infarct miocardicteoria

Ingrijirea pacientului cu Infarct miocardic

CUPRINS

ARGUMENT....................................................... ....................................................................4

CAPITOLUL 1 - INFARCTUL MIOCARDIC ACUT ..........................................................5

1.1.Definiţie……… .........................................................................................5

1.2. Etilogie ......................................................................................................6

1.3. Patogenie………...…………….................................................................7

1.4. Tablou clinic………………......................................................................8

1.5. Tratament…...............................................................................................9

CAPITOLUL 2 - ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT………………………………….…….10

3.1 Internarea pacientului în spital................................................................... 10

3.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare......................................................... 10

3.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi................................. 11

3.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative .......................................... .13

3.5. Alimentaţia bolnavului ............................................................................ .14

3.6. Recoltarea produselor biologice şi patologice........................................ .14

3.7.Pregătirea pacientilor şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune……....15

3.8.Educaţia pentru sănătate…………………………………………………..18

3.9 Externarea bolnavului……………...……………………………………. 18

CAPITOLUL 3 - CAZURI PRACTICE ………………………...………………………...…19

Cazul A………………………………………………..…………….…..……19

Cazul B……………………………………..………………………...………33

Cazul C…………………………………………………………………….....45

BIBLIOGRAFIE ………………………………………...………..……………………...….71

3


ARGUMENT

Infarctul miocardic este o afecţiune foarte gravă, adesea fatală, care ar putea

prevenită printr-un mod de viaţă echilibrat. De aceea asistentului medical îi revine sarcina de

a educa în special pacienţii cu risc crescut: cei cu afecţiuni metabolice(dislipidemii, diabet),

cu hipertensiune arterială, cu cardiopatie ischemică, angină pectorală, afecţiuni endocrîne,

afecţiuni ale vaselor de sânge/ateroscleroză, arterioscleroză, tromboze) precum şi pe cei

predispuşi genetic; cu privire la modul de viaţă pe care ar trebui să-l urmeze. Astfel

renunţarea la obiceiurile dăunătoare (fumatul, excesul de alcool, cafea, sare, grăsimi saturate)

dar şi evitarea situaţiilor strsante, a expunerii la temperaturi extreme sau la diferenţe bruşte de

temperatură, introducerea în programul zilnic ore suficiente de odihnă şi relaxare sunt câteva

pricipii de viaţă pe care trebuie să le adopte toţi pacienţii predispuşi la o afecţiune cardiacă dar

şi cei care au dezvoltat deja o boală.

Când infarctul miocardic s-a produs asistentului medical îi revine ca primă sarcină

liniştirea pacientului care simte o durere violentă este agitat, panicat şi are senzaţia de moarte

iminentă. De această primă fază depinde în mare măsură evoluţia bolii şi chiar supravieţuirea

pacientului. Misiunea asistentului medical este comlpexă în ceea ce priveşte îngrijirea

pacientului cu infarct miocardic acut, deoarece acesta este intolerant la mişcare şi deci total

dependent de personalul medical.

Lucrarea de faţă cuprinde o parte de teorie, în care sunt descrise noţiuni teoretice ale

procesului de îngrijire a pacientului cu infarct miocardic şi o parte practică ce constă în

prezentarea a trei cazuri pe care le-am urmărit în cadrul orelor de practică şi la care mi-am

adus aportul în procesul de îngrijire.

4


CAPITOLUL I

INFARCTUL MIOCATDIC ACUT

1.1 Definiţie şi clasificare

Infarctul miocardic reprezintă o zonă de necroză ischemică în miocard, produsă prin

obliterarea unei ramuri coronariene.

2.Clasificare

a) forma clinică comună, este cea dominată de durere de natură ischemică

la care se ascociaza modificarile biologice şi EKG caracteristice

b) forma atipice de debut

- forme zise pur anginoase

- forme digestive abdominal

- forme nervoase

- IMA la vârstele extreme

- infarct miocardic şi sarcina

- infarct miocardic şi diabet zaharat

c) în functie de locul şi suprafata necrozată

- IMA apical (necroza miocardului de la varful inimii)

5


- IMA septal (necroza miocardului septului ce desparte cele două

ventricule)

- IMA anterior (necroza feţei anterioare a miocardului cardiac)

- IMA antero-lateral

- IMA inferior

- IMA de ventricul drept

1.2 Etiologie

A.Factori determinanţi

În 90-95% din cazuri etiologia IMA este reprezentată de ateroscleroza coronariană.

5-6% sunt cauze nonaterosclerotice multiple, dintre cele mai frecvente amintim:

a)Boli coronariene obstructive neaterosclerotice

-Arterite, lues, PAN, colagenoze, boala Takayasu

-Îngroşare parietală: amiloidoza, mucopolizaharidoze, consum de contraceptive, fibroza

după iradiere.

-Compresie extrinsecă: tumori, anevrism de sinus Valsalva

b)Embolii coronariene: endocardită bacteriană subacută, prolaps de valvă mitrala, mixom

atrial, embolii intraoperatorii sau intracoronarografice.

c)Traumatisme: disecţie de aorta, plăgi penetrante, disecţie în timpul angioplastiei şi

coronarografiei.

d)Anomalii congenitale coronariene

e)Tromboze coronariene „în situ” :trombocitoză, coagulare intravasculară diseminată.

f)Spasme coronariene

g)Disproporţie cerere-ofertă

-Stenoza aortică, cord hipertensiv, cardiomiopatia hipertrofică obstructivă, insuficienţa

aortica

-Tireotoxicoza, feocromocitom

-Hipoxie, anemie, intoxicaţii (cianuri, CO) de cauză pulmonară.

Pacienţii cu risc crescut de a dezvolta IMA sunt cei cu angină instabilă, multiplii factori cu

risc coronarian şi cei cu angină Prinzmetal.

6


B.Factori favorizanţi

Factori care cresc alura ventriculară: stres, frig, efort fizic, efort digestiv, consum de droguri.

Factori care cresc contractilitatea miocardică-simpatomimetice.

Intervenţii chirurgicale la vârstnici sau coronarieni cunoscuţi sau în timpul intervenţiilor pe

cord, sau proceduri de cardiologie invazivă.

În timpul unor afecţiuni acute severe: accident vascular cerebral, pneumonii severe la

vârstnici, tromboembolii pulmonare.

În aproximativ 50% din cazuri nu se pot identifica factorii precipitanţi.

Incidenţa maximă a IMA s-a înregistrat dimineaţa între orele 5 şi 10 în perioada de

hipercatecolaminemie motivată.

1.3Patogenie

În patogenia infarctului miocardic acut intervine procesul de ocluzie coronariană durabilă,

printr-un proces de tromboză pe vas ateroslerotic în 95% din cazuri.

7


1.4 Tablou clinic

Debutul IMA este brusc legat de anumite circumstanţe de apariţie sau fără o explicaţie

imediată. Durerea are sediu retrosternal şi\sau epigastric cu iradiere către umărul sau membrul

superior stâng (pe marginea cubitală), în ambii umeri, în ambele braţe, ambele coate,

mandibulă, interscapulovertebral, epigastrică. Caracterul durerii este de apăsare, constricţie,

strivire, arsură, iar intensitatea este foarte mare, adesea de nesuportat. Durata de obicei este de

peste 30 minute, poate dura ore, de regulă dispare după 12-24 ore după definitivarea necrozei.

Durerea poate lipsi la aproximativ 20% din pacienţi sau este foarte ştearsă (în special la

pacienţii cu diabet zaharat, la femei sau la vârstnici). Factorii declanşatori nu cedează la

nitroglicerină sau la alţi nitraţi, nu cedează la analgezice uzuale sau în repaus.Fenomenele

asociate durerii sunt anxietate, nelinişte, paloare, dispnee, palpitaţii, transpiraţii profunde,

greţuri şi vărsături.

- Modificările tensiunii arteriale sunt hipertensiune sau hipotensiunea arterială.

- Manifestările digestive sunt reprezentate de greţuri, vărsături (prin reflex vagal), diaree,

sughiţ prin iritarea nervului frenic.

Alte manifestări :

- Dispnee (polipnee) care este semn de disfuncţie de pompă.

- Palpitaţii prin tahiaritmii sau bradiaritmii.

- Manifestari neurologice reprezentate de sincope.

- Fatigabilitatea şi astenia fizică accentuată pot fi uneori singurele simptome ale unui infarct

indolor.

- Febra poate fi moderată în primele zile de la debut şi se menţine 7-10 zile.

Semne generale :

- Anxietate, agitaţie (în căutarea unei poziţii antialgice)

- Paloare, transpiraţii, extremităţi reci.

- Pulsul şi tensiunea arterială pot fi normale sau modificate în funcţie de manifestările

sistemului nervos vegetativ.

La aparatul cardiovascular nu exista modificari specifice, în formele necomplicate:

tahicardie sinusală sau bradicardie în funcţie de dominanta vegetativă.

8


1.5 Tratament

Obiectivele tratamentului

1. Prevenirea extinderii necrozei

2. Limitarea întinderii necrozei

3. Restabilirea fluxului coronarian

4. Tratamenul complicaţiilor

5. Reabilitarea bolnavului

Masuri generale

Oxigenoterapie, repus

Calmarea durerii: Algocalmin, Fortral, Mialgin.

Sedarea se face cu Diazepam intravenos, Nitroglicerină sublingual la 15 minute.

Tratamentul antiaritmic cu Xilină 1%

Tratarea complicaţiilor (hipotensiune, puseu hipertensiv, FIA, IVS acută)

Transport de urgenţă spre o unitate de terapie intensivă coronariană.

Mijloace de tratament

Nitraţii-Nitroglicerină perfuzie intravenoasă urmată de nitrat per oral după 24-48 de

ore(izosorbit mononitrat sau dinitrat) Nitroprusiatul de sodiu în Edem pulmonar acut cu

hipertensiune importantă.

Tratament tromboembolic-Streptokinază este antigenică, tratamentul nu poate fi

repetat sub 1 an.

Tratamentul anticoagulant şi antiagregant plachetar se face cu Heparină.

Betablocantele se administrează intravenos în primele 12 ore de la debut în IMA cu

insuficienţa de pompă. Se utilizează Metoprolol, Esmolol, Atenolol, Timolol, Propranolol.

În mod obligatoriu, supravietuitorul uni infarct miocardic va fi explorat prin

coronarografie în vederea stabilirii unei eventuale indicaţii de by-pass aorto-coronarian sau

angioplastie transluminală percutană, cu instalarea unui stent. Dintre masurile generale

necesare a fi luate subliniem: regim alimentar hipolipidic, fracţionat în 5-6 mese pe zi,

menţinerea greutăţii corporale optime, combaterea constipaţiei, suprimarea fumatului, evitarea

stresului. În paralel se va aplica un program intensiv de recuperare a capacităţii de efort.

9


CAPITOLUL II

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT

MIOCARDIC ACUT

2.1 Internarea pacientului în spital

Internarea în spital constituie un eveniment important în viata bolnavului, el se desparte de

mediul său obişnuit şi în stare de infirmitate sau semiinfirmitate este nevoit sa recurgă la

ajutorul cadrelor sanitare.

Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul. Acest prim contact este hotărâtor

pentru caştigarea încrederii bolnavului, factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborări

sincere între bolnav şi personalul de îngrijire, în vederea recâştigării sănătăţii celui internat.

Bolnavul trebuie să simtă atenţia cu care este înconjurat şi să fie convins că colectivul în

mijlocul căruia a ajuns vrea să-l ajute şi că va depune tot efortul pentru a-l vindeca.

Bolnavii cu IMA sunt internaţi de urgenţa, fără bilet de trimitere.Vor fi luaţi în

evidenţa la serviciul de primire, vor fi trecuţi în registrul de internări, li se întocmeşte foaia de

observaţie clinică cu datele de identitate.La serviciul de primire se pregateşte bolnavul pentru

examenul medical şi li se preiau hainele şi efectele pe bază de bon.

Bolnavii cu IMA vor fi internaţi pe secţia de medicină de internă, terapie intensivă sau

cardiologie.

2.2Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Scopul spitalizării bolnavilor, în majoritatea cazurilor, este vindecarea.Pentru a realiza

acest lucru trebuie create condiţii prielnice, necesare ridicării forţei de apărare şi regenerare a

organismului şi scoaterii lui de sub eventualele influenţe nocive ale mediului înconjurator.

Asistenta medicală va avea grijă să-i fie asigurat bolnavului un climat de liniste, salon

bine încălzit, îngrijit şi aerisit.

10


Asistenta va aşeza bolnavul într-o poziţie cât mai comodă în pat, este bine ca paturile

sa fie prevazute cu somiere reglabile pentru a se evita poziţiile forţate. Se vor înlătura toţi

excitanţii auditivi, vizuali şi olfactivi cu efecte negative asupra sistemului nervos.

Tratamentul se face cu mare punctualitate deoarece întarzierile pot provoca bolnavului

emoţii inutile. Se va respecta somnul bolnavului care prin inhibiţia scoarţei cerebrale

constituie un factor terapeutic important. Condiţiile create în spital trebuie sa asigure

bonavului un somn mai bun decat cel obisnuit.

Asistenta medicală are datoria de a vizita bonavul frecvent, indiferen de solicitări, fără

însă să deranjeze odihna acestuia.

Saloanele, coridoarele şi încăperile anexe trebuie astfel mobilate şi amenajate ca să se

apropie cât mai mult de anturajul obisnuit al bolnavului.Foile de observaţie şi de temperatură

nu vor fi ţinute în saloane.

Personalul administrativ care intră în secţie în interes de serviciu, precum şi vizitatorii

care vin la bolnavi vor fi instruiţi de asistentă pentru a păstra o comportare modestă, liniştită

pe secţie.

2.3.Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi

Toaleta bolnavului constituie una din condiţiile indispensabile ale procesului de

vindecare.

A fi curat, îngrijit şi a-ţi proteja tegumentele şi mucoasele sunt o necesitate pentru a

avea o ţinută decentă şi pielea sănătoasă astfel încat aceasta sa-şi poata îndeplini funcţiile.

Asistenta medicală are datoria de a verifica zilnic curăţirea salonului. Acesta se curăţă de

două ori pe zi şi de cate ori s-a murdărit cu sânge, alimente, secreţii din timpul procesului de

îngrijire. Lenjeria de pat trebuie păstrată curată şi bine întinsă pentru a evita escarele. Atât

lenjeria de pat cât şi lenjeria bolnavului vor fi shimbate de cate ori este nevoie.

Bolnavii cu IMA transpiră abundent, asistenta va şterge mereu cu un prosop uscat regiunile

transpirate. Baia generală şi parţială se face la pat fără sa obosească bolnavul, în primele zile

fără sa fie ridicat.

Scopul toaletei corporale este îndepartarea de pe suprafata pielii a stratului cornos, descuamat

şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare, microbi care aderă la piele.

11


Pentru efectuarea toaletei bolnavului asistenta trebuie să respecte urmatoarele: să

asigure o temperatură adecvată în salon pentru a feri bolnavul de răceală, să pregatească

materialele necesare astfel că îngrijirea să se desfăşoare în timp util, să acţioneze rapid cu

mişcări sigure dar totodată blande pentru a scuti bolnavul de alte suferinţe şi oboseală, să

menajeze bolnavul protejandu-l cu un paravan faţă de cei din jur.Toaleta zilnică permite

controlul regiunilor expuse escarelor şi acţioneaza în vederea prevenirii acestora.

Observarea poziţiei pacientului în pat

Bolnavul cu IMA va sta în poziţie semişezândă.Repausul absolut la pat în prima

săptămănă este obligatoriu. Durata imobilizării va fi adaptată în funcţie de evoluţia

simptomelor şi de prezenăa complicaţiilor. Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte

complicaţii începănd din prima săptămână se pot face chiar mişcări pasive ale degetelor de la

mâini şi picioare. Durata repausului la pat în poziţie semişezândă este 2-3 săptămâni.

Mobilizarea bolnavului

1. Repaus absolut la pat în prima săptămână.

2. Durata imobilizării va fi adaptată în funcţie de evoluţia simptomelor şi de prezenţa

complicaţiilor.

3. Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începand chiar din primele zile, se

pot face mişcări pasive ale degetelor de la mâini şi picioare.

4. Treptat se permit schimbarea poziţiei în pat, mişcări acive ale membrelor.

5. Mobilizarea se face progresiv (şederea pe marginea patului, şederea în fotoliu, ridicarea din

pat), sub controlul pulsului şi al tensiunii arteriale, iniţial în prezenţa medicului.

Captarea eliminărilor

Se va servi bolnavul cu urinar şi bazinet de cate ori este nevoie, fără să fie ridicat din

poziţia şezândă. Asistenta va urmări tulburările de micţiune, volumul de urină în 24 ore şi

caracterele calitative ale urinii. Constipaţia trebuie combătută cu ajutorul clismelor uleioase

sau cu laxative uşoare.

12


2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative.

Urmărirea ideală a unui infarct este monitorizarea cu supravegherea permanentă în

primele zile a electrocardiogramei, a tensiunii arteriale şi a ritmului cardiac.

În secţiile obişnuite de boli interne, în lipsa aparaturii de monitorizare, supravegherea constă

în măsurarea tensiunii arteriale, frecvenţei pulsului şi a respiraţiei la o ora, la nevoie mai des,

în funcţie de starea bolnavului, înregistrarea electrocardiogramei precum şi a temperaturii de

cate ori este indicat de medic.

Tensiunea arteriala - valoarea normală a tensiunii arteriale sistolice sau maxime

variază între 120-140mm Hg, iar a tensiunii arteriale diastolice sau minime între 70-80mm

Hg. Măsurarea tensiunii arteriale se face cu ajutorul tensiometrului. Se notează în foaia de

temperatură cu creion de culoare roşie, pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură se

socotesc 10 mm Hg.

În cazul IMA, hipotensiunea arterială poate să apară imediat sau la cateva ore,

precedată de o uşoară creştere a tensiunii arteriale. Când tensiunea arterială scade brusc

pericolul şocului cardiogen este iminent.

Pulsul-are valori normale la adult cuprinse între 60-80 pulsaţii/min, se obţine prin

comprimarea arterei radiale pe un plan osos şi se notează în foaia de temperatură cu un creion

roşu, o linie orizontală corespunzând la 4 pulsaţii.

Bolnavii cu IMA prezintă o uşoară creştere a frecvenţei pulsului până la 90-100

pulsaţii/min.

Respiraţia-are frecvenţa normală cuprinsă între 16-18 respiraţii/min, prezentând

uşoare variaţii în funcţie de sex şi vârstă.

Se notează în foaia de temperatură cu creion de culoare verde, pentru fiecare linie orizontală

considerandu-se o respiraţie/min.

Bolnavii cu IMA prezintă dispnee cu polipnee, semn de disfuncţie de pompă.

Temperatura-are valori normale între 36-37°C, se măsoară cu termometrul în axilă,

cel mai frecvent. Se notează în foaia de temperatură cu creion albastru, pentru fiecare linie a

foii se socotesc două diviziuni de grad.

Bolnavii cu IMA prezintă o creştere a temperaturii, 37,5-38,5°C, datorită substanţelor

piretogene produse în focarul de necroză.

13


2.5.Alimentarea bolnavului

Se va evita consumul de cantităţi mari la o masă prin servirea meselor fracţionate. Se

va face alimentaţia pasivă la pat în primele zile în decubit dorsal. Treptat se va trece la

alimentaţia activă în pat numai la recomandarea medicului în poziţie şezândă.Dupa

mobilizarea bolnavului se poate servi masa în sala de mese. Regimul alimentar va fi hiposodat

şi hipocaloric. În primele zile va fi alcătuit din lichide şi pireuri date lent cu lingura, ceaiuri,

compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi dar şi mai târziu vor fi evitate alimentele care

produc gaze sau întarzie tranzitul intestinal. Se interzice total fumatul.

Se urmăreşte tensiunea arterială şi pulsul.Menţinerea tensiunii arteriale se face cu

perfuzii de Glucoză 5%,Dextran.

Corectarea extrasistolelor se face cu Xilină de uz cardilogic,200mg intramuscular sau

intravenos.

Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene se face prin aspiraţie, la nevoie se face

oxigenoterapie.

2.6. Recoltarea produselor biologice şi patologice

În cazul bolnavilor cu IMA, asistenta medicală va recolta sânge pentru probe de

laborator indicate de medic:fibrinogen, glicemie, leu-

cocite, VSH, colesterol, acid uric, transaminaze.

Recoltarea pentru aceste analize de laborator se face prin puncţie venoasă la nivelul plicii

cotului în eprubete sterile şi uscate sau prin puncţie capilară prin înţeparea pulpei degetului.

Pentru determinarea fibrinogenului este necesar 0,5ml citrat de sodiu 3,8% şi 4,5 ml

de sange. Valorile normale sunt 200-400 mg%. La bolnavii cu IMA fibrinogenul este crescut.

Pentru determinarea leucocitelor se recoltează sânge prin înţeparea pulpei

degetului.Valorile normale sunt între 4200-8000/mm³. Bolnavii cu IMA prezintă leucocitoză

cu valori între 10000-15000mm³.

Pentru determinarea glicemiei se recoltează 2 ml sânge pe 4 mg florura de sodiu.

Valoarea normală este de 80-120g%. Bolnavii cu IMA prezintă hiperglicemie în primele 24-

48 ore.

14


Pentru determinarea VSH-ului se recoltează 1,6 ml sânge într-o seringă de 2 ml care

conţine 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%. Valorile normale sunt 1-10mm/1h, 7-15/2h, la femei

valorile sunt cu 1-3mm mai mari. În IMA,VSH-ul este crescut.

Pentru determinarea colesterolului se recoltează 5-10 ml sânge. Valorile normale sunt

între 180-280 g %. În cazul bolnavilor cu IMA, colesterolul nu prezintă modificări.

Pentru determinarea acidului uric se recoltează 5-10 ml sânge. Valorile normale sunt

între 3-5 mg%. Acidul uric nu prezintă modificări în cazul bolnavilor cu IMA.

Pentru determinarea transaminazelor sunt necesari 5-10 ml sânge. Valorile normale

sunt TGO 2-20 UI, TGP 2-16 UI. Bolnavii cu IMA prezintă TGO crescută 25-40 UI.

Recoltarea sangelui se face dimineata pe nemancate,iar eprubetele vor fi însotite de un

buletin de analize care contine numele bolnavului,numarul salonului şi al patului,diagnosticul

clinic,natura produsului,analiza ceruta,data recoltarii şi numele celui care a efectuat

recoltarea.

2.7. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale impuse de afecţiune

Electrocardiograma EKG

Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a fenomenelor bioelectrice din cursul

unui ciclu cardiac.

Înregistrarea EKG se face cu aparate speciale numite electrocardiografe.

Pregătirea bolnavului

Se pregăteşte psihic bolnavul pentru a-i înlatura emoţiile, se transportă bolnavul cu căruciorul

în sala de înregistrare, bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţii şi va fi rugat să-şi

relaxeze musculatura.

Montarea electrozilor pe bolnav

Se montează pe părtile moi ale extremităţilor plăcile de metal ale electrozilor. Sub placa de

metal a electrozilor se aşează o pânză înmuiată într-o solutie de electrolit, o lingură de sare la

un pahar de apă sau pastă specială pentru electrozi. Se fixeaza 4 electrozi pe membre şi 6

precordial.

Montarea electrozilor pe membre

Roşu la mâna dreaptă

Galben la mâna stângă

15


Verde la piciorul stâng

Negru la piciorul drept

Montarea electrozilor precordial

V1-Spaţiul 4 intercostal pe marginea dreaptă a sternului

V2-Spaţiul 4 intercostal pe marginea stângă a sternului

V3-Spaţiul între V2 şi V4

V4-Spaţiul 5 intercostal stâng pe linia medioclaviculară

V5-La intersecţia de la orizontală dusa de la V4 şi linia axilară anterioară stângă

V6-La intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă.

Graficul unui ciclu cardiac se compune din succesiunea a 5 unde notate în mod convenţional

cu litere P, Q, R, S, T. Între două cicluri cardiace se înscrie linia de 0 potenţial. EKG eset

interpretată întotdeuna de medic în lumina datelor clinice.

În cazul bolavilor cu IMA, EKG arată unde Q anormale acestea reprezentând cele mai

importante semne electrocardiografice de infarct miocardic acut, ele exprimând necroza,

undele R sunt mai putin ample, iar modificările undei T reflectă noţiunea EKG de ischemie.

Proba de efort

Indicaţia principală este diagnosticarea cardiopatiei ischemice, atunci cand lipsesc

semnele EKG caracteristice în stare de repaus precum şi testarea capacitatii de efort a

bolnavilor care au avut infarct miocardic şi evaluarea

unui tratament medicamentos sau chirurgical.

Pregătirea bolnavului:

Psihică:

- se explică pacientului în ce consta procedura, ca este o metoda neinvazivă de diagnosticare;

- sa fie relaxat fizic şi psihic.

Fizică:

- pacientul nu trebuie sa fumeze 2 ore înainte de probă;

- proba se efectuează la cel puţin 3 ore după masă;

- se întrerupe tratamentul medicamentos care influenţează EKG-ul (barbiturice, tonice

cardiace, nitrit, medicamente antiaritmice).

Tehnica:

16


-efortul trebuie standardizat în funcţie de sex, vârsta, înalţime;

- efortul se efectuează la bicicleta ergometrică sau covor rulant;

- la bicicleta ergometrică se recomanda începerea efortului cu 25 w la fiecare2-3 minute, pana

se obţine frecventa cardiaca la valori submaximale;

- valoarea maxima a frecventei cardiace este de 220 minus vârsta în ani a bolnavului;

- valorile submaximale sunt 75-90% din valoarea maximă;

În timpul probei de efort este bine sa nu se depaşească valoarea submaximală.

Proba de efort trebuie oprita atunci când apar simptomele:

- dureri precordiale;

- dispnee, cianoza, transpiraţie

- creşterea T.A cu mai mult de 25mm peste valoarea maxima sau hipotensiune.

- modificări EKG cu tulburări de conducere atrio-ventriculare şi interventriculare;

- modificări ale segmentului ST;

Asistenta medicala care efectuează proba de efort trebuie sa aibă pregătite sursa de

oxigen, aparatura şi medicaţie pentru corectarea rapida a eventualelor complicaţii care pot

apărea.

Înscrierea EKG se practică:

- la începutul probei de efort;

- la fiecare minut în timpul efortului;

- la următoarele intervale după efort:1-2-3-4-6 minute.

Interpretarea EKG după efort:

a) se considera aspect normal o subdiviziune oblica, rapida şi ascedentă a segmentului ST;

b) subdenivelările oblic descendente sau orizontale ale undei ST sunt considerate patologice.

c) QT alungit are semnificaţie patologică.

d) Unda T ascuţită şi simetrică cu amplitudine mare sau turtită şi negativă are semnificaţie

patologică;

e) Apariţia tulburărilor de ritm este patologică;

f) Unda U negativă este patologică.

După efectuarea probei pacientul este însoţit în salon şi ţinut sub observaţie pentru

evitarea apariţiei eventualelor reacţii în urma procedurii.

17


2.8. Educaţie pentru sănătate

Profilaxia IMA

La externare bolnavul este înstruit asupra modului de viată :

-Bolnavul trebuie sa ducă o viaţă ordonată evitând suprasolicitările.

-Să respecte regimul dietetic rational hipolipidic, fără sare, glucide, hidrocarbonate şi

fracţionat 5-6 mese pe zi.

-Se va reduce consumul de cafea.

-Se va evita fumatul şi alcoolul.

-Se va respecta tratamentul medicamentos şi modul de administrare a medicamentelor.

-Să practice sporturi uşoare.

-Să aibă un program raţional de muncă şi viaţă.

-Să se prezinte la controale periodice

2.9.Externarea bolnavului.

Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medic.

Asistenta va aduna toată documentaţia relativă a bolnavului şi o va pune la dispoziţia

medicului de salon, în vederea formulării epicrizei.

Asistenta va fixa cu bolnavul ora exactă a plecării, pentru a-i putea asigura alimentaţia până în

ultimul moment. Externarea bolnavului se efectuează pe baza biletului de ieşire din spital. Pe

baza acestui bilet se eliberează hainele şi efectele bolnavului.

Asistentele medicale înştiinţează familia bonavului privind indicaţiile primite de la medic

cuprinse în biletul de ieşire. Asistenta ajută bolnavul la împachetarea lucrurilor, la îmbrăcare

şi încălţare. Bolnavul va fi condus până la poarta spitalului de către asistentă.

18

infarct miocardicteoria

Documents