“Nu cer nimic de la evrei, doar să dispară.”—Hans Frank, guvernator nazist al Poloniei

Holocaustul este un termen utilizat în general pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane de evrei în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de Adolf Hitler. Evreii nu au fost singurele victime ale nazistilor în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial. Nazistii au încarcerat si omorât si oameni care se împotriveau regimului lor pe motive ideologice; tigani; germani care prezentau un handicap mental sau fizic; homosexuali; soldati slavi capturati în rãzboi, dizidenti religiosi .Partidul nazist sub conducerea lui Adolf Hitler a venit la putere în Germania pe 30 ianuarie 1933, și persecuția și exodul celor 525.000 de evrei din Germania a început aproape imediat. Germania devenise un stat genocidar. Bisericile parohiale și Ministerul de Interne au furnizat liste de nașteri care arătau cine este evreu; Ministerul de Finanțe a confiscat proprietățile evreiești; firmele germane au concediat muncitorii evrei și au exclus acționarii evrei; universitățile au refuzat să admită studenți evrei, au refuzat să acorde diplome celor înmatriculați și au concediat profesorii evrei

Adolf Hitler

În anii 1930, drepturile legale, economice și sociale ale evreilor au fost continuu restrânse. Chestiunea tratamentului evreilor devenise una urgentă pentru naziști după septembrie 1939, când au ocupat jumătatea vestică a Poloniei, unde trăiau două milioane de evrei.Prin cooperarea autorităților locale, au înființat lagăre pe post de centre de concentrare în Germania. Unul din primele astfel de lagăre a fost Dachau, deschis în martie 1933. Aceste prime tabere au fost înființate pentru a încarcera, tortura sau ucide doar deținuți politici, cum ar fi comuniști sau social-democrați. Noile lagăre erau plasate în regiuni cu populații mari de evrei, romi, comuniști sau membri ai elitelor poloneze, inclusiv în Germania. Transportul prizonierilor se desfășura adesea în condiții îngrozitoare, în vagoane de marfă, în care mulți mureau înainte de a ajunge la destinație. Exterminarea prin muncă, un mijloc prin care deținuții lagărelor erau munciți până a fost de asemenea o altă politică de exterminare sistematică. Oricine avea trei sau patru bunici evrei era sortit exterminării, fără excepție. În alte genociduri, oamenii puteau evita moartea, convertindu-se la o altă religie sau acceptând o altă formă de asimilare. Această opțiune nu a fost posibilă evreilor din Europa ocupată. Toate persoanele de descendență evreiască recentă urmau să fie exterminate în teritoriile controlate de Germania.

De altfel, majoritatea victimelor Holocaustului şi-au găsit sfârşitul cu ocazia acţiunilor întreprinse de către Einsatzgruppen, mai mulți decât cei ce au fost trimişi în lagărele de exterminare. Anihilarea acestora s-a produs prin intermediul lagărelor de exterminare de la Treblinka, Belzec şi Sobibor, unde au pierit 1.500.000 de evrei; numai la Treblinka s-au înregistrat 780,683 de victime. Acestor lagăre de exterminare li se adaugă cele de la Auschwitz (cel mai cunoscut dintre acestea), Chelmno şi Majdanek, unde încă un milion de evrei polonezi au fost omorâţi. O altă trăsătură distinctă a fost efectuarea, la scară largă, a experiențelor medicale pe deținuți. Cel mai celebru dintre acești medici a fost dr. Josef Mengele, care a lucrat la Auschwitz. Printre experimentele sale se numărau punerea subiecților în camere cu presiune, testarea de medicamente pe ei, supunerea la degerături, tentative de schimbare a culorii ochilor prin injectarea de substanțe chimice, diverse amputări și alte operații brutale. Până la sfârșitul lui 1941, însă, grupele de intervenție (Einsatzgruppen) uciseseră doar 15% din evreii din teritoriile sovietice ocupate, și era clar pentru Germania nazistă, că aceste metode nu puteau fi folosite pentru a extermina toți evreii din Europa

Lagărul de la Auschwitz Lagărul de la Treblinka

Lagărul de la Dachau

„Nefericiţii sunt conduşi în hala B şi li se spune că trebuie să se dezbrace acolo ca să facă baie. Pentru a-i convinge că într-adevăr urmează baia, doi oameni îmbrăcaţi în alb le împart la fiecare o cârpă de spălat şi o bucată de săpun. De acolo sunt mânaţi în camera de gazare C.” - R.Vrba şi F. Wetyler, evadaţi de la Auschwitz “Un vânt rece bătea în rafale violente. Dar am mers înainte fără să ne oprim.Întuneric beznă. Din când în când, o explozie în noapte. Aveau ordine să tragă în oricine nu putea ține pasul. Cu degetele pe trăgaci, nu au renunțat la această plăcere.” -Elie Wiesel și tatăl său, Shlomo, supravietuitori “Cei buni de muncă erau trimiși în lagăr. Ceilalți erau trimiși imediat în uzinele de exterminare. Copiii mai mici erau invariabil exterminați, pentru că nu erau buni de muncă, fiind prea tineri. O altă îmbunătățire față de Treblinka a fost că la Treblinka victimele știau aproape de fiecare dată că aveau să fie exterminate, dar la Auschwitz încercam să păcălim victimele, să le facem să creadă că sunt trimise la despăduchere.” – lucrator la Auschwitz “Au venit nemții, poliția, și au început să bată în uși [După ce a plecat poliția], am spus mamelor să iasă. Și un copil era mort … de frică, mama își sufocase propriul copil.” - Abraham Malik, ghetoul din Kaunas

Potrivit celor care îi sprijineau pe Antonescu,conducerea Legiunii avea 3 obiective : să se răzbune,să insufle teroarea şi să dobândească proprietăţi. Legionarii au început să abuzeze evrei (prin bătăi, arestări la întâmplare,tortură, concedieri masive din sectorul serviciilor publice,boicotarea economică a afacerilor evreieşti, vandalizarea sinagogilor etc.) imediat după ce au intrat în guvern. Abatorul din Bucureşti a fost locul celor mai atroce torturi. Pogromul de la Iaşi împotriva evreilor s-a desfăşurat la ordinul lui Ion Antonescu ca oraşul să fie curăţat de toţi evreii. Evreii supravieţuitori au fost duşi spre gară. Desi in nici un vagon nu intrau mai mult de 40 de oameni, între 120-150 de evrei au fost îndesaţi cu forţa in interior. „În timpul nopţii”, a povestit un supravieţuitor, „unii dintre noi au devenit furioşi şi au început să ţipe, să muşte şi să se îmbrâncească violent; trebuia să lupţi cu ei, fiindcă puteau să-ţi ia viaţa; dimineaţa, mulţi dintre noi erau morţi, iar cadavrele au fost lăsate înăuntru.” De asemenea, Transnistria va ra mâne unul din capitolele negre din istoria ome nirii. Toate oraselele sau satele din zona au devenit fie lagare de exterminare, fie lagare de tran zit sau de munca fortata. Meto dele de exterminare variau de la tortura la foamete, iar selec tia includea folosirea oricarui lucru inventat de mintea diabolica a omului din cele mai vechi timpuri si pâna-n zilele lui Adolf Hitler. Împuscarea, otravirea, spânzuratoarea, înecul, macela ri rea, arderea de viu, înfometarea - toate acestea au dus la decese în masa sau la sinucideri ale evreilor.

Generalul Antonescu

Pogromul de la Iasi