1

SUBCLASA HAMAMELIDAECaractere generale:Magnoliopside cu trăsături arhaice (lemn homoxil –la Trochodendrales; polenizare anemofilă; decalaj important intrepolenizare şi fecundare), desprinse din magnoliidele străvechi, cu o serie de trăsături secundare, derivate, ce le individualizează:• Sunt plante lemnoase, rar ierbacee (Cannabaceae, Urticaceae);• Frunze de regulă simple şi alterne (uneori opuse, rar verticilate);• Inflorescenţele amentiforme, adeseori compuse din mici cimegrupate pe un ax comun;

• Flori actinomorfe, ciclice (rar spirociclice), frecvent unisexuate,cu periant de regulă simplu, rudimentar, A de regulă izomer, G sincarp, cu 2-4 (rar1) carpele, cu ovar superior (rar inferior);

• Fructele sunt simple, uneori compuse.Sistematică: subclasa Hamamelidae cuprinde ordinele: Trochodendrales, Hamamelidales, Daphniphyllales, Didymelales, Eucomiales, Urticales, Leitneriales, Fagales, Rhoipteleales, Juglandales, Myricales, Casuarinales.

Ord. Hamamelidales,Fam. PLATANACEAE

Arbori stelat-păroşi; ritidomul se desprinde în formă de plăci, lăsândpe trunchi pete netede, de culoare deschisă;frunze alterne, palmat-lobate sau fidate, cu stipele concrescute în

jurul lăstarului;flori unisexuate, repartizate monoic, în capitule sferice, pedunculate,

de regulă tetramere: (♂☼ K4 C4 A4 sau 3-8; ♀☼K4 C4 G1-8)fructe-poliachene reunite în capitule sferice.

-P. orientalis -frunze palmat-fidate şi cel puţin 3 capitule fructifere peun peduncul comun; -P. occidentalis -frunze slab 3-lobate şi cel mult 2 capitule fructiferepe un peduncul comun

-Platanus x acerifolia (platan)–frunze palmat-lobate; câte 2 (rar 1 sau 3) capitule fructifere pe un peduncul comun;

2

[http://www.missouribotanicalgarden.org/]

Platanus occidentalis

Platanus orientalis

[kpe-kastor.kas.sch.gr]

•Ord. URTICALES, Fam. ULMACEAE♦arbori sau arbuşti; ♦ frunze simple, alterne, stipelate, adeseori asimetrice, dispuse distih; ♦ flori hermafrodite (rar

unisexuate prin avortare),

☼ P(4-5) sau 4-5 A 4-5 G(2);

♦ fructele - samare, drupe sau achene.

samară

floare femelă

sămânţă

inflorescenţă

floare hermafrodită

[de.academic.ru]

3

Ulmus glabra (ulm de munte) [commons.wikimedia.org]: frunze sesile

sau scurt peţiolate

Ulmus minor (ulm de cîmp): frunze lung peţiolate

Foto: Sîrbu C.

FAM. MORACEAE

•arbori, arbuşti sau liane (rareoriplante ierbacee), cu laticiferenearticulate; •frunze simple, alterne (raropuse), stipelate; •florile, unisexuate, grupate înamenţi, capitule sau sunt închiseîn nişte cupe inflorescenţiale; ♂ P2+2 A2+2; ♀ P2+2 G(2);

•fructele sunt achene sau drupe, integrate în fructe compuse.•Familia cuprinde peste 1000 de specii, în majoritate tropicale şisubtropicale.Morus alba (dud alb)

[http://www.floravascular.com/]

soroză

fl. masculă

fl. femelă

ament mascul

4

Ficus carica [www.pfaf.org]

Ficus lyrata

Foto: Sîrbu C.

Foto: Sîrbu C.

Ficus elastica

floare masculă

floare femelă

siconăachene

Ficus carica (smochin): arbust cu frunze palmat-fidate; fructele sunt sicone

(comestibile)

Fam. CANNABACEAE

•plante ierbacee, cu vase laticifere şi peri secretori; •frunze palmat-lobate sau-compuse, alterne sauopuse; •flori unisexuate, repartizate dioic (rarmonoic),

♂ P(5) A5; ♀ P(5) G(2);

•inflorescenţeracemiforme sauamentiforme; bracteileflorilor femele adeseorisunt foarte mari; •fructele sunt achene

flori mascule

fruct cu bractee

flori femele

[commons.wikimedia.org]

5

Humulus lupulus (hamei) [commons.wikimedia.org ]

Foto: Sîrbu C.

inflorescenţă femelă (“con”)

inflorescenţă masculă

flori femele

floare masculă

Cannabis sativa (cânepă) – plantă anuală, viguroasă, cu tulpina bogată în sclerenchim fibros periciclic; frunzele palmat-sectate sau compuse, stipelate, cele bazale opuse, cele superioare alterne, acoperite (ca şi tulpina) cu peri protectori şi peri secretori; florile sunt repartizate dioic, cele mascule dispuse în cime racemiforme axilare, cele femele (cu perigon slab dezvoltat), în cime glomerulare axilare. Achenele conţin seminţe bogate în ulei. De la această plantă se folosesc fibrele periciclice (în industria textilă); uleiul din seminţe este comestibil; înfl.: VII-VIII.

Humulus lupulus (hamei) – plantă perenă, aspru păroasă, cu tulpina volubilă; frunze palmat-lobate, opuse; florile repartizate dioic, cele mascule în cime axilare racemiforme, cele femele în amenţi groşi (“conuri”), la subsuoara unor bractei mari, prevăzute cu glande secretoare, ce produc lupulină (substanţă aromatică, amăruie); creşte prin tufărişuri, marginea drumurilor, lunci sau se cultivă pentru inflorescenţele femele folosite la aromatizarea berii; înfl.: VII-VIII.

Fam. URTICACEAE•Plante ierbacee (de regulă), fără vase laticifere, uneori cu peri urticanţi sau cu fibre textile; •frunze simple, alterne sauopuse, stipelate;•florile unisexuate (repartizatedioic sau monoic), 4-5-mere, ♂ ☼ P4-5 A4-5; ♀ ☼ P4-5 G1; •inflorescenţele-cimeglomerulare sau amentiforme; •fructele sunt achene (rardrupe).

Urtica dioica (urzică) [http://en.wikipedia.org/]

Urtica dioica (urzică mare) – plantă perenă, viguroasă (-150 cm), cu peri urticanţi; tulpină tetramuchiată; frunze ovate, opuse, serate; flori unisexuate (plantă dioică), mici, verzi, în cime reunite pe axe ramificate, axilare; fructul este o achenă

6

Ordinul FAGALES, Fam. BETULACEAE

•Arbori şi arbuşti cu rădăcini simbiotice; •flori unisexuate,

♂ P0-4 A 2-12; ♀ P0-4 G (2)

(stamine uneori bifurcate); •inflorescenţele - mici cime cu (1)2-4 flori, situate la subsuoara a 3-5 bracteiconcrescute la bază şi reunite în amenţi;• fructele - achene sau samare, cu involucrufructifer solziform, plan sau concav sau înformă de cupă

A- Betula pendula (a-ramură cu amenţi masculi; b-ramură cu amenţi femeli; c-flori mascule; d-stamină; e-flori femele); B- Alnus glutinosa (f-amenţi masculi; g-frunză; h-

flori femele; i-floare masculă; j-inflorescenţe femele) [Strasburger et al. 1962]

Betula pendula (mesteacăn) – arbore cu ritidom alb şi lăstari penduli; frunze romboidale; la nivelul amenţilor, florile sunt situate, câte 3, la subsuoara unui solz trilobat, plan, caduc la maturitate; florile mascule cu perigon rudimentar şi 2 stamine cu filamentele bifurcate; florile femele sunt nude; fructul este samară circulară, biaripată. Este răspândit în zona dealurilor, până în etajul coniferelor, iar uneori se cultivă prin parcuri, în scop ornamental; înfl.: IV-V.Alnus glutinosa (arin negru) – arbore cu muguri pedunculaţi, frunze glabre, lipicioase, emarginate sau rotunjite la vârf; amenţii masculi penduli, grupaţi câte 3-5 la vârful lujerilor; flori mascule cu câte 4 stamine cu filamente întregi; amenţi femeli scurţi, globuloşi, solitari sau grupaţi racemiform; solzii bracteali femeli sunt 5-lobaţi şi nu cad de pe ax la maturitate; samara îngust aripată; creşte pe malul apelor din regiunea de câmpie şi dealuri; înfl.: III-IV.Alnus incana (arin alb) – se deosebeşte prin frunzele păroase pe partea inferioară, cu vârful ascuţit, nelipicioase; creşte în lungul pâraielor de munte; înfl.: III-IV. Corylus avellana (alun) – arbust cu frunze scurt peţiolate, lat obovate, acuminate; florile mascule nude, cu 4-8 stamine bifide, grupate în amenţi penduli, cele femele cu perigon rudimentar, câte 2-3 la vârful ramurilor, însoţite de câte un involucru în formă de cupă (1 bractee + 2 bracteole concrescute); fructele sunt achene cu pericarpul lignificat (numite alune), învelite de cupa involucrală deschisă, aproximativ de lungimea fructului, cu marginile fidate; seminţele, cu gust plăcut, sunt bogate în ulei comestibil. Alunul creşte frecvent prin pădurile de foioase sau se cultivă pentru seminţele sale; înfl.: II-IV.Carpinus betulus (carpen) – arbore cu frunze ovate, dublu serate, uşor asimetrice; amenţii apar la înfrunzire; florile mascule nude, din 4-12 stamine învelite la bază de o bractee păroasă; florile femele, cu un perigon rudimentar, sunt situate în axila unei bractei ce concreşte cu două bracteole formând un solz mare, trilobat; fructul este o achenă situată la baza solzului involucral trilobat şi uşor concav la bază. Creşte în amestec cu fagul şi stejarul, uneori formând asociaţii - cărpinişuri; înfl.: IV-V.

7

Foto: Sîrbu C. Betula pendula

Alnus glutinosa (arin negru): frunze rotunjite la vîrf, chiar

emarginate, glutinoase[http://fieldbotany.pbworks.com]

Alnus incana (arin alb): frunze cu vîrf acut, albe pe faţa inferioară,

neglutinoase [www.forestryimages.org]

8

A- Corylus avellana (a-ramură cu frunze; b-flori femele; c-floare masculă; d-două fructe cu involucru protector în formă de cupă); B- Carpinus betulus (e-ramură cu frunze şi

fructe; f-ramură cu ament mascul; g-flori mascule, h-floare femelă; i-fruct şi solz involucral trilobat) [a,d-după Kursanov et al. 1951; b, c, g, h, i-după Wettstein 1935; e-după Flora R.P.

Române; f-după Emberger 1960]

Familia FAGACEAE•Arbori sau arbuşti; •frunze simple, alterne, stipelate; •flori unisexuate, cele mascule grupate în cime reunite în amenţi, cele femele, solitare sau în cime pauciflore, într-o cupăinvolucrală, ce devine lemnoasă, ♂ P(4-7) A 4-14; ♀ P(4-7) G(3)•fructele sunt achene de forme diferite, înconjurate total sauparţial de cupa involucrală lemnoasă, foarte dezvoltată.

Fagus sylvatica (fag) – arbore cu ritidom neted, cenuşiu-albicios; frunze ± eliptice, cu marginea ciliată; flori mascule (în amenţi globuloşi) cu tepale păroase slab unite, cele femele grupate câte două într-o cupă involucrală, acoperită de apendici în forma unor peri rigizi; achene trimuchiate (“jir”) închise câte două în cupa ce devine lemnoasă şi care crapă la maturitate după 4 linii longitudinale, eliberându-le; seminţe bogate în ulei comestibil; lemnul se utilizează în industria mobilei, pentru traverse, parchete sau pentru combustibil; înfl.: IV-V.

9

A- Fagus sylvatica (ramură cu frunze şi inflorescenţe; b-floare masculă; c-flori femele; d-fructe închise în cupa spinoasă); B- Quercus robur (e-ramură cu amenţi masculi; f-ramură cu fructe; g-floare masculă; h-floare femelă; i-floare femelă în secţiune) [a-d, f-

după Turenschi et al. 1982; e, i-după Strasburger 1911; g,h-după Wettstein 1935]

Quercus robur (stejar) – arbore cu ritidom negricios, adânc brăzdat şi lăstari tineri glabri; frunze penat-lobate, glabre, sesile sau scurt peţiolate, auriculate; florile mascule formează cime reunite în amenţi; florile femele (câte una într-o cupă involucrală) sunt prinse câte 2-5 pe un peduncul lung; achena, ± elipsoidală (“ghindă”), prezintă la bază o cupă involucrală lemnoasă cu numeroşi solzi concrescuţi, plani sau uşor bombaţi. Este foarte frecvent prin pădurile de foioase din zona de câmpie şi în lungul văilor. Lemnul se foloseşte în construcţii, pentru stâlpi, piloni, parchete, mobilă, butoaie etc. Scoarţa, bogată în tanin, se utilizează în tăbăcării, iar seminţele în furajarea porcilor; înfl.: V.

Quercus petraea (gorun) – se deosebeşte de specia anterioară prin frunze lung pedunculate, obovate şi ghinde sesile cu solzii cupei liberi, neconcrescuţi, ± plani. Creşte în păduri de deal (etajul gorunului), rar la altitudini mai mici. Lemnul, foarte valoros, are aceleaşi întrebuinţări ca şi cel de stejar; înfl.: V-VI.

Castanea sativa (castan comestibil) – arbore cu frunze alungit-lanceolate, pe margini spinos-serate; florile mascule sunt grupate în amenţi erecţi, iar cele femele, câte 3 într-o cupă spinoasă, la baza amenţilor; fructele sunt achene mari (castane), închise complet în cupa involucrală foarte spinoasă, ce se desface la maturiate în 4 valve; seminţele, bogate în amidon, sunt comestibile. Lemnul are aceleaşi întrebuinţări ca şi cel de stejar. Este o plantă cu areal mediteranean, care creşte spontan şi în ţara noastră în câteva staţiuni din Banat şi Maramureş; înfl.: V-VI.

10

Quercus petraeaQuercus robur

Fagus sylvaticaCastanea sativa

Foto: Sîrbu C.Foto: Sîrbu C.

Foto: Sîrbu C. Foto: Sîrbu C.

arbori şi arbuşti cu glandearomatice; •frunze imparipenat compuse, alterne, nestipelate;• flori unisexuate, repartizatemonoic, dispuse în amenţi (celefemele adesea în cime pauciflore); ♂ P4; 0 A 2 - 40; ♀ P(4); 0 G(2);

•fructele sunt achene, samare saudrupe; •seminţele, exalbuminate, suntbogate în ulei.

Juglans regia (nuc) – arbore cu frunze imparipenat-compuse, cu 5-9 foliole ovate, glabre; amenţii masculi solitari, apar pe ramurile din anul precedent, iar florile femele, câte 1-4 (cime pauciflore) în vârful ramurilor anuale, cu stigmate papiloase, foarte dezvoltate; fructul este o drupă falsă, dehiscentă, verde, cu mezocarpul cărnos, care crapă la maturitate, dezvelind endocarpul sclerificat (nuca); sămânţa, exalbuminată, are embrionul cu două cotiledoane mari, încreţite, bogate în ulei.

Se cultivă frecvent ca plantă alimentară, ornamentală, pentru utilizarea în industria mobilei etc.; înfl.: V.

Ordinul JUGLANDALES, Fam. JUGLANDACEAE

11

Juglans regia (a-ramură cu inflorescenţe; b-flori mascule; c-flori femele; d-fruct; e-ament mascul) [Turenschi et al. 1982, în parte modificat]

Juglans regia

Foto: Sîrbu C.