Holocaust ( holos= "complet" și kaustos= "ars") este un termen utilizat în general pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler.

Cuvântul holocaust era folosit din secolul al XVII-lea pentru a denumi moartea violentă a unui număr mare de oameni. Spre deosebire de cuvântul masacru, de origine latină („ucidere în masă de oameni de către alți oameni”), cuvântul holocaust se putea referi și la dezastre sau catastrofe. Winston Churchill, de exemplu, l-a folosit înaintea celui de-al doilea război mondial, iar alții îl folosesc pentru a descrie Genocidul armean din Primul Război Mondial.

Termenul german oficial pentru exterminarea evreilor în perioada nazistă

era Endlösung der Judenfrage („Soluția finală a problemei evreiești”). În germană, ca și în

alte limbi, printre care engleza, termenul soluția finală este folosit ca alternativă la cel

de holocaust.[7]

Atrocitățile regimului nazist nu s-au limitat la evrei. Unii autori au folosit

noțiunea holocaust în sens mai larg, pentru a descrie și alte acțiuni ale regimului nazist.

Acestea includ uciderea a aproximativ o jumătate de milion de romi, omorârea a milioane

de prizonieri de război sovietici, precum și regimul de exterminare la care au fost supuse

persoanele trimise la muncă forțată, homosexualii, persoanele handicapate fizic și/sau

psihic, cetățeni polonezi și ai altor popoare slave, opozanți religioși (martori ai lui Iehova,

prelați romano-catolici) și opozanți politici. Însă majoritatea istoricilor nu includ aceste

grupuri în definiția holocaustului, restrângând semantica acestui termen la genocidul

evreilor  sau ceea ce naziștii au numit Soluția finală a problemei evreiești. Ținând cont de

toate victimele persecuțiilor naziștilor, numărul morților crește considerabil: estimările

plasează numărul total de victime în general între 9 și 11 milioane de oameni.

În alte genociduri, considerațiile pragmatice cum ar fi controlul teritoriului și

resurselor erau centrale în politica de genocid. Yehuda Bauer argumentează că:

„ Motivația de bază [a Holocaustului] era pur ideologică, înrădăcinată într-o lume

existentă numai în imaginația nazistă, unde unei conspirații evreiești

internaționale de a controla lumea i se opunea o misiune “ariană” paralelă.

Niciun genocid de până în ziua de azi nu fusese bazat atât de complet pe mituri,

halucinații, pe o ideologie abstractă, nepragmatică - care a fost apoi pusă în

”

aplicare prin mijloace foarte raționale și pragmatice."

Uciderea a fost efectuată sistematic în aproape toate teritoriile ocupate de naziști în

ceea ce acum sunt 35 de state europene diferite. A fost concentrată mai ales în Europa

centrală și de est, unde, în 1939, se aflau peste șapte milioane de evrei. Aproximativ cinci

milioane de evrei au fost uciși acolo, inclusiv trei milioane în Polonia ocupată și peste un

milion în Uniunea Sovietică. Sute de mii au murit și în Olanda, Franța, Belgia, Iugoslavia și

Grecia. Protocolul de la Wannsee clarifică faptul că naziștii intenționau să aplice "soluția

finală a problemei evreiești" de asemenea în Anglia și Irlanda.

Oricine avea trei sau patru bunici evrei era sortit exterminării, fără excepție. În alte

genociduri, oamenii puteau evita moartea, convertindu-se la o altă religie sau acceptând o

altă formă de asimilare. Această opțiune nu a fost posibilă evreilor din Europa

ocupată. Toate persoanele de descendență evreiască recentă urmau să fie exterminate în

teritoriile controlate de Germania.

Experimente medicale

O altă trăsătură distinctă a fost efectuarea, la scară largă, a experiențelor medicale

pe deținuți. Medici germani au efectuat astfel de experimente în lagărele de concentrare de

la Auschwitz, Dachau, Buchenwald, Ravensbrück, Sachsenhausen și Natzweiler .

Cel mai celebru dintre acești medici a fost dr. Josef Mengele, care a lucrat la

Auschwitz. Printre experimentele sale se numărau punerea subiecților în camere cu

presiune, testarea de medicamente pe ei, supunerea la degerături, tentative de schimbare a

culorii ochilor prin injectarea de substanțe chimice în ochii copiilor, diverse amputări și alte

operații brutale. După terminarea experiențelor coordonate de Mengele, subiecții

supraviețuitori erau aproape întotdeauna uciși și supuși unei autopsii.Se pare că lui Mengele

îi plăcea să lucreze cu copiii romi. Le dădea dulciuri și jucării și îi ducea personal la camera

de gazare. Ei i se adresau cu „nenea Mengele“ ("Onkel Mengele").

Victimele și numărul morților

EVREI:Nu este cunoscut numărul exact al evreilor uciși în Holocaust. Cifra cea mai

frecventă este cea de șase milioane, avansată de Adolf Eichmann, un demnitar de rang înalt

al SS-ului. Majoritatea cercetărilor confirmă că numărul victimelor s-a situat între cinci și

șase milioane. Primele estimări plasau numărul la între 5,1 milioane (Profesorul Raul Hilberg)

și 5,95 milioane (Jacob Leschinsky). Auschwitz-Birkenau: 1,4 milioane; Belzec:

600 000; Chełmno: 320 000; Majdanek: 360 000; Maly Trostineț: 65 000; Sobibór:

250 000(sanse de supravietuire 1%); și Treblinka: 870 000.

Polonezi și slavi: Una din ambițiile lui Hitler de la începutul războiului a fost de a obține spațiul vital în est, prin eliminarea cât mai multor polonezi și slavi. De aceea, el a

pregătit, "pentru moment, doar în est, formațiunile mele Cap de mort cu ordine de a ucide fără milă toți bărbații, femeile și copiii de origine poloneză sau de limbă poloneză. Aproximativ trei milioane de cetățeni polonezi neevrei au murit în timpul războiului, din care două milioane erau etnici polonezi, restul de un milion fiind membri ai minorităților etnice, ucraineni, bieloruși ș.a., marea majoritate a celor uciși erau civili, masacrați mai ales în timpul operațiunilor speciale ale Germaniei naziste.

Persoane cu handicap fizic și mintal: În baza programului, cetățenii germani și austrieci cu malformații congenitale și maladii dentale trebuiau sterilizați sau eutanasiați. Între 1939 și 1941, au fost uciși între 80.000 și 100.000 de adulți bolnavi mintal din instituții; 5.000 de copii și 1.000 de evrei din instituții. În afara instituțiilor de boli mintale, cifrele sunt estimate la 20.000 (potrivit medicului Georg Renno, director adjunct al Schloss Hartheim, unul din centrele de eutanasiere) sau 400.000 (conform lui Frank Zeireis, comandantul lagărului de concentrare Mauthausen). Alți 300.000 au fost sterilizați forțat.

Homosexuali: Între 5.000 și 15.000 de homosexuali de naționalitate germană se estimează că au murit în lagăre de concentrare. James D. Steakley scrie că ceea ce conta în Germania era intenția sau caracterul criminal, și nu actele criminale, iar "gesundes Volksempfinden" ("bunul simț al poporului") a devenit principiul normativ legal de bază.

Originea Holocaustului: Când Hitler avea 30 de ani și participa la Primul Război

Mondial, el a activat în unitatea de propagandă a armatei germane. Când în armata

germană a fost descoperit un spion evreu, pe nume Adolf Gemlich, căpitanul Karl Mayr i-a

trasat lui Hitler sarcina de a expune o poziție pe care o dorește oficială asupra tuturor

evreilor. În data de 16 septembrie 1919, Hitler i-a adresat superiorului său, căpitanul Karl

Mayr, o scrisoare cu poziția oficială propusă de el, în care apare explicit, în limba germană,

expresia "Entfernung der Juden" (înlăturarea evreilor). În scrisoare Hitler

descrie iudaismul ca rasă, nu ca religie, care s-a conservat prin "mii de ani de endogamie",

principalul obiectiv urmărit de adepți fiind "banii și puterea".

Partidul nazist sub conducerea lui Adolf Hitler a venit la putere în Germania pe 30

ianuarie 1933, și persecuția și exodul celor 525.000 de evrei din Germania a început

aproape imediat.

In principiu,Holocaustul s-a bazat pe camerele de gazare. La lagărele de

exterminare cu camere de gazare, toți prizonierii soseau cu trenul și erau duși direct de pe

peron la o zonă de recepție unde le erau luate toate hainele și obiectele personale. Apoi

erau mânați, dezbrăcați, în camerele de gazare. De obicei li se spunea că acestea erau

dușuri sau camere de despăduchere, iar pe ușile lor scria "baie" și "saună." Uneori li se

dădea un prosop și un săpun pentru a evita panica, și li se cerea să țină minte unde își

puseseră lucrurile, pentru același motiv. Când cereau apă pentru că le era sete după drumul

lung în trenurile marfare, li se spunea să se grăbească, pentru că în lagăr îi aștepta cafea, și

că se răcește.Pe langa camerele de gazare,oamenii isi mai gaseau sfarsitul muncind pana la

extenuare,fiind executati apoi depozitati intr-o groapa comuna,sau prin tortura,pielea lor

fiind folosita ca materie prima pentru lampi,care erau folosite apoi in cancelariile conducerii

lagarelor.O atractie o reprezenta detinutii tatuati a carar tatuaje erau “luate” cu tot cu

piele,acestea constituind un décor foarte indragit.

Holocaustul a luat sfarsit odata cu moartea lui Hitler si cu destramarea regimului

nazist.Atrocitatile au luat sfarsit,insa putinii ramasi in viata nu vor putea uita niciodata.