în dimensiuni iar celulele foliculare(granuloase)

cresc în dimensiuni şi formează zona granuloasă(o capsulă în jurul ovocitului). Celulele conjunctive ovariene formează o capsulă fibroasă numită teacă foliculară. În timpul creşterii în dimensiuni a folicului se petrec trei evenimente: celulele tecale şi granuloase secretă estrogeni, în centrul celulelor granuloase începe să se formeze un spaţiu cu lichid numit antrum iar celulele granuloase secretă o substanţă care formează zona pellucida(o membrană transparentă în jurul ovocitului). Femeia adultăare în ovare mai mulţi foliculi în diferite stadii de dezvoltare. De obicei unul singur devine dominant şi urmează calea maturizării. Ceilalţi involuează şi se transformă în foliculi atrezici.

2.Faza ovulatorie începe după minim zece zile de creştere foliculară(zilele 11-14) şiculminează cu ovulaţia. Foliculul este matur(folicul de Graaf) şi se îndreaptă spre suprafaţa externă a ovarului. Antrumul folicular este mare şi plin cu lichid, în timp ce ovocitul şi celulele granuloase sunt la periferie. Prin meioză, ovocitul primar se transformă în ovocit secundar şi primul globul polar care este liminat între zona pellucidă şi membrana celui ovocitului secundar unde se divide în globuli polari şi apoi dispare. În acest moment poate avea loc ovulaţia. Prin ruperea peretelui foliculardin zona peretelui ovarian, foliculul secundar este expulzat în cavitatea peritoneală împreună cu lichidul antral. Zona granuloasă din jurul ovocitului din acest moment se numeşte corona radiată.

3.Faza luteală durează din ziua 14 până în ziua 28. După expulzia ovocitului şi alichidului antral, antrul folicular se umple cu sânge. Celulele foliculare rămase semultiplică şi formează în final corpul galben care are secreţieendocrină(progesteron şi putin estrogen). Daca ovocitul nu a fost fecundat,corpul galben degenerează în 10 zile, secreţia endocrină încetează şi se transformă încorp albicans. Dacă ovocitul secundar a fost fecundat se formează al doilea globulpolar şi embrionul iniţial iar corpul galben persistă(corp galben de sarcină) în timpce placenta preia rolul de secreţie hormonală.

Reglarea ciclului ovarian

În timpul copilăriei ovarul se dezvoltă şi secretă cantităţi mici de estrogeni careinhibă eliberarea de hormon eliberator de gonotropine GnRH(din hipotalamus).În apropierea pubertăţii, hipotalamusul devine mai putin sensibil la estrogeni şiîncepe să elibereze GnRh care va stimula secreţia de FSH şi LH hipofizări ce voracţiona pe ovare. Nivelul FSH-ului şi LH-ului continuă să crească câţiva ani, dar ciclurilefeţei la pubertate sunt anovulatorii. În acest timp apare primamenstruaţie(menarha). În primii 1-2 ani dupa menarhă, ciclurile sunt totanovulatorii. Creşterea foliculului şi maturizarea ovocitului sunt realizate sub controlulFSH-ului, LH-ului şi estrogenilor. În ziua întâi a ciclului ovarian, creşte nivelul deGnRH hipotalamic. Aceasta determină stimularea producerii de FSH şi LH de cătrehipofiza anterioară. FSH-ul şi LH-ul stimulează creşterea foliculară. Numai anumiţifoliculi sunt sensibili la acesti hormoni, mecanismul de selecţie şi acţiune nefiind pedeplin cunoscut. În timpul creşterii foliculare, sub acţiunea hormonilor gonadotropiîncepe secreţia de estrogeni. LH-ul acţionează pe celulele tecale foliculare şidetermină secreţia de androgeni. Aceştia migrează spre membrana bazală a celulelorgranuloase unde se transformă în estrogeni sub acţiunea FSH-ului. Doar o cantitatemică de androgeni ajunge în sânge, restul se transformă în estrogeni. Creşterea micăa nivelului de estrogeni în plasmă acţioneaza prin feed-back negativ asupra hipofizeianterioare şi hipotalamusului, determinând scăderea producţiei de FSH si LH.

Creşterea mare a nivelului de estrogeni are efecte opuse, acţionând prin feed-back pozitiv pe hipofiză şi hipotalamus. Efectele sunt creşterea bruscă a nivelului de LH(şi uneori de FSH), acţiunea având loc în mijlocul ciclului. LH-ul stimulează maturarea ovocitului primar şi transformarea în ovocit secundar, precum şi ruperea peretelui ovarin însoţită de ovulaţie în ziua a 14 a ciclului. Rolul FSH-ului în acest proces este necunoscut. La putin timp după ovulaţie, nivelul estrogenilor începe să scadă. LH-ul mai stimulează formarea corpului galben şi-l stimulează să producă progesteron şi o cantitate mică de estrogeni. Creşterea nivelului de progesteron şi estrogen din sânge acţionează prin feed-back negativ asupra hipofizei anterioare, determinând scăderea eliberării de FSH şi LH. Datorită scăderiide gonadotropine hipofizare, dezvoltarea foliculilor în faza luteala este inhibată, impiedicând ovulaţia altui folicul. Datorită scăderii nivelului de LH, corpul galben nu mai este stimulat, ceea ce determină degenerarea lui şi transformarea în corp alb. Concomitent scade brusc nivelul de estrogeni şi progesteron sanguini, ceea ce marchează sfârşitul ciclului menstrual(zilele 26-28). Scăderea estrogenilor şi progesteronului deblochează secreţia de FSH şi LH de către hipofiză, ceea ce determină începerea unui nou ciclu ovarian.

Rolurile estrogenilor sunt:

1.stimulează dezvoltarea organelor sexuale feminine, mucoasei uterine, glandelormamare, caracterelor sexuale secundare

2.anabolism proteic

3.anabolism lipidic şi depunerea de grăsime 4.stimulează osteoblastele şi creşterea oaselor la pubertate, DAR osifica si

cartilajele de crestere, determinand oprirea cresterii. creşte vascularizaţia tegumentului

5.creşte absorbţia de apă şi sodiu la rinichi

Rolurile progesteronului sunt:

1. facilitează fixarea ovulului fertilizat la nivelul endometrului uterin 2. scade frecvenţa contracţiilor uterine la uterul gravid 3. proliferează celulele de la nivelul lobulilor şi acinilor glandulari mamari, pregătind

glanda mamară pentru secreţia lactată 4. stimulează catabolismul proteinelor 5. creşte secreţia renală de apă şi sodiu prin competiţie cu aldosteronul 6. creşte excitabilitatea centrilor cardio-respiratori şi termoreglatori, determinând

stimularearespiraţiei, pulsului şi creşterea temperaturii matinale cu max.1grad C.

Reglarea secreţiei ovariene se face de către hipotalamus(LHRH) şi hipofiza(FSH şi LH). Estrogenii prin feed-back negativ şi pozitiv reglează secreţia de FSH. Progesteronul stimulează secreţia de LH.

LHRH reglează secreţia ambilor hormoni hipofizari.

2.Uterul

Este un organ cavitar (conţine cavitatea uterină) musculos nepereche, situat între vagin şi trompele uterine şi între rect şi vezica urinară. Are un corp uterin (superior, care prezintă superior fundul uterin) şi un col uterin (inferior). Colul prezintă o zonă supravaginală şi una intravaginală(cervix).Istmul este situat intre corp şi col.

Uterul prezintă 3 tunici: mucoasă(endometru), musculară(miometru) şi seroasă(perimetru).

Perimetrul este alcătuit din peritoneul visceral ce acoperă uterul.Miometrul este alcătuit din fibre musculare netede dispuse în trei straturi cu dispoziţii circulare, longitudinale şi oblice.Endometrul are structura diferită în funcţie de fazele ciclului menstrual. Este format din epiteliu cilindric unistratificat ciliat sau pavimentos pluristratificat(la nivelul colului uterin intravaginal) precum şi din corion cu glande tubuloase.Endometrul prezintă un strat funcţional şi unul bazal.

Stratul bazal conţine glandele uterine şi asigură refacerea mucoasei uterine.Corionul conţine vase de sânge. Arterele uterine se ramifică în artere arcuate carese ramifică în artere radiale ce intră în miometru. Arterele radiale intră înendometru şi se ramifică în artere drepte şi artere spirale.Arterele drepteaparţin stratului bazal.Arterele spirale urcă şi ajung în stratul funcţional.Datorită spasmului arterelor spirale se produce menstruaţia. Sub acţiuneahormonilor, endometru prezintă modificări ciclice lunare care sunt cunoscute dreptciclu uterin sau ciclu menstrual.

Ciclul uterin şi relaţia cu ciclul ovarian

În timpul ciclului menstrual(uterin) mucoasa uterină este receptivă pentru implantarea embrionului, dar acest fenomen este valabil numai o perioada limitată de timp(şapte zile dupa ovulaţie). Se poate spune că ambele cicluri(ovarian şi uterin) se desfăşoară pe decursul a 28 zile, ovulaţia fiind cu paisprezece zile inainte de inceperea ciclului urmator.În zilele 1-5 ale ciclului menstrual se desfăşoară faza menstruală. Jumătatea superioară funcţională a endometrului se elimină de pe peretele uterin, acest proces fiind însoţit de o sângerare (50-150 ml) produsă de spasmul arteriolar uterin caredurează 3-5 zile. Peretele endometrial şi sângele eliminat, formează fluxul menstrual. În timpul fazei menstruale, foliculul secundar(antral) începe să secrete estrogeni.

În zilele 6-14 ale ciclului menstrual se desfăşoară faza proliferativă. Sub influenţa creşterii nivelului sanguin de estrogeni, endometrul este refăcut începând de la stratul bazal. Glandele tubulare endometriale reprezintă sediul refacerii endometrului funcţional, procesul fiind însoţit şi de creşterea numărului de artere spiralate. Mucoasa devine densă dar catifelată şi bine vascularizată. Estrogenii determină formarea de receptori pentru progesteron, pregătind celulele endometriale pentru acţiunea progesteronului. În mod normal, mucusul situat la nivelul canalului cervical uterin este dens şi lipicios. Creşterea nivelului de estrogeni din faza proliferativă, determină subţierea mucusului şi formarea de cristale şi canale care facilitează trecerea spermei din vagin în uter. Ovulaţia se desfăşoară la finalul fazei proliferative şi se produce sub influenţa creşterii descărcării bruşte a Lh-ului de către hipofiza anterioară.

În zilele 15-28 ale ciclului menstrual se desfăşoară faza secretorie. Sub influenţa progesteronului produs de către corpul galben, arterele spiralate se încolăcesc iar stratul funcţional al endometrului se transformă în mucoasă secretorie.Glandele tubuloase endometriale cresc în dimensiuni şi încep să secrete glicogen încavitatea uterină. Rolul glicogenului este de a forma un mediu nutritiv pentru embrion în momentul implantării în endometru. Creştera nivelului de progesteron determină transformarea mucusului cervical din forma diluată într-o formă vâscoasă(dopul cervical). Această modificare a structurii mucusului cervical împiedică pătrunderea intrauterină a noi spermatozoizi şi faciliteaza implantarea embrionului. Dacă fecundareanu s-a produs, corpul galben începe să degenereze spre sfârşitul fazei secretorii, în timpul scăderii nivelului de Lh din sânge. Scăderea nivelului de progesteron are repercursiuni la nivelul endometrului şi determină spasmul arterelor spiralate. Acestfapt este urmat de hipoxie locală şi de scăderea nivelului substanţelor nutritive care ajung la endometru. Celulele endometriale încep să moară. Din ele se elimină enzime lizozomale în cavitatea uterină, ceea ce determină autodigestia stratului funcţional endometrial şi începerea menstruaţiei în ziua a 28-a a ciclului.

CICLUL MENSTRUAL

Ziua

Str

at

En

do

metr

ial

1 14 28 4 1

Bazal

Func

tiona

lisFaza

menstrualaFaza

proliferativaFaza

secretorieFaza

menstruala

Glande endometriale

Vase sanguine endometriale

En

do

me

tria

l S

tra

taFu

nctio

nali

s

Basalis

Days1 14 284 1

Relatia ciclu uterin-ciclu ovarian

Menstrual Phase

Proliferative Phase

Secretory Phase

Menstrual P hase

Primary follicles

Secondary follicle

Corpus hemorrhagicum

Corpus luteum

Corpus albicans

Mature follicle

Estrogens

Estrogens & P rogesterone

Estrogen and progesterone withdrawal

FIZIOLOGIA TESTICULULUI

parului

REGLAREA SECRETIEI DE TESTOSTERON