INTRE FILOZOFIE ~I FRUMOS

Ciudat, intre Lucian Blaga si D. D. Rosca, personalitaticu precepte si convingeri folozofice distincte, nu s-au purtatniciodata discutii contradictorii in probleme de filozofie. Depe pozitii proprii, peste distantele teoretice, ei au intins punteade aur a prieteniei care i-a legat fara intrerupere de-a lunguldecenii1or. Capatul de inceput al puntii il cunoaste toamnaanului 1912, la liceul din Brasov, iar punctul terminus - ci-mitirul din Lancram unde, la 9 mai 1961, D. D. Rosca varsao lacrima adinca pe proaspatul mormint a1 lui Blaga.

Au fost colegi de clasa. D. D. Rosca venise de la liceuldin Sibiu la Brasov, in cl. a VI-a (azi, cl. a X-a) si chiar inprimele zile, un alt coleg, Iosif Pacurariu, bun amic cu Blaga,caci erau amindoi din Lancram, le facuse cunostinta intr-ocofetarie din Str. Postei, Iosif Pacurariu tinuse sa-i apropie,fiind la eurent eu inclinatiile amindurora spre filozofie. Iiapropia si virsta. Blaga (n. in 9 mai 1895) era mai tinar abiaeu citeva luni decit D. D. Rosca (n. in 11 februarie acelasi an),pe cind fata de alti eolegi diferentele de virsta erau mai pro-nuntate.

Pe pareursul eelor trei ani plna la terrninarea lieeului, eise vedeau nu numai in clasa de studii, ci ~i in freevente in-tilniri extrascolare, cind i~i impartaseau ultimele lecturi. Co-mentau eu predilectie opere Iilozofice, ea de pilda Enigmelelumii de Ernst Haekel, Etica lui Spinoza, Sic cogito de B. P.Hasdeu etc. Blaga se apleca mai ales asupra filozofiei luiH. Spencer ~i H. Bergson.

D. D. Rosca s-a bucurat ca de propriul sau sueces cindcolegul sau, cu putin inainte de bacalaureat, scrisese articolulDespre intuiiie in filozofia lui Berqson, pe care l-a publicat

211

i

in "RomEmul" din Arad sub pseudonimul Ion Albu. Blaga n-auitat acest moment, remarcabil pentru preocuparile lui deatunci, ~i I-a consemnat in Hronicui si cintecul »irstelor(pag. 144, 145).

In 1914, dupa terminarea studiilor liceale, puntea priete-niei intre cei doi colegi se intinde din Brasov la Sibiu, Se in-tilnesc, in acest eras, la "teologia de razboi'', cum 0 numesteD. D. Rosca, devenita, prin concursul Imprejurarilor istorice,un loc de refugiu al tinerilor ardeleni care evitau astfel inro-larea in armata austro-ungara, Aici ~i la Saliste, comuna natalaa lui D. D. Rosca, unde Blaga era invitat in vacante, ei citeausau reciteau si discutau, departe de claustrarea seminaruluiteologic, Critica raiiunii pure ~i Proteqomenele lui Kant, oriLumea ca vointa ~i reprezeniare a lui Schopenhauer, in carese initiasera din monografia lui H. St. Chamberlain.

In 1916, Teologia din Sibiu mutindu-se din cauza razboiu-lui la Orad ea, Blaga si D. D. Rosca locuiesc irnpreuna. Pesteiarna, camera rarnasese, din cauza lipsei de lemne, complet ne-incalzita. In aceste conditii, ei Iura obligati sa stea in pat, unde,cu bec electric sub plapuma, unul citea cu voce tare astfel ea saauda si celalalt. Paturile fiind orinduite in apropiere, paralel,se auzeau foarte bine si citeau pe rind pina catre amiaza, cindplecau la masa. Hrana era neconsistenta si insuficienta, dar ti-neretea lor rezista cu stoicism neajunsurilor, dealtfel inerenterazboiului. lata un instantaneu de la Orad ea, reprezentindu-i,de la stinga la dreapta pe colegii de seminar Horia Teculescu,D. D. Rosca, Lucian Blaga.

Adevarata foamete au indurat insa nu peste mult la Viena,cind dupa terminarea studiilor teologice Blaga si D. D. Roscaurmeaza studii de filozofie la Universitatea din capitala Aus-triei. Era in perioada preizbucnirii revolutiei din 1917 ~i a ma-rilor Iramintari ale anului 1918. La Viena bintuia 0 acerbacriza de alimente, descrisa de Blaga in Hronicul $i cintecui vlr-stelor (p. 206-207), unde evoca momente traite impreuna cuD. D. Rosca, pe care 11pomeneste, dealtminteri, ~i in alte epi-soade (p. 193, 225). Azi, in completarea .Jrronicului'',D. D. Rosca remernoreaza clipe de adevarata sarbatoare, cindfratele lui Blaga, Lionel, mobilizat la Viena ea ofiter, le procuracite 0 piine. Blaga, slabit ~i palid, era nevoit la fiecare 2--:-3luni sa plece la Lancram, de unde nu se lntorcea decit dupacereusea sa se intremeze. .. .

212

·La Viena, PoemeZe lu-minii, in manuscris, i-aufost citite lui D. D. Rosca,iar in primavara lui 1919,cind au aparut in volum,aeesta s-a bueurat de de-butul prietenului sau. In-tilnindu-se la Bucuresti,unde poetul primise sum ade 1000 de lei de la unadmirator eu dare de mina,ei au purees eu mai multiprieteni si eu multa bunadispozitie la eheltuirea ba-nilor prin diferite localuride speetaeole si petrecere.Pentru stabilirea genezeiunor creatii, D. D. Roscaaminteste ca atunci a serisBlaga eunoseuta poezie:Veniti dupa. mine toixiriisit,purtind dedicatia .Priete-nilor mei", inclusa in 1921in volumul Pasii Projetu-lui.

Prin forta imprejura-rilor, inceplnd din 1919 posibilitatile de intilnire intre cei doibuni prieteni devin mai neprielnice. Totusi relatiile se prelun-gesc pares printr-o tacita recotuluctio sl i~i rnentin aceeasi eaI-dura, in pofida marilor departari care ii separa,

Intre 1919-1929, D. D. Rosca se afla la Sorbona unde,dupa term inarea studiilor, i se decerne, in urma sustinerii te-zei, eel mai prestigios doctorat: Grand doctorat. (Se stie ca aeesttitlu confera dreptul de a oeupa 0 catedra universitara in orieetara). Intre timp, Lueian Blaga, dupa 0 sedere de citiva ani laCluj si Lugoj, pleaca in strainatate, in amintitele misiuni eul-turale si diplomatiee. Pe cind D. D. Rosca, in afara de docto-ratul obtinut eu teza L'influence de HegeZ SUr Taine, pregateabazele sistemului sau filozofie, Blaga tiparise TriZogia culiuriisi era autorul Inca al citorva volume de filozofie, poezie ~i

213

piese dramtice. Notam ca "marele doctorat" (docteur es Let-tres) obtinut de catre D. D. Rosca, il doblndisera abia citeva per-sonalitati din tara noastra, printre care M. Ralea, AI. Rosetti,A. Otetea, Pompiliu Eliade.

Desi in Iocalitati europene diferite, Blaga si D. D. Rosca seintilnesc cu intermitente (la Paris, Geneva). In cazuri impor-tante poarta corespondenta, Faptul ca la Saliste, in timpul ce-lui de al doilea razboi mondial, s-au pierdut scrisorile trimisede Blaga lui D. D. Rosca din strainatate si cele de mai inainte,din tara, constituie, fara indoiala, 0 pierdere insemnata pen-tru istoria literara, Tot atunci, in flacarile si cenusa frontu-lui a pierit manuscrisul unei opere a lui D. D. Rosca Um07', pecare incearca acum s-o rescrie. Mult inainte a pierit si caietulcare cuprindea un ciclu de versuri intitulat Vintul, scrise deD. D. Rosca in tinerete, in momente de inspiratie turnate informa prozodica. Odata, Blaga, citindu-i-le cu atentie, faceaurmatoarea reflectie: "E regretabil cii ai stat aiit de mult inFrania, incit spiritul critic si sceptic al Parisuiui ti-a secat vinapoeticii", Satisfacut de aprecieri, D. D. Rosca nu se putu insaretina de la 0 amicala replica: "Cred, totusi, cii inspiratia poatefi $i de [acturii [rancezii, nu numai de [aciurii germanii".

Incheindu-se, dupa ani, itinerarul lor prin strainatate, ceidoi colegi de la liceul din Brasov, apoi de la Seminarul teo-logic din Sibiu si de la Universitatea din Viena, devin din noucolegi, ea profesori la Universitatea din Cluj. Depasisera etapeimportante in viata si activitatea 101'. D. D. Rosca era cu aniinainte profesor universitar la Cluj. In 1939 el intocmi refera-tul prin care propunea numirea lui Blaga la catedra de file-zofia culturii. Referatul fu aprobat si Blaga, chemat la catedra,isi tinea lectia inaugurals in aula Universitatii din Cluj. Dupadecenii, se ivi astfel din nou posibilitatea de a se relua intrecei doi prieteni si oameni de cultura dialogul direct, inceputin 1912 la Brasov si continuat la Sibiu, Oradea, Viena.

Desi D. D. Rosca luase atitudine critica fata de Eonul dog-matic al Iui Blaga, la Cluj, la Sibiu (intre 1940-1945) sl apoidin nou la Cluj, ei nu discutau deosebirile dintre conceptiilelor. Discutau in schimb despre alti autori sl opere filozofice,stiintifice, literare, in aprecierea carora se intilneau adeseoriin aceleasi concluzii de accept are ori negare. Cu alte cuvinte,relatii care se desfasoara sub auspiciile unei prietenii noncon-

214

Iormiste, principiale, la baza careia sUi aceeasi pasiune pentruinvestigare ~i participare la fenomenul cultural al epocii.

Se intilnesc la universitate, la biblioteci, la conferinte, aca-sa, dupa ce Iegara, eu ani in urma, frumoase raporturi familiale.

In eontextul mai larg al unor prietenii eomune - ambiiintretinind corespondenta eu oameni de cultura din tara -pleaca impreuna la Ciueea unde, in temeiul unei prealabileintelegeri, intilnesc la 7 mai 1939 pe profesorul Ion Petrovici,

eu oeazia implinirii unui an de la moartea lui Oetavian Goga,cintaretul "patimirii noastre''. De la stinga la dreapta: L. Bla-ga, r. Petrovici, D. D. Rosca.

Acasa la D. D. Rosca, Blaga se dovedea familiar, plin despontaneitate, de verva ~i de umor. Dar, nici un euvint depla-

215

sat, nici 0 nuanta malitioasa, spiritele erau trimise la adresacu multa delicatete. Asa spre pilda, pe luerarea sa Reliqie $ispirit, poetul asternu urrnatoarea dedicatie pentru sotii Rosca:

Lui Detieus $i con-Stelaiiei, ctz toaiii dragostea, L. B.

De remareat ea si in cazul superlativului imaginat lui Va-leriu Bologa (Moeus), si pentru prietenul sau D. D. Rosca poe-tul gaseste un apelativ care reflecta aceeasi pasiune pentru mi-tologic - Detleus - cu rezonanta unui nume de zeu. In 1943,pe Nebiinuitele trepie ii rep eta dedicativ sotiei filozofului Iru-moasa metatora, intr-o alta nuanta:

Stelei celei mai stelare, Lucian,

Am utilizat aceste texte ale dedicatiilor pentru ea ele inrealitate constituie documente care releva umorul lui Blaga,sec sau opulent, invaluit in subtile semnificatii. De multe ori.zimbetul sl umorul poetului erau sigilii simbolice care ii atestausimpatiile fata de unii din cei care, lntr-un moment anume,ii bucurau clipele.

Fireste, el simtea nevoia unor prieteni carora sa-~i imparta-seasca mai ales preocuparile literare. Prin anii 1950-1954,Blaga ii citise lui D. D. Rosca, la locuinta acestuia, in multerinduri, cicluri din poeziile sale nepublieate inca si aparute,in parte, mai tirziu, in 1962. Emotionat, intr-o asemenea ocazie.D. D. Rosca, dealtfel avar in confesiuni, nu s-a putut stapinisa nu exclame: "Miii Luciene, ee mare poet esti!".

Pe cind D. D. Rosca traducea si interpreta pe Hegel in ro-maneste (12 din cele 18 volume din editia ingrijita de elevii luiHegel), opera la care a lucrat 15 ani, avea de multe ori incura-jarea lui Blaga, care-t confirma convingerea ea depune 0 acti-vitate de covirsitoare importanta pentru cultura romaneasca.Pe atunci traducea si Blaga pe Faust. D. D. Rosca era de pa-rere Inca de cind citise abia citeva capitole din Faust - ~iparerea ~i-a confirrnat-o dupa citirea intregii traduceri - canimeni n-ar fi fost mai competent la noi in tara sa traducaaceasta capodopera a literaturii universale.

Autorul Exisieniei tragiee releva cum Blaga, mai intii printradueeri, apoi prin poezii origin ale, ca spre pilda Mirabila sii-mintii, cauta sa se apropie de realitatile vremii. Intre anii

216

217

1950-1958 numarul poeziilor originale, inedite inca, cresteauimitor sl el astepta cu firesc interes sa le incredinteze tipa-rului. Evenimentul s-a produs, asa cum am mai aratat, in 1960clnd "Steaua" ii publica poezia Fintiniie, urrnata de alte poeziiin aceeasi revista, in "Contemporanul"*, "Gazeta literara'' etc.

Dar ingratele Parce, pe care el le cintase in acel timp inlzvorul, hotarisera sa-i taie firul vietii, pe cind era Inca in ple-nitudinea fortelor creatoare. D. D. Rosca i-a rostit cuvintul deadio in numeie Universitatii din Cluj ia ceremonia de doliu dela Casa universitarilor. Dupa discursul funebru, nu peste mult,sotia poetului tinu sa-i multumeasca printr-o scrisoare, din careextragem citeva rinduri: .Bucuresti, 6 iunie 1961. Draga Dede,M-am gindit mai ales la frumoasa euvintare pe care ai iinut-ola irunormintarea bietului nostru Luciari [... ] Cortielia Blaga".

In incheierea conversatiei noastre, D. D. Rosca, simte nevoiasa revina in evocarea personalitatii poetului mereu chinuit depasiunea creatiei ~i a perfectiunii artistice. Dupa cum tine saconchida autorul Existeniei tragiee, necurmata lupta blagianacu sine insusi ea ~i nobletea aspiratiilor ei se reflecta cu apartefidelitate in pasajul consacrat de lucrare definirii marilor ilu-minati (p. 203):

"Sa-ti cheiiuiesti eu generozitate uiaia ciiuiiiui sa gase$tifarime de adeoiir, minat de pura intentie de a le giisi, sa luptipentru a realiza crimpeie de bine $i de [rumos [... ] iatii, ered,supremul grad de libertate interioarii ee poate omui sa. atingii!lata. puterea euiteteascii eea mare, iata. moralitatea eea maiinaltii!",

• In eontinuarea ~i amplificarea "reluarii marelui zbor" al poetului,un rol aparte l-a avut revista "Contemparanul", condusa de GeorgeIvascu. Acesta, dupa cum imi relata Blaga, ii solicitase personalcolaborarea, atunci cind ii publicase artlcolul Probleme $i perspectiveliterare (nr. 18 din 29 aprilie 1960). G. Ivascu ingrljeste editiile postu-me din 1962, 1966 sl 1967, Insotindu-le (mai cu searna pe ultirneledoua) de un compact studiu introduotiv, !?i aducind astfel 0 mareantacontrtbutie- la respectarea creatiei marelui poet in circuitul contem-poran al valorilor.