institutul national de cercetare – dezvoltare pentru ... · 3.1.resursele turistice naturale...

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE PENTRU URBANISM SI AMENAJAREA TERITORIULUI

U R B A N P R O I E C T - B U C U R E S T I s t r . Nicolae Fi l ipescu 53-55, 020961 Bucures t i 2 , ROMÄNIA

tel. 021 316 78 42; 021 316 78 43; fax 021.316 49 06; e-mail: [email protected] DEPARTAMENT: AMENAJAREA TERITORIULUI PROIECT NR.: 83/ 22.07.2008 TITLUL PROIECTULUI:

PLANUL DE AMENAJARE A TERITORIULUI JUDEŢEAN BRĂILA

FAZA II IDENTIFICAREA ELEMENTELOR CARE CONDIŢIONEAZĂ

DEZVOLTAREA, CU EVIDENŢIEREA PROBLEMELOR ŞI DISFUNCŢIONALITĂŢILOR

VOLUMUL II

BENEFICIAR: CONSILIUL JUDEŢEAN BRĂILA PROIECTANT: INCD URBANPROIECT DIRECTOR GENERAL: arh. VALENTINA DUMITRU DIRECTOR ŞTIINŢIFIC: arh. DOINA BUBULETE ŞEF DEPARTAMENT: arh. ION PELEANU ŞEF PROIECT: arh. ALEXANDRINA RETEGAN

februarie 2009

COLECTIV DE ELABORARE:

Arh. Alexandrina RETEGAN

Soc. Raluca PETRE

Soc. Alina CHICOŞ

Ec. Monica TACHE

Ing. Elena STANCU

Ing. Adriana DOROBANŢU

Ing. Viorica NICULESCU

Geogr. Silvia IONIŢĂ

Ing. Florin CHIPERI

Ing. Dinu Sorin ZAHARESCU

Teh. Mioara DUMITRU

Teh. Alexandra LECKHUN

Teh.Cornelia ANDRIEŞ

Teh. Ancuţa GHEOLDEA

Teh. Simona RADU

Teh. Ion HORŞIA

Teh. Laura VANCEA

C U P R I N S

INTRODUCERE

A. STRUCTURA TERITORIULUI

1. CADRUL NATURAL/MEDIUL

1.1. FACTORII FIZICO-GEOGRAFICI

1.2. FACTORII DE RISC NATURAL

1.3. CALITATEA FACTORILOR DE MEDIU

1.4. GOSPODĂRIREA DEŞEURILOR

1.5. PATRIMONIUL NATURAL

1.6. PATRIMONIUL CONSTRUIT

2. REŢEAUA DE LOCALITĂŢI

2.1. REŢEAUA DE LOCALITĂŢI URBANE ŞI RURALE

2.2. INDICATORI DE DEFINIRE A LOCALITAŢILOR URBANE

2.3.DOTĂRI PUBLICE

2.4. LOCUIREA

3. INFRASTRUCTURI TEHNICE

3.1. INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT

3.2. GOSPODĂRIREA APELOR

3.3. ECHIPAREA HIDROEDILITARĂ A LOCALITĂŢILOR

3.4. ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICĂ

3.5. ALIMENTAREA CU ENERGIE TERMICĂ ŞI GAZE NATURALE

3.6. TELECOMUNICAŢII

4. ZONIFICAREA TERITORIULUI

B. STRUCTURA SOCIO- DEMOGRAFICĂ

1. POPULAŢIA

1. 1. EVOLUŢIA POPULAŢIEI

1.2. DENSITATEA POPULAŢIEI

1.3. STRUCTURA GOSPODĂRIEI

1.4. STRUCTURA POPULAŢIEI PE MEDII, SEXE, GRUPE DE VÂRSTĂ

1.5. POPULAŢIA DUPĂ ETNII

1.6. POPULAŢIA DUPĂ RELIGIE

1.7. MIŞCAREA NATURALĂ ŞI MIGRATORIE

2. RESURSELE UMANE

2.1. SĂNĂTATEA

2.2. EDUCAŢIA

2.3. RESURSELE DE MUNCĂ

2.4. NIVELUL DE TRAI- STAREA DE SĂRĂCIE

2.5. CONCLUZII

C. STRUCTURA ACTIVITĂŢILOR ECONOMICE

1. AGRICULTURA, SILVICULTURA, PISCICULTURA

1.1.POTENŢIALUL FUNCIAR

1.2.CALITATEA SOLURILOR

1.3.LUCRĂRI DE IMBUNATATIRI FUNCIARE

1.4.POTENŢIAL AGRICOL

1.5.POTENŢIALUL DEMOECONOMIC

1.6.EXPLOATAŢII AGRICOLE

1.7.POTENTIAL FORESTIER

1.8.POTENTIAL PISCICOL

2. INDUSTRIA, PRODUCŢIA ŞI DISTRIBUŢIA ENERGIEI, CONSTRUCŢIILE

2.1. INDUSTRIA

2.2. CONSTRUCŢII

3. TURISMUL

3.1.RESURSELE TURISTICE NATURALE

3.2.RESURSE TURISTICE ANTROPICE

3.3.FORME DE TURISM PRACTICABILE

3.4.INFRASTRUCTURA DE CAZARE

3.5.CIRCULAŢIA TURISTICĂ

4. SERVICII

4.1.STRUCTURA AGENŢILOR ECONOMICI DIN ACTIVITĂŢILE DE SERVICII

4.2.STRUCTURA POPULAŢIEI OCUPATE ŞI A NUMĂRULUI DE SALARIAŢI DIN ACTIVITĂŢI DE SERVICII

4.3.STRUCTURA ACTIVITĂŢILOR DE SERVICII

5. INVESTITII ÎN ACTIVITĂŢILE ECONOMICE

6. PERFORMANŢE ECONOMICE ŞI REZULTATE PE PLAN JUDEŢEAN

C. CONTEXTUL SUPRATERITORIAL

BIBLIOGRAFIE

PIESE DESENATE

PLANSA 1.1. MEDIUL- PROBLEME SI DISFUNCTIONALITATI

PLANSA 1.2. PATRIMONIUL NATURAL SI CONSTRUIT - PROBLEME SI

DISFUNCTIONALITATI

PLANSA 1.3. POPULATIA SI RETEAUA DE LOCALITATI- PROBLEME SI DISFUNCTIONALITATI

PLANSA 1.4. INFRASTRUCTURI TEHNICE - PROBLEME SI DISFUNCTIONALITATI

PLANSA 1.5. STRUCTURA ACTIVITATILOR SI ZONIFICAREA TERITORIULUI- PROBLEME SI

DISFUNCTIONALITATI

PLANSA 1.6. CONTEXTUL SUPRATERITORIAL- PROBLEME SI DISFUNCTIONALITATI

CARTOGRAME

Cartograma 1. DISTRIBUTIA POPULATIEI ÎN TERITORIU (2006)

Cartograma 2. DISTRIBUTIA LOCALITATILOR ÎN TERITORIU (2008)

Cartograma 3. SUPRAFATA LOCUIBILA PE LOCUINTA (2006)

Cartograma 4. SUPRAFATA LOCUIBILA PE PERSOANA (2006)

Cartograma 5. EVOLUTIA NUMARULUI DE LOCUINTE (2000-2006)

Cartograma 6. EVOLUTIA SUPRAFETEI LOCUIBILE (2000-2006)

Cartograma 7. EVOLUTIA SUPRAFETEI LOCUIBILE PE LOCUINTA (2000-2006)

Cartograma 8. DINAMICA POPULATIEI (2000-2006)

Cartograma 9. DENSITATEA POPULATIEI (2006)

Cartograma 10: POPULATIA PE GRUPE MARI DE VARSTA 2006

Cartograma 11: RAPORTUL DE DEPENDENTA DUPA VÂRSTA 2006

Cartograma 12. RATA NATALITATII (2006)

Cartograma 13. RATA MORTALITATII (2006)

Cartograma 14. SPORUL NATURAL (2006)

Cartograma 15. SPORUL MIGRATOR (2006)

Cartograma 16. SPORUL ANUAL (2006)

Cartograma 17. MORTALITATEA INFANTILA MEDIE (2004-2006)

Cartograma 18. NUMARUL DE LOCUITORI / MEDIC (2006)

Cartograma 19. NUMARUL DE LOCUITORI / CADRU SANITAR MEDIU (2006)

Cartograma 20. NUMARUL DE ELEVI PE PROFESOR 2006

Cartograma 21. RATA DE OCUPARE 2002

Cartograma 22. RAPORTUL DE DEPENDENTA ECONOMICA - 2002

Cartograma 23. EVOLUTIA NUMARULUI DE SALARIATI 2002-2006

http://www.mdrt.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patj_braila/faza_II/desene/planse/pl_1_1.jpg






http://www.mdrt.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patj_braila/faza_II/desene/cartograme/01.jpg























Cartograma 24. PONDEREA SALARIATILOR PE SECTOARE ALE ECONOMIEI NATIONALE (2006)

Cartograma 25.RATA SARACIEI 2003

Cartograma 26.INDICELE GINI 2003

Cartograma 27. CALITATEA SOLURILOR

Cartograma 28. STRUCTURA ACTIVITATILOR PE RAMURI ECONOMICE

Cartograma 29. INDUSTRIA-STRUCTURA NUMARULUI MEDIU DE SALARIATI/TOTAL SALARIATI

Cartograma 30. EVOLUTIA NUMARULUI DE SALARIATI IN INDUSTRIE 2003-2006

Cartograma 31. STRUCTURA NUMARULUI MEDIU DE SALARIATI PE SUBRAMURI ALE INDUSTRIEI

Cartograma 32. INDICATORI DE PERFORMANTA – INDUSTRIE, CONSTRUCTII

Cartograma 33. INDICATORI DE PERFORMANTA – SERVICII

Cartograma 34. INDICATORI DE RENTABILITATE- INDUSTRIE, CONSTRUCTII

Cartograma 35. INDICATORI DE RENTABILITATE- SERVICII













1

INTRODUCERE

A. STRUCTURA TERITORIULUI

1. CADRUL NATURAL/MEDIUL

Aşezarea geografică

Judeţul Brăila este situat în parte de sud-est a României. Sub raport fizico-geografic este situat în estul Câmpiei Române, la confluenţa Siretului şi Călmăţuiului cu Dunărea.

Este intersectat de paralela de 450 latitudine nordică (Viziru, Tufeşti) şi de meridianul de 280 longitudine estică (est de Brăila şi Măraşu) şi are următoarele coordonate geografice:

28010' longitudine estică (comuna Frecăţei);

27028' latitudine vestică (comuna Galbenu);

45028' latitudine nordică (comuna Măxineni);

44044' latitudine sudică (comuna Ciocile).

Se învecinează cu judeţul Buzău în vest, judeţul Vrancea în nord-vest, judeţul Galaţi în nord, judeţul Tulcea în est şi judeţele Constanţa şi Ialomiţa în sud.

Suprafaţa judeţului Brăila este de 4766 Km2 şi reprezintă 2% din suprafaţa totală a României.

1.1. FACTORII FIZICO-GEOGRAFICI

1.1.1. RELIEFUL

Teritoriul judeţului Brăila aparţine în cea mai mare parte unităţii de câmpie şi anume părţii estice a Câmpiei Române. În ansamblu, relieful este constituit din spaţii interfluviale netede şi întinse, din terase fluviatile şi lunci cu o mare dezvoltare.

Unităţile de relief

Individualizarea unităţilor de relief s-a făcut ţinând seama de principalele elemente geomorfologice, morfologice şi a constituţiei litologice. Se disting mai multe subregiuni, şi anume: Bărăganul Central (Câmpia Călmăţuiului), Bărăganul de Nord (Câmpia Brăilei), Câmpia Râmnicului, Balta Brăilei, Lunca Siretului, Lunca Buzăului şi Lunca Călmăţuiului. (Figura 1)

Bărăganul Central (Câmpia Călmăţuiului) este delimitat de Călmăţui în nord, Ialomiţa în sud, Sărata la vest şi Dunărea la est.

În judeţul Brăila intră partea nord-estică, caracterizată prin prezenţa nisipurilor eoliene de pe malul drept al Călmăţuiului, a depresiunilor de tasare (crovuri) în zona centrală Dudeşti – Roşiori – Ciocile şi a terasei Dunării la est. Această porţiune are o înclinare de la nord-vest spre sud-est. Altitudinile cele mai mari de pe teritoriul judeţului se întâlnesc în această zonă – 51 m la Bumbăcari şi Zăvoaia – şi sunt date de nisipurile de dune care acoperă depozitele loessoide. Cea mai mare extindere a nisipurilor eoliene se întâlneşte în zona Jugureanu – Scârlăteşti – Pribeagu – Dudeşti – Zăvoaia – Insărăţei şi Lacul Rezii.

În prezent, aceste nisipuri, dispuse sub formă de dune, sunt fixate, având şi un sol în fază incipientă de formare, fapt ce permite practicarea culturilor. Pe alocuri se conturează depresiuni alungite între aliniamentele de dune, care în perioadele ploioase sunt acoperite cu ape.

Bărăganul de Nord (Câmpia Brăilei) este delimitat la sud de Lunca Călmăţuiului, la vest de zona joasă de divagare presărată cu braţele părăsite ale Buzăului, în nord-vest şi nord de lunca Buzăului şi a Siretului, iar în est de Lunca Dunării.

Altitudinea este mai mare în partea vestică între 35 – 40 m şi mai mică în est între 20 – 25 m.

3

Relieful este relativ uniform, reprezentat prin câmpuri netede, întinse, nedrenate superficial. Singurele microforme de relief le formează depresiunile de tasare, care ating cea mai mare dezvoltare din toată Câmpia Română şi câteva văi largi, fără scurgere.

Depresiunile de tasare sunt transformate în lacuri şi se întâlnesc în partea centrală a câmpiei, între Ianca şi Comăneasca (Ianca, Plopu, Esna, Lutu Alb, Secu, Iazu etc.).

În ceea ce priveşte văile, Valea Ianca este cea mai mare, cu o direcţie sud-nord şi împarte Câmpia Brăilei în două părţi aproape egale: Câmpia Viziru şi Câmpia Iancăi. Valea are o lăţime exagerat de mare (uneori 2 Km) în raport cu lungimea (30 – 40 Km). Adâncimea ei este doar de 7 – 8 m şi are mai degrabă aspectul unui lac, deoarece datorită pantei mici a profilului longitudinal apa stagnează temporar, permiţând dezvoltarea unei vegetaţii acvatice.

Câmpul Viziru cuprinde spaţiul dintre Valea Ianca în vest şi Dunărea în est, sub forma unei benzi de la Lunca Călmăţuiului în sud şi până la cea a Siretului în nord. Este zona în care Câmpia Brăilei are cele mai mici înălţimi (20-21 m în sud la Viziru şi 13-16 m în nord la Brăila), exceptând muchia nordică de la contactul cu Lunca Siretului unde dunele de nisip care se aştern peste depozitul loessoid au altitudini ceva mai ridicate (28-31 m). Câmpul Viziru este neted, neafectat de procese de tasare evidente.

Câmpia Iancăi situată între Valea Ianca în est şi Valea Buzăului în vest, se împarte în trei. În porţiunea centrală este Câmpul Ianca, străbătut de numeroase văiugi largi, puţin adânci, presărată cu lacuri de crov: Ianca, Plopu, Lutu Alb, Esna, Movila Miresii. În sectorul de sud-vest se află Câmpul Mircea Vodă cu înălţimi mai mari (35-40 m), care este limitat la vest de Lunca Buzău iar în sud de Lunca Călmăţui. Are suprafaţa netedă, fără depresiuni de tasare. Pe latura de nord, bordând fruntea Câmpiei Brăilei, este Câmpul Gemenele care se întinde ca o fâşie acoperită de nisipuri sub formă de dune, cu grosimi mari şi altitudini care ajung până la 50 m între Constantineşti şi Şuţeşti, fixate şi folosite pentru culturi agricole.

Câmpia Râmnicului intră pe teritoriul judeţului Brăila, doar prin partea sa terminală, de pe stânga Buzăului cu limanele Jirlău, Culniţa şi Căineni. Este o câmpie de tip piemontan, cu altitudini ce nu depăşesc 20-25 m.

Lunca Dunării. Este situată în estul teritoriului judeţului Brăila şi ocupă suprafeţe importante. Atinge cele mai mari lăţimi din ţară, cu o medie de 25 Km, dar ajunge şi la 40 km în dreptul Călmăţuiului. În dreptul unor îngustări, provocate de promontorii, lăţimea se reduce la 7-8 Km (Brăila – Măcin).

Lunca internă sau Balta Brăilei se întinde pe o lungime de 70 Km între Braţul Măcin sau Dunărea Veche spre Podişul Dobrogei şi un braţ complex – Dunărea cu braţe secundare (Valciu, Cremenea, Calia şi Cravia).

Acestea se unesc la Brăila, unde balta cu acelaşi nume se închide. Braţul dinspre Bărăgan este situat relativ departe de mal. Acesta lasă pe stânga o luncă externă destul de lată (Balta Stăncuţei) şi se despleteşte în segmente lungi şi uşor meandrate, închizând între ele ostroave foarte alungite, printre care Balta Mică a Brăilei între braţele Cremenea şi Vălciu, declarată parc natural.

Lunca dintre braţe are 5-7 m altitudine absolută. Grindurile sale principale sunt uşor mai înalte şi se pot lăţi de la 500 m la 5 Km, formând câmpuri. Există şi multe grinduri de canale mici (privaluri), late de până la 100 m, care compartimentează areale mai joase depresionare. Relieful de luncă a fost mult modificat în urma lucrărilor de amenajare (desecare, canalizare, irigare) a acestora pentru practicile agricole.

Lunca Siretului ocupă o bună parte din teritoriul judeţului Brăila şi anume în nordul acestuia. Între confluenţa Buzăului cu Siretul, lunca are cea mai mare lăţime (25-30 km), fapt datorat zonei de subsidenţă din cursul inferior al Siretului.

4

Lunca Siretului prezintă o înclinare din amonte spre avale şi dinspre contractul cu Câmpia Brăilei spre albia Siretului. Altitudinea cea mai mare este de 13-15 m în zona Măxineni-Olăneasca, iar cea mai mică în jur de 5-6 m în zona de vărsare a Siretului în Dunăre.

În prezent, ca urmare a acţiunii de îndiguire, lunca Siretului a fost scoasă de sub inundaţii şi suprafeţe mari de teren au intrat în circuitul agricol.

Lunca Buzăului se desfăşoară în partea nord-vestică, între localităţile Făurei, în amonte şi Racoviţa în aval. În acest sector Lunca Buzăului se suprapune pe zona de subsidenţă a Câmpiei Române.

Lunca Buzăului are lăţimi cuprinse între 2-5 km şi are aspectul unui „culoar” între câmpia piemontană a Râmnicului şi Câmpia Bărăganului de Nord. În această porţiune, albia Buzăului se caracterizează printr-o mare mobilitate, schimbându-şi traseul frecvent. În dreptul localităţii Făurei, Buzăul şi Călmăţuiul au aceiaşi luncă joasă, iar între ele, se găsesc numeroase cursuri părăsite, care în perioada inundaţiilor sunt active, apele trecând dintr-un râu în altul. Buzoelul dintre Surdila-Găiseanca şi Cireşu este artera de legătură cea mai importantă dintre Buzău şi Călmăţui. Pendularea albiei Buzăului în cadrul luncii, mobilitatea depozitelor nisipoase sub acţiunea vântului, determină ca această unitate joasă de relief să fie folosită în proporţie redusă în agricultură.

Lunca Călmăţuiului, situată în jumătatea de sud a judeţului, este extrem de dezvoltată, fiind considerată opera altui râu (a Buzăului) cu o capacitate de eroziune, transport şi aluvionare mult mai puternică. În prezent, procesele fluviatile de albie sunt mult diminuate, în raport cu băltirea apelor, procesul de diflaţie etc. care sunt predominante. Există şi braţe părăsite, cele mai lungi fiind Batogu, Strâmbeanu şi Puturosu.

Lunca Călmăţuiului are 2-7 Km lăţime, malul drept se înalţă cu întreruperi, până la 30 m, iar cel stâng numai cu 5 m. Fâşia nordică, cu braţe părăsite şi grinduri fluviatile este folosită mai mult în agricultură, iar fâşia sudică mai joasă şi netedă are caracter inundabil, şi numai popinele şi porţiunile acoperite cu depozite argilo-nisipoase sunt utilizate în agricultură.

1.1.2. CLIMA

Teritoriul judeţului Brăila se caracterizează printr-un climat temperat continental, cu nuanţe aride. Verile sunt călduroase şi uscate datorită maselor de aer continentalizate sub influenţa valorilor mari ale radiaţiei solare (125 Kcal/cm2), precipitaţiile reduse, cu caracter torenţial şi inegal repartizate. Iernile sunt reci, fără strat de zăpadă stabil şi continuu, influenţate de antociclonul siberian. Uniformitatea reliefului face ca trăsăturile de bază ale climei să fie foarte puţin modificate pe cuprinsul judeţului Brăila. Din această cauză topoclimatele sunt conturate de asociaţiile vegetale şi de suprafeţele acvatice extinse şi permanente.

Caracteristicile principalelor elemente climatice (Figura 2)

Regimul temperaturii aerului prin valorile medii lunare şi în special prin amplitudinea absolută, reflectă cel mai clar caracteristicile climatului temperat continental, cu nuanţe excesive.

Temperatura medie anuală variază între 10,30C şi 10,50C. Numai în lungul Dunării temperatura este mai ridicată (Brăila 11,10C). Temperaturile medii lunare multianuale cele mai mici se realizează în ianuarie, luna cea mai rece, când în aer se înregistrează -30C (-2,10C Brăila). Luna cea mai caldă este iulie, când temperaturile medii multianuale variază între 22,10C la Ion Sion şi 23,10C la Brăila.

Faţă de temperaturile medii lunare, cele extreme absolute sunt mult mai distanţate. Temperatura maximă absolută de +44,50C, omologată ca record pe ţară, s-a înregistrat la staţia Ion Sion la 10 august 1951. Temperatura minimă absolută s-a înregistrat tot la staţia Ion Sion respectiv -290C la data de 25 ianuarie 1942, sub influenţa maselor de aer polar.

Precipitaţiile atmosferice totalizează în cursul unui an sub 500 mm. Ca şi regimul termic, şi cel de precipitaţiilor reflectă caracterul continental al climei, în sensul că acestea cad în cantităţi variabile de la un an la altul şi sunt repartizate inegal în timpul anului.

6

În partea de sud a judeţuui (Câmpia Călmăţuiului) cantitatea de precipitaţii se apropie de 500 mm/an, iar în Câmpia Brăilei acestea variază între 400-490 mm/an. Cele mai mici cantităţi de precipitaţii (sub 400 mm/an) se înregistrează în Balta Brăilei.

În semestrul cald cad peste 60% din cantitatea de precipitaţii anuale.

Din cantitatea de precipitaţii care cade în semestrul rece, o bună parte este sub formă de zăpadă. Se apreciază că în cadrul Câmpiei Brăilei, cantitatea de apă rezultată din zăpadă este de circa 100 mm/an, reprezentând 20-23% din totalul anual al precipitaţiilor.

Stratul de zăpadă nu este continuu şi de lungă durată ca în alte regiuni ale ţării. Din observaţiile făcute la staţiile climatice rezultă că stratul de zăpadă persistă, în medie, 40 de zile în câmpie şi 30 de zile în Balta Brăilei. Numărul zilelor cu ninsoare este în medie, între 15-20 în câmpie şi 10-15 în Balta Brăilei. Grosimea medie a stratului de zăpadă este destul de mică, sub 10 cm (staţia Brăila).

Datorită uniformităţii reliefului şi a vântului puternic de nord-est şi nord, în timpul iernii zăpada este spulberată şi troienită în jurul localităţilor sau a altor obstacole.

Vântul constituie un element climatic cu o mare influenţă în condiţiile morfografice ale Câmpiei Române orientale. Lipsa obstacolelor orografice şi forestiere face ca deplasarea maselor de aer să se facă cu uşurinţă, iar influenţele asupra culturilor, căilor de comunicaţie şi localităţilor să fie mari.

Din analiza datelor se constată că vânturile de nord urmate de cele din nord-est şi vest au frecvenţa cea mai mare. Astfel la Brăila, vântul de nord are o frecvenţă anuală de 21,3%, cel de nord-est de 18,0%, cel de vest de 16,7% şi cel de sud-vest de 12,8%.

La Brăila viteza medie pe direcţia nord este de 3,1 m/s, iar pe cea de nord-est de 2,9 m/s. În zona de câmpie valorile medii ale vitezei vântului sunt ceva mai mari decât cele menţionate la Brăila.

Numărul mediu anual al zilelor cu vânt tare (peste 11 m/s) este în zona de câmpie de circa 70, iar în Balta Brăilei în jur de 10.

Vitezele maxime se înregistrează în timpul iernii, când acestea pot depăşi 100 Km/oră.

Vânturile cele mai cunoscute în Bărăganul de Nord sunt Crivăţul, un vânt rece şi uscat, care bate în timpul iernii, determinat de anticiclonul siberian, cu o direcţie nord, nord-est şi Suhoveiul, vânt uscat şi cald care bate vara din partea estică cu o frecvenţă mai mică.

Din analiza datelor principalilor parametri climatici s-a constatat o diferenţiere netă a valorilor din zona de câmpie şi cea a bălţii. Balta are temperaturi mai ponderate, cu o amplitudine zilnică şi anuală mai mică, precipitaţii mai reduse, număr de zile cu ninsoare mai mic etc. Se poate spune că Balta Brăilei are un climat mai moderat, continentalismul din câmpie fiind mai estompat în această regiune joasă.

Toate aceste diferenţieri climatice permit conturarea a două topoclimate majore cel al câmpiei şi cel al bălţii.

Fenomene de aridizare

Câmpia Română şi implicit partea de est (judeţul Brăila) se înscrie în peisajul geografic al României prin fenomene de uscăciune şi secetă, care sunt tipice pentru climatul temperat-continental.

Dată fiind importanţa lor ecologică, aceste fenomene au fost abordate în lucrarea de faţă cu ajutorul indicelui de ariditate Emmanuelle de Martonne.

Indicele de ariditate a fost calculat pentru valorile medii anuale pe o perioadă de 90 ani (1901-1990) prin formula: Ia = P/T + 10 în care Ia = indicele de ariditate, P = cantitatea medie multianuală de precipitaţii, T = temperatura medie multianuală şi 10 un coeficient utilizat pentru a nu obţine valori negative.

Cu cât indicele este mai mic, cu atât gradul de continentalism este mai mare.

7

Cele mai mici valori ale acestuia (< 22) sunt caracteristice zonei de maximă ariditate de la periferia estică a Bărăganului, Bălţii Brăilei şi Câmpiei Siretului Inferior, care corespunde celor mai mici cantităţi anuale de precipitaţii (< 450 mm/an). Urmează apoi, jumătatea vestică a Bărăganului, ca şi o parte din Câmpia Buzău - Siret cu valori ai indicelui de ariditate de 22-24.

Fenomene climatice extreme

În context general judeţul Brăila este situat la „gura” Anticiclonului Est-European, ale cărei mase de aer pătrund forţat, prin „poarta carpatică” dintre Curbura Carpaţilor şi Masivul Nord-Dobrogean, peste Câmpia Română, la un loc de răscruce a două mari influenţe climatice exterioare, continentale din est şi oceanice din vest.

Pentru riscurile climatice, cel mai mare rol revine, însă, Anticiclonului Est-European. Acesta este răspunzător de contrastele termice mari (> 700C) dintre vară şi iarnă şi de o gamă largă de fenomene climatice extreme, cum sunt cele din sezonul rece: valurile de frig polar sau arctic, inversiunile de temperatură, îngheţurile şi brumele cele mai intense, ninsorile abundente, vânturile tari, viscolele şi înzăpezirile (fenomene amplificate de Ciclonii Mediteraneeni cu evoluţie normală sau retrogradă). În contrast cu acestea, în sezonul cald sunt prezente: valurile de căldură tropicală, fenomenele de uscăciune şi secetă, vânturile uscate şi fierbinţi etc.

Viscolul constituie un risc climatic de iarnă la producerea căruia concură două elemente mai importante şi anume, viteza vântului şi cantitatea de zăpadă căzută. Calitatea de risc climatic este dată, în primul rând, de vitezele mari ale vântului şi cantitatea de zăpadă căzută.

Riscul climatic este dat în primpul rând, de vitezele mari ale vântului: peste 11 m/s caracteristice viscolelor puternice şi > 15 m/s caracteristice viscolelor violente. În al doilea rând, aceasta depinde de cantitatea de zăpadă căzută care poate forma un strat continuu de 25-50 cm sau troiene de 1-4 m înălţime (exemplu viscolul din 3-6.II.1954), care provoacă mari pagube şi dezechilibre de mediu.

Pe o scară cu 4 trepte de vulnerabilitate, judeţul Brăila se află în aria cu cea mai mare vulnerabilitate la viscol (Mediul şi Reţeaua Electrică de Transport – Atlas geografic 2002).

Seceta este un fenomen de risc climatic de vară la producerea căreia concură ciclonii mediteraneeni, aducători de aer cald tropical care determină fenomene de uscăciune.

În semestrul cald al anului se mai adaugă acţiunea unui anticiclon situat în Asia Mică care pompează peste Câmpia Română aer cald sau fierbinte, tropical-continental, sărac în precipitaţii şi care generează temperaturi mari (peste 30-400C). Toate aceste fenomene măresc evapotranspiraţia, provoacă ofilirea culturilor şi uneori compromiterea recoltei.

Fenomenele de secetă şi tendinţa tot mai accentuată a aridizării teritoriului este pusă în evidenţă de izolinia de 22 (indicele de ariditate Emmanuelle de Martonne), care în ultimele decenii a suferit mutaţii de la est la vest.

1.1.3. HIDROGRAFIA ŞI RESURSELE DE APĂ

Principalele categorii ale resurselor de apă din judeţul Brăila sunt apele subterane, râurile şi lacurile.

Apele subterane se împart în ape freatice, adică primul orizont de ape subterane cu nivel hidrostatic liber şi variabil, care au ca suport stratul impermeabil din apropierea suprafeţei terestre şi ape de adâncime, cantonate în depozite friabile dar intercalate între state impermeabile, fapt ce face ca acestea să se mai numească şi captive.

Apele freatice din judeţul Brăila se găsesc cantonate în depozite loessoide şi nisipurile eoline de pe interfluvii şi în aluviunile fluviatile din luncile largi ale Dunării, Siretului, Buzăului şi Călmăţuiului.

Adâncimea apelor freatice variază de la 0 m în luncile joase până la peste 20 m, pe câmpurile acoperite cu nisipuri.

Datorită variaţiei mari a cantităţii de precipitaţii în cursul anului, care reprezintă principala sursă de alimentare a apelor freatice, nivelul hidrostatic înregistrează variaţii de 1-2 m. Unele orizonturi sunt

8

epuizate complet în timpul verii, când sunt secete prelungite, ca urmare a exploatării intense şi a pierderilor prin evapo-transpiraţie la suprafaţa solului.

Din punct de vedere hidrochimic, apele freatice se încadrează în tipul bicarbonatat calcic şi sodic, în mai mică măsură şi în sulfatate şi clorurate calcice şi sodice, în cea mai mare parte, cu mineralizări care depăşesc uneori 5g/l.

Apele freatice din judeţul Brăila nu constituie o sursă importantă pentru alimentarea cu apă a populaţiei, pentru industrie sau pentru irigaţii, atât sub aspectul variaţiei cantitative în timpul anului, cât şi sub cel al gradului de potabilitate.

Apele de adâncime

Aceastea se găsesc cantonate în pietrişurile de Frăteşti (arealul Bălţii Brăila şi cursul inferior al Călmăţuiului) şi în depozitele nisipoase cu o granulaţie mijlocie şi fină de vârstă cuaternară (Câmpia Brăilei şi Câmpia Călmăţuiului).

În luncile Călmăţuiului şi Buzăului, la adâncimi de 20-50 m, se găsec depozite argilo-nisipoase care reprezintă aluviuni vechi şi în care sunt cantonate ape de adâncime.

Apele de adâncime din depozitele cuaternare apar în 2-3 orizonturi până la adâncimea de 200 m. În pietrişurile de Frăteşti, apele de adâncime se găsesc între 20 – 50 m şi 50 – 100 m.

Din punct de vedere hidrochimic, apele de adâncime din depozitele nisipoase cu granulaţie fină sunt în general nepotabile, cu mineralizaţii între 3 şi 8 g/l. Cele din pietrişurile de Frăteşti prezintă calităţi potabile mai bune.

Apele curgătoare

Prin volumul care se scurge în cursul unui an, râurile reprezintă resursele de apă cele mai importante ale judeţului Brăila. Arterele hidrografice sunt Dunărea, Siret, Buzău şi Călmăţui.

Dunărea în cadrul judeţului este reprezentată prin braţele principale – Cremenea şi Măcin (Dunărea Veche) – şi braţele secundare – Vâlciu, Mănuşoaia, Pasca, Calia, Arapu – în arealul Bălţii Brăilei – şi prin Dunărea propriu-zisă din dreptul municipiului Brăila şi până la confluenţa cu Siretul.

Dunărea Veche sau braţul Măcin, care formează şi limita estică a judeţului, are 96 Km lungime, un coeficient mare de meandrare (1,24) şi o lăţime medie de 250 m. Panta mică, ca urmare a gradului mare de meandrare, face ca acest braţ să transporte o cantitate mică de apă (13%) din debitul total de la Hârşova (5949 m3/s).

Braţul Cremenea, cel mai important, are o lungime mai mică (70 Km), o pantă de scurgere mai mare şi o lăţime medie de 500 m. Dacă caracteristica braţului Măcin este gradul de meandrare, cea a braţului Cremenea este gradul de despletire. Din braţul Măcin (numai la 2 Km de la bifurcaţie) se desprinde braţul Vâlciu care se varsă apoi în Cremenea.

Debitul maxim la asigurarea de 1% a fost estimat pentru Hârşova la 15.080 m3/s şi pentru Brăila la 14.620 m3/s.

Debitul minim se înregistrează în două perioade (toamna şi iarna), cel de iarnă fiind mai scăzut faţă de cel de toamnă. La asigurarea de 99,9% la staţia hidrometrică Brăila debitul minim a fost apreciat la 1000 m3/s.

Siretul formează limita dintre judeţele Brăila şi Galaţi, între localitatea Corbu Vechi şi confluenţa cu Dunărea pe 47,4 Km lungime. În acest sector, pe partea dreaptă, la Voineşti, Siretul primeşte apele Buzăului.

Datorită diferenţei mici a nivelului mediu, 10 m la Corbu Vechi şi 2 m la confluenţa cu Dunărea, panta profilului longitudinal este destul de mică, fapt ce determină o meandrare puternică a râului în cadrul luncii şi o acţiune intensă de aluvionare.

9

Faţă de debitul mediu multianual (153 m3/s), analizat la staţia hidrometrică Lungoci, situată în amonte de câţiva kilometri, la vârsarea în Dunăre, debitul maxim este de 4500 m3/s (asigurarea de 1%), iar cel minim de 26 m3/s (asigurarea de 95%).

Mineralizarea apei redusă (375 mg/l) şi tipul hidrochimic (bicarbonat şi clorurat-calciu) fac ca apa din Siret să fie folosită în bune condiţii în irigaţii.

Buzăul pe teritoriul judeţului, se desfăşoară pe o lungime de 141 Km, între Făurei şi confluenţa cu Siretul la Voineşti. Dacă se raportează distanţa reală a albiei Buzăului (141 Km) la distanţa în linie dreaptă dintre cele două extremităţi (56 Km) rezultă cu coeficient de meandrare foarte mare.

Buzăul transportă o cantitate redusă de apă la niveluri medii multianuale, respectiv 25,4 m la staţia hidrometrică Băinţa, situată la 10 Km amonte de limita judeţului. Faţă de debitul mediu multianual, valorile extreme (maxime şi minime) sunt foarte distanţate. Astfel, debitul maxim la asigurarea de 1% este apreciat la 1800 m3/s, iar cel minim de 0,200 m3/s.

În prezent apele din Buzău sunt folosite într-o proporţie redusă, cu totul local, în irigaţii. Faţă de apele Dunării şi Siretului, cele ale Buzăului prezintă calităţi potabile mai reduse.

Călmăţuiul pe teritoriul judeţului Brăila are aproximativ jumătate din lungimea totală (70 Km din 145 Km total) şi se desfăşoară între localităţile Jugureanu şi Gura Călmăţuiului.

Reprezentând un vechi traseu al Buzăului, Călmăţuiul nu are un bazin hidrografic prea dezvoltat (820 Km2), acesta fiind reprezentat, de fapt, printr-o serie de cursuri laterale părăsite. În cadrul judeţului Brăila nu are nici un afluent. Albia este îngustă şi adâncită cu 2-3 m în aluviunile de luncă.

Din observaţiile hidrometrice efectuate la Cireşu, reiese că debitul mediu multianual este de 1,20 m3/s, iar la vărsare se apreciază la 1,4 m3/s. În raport cu debitul mediu, cel minim este destul de ridicat, 0,200 m3/s, aceasta datorită alimentării din pânza freatică.

Mineralizarea apelor Călmăţuiului este ridicată (1,5 – 2 g/l) iar tipul hidrochimic, sulfatat sodic, permit ca apele să fie folosite puţin în irigaţii.

Lacurile

Lacuri de crov constituie singurele elemente hidrografice care se întâlnesc pe câmpuri, existenţa lor fiind în strânsă legătură cu procesele de tasare în depozitele loessoide.

Acestea sunt grupate în două zone distincte: prima, în Câmpia Brăilei, cu lacurile Ianca, Plopu, Iazu-Movila Miresii, Secu-Movila Miresii, Lutu Alb, Esna şi valea Esnei; a doua, în Câmpia Călmăţuiului cu lacurile Plaşcu, Colţea, Chichineţu, Tătaru şi Unturos.

Forma acestor depresiuni este circulară, ovală sau neregulată, cu fundul plat, cu adâncimi obişnuite de 2,5 m şi maxime de 5-10 m (Ianca 9m, Plopu 10m, Iazu-Movila Miresii 11m, Lutu Alb 11m, Tătaru 12m, Plaşcu 7m, Chichineţu 8m, Colţea 6m). Suprafaţa depresiunilor de tip crov variază de la câţiva zeci de metri pătraţi până la 8-10 Km2 (Ianca 3,32 Km2, Iazu – Movila Miresii 1,8 Km2 , Plopu 1,80 Km2, Tătaru 3,28 Km2, Plaşcu 1,88 Km2).

Dintre lacurile menţionate în Câmpia Brăilei, salinitatea cea mai mare o are lacul Iazu – Movila Miresii, al cărui nămol cu calităţi terapeutice se foloseşte pentru băi pe scară locală. Tipul hidrochimic al lacurilor din această zonă este clorurat sodic pur.

În Câmpia Călmăţuiului, lacurile au o salinitate mai redusă. În schimb, tipul hidrochimic sulfatat sodic este net diferit de cel al lacurilor din Câmpia Brăilei.

Limanele fluviatile sunt reprezentate prin lacurile din cursul inferior al Buzăului, Jirlău, Căineni şi Ciulniţa.

Lacul Jirlău are circa 962 ha suprafaţă şi un bazin hidrografic de 390 Km2 dar în condiţiile deficitare de alimentare, lacul manifestă o tendinţă de secare, fapt pentru care s-a făcut un canal de legătură cu Buzăul.

10

Mineralizarea este în jur de 6-7g/l, iar tipul hidrochimic este clorurat sodic, dar în perioadele sau anii cu aport mare de ape continentale, acesta trece în bicarbonat sodic. Lacul Jirlău a fost amenajat în scopuri piscicole.

Lacul Câineni are o suprafaţă de 96 ha şi un bazin hidrografic de 14,7 Km2. Datorită lipsei unui aport superficial permanent din bazinul de recepţie şi a unei legături cu râul Buzău, lacul Câineni a urmat un proces de intensă salinizare în raport cu celelalte limane fluviatile din cursul inferior al Buzăului. Concentraţia în săruri a atins circa 46 g/l, iar timpul hidrochimic este constant clorurat sodic. Lacul Câineni este folosit în balneoterapie pe scară locală.

Lacul Ciulniţa are o suprafaţă de 69 ha şi un bazin hidrografic de 30,5 Km2. Forma cuvetei lacustre, îngustă şi alungită este caracteristică pentru tipul genetic al limanelor fluviatile. Mineralizarea apei redusă, aportul superficial şi cel subteran de apă dulce au făcut ca acest loc să fie transformat în crescătorie piscicolă.

Lacurile de meandru şi de braţ părăsit se găsesc îndeosebi în lunca Dunării (Balta Brăilei – Dunărea Veche şi Japşa Plopilor) pe terasa Călmăţuiului (Batogu) şi pe terasa Dunării (Lacu Sărat).

Lacu Sărat – Brăila se găseşte într-un vechi curs părăsit al Dunării la nivelul terasei fluviatile, care a fost acoperit de depozite loessoide. Depresiunea lacustră propriu-zisă, deşi se găseşte pe un fost curs al Dunării, este totuşi rezultatul proceselor de tasare în loess. Lacul este complet izolat de Dunăre şi lipsit de afluenţi, fapt ce a determinat ca în depresiune să se acumuleze săruri minerale, iar apa provenită din ploi şi din izvoare subterane să se salinizeze puternic. Salinitatea cea mai frecvent întâlnită este în jurul a 80 g/l. Caracteristicile fizico-chimice şi biotice au dus la formarea nămolului mineralizat sapropelic, cu calităţi terapeutice. Nămolul şi apa sărată au dus la dezvoltarea unei staţiuni balneare.

Lacu Sărat – Batogu se găseşte lângă localitatea cu acelaşi nume, ocupând un vechi curs al Călmăţuiului pe terasa acestuia. Lacul conţine nămol sapropelic cu calităţi terapeutice, fiind folosit de populaţia locală.

Lacurile de luncă au fost extinse în Balta Brăilei, în lunca externă a Dunării şi în cea a Siretului, dar prin îndiguirea acestor zone inundabile ele au fost desecate.

În lunca Siretului a mai rămas un singur lac, Măxineni, cu o suprafaţă de 541 ha, amenajat pentru piscicultură.

În lunca Călmăţuiului, lacurile cu caracter temporar sunt multe. Majoritatea suprafeţelor joase sunt acoperite cu apă în anii ploioşi. Ca lacuri permenente şi rămase în regim natural sunt menţionate: Lacul lui Traian (81 ha) cu apă salmastră, Bătrâna (62,5 ha) şi Jugureanu (25 ha) amenajat în scopuri piscicole.

Resursele de apă

Cele mai mari resurse de apă sunt asigurate de fluviul Dunărea, utilizându-se pentru irigaţii, piscicultură, industrie şi alimentări cu apă a populaţiei. Râul Siret ca şi râul Buzău asigură o mică parte din cerinţa de apă pentru irigaţii şi piscicultură.

Apele de adâncime, în marea majoritate nu îndeplinesc condiţii de potabilitate şi din acest motiv, sistemul de alimentare cu apă din foraje de medie şi mare adâncime, nu este dezvoltat. Volumele de apă captate din subteran sunt utilizate în industrie şi ferme agricole.

Resursele de apă teoretice şi tehnic utilizabile stabilite de Direcţia Apelor Ialomiţa-Buzău, pentru anul 2006, sunt:

Resursă de suprafaţă Resursă din subteran Teoretică Utilizabilă Teoretică Utilizabilă

2387000 mii m3 1502000 mii m3 687000 mii m3 202000 mii m3

11

1.1.4. VEGETAŢIA

Aceasta se grupează în două mari areale biogeografice: arealul de stepă, reprezentat prin spaţiile interfluviale (Câmpia Brăilei şi Câmpia Călmăţuiului) şi arealul de luncă, bine reprezentat prin luncile Dunării, Siretului şi Buzăului.

Stepa, în adevăratul înţeles al cuvântului a fost înlocuită în proporţie de 90-95% cu plante de cultură. Vegetaţia naturală de stepă se mai găseşte în prezent pe versanţii depresiunilor de tasare, în spaţiile dintre parcelele agricole, pe marginile drumurilor, în zonele necultivate temporar. Asociaţiile de bază sunt cele de pajişti xerofile presărate din loc în loc cu tufărişuri constituite din arbuşti de stepă.

Pajiştile sunt formate din graminee, cu colilia (Stipa joannis, Stipa pulcherrima, Stipa lossingiana, Stipa stenophyla) negara (Stipa capillata), păiuşurile stepice (Festuca valesiaca, Festuca sulcata, Festuca pseudovina), pirul (Agropyron repens), pirul crestat (Agropyron cristatum), din compozite, cu mături (Centaureea) şi pelin (Artemisia austriaca), din leguminoase, cu specii de lucernă (Medicago), cosaci (Astragalus), măzăriche (Vicia), molotru (Trogonella), din labiate, cu jaleş (Salvia), cimbrişor (Thymus), sovârliţa (Plomis), din ranunculacee, cu dediţei (Pulsatilla) şi ruscuţe (Adonis), din liliacee, cu specii de ceapă (Allium) şi ceapa ciorii (Gagea arvensis), din iridacee, cu stânjenei (Iris) etc.

Tufişurile sunt reprezentate prin porumbar (Prunus spinosa), migdalul pitic (Amygdalus nana), vişinul pitic (Cerasus fruticosa), specii de măceş (Rosa) etc.

În spaţiile interfluviale se mai găsesc asociaţiile de nisip (vegetaţie psamofilă), pe dunele semifixate şi fixate din Câmpia Călmăţuiului, şi asociaţiile de sărătură (vegetaţia halofilă) în depresiunile de tasare.

Vegetaţia psamofilă este reprezentată prin ciulei (Ceratocarpus arenarius), romaniţa de câmp (Anthemis ruthenica), laptele cucului (Euphorbia gerardiana) salcia de nisip (Salix rosamarinifolia), etc.

Vegetaţia halofilă răspândită pe solonceacuri şi soloneţuri este constituită din sărăcică (Salsola soda), brâncă (Salicornia herbaceea), Bassia hirsuta, toate aceste plante dispunându-se în benzi concentrice în culori de la verde plin către roşu-grena în jurul lacurilor sărate şi salmastre.

Vegetaţia de lunca este mult mai bogată.

Datorită umidităţii mari a solului, aici se dezvoltă o vegetaţie arborescentă de esenţă moale şi ierboasă cu adaptări la condiţiile ecologice. În condiţii naturale, în luncă se dezvoltă sălciile, răchitele (Salix alba, Salix fragilis, Salix triandra, Salix cinerea) plopul (Populus alba, Populus migra, Populus canes-canes). În urma desecării zonelor inundabile (Balta Brăilei, lunca Siretului) pădurile de sălcii şi răchite au fost defrişate aproape în totalitate.

Flora ierboasă de luncă se dispune pe benzi longitudinale sau concentrice, în cazul depresiunilor lacustre, în funcţie de gradul de umiditate: rogozul (Carex gracilis, Carex acutiformis, Carex riparia), stânjenelul de baltă (Iris pseudocarus), limbariţa (Alisma plantago), dentiţa (Bidens tripartita), joianul (Oenanthe acvatica), laptele căinelui (Euphorbia palustris) etc.

Flora acvatică propriu-zisă reprezintată prin macrofite a fost mult redusă prin dispariţia lacurilor. Macrofitele sunt dispuse de la ţărmul lacului spre centru astfel: stuful (Phragmites communis), papura (Typha angustifolia), fixate de fund, nufărul galben (Nuphar luteum), nufărul alb (Nymphaea alba), ciulini (Trapa natans), iarba broaştei (Hydrocharis morsus ranae), lintiţa (Lemna minor, Lemna trisulca), broscariţa (Potamogeton natans), specii plutitoare şi brădiş (Myriophyllum urticillatum, Moyriophyllum spicatum), pasă (Potamogeton crispus), moţ (Potamogeton perfoliatus), otrăţel (Utricularia vulgaris), sârmuliţa (Vallisneria spiralis) etc. toate submerse, alcătuind adevărate pajişti.

12

Vegetaţia forestieră

Ocupă o suprafaţă de 27.170 ha, ceea ce reprezintă circa 5% din suprafaţa judeţului.

Habitatele cu vegetaţie forestieră sunt în general păduri tip zăvoi, de salcie, de amestec cu plop sau în regim de plantaţie sub forma perdelelor de protecţie.

Dintre acestea 80% sunt situate în zonele inundabile ale fluviului Dunărea şi râurilor Buzău şi Siret, unde speciile predominante sunt salcia şi plopul. Un procent de 20% din păduri sunt situate în câmpie, compuse preponderent din salcâm şi stejar, cele mai importante trupuri fiind: Viişoara, Colţea, Tătaru, Râmnicele, Romanu, Rubla şi Lacu Sărat.

Din punct de vedere silvotehnic toate pădurile se încadrează în grupa I-a funcţională, îndeplinind exclusiv funcţii de protecţie.

1.1.5. FAUNA

Caracteristica faunei este dată de speciile iubitoare de terenuri deschise, mai uscate şi mai calde venite din stepele şi silvostepele estice.

Dintre reprezentanţii câmpurilor deschise (terenuri cultivate, pajişti, pârloage) cele mai bine reprezentate sunt mamiferele rozătoare şi păsările granivore. Din grupul primelor, populaţiile cele mai numeroase le au popândăul (Citellus citellus), hărciogul (Cricetus cricetus), şoarecele de câmp (Microtus arvalis), orbetele (Spalax microphthalamus), şoarecele de stepă (Sicista subtilis), şobolanul de câmp (Apodemus agrarius) şi iepurele de câmp (Lepus europaeus).

Dintre păsări, se impun în peisajul deschis ciocârlia de câmp (Alanda arvensis), ciocârlanul (Galerida cristata), presura (Emberiza calandra), prepeliţa (Coturiux coturnix), potârnichea (Perdix perdix), cioara de semănătură (Corrus frugilegus) iar în boschete, mărăcinarul (Lanius collurio), lăcustarul (sturmus roseu), coţofana (Pica pica).

Tot din vertebrate pot fi întâlnite mai des şopârla de stepă (Lacerta taurica), şopârla de câmp (Lacerta agilis chersonensis) iar pe marginea boschetelor, şarpele rău (Coluber caspius).

În locurile cu pământ nisipos şi loessoid trăieşte broasca de pământ (Pelobates fuscus). Deşi au un areal mai mare de răspândire, apar şi în această zonă carnivore precum: vulpea (vulpes vulpes), viezurele (Meles meles) etc.

Dintre nevertebrate, zoocomplexele campestre sunt dominate numeric de ortoptere, coleoptere, himenoptere, diptere şi lepidoptere, populaţiile cele mai numeroase avându-le speciile ce se hrănesc cu variata ofertă vegetală. Consumatorii cei mai importanţi sunt lăcusta de păşune (Polysarchus denticaudus), cosaşii (Oedaleus nigrafasciatus), greierele de câmp (Gryllus campestris), viespea de pai (Cephus palipes), viespea de iarbă (Pachycephus smirnensis), forfecarul (Lethrus apterus) ploşniţa roşie (Euridema ornata), etc.

În legătură cu situaţia actuală a elementelor zoogeografice s-a observat că cele ataşate mai mult de stepă, şi-au redus arealul aici, până la dispariţie, ca în cazul dropiei, (Otis tarda), sau şi-au împuţinat efectivele foarte mult ca la prepeliţa (Coturnix coturnix), bursuc (Meles meles) etc.

Concomitent noi specii au fost introduse de om, ca fazanul (Phasianus sp) şi căpriorul (Capreolus capreolus).

Lunca din punct de vedere faunistic este mult mai bogată.

În zăvoaiele de luncă, în plantaţiile de plop se pot întâlni lupi, vulpi, mistreţi şi iepuri, iar pe malurile răurilor îşi duc viaţa vidra (Lutra lutra) şi nurca (lutreola lutreola).

Păsările sunt bine reprezentate, deşi prin desecarea lacurilor din Balta Brăilei acestea au pierdut biotopuri deosebit de valoroase. Majoritatea speciilor de păsări sunt migratoare. Cele mai frecvent întâlnite (şi pe lacurile din câmpie) sunt raţele şi gâştele sălbatice. Sunt de menţionat raţa mare

13

(Anas platyrinchos), rata cârâitoare (Anas querquedula), gâsca de vară (Anser anser) şi gârliţa (Anser albifrans).

Se întâlnesc, de asemenea multe specii de stârci: stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), stârcul roşu (Ardea purpurea), stârcul galben (Ardeola ralloides), stârcul de noapte (Nyticarax nyticarax), stârcul lopătar (Platalea leucorodia).

La acestea se adaugă alte specii de păsări acvatice: corcodelul (Podiceps cristatum) şi lişiţa (Fulica otra) care populează toate apele stătătoare (indiferent că sunt dulci, salmastre sau sărate), ţigănuşul (Plegadis falcinellus), nagâţul (Vanellus vanellus), fluierarul (Tringa totanus), sitarul de mal (Limesa limosa), găinuşa de baltă (Galinula chloropus), cârsteiul de baltă (Rallus aquaticus), piţigoiul de stuf (Panatus biarmicus) etc.

Având proprietăţi ecologice comune, atât mediul acvatic, cât şi cel terestru-zăvoaiele – adăpostesc şi alte specii de păsări precum mierla (Turdus merula), privighetoarea mare (Luscina luscina), cucul (Cuculus canorus), dumbrăveanca (Coracias garrulus), boicuşul (Remiz pendalimus) etc.

Ihtiofauna importantă din punct de vedere economic este reprezentată prin: peşti migratori anadromi, care vin din mare pe Dunăre numai pentru reproducere, nisetrul (Acipenser guldenstaedti), păstruga (Acipenser stellatus), morunul (Huso huso), păstrăvul de mare (Salmo trutta labrax), scrumbia (Alosa pontica şi Alosa caspia nordmanii), gingirica (Clupeonella cultriventris); peşti reofili proprii apelor curgătoare, cleanul (Leuciscus cephallus), mreana (Barbus barbus), scobarul (Chondrostoma nasus), fusarul (Aspro streber), morunaşul (Vimba vimba), cosacul (Abramis sapa) etc.; peşti semimigratori, în sensul că pătrund din Dunăre în lacurile de luncă primăvara, reîntorcându-se toamna, văduviţa (Lenciscus idus) şi somnul (Silurus glanis), care se reproduc în Dunăre, crapul (Cyprinus carpio), batca (Blicca bjoerkna), plătica (Abramis Brama), babuşca (Rutilus rutilus carpathorossicus), avatul (Aspius aspius), sabiţa (Pelecus cultratus), şalăul (Stizostedion lucioperca), care se reproduc în lacurile de luncă. În afară de categoriile menţionate se mai întâlnesc peşti care trăiesc şi se reproduc în ambele biotopuri (râuri sau lacuri), ştiuca (Esox lucius), obleţul (Alburnus alburnus), boarca (Rhodeus sericeus amarus), ghiborţul (Acerina cernua).

1.1.6. BIODIVERSITATE

Principalele tipuri de habitate din judeţul Brăila sunt caracteristice regiunii biografice stepice şi sunt reprezentate prin habitate terestre (păduri şi pajişti) şi habitatele acvatice.

Habitatele cu vegetaţie forestieră sunt în general păduri tip zăvoi (circa 5% din suprafaţa judeţului), de salcie, de amestec sau în regim de plantaţie.

Tipurile de habitate foresteire întâlnite sunt:

- Stejar amestecat cu Quercus pubescens pe soluri sărăturate de stepă;

- Păduri stepice cu stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora);

- Şleau dobrogean cu stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora);

- Şleau de luncă cu stejar pedunculat (Quercus robus);

- Frăsinet de hasmac cu Fraxinus excelsior;

- Ulmet de luncă cu Ulmus campestris;

- Zăvoaie de plopi albi (Populus alba);

- Zăvoaie de plop negru (Populus nigra);

- Zăvoaie amestecate de Populus alba şi Populus nigra;

- Zăvoaie de salcie (Salix alba);

- Zăvoaie amestecate cu plop şi salcie;

- Zăvoaie de salcie şi cătină (Tamarix ramosissima) din lunci pe soluri sărăturate.

14

Habitatele de pajişti sunt de trei tipuri: pajişti de luncă, pajişti stepice şi tufărişuri.

Pajiştile de luncă sunt mai bine reprezentate în perimetrul Parcului Natural Balta Mică a Brăilei, dar sunt afectate de păşunatul intensiv al animalelor lăsate în stare semisălbatică.

Pajiştile stepice sunt puternic modificate, cu graminee şi ierburi xerofile printre care Festuca valesiaca, Stipa lessiongiana, Stipa capillata. Pe parloagele stepice (terenuri agricole necultivate) sunt întâlnite specii ca Cynodon dactylon, Bromus tectorum, Salsola ruthenica şi Artemisia austriaca.

Tufărişurile au cea mai mică dezvoltare, fie făcând parte din structura pajiştilor, fie existând izolat, pe arii restrânse, sau în zone de luncă cu maluri nisipoase.

Habitatele acvatice sunt destul de diverse, mergând ca reprezentare de la braţele Dunării şi luciile de apă din lunca inundabilă până la diverse lacuri dulci sau sărate situate pe teritoriul judeţului fiind totodată şi cele care, în profida impactului antropic, au conservat cel mai bine diversitatea biologică naturală caracteristică regiunii.

Într-un trecut mai îndepărtat vegetaţia caracteristică din judeţul Brăila era reprezentată prin stepa în zonele de câmpie şi prin vegetaţie de luncă şi baltă în Balta Brăilei.

Stepa a fost destelenită şi înlocuită de culturi agricole în proporţie de peste 95%. Ea se mai găseşte astăzi doar insular, pe pajiştile naturale precum şi pe marginea drumurilor, pe versanţii văilor, de-a lungul digurilor şi canalelor de irigaţie.

Din Balta Brăilei doar o treime din suprafaţă a rămas în regim liber de inundaţie, restul de peste 60.000 de ha, constituind actualmente incinta agricolă îndiguită Insula Mare a Brăilei. Vestigii ale florei acestui vast teritoriu de zona umedă se găsesc acum în cele 10 insule din zona inundabilă care constituie Parcul Natural Balta Mică a Brăilei. Vegetaţia palustră a ostroavelor se remarcă prin specii rare, monumente ale naturii, cum sunt nuferii albi şi galbeni, specii care doar în Delta Dunării sunt mai des întâlnite. Zoocenozele sunt specifice tipurilor de habitate descrise anterior, cele mai complexe fiind caracteristicile pădurilor (de amestec) şi bălţilor permanente.

Nevertebratele sunt reprezentate prin cel mai mare număr de specii, la nivelul tuturor tipurilor de ecosisteme, având o distribuţie relativ uniformă.Vertebratele sunt mai puţin numeroase, atât ca număr de specii, cât şi ca număr de indivizi.

Pentru un nr. de 90 de specii, considerate de interes comunitar conform OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice trebuie instituite arii speciale de conservare şi arii speciale de protecţie avifaunistică, 2 specii fiind prioritare, iar 46 de specii cu regim de protecţie strictă. Din totalul de 305 specii de vertebrate inventariate la nivelul judeţului, 118 specii sunt de interes comunitar, iar 39 de interes naţional.

OUG 57/2007

Nr. crt.

Grupa de specii Nr. specii

Anexa 3 – Specii a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică

Anexa 4A – Specii de interes comunitar care necesită o protecţie strictă

Anexa 4B – Specii de interes naţional care necesită o protecţie strictă

Anexa 5A – Specii de interes comunitar a căror prelevare din natura şi exploatare fac obiectul măsurilor de management

Anexa 5B – Specii de interes naţional a căror prelevare din antura şi exploatare fac obiectul măsurilor de management

1. Peşti 67 16 2 5 7 - 2. Ambibieni 7 3 3 - 2 - 3. Reptile 5 1 5 - - - 4. Păsări 208 64 - 25 - - 5. Mamifere 18 6 6 - 3 9

TOTAL 305 90 16 30 12 9

15

Dintre cele 67 de specii de peşti inventariate, 4 specii sunt vulnerabile şi 4 sunt periclitate, o specie – păstrăvul de mare (Salmo trutta labrax) – fiind critic periclitată, pentru aceasta neexistând măsuri de protecţie prevăzute legal. Doar 2 specii de amfibieni din cele 7 inventariate la nivelul judeţului sunt vulnerabile, iar 3 sunt aproape ameninţate. Tritonul cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus) este periclitat şi prezenţa lui a fost observată în Lunca Dunării, în zone ce fac parte din siturile de importanţă comunitară ROSCI0006 Balta Mică a Brăilei şi ROSCIoo12 Bratul Măcin. Dintre speciile de păsări, 22 sunt vulnerabile, 13 specii sunt periclitate şi 3 critic periclitate (garliţa mică, codalb şi acvila ţipătoare mare). Din totalul speciilor de mamifere inventariate, 6 specii sunt vulnerabile. Situaţia privind starea de conservare a vertebratelor inventariate pentru judeţul Brăila poate fi sintetizată conform tabelului următor:

Statut Grupa de vertebrate Număr specii Vulnerabila Periclitată Critic

periclitată Aproape

ameninţată Peşti 67 4 4 1 - Amfibieni 7 2 1 - 3 Reptile 5 1 - - - Păsări 208 22 13 3 - Mamifere 18 6 - - -

Păsările sunt cele mai numeroase dintre vertebrate, şi au o repartiţie neuniformă. Ele se concentrează mai ales în zona pădurilor de amestec, în bălţi şi în zonele mlăştinoase. Foarte multe specii aparţin, din punct de vedere fenologic, grupului migrator (oaspeţi de vară, de iarnă sau de pasaj), şi sunt foarte puţine cele sedentare care rămân pe timpul iernii în interiorul ostroavelor din Lunca Dunării, sau pe unele bălţi din terasa Dunării.

Procentual, avifauna din Parcul Natural Balta Mică a Brăilei reprezintă peste jumătate din cea a României, respectiv 53%. Dintre acestea, 169 specii sunt protejate pe plan european (Berna), 58 specii sunt păsări migratoare protejate prin Conveţia de la Bonn şi 6 specii protejate prin Convenţia CITIES. De asemenea, 59 specii figurează în anexa I din Directiva „Păsări”. Faptul că zona inundabilă brăileană face parte din reţeaua internaţională de locuri de cuibărire şi pasaj, situată pe culoarul estic de migraţie dunărean, a fost unul dintre cele mai importante motive pentru care această zonă a fostdeclarată arie protejată şi ulterior recunoscută ca SIT RAMSAR – zona umedă de importanţă internaţională.

1.1.7. RESURSELE DE SOL

Judeţul Brăila posedă valoroase şi variate resurse de sol, distribuite deopotrivă pe cele două forme majore de relief: câmpie şi luncă.

Cernoziomurile ocupă 70-75% din suprafaţa judeţului şi cuprind o gamă foarte variată: cernoziomuri castanii şi ciocolatii, cernoziomuri carbonatice, cernoziomuri levigate argiloase compacte, cernoziomuri levigate nisipoase, cernoziomuri aluviale etc.

Profilul de sol al cernoziomurilor este bine dezvoltat, reflectând o evoluţie îndelungată. Orizonturile cele mai conturate sunt A, A/C, C şi D. În orizontul superior A, cu o textură uşor lutoasă se găsesc urmele activităţii biologice. Toate orizonturile sunt afânate, ceea ce le conferă un grad mare de parozitate şi deci infiltraţia pe verticală. Conţinutul în humus, acumulat îndesebi în orizontul A, variază între 2,8 şi 5,7%, iar carbonatul de calciu ajunge în orizontul C până la 14-23%.

Dintre cernoziomurile menţionate, mai răspândite sunt cele castanii, ciocolatii, carbonatice şi levigate. Acestea au profilul de sol mai conturat, fertilitatea mai mare şi sunt răspândite în toată Câmpia Brăilei şi în partea Centrală a Câmpiei Călmăţuiului.

Însuşirile fizico-chimice ale cernoziomurilor, ca şi condiţiile climatice în care se găsesc, fac ca aceste soluri să aibă cea mai mare fertilitate naturală din ţară. Ca urmare a acestei însuşiri,

16

cornoziomurile sunt folosite pentru o gamă foarte largă de culturi agricole, dintre care locul principal îl ocupă grâul şi porumbul.

În zona nisipurilor de pe malul drept al Călmăţuiului se găsesc cernoziomurile levigate nisipoase şi nisipurile slab solificate – psamosolurile, reflectând un proces incipient de pedogeneză, ca urmare a fixării recente a nisipurilor de dune.

Profilul psamosolurilor se caracterizează printr-un orizont A nisipos sau nisipolutos, fără structură, după care se trece la orizontul C, de regulă nisipos.

Proprietăţile fizice sunt bune, permeabilitatea foarte ridicată, dar formează rezerve mici de apă. De asemenea au conţinut mic de humus, sub 0,8% şi rezerve reduse de substanţe nutritive, astfel că fertilitatea lor este scăzută, fiind evaluate ca slab productive. Se recomandă a fi fixate prin plantaţii forestiere, în masiv sau în benzi.

Solurile aluviale sunt răspândite în lunca Dunării (inclusiv Balta Brăilei) a Siretului şi a Buzăului. Solurile aluviale se caracterizează printr-un stadiu incipient de solificare care are loc pe cele mai recente depozite fluviale depuse în timpul revărsărilor. Au un orizont A de 20-35 cm uneori mai dezvoltat, cu textură variată. După o tranziţie de 20-30 cm, se trece la materialul parental C, în care adesea se recunoaşte stratificarea depozitului. Conţin 2-5% humus şi sunt relativ bine aprovizionate cu elemente nutritive. La fertilitatea lor contribuie şi regimul hidric aflat sub influenţa apelor freatice din luncă. Pentru folosirea în condiţii optime a solurilor aluviale cea mai mare parte a luncilor din judeţul Brăila a fost scoasă de sub influenţa inundaţiilor prin îndiguire.

Sub influenţa predominantă a unui exces de umiditate de lungă durată s-au format o serie de soluri hidromorfe, reprezentate prin lăcovişti şi soluri gleice în diverse stadii de evoluţie. Apa freatică se află la adâncimi mai mici de 1,5-2 m şi este slab mineralizată (0,5 – 1,5 g/l). Deşi sunt bogate în humus, prezintă proprietăţi fizice şi biologice puţin favorabile pentru plantele de cultură, fiind folosite de regulă pentru păşuni.

Solurile halomorfe reprezentate prin salonceacuri şi soloneţuri sunt răspândite insular în judeţul Brăila, îndeosebi în arealul crovurilor. Apa freatică este puternic mineralizată (10-30 g/l) şi se află la adâncimi mici de 1,5-2 m.

Salonceacurile se găsesc pe suprafeţe mari în lunca Călmăţuiului între Ulmu şi Însurăţei, aproape în toate depresiunile de tip crov, mai exact în jurul lacurilor sărate şi salmastre, în valea Ianca şi în lunca Siretului între Gulianca şi Măxineni.

Soloneţurile sunt mult mai restrânse în comparaţie cu solonceacurile fiind răspândite în jurul lacului Batogu, al localităţilor Surdila – Greci şi Romanu. Acestea se caracterizează prin prezenţa în orizontul superior a unei cantităţi reduse de săruri uşor solubile, dar cu un conţinut bogat (17-20%) de ioni de natriu schimbabili, fapt ce le conferă o reacţie puternic alcalină. Deşi fertilitatea este scăzută, ele totuşi sunt mai mult folosite pentru păşuni şi uneori în agricultură, în comparaţie cu solonceacurile.

1.1.8. RESURSE NATURALE NEREGENERABILE

În judeţul Brăila, zăcămintele de ţiţei şi gaze se află situate în două unităţi geologice distincte şi anume:

- în zona sud-estică a Platformei Moesice

- în zona nordică a Promotoriului Nord Dobrogean.

În cadrul zonei sud-estice a Platformei Moesice sunt puse în evidenţă şi se află în exploatare o serie de zăcăminte de ţiţei şi gaze pe aliniamentul structural orientat sub-vest nord-est Urziceni-Gârbova-Brăgăneasa-Padina-Jugureanu-Oprişeneşti-Plopu-Bordei Verde-Lişcoteanca-Stăncuţa-Berteşti.

17

Luând ca obiect de studiu zăcămintele de hidrocarburi din cadrul Promotoriului Bordei Verde-Însurăţei au fost puse în evidenţă zăcămintele de ţiţei de la Oprişeneşti, Plopu, Bordei Verde Est, Bordei Verde Vest, Filiu, Lişcoteanca, Berteşti, Stăncuţa.

În zona vestică a ridicării Bordei Verde-Însurăţei, într-o zonă delimitată convenţional, între această ridicare şi râul Dâmboviţa, se întâlnesc zăcăminte de ţiţei şi gaze asociate în lungul anticlinalului principal Moara Vlăsiei-Urziceni-Jugureanu. Dintre acestea sunt exploatate zăcămintele de ţiţei Jugureanu şi Padina.

Zăcămintele de gaze libere în zona de sud-est a Platformei Moesice au fost puse în evidenţă şi se află în exploatare la Oprişeneşti, Bordei Verde, Lişcoteanca, Berteşti, Stăncuţa, Jugureanu, Padina, Grădiştea, Balta Albă.

Zăcămintele de balast din judeţul Brăila apar la Gradiştea şi Ibrianu, în albia majoră a râului Buzău. S-au utilizat pentru amenajări de drumuri şi în construcţii.

În judeţul Brăila există şi sunt exploatate zăcăminte de argilă aluvionară cu intercalaţii nisipoase şi granule de CaCO3 la Baldovineşti, argilă prăfoasă nisipoasă la Brăila, cu rezerve de bilanţ de circa 1200 mii t şi argilă marnoasă cu înalt grad de refractaritate la Făurei, cu rezerve de bilanţ de circa 8200 mii t. Depunerile loessoide formează materia primă pentru ceramică inferioară, aceste argile fiind utilizate la fabricarea cărămizilor.

O importantă categorie a apelor de suprafaţă o constituie lacurile terapeutice sărate, cu nămol sapropelic. Acestea sunt: Lacu Sărat I şi II, Căineni Băi, Movila Miresii, Batogu.

Rezerva de nămol a fost estimată numai pentru Lacul Sărat I Brăila, singurul lac terapeutic ale cărui resurse sunt valorificate la ora actuală. Volumul total estimat la 01.01.2006 este de 127720 mc iar volumul total avizat pentru exploatare a fost de 537,5 mc.

În judeţul Brăila există patru sonde cu ape geotermale, două la Însurăţei, două în comuna Victoria (satele Mihai Bravu şi Victoria). Apa are o temperatură la gura sondei de 90-950C. Sondele aparţin S.C. FORADEX S.A. Bucureşti şi sunt în custodia primăriilor locale. Apa are un puternic caracter clorurat-sodic-sulfatic-potasic-magneziano-calcic. Actualmente nu sunt utilizate.

Resursele de ape minerale şi termale sunt în prezent nevalorificate, localităţile ce deţin astfel de resurse sunt: Însurăţei, Lacul Sărat (valorificat 50%), Movila Miresii, Câineni, Balta Albă, Ianca, M. Bravu şi Victoria.

1.2.ZONE DE RISC NATURAL

1.2.2. INUNDAŢII

Teritoriul judeţului este afectat de inundaţii locale. Fluviul Dunărea se caracterizează prin durate mari ale viiturilor, iar râurile Siret, Buzău, Călmăţui prin durate mai scurte ale viiturilor care pot genera inundaţii.

Fenomenul inundaţiilor este generat de cauze naturale şi antropice. Cauza naturală majoră o reprezintă ploile cu volum mare şi durată scurtă, topografia plată a judeţului, care creează un pericol permanent la inundaţii, peste care se suprapune:

reducerea capacităţii de transport datorită colmatării albiilor cursurilor de apă;

acumularea de sloiuri în zonele meandrate ale râurilor sau în zona podurilor (zăpoare).

Cauzele antopice care favorizează acest fenomen pe teritoriul judeţului sunt:

“încorsetarea” cursurilor de apă prin lucrări hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundaţiilor;

neefectuarea lucrărilor de întreţinere a digurilor şi albiilor râurilor;

18

creşterea necontrolată a vegetaţiei forestiere în albia minoră a râurilor.

Zone vulnerabile la inundaţii sunt identificate în teritoriul comunelor în:

Chişcani, sat Vărsătura;

Grădiştea, zona Grădiştea de Jos;

Măxineni, satele: Măxineni şi Corbu Vechi;

Mircea Vodă, sat Deduleşti (extravilan);

Siliştea, satele: Cotu Lung, Cotu Mihalea, Vameşu;

Vădeni, satele: Vădeni, Pietroiu, Baldovineşti;

Vişani, sat Vişani. Apărarea împotriva inundaţiilor în judeţul Brăila, este realizată prin lucrări specifice de regularizări ale cursurilor de apă, îndiguiri şi consolidări de maluri. Sunt în funcţiune cca. 500 km de îndiguiri, 50 km de regularizări şi consolidări de mal. Aceste lucrări apără împotriva inundaţiilor cca. 10.000 locuinţe, 51 obiective industriale, sociale, agricole, cca. 84 km cale ferată, cca. 672 km drumuri naţionale şi judeţene şi cca. 146.950 ha, din care cca. 142.650 ha teren agricol.

Principalele lucrări de apărare exitente în teritoriul judeţului sunt: Denumire lucrare Curs de apă Lungime

(km) Grad

asigurare (%)

Suprafaţă apărată

(ha) ÎNDIGUIRI

m. Brăila fl.Dunărea-mal stâng 1,2 5 10 Insula Mare a Brăilei fl. Dunărea 150,5 10 69241 Brăila-Dunăre-Siret fl. Dunărea şi r. Siret 14,7 1 5346 Călmăţui-Gropeni-Chişcani fl. Dunărea 57,75 Noianu-Chişcani fl.Dunărea-mal stâng 3,1 10 168 Vărsătura fl.Dunărea-mal stâng 2,5 1 1368 Latinu -Vădeni r. Siret-mal drept 25,3 2 11028 Nămoloasa Măxineni r. Siret -mal drept 30,9 1 20800 Corbu Vechi r. Siret -mal drept 3,6 1 60 Latinu Deşiraţi r. Buzău-mal drept 18,1 5 3892 Măxineni Racoviţa r. Buzău-mal stâng 22 1 6463 Mărăloiu-Grădiştea-Suteşti r. Buzău-mal drept 11 10 1062 Grădiştea de Jos-Crestata r. Buzău-mal stâng 5,2 10 267 Nisipuri Deduleşti r. Buzău-mal drept 12,8 10 3900 Nisipuri Moeseti r. Buzău-mal stâng 7,8 10 600 Nisipuri Cotu Ciorii r. Buzău-mal drept 8,1 5 1100 Nisipuri Vişani r. Buzău-mal stâng 5,6 10 400 Călmăţui r. Călmăţui-ambele maluri 102,5 5 8900 Berteştii de Jos r. Călmăţui mal în dreptul

loc. Berteştii de Jos 1,142 5

REGULARIZĂRI Regularizare râu Călmăţui r. Călmăţui 59,5 Regularizare Suteşti r. Buzău 0,370 Regularizare Nisipuri-Făurei r. Buzău 2,0 Regularizare Gurguieţi r. Buzău 0,7 APĂRĂRI DE MALURI Apărare mal Gradiştea r. Buzău-mal stâng 0,400 Apărare mal Pitulaţi r. Buzău-mal stâng 0,152 Apărare mal Nămoloasa r. Siret-mal drept 0,135 Apărare mal Măxineni r. Siret-mal drept 0,400 Apărare mal Cotu Lung r. Siret-mal drept 0,500 Apărare maluri Confl. r. Siret cu r. Buzău 0,400 Apărare de mal la Voineşti r. Buzău-mal drept 0,600 Apărare mal Ibrianu r. Buzău-mal drept 0,400

19

Apărare mal Deduleşti r. Buzău-mal drept 1,200 Apărare mal Vişani r. Buzău-mal stâng 0,420 Apărare mal Grădiştea de Jos r. Buzău-mal stâng 0,150 Sursa Datelor: DIRECŢIA APELOR BUZĂU - IALOMIŢA - S.G.A BRĂILA, 2008

Acţiunea majoră care trebuie întreprinsă pentru îmbunătăţirea apărării împotriva inundaţiilor este realizarea hărţilor de risc la inundaţii, acţiune prevăzută şi în legea 575/2001 – Plan de Amenajare a Teritoriului Naţional Secţiunea V – Zone de Risc natural. În baza viitoarelor hărţi şi a prevederilor normativelor existente în domeniu, se va putea realiza amenajarea teritoriului judeţului în condiţiile apărării împotriva inundaţiilor.

De asemenea, sunt necesare acţiuni de recalibrare a lucrărilor de apărare existente şi de întreţinere a albiei râurilor prin îndepărtarea vegetaţiei forestiere. Sunt necesare documentaţii tehnice actualizate privind apărarea împotriva inundaţiilor, care să ia în considerare clasa de importanţă a noilor construcţii aflate în vecinătatea apelor.

Problemele majore în privinţa vulnerabilităţii la inundaţii le pune în mare parte fluviul Dunărea, în Insula Mare a Brăilei şi anume:

pericolul deversării digurilor, în cazul debitelor extreme în zone întinse de pe traseul digurilor principale, datorită scăderii cotelor acestora ca urmare a fenomenului de tasare;

pericolul major de producere a fenomenelor de infiltraţii, sufozii si grifoane datorită duratei foarte mari a viiturilor de pe Dunăre (1-3 luni, câteodată chiar 6 luni);

efectul deosebit de distructiv al valurilor, în special în perioadele de viitură (luciul de apă în faţa digurilor poate depăşi l km, iar viteza vântului depăşeşte 5-6 m/s), la care se adaugă şi efectul circulaţiei navelor;

fenomenele de eroziune ale malurilor fluviului Dunărea pe circa 120-130 km în jud. Brăila, care apar datorită scăderii debitului solid, fenomenelor de îngheţ şi în special datorită circulaţiei navelor;

fenomene de înmlăştinire a suprafeţelor îndiguite şi irigate, ca urmare a ridicării nivelului pânzei freatice în urma practicării neraţionale a irigaţiilor şi a masivelor infiltraţii prin canalele magistrale şi de aducţiune a apei.

În vederea limitării efectelor inundaţiilor se impun noi lucrări de apărare sau reabilitarea celor existente, în următoarele zone de risc major de inundare:

consolidări de maluri, sector Corbu Vechi-confluenţa cu r. Buzău;

amenajarea râului Buzău, sector Pitulaţi – confluenţă râu Siret;

amenajare râu Buzău, sector Dâmbroca (jud. Buzău) – Pitulaţi;

consolidare mal Dunăre la Insula Mare a Brăilei.

1.2.3. ALUNECĂRI DE TEREN ŞI CUTREMURE

În conformitate Legea nr. 575/2001 privind aprobarea PATN – Secţiunea - “Zone de risc natural”, din punct de vedere al alunecarilor de teren, judetul Braila se află intr-o zonă în care potenţialul de producere a alunecărilor de teren este scăzut.

Conform studiului realizat de IPTANA în 2007- “Identificarea şi delimitarea hazardurilor naturale (cutremure, alunecări de teren şi inundaţii). Hărţi de hazard la nivelul teritoriului judeţean. Secţiunea III. Regiunea 2 - (Sud-Est): Judeţul Braila” pe teritoriul judeţului Brăila procesele geomorfologice sunt reprezentate cu precădere prin sufoziuni, tasări, procese eoliene în câmpurile

20

tabulare, la care se adaugă cele specifice luncilor precum şi subsidenţa din Câmpia Siretului Inferior. Alunecările de teren au o dezvoltare redusă şi s-au manifestat pe teritoriile comunelor Măxineni, Racoviţa, Râmnicelu, Scorţaru Nou, Suteşti, Grădiştea, Movila Miresei, Siliştea, Vădeni, Vişani, Jirlău, Ianca, Tichileşti, Ulmu, Cireşu, Zăvoaia, Însurăţei, Berteştii de Jos.

Alunecarile de teren au următoarea răspândire şi caracteristici:

- poligoane cu dimensiuni reduse, având probabilitate mare de producere a alunecărilor de teren, răzleţe, apar incluse în cadrul suprafeţelor înguste, alungite cu probabilitate medie-mare de declanşare a alunecărilor de teren pe teritoriul comunei Grădiştea, în partea de vest a judeţului;

- suprafeţe reduse ca dimensiuni disparate, cu probabilitate medie-mare se dispun în versanţii r. Buzău, la limita vestică a comunei Racoviţa şi pe teritoriul comunei Râmnicelu, unde apare un singur poligon de dimensiuni restrânse cu probabilitate mare inclus în arealele cu probabilitate medie-mare;

- suprafeţe înguste, răzleţe, cu probabilitate medie-mare se observă în partea central-estică a comunei Scorţaru Nou;

- areale înguste cu aspect zimţat sau arcuite, cu probabilitate medie-mare se dispun în partea centrală a judeţului, pe teritoriul comunei Movila Miresei;

- către est, pe teritoriile comunelor Siliştea şi Vădeni apar suprafeţe înguste, alungite, dispuse aproximativ vest-est la marginea terasei joase;

- în lungul abruptului terasei Dunării, pe teritoriul municipiului Brăila se dispun suprafeţe înguste, alungite şi cu aspect zimţat, caracterizate prin probabilitate medie-mare de producere a alunecărilor de teren;

- în partea de vest a judeţului apar poligoane de dimensiuni reduse având probabilitatea medie-mare, pe teritoriile comunelor Vişani şi Suteşti;

- pe teritoriul comunei Jirlău apar suprafeţe înguste, disparate, cu probabilitate medie-mare care includ poligoane de mici dimensiuni având probabilitatea mare de producere a alunecărilor de teren;

- poligoane disparate şi alungite dispuse aproximativ NNE-SSV având probabilitatea medie-mare sunt dispuse pe teritoriul comunei Ianca;

- suprafeţe cu aspect zimţat, înguste, având probabilitate medie-mare, orientate aproximativ NE-SV, sunt prezente în abruptul terasei văii Ianca;

- poligoane reduse ca dimensiui, alungite, cu aspect zimţat, având probabilitatea medie-mare se dispun de-a lungul abruptului Dunării în comuna Tichileşti;

- de la vest spre est, pe arealele comunelor Ulmu şi Cireşu apar fragmentar poligoane de dimensiuni reduse, alungite, cu probabilitate medie-mare de producere a fenomenului;

- către est, pe teritoriile comunelor Zăvoaia şi Însurăţei, în zona abrupturilor teraselor Călmăţuiului apar cu o dezvoltare mai amplă poligoane alungite şi arcuite, cu probabilitate medie-mare, care includ poligoane disparate de dimensiuni reduse având probabilitatea mare de declanşare a deplasărilor de teren;

- poligoane de dimensiuni reduse, alungite apar fragmentar în dreptul terasei joase a Dunării, în apropierea confluenţei cu Călmăţuiul;

- poligoane de dimensiuni reduse, disparate, înşiruite pe direcţia N-S, având probabilitatea medie-mare, în partea central-estică a comunei Berteştii de Jos, în sudul judeţului.

Elemente generale privind condiţiile de manifestare a alunecărilor de teren

Din punct de vedere al vulnerabilitatii la hazarde naturale a teritoriului, judeţul Brăila, situat în estul Câmpiei Române la confluenţa Siretului şi a Călmăţuiului cu Dunărea, reprezintă un areal cu potenţial scăzut de manifestare a proceselor geologice dinamice actuale – alunecărilor de teren.

21

Conform celor consemnate în “Ghidul privind macrozonarea teritoriului României din punct de vedere al riscului la alunecări de teren, 1999”, alunecările din judeţul Braila sunt areale sau curgeri de material, de adâncime mică (1–5 m), de adâncime mare (5–20 m), progresive şi regresive, cu potenţial scăzut, reactivate.

Întocmirea hărţilor tematice de hazard şi calculul coeficienţilor de influenţă

Conform studiului “Gestiunea situatiilor de risc in profil teritorial in judetul Braila pentru elaborarea PATJ Braila- Vol. II – Gestiunea situatiilor de risc”, intocmirea hărţilor tematice de hazard se face pe baza calculului coeficienţilor de influenţă urmând paşii următori:

Calculul coeficienţilor de influenţă

Fiecãrui factor i s-au alocat coeficienţii de influenţă aleşi în funcţie de reglementările în vigoare: Factorul litologic, Ka, Factorul geomorfologic, Kb, Factorul structural, Kc, Factorul hidrologic şi climatic, Kd, Factorul hidrogeologic, Ke, Factorul seismic, Kf, Factorul silvic, Kg, Factorul antropic, Kh,

Calculul coeficienţilor de influenţă s-a efectuat pe baza informaţiilor din lucrări de specialitate, a normativelor în vigoare şi a datelor rezultate din observaţiile interpretate conform legislaţiei referitoare la zonele de risc natural (HG 447/2003, Anexa 1 / Anexa C).

POTENŢIALUL DE PRODUCERE A ALUNECĂRILOR (p)

SCĂZUT MEDIU RIDICAT PROBABILITATEA DE PRODUCERE A ALUNECĂRILOR (P) ŞI COEFICIENTUL DE RISC

CORESPUNZĂTOR Practic zero redusă medie medie-mare mare foarte mare

Nr.

crt. Simbol Criteriul

0 <0.10 0.10-0.30 0.31-0.50 0.51-0.80 >0.80 1 Ka Litologic Roci stăncoase, masive,

compacte sau fisurate Majoritatea rocilor sedimentare care fac parte din formaţiunile acoperitoare (deluvii, coluvii şi depozite proluviale) şi din categoria rocilor semistâncoase (roci pelitice stratificate, cum sunt şisturile argiloase, marnele şi marnocalcare, cretele, rocile metamorfice, îndeosebi şisturile de epizona şi mai putin cele de mezozonă, puternic alterate şi exfoliate, unele roci de natură magmatică puternic alterate, etc)

Roci sedimentare detritice neconsolidate – necimen-tate, de tipul argilelor, argilelor grase, saturate, plastic moi – plastic consistente, cu umflări şi contracţii mari, argile montmorillonitice, puter-nic expansive, prafuri şi nisipuri mici şi mijlocii afânate, în stare submer-sata, brecia sării, etc

2 Kb Geomorfo-logic Relief plan orizontal, afectat de procese de eroziune nesemnificative, văile care constituie reţeaua hidrografică fiind într-un avansat stadiu de maturitate

Relief de tip colinar, caracteristic zonelor piemontane şi de podiş, fragmentat de reţele hidrografice cu văi ajunse într-un anumit stadiu de maturitate, marginite de versanţi cu înălţimi medii şi înclinări în general medii şi mici

Relief caracteristic zone-lor de deal şi de munte, puternic afectate de o reţea densă de văi tinere cu versanţi înalţi, majoritatea văilor fiind subsecvente (paralele cu direcţia stratelor)

3 Kc Structural Corpuri masive de roci stâncoase de natură magmatică, roci sedi-mentare stratificate, cu strate în poziţie orizon-tală, roci metamorfice cu suprafeţe de şistuozitate dispuse în plane orizontale

Majoritatea structurilor geologice cutate şi faliate afectate de clivaj şi fisurate, structurile diapire, zonele ce marchează fruntea pânzelor de sariaj

Structuri geologice carac-teristice ariilor geosincli-nale în facies de fliş şi formaţiunilor de molasă din depresiunile marginale, structuri geologice strati-ficate, puternic cutate şi dislocate, afectate de o reţea densă de clivaj, fisuraţie şi stratificaţi

4 Kd Hidrologic şi climatic

Zone în general aride, cuprecipitaţii medii anuale reduse.Debitele scurse pe albiilerâurilor, ale căror bazinehidrografice se ex-tind în zonede deal şi de munte, în generalsunt controlate de precipita-ţiiledin aceste zone. Pe albiilerâurilor predomină procesele desedimentare, eroziuneaproducându-se numai lateral laviituri

Cantităţi moderate de precipitaţii. Văile principale din reţeaua hidrografică au atins stadiul de maturitate în timp ce afluenţii acestora se află încă în stadiul de tinereţe. În timpul viiturilor se produc atât eroziuni verticale cât şi laterale. Importante transport-turi şi depuneri de debite solide.

Precipitaţii lente de lungă durată, cu posibilităţi mari de înfiltrare a apei în roci. La ploi rapide, viteze mari de scurgere cu transport de debite solide. Predo-mină procesele de erozi-une verticală.

22

5 Ke Hidrogeolo-gic Curgerea apelor frea-tice are loc la gradienţi hidraulici foarte mici. Forţele de filtraţie sunt neglijabile. Nivelul liber al apei freatice se află la adâncime mare.

Gradienţi de curgere a apei freatice moderaţi. Forţele de filtraţie au valori care pot influenţa sensibil starea de echilibru a versanţilor. Nivelul apei freatice, în general se situează la adâncimi mai mici de 5 metri

Curgerea apelor freatice are loc sub gradienţi hidraulici mari. La baza versanţilor, uneori şi pe versanţi, apar izvoare de apă. Există o curgere din interiorul versanţilor către suprafaţa acestora cu dezvoltarea unor forţe de filtraţie ce pot contribui la declansarea unor alune-cări de teren.

6 Kf Seismic Intensitate sismică pe scara MSK mai mică de gradul 6

Intensitate seismică de gradul 6-7 Intensitate seismică mai mare de gradul 7

7 Kg Silvic Gradul de acoperire cu vegetaţie arboricolă mai mare de 80%. Păduri de foioase cu arbori de dimensiuni mari.

Gradul de acoperire cu vegetaţie arboricolă cuprins între 20% şi 80%. Păduri de foioase şi conifere, cu arbori de vârstă şi dimensiuni variate.

Gradul de acoperire cu vegetaţie arboricolă mai mic de 20%.

8 Kh Antropic Pe versanţi nu sunt executate construcţii importante, acumulările de apă lipsesc

Pe versanţi sunt executate o serie de lucrări (platforme de drumuri şi cale ferată, canale de coastă, cariere). Cu extindere limitată şi pentru care s-au executat lucrări corespunzatoare de protecţie a versanţilor

Versanţi afectaţi de o reţea densă de conducte de ali-mentare cu apă şi canali-zare, drumuri, căi ferate, canale de coastă, cariere, supraîncărcarea acestora în partea superioară cu depo-zite de haldă construcţii grele. Lacuri de acumulare care umezesc versanţii în partea inferioară.

Date geomorfologice Relieful judeţul Brăila este reprezentat prin câmpia tabulară de tip bărăgan şi lunca, două forme de relief ce domină aproximativ în părţi egale teritoriul judeţului. Singurele denivelări de pe suprafaţa câmpiei sunt crovurile, cuvetele lacustre, unele movile antropice, dunele pe dreapta Buzăului şi Călmăţuiului şi malurile văilor; în luncă apar albii părăsite, meandre, lacuri.

Principalele unităţi ale reliefului sunt: Câmpia Brăilei, Bărăganul Ialomiţei, Câmpia Râmnicului, Câmpia Siretului inferior, Balta Brăilei, lunca Buzăului (Câmpia Buzăului), culoarul Călmăţuiului.

În partea estică a câmpului Brăilei se află valea Ianca, orientată de la sud la nord şi a cărei lăţime variază de la 0.5 la 2.5 km către vărsarea ei în lunca Siretului; spre nord din cauza acumulărilor eoliene, valea Ianca dispare. Terasa Brăilei se extinde la est de valea Ianca, caracterizată în general printr-un relif neted, accidentat de dune numai în partea nordică.

Interfluviul Călmăţui – Ialomiţa se dezvoltă în partea de sud a judeţului. Acest câmp prezintă o uşoară înclinare de la nord la sud şi în acelaşi timp de la vest la est. Caracterul neted al câmpului este deranjat de un relief eolian, care ocupă jumătatea de nord a interfluviului. Dunele orientate NNE-SSV sunt despărţite de depresiuni alungite.

Relieful eolian, destul de accentuat în apropiere de Călmăţui, devine mai domol spre sud. În partea sudică a zonei de dune se întâlnesc depresiuni de formă neregulată, dintre care unele găzduiesc lacuri de stepă (Colţea, Ciocile, Tătaru). Dunele de pe acest interfluviu sunt în majoritate consolidate. Dune active se întâlnesc la sud de Ruşeţu, în apropiere de Căldăreşti.

Un accident morfologic important pe suprafaţa interfluviului îl constituie prezenţa unei zone mai ridicate, sub forma unei măguri înguste, orientată nord – sud, situată la est de localităţile Bărăganu, Valea Ciorii şi Murgeanca. Punctele cele mai înalte ale acestei măguri, denumite “Nasu’ Mare” şi “Nasu’ Mic” prezintă o altitudine relativă de aproximativ 20 m în raport cu câmpia din vest. Caracterul izolat al măgurii face ca aceasta să fie considerată ca un martor de eroziune din ţinutul mai înalt care actualmente se găseşte cantonat la sud de Ialomiţa.

La est de martorul de eroziune se extinde “terasa Mihai Bravu” a Dunării cu o altitudine relativă de 5-7 m. Aspectul plan al terasei este deranjat, în partea de nord şi est, de un relief eolian.

Date geologice

Teritoriul reprezentat de judeţul Brăila îmbrăţişează un larg sector din partea orientală a Câmpiei Române. Fundamentul acestui teritoriu este heterogen. Cea mai mare parte aparţine Platformei

23

moesice, iar un sector restrâns din colţul de NE este atribuit lanţului hercinic chimeric al Dobrogei de nord, îngropat aici sub o cuvertură de depozite neozoice.

Date hidrologice şi climatice

Reteaua hidrologică, cu o densitate foarte scăzută variind între 0,0 şi 0,3 km/km2, are drept colector principal fluviul Dunărea, delimitând la vest, prin braţul Măcin şi Dunărea unită, judeţul Brăila de judeţul Tulcea. Graniţa de nord a judeţului o formează sectorul inferior al Siretului, care confluează cu Dunărea în amonte de Galaţi. Pe teritoriul judeţului se mai desfăşoară sectoarele inferioare ale râurilor Buzău şi Călmăţui, afluenţi ai Dunării, aportul principal fiind al Buzăului.

Lacurile sunt de tip clasto-carstice (Ianca, Plopul, Movila Miresii, Secu, Lutu Alb, Tătaru, Colţea, Plascu, etc.), limanuri (Jirlău, Ciulniţa Câineni-Sărat) şi de luncă (Lacul lui Traian, Bătrâna, Jugureanu).

Uniformitatea reliefului face ca trăsăturile de bază ale climei să fie foarte puţin modificate pe cuprinsul judeţului. Din acest motiv topoclimatele vor fi date de asociaţiile vegetale mai conturate şi de unităţile acvatice extinse şi permanente.

Faţă de valorile medii anuale, cele mai mari şi cele mai mici cantităţi de precipitaţii prezintă abateri destul de mari. Valoarea maximă de precipitaţii de 1024,4 mm s-a înregistrat la Bărăganu în 1912, iar cea mai mică cantitate de precipitaţii de 131,6 mm s-a înregistrat tot la Bărăganu în 1945. Cantitatea maximă de precipitaţii căzută în 24 de ore (126 mm) s-a înregistrat la Filiu-Lişcoteanca în 1910.

Din analiza parametrilor climatici s-a constatat o diferenţiere netă între zona de câmpie şi cea a bălţii. Balta Brăilei are un climat mai moderat, continentalismul din câmpie fiind mai estompat în această regiune joasă.

Date structurale

Teritoriul judeţului Brăila cu un relief relativ uniform al Câmpiei Române ascunde o structură complexă a fundamentului şi cuverturii preneogene. Forajele adânci executate în acest judeţ (la Balta Albă, Şuţeşti, Romanu, Ianca, Bordei Verde, Cireşu, Zăvoaia, Viziru, Smirna), ca şi cercetările geofizice au scos în evidenţă existenţa mai multor compartimente tectonice, separate prin falii mari, orientate în majoritate NW-SE, unele limitate la cuvertura paleozoic-mezozoică, altele reflectându-se până în cuvertura neogenă.

Un important accident, foarte probabil o flexură complicată prin falii orientate N-S (falia Vadu Oii-Galaţi), constituie graniţa profundă între compartimentul dobrogean, situat la E, şi fundamentul Câmpiei Române. Acest accident ce urmăreşte cursul Dunării între Hârşova şi Brăila, corespunde cu limita de extensiune a Sarmaţianului şi Pliocenului.

Între falia Peceneaga-Camena şi falia Capidava-Canara, se desenează după datele geofizice un al treilea accident tectonic având aceeasi direcţie, ca primele două. Acest accident tectonic interpretat si el ca falie, trece în apropierea localităţilor Râmniceni la nord şi Viziru, la sud.

În compartimentul situat la vest de prelungirea faliei Capidava-Canara se situează aliniamentul anomaliilor magnetice pozitive: Palazu-Ţăndărei-Cilibia, cu aceeasi orientare SE-NV. Compartimentul vestic este fragmentat la rândul său de un accident tectonic de prim rang, pus în evidenţă de cercetările geofizice şi orientat SV-NE, perpendicular faţă de prelungirea faliei Capidava-Canara. Această falie ce trece pe la sud de localităţile Jugureanu şi Cireşu corespunde aproximativ cu limita de extensie meridională a avanfosei carpatice (flancul extern).

Date hidrogeologice

Principalele elemente care definesc regimul apelor subterane sunt: energie de relief foarte slabă, regim climatologic deficitar şi valori mici ale scurgerii specifice, hidrostructurile de adâncime prezintă continuitate pe suprafeţe mari; pietrişurile de Cândeşti şi mai ales cele de Frăteşti au importanţa economică foarte mare, alimentarea în subteran se realizează în principal prin infiltraţii

24

din apele de suprafaţă, faciesurile fluviatile prezintă interes hidrogeologic deosebit, asigurând debite foarte mari, prin introducerea irigaţiilor, regimul hidrogeologic regional s-a modificat prin ridicarea nivelului apelor subterane, în perioadele cu precipitaţii abundente, zonele slab drenate sunt subinundate.

Principalele acvifere de adâncime sunt stratele de Cândeşti şi stratele de Frăteşti. În bazinul inferior al Buzăului, Stratele de Cândeşti au un caracter psamitic, nisipuri şi nisipuri argiloase, cu grosimi mici. Alimentarea acviferului se realizează dinspre vest şi probabil din Siret. Creşterea presiunii de zăcământ se produce spre sud, concomitent cu afundarea structurală.

Sectorul Luncii Dunării prezintă o mare importanţă hidrogeologică prin Stratele de Frăteşti, constituite din nisipuri fine, medii şi grosiere, cu grosimi de până la 20 m. Apele se află sub presiune, manifestând ascensional până aproape de suprafaţa terenului.

Un rol important îl au lucrările hidroameliorative, infiltraţiile şi evapotranspiraţia. În analizarea condiţiilor hidrogeologice ale acviferelor cuaternare, trebuie să se ţină seama de formaţiunile eoliene.

Acviferul freatic este constituit dintr-un complex de nisipuri şi nisipuri prăfoase din baza formaţiunilor loessoide, granulaţia lor scăzând spre est şi sud. Condiţiile scurgerii subterane permit separarea mai multor unităţi hidrogeologice:

- zona câmpiilor de divagare – regiunea de subsidenţă – cuprinde o suprafaţă delimitată de râul Buzău si râul Călmăţui, până la est de Făurei şi de aici spre Siretul inferior, cu slaba reprezentare a teraselor fluviatile. Grosimea acviferelor este cuprinsă între 2 şi 20 m, cu valori foarte mici ale gradienţilor hidraulici;

- câmpia tabulară-lacustră – regiunea loessoidă – cu suprafaţa aproape plană, cu dune şi zone depresionare cu efect de drenaj local. Grosimea depozitelor loesoide este de 5 până la 30 m, acviferul având grosimi de 2 – 10 m, cu drenajul principal spre Dunăre şi în secundar spre râurile principale care străbat. Gradienţii sunt foarte mici, valoarea acestora crescând spre zonele de drenaj natural;

- şesurile aluvionare – câmpiile fluviatile şi de bază – reprezintă zonele de luncă ale Dunării şi Siretului. Acviferul este constituit din aluviuni grosiere, cu grosimi peste 30 m, regimul apelor subterane fiind sub influenţa directă a regimului hidrologic al văilor de-a lungul cărora se dezvoltă

Date seismice

În conformitate cu prevederile STAS 11100/1–1993, judeţul Brăila se încadrează ariilor macroseimice 81 la nord şi vest de un aliniament ce trece aproximativ prin apropierea localităţilor Brăila – Roşiori, şi zonei macroseismice 71 la sud de acest aliniament. Conform STAS P100–92, zonarea teritoriului din punct de vedere al coeficienţilor Ks încadrează arealul judeţului zonelor seismice de calcul C (Ks = 0,20), la vest de acelaşi aliniament amintit mai sus şi D (Ks = 0,16), la sud-est de respectivul aliniament.

Conform Normativului P100–1/2004, privind zonarea teritoriului în termeni de valori de vârf a acceleraţiei terenului pentru proiectare, ag pentru cutremure având intervalul mediu pentru recurenţă IMR = 100 ani, valoarea acestui parametru ag este de 0,24 g în partea nord-vestică a judeţului şi ag = 0,20 g în zona de sud-est a teritoriului judeţului Brăila. În ceea ce priveşte zonarea teritoriului din punct de vedere al perioadei de colţ a spectrului de răspuns, majoritatea teritoriului judeţului Brăila se încadrează la valoarea Tc = 1,0 sec.

Date silvice

Vegetaţia se grupează în două mari areale biogeografice: arealul de stepă, reprezentat prin spaţiile interfluviale (Câmpia Călmăţuiului şi Câmpia Brăilei) şi arealul de luncă, bine reprezentat prin luncile Dunării, Siretului şi Buzăului.

25

Vegetaţia de stepă se găseşte în prezent pe versanţii depresiunilor de tasare, pe marginile drumurilor şi pe terenurile necultivate temporar. Asociaţiile vegetale de bază sunt cele de pajişti xerofile, formate din graminee, colilie, specii de lucernă, pelin, laptele cucului, măzăriche, presărate pe alocuri de pâlcuri de arbuşti de stepă, alcătuite din porumbac, migdal pitic şi specii de măceş. Pe dunele fixate şi semifixate apar asociaţiile vegetale de nisip formate din ciulin, romaniţă de câmp, laptele cucului, salcia de nisip.

Vegetaţia luncilor se caracterizează prin prezenţa salciei, plopului şi aninului roşu. În covorul ierbos predomină speciile de rogoz, limbariţa, laptele-câinelui, troscotul, firuţa, timoftica, trifoiul, murul şi altele. Acoperirea suprafeţei alunecate cu brazde de iarbă împiedică uscarea terenului şi formarea crăpăturilor de contracţie prin uscare, care constituie căi de acces a apei în teren. Stratul de iarbă protejează terenul împotriva eroziunii şi uşurează scurgerea apelor de suprafaţă. Totodată, consumul de apă reduce umiditatea din teren pe primii 2–3 m adâncime.

Plantaţiile cu arbuşti specifici zonei au un efect mult mai mare în stabilizarea versanţilor. Consumul de apă din teren este substanţial sporit, o dovadă în acest sens o reprezintă faptul că adâncimea apei subterane în zonele împădurite este mai mare, cu toate că structura geologică şi condiţiile de alimentare sunt aceleaşi. O altă acţiune pozitivă a plantaţiilor şi împăduririlor în stabilizarea alunecărilor de teren este efectul de “armare” pe care îl au rădăcinile arborilor asupra terenului. Rădăcinile copacilor ajung până la 6–12 m adâncime, chiar 25 m în cazul fagului. Reţeaua de rădăcini se întinde, în suprafaţă, până la o distanţă de 10–12 m. Înierbarea, plantaţiile şi împăduririle intră în complexul de măsuri ce se iau pentru stabilizarea alunecărilor de teren, îndeosebi la cele de adâncime mică.

Date antropice

În ansamblul activităţilor umane, antropizarea sistemelor de echilibru exercită o influenţă defavorabilă în regimul eroziunii terenurilor, datorită impactului puternic şi ireversibil al diverselor activităţi, amenajări şi folosinţe. Astfel, factorii antropici se caracterizează ca elemente de risc ce modifică direct, rapid şi negativ parametrii de influenţă, în anumite împrejurări.

Actuala organizare a spaţiului judeţean relevă arii importante de dezvoltare şi influenţă a industriilor extractive (petrol şi gaze), chimică, construncţii navale, agricultură şi industria uşoară şi alimentară, căi de comunicaţie şi turism.

Schimbările demografice regionale şi evoluţia economică din perioada modernă au determinat modificări ale structurilor tradiţionale de utilizare a terenurilor. Ponderea tipurilor de folosinţă clasică (fond forestier şi destinaţie agricolă), s-a diminuat în detrimentul urbanizării şi industrializării teritoriului, dinamica suprafeţelor presupunând noi mutaţii în repartiţia populaţiei şi a activităţilor, ca urmare a readaptării formelor de proprietate şi a zonelor de interes. Specificul, condiţiile şi împrejurările în care se desfăşoară aceste activităţi, determină micşorarea factorului de stabilitate, atât prin creşterea eforturilor tangenţiale din masiv, cât şi prin reducerea rezistenţei la forfecare a rocilor constituente. Supraîncărcarea pantelor, solicitările dinamice, modificările reliefului sau regimului apelor subterane şi de suprafaţă sunt principalele mecanisme de acţiune.

Activităţile tehnogene au şi efecte deterioratoare indirecte, cu acţiune lentă, prin influenţe chimice şi fizice care conduc la distrugerea cuverturii vegetale, îndepărtarea solului şi degradarea regimului hidrologic, prin ape stagnante, infiltraţii ale apelor superficiale în urma deschiderii unor capete de strat sau prin activizarea eroziunii.

Incidenţa sporită şi amploarea cazurilor de degradare a terenurilor din zonele Făurei, Ianca, Bordei Verde, Ulmu, Jugureanu, Oprişeneşti, corespunzând structurilor şi zonelor de exploatări de petrol şi gaze, impactul reprezentând accentuări ale declivităţilor locale, secţionări ale versanţilor prin debleieri şi semidebleieri asociate drumurilor la punctele de lucru, vibraţii datorită traficului greu şi forajelor de mare adâncime, pierderi şi deversări de ape industriale.

26

În condiţiile tehnice actuale, multe din aceste degradări sunt inevitabile, urmările negative trebuind să fie reduse la minimum prin moduri de prevenire şi control a instabilităţii terenului. Se reamarcă, în acest sens, preocupările schelelor petroliere privind consolidarea amplasamentelor industriale prin lucrări de protecţie inginerească (ziduri de sprijin, diguri, ancorări, gabioane, drenuri), corecţii ce contribuie local la creşterea factorului de siguranţă.

Multe deficienţe apar datorită inadaptării construcţiilor şi amenajărilor în raport cu aptitudinile şi vulnerabilitatea terenurilor, datorită lipsei studiilor de specialitate asupra factorilor de control, neajunsuri ce s-au repercutat şi în unele lucrări de ameliorare a terenurilor. Cazuri de deformaţie verticală – pâlnii de sufoziune din arealele de dezvoltare a depozitelor loessoide capătă accente particulare, generând zone de surpare care au afectat şi afectează în continuare terenuri din apropierea aşezărilor umane.

Procese geomorfologice actuale şi degradarea terenurilor

Deşi este dispus pe un spaţiu altitudinal de maximum 50 m, teritoriul judeţului Brăila este afectat de mai multe tipuri de procese geomorfologice, uneori cu intensităţi importante. Menţionăm procesele de tasare, sufoziune şi eoliene din câmpurile tabulare, apoi pe cele specifice luncilor şi albiilor minore, la care adăugăm subsidenţa din Câmpia Siretului inferior.

Pe loess principalele procese sunt tasarea şi sufoziunea. Cele mai puternice tasări se produc pe loessurile prăfoase şi fin nisipoase, în Câmpia Roşiori şi o parte din Câmpia Brăilei. Procesul este mai intens acolo unde stratul de loess este mai gros de 4 m şi în apropierea malurilor sufoziunea se îmbină cu surpările de loess şi cu ravenarea; uneori canalele subterane apar la zi sau pălăriile de sufoziune se îngemănează şi dau ogaşe.

Procesele eoliene au condiţii favorabile pe dreapta văii Buzăului (Câmpul Gemenele) şi pe dreapta Călmăţuiului (Câmpul Mohreanu). Ele se manifestă prin acumulări (nisip adus din luncile râurilor amintite) cât şi prin deflaţie. Procesele lacustre, relativ slabe, se ântâlnesc de lacurile de crovuri, localizate mai ales în Câmpul Ianca şi vestul Câmpului Roşiori, unde au loc procese slabe de abraziune li salinizare.

Crovurile crează depresiuni, uneori destul de dese (pe terasa Brăilei), care menţin supraumectarea, modifică local profilul de sol. Sufoziunea distruge împreună cu surpările şi cu şiroirea anumite maluri de loess. Spre interiorul interfluviului crează pâlnii de sufoziune, avene, hornuri, hrube, cu adâncimi între 2-15 m; ca suprafaţă acestea se reduc de la marginea interfluviilor spre interior, sau începând de la marginea oricărui mal abrupt.

Luncile şi câmpiile de subsidenţă au ca specific: aluvionarea, eroziunea de mal, colmatări prin vegetaţie, iar în lunca Buzăului şi Siretului procese de subsidenţă, la care se adaugă unele procese antropice. În lunca Dunării (Balta Brăilei) au loc despletiri ale albiilor, schimbări ale unor cursuri de apă din cauza barării cu aluviuni, a eroziunii de mal sau a ridicării patului prin aluvionare.

Calculul coeficientului mediu de hazard Km

Harta de hazard la alunecări de teren a teritoriului administrativ al judeţului Braila s-a realizat prin combinarea celor opt hărţi tematice în MapInfo. Harta reprezintă o serie de suprafeţe poligonale divers colorate, cărora le corespund diferite valori ale coeficientului mediu de hazard - Km. După obţinerea celor opt hărţi tematice corespunzătoare factorilor de influenţă a stabilităţii versanţilor, s-a trecut la combinarea acestor griduri, rezultând o serie de suprafeţe poligonale care, în ansamblu, definesc harta de hazard la alunecări de teren.

Pentru calculul coeficientului mediu de hazard Km, corespunzător fiecărei suprafeţe poligonale rezultate prin suprapunerea celor opt hărţi factoriale, s-a utilizat formula :

( )hgfedcba

m KKKKKKKK

K +++++×

=6

27

Valorile coeficientului mediu de hazard Km rezultate se înscriu într-un interval larg, de la 0,0617 (factor minim), până la 0,6500 (factor maxim), ceea ce semnifică un potenţial de producere al alunecărilor de teren de la redus la mare (anexa 9).

Distribuţia geografică a valorilor coeficientului mediu de hazard la alunecări de teren

În vederea încadrării potenţialului de producere a alunecărilor de teren s-au utilizat categoriile specificate în legislaţie, conform tabelului :

Probabilitate (Potenţial) de producere a alunecărilor de teren

Valoarea benzii factorului mediu Km

Practic zero (lipsă) 0

Redusă < 0,10

Medie 0,10 - 0,20

Mare 0,51 - 0,80

Harta de hazard la alunecările de teren (Harta factorului mediu Km), în formatul mai sus comentat, este prezentată mai jos şi reprezintă produsul esenţial al întregului demers de evaluare a potenţialităţii producerii alunecărilor de teren pe suprafaţa judeţului Brăila. Analiza acestei hărţi, pe lângă figurarea detaliată a zonelor cu diversele valori ale potenţialului de declanşare şi evoluţie a alunecărilor de teren, indică următoarele trăsături generale ale judeţului :

- partea sud-vestică, de la limita judeţului până în valea Călmăţuiului, zona crovurilor lacustre din Câmpia Brăilei şi sectoare din câmpia Siretului Inferior se caracterizează prin valori ale coeficientului Km < 0,10

- părţile centrală şi nordică a judeţului se caracterizează prin valori ale Km = 0,10 – 0,20

- văile Buzăului, Călmăţuiului precum şi sectoarele coborâte dintre Brăila şi Măxineni, se caracterizează prin valorile maxime ale Km = 0,65

Harta de hazard la alunecări de teren a judetului Braila

28

SEISME

Prezentul capitol este realizat pe baza studiului realizat de IPTANA in 2007- “Identificarea şi delimitarea hazardurilor naturale (cutremure, alunecări de teren şi inundaţii). Hărţi de hazard la nivelul teritoriului judeţean. Secţiunea III. Regiunea 2 - (Sud-Est): Judeţul Braila” si conform datelor din Legea nr. 575/2001 privind PATN – Secţiunea - “Zone de risc natural”.

În conformitate cu datele din PATN – Secţiunea - “Zone de risc natural”, din punct de vedere al intensităţii cutremurelor – scara MSK (SR –11100 – 93), teritoriul judeţului Braila se încadrează în zona 71 şi 81 de intensitate seismică:

71–cu perioada medie de revenire de cca. 50 ani

81 - cu perioada medie de revenire de cca. 50 ani

Conform Normativului cod P100-1/2006, si Zonarii valorii de varf a acceleratiei terenului pentru cutremure avanand IMR (Intervalul Mediu de Referinta) 100 ani, coeficientului seismic - ag înregistrează valori crescătoare de la Est la Vest (între 0,20 şi 0,28), valoarea predominantă fiind …. ag = 0,24.

În ceea ce priveşte perioada de control (colţ) a spectrului de raspuns, teritoriul judeţului Braila apartine unei zone cu valorea: Tc = 1,0 secundă

Caracteristicile macroseismice ale principalelor localitaţi din Brăila Localitate TC (sec) ag pentru IMR=100ani Braila 1,0 0,24g Faurei 1,0 0.28g Ianca 1,0 0.24g Insuratei 1,0 0.24g

Reducerea riscului seismic se realizeaza prin reducerea vulnerabilitatii constructiilor existente.

Conform valorilor de mai sus, ţinând seama de faptul că valoarea cea mai ridicată a intensităţii seismice la nivelul teritoriului naţional este 9 şi valoarea cea mai ridicată a coeficientului seismic - KS este 0,32 , se consideră că teritoriul de studiu aparţine unei zone cu probleme deosebite din punct de vedere al expunerii construcţiilor la riscul seismic.

In tabelul de mai jos sunt prezentate date statistice reprezentative pentru Judetul Braila, privind populatia municipiilor/oraselor dar si numarul total de locuinte, caracterizand astfel expunerea la hazard seismic a acestui judet.

Fondul de locuinţe şi populaţia în judeţul Brăila (Anuarul Statistic al Romaniei – 2005)

Pentru proiectarea constructiilor noi si pentru consolidarea celor existente si vulnerabile seismic este necesara intelegerea caracteristicilor miscarilor seismice precum si a comportarii constructiilor in timpul cutremurelor.

Locuinte Locuitori Municipii/Orase Locuitori Braila 218744 Faurei 4227 Ianca 11389

135101 370428

Insuratei 7387

29

Valoarea de varf a acceleratiei terenului pentru proiectare, ag pentru cutremure avand intervalul mediu

de recurenta IMR = 100 ani (reprezentarea judetului Braila)

Zonarea teritoriului judetean în termeni de perioada de control (colţ), TC a spectrului de raspuns

30

1.3. CALITATEA MEDIULUI

1.3.1.CALITATEA AERULUI

În anul 2007 calitatea aerului ambiental s-a determinat prin monitorizarea poluanţelor atmosferici din reţeaua judeţeană raportându-se concentraţiile obţinute la valorile limită prevăzute în STAS 12574/87.

În urma monitorizării s-au constatat următoarele:

concentraţiile medii anuale ale dioxidului de azot (NO2) s-au situat sub 10% din CMA;

concentraţiile medii anualr ale SO2 reprezintă 27% din CMA;

concentraţiile medii anuale ale amoniacului (NH3) reprezintă doar 10% din CMA;

pentru pulberile totale în suspensie, media anuală a concentraţiilor nu a depăşit valoarea CMA, situându-se între 24-45% faţă de aceasta.

Analizând evoluţiile concentraţiilor medii anuale ale poluanţilor atmosferici monitorizaţi pe perioada 2000 – 2007, se constată tendinţele descrescătoare ale acestora şi cu valori situate sub CMA.

Din analiza datelor rezultate din Inventarul emisiilor în atmosferă, cantitatea cea mai mare de poluanţi este rezultată din activităţi precum producerea energiei electrice, termice şi apă caldă (SC Termoelectrica, Sucursala Electrocentrale Brăila, SC CET SA Brăila, centrale termice de cartier sau instituţii publice) din industria metalelor feroase (SC Promxe SA, SC Laminorul SA), industria alimentară (SC Marex SA, SC Soroli Cola SA), industria prelucrării lemnului (SC Pal SA), zootehnie (SC Caruz Brăila SA, SC Cruciani Impex SA, SC Complexul de porci SA, fermele Baldovineşti şi Tichileşti, SC Agrimon SRL, fermele de păsări Oprişeneşti, Traianu şi Plopu, SC Vegetal Trading SRL) şi gospodărie comunală (SC Tracon SRL).

Cu privire la acidifierea atmosferei, produsă prin transformarea emisiilor de oxizi de sulf, oxizi de azot şi amoniac în substanţe acide se constată următoarele:

- scăderea semnificativă a cantităţii de dioxid de sulf ca urmare a reducerii consumului de păcură la SC Termoelectrica SA, Electrocentrale Brăila;

- uşoară tendinţa de creştere a oxizilor de azot;

- creşterea semnificativă a emisiilor anuale de amoniac.

Poluarea atmosferei cu compuşi organici volatili nemetalici, cu metale grele şi poluanţi organici persistenţi este în creştere ca urmare a creşterii numărului de autovehicule din ultimii ani.

Ca urmare a faptului că monitorizarea poluanţilor atmosferici nu a relevat depăşiri ale valorilor limită, se poate afirma că în judeţul Brăila nu se conturează zone critice sub aspectul poluării atmosferei.

1.3.2.CALITATEA APEI

În judeţul Brăila există numeroase folosinţe de apă (servicii de gospodărie comunală, agenţi economici industriali, ferme zootehnice etc.) care evacuează ape uzate în cursurile de apă.

Agenţia de Protecţia Mediului Brăila, urmăreşte aceste surse de poluare, care prin natura activităţilor, a capacităţilor existente de epurare şi a compoziţiei apelor uzate, pot afecta calitatea apelor de suprafaţă şi a apelor subterane.

O parte dintre agenţii poluatori dispun de staţii de epurare mai mult sau mai puţin eficiente. Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare se face de obicei după o prealabilă epurare locală, de cele mai multe ori ineficientă.

31

O mare parte dintre staţiile de epurare sunt construite cu ani în urmă şi, datorită lipsei posibilităţilor financiare şi a exploatării îndelungate, au devenit necorespunzătoare cerinţelor actuale. În această situaţie se află staţiile de epurare ale serviciilor de gospodărire comunală din oraşele Ianca, Însurăţei şi Făurei. Municipiul Brăila nu dispune de staţie de epurare, apele menajere uzate fiind deversate direct în Dunăre.

Cele mai însemnate cantităţi de substanţe poluante evacuate în ape au rezultat din procesele de producţie ale industriei alimentare (SC Lacto Prod SRL, SC Aurelia Impex SRL, SC Brailact SA, SC Lactas SA Ianca, SC Soroli Cola SA, SC Doraliment SA, SC Melhart SA, SC Bona Avis SA Ianca, SC Galco SA), de la unităţile de creştere şi îngrăşare a porcilor (SC Complexul de Porci SA, Fermele Baldovineşti şi Tichileşti, SC Vegetal Trading SRL Gropeni, SC Cruciani Impex SRL Dedudeşti), gospodărie comunală (Făurei, Ianca, Însurăţei) şi reparaţii nave (SC Hercules SA).

Principalii indicatorii de calitate, la care s-au înregistrat depăşiri ale limitelor admise au fost: suspensii totale, CBO5, CCOCr, substanţe extractibile, reziduu fix, azot total şi fosfor total.

O parte din aceste unităţi economice au programe de etapizare cu măsuri şi termene privind eficientizarea funcţionării staţiilor de epurare (SC Complexul de Porci SA, RA Apa Brăila, SSP Ianca), programe ce fac parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor.

Starea chimică a apelor de suprafaţă se stabileşte în raport cu concentraţia substanţelor periculoase, respectiv concentraţia fracţiunii dizolvate a metalelor grele.

În anul 2007, starea chimică a fluviului Dunărea a fost următoarea:

pentru Cu, Zn, Cr stare chimică foarte bună;

pentru Fe stare chimică moderată.

Din punct de vedere a stării ecologice, calitatea apei în secţiunile monitorizate se prezintă astfel:

Dunărea – calitate foarte bună;

Călmăţui – calitate moderată.

Din punct de vedere al indicelui saprob fitoplancton, calitatea apei în secţiunile monitorizate a fost următoarea:

Dunărea – stare foarte bună;

Călmăţui – Cireşu – stare bună şi Călmăţui – Berteştii de Jos – stare moderată.

Starea lacurilor

Din punct de vedere al gradului de traficitate, lacurile sunt de clasa a V-a, ca urmare a prezenţei algelor în număr foarte mare.

În funcţie de indicatorii de eutrofizare lacurile se prezintă astfel: Lacul Movila Miresii – oligotrof, Ciulniţa – eutrof, Jirlău – entrof, Balta Albă şi Balta Amara – mezotrof şi Lacul Sărat – mezotrof în trimestrul III şi oligotrof în trimestrul IV. Zone critice sub aspectul poluării apelor

Pe teritoriul judeţului Brăila nu s-au constatat zone critice sub aspectul poluării apelor de suprafaţă.

Pentru apele subterane, în judeţul Brăila există 2 zone critice ca urmare a poluării istorice:

1986 – poluarea apei freatice, făcând imposibilă utilizarea ei din 8 fântâni în localitatea Ţepeş Vodă, comuna Movila Miresii, ca urmare a avarierii conductei de transport benzină a SC Petrotrans SA Ploieşti;

1991 – poluarea apei freatice din cartierul Chercea, municipiul Brăila, prin ascensiunea produsului petrolier din conducta de transport a SC Petrotrans SA Ploieşti.

32

Sub aspectul poluării apei subterane cu nitraţi proveniţi din surse agricole, în judeţul Brăila s-au identificat mai multe zone vulnerabile cum sunt perimetrele localităţilor Galbenu, Movila Miresii, Vădeni, Şuteşti, Traian, Chiscani şi Vişani.

1.3.3.CALITATEA SOLULUI CA SUPORT DE DEPOZITARE

Numărul diversificat al activităţilor economice şi sociale din judeţul Brăila, are ca rezultat producerea unei cantităţi însemnate de deşeuri industriale şi menajere. Modalităţile de colectare, transport şi depozitare a acestor deşeuri sunt tratate în paragraful intitulat „Gestiunea deşeurilor”.

Expertizarea solurilor în jurul platformelor industriale şi al depozitelor menajere relevă faptul că solurile nu au fost contaminate cu substanţe poluante.

Calitatea solului expertizat în jurul platformei industriale ale Chiscani (din cele trei puncte de prelevare, Albina, Chiscani şi Lacu Sărat), înregistrează valori normale pentru majoritatea indicatorilor de mineralizare determinati. Reacţia solului (PH-ul) se situează în domeniul neutru fiind un sol cu solubilitate şi accesibilitate bună pentru majoritatea elementelor nutritive din sol. Conţinutul total de săruri solubile şi de bicarbonaţi nu prezintă depăşiri ale limitei admise. Valorile medii ale indicatorilor de impurificare se situează în limitele admise, fapt ce încadrează acest sol în categoria unui sol normal.

Pentru solul expertizat în zona depozitului ecologic Tracon, mediile indicatorilor de mineralizare şi impurificare se încadrează în limitele admise. Ph-ul este slab alcalin, iar conţinutul total de săruri solubile şi bicarbonaţi sub limitele admise. De asemenea conţinutul de substanţă organică se încadrează în limitele unui sol nepoluat.

Pentru solurile monitorizate în zonele de influenţă a depozitelor de deşeuri menajere Baldovineşti, Ianca şi Făurei, indicatorii de mineralizare şi impurificare prezintă valori medii care se încadrează în limitele admise.

Solul din zona de influenţă a depozitului de reziduuri petroliere Oprişeneşti, înregistrează valori normale pentru majoritatea indicatorilor de mineralizare determinaţi. Ph-ul se situează în domeniul neutru iar conţinutul de săruri solubile nu prezintă depăşiri ale valorilor admise, solul încadrându-se în categoria solurilor nesalinizate. De asemenea conţinutul de produse petroliere a fost sub limita pragului de alertă de 200 mg/Kg de sol.

În cursul anului 2006 s-a realizat o primă inventariere a siturilor potenţial contaminate din judeţul Brăila evidenţiate în tabelul de mai jos.

Ele se pot constitui în zone critice sub aspectul degradării solului, al apei freatice dar şi a ecosistemelor terestre.

33

Situaţia zonelor potenţial contaminate în judeţul Brăila

Nr. crt.

Nume agent economic

responsabil

Tipul activităţii generatoare

Suprafaţa contaminată

(ha)

Tip agent poluant Starea actuală Observaţii

1. SC PETROM S.A. 0,5252* Deşeuri petroliere

1.1. Batal vechi de reziduuri petroliere

Depozitare provizorie a slamurilor

Îşi încetează activitatea la 31.12.2006, conform HG 349/2005 şi avizului de mediu nr. 44/17.07.2006 care cuprinde şi programul de conformare. În anul 2007 s-a realizat eliminarea şi procesarea slamului petrolier (termen de finalizare 31.12.2007)

* programul de conformare anexat avizului de mediu pentru închidere impune lucrări de remediere sol identificat contaminat până în tr. IV. 2008.

1.2. Batal nou de reziduuri petroliere

Depozitare provizorie a slamurilor

0,7755 Deşeuri petroliere Îşi încetează activitatea la 31.12.2006, conform HG 349/2005 şi avizului de mediu nr. 45/17.07.2006 care cuprinde şi programul de conformare. În prezent se realizează eliminarea şi procesarea slamului petrolier cu termen de finalizare 31.12.2009

** programul de conformare anexat avizului de mediu pentru închidere impune lucrări de remediere sol identificat contaminat până în tr. IV 2012

1.3. Abandonare 100 sonde şi 5 parcuri

Extragere hidrocarburi

Ţiţei, apa de zăcământ

Se impune refacerea terenurilor ocupate în desfăşurarea activităţilor de exploatare a zăcământului.

1.4. SC PETROM SA – SUCURSALA PECO

Depozitarea produselor petroliere

0,916

2,06

1,27

Produse petroliere Depozitele şi-au încetat activitatea. Depozitele sunt amplasate localităţile

Făurei, Baldovineşti, Ianca.

2. SC CELHART DONARIS SA

Depozitare deşeuri industriale

34,8 din care 15,5 sunt ocupate de deşeuri

Slam de la caustizare

Îşi încetează activitatea la 31.12.2009, conform HG 349/2005; până la aceasta data va obţine avizul de mediu pentru închidere care va cuprinde în anexa programul de conformare

* bilanţul de mediu al societăţii nu conţine date şi informaţii privind „grosimea pachetului contaminat”, metoda de reconstrucţie.

3. Platforma de deşeuri menajere Făurei

Depozitarea deşeurilor menajere

1 Deşeuri menajere Îşi încetează activitatea conform HG 349/2005 în 2017

4. Platforma de deşeuri menajere Ianca

Depozitarea deşeurilor menajere

6,25 Deşeuri menajere Îşi încetează activitatea conform HG 349/2005 în 2009

34

1.4.GOSPODĂRIREA DEŞEURILOR

Prezentul capitol este intocmit conform datelor oferite de Planul Judetean de Gestionare a Deseurilor 2008 si trateaza problema depozitarii deseurilor menajere municipale si rurale si a deseurilor industriale.

1.4.1.Deşeuri menajere

Deşeurile menajere reprezintă o categorie de deşeuri municipale depozitabile, cu posibil impact asupra solului. În judeţul Brăila acestea se depozitează de regulă pe platforme neecologice de deşeuri administrate de consiliile locale orăşeneşti şi comunale . O excepţie constituie depozitul ecologic de la Muchea unde sunt depozitate deşeurile din municipiul Brăila.

Deşeuri periculoase din deşeurile municipale

În prezent, deşeurile periculoase, ca parte din deşeurile menajere şi deşeuri asimilabile deşeurilor menajere nu sunt colectate separat. Aceste deşeuri pot îngreuna procesul de descompunere în depozitele de deşeuri, precum şi tratarea levigatului şi, în final, pot polua apa freatică.

In judeţul Brăila, cantitatea de deşeuri periculoase provenite din gospodarii si firme mici, s-a estimat a fi de apoximativ 966,99 tone la nivelul anului 2005. În cadrul gospodăriilor sau al firmelor mici se foloseşte un număr destul de mare de materiale periculoase, care sunt, în final, eliminate împreună cu deşeurile municipale.

În conformitate cu HG 856/2002 deşeurile municipale periculoase sunt: solvenţi, acizi, alcali, fotochimice, pesticide, tuburi fluorescente şi alte deşeuri care conţin mercur, echipamente scoase din funcţiune, care conţin clorofluorcarburi, uleiuri şi grăsimi, vopseluri, cerneluri, adezivi, şi răşini care conţin substanţe periculoase, detergenţi care conţin substanţe periculoase, medicamente citotoxice şi citostatice, baterii şi acumulatori, echipamente electrice şi electronice scoase din funcţiune, conţinând componente periculoase, lemn conţinând substanţe periculoase.

Nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate menajere

Nămolurile existente în judeţul Brăila provin de la staţiile de epurare orăşeneşti, industriale precum şi la potabilizarea apei. Apele uzate tratate în staţiile de epurare sunt în principal de la agenţi economici sau de la populaţie, fiind transportate prin reţelele de canalizare şi colectate cu ajutorul vidanjelor de la unităţile neracordate la reţeaua de canalizare.

Municipiul Brăila nu deţine o staţie de epurare a apelor uzate, singurele staţii de epurare a apelor uzate orăşeneşti sunt amplasate în localităţile Ianca, Movila Miresii şi Făurei.

Denumire statie de epurare

Numar locuitori deserviti

Cantitatea de namol rezultata (t/an substanta uscata)

Mod de valorificare/eliminare

Societatea prin care s-a făcut eliminarea/valorificarea

Faurei 2600 20 Depozit deşeuri municipale DSP Făurei

Însurăţei 1100 (nu functioneaza) 0,9 Movila Miresii 150 (nu functioneaza) 0,22 Depozit deşeuri municipale Ianca 700 60 Batal Ianca DSP Ianca Sursa: APM Brăila 2006 Nu există instalaţii de tratare/valorificare /eliminare a nămolurilor existente la nivelul judetului Brăila.

Nămoluri reziduale generate în industrie

Cantităţile de nămol generate în anul 2005 de principalele staţii de epurare ale principalilor agenţi industriali sunt cele prezentate în tabel:

35

Staţia de epurare Cantitate nămol

generată (t/an)

Mod de valorificare/eliminare Societatea prin care s-a făcut eliminarea/valorificarea

SC Termoelectrica SA 0,6 Deshidratare amestec cu var - eliminare depozit

S.C. Termoelectrica

SC Marex SA Braila 50 Valorificare teren agricol SC Marex SA SC Melkart SRL- Braila 10 Eliminat depozit deşeuri SC Melkart SRL SC Complexul de porci Brăila

1800 Deshidratare şi eliminare pe terenuri agricole

SC Complexul de porci Brăila

Penitenciarul Brăila 90 Depozit deşeuri Penitenciarul Brăila CS Celhart Donaris SA 295.5 Depozit deşeuri CS Celhart Donaris SA SC Vegetal Trading SA 8000 Eliminat depozit deşeuri SC Vegetal Trading SA SA Soroli Cola 9 Eliminat teren agricol SA Soroli Cola SC Glubedex SA 30 Valorificat ca furaj pentru animale SC Glubedex SA Solana Trading – Movila Miresi

0,15 Depozitare Solana Trading

Sursa: APM Brăila 2005

Pot fi utilizate în agricultură numai nămolurile tratate, pentru care s-a emis permisul de aplicare de către Agenţia Locală de Protecţia Mediului pe baza studiului agrochimic special elaborat de Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice (OSPA) şi aprobat de direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală. În studiu trebuie să se prevadă condiţiile pe care trebuie să le respecte producătorul şi utilizatorul nămolului pentru a se asigura protecţia mediului.

În judeţul Brăila nu au fost eliberate permise de valorificare a nămolurilor în agricultură deoarece nu au fost efectuate analize de calitate a nămolului şi nici identificarea utilizărilor agricole.

Depozitarea deşeurilor

Depozite menajere conforme cu reglementările de mediu

Conform Planului Naţional de Gestiune a Deşeurilor, în prezent este construit şi are autorizaţie de funcţionare un depozit ecologic de deşeuri urbane construit cu sursă de finanţare din parteneriat public - privat. Deseurile menajere si industriale asimilabile acestora, generate de agentii economici si populatia municipiului Braila sunt eliminate la Depozitul Ecologic Muchea. Acest depozit a fost finalizat în anul 2002 in conformitate cu cerintele U.E. si are urmatoarele caracteristici:

Depozit conform / localitate Capacitate proiectată (mc)

Suprafata de depozitare

An sistare activitate celula I

Depozit ecologic Muchea pentru deşeuri menajere şi industriale asimilabile acestora

1.668.800 18,1ha 2018 (sau la atingerea suprafetei de depozitare)

Celula I a Depozitului Muchea 434.000 3,1ha SEM I 2009 Sursa: PJGD Braila 2008

Depozite menajere neconforme cu reglementările de mediu

Depozitele de deşeuri menajere neconforme de la nivelul judeţului Brăila sunt amplasate la Făurei şi Ianca şi au următoarele caracteristici:

Depozit conform / localitate

Suprafaţa Ha.

grad de umplere %

Capacitate proiectată (mc)

Capacitate disponibilă (mc)

An inchidere

Depozitul neecologic de deşeuri menajere Făurei

1,5 95 33000 1650 2017.

Depozitul neecologic de deşeuri menajere Ianca

0,97 50% 25000 (estimat) 12500 iulie 2009

Sursa: PJGD 2008

36

A fost finalizată investiţia în domeniul gestionării deşeurilor din oraşul Ianca, mai exact Staţia de compostare a deşeurilor biodegradabile cu o producţie de aproximativ 5.000t compost pe o perioadă de şase luni.

Un alt proiect finanţat de UE prin Programul PHARE 2005 – “Implementarea unui sistem de management al deşeurilor în oraşul Însurăţei şi satele componente” – se derulează în oraşul Însurăţei. Acesta constă în construirea unei staţii de compost a deşeurilor biodegradabile, amplasarea a 20 puncte de colectare a deşeurilor şi înfiinţarea serviciului local de salubrizare. Termenul de finalizare este 31 august 2009.

Colectarea şi valorificarea deşeurilor municipale

In prezent, sistemul de colectare al deşeurilor municipale este asigurat de 6 operatori de salubritate, din care 3 sunt privati si deservesc Municipiul Brăila, ceilalţi trei fiind în coordonarea consiliilor locale ale oraşelor: Ianca, Făurei şi Insurăţei. Sistemul de colectare în Municipiul Brăila nu este de tip selectiv, de asemenea în celelalte 3 oraşe se face în sistem unitar.

Colectarea deşeurilor de hârtie, metal, mase plastice, în vederea reciclarii, se realizează în principal prin puncte de colectare autorizate. Valorificarea deşeurilor municipale se realizează, în general, pentru deşeurile de mase plastice, metale, hârtie şi carton, cauciucuri, acumulatori, etc.

Deşeuri rurale

Pe lângă depozitele orăşeneşti, fiecare localitate rurală posedă o suprafaţă, de obicei mică, de depozitare a gunoaielor menajere. Platformele neecologice de deşeuri menajere care deservesc localităţile din mediul rural sunt in numar de 142 şi, conform HG 349/2005, au termen de sistare a activitatii - 16.07.2009

Sistemul de precolecatre şi colectare în zona rurală este foarte slab dezvoltat, aria de acoperire fiind foarte mult sub ţintele stabilite: în 2005, 2.71% din zona rurală era acoperită cu servicii de salubritate, ţintele fiind pentru 2009, 80% iar pentru 2013, 100%.

1.4.2. Disfuncţionalităti ale activitaţii de management al deşeurilor la nivelul judetului Brăila

Acutizarea problematicii deşeurilor este generată de cresterea semnificativa a cantităţii acestora, precum şi de modul defectuos în care sunt soluţionate în prezent diferitele etape de gestionare a deşeurilor.

Depozitele de deşeuri, prin modul în care sunt realizate şi exploatate, nu respecta exigenţele de mediu. Peste 93% din deşeurile generate ajung pe astfel de amplasamente, cu toate că înglobeaza materii utile: sticlă, metal, hartie, plastic etc.

Depozitarea întamplatoare pe sol a deşeurilor din mediul rural, evacuarea acestora în cursurile de apă, arderea necontrolată a deşeurilor din mediul urban, reprezintă un risc major pentru mediul ambiant.

Din analiza situaţiei existente se desprind următoarele disfuncţionalităţi:

- Lipsa colectării selective a deşeurilor menajere

- Cantitãţi crescute de deşeuri colectate neselectiv şi depozitate în depozitele de deşeuri;

- Depozitarea deşeurilor tehnologice produse de agenţii economici, pe depozitele de deşeuri menajere;

- Depozitarea deşeurilor toxice şi periculoase provenite din activitãţi casnice pe depozitele municipale.

37

1.5. ARIILE NATURALE PROTEJATE

Pe teritoriul judeţului Brăila au fost identificate o serie de arii naturale, care necesită a fi supuse unui regim special de protecţie şi conservare în scopul garantării conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural. La reprezentarea grafică a ariilor naturale protejate, pe Planşa nr. 2 s-a utilizat harta în sistem GIS din pagina de internet http://maps.biodiversity.ro/spa, cu corecturile cerute de APM Brăila..

a. Zone protejate de interes naţional declarate prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional – Secţiunea a III-a -Zone protejate sunt următoarele:

Parcul Natural Balta Mică a Brăilei cuprins în lista „Rezervaţii ale Biosferei, Parcuri Naţionale sau Naturale cu o suprafaţă de 17.529 ha”;

Este localizat în lunca cu regim natural de inundaţie a fluviului Dunărea, între localităţile Vadu Oii şi municipiul Brăila, în Ecoregiunea României nr. 20.

Istorie instituirii regimului de arie protejată cuprinde următoarele documente şi acte normative:

- 1978 - Comunicarea Cancelariei C.C a P.C.R nr. 1508/1978 prin care a fost aprobată valorificarea raţională a rezervaţiilor naturale situate în fondul agricol, Insula Mică a Brăilei (Ostrovul Popa) a fost menţionată ca rezervaţie zoologică, cu o suprafaţă de 5336 ha.

- 1979 - Hotărârea Consiliului Popular al judeţului Brăila nr. 11/29.09.1979 privind îmbunătăţirea activităţii de protecţie a mediului înconjurător face de asemenea referire la această zonă, Insula Mică a Brăilei fiind aprobată de conducerea superioară a partidului ca rezervaţie naturală.

- 1994 - Decizia nr. 350/17.03.1994 emisă de Consiliul Judeţean Brăila prin care s-au stabilit măsuri concrete pentru protecţia „zonei Insula Mică a Brăilei până la declararea acesteia ca rezervaţie naturală”; Hotărârea Consiliului Judeţean Brăila, nr. 20/29.09.1994 prin care Insula Mică a Brăilei a fost declarată zona protejată – rezervaţie mixtă, botanică şi zoologică.

- 1997 -Adresa nr. 3872/7.08.1997, prin care A.P.M. Brăila a înaintat către M.A.P.P.M. un memoriu tehnic prin care s-a propus declararea ca rezervaţie naturală a întregii zone inundabile de pe teritoriul judeţului Brăila, cu o suprafaţă totală de 17586 ha.

- 1998 -Procesul verbal nr. 2213/5.06.1998 şi adresa nr. 2250 din 8.06.1998 către Consiliul Judeţean Brăila, prin care Direcţia Silvică Brăila a propus constituirea Parcului Naţional Bălţile Mici ale Brăilei, în fondul forestier din cuprinsul Ocoalelor Silvice Brăila şi Lacu Sărat, cu suprafaţa de 11.024 ha.

- 2000 - Legea nr. 5/06.03.2000 pentru aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional – Secţiunea a III-a – Zone protejate, în care zona inundabilă brăileană este menţionată sub denumirea „Balta Mică a Brăilei”, în anexa I, în lista „Rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale sau naturale”. - 2001 - la 15.06.2001 Insula Mică a fost declarată Zona umedă de importanţă internaţională prin includerea în lista Ramsar, la poziţia 1074, ca cel de-al doilea sit Ramsar al României, după Delta Dunării.

- 2007- HG nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 şi Ordinului nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România „Balta Mică a Brăilei” este desemnat şi arie de protecţie avifaunistică sit de importanţă comunitară integrat în reţeaua ecologică NATURA 2000.

Din 21.05.2004 Regia Naţională a Pădurilor Romsilva devine administratorul Parcului Natural Balta Mică a Brăilei prin contractul încheiat cu Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (nr. 744/MMGA), 22.05.2004 şi 65/RNP/21.05.2004) conform prevederilor Ordinului MAPAM 850/27.10.2003 privind procedura de încredinţare a administratorului sau de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate.

38

Rezervaţia naturală Pădurea Camniţa, cu o suprafaţă de 1,20 ha este situată în comuna Râmnicelu. Rezervaţia cuprinde teritoriul pădurii Camniţa ce se intinde pe o suprafaţă de circa 550 ha.

Componenţa specifică acestei păduri o constituie un arboret natural de frasin – hibrizi de frasin de Pennsylvania (Fraxinus x pennsylvanica şi Fraximus x angustifolia) în amestec cu salcâm (8F+2SC), de origine necunoscută, în vârstă de cca. 45 ani.

Deoarece frasinul este preponderent, putând fi considerat arboret pur de frasin, arealul respectiv din Pădurea Camniţa a fost declarat iniţial, rezervaţie forestieră, prin H.C.J Brăila nr. 20/1994, şi ulterior rezervaţie naturală, prin Legea nr. 5/2000 pentru aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional – Secţiunea a III-a – Zone protejate.

Pădurea Camniţa este şi rezervaţie de seminţe, menţionată cu codul FR-M280-3 în „Catalogul naţional al surselor pentru materiale forestiere de reproducere din România” (avizat în 2001), scopul selecţiei fiind cantitatea şi calitatea lemnului.

Rezervaţia naturală Pădurea Camniţa se află în custodia Direcţiei Silvice Brăila prin Convenţia de custodie nr. 1/ valabilă pe o perioadă de 5 ani.

Rezervaţia naturală Lacul Jirlău-Vişani, în suprafaţă de 838,66 ha este situată în vestul judeţului Brăila, pe malul stâng al râului Buzău, pe teritoriul comunelor Jirlău, Vişani şi Galbenu.

Lacul Jirlău a fost declarat în 1994 drept refugiu ornitologic prin H.C.J. Brăila nr. 20/1994, devenind rezervaţie naturală de importanţă naţională, prin Legea nr. 5/2000 pentru aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – secţiunea a III-a – zone protejate.

Rezervaţia este un lac eutrof, puţin adânc, cu vegetaţie tipică de baltă permanentă, cu asociaţii în care predomină stuful, papura şi pipirigul. Lacul asigură habitate de pasaj, hrănire, cuibărire pentru o serie de specii de păsări migratoare şi sedentare, de zona umedă. Din acest motiv, lacul a fost menţionat în anul 1989 în lista „Important Bird Areas In Europe” (Arii avifaunistice de importanţă europeană), publicată în Anglia.

Prin HG nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 şi Ordinul nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România Lacul Jirlău este integrat în reţeaua ecologică NATURA 2000 (conform tabelelor prezentate mai jos).

b. Arii naturale protejate de interes judeţean, declarate prin H.C.J. Brăila nr. 20/1994 sunt:

• Rezervaţia forestieră Pădurea Viişoara Pădurea Viişoara cu o suprafaţă de 1897,8 ha este situată în sudul judeţului Brăila, pe teritoriul administrativ al oraşului Insurăţei şi al comunei Berteştii de Jos. Rezervaţia este o relicvă a codrilor de stejar care populau nisipurile de origine fluviatilă de pe malul drept al râului Călmăţui.

Este o pădure tipică de sleau, speciile componente fiind stejarul (predominant stejarul brumăriu – Querqus pedunculiflora) şi salcâmul, vârsta arboretelor fiind în general de 91 – 95 ani. Pădurea conţine însă câteva exemplare de stejar brumăriu cu vârsta între 350-400 ani, dintre care „stejarul prinţesei” de 400 ani probabil plantat de Stefan cel Mare.

Pentru cantitatea şi calitatea lemnului o suprafaţă de 39,4 ha din acest perimetru este şi rezervaţie seminologică, menţionată în „Catalogul naţional al resurselor pentru materiale forestiere de reproducere din România” (30,6 ha salcâm şi 8,8 ha stejar brumăriu).

• Popina Blasova – monument al naturii Este situată în NE Insulei Mari a Brăilei, în apropierea Lacului Blasova.

Popina Blasova face parte din Patrimoniul geologic – eşantion reprezentativ din punct de vedere structural – bun al patrimoniului natural existent în situ.

39

Are o înălţime de cca. 45 m şi o suprafaţă de 2,3 ha. Compoziţia mineralogică a popinei o formează: detritusuri grosiere – conglomerate de curţit şi gresii. Are vârsta munţilor din Boemia sau din platoul central al Franţei.

Datorită condiţiilor pedologice generate de compoziţia mineralogică a popinei, covorul vegetal de pe versantul nordic, alcătuit din graminee include şi două specii endemice:

- Campanula rotundifolia L., ssp. Romanica Savulescu Hayeck (clopoţel),

- Achillea coarctata Poir (coada şoricelului cu flori galbene).

c. Arii naturale protejate incluse în reţeaua Europeană Natura 2000

Reţeaua europeană Natura 2000 reprezintă o reţea de arii naturale protejate creată la nivelul Uniunii Europene în vederea implementării Directivei CE 92/43 privind conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi Directivei CE 79/409 privind conservarea păsărilor sălbatice. Obiectivul acestei reţele este de a proteja habitatele naturale şi speciile de plante şi animale sălbatice periclitate la nivel european, fiind alcătuită din:

arii speciale de conservare care conservă habitate şi specii de plante şi animale, cu excepţia păsărilor, conform Directivei Habitate;

arii de protecţie specială avifaunistică pentru protecţia păsărilor, conform Directivei Păsări.

Siturilor Natura 2000 li se aplică prevederile O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

Conform Anexei nr.1 a acestui act normativ :

Arii speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate de interes comunitar ale căror scopuri sunt conservarea , menţinerea şi, acolo unde este cazul, readucerea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care situl este desemnat.

Managementul ariilor speciale de conservare necesită planuri de management adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri de management şi măsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi habitatelor speciilor, precum şi a perturbării speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului, dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, va face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, ţinându-se seama de obiectivele de conservare a ariei, conform prevederilor art. 28 din ordonanţa de urgenţă.

Arii de protecţie specială avifaunistică sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt conservarea , menţinerea şi, acolo unde este cazul, readucerea într-o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice, mai ales a celor prevăzute în anexele nr. 3 şi 4 A.

Managementul ariilor speciale de protecţie avifaunistică se realizează ca şi pentru ariile speciale de conservare.

Ariile speciale de conservare şi ariile speciale de protecţie se desemnează prin hotărâre a Guvernului, după recunoaşterea lor de către Comisia Europeană şi fac parte din reţeua europeană „ NATURA 2000”.

Administrarea siturilor se va realiza după caz de către structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică sau vor fi preluate în custodie de către persoane fizice sau juridice.

Conform Ordinului nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, Anexa nr. situri de importanţă comunitară în judeţul Brăila sunt următoarele:

40

Nr. crt. Denumirea sitului

Ponderea suprafaţelor unităţilor administrativ teritoriale cuprinse în sit

%

Suprafaţa totală estimată (ha)

1. ROSCI0005

Balta Albă – Amara – Jirlău – Lacul Sărat Căineni

Galbenu: 7% Grădiştea: 11% Jirlău: 9% Vişani: 17%

3079,85

2. ROSCI0006

Balta Mică a Brăilei

Berteştii de Jos: 38% Brăila: 18% Chişcani: 29% Gropeni: 13% Măraşu: 5% Stăncuţa: 35%

21120,16

3. ROSCI0012

Braţul Măcin

Frecăţei: 10% Maraşu: 1% 4672

4. ROSCI0259

Valea Călmăţuiului

Bordei Verde: 7% Cireşu: 18% Însurăţei: 12% Surdila-Greci: 3% Ulmu: 16% Zăvoaia: 15%

8329,02

Ariile de protecţie specială avifaunistică din judeţul Brăila, instituite conform Hotărârii Guvernului nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, sunt:

Nr. crt. Denumirea sitului

Suprafaţa unităţilor administrativ teritoriale din judeţul Brăila cuprinde în sit

%

Suprafaţa totală

1. ROSPA0004 Balta Albă – Amara – Jirlău

Galbenu: 5% Jirlău: 7% Vişani: 5%

1175,59

2. ROSPA0005 Balta Mică a Brăilei

Berteştii de Jos: 38% Brăila: 18% Chişcani: 29% Gropeni: 13% Măraşu: 5% Stăncuţa: 35%

21120,16

3. ROSPA0006 Balta Tătaru

Dudeşti: 2% Roşiori: 3% 454,76

4. ROSPA0040 Dunărea Veche – Braţul Măcin

Frecăţei: 14% Maraşu: 1% 6392,4

5. ROSPA0048 Ianca – Plopu - Sărat

Ianca: 5% Movila Miresii: 13% Traian < 1%

2162,3

6. ROSPA0071 Lunca Siretului Inferior

Maxineni: 4% Silistea: 4% Vadeni: 5%

1795,84

7. ROSPA0077 Măxineni

Maxineni: 11% 1469,93

Principala disfuncţionalitate semnalată este insuficienta dezvoltare a structurilor de administrare în vederea asigurării regimului legal de protecţie. Astfel, din totalul ariilor naturale protejate, doar Balta Mică a Brăilei şi Pădurea Camniţa au structuri de administrare special constituite şi beneficiază de un regim special de protecţie şi conservare. Ambele au ca administrator şi custode RNP Romsilva, Direcţia Silvică Brăila.

41

1.6. PATRIMONIUL CULTURAL CONSTRUIT

Pentru analiza patrimoniului cultural construit al judeţului Braila a fost întocmit un studiu istoric realizat de un colectiv al Muzeului Brăilei.

Patrimoniul construit a fost evaluat conform Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice Art.7, care grupează monumentele în:

- grupa A-monumente istorice de valoare naţională şi universală

- grupa B-monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.

Conform Listei Monumentelor istorice aprobată prin Ordinului ministrului culturii şi cultelor 2314/2004 judeţul Brăila cuprinde:

Monumente istorice Categoria A Categoria B total

I. Arheologie - 41 41

II. Arhitectură 5 73 78

III. Monumente de for public - 9 9

IV. Monumente memoriale/funerare - 41 41

TOTAL 5 164 169

În teritoriul judeţului distribuţia monumentelor istorice este concentrată în municipiul Brăila, unde numărul şi diversitatea acestora este foarte mare(PLANŞA 2).

În municipiul Băila sunt 115 monumente listate reprezentând 68 %din totalul judeţului. Dintre aceste 4 sunt de categoria A -monumente istorice de valoare naţională :

- Centrul istoric al municipiului Brăila

- Ansamblul "Strada Mihai Eminescu"- sec. XIX

- Ansamblul "Piaţa Traian"- înc. sec. XVIII

- Biserica "Sf. Arhanghel Mihail”- sec. XIX

Lista monumentelor istorice din municipiul Brăila cuprinde şi un număr mare de monumente de categoria B, care pentru ilustrarea varietăţii lor au fost prezentate grupate în :

- 14 monumente istorice categoria B I- 14 situri arheologice- cuprinzând aşezări şi necropole din neolitic până în secolele XVI-XIX

- 69 monumente istorice categoria B II- monumente de arhitectură, dintre care: un ansamblu de arhitectură (Str. Eremia Grigorescu), biserici, clădiri pentru locuit (case, palate, hanuri şi hoteluri), clădiri publice (teatre, cinematograf, şcoli, bănci s.a.), clădiri industriale( fabricile de bere, de ciment, mori, castel de apă).

- 8 monumente istorice categoria B III- de for public- statui, ceas, fântâni

- 20 monumente istorice categoria B IV- case memoriale, monumente comemorative, cimitirul eroilor

Dintre acestea se remarcă monumente istorice de arhitectură cum sunt: bisericile “Sf. Nicolae”, “Buna Vestire” (1872) , Sinagoga Mare (1910) Teatrul Maria Filotti (sec.XIX) Casele memoriale “Perpessicius”, “Maria Filotti”, “Ana Aslan”, “Petre Ştefănescu Goangă” Clubul NAVROM (1910) Palatul Agriculturii.

In teritoriul judeţului, înafara Brăilei există 54 de monumente istorice, dintre care doar un monument de importanţă naţională, în comuna Măxineni:

- Ruinele bisericii "Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” ale fostei mănăstiri Măxineni (1636 – 1637) refăcută în 1859.

Monumentele de categoria B din teritoriul judetului cuprind:

42

- 27 situri istorice, din care 11 situri arheologice reprezentând aşezări din neolitic, epoca bronzului, Hallstatt, Latene, morminte sarmatice, pecenege, din epoca migraţiilor şi fortificaţii din perioada medievală; acestea sunt localizate în: oraşul Însurăţei, comunele Mircea Vodă, Gemenele, Grădiştea, Bordei Verde, Siliştea, Cireşu, Şuteşti, Măxineni;

- 4 monumente de arhitectură: Conacul Orezeanu din satul Traian(comuna Traian), Ansamblul de arhitectură populară din satul Corbu Vechi (comuna Măxineni), biserica „Sf. Nicolae” de început sec. XIX din satul Lacu Rezii(oraş Însurăţei), Biserica "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”1842 sat Şuţeşti (comuna Şuţeşti) an 1842

- 1 monument de for public: Bustul lui Toma Tâmpeanu sat Galbenu(comuna Galbenu) 1910;

- 21 monumente memoriale , dintre care cruci de piatră de secol XVIII, fântâni de secol XIX, monumente comemorative ale eroilor din războiul de independenţă şi primul război mondial (oraşul Ianca,oraşul Însurăţei, comunele Galbenu, Ciocile, Chiscani, Jirlău, Mircea Vodă, Racoviţa, Roşiori, Traian, Surdila-Greci, Şuţeşti, Dudeşti, Tufeşti, Ulmu, Viziru, Zăvoaia).

În localităţile din judeţ se remarcă predominanţa monumentelor istorice din categoria B I- situri arheologice- şi a celor memoriale, în principal monumente ale eroilor şi cruci de piatră ce amintesc evenimente istorice. Localităţi relativ importante deţinătoare de elemente de patrimoniu construit sunt:

- Comuna Măxineni- cu ruinele bisericii din mânăstirea Măxineni, ansamblul de arhitectură populară din satul Corbu Vechi şi 3 situri arheologice din perioada medievală (Sat Voineşti);

- Oraşul Însurăţei - cu 10 monumente, dintre care 8 situri arheologice din neolitic, epoca migraţiilor, sec XVII-XVIII, biserica „Sf. Nicolae” de început sec. XIX din satul Lacu Rezii şi o cruce de piatră de secol XVIII (Lacu Rezii);

- Comuna Bordei Verde- cu 5 situri arheologice reprezentînd aşezări neolitice şi Hallstatt, morminte pecenege şi sarmatice în satul Lişcoteanca;

- Comuna Cireşu- cu 4 situri arheologice la Scărlăteşti, cuprinzând aşezări eneolitic şi Hallstatt, morminte din epoca bronzului şi sarmatice

- Comuna Şuţeşti- Biserica "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, aşezare Hallstatt şi val de pământ, un obelisc închinat eroilor din războiul de independenţă;

- Comuna Traian- Conacul Orezeanu an 1908 şi parcul dendrologic;

- Comuna Gemenele- 3 situri arheologice cu aşezări Latene şi urme din evul mediu timpuriu.

Satele cu cele mai vechi atestări documentare, secolele XV-XVII: Brădeanca (c. Jirlău), Esna (c. Movila Miresii), Scheaua / C. Gabrielescu (c. Bordei Verde), Tătaru (c. Dudeşti), Tufeşti, Măxineni, Dudescu (c. Zăvoaia), Pitulaţi (c. Scorţaru Nou), Racoviţa, Voinesti (c. Măxineni), Doiceşt/Bărăganul, Deşiraţi (c. Scorţaru Nou), Plăsoiu (c. Vişani), Vădeni.

Comparând judeţul Brăila cu celelalte judeţe din cadrul Regiunii de dezvoltare Sud-Est se poate constata numărul foarte redus de monumente clasate în LMI. Ponderea numărului total de monumente în cadrul regiunii este foarte mică, respectiv 2,95%, la distanţă mare de următorul judeţ (Buzău). De asemenea foarte redusă este şi ponderea monumentelor de importanţă naţională în cadrul judeţului, respectiv 5,65%, comparabilă doar cu a celor din judeţul Galaţi.

Monumente categoria A Judeţul Număr total

monumente % monumentelor în regiune număr %

BRĂILA 169 5,65 5 2,95 BUZĂU 876 29,33 123 14,04 CONSTANŢA 692 23,17 250 36,12 GALAŢI 266 8,90 44 16,54 TULCEA 563 18,85 121 21,49 VRANCEA 420 14,06 92 21,90 REGIUNEA SUD-EST 2986 100 635 21,26

43

Principale disfuncţionalităţi semnalate:

- Insuficienta protejare a siturilor istorice: depunerea gunoielor, aşezarea stânelor, arături, excavări, traversarea lor de drumuri- semnalate îndeosebi la popinele şi tumulii din oraşul Îsurăţei

- Descoperiri arheologice care nu sunt cuprinse în LMI dar sunt clasate în Repertoriul Arheologic Naţional- dintre care cele mai importante sunt siturile arheologice de la Râmnicelu (comuna Râmnicelu): Aşezarea Latene,sec. IV - III a. Chr.; Aşezarea preistorică, Eneolitic / mileniul IV a. Chr. ; Tumulul de la Râmnicelu - "Movila Săpată".

- Degradarea fizică a monumentelor de arhitectură: conacul Orezeanu comuna Traian(incendiat după retrocedare 2004), biserica mânăstirii Măxineni, Biserica "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”sat Şuţeşti, imobilele din municipiul Brăila;

- Degradare fizică şi alterare estetică a monumentelor memoriale din oraşul Ianca, comunele Chiscani, Galbenu, Jirlău, Mircea Vodă, Racoviţa, Surdila-Greci, Şuţeşti, Tufeşti,

- Insuficienta valorificare a monumentelor istorice şi a memoriei locurilor: case memoriale (ex. Maria Filotti), satele de deportaţi (Valea Călmăţuiului, Zagna, Latinu) sate distruse complet în război (Cotu Lung, Filiu, Latinu, Vădeni).

Elemente etnografice

In judeţul Brăila fondul etnografic este aproape dispărut din localităţi, el fiind păstrat în prezent doar ca mărturii în muzee ( Municipiul Brăila, comuna Gropeni).

Importanţa păstrării şi valorificării fondului etnografic pentru conturarea unei identităţi a localităţilor rurale este determinantă în prezent, cînd dezvoltarea rurală accentuează valoarea potenţialului endogen în şansa de relansare economică-socială a a cestora. Judeţul Brăila, deşi are o pondere mare de populaţie rurală deţine un teritoriu cu caracteristici rurale predominante. Pentru evaluarea elementelor de etnografie care ar putea spori componenta cultural-identitară a dezvoltării localităţilor rurale, definirea peisajelor culturale reprezentative, prezentăm în continuare un extras din studiul istoric.

Zona etnografică brăileană s-a conturat într-o perioada foarte lungă de timp şi este puternic determinată de evenimentele istorice care s-au derulat.

- Etape principale de evoluţie a teritoriului au fost:

- o străveche unitate teritorială istorico-administrativă, ale cărei urme de organizare cnezală se con-stituie încă din secolele IX-XI

- judeţ de sine stătător al Brăilei aparţinînd Ţării Româneşti

- nucleul judeţului respectiv partea sa dunăreană, cea mai bogată, a fost desprins şi înglobat în secolul al XVI-lea în cuprinsul raialei turceşti a Brăilei, formă de organizare politico-administrativă care a durat până în 1828.

În timpul stăpânirii turceşti locuitorii băştinaşi brăileni şi-au continuat modul de viaţă tradiţional, fapt care a permis păstrarea unor elemente etnografice româneşti de caracter arhaic.

Dinamismul demografic ce a însoţit prosperitatea din raiaua turcească a contribuit la îmbogăţirea fondului etnografic al zonei prin asimilarea elemntelor noi aduse de populaţia sosită. Zona adiacentă Dunării care este şi cea mai prosperă economic a atras o populaţie multietnică, pe cînd zonele de cîmpie au fost populate cu cei veniţi din Ţara Românească.

Principalele aşezări sunt atestate documentar încă din vremea raialei, atât în câmpie: Nazâru (azi Siliştea), Cazasu, Muftiu (azi Traian). Scorţaru Vechi, Silistraru, Osrnanu (azi Unirea), Valea Cânepii, Viziru; cât şi pe malul Dunării: Vădeni şi Baldovineşti la confluenţa cu Siretul, apoi Chiscani, Tichileşti, Gropeni, Ceacâru (azi Tufeşti), Stanca (roire a satului Viziru), Stăncuţa, Vadu Şeicii (azi Polizeşti), până la Ceardac (azi Gura Girluţei) la vărsarea Călmăţuiului

44

Zona brăileană se mai caracterizează şi printr-o străveche viaţă economică, socială şi cultură unitară, care a gravitat constant de-a lungul secolelor în jurul principalului său centru, oraşul Brăila, ce a polarizat întreaga viaţă economică, socială, administrativă şi culturală a acestei zone.

Acest mod de viaţă unitar, desfăşurat în condiţii istorice deosebite, a generat o adevărată conştiinţă de grup, zonală, brăileană, net distinctă de celelalte zone din jur.

În raport cu specificul cadrului geografic local, care şi-a pus amprenta asupra ocupaţiilor tradiţionale îndeosebi, în actuala zonă a Brăilei se conturează subzona dunăreană brăileană, în cuprinsul căreia se delimitează: microzona Balta Brăilei şi microzona Viziru. Fondul etnografic de bază al celor două microzone este comun, legăturile dintre aceste sate fiind evidente, diferenţierile apar doar în raport cu cadrul geografic care şi-a pus amprenta în special asupra aşezărilor şi ocupaţiilor. După 1900 şi prin asanarea luncii Dunării, îndiguirea şi asanarea celei mai mari părţi a Bălţii Brăilei, aceste diferenţieri etnografice dispar, întregul mod de viaţă modificându-se radical.

Microzona Viziru grupează satele „cojenilor” de pe câmpia situată de-a lungul terasei ce însoţeşte cursul Dunării: Viziru, Valea Cînepii, Unirea, Silistraru, Scorţaru Vechi, Cazasu, Siliştea. Specificul aşezărilor poate fi considerat reprezentativ din punct de vedere etnografic pentru vechile sate de câmpie, deschise în calea vicisitudinilor migraţiei popoarelor. Repetatele modificări ale regimului proprietăţii, caracterul rudimentar al modului de viaţă şi desele molime, de felul ciumei, explică relativa mobilitate a acestor aşezări care se mutau în cuprinsul unui perimetru de altfel restrâns, moşia satului.

Tipul de aşezare caracteristic este tipul de sat adunat. În general, acestea erau aşezări mici, cu gos-podării risipite, fără un plan anume, înconjurate cu şanţ şi val de pământ, rămăşiţă a unui străvechi sistem de apărare caracteristic satelor deschise de câmpie, care s-a păstrat doar în această parte a Câmpiei Dunării, până în primele decenii ale secolului al XX-lea, în forme mai mult sau mai puţin degradate: „şanţul satului”, „şanţul câmpului” etc.

Gospodăria tradiţională s-a structurat conform necesităţilor izvorâte din natura regiunii şi a ocupaţiilor specifice acesteia. Fiind o gospodărie de câmpie, ocupaţiile principale: agricultura şi creşterea animalelor s-au reflectat atât în proporţiile acesteia, cât şi în numărul, forma şi dispunerea anexelor ridicate pentru a suplini diversele necesităţi. Ea grupa casa de locuit, oborul cu anexele gospodăreşti şi grădina de zarzavat. Dintre acestea, grădina de zarzavat este de dată recentă, apărută după 1900. Gospodăria adesea era împrejmuită doar cu şanţ, uneori cu „ogrinji”, mai rar cu gard de nuiele. În obor se grupau coşarele pentru vite, saiaua pentru oi, cocina sau groapa pentru porci, arcacii pentru cai, porumbarul de nuiele, mai nou de scândură, gropile de bucate.

Locuinţa caracteristică sfârşitului de secolul al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea, este locuinţa de suprafaţă, compusă dintr-o „tindă” şi o „casă”; uneori avea şi „chilier”. Sistemul de construcţie este cel care de altfel este general şi caracteristic întregului judeţ — paianta, casa fiind acoperită cu paie de secară, coceni de porumb sau stuf. Ca sisteme de încălzit şi de făcut mâncare: „hornul” cu „cotlon” în tindă şi „soba oarbă” din casa de locuit, cu gura de alimentare în tindă.

Interiorul popular era simplu. În casa de locuit se aflau unul până la trei paturi, în funcţie şi de membrii familiei. Paturile erau de scânduri pe ţăruşi bătuţi în pământ. Pe perete, după uşă se făcea un mic dulap sau „blidar”, din chirpici sau din lemn. Se mânca pe masa rotundă, joasă cu scăunele pe trei picioare. Iarna era băgat aici şi războiul de ţesut. Hainele se agăţau la uscat pe nuiele sau pe poliţe prinse de perete sau de coardele de la „bagdadie”. Pe pat se puneau rogojini acoperite cu foiţe învărgate. Se lumina cu opaiţ, mai târziu cu lampă cu petrol.

Ocupaţiile principale specifice Câmpiei Brăilei, au fost în egală măsură creşterea animalelor şi agricultura, apoi creşterea albinelor, a viermilor de mătase, a plantelor textile: cânepa şi inul, pescuitul (acolo unde era cazul), mai nou viticultura şi pomicultura. În privinţa creşterii animalelor: vaci, boi, cai, oi, porci, se evidenţiază sistemul pendulării oilor, vara pe islazul satului sau în Balta Brăilei, iarna în sat.

Meşteşugurile sunt mai slab reprezentate, legate de necesităţile cotidiene: dulgherie, rotărie, fierărie, cojocărie

45

Instalaţiile tehnice populare au dispărut din zonă. La începutul secolului al XX-lea erau în funcţiune mori de vânt.

Microzona Balta Brăilei, microzonă pescărească care grupează satele „băltăreţilor” de pe malul înalt al luncii Dunării de la Vădeni la Gura Gârluţii şi din Balta Brăilei.

Satele din interiorul bălţii reprezintă roiri ale satelor de pe malul Dunării, de care au aparţinut şi administrativ multă vreme: Titcov pe malul Dunării Vechi, de Gropeni, iar satele din interiorul bălţii cum sunt: Băndoiu, Ţăcău, Măraşu, Strâmba (azi Măgiuireni), Raţa (azi Plopu), Agaua etc, aparţinînd de comuna Stăncuţa. Aceste sate au mai fost alimentate demografic de elemente venite din cîmpie, precum şi din alte zone ale ţării: dobrogeni, „deleni” (din zona dealurilor), moldoveni sau mocani rămaşi prin căsătorie cu localnice. Microzona Balta Brăilei se dovedeşte a fi din punct de vedere etnografic una din cele mai interesante regiuni ale ţării, unde s-au păstrat până târziu, o serie de elemente dintre cele mai arhaice, specifice poporului român şi dispărute de foarte multă vreme în celelalte regiuni ale României.

Caracteristice sunt două tipuri de aşezare. În satele de pe malul Dunării, tipul de aşezare este oarecum asemănător cu cel din interiorul câmpiei, situate pe malul promontoriilor terasei ce înainta deasupra luncii inundabile a Dunării până acum câţiva ani. Cele mai multe erau înconjurate cu şanţuri semicirculare.

Tipul de aşezare din Balta Brăilei este cel pescăresc obişnuit, înşirat de-a lungul braţelor Dunării, pe grindurile cele mai înalte, pentru a fi ferite de inundaţiile frecvente ale Dunării.

Ocupaţiile tradiţionale erau: pescuitul, creşterea animalelor, agricultura, creşterea albinelor, a viermilor de mătase. În ultimele decenii s-a extins şi viticultura.

Tipul de gospodărie, în satele de pe malul Dunării se caracterizează prin existenţa unei gospodării permanente în sat dublată de anexa sa economică de la târla sau de la bordeiul din baltă, unde vara se muta întreaga familie. Aceasta din urmă grupa o serie de adăposturi temporare necesare traiului oamenilor şi animalelor: bordeiul sau coliba, surle, saivane, perdele pentru oi, purcăreţe, arcaci pentru cai, etc. Pe grindurile înalte, înconjurate cu şanţ şi întăritură de pământ, se făcea agricultură.

Locuinţa permanentă este asemănătoare celei din microzona Viziru, deosebirile sunt doar la construcţiile din Balta Brăilei unde casa se înălţa pe o „pomiştea” de pământ, pentru a o feri de inundaţie.

Alte zone etnografice din cuprinsul judeţului sunt cele ce păstrează trăsăturile specifice zonei Bărăganului avînd influenţele depăşesc limitele judeţului: în nord în Câmpia Râmnicului Sărat, în sud în judeţul Ialomiţa, în vest în Câmpia Buzăului şi dincolo de Dunăre în Tulcea.

I —Ssubzona Călmăţuiului —sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, aspectul etnografic al satelor era asemănător în linii mari cu cel analizat în subzona dunăreană brăileană, dat fiind că ocupaţiile principiale erau aceleaşi; agricultura şi creşterea animalelor, pescuitul, creşterea albinelor, cultivarea inului şi cânepii.

— microzona Valea Călmăţuiului: satele Berteştii de Sus, Berteştii de Jos. Spiru Haret, Cuza Vodă, Lacu Rezii, însurăţei, Valea Călmăţu-iului. Lişcoteanca, Filiu, Zăvoaia, Ioneşti, Batogu, Cireşu, Scărlăteşti, Ulmu, Jugureanu.

— microzona Ciocile, satele: Ciocile, Chioibăşeşti, Ştefan Gheorghiu. Pribeagu, Colţea, Florica, Roşiori, Tătaru, Dudeşti, Bumbăcari, Bă-răganul, Victoria, Mihai Bravu.

II — Subzona Buzoelelor — Subzona Buzoelelor, care se întinde de o parte şi de alta a râului Buzău şi pe albiile „buzoelelor”, vechile albii ale râului Buzău. Fondul etnografic de bază este tot cel local, arhaic, dar aici se resimte o anume influenţă din câmpia Râmnicu Sărat în nord-vest şi din Buzău şi Prahova în vest, un număr de localnici fiind originari de aici, stabiliţi prin împroprietăririle de după 1864.

Ocupaţiile tradiţionale sunt creşterea animalelor, agricultura, pescuitul, puţin albinărit, creşterea şi prelucrarea cânepii şi inului, împletitul funiilor, ţesutul rogojinilor. Gospodăria tradiţională, prin

46

elementele sale şi prin cuprinderea mai gospodărească a acareturilor se aseamănă cu cea din subzona dunăreană brăileană. De asemenea, arhitectura, locuinţa bătrânească, veche, este în linii mari aceeaşi. Unele diferenţieri apar doar în zilele noastre, la locuinţele noi. Şi elementele de interior sunt asemănătoare. Ţesăturile populare sunt însă mai bogate, se caracterizează prin ştergare de borangic alese cu flori, cocoşei, cu ajur; apoi velinţe cu motive alese aduse de la munte, foiţe cu vărgi şi bob specific brăilene, păretare etc.

— microzona Jirlău, satele: Jirlău, Brădeanca, Galbenii, Pântecani, Sătuc, Zamfireşti, Drogu, Vişani, Plăsoiu, Cîineni-Băi, Deduleşti Mircea Vodă, Filipeşti, Surdila-Găiseanca, Horia, Făurei-Sat, Surdila-Greci, Brateşu Vechi. — microzona Grădiştea, satele: Grădiştea, Ibrianu, Maraloiu, Şuteşti, Constantineşti, Custura, Racoviţa, Boarca, Corbeni, Mihail Kogălniceanu, Deşiraţi, Scorţaru Nou, Pitulaţi, Sihleanu, Gurguieţi, Ariciu, Salcia Tudor, Cuza Vodă. — microzona Corbii Vechi, satele: Corbu Vechi, Măxineni, Corbu Nou, Gulianca, Olăneasca, Voineşti, Latinu, Cotu Mihalea, Cotu Lung, Vameşii. III — Subzona Ianca din centrul judeţului fiind compusă din sate noi în majoritate, sate de adunătură, a căpătat caracterele generale ale aşezărilor din Câmpia Brăilei, fără elemente etnografice deosebite, destul de eterogene. Dintre satele mai vechi, Ianca se remarcă prin păstrarea unor aspecte etnografice arhaice, tradiţionale zonei Brăilei.

Satele: Oancea, Romanu, Găvani, Gemenele, Rîmnicelu, Movila Miresii, Esna, Ţepeş Vodă, Urleasca, Căldăruşa, Oprişeneşti, Plopu, Ianca, Perişorii, Berleşti, Bordei Verde, Constantin Gabrielescu, Tîrlele Filiu.

Specifice acestor subzone sunt trei tipuri de sate constituite în timp: — sate locale, foarte vechi sau mai puţin vechi din secolul al XVIII-lea, aşezate de obicei pe lângă cursurile apelor. Locuitorii acestor sate sunt în majoritate localnici, cojeni. Pe lângă ei s-au adunat elemente demografice venite din Buzău şi Râmnicu Sărat într-o etapă mai veche asimilaţi în aşa măsură încât nu se mai ştie, numai documentele îi consemnează. — sate de adunătură, constituite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea din numeroasele „târle” în Bărăgan, exemple: Victoria, Însurăţeii Vişani, precum şi majoritatea satelor din subzona Ianca. — sate noi, de împroprietăriţi după 1920. Exemplu: satul Vintilescu, azi intrat în componenţa comunei Bordei-Verde, este format din locuitori veniţi din jud. Buzău (Vintilă-Vodă, Pârscov, Vadu Soreşti, Bozioru, Gura Teghii, Mânzăneşti); Satu Nou din Zăvoaia (Bisoca, Lopătari. Gura Teghii, Pătâriagele, Brăneşti, Odăi etc); Salcia Tudor, locuitori originari din fostul judeţ Râmnicu Sărat (Buda, Dumitreşti, Valea Sălcii, Putreda, Tulburea, Neculele, Jitia, Topliceni).

Meşteşugurile

Cultura materială a locuitorilor satelor a fost determinată de cadrul natural în care s-a desfăşurat. Astfel, pentru judeţul Brăila se poate spune că este definitorie relaţia cu Dunărea şi situarea în câmpie.

Meşteşugurile erau legate de activităţile specifice pescuitul, creşterea animalelor, agricultura, confecţionarea pieselor de îmbrăcăminte şi decorarea caselor. Astăzi se păstrează puţine dintre ele, probabil şi din cauza trecerii la practicarea agriculturii socialiste, care aici a angrenat masiv populaţia satelor.

Mărturii ale meşteşugurilor specifice se păstrează în muzeu şi mai puţin la meşteri populari. Aceste se referă la confecţionarea uneltelor din lemn pentru pescuit, agricultură, bărci, obiecte de depozitare, decoruri pentru case („florăriile”), cojocăritul, ţesutul pieselor din portul popular, al ştergarelor, scoarţelor/ foiţelor de pat, foiţelor de perete, s.a.

Dintre localităţile care s-au remarcat în practicarea meşteşugurilor pot fi amintite:

- satele de pe malurile Dunării, ale Călmăţuiului, Buzăului(şi lacurile) şi Siretului pentru confecţii de lemn şi nuiele destinate pescuitului: Gropeni, Tufeşti, Frecăţei, Măraşu, Stăncuţa (c. Măraşu), Vameşu, Corbu Vechi, Cotu Lung, Jirlău, Vişani, Grădiştea, Măraloiu(c. Grădiştea), Mihail Kogălniceanu,;

47

- pentru port popular satele: Gropeni, Măxineni, Movila Miresii, Râmnicelu, Jirlău, Zăvoaia;

- pentru ştergare satele: Grădiştea, Râmnicelu, Galbenu, Vişani, Măraşu, Băndoiu

- pentru scoarţe/foiţe satele: Gropeni, Tufeşti, Ţibăneşti, Corbu Vechi, Dudescu, Jirlău, Movila Miresii, Grădiştea.

Pescuitul fiind o activitate specifică este de consemnat faptul că există localităţi care atestă vechimea încă din cele mai vechi timpuri. Sunt de consemnat astfel:

- aşezări din comuna primitivă decoperite la: Băiliţa, Lişcoveanca, Râmnicelu;

- aşezări geto-dacice situate şi ele pe lângă ape la: Grădiştea, Brăiliţa, Spiru Haret (c. Berţeşti de Jos);

- localităţile pescăreşti: Titcov, Frecăţei, Agaua, Stoeneşti, Cistia, Plopi, Măgureni, Măraşu, Băndoiu şi Tăcău legate prin fostele privaluri (Scoicuţa, Tâlcov, Zatna, Băndoiu, Veriga, Camniţa, Zătonul, Vâlciu şi Filipoiu) ce legau Dunărea de lacurile din Balta Brăilei (consemnate în documentele Brăilei feudale şi moderne); satelor Latinu, Vameşu, Oancea din privalul Zagnei situat în lunca Siretului; localităţile Cireşu, Lişcoteanca şi Cuza Vodă din zona Călmăţuiului, Jirlău, Galbenu, Vişani din zona limanurilor fluviatile Jirlău, Amara, Balta albă

- fostele cherhanale din secolul XIX de la : Brăila, Tufeşti, Gropeni, Jirlău.

Principale disfuncţionalităţi semnalate:

- Insuficienta protejare a siturilor istorice: depunerea gunoielor, aşezarea stânelor, arături, excavări, traversarea lor de drumuri- semnalate îndeosebi la popinele şi tumulii din oraşul Îsurăţei

- Descoperiri arheologice care nu sunt cuprinse în LMI dar sunt clasate în Repertoriul Arheologic Naţional- dintre care cele mai importante sunt siturile arheologice de la Râmnicelu (comuna Râmnicelu): Aşezarea Latene,sec. IV - III a. Chr.; Aşezarea preistorică, Eneolitic / mileniul IV a. Chr. ; Tumulul de la Râmnicelu - "Movila Săpată".

- Degradarea fizică a monumentelor de arhitectură: conacul Orezeanu comuna Traian(incendiat după retrocedare 2004), biserica mânăstirii Măxineni, Biserica "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”sat Şuţeşti, imobilele din municipiul Brăila;

- Degradare fizică şi alterare estetică a monumentelor memoriale din oraşul Ianca, comunele Chiscani, Galbenu, Jirlău, Mircea Vodă, Racoviţa, Surdila-Greci, Şuţeşti, Tufeşti;

- Dispariţia valorilor etnografice din localităţi, depersonalizarea aşezărilor rurale şi a tipurilor de construire;

- Insuficienta valorificare a memoriei locurilor: noi case memoriale(ex. Maria Filotti), satele de deportaţi( Valea Călmăţuiului, Zagna, Latinu) sate distruse complet în război( Cotu Lung, Filiu, Latinu, Vădeni);

- Insuficienta valorificare a monumentelor istorice ca elemente de patrimoniu cultural local ce sporesc atractivitatea localităţilor şi contribuie la relansarea lor socio-economică.

2. REŢEAUA DE LOCALITĂŢI 2.1. STRUCTURA , CATEGORII DE MARIME, REPATITIA IN TERITORIU

Reţeaua de localităţi a judeţului Brăila este formată din:

- 1 municipiu : Brăila, reşedinţa de judeţ- 2129811 locuitori (an 2008)

- 3 oraşe:

1, conform datelor statistice ale INS, populaţia în anul 2006 este utilizată în analiză (216814 locuitori)

48

• Ianca - 11196 locuitori (2008) – înfiinţat în anul 1989 - cu satele Berleşti, Gara Ianca,Oprişeneşti, Perişoru, Plopu, Târlele, Filiu

• Însurăţei (2008)- 7234 locuitori- înfiinţat în anul 1989- cu satele Lacu Rezii, Măru Roşu, Valea Călmăţui

• Făurei- 4067 locuitori (2008)- o singură localitate

- 40 de comune cuprinzînd 131 de sate.

Localităţile, în număr de 144 sunt grupate în 44 de UAT2. Dintre acestea :

- 4 UAT sunt urbane, însumând un număr de 13 localităţi ( 4 localităţi urbane propriu-zise şi 9 sate aparţinătoare) ;

- 40 UAT sunt rurale (comune) însumând 131 sate.

Analiza reţelei de localităţi a fost întocmită pe baza datelor statistice cuprinse în Anuarul statistic al judeţului Brăila 2007, Recensământul populaţiei şi al locuinţelor 2002, INS fişa localităţii 2000-2006, Baza TEMPO-Online INSSE Bucureşti.

Structura administrativă a reţelei de localităţi a fost analizată la nivelul anului 2008, conform Legii nr. 2/1968 cu privire la organizarea administrativ teritorială a României şi a modificărilor ulterioare; analiza populaţiei pe UAT-uri este conform datelor statistice din anii 2000- 2006. Pentru ierarhizarea populaţiei la nivel de localitate/sate s-au utilizat date statistice de la Recensământul populaţiei 2002.

Ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale din judeţul Brăila include următoarele ranguri stabilite prin Legea nr. 351/2001:

- Rangul I - municipiul Brăila, municipiul reşedinţă de judeţ este un centru de importanţă naţională, cu influenţă potenţial europeană funcţionînd ca un sistem urban împreună cu municipiul Galaţi; centru industrial, administrativ şi cultural important, pol regional important în zona de sud-est a României;

- Rangul III- 3 localităţi urbane, oraşe de importanţă judeţeană sau zonală, cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi sau de servire în cadrul zonei imediate: oraşele Ianca, Făurei, Însurăţei;

- Rang IV- 40 sate reşedinţe de comune ;

- Rang V- 91 sate componente ale comunelor şi 9 sate aparţinătoare de oraşe.

Tabel 1. Gruparea UAT-urilor după numărul de locuitori NUMĂR DE U. A. T. CATEGORII DE

MĂRIME A U.A.T. (număr locuitori)

URBANE RURALE TOTAL Peste 200 000 1 0 1

10001-15000 1 0 1

5001-10000 1 3 4

3001-5000 1 20 21

2001-3000 0 10 10

1001-2000 0 7 7

Total 4 40 44

Sursa: INS, an 2006

În Tabelul 1. se prezintă gruparea UAT-urilor după principalele categorii de mărime ce caracterizează judeţul. Se poate constata predominanţa celor cu populaţie cuprinsă între 2000 şi 5000 locuitori şi dimensiunea redusă a UAT-urilor urbane.

2 Unităţi Administrativ- Teritoriale

49

Densitatea medie pe judeţ a localităţilor urbane este de 0,84 oraşe/ 1000 kmp, mai mică decât media pe ţară de 1,09 oraşe/1000 kmp, iar cea a satelor este de 3,02 sate/ 100 kmp, mult mai mică decât media pe ţară de 5,47 sate/100 kmp.

Numărul mediu de localităţi într-o UAT este de 3,27 şi variază de la 7 localităţi în Ianca la o localitate în Brăila, Făurei, Bărăganu,, Cazasu, Gropeni, Tufeşti.

Analizînd dimensiunea localităţilor se contată că:

- lipsesc categoriile de mărime situate între 200de mii şi 7 mii de locuitori ;

- în segmentul 4000-7000 locuitori sunt încadrate localităţi urbane şi rurale, situaţie generată de caracterul rural al oraşelor, respectiv faptul că sunt de dată relativ recentă;

- predomină localităţile/satele de dimensiuni medii şi mici, cu o pondere mare a celor sub 1000 locuitori.

Tabel 2. Gruparea localităţilor după numărul de locuitori NUMAR DE LOCALITATI CATEGORII DE

MĂRIME A LOCALITĂŢILOR (număr de locuitori an 2002)

TOTAL URBANE RURALE

Peste 200000 1 1 0 5001-7000 3 2 1 4001-5000 3 1 2 3001-4000 7 0 7 2001-3000 9 0 9 1001-2000 31 0 31 501-1000 31 0 31

101-500 43 0 43 5-100 10 0 10

TOTAL 138 3 135 Sursa: Recensământul populaţiei 2002

2.1.1.RETEAUA DE LOCALITATI URBANE

Reţeaua de localităţi urbane cuprinde un municipiu şi trei oraşe însumând o populaţie de 239610 locuitori (an 2006) pe o suprafaţă de 46173ha (9,68% din suprafaţa judeţului).

Analiza distribuţiei populaţiei în cadrul reţelei de localităţi indică o mare concentrare de populaţie urbană în municipiul reşedinţă de judeţ (216814 locuitori), respectiv 58,97% din populaţia totală a judeţului şi 90,48% din populaţia urbană(cartograma 1).

Populaţia municipiului Brăila reprezintă 13,7% din totalul populaţiei urbane a Regiunii Vest, fiind al treilea ca mărime după Constanţa (305550 locuitori) şi Galaţi (296697 locuitori).

Celelalte oraşe sunt de talie foarte mică: populaţia lor variază între 4097 locuitori (Făurei) şi 11383 locuitori (Ianca).

Comparînd populaţia din UAT-uri se remarcă faptul că oraşul cel mai mic, Făurei 4097 locuitori este întrecut de 2 comune: Chiscani(5490 locuitori) şi Movila Miresii(4367 locuitori).

Oraşul Ianca are o populaţie de 11383 locuitori, fiind al doilea oraş ca mărime din judeţ. Raportul dintre populaţia primelor două oraşe ca mărime (Ianca şi Brăila) este de 1 la 19.

Oraşul Ianca grupează în teritoriul său administrativ 7 localităţi . Repartiţia populaţiei într-un număr mare de localităţi reduce caracterul urban al oraşului, în oraşul propriu-zis locuiesc circa 58,6% dintre locuitorii din teritoriul administrativ.

Oraşul Însurăţei cu 7321 locuitori, cu 4 localităţi componente, are o pondere de 91,3% populaţie în localitatea urbană propriu-zisă.

50

În cadrul UAT urbane distribuţia populaţiei în localităţi prezintă variaţii mari (cartograma 2) (PLANŞA 1.3.). Astfel, populaţia urbană este concentrată într-o singură localitate în : Brăila şi Făurei, în timp ce Ianca şi Însurăţei au 6, respectiv 3 sate aparţinătoare, pe lîngă oraşul propriu-zis.

Din cauza risipirii populaţiei în localităţi numeroase cele două oraşe au valori apropiate ale numărului de locuitori: Ianca- 6669 locuitori, iar Însurăţei- 6695 locuitori.

Din structura reţelei de localităţi lipseşte segmentul mediu, respectiv oraşele de talie mijlocie (20-50 mii locuitori).

Evoluţia medie a populaţiei în localităţile urbane (la nivelul UAT) în perioada 2000-2006 a înregistrat o reducere la 93,61%, din populaţia anului 2000, mai mare decât evoluţia medie pe judeţ, de 95,31% (tabel 3).

Reducerea de populaţie în urban este mai accentuată şi comparativ cu cea înregistrată de populaţia urbană a ţării (97,29%) şi cea înregistrată de populaţia urbană a Regiunii Sud-Est (94,42%).

Comparativ cu aceşti indici de evoluţie, o situaţie mai gravă se remarcă în oraşele Ianca şi Făurei. Municipiul Brăila se înscrie în valorile medii ale judeţului şi ale Regiunii Sud-Est.

Oraşul Însurăţei are o situaţie relativ favorabilă, înregistrînd o relativă stagnare de populaţie.

Tabel 3. Evoluţia populaţiei în UAT urbane 2000-2006 NUMĂR DE LOCUITORI INDICE DE EVOLUŢIE U.A.T.

An 2000 An 2006 2000-2006 (an 2000=100)

1. Municipiul Brăila 230962 216814 93,87%

2. Oraş Ianca 12903 11309 87,64%

3. Oraş Însurăţei 7505 7321 97,54%

4. Oraş Făurei 4579 4166 90,98%

TOTAL 255949 239610 93,61% Sursa: INS, an 2006

Analiza tipologiei funcţionale a localităţilor urbane, s-a realizat pe baza valorilor populaţiei ocupate pe principalele ramuri de activitate ale economiei (Recensământ 2002). Se identifică astfel trei categorii funcţionale de oraşe: (50% şi peste populaţie ocupată în industrie şi construcţii), de servicii (50% şi peste în sectorul terţiar), combinaţii între aceste două categorii şi mixte (nici un sector nu înregistrează valori peste 50%).

S-au identificat astfel următoarele :

- industriale complexe şi de servicii (populaţia ocupată în sectorul secundar este cuprinsă între 50-75%, cea din servicii este între 25-50% face parte doar municipiul Brăila.

- industriale şi de servicii : oraşul făurei şi oraşul Însurăţei

- oraşe mixte: oraşul Ianca.

Localităţi urbane-date generale, istoric

Municipiul Brăila

Prima atestare documentară a oraşului, ca aşezare pe malul Dunării, cu numele de Brayla datează din 1368, într-un privilegiu de transport acordat negustorilor braşoveni.

În perioada stăpînirii otomane (1538-1829), se infiinţează raiaua Brăilei (1542), oraşul fiind cunoscut ca cea mai importantă cetate la Dunărea de jos (Ibrail). Populaţia oraşului era estimată înainte de retragerea turcească la circa 30 mii locuitori. După retragere populaţia era de 10 ori mai mică.

51

Statutul de porto-franco dobândit în anul 1836 contribuie de asemenea la lansarea oraşului.Creşterea economică a atras însă şi o creştere demografică importantă, îndeosebi prin aport de populaţie românească din satele vecine, dar şi comercianţi din Transilvania. Aici s-au refugiat, din teritoriile balcanice rămase sub ocupaţie otomană, greci, albanezi, macedoneni, bulgari, atraşi de posibilitatea de prosperitatea economică. Astfel, în anul 1829, Brăila avea o populaţie de 6 mii de locuitori.

În anul 1859, în oraş se înregistrează o populaţie de 17105 locuitori, dintre care 3686 erau supuşi protecţiei străine.

In anul 1911, comerţul Brăilei reprezenta 22 % din comerţul românesc şi 20% din importuri.

În perioada celui de-al doilea război mondial activitatea comercială a oraşului a scăzut vertiginos.

În perioada comunistă dezvoltarea economică a fost completată cu înfiinţarea Combinatului Chimic, a Combinatului de celuloză şi hîrtie de la Ciscani, Centrala termică.

Creşterea de populaţie este semnificativă în perioada modernă, la Recensământul din 1930 Brăila avînd 68347 locuitori. Structura etnică era: 75,4% români, 9,7% evrei, 6,7% greci, 1,7% maghiari, 1,6% ruşi ş.a. Structura confesională era: 84,4% ortodocşi, 10,4% mozaici, 3,2% romano-catolici ş.a.

Oraşul a atins apogeul de populaţie în anii 80 cînd a ajuns la 235 mii locuitori.

În prezent Municipiul Brăila este reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, situat în extremitatea sa nord-estică , la o distanţă de 200 km de capitala ţării şi 20 de Municipiul Galaţi.

Are un teritoriu administrativ de 43,9 kmp, cu o densitate teritorială de 4936,6 locuitori/ha.

Populaţia municipiului este de 216.292 locuitori, în anul 2006.

La Recensămîntul din 2002 se întregistra o structură etnică predominant românească: 97,3% români, 1,61% ruşi lipoveni, 0,72% rromi, 0,14% greci, 0,07% turci, 0,16% alte naţionalităţi.

Structura populaţiei după religii la acelaşi recensămînt este: 94,4% ortodoxă, 1,3% creştină de rit vechi, 0,4% romano- catolică.

Oraşele

Oraşul Făurei este situat în vestul judeţului Brăila, la o distanţă de 60 km de municipiul reşedinţă de judeţ, la 130 km faţă de Bucureşti şi la 40 km de municipiul Buzău.

Istoria localităţii este legată de înfiinţarea liniei de cale ferată Buzău-Galaţi, în anul 1872, urmată de liniile Făurei-Feteşti, Bucureşti- Făurei şi Feteşti- Tecuci, ce au transformat-o într-un important nod de cale ferată pe direcţii ce leagă capitala de Moldova şi de portul Contanţa.

Fost sat în componenţa comunei Surdila-Greci, a primit numele de Gara Făurei din anul 1890.

În anul 1925 a luat fiinţă comuna I.C. Brătianu avînd în componenţă satele I.C. Brătianu, Brateşu Vechi şi Brateşu Nou (prin Decret Regal 4249/31.12.1924 publicat în Monitorul Oficial nr. 5/09.01.1925).

În anul 1948 se schimbă numele comunei în Filimon Sârbu, pentru ca să revină la numele de Făurei în anul 1952.

În perioada 1950-1968 a fost reşedinţă de raion în componenţa Regiunii Galaţi.

A fost declarat oraş în anul 1968 prin HCM nr. 1108/27.05.1968.

În prezent are o populaţie de 4166 locuitori (an 2006), o suprafaţă de 1828 ha, 298 ha intravilan, fiind al doilea oraş ca densitate după Brăila din judeţ, cu 223,5 locuitori/ha. In componenţa etnică intră alături de români şi 112 rromi.

Oraşul are un profil economic de servicii şi industrial, dar având număr mic de salariaţi (1041) repartizaţi astfel: 0,9% în agricultură, 31,1% îndustrie şi construcţii, 68% în servicii.

52

Este favorizat de relaţia cu principalele căi de comunicaţie rutiere şi feroviare. Este un pricipal nod de cale ferată cu 2 magistrale (Bucureşti - Urziceni - Galaţi şi Bucureşti - Urziceni - Tecuci - Iaşi - Ungheni), legătură cu portul Constanţa prin linia Făurei-Feteşti; este străbătut de DN 2B.

Oraşul Ianca este situate în zona central-vestică a judeţului Brăila, în Câmpia Brăilei, la 45 km de municipiul reşedinţă de judeţ şi la 15 km de oraşul Făurei.

A fost declarat oraş în anul 1989. În present este al doilea oraş ca mărime din judeţ, cu 11383 locuitori (an 2006). Între aceştia 116 sunt de etnie rromă.

Are un teritoriu administrativ de18614,05 ha şi un teritoriu intravilan de 606,17ha.

Teritoriul administrativ al oraşului lanca este lipsit de cursuri de apă, dar cuprinde două lacuri: Plopu şi Ianca.

Oraşul este favorizat de situarea pe artere majore de transport: pe DN 2B Bucureşti-Brăila şi pe linia de cale ferată Bucureşti-Galaţi, având două staţii de cale ferată (Halta lanca Sat şi Gara lanca).

În componenţa sa intră 7 localităţi:

Oraş lanca şi Gara lanca - 606,17 ha; populaţie 7176 locuitori (an 2007); Perişoru - 98,23 ha; populaţie 1121 locuitori;

Plopu - 68,06 ha; populaţie 1524 locuitori;

Berleşti - 68,06 ha, populaţie 390 locuitori;

Oprisenesti - 81,3 ha; populaţie 808 locuitori;

Târlele Filiu - 136,02 ha; populaţie 700 locuitori.

Profilul economic este unul mixt, fiind oraşul cu o pondere de aproape 46,9 % salariaţi în industrie, 18,8% în agricultură şi 34,3 în servicii .

Oraşul Însurăţei a fost înfiinţat în anul 1989 prin Legea nr. 2/1989.

Localitatea s-a înfiinţat în anul 1879 prin împroprietărirea a 508 de locuitori, după legea „însurăţeilor” când i s-a şi dat numele de "Însurăţei".

Oraşul este situat în partea central-sudică a judeţului, pe DN 21 şi are un potenţial natural valoros, cu 601 ha – Rezervaţie forestieră Pădurea Viişoara.

Populaţia oraşului este de 7321 locuitori, în anul 2006. Între aceştia sunt înregistraţi la Recensămînt 165 locuitori de etnie rromă.

Oraşul are în componenţă 4 localităţi:

Însurăţei : populaţie 6695 locuitori (an 2006)

Lacu Rezii : populaţie 407 locuitori

Măru Roşu : populaţie 126 locuitori

Valea Călmăţui: populaţie 108 locuitori .

Profilul economic al oraşului este unul industrial şi de servicii, avînd un număr mic de salariaţi repartizaţi:15,8 în industrie, 9,4 în agricultură şi 74,8% în servicii.

2.1.2. REŢEAUA DE LOCALITĂŢI RURALE

Judeţul Brăila avea la sfârşitul anului 2008 un număr de 40 comune.

În judeţ există o singură comună nouă, formată prin reorganizarea administrativă a comunei Tudor Vladimirescu: comuna Cazaşu, declarată prin Legea 376/2003.

53

Dimensiunea medie a comunei în judeţ este de 3201,3 locuitori, mai mică decât media pe ţară de 3426 locuitori/comună.

Distribuţia populaţiei în UAT rurale (2006) indică o predominanţă a comunelor de talie mijlocie:

3 comune au populaţia peste 5000 locuitori: Viziru, Tufeşti, Chiscani

20 comune au populaţia între 3001 şi 5000 locuitori

10 comune au populaţia între 2001 şi 3000 locuitori

7 comune au mai puţin de 2000 locuitori, cea mai mică fiind Racoviţa, cu 1309 locuitori.

Distribuţia teritorială a comunelor după numărul de locuitori relevă o concentrare a comunelor cu populaţie numeroasă (Viziru, Tufeşti, Chiscani, Şuţeşti, Movila Miresii, Ulmu, Victoria, Dudeşti) în zonele centrale şi în apropierea municipiului Brăila, a oraşului Însurăţei, în strictă relaţie cu arterele de circulaţie( DN 21, DN 2B, DN22, DJ 212, CF).

Cele mai mici comune sunt situate în zonele periferice ale judeţului, respectiv în nord, vest şi sud-est (Racoviţa, Scorţaru Nou, Surdila-Greci, Frecăţei, Gemenele, Romanu, Siliştea, Râmnicelu, Tudor Vladimirescu, Grădiştea).

Tabel 4. Gruparea comunelor dupa numărul satelor componente Comune Număr de

comune % din total comune

Populaţie comune

(locuitori)

% populaţiei din total populaţie rurală

TOTAL din care: 40 100 127862 100

cu un sat 4 10,0 15727 12,3

cu două sate 11 27,5 39365 30,8

cu trei sate 9 22,5 28575 22,4

cu patru sate 7 17,5 19847 15,5

cu cinci sate 4 10.0 12911 10,1

cu şase sate 5 12,5 11437 8,9

Sursa: INS, an 2006

Structura reţelei de localităţi rurale prezintă unele particularităţi, cum ar fi : - mărimea medie a satelor este de 955,6 locuitori pe sat, dimensiune superioară mediei pe ţară de de

782,4 locuitori/ sat; - numărul mediu de sate într-o comună este de 3,35, mai mic decît media pe ţară de 4,4 sate/comună; - predomină comunele cu număr mediu şi mic de sate: 37,5% dintre comune au 1-2 sate ; 22,5% au 3

sate, grupând 65,5% din populaţia rurală; 53,1 % din populaţia rurală locuie;te în comune cu 2 şi 3 sate ;

- doar 9 comune au peste 5 sate în componenţa lor; - majoritatea satelor (84), respectiv 62,7% din totalul lor au populaţia mai mică de 1000 locuitori ; - peste o treime dintre sate au sub 500 de locuitori, iar 10 sate au populaţia sub 100 de locuitori ; se

remarcă Gura Gârluţei şi Nicoleşti cu 6, respectiv 5 locuitori ; - un procent important de sate au între 1000 şi 2000 locuitori (23,1%) ; - 10 sate au peste 3000 locuitori ; - sunt situate în UAT urbane 9 localităţi rurale, majoritatea în oraşul Ianca ; mărimea lor variind

între 1520 locuitori (Plopu) şi 55 locuitori (Gara Ianca).

Distribuţia teritorială a comunelor cu sate numeroase şi de mici dimensiuni sunt mai frecvente în partea de nord, centrală şi de sud-est a judeţului: în comunele Salcia Tudor, Măxineni, Scorţaru Nou, Siliştea, Romanu, Racoviţa, Gemenele, Stăncuţa, Berţeştii de Jos, Frecăţei, Măraşu, Cireşu, Galbenu,

54

Traian, Surdila-Greci. Comunele din Insula Mare a Brăilei au număr mare de sate iar populaţia şi densitatea teritorială sunt foarte reduse (ex.comuna Frecăţei, cu populaţie 1611 locuitori şi densitatea 3,7 locuitori/Kmp).

Comunele cu număr mic de sate sunt situate dispersat în teritoriu. Se poate remarca o grupare pe axa diagonală Brăila-Bărăganu, în zona oraşelor Ianca-Făurei şi pe DJ 221.

Satele cele mai mari se întîlnesc frecvent pe traseele DN 22, DN 21 şi în apropiere de municipiul Brăila. De asemenea o concentrare de localităţi se distinge în zona central vestică, a oraşelor Ianca şi Făurei, în relaţie cu CF.

Deşi judeţul se înscrie în specificul zonelor de cîmpie, în ceea ce priveşte dimensiunea comunelor, respectiv gruparea populaţiei rurale în sate de talie relativ mare, în judeţul Brăila se poate remarca faptul că numărul mare de sate determină existenţa unor zone cu populaţie dispersată în localităţi de mici dimensiuni. Aceste zone se conturează îndeosebi în partea de nord, centrală (între principalele artere de circulaţie) şi cea de sud-est a judeţului (PLANŞA 1.3).

2.2. INDICATORI DE DEFINIRE A LOCALITAŢILOR URBANE

Analiza reţelei de localităţi în conformitate cu prevederile Legii 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional- Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi, referitoare la satisfacerea indicatorilor minimali de definire a localităţilor urbane a fost realizată pe baza datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică prin baza de date TEMPO-Online – serii de timp, Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2002 şi Fişa Localităţii 2005.

Lista indicatorilor ce au fost analizaţi pe baza datelor disponibile până în prezent este prezentată în tabelul de mai jos.

Tabel 5. Indicatorii minimali de definire a localităţilor urbane conform Legii 351/2001 MUNICIPII ORAŞE

i1. Număr de locuitori 25 000 5000

i2. Populaţie ocupată neagricolă % 85 75

i3. Locuinţe cu apă în interior 80 70

i4. Paturi în spitale la 1000 locuitori 10 7

i5. Număr medici la 1000 locuitori 2,3 1,8

i6. Unităţi de învăţământ Postliceal liceal

i7. Dotări culturale Teatre, biblioteci Săli, biblioteci

i8. Locuri în hotel 100 50

i9. Străzi modernizate % 60 50

i10. Staţii de epurare Treapta mecanică şi biologică Treapta mecanică

i11. Spaţii verzi % din intravilan 15 10

i12. Depozit controlat deşeuri

Datele utilizate sunt în general la nivelul anului 2006, cu unele excepţii-datele referitoare la populaţia ocuptă şi dotarea locuinţelor cu instalaţii de apă în interior care sunt disponibile doar la recensământul populaţiei 2002.

i1. Populaţia totală nu este suficientă în totalitatea localităţilor urbane, conform indicatorilor minimali. Oraşele noi Însurăţei şi Ianca depăşeşte 5000 locuitori , dar Făurei are o populaţie de 4166 locuitori , aflată în scădere în ultimii ani.

i2. Ponderea populaţiei ocupate neagricole, defineşte caracterul urban al profilului ocupaţional al populaţiei. Din lipsa datelor recente referitoare la populaţia ocupată s-a analizat profilul ocupaţional

55

după cifra de afaceri şi numărul de salariaţi prezentate în capitolul referitor la activităţile economice. Astfel, se poate aprecia că toate oraşele îndeplinesc acest indicator de definire.

i3. Dotarea locuinţelor cu instalaţii de apă în interior a fost analizată la nivelul anului de la recensământul populaţiei 2002. Ponderea acestora în totalul locuinţelor este la: Brăila - 79,1% , Făurei -52,8%, Ianca- 33,2%, Însurăţei 10,2%. Se poate presupune că într-o evoluţie favorabilă Brăila şi Făurei ar putea satisface necesarul de 80% şi respectiv 70%, dar în celelalte oraşe situaţia este net defavorabilă şi este cauzată în principal de faptul că au fost declarate oraşe recent, doar pe considerente demografice, iar evoluţia lor ulterioară spre urban nu a fost susţinută.

i4.i5. dotarea cu spitale este asigurată doar în municipiul Brăila şi oraşul Făurei. Este de menţionat faptul că numărul paturi de spital şi de medici sunt situate în general sub nivelul necesar în mediul urban, respectiv:

- municipiul Brăila: 9,45 paturi/ 1000 locuitori(aproximativ 10 necesar minim); 1,97 medici/ 1000 locuitori(sub 2,3medici/1000loc);

- oraş Făurei: 22,23 paturi/ 1000 locuitori, singurul care depăşeste nivelul de dotare; 1,60 medici/ 1000 locuitori(sub 1,8 medici/1000loc); situaţia este relativ favorabilă datorită populaţiei foarte reduse din localitate;

- oraş Ianca: este mult sub nivelul minim cu 5 medici la 11196 locuitoir, respectiv 0,45 medici/1000 locuitori;

- oraş Însurăţei este mult sub nivelul minim cu 2 medici la 7234 locuitori, respectiv 0,45 medici/1000 locuitori;

i6. i7. Întrucăt indicatorii minimali sunt puţin precizaţi în dotărilor de învăţămînt şi cultură se poate afirma din datele deţinute pînă în prezent cp situaţia este satisfăcătoare în toate localităţile urbane.

i8. Cazare în hoteluri este asigurată în municipiul brăila cu 1364 locuri şi în oraşul ianca cu 26 de locuri.

i9. ponderea străzilor modernizate în totalul străzilor este următoarea:

- municipiul Brăila: 74,9%

- oraş Făurei: 60,7%

- oraş Ianca: 41, 7%

- oraş Însurăţei: 14,5%

i10. Dotarea cu staţii de epurare cu treaptă mecanică, respectiv funcţionare minimală, este realizată în toate oraşele din judeţ dar nu este corespunzătoare conform normativul NTPA 001/2002:

- Ianca are treaptă mecanică şi bilogică dar epurarea nu este suficientă,

- Însurăţei staţia de epurare are grad de uzură 80% şi funcţionează doar mecanic,

- Făurei are o extindere pentru staţia de epurare cu trepte mecanică şi biologică dar nu a fost recepţionată.

- Municipiul Brăila în prezent deversează apele reziduale direct în Dunăre staţia de epurare fiind obiectul unui proiect ISPA.

i11. Ponderea spaţiilor verzi în intravilan este caracterizată de un deficit important în toate localităţile urbane. In tabelul următor se poate constata ca procentual situaţia spaţiilor verzi se situează la jumătate faţă de necesar:

- municipiul Brăila- 6,91%

- oras Făurei - 6,38 %

- oraş Ianca -4,44 %

- oraş Însurăţei- 0,28 %

56

i12. Situaţia depozitării deşeurilor pînă în prezent este corespunzătoare doar în municipiul Brăila.

În tabelul 6. este prezentată situaţia satisfacerii indicatorilor analizaţi.

Din totalul de 12 indicatori analizaţi pentru cele 3 oraşe şi un municipiu rezultă următoarele:

- oraşele au un nivel de urbanizare foarte redus- nu sunt satisfăcuţi în totalitate decît indicatorii minimali referitori la dotările de învăţămînt şi cultură;

- oraşele noi, declarate în 1989 au un deficit important de dotări urbane: indicatorii cu privire la asigurarea serviciilor medicale, echiparea edilitară, confortul şi igiena locuinţelor;

- municipul Brăila are cel mai mare grad ridicat de satisfacere a indicatorilor de definire pentru rangul său teriorial, cu defict important la servicii medicale, dotări edilitare.

Tabel 6. Satisfacerea indicatorilor minimali de definire a localităţilor urbane i1 i2 i3 i4 i5 i6 i7 i8 i9 i10 i11 i12 Total

Municipiu BRAILA DA DA DA DA - DA DA DA DA - - DA 9

Oraş FAUREI - DA - DA - DA DA - DA DA - - 6

Oraş IANCA DA DA - - - DA DA DA - DA - - 6

Oraş INSURATEI DA DA - - - DA DA - - DA - DA 6

total 3 4 1 2 0 4 4 2 2 3 - 2 27

2.3. DOTĂRI PUBLICE

2.3.1.Dotări şi servicii în domeniul sănătăţii şi asistenţei sociale

Întrucât asigurarea cu servicii medicale şi de educaţie constituie factori determinanţi ai dezvoltării potenţialului demografic al localităţilor aceste aspecte sunt prezentate şi în capitolul referitor la resursele umane. În acest capitol sunt inventariate succint dotările de sănătate şi educaţie din perspectiva dezvoltării localităţilor.

Acesul la servicii de sănătate este o componentă esenţială a ansamblului de elemente ce condiţionează calitatea vieţii populaţiei în localităţile urbane şi rurale.

Nivelul de dotare al localităţilor cu servicii medicale este evaluat prin analiza principalilor indicatori relevanţi la nivel teritorial, respectiv numărul mediu de locuitori ce revin la un medic şi numărul mediu de locuitori ce revin la un cadru mediu sanitar.

Pentru servicii medicale spacializate şi de nivel superior este relevantă accesibilitatea localităţilor în raport cu reţeaua rutieră şi apropierea de un centru urban cu grad de dotare de nivel judeţean.

Analiza principalilor indicatori s-a realizat pe baza datelor furnizate de INS Baza TEMPO-Online – INSSE Bucureşti, Fişa localităţii 2006, Anuarul statistic al Judeţului Brăila 2007.

Tabel 7. Valorile medii ale indicatorilor analizaţi

INDICATORI an 2006 Judeţul Brăila Regiunea Sud- Est România

numărul locuitori /medic 732,4 677,5 459,9

numărul locuitori /CMS 138,7 186,8 170,5

Analizele comparative cu nivelul naţional, regional şi pe cele două medii rezidenţiale din judeţ au evidenţiat următoarele:

- numărul mediu de locuitori ce revin la un medic este mai mare în judeţul Brăila atât în comparaţie cu nivelul mediu regional cât şi cu cel naţional, fapt ce relevă o slabă dotare cu servicii medicale de calificare superioară;

57

- numărul mediu de locuitori ce revin la un cadru mediu sanitar este mai mic la nivel judeţean decât la nivel naţional şi regional, ceea ce conduce la ideea că accentul în asigurarea serviciilor medicale în localităţi cade asupra nivelului mediu de cdre sanitare;

- între mediul urban şi mediul rural există mari diferenţe în ceea ce priveşte asigurarea cu servicii medicale calificate îndeosebi la indicatorul numărul mediu de locuitori ce revin la un medic, care în mediul rural ajunge de patru ori mai mare decît în urban( 2328,2 locuitori/medic faţă de 536,0 locuitori/medic);

Evidenţierea disparităţilor teritoriale este prezentată prin analizele indicatorilor la nivelul UAT(cartograma 18 şi cartograma 19). Distribuţia teritorială a valorilor acestor indicatori este diferită:

- gruparea UAT-urilor după numărul de locuitori/medic îndică o predominanţă a comunelor cu peste 2000 de locuitori/medic, nivel foarte scăzut de asigurare a serviciilor medicale;

- prezenţa medicilor este la un nivel relativ ridicat doar în municipiul Brăila, în Oraşul Făurei şi comuna Dudeşti;

- prezenţa medicilor este consemnată ca fiind redusă atât în comune cît şi în oraşe, dar este generalizată în rural;

- comunele cu defict de medici sunt situate de regulă în zonele mai depărtate faţă de municipiul rezedinţă de judeţ, respectiv în vestul şi sudul judeţului ( Tufeşti, Ulmu, Victoria, Stăncuţa, Măxineni, Mircea Vodă, Zăvoaia, Galbenu, Jirlău, Cireşu, Gropeni, Măraşu, Berteştii de Jos, Cazasu); Comunele Tudor Vladimirescu şi Cazasu au un deficit de medici determinat de recenta reorgnizare administrativă;

- prezenţa cadrelor medii sanitare este la un nivel relativ ridicat doar în municipiul Brăila, în Oraşul Făurei şi comuna Vădeni, relativ bună este situaţia în oraşul Însurăţei, dar deficitară în oraşul Ianca;

- se constată un defict accentuat de cadre medii sanitare în comunele din apropierea oraşului Ianca în comunele Roşiori, Chiscani, Mircea Vodă, Jirlău, Movila Miresii, Berteştii de Jos, Cazasu.

Evoluţia numărului de cadre sanitare la nivel judeţean în perioada ultimilor cinci ani prezintă o scăderea a numărului de medici, concomitent cu creşterea numărului de cadre medii sanitare şi a personalului auxiliar.

Tabel 8.Evoluţia numărului de cadre medico-sanitare în total judeţ 2002 2006 %(an 2002=100)

Număr medici 567 502 88,5

Locuitori/medic 667 732 109,7

Număr stomatologi 115 121 105,2

Locuitori/stomatolog 3269 3039 92,9

Număr farmacişti 110 112 101,8

Locuitori/farmacist 3417 3283 96,1

Număr personal sanitar mediu 2225 2651 119.1

Locuitor/ personal sanitar mediu 169 139 82,2

Personal auxiliar 999 916 91,7

Sursa datelor :Anuarul statistic al judeţului Brăila 2007

În judeţ sunt prezente următoarele tipuri de dotări de sănătate:

- 5 spitale - publice

- 2 centre de sănătate- publice

58

- 2 policlinici- publice- Brăila

- 3 dispensare medicale- publice- Brăila, Făurei, comuna Surdila-Greci

- 315 cabinete medicale, din care 186 publice- 130 în Brăila, 2 în oraşul Făurei, 5 în Ianca, 3 în comuna Şuţeşti, 2 în oraşul Însurăţei şi comunele Chiscani, Movila Miresii, Tichileşti, Traian, Victoria, Viziru şi cîte unul în restul comunelor

- 133 cabinete stomatologice, din care 55 proprietate privată- din care 40 în Brăila, 3 în comuna Tichileşti, cîte unul în comunele Chiscani, Dudeşti, Galbenu, Gemenele, Gropeni, Măxineni, Movila Miresii, Racoviţa, Tudor Vladimirescu

- 27 laboratoare medicale, din care 18 publice

- 57 laboratoare de tehnică dentară, din care 44 publice

- 3 creşe

- 78 farmacii, din care 5 publice

- 2 puncte farmaceutice -publice

- 2 depozite farmaceutice- proprietate privată

- 7 alte tipuri de unităţi sanitare- publice

Analiza tipul de dotări sanitare la nivel judeţean confirmă concluziile anterioare cu privire la nivelul redus al asigurării serviciilor medicale. Principalele dotări de sănătate se constată că sunt concentrate în municipiul Brăila, oraşele noi Ianca şi Însurăţei nefiind dotate cu unităţi sanitare de nivel superior, respectiv spitale, centre de sănătate. Tabel 9. Distribuţia teritorială a spitalelor/centre de sănătate - 2006

Nr. spitale/centre de sănătate Nr. paturi

Municipiul Brăila 4 2068

Oraş Făurei 1 94

Dudeşti 1 15

Viziru 1 13 Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp

Raportat la numărul de locuitori dotarea judeţului cu paturi de spital este apropiată de media regională dar inferioară mediei la nivel naţional.

Tabel 10. Număr de paturi în spitale la 1000 de locuitori – 2006

Judeţul Brăila Regiunea Sud - Est România

Număr paturi în spitale la 1000 locuitori

5,95 5,42 6,58

Sursa datelor: Baza TEMPO-Online – INSSE Bucureşti

2.3.2. Dotări pentru învăţământ

Dotarea localităţilor cu servicii de educaţie are implicaţii directe asupra nivelului de trai oferit de acestea, precum şi a şanselor de perfecţionare a resurselor umane. De atractivitatea localităţilor şi nivelul de calificare/perfecţionare a resurselor umane depinde dezvoltarea pe termen lung a localităţilor, funcţiunile lor în cadrul reţelei de localităţi.

59

Întrucât la componenta perfecţionării resurselor de muncă este detaliat nivelul de dezvoltare al serviciilor de învăţământ, acest capitol prezintă succcint nivelul de dotare al localităţilor din perspectiva serviciilor de educaţie.

În judeţ, la începutul anului şcolar 2006-2007, se înregistrează:

- 4 unităţi de învăţământ superior public, din care 2 sunt publice- în municipiul Brăila

- 2 unităţi de învăţământ postliceal-în municipiul Brăila

- o şcoală de arte şi meserii- în municipiul Brăila

- 23 licee: din care 18 în municipiul Brăila,în oraşul Ianca, câte unul în oraşele Făurei, Însurăţei şi comuna Măxineni

- 79 şcoli generale (inclusiv invăţământul special): din care 29 în municipiul Brăila, 2 în oraşul Ianca şi comunele Bărăganul, Dudeşti, Măraşu, Stăncuţa, Victoria, Viziru, iar în restul comunelor şi în oraşul Îsurăţei câte o unitate

- 32 grădiniţe: din care 32 sunt în municipiul Brăila, câte una în cele trei oraşe iar în mediul rural nu se înregistrează nici o grădiniţă.

Pentru evidenţierea disparităţilor teritoriale cu privire la asigurarea serviciilor de învăţământ s-a analizat numărul mediu de elevi pe cadru didactic ce revine într-o UAT (cartograma 20), pentru anul 2006 folosind datele furnizate de INSSE – Baza Tempo.

Valorile medii ale indicatorului pentru judeţ se situează sub valorile medii regionale şi aproximativ la acelaşi nivel cu media naţională:

- Judeţul Brăila:15,9 elevi / Cadru didactic, din care 16,8 în urban şi 14,1 în rural Regiunea Sud-Est: 16,0 elevi / Cadru didactic

- România: 15,7 elevi / Cadru didactic

Considerându-se ca relativ defavorabil o valoare a indicatorului peste 15 elevi/profesor se poate aprecia un defict de cadre didactice, implicit servicii de învăţămînt în toate localităţile urbane şi în comunele situate în partea centrală şi de vest a judeţului(zoana oraşului Ianca) şi în partea estică pe axul Brăila Însurăţei (Jirlău, Gropeni, Dudeşti, Chiscani, Şuţeşti, Vişani, Stăncuţa, Mircea Vodă, Ulmu, Viziru).

2.3.3. Dotări culturale

Gradul de dotare al localităţilor a fost analizat conform datelor statistice disponibile pentru anul 2006. Serviciile din domeniul culturii sunt asigurate la nivel judeţean de o reţea de dotări ierarhizate conform rangului teritorial al localităţilor. Dotările de nivel judeţean sunt instituţiile pentru spectacole de tip tetru/ casă de cultură, cinematografe, muzee.

La nivelul localităţilor a fost evidenţiat gradul de dotare cu biblioteci publice.

Tabel 11. Evoluţia dotărilor culturale 2002-2006 2002 2006 % (an 2002 =100)

Teatre dramatice 1 1 100

Teatre de păpuşi 1 1 100

Cinematografe 5 1 0,20

Muzee 5 5 100

Abonamente radio 22211 75885 341,6

Abonamente TV 64824 88959 137,2

Abonamente TV/1000 locuitori 172 241 140,1

60

Abonamenteradio/ 1000 locuitor 59 206 349,1 Sursa: INS, DIRECTIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ BRAILA-ANUARUL STATISTIC AL JUDEŢULUI BRĂILA 2007

Se poate constata o stagnare a dotării cu săli de spectacole , concomitent cu reducerea numărului de cinematografe. Tendinţele se înscriu în cele la nivel naţional, unde interesul pentru vizionarea filmelor la cinematograf a scăzut drastic în ultimii ani.

Este de remarcat prezenţa importantă a muzeelor şi a teatrului dramatic din municipiul Brăila.

Numărul bibliotecilor din judeţ este în uşoară scădere în ultimii ani- de la 206 biblioteci în anul 2000 la 193 în anul 2006.

Distribuţia teritorială a bibliotecilor este următoarea:

- 61 în municipiul Brăila

- 6 în oraş Ianca

- 5 în oraşul Însurăţei, comunele berţeşti de Jos, Cireşu, Frecăţei, Măxineni, 4 în oraşul Făurei şi comunele Galbenu, Grădiştea, Măraşu, Traian, Ulmu, Viziru

- 3 în comunele Bărăganul, Bordei Verde, Dudeşti, Mircea Vodă, Movila Miresii, Roşiori, Salcia tudor, Stăncuţa, Surdila Găiseanca, Tichileşti, Tudor Vladimirescu, Tufeşti, Unirea, Vădeni, Victoria

- 1 în comunele Cazasu şi Ciocile iar în restul comunelor câte 2 biblioteci.

Asistenţa socială la nivelul anului 2006 este asigurată prin 4 centre de îngrijire şi asistenţă socială la un total de 444 persoane :

- Centrul de îngrijire şi asistenţă socială Baldovineşti- pentru 204 copii

- Centrul de îngrijire şi asistenţă socială „Sf. Petru şi Pavel” din Brăila-119 persoane vârstnice

- Centrul de îngrijire şi asistenţă socială „Sf. Nicolae” din Brăila-121 persoane vârstnice

- Căminul pentru persoane vârstnice „Lacul Sărat”.

2.3.4. Accesibilitatea localităţilor

Pentru aprecierea accesibilităţilor localităţilor urbane şi rurale s-au avut în vedere aspecte legate de distribuţia reţelei rutiere şi starea de viabilitate a drumurilor judeţene şi comunale, relaţia localităţilor cu reţeaua de căi ferate, reţaua de căi navale şi aeriene naţionale.

Condiţiile fizico-geografice generale sunt favorabile unei accesibilităţi mari a localităţilor, respectiv relieful de câmpie, apropierea de Dunăre, principale cale navigabilă a ţării.

Accesibilitatea localităţilor este direct influenţată de situarea acestora pe reţeaua majoră de transport rutier, feroviar, naval, aerian si de o bună legătură cu aceasta prin intermediul reţelei locale de transport.

Cea mai bună accesibilitate o deţine municipiul Brăila, având legătură directă cu patru drumuri naţionale şi unul european, CF şi port la Dunăre. Configuraţia reţelei rutiere şi feroviare oferă o bună relaţionare cu capitala ţării dar o slabă legătură cu teritoriul Regiunii de dezvoltare Sud Est, din care face parte, respectiv cu judeţele Tulcea şi Constanţa.

Oraşele din judeţ au o accesibilitate relativ bună, fiind situate pe drumuri naţionale, îndeosebi Făurei şi Ianca situate pe traseul CF şi DN 2B.

În localităţile rurale accesibilitate prezintă variaţii relativ mari. Astfel, există comune cu accesibilitate ridicată fiind situate pe drumuri naţionale şi CF, dar şi comune izolate cum sunt Măraşu şi Frecăţei situate în Insula mare a Brăilei.

61

Comunele cu accesibilitatea cea mai bună sunt: Chiscani, Tichileşti, Traian, Tudor Vladimirescu, Vădeni, Siliştea, situate pe reţeaua de transport majoră şi în zona de influenţă a municipiului Brăila. Alte comune cu accesibilitate ridicată sunt: Viziru, Bărăganul, Mircea Vodă, Surdila-Găiseanca, Surdila- Greci, Movila Miresii, Şuţeşti, Măxineni.

Accesibilitate redusă au satele din comunele situate în zone periferice şi pe drumuri judeţene sau comunale cu stare de viabilitate redusă: Frecăţei, Măraşu, Berţeştii de Jos, Ciocile, Roşiori, Salcia Tudor, Scorţaru Nou, Gemenele, Galbenu, Bordei Verde s.a.

2.4. LOCUIREA

Analiza situaţiei existente a locuinţelor a fost realizată pe baza datelor furnizate de INS, Baza de date Tempo Online, a datelor din Anuarul statistic al judeţului Brăila 2006 şi Fişa localităţii 2006.

Tabel 12. Evoluţia principalilor indicatori pe forme de proprietate în perioada 2000-2006

2000 2006 Evoluţia (an2000=100) %

NUMĂRUL LOCUINŢELOR 130594 135259 103.57

-proprietate privata 117922 130989 111.08

% din total locuinţe 90,3 96,8 107,2

-proprietate publică 12672 4270 33.70


CAMERE DE LOCUIT 358905 374528 104.35


% din total camere 94,6 97,8 103,4


% din total camere 5,4 2,8 51,8

SUPRAFATA LOCUIBILA 4549893 4974382 109.33




% din total camere 3,6 2,4 66,7 Sursa: INS, DIRECTIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ BRAILA-ANUARUL STATISTIC AL JUDEŢULUI BRĂILA 2007

Analiza situaţiei existente a locuirii în judeţ a fost întocmită printr-un set de indicatori relevanţi: suprafaţa locuibilă/locuinţă, suprafaţa locuibilă/persoană şi evoluţia numărul de locuinţe/ suprafeţei locuibile în ultimii 6 ani.

Situaţia locuirii la nivelul anului 2006 este următoarea:

- Numărul total de locuinţe în judeţ este de 135259 locuinţe, din care : 130989 proprietate privată şi 4270 proprietate publică; cu o pondere foarte mare a celor proprietate privată, respectiv 96,8%;

- Ponderea locuinţelor din sectorul public este în scădere accentuată cu diferenţieri între cele două medii rezidenţiale: 4,5% în mediul urban şi de 1,2% în mediul rural;

- Raportat la cele două medii rezidenţiale, ponderea locuinţelor din urban este mult mai mare decât în rural (64,06% faţă de 35,94%), dar raportul este apropiat de ponderea populaţiilor respective (65,2% faţă de 34,8%) şi reprezintă aceeaşi concentrare de locuinţe şi populaţie în municipiul reşedinţă de judeţ;

- Suprafaţa locuibilă totală este de 4855315 mp, cu o medie pe locuinţă de 36,77 mp/locuinţă, mai mică decât media pe ţară de 38,21mp/locuinţă;

62

- Suprafaţa medie locuibilă pe locuinţă în judeţ de 36,77 mp/locuinţă este inferioară mediei pe ţară, de 38,21 mp/locuinţă indicând un confort general redus al locuirii;

- Suprafaţa locuibilă pe locuinţă în mediul rural de 39,08 mp/locuinţă este mult mai mare decât în mediul urban, 35,49mp/ locuinţă, fapt care indică predominanţa locuinţelor de mici dimensiuni în oraşe;

- Suprafaţa medie locuibilă pe locuitor este inferioară mediei pe ţară, respectiv de 13,52 mp/locuitor, faţă de media pe ţară de 14,57 mp/locuitor, ceea ce indică un defict relativ de locuinţe raportat la nivelul mediu naţional;

- Suprafaţa locuibilă raportată la numărul de locuitori pe medii rezidenţiale indică faptul că deficitul de locuinţe este mai accentuat în localităţile urbane, respectiv 12,83mp/ persoană în urban faţă de 14,84mp/ persoană în rural; valorile ridicate din rural sunt determinate şi de scăderile de populaţie accentuate în anumite zone.

Analiza indicatorilor specifici de locuire la nivel de UAT relevă o situaţie în general favorabilă comparativ cu mediile corespunzătoare la nivel naţional, dar şi existenţa unor caracteristici zonale.

In perioada 2000-2006 numărul locuinţelor judeţ înregistrează o creştere medie de 103,6%, inferioară mediei pe ţară. Acest dinamism ponderat se datorează prezenţei unui număr mare de comune şi chiar oraşe unde numărul de locuinţe a scăzut. Scăderea are probabil cauze în schimbarea utilizării spaţiului şi mai puţin în demolarea acestora (cartograma 3).

Creşteri ale numărului de locuinţe se înregistrează în 57% dintre UAT-uri. Situarea acestora este îndeosebi în zonele din nordul şi estul municipiului Arad, şi în unele zone montane din sudul şi estul judeţului.

Suprafaţa locuibilă pe locuinţă este ridicată în zonele situate în apropierea municipiului Brăila, partea de sud-est a judeţului, pe drumul european E584, respectiv DN21 (cartograma 3).

Suprafaţa locuibilă pe persoană este influenţată de repartiţia populaţiei în teritoriu. Distribuţia teritorială a zonelor cu valori mari ale indicatorului este pe deo parte în aceleaşi zone sud-estice cu valori mari ale suprafeţei locuibile, dar şi în extremitatea vestică unde populaţia este mai redusă (cartograma 4).

Tabel 13. Evoluţia numărului de locuinţe şi a suprafeţei locuibile în judeţ 2000-2006 JUDEŢ BRĂILA 2000 2006

TOTAL URBAN RURAL TOTAL URBAN RURAL

Număr de locuinţe 130594 83798 46796 135259 86644 48615

2000-2006 (%) 100 100 100 103,57% 103,4% 103,9%

Suprafaţa locuibilă(mp) 4395439 2864378 1531061 4974382 3074589 1899793

2000-2006 (%) 100 100 100 113,17% 107,3% 124,1%

S locuibilă/locuinţă(mp) 33.66 34.18 32.72 36.77 35.49 39.08

2000-2006 (%) 100 100 100 101,05% 98,2% 104,5%

S locuibilă/persoana(mp) 11,39 11,19 11,79 13,53 12,83 14,84

2000-2006 (%) 100 100 100 109,27 103,8% 119,4%

Tabel 14. Evoluţia numărului de locuinţe şi a suprafeţei locuibile în România 2000-2006

ROMÂNIA 2000 2006

TOTAL URBAN RURAL TOTAL URBAN RURAL

Număr de locuinţe

7907520 4191532 3715988 8231295 4472794 3758501

2000-2006 (%) 100 100 100 104,09% 106,7% 101,1%

63

Suprafaţa locuibilă(mp)

273922706 146098934 127823772 314540124 171265697

143274427

2000-2006 (%) 100 100 100 110,31% 109,8% 110,8%

S locuibilă/locuinţă(mp)

34.64

34.86

34.40

38,21

38.29

38,12

2000-2006 (%) 100 100 100 110,30% 109,8% 110,8%

S locuibilă/pers(mp)

12,21

11,93

13,21

14,57

14,37

14,81

2000-2006 (%) 100 100 100 119,35% 120,4% 112,1% Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp

Analiza evoluţiei locuirii în perioada anilor 2000-2006, prin indicatorii consideranţi cei mai relevanţi, relevă următoarele:

- În perioada 2000-2006 se înregistrează o creştere medie pe judeţ a numărului de locuinţe de 103,57% deşi populaţia judeţului este în scădere; deşi cifrele sunt comparabile se poate aprecia că există o creştere a numărului de locuinţe mai mare în urban decât în rural, raportată la scăderea de populaţie: creşterea în urban este de 103,4% (evoluţie populaţie de 93,6%) iar creşterea în rural este de 103,9 % (evoluţie populaţie de 98,6%); creşterea medie a numărului de locuinţe este însă mai mică decât cea înregistrată la nivel naţional- 104,1%;

- Creşterea suprafeţei locuibile pe judeţ este de 113,17%, mai mică decât media naţională de 114,82%; creşterea s-a făcut mai ales prin creşterea înregistrată în rural: 124,1% faţă de 107% în urban;

- Creşteri s-au înregistrat la toţi indicatorii de locuire, astfel: dimensiunea medie a locuinţelor a crescut de la 33,66mp/ locuinţă la 36,77mp/locuinţă; suprafaţa locuibilă/ persoană de la 11,39 la 13,53mp/persoană; creşterile s-au realizat în special pe baza locuinţelor din rural;

- Evoluţia suprafeţei locuibile/ locuinţă a înregistrat o creştere medie comparabilă cu cea la nivel naţional, respectiv de 109,3% faţă de 110,3% la nivel naţional;

- Creşterea numărului de locuinţe peste media judeţeană se înregistrează în 19 UAT-uri, îndeosebi Chiscani, Siliştea, Surdila-Greci, Ianca, Berteştii de Jos, Suţeşti, Unirea, Tichileşti;

- Creşterea suprafeţei locuibile peste media judeţeană se înregistrează în 20 UAT-uri, îndeosebi Surdila-Greci, Siliştea, Cireşu, Frecăţei, Chiscani, Ulmu, Ciocile,Victoria, Vişani, Ianca, Zăvoaia cu peste 120% indice de evoluţie.

- Distribuţia teritorială a comunelor indică o predominanţă a celor cu creşteri ale numărului de locuinţe în zonele din apropierea Brăilei şi în partea sud-vestică a judeţului în zonele celor trei oraşe; se înregistrează scăderi ale numărului de locuinţe în comunele Racoviţa, Scorţaru Nou, Romanu, Tudor Vladimirescu, Traian, Surdila-Găiseanca, Stăncuţa.

Concluzii

Principalele disfuncţionalităţi semnalate în reţeaua de localităţi sunt următoarele:

- structura reţelei de localităţi este puternic dezechilibrată prin dominarea exercitată de municipiul reşedinţă de judeţ atît sub raportul populaţiei cât şi al nivelului de dotare şi echipare şi dezvoltare economică;

- în structura reţelei de localităţi urbane lipseşte segmentul mediu, oraşele fiind de talie mică şi foarte mică au un rol de echilibru redus în teritoriul judeţului;

- nivelul de dotare tehnico- edilitară şi cu dotări sociale de tip urban este foarte redus în toate oraşele;

64

- în teritoriul judeţului există localităţi rurale mici şi avînd accesibilitate redusă, fapt care a contribuit în timp la declinul socio-economic al acestora;

- accesibilitatea locuitorilor la servicii medicale, respectiv asigurarea cu medici şi cadre medii sanitare este redusă la nivelul întregului judeţ;

- accesibilitatea populaţiei rurale la servicii medicale este foarte scăzută îndeosebi în zonele situate la mare distanţă de municipiul reşedinţă de judeţ;

- slaba diversificare a formelor de învăţământ în teritoriul judeţului, fapt care reduce accesul populaţiei rurale la un învăţământ adecvat cu nevoile;

- locuirea este situată sub nivelul mediu naţional atît referitor la numărul de locuinţe cât şi la dimensiunea acestora;

- evoluţia medie a numărului de locuinţe este relativ lentă la nivel judeţean;

- evoluţia medie a suprafeţei locuibile este crescătoare dar s-a realizat în special pe baza creşterilor din mediul rural şi rămâne sub nivelul naţional îndicând persistenţa confortului redus al locuirii.

3.INFRASTRUCTURI TEHNICE

3.1. INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT

3.1.1. REŢEAUA RUTIERĂ

Din analiza echipării tehnice cu drumuri publice – DN, DJ şi DC – a judeţului Brăila au rezultat următoarele:

Reţeaua de drumuri cuprinde 6 trasee de drumuri naţionale, DN 2B, DN 21, DN 21A, DN 22, DN 22B şi DN 23 din care două trasee de drum europene E 87 şi E584,

21 trasee de drumurile judeţene şi 45 trasee de drumuri comunale

Lungimea drumurilor publice este de 1187 km, având o densitate de 24,9%, fiind sub densitatea pe ţară care este de 33,3 km/100 km2.

Din total lungime drumuri publice, situaţia se prezintă astfel:

264 km – 22,3% - sunt drumuri naţionale,

588 km – 49,5 % - sunt drumuri judeţene;

335 km – 28,5% - sunt drumuri comunale.

Drumurile naţionale sunt modernizate, în cea mai mare parte, cu o stare tehnică considerată ca fiind bună. Aceste drumuri situându-se în clasele tehnice III şi IV.

Drumurile locale, judeţene şi comunale, sunt modernizate într-un procent foarte mic, cu o stare tehnică considerată în general nesatisfăcătoare. Drumurile judeţene sunt de clasă tehnică IV şi V, iar cele comunale, sunt de clasă tehnică V.

Lungimea drumurilor publice pe judeţ şi starea drumurilor este:

Judeţul Drum Naţional Drum Judeţean Drum Comunal

Brăila 264 km din care:

233 km Modernizaţi

31 km I.U.R.

588 km din care:

45 km Modernizaţi

450 km I.U.R.

93 km Nemodernizaţi

335 km din care:

2 km Modernizaţi

52 km I.U.R.

281 km Nemodernizaţi SURSA :Anuarul Statistic 2007

65

Drumurile judeţene şi comunale, în mare parte nu asigură o suprafaţă de rulare corespunzătoare pentru desfăşurarea unui trafic de călători în condiţii de siguranţă şi confort cât mai optime.

Municipiul Brăila este nod de circulaţie pentru 5 din cele 6 trasee de drumuri naţionale: DN 2B, DN 21, DN 22, DN 22B –drumuri principale- şi DN 23 –drum secundar. Singurul drum care nu intersectează oraşul este DN 21A –drum secundar –dispus pe direcţia vest-sud. Drumurile naţionale din judeţ au două benzi de circulaţie, cu lăţimi ale profilelor transversale cuprinse între 8-10 m. Conform rezultatelor Recensământului Naţional de Circulaţie din anul 2005, studiul Master Plan al transportului a inclus elaborarea unui model de trafic la scară naţională . Aplicat şi în cazul de faţă a rezultat că judeţul Brăila este divizat în patru micro-zone de trafic: Brăila, Făurei, Viziru şi Suţeşti. Cel mai aglomerat sector este DN 22B, care leagă municipiile Brăila şi Galaţi, celelalte sectoare de drum naţional care traversează teritoriul judeţului prezintă valori de trafic sub 10000 veh/24ore, la nivelul anului 2007, sub nivelul debitului admis pentru drumurile cu două benzi de circulaţie. Prognoza traficului până în 2025 a scos în evidenţă necesităţile de sporire a capacităţii de circulaţie pe DN 22B, DN 2B, DN 21 şi pe DJ 221B. ( Planul judeţean de transport durabil –IPTANA 2008)

Disfuncţii. Judeţul Brăila nu este străbătut de nici un coridor rutier sau de transport transeuropean.

Circulaţia peste Dunăre se desfăşoară anevoios din cauza lipsei unui pod peste Dunăre, la Brăila. Actuala legătură este greoaie, de durată, limitată pe timpul nopţii, imposibilă pe timp nefavorabil (ceaţă, vânt, viscol, furtună). De asemenea:

-nu este asigurată o legătură permanentă cu Insula Mare a Brăilei, teritoriu ce aparţine administrativ judeţului Brăila şi cu cele 10 localităţi din insulă, care rămân izolate pe timpul iernii

-nu sunt condiţii pentru circulaţia , în tranzit, pe DN 22

-sunt cheltuieli mari de transport la traversarea Dunării cu mijloace plutitoare

-sunt pierderi din manipularea produselor agricole în cadrul transportului combinat-rutier/apă-

Legătura mai directă între drumurile judeţene existente, cu cele naţionale, cu centrele de comună, sau între satele aparţinând unor comune învecinate, trebuie îmbunătăţită, analizând situaţia drumurilor comunale care îndeplinesc condiţii pentru a fi clasate ca drumuri judeţene.

Accesul de la centrul comunei la satele componente, legătura între satele aparţinând comunelor învecinate şi legătura directă a unor localităţi cu drumurile naţionale şi judeţene, trebuie rezolvată, analizând situaţia drumurilor care pot fi clasate ca drumuri comunale.

Existenţa drumurilor judeţene care nu sunt practicabile tot timpul anului.

Pe reţeaua de drumuri naţionale şi locale există lucrări de artă (pasaje, poduri şi podeţe). Lucrările de artă de pe traseul drumurilor naţionale au o stare tehnică bună, dar nu toate sunt la clasa de încărcare E.

Din analiza stării de viabilitate a drumurilor locale, judeţene şi comunale, s-a observat că de regulă starea de viabilitate a podurilor este similară cu cea a drumurilor, fiind necorespunzătoare cerinţelor de capacitate portantă (clasa E de încărcare), şi cerinţelor traficului actual.

66

Reţeaua rutieră a judeţului Brăila

67

3.1.2. REŢEAUA FEROVIARĂ

Echiparea cu căi ferate a judeţului se prezintă astfel:

Din care: Judeţul Lungime CF

(km) Electrificate Linie cu o cale Linie cu două căi

Brăila 158 124 32 126 Anuarul Statistic 2007

Judeţul Brăila dispune de o reţea feroviară în lungime de 158 km din care 124 km (70 %) sunt electrificaţi, 32 km (20 %) linie cu o cale şi 126 km (80 %) linie cu două căi. Densitatea reţelei feroviare pe 1000kmp este de 33,2 km, fiind su densitatea pe ţară care este de 45,3 km.

Teritoriul studiat este deservit de următoarele sectoare de căi ferate:

magistrala 700 – Bucureşti – Urziceni – Brăila - Galaţi

cale ferată dublă electrificată:

● sectorul Făurei – Brăila – Galaţi –reţeaua TEN-F

cale ferată simplă neelectrificată:

● sectorul Făurei – Urziceni – Bucureşti

magistrala 600 – Făurei – Tecuci – Iaşi

cale ferată simplă neelectrificată:

● sectorul lim.judeţ Galaţi - Făurei

linia 702 – Buzău –Făurei – Feteşti - reţeaua TEN-F

cale ferată dublă electrificată:

● sectorul lim.judeţ Buzău - Făurei – lim. judeţ Ialomiţa

Din punct de vedere al numărului de trenuri magistrala 700 înregistrează valori medii de până la 60 trenuri/zi, iar linia 702 are valori mai ridicate de trafic. In ceea ce priveşte gradul de ocupare-în pasageri*km, procente cumulate- se prezintă astfel: tronson Buzău –Făurei 47,03%, tronson Făurei – Feteşti 66,34% şi tronson Făurei - Barboşi 72,60% (conform Planului judeţean de transport durabil –IPTANA-2008)

Starea tehnică a reţelei de cale ferată este în general bună. Nivelul dotărilor şi starea tehnică a liniilor nu permit viteze mai mari de 60 - 80 km/h .Lucrările de artă întâlnite pe reţeaua de căi ferate a zonei în studiu, sunt: viaductele, podurile cu deschideri mai mari de 10m şi podeţe cu deschideri între 0,5 -10m.

Reţeaua de căi ferate

68

3.1.3. REŢEAUA DE CĂI NAVIGABILE

Dunărea este al doilea fluviu ca lungime între fluviile Europei, după Volga, fiind singurul fluviu european care curge de la vest la est şi un important drum fluvial internaţional, curgând prin 10 ţări, are afluenţi în alte şapte ţări şi trece prin patru capitale de stat.

Construirea canalelor dintre Dunăre şi Marea Neagră şi Main-Rin, a legat Dunărea de Olanda până la Rotterdam, iar prin reţeaua de canale din vestul Europei, cu celelalte ţări vestice.

Cele trei sectoare ale Dunării sunt: Dunărea de sus – 1072 km- de la izvoave până la Gonyu, Dunărea de mijloc- 860 km- de la Gonyu până la Drobeta-Turnu-Severin şi Dunarea de jos –930- de la Drobeta-Turnu-Severin până la Sulina

Fluviul Dunărea străbate judeţul de la sud la nord, având un şenal navigabil fluvio-maritim pe porţiunea Brăila-Galaţi-Tulcea-170 km- şi un şenal navigabil fluvial dela intrarea în judeţ până la Brăila, fiind principala arteră de navigaţie transeuropeană – coridorul 7, care asigură legături pe apă la Marea Neagră şi Marea Mediterană.

Pe malul Dunării, în intravilanul municipiului Brăila s-au dezvoltat de-a lungul timpului importante zone portuare având ca obiectiv activităţi comerciale, aprovizionarea şi desfacerea producţiei industriale, activităţi de zonă liberă şi industrie constructoare, reparaţii şi întreţinere a navelor fluvio – maritime. Portul Brăila este amplasat pe malul stâng al Dunării la extremitatea amonte a sectorului maritim, ocupând zona cuprinsă între km 172+000 şi km 168+500. Zona din amonte a portului, km 175+000 şi km 172+500, este destinată întreprinderilor industriale şi a spaţiilor de agrement. Suprafaţa teritoriului portuar este de circa 50 ha dintre care platforma amenajată reprezintă circa 15 ha. Portul Brăila dispune de o reţea rutieră de 9 km şi de un dispozitiv feroviar de cca. 6,5 km.

Punctul de trecere cu bacul la Brăila / Smîrdan, pentru pasageri şi mijloace auto spre localitatea Măcin din Judeţul Tulcea, realizează legătura cu Dobrogea, în zona Băi la km 168+700.

3.1.4. REŢEAUA DE CĂI AERIENE

În judeţul Brăila există un aeroport utilitar la Ianca. Acesta este situat în nord-vestul oraşului Ianca, are patru hangare de câte 1200mp, pistă cu o lungime de 2500m care ocupă o suprafaţă de 2800x80m. Acesta se află în administrarea Consiliului Judeţean Brăila care cu toate că dispune de o infrastructură aeroportuară existentă nu poate fi folosită pentru satisfacerea nevoilor de transport locale şi regionale.

3.1.5. ZONA LIBERĂ

Zona Liberă Brăila acoperă o suprafaţă de 80 ha şi dispune în acest moment de trei perimetre amplasate în zone strategice ale municipiului Brăila. Un perimetru este situat în zona 2 a danelor navale, având un sistem operaţional dotat cu macarale de 5 tone, platformă de depozitare şi procesare, la Vărsătura. Alt perimetru este situat în zona 3 plasată către centrul municipiului Brăila, la danele maritime, fiind dotat cu utilităţi moderne care pot fi uşor adaptate la specificul activităţilor zonei libere. Cel din urmă perimetru este situat în zona 1 a danelor maritime, accesul fiind posibil prin îmbinarea mai multor categorii de transport: maritim şi fluvial, cale ferată şi rutier.(conform Planului judeţean de transport durabil –IPTANA-2008)

69

3.2. GOSPODĂRIREA APELOR

Resursele de apă de suprafaţă

Judeţul Brăila se află situat în partea aval a râurilor Dunărea, Siret, Buzău şi este traversat de râul Călmăţui. Principalele bazine hidrografice aflate pe teritoriul judeţuli sunt:

Buzău –Ialomiţa care cuprinde marea parte a judeţului;

Dobrogea-Litoral care cuprinde Insula Mare a Brăilei din partea estică a judeţului;

Siret care cuprinde cca. 3% din judeţ în partea de nord-vest.

Reţeaua hidrografică a judeţului Brăila poartă amprenta climatului temperat continental şi a reliefului, alcătuit din câmpuri relativ netede, în cuprinsul cărora sunt schiţate văi largi şi depresiuni închise în care se găsesc lacuri temporare sau permanente. Structura reliefului este favorabilă formării de diferite tipuri de lacuri, de tip clasto-carstic, de luncă şi limanele fluviale. Cele mai numeroase sunt lacurile de crov (Ianca, Plopu, Lutu Alb, Seaca, Movila Miresii, Esna, Tătaru, s.a.). Limanele fluviale sunt reprezentate prin lacurile Jirlău, Ciulniţa, Câineni, Balta Alba şi altele de pe cursul inferior al Buzăului, iar lacurile de luncă sunt cantonate cu precădere în luncile Dunării şi Siretului.

Lungimea reţelei hidrografice pe teritoriul judeţului este de 603,5km, după cum urmează:

fl. Dunărea, L=222,5km, Q=8400m3/s cuprinde cele mai importante resurse de apă de suprafaţă din judeţ. Divizată de Insula Mare a Brăilei în cele două braţe principale: Braţul Măcin (Dunărea Veche) la est şi Braţul Cremenea la vest;

r.Buzău, L=207km, Q=26,32m3/s furnizează apă de suprafaţă utilizată în special pentru irigaţii şi ca apă industrială;

r.Călmăţui, L=119km, Q=0,872m3/s tranzitează teritoriul judeţului numai între localitaţile Jugureanu ţi Gura Călmăţui pe o lungime L = 84 km, fiind practic utilizat numai pentru irigaţii;

r. Siret, L=55km, Q=220m3/s este utilizat pentru irigaţii şi amenajări piscicole.

r. Strachina afluentul râului Ialomiţa are un număr redus de folosinţe locale de apă.

Din punct de vedere al resurselor specifice de apă (l/s/km2), în judeţ se identifică zone bogate în resurse de apă în zona Dunării, a râurilor Buzău şi Siret (zone aflate în vecinătatea cursurilor mari de apă din judeţ) şi zone sărace în resurse de apă precum cele din bazinul hidrografic al Călmăţuilui.

În privinţa repartiţiei scurgerii în timpul anului, volumul maxim scurs se înregistrează în luna aprilie, iar scurgerea minimă se produce în lunile ianuarie şi septembrie – noiembrie. Lacurile naturale din judeţ sunt de trei categorii:

clastocarstice (lacuri de crovuri): Ianca (S=322 ha, V=1,61 mil.m3), Plopu (S=180 ha, V=0,72 mil.m3), Lutul Alb (S=32 ha, V=0,255 mil.m3), Movila Miresii (S=180 ha, V=4,5mil.m3);

limanuri fluviatile: Jirlău (S=890 ha, V=5,6 mil.m3), Ciulniţa (S=69 ha, V=0,345 mil.m3), Balta Albă (S=1012 ha, V=5,06mil.m3), Lacul Sărat-Câineni (S=96 ha, V=0,48mil.m3);

lacuri de meandru şi de braţ părăsit se găsesc în mare parte în lunca Dunării: Blasova (S=375 ha, V=11,25 mil.m3), pe terasa Călmăţui – Sărat Batogu, Bentu Batogu şi în apropiere de Brăila Lacul Sărat (S=39 ha, V=0,195 mil.m3).

O altă categorie a apelor de suprafaţă o constituie lacurile terapeutice sărate, cu nămol sapropelic. Acestea sunt: Lacu Sărat I şi II, Câineni Băi, Movila Miresii, Batogu.

De asemenea, se mai întâlnesc lacuri cu apă dulce şi amenajări piscicole cum ar fi: Blasova, Şeicuţa, Plopu, Lacul Dulce, Popa respectiv amenajările piscicole Măxineni, Gradiştea, Lutul Alb, Vultureni, Iezna, Seaca, Zăvoaia şi Jirlău.

Între braţele fluviului Dunărea există Insula Mare a Brăilei cu o suprafaţă de 76.700 ha şi Parcul Natural Balta Mică a Brăilei cu o suprafaţă de 17.529 ha, din care 3.626 ha o constituie luciul de apă al bălţilor şi iezerelor din aria protejată.

70

Resursele de apă subterană

Principalele resurse de apă subterană sunt cantonate atât în depozitele aluvionare de luncă şi terase ale Dunării, cât şi în partea din acviferul aferent "Stratelor de Frăteşti" şi "Nisipurilor de Mostiştea". În zona de câmpie propriu-zisă a bazinului hidrografic Buzău, corespunzătoare judeţului Brăila, resursele aferente acviferelor de adâncime mare şi medie sunt cantonate în stratele de Frăteşti şi Mostiştea, cu dezvoltare regională în câmpiile Brăilei.

Acviferul freatic din judeţul Brăila dispune de o resursă totală de 6614,44 l/s, din care resursa totală potabilă are valoarea de 783,55 l/s (resursa de bilanţ), iar restul de 5830,89 l/s reprezintă ape nepotabile, ce intră în categoria resurselor în afară de bilanţ;

Acviferul de adâncime din judeţul Brăila are o resursă totală calculată de 17562,85 l/s, din care resursa totală potabilă (de bilanţ) are valoarea de 8264,0 l/s, diferenţa de 9298,78 l/s reprezentând ape nepotabile ce intră în categoria resurse în afară de bilanţ.

Apele de adâncime, în marea lor majoritate nu îndeplinesc condiţiile de potabilitate şi din acest motiv, sistemul de alimentare cu apă din foraje de medie şi mare adâncime, nu este dezvoltat. Volumele de apă captate din subteran sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor gospodăreşti care nu necesită apă de calitate, în industrie şi ferme agricole.

Există totuşi sisteme de alimentare cu apă care au ca sursă de apă acviferul de adâncime în oraşele Însurăţei şi Făurei, care în prezent dispun de fronturi de captare constituite din foraje capabile să le asigure necesarul de debit. Calitatea apei prelevate din subteran este în general corespunzătoare, fiind necesară doar clorarea acesteia.

Localităţiile rurale care dispun de fronturi de captare din subteran furnizează apa direct la consumatori, sistemele de dezinfecţie lipsind în totalitate sau fiind nefuncţionale.

Forajele executate înainte de anul 2000, sunt foarte slab echipate din punct de vedere al automatizării, iar instalaţiile hidraulice şi hidromecanice prezintă uzuri foarte mari. Măsurători cantitative nu se efectuează.

În judeţul Brăila există patru sonde cu ape geotermale, două la Însurăţei, una la Mihai Bravu şi alta la Victoria. Apa are o temperatură la gura sondei de 90-950C. Sondele aparţin S.C. FORADEX S.A. Bucureşti şi sunt în custodia primăriilor locale. Apa are un puternic caracter clorurat-sodic-sulfatic-potasic-magneziano-calcic. Actualmente nu sunt utilizate. În trecut a fost utilizată o singura sondă în Însurăţei pentru preparare agent termic pentru locuinţe.

Resurse de apă teoretice şi tehnic utilizabile

Resursele de apă teoretice şi tehnic utilizabile transmise de Direcţia Apelor Ialomiţa-Buzău pentru anul 2006, sunt:(mii m3)

RESURSĂ DE SUPRAFAŢĂ RESURSĂ SUBTERANĂ

Teoretică Utilizabilă Teoretică Utilizabilă

2.387.000 1.502.000 687.000 202.000 Sursă Date: APM Brăila, Raport de mediu, 2006 Prelevările de apă la nivel judeţean sunt de 189.000 mii m3, din care:

● suprafaţă: 185.000 mii m3; ● subteran: 3.935 mii m3.

Principalele captări de suprafaţă din judeţ sunt: Denumire priză Curs

de apă Utilizator/Localităţi alimentate Debit med.

(m3/zi) Pop.

deservită Dunăre-Chiscani Dunăre R.A. APA/m.Brăila 90000(**) 222000 Dunăre - Gropeni Dunăre SC Judeţeană de Apă SA/Localităţi din judeţ 13284 31100 Dunăre-Chiscani Dunăre SC Celhart Donaris SA/m. Brăila, Chiscani (*) (*)

Sursă Date: CJ Brăila, 2008

71

(*) priza folosita doar in caz de necesitate (**) debit autorizat pentru ambele captari la Dunare/Chiscani

Captarea din fluviul Dunărea asigură cerinţa curentă de apă pentru sistemul centralizat judeţean constituit din:

priză de apă şi staţie de tratare Gropeni;

conductă de aducţiune Gropeni – Ianca, Ф = 800 mm, L = 37,5 km;

conductă de aducţiune Urleasca – Movila Miresii, Ф = 200 mm, L = 11,5km;

conductă de aducţiune Ianca – Faurei, Ф = 400 mm, L = 20,5 km;

conductă de aducţiune staţia de pompare Gropeni – localitatea Gropeni, Ф = 200mm şi lungimea de 1,0 km;

Există propuneri de extindere a acestui sistem centralizat judeţean, între localităţile Gropeni – Tichileşti, L = 2,8 km şi Gropeni – Tufeşti, L = 4,6 km; Movila Miresii – Gemenele – Râmniceni, Ianca – Bordei Verde, L = 11,38 km.

Din punct de vedere al poluării apelor de suprafaţă şi subterane în teritoriul judeţului nu există zone critice.

Fluviul Dunărea, monitorizat în trei secţiuni, prezintă o evoluţie asemănătoare cu anii anteriori, valorile medii la majoritatea indicatorilor fizico-chimici de calitate situând apele fluviului în limita clasei a II-a de calitate. Cu toate că suferă impactul poluant al evacuării apelor uzate, debitul mare al fluviului face ca valorile concentraţiilor de poluanţi să nu producă modificarea clasei de calitate.

Râul Buzău este monitorizat în două secţiuni, Pod Latinu şi sectiunea Racoviţa, analizele fizico-chimice efectuate demonstrând îmbunătăţirea calităţii apei încadrate în clasa a II-a de calitate, conform Ordinului Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr.1146/2002, cu excepţia indicatorilor fier total şi substanşe fenolice.

Râul Călmăţui este monitorizat în secţiunea Pod Cuza Vodă şi în secţiunile Pod Cireşu şi Pod Berteşti, calitatea apei fiind încadrată în clasa a II-a de calitate conform Ordinului Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1146/2002, cu exceptia indicatorului reziduu fix care depăşeşte limita clasei a IV-a de calitate.

Monitorizarea apelor subterane se realizează de către Sistemul de Gospodărire a Apei Brăila printr-un număr de 47 foraje, valorile indicatorilor analizaţi indicând neîncadrarea majorităţii acestora în limitele prevăzute în STAS 1342/91 şi Legea 458/2002 - indicatori apă potabilă. Se înregistrează în special depăşiri ale conţinutului de substanţe organice, fier, azotiţi, duritate totală, datorate influenţei pe care o au apele curgătoare de suprafaţă (sursa principală fiind încărcarea antropică a acestora) şi a evacuărilor de ape uzate insuficient epurate sau neepurate. Se înregistrează de asemenea un grad ridicat de mineralizare, valorile indicatorilor reziduu fix, cloruri, sulfaţi, fiind depăşite la majoritatea forajelor monitorizate.

In conformitate cu documentul de poziţie încheiat între România şi Comunitatea Europeană referitor la capitolul de mediu, finalizat în decembrie 2004, tot teritoriul României este considerat zonă sensibilă la nitraţi.

Conform Directivei Cadru Privind Apa /2000/EC, zona sensibilă se defineşte ca fiind orice apă care poate fi identificată cu una din următoarele grupe:

a) - lacuri naturale cu apă dulce, alte ape dulci şi ape costiere, care se dovedesc a fi eutrofe sau care în viitorul apropiat pot deveni eutrofe dacă nu se iau măsuri de protecţie;

b) - lacuri şi cursuri de apă care ajung în lacuri naturale, de acumulare sau golfuri închise, cum sunt lagunele, având un schimb de apă redus, ceea ce poate favoriza fenomenul de acumulare;

c) - apele costiere care au un schimb de apă redus sau care primesc cantităţi mari de nutrienţi ;

72

d) - apele de suprafaţă destinate captării apei pentru potabilizare şi care pot conţine concentraţii de azot mai mari decât cea stabilită în normele referitoare la calitatea apei cerută pentru apele de suprafaţă destinate captării apei pentru potabilizare.

Conform HG 964/2000, privind aprobarea „Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole”, zona vulnerabilă se defineşte ca - suprafeţele de teren agricol de pe teritoriul ţării prin care se drenează scurgerile difuze în apele poluate sau expuse poluării cu nitraţi şi care contribuie la poluarea acestor ape.

Localizarea surselor de poluare cu nitraţi este, conform listei din anexa nr. 1, a Ordinului comun MMGA şi MAPDR nr. 241/III 2005 şi nr. 196/IV 2005, următoarea:

com. Chişcani cu sursă actualăde poluare, Sagricol = 5356ha, din care 4773ha teren arabil;

com. Galbenu cu sursă istorică de poluare, Sagricol= 7370ha, din care 6996ha teren arabil;

com. Movila Miresii, cu sursă actuală de poluare, Sagricol= 6864ha, din care 5574ha arabil;

com. Suteşti, cu sursă actuală de poluare, Sagricol= 5782ha, din care 4950ha arabil;

com. Traian, cu sursă actuală de poluare, Sagricol= 14883ha, din care 14114ha arabil;

com. T.Vladimirescu, cu sursă actuală de poluare, Sagricol=8772ha, din care 7495ha arabil;

com. Vădeni, cu sursă actuală de poluare, Sagricol= 11904ha, din care 11070ha arabil;

com. Vişani, cu sursă istorică de poluare, Sagricol= 5309ha, din care 4075ha arabil.

Amenajarea bazinului hidrografic

Amenajarea unui bazin hidrografic are ca scop gestionarea cantitativă a resurselor de apă prin fundamentarea măsurilor, acţiunilor, soluţiilor şi lucrărilor pentru:

realizarea şi menţinerea echilibrului dintre cerinţele de apă ale folosinţelor şi disponibilul de apă la surse;

diminuarea efectelor negative ale fenomenelor naturale asupra vieţii, bunurilor şi activităţilor umane;

determinarea cerinţelor de mediu asupra resurselor de apă;

utilizarea potenţialului apelor (producerea de energie, navigaţie, turism, aquacultură, etc).

Judeţul Brăila se află în bazinele inferioare ale râurilor Dunăre, Siret, Buzău şi Călmăţui sau ale bazinului de ape subterane. Multe măsuri de remediere sau protecţie a resurselor de apă privesc acţiuni în bazinele lor superioare. Factorul prioritar de presiune asupra apelor de suprafaţă şi subterane este dat de folosinţa agricolă excesivă a terenului. Acest tip de folosinţă se asociază şi cu fenomene de deşertificare şi aridizare apărute în ultima perioadă de timp.

În acest context, planul de amenajare al bazinului hidrografic Buzău - Ialomiţa, pe teritoriul judeţului Brăila cuprinde:

Derivaţii şi aducţiuni

Pentru asigurarea cerinţei de apă potabilă şi industrială a principalilor consumatori din judeţul Brăila, există conducte de aducţiune a apei, având ca loc de priză Dunărea, pentru asigurarea cerinţei de apa pentru irigaţii – sisteme de reţele de conducte şi canale.

Cele mai importante aducţiuni sunt:

aducţiunea Dunăre – Ianca, L=37,5 km, Q=270 l/s;

aducţiunea Lieşti – Vadu Roşca – Brăila, L=41 km, Q=510 l/s (apă potabilă şi industrială pentru consumatorii casnici şi industriali ai m.Brăila).

aducţiune Urleasca – Movila Miresii, lungime de 11,5km;

73

aducţiune Ianca – Faurei, lungime de 20,5 km;

aducţiune staţia de pompare Gropeni – localitatea Gropeni, lungime de 1,0 km;

Lucrări de îndiguiri şi regularizări

Aceste lucrări hidrotehnice au ca destinaţie apărarea împotriva inundaţiilor a aşezărilor umane şi a obiectivelor socio-economice şi diminuarea efectelor acestora. În judeţ principalele lucrări sunt:

Îndiguiri:

pe fl. Dunăre, sectoarele Brăila, Noianu-Chişcani, Vărsătura cu lungimea totală 6,8km;

pe r. Siret, sectoarele Latinu – Vădeni, Nămoloasa – Măxineni, Corbu Vechi cu lungime totală 59,8km ;

pe r. Buzău, sectoarele Latinu – Deşiraţi, Măxineni – Racoviţa, Mărăloiu – Grădiştea – Suteşti, Grădiştea de Jos – Crestata, Nisipuri – Deduleşti, Nisipuri – Moeseti, Nisipuri – Cotu Ciorii, Nisipuri – Vişani cu lungimea totală 90,6km;

pe r. Călmăţui, sectoarele Călmăţui, Berteştii de Jos cu lungimea totală 103,6km.

Regularizări

pe r. Călmăţui lungime de 59,5km;

pe r. Buzău la Suteşti, lungimea de 0,38km.

Apărări de maluri

pe r. Buzău, la Grădiştea şi la Pitulaţi, cu lungime totală de 0,252km;

pe r. Siret, la Nămoloasa şi la Măxineni, cu lungime totală de 0,535km.

Principalele probleme în amenajarea bazinelor hidrografice din judeţul Brăila sunt:

topografia plată, cu dinamica foarte redusă a scurgerii apei şi erozională, face ca resursele de apa să devină foarte vulnerabile la procesele poluante;

factorul prioritar de presiune asupra apelor de suprafaţă şi subterane este dat de folosinţa agricolă excesivă a terenului. Acest tip de folosinţă se asociază şi cu fenomene de deşertificare şi aridizare;

degradarea progresivă a calităţii apelor subterane face ca aceasta să fie din ce în ce mai puţin folosită pentru alimentarea cu apă.

3.3. ECHIPAREA HIDROEDILITARĂ A LOCALITĂŢILOR

3.3.1. ALIMENTARE CU APĂ

Din punct de vedere teritorial-administrativ judeţului Brăila are patru localităţi urbane: municipiul Brăila şi oraşele Făurei, Ianca, Însuratei, 40 comune şi 140 sate totalizând o populaţie de 366.811locuitori. De sisteme centralizate de alimentare cu apă benefeciază toate cele patru localităţi urbane şi 36 de comune.

Resursele de apă de suprafaţă şi subterană din judeţ sunt furnizate de reţeaua hidrografică aferentă bazinului hidrografic Buzău – Ialomiţa. Resursele de apă de suprafaţă sunt următoarele:

a) Fluviului Dunărea cuprinde cele mai importante resurse de apă de suprafaţă din judeţ. Cursul de apă este divizat de Insula Mare a Brăilei în cele două braţe principale: Braţul Măcin (Dunărea Veche) şi Braţul Cremenea. Lungimea fluviului pe teritoriul judeţului Brăila este de 222,5 km, iar debitul mediu de apă tranzitat de 8.400 m3/s;

b) Râul Buzău având pe teritoriul judeţului lungimea de 207,00 km şi debitul mediu de apă tranzitat de 26,32 m3/s, furnizează apă de suprafaţă utilizată în special pentru irigaţii şi apă industrială;

74

c) Râul Călmăţui având lungimea de 119,00 km şi debitul mediu de apă tranzitat de 0,872 m3/s, tranzitează teritoriul judeţului Brăila numai între localităţile Jugureanu şi Gura Călmăţui pe o lungime de 84 km, fiind practic utilizat numai pentru irigaţii;

d) Râul Siret având lungimea de 55,00 km şi debitul mediu de apş tranzitat de 220 m3/s, este utilizat pentru irigaţii şi amenajări piscicole;

e) Râul Strachina afluentul râului Ialomiţa are un număr redus de folosinţe locale de apă;

f) Lacurile: Ianca = 332 ha, Plopu = 300 ha, Lutul Alb = 357 ha, Movila Miresii = 180ha, Secu = 108 ha, Tătaru = 137 ha, Colţea, Plascu şi alte câteva de dimensiuni mai mici, sunt utilizate pentru irigaţii sau piscicultură;

g) Lacurile: Jirlău = 836 ha, Ciulniţa = 92 ha şi Câineni = 74 ha, utilizate pentru piscicultură;

h) Lacurile de luncă, de meandru sau de braţ părăsit sunt reprezentative pentu lunca Dunării: Blasova = 400 ha, Japsa Plopilor = 76 ha sau pentru terasa joasă a râului Călmăţui: Sărat Batogu, Bentu Batogu, iar imediat la sud de municipiul Brăila există Lacul Sărat I.

Calitatea apelor de suprafaţă este monitorizată de Agenţia de Protecţie a Mediului Brăila şi de către Sistemul de Gospodărire a Apelor Brăila şi este următoarea:

a) Fluviul Dunărea din punct de vedere fizico-chimic se încadrează în clasa a II-a de calitate. În mod izolat, valorile indicatorilor fier total şi substanţe fenolice în secţiunile de monitorizare depăşesc limitele clasei a II-a de calitate, poluarea apei fiind creată de agenţii economici din amonte de judeţ. Din datele APM Brăila pe perioada 2000-2004 reiese o îmbunătăţire a calităţii apei brute din Dunăre;

b) Râul Buzău este încadrat în clasa a II-a de calitate, din punct de vedere fizico-chimic. Se constată o îmbunătăţire a calităţii apei, cu excepţia indicatorilor fier total şi substanţe fenolice;

c) Râul Călmăţui se încadrează în clasa a II-a de calitatea, cu excepţia indicatorului reziduu fix, care

d) depăşeşte limita clasei a IV-a de calitate;

e) Lacurile terapeutice Lacu Sărat, Movila Miresii, Ianca şi lacul Blasova, lacul piscicol Jirlău,

f) lacurile Tătaru, Plascu şi Câineni au un grad de mineralizare ridicat.

Principala sursă de apă de suprafaţă este fluviul Dunărea, din care sunt alimentate cele două sisteme zonale de alimentare cu apă ale judeţului, şi anume:

sistemul zonal Brăila, din care sunt alimentate localităţile Brăila, Chişcani (Chişcani, Lacul Sărat, Vărsătura), Cazasu, Vădeni (Vădeni, Baldovineşti). Captarea apei din Dunăre se realizează printr-o priză de mal, situată în dreptul localităţii Chişcani. Apa captată este tratată în două staţii de tratare, una la Chişcani cealaltă la Brăila;

sistemul regional Ianca – Gropeni. Captarea apei se face printr-o priză de mal pe braţul Calia al Dunării, în zona localităţii Gropeni. Apa captată este tratată în trei staţii de tratare: Gropeni, Ianca şi Movila Miresii care asigură apă potabilă pentru oraşul Ianca şi 13 comune astfel:

1. ramura Gropeni (staţia de tratare Gropeni): Gropeni, Tichileşti, Tufeşti;

2. ramura Ianca – Movila Miresei (staţia de tratare Ianca): Bordei Verde, Mircea Vodă, Surdila Găiseanca, Grădiştea, Suteşti şi (staţia de tratare Movila Miresii): Movila Miresii, Racoviţa, Gemenele, Traian, Râmnicelu.

Sursa de apă subterană se caracterizează în general printr-un deficit de debit. Există totuşi sisteme de alimentare care au ca sursă de apă acviferul de adâncime, exemplu oraşele Însurăţei şi Făurei care dispun de fronturi de captare constituite din foraje capabile să asigure necesarul de debit.

Resursele de apă subterană existente în judeţul Brăila sunt:

75

a) Acviferul freatic cantonat în baza depozitelor loessoide. Studiile hidrogeologice menţionează caracterul sezonier al acviferului, legat direct de funcţionarea sistemului de irigaţii local sau regional existent;

b) Acviferul freatic cantonat în depozitele aluvionare granulare din lunca fluviului Dunărea şi cea a râurilor Buzău, Siret şi Călmăţui. S-a remarcat existenţa unui areal cu niveluri hidrostatice ridicate la vest de municipiul Brăila, aproximativ între localităţile Silistea – Romanu – Cazasu, generată probabil de pierderile de apă cauzate de sistemul de irigaţii din zonă. Datorită vitezelor de tranzit reduse, apele freatice prezintă mineralizare ridicată; practicpe teritoriul judetului Brăila apele freatice sunt nepotabile;

c) Acviferul de adâncime din jumătatea vestică a teritoriului judeţului Brăila, cantonat între limita administrativă vestică şi limita conventională, care trece prin localităţile Latinu – Sihleanu – Gemenele – Urleasca – Viziru (vest) – oraşul Însurăţei(est) – Victoria, având direcţia de curgere generală vest – est. Debitele acestui acvifer au valori scăzute şi apă nepotabilă, motiv pentru care nu s-au realizat sisteme centralizate de alimentare cu apă cu surse de apă acest acvifer de adâncime. Excepţie face oraşul Făurei, al cărui front de captare are rezultate slabe.

Acviferul de adâncime cantonat în nisipurile cu rar pietriş mic din Stratele de Frăteşti, situate sub acviferul freatic, între limita convenţională (localităşile Latinu – Sihleanu – Gemenele - Urleasca –Viziru (vest) –oraşul Însurăţei (est) – Victoria) la vest şi lunca Dunării la est, constituie singura sursă de apă subterană capabilă să furnizeze debite ceva mai ridicate (4 – 5 l/s şi puţ forat).

Calitatea apei de adâncime din Stratele de Frăteşti corespunde parţial cerinţelor Directivei 98/86/CE privind calitatea apei potabile, prezentând depăţiri ale indicatorilor reziduu fix şi duritate totală, iar spre limita estică apar depăşiri locale la indicatorii fier, mangan, amoniu, azotaţi şi substante organice. Acest acvifer este utilizat numai pentru alimentarea cu apă a unor localităţi rurale mici şi/sau unităţi agricole locale.

Localităţiile rurale care dispun de fronturi de captare din subteran furnizează apa direct la consumatori, procedeul de dezinfecţie lipsind în totalitate sau fiind nefuncţional.

O disfuncţie a alimentării din sursa subterană o reprezintă şi forajele executate înainte de anul 2000, care sunt foarte slab echipate din punct de vedere al automatizării, iar instalaţiile hidraulice şi hidromecanice prezintă uzuri foarte mari. Măsurători privind cantitatea de apă prelevată din subteran nu se efectuează în prezent.

Sursele de apă, atât cele de suprafaţă cât şi cele subterane, sunt exploatate la capacităţi maxime, pentru acoperirea pierderilor mari de apă:

Brăila Ianca Însurăţei Făurei

43% 35% 8% 29%

Contorizarea consumului de apă în mediul urban este realizată în proporţie de cca. 90%. Excepţie face oraşul Însurăţei unde contorizarea s-a realizat până în prezent numai pentru cca. 50% din populaţia branşată la sistemul de alimentare cu apă.

În mediul rural, procentul de contorizare este mai scăzut, situându-se în jurul valorii de 50%. În localităţile în care au fost executate sisteme de alimentare cu apă între anii 2001 – 2007 prin programele „SAPARD”, „HG 687” sau „HG 577” acestea au fost realizate cu obiecte tehnologice performante.

Consumul real de apă în localităţile branşate la sistemele de apă existente este determinat de volumele lunare şi anuale de apă facturate, raportate la numărul abonaţilor din fiecare sistem de alimentare cu apă. Conform datelor furnizate de operatorii sistemelor de alimentare cu apă consumurile la nivelul anului 2007 sunt:

76

Populaţie

(loc)

Populaţie branşată

(loc)

Volum de apă

(mii m3/an) Pierderi Consum

real Localitate

număr număr % furnizat facturat mii m3 % l/om zi

sistem zonal Brăila

218.904 212.959 97,3 18.761 10.753,7 8.007,3 42,7 138,35

sistem regional Ianca

32.465 20.909 64,4 1.828,6 1.190,2 638,4 34,9 159,95

Făurei 4.090 3.681 90,0 229,9 164,2 65,7 28,6 122,25

Însurăţei 7.300 3.285 45,0 201,1 185 16,1 8,0 154,29

TOTAL 262.759 240.834 91,65 21.020,6 12.293,1 8.727,5 41,52 139,85 Sursă Date: Master Plan pentru sectorul apă şi apă uzată, judeţ Brăila, iulie 2008

În concluzie, conform datelor furnizate de operatorii sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare ape uzate consumul mediu real de apă potabilă este de 139,85 l/om şi zi.

Dezvoltarea economică şi socială din ultimii ani a afectat dezvoltarea infrastructurii în domeniul alimentărilor cu apă, precum şi dinamica consumurilor în domeniul casnic şi în cel industrial.

Odată cu stabilirea unor preţuri de cost şi de vânzare reale, nesubvenţionate, precum şi cu introducerea şi dezvoltarea contorizării branşamentelor la blocurile de locuinţe şi la gospodăriile individuale, s-a constatat o restrângere a consumului, în proporţie de cca. 50% faţă de cel înregistrat în anii 80.

Totodată, restructurarea şi adaptarea industriei la noile condiţii impuse de economia de piaţă, (prin retehnologizarea proceselor de producţie şi noi structuri organizatorice) a condus la o reducere substanţială a consumului de apă potabilă.

Pentru localităţile rurale care şi-au realizat sisteme locale de alimentare cu apă în intervalul 2005– 2007, în baza HG.687/1997, completat cu HG 1036/2004, sistemele au fost dimensionate pentru un debit specific de 80 l/om/zi, la care s-au adăugat consumurile pentru animalele din gospodăriile ţărăneşti şi industria locală, în total cca. 100 l/om/zi.

Dotările infrastructurii de alimentare cu apă la nivelul fiecărei localităţi sunt:

1. Municipiul Brăila

Municipiul Brăila are un sistem centralizat de alimentare cu apă datând de aproape o sută de ani, iar primele staţii de tratare au fost construite în anul 1888 (o parte din acestea sunt şi astăzi în funcţiune).

Alimentarea cu apă a municipiului este asigurată de sursa de suprafaţă, fluviul Dunărea.

Captarea apei din Dunăre se face printr-o priză de mal, situată pe canalul de aducţiune al S.C. TERMOELECTRICA S.A. – Sucursala Brăila, pusă în funcţiune în anul 2000.

Tratarea apei brute prelevată din Dunăre se face printr-un proces convenţional de tratare în două staţii de tratare: Chişcani şi Brăila.

I) Staţia de tratare Chişcani cu capacitatea de 800 l/s, este amplasată pe teritoriul platformei chimice Chişcani şi a fost pusă în funcţiune în anul 1987.

Apa tratată este pompată printr-o conductă de aducţiune Dn 1000 mm PREMO, cu 7,8 km lungime în reţeaua de distribuţie a oraşului Brăila. Debitele de apă la intrarea în staţia de tratare, debitul de apă potabilă şi debitul de apă brută trimis spre staţia de tratare Brăila, sunt contorizate cu debitmetre cu ultrasunete. Supravegherea calităţii apei brute, cât şi pe fiecare treaptă de tratare, se face prin intermediul laboratoarelor de chimie – bacteriologie.

II) Staţia de tratare Brăila cu capacitatea de 600 l/s, este amplasată în municipiul Brăila şi a fost pusă în funcţiune în anul 1987, suferid de-a lungul anilor numeroase transformări pe linie tehnologică.

77

Apa brută necesară procesului tehnologic, este transportată de la staţia de tratare Chişcani printr-o conductă PREMO cu DN 1000 mm şi aducţiunea veche alcatuită din două fire: Dn 600 mm, oţel şi Dn 800 mm, PREMO. Debitele intrate în staţia de tratare şi cele de apă potabilă furnizată populaţie, sunt contorizate cu debitmetre cu ultrasunete.

Înmagazinarea apei se realizează în două mari complexe, şi anume:

I) Staţia de înmagazinare - repompare RADU NEGRU

Staţia de înmagazinare Radu Negru are în componenţă un rezervor de 20.000 m3 şi o staţie de repompare. Din acest rezervor se asigură necesarul de apă pentru zona de nord - est a municipiului şi consumul de apă în orele de vârf ale sistemului. Staţia de înmagazinare se alimentează cu apă din Staţia de tratare Chişcani.

II) Staţia de înmagazinare - repompare APOLLO

Complexul Apollo este situat în partea de nord a municipiului şi este compus din două rezervoare cu capacitatea de 20.000 m3 şi o staţie de pompare. Alimentrea rezervoarelor cu apă potabilă se face din Staţia de tratare Chişcani prin intermediul staţiei de repompare Radu Negru. Din staţia Apollo apa este distribuită în oraş prin intermediul a trei conducte magistrale: două conducte cu Dn 1000 mm şi o conductă cu DN 600 mm.

Reţeaua de distribuţie a apei potabile în municipiu este inelară, cu o lungime de 484 km şi diametre cuprinse între 50 şi 1.000 mm. Vechimea reţelei de distribuţie variază între 1 – 115 ani.

Presiunea de serviciu în reţea este asigurată, indiferent de consumul de apă, cu ajutorul staţiilor de pompare. Pentru clădiri cu un nivel, se asigură o presiune de lucru între 0,7 - 2,5 bari. Pentru clădiri cu regim înalt (P+11 nivele) apa este repompată cu ajutorul staţiilor de hidrofor.

Din numărul total de locuitori, cca. 97% sunt racordaţi la sistemul de alimentare cu apă.

Consumatorii de tip industrie şi asociaţiile de proprietari sunt contorizaţi integral.

Din totalul de 23.293 consumatori casnici, 13.501 sunt contorizaţi, 7.000 sunt racordaţi pauşal cu branşament, iar 2.100 sunt dependenţi de cişmelele stradale (pauşal).

2. Oraşul Ianca

În prezent, alimentarea cu apă a oraşului Ianca se realizează prin conectarea acestuia la sistemul Regional Ianca - Gropeni. Apa brută captată din Dunăre, este prelevată staţiilor de tratare existente în cadrul Sistemului Regional, prin intermediul unei reţele de conducte de aducţiune realizate din tuburi PREMO, cu lungimea totală de 49 km, cu diametre Dn 800mm şi Dn 200 mm.

Sistemul Ianca - Gropeni dispune de asemenea şi de o conductă de aducţiune de apă potabilă, de la staţia de tratare către satele componente şi oraşul Faurei.

Staţia de tratare funcţionază în prezent la o capacitate de 648 m3/h şi asigură potabilizarea apei pentru oraşul Ianca inclusiv satele componente, precum şi în localităţile limitrofe: Mircea Vodă, Surdila Găiseanca, Şuteşti, Grădiştea, Bordei Verde.

Înmagazinarea apei pentru oraşul Ianca se realizează în două rezervoare, având capacităţile de 850 m3 şi 2.500 m3, amplasate în incintă comună cu staţia de tratare şi grupurile de pompare a apei în reţeaua de distribuţie.

Reţeaua de distribuţie a apei în oraşul Ianca şi satele componente (Plopu, Oprişeneşti, Perişoru, Berleşti, Tirlele Filiului), este realizată din tuburi PVC, PEID, PREMO şi OL, având lungime de 58,9 km. Reţeaua de distribuţie propriu-zisă a oraşului Ianca, are o lungime de 28 km, fiind realizată din tuburi PREMO, OL şi PEID, cu diametre cuprinse între 300 mm şi 100 mm.

Branşarea populaţiei şi a agenţilor economici la sistemul de alimentare cu apă al oraşul este realizată în proporţie de 79%, iar contorizarea în proporţie de 99%.

3. Oraşul Însurăţei

Oraşul are un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă proiectat în anul 1970.

78

Sursa de alimentare cu apă constă în 5 foraje de medie adâncime, care dau un debit total de 169m3/h.

Conducta de aducţiune a apei de la foraje la înmagazinare este din azbociment Dn 150 mm – 250mm, în lungime de 900 m.

Stocare apei se realizează în două rezervoare, astfel:

• rezervor cu capacitatea de 500 m3, construcţie din beton realizată semiingropat;

• rezervor cu capacitatea de 2.500 m3, construcţie supraterană din beton.

Rezervoarele sunt situate în incinta staţiei de tratare a apei.

Distribuţia apei se face printr-o reţea alcătuită din tronsoane principale de conducte, cu diametre de 150 mm, 200 mm, 250 mm. Branşarea populaţiei şi a agenţilor economici este realizată în proporţie de 93%,din care cca. 50% sunt contorizaţi.

4. Oraşul Făurei

În prezent oraşul Făurei dispune de un sistem propriu de alimentare cu apă.

Sursa de apă a sistemului este apa subterană, captată prin 4 foraje de mare adâncime, situate în perimetrul localităţii Jirlău. Frontul de captare este executat în anul 1979, debitul total captat este de cca. 136m3/h. Forajele au fost reabilitate şi reechipate cu în anul 2000. Zona de protecţie sanitară a fiecărui foraj este împrejmuită, conform HG 930/2005.

Oraşul Făurei are posibilitatea de a prelua necesarul de apă din sistemul zonal Gropeni - Ianca, existând o aducţiune Ianca - Făurei, din oţel cu Dn 400, în lungime de 20,5 km. Această variantă reprezintă „sursa de apă potabilă a oraşului Făurei”.

Pentru preluarea apei de la Ianca, există o gospodărie de apă alcătuită din rezervor de înmagazinare de 2.500m3, staţie de clorare (dezafectată), staţie de pompare, conductă de refulare până la intersecţia cu conducta de refulare de la Staţia Nisipuri (staţie de tratare - pompare). Conducta de aducţiune Jirlău – Staţia de pompare Nisipuri, este din azbociment,cu Dn 250 mm şi are 7 km lungime.

În prezent, se exploatează numai sursa subterană, aceasta asigurând atât cantitativ cât şi calitativ necesarul de apă al localităţii.

Apa captată din subteran este colectată la Staţia Nisipuri (staţie de tratare - pompare),

într-un rezervor cu capacitatea de 50 m3 şi este dezinfectată cu clor gazos. În anul 2001 Staţia Nisipuri a fost retehnologizată, fiind dotată cu intalaţie automată de dezinfecţie cu clor.

Pentru înmagazinarea apei, oraşul Făurei dispune de un rezervor de 2.500 m3, situat în gospadăria de apă (pentru aducţiunea Ianca - Făurei) şi un castel de apă cu V = 300 m3.

Reţeaua de distribuţie a apei potabile are o lungime de 18,8 km. Este executată din ţeavă de azbociment, PVC, fontă şi oţel. Branşarea populaţiei la reţea este realizată în proporţie de cca.97%, iar contorizarea este realizată 90%.

5. Unităţi administrativ-teritoriale din mediul rural

Alimentarea cu apă a comunelor din judeţ se face din:

surse de suprafaţă - cele două sisteme de alimentare cu apă, surse subterane Brăila şi Ianca – Gropeni, care sunt alimentate din fluviul Dunărea,

surse subterane – care sunt surse independente, realizate prin diferite surse de finanţare: HG 577/1997, HG 687/1997 şi OG 7/2006.

Comunele alimentate cu apă din sursele de suprafaţă sunt: Chişcani, Cazasu, Vădeni, Gropeni, Tichileşti, Tufeşti, Traian, Bordei Verde, Surdila-Găiseanca, Grădiştea, Suteşti, Râmnicelu, Movila Miresii, Gemenele, Racoviţa, Viziru şi Unirea

Comunele alimentate din surse subterane de apă sunt: Roşiori, Dudeşti, Bărăganu, Victoria, Berteştii de Jos, Jirlău, Salcia Tudor, Sileştea, Romanu, Tudor Vladimirescu, Surdila Greci.

79

3.3.2. CANALIZARE APE UZATE

Reţele pentru canalizarea apelor uzate există în toate oraşele judeţului - Brăila, Făurei, Ianca, Însurăţei - şi numai în trei comune –Cireşu, Gropeni, Movila Miresii.

Epurarea apelor uzate colectate se face în doar 4 localităţi, oraşele Făurei, Ianca, Însurăţei şi localitatea Movila Miresii.

Dotările infrastructurii de canalizare a apelor uzate la nivelul fiecărei localităţi sunt:

1. Municipiul Brăila

Sistemul de canalizare al municipiului Brăila este de tip mixt, configurat pe zone astfel:

în sistem divizor: 7 cartiere şi zona industrială Sud;

în sistem unitar: 14 cartiere şi zonele industriale Nord - Progresu, Vest.

Sistemul de canalizare funcţionează în proporţie de 95% gravitaţional, restul fiind sub

presiune. Reţeaua de canalizare are o lungime totală de 262 km: din care 30 km sunt în fază de finalizare şi intrare în funcţiune. Reţelele au fost realizate în perioada 1916-1984, 2006-2007. Cele din prima perioadă au un grad de uzură de cca. 20 – 70%. Reţea de canalizare nu există pe toate străzile municipiului.

Sistemul este deservit de 9 staţii de pompare amplasate astfel încât să preia apele uzate din colectoarele care nu permit evacuarea gravitaţională în emisarul Dunare. Staţiile de pompare ape menajere au consumuri de energie ridicate.

Reţeaua de canalizare pluvială este subdimensionată şi nu preia tot debitul de ape pluviale.

În municipiul Brăila, în prezent apele uzate sunt evacuate direct în Dunăre, neexistând o staţie de epurare.

Problemele majore pe care le are sistemul actual de canalizare sunt:

neacoperirea întregii trame stradale a municipiului cu reţele de canalizare;

consumul ridicat de energie cu care funcţionează staţiile de pompare a apelor uzate;

reţeaua de canalizare a apelor pluviale este subdimensionată şi nu acoperă toată trama stradală. Staţia de epurare care se va realiza prin fonduri ISPA va fi amplasată în zona de nord a localităţii, pe malul stâng al Dunării, în imediata vecinătate a digului de protecţie împotriva inundaţiilor.

2. Oraşul Ianca

Oraşul Ianca dispune de un sistem unitar de canalizare, constituit din reţea de colectoare, staţie de pompare a apelor uzate şi staţie de epurare a apelor uzate care deversează apa epurată în râul Buzău.

La reţeaua de canalizare, care are o lungime totală de 15,75 km, sunt racordate cele 37 de blocuri din Ianca şi cca. 30 de gospodării individuale. Colectoarele sunt realizate în 1979 şi prezintă un grad de uzură, estimat la 60%.

Staţia de epurare are capacitatea de prelucrare de 720 m3/h, procesul de epurare făcându-se în două trepte: mecanică şi biologică. Receptorul efluentului din staţia de epurare este râul Buzău.

În prezent, staţia de epurare din cauza tehnologiei depăşite, parametrii calitativi ai apei epurate nu se încadrează în limitele admise de normativul NTPA 001/2002, normativ ce reglementează calitatea efluentului staţiilor de epurare.

3. Oraşul Însurăţei

Sistemul de canalizare al oraşului funcţionează, în mare parte în sistem unitar, deservind un număr de 10 blocuri şi instituţiile existente în oraş, Are un grad de uzură estimat la 80%

Preluarea apei uzate din zona industrială, se face printr-o conductă din fontă de presiune, cu lungimea de l,0 km.

80

Colectarea apelor pluviale se realizază prin rigole stradale.

Atât apele uzate menajere, cât şi cele pluviale sunt colectate gravitaţional, în sistem unitar.

Staţia de epurare este amplasată în partea de nord a oraşului, la circa 0,5 km de ultima locuinţă şi circa 1,0 km de zona industrială, situaţie care nu corespunde normelor sanitare prevăzute în legislaţia din domeniu. În prezent staţia funcţionează numai cu treaptă mecanică. Debitele de apă uzată, la intrarea în staţia de epurare sunt de 25 m3/zi.

În prezent, separatorul de grăsimi nu funcţionează, din cauza lipsei de activitate din zona industriala, iar laborator pentru analize chimico-biologice nu există.

4. Oraşul Făurei

Reţeaua de canalizare a apelor uzate acoperă doar zona centrală a oraşului, existând mai multe zone alimentate cu apă potabilă, fără canalizarea apelor uzate.

Sistemul de canalizare, funcţionează în sistem unitar şi se compune din:

colector cu Dn 400 mm, L = 2,0 km, azbociment;

staţie de pompare ape uzate, retehnologizată în 1999 şi care funcţionează în regim automatizat în funcţie de nivelul apei în cheson;

conductă de refulare cu Dn 400 mm, L = 3,4 km, azbociment;

reţea de canalizare, cu Dn 250 mm, lungime de 3 km, realizată din azbociment şi prezentând un grad de uzură de 45%.

Apele uzate se scurg gravitaţional până la staţia de repompare, de unde sunt pompate pe conducta de refulare până în staţia de epurare. Deoarece amplasamentul staţiei de epurare şi nivelul emisarului este cu aproximativ 3,5m mai ridicat decat platforma pe care este situat oraşul Făurei, apa uzată colectată gravitaţional din oraş, este pompată la staţia de epurare.

Staţia de epurare este amplasată în partea de nord a oraşului Făurei, la distanţa de 3,5 km de ultima locuinţă, în imediata vecinătate a emisarului, râul Buzău.

Epurarea apelor uzate se realizează în staţia veche de epurare (mecano – chimică) pentru o capacitate de 3.000 locuitori echivalenţi. Pe amplasamentul vechii staţii de epurare, s-a realizat, în anul 1989, o extindere a staţie de epurare, cu instalaţii de epurare mecano-biologice, de fermentare şi deshidratare a nămolului cu capacitatea de 100-120 l/s. Etapa de extindere nu a fost recepţionată, fiind declarată la ora actuală în stare de conservare.

Staţia de epurare aflată în funcţiune, este dimensionată pentru un debit de 22 l/s; din cauza gradului avansat de uzură fizică şi morală, nu poate asigura condiţiile generale de calitate a apelor uzate înainte de evacuarea acestora în emisar. Extinderea staţiei de epurare a fost realizată în perspectiva dezvoltării industriale a oraşului între anii 1986 şi 1990; în prezent se află în conservare.

5. Unităţi administrativ-teritoriale din mediul rural

În judeţul Brăila majoritatea localităţilor rurale nu dispun de sisteme de canalizare sau staţii de epurare.

Localităţile limitrofe municipiului Brăila şi anume Chişcani şi Cazasu, sunt racordate la sistemul de canalizare existent în municipiu, apele uzate fiind transportate prin canalele colectoare spre emisarul Dunăre.

De asemenea, sistemul de canalizare al oraşului Ianca preia o parte din apele uzate aferente localităţilor rurale aparţinătoare : Plopu, Oprişeneşti, Căldăruşa, Perişoru, Berleşti şi Târlele Filiu.

Comunele Cireşu, Gropeni şi Movila Miresii au reţele de canalizare. dar pe o lungime extrem de mică. În satul Movila Miresii există şi staţie de epurare. Aceasta prelucrează un debit de apă uzată de 213mii m3/an, deversând apa epurată în râul Buzău. Staţia este în stare degradată, în aceste condiţii ea se află în proces de retehnologizare. Se va introduce în procesul tehnologic o staţie de epurare monobloc, care va completa staţia veche cu treaptă biologică, treaptă necesară asigurării efluentului o calitate

81

corespunzătoare normelor în vigoare (NTPA 001/2002, normativ ce reglementează calitatea efluentului staţiilor de epurare).

Sunt în curs de realizare sisteme de canalizare şi staţii de epurare pentru comuna Măxineni – sat Măxineni şi comuna Mircea Vodă – sate Mircea Vodă şi Deduleşti.

Toate celelalte comune din judeţ nu au sisteme de canalizare centralizate.

3.3.3. DISFUNCŢIONALITĂŢI

Analiza situaţiei existente evidenţiază principalele probleme care sunt în asigurarea apei potabile şi a canalizării şi epurării apelor uzate în localităţile judeţului Brăila, şi anume:

Din punctul de vedere al surselor de apă, captările subterane sunt exploatate la capacităţi maxime, pentru acoperirea pierderilor mari de apă din reţea şi a sustragerii ilegale de apă din reţea, prin branşamente ilegale, iar captările de suprafaţă necesită reechipare (în cazul prizei Brăila) şi extindere (în cazul prizei Gropeni);

Forajele de apă subterană, executate înainte de anul 2000, sunt foarte slab echipate din punct de vedere al automatizării, iar instalaţiile hidraulice şi hidromecanice prezintă uzuri foarte mari. Măsurători privind cantitatea de apă prelevată din subteran nu se efectuează în prezent;

Din punctul de vedere al tratării apei captate, toate staţiile de tratare existente necesită retehnologizări şi extinderi de capacitate. O mare parte din sistemele rurale aflate în expolatare nu beneficiază de instalaţii de tratare sau clorare, chiar dacă calitatea apei prelevate de la sursă nu îndeplineşte întotdeauna condiţiile de calitate, conform normativelor în vigoare;

Din punctul de vedere al înmagazinării apei tratate, s-a constat ca o mare parte din rezervoare prezintă uzuri mari la instalaţiile hidraulice. Capacităţiile de stocare, în special în mediul rural, sunt subdimensionate sau nu există de loc, reţelele de distribuţie fiind alimentate direct de la sursă;

Din punctul de vedere al staţiilor de pompare a apei potabile, o parte dintre echipamentele electromecanice aferente nu mai corespund, având durata de viaţă depaşită; acestea au uzuri foarte mari, menţinerea lor în exploatare fiind dificilă şi implicând cheltuieli mari;

Din punctul de vedere al reţelelor de distribuţie a apei potabile, situaţia se prezintă astfel:

vechime mai mare de 40 ani pentru un procent de 50% din lungimea conductelor de apă potabilă;

grad avansat de uzură al acestora;

Toate aceste deficienţe conduc la pierderi de până la 50%, infiltraţii în sistemul de canalizare, fapt care perturbă buna funcţionarea a staţiilor de epurare. Frecvenţa avariilor determină un impact social negativ cu influenţe asupra relaţiilor dintre regie şi consumatori (întreruperea alimentării cu apă, restricţii de circulaţie);

Pe lângă deficienţele menţionate mai sus, se pot adauga şi cele datorate lipsei vanelor pentru sectorizarea reţelelor de alimentare cu apă, care produc:

imposibilitatea localizării zonelor în care se produc avarii, pentru limitarea pierderilor de apă;

în cazul avariilor, sistarea alimentării cu apă a consumatorilor în zone în care nu sunt astfel de probleme;

Existenţa unor zone nou construite, care nu dispun de alimentare cu apă în sistem centralizat;

Canalizarea apelor uzate se realizează într-un număr foarte mic de localităţi, cele patru oraşe ale judeţului Brăila, Făurei, Ianca, Însurăţei şi în comunele Cireşu, Gropeni, Movila Miresii;

Staţii de epurare a apelor uzate există numai în oraşele Făurei, Ianca, Însurăţei şi în comuna Movila Miresii;

Sistemele de canalizare existente se caracterizează prin:

grad avansat de uzură din cauza vechimii conductelor;

82

comportări nesatisfacatoare ale materialului (beton, azbociment, etc.);

neetanşeităţi ale sistemului de colectare (cămine şi îmbinări conducte);

poluări ale pânzei freatice;

costuri de întreţinere şi exploatare ridicate;

lipsa reţelelor de canalizare în satele şi cartierele limitrofe oraşelor şi în majoritatea comunelor.

3.4. ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICĂ

3.4.1. PRODUCEREA ENERGIEI ELECTRICE

În judeţul Brăila principalul furnizor de energie electrică este termocentrala Brăila dată în funcţiune în perioada 1973 – 1979. In prezent aceasta are in componenta trei grupuri de cate 200 MW si un grup de 330 MW (scos din functiune) pe amplasamentul caruia va fi construita o noua unitate de 800 MW. Aceasta unitate, folosind huila, va fi data in functiune in anul 2014 si va fi realizata pe baza unui parteneriat incheiat intre Termoelectrica , Enel (Italia), E.ON (Germania).. Noua centrală va fi dotată cu cele mai noi echipamente de captare şi difuzare a bioxidului de carbon.

În 2004 s-a realizat reabilitarea grupului 1 al centralei, grup care foloseşte atât gaze naturale cât şi păcură, putând funcţiona fie pe unul din cei doi combustibili, fie pe ambii, în diverse proporţii. Prin modernizarea acestui grup s-a realizat şi o creştere a puterii instalate de la 210 MW la 230 MW.

3.4.2. CONSUMUL DE ENERGIE ELECTRICA IN JUDETUL BRAILA

Numarul consumatorilor de energie electrica ai SDFEE Braila a crescut constant, in

Energia vanduta a avut o crestere constanta de-a lungul ultimilor ani. In tabelul de mai jos este prezentata evolutia cantitatii de enegie electrica consumata la nivelul judetului.

An 2002 2003 2004 2005 2006

E (MWh) 151158 156153 156295 205096 162742

De remarcat ca cea mai mare crestere a consumului s-a inregistrat in agricultura (irigatii).

Pentru consumatorii casnici din judet evolutia consumurilor de energie electrica si consumul specific (MWh/loc) in perioada 2002 – 2006 este evidentiata in tabelul urmator.

An 2002 2003 2004 2005 2006

Consumatori casnici (MW)

106386 112376 112982 115136 142096

Consum specific(MWh/loc)

0,283 0,3 0,303 0,31 0,386

3.4.3. TRANSPORTUL ENERGIEI ELECTRICE

Teritoriul judeţului Brăila este străbătut de următoarele magistrale de transport a energiei electrice.

- linii de 400 kV (LEA 400 kV) Gura Ialomiţei – Lacu Sărat (Brăila) – Isaccea

- linii de 220 kV (LEA 220 kV) Lacu Sărat (Brăila) – Galaţi

Volumul de instalaţii – linii electrice aeriene – de transport (400 kV şi 220 kV) este de 122 km.

83

3.4.4. DISTRIBUŢIA ENERGIEI ELECTRICE

a. Linii de 110 kV

Brăila – Romanu – Măxineni

Brăila – Urleasca – Ianca – Făurei – Jugureanu – Colţea

Brăila – Însurăţei – Gura Ialomiţei

Gura Ialomiţei – Bărăganu – Jugureanu – Ruşetu

Brăila – Chişcani – Lunca – Lebăda - Zatna

Volumul de instalaţii linii electrice aeriene de 110 kV

LEA 110 kv – 499,04 km

b. Reţele de distribuţie publică de medie tensiune

Reţelele de distribuţie publică de medie tensiune asigură alimentarea cu energie electrică prin intermediul posturilor de transformare a reţelelor de joasă tensiune ce deservesc consumatorii de diverse tipuri.

În judeţul Brăila reţelele de medie tensiune de 20 kV sunt majoritare, mai fiind prezente şi reţelele de 6 kV.

Volumul de instalaţii:

- linii aeriene de medie tensiune – 2636,5 km (15 km de 6 kV)

- linii subterane de medie tensiune – 494,32 km (35 km de 6 kV).

c.Reţele de distribuţie de joasă tensiune

În mediul rural şi parţial în mediul urban reţelele de joasă tensiune sunt de tip aerian (LEA 0,4 kv) şi se întind pe o lungime de 4488,50 km.

În mediul urban, în zonele centrale / sistematizate, reţelele sunt de tip subteran (LES 0,4 kv) şi se întind pe o lungime de 543,74 km.

Alimentarea reţelelor de joasă tensiune se face din reţelele de medie tensiune prin intermediul a 2137 posturi de transformare.

3.4.5. STAŢII DE TRANSFORMARE

a. Staţii de transformare de sistem

Lacu Sărat – 400/220/110 kV – 400 MVA

b. Staţii de 110 Vv/20 kV

- în municipiul Brăila: Pisc, Brăiliţa, Port, Hipodrom, Brăila Sud.

- Gropeni, Cuza Vodă, Însurăţei, Spiru Haret, Lunca, Lebăda, Zatna, Bărăganu, Dudeşti, Colţea, Jugureni, Făurei, Ianca, Urleasca, Lacu Sărat, Romanu, Maxineni.

Indicatori energetici:

- LEA – MT = 0,60 km/kmp – densitatea liniilor de medie tensiune

- LEA – JT = 0,36 km/kmp – densitatea liniilor de joasă tensiune

- LES + LEA–MT/post = 1,53 km/post – lungimea reţelei de MT aferentă unui post de transformare

- LES + LEA – MJ/post = 1,00 km/post – lungimea reţelei de JT aferentă unui post de transformare

84

3.4.6. DISFUNCTIONALITATI

Disfunctionalitati in producerea energiei electrice

CET Braila a inregistrat in anul 2007 o depasire cu 3,6% a cotei maxime alocate, adica a eliberat peste ratia stabilita circa 17.000 tone de dioxid de carbon . Acest fapt s-a produs intr-un context special cand alte doua termocentrale apartinand de Termoelectrica, Doicesti si Borzesti, nu prea au avut activitate in 2007 si a trebuit sa fie suplinita productia acestora.

Un program de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera este luat in calcul in cadrul proiectului investitional care vizeaza privatizarea si modernizarea Grupului 4 de producere a energiei electrice cu ajutorul consortiului format din "Enel" - Italia si E.ON – Germania.

Disfuncţionalităţi în transportul şi distribuţia energiei electrice

Abordarea problematicii energetice constituie un domeniu de interes major în preocupările privind amenajarea teritoriului naţional.

Din analiza situaţiei existente rezultă că în judeţul Brăila principalele probleme semnalate sunt:

- gradul ridicat de uzură fizică şi morală a unor echipamente;

- liniile electrice de transport a energiei electrice nu au beneficiat decât în mică măsură de reparaţii capitale;

- liniile electrice subterane (LES) sunt în parte învechite, având depăşită vârsta medie de funcţionare;

- menţinerea tensiunii de 6 kV în reţelele de medie tensiune;

- sisteme de iluminat public depăşite fizic şi moral, cu randamente luminoase scăzute la consumuri energetice mari, în special în mediul rural.

- in mediul rural erau in anul 2006 17 localitati partial electrificate, in care erau 875 gospodarii neracordate la reteaua electrica.

3.5. ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICA SI GAZE NATURALE, RETELE DE TITEI SI PRODUSE PETROLIERE

3.5.1. ALIMENTAREA CU ENERGIE TERMICĂ Conform datelor extrase din Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor din anul 2002, modul de încălzire al locuinţelor din judeţul Brăila se prezintă procentual astfel: 50 % sobe cu combustibil solid 34 % alimentare cu căldură din surse centralizate 7 % sobe funcţionând pe gaze naturale 5 % centrale termice individuale pe gaze naturale 4 % alte surse (centrale individuale pe combustibil solid, centrale individuale pe combustibil

lichid, sobe pe combustibil lichid etc.)

Sisteme de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) au fost realizate în Municipiul Brăila şi în oraşele Făurei şi Ianca, ele fiind în prezent într-un proces de restrângere ca urmare a extinderii reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi a montării de surse de energie termică care folosesc acest combustibil, precum şi a creşterii preţului energiei termice livrată centralizat.

Localitatea Energie termică distribuită (Gcal/an) 1995 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Brăila 581160 321559 397990 304398 264686 255316 228872 185866 Făurei 4374 669 200 800 620 402 … … Ianca 13069 810 660 500 276 - - - TOTAL 598603 323048 398850 305698 265582 255718 … …

85

In Municipiul Brăila sursa de producere a energiei termice şi electrice CET II Brăila, amplasată pe platforma industrială SC Celhart – Donaris SA, la o distanţă de circa 9,4 km de zona urbană, este echipată cu următoarele instalaţii principale:

• 4 cazane de abur viu de câte 150 t/h, 139 bar, 540oC, funcţionând pe gaze naturale • 3 grupuri turbogeneratoare de câte 25 MW cu contrapresiunea la 4 bar şi priza reglabilă la

11 bar.

CET Brăila poate debita:

• o putere electrică nominală instalată: 75 MW • un debit total de abur viu instalat în cazane: 600 t/h

Este în curs de achiziţie un cazan de apă fierbinte CAF 15 Gcal/h funcţionând pe gaze naturale şi care poate debita apă fierbinte cu temperatura nominală 120/70oC.

Centrala este în prezent în patrimoniul public al Municipiului Brăila, conform HG 1081/2001.

Staţia de reglare măsurare predare (SRMP) aferentă CET este racordată la reţeaua de transport gaze naturale aparţinând SNTGN TRANSGAZ Mediaş. Capacitatea SRMP este de 20.000 m3N/h.

In paralel este prevăzută o gospodărie de combustibil lichid greu compusă din 2 rezervoare de 10.000 m3 şi 4 rezervoare de 3.000 m3, gospodărie care în prezent este în conservare.

Sistemul primar de reţele termice de apă fierbinte are o lungime de circa 95 km, conductele fiind amplasate atât suprateran, cât şi subteran, cu diametre între DN 50….900 mm. Alimentarea oraşului se face prin 2 magistrale de termoficare care se ramifică dintr-o reţea de transport 2 DN 900 mm în lungime de circa 9 km care face legătura între CET şi oraş.

Conductele de transport a agentului termic au o vechime cuprinsă între 13 şi 19 ani.

Sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) al Municipiului Brăila este compus din 58 puncte termice urbane şi din reţelele termice de agenţi termici (apă caldă de încălzire şi apă caldă menajeră).

Capacitatea termică instalată în punctele termice este de 354,37 MW, iar cea în punctele termice variază între 0,25…10 MW. Toate punctele termice sunt echipate cu schimbătoare de căldură cu plăci (SCP) şi sunt prevăzute cu contoare de energie termică la ieşire.

In Municipiul Brăila sunt în funcţiune şi un număr de 12 centrale termice de cuartal şi o centrală termică modulară, combustibilul folosit fiind gazele naturale. Capacitatea termică instalată în aceste centrale termice este de 72,59 MW.

Numărul apartamentelor debranşate aflate în clădirile condominiale de locuit a scăzut continuu, ca şi cantitatea de căldură livrată anual (aceasta scăzând de la circa 11,1 Gcal/an.apart. în 1995 la 9,3 Gcal/an.apart. în 2007 în principal datorită montării „repartitoarelor de căldură” şi iernilor mai blânde).

Situaţia apartamentelor, precum şi a instituţiilor publice şi societăţilor comerciale racordate la sistemele centralizat şi descentralizat de alimentare cu energie termică se prezintă astfel:

Consumatori Alimentaţi din PT Alimentaţi din CT Total Apartamente branşate iniţial 38.196 14.010 52.206 Apartamente debranşate 20.172 11.966 32.138 Apartamente rămase la 31.12.2007 18.024 2.044 20.068 Instituţii publice şi SC rămase la 31.12.2007 274 78 352

Consumatorii sunt contorizaţi 100% la nivel de branşament (bloc sau scară de bloc) atât pentru încălzire, cât şi pentru prepararea apei calde menajere.

Reţeaua termică secundară aferentă punctelor şi centralelor termice are o lungime totală de conducte de circa 58 km., diametrul conductelor variind între 50…300 mm pentru apa caldă de încălzire şi ½”…4” pentru apa caldă menajeră.

86

O proporţie de circa 7,5 % din ţeavă a fost înlocuită cu ţeavă preizolată.

Din punct de vedere al eficienţei tehnico-economice, performanţele CET sunt afectate mai ales de obligativitatea funcţionării cu sarcini termice şi electrice mult sub capacitatea nominală (mai ales în perioada de vară) datorită cererii reale de energie termică mult mai mici decât aceea avută în vedere la proiectarea centralei (sunt debranşate circa 62% din numărul iniţial de apartamente).

SACET din Municipiul Brăila, cu o vechime de peste 30 de ani de funcţionare, prezintă o stare avansată de uzură fizică şi morală. De asemenea, datorită numărului mare de consumatori debranşaţi, sistemul actual de alimentare cu energie termică este supradimensionat din punct de vedere al diametrelor reţelelor (atât primare, cât şi secundare), ceea ce conduce la pierderi importante de agent termic, de energie termică, precum şi de energie electrică pentru pompare.

Din 2002 un număr de 13 centrale termice au fost transformate în puncte termice, iar 30 puncte termice au fost modernizate, eliminându-se disfuncţionalităţile legate de presiuni şi temperaturi necorespunzătoare. Se preconizează modernizarea celorlalte puncte termice în anul 2008.

Consumatorii industriali deserviţi sunt amplasaţi pe platforma chimică Chişcani, agenţii termici utilizaţi fiind aburul de înaltă şi medie presiune şi apa fierbinte.

Parametrii aburului livrat de cazanele cu abur viu sunt reduşi de la 139 bar şi 540oC la 125 bar şi 525oC din cauza fenomenului de îmbătrânire a conductelor de abur viu cazan – turbină, conductele având o vechime cuprinsă între 10 ani şi 42 ani.

Centrala termică de zonă din oraşul Ianca nu mai distribuie energie termică pentru consumatorii urbani, iar centralele termice de cuartal din Făurei şi-au redus foarte mult activitatea, cantitatea de energie termică livrată scăzând de circa 10 ori în 2005 faţă de 1995.

Faptul că în cele două localităţi există distribuţii de gaze naturale constituie soluţia alternativă comodă la alimentarea centralizată cu energie termică, precum şi principalul concurent al acesteia.

Principalele cauze care au condus la această situaţie sunt constituite de :

• neechilibrarea corespunzătoare a consumatorilor de energie termică, în special ca urmare a debranşărilor aleatorii,

• expirarea duratei normale de utilizare a echipamentelor • starea tehnică necorespunzătoare a echipamentelor de la sursă la consumator, situaţie care

se perpetuează din cauza lipsei resurselor financiare şi uneori a interesului pentru revizii, reparaţii (curente sau capitale) sau investiţii,

• pierderile nejustificat de mari de energie termică şi agent termic • lipsa contorizării energiei termice pe parcursul sursă – reţele termice primare – puncte

termice – reţele termice secundare – condominiu – consumator, fapt care conduce la ocolirea responsabilităţii fiecăreia din părţi: producător, distribuitor, utilizator final,

• aceste probleme specifice producerii şi distribuţiei energiei termice apar deseori cumulate cu probleme rezultate din activitatea necorespunzătoare din domenii colaterale: canale termice prost executate şi în special neîntreţinute, inundate de ape meteorice sau din canalizare, deteriorate de rădăcinile copacilor şi, de asemenea, punerea în posesie a proprietarilor pe terenuri pe care se află şi astfel de canale termice şi la care cei responsabili cu întreţinerea au acces cu mare greutate.

Lipsa izolării termice a clădirilor constituie un element negativ care conduce la scădere accentuată a confortului locatarilor şi la creşterea costurilor întreţinerii atât a clădirilor racordate la sistemele centralizate, cât şi a celor cu sisteme individuale de încălzire.

In aceste localităţi, în apartamentele din clădirile de locuit condominiale sunt instalate microcentrale termice murale, dar şi convectoare pe gaze şi, în cazuri izolate, sobe pe combustibil solid.

Toate acestea conduc, în final, la o descreştere a confortului locatarilor deoarece imobilele de locuit condominiale au fost proiectate şi realizate pentru a funcţiona ca un tot unitar şi într-un regim constant de temperatură, condiţie care poate asigura şi o funcţionare corectă a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică.

87

In ceea ce priveşte scăderea confortului termic din apartamentele din locuinţele condominiale, închiderea parţială sau totală a robinetelor termostatate de la radiatoarele din unele apartamente se percepe practic nu numai la apartamentele vecine, dar şi la cele alăturate acestora din urmă. Incăperile sunt menţinute la o temperatură de 16...18ºC pe seama căldurii primite de la apartamentele vecine şi scăderea cheltuielilor pentru încălzire pentru proprietari se face şi pe baza creşterii cheltuielilor cu întreţinerea ale locatarilor din apartamentele alăturate.

Totodată este de remarcat faptul că printr-o încălzire neuniformă, pot apare zone de condens în zonele cu punţi termice (în special la zonele de îmbinare a panourilor mari), ceea ce poate conduce la corodarea armăturilor cu repercusiuni asupra structurii de rezistenţă a respectivelor clădiri.

In celelalte localităţi ale judeţului unde sunt realizate distribuţii de gaze naturale care alimentează şi consumatorii casnici (Cazasu, Chiscani, Siliştea), alimentarea cu căldură şi apă caldă menajeră, precum şi prepararea hranei se realizează folosind în principal acest combustibil. Utilizarea gazelor naturale se face fie local, folosind în principal sobele de teracotă, fie pentru încălzirea centralizată, utilizând centralele termice (în principal la clădirile de utilitate publică).

Creşterea consumului de gaze pentru utilizatorii casnici şi a lungimii conductelor de distribuţie reflectă dezvoltarea sistemului de alimentare cu gaze naturale, deşi costul ridicat al branşamentelor şi instalaţiilor interioare constituie însă un impediment major pentru locuitorii cu venituri reduse.

In localităţile fără distribuţii de gaze naturale sau în care acestea nu sunt distribuite populaţiei, pentru încălzire sunt folosiţi combustibilii solizi (lemne şi cărbuni), iar la dotările de interes public şi combustibilul lichid şi gazele petroliere lichefiate (GPL) în sistem mic-vrac.

Prepararea hranei se face cu butelii de aragaz, dar şi cu resturi vegetale, în special în perioada de iarnă.

3.5.2. ALIMENTAREA CU GAZE NATURALE

La nivel naţional, reţeaua de transport prin conducte a gazelor naturale s-a dezvoltat iniţial în sistem radial, unind zăcămintele de gaz metan din centrul ţării şi cele de gaze asociate cu consumatorii de gaze, Municipiul Bucureşti fiind cel mai important.

Aceste conducte sunt componente ale Sistemului naţional de transport al gazelor naturale. Presiunea maximă de lucru a conductelor este de 45 bari. Din punct de vedere al condiţiilor de exploatare, la presiunea de lucru de peste 6 bar, conductele intră în categoria conductelor de presiune înaltă. Conductele de transport gaz sunt fabricate în totalitate din oţel şi, în proporţie de 80-90%, sunt protejate catodic contra coroziunii.

Teritoriul judeţului Brăila dispune de resurse naturale de gaze asociate din câmpurile petrolifere situate în zona de vest a judeţului, la Jugureanu.

Ţiţeiul brut de la sonde trece prin separatoare, iar de aici este introdus în sistemul de transport prin conducte sau în cisterne de cale ferată spre rafinării, în timp ce componenta gazoasă de la separatoare se introduce în conductele de transport a gazelor spre centrele populate (caz în care este obligatoriu să fie odorizate) sau sunt folosite pentru utilizări proprii în cadrul schelelor petrolifere (preparare abur în centrale termice sau extracţia ţiţeiului prin metoda gaz-lift).

In general, conductele de ţiţei şi gaze asociate sunt amplasate alăturat.

In ultimii ani, alimentarea cu energie termică a principalelor localităţi din judeţul Brăila este din ce în ce mai corelată cu alimentarea cu gaze naturale, pe de o parte prin înfiinţarea continuă de noi distribuţii de gaze naturale, prin debranşarea de la sistemele de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) şi prin montarea de centrale termice individuale (la nivel de imobil, bloc, scară de bloc sau apartament) alimentate pe gaze naturale.

In judeţul Brăila alimentarea cu gaze se face în principal prin intermediul unor conducte de transport de înaltă presiune care urmăresc 3 trasee principale :

• Din zona Isaccea intră în judeţ prin zona Vădeni (Galaţi) două conducte de transport gaze naturale DN 700 mm şi DN 1000 mm. Aceste conducte de transport gaze alimentează (din

88

zona de la nord de Vădeni) două conducte care pleacă spre Moldova şi Galaţi şi trei conducte (DN 500, DN 800 şi DN 600 mm), din care primele 2 au traseul spre Bucureşti prin Urziceni (DN 500 mm – Ghergheasa şi DN 800 mm – Jugureanu).

• Acest nod important de la nord de Vădeni este alimentat şi dintr-o conductă DN 600 mm, conducta import gaze Isaccea – Gropeni – Siliştea.

• O conductă de înaltă presiune de la STC Siliştea cu DN 350 mm alimentează municipiul Brăila prin intermediul Staţiei de reglare măsurare predare (SRMP) amplasată la km 1 al şoselei spre Focşani, la intersecţia cu DN 2B. Reţeaua de repartiţie de medie presiune conduce gazele spre staţiile de reglare de sector (SRS), de unde gazele cu presiune redusă sunt distribuite către consumatori.

• Două conducte sunt prevăzute să alimenteze consumatorii de la Chişcani (Combinatul de celuloză şi CET). Capacitatea SRMP aferentă CET este de 20.000 m3N/h.

• De la SRMP pleacă o conductă de medie presiune DN 350 mm care alimentează localităţile Ianca şi Făurei (DN 250 mm după trecerea printr-o staţie de comprimare a gazelor)

Majoritatea localităţilor în care s-au realizat distribuţii de gaze naturale sunt amplasate de-a lungul acestor conducte de transport, prin intermediul unor staţii de reglare măsurare predare (SRMP) pentru coborârea presiunii gazelor de înaltă la medie şi apoi la redusă.

In prezent localităţile din judeţul Brăila în care au fost înfiinţate distribuţii de gaze sunt : Municipiul Brăila, oraşele Făurei şi Ianca, precum şi comunele Cazaşu, Chişcani, Vărsătura, Siliştea, Pietroiu, Vădeni, Baldovineşti, Lacu Sărat (staţiune).

In localităţile Tichileşti, Plopu, Urleasca, DISTRIGAZ SUD deţine sisteme de distribuţie pentru consumatori izolaţi.

In table sunt prezentate consumurile de gaze naturale pentru uz casnic în perioada 1997-2006:

Mii mc / an total Localitatea 1997 2000 2001 2002 2003*) 2004 2005 2006

Brăila 147307 86538 87169 86093 239805 109775 87837 91857 Făurei 1676 1321 1117 1212 1561 1387 1488 1810 Ianca 6371 1290 2417 1798 2200 2138 2778 3069

Cazasu - - - 87 194 243 340 315 Chiscani 139691 103638 106343 126107 221 76503 172344 216096 Gropeni - - - - - 295 790 1180 Siliştea 1682 - - - 29 62 66 68

Tichileşti - - - - - - 393 331 Traian - 57 39 - - - - 2 Vădeni 437 467 1195 607 - 575 693 620

TOTAL 297248 194951 198280 215904 244010 190978 266729 315348 *) Diferenţele apărute în anul 2003 la Brăila şi Chiscani se datorează modului de înregistrare a consumului de gaze pentru CET.

Mii mc / an pentru uz casnic Localitatea 1997 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Brăila 61082 49143 34818 36723 42644 38069 41583 42030 Făurei 1504 1051 727 748 1006 888 954 903 Ianca 3502 1758 1517 1208 1435 1285 1396 1244

Cazaşu - - - 87 194 226 291 924 Chişcani 60505 35553 51 297 163 160 193 272 Siliştea - - - - 29 40 53 55

TOTAL 126595 87505 37113 39063 45471 40668 44470 44798 Lungimea conductelor de distribuţie a gazelor naturale a crescut de circa 2,5 ori în 2006 faţă de 1990, ponderea principală ocupând-o Municipiul Brăila.

89

Lungimea totală a conductelor de distribuţie gaze (km)

Localitatea 1990 1997 2000 2004 2005 2006 Brăila 84,8 143,9 217,3 198,8 208,9 197,1 Făurei 3,5 3,6 28,0 33,9 37,9 38,0 Ianca 0,7 2,2 17,3 22,4 22,3 27,6

Bordei Verde 3,9 - - - - - Cazaşu - - - 11,8 11,9 12,8

Chişcani 3,8 - 4,6 12,6 31,8 31,9 Gropeni - - - 4,1 4,1 4,1 Românu 11,1 - - - - - Siliştea - - - 3,6 3,9 3,9 Traian - - 0,5 - 1,7 1,8 Vădeni - - 4,5 4,9 4,9 4,9

TOTAL 107,8 149,7 272,2 292,0 327,4 322,1

Este de remarcat, de asemenea, că din anul 2000 consumul de gaze a crescut continuu, ceea ce reflectă creşterea numărului localităţilor, precum şi al abonaţilor racordaţi la sistemul de alimentare cu gaze naturale.

Cea mai importantă disfuncţionalitate din cadrul judeţului în ceea ce priveşte alimentarea cu gaze este constituită din faptul că înfiinţarea distribuţiilor de gaze naturale s-a realizat numai în zonele care sunt traversate de conductele de transport realizate înainte de 1990. In ceea ce priveşte conductele de transport, aceste conducte sunt realizate din oţel fiind montate subteran.

In conformitate cu prevederile Normelor tehnice pentru proiectarea şi executarea conductelor de alimentare din amonte şi de transport gaze naturale, aprobate prin Decizia preşedintelui ANRGN nr. 1220/2006 şi publicate în MO 960 bis / 29.11.2006. (care a înlocuit Normativul Departamental pentru proiectarea şi construcţia conductelor colectoare şi de transport gaze naturale - indicativ ND 3915/1994), în vederea asigurării funcţionării normale a conductelor şi evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, în zona de siguranţă şi în zona de protecţie se impun terţilor restricţii şi interdicţii.

In conformitate cu Normele tehnice mai sus menţionate, zonele de siguranţă şi protecţie vor fi stabilite de S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A. MEDIAŞ în conformitate cu clasa de locaţie a conductei de transport, care ţine seama de numărul de clădiri (existente şi prevăzute în planul de dezvoltare urbanistică a zonei) pe secţiuni aleatorii cu lungimea de 1600 m şi lăţimea de 400 m, având conducta ca axă longitudinală, precum şi de evaluarea stării tehnice a conductei şi de urmărirea comportării în exploatare a acesteia.

Zona de protecţie a conductelor de alimentare din amonte şi de transport gaze naturale se întinde de ambele părţi ale conductei şi se măsoară din axul conductei. Lăţimea zonei de protecţie este în funcţie de diametrul conductei şi este precizată în Normele tehnice pentru proiectarea şi executarea conductelor de alimentare din amonte şi de transport gaze naturale. In zona de protecţie nu se execută lucrări fără aprobarea prealabilă a operatorului licenţiat care exploatează conducta (SNTGN TRANSGAZ SA MEDIAŞ). In zona de protecţie sunt interzise construirea de clădiri, amplasarea de depozite sau magazii, plantarea de arbori şi nu se angajează activităţi de natură a periclita integritatea conductei (de exemplu scarificarea terenului).

Zona de siguranţă este zona care se întinde, de regulă, pe 200 m de fiecare parte a axei conductei. Pe o distanţă de 20 m de fiecare parte a axului conductei nu poate fi construită nici un fel de clădire care adăposteşte persoane (locuinţe, spaţii de birouri etc.)

In conformitate cu Normele tehnice mai sus menţionate, S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A. MEDIAŞ va stabili clasa de locaţie (1…4) pentru proiectarea, execuţia şi verificarea conductei de transport, care este în funcţie de numărul de clădiri (existente, precum şi cele prevăzute în planul de dezvoltare urbanistică a zonei) pe secţiuni aleatorii cu lungimea de 1600 m şi lăţimea de 400 m, având conducta

90

ca axă longitudinală, precum şi de evaluarea stării tehnice a conductei şi de urmărirea comportării în exploatare a acesteia.

In cazul în care este necesară efectuarea unei analize de evaluare a riscului, pentru eliberarea acordului operatorului licenţiat (SNTGN TRANSGAZ SA MEDIAŞ) în vederea realizării unei construcţii în zona de siguranţă, costul acesteia este suportat de solicitantul acordului.

In cazuri speciale, în urma unei analize de evaluare a riscului, operatorul conductei poate extinde zona de siguranţă.

Zona de siguranţă include şi zona de protecţie.

Pentru autorizarea executării oricăror construcţii în zona de siguranţă a obiectivelor din sectorul gazelor naturale este obligatorie obţinerea avizului scris al operatorului conductei (S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A. MEDIAŞ).

In ceea ce priveşte amplasarea staţiilor de reglare măsurare predare (SRMP) cu P > 6 bar, distanţa minimă faţă de clădiri destinate a fi ocupate de oameni este de 20 m de la partea exterioară a împrejmuirii.

Cea mai importantă disfuncţionalitate în ce priveşte reţelele de transport gaze naturale, o constituie faptul că, în conformitate cu Legea fondului funciar 18/1991, s-au făcut împroprietăriri şi pe terenurile de deasupra reţelelor de transport sau în vecinătatea lor.

Nu există documentaţii şi planuri de urbanism actualizate la nivelul primăriilor comunale, orăşeneşti, a Municipiului Brăila şi Consiliului Judeţean care să fie prezentate la S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A. pentru a fi marcate traseele conductelor de alimentare din amonte şi de transport gaze naturale şi alte obiective aparţinând TRANSGAZ.

Din această cauză au apărut situaţii în care locuinţele sau alte obiective (cu pericol mai mare sau mai mic de incendiu) nu pot fi amplasate pe aceste terenuri sau, mai grav, au fost amplasate la distanţe care pun în pericol atât siguranţa respectivelor clădiri, cât şi a conductelor de transport. Este necesar ca, în zonele unde s-au realizat astfel de construcţii, să se realizeze lucrări de creştere a gradului de siguranţă a conductelor de transport.

Pentru toate lucrările executate fără avizul S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A. Mediaş în zonele de protecţie şi siguranţă a conductelor este necesară prezentarea de către cei în cauză a documentaţiei aferentă construcţiei conform Legii nr. 351 (Legea Gazelor) şi a Ordinului nr. 47 / 21.07.2003 pentru intrarea în legalitate.

Lucrările de creştere a gradului de siguranţă a conductelor de transport gaze naturale în zonele unde s-au realizat construcţii fără avizul S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A. Mediaş se vor efectua pe cheltuiala solicitantului acordului.

Traseele conductelor din amonte şi de transport gaze naturale sunt marcate cu prize de potenţial şi borne de schimbare direcţie, toate din beton, iar zilnic sunt supravegheate de operatori transport pe conducte şi reglare gaze naturale.

Pentru remedierea unor avarii apărute pe traseul conductelor, trebuie îndeplinite de către firma care are în administrare reţelele o serie de formalităţi care necesită timp. Este de remarcat şi faptul că traseul conductelor nu este în general paralel cu căile de comunicaţie, ceea ce conduce la dificultăţi în aducerea utilajelor şi personalului de remediere la faţa locului.

3.5.3. REŢELE DE ŢITEI ŞI PRODUSE PETROLIERE

Conductele de transport ţiţei s-au montat din necesitatea legării câmpurilor petrolifere cu rafinăriile învecinate şi, de asemenea, a porturilor dunărene şi a portului Constanţa cu rafinăriile aflate în zona petroliferă subcarpatică. Aceste conducte, în lungime de circa 4500 km, fac parte din Sistemul naţional de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului (SNTTGCE).

Pe traseul conductelor de transport se află amplasate staţii de pompare, precum şi depozite şi rampe de încărcare în cisterne de cale ferată sau în cisterne autotractate.

91

Ţiţeiul brut care este transportat prin conducte este încălzit şi apoi pompat, presiunea de lucru fiind de cca. 60 bar. Conductele sunt din oţel, fiind prevăzute cu protecţie catodică. Ele sunt amplasate îngropat, la adâncimea de 0,8…1,2 metri , cu excepţia traversării de obstacole naturale şi artificiale (ape curgătoare, depresiuni, văi adânci etc) când sunt montate şi aerian pe rampe, poduri sau alte sisteme destinate numai acestui scop şi executate din materiale necombustibile. Inainte şi după traversare se prevăd robinete de secţionare, precum şi cămine pentru colectarea produsului scurs.

Traseul conductelor de transport ţiţei este indicat cu borne metalice de potenţial şi prin borne de beton amplasate, în general, din 500 m în 500 m. De-a lungul conductelor există cămine de godevilare (curăţare a depunerilor de petrol).

Traseul conductelor este verificat de operatori de câmp (veghetori) pe sol şi, uneori, din elicopter. In ultimul timp, acestora li s-au alăturat jandarmii care păzesc aceste reţele care sunt tot mai des supuse agresiunilor infracţionale.

Teritoriul judeţului Brăila dispune de resurse naturale de ţiţei din câmpurile petrolifere situate în zona centrală a judeţului : Ianca, Oprişeneşti, Lişcoteanca, Jugureanu, Cireşu.

Conducta de transport ţiţei urmăreşte traseul Constanţa - Feteşti Oprişeneşti – Ianca – staţia de pompare Măxineni - Borzeşti, traversând judeţul Brăila de la sud la nord, cu un racord DN 250 mm dinspre Jugureanu.

Conducta de transport ţiţei are diametrul DN 500 mm este amplasată la o adâncime de circa 1 m la creastă, iar presiunea maximă de pompare a ţiţeiului este de 40 bar.

Pe teritoriul judeţului Brăila este amplasată şi conducta de produse petroliere Ploieşti – Buzău – Făurei – Ianca – Brăila – Galaţi, având DN 250 mm. Din această conductă se ramifică conducta spre Feteşti – Constanţa.

Această conductă este parte componentă a Sistemului naţional de transport prin conducte al produselor petroliere (SNTCPP).

La ora actuală conductele acestui sistem sunt în patrimoniul Ministerului Finanţelor din cauza falimentului PETROTRANS SA.

In conformitate cu prevederile din Ordinului 196 / 10 octombrie 2006 al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind aprobarea Normelor şi prescripţiilor tehnice actualizate, specifice zonelor de protecţie şi zonelor de siguranţă aferente Sistemului naţional de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului (SNTTGCE), respectiv ale Ordinului nr. 371 / 11 august 2002 al ministrului industriei şi resurselor privind zonele aferente Sistemului naţional de transport prin conducte al produselor petroliere (SNTCPP), acestea fac parte din domeniul public de interes naţional, fiind de importanţă strategică. In aceleaşi acte normative se definesc:

Distanţa de protecţie - distanţa minimă care asigură accesul în vederea exploatării SNTTGCE, respectiv SNTCPP, inclusiv realizarea intervenţiilor la acestea. Distanţa se măsoară din axul conductei, de o parte şi de alta a acesteia.

Distanţa de siguranţă - distanţa minimă care trebuie asigurată în vederea menţinerii gradului de securitate al obiectivelor din cadrul SNTTGCE, respectiv SNTCPP şi vecinătăţi. Aceasta se măsoară din axul conductei la punctul cel mai apropiat al unei instalaţii, construcţii etc. sau ca distanţă între punctele cele mai apropiate a două instalaţii, construcţii etc.

Operaţiunile petroliere ce trebuie efectuate în limitele zonelor de protecţie şi de siguranţă constituie lucrări de utilitate publică, iar terenurile necesare pentru aceste operaţiuni şi construcţiile situate pe astfel de terenuri pot face obiectul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, în condiţiile legii.

Amplasarea reţelelor de ţiţei şi produse petroliere, ca şi a exploatărilor petrolifere şi depozitelor aferente a condus la poluarea accentuată a solului şi subsolului, iar depăşirea duratei normale de funcţionare, uzura conductelor, ca şi prelevările ilegale de combustibili pot conduce la incendii şi explozii.

92

De asemenea, o problemă o constituie faptul că, în conformitate cu prevederile Legii 18/1991, s-au făcut împroprietăriri şi pe terenurile de deasupra reţelelor de transport sau în imediata lor vecinătate, ajungându-se uneori la realizarea unor construcţii ilegale în zona de siguranţă a conductelor şi/sau la dificultăţi în realizarea întreţinerii şi reparaţiilor, deşi Legea fondului funciar 18/1991 (cu completările ulterioare) şi Legea petrolului 238/2004 conţin prevederi exprese în acest sens.

3.5.4. SURSE REGENERABILE DE ENERGIE

Cea mai importantă resursă regenerabilă care poate fi utilizată în prezent în judeţul Brăila o constituie energia solară, judeţul aflându-se în zona de eficienţă energetică II, zonarea energetică referindu-se la gradul de acoperire energetică pe care îl pot asigura sistemele pasive de încălzire solară.

Potenţialul energiei solare al judeţului Brăila este de circa 5100 MJ/ m².an, iar al Municipiului Brăila de circa 5000 MJ/m².an.

Zona I cuprinde regiunile subcarpatice şi zonele montane, perioadele de încălzire cuprinzând şi lunile de primăvară şi toamnă caracterizate de intensităţi semnificative ale radiaţiei solare.

Zona II reprezintă zona de şes, caracterizată de performanţe care nu diferă semnificativ de cele ale zonei I, dar care se situează cu circa 20% sub cele caracteristice acesteia.

In România, în momentul de faţă, energia solară este insuficient utilizată, inclusiv pe litoralul Mării Negre (aflat în zona de eficienţă energetică 0). Acest tip de energie poate fi utilizat în principal pentru prepararea apei calde menajere în perioada de vară, inclusiv la dotările turistice utilizate numai în această perioadă a anului.

In cazul unui consum redus care coincide în general cu perioada maximă de însorire, apa din captatoare poate ajunge la fierbere, fiind necesară recircularea ei cu pompe şi, de asemenea, stocarea ei în rezervoare cu sau fără serpentine alimentate din surse auxiliare.

Costul investiţiei iniţiale este mai ridicat decât în cazul folosirii surselor clasice, dar la calculul perioadei de amortizare trebuie ţinut seama şi de creşterea continuă a costului energiei, precum şi de introducerea taxei de mediu, fără a mai ţine seama de reducerea poluării aerului în zona alăturată surselor de energie termică, în special în perioada de vară.

Sursele regenerabile de energie trebuie încorporate unor sisteme hibride în concordanţă cu structura anvelopei clădirilor şi cu caracteristicile disipative ale acesteia, cu modul de utilizare a clădirii şi, de asemenea, cu condiţiile climatice.

Sisteme de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) au fost realizate în Municipiul Brăila şi în oraşele Făurei şi Ianca, ele fiind în prezent într-un proces de restrângere ca urmare a extinderii reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi a montării de surse de energie termică care folosesc acest combustibil, precum şi a creşterii preţului energiei termice livrată centralizat.

Localitatea Energie termică distribuită (Gcal/an) 1995 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Brăila 581160 321559 397990 304398 264686 255316 228872 185866 Făurei 4374 669 200 800 620 402 … … Ianca 13069 810 660 500 276 - - - TOTAL 598603 323048 398850 305698 265582 255718 … …

In Municipiul Brăila sursa de producere a energiei termice şi electrice CET II Brăila, amplasată pe platforma industrială SC Celhart – Donaris SA, la o distanţă de circa 9,4 km de zona urbană, este echipată cu următoarele instalaţii principale:

4 cazane de abur viu de câte 150 t/h, 139 bar, 540oC, funcţionând pe gaze naturale 3 grupuri turbogeneratoare de câte 25 MW cu contrapresiunea la 4 bar şi priza reglabilă la 11 bar.

CET Brăila poate debita:

93

o putere electrică nominală instalată: 75 MW un debit total de abur viu instalat în cazane: 600 t/h

Este în curs de achiziţie un cazan de apă fierbinte CAF 15 Gcal/h funcţionând pe gaze naturale şi care poate debita apă fierbinte cu temperatura nominală 120/70oC.

Centrala este în prezent în patrimoniul public al Municipiului Brăila, conform HG 1081/2001.

Staţia de reglare măsurare predare (SRMP) aferentă CET este racordată la reţeaua de transport gaze naturale aparţinând SNTGN TRANSGAZ Mediaş. Capacitatea SRMP este de 20.000 m3N/h.

In paralel este prevăzută o gospodărie de combustibil lichid greu (păcură) compusă din 2 rezervoare de 10.000 m3 şi 4 rezervoare de 3.000 m3, gospodărie care în prezent este în conservare.

In Municipiul Brăila, sistemul primar de reţele termice de apă fierbinte are o lungime de circa 95 km, conductele fiind amplasate atât suprateran, cât şi subteran, cu diametre între DN 50….900 mm. Alimentarea oraşului se face prin 2 magistrale de termoficare care se ramifică dintr-o reţea de transport 2 DN 900 mm în lungime de circa 9 km care face legătura între CET şi oraş.

Conductele de transport a agentului termic au o vechime cuprinsă între 13 şi 19 ani.

Sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) al Municipiului Brăila este compus din 58 puncte termice urbane şi din reţelele termice de agenţi termici (apă caldă de încălzire şi apă caldă menajeră).

Capacitatea termică instalată în punctele termice este de 354,37 MW, iar cea în punctele termice variază între 0,25…10 MW. In prezent toate punctele termice sunt echipate cu schimbătoare de căldură cu plăci (SCP) şi sunt prevăzute cu contoare de energie termică la ieşire.

In Municipiul Brăila sunt în funcţiune şi un număr de 12 centrale termice de cuartal şi o centrală termică modulară, combustibilul folosit fiind gazele naturale. Capacitatea termică instalată în aceste centrale termice este de 72,59 MW.

Numărul apartamentelor debranşate aflate în clădirile condominiale de locuit a scăzut continuu, ca şi cantitatea de căldură livrată anual (aceasta scăzând de la circa 11,1 Gcal/an.apart. în 1995 la 9,3 Gcal/an.apart. în 2007 în principal datorită montării „repartitoarelor de căldură” şi iernilor mai blânde).

Situaţia apartamentelor, precum şi a instituţiilor publice şi societăţilor comerciale racordate la sistemele centralizat şi descentralizat de alimentare cu energie termică se prezintă astfel:

Consumatori Alimentaţi din PT Alimentaţi din CT Total Apartamente branşate iniţial

38.196 14.010 52.206

Apartamente debranşate 20.172 11.966 32.138 Apartamente rămase la 31.12.2007

18.024 2.044 20.068

Instituţii publice şi SC rămase la 31.12.2007

274 78 352

Consumatorii sunt contorizaţi 100% la nivel de branşament (bloc sau scară de bloc) atât pentru încălzire, cât şi pentru prepararea apei calde menajere.

Reţeaua termică secundară aferentă punctelor şi centralelor termice are o lungime totală de conducte de circa 58 km., diametrul conductelor variind între 50…300 mm pentru apa caldă de încălzire şi ½”…4” pentru apa caldă menajeră.

O proporţie de circa 7,5 % din ţeavă a fost înlocuită cu ţeavă preizolată.

Din punct de vedere al eficienţei tehnico-economice, performanţele CET sunt afectate mai ales de obligativitatea funcţionării cu sarcini termice şi electrice mult sub capacitatea nominală (mai ales în perioada de vară) datorită cererii reale de energie termică mult mai mici decât aceea avută în vedere la proiectarea centralei (sunt debranşate circa 62% din numărul iniţial de apartamente).

94

Sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) din Municipiul Brăila, cu o vechime de peste 30 de ani de funcţionare, prezintă o stare avansată de uzură fizică şi morală. De asemenea, datorită numărului mare de consumatori debranşaţi, sistemul actual de alimentare cu energie termică este supradimensionat din punct de vedere al diametrelor reţelelor (atât primare, cât şi secundare), ceea ce conduce la pierderi importante de agent termic, de energie termică, precum şi de energie electrică pentru pompare.

Din anul 2002 un număr de 13 centrale termice au fost transformate în puncte termice, iar 30 puncte termice au fost modernizate, eliminându-se disfuncţionalităţile legate de presiuni şi temperaturi necorespunzătoare. Urma ca modernizarea celorlalte puncte termice să se realizeze în anul 2008.

Consumatorii industriali deserviţi sunt amplasaţi pe platforma chimică Chiscani, agenţii termici utilizaţi fiind aburul de înaltă şi medie presiune şi apa fierbinte.

Parametrii aburului livrat de cazanele cu abur viu sunt reduşi de la 139 bar şi 540oC la 125 bar şi 525oC din cauza fenomenului de îmbătrânire a conductelor de abur viu cazan – turbină, conductele având o vechime cuprinsă între 10 ani şi 42 ani.

Centrala termică de zonă din oraşul Ianca nu mai distribuie energie termică pentru consumatorii urbani, iar centralele termice de cuartal din oraşul Făurei şi-au redus foarte mult activitatea, cantitatea de energie termică livrată scăzând de circa 10 ori în 2005 faţă de 1995.

Faptul că în aceste două localităţi există distribuţii de gaze naturale constituie soluţia alternativă comodă la alimentarea centralizată cu energie termică, precum şi principalul concurent al acesteia.

Principalele cauze care au condus la această situaţie sunt constituite de :

neechilibrarea corespunzătoare a consumatorilor de energie termică, în special ca urmare a debranşărilor aleatorii,

expirarea duratei normale de utilizare a echipamentelor

starea tehnică necorespunzătoare a echipamentelor de la sursă la consumator, situaţie care se perpetuează din cauza lipsei resurselor financiare şi uneori a interesului pentru revizii, reparaţii (curente sau capitale) sau investiţii,

pierderile nejustificat de mari de energie termică şi agent termic

lipsa contorizării energiei termice pe parcursul sursă – reţele termice primare – puncte termice – reţele termice secundare – condominiu – consumator, fapt care conduce la ocolirea responsabilităţii fiecăreia din părţi: producător, distribuitor, utilizator final,

aceste probleme specifice producerii şi distribuţiei energiei termice apar deseori cumulate cu probleme rezultate din activitatea necorespunzătoare din domenii colaterale: canale termice prost executate şi în special neîntreţinute, inundate de ape meteorice sau din canalizare, deteriorate de rădăcinile copacilor şi, de asemenea, punerea în posesie a proprietarilor pe terenuri pe care se află şi astfel de canale termice şi la care cei responsabili cu întreţinerea au acces cu mare greutate.

Lipsa izolării termice a clădirilor constituie un element negativ care conduce la scădere accentuată a confortului locatarilor şi la creşterea costurilor întreţinerii atât a clădirilor racordate la sistemele centralizate, cât şi a celor cu sisteme individuale de încălzire.

In aceste localităţi, în apartamentele din clădirile de locuit condominiale sunt instalate microcentrale termice murale, dar şi convectoare pe gaze şi, în cazuri izolate, sobe pe combustibil solid.

Toate acestea conduc, în final, la o descreştere a confortului locatarilor deoarece imobilele de locuit condominiale au fost proiectate şi realizate pentru a funcţiona ca un tot unitar şi într-un regim constant de temperatură, condiţie care poate asigura şi o funcţionare corectă a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică.

In ceea ce priveşte scăderea confortului termic din apartamentele din locuinţele condominiale, închiderea parţială sau totală a robinetelor termostatate de la radiatoarele din unele apartamente se percepe practic nu numai la apartamentele vecine, dar şi la cele alăturate acestora din urmă. Incăperile

95

sunt menţinute la o temperatură de 16...18ºC pe seama căldurii primite de la apartamentele vecine şi scăderea cheltuielilor pentru încălzire pentru proprietari se face şi pe baza creşterii cheltuielilor cu întreţinerea ale locatarilor din apartamentele alăturate şi care nu pot reduce temperatura interioară în încăperi.

Totodată este de remarcat faptul că printr-o încălzire neuniformă, pot apare zone de condens în zonele cu punţi termice (în special la zonele de îmbinare a panourilor mari), ceea ce poate conduce la corodarea armăturilor cu repercusiuni asupra structurii de rezistenţă a respectivelor clădiri.

In celelalte localităţi ale judeţului unde sunt realizate distribuţii de gaze naturale care alimentează şi consumatorii casnici (Cazaşu, Chişcani, Siliştea), alimentarea cu căldură şi apă caldă menajeră, precum şi prepararea hranei se realizează folosind în principal acest combustibil. Utilizarea gazelor naturale se face fie local, folosind în principal sobele de teracotă, fie pentru încălzirea centralizată, utilizând centralele termice (în principal la clădirile de utilitate publică). Creşterea consumului de gaze pentru utilizatorii casnici şi a lungimii conductelor de distribuţie reflectă dezvoltarea sistemului de alimentare cu gaze naturale, deşi costul ridicat al branşamentelor şi instalaţiilor interioare constituie însă un impediment major pentru locuitorii cu venituri reduse. In localităţile fără distribuţii de gaze naturale sau în care acestea nu sunt distribuite populaţiei, pentru încălzire sunt folosiţi combustibilii solizi (lemne şi cărbuni), iar la dotările de interes public şi combustibilul lichid şi gazele petroliere lichefiate (GPL) în sistem mic-vrac.

Prepararea hranei se face cu butelii de aragaz, dar şi cu resturi vegetale, în special în perioada de iarnă.

3.6. REŢELE DE TELECOMUNICAŢII

Situatia existenta

Operatorul de telefonie ROMTELECOM S.A. acoperă cu reţea automată (digitala) toate localităţile judeţului. De asemenea piaţa telecomunicaţiilor din Brăila este deschisă pentru toţi operatorii de sisteme de telefonie mobilă (Vodafone, Orange, Cosmote, Zapp, DigiMobil).

În prezent (2007) la o populaţie de 373.897 locuitori ROMTELECOM are 51.898 abonamente la telefonie fixa, ceea ce reprezintă o densitate (grad de telefonizare) de 13,9 %.

Trasee de fibre optice ce străbat judeţul sunt:

• Brăila – Galaţi ;

• Brăila – Insurăţei – Slobozia;

• Brăila – Ianca – Făurei – Cireşu – Ulmu – Ruşeţu:

• Ianca – Bordei Verde;

• Ianca – Suţeşti – Grădiştea – Salcia Tudor;

• Brăila – Siliştea – Romanu – Movila Miresii – Gemenele – Râmnicelu – Măxineni

• Traseele de cablu coaxial de I.F. şi J.F. ce sunt amplasate în teritoriul judeţului:

• Buzău – Făurei – Ianca – Brăila – Galaţi;

• Brăila – Însurăţei – Ţăndărei – Slobozia;

Disfuncţionalităţi

Cu toate ca in ultimii ani au fost realizate o serie de amplificari ale retelelor de telecomunicatii, gradul de telefonizare a judetului ramane scazut.

Nu toate localităţi judeţului au acoperire GSM. Operatorul Cosmote nu are semnal în localităţile Măraşu, Frecăţei, Ţăcău, Zăvoaia, Batogu, Târlele, Gropeni, Tufeşti, Berţeştii de Sus, Lişcoveanca, Băndoiu.

96

4. ZONIFICAREA TERITORIULUI

Teritoriul judeţului Brăila reprezintă 2% din teritoriul naţional, fiind pe locul 32 într-o ierarhie a judeţelor după mărime. Relieful este predominant de câmpie, ceea ce determină o structură a utilizării terenurilor în care domină net terenurile agricole- 81%.

Suprafaţa agricolă a judeţului reprezintă 2,6% din teritoriul naţional, pondere importantă în ierarhia judeţelor (locul 17).

În cadrul judeţului ponderea terenului agricol în totalul suprafeţei judeţului este de 81,4% şi reprezintă 2,6 din totalul suprafeţei agricole a ţării. Ponderea mare a terenurilor agricole determină caracterul predominant agricol al judeţului; ponderea pădurilor în judeţ este deosebit de redusă, dar este compensată de faptul judeţul deţine importante suprafeţe de luciu de apă; situarea în lunca Dunării este de asemenea unul dintre elementele determinante în utilizarea trenurilor. Structura utilizării terenurilor în anii 2000 şi 2006

TOTAL JUDET

Teren agricol Păduri/vegetaţie forestieră

Ape/bălţi Alte suprafeţe

ha ha % ha % ha % ha % 2006 476576 388100 81,4 27919 5,8 32662 6,8 27895 5,8 2000 476576 385996 81,0 26000 5,5 30706 6,4 33874 7,1

Sursa: Anuarul statistic al judeţului Brăila 2007 Structura utilizării terenurilor agricole 2006

TOTAL suprafaţa agricolă 2006

Teren arabil Păşuni Vii Livezi

ha ha % ha % ha % ha % 388100 349401 90,0 33144 8,5 4825 1,2 730 0,2

Sursa: Anuarul statistic al judeţului Brăila 2007

Structura terenurilor agricole cuprinde într-o pondere de 90% terenuri arabile, un procent mic de păşuni(8,5%), foarte puţine terenuri cu vii sau livezi şi nu cuprinde terenuri cu păşuni. Terenurile arabile sunt predominante în jumătatea estică a judeţului, dar sunt preponderente în toate comunele (doar 4 comune nu au peste 50% teren agricol din suprafaţa totală).

O varietate relativ mare în utilizarea terenurilor se prezintă în zonele din apropierea văilor Râului Călmăţui şi a Râului Buzău.

Judeţul deţine suprafeţe importante de zone protejate constând în arii de protecţie avifaunistice Natura 2000, parcuri şi rezervaţii naturale. Cea mai importantă zonă protejată este Parcul Natural Balta Mică a Brăilei cu o suprafaţă de 17.529 ha”; Are valoare avifaunistică mondială, fiind desemnat ca zonă umedă de importanţă internaţională de către Secretariatul Convenţiei Romsar.

Un teritoriu important este deţinut de zonele de luncă internă ale Dunării întinse pe o lungime de 70 Km între Braţul Măcin sau Dunărea Veche spre Podişul Dobrogei şi un braţ complex – Dunărea cu braţe secundare (Valciu, Cremenea, Calia şi Cravia).

În urma desecărilor s-a constituit zona numită Insula Mare a Brăilei, cu pondere de peste 90% a terenurilor arabile în zonele de teren agricol. Astăzi o partea braţelor de pe malul stâng funcţionează în regin de protecţie naturală ca Parc Natural Balta Mică a Brăilei.

Uniformitatea reliefului şi a utilizării terenurilor determină o structurare a teritoriul pe criterii referitoare la relaţia localităţilor cu municipiul reşedinţă de judeţ şi cu principalele artere de circulaţie.

După criterii referitoare la potenţialul natural, demografic şi economic se pot distinge zonele următoare:

- o zonă de concentrare a populaţiei, activităţilor economice şi infrastructurii teritoriale, adiacentă Dunării ce cuprinde: municipiul Brăila şi comunele limitrofe Chiscani, Cazasu, Vădeni, întinzându-se de-a lungul Dunării până la Gropeni- cu potenţial pentru dezvoltarea

97

industriei şi serviciilor prin valorificarea structurilor economice existente, a potenţialului demografic, a infrastructurii de transport şi a cadrului natural oferit de situarea pe malul Dunării, zone lacustre şi împădurite;

- o zonă situată în partea centrală a judeţului pe principalele artere de transport rutier şi feroviar pe axul diagonal spre Făurei, unde se înregistrează relativ dinamism economic în localităţile urbane Ianca şi Făurei, comunele Traian, Movila Miresii, Jirlău; activităţile economice sunt complexe: industriale, agricole şi de servicii;

- zona sudică şi estică, având ca puncte de dinamism economic: oraşul Însurăţei şi comunele Cireşu, Bărăganul, Stăncuţa, Frecăţei- unde se dezvoltă activităţi agricole importante şi de servicii;

- zona comunelor limitrofe din latura nord-vestică a judeţului, unde predomină activităţile agricole, lipsesc cele industriale, iar populaţia este afectată de declin demografic; o excepţie este comuna Măxineni unde se dezvoltă activităţi ale industriei prelucrătoare, alături de cele agricole, existând un potenţial important de diversificare a activităţilor economice.

Principalele disfuncţionalităţi în utilizarea terenurilor care se pot remarca sunt:

- concentrarea excesivă a activităţilor economice şi a potenţialului demografic în Municipiul Brăila;

- slaba diversificare a activităţilor economice din localităţile rurale;

- insuficienta dezvoltare a oraşelor având consecinţă slăbirea rolului lor teritorial şi creşterea izolării localităţilor rurale;

- insuficienta utilizare a potenţialului natural şi a poziţiei geografice, în principal referitor la situarea pe Dunăre, principală arteră de transport european şi naţional şi zonă de interes turistic major;

- insuficienta racordare cu restul teritoriului regional şi naţional, îndeosebi a relaţiei cu zona Deltei şi a litoralului românesc.

98

B. STRUCTURA SOCIO-DEMOGRAFICĂ

1. POPULAŢIA

1.1. EVOLUŢIA POPULAŢIEI

La 1 ianuarie 2008, populaţia judeţului Brăila număra 363979 locuitori, din care 236590 locuitori în mediul urban şi numai 127389 în mediul rural.

Datorita datelor încă incomplete existente pe domeniul socio-demografic pentru anii 2007 şi 2008, descrierea evoluţiei populaţiei din judeţul Brăila s-a realizat folosind datele din Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2002, Fişele Localităţilor 2000 - 2006 precum şi alte date furnizate de Direcţia Regională de Statistică Brăila.

Analizând datele de la recensămintele din 1930 până în 2002 constatăm că populaţia judeţului Brăila a avut o evoluţie ascendentă până în anul 1992 când a înregistrat volumul maxim. Din 1992 numărul populaţiei a căpătat o pantă descendentă.

Evoluţia populaţiei judeţului Brăila pe medii, la recensăminte: 1930 - 2002

237549

271251

297276

339954377954 392031

373174

199233

257598 239108

6834795514 103824

140116169202

175737 193452

199838

178721134433

134066

1930 1948 1956 1966 1977 1992 2002

Total judeţ Urban Rural

Sursa: Direcţia Regională de Statistică Brăila: Anuarul Statistic al Judeţului Brăila

Analiza evoluţiei populaţiei pe medii reflectă foarte bine fenomenul accelerat de urbanizare din ţara noastră: între 1956 şi 2002 populaţia urbană a judeţului a crescut de peste două ori, în timp ce populaţia rurală, în aceeaşi perioadă, s-a diminuat cu peste o treime.

Comparând dinamica populaţiei judeţului Brăila cu cea a României, observăm că atât ritmul cât şi tendinţa de evoluţie înregistrate la nivelul judeţului Brăila între 2000 – 2006 au fost asemănătoare cu cele înregistrate la nivel naţional. După 2003 ritmul diminuării populaţiei în judeţ l-a depăşit pe cel înregistrat la nivel naţional.

99

Dinamica populaţiei judeţului Brăila comparativ cu cea a României: 2000 - 2006 (2000 = 100%)

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Brăila România

Sursa: INSSE, Fişa localităţii 2000 – 2006, Baza de date TEMPO - Online

Analiza dinamicii3 populaţiei judeţului Brăila între anii 2000 şi 2006 a dezvăluit o scădere a populaţiei totale cu 4,7%: populaţia urbană a zonei scăzând cu 6,4% - la nivel de municipii şi oraşe -, iar populaţia rurală a zonei înregistrând o scădere cu numai 1,3%, date prezentate în Tabelul 1:

Tabel 1. Dinamica populaţiei judeţului Brăila între 2000 şi 2006

Dinamica populaţiei

2000 2006 2000 = 100%

Populaţia totală, din care: 385749 367661 95,3

Populaţie urbană 255949 239610 93,6

Populaţie rurală 129800 128051 98,7 Sursa: INSSE, Fişa localităţii 2000 – 2006

Comunele care au înregistrat în această perioadă creşteri ale volumului populaţiei mai mari de 5% sunt: Frecăţei, Chiscani şi Scorţaru Nou (Cartograma „Dinamica populaţiei 2000 – 2006)”

Pe teritoriul judeţului Brăila cele mai importante scăderi de populaţie s-au înregistrat în oraşe şi numai izolat în rest. 32 dintre cele 40 de comune ale judeţului se încadrează în intervalul de variaţie ±5%. Localităţile în care au înregistrat scăderi ale populaţiei mai mari de 10% sunt enumerate în tabelul 2.

Tabel 2. Localităţi care înregistrează scăderi importante ale volumului populaţiei:

Localitate Scădere 2000-2006 Tudor Vladimirescu4 57,4% Oraş Ianca 12,4% Surdila - Greci 12,3% Gemenele 10,8%

Sursa: INSSE, Fişa localităţii 2000 – 2006

3 Analiza evoluţiei şi dinamicii populaţiei, fiind realizată cu date furnizate de Fişa localităţii 2000 şi 2006, nu cuprinde date privind comuna Cazasu înfiinţată în 2003 4 ∗ Scăderea semnificativă a volumului populaţiei înregistrată în comuna Tudor Vladimirescu – 57,4% se explica prin desprinderea în anul 2004 a comunei noi: Cazasu (legea 376/2003.

100

1.2.DENSITATEA POPULAŢIEI

Densitatea populaţiei în judeţul Brăila este de 77,1 locuitori/km², valoare mai scăzută decât cea de la nivel naţional( 90,5 locuitori / km2, la 1 iulie 2006).

Tabel 3. Densitatea populaţiei:

Locuitor/km²

”Judeţul Brăila 77,1

România 90,5 Sursa: INSSE, Fişa localităţii 2006

Densitatea populaţiei în municipii şi oraşe este 518,9 locuitori/km², iar în comune aceasta are valori scăzute – 29,8 locuitori/km². Populaţia este foarte concentrată în municipiul Brăila, densitatea populaţiei având valoarea de 4936,6 locuitori/km², urmată de oraşul Făurei: 223,5 locuitori/km². La extrema cealaltă, oraşul Însurăţei are o densitate mai mica chiar decât a multor localităţi rurale: 34,4 locuitori/km². (Cartograma „Densitatea populaţiei 2006)”

1.3. STRUCTURA GOSPODĂRIEI

La recensământul din 2002 populaţia judeţului Brăila era distribuită în 128551 gospodării, cu o medie de 2,87 persoane/gospodărie, valoare apropiată de media pe ţară.

Tabel 4. Distribuţia populaţiei pe gospodării - 2002

Anul 2002 Volumul populaţiei

Număr de gospodării

Număr mediu de persoane pe gospodărie

România 21358796 7320202 2,92

Judeţul Brăila 369156 128551 2,87 Sursa: INSSE, Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2002

Comparativ rural – urban se constată, conform aşteptărilor că numărul mediu de persoane/gospodărie este mai mare în rural decât în mediul urban. Numărul mediu de persoane pe gospodărie din mediul rural este semnificativ mai mic faţă de cel înregistrat la nivel de ţară.

Tabel 5. Distribuţia populaţiei pe gospodării pe medii - 2002

Mediul urban Volumul populaţiei


Număr mediu persoane/gospodărie

România 11157839 3958342 2,82

Judeţul Brăila 235676 83289 2,83

Mediul rural Volumul populaţiei


Număr mediu persoane/gospodărie

România 10200957 3361860 3,03

Judeţul Brăila 133480 45262 2,95 Sursa: INSSE, Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2002

101

1.4. STRUCTURA POPULAŢIEI PE MEDII, SEXE ŞI GRUPE DE VÂRSTĂ

Judeţul Brăila înregistra în 2006 o populaţie totală de 367661 locuitori, a căror distribuţie pe medii este prezentată mai jos.

Distribuţia populaţiei judeţului Brăila pe medii rezidenţiale comparativ cu Regiunea Sud-Est şi România (2006)

65,2%

55,4%

55,2%

34,8%

44,6%

44,8%

Braila

Regiunea Sud-Est

România

Urban Rural

Sursa: INSSE, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp

Ponderea populaţiei rurale la nivelul judeţului Brăila este mult mai mică decât cea înregistrată la nivel de ţară sau regiune.

În ceea ce priveşte structura pe sexe a populaţiei zonei studiate aceasta nu diferă de cea înregistrată la nivelul ţării: Realizând o analiză a structurii pe sexe a populaţiei pe medii se observă că ponderea femeilor este mai ridicată în mediul urban, fiind de 52,0%, faţă de mediul rural unde atinge doar valoarea de 49,9%.

Tabel 6. Distribuţia populaţiei judeţului Brăila pe sexe şi medii (2006) Judeţul Brăila România

% % femei % % femeiURBAN 48,0 52,0 47,9 52,1 RURAL 50,1 49,9 49,8 50,2 TOTAL 48,7 51,3 48,7 51,3

Sursa: INSSE, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp, Fişa localităţii 2006

Pentru a analiza evoluţia unei populaţii este necesar să cunoaştem structura ei pe vârste precum şi principalii indicatori ai mişcării naturale (natalitate şi mortalitate) şi ai mişcării migratorii.

În ultimii 5 ani populaţia judeţului Brăila a cunoscut un uşor proces de îmbătrânire, în sensul că ponderea populaţiei vârstnice (în vârstă de 65 de ani şi peste) a crescut de la 15,3% în 2002 la 16,5% în 2006, iar concomitent ponderea populaţiei tinere (0-14 ani) a înregistrat o scădere de la 16,2% la 14%. Acest fapt este determinat în primul rând de creşterea mortalităţii. Totuşi, comparativ cu structura pe vârste a populaţiei la nivel naţional, la nivelul judeţului Brăila avem de-a face cu o populaţie mai îmbătrânită.

102

Distribuţia populaţiei judeţului Brăila pe vârste comparativ cu România (2006)

69,53%

16,47%14,00%

69,78%

14,77%15,45%

0-14 ani 15-64 ani 65 ani si peste

Brăila România

Sursa: INSSE, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp - prelucrat

Comparativ cu situaţia pe ţară, la nivelul judeţului Brăila se constată o pondere mai mare a populaţiei vârstnice (16,47% faţă de 14,77%). Diferenţe semnificative se înregistrează şi în cazul populaţiei tinere care la nivelul zonei studiate reprezintă 14,0%, valoare aflată sub cea înregistrată la nivel de ţară (15,45%). (Cartograma „Populaţia pe grupe mari de vârstă 2006)”

Este de menţionat faptul că tendinţa de scădere a efectivelor populaţiei de 0-14 ani şi de creştere a celor din grupa de vârstă 15-64 ani şi 65 ani şi peste înregistrate la nivel de ţară între 2002 şi 2006 se regăsesc şi la nivel de judeţ.

Piramida vârstelor pentru Judeţul Brăila la nivelul anului 2006 ne indică faptul că segmentul cu cea mai mare reprezentare în populaţie este cel al persoanelor între 35 şi 39 de ani, urmat fiind de cele între 30 şi 34 de ani şi 25 şi 29 de ani. Cu toate acestea din îngustarea bazei piramidei se poate observa o scădere dramatică a natalităţii în ultimii 15 ani.

Calitatea, amploarea şi ritmul vieţii socio-economice în zona studiată sunt direct influenţate de evoluţia demografică în general şi de mişcarea naturală şi de procesul de îmbătrânire demografică în special. Efectele acestora pot fi puse în evidenţă de raportul de dependenţă după vârstă care exprimă raportul dintre populaţia în vârstă de muncă (15-64 ani) şi restul populaţiei şi ne arată sarcina socială pe care o suportă segmentul populaţiei adulte care are cea mai importantă contribuţie la realizarea bugetului familial şi are de asemenea un rol activ în formarea tinerei generaţii. Nu este identic cu raportul de dependenţă economică, care se calculează ca raport între populaţia inactivă şi cea activă.

Pentru judeţul Brăila acest indicator are valoarea de 438‰ (anul 2006) valoare aflată peste media pe ţară – 433‰, ceea ce înseamnă că 1000 de persoane în vârstă de muncă susţin 438 de persoane inactive, deci sarcina socială a populaţiei în vârstă de muncă din zona studiată este mai mare decât cea pe care o suportă populaţia ţării din aceeaşi categorie.

La nivelul judeţului Brăila în 2006 faţă de 2002, raportul de dependenţă a scăzut. Astfel dacă în 2002, 1000 de persoane de vârstă activă „suportau” 458 de persoane de vârstă inactivă, în 2006 raportul a ajuns de 438 la 1000.

La nivel de localitate cele mai mari valori ale raportului de dependenţă se înregistrează în cazul comunei Racoviţa (957‰), Vişani (911‰), Scorţaru Nou (818‰), Gradiştea (818‰), Galbenu (800‰), Ciocile (796‰), Rîmnicelu (781‰), Surdila Greci (763‰)şi Surdila Găiseanca (757‰) Localităţile cu cele mai mici valori ale raportului de dependenţă sunt municipiul Brăila (336‰), oraş

103

Făurei (421‰), oraş Ianca (464‰) şi comuna Chiscani (469‰) (Cartograma „Raportul de dependenţă după vârstă 2006)”

Piramida vârstelor pe sexe, judeţul Brăila, 2006

0-4 ani

5-9 ani

10-14 ani

15-19 ani

20-24 ani

25-29 ani

30-34 ani

35-39 ani

40-44 ani

45-49 ani

50-54 ani

55-59 ani

60-64 ani

65-69 ani

70-74 ani

75-79 ani

80-84 ani

85 ani si peste

masculin feminin

Sursa: Direcţia Regională de Statistică Brăila - prelucrat

Tabel 7. Evoluţia raportului de dependenţă pe medii 2002 - 2006

Raportul de dependenţă

2002 2006

Urban 373,7 647,1

Rural 648,2 346,9

Total judeţ 457,9 438,2

România 461,4 433,0 Sursa: :Direcţia Regională de Statistică Brăila - prelucrat

104

Indicele de îmbătrânire, calculat ca raport între populaţia vârstnică şi cea tânără, evidenţiază o populaţie foarte îmbătrânită pe tot teritoriul judeţului Brăila, localităţile în care valoarea acestuia depăşeşte 150% sunt: Racoviţa, Surdila Greci, Scorţaru Nou, Ciocile, Cireşu, Cazasu, Salcia Tudor, Ulmu, Vişani şi Surdila Gaiseanca.

Durata medie a vieţii în judeţul Brăila se situează puţin sub media pe ţară. Din 2002 în 2006 aceasta a crescut atât la bărbaţi (cu 1,9 ani) cât şi la femei (0.6 ani). Creşterea duratei medii a vieţii a fost mai pregnantă în mediul rural al judeţului, de la 69,78 ani în anul 2002 la 72,78 ani în 2006.

Tabel 8. Durata medie a vieţii 2004 - 2006

Ambele sexe Masculin Feminin

Judeţul Brăila 71,9 68,1 75,9

România 72,3 68,7 75,8 Sursa: Direcţia Regională de Statistica Brăila, România în cifre 2008 - prelucrat

1.5. POPULAŢIA DUPĂ ETNII

După etnie, populaţia judeţului Brăila este destul de omogenă. Astfel, majoritatea locuitorilor judeţului Brăila (97,2%) s-au declarat la recensământul din martie 2002 ca fiind români (362823), 1,6% romi, 0,9% ruşi-lipoveni şi 0,3% alte naţionalităţi. Această distribuţie diferă semnificativ de cea înregistrată la nivel naţional, unde românii reprezintă numai 89,5% iar alte etnii 10,5%.

Distribuţia populaţiei judeţului Brăila după etnii (2002)

Rromi1,6%

Ruşi-Lipoveni0,9%

Alte etnii 0,3%

Români 97,2%

Sursa: INSSE, Recensământul Populaţiei, locuinţelor şi gospodăriilor 2002

Analizând distribuţia etnică a populaţiei pe medii trebuie menţionat ca singura etnie (în afară de cea română) semnalată în mediul rural este cea rromă, cu reprezentare destul de mare la nivelul localităţilor Viziru (15,2%)şi Suteşti (16%).

Tabel 9. Distribuţia etnică a populaţiei judeţului Brăila pe medii (2002)

Români Rromi Rusi-

LipoveniAlte etnii

JUDEŢUL BRĂILA 97,2% 1,6% 0,9% 0,3% Urban 97,3% 0,8% 1,5% 0,3% Rural 97,0% 2,9% - -

Sursa: INSSE, Recensământul Populaţiei, locuinţelor şi gospodăriilor 2002 – prelucrat

105

1.6. POPULAŢIA DUPĂ RELIGIE

Din punct de vedere al religiei, la recensământul din anul 2002 98,1% din populaţia judeţului era ortodoxă, 0,7% creştină de rit vechi, 0,3% romano-catolică şi 0,9% de altă religie.

Tabel 10. Distribuţia populaţiei judeţului Brăila după apartenenţa religioasă, pe medii (2002)

Ortodoxa Romano-

Catolica Crestina de Rit Vechi Altă religie

JUDEŢUL BRĂILA 98,1% 0,3% 0,7% 0,9% Urban 97,5% 0,4% 1,2% 0,9% Rural 99,0% 0,1% 0,0% 0,8%

Sursa: INSSE, Recensământul Populaţiei, locuinţelor şi gospodăriilor 2002 - prelucrat

În mediul rural, numai 0,8% din populaţie aparţine unei alte religii decât cea ortodoxă, în timp ce în urban numărul acestora este mult mai mare: 1,2% sunt creştini de rit vechi iar 0,9% de altă religie.

1.7. MIŞCAREA NATURALĂ ŞI MIGRATORIE

Dintre componentele care determină evoluţia populaţiei se remarcă ca importanţă cele două tipuri de mişcări ale populaţiei: mişcarea naturală cu cele două fenomene pe care le surprinde – natalitatea şi mortalitatea – şi mişcarea migratorie .

Natalitatea, ca fenomen demografic, este măsurată prin rata natalităţii care reprezintă numărul de copii născuţi vii la 1000 de locuitori într-o perioadă determinată (un an calendaristic). În anul 2006 în judeţul Brăila rata natalităţii avea valoarea de 8,6‰, valoarea înregistrată în rural fiind mult mai mare decât cea înregistrată în mediul urban (9,6‰ faţă de 8,1‰).

Comparativ cu anul 2000 rata natalităţii în judeţul Brăila a crescut nesemnificativ la nivel de municipii şi oraşe, dar a scăzut în mediul rural de la 11,8‰ la 9,6‰. La nivel de localităţi se observă variaţii semnificative ale ratei natalităţii, de la 13,2‰ în comuna Siliştea la 4,6 ‰ în comuna Cazasu. (Cartograma „Rata natalităţii 2006)”

Tabel 11. Mişcarea naturală a populaţiei – 2006

Rata brută a natalităţii Rata brută a mortalităţii Spor natural

Brăila 8,6‰ 12,4‰ -3,8‰

ROMÂNIA 10,2‰ 12,0‰ -1,8‰ Sursa: INSSE, Fişa localităţii 2000 – 2006, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp

În urma analizei comparative rural-urban între anii 2000 – 2006 se constată o scădere a natalităţii la nivelul ambelor medii, mult mai accentuată însă în rural (de la 11,8‰ la 9,6‰). Rata natalităţii în Brăila este însă mult mai mică decât cea înregistrată la nivel naţional.

Tabel 12. Mişcarea naturală a populaţiei pe medii – 2006

Mediul urban Rata brută a natalităţii Rata brută a mortalităţii Spor natural

Brăila 8,1‰ 10,9‰ -2,8‰

România 10,1‰ 9,8‰ 0,3‰

106

Mediul rural Rata brută a natalităţii Rata brută a mortalităţii Spor natural

Brăila 9,6‰ 15,1‰ -5,5‰

România 10,3‰ 14,6‰ -4,3‰ Sursa: INSSE, Fişa localităţii 2000 – 2006, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp

Mortalitatea ca fenomen demografic este şi un indicator al calităţii vieţii, fiind influenţată de factori economici şi sociali cum ar fi accesul la serviciile de sănătate şi nivelul de educaţie dar şi de factori ecologici. Un indicator al mortalităţii este rata brută a mortalităţii, care reprezintă numărul celor decedaţi la 1000 de locuitori într-o perioadă determinată (un an calendaristic).

Rata mortalităţii avea în 2006 în judeţul Brăila valoarea de 12,4‰ valoare superioară celei înregistrate pentru România (12 ‰). Rate ale mortalităţii deosebit de mari (peste 20‰) se înregistrează în localităţile Tudor Vladimirescu (28,6‰), Racoviţa (22,2‰), Scorţaru Nou (20,7‰) şi Gemenele (20‰). De fapt, 36 din cele 44 de localităţi studiate au rate de mortalitate situate peste media pe judeţ. (Cartograma „Rata mortalităţii 2006)”

Localităţile în care rata mortalităţii ia valori foarte mici, mult mai mici decât media pe judeţ sau pe ţară, sunt situate în zona nord - estică a judeţului, în apropierea municipiului Brăila: Vădeni (8,9‰), Cazasu (9,6‰) şi Chiscani (9,8‰) .

Sporul natural este un indicator care reflectă echilibrul existent între cele două fenomene: natalitate şi mortalitate. El evidenţiază creşterea naturală a unei populaţii şi se calculează ca diferenţă între numărul de naşteri şi cel de decese care au avut loc într-un an raportată la volumul populaţiei. Un spor natural pozitiv nu înseamnă neapărat o creştere a populaţiei, volumul acesteia depinzând şi de fluxurile migratorii Astfel calculat, sporul natural pentru zona de referinţă înregistrează o valoare negativă: (-3,8)‰. (Cartograma „Sporul natural 2006”)

În judeţul Brăila acest spor natural negativ în 2006 înseamnă că neluând în considerare migraţia, populaţia judeţului a scăzut. Comparativ cu sporul natural la nivel naţional (-1,8‰) judeţul Brăila înregistrează o scădere accentuată pe cale naturală a populaţiei şi acest fapt se datorează în principal mediului rural.

Evoluţia volumului populaţiei este influenţată nu doar de mişcarea naturală a acesteia, ci şi de mişcarea migratorie. Migraţia internă, la nivel zonal, chiar dacă nu influenţează volumul total al populaţiei, provoacă importante mutaţii în structurile după vârste şi sexe ale populaţiei, în primul rând pe cele două medii sociale: urban şi rural şi, apoi, în profil teritorial-administrativ. La nivelul zonei de studiu a fost cuprinsă în analiza atât migraţia interna, cât şi cea externă. Migraţia reprezintă totalitatea stabilirilor şi plecărilor cu domiciliu înregistrate la nivelul zonei studiate, iar datele care reflectă acest fenomen demografic sunt prezentate în Tabelul 13:

Tabel 13. Mişcarea migratorie a populaţiei zonei studiate (2006)

Persoane La 1000 de locuitori

stabilite plecate Sold migrator stabilite plecate spor

Total judeţ 3883 5034 -1151 10,6‰ 13,7‰ -3,1‰

Urban 1882 3098 -1216 7,9‰ 12,9‰ -5,1‰

Rural 2001 1936 65 15,6‰ 15,1‰ 0,5‰ Sursa: INSSE, Fişa localităţii 2000 – 2006 - prelucrat

107

După 1997, în România, s-a produs o reorientare a sensului fluxurilor migratorii interne, numărul celor sosiţi în rural devansându-l pe cel al sosiţilor în urban. În zona supusă analizei demografice sporul migrator înregistra în 2006 o valoare negativă de -3,1‰, cu o diferenţă semnificativă între cele două medii: -5,1‰ în urban, faţă de 0,5‰ în rural. (Cartograma „Sporul migrator 2006)”

Sporul anual al populaţiei judeţului Brăila în 2006 a fost de -6,9‰. Sporul anual al unei populaţii se calculează luând în considerare atât sporul natural cât şi migraţia netă. Din această perspectivă pot fi identificate localităţi care au înregistrat sporuri absolut pozitive, dar asta datorită numărului mare de migranţi şi nu creşterii pe cale naturală a populaţiei. Printre acestea se numără Cazasu, Chiscani, Surdila - Greci, Vădeni, Vişani, Unirea, Romanu, şi Rîmnicelu. (Cartograma „Sporul anual 2006)”

În acelaşi timp există comune cu populaţie foarte îmbătrânită, care au înregistrat scăderi majore de populaţie, atât datorită migraţiei, cât mai ales pe cale naturală, având pe ansamblu sporurile anuale cele mai negative. Printre aceste comune, situate în special în partea nordică şi vestică a judeţului, se numără: Tudor Vladimirescu (-29,5‰), Scorţaru Nou (-19,3‰), Dudeşti (-13,6‰), Roşiori (-12,6‰), Ulmu (-12,5‰) ş.a.

2. RESURSELE UMANE ŞI STRUCTURA SOCIO-ECONOMICĂ A POPULAŢIEI

2.1. SĂNĂTATEA

Pentru a analiza starea de sănătate a populaţiei judeţului Brăila vom analiza următorii indicatori: speranţa de viaţa la naştere, mortalitate infantilă, decesele pe cauze şi vârste.

Speranţa de viaţă la naştere exprimă numărul mediu de ani pe care i-ar putea trăi un individ în condiţiile în care mortalitatea ar avea intensitatea din anul de referinţă. Speranţa de viaţă la naştere este atât un indicator al stării de sănătate cât şi un indicator al dezvoltării unei populaţii, fiind puternic influenţat de factori economico-sociali. După cum se poate observa (Tabel 1), valoarea acestui indicator la nivelul judeţul Brăila este uşor mai ridicată decât cea înregistrată la nivel naţional. Pe medii, valoarea acestui indicator are valori mai ridicate în urbanul judeţului decât media naţională, dar mai scăzute în cazul ruralului, ceea ce semnifică o stare a sănătăţii mai proastă pentru locuitorii judeţului din rural.

Tabel 1. Speranţa de viaţa la naştere pe medii, Brăila şi România (2007)

MEDII DE REZIDENTA NIVEL TERITORIAL SPERANŢA DE VIAŢA LA

NAŞTERE

România 72,61 Total medii Brăila 72,92 România 73,34 Urban Brăila 73,07 România 71,64

Rural Brăila 72,25

Sursa datelor: Baza TEMPO – INSSE, 2006

Rata mortalităţii infantile reprezintă frecvenţa deceselor sub un an, raportată la totalul născuţilor vii dintr-o perioadă determinată (de obicei un an calendaristic). Ca şi speranţa de viaţă la naştere exprimă gradul de dezvoltare al unei populaţii. Pentru o ilustrare cât mai reală a situaţiei existente, la nivelul judeţului Brăila a fost calculată o rată medie a mortalităţii infantile, pe un interval de trei ani consecutivi (2004, 2005 şi 2006). Comparativ cu media înregistrată la nivel naţional observăm că rata mortalităţii infantile a judeţului Brăila este uşor mai redusă (14,9‰ faţă de 15,2‰). În mediul rural este însă semnificativ mai mare decât media naţională.

108

Tabel 2. Rata mortalităţii infantile, medie, 2004-2006

JUDEŢUL BRĂILA 14,9‰

Urban 12,6‰

Rural 18,5‰

ROMÂNIA 15,2‰ Sursa datelor: Baza TEMPO – INSSE

După cum ilustrează şi cartograma „Mortalitatea infantilă – medie 2004-2006”, valori ridicate ale acestui indicator regăsim în următoarele unităţi administrativ teritoriale: Scorţaru Nou (31,3‰), Gemenele (32,3‰), Frecăţei (33,3‰), oraş Însurăţei (34‰), Racoviţă (38,5‰), Măraşu (41,3‰), Gradiştea (45,5‰), Surdila – Găiseanca (47,6‰), Traian (48,5‰), Roşiori (50‰), Tudor Vladimirescu (56,2‰), Cazasu (83,3‰). Practic, unităţile administrative teritoriale cu valori ridicate ale acestui indicator se grupează în centrul şi sud-vestul judeţului.

Analiza deceselor pe cauze şi vârste oferă o imagine asupra stării de sănătate la nivelul unui judeţ (Tabel 3). Principalele cauze ale deceselor sunt reprezentate de: boli ale aparatului circulator, tumori, boli ale aparatului respirator. Aceste cauze reflectă atât o calitate a vieţii relativ proastă (stil de viaţa nesănătos, condiţii de viaţa necorespunzătoare, stres) cât şi deficienţe ale sistemului sanitar în special în ceea ce priveşte măsurile de prevenţie. Interesant este faptul că în perioada 2004-2006 ierarhia deceselor datorate acestor boli nu s-a schimbat şi se păstrează şi pe medii de rezidenţă. Incidenţa bolilor care reprezintă principalele cauze de deces este mai mare în mediul urban decât în ruralul judeţului.

Tabel 3. Decese pe cauze de deces şi pe medii – judeţul Brăila – 2002, 2006 URBAN RURAL TOTAL JUDEŢ

CAUZE DE DECES 2002 2006 2002 2006 2002 2006

Boli infecţioase şi parazitare 20 30 26 15 46 45

Tumori 538 569 336 318 874 887

Boli endocrine 10 25 3 8 13 33

Tulburări mentale 4 3 3 1 7 4

Boli ale sistemului nervos 17 19 6 18 23 37

Boli ale aparatului circulator 1431 1520 1323 1267 2754 2787

Boli ale aparatului respirator 114 112 187 108 301 220

Boli ale aparatului digestiv 206 167 117 91 323 258

Boli ale aparatului genito-urinar 45 46 29 17 74 63

Malformaţii congenitale,

deformaţii şi anomalii

5 10 2 10 7 20

Leziuni traumatice, otrăviri etc. 160 105 109 78 269 183

Alte cauze 7 15 2 8 9 23

Total 2557 2621 2143 1939 4700 4560

Sursa datelor: INSSE

109

O altă măsură a stării de sănătate a populaţiei unui judeţ o reprezintă şi decesele pe grupe de vârstă. Este normal ca mortalitatea să înregistreze valori ridicate pentru grupe de populaţie vârstnică, dar în condiţiile în care valorile sunt ridicate în cazul populaţiei tinere putem considera că starea de sănătate a populaţiei unui judeţ este problematică. Distribuţia deceselor pe grupe de vârstă este prezentată în Tabelul 4. După cum se poate observa din acesta, numărul de decese pe grupe de vârstă îşi menţine o relativă constanţă, atât per ansamblu, cât şi pe medii.

Tabel 4. Decese pe grupe de vârstă şi pe medii – judeţul Brăila – 2002, 2006 URBAN RURAL TOTAL JUDEŢ GRUPE DE

VÂRSTĂ 2002 2006 2002 2006 2002 2006

0-4 ani 17 11 14 19 31 30

5-9 ani 1 3 5 2 6 5

10-14 ani 8 - 4 2 12 2

15-19 ani 6 8 5 8 11 16

20-24 ani 13 8 6 5 19 13

25-29 ani 9 8 16 10 25 18

30-34 ani 18 9 16 8 34 17

35-39 ani 25 23 13 17 38 40

40-44 ani 51 24 40 11 91 35

45-49 ani 109 74 55 44 164 118

50-54 ani 125 132 49 52 174 184

55-59 ani 106 111 75 45 181 156

60-64 ani 170 121 112 67 282 188

65-69 ani 195 184 158 124 353 308

70-74 ani 225 187 199 174 424 361

75-79 ani 183 199 209 199 392 398

80-84 ani 100 167 99 180 199 347

85 ani si peste 99 122 131 115 230 237

Total 1460 1391 1206 1082 2666 2473

Sursa datelor: INSSE

Atunci când facem referire la calitatea vieţii locuitorilor unei zone luăm în considerare şi accesul acestora la serviciile de sănătate, dotarea localităţilor cu unităţi medicale şi farmaceutice şi asigurarea unor servicii minime de îngrijire a sănătăţii, precum şi dotarea cu clădiri şi aparatură medicală a unităţilor sanitare.

Pentru judeţul Brăila, la nivelul anului 2006, gradul de dotare cu servicii medicale de către un personal calificat este în medie mai ridicat decât cel la nivel naţional, numărul locuitorilor ce revin la un medic fiind mult mai mic în judeţul Brăila decât media naţională. În cazul numărului de locuitori ce revin la un cadru sanitar mediu media judeţeană este peste valoare medie naţională înregistrată de acest indicator.

Tabel 5. Numărul mediu de locuitori ce revine unui medic sau cadru sanitar – 2006

110

Zona de referinţă Nr. locuitori / medic Nr. locuitori / cadru sanitar mediu

Judeţul Brăila 732,4 138,7

Regiunea Sud - Est 677,5 186,8

România 459,9 170,5


Analizând pe rural/urban numărul locuitorilor ce revin unui medic, constatăm că diferenţele sunt semnificative, respectiv 536 locuitori/medic în urban, 2328 locuitori/medic în rural, ceea ce indică accesul mult mai dificil la servicii medicale calificate în rural comparativ cu urbanul judeţului.

Tabel 6. Numărul de locuitori ce revin la un medic, pe medii - 2006

Mediu Număr UAT-uri

Populaţie 2006

Număr medici

Nr. locuitori / medic

Urban 4 239610 447 536,0

Rural 40 128051 55 2328,2

Judeţul Brăila - total

44 367661 502 732,4


Cartogramele „Numărul de locuitori/medic 2006” şi „Numărul de locuitori/cadru sanitar mediu 2006” indică unităţile administrativ teritoriale cu valori ridicate ale acestui raport. Astfel, unităţile administrativ teritoriale cu număr mare de locuitori per medic sunt: Tufeşti, Ulmu, Victoria, Stăncuţa, Măxineni, Mircea Vodă, Zăvoaia, Galbenu, Jirlău, Cireşu, Gropeni, Măraşu, Berteştii de Jos, Cazasu.

Unităţile administrativ teritoriale cu număr mare de locuitori per cadru sanitar mediu: oraşul Ianca, Roşiori, Chiscani, Mircea Vodă, Jirlău, Movila Miresii, Berteştii de Jos, Cazasu.

În ceea ce priveşte dotarea judeţului Brăila cu paturi în spitale ce revin la 1000 d locuitori (Tabel 7), constatăm că valoarea acestui indicator este sub media judeţeană, dar superioară celei regionale.

Tabel 7. Număr de paturi în spitale la mia de locuitori – 2006

Teritoriu Populaţie 2006 Număr paturi in spitale

Paturi la 1000 locuitori

Judeţul Brăila 367661 2190 5,95

Regiunea Sud - Est 2837834 15381 5,42

România 21584365 142034 6,58 Sursa datelor: Baza TEMPO-Online – INSSE Bucureşti

În judeţul Brăila, la nivelul anului 2006, în reţeaua de ocrotire a sănătăţii funcţionau 5 spitale, 1 unitate medico-socială, 3 dispensare medicale, 16 cabinete medicale şcolare, 162 cabinete medicale de medicina generală şi de familie, 130 cabinete stomatologice, 9 laboratoare medicale, 13 laboratoare de tehnică dentară, 2 centre de sănătate, 3 creşe, 78 de farmacii, 2 puncte farmaceutice şi 2 depozite farmaceutice. Serviciile medicale erau asigurate de 502 medici (dintre care 469 în sectorul public), 121

111

stomatologi (dintre care 56 în sectorul public), 2651 personal sanitar mediu (dintre care 2398 în sectorul public) şi 112 de farmacişti (dintre care 106 în sectorul privat).

Tabelul 8. Distribuţia teritorială a spitalelor/centre de sănătate - 2006

Nr. Spitale/centre de sănătate

Nr. Paturi (inclusiv în centre de sănătate)

Municipiul Brăila 4 2068

Oraş Făurei 1 94

Dudeşti 1 15

Viziru 1 13 Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp

2.2. EDUCAŢIA

Nivelul de educaţie al unei populaţii are implicaţii directe asupra gradului de calificare al forţei de muncă într-un anumit teritoriu şi implicit asupra nivelului de trai. În ceea ce priveşte nivelul de educaţie în judeţul Brăila acesta este extrem de scăzut, din cele 44 de UAT-uri componente 32 deţin ponderi ale populaţiei de 15 ani şi peste fără nici o şcoală absolvită sau doar cu şcoala primară mai mari de 30%. Localităţile cu un nivel foarte scăzut de educaţie se situează preponderent în partea nord – vestică, sud - vestică şi central sud-estică a judeţului, dintre care menţionăm: Suteşti (43,92%), Viziru (42,25%), Ciocile (41,03%), Unirea (39,91%) şi Tufeşti (39,06%).

În Tabelul 9 este prezentată distribuţia populaţiei de 10 ani şi peste după nivelul instituţiei absolvite pe medii şi sexe. La nivelul judeţului Brăila, cea mai mare pondere a populaţiei de 10 ani şi peste absolvise o instituţie de învăţământ secundar (64,5%). 21,6% absolvise o instituţie de învăţământ primar. Ponderea populaţiei care absolvise o instituţie de învăţământ superior şi a celei fără şcoală sunt relativ egale (aproximativ 5% din populaţia de 10 ani şi peste). Pe medii, ierarhia se păstrează, intervenind însă diferenţe în ceea ce priveşte populaţia care a absolvit o instituţie de învăţământ superior, unde în mediul urban se înregistrează o medie de 8,1% spre deosebire de rural unde această valoare are 0,8% şi populaţia fără şcoală, a cărei pondere este mult mai mare în mediul rural (8,4%) faţă de rural (3,3%). Pe sexe, distribuţia populaţiei după nivelul de instruire înregistrează diferenţe în cazul populaţiei care nu absolvit nici o formă de învăţământ, ponderea acesteia fiind mai mare în cazul femeilor din rural spre deosebire de populaţia masculină. O altă diferenţă se poate observa în cazul populaţiei care a absolvit o instituţie de învăţământ superior, ponderea femeilor din urban care absolvit o astfel de instituţie fiind uşor superioară celei masculine. În rest, populaţia de 10 ani şi peste a judeţului Brăila este relativ uniform distribuită având în vedere nivelul de instruire , înregistrându-se diferenţe relativ mici pe sexe şi medii.

Unităţile administrativ teritoriale în care se înregistrau la nivelul anului 2002 ponderi de sub 1% ale populaţiei cu studii superioare sunt: Măraşu, Unirea, Tichileşti, Victoria, Frecăţei, Siliştea, Gemenele, Gropeni, Romanu, Scortaru Nou, Stancuta, Tudor Vladimirescu, Ciocile, Cireşu, Movila Miresii, Zăvoaia, Tufeşti, Vădeni, Salcia Tudor, Ulmu, Roşiori, Mircea Vodă, Bordei Verde, Suteşti, Surdila-Greci, Berteştii de Jos, Surdila-Gaiseanca.

Tabel 9. Populaţia de 10 ani şi peste, pe sexe si nivelul instituţiei de învăţământ absolvite, pe medii:

Nivelul instituţiei absolvite Populaţia de 10 ani şi peste Total Superior Secundar Primar

Fără şcoală Nedeclarat Judeţul Brăila

338318 18839 218247 73154 17248 44

112

Masculin 164370 10233 109984 31217 7064 19 Feminin 173948 8606 108263 41937 10184 25 Urban 219785 17831 148322 36273 7284 28 Masculin 105089 9641 71807 15231 2976 10

Feminin 114696 8190 76515 21042 4308 18

Rural 118533 1008 69925 36881 9964 16 Masculin 59281 592 38177 15986 4088 9 Feminin 59252 416 31748 20895 5876 7

Sursa datelor: Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2002 – INSSE

Ponderi de peste 10% din populaţia de 10 ani şi peste ale populaţiei fără şcoală se înregistrează în 2002 în următoarele unităţi administrativ teritoriale: Suteşti, Viziru, Zavoaia, Ciocile, oraşul Însurăţei, Movila Miresii.

Pe fondul unei preocupări sporite la nivel european privind educaţia continuă şi formarea profesională, interesul manifestat la nivel naţional pentru infrastructura şi dotările pentru învăţământ şi pentru capitalul uman implicat în procesul educaţional devine tot mai evident.

Datele generale ce caracterizează reţeaua de învăţământ a judeţului sunt prezentate în Tabel 10.

Tabel 10. Date generale privind sistemul de învăţământ – 2006

Unităţi de învăţământ Număr de unităţi Elevi înscrişi Cadre didactice

Grădiniţe 32 10724 601

Şcoli primare şi gimnaziale 79 28734 2015

Şcoli de arte şi meserii 1 4291 29

Licee 23 11388 939

Şcoli postliceale 2 562 24

Universităţi (filiale) 3 2310 44

Total 137 58009 3652


La începutul anului şcolar 2006-2007, în judeţul Brăila funcţionau 32 grădiniţe, 79 şcoli generale (inclusiv invăţământul special), 23 licee, o şcoală de arte şi meserii şi 2 unităţi de învăţământ postliceal. De menţionat este faptul că doar 4 dintre cele 44 de unităţi administrativ-teritoriale sunt dotate cu grădiniţă.

Populaţia şcolară din învăţământul de toate gradele era de 58009 elevi distribuită astfel:

- învăţământ preşcolar: 10724 copii;

- învăţământ primar şi gimnazial: 28734 elevi;

- învăţământ liceal: 11388 elevi;

- învăţământ profesional: 4291 elevi;

- învăţământ postliceal: 534 elevi.

- învăţământ de maiştrii: 28 elevi

- învăţământ universitar: 2310 studenţi (din care 1633 în învăţământul privat)

113

Tabelul 11. Distribuţia teritorială a liceelor - 2006

Localitatea Nr. şcoli Municipiul Brăila 18 Oras Făurei 1 Oras Ianca 2 Oras Însurăţei 1 Măxineni 1

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Online – serii de timp

Personalul didactic era format din 601 cadre în învăţământul preşcolar, 2015 profesori în învăţământul primar şi gimnazial, 939 profesori în învăţământul liceal şi 29 profesori în învăţământul professional, 24 profesori în învăţământul postliceal şi 44 în învăţământul universitar.

Din analiza comparativă a indicatorilor număr mediu de elevi pe cadru didactic şi număr mediu de elevi pe sală de clasă la nivelul judeţului Brăila şi la nivel naţional pentru anul 2006 folosind datele furnizate de INSSE – Baza Tempo se observă că valorile acestora pentru Judeţul Brăila se găsesc sub valorile medii naţionale, în cazul numărului de elevi pe sală de clasă şi la aproximativ la acelaşi nivel cu media naţională în cazul numărului de elevi pe cadru didactic (Tabel 12).

Tabel 12. Valori medii ale indicatorilor număr de elevi pe cadru didactic şi pe sală de clasă în Judeţul Brăila, Regiunea Sud - Est şi la nivel naţional

Indicatori generali - 2006 Judeţul Brăila Regiunea Sud-Est România

Număr elevi / Cadru didactic 15,9 16,0 15,7

Număr elevi / Sală de clasă 32,0 37,6 34,8

Sursa datelor: Baza TEMPO-Online – INSSE, Bucureşti

Diferenţele înregistrate pe medii în ceea ce priveşte numărul de elevi pe cadru didactic sunt prezentate în Tabelul 13.

Tabel 13. Valori medii ale indicatorilor număr de elevi pe cadru didactic şi pe sală de

clasă în Judeţul Brăila, pe medii de rezidenţă

Indicatori generali - 2006 Urban Rural Total Număr elevi / Cadru didactic 16,8 14,1 15,9

Sursa datelor: Baza TEMPO-Online – INSSE, Bucureşti

În cartograma “Numărul de elevi pe profesor 2006” sunt ilustrate valorile acestui indicator pe intervale. Unităţile administrativ teritoriale care înregistrează valori crescute ale numărului de elevi ce revine unui profesor (peste 15) se înregistrează în: oraşul Însurăţei, oraşul Ianca, Jirlău, Gropeni, Dudeşti, Chiscani, Suteşti, Visani, municipiul Brăila, Stăncuţa, Mircea Vodă, Ulmu, Viziru.

Analiza acestui indicator pe diferitele nivele de învăţământ ne prezintă situaţii total diferite pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal faţă de cel profesional şi postliceal unde se manifestă o lipsă acută a cadrelor didactice specializate, situaţie reflectată de valorile medii ridicate pe care le înregistrează indicatorul număr de elevi / cadru didactic: 148 elevi / cadru didactic în învăţământul

114

profesional, complementar şi de ucenici şi 23,4 elevi / cadru didactic în cazul învăţământului postliceal (Tabel 14). Indicatorul înregistrează o valoare medie mai scăzută în învăţământul gimnazial (12,4) decât în cel primar (17,0) fapt datorat mediului rural.

Tabel 14. Număr de elevi pe cadru didactic, pe nivel de învăţământ – 2006

Nivel de învăţământ Elevi

înscrişi Personal didactic

Număr elevi / cadru didactic

Învăţământ primar şi gimnazial

• învăţământ primar

• învăţământ gimnazial

28734

13967

14767

2015

824

1191

14,3

17,0

12,4

Învăţământ profesional,

complementar şi de ucenici

4291 29 148,0

Învăţământ liceal 11388 939 12,1

Învăţământ postliceal 562 24 23,4

Total 44975 3007 15,0 Sursa datelor: Baza TEMPO-Online – INSSE, Bucureşti

Analiza comparativă a indicatorului număr elevi / cadru didactic în învăţământul gimnazial şi cel preuniversitar evidenţiază ponderea mare de UAT-uri cu mai puţin de 9 elevi / cadru didactic în învăţământul gimnazial (aproximativ 27%) şi preuniversitar (22,7%) fapt care ar trebui să orienteze politicile de eficientizare a raportului elev / profesor.

Tabel 15. Gruparea UAT-urilor pe intervale de valori ale indicatorului număr elevi / cadru didactic, comparativ învăţământ gimnazial şi învăţământ preuniversitar - 2006

Intervale de valori Învăţământ gimnazial

- UAT % -

Învăţământ preuniversitar

- UAT % -

sub 9,00 27,2 22,7

9,01 – 12,00 50,0 52,3

12,01 – 15,00 13,7 20,5

peste 15,00 9,1 4,5

Total 100 100 Sursa datelor: Baza TEMPO-Online – INSSE, Bucureşti

În zona studiată se găsesc 15 unităţi administrativ – teritoriale pentru care indicatorul număr elevi / sală de clasă înregistrează valori de peste 30, ceea ce dovedeşte că nevoia extinderii spaţiului destinat procesului de învăţământ în aceste localităţi este una reală şi stringentă, lipsa spaţiului necesar desfăşurării procesului de învăţământ afectând calitatea acestuia – desfăşurarea orelor în spaţii aglomerate, suprapopulate, sau organizarea pe mai multe cicluri, ceea ce conduce la micşorarea timpului alocat unei ore şcolare.

Tabel 16. Gruparea UAT-urilor după număr elevi /sală de clasă -2006

115

Număr elevi / Sală de clasă Număr de UAT-uri

sub 20,00 10

20,01 – 30,00 19

30,01 – 40,00 12

peste 40,00 3

Total 44 Sursa datelor: Baza TEMPO-Online – INSSE Bucureşti

Problemele privind infrastructura pentru învăţământ sunt pe de o parte unele de natură organizatorică şi se referă la situaţii de supraîncărcare sau subutilizare a cadrelor didactice, dacă avem în vedere valorile indicatorului număr de elevi pe profesor. Pentru anumite nivele de învăţământ aceste valori sunt foarte mari – cazul învăţământului profesional, pentru altele foarte mici - cazul învăţământului primar/gimnazial din ruralul judeţului. O altă serie de probleme se referă strict la infrastructură şi vizează lipsa spaţiului necesar desfăşurării procesului de învăţământ, în cazul a 15 comune din judeţ unde într-o sală de clasă învaţă cel puţin 30 de elevi.

2.3.RESURSE DE MUNCĂ

Datele statistice furnizate de Institutul Naţional de Statistică prin Fişa Localităţii privind resursele de muncă ale judeţului Brăila la 1 ianuarie 2002 şi 1 ianuarie 2006 sunt prezentate în Tabelul 1 în care regăsim următorii indicatori în cifre absolute:

Resursele de muncă reprezintă acea categorie de populaţie care dispune de ansamblul capacităţilor fizice şi intelectuale care îi permit să desfăşoare o muncă utilă în una din activităţile economiei naţionale şi includ: populaţia în vârstă de muncă, aptă de a lucra (bărbaţi de 16 - 62 ani şi femei de 16 - 57 ani), precum şi persoanele sub şi peste vârsta de muncă aflate în activitate.

Populaţia activă civilă caracterizează oferta potenţială de forţă de muncă şi gradul de ocupare a populaţiei cuprinzând populaţia ocupată civilă şi şomerii înregistraţi.

Populaţia ocupată civilă cuprinde toate persoanele care au o ocupaţie aducătoare de venit, pe care o exercită în mod obişnuit în una din activităţile economiei naţionale fiind încadrate într-o activitate economică sau socială (cu excepţia cadrelor militare şi a persoanelor asimilate acestora, a salariaţilor organizaţiilor politice, obşteşti şi a deţinuţilor) în baza unui contract de muncă sau în mod independent (pe cont propriu), în scopul obţinerii unor venituri sub forma de salarii, plată în natură, etc.

Şomerii înregistraţi reprezintă persoanele apte de muncă, ce nu pot fi încadrate din lipsa de locuri de muncă disponibile şi care s-au înscris la agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă.

Tabel 17. Statistici privind resursele de muncă ale judeţului Brăila (mii persoane) 2002 2006 Resursele de muncă Masculin Feminin Total Masculin Feminin Total

Judeţul Brăila • Resurse de muncă • Populaţie activă • Populaţie ocupată • Şomeri

117,4 69,6 63,3 8,9

113,2 72,2 64,4 5,2

230,6 141,8 127,7 14,1

122,7 65,8 64,5 4,9

114,9 69,4 63,4 2,4

237,6 135,2 127,9 7,3

România • Resurse de muncă • Populaţie activă

6755,9 4737,9

6586,7 4351,7

13342,6 9089,6

7142,3 4728,3

6659,3 4201,5

13801,6 8929,8

116

• Populaţie ocupată • Şomeri

4316,8 421,1

4012,2 339,5

8329 760,6

4459,2 269,1

4010,1 191,4

8469,3 460,5

Sursa datelor: Fişa Localităţii – INSSE

Evoluţia resurselor de muncă în perioada 2002 – 2006 (mii persoane) Sursa datelor: Baza TEMPO – INSSE, 2006

După cum se poate observa deşi resursele de muncă cresc în perioada analizată cu aproximativ 2,9%, populaţia activă înregistrează o uşoară scădere, iar cea ocupată este în stagnare. Scade de asemenea efectivul de şomeri considerabil, înjumătăţindu-se în această perioadă: de la circa 14100 persoane la aproximativ 7300 de persoane. Cu toate acestea, observând evoluţia numărului de şomeri pe sexe, este îngrijorător faptul că numărul celor de sex masculin este aproape dublu faţă de numărul şomerilor de sex feminin, iar aceasta este o caracteristică a şomajului care s-a menţinut la nivelul judeţului în toată perioada 2002-2006. Creşterea înregistrată de resursele de muncă se poate explica şi prin faptul că a crescut vârsta de pensionare în perioada 2002-2006 şi de asemenea legislaţia muncii a acordat pensionarilor dreptul de a se angaja pentru a-şi suplimenta veniturile.

Dacă rata de ocupare a resurselor de muncă s-a menţinut la un nivel relativ constant în 2006 (55,8%) comparativ cu 2002 (55,3%), există o tendinţă de scădere în cazul ratei de activitate a resurselor umane în 2006 faţă de 2002 de la 61,4,9% la 56,9%. Aceste două rate se calculează prin raportarea populaţiei ocupate, respectiv a celei active la totalul resurselor de muncă ale judeţului şi sunt o imagine mai fidelă a evoluţiei reale fiind mărimi relative exprimate procentual.

Rata şomajului are o evoluţie pozitivă dacă comparăm valorile înregistrate în 2006 cu cele din 2002, înregistrând o scădere de la 11% la 5,7%. Dacă în 2002 judeţul Brăila înregistra o rată a şomajului superioară mediei naţionale (8,4%) în 2006 ajunge la nivelul mediei naţionale (5,2%).

La momentul recensământului din martie 2002 structura socio-economică a populaţiei judeţului Brăila era următoarea: dintr-un total de 373174 persoane, 155810 persoane reprezintă populaţia activă (aproximativ 41%), iar 217364 sunt persoane inactive.

Cea mai mare pondere a populaţiei inactive o regăsim în mediul rural, aceasta reprezentând peste 60% din totalul populaţiei inactive a judeţului şi circa 41% din populaţia totală a judeţului. Atât în mediul rural, cât şi în mediul urban, ponderea persoanelor inactive de sex feminin o depăşeşte pe cea a inactivilor de sex masculin.

Tabel 18. Structura socio-economică a populaţiei pe medii şi sexe - 2002 Populaţie activă

Populaţie ocupată Şomeri Populaţie inactivă Total

Anul 2002 Anul 2003 Anul 2004 Anul 2005 Anul 2006226

228

230

232

234

236

238

240

13100

13200

13300

13400

13500

13600

13700

13800

13900

Braila Romania

117

Judeţul Brăila 132804 23006 217364 373174 Urban 85696 17023 136389 239108 masculin 44104 11733 59223 115066 feminin 41591 5290 77160 124042 Rural 47108 5983 80975 134066 masculin 30343 4802 32115 67260 feminin 16765 1181 48460 66806 Sursa datelor: Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2002 - INSSE

Distribuţia populaţiei inactive a judeţului pe categorii de inactivi, pe sexe şi medii la recensământul 2002. Ponderea cea mai mare de inactivi o reprezintă aşa cum era de aşteptat pensionarii – 43,4% din totalul populaţiei inactive a judeţului, urmaţi de elevi / studenţi cu o reprezentare de 26% din populaţia inactivă, iar casnicele şi persoanele întreţinute de alte persoane sunt categorii cu o reprezentare de circa 14% fiecare din inactivii judeţului.

Tabel 19. Populaţie inactivă pe categorii, pe sexe şi medii - 2002 Urban Rural Judeţul Brăila Masculin Feminin Masculin Feminin

Total

Elevi / studenţi 20372 20739 7880 7682 55673 Pensionari 25276 31135 16618 21344 94373 Casnice 214 17128 56 13681 31079 Întreţinuţi de alte persoane 8648 6910 6508 5786 27852

Populaţie inactivă

Întreţinuţi de stat sau de organizaţii private

768 714 362 290 2134

Alte situaţii 3951 534 691 77 5253 Total 59229 77160 32115 48860 217364


Populaţia activă a judeţului la momentul recensământului din 2002 reprezenta circa o treime din populaţia totală şi era compusă din populaţie ocupată (85,3% din populaţia activă) şi şomeri (14,7%, circa 23 mii de persoane). Distribuţia populaţiei ocupate pe sexe şi medii dezvăluie o reprezentare mai mare a ocupaţilor în mediul rural (55% din totalul populaţiei ocupate) decât în mediul urban, şi o manifestare mai accentuată a şomajului în rândul populaţiei active masculine (71% din totalul şomerilor judeţului), faţă de cea feminină.

Gruparea unităţilor administrativ-teritoriale ale judeţului Brăila după ponderea populaţiei ocupate în totalul populaţiei active este reprezentată în cartograma „Rata de ocupare 2002 (pondere populaţie ocupata din populaţie activa)”. Unităţile administrativ-teritoriale care au o pondere a populaţiei ocupate din populaţia activă de peste 95% sunt toate din mediul rural: comunele Victoria (98,4%), Rosiori (98,4%), Visani (97,8%), Rîmnicelu (97,5%), Racoviţa (96,6%), Gradiştea (96%), Cireşu (95,9%), Galbenu (95,7), Ulmu (95,3).

Mai mult de o jumătate dintre UAT-urile judeţului Brăila au o pondere a populaţiei ocupate în populaţia activă cuprinsă între 90 – 95%, iar în cazul a peste o treime dintre UAT-uri populaţia ocupată reprezintă 80 – 90% din populaţia activă. Se remarcă prin ponderi scăzute ale populaţiei ocupate UAT-urile: Tichileşti (58,1,2%), Gropeni (62,4,2%), Cazasu (75,9,1%), oraşul Făurei (78,1%), Surdila Greci (87,3%), Vădeni (78,3,2%) şi Romanu (79,5%).

118

La recensământul populaţiei şi locuinţelor (2002), raportul de dependenţă economică ce exprimă numărul de persoane inactive pe care trebuie să le susţină o persoană activă din punct de vedere economic era la nivelul judeţului Brăila 139,5, peste media naţională înregistrată la nivelul anului 2002, respectiv 116 persoane inactive susţinute de o persoană activă economic.

În mediul rural valoarea acestui raport era 152,5, peste media înregistrată în mediul urban – 132,8. Valori relativ mari, comparativ cu media judeţeană ale acestui raport se înregistrează în comune situate în nordul judeţului, după cum ilustrează şi cartograma “Raportul de dependenţă economică - 2002” : Surdila-Greci (251,3), Romanu (232), Stancuta (219,6), Scortaru Nou (215,5), Surdila Găiseanca 213,3, Tichileşti (210,1), Grădiştea (202,6), Tufeşti (191,2) şi Unirea (190).

Pe sectoare ale economiei naţionale populaţia judeţului Brăila era distribuită relativ echilibrat. Astfel, ponderea populaţiei ocupate în sectorul primar reprezenta 34,1%, ponderea celei ocupate în sectorul secundar 30,4% iar populaţia ocupată în sectorul terţiar reprezenta 35,5% din populaţia ocupată a judeţului.

După cum era de aşteptat diferenţele pe cele două medii sunt considerabile. În sectorul primar ponderea populaţiei ocupate reprezintă 8,7%, iar în rural 80,2. Sectorul secundar deţine o pondere a populaţiei ocupate de 43,3% în urban şi de 7% în rural. Serviciile, sectorul terţiar deţin 48% în mediul urban şi 12,8% în rural.

Distribuţia populaţiei judeţului Brăila pe grupe de vârstă după statut socio-economic la recensământul din 2002 este prezentată în Tabelul 20. Se evidenţiază câteva particularităţi ale acesteia:

- populaţia ocupată este cel mai bine reprezentată în cadrul grupelor de vârstă 25 – 34 ani şi 35 – 44 ani;

- şomajul în rândul tinerilor este o realitate a acestui judeţ ce nu poate fi ignorată, şomerii cu vârste cuprinse între 15 – 24 ani reprezentând 31% din totalul şomerilor înregistraţi la nivel judeţean, iar cei cu vârste între 25 – 34 ani reprezentau 30% din total şomeri;

- ponderi ridicate de populaţie inactivă cu vârste cuprinse între 45 – 54 ani (8,1%) şi între 55 - 64 ani (15%), categorii de vârstă care fac parte din populaţie în vârstă de muncă conform reglementărilor recente privind vârsta de pensionare şi care împreună cumulează peste un sfert din populaţia inactivă a judeţului.

Structura socio-economică a populaţiei cu vârste între 15 -64 ani - 2002

33,1

68,1 69,558,8

6,9

13,5

10,9 10,0

7,8

0,3

53,4

21,0 20,533,4

33,8

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

15-24 ani 25-34 ani 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani

Populaţie ocupată Şomeri Populaţie inactivă


Tabel 20. Structura socio-economică a populaţiei pe grupe de vârstă – 2002

119

Populaţie ocupată Şomeri Populaţie inactivă Total

0-14 ani 61890 61890

15-24 ani 17550 7145 28282 52977

25-34 ani 43754 6996 13453 64203

35-44 ani 30698 4411 9038 44147

45-54 ani 31209 4155 17751 53115

55-64 ani 6661 299 32763 39723

65 ani şi peste 2932 54187 57119

Total 132804 23006 217364 373174 Sursa datelor: Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2002 – INSSE

Fenomenul de navetism manifestat în rândul populaţiei ocupate a judeţului poate fi analizat folosind datele prezentate în Tabelul 21 care ilustrează distribuţia populaţiei ocupate după localizarea locului de muncă în aceeaşi localitate – aproximativ 90% din populaţia ocupată, în altă localitate din judeţ – circa 5,5%, în alt judeţ – 1,8% şi în altă ţară – 0,7%.

Tabel 21. Distribuţia populaţiei ocupate după localizarea locului de muncă – 2002 Populaţia ocupată după localizarea locului de muncă Judeţul Brăila Urban Rural

În aceeaşi localitate 121995 79012 42983

În altă localitate din judeţ 7370 3741 3629

În alt judeţ 2466 2092 374

În altă ţară 973 851 122

Total 132804 85696 47108 Sursa datelor: Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2002 – INSSE

Ponderea persoanelor ocupate în aceeaşi localitate atinge valori de aproximativ 90% atât în mediul urban cât ţi în mediul rural, ceea ce indică o manifestare relativ restrânsă a navetismului la nivel de judeţ. Aceeaşi tendinţa se manifesta în anul 2002 şi la nivel de unitate administrativ teritorială. O uşoară diferenţă pe medii se înregistrează în cazul celor care-şi desfăşoară activitatea în alt judeţ, astfel încât pentru mediul urban ponderea celor care-şi desfăşoară activitatea în alt judeţ este de 2,4%, iar în rural de numai 0,7%.

În funcţie de sectorul în care lucrează populaţia ocupată a judeţului Brăila, la momentul recensământului din martie 2002, se distribuia astfel (Tabel 22): 27% lucra în sectorul de stat, 49% în sectorul privat, 17% în gospodărie proprie, 2% în sectorul mixt.

Analiza acestei distribuţii evidenţiază contribuţia majoritară a mediului rural la ponderea categoriei ocupaţilor în gospodării proprii. Mai mult de jumătate (51%) din populaţia ocupată din mediul rural desfăşoară activităţi în gospodării proprii. În ceea ce priveşte mediul urban, distribuţia populaţiei ocupate după sectorul în care lucrează relevă că 50% din populaţia ocupată desfăşoară activităţi în domeniul privat.

Tabel 22. Distribuţia populaţiei ocupate după sectorul în care lucrează – 2002 Populaţie ocupată după sectorul în care lucrează Judeţul Brăila Urban Rural

De stat 36071 30770 5247

120

Privat 66277 49001 17276

Mixt 3685 3457 228

Gospodărie proprie 26778 2433 24345

Alte gospodării decât cea proprie 47 35 12

Total 132804 85696 47108 Sursa datelor: Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2002 - INSSE

Populaţia ocupată a judeţului se distribuia la ultimul recensământ pe grupe de ocupaţii astfel (vezi Tabelul 23): cele mai bine reprezentate ocupaţii sunt cele de agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit (26,4%) şi meşteşugari şi lucrători calificaţi (21,3%), fiind urmate apoi de grupa tehnicieni, maiştri şi asimilaţi (10%), grupa operatori la instalaţii şi maşini, asamblori de maşini, echipamente şi alte produse (9,5%), grupa lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi (7,8%) şi muncitori necalificaţi (7,6%).

Tabel 23. Distribuţia populaţiei ocupate pe grupe de ocupaţii – 2002 Populaţie ocupată pe grupe de ocupaţii Judeţul Brăila Urban Rural

Legislatori, membri ai executivului, conducători din administraţia publică şi unităţi economico-sociale şi politice

5711 5106 605

Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice 9708 9073 635

Tehnicieni, maiştri şi asimilaţi 13261 11809 1452

Funcţionari administrativi 6625 5728 897

Lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi 10440 9017 1423

Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit

35071 3388 31683

Meşteşugari şi lucrători calificaţi 28320 2441 3906

Operatori la instalaţii şi maşini; asamblori de maşini, echipamente şi alte produse

12653 1068 1973

Muncitori necalificaţi 10211 6002 4209

Forţele armate 804 479 325

Total 132804 85696 47108

Sursa datelor: Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2002 - INSSE

Structura populaţiei ocupate după statutul profesional dezvăluie următoarea repartiţie a populaţiei judeţului Brăila: aproximativ 70% (67,7%) dintre ocupaţii judeţului sunt salariaţi, aproximativ 2% au statut profesional de patron, 14,9% se încadrează în categoria lucrătorilor pe cont propriu, iar 12,3% se declară lucrători familiali în gospodărie proprie.

Tabel 24. Distribuţia populaţiei ocupate după statut profesional – 2002

Populaţie ocupată după statut profesional Judeţul Brăila Urban Rural

Salariaţi 89953 77599 12354

Patroni, întreprinzători privaţi 2912 2614 298

Lucrători pe cont propriu 19783 3509 16274

121

Membri ai societăţilor agricole / cooperativelor 223 15 208

Lucrători familiali în gospodărie proprie 16307 1620 14687

Alta situaţie 3626 339 3287


După cum se poate observa în Tabelul 24 status-urile profesionale regăsite cu preponderenţă în mediul rural sunt cele de lucrători pe cont propriu (82% din populaţia cuprinsă în această categorie fiind din rural) şi de lucrători familiali în gospodărie proprie (90% din populaţia ocupată care declară acest statut profesional).

Salariaţii sunt persoanele care-şi exercită activitatea pe baza unui contract de muncă într-o unitate economică sau socială - indiferent de forma ei de proprietate - sau la persoane particulare, în schimbul unei remuneraţii sub formă de salariu, plătit în bani sau natură, sub formă de comision etc.

În perioada 2002 – 2006 numărul mediu de salariaţi ai judeţului Brăila a urmat un trend uşor ascendent crescând cu aproximativ 1%. Dacă avem în vedere că această creştere s-a produs în decursul a patru ani de zile, putem considera că numărul salariaţilor a rămas la un nivel relativ constant, însă dacă avem în vedere şi evoluţia numărului populaţiei care a cunoscut o scădere de aproape 5% (4,7%), putem considera că ponderea salariaţilor în total populaţia a cunoscut o creştere.

Conform datelor furnizate de Fişa Localităţii pentru anul 2006 gruparea unităţilor administrativ-teritoriale în funcţie de numărul de salariaţi era următoarea:

- între 0 – 100 salariaţi - 15 UAT-uri

- între 100 – 250 salariaţi - 19 UAT-uri

- între 250 – 500 salariaţi – 4 UAT-uri

- între 500 – 2000 de salariaţi – 4 UAT-uri, din care trei oraşe: Însurăţei, Făurei şi Ianca

- cu peste 60000 salariaţi – municipiul Brăila

Cartograma „Evoluţia numărului de salariaţi 2002-2006” evidenţiază o scădere a numărului de salariaţi, în mediul rural, cele mai afectate fiind: Dudeşti (scădere de 64,4%), Bordei Verde (-56,9%), Berteştii de Jos (-51,4%), Romanu (-46,5%), Traian (-44%), Ulmu (-43,4%), Gemenele (36%), Roşiori (32%), Viziru (30,8%) şi Zăvoaia (-25,2%). În cazul acestor unităţi administrative, scăderile înregistrate au reprezentat peste 25%, ceea ce poate fi o consecinţă a declinului economic, dar şi a migraţiei externe a unei părţi din populaţia activă a judeţului, fenomen care este foarte probabil să fi cunoscut o intensificare după anul 2002, odată cu intrarea României în spaţiul Schengen şi deschiderea graniţelor spre alte ţări europene.

La polul opus, sunt unităţile administrative în care se înregistrează creşteri de peste 30% ale salariaţilor: Frecăţei (116%), Gropeni (76,8%), Surdila-Greci (54,3%), Tufeşti (41,4%), Victoria (38,5%), Tichileşti (34,9%).

Pe sectoare ale economiei naţionale, salariaţii judeţului Brăila erau distribuiţi astfel: 7,5% - în sectorul primar, 49,7% - în sectorul secundar, 42,8% - în sectorul terţiar. Ponderea mică a salariaţilor din sectorul primar se datorează faptului că populaţia ocupată în acest sector (agricultură, silvicultură, piscicultură, industrie extractivă) îşi desfăşoară activitatea ca lucrători pe cont propriu sau în gospodăria proprie. După cum evidenţiază şi cartograma „Salariaţi pe sectoare ale economiei naţionale (2006)” ponderi de peste 50% de salariaţi în sectorul primar se înregistrează în comunele: Frecăţei (61,9%), Traian (61,3%), Rîmnicelu (59,1%) şi Măraşu (52,2%). Unităţile administrativ teritoriale în care nu există salariaţi în sectorul secundar sunt: Frecăţei, Rîmnicelu, Bărăganul, Gemenele, Berteştii de Jos, Racoviţa, Zăvoaia, Dudeşti, Galbenu, Scorţaru Nou, Roşiori, Victoria, Vişani.

122

Distribuţia populaţiei ocupate şi a salariaţilor din judeţul Brăila pe activităţi ale economiei naţionale la nivelul anului 2006 este redată în Tabelul 25 (în mii persoane). Activităţile economice care se remarcă prin numărul mare de ocupaţi sunt: agricultura, vânătoarea şi silvicultura cu 40 de mii persoane, industria prelucrătoare cu peste 30 de mii persoane, comerţul cu peste 14 mii persoane şi construcţiile cu peste 8,3 mii persoane. Ierarhia se păstrează şi în cazul salariaţilor cu precizarea ca agricultura, vânătoarea şi silvicultura dispar din top. Astfel că activităţile economice care numără cei mai mulţi salariaţi sunt în ordine: industria prelucrătoare peste 27,8 mii salariaţi, comerţul cu circa 11 mii salariaţi, învăţământul 5,7 mii salariaţi, sănătatea şi asistenţă socială 5,2 mii salariaţi.

Tabel 25. Distribuţia populaţiei active pe activităţi ale economiei naţionale – 2006

- mii persoane – Activităţi ale economiei naţionale Populaţia ocupată Salariaţi Agricultură, vânătoare şi silvicultură 40 3,7 Industrie extractivă 1,1 1,1 Industrie prelucrătoare 31,1 27,8 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 2,3 2,3 Construcţii 8,3 4,9 Comerţ 14,6 11 Hoteluri şi restaurante 1,5 1,3 Transport, depozitare şi comunicaţii 5,4 3,5 Intermedieri financiare 1 0,9 Tranzacţii imobiliare şi alte servicii 5 3,3 Administraţie publică şi apărare 2,4 2,4 Învăţământ 5,9 5,7 Sănătate şi asistenţă socială 6,2 5,2 Alte activităţi ale economiei naţionale 3,1 1,6 Total 127,9 74,7 Sursa datelor: Baza TEMPO – INSSE, 2006

Ponderea salariaţilor în totalul populaţiei ocupate a judeţului pe activităţi economice înregistrează valori scăzute în cazul următoarelor activităţi: agricultură (9,3%), construcţii (59%), transport, depozitare şi comunicaţii (64,8%) şi tranzacţii imobiliare (66%)

La recensământul din 2002 şomerii înregistraţi în judeţul Brăila au fost de 23006 persoane, din care 17023 proveneau din mediul urban şi 5893 din mediul rural.

Distribuţia şomerilor pe medii şi sexe este prezentată în Tabelul 26: 73,9% dintre şomeri proveneau din mediul urban, iar 26,1% din mediul rural. În frecvenţe absolute se remarcă numărul mare de şomeri de sex masculin înregistraţi în ruralul judeţului Brăila – 16535 persoane. Cea mai mare frecvenţă de şomeri de sex feminin se înregistrează în mediul urban în rândul celor în căutarea unui alt loc de muncă – 3813 persoane.

Tabel 26. Şomeri pe medii şi sexe – 2002 Şomeri Judeţul

Brăila În căutarea unui alt loc de muncă

În căutarea primului loc de muncă

Total

Urban 12018 5005 17023

123

Masculin 8205 3528 11733

Feminin 3813 1477 5290

Rural 3543 2440 5983

Masculin 2940 1862 4802

Feminin 603 578 1181


Rata şomajului în judeţul Brăila, care ne arată câţi şomeri revin la 100 de persoane active, atinge în 2002 valoarea de 14,8,5%, înregistrând o valoare uşor mai ridicată în mediul urban (16,6%) decât în mediul rural (11,3%).

Analizând distribuţia ratei şomajului pe grupe de vârstă (vezi Tabel 27) observăm că o acesta are cele mai ridicate valori în cazul populaţiei tinere a municipiului Brăila. Astfel, rata şomajului în cazul populaţiei cu vârsta între 15-24 ani atinge valoare de 28,9% iar în cazul grupei de vârstă 25-24 ani 13,8%.

Tabel 27. Rata şomajului pe grupe de vârstă – 2002 Grupa de vârstă Populaţie activă Şomeri Rata şomajului 15-24 ani 24695 7145 28,9 25-34 ani 50750 6996 13,8 35-44 ani 35109 4411 12,6 45-54 ani 35364 4155 11,7 55-64 ani 6960 299 4,3 65 ani şi peste 2932 Total 155810 23006 14,8


La nivel de unitate administrativ teritorială, valori peste media judeţeană ale ratei şomajului la recensământul populaţiei şi locuinţelor din 2002 se înregistrau în: Tichileşti (41,9%), Gropeni (37,6%), Cazasu (24,1%), oraşul Făurei (21,9%), Surdila Greci(21,7%), Vădeni (20,7%), Romanu (20,5%), Unirea (18,7%), municipiul Brăila (16,7%), Salcia Tudor (16,4%), oraşul Ianca (16%), Siliştea (15,9%), Suteşti (14,7%). Cele mai multe dintre aceste unităţi administrative sunt grupate în nord vestul judeţului Brăila.

Distribuţia şomajului după durată indică faptul că cea mai mare parte a şomerilor se aflau în această situaţie de peste 27 de luni (39,6%), la nivelul anului 2002, după cum se poate observa din Tabelul 28. Ponderea celor aflaţi în şomaj între 9-27 luni era de 24,3%, între 3-6 luni 17,7 % şi 18,5% se aflau în această situaţie de mai puţin de 6 luni. Ponderea mare a şomerilor aflaţi în situaţia de şomaj de lungă durată (peste 27 luni) reflectă dificultatea de acces la piaţa forţei de muncă a şomerilor judeţului. Unităţile administrativ teritoriale care se confruntau în 2002 cu problema şomajului de lungă durată, înregistrând ponderi de peste 35% din totalul şomerilor aflaţi în această situaţie sunt: Tichileşti (57,8%), Berteştii de Jos (56,4%), Gropeni (52,3%), Cazasu (51,2%), Salcia Tudor (49,7%), Traian (47,1%), Surdila – Greci (46,1%), oraşul Ianca (46%), Gradiştea (45,7%), Visani (44,4%), Ciocile (43,8%), Scortaru Nou (43,3%), Tudor Vladimirescu (42,7%), oraşul Făurei (41,9%), Tufeşti (40,2%), Suteşti (40%), municipiul Brăila (39,2%), Viziru (38,8%), Dudeşti (37,9%), Movila Miresii (37,7%), Siliştea (37,6%), Vădeni (35,6%).

Tabel 28. Şomajul după durată – 2002

124

Durata şomajului Localitatea Şomeri

total sub 6 luni

6 pana la 9 luni

9-27 luni

peste 27 luni

Total Brăila 23006 4248 4068 5580 9110 Masculin 16535 3070 2744 3846 6875 Feminin 6471 1178 1324 1734 2235 Total urban 17023 3198 3042 4084 6699 Masculin 11733 2245 1967 2677 4844 Feminin 5290 953 1075 1407 1855 Total rural 5983 1050 1026 1496 2411 Masculin 4802 825 777 1169 2031 Feminin 1181 225 249 327 380 Sursa datelor: Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2002 – INSSE

În perioada 2004-2007, rata şomajului a avut o evoluţie pozitivă, după cum indică şi datele prezentate în Tabelul 29, înregistrând o scădere de 4,7 puncte procentuale ale ratei şomajului, mult mai spectaculoasă decât scăderea înregistrată la nivel regional (2,5 puncte procentuale) şi naţional (2,2 puncte procentuale). Deşi, atât în cazul bărbaţilor cât şi în cel al femeilor rata şomajului a cunoscut scăderi semnificative, este îngrijorător faptul că rata şomajului în rândul bărbaţilor are o valoare de două ori mai mare decât în cazul femeilor. Această caracteristică s-a menţinut constantă din 2002 până în prezent, reflectând incapacitate pieţei forţei de muncă de a absorbi o parte din populaţia activă neocupată de sex masculin.

Tabel 29. Evoluţia ratei şomajului în perioada 2004-2007 pe regiune şi judeţ Ani

Sexe Regiuni de dezvoltare si judeţe Anul 2004 Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007

TOTAL 6,3 5,9 5,2 4,1

Regiunea SUD-EST 6,9 6,4 5,6 4,4

Total

Brăila 8,7 6,8 5,4 3,9 TOTAL 7 6,4 5,7 4,3

Regiunea SUD-EST 7,4 6,9 6 4,4

Masculin

Brăila 10,9 8,6 7,1 5 TOTAL 5,6 5,2 4,6 4

Regiunea SUD-EST 6,3 5,9 5,1 4,4

Feminin

Brăila 6,3 4,8 3,7 2,8


Urmărind evoluţia şomajului pe termen scurt, pe baza informaţiilor statistice oferite de ANOF (Tabel 30), observăm o diminuare cu aproximativ 11,1% a acestui fenomen socio-economic. Această diminuare poate fi pusă deopotrivă pe seama scăderii numărului de şomeri indemnizaţi (scădere de aproximativ 40%) şi a celor neindemnizaţi, care se presupune că se aflau în şomaj de lungă durată, cu aproximativ 1,4%.

125

Tabel 30. Numărul şomerilor înregistraţi în perioada ianuarie 2008 – 31 august 2008 Şomeri

La data: Indemnizaţi Neindemnizaţi Total

31 august 2008 844 4179 5023

31 iulie 2008 843 4203 5046

30 iunie 2008 795 4213 5008

31 mai 2008 779 4264 5043

30 aprilie 2008 954 4223 5177

31 martie 2008 1153 4415 5568

29 februarie 2008 1355 4330 5685

31 ianuarie 2008 1414 4242 5656

Sursa datelor: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, www.insse.ro

Pe grupe de vârstă, evoluţia şomajului din ultimele 8 luni ale anului 2008 se menţine relativ constantă cu scăderi sau creşteri uşoare (Tabel 29). Variaţia incidenţei şomajului în cadrul nici unei grupe de vârstă nu atinge un punct procentual.

Tabel 31. Numărul şomerilor înregistraţi în perioada ianuarie 2008 – 31 august 2008 pe grupe de vârstă Grupe de vârstă:

31 august 2008

31 iulie 2008

30 iunie 2008

31 mai 2008

30 aprilie 2008

31 martie 2008

29 februarie 2008

31 ianuarie 2008

855 714 596 622 656 697 765 914 Sub 25 ani 17,0% 14,1% 11,9% 12,3% 12,7% 12,5% 13,5% 16,2% 379 409 426 420 427 454 469 466 25-29 ani 7,5% 8,1% 8,5% 8,3% 8,3% 8,2% 8,2% 8,2% 1479 1557 1608 1616 1678 1825 1823 1815 30-39 ani 29,4% 30,9% 32,1% 32,1% 32,4% 32,8% 32,1% 32,1% 1209 1245 1230 1244 1264 1347 1359 1285 40-49 ani 24,1% 24,7% 24,6% 24,7% 24,4% 24,2% 23,9% 22,7% 641 647 687 688 696 742 741 695 50-55 ani 12,8% 12,8% 13,7% 13,6% 13,4% 13,3% 13,0% 12,3% 460 474 461 453 456 503 528 481 Peste 55 ani 9,2% 9,4% 9,2% 9,0% 8,8% 9,0% 9,3% 8,5% 5023 5046 5008 5043 5177 5568 5685 5656 Total 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100%

Sursa datelor: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, www.insse.ro

Diminuarea intensităţii şomajului, în perioada 2002 – 2007, ale cărui manifestări au fost destul de acute în anii 1995 – 2000 cauzate de restructurările industriale, se datorează dezvoltării unor activităţi economice prin care s-a reuşit absorbţia forţei de muncă disponibilizată la nivelul judeţului. Totuşi, în ceea ce priveşte şomajul s-au menţinut în această perioadă anumite caracteristici alea acestuia: pondere

126

mare a şomerilor în cadrul populaţiei tinere şi incidenţa mai mare în cazul populaţiei de sex masculin comparativ cu cea feminină.

2.4. NIVELUL DE TRAI AL POPULAŢIEI JUDEŢULUI BRĂILA – STAREA DE SĂRĂCIE

Sărăcia poate fi definită direct, în termeni de deprivare şi nesatisfacerea necesităţilor definite social, sau indirect, în termeni de subzistenţă ca lipsa resurselor necesare asigurării consumului (Stein Ringen -1987).

În ultimii ani hărţile problemelor sociale elaborate la nivel comunitar au început să joace un rol extrem de important în calibrarea politicilor sociale şi economice promovate de către factorii de decizie la nivel central şi local. Hărţile sărăciei prezintă profilul geografic al bunăstării, indicând zonele/localităţile în care este concentrată sărăcia şi către care trebuie să fie alocate resursele. Un astfel de instrument este cu atât mai folositor cu cât este construit la un nivel cât mai ridicat de dezagregare teritorială.

Pentru studiul de faţă am utilizat rezultatele lucrării Harta sărăciei în România, raport elaborat la cererea Comisiei Naţionale Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale de către Universitatea Bucureşti şi Institutul Naţional de Statistică

În acest raport nivelul de bunăstare al unei gospodării este măsurat conform metodologiei elaborate de Banca Mondială şi CASPIS în 2003, prin cheltuielile de consum pe adult echivalent.

Estimările ratelor de sărăcie ale comunelor şi oraşelor indică un nivel de trai destul de scăzut în judeţul Brăila, zonele de maximă sărăcie fiind localizate în partea sud - estică şi în partea nord-vestică a judeţului, cu rate ale sărăciei cuprinse între 0.66 – 0,8.

Analizând variaţia coeficientului Gini5 la nivelul judeţului Brăila se constată că în zonele cu rate ale sărăciei foarte mari inegalitatea veniturilor populaţiei este foarte coborâtă, iar pe măsură ce rara sărăciei scade discrepanţele în ceea ce priveşte bunăstarea populaţiei sunt mai pronunţate, valorile maxime ale coeficientului localizându-se în urban.

2.5. CONCLUZII

Din punct de vedere al evoluţiei populaţiei şi al potenţialului demografic judeţul Brăila se caracterizează prin:

Scăderea populaţiei totale, între 2000 – 2006, cu 4,7% (de la 385749 locuitori în 2000 la 367661 locuitori în 2006): populaţia urbană a zonei scăzând cu 6,4% - la nivel de municipii şi oraşe -, iar populaţia rurală a zonei înregistrând o scădere cu numai 1,3%;

Densitatea populaţiei în judeţul Brăila este de 77,1 locuitori/km², valoare mai scăzută decât cea de la nivel naţional( 90,5 locuitori / km2, la 1 iulie 2006). Densitatea populaţiei în municipii şi oraşe este 518,9 locuitori/km², iar în comune aceasta are valori foarte scăzute – 29,8 locuitori/km². Comunele cu cea mai mică densitate (sub 20 locuitori / km²) sunt localizate în sud – estul şi în nordul judeţului;

Deficit de populaţie tânără – segmentul de vârstă 0-14 ani reprezintă doar 14% din totalul populaţiei. Acest segment de populaţie a înregistrat între 2002 şi 2006 o scădere cu 2,2 procente;

Populaţiei în vârstă de muncă mai slab reprezentată decât la nivel naţional – 69,5% în Brăila faţă de 69,8% pe ţară,

ponderea populaţiei vârstnice (în vârstă de 65 de ani şi peste) a crescut de la 15,3% în 2002 la 16,5% în 2006;

55 Coeficientul Gini măsoară gradul de inegalitate a nivelului veniturilor, reprezentând diferenţa medie relativă dintre veniturile tuturor persoanelor. Mărimea coeficientului arată care este partea din venitul total care ar trebui redistribuită dacă s-ar dori să se obţină o distribuţie egală a venitului.

127

raportul de dependenţă după vârstă avea în 2006 valoarea de 438, mai mare decât cel înregistrat la nivel naţional (433). Acest lucru înseamnă că 1000 de persoane în vârstă de muncă susţin 438 de persoane inactive, deci sarcina socială a populaţiei în vârstă de muncă din zona studiată este mai mare decât cea pe care o suportă populaţia ţării din aceeaşi categorie;

În anul 2006 rata natalităţii avea valoarea de 8,6‰, foarte scăzută faţă de media pe ţară de 10,2‰. Comparativ cu anul 2000 rata natalităţii în judeţul Brăila a crescut nesemnificativ la nivel de municipii şi oraşe, dar a scăzut în mediul rural de la 11,8‰ la 9,6‰;

Rata mortalităţii avea în 2006 valoarea de 12,4‰ valoare superioară celei înregistrate pentru România (12 ‰). Rate ale mortalităţii deosebit de mari (peste 20‰) se înregistrează în nord – vestul judeţului, în localităţile Tudor Vladimirescu , Racoviţa, Scorţaru Nou şi Gemenele. De fapt, 36 din cele 44 de localităţi studiate au rate de mortalitate situate peste media pe judeţ

spor natural negativ (-3,8)‰ cu o valoare în modul mai mare decât cea înregistrată la nivel naţional în 2006 (-1,8)‰;

spor migrator negativ cu valoarea de (-3,1)‰, cu o diferenţă semnificativă între cele două medii: (-5,1)‰ în urban, faţă de 0,5‰ în rural;

Din punct de vedere al structurii socio-economice pot fi sintetizate următoarele concluzii:

Resursele de muncă cresc în perioada 2002-2006 cu aproximativ 2,9%, populaţia activă înregistrează o uşoară scădere, iar cea ocupată este în stagnare. Scade de asemenea efectivul de şomeri considerabil, înjumătăţindu-se în această perioadă: de la circa 14100 persoane la aproximativ 7300 de persoane;

Dacă în 2002 judeţul Brăila înregistra o rată a şomajului superioară mediei naţionale (8,4%), în 2006 ajunge la nivelul mediei naţionale (5,2%);

În perioada 2002 – 2006 numărul mediu de salariaţi ai judeţului Brăila a urmat un trend uşor ascendent cu aproximativ 1%;

Analizând distribuţia ratei şomajului pe grupe de vârstă (2006) observăm că o acesta are cele mai ridicate valori în cazul populaţiei tinere a municipiului Brăila. Astfel, rata şomajului în cazul populaţiei cu vârsta între 15-24 ani atinge valoare de 28,9% iar în cazul grupei de vârstă 25-24 ani 13,8%;

Deşi, atât în cazul bărbaţilor cât şi în cel al femeilor rata şomajului a cunoscut scăderi semnificative, este îngrijorător faptul că rata şomajului în rândul bărbaţilor are o valoare de două ori mai mare decât în cazul femeilor;

Din punct de vedere al nivelului de instruire, ponderi de peste 10% din populaţia de 10 ani şi peste ale populaţiei fără şcoală se înregistrează în 2002 în următoarele unităţi administrativ teritoriale: Suteşti, Viziru, Zavoaia, Ciocile, Movila Miresii şi oraşul Însurăţei;

Din punct de vedere al stării de sănătate, valoarea speranţei de viaţă la naştere are valori mai ridicate în urbanul judeţului decât media naţională, dar mai scăzute în cazul ruralului, ceea ce semnifică o stare a sănătăţii mai proastă pentru locuitorii judeţului din rural;

Analizând pe rural/urban numărul locuitorilor ce revin unui medic, constatăm că diferenţele sunt semnificative, respectiv 536 locuitori/medic în urban, 2328 locuitori/medic în rural, ceea ce indică accesul mult mai dificil la servicii medicale calificate în rural comparativ cu urbanul judeţului;

Problemele privind infrastructura pentru învăţământ sunt pe de o parte unele de natură organizatorică şi se referă la situaţii de supraîncărcare sau subutilizare a cadrelor didactice, dacă avem în vedere valorile indicatorului număr de elevi pe profesor. Pentru anumite nivele de învăţământ aceste valori sunt foarte mari – cazul învăţământului profesional, pentru altele foarte mici - cazul învăţământului primar/gimnazial din ruralul judeţului. O altă serie de probleme se referă strict la infrastructură şi vizează lipsa spaţiului necesar desfăşurării procesului de învăţământ, în cazul a 15 comune din judeţ unde într-o sală de clasă învaţă cel puţin 30 de elevi.

128

C. STRUCTURA ACTIVITATILOR ECONOMICE

1. AGRICULTURA, SILVICULTURA, PISCICULTURA6

1.1. POTENŢIALUL FUNCIAR

1.1.1. Fondul funciar

În România, fondul funciar este constituit, conform art.1 din Legea nr.18/1991, „din totalitatea terenurilor de orice fel, indiferent de destinaţie şi de titlul pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte”. Pentru a putea înţelege regimului exploatării şi protecţiei terenurilor dar şi regimul circulaţiei lor juridice terenurile care alcătuiesc fondul funciar, în funcţie de destinaţia lor, pot fi clasificate în cinci categorii: terenuri cu destinaţie agricolă; terenuri cu destinaţie forestieră; terenuri aflate permanent sub ape; terenuri din intravilan şi terenuri cu destinaţii speciale.

Structura utilizării terenurilor este strâns legată atât de poziţionarea componentelor naturale, în special relief, cât şi de existenţa lucrărilor de amenajare şi ameliorare funciară. Varietatea categoriilor de folosinţă a fondului funciar reprezintă o bună oportunitate de desfăşurare a unor activităţii economice viabile şi profitabile în diverse sectoare de activitate ale economiei rurale din judeţului Brăila.

Evoluţia structurii fondului funciar în perioada 1990-2007 Judeţul Brăila Categoria de

folosinţă UM

1990 1995 2000 2005 2007 ha 476576 476576 476576 476576 476576 Total suprafaţă % 100 100 100 100 100 ha 381204 381272 385996 388428 387470 Total teren

agricol

% 80,0 80,1 81,0 81,5 81,4

ha 25223 23070 26000 27806 28300 Total păduri % 5,3 4,8 5,5 5,8 5,9 ha 37778 37735 30706 32196 31112 Terenuri ocupate

cu ape şi bălţi % 7,9 7,9 6,4 6,8 6,5 ha 32361 34499 33874 28146 29694 Alte suprafeţe

% 6,8 7,2 7,1 5,9 6,2

Sursa : prelucrare după INS, Baza de date „Tempo On-Line”, 2008

Judeţul Brăila are o structură a fondului funciar favorabilă dezvoltării sectorului agricol, datorită ponderii ridicate a terenurilor agricole, care la sfârşitul anului 2007, însumau 81,4% din suprafaţa totală a judeţului (PLANŞA 1.5.). Acest tip de resurse funciare se situează peste media naţională (61%) .

Terenurile forestiere ocupă 5,9% din suprafaţa totală (28300 hectare) fiind extrem de scăzute în raport cu media naţională (28%). O caracteristică deosebit de importantă a judeţului Brăila este dată de ponderea însemnată ocupată de ape şi bălţi (6,5%), pondere aproape dublă faţă de media naţională (3,5%).

Structura fondului funciar nu a înregistrat schimbări semnificative în perioada 1990-2007: se poate remarca o uşoară creştere a suprafeţelor ocupate de categorial agricol, însoţită de o scădere a celor ocupate de ape şi bălţi.

În condiţiile trecerii la economia de piaţă problematica fondului funciar a primit noi valenţe prin noua semnificaţie şi orientare legislativă. Astfel majoritatea componentelor fondului funciar au fost privatizate într-o proporţie considerabilă: 69,1% din suprafaţa judeţului (Figura 1).

6 Capitolul are ca fundamentare „Studiul privind stadiul actual şi strategia de dezvoltare a agriculturii şi pisciculturii în judeţul Brăila 2008" întocmit de un colectiv al INSTITUTULUI DE ECONOMIE AGRARĂ

129

Figura 1: Structura fondului funciar pe forme de proprietate, în anul 2007

30.9

19.7

93.8

78.1

66.0

69.1

80.3

6.2

21.9

34.0

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Total

Agricol

Paduri

Ape si balti

Alte suprafete

Proprietate publica Proprietate privata Sursa : prelucrare după INS, Baza de date „Tempo On-Line”, 2008

La sfârşitul anului 2007 ponderea sectorului privat era dominantă numai în cazul terenurilor agricole (80,3%); în cazul celorlalte categorii de folosinţă proprietatea publică predomină: apele şi bălţile aparţineau într-o proporţie de 78,1% sectorului public în timp ce pădurile în proporţie de 92,8%.

Analiza componentelor fondului funciar prezintă importanţă deoarece acesta exercită un rol considerabil în dezvoltarea economiei rurale, fiind unul din cele mai importante mijloace de producţie. Valorificarea eficientă a acestor terenuri se poate realiza în mod coordonat, având la bază o concepţie unitară care să vizeze protecţia şi îmbunătăţirea capacităţii de producţie, dar şi prin aplicarea măsurilor referitoare la prevenirea şi combaterea surselor de degradare sau de folosire iraţională a tuturor categoriilor de folosinţă ale fondului funciar.

1.1.2. Terenuri agricole

Modelul structural al fondului funciar agricol oferă posibilităţi semnificative de dezvoltare a economiei rurale, prin practicarea unei agriculturi diversificate, cu largi posibilităţi de îmbinare a ramurilor şi de dezvoltare a unei agriculturi complexe.

Evoluţia structurii fondului funciar agricol, în perioada 1990-2007 Judeţul Brăila Categoria de folosinţă UM

1990 1995 2000 2005 2007 ha 381204 381272 385996 3888428 387470 Agricol

% 100 100 100 100 100 ha 337539 336077 343108 349515 348899 Arabil % 88,5 88,2 88,9 90,0 90,0 ha 35042 33171 33923 33304 33003 Păşuni

% 9,3 8,7 8,8 8,6 8,5 ha 380 380 74 74 : Fâneţe

% 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 ha 6786 10224 7624 4805 4817 Vii şi pepiniere viticole

% 1,8 2,7 2,0 1,2 1,2 Livezi şi pepiniere ha 1457 1420 1267 730 751

130

pomicole % 0,4 0,4 0,3 0,2 0,2


La sfârşitul anului 2007 cea mai mare pondere în structura fondului funciar agricol a fost deţinută de terenurile arabile (90%) care au fost urmate de păşuni (8,5%). Se poate discuta, în cazul judeţului Brăila, de existenţa unei ponderi însemnate a terenurilor arabile, care se situează mult deasupra mediei naţionale (64,5%). Ponderea celorlalte categorii de folosinţă este redusă ele însumând împreună numai 10% din totalul suprafeţei agricole.

În perioada 1990 -2007 se poate remarca, în Judeţul Brăila, un trend uşor descendent în cazul păşunilor (de la 9,5% la 8,5%) şi puternic descendent pentru categoriile care prezintă un grad de intensivizare ridicat: livezi (de la 0,4% la 0,2%) şi vii ( de la1,8% la 1,2%).

Tranziţia a determinat, prin aplicarea legilor fondului funciar, schimbarea sistemului de proprietate funciară. În Brăila, ca de altfel în întreaga Românie, ponderea terenului agricol aflat în proprietate privată a crescut an de an, ajungând în anul 2007 să reprezinte o pondere de 80%. Proprietatea privată este predominantă în cazul tuturor categoriilor fondului funciar agricol. Această schimbare intervenită în sistemul de proprietate a avut şi are un efect direct asupra deciziilor de alocare a resurselor funciare, a conservării şi protejării solului, a funcţionării pieţei funciare şi, nu în ultimul rând, asupra performanţelor economice obţinute în sectorul agricol.

Fondul funciar agricol pe categorii şi forme de proprietate, în anul 2007 Categoria de folosinţă UM Suprafaţă (ha) Pondere(%)

Total 387470 100 Agricol Privat 311327 80,3

Total 348899 100 Arabil Privat 276409 79,2 Total 33003 100 Păşuni

Privat 29351 88,9 Total : : Fâneţe

Privat : : Total 4817 100 Vii şi pepiniere viticole Privat 4816 100 Total 751 100 Livezi şi pepiniere pomicole Privat 751 100


Analiza mărimii resurselor funciare, a repartizării lor teritoriale prezintă o importanţă deosebită. Structura folosinţelor agricole, în linii generale, caracterizează potenţialul agricol de producţie, direcţiile de specializare şi intensificare ale agriculturii şi profilul general de producţie. Cunoaşterea în detaliu a structurii folosinţelor agricole poate asigura pentru factorii de decizie un instrument important în acţiunea de implementare a unor măsuri economico-sociale care să conducă la utilizarea completă şi eficientă a resurselor funciare.

Ponderea suprafeţei agricole în total suprafaţă

Modelul structural al fondului funciar agricol oferă posibilităţi semnificative de dezvoltare a economiei rurale, prin practicarea unei agriculturi diversificate. În cazul judeţului Brăila se înregistrează, astfel, ponderi diferite ale terenului agricol in profil teritorial. O serie de factori geo-morfologici determină o repartiţie neomogenă a valorilor indicatorului (fig.2 ).

131

Figura 2: Distribuţia UAT-urilor după ponderea suprafeţei agricole

Sursa: prelucrare după INS, Baza de date pe localităţi, 2004

• comunele care deţin ponderi însemnate de teren agricol (peste 90%) sunt repartizate neuniform pe suprafaţa judeţului: în partea de nord – Salcia Tudor, Gemenele şi Romanu; în partea centrală – Bordei Verde, Viziru, Tufeşti şi Tichileşti; în sud-vest Ciocile, Roşiori, Victoria, Surdila-Greci şi Mircea-Vodă;

• în partea de est şi sud a judeţului sunt localizate comune care deţin ponderi ale terenului agricol mai mici de 50%: Berţeştii de Jos şi Stăncuţa;

• în zona centrală, traversând judeţul de la sud la nord se află un grup compact de comune şi oraşul Ianca, în care ponderea terenului agricol în total suprafaţă deţine valori cuprinse între 85,91% şi 90,75%.

Aceste valori ponderale descriu harta oportunităţilor economice, în funcţie de resursa principală a economiei rurale şi anume suprafaţa agricolă. În cazul judeţului Brăila tipul de dezvoltare rurală se poate fundamenta pe agricultură cu condiţia să existe modele de eficientizare a activităţilor specifice.

Nota medie de bonitare a terenurilor agricole

Indicator care prezintă o mare diversitate spaţială, nota de bonitare a terenurilor agricole oferă informaţii despre potenţialul general de producţie agricolă la nivelul spaţiului investigat. Cunoaşterea valorilor sale poate servi ca bază de fundamentare a strategiilor de dezvoltare economică la nivel local. Nota medie de bonitare în judeţul Brăila, conform datelor furnizate de ICPA, este de 50,48 (fig.3 ).

132

Figura 3: Distribuţia UAT-urilor după nota medie de bonitare

Sursa: Harta digitală a României, versiunea 2.0, Geosystems România,2000

Peste această medie se situează un grup compact de UAT-uri localizate în partea centrală a judeţului. Acestea dispun atât de soluri cât şi de alte condiţii naturale favorabile dezvoltării sectorului agricol: Movila Miresei, Şuţeşti, Traian, Tichileşti, Unirea, Surdila-Găiseanca, Mircea-Vodă, Bordei-Verde, Viziru, Tufeşti, Unirea, Tudor Vladimirescu, oraşul Ianca etc. La polul opus se află comune cu o notă medie de bonitare mai scăzută de 40 localizate în două areale compacte din nordul ( Siliştea, Scorţaru- Nou, Salcia-Tudor, Maxineni şi Vădeni) şi sudul judeţului (oraşul Însurăţei, Bărăganul, Victoria şi Zăvoaia).

Ponderea suprafeţei arabile în total suprafaţă agricolă

Trăsătura caracteristică a răspândirii, în profil teritorial, a terenurilor arabile în cazul judeţului Brăila este evidenţiată de modul diferenţiat al frecvenţei acestora (fig. 4.). Astfel, comunele care deţin ponderi mai mari de 90% teren arabil din total agricol sunt localizate în partea de est a judeţului: Frecăţei, Măraşu, Gemeni, Stăncuţa şi Traian (în partea centrală). Frecvenţe cu valori mai mici de 50% teren arabil din terenul agricol se înregistrează în partea de vest a judeţului: Salcia-Tudor, Vişani, Cireşu şi Zăvoaia.

133

Figura 4: Distribuţia UAT-uri după ponderea arabilului în total suprafaţă agricolă


Agricultura, ca activitate importantă în spaţiului rural românesc a cunoscut în perioada tranziţiei o serie de transformări ca urmare a schimbării caracterului relaţiilor economice (regimul de proprietate) şi a adaptării exploataţiilor agricole şi gospodăriilor ţărăneşti la noile cerinţe ale sistemului macroeconomic. Ponderea suprafeţei arabile în total suprafaţa agricolă indică vocaţia agricolă a unor localităţi rurale şi indică potenţialul natural favorabil dezvoltării activităţilor agricole: există areale rurale în care valorile ponderale sunt deosebit de ridicate semnificând o posibila dezvoltare agricolă.

Ponderea păşunilor şi fâneţelor în total suprafaţă agricolă

Păşunile şi fâneţele sunt folosinţe agricole cu o largă arie de răspândire. Prin valoarea lor nutritivă şi prin arealul lor de răspândire ele deţin un loc important în asigurarea bazei furajere pentru creşterea animalelor, în special bovine şi ovine. Condiţiile naturale diverse cum ar fi relieful, clima şi solul au determinat existenţa mai multor tipuri de păşuni şi fâneţe.

Analiza la nivel de localitate a modului în care sunt dispuse spaţial păşunile şi fâneţele a condus la identificarea unor microsisteme rurale, în funcţie de ariile de convergentă geografică favorabile acestor categorii de folosinţă. În cazul judeţului Brăila zona de sud-est se caracterizează prin prezenţa unor comune în care ponderea păşunilor şi a fâneţelor deţine valori mai reduse de 4%. Din acest grup compact fac parte următoarele comune: Tichileşti, Gemeni, Tufeşti, Viziru, Stăncuţa, Măraşu şi Frecăţei. În partea vestică a judeţului sunt localizate o serie de comune care deţin păşuni şi fâneţe într-o pondere cuprinsă între 24,75% şi 46,31%. Aceste comune sunt: Salcia-Tudor, Vişani, Surdila-Greci, Ulmu, Cireşu, Zăvoaia şi Ciocile.

134

Figura 5: Distribuţia UAT-urilor după ponderea suprafeţei păşunilor şi fâneţelor


Valorile ponderale înregistrate de categoria ”păşuni şi fâneţe” în profil teritorial indică oportunităţile economice pe care spaţiile rurale le au, în măsura în care există posibilitatea unei dezvoltări de tip endogen. În partea de vest ponderea păşunilor şi a fâneţelor este mai mare. În aceste areale datorită condiţiilor naturale cu un grad de favorabilitate mai ridicat, conţinutul în substanţe nutritive şi durata de păşunat sunt superioare. Ele se caracterizează printr-o valoare nutritivă mai ridicată dar şi printr-o compoziţie floristică mai variată.

Ponderea viilor şi livezilor în suprafaţă agricolă totală

Tipul de agricultură, extensivă sau intensivă, modalităţile de dezvoltare agricolă şi implicit rurală sunt determinate de varietatea condiţiilor naturale şi implicit de diversitatea categoriilor de folosinţă a fondului funciar agricol. Ponderea viilor şi livezilor în suprafaţa agricolă defineşte, în sens statistic, oportunităţile economice de care anumite zone rurale ale judeţului Brăila pot beneficia. Cu toate că valorile ponderale sunt, în general, reduse nu se poate face abstracţie de ele pentru că aceste categorii de folosinţă reprezintă o oportunitate economică, care în condiţiile exploatării lor eficiente poate induce o multiplicare a surselor de venit în mediul rural.

Analiza locală a dispunerii spaţiale la nivelul localităţilor rurale a acestor categorii de folosinţă identifică localizarea teritorială relativ restrânsă din punct de vedere geografic ceea ce nu se traduce şi în termeni economici (fig. 6). În judeţul Brăila un potenţial viti-pomicol mai însemnat se găseşte în comunele: Tichileşti, Viziru, Tufeşti şi Berţeştii de Jos.

135

Figura 6 : Distribuţia comunelor după ponderea suprafeţei viilor şi livezilor


În anul 2006, în judeţul Brăila viile prezentau următoarea structura: 18% vie altoită şi 82% vie hibridă. Acest fenomen a avut loc contrar tendinţei ţărilor europene care au eliminat viile hibride.

Analiza resurselor funciare agricole din spaţiul brăilean ar trebui completată nu numai ca structură ci şi din punct de vedere al calităţii resurselor funciare pentru o apreciere reală a potenţialului funciar agricol, efectiv accesibil pentru dezvoltarea producţiei agricole.

1.2. CALITATEA SOLURILOR Calitatea solului este determinată de factori naturali cum sunt relieful, clima, vegetaţia, timpul, dar şi de factori antropici. Astfel, practicile agricole neadaptate la condiţiile de mediu, tratamentele şi fertilizările făcute fără fundamentare agro-pedologică, agrotehnică, deversările de substanţe chimice periculoase, depozitările de deşeuri de toate categoriile, reprezintă factori antropici care modifică sensibil şi rapid calitatea solurilor.

Datorită uniformităţii condiţiilor pedoclimatice, în judeţul Brăila s-a dezvoltat o gamă de soluri mai puţin variată. Cea mai mare răspândire, pe aproximativ 75% din teritoriu, o au cernoziomurile carbonatice cu variantele lor afectate de hidromorfie (cernoziomuri freatic umede şi cernoziomuri carbonatice freatic umede, de regulă situate la baza profilului) care acoperă aproape în totalitate câmpiile netede interfluviale. Aceste soluri, cca. 190.000 ha, formate pe loessuri şi depozite loessoide, prezintă o textură mijlocie.

Partea nordică a interfluviilor cu relief vălurit, eolian, prezintă soluri nisipoase (cca. 25ooo ha) în diferite stadii de evoluţie, de la nisip nesolificat (rogosol) la cernoziom cambic (levigat). Aceste soluri apar insular la sud de Siret dar formează o fâşie aproape continuă la sud de Călmăţui.

O pondere mare în învelişul de sol o au şi solurile aluviale (inclusiv aluviunile), local gleizate şi pe alocuri salinizate (cca. 150000 ha), întâlnite în luncile largi ale Buzăului, Siretului şi Dunării. O bună parte din acestea au fost mlaştini sau lacuri.

Solonceacurile şi soloneţurile ocupă suprafeţe destul de întinse (cca. 54000 ha) pe văile Călmăţuiului şi Iencii, în jurul lacurilor sărate din Câmpia Brăilei şi în Lunca Siretului.

136

Terenurile agricole se clasifică din punct de vedere geomorfologic în următoarele clase principale:

Repartiţia solurilor din judeţul Brăila pe tipuri de sol Denumire

ha %

I. Clasa cernisoluri (molisoluri): - kastanoziomuri (soluri bălane) - cernoziom (tipic, cambic) - faeoziom

1709

193681 10643

0,44

49,85 2,74

II.Clasa hidrisoluri (hidromorfe): - gleisol (lacoviste, sol gleic)

37056

9,54

III. Clasa solurilor halomorfe: - solonceac - soloneţ

8390 7730

2,16 1,99

IV.Clasa solurilor neevoluate (protisolurilor): - regosol - psamosol - aluviosol (sol aluvial, protosol)

777

21868 106624

0,20 5,63

27,45 Sursa: Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Brăila, 2007

Restricţiile calităţii solurilor, cu referire la degradare şi potenţialul productiv redus, se regăsesc în următoarele grupări de soluri:

a) Soluri sărăturate sau afectate de sărăturare: i) soluri halomorfe (solonceacuri, soloneţuri, complex de solonceacuri-soloneţuri), având un potenţial productiv foarte redus (pajişti foarte slabe); ii) cernozomuri sărăturate (salinizate şi alcalizate); iii) soluri aluviale sărăturate (salinizate şi alcalizate).

Dacă solurile halomorfe în majoritate au origine primară, procesele de sărăturare pe cernozomuri şi soluri aluviale sunt de origine antropică (secundară) şi au apărut în condiţiile îndiguirii şi neaplicării lucrărilor ameliorative pe lunci şi în condiţiile pierderilor de apă din amenajările de irigaţie, ridicării pânzei freatice şi neaplicării tehnologiilor ameliorative corespunzătoare.

b) Soluri afectate de exces de umiditate. În luncă excesul periodic de apă se produce cu precădere în zonele controlate de fluviu şi râuri (lunci şi zone depresionare de câmpie) şi sub incidenţa aportului de apă din precipitaţii sau irigaţii.

c) Soluri afectate de compactare. În luncă aceste soluri sunt frecvente. S-au format datorită configuraţiei litologice favorabile (prezenţa cu preponderenţă a fracţiunilor fine în stratul arabil), cât şi prin efectuarea lucrărilor agricole în condiţii de umiditate ridicată, toamna târziu. În câmpie procesele de compactare sunt localizate frecvent la adâncimea părţii inferioare a stratului arabil (talpa plugului) datorându-se agrotehnicii necorespunzătoar aplicate.

d) Soluri afectate de eroziune eoliană. Sunt soluri nisipoase situate majoritatea în câmpia Călmăţuiului şi pe terasele râului Buzău. Datorită texturii grosiere, a fertilităţii reduse şi a vegetaţiei slab reprezentate, aceste soluri sunt frecvent supuse deflaţiei, reclamând intervenţii de fixare şi aplicarea unui sisteme agricultură ameliorativă specifică. Odată cu defrişările intense ale plantaţiilor de vii şi tăierile necontrolate ale perdelelor forestiere, fenomenul de eroziune prin deflaţie pe aceste soluri s-a accentuat.

e) Zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole: 59048ha teren arabil.

Principalele restricţii ale calităţii solurilor ( ha)

Sursa: Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Brăila, 2007

Tip de sol Slab Moderat Puternic Foarte puternic Total Soluri salinizate 47573 35251 - 8274 91098 Soluri sodizate 11058 - - 7584 18642 Soluri afectate de eroziune - 770 - - 770 Soluri afectate de relief eolian şi textură grosiera

- 21540 - - 21540

Exces de umiditate - 10486 36477 - 46963 Total 179013

137

Gruparea terenurilor in clase de calitate (după pretabilitatea la folosinta arabila)

Condiţiile naturale se diferenţiază, sub aspectul reliefului depozitelor parentale şi adâncimii apei freatice (deci a drenajului) pe cele două mari unităţi: câmpia (inclusiv terasele Dunării) şi luncile Dunării, Buzăului şi Valea Călmăţuiului (cartograma 27).

Repartizarea şi alcătuirea învelişului de sol urmează aceeaşi diferenţiere a teritoriului, inclusiv fenomenele specifice fiecărei zone.

Din datele climatice rezultă un deficit de umiditate important în perioada de vegetaţie a culturilor, pentru a cărei compensare a apărut necesitatea irigării acestui teritoriu.

Din punct de vedere al calităţii, pe baza notelor de bonitare, terenurile agricole se clasifică în următoarele 5 clase de pretabilitate la arabil (I, II, III, IV, V). Cele mai severe limitări se întâlnesc la terenurile din clasele a IV şi a V-a (11,5%) din teritoriu. Dintre acestea cca. 4,3% sunt terenuri neproductive.

Clasa I. (Foarte bună)- Terenuri fără limitări în cazul utilizării ca arabil (48.615 ha - 10,2% din total judeţ)

Practic aceste terenuri nu au nici o restricţie sau pericol de degradare în folosinţă ca arabil şi deci nu au factori restrictivi faţă de culturile de câmp. Singura restricţie este cea de ordin climatic manifestată prin deficitul mare de umiditate în perioada de vegetaţie a culturilor, de unde rezultă necesitatea irigaţiei.

Ele se întâlnesc în zona bine drenată a câmpiei şi terasei pe rama nordică a Bărăganului nordic şi de o parte şi de alta a Văii Călmăţuiului, cu un relief plan, orizontal, format pe loess şi depozite loessoide. Apa freatică este situată dominant între 5-0 m, local 3-5 m. În învelişul de sol domină solurile automorfe reprezentate prin cernoziomuri carbonatice, cernoziomuri şi cernoziomuri cambice, local cernoziomuri freatic umede.

Însuşirile fizice, chimice şi activitatea biologică intensă asigură acestor soluri o fertilitate naturală bună asupra căreia acţionează negativ deficitul de apă.

Clasa a II-a. (Bună) - Terenuri cu limitări reduse în cazul utilizării ca arabil (184.024 ha – 38,6%)

În general aceste terenuri au o pretabilitate bună la arabil, ele constituind a doua clasă ca pondere în cadrul judeţului. Terenurile din această clasă se întâlnesc pe un relief plan, cu loess şi depozite loessoide în câmpie şi pe un microrelief cu depozite fluviatile în cadrul luncii. Sunt în general terenuri bine drenate, apa freatică situându-se la adâncimi de 2-3 m în câmp şi în lunci, rar 1-2 m.

O categorie aparte o formează terenurile situate pe un relief vălurit, alcătuit din depozite nisipoase şi nisipolutoase remaniate eolian, bine drenat, apa freatică situându-se la peste 10 m adâncime. Factorii limitativi şi acestei clase sunt: textura grosieră, textura fină, sărăturarea (salinizarea şi/sau alcalizarea), neuniformitatea terenului, adâncimea mică a apei freatice.

Solurile sunt reprezentate prin cernoziomuri tipice şi carbonatice freatic umede şi cernoziomuri cambice, de depresiune. Local apar lăcovişti, uneori salinizate. Pentru anumite unitati de sol sunt caracteristice cernoziomurile tipice şi cele freatic umede cu areale de soloneţuri, la care se adaugă cernoziomurile gleizate şi cele salinizate şi solurile aluviale salinizate din lunci. Tot în luncă se găseşte o subclasa alcătuită din protosoluri aluviale şi soluri aluviale, cu textură nisipolutoasă la lutoargiloasă şi apa freatică la 2-3 m adâncime. O categorie bine individualizată o constituie terenurile cu cernoziomuri cambice, automorfe (apa freatică la peste 10 m adâncime).

Clasa a III-a. – (Mijlocie) - Terenuri cu limitări moderate în cazul utilizării 198.805 ha (39,7%)

Este clasa cea mai răspândită în cadrul judeţului iar împreună cu clasa a II-a are o pondere de cca. 78,3%. Şi aici limitările moderate sunt cele legate de sol, de teren. Apare ca nouă limitarea de pantă, pentru terenurile moderat înclinate (15-20%) situate pe versanţii văilor din cuprinsul judeţului.

138

Având în vedere cele de mai sus, unităţile (subclasele) de pretabilitate la arabil se pot grupa după necesarul de cerinţe ameliorative. Astfel pe terenurile situate în zona de luncă cu depozite fluviatile având textură predominant fină (argiloasă) până la lutonisipoasă şi apa freatică situată la 1-2 (3) m adâncime, deci cu un drenaj global deficitar, solurile sunt reprezentate prin cernoziomuri freatic umede, cernoziomuri cambice, de depresiune şi soluri aluviale gleizate, la care se adaugă incluziuni de lăcovişti şi soluri gleice în acord cu condiţiile locale de microrelief (depresionar) şi drenaj deficitar. De asemenea apar areale de cernoziomuri gleizate, vertice şi lăcovişti pe depozite cu textură argiloasă.

O altă categorie de terenuri o constituie cele situate în luncă şi în cadrul câmpiei, primele cu depozite fluviatile cu textură variind de la nisipolutoasă la lutoargiloasă şi chiar argiloasă şi apa freatică situată la 1-2 , adâncime. Cele din câmpie sunt situate pe loess şi depozite loessoide, cu textură lutoasă lutoargiloasă şi apa freatică la aceeaşi adâncime. Învelişul de sol este diferenţiat pe cele două unităţi de relief: cernoziomuri freatic umede şi gleizate, parţial salinizate în asociaţie cu soloneţuri şi solonceacuri în câmpie şi soluri aluviale gleizate, unele salinizate şi alcalizate, protosoluri aluviale salinizate şi lăcovişti salinizate în cadrul luncii.

Pe bordul nordic al Bărăganului brăilean şi la sud de valea Călmăţuiului se întâlnesc terenurile pe un microrelief vălurit eolian, alcătuit din depozite nisipoase – nisipolutoase (local nisip grosier) remaniate eolian, slab neuniform şi cu apa freatică la peste 10 m adâncime. Solurile sunt reprezentate prin cernoziomuri cambice, local cu nisipuri (promosoluri) şi soloneţuri. Pe versanţii văilor ce străbat judeţul sunt prezente terenuri cu înclinare moderată (15.10%), pe depozite loessoide şi loess, cu textură variind de la nisipolutoasă la lutoasă. Ele au o neuniformitate slabă, iar învelişul de sol este reprezentat prin cernoziomuri erodate slab – puternic în asociaţie cu regosolurile şi/sau erodisoluri.

Clasa a IV-a. – (Slaba)- Terenuri cu limitări severe în cazul utilizării ca arabil (34.497 ha -7,2%)

Sunt situate în luncile Dunării şi Buzăului. Sunt alcătuite din depozite fluviatile cu textură variate (nisipolutoasă - lutoasă), rar inundabile şi apa freatică situată la 0,5 – 1 m. Ca urmare solurile sunt reprezentate prin protosoluri aluviale, în general gleizate. În acest caz limitările acestei clase de terenuri sunt date de adâncime extrem de mică a apei freatice, textura grosieră, pentru unele suprafeţe şi pericolul de inundabilitate.

Clasa a V-a. – (Foarte slaba)- Terenuri cu limitări extrem de severe care nu pot fi folosite ca arabil (20.634 ha -4,3%)

Terenurile sunt situate în luncă, pe depozite fluviatile, cu textură variind de la lutoasă la argiloasă. Apa freatică este situată între 1 şi 3 m adâncime. Învelişul de sol are în compoziţia lui, aproape în exclusivitate, solonceacuri şi soloneţuri, deci soluri cu salinizare şi alcalizare extrem, greu sau imposibil de ameliorat cu tehnologiile şi posibilităţile etapei actuale.

Tipurilor de sol din judeţ şi repartizarea pe tipuri de folosinţe agricole: Pretabi l i ta te Agr ico l

din care: Total Arabil Păşuni şi fâneţe Vii şi livezi Clasa Semnificaţia

ha % ha % ha % ha % I Foarte bună 20.490 5,27 19.926 5,69 - - 564 1,0 II Bună 165.683 42,62 165.223 47,23 965 2,9 1.495 26,54 III Mijlocie 123.955 31.88 107.760 30,80 14.035 42,19 2.160 38,35 IV Slabă 50.473 12.98 39.862 11,39 9.319 28,01 1.292 22,94 V Foarte slabă 28.136 7,24 19.067 5,45 8.948 26,89 121 2,14

TOTAL 388.737 100 349.838 100 33.267 100 5.632 100 Sursa: Studiu ICPA 1995

139

Disfuncţionalităţi

În judeţul Brăila există zone critice din punct de vedere al deteriorării solului. Există areale largi cu restricţii de ordin climatic (soluri cu exces de apă, soluri cu procese de sărăturare, soluri afectate de compactare, soluri afectate de eroziune eoliană), totalizând o suprafaţă de 179013 ha. Eroziunea solului şi alunecările de teren reprezintă un important factor limitativ al calităţii solului. Principala cauză a alunecărilor de teren înregistrate în judeţul Brăila o constituie eroziunea apelor curgătoare. Au fost identificate zonele privind riscurile naturale la alunecări de teren şi inundaţii în comunele: Chiscani, Măxineni, Racoviţa, Râmnicelu, Scorţaru Nou, Racoviţa. Există soluri degradate chimic şi fizic datorită depozitării deşeurilor şi a produselor petroliere şi a deşeurilor menajere din jurul oraşelor.

Localităţi unde există surse de nitraţi din activităţile agricole Sursa de NO3 la nivelul comunei Comuna Teren

agricol Teren arabil Surse actuale Surse istorice

Chiscani Galbenu Movila Miresii Şuţeşti Traian Tudor Vladimirescu Vădeni Vişani

5356 7370 6864 5782

14883 8772

11904 5309

4773 6996 5574 4950

14114 7495

11070 4075

*

* * * * *

*

* Sursa: Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Brăila, 2007

Pentru o mai bună gospodărire a solului s-a elaborat „Codul de bune practici agricole” a cărui aplicare este obligatorie în zonele identificate drept vulnerabile, şi se va organiza „Sistemul naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi”.

Îngrăşămintele de orice natură, aplicate în mod raţional, ocupă un loc prioritar pentru menţinerea şi sporirea fertilităţii solului, pentru creşterea producţiilor agricole. Totuşi, în cazul în care sunt folosite fără a se lua în considerare natura solurilor, condiţiile meteorologice concrete şi necesităţile plantelor pot provoca dereglarea echilibrului ecologic (mai cu seamă prin acumularea nitraţilor).

Se remarcă scăderea cantităţilor medii de substanţe active aplicate pe terenurile arabile, în anul 2005 faţă de perioada 2002-2004 şi o creştere importantă în anul 2007.

Evoluţia consumului total de îngrăşăminte în perioada 2002 -2007 (kg/ha) Anul 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Consum specific 98 88 95 50 51 135 Sursa: Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Brăila, 2007

Substanţele fitosanitare includ următoarele categorii de substanţe chimice: i) erbicidele – substanţe chimice utilizate pentru combaterea buruienilor; ii) insecticidele – utilizate pentru combaterea insectelor dăunătoare; iii) fungicidele, bactericidele şi virucidele - utilizate pentru combaterea diferitelor boli.

Cele mai mari cerinţe de utilizare s-au înregistrat pentru combaterea buruienilor, iar în ceea ce priveşte culturile tratate, cele mai mari cantităţi au fost folosite pe culturile de porumb, grâu, floarea soarelui, soia. Totuşi nu s-a realizat nici jumătate din necesarul de tratamente din cauza costurilor ridicate. Cantităţile de substanţe fitosanitare utilizate pentru tratarea culturilor, sunt substanţe din grupa a III-a şi a IV-a de toxicitate, deci substanţe mai puţin toxice. Substanţe din categoriile a I-a şi a II-a de toxicitate au fost utilizate numai pentru tratarea seminţelor şi a depozitelor.

Evoluţia consumului de pesticide în perioada 2002-2007 (kg s.a./ha) Anul 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Consumul specific 1,402 1,404 1,286 1,470 1,331 0,988 Sursa: Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Brăila, 2007

140

Cu excepţia anilor 2003 şi 2005 se constată o descreştere a consumului de pesticide, anul 2007 înregistrând cea mai mică valoare a consumului acestora.

Poluarea cu reziduuri provenite din activitatea zootehnică se înregistrează, în special, în mediul rural. Reziduurile zootehnice se clasifică astfel: i) biomasă vegetală; ii) gunoi de grajd; iii) dejecţii păstoase semilichide şi lichide; iv) resturi furajere; v) cadavre. Deşi deşeurile prezentate mai sus se încadrează în clasa celor uşor degradabile, acestea generează în procesul de descompunere diferite gaze şi substanţe care pot constitui o sursă de impact semnificativă asupra mediului şi în special asupra solului.

Având în vedere faptul că în compoziţia deşeului menajer din mediul rural între 80% şi 90% o reprezintă gunoiul de grajd, în anul 2006 s-a realizat o inventariere a suprafeţelor ocupate de aceste reziduuri. Astfel, cele 123 amplasamente existente în mediul rural ocupă o suprafaţă de 110 ha. Cantitatea de reziduuri animaliere eliminată în anul 2007 este de aproximativ 6.600 t.

1.3. LUCRĂRI DE IMBUNATATIRI FUNCIARE

Judeţul Brăila ocupă unul din primele locuri din ţară în ceea ce priveşte suprafaţa amenajată cu sisteme de îmbunătăţiri funciare (irigaţii şi desecări).

Pentru înlăturarea efectelor negative ale fenomenelor climatice extreme (alternarea pe o lungă perioadă de timp a perioadelor de secetă cu cele de exces de umiditate pe aceleaşi terenuri) şi pentru prevenirea degradării terenurilor prin eroziuni ale solurilor în judeţul Brăila au fost executate, în majoritate înainte de 1990, următoarele tipuri de lucrări de îmbunătăţiri funciare:

Amenajări Suprafaţa totală (ha)

Irigaţii 379.579

Desecări 257.915

Combaterea eroziunii solului 2.247 Sursa: Studiu ISPIF - 1995

Lucrările de îmbunătăţiri funciare au scopul de a conserva şi ameliora calitatea terenurilor agricole, fiind realizate pentru o perioadă îndelungată de timp, cu eforturi financiare importante şi personal pentru executare şi întreţinere calificat.

Judeţul Brăila a urmat tendinţa generală de reducerea a suprafeţelor cu lucrări de îmbunătăţiri funciare ce a caracterizat întreaga ţară.

Structura terenurilor agricole pe tipuri de amenajări de îmbunătăţiri funciare, în anul 2007 Specificare Hectare Pondere (%)

Total suprafaţă agricolă 387470 100,0

Amenajări pentru irigaţii 358938 92,6

Suprafaţă efectiv irigată 111776 31,1

Amenajări pentru desecare 247934 64,0

Amenajări pentru combaterea eroziunii solului 20808 5,4

Amenajări pentru drenaj 21923 5,7


Amenajările de îmbunătăţiri funciare din judeţul Brăila sunt de tip complex - irigaţii şi desecare care funcţionează simultan sau alternativ primavara, vara sau toamna în funcţie de necesităţile zonei:

141

Amenajări pentru irigaţii Irigarea este un procedeu tehnic specific agriculturii intensive prin care se urmareste completarea deficitului de apa din sol in raport cu nevoile plantelor. Irigaţiile reprezintă principala lucrare de îmbunătăţiri funciare realizată pentru creşterea potenţialului productiv al pământului.

Utilizarea irigaţiilor a devenit indispensabilă în condiţiile climatului arid şi secetos specific judeţului Brăila. Regimul de uscăciune a fost accentuat totodată de creşterea presiunii demografice şi a schimbărilor climatice.

Abaterile de la regimul optim de irigare pot avea efecte negative asupra solului. Modificări însemnate pot avea loc din cauza calităţii apei de irigare folosite, fiind posibilă apariţia fenomenelor de salinizare şi alcalinizare, (în situaţia apelor conţinând săruri), sau modificarea texturii (în măsura în care apa conţine aluviuni în suspensie

Pentru eliminarea efectelor perioadelor secetoase au fost executate lucrări de irigaţii în majoritate înainte de 1990, pe o suprafaţă de aproape 379.579 ha. (ceea ce reprezintă 79,6 % din suprafa�a totală a jude�ului) din care:

- mai mari de 1000 de ha – 379.315 ha.

- amenajări locale - 264 ha.

Predomină suprafeţele agricole amenajate pentru irigaţii în sisteme mai mari de 1000 de ha.: Printre cele mai importante amenajări de irigaţii se amintesc:

Denumire Amenajare Suprafeţe de irigaţii (ha)

Brăila – Dunăre - Siret 3.655 Călmăţui-Gropeni-Chişcani 12.148 Ianca-Surdila-Greci 25.654 Insula Mare A Brăilei 64.663 Latinu Vadeni 6.368 Lunca Râului Buzău 2.416 Grădiştea – Făurei - Jirlău 6.888 Noianu Chiscani 1.177 Terasa Brăilei 40.119 Terasa Viziru 18.773 B.H. Călmaţui 13.563 Terasa Ialomiţa - Calmăţui 75.404 Nămoloasa - Măxineni 17.241

Sursa datelor: HG 1582/2006 - Lista amenajărilor de IF de utilitate publică

Evoluţia suprafeţelor irigate şi a volumului de apă consumat

Sursa: Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Brăila, 2007 În ceea ce priveşte evoluţia suprafeţelor irigate se observă o creştere a acestora în perioada 2002-2003, urmată de scăderea în anii 2004-2005, când cantităţile de precipitaţii au fost mai mari. În anii 2006-2007, atât suprafeţele irigate, cât şi cantităţile utilizate au fost în creştere.

În prezent utilizarea acestor amenajări rămâne redusă: în anul 2007 a fost irigată efectiv o suprafaţă de numai 111776 hectare (31,1%). Reducerea suprafeţelor efectiv irigate reprezintă de fapt rezultatul unui

Anul Suprafaţa irigată (ha)

Volume de apă consumate

(mii m3)

2002 123514 224157 2003 140514 293061 2004 96845 116209 2005 22157 32071 2006 78761 72959 2007 111776 341396

142

cumul de factori dintre care cai mai importanţi sunt: scăderea interesului micilor producători agricoli care sunt lipsiţi de mijloace materiale; reforma funciară care a pulverizat terenurile agricole în mici proprietăţi şi numeroase parcele; costurile mari pentru irigarea culturilor; reorganizările instituţionale frecvente; constituirea cu dificultate a asociaţiilor utilizatorilor de apă (AUAI) etc.

La nivel de localităţi, în anul 2002, numărul exploataţiilor care au utilizat echipamente fixe pentru irigat variază între 56 de unităţi, în comuna Berţeştii de Jos şi o unitate, în comunele Frecăţei, Bordei Verde, Surdila Greci, Victoria, Şuţeşti şi Roşiori. Cele mai multe exploataţii care utilizează echipamente fixe se concentrează în localităţile din zona centrală şi de nord-vest a judeţului Brăila: Zăvoaia, Unirea, Traian, Salcia Tudor, Tichileşti, Însurăţei, municipiul Brăila (nord-est) şi Movila Miresii. Amenajări pentru desecare

Solurile cu exces de umiditate afectate de nivelul ridicat al pânzei freatice (1 – 2 m) necesită lucrări de desecare sau numai de drenaj, acolo unde terenul este mai înalt. Pentru înlăturarea efectelor excesului de umiditate s-au executat lucrări de desecare şi drenaj executate în majoritate înainte de 1990, pe o suprafaţă de aproximativ 257.915ha. (54% din suprafaţa totală a judeţului) din care:

- mai mari de 1000 de ha -256.401ha.

- mai mici de 1000 de ha –1.514 ha.

Situaţia celor mai importante suprafeţe deservite de sisteme de desecare se prezinta astfel: din care: Denumire Amenajare Desecare

Total (ha Gravitaţională (ha)

Prin pompare (ha)

Brăila – Dunăre - Siret 4.854 0 4.854 Călmăţui-Gropeni-Chişcani 17.129 0 0 Ianca-Surdila-Greci 9.905 8.114 1.791 Insula Mare A Brăilei 69.241 0 69.241 Latinu Vadeni 13.079 0 9.084 Lunca Râului Buzău 649 649 0 Grădiştea – Făurei - Jirlău 2.738 925 1.813 Noianu Chiscani 150 0 150 Terasa Brăilei 32.871 32.871 Terasa Viziru 19.266 0 19.266 B.H. Călmaţui 23.026 23.026 0 Terasa Ialomiţa - Calmăţui 85.495 16.392 69.103 Nămoloasa - Măxineni 37.672 10.915 26.757

Sursa datelor: HG 1582/2006 - Lista amenajărilor de IF de utilitate publică În scopul ameliorării procesului de sărăturare a solurilor, în sistemele hidroameliorative există amenajări de îmbunătăţiri funciare aplicate în regim complex: irigaţii şi desecare – drenaj, care au şi rolul de spălare a solurilor.

Amenajari pentru combaterea eroziunii solului

Pe teritoriul judeţului au fost amenajate lucrări de Combaterea Eroziunii Solului executate în majoritate înainte de 1990, pe o suprafaţă de 2247 ha în sistemul Ialomiţa Călmăţui.

Disfuncţionalităţi legate de utilizarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare

- După anul 1990, degradarea şi devalizarea instalaţiilor existente, costurile ridicate şi lipsa instalaţiilor de udare pe terenurile particulare constituie principalele cauze ale neaplicării irigaţiilor pe suprafeţele amenajate. Începând cu anul 1994 s-a declanşat acţiunea de modernizare a unor sisteme de irigaţii. Lipsa resurselor financiare face ca procesul să demareze greu. De asemenea, procesul de degradare al unor sisteme de irigaţii se amplifică din lipsa fondurilor necesare întreţinerii şi supravegherii lor.

- Supradimensionarea sistemelor de irigaţii şi desecări şi procesele de degradare şi distrugere petrecute după 1990 au avut drept consecinţă imposibilitatea de exploatare, în condiţii de eficienţă economică, a suprafeţelor amenajate.

144

- Lucrările îmbunătăţiri funciare sunt executate în majoritate înainte de 1990 şi necesită măsuri de reabilitare şi modernizare, unele din acestea fiind nefuncţionale din cauza lipsei echipamentelor de exploatare, a neasigurării fondurilor pentru realizarea lucrărilor de întreţinere şi exploatare conform planurilor tehnice şi regulamentelor de exploatare. De asemenea necesită adaptarea capacităţilor de irigaţie la resursele de apă disponibile în regiunea studiată.

- Gradul de utilizare a irigaţiilor înregistrează nivele deosebit de scăzute, în prezent fiind în funcţiune aproximatix 160.000 ha. din întreaga suprafaţă amenajată cu acest tip de lucrări, din totalul de aproape 400.000 ha cât au fost amenajate până în anii 90.

- Proiectele de extindere a suprafeţelor irigate sunt limitate. Cauzele sunt: epuizarea suprafeţelor favorabile construirii acestor amenajări, costul ridicat al acestor proiecte, concurenţa puternică a altor sectoare economice pentru resursele de apă, interesul sporit acordat refacerii şi modernizării sistemelor existente etc.

- Pe de altă parte, irigarea nerationala are efecte negative atat asupra productiei cat si asupra solului si, in general, a mediului inconjurator. Daca din punct de vedere fitotehnic abaterile de la regimul optim de irigare se pot solda, in cel mai rau caz, cu scaderea recoltei in anul respectiv, sub aspect pedologic pot avea implicatii grave, culminand cu scoaterea din circuitul agricol a intinse suprafete de teren ca urmare a salinizarii, alcalinizarii, inmlastinarii sau eroziunii.

- O problema deosebita o ridica amenajarile de desecare, unde datorita depozitarii reziduurilor menajere pe marginea sau in interiorul canalelor de desecare, in urma precipitatiilor, reziduurile sunt antrenate de apa, ducand la colmatarea canalelor, podetelor, existand pericolul inundarii unor suprafete de teren sau chiar gospodarii si a deteriorarii calitatii apei ce se descarca in emisari (sau rauri).

- Degradarea lucrărilor de combatere a eroziunii solului din lipsa fondurilor pentru întreţinere.

1.4. POTENŢIAL AGRICOL

1.4.1. Suprafaţa cultivată

Suprafaţa cultivată la nivelul judeţului Brăila, în anul 2006, a fost de 294.254 ha – cu 12% mai mică decât în anul 2002, reprezentând 3,7% din suprafaţa cultivată la nivel naţional şi 18,9% din suprafaţa cultivată la nivelul regiunii de dezvoltare Sud-Est. Tendinţa de scădere a suprafeţei cultivate este înregistrată şi la nivel naţional, fapt dovedit prin menţinerea aceleiaşi ponderi a suprafeţei cultivate în judeţul Brăila în total suprafaţa cultivată la nivelul regiunii de dezvoltare, respectiv la nivel naţional, în perioada 1990-2006.

Evoluţia suprafeţei cultivate, 1990-2006 1990 1995 2000 2002 2005 2006

Suprafaţă (ha) Brăila 336.963 334.131 315.587 334.350 313.766 294.258 Pondere culturilor (%) Brăila/ Regiune SE 18,9 18,8 18,5 19,1 19,2 18,9 Brăila/ România 3,6 3,6 3,7 3,7 3,7 3,7

Sursa: Anuarul Statistic al României, INS - 1991, 1996, 2001, 2003, 2006, 2007

Ponderea suprafeţelor cultivate de sectorul privat, în judeţul Brăila, a ajuns la 98,8% în 2006 cu diferenţe în funcţie de culturi: astfel ponderea sectorului privat variază de la 91,2% la furajele verzi la 100% în cazul culturilor de sfeclă de zahăr, tutun, mazăre, cartofi de toamnă, pepeni verzi.

145

În perioada 1990-2006, structura culturilor în judeţul Brăila a înregistrat o serie de modificări:

• ponderea suprafeţelor cultivate cu cereale pentru boabe a crescut de la 35,9% în anul 1990 la 63,8% în 2002, respectiv 54,2% în 2006, ceea ce ne indică practicarea unei agriculturi extensive;

• plantele uleioase au deţinut şi deţin ponderi importante în structura culturilor. Astfel în 1990, acestea reprezentau 27,8%, în 2002 26,0%, iar în anul 2006, pondere plantelor uleioase în total culturi a crescut la 37,5%;

• furajele verzi au înregistrat o descreştere semnificativă în perioada 1990-2002 de la 34,7% la 6,3%, iar în 2006 ponderea furajelor verzi este de 5,6%;

• ponderea celorlalte culturi (plante pentru industrializare, leguminoase pentru boabe, cartofi etc.) a scăzut la 2,7% în 2006 (de la 3,9% în 2002).

Figura 8: Evoluţia structurii suprafeţelor cultivate, 1990-2006

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

1990 2002 2006

alte culturi

furaje verzi

planteuleioasecereale pentruboabe

Sursa: Anuarul Statistic al României, INS Bucuresti: 1990, 2003, 2007

Suprafaţa cultivată cu cereale a crescut de la 184.758 ha în anul 1990 la 213.234 ha în 2002 (cu 15,4%), iar din 2003 a scăzut ajungând în 2006 la 159.517 ha (cu 25,2% în 2006 faţă de 2002). Ponderea mare a suprafeţelor cultivate cu cereale în judeţul Brăila este specifică unei agriculturi extensive cum este, de fapt, întreaga agricultură romănească. Dintre cereale, în anul 2006, porumbul ocupă o pondere de 56,9%, urmat de grâu 33,3% şi de orz şi orzoaică 8,6%.

În judeţul Brăila, suprafaţa cultivată cu porumb, în anul 2006, este de 89.957 ha cu 30% mai mare decât în anul 1990, dar cu 6,7% mai mică decât în anul 2002. În perioada 1990-2006, ponderea culturii de porumb în cadrul culturilor cerealiere a crescut de la 37,4% în 1990, la 45,2% în 2002 şi ajunge la 56,9% în anul 2006, pondere care depăşeşte nivelul naţional 49,7%.

146

Figura 9: Evoluţia structurii culturilor cerealiere, 1990 - 2006

0%

20%

40%

60%

80%

100%

1990 2002 2006

alte culturide cereale

orz siorzoaica

grau

porumb

Sursa: Anuarul Statistic al României, INS Bucuresti: 1990, 2003, 2007

În anul 2006, suprafaţa cultivată cu grâu în judeţul Brăila este de 52.630 ha cu 20,6% mai mică decât în anul 1990 (66.257 ha), dar cu 40% mai mică decât în anul 2002 (87.658 ha). Tendinţa fluctuantă a suprafeţelor cultivate cu grâu se manifestă şi în cazul ponderii culturii de grâu în total culturi de cereale, astfel, în 1990, aceasta era de 35,9%, în 2002 de 41,1% şi de doar 33,3% în 2006.

Culturile de orz şi orzoaică în perioada 1990-2006 au scăzut atât din punct de vedere al suprafeţelor cultivate (de la 31.320 ha în 1990 la 28.140 ha în 2002, respectiv la 13.545 ha în anul 2006), cât şi din punct de vedere al ponderii acestor culturi în suprafaţa totală de cereale (de la 16,9% în 1990 la 13,2% în 2002, respectiv 8,6% în anul 2006).

Celelalte culturi cerealiere, adică orezul, secara, meiul, ovăzul, au scăzut ca pondere în total culturii cerealiere, şi chiar unele dintre ele au dispărut. Astfel, în anul 1990, aceste culturi cerealiere reprezentau 9,8% din suprafaţa totală cu cereale, ajungând în anul 2002 la 0,5%, după care a avut loc o redresare uşoară până la 1,2% în anul 2006.

Plantele uleioase (floarea soarelui, soia, rapiţa) sunt culturi importante în agricultura judeţului Brăila, având o pondere de 37,5% în structura culturilor în 2006, faţă de 27,8% în 1990. Aceste culturi au o pondere de 8,5% din suprafeţele cultivate cu plante uleioase la nivel naţional şi de 23,7% din regiunea de dezvoltare Sud-Est. Principalele culturi uleioase, în judeţul Brăila, sunt floarea soarelui 53,7%, soia 35,4% şi 10,9% alte culturi uleioase (rapiţa). Această structură a suferit modificări semnificative în perioada 1990-2006 .

Evoluţia culturilor de plante uleioase 1990 2002 2006

Suprafaţă cultivată (ha) Plante uleioase 51351 88318 110245 floarea soarelui 24390 60839 59185 Soia 17654 16090 39062 alte plante uleioase (rapita) 9307 11389 11998 Structura plantelor uleioase (%) floarea soarelui 47,5 68,9 53,7 Soia 34,4 18,2 35,4

147

alte plante uleioase (rapita) 18,1 12,9 10,9 Evoluţia plantelor uleioase (%) 2002/1990 2006/2002 2006/1990 Plante uleioase 72,0 24,8 114,7 floarea soarelui 149,4 -2,7 142,7 Soia -8,9 142,8 121,3 alte plante uleioase (rapita) 22,4 5,3 28,9

Sursa: Anuarul Statistic al României, INS, Bucuresti: 1990, 2003, 2007

Plantele uleioase au avut o evoluţie crescătoare, atât ca suprafaţă, cât şi ca pondere în total suprafeţe cultivate în judeţul Brăila. Astfel, de la o suprafaţă cultivată de 51.351 ha în 1990 a ajuns la 110.245 ha în 2006 cu 114,7% mai mare decât în 1990.

Plantele pentru industrializare şi plantele de nutreţ au avut un trend descrescător accentuat în perioada 1990-2006. Scăderi importante sunt evidente în cazul suprafeţelor cu plante pentru industrializare, în special la sfecla de zahăr ca urmare a lichidării fabricilor de zahăr din zonă. Fapt regăsit şi în scăderea ponderii suprafeţei cultivată cu sfeclă de zahăr în suprafaţa plantelor pentru industrializare, de la 91,7% la 39,2%; în timp ce suprafaţa cultivată cu plante pentru industrializare a scăzut drastic, în perioada 1990-2006, cu 94,7%.

De asemenea, s-au redus şi suprafeţele cultivate cu plante de nutreţ cu 74,2% în perioada 1990-2006. Ponderea suprafeţelor ocupate cu perene vechi şi noi din totalul suprafeţelor cu plante de nutreţ era de 43,3% în anul 1990, a ajuns la 86,6% în anul 2006; în condiţiile în care suprafaţa a scăzut cu 94,7%, în perioada 1990-2006.

Evoluţia suprafeţelor cultivate cu leguminoase pentru boabe şi cu cartofi au scăzut în perioada 1990-2006 cu 86,5%, respectiv 82,1%. Leguminoasele pentru boabe ocupă o suprafaţă de 1.282 ha, în anul 2006, suprafaţă ce reprezintă 3,2% din suprafaţa cultivată la nivel naţional, respectiv 7,7% din suprafaţa cultivată la nivelul regiunii de dezvoltare SE.

Suprafeţele cultivate cu legume s-au redus până în anul 2002 cu 42,2%, iar din 2003 până în 2006, au crescut cu 92,1%, ajungând la o suprafaţa cultivată de 7.248 ha, ceea ce reprezintă 2,6% din suprafaţa naţională cultivată cu legume şi 16,3% din suprafaţa regiunii Sud-Est.

Suprafaţa cultivată pe localităţi

Principalele culturi întâlnite, la nivelul judeţului Brăila, sunt porumbul, grâul, floarea soarelui, legumele şi cartofii. Din suprafaţa totală cultivată cu aceste culturi, ponderea cea mai mare o deţine porumbul 38,6%, urmat de grâu 35,1%, floarea soarelui 24,4%, legume 1,5% şi carfofi 1,5%.

Suprafeţele cultivate cu cereale (grâu, porumb) variază între localităţile componente ale judeţului Brăila de la 165 ha în localitatea Făurei la 16.546 ha în localitatea Frecăţei, însumând pe întreg judeţul 184.074 ha.

Ierarhia localităţilor după suprafaţa cultivată cu cereale, în anul 2007

DENLOC Suprafaţa

cultivată cu grâu (ha)

Suprafaţa cultivată cu porumb (ha)

Suprafaţa cultivată cu cereale (grâu şi porumb) (ha)

Pondere cereale în

teren arabil %

FRECĂŢEI 12694,0 3852,0 16546,0 46,5 MĂRAŞU 10850,0 4100,0 14950,0 48,2 ÎNSURĂŢEI 2984,0 6204,0 9188,0 60,5 IANCA 4420,0 4416,0 8836,0 58,9 TRAIAN 3309,0 2643,0 5952,0 42,2 MIRCEA VODĂ 1929,0 3537,0 5466,0 61,9

148

DUDEŞTI 2443,0 2981,0 5424,0 57,7 STĂNCUŢA 3131,0 2261,0 5392,0 43,2 SCORŢARU NOU

2592,0 2153,0 4745,0 59,7

VIZIRU 1098,0 3622,0 4720,0 53,1 Sursa: prelucrare după INS, Baza de date pe localităţi, 2004

La nivelul judeţului Brăila, ponderea culturilor de cereale în suprafaţa arabilă este de 53,2%, cu diferenţe între localităţi de la 27,3% în Făurei la 74,9% în Racoviţă.

Din numărul total de localităţi ale judeţului Brăila, numărul localităţilor, ce depăşesc procentul de 50% suprafaţă cultivată cu cereale în totalul suprafaţei arabile, este de 32 însumând 122.400 ha cu cereale.

Figura 10: Ponderea cerealelor în terenul arabil


Porumbul ocupă o suprafaţă de 96.416 ha, iar ponderea sa, faţă de suprafaţa de cereale (grâu, porumb), variază de la 23,3% în localitatea Frecăţei la 90,9% în localitatea Făurei. Grâul ocupă o suprafaţă de 87.658 ha. Ierarhia localităţilor, care au ponderea suprafeţei de porumb cea mai mare, este următoarea: Făurei 90,9%, Tufeşti 85,9%, Victoria 85,2%, Berteştii de Jos 80,6%, Ulmu 80,3%, Virizu 76,7%, Jirlău 72,3%, Şuţeşti 71,3%, Vişani 70,8%. Ierarhia localităţilor, care au ponderea suprafeţei de grâu cea mai mare, este următoarea: Frecăţei 76,7%, Măraşu 72,6%, Racoviţă 67,0%, Romanu 64,8%, Bărăganul 60,8%, Stăncuţa 58,1%, Vădeni 57,7%, Siliştea 57%, Traian 55,6%.

Floarea soarelui este cultivată, în judeţul Brăila, pe o suprafaţă de 60.839 ha ce reprezintă 17,6% suprafaţa arabilă a judeţului. Suprafeţele cele mai mari cultivate cu floarea soarelui sunt: 4.364 ha în localitatea Traian, 4.004 ha în Frecăţei, 3.029 ha în Ianca, 2.898 ha în Viziru, 2.449 în Măraşu, 2.440 ha în Stăncuţa, 2.413 în Dudeşti. Iar suprafeţele cele mai mici cultivate cu floarea soarelui sunt: 20 ha în Făurei, 80 ha în Brăila, 300 ha în Racoviţă, 446 ha în Tichileşti.

149

Figura 11: Ponderea culturii de floarea soarelui în teren arabil


Ponderea culturilor de floarea soarelui în suprafaţa arabilă a judeţului Brăila variază de la 3,3% în comuna Făurei la 30,9% în comuna Traian.

Localitatea cu cea mai întinsă suprafaţă legumicolă este Tudor Vladimirescu cu o suprafaţă de 887 ha, următoarele localităţi sunt comuna Tichileşti, dar cu o suprafaţă de 190 ha cultivat cu legume, Traian 182 ha, Rimnicelu 166, Vişani 164, Unirea 160, Surdila-Greci 145 ha, Movila Miresei 139 ha. Iar suprafeţele cele mai mici cultivate cu legume sunt: 3,0 ha Ciocile, 5 ha Scorţaru Nou, 10 ha Făurei, 15 ha Frecăţei, 16 ha Surdila -Găiseanca. Ponderea culturilor de legume în suprafaţa arabilă a judeţului Brăila variază de la 0,1% în comuna Ciorile la 11,1% în comuna Tudor Vladimirescu.

1.4.2.Producţia vegetală

În perioada 1990-2005, producţia medie la majoritatea culturilor a înregistrat valori oscilante şi reduse în raport cu potenţialul natural existent. Această situaţie a fost determinată în principal de condiţiile climaterice, dar şi de fragmentarea puternică a terenurilor agricole, insuficienţa investiţiilor în agricultură, calitatea seminţelor şi respectarea tehnologiilor de cultură.

Producţiile medii pe hectar la culturile de cereale, în judeţul Brăila, au înregistrat o creştere de 1,1% în anul 2006 faţă de 1990, existând fluctuaţii anuale mari, în funcţie de condiţiile climatice, însă, pe ansamblu, perioada 1990-2002 s-a caracterizat prin scăderi ale producţiilor medii de cereale cu 20,6%, în timp ce, în perioada 2002-2006 au avut loc creşteri semnificative, cu 42,5%. În anul 2006, producţia medie la cereale la nivelul judeţului Brăila este de 3.641 kg/ha mai mare decât media pe regiune 3.152 kg/ha şi pe ţară 3.081 kg/ha.

Producţiile medii la culturile de cereale, în anul 2006, sunt mai mari decât cele înregistrate la nivel regiunii Sud-Est şi la nivel naţional, astfel:

150

- grâu şi secară: 3.691 kg/ha faţă de 3.004 kg/ha – media pe regiune, 2.740 kg/ha– media pe ţară;

- orz şi orzoaică: 2.693 kg/ha faţă de 2.281 kg/ha – media pe regiune, 2.331 kg/ha– media pe ţară;

- porumb: 3.779 kg/ha faţă de 3.404 kg/ha – media pe regiune, 3.565 kg/ha– media pe ţară;

- sorg: 4.421 kg/ha faţă de 1.555 kg/ha – media pe regiune, 1.799 kg/ha– media pe ţară;

- orez: 3.235 kg/ha faţă de 3.235 kg/ha – media pe regiune, 3.264 kg/ha– media pe ţară.

Figura 12: Evoluţia randamentelor la cereale, în perioada 1990-2006 (kg/ha)

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

4000

4500

5000

1990 1995 2000 2002 2006

CerealepentruboabeGrau sisecara

Orz siorzoaica

Porumbboabe

Sorg

Orez

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/

Dintre categoria plante pentru industrializare, pe teritoriul judeţului Brăila, se cultivă: tutun, plante oleaginoase şi sfeclă de zahăr.

Cultura de tutun a înregistrat o creştere a producţiei medii de 13,5%, în perioada 1990-2006. În anul 2006, producţia medie la hectar este de 1.228 kg/ha, mai mică decât media la nivelul regiunii NE (1.315 kg/ha), dar mai mare decât media naţională (1.195 kg/ha)

Plantele uleioase, la nivelul judeţului Brăila, sunt reprezentate de culturile de floarea soarelui, rapiţă, soia. Producţiile medii de floarea soarelui şi rapiţă, înregistrate în anul 2006, sunt superioare celor obţinute la nivel regional şi naţional, astfel: i) floarea soarelui: 1.756 kg/ha faţă de 1.615 kg/ha media pe regiune şi 1.540 kg/ha media pe ţară; ii) rapiţă: 2.531 kg/ha faţă de 1.794 kg/ha media pe regiune şi 1.590 kg/ha media pe ţară; iii) producţia medie de soia este de 1.691 kg/ha, mai mică decât producţia medie obţinută în regiunea de dezvoltare Sud-Est, 1.655 kg/ha şi decât cea naţională 1.807 kg/ha.

În perioada 1990-2006, cea mai mare creştere a producţiei medii la hectar obţinută de plantele uleioase este înregistrată în cazul culturii de rapiţă 278,3%, faţă de 89,1% cultura de soia şi 7,1% floarea soarelui. Acest interval de timp a fost împărţit în două, din punct de vedere al evoluţiei producţiei, şi anume: i) 1990-2002, perioadă în care au avut scăderi în ceea ce priveşte producţia medie la cultura de floarea soarelui 7,4% şi la rapiţă 56,1%, excepţie făcând cultura de soia care a înregistrat o creştere importantă 171,8%; ii) 2002-2006, perioadă în care au avut creşteri în ceea ce priveşte producţia medie la cultura de floarea soarelui 15,6% şi la rapiţă 760,9%, iar cultura de soia care a înregistrat o scădere 30,4%.

151

Sfecla de zahăr, în judeţul Brăila, are o producţie medie la hectar de 32.500 kg/ha mai mare decât producţia medie înregistrată la nivelul regiunii 28.914 kg/ha şi cea obţinută la nivel naţional 28.942 kg/ha. Producţia medie la hectar de sfeclă de zahăr a scăzut, în perioada 1990-2002, cu 22,6%, dar s-a redresat puternic în perioada 2002-2006 (101,2%).

Plantele de nutreţ prezente la nivelul judeţului Brăila, sunt: furajele verzi anuale, porumb verde furajer, furaje perene (lucernă şi trifoi). Producţia medie la hectar, în perioada 1990-2006, a crescut la următoarele culturi: furaje verzi perene 12,4% (lucernă 9,5%) şi porumbului verde furajer 115,7%; şi a scăzut în cazul furajelor verzi anuale 35,4%.

Figura 13: Evoluţia producţiei medii la hectar la plantele de nutreţ, în judeţul Brăila, în perioada 1990-2006 (kg/ha)

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Furaje perene

Lucerna (inechivalent masaverde)

Furaje verzianuale

Porumb verdefurajer


Culturile la care se înregistrează producţii medii care depăţesc mediile regiunii Sud-Est şi pe cele de la nivel naţional sunt: i) furaje perene: 22.713 kg/ha faţă de 17.702 kg/ha – media pe regiune, 17.224 kg/ha – media pe ţară; ii) lucerna: 22.952 kg/ha faţă de 18.778 kg/ha – media pe regiune, 19.887 kg/ha – media pe ţară.

Culturile pentru care se obţin producţii medii la hectar sub cele regionale şi naţionale sunt: i) trifoi: 6.667 kg/ha faţă de 10.963 kg/ha – media pe regiune, 15.373 kg/ha – media pe ţară; ii) furaje verzi anuale: 8.600 kg/ha faţă de 11.379 kg/ha – media pe regiune, 13.023 kg/ha – media pe ţară.

Suprafeţele ocupate cu vii pe rod, în judeţul Brăila, au înregistrat o creştere, în perioada 1990-1995, de la 5.409 ha la 7.754 ha având la bază creşterea suprafeţelor cu vii hihride (de la 1.512 ha în 1990 la 4.496 ha în 1995). După această perioadă (1990-1995) de creştere a suprafeţelor ocupate cu vii pe rod, a urmat o tendinţă descrescătoare.

152

Figura 14: Evoluţia suprafeţelor cu vii pe rod, 1990-2006, judeţul Brăila

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

8000

1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Total- viipe rod

Vii altoitepe rod

Vii hibridepe rod


În perioada 1990-2006, producţia de struguri a evoluat cu variaţii mari de la un an la altul sub influenţa mutaţiilor semnificative ale suprafeţelor cu vii pe rod şi a condiţiilor de umiditate si căldură specifice. Producţia totală de struguri, în 2006, a fost de 14.363 tone ceea ce reprezintă 3,4% din producţia obţinută la nivelul regiunii Sud-Est şi 1,6% din producţia obţinută la nivel naţional. În perioada 1990-2006, producţia de struguri, în judeţul Brăila, a scăzut cu 48% (o creştere de 15,4% în perioada 1990-2002 şi o scădere de 54,9% în perioada 2002-2006. Structura producţiei de struguri diferă faţă de structura producţiei regiunii şi a ţării, şi anume: i) Brăila: 15,0% vii altoite pe rod, 83,5% vii hibride pe rod şi 1,5% struguri de masă; ii) Regiune Sud-Est: 74,7% vii altoite pe rod, 24,0% vii hibride pe rod şi 1,3% struguri de masă; iii) România: 55,0% vii altoite pe rod şi 44,9% vii hibride pe rod, 2,1% struguri de masă. Producţia viilor altoite pe rod este de 2.158 tone struguri ce reprezintă 0,7% din producţia regiunii Sud-Est şi 0,4% din producţia ţării, în timp ce producţia viilor hibride este de 11.987 tone de struguri (11,6% din producţia regiunii Sud-Est, 3,1% din producţia ţării).

Producţia medie de struguri, în judeţul Brăila, anul 2006 Productie medie la hectar

(tone) Vii pe rod Vii altoite

pe rod Vii hibride

pe rod Total 4,8 4,8 5,2 5,3 4,2 4,2

Regiunea Sud - Est 5,5 5,5 5,9 5,9 4,4 4,4

Brăila 3,1 3,2 2,6 3,2 3,2 3,2

Sursa: Anuarul Statistic al României, INS Bucuresti 2007

Producţia medie la hectar de struguri este de 3.100 kg/ha, mult mai mică decât cea obţunută la nivel regional 5.500 kg/ha şi cea de la nivel naţional 4.800 kg/ha. Situaţia producţiei medii la hectar este similară şi în cazul producţiei viilor altoite pe rod şi a producţiei viilor hibride pe rod.

Suprafaţa cu livezi şi pepiniere pomicole, în anul 2006, este de 730 hectare, cu 49,9% mai mică decât cea existentă în anul 1990. În perioada 1990-2002, reducerea suprafeţelor a fost de 21,2%, iar în perioada 2002-2006 de 36,4%.

Producţia totală de fructe, în judeţul Brăila, este de 10.608 tone, în 2006. Această producţie reprezintă 6,4% din producţia de fructe a regiunii de dezvoltare Sud-Est şi 0,7% din cea a ţării. În cadrul regiunii Sud-Est, ponderile cele mai mari le au producţiile brăilene de caise şi zarzăre

153

18,6% şi de pere 10,9%; iar la nivel naţional, ponderile cele mai mari sunt deţinute tot de caise şi zarzăre 6,7%.

În anul 2006 faţă de 1990, producţia de fructe a scăzut la toate categoriile, cu excepţia prunelor a căror producţie a crescut cu 23,3%. Cea mai mare reducere a fost la piersici de la 1.182 tone la 160 tone.

O revigorare semnificativă a avut loc, în perioada 2002-2006, la majoritatea fructelor, producţia totală de fructe a crescut de la 4.128 tone la 10.608 tone; iar pe categorii de fructe, producţia a crescut astfel: i) caise şi zarzăre de la 387 tone la 2.599 tone; ii) mere de la 778 tone la 2.108 tone; iii) prune de la 1.298 tone la 3.321 tone; iv) cireşe şi vişine de la 628 tone la 1.328 tone; v) pere de la 303 tone la 572 tone.

Figura 15: Evoluţia structurii producţiei de fructe, judeţul Brăila, 1990-2006

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

1990 1995 2000 2002 2006

Alte fructe

Capsuni

Nuci

Caise sizarzareCirese sivisinePiersici

Pere

Mere

Prune

Sursa: Anuarul Statistic al României, INS Bucuresti 1991, 1996, 2001, 2003, 2007

Structura producţiei pe categorii de fructe, în anul 2006, este următoarea: 31,3% prune, 24,5% caise şi zarzăre, 19,9% mere, 12,5% cireşe şi vişine, 5,4% pere, 3,1% nuci, 1,8% alte fructe, 1,5% piersici.

În perioada 1990-2006, structura producţiei de fructe pe categorii a suferit modificări, astfel: i) prunele de la 18,8% în 1990 la 31,3% în 2006; ii) caisele şi zarzărele de la 19,5% în 1990 la 24,5% în 2006; iii) merele de la 23% în 1990 la 19,9% în 2006; iv) cireşele şi vişinele de la 11,8% în 1990 la 12,5% în 2006; v) perele de la 6,3% în 1990 la 5,4% în 2006; vi) piersicile de la 8,2% în 1990 la doar 1,5% în 2006; vii) alte fructe de la 9,5% la 1,8%.

Producţia totală de fructe a crescut la 156%, în perioada 2002-2006, chiar dacă suprafaţa cu livezii a scăzut cu 36,4%; aceasta reprezintă o creşterea a productivităţii.

Producţia vegetală pe localităţi

Condiţiile climatice şi cele geografice sunt favorabile agriculturii, influenţând puternic producţiile vegetale obţinute în judeţul Brăila. Producţia medie a culturilor cerealiere este superioară celei obţinute la nivelul regiunii şi al ţării.

În ceea ce priveşte cultura de porumb, aceasta ocupă 96.416 ha, iar producţia totală obţinută este de 322.738 tone distribuită relativ uniform între localităţile judeţului Brăila. Procentul din producţia totală deţinut de fiecare localitate variază de la 0,1% în localitatea Făurei la 6,5% în localitatea Însurăţei.

154

Valorile producţiei de porumb la hectar sunt cuprinse într-un interval de la 1.514,4 kg/ha în comuna Roşiori până la 4.900,1 kg/ha în comuna Frecăţei. Din punct de vedere al producţiei medii de porumb, localităţile care realizează cele mai mari valori ale acestui indicator sunt: Frecăţei 4.900,1 kg/ha, Cireşu 4.577,1 kg/ha, Rimnicelu 4.459,8 kg/ha, Surdilă Greci 4.074,0 kg/ha, Măraşu 4.055,4 kg/ha, Viziru 4.051,1 kg/ha, Galbenu 4.015,3 kg/ha, Movila Miresei 3.971,1 kg/ha, Ulmu 3.845,5 kg/ha, Gemenele 3.717,1 kg/ha, Mircea Vodă 3.637,6 kg/ha.

Ierarhia localităţilor după producţia totală de porumb DENLOC Suprafaţa cultivată

cu porumb (ha) Producţia totala

porumb (tone)

Productia medie porumb (Kg/ha)

ÎNSURĂŢEI 6204,0 20945,0 3376,0 FRECĂŢEI 3852,0 18875,0 4900,1 MĂRAŞU 4100,0 16627,0 4055,4 VIZIRU 3622,0 14673,0 4051,1 TUFEŞTI 3691,0 13204,0 3577,4 MIRCEA VODĂ 3537,0 12937,0 3657,6 ULMU 3262,0 12544,0 3845,5 IANCA 4416,0 12430,0 2814,8 GALBENU 3066,0 12311,0 4015,3 VICTORIA 3453,0 12014,0 3479,3 MOVILA MIRESII 2559,0 10162,0 3971,1


Grâul este a doua cultură ca importanţă la nivelul judeţului, cultivată pe o suprafaţă de 87.658 ha, producţia totală de grâu este de 217.954 tone, cu o productivitate medie la hectar de 2.486,4 kg/ha. Producţiile totale cele mai ridicate sunt obţinute în localităţile indicate în tabel, între acestea comunele Frecăţei şi Măraşu concentrează 33,5% din producţia de grâu a judeţului.

Valorile producţiei medii la hectar de grâu sunt cuprinse într-un interval de la 920 kg/ha în comuna Berteşti de Jos, până la 3.070 kg la hectar în comuna Frecăţei.

Ierarhia localităţilor, după producţia totală de grâu DENLOC Suprafaţa cultivată

cu grâu (ha) Producţia totală grâu (tone)

Productia medie grâu (Kg/ha)

FRECĂŢEI 12694,0 38976,0 3070,4

MĂRAŞU 10850,0 33981,0 3131,9 IANCA 4420,0 10959,0 2479,4 TRAIAN 3309,0 10447,0 3157,1 ÎNSURĂŢEI 2984,0 8619,0 2888,4 VĂDENI 2446,0 7545,0 3084,6 DUDEŞTI 2443,0 6445,0 2638,1 TUDOR VLADIMIRESCU 2137,0 6145,0 2875,5 MAXINENI 2064,0 5850,0 2834,3 SCORŢARU NOU 2592,0 5728,0 2209,9 STĂNCUŢA 3131,0 5438,0 1736,8 SILIŞTEA 2027,0 5313,0 2621,1


Din punct de vedere al producţiei medii la hectar pentru grâu, localităţile care realizează cele mai mari valori ale acestui indicator sunt: Traian 3.157,1 kg/ha, Măraşu 3.131,9 kg/ha, Vădeni 3.084,6 kg/ha, Frecăţei 3.070,4 kg/ha, Chiscani 3.056,5 kg/ha, Brăila 3.052,6 kg/ha, Tichileşti 3.037,3 kg/ha, Însurăţei 2.888,4 kg/ha, Tudor Vladimirescu 2.857,5 kg/ha, Gropeni 2.850,4 kg/ha, Suteşti 2.847,2 kg/ha, Movila Miresei 2.842,7 kg/ha, Maxineni 2.834,2 kg/ha.

Floarea soarelui este cultivată pe o suprafaţă de 60.839 ha, iar producţia totală realizată este de 92.411 tone, la o productivitate medie de 1.518 kg/ha. Producţia totală de floarea soarelui, pe

155

localităţile componente ale judeţului, variază de la 14 tone în localitatea Făurei la 8.113 tone în comuna Traian, iar producţia medie pe hectar începe cu 629 kg/ha în comuna Salcia Tudor şi ajunge la 2.421,2 kg/ha în comuna Victoria.

Din punct de vedere al producţiei totale de floarea soarelui, localităţile care realizează cele mai mari valori ale acestui indicator sunt: Traian 8.113 tone, Viziru 5.990 tone, Frecăţei 5.432 tone, Ianca 5.254 tone, Dudeşti 4.820 tone, Măraşu 4528 tone. Aceste 6 localităţi cumulează 36,9% din producţia totală de floarea soarelui din judeţul Brăila.

Din punct de vedere al producţiei medii la hectar de floarea soarelui, localităţile care realizează cele mai mari valori ale acestui indicator sunt: Victoria 2.421,2 kg/ha, Movila Miresei 2.274,8 kg/ha, Bordei Verde 2.204,2 kg/ha, Zăvoaia 2.068,3 kg/ha, Viziru 2.066,9 kg/ha, Rimnicelu 2.056,6 kg/ha.

Pentru stabilirea comunităţilor cu potenţial ridicat în dezvoltarea sectorului vegetal prin culturile de porumb, grâu, floarea soarelui, cartofi, legume, s-a folosit următoarea metodologie: i) gruparea valorilor indicatorului productivitatea medie la hectar pentru fiecare cultură, pe localităţi, în trei intervale; ii) cumularea indicatorului productivitatea medie la hectar la fiecare cultură, pe localităţi, într-un singur indicator care să evidenţieze starea şi poteţialul de dezvoltare a sectorului vegetal, grupat în trei intervale.

Productivitatea medie la hectar pe localităţi – cultura de porumb Nivel slab Brăila, Gropeni, Maxineni, Berteştii De Jos, Ciocile, Făurei, Roşiori

Nivel mediu Chişcani, Dudeşti, Gemenele, Grădiştea, Ianca, Însurăţei, Siliştea, Şuţeşti, Tichileşti,,Traian, Tudor Vladimirescu, Unirea, Vădeni, Bărăganul, Bordei Verde, Jirlău, Mircea Vodă, Racoviţă, Romanu, Salcia Tudor, Scorţaru Nou, Stăncuţa, Tufeşti, Victoria, Vişani, Zăvoaia, Surdila-Găiseanca

Nivel ridicat Frecăţei, Măraşu, Movila Miresii, Râmnicelu, Viziru, Surdila-Greci, Cireşu, Galbenu, Ulmu,

Productivitatea medie la hectar pe localităţi – cultura de grâu Nivel slab Cireşu, Galbenu, Ulmu, Surdila-Găiseanca, Berteştii De Jos, Ciocile, Făurei, Roşiori

Nivel mediu Surdila-Greci, Bărăganul, Bordei Verde, Jirlău, Mircea Vodă, Racoviţă, Romanu, Salcia Tudor, Scorţaru Nou, Stăncuţa, Tufeşti, Victoria, Vişani, Zăvoaia

Nivel ridicat Frecăţei, Măraşu, Movila Miresii, Rimnicelu, Viziru, Chişcani, Dudeşti, Gemenele, Grădiştea, Ianca, Însurăţei, Siliştea, Şuţeşti, Tichileşti, Traian, Tudor Vladimirescu, Unirea, Vădeni, Brăila, Gropeni, Maxineni

Productivitatea medie la hectar pe localităţi – cultura de floarea soarelui Nivel slab Stăncuţa, Roşiori, Grădiştea, Maxineni, Gemenele, Jirlău, Cireşu, Surdila-Găiseanca,

Surdila-Greci, Berteştii De Jos, Galbenu, Scorţaru Nou, Ulmu, Siliştea, Racoviţă, Făurei, Ciocile, Salcia Tudor

Nivel mediu Vădeni, Însurăţei, Bărăganul, Tichileşti, Ianca, Unirea, Romanu, Brăila, Tufeşti, Mircea Vodă, Şuţeşti, Vişani, Frecăţei

Nivel ridicat Victoria, Movila Miresii, Bordei Verde, Zăvoaia, Viziru, Rimnicelu, Dudeşti, Tudor Vladimirescu, Gropeni, Chişcani, Traian, Măraşu

Productivitatea medie la hectar pe localităţi – cultura de cartof Nivel slab Tudor Vladimirescu, Bordei Verde, Dudeşti, Viziru, Racoviţă, Jirlău, Vişani, Însurăţei,

Maxineni, Vădeni, Zăvoaia, Victoria, Chişcani, Brăila, Bărăganul, Gropeni, Tufeşti, Tichileşti, Salcia Tudor, Ulmu, Ciocile, Roşiori, Surdila-Găiseanca, Şuţeşti

Nivel mediu Grădiştea, Cireşu, Traian, Unirea, Frecăţei, Ianca, Movila Miresii, Romanu, Măraşu, Gemenele, Scorţaru Nou, Berteştii De Jos, Galbenu, Surdila-Greci, Făurei, Siliştea

Nivel ridicat Rimnicelu, Mircea Vodă, Stăncuţa

156

Productivitatea medie la hectar pe localităţi – cultura de legume Nivel slab Ulmu, Maxineni, Ianca, Scorţaru Nou, Făurei, Chişcani, Frecăţei, Însurăţei,

Romanu, Tufeşti, Zăvoaia, Tudor Vladimirescu, Victoria, Dudeşti, Gropeni, Racoviţă, Gemenele, Berteştii De Jos, Surdila-Greci, Siliştea, Stăncuţa, Ciocile, Bărăganul, Roşiori, Salcia Tudor

Nivel mediu Unirea, Movila Miresii, Mircea Vodă, Măraşu, Grădiştea, Traian, Galbenu, Bordei Verde, Cireşu, Jirlău, Şuţeşti, Tichileşti, Brăila, Viziru, Surdila-Găiseanca, Vădeni

Nivel ridicat Rimnicelu, Vişani Sursa: prelucrare după INS, Baza de date pe localităţi, 2004

Starea şi potenţialul de dezvoltare a sectorului vegetal, pe localităţi Nivel slab Maxineni, Racoviţă, Salcia Tudor, Berteştii De Jos, Făurei, Surdila-Găiseanca,

Ulmu, Ciocile, Roşiori

Nivel mediu Frecăţei, Mircea Vodă, Unirea, Bordei Verde, Chişcani, Dudeşti, Grădiştea, Ianca, Tichileşti, Tudor Vladimirescu, Vădeni, Vişani, Brăila,Cireşu, Galbenu, Gemenele, Gropeni, Însurăţei, Romanu, Siliştea, Stăncuţa, Surdila-Greci, Şuţeşti, Victoria, Zăvoaia, Bărăganul, Jirlău, Scorţaru Nou, Tufeşti

Nivel ridicat Rimnicelu, Măraşu, Movila Miresii, Traian, Viziru Sursa: prelucrare după INS, Baza de date pe localităţi, 2004

Suprafaţa viilor pe rod şi producţia de struguri pe localităţi

Suprafaţa viticolă a judeţului Brăila prezintă următoarea structură: 22,3% vie nobilă şi 77,7 % vie hibridă. Suprafeţele cele mai mari ocupate cu vie pe rod se află în localităţile: Viziru 600 ha, Tufeşti 590 ha, Cireşu 438 ha, Însurăţei 328 ha, Salcia Tudor 327, Dudeşti 315 ha, Tichileşti 300 ha. Aceste localităţi concentrează 37% din suprafaţa viticolă a judeţului Brăila.

Producţia totală de struguri, în judeţul Brăila, este de 26.154 tone cu o producţie medie la hectar de 3.340,2 kg/ha. Producţia totală variază pe localităţile componente judeţului, de la 15 tone în localitatea Brăila până la 1946 tone în localitatea Însurăţei. Producţia totală nu este direct proporţionale cu suprafaţa viticolă, astfel sunt obţinute producţii mari în localităţi cu suprafeţe viticole mici şi invers. Astfel, localităţile cu cele mai mari suprafeţe viticole, Viziru şi Tufeşti cu 600 ha, respectiv 590 ha, obţin producţii totale de struguri de 529 tone, respectiv 935 tone; în timp ce, localităţi cu suprafeţe mai mici, cum ar fi Unirea cu 149 ha, Romanu 42 ha, Scurtaru Nou cu 187 ha au obţinut producţii de 1192 tone, 336 tone, 1260 tone.

Decalajul producţiei medii de struguri la hectar între localităţile componente ale judeţului este mare. Cea mai mare producţei medie este obţinută în localităţile Unirea şi Romanu, aceasta fiind de 8.000 kg/hectar; iar cea mai mică în localitatea Ciocile de 492,3 kg/ha.

1.4.3. Efectivele de animale şi producţia animală

Zona Brăila are tradiţie în creşterea animalelor, aceasta constituie o ramură importantă a economiei agricole a judeţului. Cu toate acestea, din cauza lipsei de integrare a activităţilor dintre sectoarul agricol (vegetal şi animal) cu sectoarele de procesare şi comercializare, zootehnia a devenit o afacere neatractivă pentru mulţi crescători de animale.

Exprimat în unităţi convenţionale şeptelul judeţului Brăila, în anul 2006, însuma 284.804 UVM. Faţă de anul 1990, numarul de unităţi vită mare a scăzut cu 38,6%. Categoriile de animale care au înregistrat cele mai accentuate scăderi au fost bovinele (54%) şi procinele (51%).

În anul 1990, se înregistrau 1,2 UVM/ha, ajungând în 2006 la 0,7 UVM/ha. Acestă evoluţie, existentă la nivelul judeţului Brăila, a urmat tendinţa ce a avut loc la nivel naţional.

157

Evoluţia potenţialului zootehnic, în perioada 1990 – 2006 (UVM/ha) 1990 1995 2002 2006

Total 1,1 0,7 0,6 0,7Regiunea Sud-Est 1,0 0,7 0,5 0,6Judeţul Brăila 1,2 0,8 0,6 0,7


În anul 2006, situaţia efectivelor de animale, pe specii, se prezenta astfel:

• numărul de bovine este de 64.300 capete şi reprezintă 2,2% din numărul de bovine al României şi 19,2% din numărul de bovine al regiunii Sud-Est. Sectorul privat deţine o pondere de 99,0% din numărul total de bovine;

• numărul de porcine este de 264.869 capete şi reprezintă 3,9% din numărul de porcine al României şi 29,3% din numărul de porcine al regiunii Sud-Est. Sectorul privat deţine o pondere de 99,8% din numărul de porcine;

• numărul de ovine este de 198.815 capete şi reprezintă 2,6% din numărul de ovine al României şi 15,2% din numărul de ovine al regiunii Sud-Est. Sectorul privat deţine o pondere de 99,6% din numărul de ovine;

• numărul de caprine este de 17.590 capete şi reprezintă 2,4% din numărul de caprine al României şi 9,1% din numărul de caprine al regiunii Sud-Est. Sectorul privat deţine o pondere de 100% din numărul de caprine;

• numărul de cabaline este de 30.807 capete şi reprezintă 3,8% din numărul de cabaline al României şi 21,9% din numărul de cabaline al regiunii Sud-Est. Sectorul privat deţine o pondere de 99,0% din numărul de cabaline;

• numărul de păsări este de 2.545.917 capete şi reprezintă 3,0% din numărul de păsări al României şi 19,6% din numărul de păsări al regiunii Sud-Est. Sectorul privat deţine o pondere de 100% din numărul de păsări;

• numărul de familii de albine este de 9.806 şi reprezintă 1,1% din numărul de familii de albine al României şi 10,0% din numărul de familii de albine al regiunii Sud-Est. Sectorul privat deţine o pondere de 100% din numărul de familii de albine.

• numărul de iepuri este de 581 capete şi reprezintă 0,1% din numărul de iepuri al României şi 1,8% din numărul de iepuri al regiunii Sud-Est. Sectorul privat deţine o pondere de 99,7% din numărul de iepuri.

Majoritatea categoriilor de animale au avut pierderi masive de efective, până în anii 2000-2002. După aceşti ani, au început să se redreseze, astfel: i) anumite categorii de animale – cum ar fi caprinele, cabalinele şi păsările – au reuşit să recupereze pierderile şi chiar să depăşească nivelul anului 1990; ii) celelalte categorii de animale – bovine, porcine şi ovine s-au redresat şi au reuşit să reducă decalajul faţă de 1990.

Producţia animală a înregistrat scăderi, între 1990-2002, urmând tendinţa efectivelor de animale, iar din anul 2002 producţiile au crescut susţinut ajungând în 2006 să depăşească nivelul anului 1990 la anumite categorii de produse animale. Astfel, creşteri au fost înregistrate în cazul: i) producţiei de carne: de la 60.400 tone în 1990 la 63.613 tone (creşte cu 5,3%); ii) laptelui de vacă: de la 931,4 mii hl. la 1.063 mii hl. (creşte cu 14,1%); iii) laptelui de oaie 78,6 mii hl. la 107 mii hl. (creşte cu 36,1%); iv) ouălelor de la 169 mil. buc. la 347 mil. buc. (creşte cu 105,1% - a fost singura categorie care a înregitrat creşteri în toată perioada 1990-2006). Producţia de lână a scăzut de la 1.156,6 tone la 509 tone, cu 56,0%.

În anul 2006, structura producţiei de carne, din judeţul Brăila, a fost următoarea: 73,6% carne de porc, 10,8% carne de bovine, 9,3% carne de păsări, 6,3% carne de ovine şi caprine. Producţia de lapte de vacă a fost compusă din 90,9% lapte de vacă şi 9,1% lapte de oaie.

158

Efectivele de animale şi producţia animală

Exprimat în unităţi convenţionale, şeptelul judeţului Brăila atingea valoarea de 159.830,7 UVM. Acest indicator variază pe localităţile componente ale judeţului, de la 625,3 în localitatea Făurei la 31.752,3 UVM în localitatea Tichileşti. Ierarhia localităţilor judeţului Brăila, după numărul de UVM, este următoarea: Tichileşti 31.752,2 UVM, Ianca 6.797,8 UVM, Măraşu 6.778,2 UVM, Viziru 5.090,7 UVM, Însurăţei 4.870,5 UVM, Tudor Vladimirescu 4.818,5 UVM, Brăila 4.738,5 UVM, Chişcani 4.708,1 UVM, Traian 4.591,8 UVM, Movila Miresii 4.103,1 UVM.

Figura 16: Încărcătura de animale pe teren agricol (UVM/ha)

Sursa: prelucrare după INS, Baza de date pe localităţi, 2004 Raportarea valorilor UVM-ului la suprafaţa agricolă, conduce la o altă ierarhie a localităţilor, cu excepţia comunei Tichileşti care ocupă primul loc cu o valoare de 8,31 UVM/ha, urmată de localităţile: Brăila 5,19 UVM/ha, Chiscani 0,83 UVM/ha, Movila Miresii 0,59 UVM/ha, Tufeşti 0,56 UVM/ha, Victoria 0,53 UVM/ha, Tudor Vladimirescu 0,53 UVM/ha, Viziru 0,51 UVM/ha, Făurei 0,51 UVM/ha, Gropeni 0,50 UVM/ha.

Numărul de bovine este de 59.054 capete şi variază, pe localităţi, de la 366 capete în localitatea Făurei la 3.465 capete în localitatea Tudor Vladimirescu. Primele 10 localităţi, după numărul de bovine, sunt: Tudor Vladimirescu 3.465 capete, Chiscani 2.786 capete, Movila Miresei 2.224 capete, Vladeni 2.223 capete, Ianca 2.054 capete, Viziru 1.952 capete, Tufeşti 1.946 capete, Râmnicelu 1.891 capete, Însurăţei 1.762 capete, Traian 1.747 capete. Aceste localităţi concentrează 37,3% din numărul total de bovine din judeţul Brăila.

Producţia de lapte, la nivelul judeţului, este de 908,4 mii hl. şi variază pe localităţi între 5,2 mii hl. în localitatea Făurei la 40,1 mii hl. în localitatea Vădeni. Pentru stabilirea comunităţilor cu potenţial ridicat în dezvoltarea sectorului zootehnic prin creşterea bovinelor pentru lapte, s-a folosit următoarea metodologie: gruparea valorilor indicatorilor: ponderea efectivelor de bovine pe localităţi şi ponderea producţiei de lapte pe localităţi, în trei intervale:

Ponderea efectivelor de bovine pe localităţi Nivel slab Măraşu, Berteştii De Jos, Bordei Verde, Brăila, Cireşu, Dudeşti, Salcia Tudor,

Ulmu, Victoria, Zăvoaia, Bărăganul, Ciocile, Făurei, Frecăţei, Galbenu,

159

Gemenele, Grădiştea, Jirlău, Racoviţă, Romanu, Roşiori, Surdila-Găiseanca, Surdila-Greci, Şuţeşti, Tichileşti, Unirea, Vişani

Nivel mediu Însurăţei, Viziru, Ianca, Maxineni, Siliştea, Tufeşti, Gropeni, Mircea Vodă, Movila Miresii, Rimnicelu, Scorţaru Nou, Stăncuţa, Traian, Vădeni

Nivel ridicat Chişcani, Tudor Vladimirescu Sursa: prelucrare după INS, Baza de date pe localităţi, 2004

Ponderea producţiei de lapte pe localităţi Nivel slab Zăvoaia, Roşiori, Grădiştea, Scorţaru Nou, Jirlău, Gemenele, Măraşu, Racoviţă,

Tichileşti, Bărăganul, Frecăţei, Făurei

Nivel mediu Tufeşti, Galbenu, Stăncuţa, Traian, Siliştea, Salcia , Udor, Viziru, Brăila, Romanu, Bordei Verde, Cireşu, Berteştii De Jos, Victoria, Vişani, Mircea Vodă, Gropeni, Ulmu, Unirea, Surdila-Greci, Dudeşti, Maxineni, Ciocile, Surdila-Găiseanca

Nivel ridicat Vădeni, Tudor Vladimirescu, Chişcani, Însurăţei, Rimnicelu, Ianca, Movila Miresii, Şuţeşti


Cumularea celor doi indicatori, ponderea efectivelor de bovine pe localităţi şi ponderea producţiei de lapte pe localităţi, într-un singur indicator care să evidenţieze starea şi potenţialul de dezvoltare a sectorului zootehnic prin creşterea de bovine, grupat în trei intervale:

Potenţialul de dezvoltare a sectorului zootehnic prin creşterea de bovine pentru lapte, pe localităţi Nivel slab Galbenu, Salcia Tudor, Brăila, Romanu, Bordei , Erde, Cireşu, Berteştii De Jos,

Victoria, Vişani, Ulmu, Unirea, Surdila-Greci, Dudeşti, Ciocile, Surdila-Găiseanca, Zăvoaia, Roşiori, Grădiştea, Scorţaru Nou, Jirlău, Gemenele, Măraşu, Racoviţă, Tichileşti, Bărăganul, Frecăţei, Făurei

Nivel mediu Şuţeşti, Tufeşti, Stăncuţa, Traian, Siliştea, Viziru, Mircea Vodă, Gropeni, Maxineni

Nivel ridicat Vădeni, Tudor Vladimirescu, Chişcani, Însurăţei, Rimnicelu, Ianca, Movila Miresii


Astfel, rezultă că localităţile judeţului Brăila, cu cel mai mare potenţial de dezvoltare a sectorului zootehnic prin creşterea bovinelor pentru lapte, sunt: Vădeni, Tudor Vladimirescu, Chiscani, Însurăţei, Râmnicelu, Ianca, Movila Miresii.

Producţia de carne totală, în judeţul Brăila, este de 29.580 tone carne, iar localităţile în care se produc cantităţi mari de carne, comparariv cu celelalte, sunt Tichileşti 9.387 tone, Ianca 1.034 tone, Brăila 1.002 tone, Însurăţei 839,0 tone, Măraşu 935,0 tone, Chişcani 515,0 tone, Traian 558,0 tone, Tudor Vladimirescu 884,0 tone, Viziru 625,0 tone.

Pentru identificarea comunităţilor cu potenţial ridicat în dezvoltarea sectorului zootehnic prin creşterea animalelor pentru carne, s-a folosit următoarea metodologie: i) gruparea valorilor indicatorilor: ponderea efectivelor de animale pentru carne pe localităţi şi ponderea producţiei de carne pe localităţi, în trei intervale:

Animalele sacrificate pentru producţia de carne sunt bovinele, porcinele, păsările şi ovinele. Pentru fiecare categorie s-a calculat ponderea efectivelor de animale în efectivele totale ale judeţului, ponderi ce au fost grupate pe 3 intervale care au primit note de la 1 la 3. Pe fiecare localitate s-au adunat aceste punctaje şi a rezultat un punctaj agregat ce ilustrează starea şi potenţialul comparativ al comunelor privind dezvoltarea zootehniei pentru producerea de carne.

Ponderea efectivelor de animale pe localităţi Nivel slab Bărăganul, Berteştii De Jos, Bordei Verde, Ciocile, Cireşu, Dudeşti, Făurei, Frecăţei,

Galbenu, Gemenele, Grădiştea, Gropeni, Jirlău, Mircea Vodă, Movila Miresii, Racoviţă, Rimnicelu, Romanu, Roşiori, Salcia Tudor, Scorţaru Nou, Stăncuţa,

160

Surdila-Găiseanca, Surdila-Greci, Şuţeşti, Ulmu, Unirea, Vădeni, Victoria, Vişani, Zăvoaia

Nivel mediu Maxineni, Siliştea, Tudor Vladimirescu, Tufeşti

Nivel ridicat Brăila, Chişcani, Ianca, Însurăţei, Măraşu, Traian, Viziru Sursa: prelucrare după INS, Baza de date pe localităţi, 2004

Deoarece, comuna Tichileşti are cea mai mare producţie de carne de 9.387 tone ce reprezintă 31,7% din producţia judeţului, provenită în principal de la efectivele de porcine 86.521 capete (46,7% din efectivele judeţului). În stabilirea stării şi potenţialului în dezvoltarea sectorului zootehnic prin creşterea animalelor pentru carne, această localitate o vom exclude, considerând-o dezvoltată din acest punct de vedere.

Ponderea producţiei de carne pe localităţi Nivel slab Romanu, Ciocile, Bărăganul, Zăvoaia, Grădiştea, Victoria, Berteştii De Jos,

Gemenele, Scorţaru Nou, Jirlău,Vişani , Frecăţei, Surdila-Găiseanca, Surdila-Greci, Cireşu, Rimnicelu, Racoviţă, Făurei

Nivel mediu Salcia Tudor, Mircea Vodă, Gropeni, Ulmu, Viziru, Măxineni, Roşiori, Traian, Tufeşti, Chişcani, Bordei Verde, Unirea, Şuţeşti, Dudeşti, Movila Miresii, Stăncuţa, Vădeni, Siliştea

Nivel ridicat Ianca, Brăila, Măraşu, Tudor Vladimirescu, Însurăţei, Galbenu Sursa: prelucrare după INS, Baza de date pe localităţi, 2004

Cumularea celor doi indicatori, ponderea efectivelor de animale pe localităţi şi ponderea producţiei de carne pe localităţi, într-un singur indicator care să evidenţieze starea şi poteţialul de dezvoltare a sectorului zootehnic pentru producţia de carne, grupat în trei intervale.

Astfel, rezultă că localităţile judeţului Brăila, cu cel mai mare potenţial de dezvoltare a sectorului zootehnic prin creşterea animalelor de carne, sunt: Ianca, Brăila, Măraşu, Însurăţei, Tudor Vladimirescu, Viziru, Traian, Chiscani.

Potenţialul de dezvoltare a sectorului zootehnic pentru producţia de carne Nivel slab Salcia Tudor, Mircea Vodă, Gropeni, Ulmu, Roşiori, Bordei Verde, Unirea,

Şuţeşti, Dudeşti, Movila Miresii, Stăncuţa, Vădeni, Romanu, Ciocile, Bărăganul, Zăvoaia, Grădiştea, Victoria, Berteştii De Jos, Gemenele, Scorţaru Nou, Jirlău, Vişani, Frecăţei, Surdila-Găiseanca, Surdila-Greci, Cireşu, Rimnicelu, Racoviţă, Făurei

Nivel mediu Galbenu, Maxineni, Tufeşti, Siliştea

Nivel ridicat Ianca, Brăila, Măraşu, Însurăţei, Tudor Vladimirescu, Viziru, Traian, Chiscani Sursa: prelucrare după INS, Baza de date pe localităţi, 2004

Efectivele de păsari, din judeţul Brăila, au însumat în momentul efectuării analizei un număr total de 2.528.651. Numărul de păsări variază de la 38.177 capete în localitatea Zăvoaia la 614.827 capete în localitatea Ianca, iar producţia de ouă de la 3.015 mii buc. la 81.909 mii buc., în aceleaşi localităţi. Localităţile Ianca, Traian şi Brăila, împreună cumulează 55,8% din efectivele de păsări şi 66,4% din producţia de ouă.

În stabilirea stării şi potenţialului în dezvoltarea sectorului zootehnic prin creşterea păsărilor pentru ouă, aceste trei localităţi le vom exclude, considerându-le dezvoltate.

Pentru stabilirea comunităţilor cu potenţial ridicat în dezvoltarea sectorului zootehnic prin creşterea păsărilor pentru ouă, s-a folosit următoarea metodologie: i) gruparea valorilor indicatorilor: ponderea efectivelor de păsări pe localităţi şi ponderea producţiei de ouă pe localităţi, în trei intervale: ii) cumularea celor doi indicatori, ponderea efectivelor de păsări pe localităţi şi ponderea producţiei de ouă pe localităţi, într-un singur indicator care să evidenţieze starea şi potenţialul de dezvoltare a sectorului zootehnic pentru producţia de ouă, grupat în trei intervale:

161

Starea şi potenţialul de dezvoltare a producţiei de ouă Nivel slab Dudeşti, Romanu, Roşiori, Surdila-Găiseanca, Şuţeşti, Tichileşti, Unirea, Vişani, Berteştii

De Jos, Făurei, Frecăţei, Gemenele, Grădiştea, Gropeni, Jirlău, Maxineni, Racoviţă, Rimnicelu,Scorţaru Nou, Siliştea, Stăncuţa, Surdila-Greci, Ulmu, Vădeni

Nivel mediu Bărăganul, Bordei Verde, Chişcani, Ciocile, Cireşu, Galbenu, Măraşu, Mircea Vodă, Movila Miresii, Salcia Tudor, Tufeşti, Victoria, Zăvoaia

Nivel ridicat Viziru, Însurăţei, Tudor Vladimirescu Sursa: prelucrare după INS, Baza de date pe localităţi, 2004

Astfel, rezultă că localităţile cu cel mai mare potenţial de dezvoltare a sectorului zootehnic prin creşterea efectivelor de păsări pentru ouă, sunt: Viziru, Însurăţei şi Tudor Vladimirescu.

Numărul de ovine în judeţul Brăila este de 215.123 capete, diferind între localităţi de la 376 capete în localitatea Făurei la 15.160 capete în localitatea Măraşu. Primele localităţi, din punct de vedere al numărului de ovine, sunt: Măraşu 15.160 capete, Însurăţei 14.613 capete, Viziru 10.821 capete, Victoria 9.715 capete, Bordei Verde 8.894 capete, Zăvoaia 8.649 capete, Dudeşti 8.431 capete, Maxineni 7.884 capete, Salcia Tudor 7.172 capete.

Producţia de lână în judeţul Brăila este de 581.608 kg, variind pe localităţi de la 3.888 kg în Grădiştea şi 58.005 kg în Măraşu. Primele localităţi, din punct de vedere al producţiei de lână, sunt: Măraşu 58.005 kg, Însurăţei 34.986 kg, Viziru 30.600 kg, Bordei Verde 28.446 kg, Victoria 25.380 kg, Zăvoaia 24.540 kg, Cireşu 19.044 kg, Ianca 17.593 kg, Ciocile 17.100 kg.

Pentru stabilirea comunităţilor cu potenţial ridicat în dezvoltarea sectorului zootehnic prin creşterea animalelor pentru lână, s-a folosit următoarea metodologie: i) gruparea valorilor indicatorilor: ponderea efectivelor de ovine pe localităţi şi ponderea producţiei de lână pe localităţi, în trei intervale:

Ponderea efectivelor de ovine pe localităţi Nivel slab Stăncuţa, Frecăţei, Movila Miresii, Tudor , Vladimirescu, Ciocile, Jirlău,

Roşiori, Traian, Mircea Vodă, Bărăganul, Vişani, Tichileşti, Gropeni, Surdila-Greci, Galbenu, Gemenele, Şuţeşti, Scorţaru Nou, Surdila-Găiseanca, Rimnicelu, Vădeni, Romanu, Racoviţă, Unirea, Grădiştea, Făurei

Nivel mediu Victoria, Bordei Verde, Zăvoaia, Dudeşti, Maxineni, Salcia Tudor, Cireşu, Ianca, Chişcani, Siliştea, Berteştii De Jos, Ulmu, Brăila, Tufeşti

Nivel ridicat Măraşu, Însurăţei, Viziru

Ponderea producţiei de lână pe localităţi Nivel slab Ianca, Ciocile, Dudeşti, Salcia Tudor, Maxineni, Siliştea, Roşiori, Tudor Vladimirescu,

Şuţeşti, Frecăţei, Chişcani, Stăncuţa, Traian,Jirlău, Berteştii De Jos, Ulmu, Movila Miresii, Tufeşti, Făurei, Bărăganul, Vişani, Galbenu, Brăila, Rimnicelu, Gemenele, Vădeni, Surdila-Găiseanca, Gropeni, Scorţaru Nou, Racoviţă, Tichileşti, Romanu, Mircea Vodă, Unirea, Surdila-Greci, Grădiştea

Nivel mediu Însurăţei, Viziru, Bordei Verde, Victoria, Zăvoaia, Cireşu

Nivel ridicat Măraşu Sursa: prelucrare după INS, Baza de date pe localităţi, 2004

Cumularea celor doi indicatori, ponderea efectivelor de ovine pe localităţi şi ponderea producţiei de lână pe localităţi, într-un singur indicator care să evidenţieze starea şi poteţialul de dezvoltare a sectorului zootehnic pentru producţia de lână, grupat în trei intervale:

162

Starea şi potenţialul de dezvoltare pentru producţia de lână Nivel slab Berteştii De Jos, Brăila, Chişcani, Dudeşti, Ianca, Maxineni, Salcia Tudor, Siliştea,

Tufeşti, Ulmu, Bărăganul,Ciocile, Făurei, Frecăţei, Galbenu, Gemenele, Grădiştea, Gropeni, Jirlău, Mircea Vodă, Movila Miresii, Racoviţă, Rimnicelu, Romanu, Roşiori, Scorţaru Nou, Stăncuţa, Surdila-Găiseanca, Surdila-Greci, Şuţeşti, Tichileşti, Traian,

Tudor Vladimirescu, Unirea, Vădeni, Vişani

Nivel mediu Bordei Verde, Cireşu, Victoria, Zăvoaia

Nivel ridicat Măraşu, Însurăţei, Viziru Sursa: prelucrare după INS, Baza de date pe localităţi, 2004

Astfel, rezultă că localităţile judeţului Brăila, cu cel mai mare potenţial de dezvoltare a sectorului zootehnic prin creşterea ovinelor pentru lână, sunt: Măraşu, Însurăţei, Viziru.

1.4.4. Parcul de tractoare şi maşini agricole

Parcul de tractoare şi maşini agricole din judeţul Brăila a înregistrat o evoluţie ascendentă în perioada 2002-2006, la majoritatea categoriilor. Cea mai importantă creştere se înregistrează la categoria combine autopropulsate pentru recoltat păioase, de la 380 la 457 de unităţi (20,26%). Şi numărul de cultivatoare mecanice creşte de la 770 la 854 unităţi (10,91%), iar cel al plugurilor pentru tractor de la 2829 la 2976 de unităţi. O dinamică ascendentă, mai moderată însă, regăsim şi la categoria tractoare agricole fizice, de 2,42%. În acelaşi timp, numărul combinelor autopropuslate pentru recoltat furaje scade cu 25%, de la 28 la 21 de unităţi.

Parcul de tractoare şi principalele maşini agricole, din judeţul Brăila 2002 2006

Tractoare agricole fizice 3598 3685 Pluguri pentru tractor 2829 2976 Cultivatoare mecanice 770 854 Combine autopropulsate pentru recoltat cereale păioase 380 457 Combine autopropulsate pentru recoltat furaje 28 21

Sursa: Anuarul Statistic al României 2003,2007 Institutul Naţional de Statistică

Această dinamică pozitivă a parcului de tractoare şi maşini agricole se datorează, în principal, eforturilor depuse de sectorul privat, care deţinea, la nivelul anului 2006, cea mai mare parte a numărului de unităţi, din totalul judeţului Brăila, pe categorii: tractoare – 96,72%, pluguri – 98,76%, cultivatoare mecanice – 98,01%, combine pentru recoltat păioase – 99,34.

1.4.5. Construcţii agricole

Referitor la exploataţiile agricole din judeţul Brăila, care deţineau, la sfârşitul anului 2002, construcţii agricole, situaţia se prezenta astfel:

• Grajduri pentru bovine şi cabaline: la nivel de judeţ, ponderea exploataţiilor agricole care deţineau grajduri pentru bovine şi cabaline era de peste 52% din numărul total al exploataţiilor, în timp ce, la nivel de localităţi, aceasta varia între 72,86%, în comuna Surdila Greci şi 8,34% în municipiul Brăila. Valorile cele mai mari le regăsim la nivelul localităţilor situate în : partea de vest (Surdila Greci, Galbenu), sud (Dudeşti, Berteştii de Jos, Ciocile), nord-vest (Salcia Tudor, Racoviţă) şi centru (Viziru, Bordei Verde şi Traian), iar cele mai mici, în partea nord-est (Vădeni – 40,68%, Chişcani – 29,34% şi municipiul Brăila, cu 8,34%). Ca număr de construcţii, oraşele Ianca şi Însurăţei deţin cele mai multe grajduri pentru bovine şi cabaline (1364, respectiv 1386), fiind urmate de localităţile Viziru (1283), Tudor Vladimirescu (1276), Tufeşti (1261), Movila Miresii (1061), Ulmu (1001) şi Ciocile (970). Cele mai puţine grajduri sunt în localităţile Siliştea (458), Frecăţei (400), municipiul Brăila (325) şi oraşul Făurei (201).

163

Figura 17: Ponderea exploataţiilor agricole care deţineau grajduri pentru bovine şi cabaline, din total exploataţii, pe localităţi, 2002

Sursa: Prelucrare după Recensământul General Agricol 2002, Institutul Naţional de Statistică

• Adăposturi pentru porcine: la nivelul judeţului, peste 65% din exploataţiile agricole deţineau adăposturi pentru porcine. La nivel de localităţi, ponderea varia între 80,21%, în comuna Galbenu şi 37,78 în Siliştea. Valori mari întâlnim şi la nivelul localităţilor Viziru şi Ianca – 79,72%, Frecăţei – 79,38%, Dudeşti – 78,86%, Surdila Găiseanca – 78,85%, Surdila Greci – 75,53% şi Berteştii de Jos, cu 73,85%. Cu excepţia câtorva localităţi (Râmnicelu, Şuţeşti, Romanu, Făurei, Scorţaru Nou şi Siliştea) valori acestui indicator erau de peste 50%. Din punct de vedere al numărului de adăposturi pentru porcine, se observă un grad mai mare de concentrare în localităţile din partea de est a judeţului (Brăila, Tudor Vladimirescu, Chişcani), precum şi în centru (Ianca, Movila Miresii, Viziru, Tufeşti) şi partea de sud (Însurăţei, Dudeşti). În acelaşi timp, cele mai puţine adăposturi le regăsim în localităţile Romanu, Făurei, Racoviţă, Scorţaru Nou şi Siliştea, majoritatea fiind situate în zona de nord şi nord-vest.

• Saivane/adăposturi pentru ovine şi caprine: pentru această categorie, numărul exploataţiilor agricole care deţineau astfel de construcţii este mai mic decât la categoriile precedente – 21,90% din totalul exploataţiilor din judeţ. Şi la nivel de localităţi, ponderile numai depăseşc valoarea de 50%, variind între 45,61%, în comuna Ciocile şi 2,24% în comuna Vădeni. Printre localităţile unde regăsim ponderi mai mari se numără: Salcia Tudor – 42,29%, Racoviţă – 41,70%, Măraşu – 41,26%, Cireşu – 39,72%, Dudeşti – 39,24% şi Bordei Verde – 38,16%. Cele mai mici valori, de sub 5%, le regăsim în localităţile Făurei, Siliştea, Brăila şi Vădeni. Din punct de vedere al numărului de construcţii de acest tip, cele mai multe sunt concentrate, în principal, în localităţile din zona de sud-vest (Ciocile, Ulmu, Cireşu, Zăvoaia, Dudeşti, Victoria-în sud) şi zona de centru : Ianca, Bordei Verde şi Însurăţei. Dintre localităţile unde regăsim un număr mai mare de saivane/adăposturi amintim: Salcia Tudor şi Maxineni (în nord) şi Măraşu (zona de sud-est, Insula Mare a Brăilei). De cealaltă parte, localităţile Brăila, Făurei, Vădeni şi Siliştea se situează printre localităţile cu cel mai mic număr de unităţi.

164

• Adăposturi pentru păsări: în majoritatea localităţilor, ponderea exploataţiilor agricole care deţin adăposturi pentru păsări, în total exploataţii, este de peste 50% şi variază între 83,78% , în Surdila Găiseanca şi 1,07% în Siliştea. Ca număr de unităţi, cele mai multe le regăsim în localităţile din zona de centru a judeţului – Ianca, Însurăţei, Viziru, Movila Miresii, Tudor Vladimirescu, precum şi în nord –est: Brăila, Chişcani. Pe ultimele locuri, ca număr de adăposturi pentru păsări, regăsim localităţile Făurei, Unirea, Scorţaru Nou, Racoviţă şi Siliştea.

• Abatoare pentru bovine şi porcine, abatoare pentru păsări: la sfârşitul anului 2002, funcţionau 12 abatoare pentru bovine şi porcine, repartizate relativ omogen pe teritoriul judeţului: Municipiul Brăila şi Ianca – câte două unităţi, Însurăţei, Bărăganul, Victoria (în sud), Vădeni şi Tichileşti (est, nord-est), Maxineni şi Râmnicelu (nord, nord-vest) şi Ulmu (sud-vest) – fiecare cu câte o unitate. La categoria abatoare pentru păsări regăsim doar două unităţi la nivelul localităţilor Jirlău, în parte de vest a judeţului şi Zăvoaia, în sud-est.

• Alte construcţii agricole - sere şi spaţii pentru ciupercării: la nivelul judeţului funcţionau peste 250 de sere, majoritatea fiind concentrate în zona centrală şi de est, în localităţile Unirea, Romanu, Tudor Vladimirescu, Chişcani şi Zăvoaia (167 de unităţi), precum şi în localităţile Brăila, Însurăţei, Vădeni, Râmnicelu, Viziru şi Ianca. În localităţile Zăvoaia şi Însurăţei regăsim şi singurele spaţii amenajate pentru ciupercării, la nivelul judeţului, în anul 2002.

1.5.POTENŢIALUL DEMOECONOMIC

1.5.1.Capital demografic

Din punct de vedere al densităţii există, în cadrul suprafeţelor rurale ale judeţului Brăila, o presiune moderată exercitată atât asupra suprafeţelor comunelor cât şi asupra suprafeţelor agricole. La nivelul comunităţilor judeţului Brăila se înregistrează o tendinţă de reducere a presiunii demografice, în 1992 valoarea densităţii era de 82,3 locuitori/km² , în 2006 ajunsese la 78,3 locuitori/km². În mediul rural densitatea era în 2 006 de 77,1 loc/km², valoare mult mai redusă comparativ cu cea înregistrată la nivelul spaţiului rural din România, 90,5 loc/km².

Analiza punctuală a valorilor densităţii (2006) identifică un nivel moderat al presiunii demografice rurale: i) densitatea populaţiei este de 0,33 locuitori rurali/1 hectar; ii) indicele de arealitate este de 3,3 hectare/1locuitor rural; iii) distanţa medie între doi locuitori rurali este de 217 metri; iv) densitatea pură este de 0,36 locuitori rurali/1 hectar agricol; v) densitatea agricolă este de 2,7 hectare agricole/1 locuitor rural.

Tendinţa de reducere a densităţii fizice nu a fost uniformă înregistrându-se fluctuaţii semnificative la nivelul comunelor. Există o tipologie rurală în funcţie de densitatea populaţiei definită de 2 categorii:

• categoria comunelor care au densitatea sub media rurală a judeţului Brăila: cu valorii situate între 0,03 locuitori rurali/hectar (Frecăţei) şi 0,32 locuitori rurali/hectar (Cireşu). Din această categorie fac parte : Berteştii de Jos (0,23 locuitori/hectar), Bordei Verde (0,29locuitori/hectar), Cireşu (3,32 locuitori/hectar), Frecăţei (0,03 locuitori/hectar), Măraşu (0,09 locuitori/hectar), Măxineni (0,27 locuitori/hectar), Racoviţă (0,28 locuitori/hectar), Râmnicelu (0,28locuitori/hectar), Romanu (0,27locuitori/hectar), Salcia (0,27 locuitori/hectar), Scorţaru Nou (0,14 locuitori/hectar), Siliştea (0,15 locuitori/hectar), Stăncuţa (0,14locuitori/hectar), Surdila Greci (0,17locuitori/hectar), Traian (0,22 locuitori/hectar), Vădeni (0,22 locuitori/hectar).

• categoria comunelor care au densitate peste media rurală a judeţului Brăila: Bărăganul (0,48 locuitori/hectar), Chiscani (0,9 locuitori/hectar), Ciocile (0,9 locuitori/hectar), Dudeşti (0,34 locuitori/hectar), Galbenu (0,42 locuitori/hectar), gemenele (0,42 locuitori/hectar), Grădiştea (0,39 locuitori/hectar), Gropeni (0,34 locuitori/hectar), Jirlău (0,64 locuitori/hectar), Movila (0,50 locuitori/hectar), Roşiori (0,41 locuitori/hectar), Surdila Găiseanca (0,46 locuitori/hectar), Şuţeşti 0,9locuitori/hectar), Tichileşti (0,92 locuitori/hectar), Tudor

165

Vladimerscu (0,48 locuitori/hectar), Tufeşti (0,82 locuitori/hectar), Ulmu (0,43 locuitori/hectar), Unirea (0,38 locuitori/hectar), Victoria (0,54 locuitori/hectar), Vişani (0,35 locuitori/hectar), Viziru ( 0,58 locuitori/hectar), Zăvoaia (0,38 locuitori/hectar).

Menţionăm că în cazul comunei Mircea Vodă, valoarea densităţii este similară cu cea înregistrată la nivelul ruralului judeţului Brăila.

Dacă analizăm densitatea agricolă constatăm că există aceleaşi valori reduse ale presiunii populaţiei rurale asupra spaţiului agricol: valorile au un interval de fluctuaţie moderat, de la 0, 99 hectare agricole/ locuitor rural până la maxim 21,9 hectare agricole/ locuitor rural (fig.18). Modalitatea de distribuire a valoriilor acestui indicator este definită de procesele funciare care au avut loc şi de structurile socioocupaţionale care au avut evoluţii specifice.

Figura 18: Densitatea agricolă a spaţiului rural - judeţ Brăila


Dacă corelăm indicatorii demografici analizaţi până în prezent, cel referitor la evoluţie, creşterea/scăderea populaţiei, şi cel rezultativ, densitatea agricolă, obţinem o clasificare a comunelor din punct de vedere demografic, orientativă pentru strategiile economie şi sociale care por defini evoluţiile specifice arealelor rurale.

Clasificarea comunităţilor rurale cuprinde:

• comune care au creşteri demografice importante, pentru evoluţiile economice şi care au valori semnificative ale densităţii agricole

Comune cu potenţial demografic semnificativ Comuna Ritm de creştere volum

demografic Valoare densitate agricolă

ha/locuitori Stăncuţa 8,6 3,23 Unirea 5,1 2,37 Bordei Verde 13,5 3,15 Chiscani 12,4 1,11 Jirlău 11,0 1,14 Zăvoaia 11,8 2,20 Sursa: Recensământul populaţie şi al locuinţelor, 7 ianuarie1992, vol. 1 - Populaţie, structură demografică - , INS, Bucureşti; Populaţia României pe localităţi, 1 iulie 2007, INS; Fişa localităţiilor rurale-judeţ Brăila.

166

• comune care au creşteri demografice pentru susţinerea evoluţiilor economice şi valori semnificative ale densităţii agricole.

Comune cu potenţial demografic Comuna Ritm de creştere volum


ha/locuitori Frecăţei 0,7 21,9 Roşiori 2,4 2,25 Siliştea 1,0 5,47 Victoria 4,0 1,75 Sursa: Recensământul populaţie şi al locuinţelor, 7 ianuarie1992, vol. 1 - Populaţie, structură demografică - , INS, Bucureşti; Populaţia României pe localităţi, 1 iulie 2007, INS; Fişa localităţiilor rurale-judeţ Brăila

• comune care au înregistrat scăderi demografice semnificative, cu valori ale densităţii agricole fluctuante, pentru care sunt necesare strategii de revigorare demografică în eventualitatea susţinerii evoluţiilor economice.

Comune cu deficit demografic semnificativ Comuna Ritm de scădere volum


ha/locuitori Cireşu 22,2 2,65

Grădiştea 20,8 1,71 Gropeni 30,1 2,06

Măxineni 27,6 2,81 Salcia Tudor 25,8 3,43

Tufeşti 26,8 1,12 Viziru 23,6 1,59 Ulmu 36,6 2,09

Vădeni 31,0 3,35 Tudor Vladimirescu 203 1,81

Sursa: Recensământul populaţie şi al locuinţelor, 7 ianuarie1992, vol. 1 - Populaţie, structură demografică - , INS, Bucureşti; Populaţia României pe localităţi, 1 iulie 2007, INS; Fişa localităţiilor rurale-judeţ Brăila.

• comune cu descreşteri demografice şi valori fluctuante ale densităţii agricole, în care evoluţiile economice sunt incerte

Comune cu deficit demografic Comuna Ritm de scădere volum


ha/locuitori Berteştii de Jos 6,8 1,90

Dudeşti 9,2 2,53 Galbenu 7,9 2,10

Movila Miresii 2,9 1,59 Romanu 8,3 3,30 Vişani 5,0 1,95

Bărăganul 13,8 1,83 Ciocile 13,4 2,30

Gemenele 17,0 2,20 Măraşu 12,4 9,10

Mircea Vodă 11,4 2,70 Racoviţă 10,6 3,06

Rămnicelu 12,3 2,81 Scorţaru Nou 11,3 6,12

Surdilă Găiseanca 12,3 1,96 Surdilă Greci 12,6 5,10

Şuteşti 12,6 1,23 Tichileşti 15,2 0,99

Traian 16,8 4,05 Sursa: Recensământul populaţie şi al locuinţelor, 7 ianuarie1992, vol. 1 - Populaţie, structură demografică - , INS, Bucureşti; Populaţia României pe localităţi, 1 iulie 2007, INS; Fişa localităţiilor rurale-judeţ Brăila.

167

Caracteristica demografică imprimată de valorile reduse al densităţii indică necesitatea evaluării rurale specifice diferitelor arealelor şi subarealelor, cu tipologii proprii ale comunităţilor.

1.5.2. Evoluţia structurală a potenţialului demografic

Din punct de vedere al implicaţiilor structurale asupra potenţialului resurselor de muncă active, potenţial ocupabile, structurile combinate pe categorii de vârstă şi pe sexe sunt unul dintre principalele elemente.

Structura demografică este echilibrată: ponderea populaţiei masculine este de 50,1%, populaţia feminină înregistrând 49,9% (INS, 2008).

Evoluţia structurii pe sexe – populaţia rurală, judeţ Brăila 1992 2002 2008

Ponderea populaţiei masculine 50,0 50,0 50,1

Rata de masculinitate 101 100 100

Excedent/deficit populaţie masculină 0,47 0,06 0,12 Sursa: Recensământul populaţie şi al locuinţelor,2002-Populaţie, structură demografică, INS, Bucureşti; „Populaţia României la 1.01.08

Structurarea echilibrată a populaţiei rurale nu este uniformă, ca spaţialitate şi temporalitatea existând areale şi subareale care au generat fluctuaţii de gen în funcţie de istoriile şi sistemele geoeconomice proprii.

Tipologia structurală de gen cuprinde:

• comune în care indicatorii specifici populaţiei masculine au înregistrat creşteri, mai mult sau mai puţin semnificative statistic generând structuri de gen care necesită abordări diferite ale evoluţiilor economice.

Dinamica indicatoriilor specifici populaţiei masculine comunelor cu sisteme demografice fluctuante

Sursa: Recensământul populaţie şi al locuinţelor, 7 ianuarie1992, vol. 1 - Populaţie, structură demografică - , INS, Bucureşti; Recensământul populaţie şi al locuinţelor,2002, vol. 1 - Populaţie, structură demografică - , INS, Bucureşti; „Populaţia României la 1.01.08- Principalele carcateristici demografice”, INS, Bucureşti, 2008

• comune în care indicatorii specifici populaţiei masculine înregistrând reduceri determină abordări diferite ale evoluţiilor economice rurale.

Comuna Populaţia masculină

1992 %

Populaţie masculină

2007 %

Rata masculinitate

1992

Rata masculinitate

2007

Excedent/ deficit

populaţie masculină

1992

Excedent/ deficit


2007 Bărăganul 50,5 50,7 102 103 0,9 1.5 Berteştii de Jos 51,1 52,3 104 109 2,0 4,7 Dudeşti 50,2 51,3 100 105 0,2 2,4 Frecăţei 50,0 51,4 100 106 0 2,9 Măraşu 50,7 51,7 102 107 1,3 3,5 Mircea Vodă 50,1 50,6 100 102 0,2 1,3 Salcia Tudor 48,6 50,1 94 100 -2,8 0,3 Scorţaru Nou 49,0 49,1 96 96 -2,0 -1,6 Şuţeşti 49,0 49,7 95 99 -2,1 -0,4 Ulmu 49,8 50,3 99 101 -0,5 0,6 Victoria 49,5 50,8 101 103 0,5 1,7 Zăvoaia 49,5 49,7 97 99 -1,1 -0,4 Gropeni 51,2 50,4 104 93 -0,7 0,95

168

Dinamica indicatorilor specifici populaţiei masculine comunelor cu sisteme demografice în schimbare


• comune în care indicatorii specifici populaţiei masculine au înregistrat valori aproximativ constante:

Dinamica indicatorilor specifici populaţiei masculine comunelor cu sisteme demografice în echilibru


Spaţialitatea densităţii poate indică reorientării ale strategiilor de dezvoltare, modernizare, în funcţie de caracteristicile demografice ale populaţiilor, subiecte ale devenirii economice, sociale (fig. 19).

Comuna Populaţie masculină

1992 %


2007 %

Rata masculinitate

1992

Rata masculinitate

2007

Excedent /deficit


1992

Excedent /deficit


2007 Bordei Verde 50,8 50,6 103 102 1,5 1,3 Chiscani 51,2 50,8 104 103 2,2 1,7 Cireşu 49,8 47,8 99 91 -0,5 -4,2 Gemenele 50,8 48,7 103 94 1,5 -2,5 Grădiştea 49,7 48,3 98 94 1,5 -3,3 Jirlău 50,1 48,7 100 95 0,1 -2,4 Movila Miresii 50,5 49,4 101 97 0,8 -1.0 Racoviţă 49,1 48,3 96 93 -1,9 -3,2 Râmnicelu 50,0 49,9 99 99 -0,04 -0,1 Romanu 50,7 50,5 102 102 1,3 1,1 Roşiori 50,2 49,5 100 98 0,3 -0,9 Siliştea 50,9 49,6 103 98 1,7 -0,6 Stăncuţa 51,5 50,2 105 101 2,9 0,5 Surdila Găiseanca

49,3 47,7 97 91 -1,4 -4,4

Surdila Greci 50,5 49,4 101 97 0,9 -1,0 Tichileşti 51,2 51,1 104 104 2,2 2,2 Tudor Vladimirescu

50,2 48,8 100 95 0,2 -2,2

Tufeşti 50,9 49,9 103 99 1,7 -0,06 Vădeni 50,9 50,0 103 100 1,7 0,02 Vişani 50,3 48,6 97 94 -1,1 0,6

Comuna Populaţie masculină

1992

%


2007

%

Rata masculinitate

1992

Rata

masculinitate

2007

Excedent/

deficit populaţie masculină

1992

Excedent

deficit populaţie masculină

2007

Galbenu 49,8 49,8 98 99 -0,5 -0,3

Măxineni 49,6 49,6 98 98 -0,9 -0,76

Unirea 50,4 50,4 101 101 0,8 0,9

169

Figura 19: Deficit/excedent populaţie rurală masculină

Sursa:Fişa localităţii 2006, INS.

Distribuţia spaţială a modificărilor, lente, cu valori relativ semnificative, a structuri pe sexe este determinată de fluxurile migratorii, de capitalul economic al comunităţilor rurale şi de specificitatea universului de valori şi aşteptări al populaţiei masculine. Acest tip de distribuţie ar trebuie să fie unul dintre factorii importanţi ai concretizării strategiilor de dezvoltare comunitară.

Structura în funcţie de vârstă este specifică pentru comunităţile care sunt spaţiul de desfăşurare al unui proces de îmbătrânire: indicele de îmbătrânire era de 116,8%, raportul de dependenţă era de 1028. Evolutiv acest proces demografic a avut un ritm lent, constant, indicând instalarea lui definitivă în perioada 1992-2008.

Evoluţia principalelor grupe de vârstă- comunităţi rurale, judeţ Brăila -%

Grupa de vârstă 1992 2002 2008

0-14 ani 19,5 18,5 16,6

15-59 ani 56,4 53,5 59,9

60 şi peste 24,1 28,0 23,5


În profil teritorial procesul a înregistrat evoluţii specifice generate de particularităţile demografice şi economicosociale ale arealelor şi subarealelor rurale. Dacă se studiază punctual, evoluţia grupe de vârstă „60 ani şi peste” se poate construi următoarea tipologie :

• comunităţi rurale în care procesul de îmbătrânire a avut un ritm accelerat, ponderea grupei de vârstă de „60 ani şi peste” înregistrând ritmuri de creştere semnificative statistic şi social: comunele Grădiştea, Gemenele, Ciocile, Racoviţa, Romanu,Tufeşti, Surdila- Găiseanca, Surdila- Greci, Ulmu, Salcia Tudor, Tufeşti, Stăncuţa.

170

• comunităţi rurale în care a existat un proces de îmbătrânire accentuat, ritmul de creştere a grupei „60 ani şi peste” înregistrând valori relativ ridicate :Bordei Verde, Chiscani, Galbenu, Gropeni, Jirlău, Măraşu, Măxineni, Viziru, Vişani, Victoria, Unirea, Traian, Siliştea, Râmnicelu, Movila Miresii, Mircea Vodă

• comune cu o populaţie îmbătrânită, în care se defăşoară, în continuare un proces de îmbătrânire într-un ritm redus: Bărăganul, Berteştii de Jos, Cireşu, Dudeşti, Frecăţei, Roşiori, Scorţaru Nou, Şuţeşti, Zăvoaia,Tudor Vadimirescu, Tichileşti.

Procesul de îmbătrânire are un ritm accelerat şi o amplitudine din ce în ce mai mare devenind un factor inhibant pentru orice tip de strategie de dezvoltare durabilă rurală.

1.5.3.Analiza teritorială a potenţialului demoeconomic

Structuriile demoeconomice ale judeţului Brăila, indiferent de medii, urban sau rural, au înregistrat un proces de contractare, de diminuare în termenii valoriilor absolute şi ponderale: dacă analizăm ponderiile populaţiei ocupate în ultima perioadă constatăm constanţa cu care se desfăşoară: în anul 2000 ponderea populaţiei ocupate era de 37,0% din total populaţie rurală iar în anul 2005 a scăzut la 34,0%. ( „Repere economice şi sociale - Statistica Teritorială”, 2006, 2007, INS). Arealul rural al judeţului Brăila se înscrie în tendinţele specifice zonei rurale a regiunii de dezvoltare Sud-Est; tendinţa de diminuare a ratelor de activitate şi ocupare este clară: în 2001 rata de activitate a zonei rurale era de 73,9%, în 2006 aceasta a ajuns la 62,7,0%; rata de ocupare a fluctuat de la 71,8% la 58,2%. („ Anuarul Statistic al României, 2 007, INS, Bucureşti”).

Procesul de reducere a numărului persoanelor ocupate în mediul rural este caracteristic pentru comunităţile analizate: conform datelor din fişele localităţiilor, valoarea ratei de ocupare era, în 2006, de 35,2% din total populaţie.

Dacă folosim ca principal criteriu rata medie de ocupare la nivelul întregului spaţiu rural calculată pentru anul 2006 (56,7% conform publicaţiei„ Forţa de muncă în România. Ocupare şi şomaj. Statistică socială” Trim.II, 2007, INS) putem identifica următoarea tipologie:

• comune care au un deficit ocupaţional sever: Gropeni(19,7%); Romanu(24,0%); Racoviţă(27,0%); Mircea Vodă(28,0%); Salcia Tudor(29,0%); Scorţaru Nou(27,5%); Stăncuţa(29,0%); Surdila Găiseanca(23,0%); Surdila Greci(16,3%);Şuţeşti(25,6%) ; Tichileşti(25,0%); Tudor Vladimirescu(26,6%); Tufeşti(26,2%); Unirea(26,8%);

• comune cu deficit ocupaţional : Bărăganul(31,7%); Bordei Verde(28,5%); Berteştii de Jos(39,0%); Ciocile(39,7%); Cireşu(37,0%); Dudeşti(39,3%); Frecăţei(37,5%); Galbenu(36,5%); Gemenele(43,7); Grădiştea(30,3); Jirlău(39,2); Măraşu(40,2%);); Movila Miresii(42,2%); Râmnicelu(40,2%); Roşiori(46,5%); Siliştea(33,6%); Ulmu(42,1%); Vădeni(39,4%); Victoria(47,5%); Viziru(34,3%); Zăvoaia(31,1%);

• comune echilibrate ocupaţional (rata de ocupare apropiată de cea a spaţiului rural): Chiscani(50,0%); Măxineni(51,7%);

• comune cu grad înalt de ocupare ( rata de ocupare superioară mediei rurale): Traian (61,2%); Vişani(57,3%).

Din punct de vedere ocupaţional există o clasificare dezechilibrată, fiecare categorie ocupaţională înregistrând, statistic, dimensiuni care nu pot fi comparabile; lipsa omogenităţii statistice impune formularea unor strategii compacte pentru cele 4 categorii ocupaţionale.

Prima categorie comune, cu deficit ocupaţional sever (din totalul comunelor reprezentau 36,0%), necesită strategii demoocupaţionale de reabilitare a ţesutului demografic, de revigorare a structurilor de activitate; a doua categorie comune cu deficit ocupaţional (din totalul comunelor reprezentau 54,0%), necesită strategii de dezvoltare a competenţelor şi diversificare

171

ocupaţională; a treia categorie comune echilibrate ocupaţional (din totalul comunelor reprezentau 5,0%%), necesită strategii de dezvoltare/multiplicare a competenţelor şi diversificare ocupaţională. Ultima categorie cuprinde comune în care ponderea populaţiei ocupate este superioară mediei naţionale rurale şi necesită strategii de încurajare, de susţinere programatică a activităţiloe economice, deja existente.

1.5.4. Populaţia ocupată în agricultură este un factor demografic cu influenţă multiplă şi contradictorie asupra structurilor economice, proceselor de diversificare şi modernizare socială: pe de o parte este unul dintre factorii restrictivi, pentru că o pondere importantă este ocupată în agricultură, iar pe de altă parte există o serie de disponibilităţi favorizante procesului de modernizare. Dependenţa excesivă faţă de agricultură este una din caracteristiciile definitorii a populaţiei ocupate; există, în majoritatea comunelor, structuri ocupaţionale dominate de statuturile fermierilor/ţăranilor, caracterizate de un grad redus al diversificării.

Distribuţia spaţială a populaţiei ocupate în agricultură, din total populaţie ocupată Limite interval Comune

0-40% Salcia Tudor (40,0) 41-60% Bordei Verde (60,0); Vădeni(60,0).

61-80% Bărăganul (76,6),Chiscani (61,7%);Cireşu (79,2); Dudeşti (64,7); Jirlău

(76,0);Măxineni (61,4); Romanu (72,0);Siliştea (75,3); Stăncuţa (78,1);Tichileşti (69,9); Traian (66,3).

Peste 81% Berteştii de jos (85,5);Ciocile (92,0); Frecăţei (90,0);Galbenu (92,0);Gemenele (88,1);Grădiştea (89,0); Gropeni (86,1); Măraşu (89,2); Mircea Vodă (87,4); Movila Miresii (89,3); Racoviţă (86,2); Râmnicelu (87,4); Roşiori (93,5); Scorţaru Nou (88,0); Surdila Găiseanca (85,5); Surdila Greci (86,7); Şuţeşti(89,7); Tudor Vladimirescu (83,5); Tufeşti (92,1); Ulmu (81,1); Unirea (89,5); Victoria (96,0); Vişani (96,3); Viziru (87,8); Zăvoaia (90,0).

Sursa:calcule proprii din Fişa statistică a localităţii, 2006, INS

Valoarea procentuală foarte ridicată a populaţiei ocupate în agricultură, indică tipul de economie rurală caracterizant pentru spaţiul demoeconomic a 66,0% dintre comunele judeţului Brăila: fundamental agricolă, diversificată în limite foarte reduse. Comune ca Victoria (96,0%), Vişani (96,3%), Ciocile(92,0%), Galbenu(92,0%) au un model monoocupaţional tradiţional, generat de agricultură, dificil de modernizat social, de emancipat economic.

1.5.5. Structura raporturilor salariale

Gradul de modernitate al structurilor ocupaţionale poate fi cuantificat utilizându-se valorile absolute/procentuale ale salariaţilor; comportamentul indus de statutul de „salariat” presupune un anumit tip de raţionalitate economică şi socială, valori şi atitudini sociale emancipate.

Ponderea salariaţilor în totalul populaţiei ocupate din mediul rural este de 19,5%. Distribuţia teritorială indică un fenomen neomogen al muncii salariale determinat de condiţiile endogene şi modalităţile de racordare la imperativele societale complet diferite în funcţie de capacităţile locale.

Gradul de modernizare rurală este generat şi de structura raporturilor salariale determinată de modalităţile de concretizare ale diversificării economice; în acest sens ponderea salariaţilor din ramurile productive – industrie ( extractivă, prelucrare), agricultură, construcţii - are modele spaţiale diferite; la nivelul comunităţilor rurale ponderea salariaţilor din ramurile productive era de 65,0%.

172

Distribuţia spaţială a raporturilor salariale rurale Limite interval Comune

până în 10,9% Ciocile(8,0); Frecăţei(10,0); Galbenu(8,1); Măraşu(10,7); Roşiori(6,5); Salcia Tudor(9,3); Şuţeşti(10,2); Tufeşti(8,0); Unirea(10,5); Victoria(4,0); Vişani(3,6); Zăvoaia(10,0);

11,0- 20,9% Berteştii de Jos(14,5); Gemenele(11,8); Grădiştea(11,1); Gropeni(13,8); Mircea Vodă(12,6); Movila Miresii(10,7); Racoviţă(13,7); Râmnicelu(14,6); Scorţaru Nou(12,0); Surdila Găiseanca(14,5); Surdila Greci(13,3); Tudor Vladimirescu(16,4); Ulmu(18,9); Viziru(12,2);

21,0- 30,9% Bărăganul(23,3); Cireşu(20,7); Jirlău(24,0); Romanu(28,0); Siliştea(24,6); Stăncuţa(22,0) Tichileşti(30,1)

peste 31,0% Bordei Verde(40,1); Chiscani(38,2); Dudeşti(35,2); Măxineni(38,6); Traian(33,6); Vădeni(40,0);


Comunele care au înregistrat valori foarte mari ale populaţiei ocupate în agricultură, paralel au valori foarte reduse ale raporturilor salariale, într-o logică normală a unei economii rurale tradiţionale.(de exemplu: Galbenu, procent populaţie ocupată în agricultură, 92,0%, procent populaţie salariată, 8,1%; Vişani procent populaţie ocupată în agricultură, 96,3%, procent populaţie salariată, 3,6%). Comunele care au înregistrat valori ponderale reduse ale populaţiei ocupate în agricultură sunt cele în care raporturile salariale, prin densitatea lor determină un alt profil al realtăţii economice rurale: Vădeni, populaţie ocupată în agricultură, 60,0%, pondere populaţie salariată în total populaţie ocupată rurală, 40,0%, Bordei Verde populaţie ocupată în agricultură, 60,0%, pondere populaţie salariată în total populaţie ocupată rurală, 40,1%.

Distribuţia spaţială a raporturilor salariale rurale - ramuri productive Limite interval Comune

până la 29,9% Frecăţei(20);Măraşu(24);Salcia Tudor(29); Siliştea(27); Victoria(4); Vişani(12).

30,0- 49,9% Bărăganul(47);Cireşu(45);Grădiştea(35); Mircea Vodă(46);Movila Miresii(44); Racoviţă(32); Scorţaru Nou(32); Surdila Greci(37);Şuţeşti(42);TudorVladimirescu(43); Tufeşti(35); Unirea(36); Viziru(42).

50,0- 69,9% Berteştii de Jos(68); Ciocile(58); Dudeşti(64);Galbenu(58);Gemenele(58,0); Gropeni(56); Romanu(69); Roşiori(41); Stăncuţa(65); Surdila Găiseanca(57); Zăvoaia(52).

peste 70,0 BordeiVerde(89);Chiscani(82); Jirlău(77); Măxineni(84); Râmnicelu(70); Tichileşti(76); Traian(85); Ulmu(74); Vădeni(78).


Faptul că 23% dintre comune au înregistrat valori ponderale de peste 70,0% a salariaţilor cu activităţi productive certifică existenţa oportunităţilor de diversificare ocupaţională în termenii modernităţii.

173

Figura 20: Ponderea salariaţilor - comunităţi rurale

Sursa: Fişa statistică a localităţii, 2006, INS

Indicele de modernitate are valori semnificativ mari pentru comunităţile situate în zonele de influenţă urbană; Ca şi în cazul evoluţiei populaţiei, în apropierea oraşelor există un fenomen disjunctiv: comunităţi care reuşesc să se dezvolte prin intermediul continuumului rural-urban şi zone rurale care decad datorită influenţei copleşitoare a centrului urban .

Câştigul mediu net lunar al unui salariat a oscilat de la 7219 lei, în 1991 la 730 RON în anul 2006(Situaţia teritorială, 2006, INS; Anuarul Statistic al României, 2007, INS, Bucureşt)i.

Procesele definitorii care pot deveni factorii inhibanţi ai dezvoltării şi modernizării rurale sunt: criza demografică - imbătrânire constantă, spor negativ constant, structurară de gen neomogenă spaţial şi monocupaţia agrară cu implicaţii severe în calitatea vieţii. Tendenţial există o modernizare lentă a structurilor salariale rurale.

1.6. EXPLOATAŢII AGRICOLE

1.6.1.Evoluţia şi caracteristicile exploataţiilor agricole

La sfârşitul anului 2005, numărul exploataţiilor agricole din judeţul Brăila era de 61314 unităţi, din care 352 exploataţii cu personalitate juridică şi 60962 exploataţii agricole individuale. Numărul total al exploataţiilor agricole din judeţul Brăila, în perioada 2002-2005, a scăzut cu 3,75%, reduceri înregistrându-se atât la nivelul exploataţiilor individuale (3,74%) cât şi la nivelul unităţilor cu personalitate juridică, de la 373 la 352, respectiv cu 5,63%. Exploataţiile agricole, suprafaţa totală şi suprafaţa agricolă utilizată, după statutul juridic al exploataţiilor agricole

Număr exploataţii Exploataţii agricole individuale

Unităţi cu personalitate

juridică

Total exploataţii

2002 63332 373 63705 2005 60962 352 61314

174

Suprafaţa totală (ha) 2002 169857,3 155982,05 325839,35 2005 192757,01 129617,28 322374,29 Suprafaţa agricolă utilizată (ha) 2002 163983,74 153379,02 317362,76 2005 187336,01 128385,13 315721,14 Sursa: Recensământul general agricol 2002, Ancheta structurală în agricultură 2005, INS

În ceea ce priveşte suprafaţa totală a exploataţiilor agricole, între 2002-2005, aceasta a scăzut cu 1,06%, în condiţiile în care la nivelul exploataţiilor individuale suprafaţa totală a crescut cu 13,48%, iar la nivelul unităţilor juridice a scăzut cu 16,90%. O evoluţie asemănătoare înregistrează şi suprafaţa agricolă utilizată, respectiv o reducere cu 0,51%, generată de scăderea SAU la nivelul unităţilor juridice cu 16,29%, de la 153379,02 ha la 128385,13 ha . În acelaşi timp, SAU a exploataţiilor agricole individuale a crescut, de la 163983,74 ha la 187336,01 ha, respectiv cu 14,24%.

La nivelul anului 2002, cea mai mare pondere din numărul exploataţiilor agricole, pe clase de mărime, o deţinea categoria 2-5 ha, cu 29,09%, urmată de categoria 1-2 ha cu 18,44% şi 0,1-0,3 ha, cu 14,24%. Ponderi de peste 8% regăsim şi în cazul categoriilor 5-10 ha şi sub 0,1 ha. Exploataţiile de peste 100 ha reprezentau numai 0,22% din total.

În intervalul 2002-2005, au loc o serie de modificări importante la nivelul structurii exploataţiilor agricole, pe clase de mărime a SAU: scăderea accentuată a numărului de exploataţii cu SAU mai mică de 1 ha (categoria sub 0,1 ha – 33,96%, 0,1-,0,3ha – 17,19%, 0,3-0,5 ha – 15,60%) concomitent cu creşterea numărului de exploataţii cu SAU mai mare de 1 ha (excepţie face categoria 2-5 ha, care scade cu 1,50%).

Exploataţii agricole, pe clase de mărime a suprafeţei agricole utilizată Dimensiune Exploataţii

-ha-

Număr exploataţii

2002

% din total 2002

Număr exploataţii

2005

% din total 2005

2002/2006 %

Sub 0,1 5032 8,55 3323 5,36 -33,96 0,1-0,3 8381 14,24 6940 11,20 -17,19 0,3-0,5 2974 5,05 2510 4,05 -15,60 0,5-1 8149 13,84 8041 12,98 -1,33 1-2 10856 18,44 13101 21,14 20,68 2-5 17125 29,09 16868 27,22 -1,50 5-10 5036 8,56 7719 12,46 53,28 10-20 778 1,32 2146 3,46 175,84 20-30 170 0,29 337 0,54 98,24 30-50 118 0,20 298 0,48 152,54 50-100 112 0,19 196 0,32 75,00 Peste 100 128 0,22 480 0,77 275,00 Sursa: Recensământul general agricol 2002, Ancheta structurală în agricultură 2005, INS

Cele mai mari creşteri procentuale se înregistrează în cazul categoriilor: peste 100 ha – 275,00%, 10-20 ha – 175,84% şi 30-50 ha – 152,54. Şi numărul exploataţiilor cu SAU între 5-10 ha creşte în acest interval, de la 5036 la 7719 unităţi, respectiv cu 53,28%; creşteri importante regăsim şi la categoriile 50-100 ha şi 20-30 ha, de 75% respectiv 98,24%.

În perioada 2002-2005, numărul mediu de parcele în care este divizată SAU, a crescut cu 8,86%, în timp ce SAU a scăzut, în aceeaşi perioadă, cu 0,52%. Această tendinţă a condus la reducerea dimensiunii medii a unei parcele raportată la SAU, de la 1,87 ha/parcelă, nivelul anului 2002, la 1,70 ha/ parcelă în 2005.

Numărul de parcele în care este divizată SAU a exploataţiilor agricole Anul Suprafaţa agricolă utilizată (ha) Număr de parcele în care este divizată SAU

2002 317362,76 170164 2005 315721,14 185237 Sursa: Recensământul general agricol 2002, Ancheta structurală în agricultură 2005, INS

175

Creşterea numărului de parcele în care este divizată SAU a fost determinată de exploataţiile agricole cu SAU mai mare de 1 ha, la nivelul cărora, în majoritatea cazurilor, numărul de parcele a crescut simţitor: categoria 5-10 ha – 37,49%; categoria 10-20 ha – de la 4568 la 9220 parcele (cu peste 100%); categoriile 20-30 şi 30-50, cu peste 45% şi categoria peste 100 ha, de la 4967 la 8063 parcele, respectiv cu 62,33%. La polul pus, la nivelul exploataţiilor agricole cu SAU mai mică de 1 ha, numărul de parcele a scăzut în perioada 2002-2005, cea mai mare scădere înregistrându-se la categoria sub 0,1 ha, de 34,94%.

Majoritatea exploataţiilor din judeţul Brăila care au utilizat tractoare pentru lucrările agricole, în 2005, au apelat la categoria de putere medie, între 55-80 CP, urmate de categoria de putere mică, sub 54 CP. Ca număr de maşini şi echipamente utilizate, aflate în proprietatea exploataţiilor agricole, la categoria tractoare, pe primul loc se situează cele între 55-80 CP, cu 2851 unităţi, urmate de cele sub 54 CP, cu 309 unităţi. Există şi exploataţii care apelează la categoriile de tractoare de putere mare, respectiv 81-134 CP şi peste 135 CP cu un total de 172 de maşini. Exploataţii agricole care au utilizat maşini şi echipamente agricole, aflate în proprietatea exploataţiilor agricole, 2005

Tractoare <

54 CP

55-80 CP

81-134 CP

> 135 CP

Moto- cultoare

Cultiv. mecanice

Combina- toare

Combine

Număr exploataţii

218 1790 67 65 6 563 246 331

Număr maşini 309 2851 82 90 7 720 312 467 Sursa: Ancheta structurală în agricultură 2005, Institutul Naţional de Statistică

În ceea ce priveşte utilizarea de către exploataţiile agricole din judeţul Brăila a celorlalte categorii de maşini şi echipamente, la nivelul anului 2005, situaţia se prezenta astfel: motocultoare – 6 exploataţii agricole cu 7 unităţi, cultivatoare mecanice – 563 exploataţii agricole cu 720 unităţi, combinatoare – 246 exploataţii agricole cu 312 unităţi şi combine – 331 de exploataţii agricole care au utilizat 467 unităţi (435 combine pentru cereale, 31 combine pentru furaje şi 5 combine pentru recoltat ricin şi sfeclă de zahăr).

La sfârşitul anului 2005, cele mai multe exploataţii agricole din judeţul Brăila deţineau, la categoria construcţii agricole: adăposturi pentru păsări (37380), urmate de adăposturi pentru porcine (35098), adăposturi pentru bovine şi cabaline (30873), pătule/şure sau fânare (24203), magazii/hambare pentru cereale (17528) şi saivane/adăposturi pentru ovine şi caprine (12915). Un număr de 215 exploataţii agricole deţineau silozuri pentru depozitarea nutreţurilor, iar staţii de epurare şi bazine pentru dejecţii deţineau doar 12 exploataţii agricole.

Exploataţii agricole care deţin construcţii agricole, 2005 Tipuri de construcţii Număr exploataţii

agricole Număr construcţii

agricole Adăposturi pentru bovine şi cabaline 30873 32190 Adăposturi pentru porcine 35098 36617 Saivane/adăposturi pentru ovine şi caprine 12915 13097 Adăposturi special amenajate pentru păsări 37380 38134 Magazii, hambare pentru cereale 17528 19513 Silozuri pentru depozitarea nutreţurilor 215 577 Spaţii amenajate pentru ciupercării 1 3 Staţii de epurare şi bazine pentru dejecţii 12 14 Moară pentru făină şi mălai 67 79 Abatoare pentru bovine, porcine etc 2 2 Abatoare pentru păsări - - Sere 27 35 Pătule, şure sau fânare 24203 26950

Sursa: Ancheta structurală în agricultură 2005, Institutul Naţional de Statistică

Unităţile agricole cu personalitate juridică din judeţul Brăila au înregistrat, în perioada 2002-2005, o scădere numerică de 5,63%. Referitor la categoriile de unităţi juridice, cea mai mare

176

reducere a numărului de unităţi a avut loc la nivelul categoriei “societăţi/asociaţii”, de la 38 la 27, respectiv cu 28,95%, urmată de categoria “alte tipuri de unităţi juridice”, cu 15,15% şi “unităţi ale administraţiei publice”, cu 12,50%. Asistăm, în acelaşi timp, la o dinamică pozitivă a numărului de societăţi comerciale, care creşte de la 189 la 199 de unităţi (5,29%).

În aceeaşi perioadă, suprafaţa agricolă utilizată de unităţile agricole cu personalitate juridică din judeţul Brăila a scăzut cu 16,32%. Pe tipuri de unităţi juridice, cea mai mare scădere a SAU s-a înregistrat în cazul unităţilor “societăţi comerciale ”, de la 84502 ha la 74287,29 ha (peste 10.000 ha), urmate de “societăţi/asociaţii agricole”, cu 8905,87 ha şi “unităţi ale administraţiei publice”, cu peste 5700 ha.

În ceea ce priveşte numărul de parcele în care este divizată suprafaţa agricolă utilizată de unităţile juridice, acesta a crescut între 2002-2005, de la 4070 la 6194, respectiv cu 52,18%, ceea ce înseamnă că suprafaţa medie a unei parcele, raportată la SAU, a scăzut de la 37,68 la 20,72 ha, adică cu 45,01%.

Unităţi cu personalitate juridică, suprafaţa agricolă utilizată şi numărul de parcele în care este divizată SAU

Judeţ Unităţi cu personalitate juridică Brăila Societăţi/

Asociaţii agricole

Societăţi Comerciale

Unităţi ale administraţiei

publice

Unităţi Cooperatiste

Alte tipuri Total unităţi

Juridice 2002 38 189 80 - 66 373 2005 27 199 70 - 56 352 Suprafaţa agricolă utilizată (ha) 2002 23439,98 84502 44915,47 - 521,57 153379,02 2005 14534,11 74287,29 39173,65 - 390,08 128355,13 Număr de parcele în care este divizată SAU 2002 4070 2005 6194 Sursa: Recensământul general agricol 2002, Ancheta structurală în agricultură 2005, INS

La categoria tractoare, cele mai multe dintre unităţile agricole cu personalitate juridică (UPJ) au apelat la tractoare din grupa de putere 55-80 CP, urmată de grupele “sub 54 CP” şi “peste 135 CP”. Ca număr de unităţi utilizate, primul loc revine tot grupei 55-80 CP, cu 736 unităţi, urmată de sub 54CP, cu 104 unităţi şi peste 135 CP, cu 68 unităţi. Pentru celelalte categorii de maşini şi echipamente, utilizate în 2005 de unităţile juridice, situaţia se prezenta astfel: motocultoare – 3 unităţi juridice cu 3 motocultoare, cultivatoare mecanice – 133 UPJ cu 273 de maşini, combinatoare – 117 UPJ cu 173 de maşini. La categoria combine ,115 unităţi cu personalitate juridică au utilizat cele 220 de maşini aflate în proprietatea acestora, din care 198 – combine pentru cereale, 21 – combine pentru furaje şi o combină pentru recoltat ricin şi sfeclă de zahăr.

Unităţi agricole cu personalitate juridică care au utilizat maşini şi echipamente agricole, numărul de maşini şi echipamente utilizate, în proprietate, 2005

Tractoare <

54 CP

55-80 CP

81-134 CP

>135 CP

Moto- cultoare

Cultiv. Mecanice

Combina- toare

Combine

Număr exploataţii 52 157 25 44 3 133 117 115 Număr maşini 104 736 38 68 3 273 173 220 Sursa: Ancheta structurală în agricultură 2005, Institutul Naţional de Statistică

La sfârşitul anului 2005, cele mai multe dintre unităţile agricole cu personalitate juridică deţineau, la categoria construcţii agricole: magazii, hambare pentru cereale (64 de unităţi), adăposturi pentru bovine şi cabaline (24 de unităţi), urmate de adăposturi pentru porcine (14 unităţi) şi adăposturi pentru păsări şi pătule, şure sau fânare, câte 9 unităţi. Staţii de epurare şi bazine pentru dejecţii deţineau 4 unităţi juridice, moară pentru făină şi mălai – 4 unităţi, iar abatoare pentru bovine/porcine – 2 unităţi.

177

Unităţi agricole cu personalitate juridică care deţin construcţii agricole, 2005 Tipuri de construcţii Număr exploataţii

agricole Număr construcţii

agricole Adăposturi pentru bovine şi cabaline 24 95 Adăposturi pentru porcine 14 166 Saivane/adăposturi pentru ovine şi caprine 7 21 Adăposturi special amenajate pentru păsări 9 91 Magazii, hambare pentru cereale 64 265 Silozuri pentru depozitarea nutreţurilor 8 23 Spaţii amenajate pentru ciupercării 1 3 Staţii de epurare şi bazine pentru dejecţii 4 5 Moară pentru făină şi mălai 4 7 Abatoare pentru bovine, porcine etc 2 2 Abatoare pentru păsări - - Sere 4 11 Pătule, şure sau fânare 9 26 Sursa: Ancheta structurală în agricultură 2005, Institutul Naţional de Statistică

1.6.2.Dimensiunea teritorială a exploataţiilor agricole

La sfârşitul anului 2002, numărul exploataţiilor agricole din judeţul Brăila era de 63705 unităţi, din care 63332 exploataţii agricole individuale şi 373 unităţi cu personalitate juridică. Din numărul total al exploataţiilor agricole, la nivelul municipiilor şi oraşelor (Municipiul Brăila, oraşele Făurei, Ianca şi Însurăţei), existau 9522 unităţi, din care 9388 exploataţii individuale şi 134 unităţi cu personalitate juridică.

Exploataţii agricole, după statutul juridic al acestora, judeţul Brăila Total exploataţii

agricole Exploataţii agricole

individuale Unităţi cu personalitate

juridică Total judeţ 63705 63332 373 Total municipii, oraşe 9522 9388 134 Municipiul Brăila 3263 3156 107 Oraş Făurei 1098 1096 2 Oraş Ianca 2796 2780 16 Oraş Însurăţei 2365 2356 9 Total comune 54183 53944 239 Sursa: Recensământul general agricol 2002, Institutul Naţional de Statistică

La nivelul anului 2002, exploataţiile agricole individuale reprezentau peste 94% din numărul total al exploataţiilor din judeţul Brăila, iar la nivelul localităţilor peste 99%. Excepţie face municipiul Brăila, unde exploataţiile individuale reprezentau 96,72% din numărul total. Cele mai multe unităţi cu personalitate juridică se regăseau în localităţile: Brăila (107), Ianca (16), Maxineni (13), Cireşu şi Bărăganul (11), Tufeşti, Viziru, Mircea Vodă şi Salcia Tudor, fiecare cu câte 10 unităţi. Pe ultimele locuri, ca număr de unităţi cu personalitate juridică, se situau localităţile Victoria, Făurei, Siliştea (2 unităţi) şi Frecăţei, cu o unitate. În ceea ce priveşte distribuţia exploataţiilor agricole individuale pe localităţi, cele mai multe unităţi se regăsesc la nivelul municipiilor şi oraşelor: Brăila – 3156, Ianca – 2780 şi Însurăţei – 2356. La nivelul comunelor, cel mai mare număr de exploataţii individuale îl regăsim în Tufeşti – 2370, urmată de Şuţeşti – 2052, Tudor Vladimirescu – 2019, Ulmu – 1998, Viziru – 1938, Vădeni şi Maxineni, cu peste 1800 de unităţi. Cele mai puţine exploataţii agricole individuale le regăsim în comunele Siliştea – 747, Surdila Greci – 706, Racoviţă – 666 şi Frecăţei, cu 649.

În perioada 2002-2005, numărul total al exploataţiilor agricole din judeţul Brăila a scăzut cu 3,75%, reduceri înregistrându-se atât la nivelul exploataţiilor individuale (3,74%) cât şi la nivelul unităţilor cu personalitate juridică, de la 373 la 352, respectiv cu 5,63%. Asistăm, în acelaşi timp, la o dinamică pozitivă a structurii exploataţiilor agricole, pe clase de mărime a suprafeţei agricole utilizate: reducerea numărului exploataţiilor cu suprafaţa sub 1 ha şi creşterea numărului exploataţiilor la categoriile 10-20, 20-30, 30-50, 50-100 şi peste 100 ha.

178

În ceea ce priveşte suprafaţa agricolă utilizată (SAU), la nivelul anului 2002, aceasta era de 317362,76 ha, din care la nivelul exploataţiilor agricole din municipii şi oraşe – 68925,56 ha (reprezentând 21,72%), iar la nivelul exploataţiilor agricole din comune – 248437,2 ha, respectiv 78,28% din SAU totală. La nivel de localităţi, cea mai mare suprafaţă agricolă utilizată se regăsea în municipiul Brăila (39334,83 ha), urmat de Însurăţei (14831,4 ha), Traian (13323,72 ha), Ianca (13050,22 ha), Viziru (11674,82 ha), Stăncuţa (11282,29 ha) şi Cireşu, cu 9241,23ha. Suprafeţe de peste 8000 ha regăsim şi în localităţile Dudeşti, Maxineni, Tufeşti şi Ulmu. La polul opus, cele mai mici valori ale SAU le regăsim în localităţile Frecăţei (3547,56 ha), Surdila-Găiseanca (3177,55 ha), Racoviţă (2614,84) şi oraşul Făurei, cu 1709,11 ha.

Figura 21: Suprafaţa agricolă utilizată medie/exploataţie

0,00

1,00

2,00

3,00

4,00

5,00

6,00

Ha

SAU medie/exploatatie 3,87 4,98 3,11

Regiunea Sud Est Judetul Braila Nivel national


Raportând SAU la numărul de exploataţii agricole din judeţ, la nivelul anului 2002, rezultă o SAU medie/exploataţie de 4,98 ha, mai mare decât media naţională (3,11 ha) şi cea a regiunii de dezvoltare Sud Est (3,87 ha). Judeţul Brăila ocupă, din acest punct de vedere, locul al doilea în cadrul regiunii, după judeţul Constanţa, unde regăsim o SAU medie/exploataţie de 6,83 ha.

Figura 22 : Suprafaţa agricolă utilizată medie/exploataţie, pe localităţi, 2002


La nivelul localităţilor, cele mai mari valori ale SAU medii/exploataţie, din judeţul Brăila, le regăsim în : municipiul Brăila – 12,05ha, Traian - 9,62ha, Surdila Greci – 8,90 ha, Stăncuţa – 7,82 ha, Siliştea – 7,76 ha, Dudeşti – 6,83 ha şi oraşul Însurăţei, cu 6,27 ha. De alftel, majoritatea

179

localităţilor înregistrează valori ale SAU medii/exploataţie mai mari decât media pe judeţ. Sub această valoare (4,98 ha) şi printre cele mai mici se situează localităţile Tichileşti – 3,26 ha, Tudor Vladimirescu – 3,24 ha, Vădeni – 3,19 ha, Şuţeşti – 2,98 ha, Jirlău – 2,34 ha şi oraşul Făurei, cu 1,56 ha.

În ceea ce priveşte desfăşurarea activităţilor agricole, caracteristicile geografice ale judeţului Brăila (situat în zona de câmpie, cu un relif uniform, ocupând parţial Lunca Siretului Inferior şi Câmpia Bărăganului, precum şi porţiuni mai mici din Câmpia Sălcioarei şi Buzăului şi mărginit la est de Dunăre) solicită un grad mai ridicat de mecanizare decât în alte zone. Astfel, la nivelul anului 2002, peste 73% dintre exploataţiile agricole din judeţul Buzău au apelat la parcul de tractoare pentru efectuarea lucrărilor agricole.

Figura 23: Ponderea exploataţiilor agricole care au utilizat tractoare, din total exploataţii, pe localităţi, 2002


La nivelul localităţilor, ponderea variază între 96,88%, în cazul comunei Vişani şi doar 13,45%, în cazul municipiului Brăila. Printre localităţile cu ponderi ridicate regăsim: Grădiştea – 93,77%, Salcia Tudor – 92,68%, oraşul Însurăţei – 90,70%, Bordei Verde – 90,46%, Frecăţei – 90,00%, Victoria şi Măraşu cu peste 89%. Mai mult de jumătate din localităţile judeţului înregistrează, la acest capitol, valori de peste 80%. Există însă şi localităţi unde regăsim valori mai mici: Gropeni – 56,76%, Făurei – 55,74%, Bărăganul – 52,83%, Roşiori – 31,24% şi municipiul Brăila, cu 13,45%.

Din punct de vedere al dimensiunii parcului de tractoare, pe primul loc, la nivelul anului 2002, se situa municipiul Brăila, cu 466 de unităţi, urmat de comuna Traian – 240 de unităţi, oraşul Însurăţei – 156 de unităţi, comunele Viziru, Tufeşti, Maxineni (146/128 respectiv 125 de unităţi), oraşul Ianca, cu 120 de unităţi şi comunele Dudeşti şi Cireşu, cu 103, respectiv 101 unităţi. La polul opus regăsim localităţile Gropeni – 30 de unităţi, oraşul Făurei – 25 de unităţi, comunele Racoviţă şi Scorţaru Nou cu 18, respectiv 17 unităţi.

180

În ceea ce priveşte utilizarea combinelor în activitatea agricolă, 39,31% din totalul exploataţiilor agricole din judeţul Buzău au apelat, în 2002, la această categorie de maşini. La nivel de localităţi, ponderea variază între 84,21% în Grădiştea şi 4,46% în Făurei. Localităţile unde regăsim ponderi de peste 50% sunt grupate, în general, în două zone şi anume: partea de est a judeţului, în perimetrul Insulei Mari a Brăilei (Măraşu – 82,89%, Frecăţei – 78,31%) şi în partea de vest - nord vest (Grădiştea – 84,21%, Vişani - 75,42%, Racoviţă – 73,09%, Salcia Tudor – 64,56%, Galbenu, Jirlău şi Surdila Greci). Printre localităţile cu cele mai mici valori regăsim Bărăganul şi Roşiori (23,96%, respectiv 16,22% - situate în partea de sud a judeţului), municipiul Brăila – 7,08% şi oraşul Făurei, cu 4,46%.

1.7. POTENŢIALUL FORESTIER

1.2. Resurse forestiere

În condiţiile climaterice şi geo-pedologice specifice, în judeţul Brăila, vegetaţia forestieră este slab dezvoltată. Este cunoscut faptul că exploatările forestiere au o contribuţie importantă în economia rurală atât prin suprafeţele împădurite existente cât şi prin volumul de masă lemnoasă exploatată. Brăila dispune de un fond forestier redus . În anul 2007 cu o suprafaţă de 26900 hectare pădurile şi terenurile forestiere ocupau aproximativ 5,9% din suprafaţa totală a judeţului. Judeţul Brăila datorită poziţionării geografice deţine numai păduri de foioase (plop, salcie, salcâm, stejar, etc.).

Evoluţia suprafeţei fondului forestier, pe categorii, în perioada 1990-2007

Judeţul Brăila Categorii de terenuri 1990 1995 2000 2005 2007

Total terenuri forestiere (ha) 24200 25500 25800 27200 26900Suprafaţa pădurilor (ha) 20500 19300 20600 22800 22500- pondere (%) 84,7 75,7 79,8 83,8 83,6Foioase (ha) 20500 19300 20600 22800 22500 - pondere (%) 100 100 100 100 100Alte terenuri (ha) 3700 6200 5200 4400 4400 - pondere (%) 15,3 24,3 20.2 16.2 16.4Sursa : prelucrare după INS, Baza de date „Tempo On-Line”, 2008

După forma de proprietate, suprafaţa fondului forestier se află, încă, într-o proporţie importantă (93,8%) în proprietate publică. Deşi Legile funciare prevăd retrocedarea pădurilor către foştii proprietari, persoane fizice sau juridice, la nivelul judeţului Brăila, implementarea acestor legi este întârziată. Această situaţie este generatoare de conflicte deoarece proprietarii de drept nu sunt îndreptăţiţi să îşi manifeste toate atributele dreptului de proprietate, cu consecinţe negative asupra economiei rurale. Lipsa de claritate în situaţia privind proprietatea forestieră se materializează adesea printr-o exploatare iraţională prin defrişări şi deci prin reduceri apreciabile a resurselor forestiere cu consecinţe negative asupra activităţii economico-sociale a comunităţilor rurale şi asupra mediului înconjurător.

Resursele forestiere reprezintă un element important al capitalului natural, care, în condiţii de exploatare raţională, pot genera numeroase beneficii la nivelul vieţii economico-sociale a unei regiuni: avantaje economice – activitatatea de recoltare/prelucrare a lemnului şi a altor produse forestiere, protecţia mediului – combaterea eroziunii solului, îmbunătăţirea calităţii aerului, protecţia resurselor de apă, precum şi avantaje sociale – posibilăţi de recreere pentru populaţie.

181

În ceea ce priveşte volumul de lemn recoltat, în perioada 2002-2006, acesta a scăzut cu 18,26%, de la 95,8 la 78,3 mii mc. La nivelul structurii pe specii, volumul de lemn recoltat la categoriile stejar şi diverse specii moi scade cu peste 80% (la stejar), respectiv 21,01% (diverse specii moi), în timp ce la diverse specii tari creşte de la 7,3 mii mc la 9,3 mii mc (cu 27,39%).

Cea mai mare parte din volumul de masă lemnoasă pusă în circuitul economic, în anul 2006, a fost destinată industrializării, restul mergând către populaţie. Este vorba, în principal, de esenţe moi (plop, salcie) din produse principale (tăieri de regenerare, rase), produse secundare şi produse accidentale.

În cursul anului 2006, suprafaţa din fondul forestier naţional parcursă cu tăieri a totalizat 2331 ha, din care:

- tăieri de regenerare, 569 ha, din care: tăieri în codru- 203 ha,; tăieri în crâng– 292 ha; substituiri şi refaceri – 74 ha;

- tăieri de igienă – 908ha,

- tăieri de îngrijire – 846 ha,

- alte tăieri: accidentale – 8ha,

Figura 24: Volumul de masă lemnoasă pusă în circuitul economic, după scopul utilizării, în anul 2006

74%

26%

Industrializare Incalzire

Sursa: Prelucrare după Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Brăila, 2006

În ultimii ani starea de sănătate a pădurilor s-a înrăutăţit, atât datorită condiţiilor naturale neprielnice cât şi lipsei de preocupare în igienizarea pădurilor, realizarea în timp util a lucrărilor de îngrijire a arboretelor etc. Ca şi în celelalte judeţe şi în judeţul Brăila ritmul împăduririlor a scăzut cu efecte nocive asupra posibilităţilor de dezvoltare economică viitoare. Conform Raportului anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Brăila, întocmit de Agenţia pentru Protecţia Mediului Brăila, problemele apărute la nivelul fondului forestier, în anul 2006, au fost determinate atât de cauze naturale, cât şi activitatea antropică:

• inundaţii: inundaţiile din Lunca Dunării şi luncile inferioare ale râurilor Siret şi Buzău au condus la calamitarea unei suprafeţe de 444,8ha de plantaţii, în timp ce alte 46,8 ha au fost afectate de secetă;

182

• atacul dăunătorilor: 725 ha au fost afectate de atacul unor dăunători, din care 100 ha în totalitate;

• tăieri ilegale – în special în fondul forestier din vecinătatea municipiului Brăila (138 mc în anul 2006);

• păşunat – continuă, într-o măsură mai redusă, păşunatul abuziv în Balta Mică a Brăilei în zona ariei protejate, conducând la compactarea solului şi prejudicierea plantaţiilor tinere;

• turismul de weekend – care afectează o suprafaţă de pădure de aproximativ 560 ha (în special pădurea Stejarul, porţiuni din pădurea Bâsca, pădurea Cravia şi zăvoiul Siret).

Figura 25: Evoluţia suprafeţei terenurilor pe care s-au executat împăduriri

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

1990 1995 2000 2005 2007

Suprafata impadurita

ha

anul


Evaluarea resurselor forestiere trebuie să ia în considerare şi aşa numitele „produse accesorii ale pădurii”. Această denumire se referă la natura produselor şi la volumul acestora care în raport cu lemnul reprezintă o cantitate şi o valoare economică mai redusă. În categoria prezentată intră produse diverse cum ar fi: fructele de pădure şi ciupercile comestibile, carnea animalelor, păsărilor şi peştilor de pădure, produsele obţinute din culturile agrosilvice etc.

Suprafaţa fondului cinegetic din judeţul Brăila acoperea, la nivelul anului 2006, 462955 ha. Principalele specii de interes cinegetic ce deţin ponderi însemnate în fondul totalul al regiunii de dezvoltare Sud-Est sunt: fazan (27,02%), iepure de câmp (22,65%), vulpe (15,61%), potârniche (12,20%) şi căprior (12,18%) .

În ceea ce priveşte recolta de vânat din judeţul Brăila la nivelul anului 2006, ponderile, din totalul regiunii de dezvoltare Sud-Est, pe categorii de specii sunt: iepurele de câmp – 24,96%, fazan – 21,14%, vulpe – 11,40%, căprior – 9,28%. La alte specii, cum ar fi mistreţ, şacal, viezure sau potârniche, efectivele recoltate au fost mult mai reduse, repezentând cel mult 5% din totalului regiunii.

183

Efectivele de vânat evaluate şi recoltate din judeţul Brăila, în anul 2006 Specia Evaluat Recoltat

Brăila (număr)

Sud-Est (număr)

Pondere în total

regiune (%)

Brăila (număr)

Sud-Est (număr)

Pondere în total

regiune (%)

Căprior 1650 13552 12,18 45 485 9,28 Cerb comun - 2191 - - 45 - Iepure de câmp 49879 220203 22,65 5828 23353 24,96 Mistreţ 347 5158 6,73 38 858 4,43 Pisică salbatică 47 685 6,86 - 1 - Şacal 51 861 5,92 4 362 1,10 Urs 10 686 1,46 Viezure 117 1216 9,62 2 162 1,23 Vulpe 594 3805 15,61 142 1246 11,40 Fazan 11006 40734 27,02 1318 6234 21,14 Potârniche 2745 22507 12,20 63 1269 4,96 Sursa: https://statistici.insse.ro/shop

În perioada 2002-2006, producţia unităţii silvice a crescut de la 4314,1 la 11278,5 mii lei, respectiv cu 161,44%. Această tendinţă este evidentă şi la nivelul categoriilor de produse silvice, unde cifra de afaceri înregistrează creşteri importante: produse accesorii – de la 5,8 la 17,6 mii lei, alte valorificări – de la 147,8 la 338,1 mii lei. Excepţia face categoria produse vânătoreşti, unde cifra de afaceri scade în intervalul 2002-2006 cu 50,79%, de la 97,7 la 48,1 mii lei . Cifra de afaceri a unităţilor silvice, din judeţul Brăila ( mii RON)

Categorii de produse silvice 2002 2006 Producţia unităţii silvice 4314,1 11278,5Produse accesorii 5,8 17,6Produse vânătoreşti 97,7 48,1Alte valorificări 147,8 338,1Sursa: https://statistici.insse.ro/shop

Pădurea – starea de sănătate

Starea de sănătate a pădurilor din judeţul Brăila este bună. Pădurile din judeţul Brăila se încadrează în cea mai mare parte în categoria pădurilor de protecţie, iar 78 ha pentru asigurarea genofondului. Astfel, în categoria pădurilor de protecţie se încadrează Parcul Natural Balta Mică a Brăilei şi în cele două rezervaţii forestiere Viişoara şi Camniţa. Cele 78 ha cu rol de asigurare a genofondului sunt reprezentate de pădurile Stejarul, Lacu Sărat, Viişoara, Tătaru, Camniţa şi Gradiştea. Acestea asigură material genetic pentru specii de frasin, ulm, cer, plop alb, salcâm şi stejar.

La nivelul anului 2007, doar 1309 ha de sol acoperit cu vegetaţie forestieră prezintă riscuri datorate umidităţii, sărăturării şi a altor fenomene de degradare, ceea ce reprezintă doar 4,8% din totalul suprafeţei fondului forestier al judeţului.

Restricţii ale fondului forestier după categoria solului, în anul 2007 Categoria de soluri Suprafeţe (ha) Cu exces de umiditate 194 Sărăturate 334 Nisipoase 87 Altele 694 Total 1309

Sursa: Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Brăila, 2007

184

Conform Ordinului MAPAM nr.130/2005 pentru aprobarea zonelor deficitare în păduri, toată suprafaţa judeţului Brăila este considerată deficitară. Din datele Direcţiei Silvice Brăila rezultă că din totalul suprafeţei fondului forestier al judeţului, 621 ha reprezintă terenuri cu deficit de vegetaţie forestieră. Deficitul de vegetaţie forestieră se încearcă a se compensa prin proiectele de reconstrucţie ecologică în fond forestier şi prin împăduriri pe terenuri degradate preluate din sectorul agricol. La nivelul anului 2007, în cadrul fondului forestier administrat de D.S. Brăila s-au regenerat 629 ha, din care 55 ha prin regenerări artificiale şi 574 prin alte forme de regenerare.

Datorită tăierilor ilegale se întâlnesc probleme deosebite în fondul forestier situat în imediata vecinătate a localităţilor rurale - pădurile Vişani, Camniţa, Gradiştea, Custura şi Boarca. Păşunatul, în Balta Mică a Brăilei, a continuat, în proporţii mai reduse sub forma păşunatului abuziv în regim de sălbăticie. Cetăţenii din localităţile limitrofe ariei protejate crescându-şi pe ascuns animale pe teritoriul parcului natural, ceea ce provoacă degradarea solului prin compactare şi prejudicierea plantaţiilor forestiere tinere. În ultimii ani păşunatul abuziv în regim semisălbatic, practicat altădată pe scară largă în insulele şi ostroavele din Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, s-a diminuat mult în urma măsurilor întreprinse de către personalul de pază din cadrul administraţiei parcului.

Turismul de week-end este un fenomen îngrijorător, Direcţia Silvică Brăila confruntându-se cu probleme deosebite datorită lipsei de educaţie (civilizaţie) manifestate în special de locuitorii municipiului Brăila. Principalele zone de pădure afectate de turismul de weekend sunt pădurile Lacu Sărat, Tătaru, Viişoara şi Camniţa.

Ponderea pădurilor în suprafaţa totală

Aşa cum s-a precizat în capitolul anterior judeţul Brăila dispune de un fond forestier redus. În condiţii climaterice şi geo-pedologice specifice, în acest judeţ s-a dezvoltat o vegetaţie forestieră formată în special din foioase. Din punct de vedere al repartizării teritoriale a pădurilor, există patru comune care totalizează ponderi peste 10% ale suprafeţelor forestiere în total suprafaţă. Acestea sunt: Chiscani, Stăncuţa, Berţeştii de Jos şi Vişani. Există un număr de 13 comune care nu deţin păduri; acestea sunt localizate cu precădere în partea centrală şi de sud a judeţului(an 2002) .

Figura 26: Distribuţia UAT-uri după ponderea suprafeţei ocupate de păduri

185

1.8. PISCICULTURĂ ŞI PESCUIT

La nivelul judeţului Brăila există numeroase lacuri naturale şi artificiale, precum şi bălţi, amenajate pentru piscicultură şi pescuit sportiv (planşa 1.5.) :

• Lacuri artificiale : Maxineni, Grădiştea, Lutul Alb, Însurăţei, Brotăcelu, Ulmu, Rezi;

• Lacuri naturale: Blasova, Ianca, Jirlău, Plopu, Lacul Dulce, Şeicuţa, Popa, Vultureni, Zăvoaia;

• Alte lacuri/bălţi: Movila Miresii, Iezna, Seaca, Filipoiu, Gura Călmăţuiului, Corbu şi Corbu Nou, Albina, Iazul cu crapi.

Pe lângă aceste amenajări piscicole, pescuitul se mai desfăşoară şi pe apele naturale.

În ceea ce priveşte ihtiofauna, acesta este reprezentată de peştii autohtoni (crap, caras, plătică, roşioară, somn, şalău, ştiucă, lin, mreană, oblete, ghiborţ), precum şi de peştii migratori care se reproduc în fluviul Dunărea (nisetru, cegă, morun, scrumbie).

La nivelul judeţului Brăila, activitatea de pescuit se desfăşoară, în cazul majorităţii bazinelor piscicole, în regim privat. Dezvoltarea durabilă a a acestui sector, în special a pescuitului sportiv sau recreativ, care în ţările dezvoltate generează anual venituri considerabile, trebuie să aibă ca premisă următoarea idee: această activitate poate genera venituri substanţiale în condiţiile în care este privită ca o investiţie pe termen lung şi nu drept o sursă imediată de venit.

Există numeroase exemple, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul judeţului Brăila, unde intreprinzătorii au urmărit recuperarea imediată a investiţiilor realizate, de multe ori necorelată cu serviciile oferite sau potenţialul biologic al bazinelor respective. Unii întreprinzători se limitează la a cumpăra/ concesiona diverse lacuri şi bălţi, fără să aibă în vedere şi realizarea unor investiţii absolut necesare îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a acestei activităţi, cum ar fi: i) amenajarea drumurilor de acces către bazine piscicole şi în jurul acestora; ii) amenajarea locurilor de pescuit; iii) popularea cu puiet certificat; iv) asigurarea curăţeniei luciului de apă şi a locurilor de pescuit (instalarea unor coşuri/pubele pentru gunoi); v) asigurarea unor servicii complementare.

La acestea se adaugă şi necesitatea evitării unor practici menite să influenţeze negativ regimul natural de hrănire al peştilor sau chiar potenţialul biologic al bazinelor piscicole. Este de evitat utilizarea bazinelor piscicole simultan pentru piscicultură şi pentru pescuitul sportiv. În acest caz, recoltarea unor cantităţi mari de peşte în vederea comercializării către firmele specializate conduce la reducerea substanţială a potentialului biologic al bazinelor piscicole.

Un rol important în dezvoltarea pisciculturii şi pescuitului trebuie să aibă şi autorităţile locale ale judeţului Brăila, atât prin sprijinirea investitorilor actuali şi potenţiali, cât şi prin identificarea resurselor piscicole aflate în administrarea acestora, care pot deveni obiectul unor investiţii durabile, în viitorul apropiat.

186

2. INDUSTRIA, PRODUCŢIA ŞI DISTRIBUŢIA ENERGIEI ELCTRICE, CONSTRUCŢII

Brăila îşi conturează o dezvoltare economică internă, începând cu a doua jumătate a secolului al IX-lea, când se realizează căile ferate, cheiurile de piatră ale portului şi când se diversifică întreprinderile industriale şi comerciale. Este perioada când la Dunăre se realizează două instalaţii petroliere, una dintre ele fiind cunoscută sub denumirea de „The principalites petroleum rafining Company - Brăila” participând la Expoziţia Internaţională de la Paris din 1867, unde, pe lângă petrol, expunea o tentantă ofertă de gaz şi parafină. De asemenea, în această perioadă, la Brăila ia fiinţă o fabrică de ciment cunoscută sub numele de „I.G.Cantacuzino”, o fabrică de covoare cunoscută prin produsele ei, „Erevan”, o întreprindere de confecţii, o fabrică de prelucrare a lemnului, o fabrică de spirt, una de cărămizi, la care se adaugă alte întreprinderi de dimensiuni reduse.

Tradiţiilor industriale ale municipiului Brăila li s-au adăugat treptat activităţi industriale complet noi, cum au fost: producţia de excavatoare, producţia de laminate finite pline de oţel şi altele, din păcate unele din ele suferind mari contracţii ale ofertei, după evenimentele din 1989.

Prin urmare, peisajul economic şi al afacerilor brăilene s-a modificat în mod radical după 1990. Actorii contemporani ai scenei economice a municipiului Brăila sunt mult mai numeroşi şi mai ales mici ca dimensiune economică, determinate prin clase de mărime în funcţie de numărul salariaţilor. După anul 2002, pe scena tranziţiei municipiului către economia de piaţă, populaţia agenţilor economici industriali este dominată de IMM-uri, respectiv de societăţi comerciale cu răspundere limitată, aparţinând unor societăţi ce deţin sub 10 salariaţi.

2.1.INDUSTRIA

Economia actuală a judeţului Brăila se caracterizează printr-o industrie dinamică, ce are în componenţă o serie de obiective industriale de interes naţional. Printre acestea se numără: Şantierul naval de la Brăila, SC Laminorul SA, SC Promex SA, SC Braiconf SA, Combinatu de celuloză şi hârtie.

Principalele caracteristici ale industriei sunt: industria este concentrată în marile oraşe (cu pondere de peste 90% în mun. Brăila), reprezentată semnificativ în localităţile din proximitatea municipiului Brăila şi mai puţin în celelalte localităţi rurale. Industria prelucrătoare reprezintă principala ramură economică ce contribuie semnificativ la realizarea cifrei de afaceri, veniturilor şi în acelaşi timp la contribuţia populaţiei ocupate sau a numărului de salariaţi.

2.1.1. Resursele naturale valorificate de industrie

Potenţialul de dezvoltare al judeţului Brăila este susţinut de diversitatea resurselor locale existente, care pot fi atrase în activităţile economice (primare, secundare sau terţiare). Dintre acestea un loc aparte îl ocupă resursele umane, calitatea acestora reprezentând o condiţie de bază a unei creşteri economice competitive. Poziţia de port la Dunăre a municipiului Brăila, poate reprezenta un factor favorizant dezvoltării economice, dacă “Dunărea” privită ca resursă va fi valorificată eficient şi durabil.

Pe lângă aceste resurse, judeţul Brăila se bucură de prezenţa unor resurse naturale energetice şi neenergetice, ce sunt grupate în zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale, zăcăminte de argile şi balast, zăcăminte terapeutice. Aceste resurse contribuie la dezvoltarea potenţialului economic brăilean, putând fi valorificate în industrie şi servicii, condiţia principală fiind aceea de valorificare eficientă ce păstrează limitele dezvoltării durabile.

Zonele cu resursele energetice, ţiţei şi gaze naturale, sunt prezente pe teritoriul localităţilor : Ianca (zona Plopu – Oprişeneşti şi zona Filiu), Ulmu (pe Valea Călmăţuiului la Jugureanu), Bordei Verde (zona Bordei Verde,Lişcoteanca), Galbenu (în partea vest şi de nord a uat-ului, în zona Roşioru - Ghergheasa), Făurei (la Surdila Greci), Bărăganu, Stancuţa, Berţeşti (la nordul comunei Berţeştii

187

de Jos). Conform datelor furnizate în luna ianuarie 2009, de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) – Bucureşti, s-a realizat poziţionarea acestor zăcăminte – plansa nr. 1.5. Structura activităţilor economice şi zonificarea teritoriului - conf. coordonatelor GIS în sistemul de proiecţie STEREO 70. Se precizează că aceste zăcăminte au fost puse în evidenţă înainte de anul 1990 ca urmare a activităţii de cercetare geologică, omologarea resurselor efectuându-se în baza rapoartelor geologice cu calculul rezervelor, nefiind trecute în faza de exploatare. Datorită acestui fapt, aceste zăcăminte prezentate anterior nu prezintă utilaje sau instalaţii în conservare.

Conform datelor furnizate de ANRM Bucureşti dar şi celor din Raportul de mediu -2006, s-a constatat că “titularii de Acord”, a sondelor de cercetare săpate în cadrul perimetrelor de explorare-dezvoltare-exploatare menţionate anterior, sunt PETROM S.A. şi ROMGAZ S.A.. Astfel, exploatarea zăcămintelor de ţiţei se realizează pe teritoriul localităţilor Jugureanu comuna Ulmu, Oprişeneşti şi Plopu – oraşul Ianca, Bordei Verde şi Lişcoteanca din comuna Bordei Verde, iar cele de gaze naturale la Oprişeneşti, Bordei Verde-Lişcotenca, Stancuţa, Jugureanu, Gradiştea, Balta Albă.

PETROM S.A. Brăila a efectuat o serie de lucrări ce au ca scop reducerea impactului negativ din activitatea de extracţie a hidrocarburilor, lucrări ce constau în: recuperarea stâlpilor de la sondele casate din zona de exploatare (Jugureanu, Lişcoteanca, Bordei Verde şi Oprişeneşti), dezafectarea unor unităţi de pompare de la sondele casate, întreţinere şi modernizarea parcului de la Jugureanu. De reţinut este faptul că o parte din activitatea de exploatare a fost închisă după anul 2005 (ex: Jugureanu –parcul nr.3, Lişoteanca - parcul nr. 8, Bordei Verde – parcul nr. 18.), iar perimetrul de exploatare de la Jugureanu a fost dezafectat, urmând a fi redat circuitului agricol.

Prezenţa resurselor neenergetice ce constau în zăcăminte de argile sunt întâlnite pe teritoriul localităţilor Brăila, Făurei, Însurăţei, Baldovineşti, Insula Mare a Brăilei. Alte argile comune sunt conturare în zone cuprinse în raza localităţilor: Ianca, Viziru, Cireşu, Suteşti, Gropeni, Măxineni. Zăcămintele de nisip şi pietriş sunt situate în zona localităţilor Grădiştea – Ibrianu, fiind considerat zăcământ cu potenţian de agregate naturale, uşor exploatabil, rezervele acestuia fiind foarte mari, cu capacitatea de regenerare periodică în urma viiturilor. Resursele de argile, nisipuri şi pietrişuri pot fi folosite în industria construcţiilor. Tot în cadrul acestor resurse sunt evidenţiate zăcămintele de ape minerale/termale în localitatea Însurăţei, Lacul Sărat, Movila Miresii, Balta Albă, Ianca. Izvoare geotermale sunt prezente în localităţile Însurăţei, Victoria, Mihai Bravu. Potenţialul de dezvoltare a acestor zăcăminte este mare, de aceea se doreşte o redresare din punct de vedere a exploatării şi valorificării acestor resurse. Aceste resurse neenergetice pot fi valorificate pe plan local în industria prelucrătoare şi în activităţile de construcţii.

Alte resurse naturale ce se regăsesc pe teritoriul judeţului Brăila şi contribuie la creşterea potenţialului economic zonal, sunt următoarele: apele de suprafaţă (cele mai importante artere hidrografice Dunărea, Siretul Buzăul, Călmăţuiul), apele termale, nămolul, pădurile.

2.1.2. Structura agenţilor economici

Pentru analiza structurală a întreprinderilor brăilene, s-a realizat o comparaţie a numărului unităţilor economice active la nivel judeţean, regional şi naţional. Conform datelor furnizate de INS, se observă că în judeţul Brăila activau în anul 2006, un număr de 6823 unităţi economice ce reprezentau 11,58% din unităţile Regiunii SE. Această structură s-a menţinut şi la nivel naţional, deoarece la nivelul Regiunii SE activau un număr de 58930 unităţi economice reprezentând 12% faţă de totalul unităţilor din România.

Unităţile locale active în industria brăileană reprezintă 11,79% din totalul unităţilor active la nivel judeţean. Se observă că industria prelucrătoare contribuie cu 97,9% la numărul total de unităţi industriale judeţene, menţinând aceeaşi tendinţă şi la contribuţia unităţilor la nivel regional (12,6%). Industria extractiva şi cea a energiei electrice, termice, gazelor şi apei, sunt ramuri ale economiei care nu se înscriu în trendul evolutiv al Regiunii de SE, acestea reprezentând aprox. 1% din unităţile economice active pe plan judeţean.

188

Unităţile locale active, pe total judeţ, în industrie şi construcţii, comparativ cu cele la nivel regional şi naţional, în 2006

- Nr. unităţi active -

Distribuţia unităţi locale active Judeţul Braila Regiunea SE Romania

Ponderea unităţilor

brăilene din total unităţi regionale

Ponderea unităţilor din reg, SE, faţă

de cele la nivel naţional

Total judelul Brăila 6823 58930 491194 11.58 12.00 Industrie, total din care: 804 6432 61727 12,5 10,42 Industria extractivă 6 84 929 7.14 9.04 Industria prelucrătoare 787 6244 60084 12.60 10.39 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 11 104 714 10.58 14.57 Construcţii 370 3658 36732 10.11 9.96

Sursa datelor: Bază de date TEMPO – INS 2008

Unităţi industriale active, în prioada 2002-2006 - număr -

Distribuţia unităţilor locale active, în industrie şi pe total judeţ 2002 2003 2004 2005 2006

Dinamica în perioada 2002-

2006 Total judelul Brăila 5360 5718 6168 6552 6823 27,29 Industrie, total din care: 676 711 763 787 804 Industria extractivă 8 6 5 7 6 -25,00 Industria prelucrătoare 662 696 750 773 787 18,88 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 6 9 8 7 11 83,33 Construcţii 227 286 321 335 370 63,00


Totuşi în perioada 2002-2006, industria brăileană a urmat un trend ascendant privind numărul de unităţi economice active, excepţie făcând industria extractivă care înregistrează relative stagnări.

2.1.3. Structura populaţiei ocupate şi a numărului de salariaţi

Se constată în perioada analizată, o tendinţă descendenţă a populaţiei ocupate în industria brăileană, tendinţă ce se manifestă atât la nivel regional cât şi la nivel naţional pentru industria extractivă şi cea a energiei electrice, termice gazelor şi apei. Industria prelucrătoare, deşi are un aport substanţial la formarea VAB şi PIB judeţean, se constată că înregistrează scăderi a populaţiei ocupate în această ramură (scăderi de peste 20%). În anul 2006 se înregistrau 31,1 mii persoane ocupate în activitatea industriei prelucrătoare, reprezentând 90,1% din totalul persoanelor ocupate în activităţi industriale, în industria energie electrice, termice, gazelor şi apei 6,7% (adică 1,1 mii pers.) iar în industria extractivă 3,2% (2,3 mii pers.).

Dinamia populaţiei ocupate în industrie şi construcţii, în perioada 2002-2006, se prezintă astfel: %

România Regiunea SE Jud. Brăila Total activităţi economice

-1.85 -5.02 -11.30 Industrie -1.73 -0.40 -21.59 Industria extractiva -35.85 -35.96 -21.43 Industria prelucratoare 3.48 2.77 -21.27 Energie electrica si termica, gaze si apa -24.94 -14.98 -25.81 Constructii 45.09 30.98 23.88

Sursa datelor: INS - Anuarul Statistic al României, 2007

În anul 2006, populaţia ocupată în activităţi industriale era de 34,5 mii pers., aflându-se în regres cu aprox. 21,59% faţă de anul de baza, populaţie ce reprezintă 26,9% din totalul populaţiei ocupate pe

189

ramurile economiei brăilene. În acelaşi an, populaţia ocupată în construcţii era de 8,3 mii pers. fiind în creştere cu 23,9% faţă de anul 2002. Populaţia ocupată în construcţii reprezintă 6,5% din totalul populaţiei ocupate la nivel judeţean.

Ponderea populaţiei ocupate în industrie la nivel judeţean, comparată cu populaţia ocupată la nivel regional, în anul 2006

Ponderea populatiei ocupate in industrie din judet in total regiune (%)

Brăila 16%

Buzău 18%

Constanţa 23%

Galaţi 21%

Tulcea 9%

Vrancea 13%

Sursa: Prelucrare pe baza: INS, Anuarul Statistic al României, 2006

Numărului mediu de salariaţi - Judeţul Brăila se caracterizează printr-o evoluţie pozitivă a numărului total de salariaţi, astfel, începând cu anul 2000, acest indicator a crescut treptat de la 72771 pers. la 73469 în anul 2006 (o creştere cu 698 pers. ceea ce reprezintă aprox. 1%) respectiv 76612 în anul 2007 (o creştere cu aprox. 5,3% faţă de anul de bază). Această tendinţă a stat la baza unei creşteri a personalului angajat în activităţile industriei prelucrătoare, comerţului şi administraţiei publice. In anul 2007, se constată o pondere însemnată a salariaţilor din mediul urban 89,8% faţă de cel din mediul rural 10,2%, distribuţia fiind relative constantă în perioada analizată. Numărul muncitorilor a scăzut în anul 2007, cu aprox. 4289 pers. ceea ce reprezintă o scădere cu 9% faţă de anul 2003. Tabel. Structura numărului mediu de salariaţi în industrie, construcţii şi pe total activităţi economic, se prezintă în tabelul următor :

2000 2006 Numărul mediu de salariaţi în industrie, construcţii şi total activităţi economice Valori

absolute % Valori absolute %

Dinamica numărului mediu de salariaţi în perioada 2000-2006

Total activităţi economice 72771 100 73469 100 0,96 Industrie total, din care : 28852 39,65 30071 40,93 4,23 Industria extractivă 1377 1,89 1233 1,68 -10,46 Industria prelucratoare 24313 33,41 26252 35,73 7,98 Energie electrica si termica, gaze si apa 3166

4,35 2587 3,52 -18,29

Constructii 5903 8,11 4603 6,27 -22,02 Sursa: INS, bază TEMPO INSSE, 2008

Conform datelor furnizate de INS, distribuţia numărului mediu de salariaţi în industrie şi construcţii, în perioada 2000-2006 se prezenta astfel: - în anul 2006 numărul salariaţilor din industrie era de 30071 pers. în creştere cu 4,23% faţă de

anul 2000. Această creştere s-a datorat în principal industriei prelucrătoare care a urmat un trend ascendent în perioada analizată, o creştere cu 7,98%, respectiv cu 1939 pesoane;

- salariaţii din industrie reprezentau 40,93% din totalul numărului de salariaţi brăileni (1,68% în industria extractivă, 35,73 în industria prelucrătoare şi 3,52% în industria energiei electrice, termice a gazelor şi apei);

190

- industria extractivă înregistrează un regres a numărului de salariaţi ( o scădere de 10,46% ceea ce reprezintă în valori absolute un număr de 144 pers.);

- număr de salariaţi în scădere înregistrează şi industria energiei electrice, termice şi a gazelor naturale (o scădere cu 579 pers. ceea ce reprezintă o diminuare a ponderii cu 18,29%);

- scăderi a numărul de salariaţi se înregistrează şi în activitatea de construcţii. Astfel în anul 2006, se înregistrează o scădere cu 1300 pers. ceea ce reprezintă o diminuare cu aprox. 22,02% a numărului de salariaţi. Salariaţii din această ramură economică reprezintă 6,27% din totalul numărului mediu de salariaţi brăileni.

În planşa nr. 1.5. Structura activităţilor economice şi zonificarea teritoriului au fost analizate activităţile industriale importante. S-a realizat, conform datelor furnizate de INS pentru anul 2006, gruparea centrelor industriale importante cu peste 25 salariaţi. Municipiul Brăila, este cel mai important centru industrial ce însumeanză un număr de 26947 salariaţi în industrie (reprezentând 89,6% din totalul salariaţilor în industrie), urmat fiind de oraşul Ianca cu 838 salariaţi, comuna Chiscani cu 814 salariaţi, comuna Măxineni cu 332 salariaţi şi oraşul Făurei cu 301 salariaţi. Oraşul Însurăţei este mai slab reprezentat din punct de vedere a numărului mediu de salariaţi ce-şi desfăşoară activitatea în industrie (71 salariaţi în industria prelucrătoare).

Municipiul Brăila reprezintă un pol de creştere economică la nivel judeţean, doarece pe teritoriul acestei localtăţi sunt prezente cele mai importante industrii, şi cei mai importanţi agenţi economici locali. Contribuţia acestor agenţi economici este foarte importantă din punct de vedere a indicatorilor de performanţă (cifra de afaceri) şi profitabilitate (profitul obţinut). Rezultatele pozitive înregistrate de agenţii economici din municipiul Brăila au avut influenţe semnificative şi asupra teritoriilor administrative din vecinătatea acestuia. Astfel, se constată că localităţile Chiscani, Tichileşti, Gropeni, Traian, Cazasu, Vădeni şi Măxineni, sunt localităţi în care activitatea industrială este prezentă şi se dezvoltă datorită industriilor prelucrătoare.

Conform cartogramei nr. 29 ce evidenţiază structura numărului de salariaţi din industrie raportat la numărul total de salariaţi, se constată că uat-urile cu peste 50% salariaţi în industrie sunt: Chiscani, Măxineni şi Jirlău, iar cele cu ponderea cuprinsă între 25 şi 50% sunt mun. Brăila, Tichileşti, Bordei Verde, Vădeni şi oraşele Ianca şi Făurei. În anul 2006, pe teritoriul administrativ a unui număr de 12 uat-uri, s-a constatat că activitatea industrială era sistată. Conform datelor furnizate de INS, următoarele uat-uri nu au salariaţi în industrie în anul 2006: Frecăţei, Beţeştii de Jos, Victoria, Bărăganul, Roşiori, Zăvoaia, Galbenu, Vişani, Râmnicelu, Gemenele, Racoviţă şi Scorţaru Nou.

Evoluţia numărului de salariaţi din industrie, în perioada 2003-2006, este prezentată teritorial în cartograma nr. 30 din analiza datelor furnizate de INS în fişa localităţii se constată următoarele: uat-urile ce înregistrează creşteri a salariaţilor din activităţile industriale (Mircea Vodă, Viziru, Tufeşti, Tichileşti, Gropeni, Măxineni, Suteşti, Brăila, Ianca şi Movila Miresii), uat-urile cu scăderi a salariaţilor din industrie sunt distribuite in partea sudică şi nord-vestică a judeţului. Cele mai importante scăderi sunt înregistrate pe teritoriul localităţilor Scorţaru Nou şi Galbenu. Localităţile care nu aveau salariaţi în industrie în anul 2003, dar în prezent numărul acestora urmează un trend ascendent sunt Cazasu, Romanu, Surdila Greci, Surdila Găiseanca, iar cele care nu mai înregistrează salariaţi în industrie după anul 2003 sunt: Scorţaru Nou şi Galbenu. Se precizează că localităţile Roşiori şi Victoria nu au salariaţi în industrie în toată perioada analizată.

Analizând tipologia activităţilor industriale se observă că, pe teritoiul municipiului Brăila industria extrativă se dezvoltă în proporţie de 2,4%, industria prelucrătoare 90,7% şi industria energiei electrice de 6,9%. Industriei prelucrătoare este compusă din subramurile industriei textile, alimentare, construcţiilor metalice, construcţiilor de maşini şi echipamente, industria lemnului. Pe teritoriul oraşul Ianca se dezvoltă industria extractivă în proporţie de 60%, industria pelucrătoare 27,7% (prin ind. alimentară peste 50%, ind. textilă şi cea a lemnului) şi industria energiei electrice cu 12,3%. Oraşul Făurei este reprezentat în proporţie de 65,8% de industria prelucrătoare (prin ind. alimentară şi textilă) şi 34,2% industria energiei electrice. Oraşul Însurăţei este reprezentat în proporţie de 38% de industria prelucrătoare, prin subramurile industrie alimentare şi de prelucrare a

191

lemnului, respectiv de industria energiei electrice cu 62%. Localităţile Măxineni, Jirlău, Vădeni, Tichileşti, Traian şi Cazaşu sunt localităţi pe teritoriul cărora sunt prezente numai activităţile industriei prelucrătoare.

Structura numărului mediu de salariaţi şi distribuţia acestora pe subramuri ale industrie, reprezentată în cartograma nr.31, prezintă o distribuţie marea a salariaţilor în industria alimentară (ponderi peste 50% în localităţile Romanu, Movila Miresii, Ianca, Însurăţei, Măraşu, Bordei Verde, Cireşu, Ulmu, Surdila Greci, Surdila Găiseanca, Jirlău), urmată de industria de prelucrare a lemnului (peste 50% în localităţile Salcia Tudor, Suteşti, Cazasu şi Viziru), industria textilă (mun. Brăila, Traian, Făurei, Ianca), industria construcţiilor metalice (ponderi însemnate la Chiscani, Cazasu, Vădeni, Brăila), industria de maşini şi echipamente (Brăila, Chscani, Tudor Vladimirescu), industria pielăriei (la Măxineni, Brăila şi Chiscani). Se precizează însă că pe teritoriul administrativ al municipiului Brăila sunt reprezentate foarte bine, din punct de vedere economic, majoritatea activităţilor industriale. S-a constatat că activităţile industriale cu profil extractiv şi chimic nu au o distribuţie foarte însemnată la nivel judeţean.

2.1.4. Prezentarea ramurilor industriale

Industria extractivă

În cadrul acestei industrii se remarcă exploataţiile de ţiţei din jurul lacurilor Balta Albă, Ciulniţa, Ianca, Plopu şi valea Călmăţuiului. Principalele centre de extracţie a ţiţeiului sunt la Bordei Verde, Plopu, Filiu, Oprişeneşti, iar cele de gaze naturale sunt pe raza localităţilor Bordei Verde, Ulmu, Jugureanu şi Oprişeneşti. Din categoria rocilor utile şi a materialelor de construcţii, se extrag argile comune, în mun. Brăila, argile marnoase la Făurei, nisipuri şi pietrişuri (la Brăila şi Însurăţei), balast (la Grădiştea).

Resursele de ape minerale şi termale sunt în prezent valorificate, fiind întâlnite în localităţile Însurăţei, Lacul Sărat (valorificat 50%), Movila Miresii, Câineni, Balta Albă, Ianca, M. Bravu şi Victoria.

Industria prelucrătoare

Structura producţiei globale industriale a judeţului Brăila scoate în evidenţă ca ramură principală, industria construcţiilor de maşini şi echipamente, reprezentată de Şantierul naval Brăila, prin SC Promex SA. În cadrul Şantierului naval Brăila se realizează cargouri maritime, şlepuri, remorchere fluviale, drăgi, ceamuri pentru transportul stufului, şalupe. Şantierul naval este profilat şi pe reparaţia capitală a navelor. În cadrul SC Promex SA se produc excavatoare pe pneuri şi pe şenile, rulouri compresoare, vagoane siderurgice, rotoare pentru turbine hidroenergetice, piese forjate pentru motonave şi cargouri, roţi dinţate cilindrice şi roţi de mare complexitate, linii de fabricaţie pentru fabricile de ciment, piese hidraulice pentru cărămizi prefabricate, motoare, cilindrii pentru laminoare, etc.

Industria metalurgiei feroase - Tot pe raza municipiului Brăila se află şi SC Laminorul SA, societate comercială în cadrul căreia se laminează oţeluri aliate, se produc sârme speciale, fier-beton, bare trase, etc.

Industria textilă şi a confecţilori – reprezentată în mun. Brăila de societatea Braiconf, care produce în proporţie de peste 80% pentru export, pentru mari brand-uri europene ; industria textilă fiind reprezentată de mici întreprinzători, pe teritoriul localităţilor Brăila, Făurei, Ianca şi Însurăţei.

Industria chimică, producţia acestei subramuri industriale se realizează în mare parte la Combinatul de fibre artificiale, de pe raza localităţilor Ciscani-Brăila.

Industria de exploatare şi prelucrare a lemnului – Combinatul de industrializare a lemnului, cu sediul în mun. Brăila, produce plăci aglomerate de PAL, chibrituri şi mobilă. In oraşul Făurei se află societatea “Arta lemnului„ care produce diferite sortimente de mobilă.

192

Industria alimentară – se dezvoltă pe raza mai multor localităţi brăilene, printre care menţionăm : mun. Brăila (fabricarea făinoaselor, pâinei şi produselor de panificaţie, prepararea brânzeturilor, industrializarea cărnii, a produselor zaharoase şi a berii), la Vădeni (producţia de conserve din legume şi fructe), la Însurăţei, Făurei, Cireşu, Viziru, Bărăganu, Movila Miresii (prepararea brânzeturilor), Ianca (prepararea brânzeturilor şi a produselor zaharoase).

Industria celulozei şi hârtiei – se dezvoltă la Chiscani prin Combinatul de Celuloză şi Hârtie unitate economică activă din punct de vedere economic, care şi-a restrâns activitatea la începutul anului 2009.

Numărul societăţilor şi cifra lor de afaceri situează activitatea industrială pe locul al II-lea, după activitatea comercială. Cifra de afaceri, obţinută de către toate societăţile din Brăila şi agregată ulterior la nivel judeţean, subliniază în urma unei analize de tip structural o dominantă constantă a ponderii activităţilor comerciale şi industriale în plan teritorial.

Industria energiei electrice şi termice, gaze şi apă

Din anul 1973, principalul producător şi furnizor de energie electrică de pe plan local este Termocentrala Brăila. Această termocentrală a funcţionat după standardele iniţiale până în anul 2004, perioadă după care s-a realizat reabilitarea grupului unu al centralei. Acest grup foloseşte atât gaze naturale cât şi păcură, putând funcţiona fie pe unul din cei doi combustibili, fie pe ambii, în diverse proporţii. Prin modernizarea acestui grup s-a realizat şi o creştere a puterii instalate de 20 MW, ajungând în prezent la o putere de 230 MW, fiind astfel unul din cele mai performante grupuri care funcţionează pe hidrocarburi. În prezent din cele patru grupuri existente, numai două funcţionează în parametrii normali de producţie, deci termocentrala produce numai în proporţie de 50%.

Pentru creşterea parametrilor de rentabilizare, Termoelectrica a încheiat un parteneriat cu două firme europene (din Italia şi Germania), în vedea construirii unei centrale pe huilă de 800 MW, pe amplasamentul grupului de 330 MW pe gaz, scos din funcţiune. Noua centrală va fi dotată cu cele mai noi echipamente de captare şi difuzare a bioxidului de carbon.

În Municipiul Brăila sursa pentru producere a energiei termice şi electrice este reprezentată de CET II Brăila, amplasată pe platforma industrială SC Celhart – Donaris SA, la o distanţă de circa 9,4 km de zona urbană. Conform HG 1081/2001, centrala se află în patrimoniul public al Municipiului Brăila. Staţia de reglare măsurare predare (SRMP) aferentă CET este racordată la reţeaua de transport gaze naturale aparţinând SNTGN TRANSGAZ Mediaş.

Sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) al Municipiului Brăila este compus din 58 puncte termice urbane şi din reţelele termice de agenţi termici (apă caldă de încălzire şi apă caldă menajeră). În Municipiul Brăila sunt în funcţiune şi un număr de 12 centrale termice de cuartal şi o centrală termică modulară, combustibilul folosit fiind gazele naturale.

Din punct de vedere al eficienţei tehnico-economice, performanţele CET sunt afectate mai ales de obligativitatea funcţionării cu sarcini termice şi electrice mult sub capacitatea nominală (mai ales în perioada de vară), datorită cererii reale de energie termică mult mai mici decât aceea avută în vedere la proiectarea centralei. În prezent sunt debranşate circa 62% din numărul iniţial de apartamente.

SACET din Municipiul Brăila, cu o vechime de peste 30 de ani de funcţionare, prezintă o stare avansată de uzură fizică şi morală. De asemenea, datorită numărului mare de consumatori debranşaţi, sistemul actual de alimentare cu energie termică este supradimensionat din punct de vedere al diametrelor reţelelor, ceea ce conduce la pierderi importante de agent termic, de energie termică, precum şi de energie electrică pentru pompare.

193

Creşterea consumului de gaze pentru utilizatorii casnici şi a lungimii conductelor de distribuţie reflectă dezvoltarea sistemului de alimentare cu gaze naturale, deşi costul ridicat al branşamentelor şi instalaţiilor interioare constituie însă un impediment major pentru locuitorii cu venituri reduse.

Dezvoltarea economică şi socială din ultimii ani a afectat dezvoltarea infrastructurii în domeniul alimentărilor cu apă, precum şi dinamica consumurilor în domeniul casnic şi în cel industrial. Odată cu stabilirea unor preţuri de cost şi de vânzare reale, nesubvenţionate, precum şi cu introducerea şi dezvoltarea contorizării branşamentelor la blocurile de locuinţe şi la gospodăriile individuale, s-a constatat o restrângere a consumului, în proporţie de cca. 50% faţă de cel înregistrat înainte de anul 1990.

Totodată, restructurarea şi adaptarea industriei la noile condiţii impuse de economia de piaţă, (prin retehnologizarea proceselor de producţie şi noi structuri organizatorice) a condus la o reducere substanţială a consumului de apă potabilă.

Pentru localităţile rurale care şi-au realizat sisteme locale de alimentare cu apă în intervalul 2005– 2007, în baza HG.687/1997, completat cu HG 1036/2004, sistemele au fost dimensionate pentru un debit specific de 80 l/om/zi, la care s-au adăugat consumurile pentru animalele din gospodăriile ţărăneşti şi industria locală, în total cca. 100 l/om/zi. Însă, conform datelor furnizate de operatorii sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare ape uzate, în prezent, consumul mediu real de apă potabilă este de 139,85 l/om şi zi.

2.1.5. Prezentarea întreprinderilor mari cu peste 250 salariaţi

Daca rolul IMM este vital pentru asigurarea flexibilitatii economice si a unei adaptari rapide la un mediu de afaceri aflat in plin proces de transformare, cu siguranta nici misiunea intreprinderilor mari nu trebuie neglijata. Talia acestor intreprinderi, precum si activele detinute le confera avantaje considerabile de acces la piata si la finantare, dar si o mai mare forta de a efectua investitii in tehnologie si cercetare-dezvoltare. Intreprinderile mari, cu peste 250 de angajati, pot actiona ca adevarate locomotive de crestere economica atât la nivel judeţean cât şi regional. Desi numarul lor este foarte redus in comparatie cu cel al IMM-urilor (sub 1%), ponderea intreprinderilor mari in forta de munca ocupata si respectiv in cifra de afaceri totala este semnificativa.

În anul 2002, pe scena tranziţiei judeţului către economia de piaţă, populaţia agenţilor economici industriali este dominată de IMM-uri, (acestea reprezentând 582 din cele 597 de societăţi active existente în industria prelucrătoare), respectiv de societăţi cu răspundere limitată aparţinând clasei microîntreprinderilor ce deţin sub 10 salariaţi (4526 de societăţi dintr-un total de 5150 de societăţi active la nivelul tuturor activităţilor, reprezentând 87,9 % şi 421 de societăţi dintr-un total de 614 de societăţi active în industria prelucrătoare sau peste 2/3 din total).

În judetul Brăila existau la nivelul anului 2002 un numar de 22 de intreprinderi mari cu peste 250 salariaţi, reprezentand un procent de aprox. 25% din unitatile mari ale regiunii; principalele produse industriale provin de la firme aflate pe primele locuri dupa cifra de afaceri si numarul de angajati.

In anul 2007 în procent de 88% acestea se aflau pe teritoriul municipiului Brăila, desfăşurând activităţi economice precum : fabricarea de articole de lenjerie (BRAICONF S.A, DORIA CONFEZIONI SRL, MISTRAL DUE SA, BLAZER SRL), construcţii şi reparaţii de nave (AKER BRAILA S.A), fabricarea de articole de îmbrăcăminte (SOLO TEXTIL SRL, ENTERPRISES ET CO BUCURESTI SRL), fabricarea utilajelor pentru extracţie şi construcţii (PROMEX SA), produsţia şi conservarea cărnii (MAREX SA), producţia şi distribuţia energiei electrice (CET SA), produsţia metalelor feroase (LAMINORUL SA), captarea, tratarea şi distribuţia apei (Compania de Utilităţi Publice), activităţi de construcţii (TRACON SRL, CONCIVIA SA), activităţi de transport (BRAICAR SA), construcţii şi reparaţii de nave (GREENY YARD SAL), construcţii de clădiri (ALCO PLUS SA).

194

Prezentarea întreprinderilor mari din judeţul Brăila, şi a principalilor indicatori economici- 2007 Numele firmei Localizare Domeniul de activitate Nr. de salariaţi Cifra de afaceri

(RON) Profit /pierdere

BRAICONF S.A Brăila fabricarea de articole de lenjerie

2464 46905298 +422695

AKER BRAILA S.A Brăila construcţii şi reparaţii de nave 2150 2633749666 - 52154141 SOLO TEXTIL SRL Brăila fabricarea de articole de

îmbrăcăminte 1845 20192012 +792836

PROMEX SA Brăila fabricarea utilajelor pentru extracţie şi construcţii

1248 65254877 +1580812

MAREX SA Brăila produsţia şi conservarea cărnii

865 65859205 +2006907

DORIA CONFEZIONI SRL

Brăila fabricarea de articole de lenjerie

821 12992541 +230745

MISTRAL DUE SA Brăila fabricarea de articole de lenjerie

735 18779477 +2459070

CET SA Brăila producţia şi distribuţia energiei termice şi a apei

628 76369543 -8851380

LAMINORUL SA Brăila Producţia de metale feroase sub foarme primare

599 58973331 +913561

COMPANIA DE UTILITĂŢI PUBLICE

Brăila Captarea, tratarea şi distribuţia apei

589 19472584 +2218772

TRACON SRL Brăila Construcţii de clădiri şi alte lucrări de construcţii

528 48023854 +12500330

BRAICAR SA Brăila Transporturi de călători 523 17672566 -1298839 CONCIVIA SA Brăila Construcţii de clădiri şi alte

lucrări de construcţii 500 39611831 +829778

ENTERPRISES ET CO BUCURESTI SRL

Brăila Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte

495 8946736 +239113

BLAZER SRL Brăila fabricarea de articole de lenjerie

378 29906341 +12274418

HERCULES SA Brăila Alte activităţi anexe transportului pe ape

370 21234946 +232648

EMMGI PROD SRL Măxineni Fabricarea articolelor de voiaj şi de marochinărie

354 12139524 -1179732

ARTEFERRO BRAILA SA

Chiscani Producţia de metale feroase sub forme primare

353 21912615 +218919

GREEN YARD SRL Brăila Construcţii şi reparaţii de nave

323 7025222 +966326

DIANA FASHION SRL Brăila Fabricarea de articole textile 322 4405723 -669863 ALCO PLUS SA Brăila Construcţii de clădiri şi alte

lucrări de construcţii 307 62484874 +1927018

SOROLI COLA SA Brăila Producţia şi conservarea cărnii

291 53219911 +1905200

COMPLEXUL DE PORCINE BRAILA SA

Brăila Creşterea porcinelor 248 53329658 +1662212

Sursa datelor : Situaţiile financiare bilanţiere depuse de societăţile economice la Camera de Comerţ şi Industrie - 2008

AKER BRĂILA este o societate pe acţiuni înscrisă la Registru Comerţului de pe teritoriul municipiului Brăila, cu un număr de 2150 salariaţi, ce îşi desfăşoară obiectul de activitate în construcţia şi reparaţia de nave, a înregistrat în anul 2007 o cifră de afaceri de 263374966 RON, clasându-se pe primul loc la nivel judeţean. Trebuie menţionat însă că, în comparaţie cu anul 2002 numărul de salariaţi a urmat un trend descendent până în 2005, urmând să crească aproximativ 4%(80 pers.) până la finele anului 2007. Cifra de afaceri şi-a triplat valoarea din anul 2002, înregistrând totuşi pierderi semnificative (în 2002 pierdere de 12169521 lei RON şi în 2007 de 52154141 lei RON).

CET SA societate pe actiuni ce activează în municipiul Brăila, cu un număr de 628 salariaţi în 2007, în scădere cu 46 de salariaţi, însă în creştere cu 14% a cifrei de afaceri faţă de anul 2005 şi aprox 100% faţă de 2002. Această societate întregistra în anul 2002 un profit de 145862 RON, majorându-l cu câteva punte procentuale în 2005, urmând ca în 2007 acesta să înregistreze pierderi de peste 8 milioane RON.

PROMEX SA este o societate pe acţiuni ce a realizat în 2007 o cifră de afaceri în valoare de 65254877 RON în creştere cu 10% faţă de 2005, dublându-şi valoarea în comparaţie cu 2002. Aceste performanţe au fost obţinute cu un număr de 1248 salariaţi în aunul 2007, în scădere cu 114 persoane, ceea ce demonstrează o creştere a productivităţii muncii pe seama unei diminuări a forţei

195

de muncă. Această societate a înregistrat profit pe toată perioada analizată, realizând performanţe remarcabile în anul 2007 (profit net de 1580812 RON faţă de 52987 RON în 2005). Dacă analizăm valoarea profitului obţinut în 2002/2005 vom constata diminuarea acestuia cu aprox. 60%. Această societate se numără printre primele patru societăţi brăilene, din punct de vedere a potenţialului economic şi a indicatorilor economci analizaţi, menţinându-şi poziţia din anul 2002 şi până în prezent. Exporturile producţiei PROMEX SA s-au realizat pe piaţa Austiei, Olandei şi Germaniei.

„Promex” SA a fost înfiinţată ca o societate franco-română (joint-venture) în august 1921 pentru a construi şi repara tramvaie şi material rulant de cale ferată. Ea s-a dezvoltat în mod deosebit în următorii 40 de ani, în special în anii ’70, ajungând una dintre cele mai mari întreprinderi din Europa de Est specializată în producerea de echipament industrial complex. În această perioadă întreprinderea şi-a consolidat poziţia în domeniul construcţiei de utilaj industrial ajungând să producă utilaje tehnologice pentru industria metalurgică, linii tehnologice pentru fabricarea cimentului şi utilaje pentru fabricile de cărămizi, dar totodată şi-a extins activitatea în domeniile producerii de echipamente hidraulice şi vehicule multifuncţionale pentru construcţii (în special excavatoare).

Ca urmare a acestui proces de dezvoltare, întreprinderea a ajuns să dispună de o capacitate de producţie foarte mare, având înainte de 1989 aproximativ 15000 de salariaţi. Această capacitate de producţie era justificată prin nivelul ridicat al investiţiilor realizate în România în acea perioadă, precum şi prin exportul realizat în ţările membre CAER. Din producţia realizată, cea mai mare parte era destinată pieţei interne (peste 77% din producţia marfă în 1989), în timp ce exporturile se realizau în special către ţările membre CAER.

În anul 1997, întreprinderea a intrat într-un proces de lichidare voluntară, în urma unei decizii luate de Guvern, iar în anul 1998 o firmă engleză a fost numită lichidator al SC PROMEX SA. Începând cu noiembrie 1998 încetează relaţia cu lichidatorul englez şi întreprinderea continuă să funcţioneze la o capacitate redusă în aşteptarea privatizării. După şase tentative ratate de privatizare, în decembrie 2002, pachetul majoritar de acţiuni de 95,5% este preluat de SC UZINSIDER SA din Bucureşti, societate specializată în comerţul exterior cu utilaj tehnologic, care mai lucrase anterior cu SC PROMEX SA, furnizând comenzi pentru export acesteia şi care a mai preluat în ultimii ani şi controlul altor societăţi de profil din ţară. Ulterior SC UZINSIDER SA a mai achiziţionat de pe piaţa bursieră acţiuni reprezentând 2,3% din capitalul social. După privatizare noul proprietar a rezolvat problema datoriilor acumulate de SC PROMEX SA, reuşind să achite toate datoriile către bugetul de stat şi local, în condiţiile în care a beneficiat şi de o serie de scutiri şi reeşalonări şi a demarat un proces de restructurare a activităţii întreprinderii, în vederea eficientizării acesteia, constituindu-se mai multe module de producţie care să acţioneze independent ca centre de profit.

În prezent, conducerea întreprinderii a acordat o atenţie deosebită şi modernizării produselor existente şi ieşirii pe piaţă cu produse noi. Astfel, au fost lansate în 2003, două noi tipuri de excavatoare, dotate cu echipamente moderne de import care au crescut performanţele utilajelor şi viteza de lucru, acestea încadrându-se în standardele europene în ceea ce priveşte poluarea. În cadrul ROMEX SA funcţionează trei fabrici: Fabrica de Utilaj Hidraulic, Fabrica de Utilaj Industrial şi Fabrica de Semifabricate şi Forjate şi două unităţi de servicii - Fabrica de Reparaţii Utilităţi şi Autobaza.

ALCO PLUS SA este o societate ce desfăşoară activitatea de construcţii de clădiri şi lucrări anexe în municipiul Brăila. Această societate avea în anul 2002 un număr de 147 salariaţi, număr ce s-a diminuat cu 64% în 2005 şi a crescut remarcabil până în 2007 (cu aprox. 300%). Societatea a înregistrat o CA de peste 25 mil RON în 2005, urmând un trend ascendent şi dublând această valoare până în 2007. Pe întreaga perioadă analizată sociatatea a întregistrat profit, reinvestindu-l şi obţinând în 2007 o creştere a acestuia cu peste 227% faţă de 2005.

LAMINORUL SA, societate pe acţiuni ce îşi desfăşoară activitatea de producţie a metalelor feroase sub forme primare. Funcţionează pe teritoriul municipiului Brăila, având în anul 2002 un număr de 895 salariaţi, o cifră de afaceri de peste 48 mil.RON, înregistând pierdere de peste 9 mil

196

RON. Activitatea acestei societăţi a urmat un trend descendent din punct de vedere a tuturor indicatorilor analizaţi până în anul 2005, urmân să-şi redreseze producţia după acest an. Astfel, în anul 2007 Laminoul avea un număr de 599 salariaţi şi o cifra de afaceri de aprox. 59 mil. RON. Acest fapt conduce la creşterea productivităţii şi împlicit la creşterea performanţelor economice. De aceea în 2007 se înregistrează profit în valoare de 913561 RON.

COMPLEXUL DE PORCI Brăila este o societate pe acţiuni ce se ocupă cu creşterea porcinelor. Această societate a urmat un trend ascendent până în anul 2005, din punct de vedere a numărului de salariaţi (o creştere cu 47,5% faţă de 2002), urmând un trend descendent până în anul 2007 (o scădere cu 25% faţă de anul 2005). Pe întreaga perioadă analizată a înregistrat profit, valoarea maximă a acestuia fiind de aprox. 13 mil. RON în anul 2005 ( în 2007 acesta a scăzut ajungând la 1,6 mil. RON).

SOROLI COLA SA societate ce se ocupă cu prelucrarea cărnii, desfăşurându-şi activitatea pe teritoriul municipiului Brăila. Societatea a înregistrat profit pe toată perioada analizată, rulând o cifră de afaceri de peste 53 mil. RON în anul 2007, cu un număr de 291 salariaţi (în creştere cu 8% faţă de 2005 şi 75% faţă de 2002).

BRAICONF SA, societate brăileană ce-şi desfăşoară activitatea în industria prelucrătoare - fabricarea articolelor de lenjerie de corp. Numărul de salariaţi în anul 2007 fiind de 2464, o cifră de afaceri de aprox. 47 mil. RON (în creştere cu 28,7% faţă de 2002 şi în scădere cu 2,7% faţă de 2005) şi un profit net de 422695 RON (acesta a urmat un trend descendent pe întreaga perioada analizată).

Se poate aprecia că lanţul de magazine Braiconf este perceput în mod similar şi de clienţi şi de concurenţă, respectiv ca un lanţ redutabil al vânzărilor de confecţii. Bucureşti, Iaşi, Brăila, Constanţa, Bacău, Galaţi sunt locurile unde clienţii intră în lumea Braiconf, sunt înconjuraţi de experienţa Braiconf, le prezintă şi le vinde produsele un vânzător Braiconf.

Obiectivul major al societăţii în piaţa internă a fost creşterea volumului vânzărilor, precum şi consolidarea poziţiei de lider în piaţa internă. Pe piaţa externă producţia a fost destinată unor clienţi importanţi precum: Italia (Benetton, Stefanel, Agatex), Germania (Bodoni), Olanda, Franţa, Anglia. Este o realitate şi o mândrie faptul ca Braiconf este unul din producătorii marilor brand-uri, precum: Kenzo, Givenchy, Rochas, Scherrer, Versace Sport, Peter Hadley, Sisley, Marella, Cerutii, Gianfranco Fere, Valentino, Thomas Pink.

Flexibilitatea, nivelul de calitate, respectarea termenelor de livrare, receptivitatea în schimbări la nivelul administrării activităţilor tehnice şi a producţiei ne-au consolidat poziţia şi imaginea în piaţa externă a confecţiilor.

2.1.6. Unităţi economice active - IMM-uri

Analiza procentuală a unităţilor locale active, grupate pe activităţi ale economiei naţionale, şi în acelaşi timp împărţite pe clase de mărime a acestora, în funcţie de numărul de salariaţi, relevă că ponderea cea mai mare o deţin IMM-urile. Se observă că în anl 2006, 87% din întreprinderile brăilene aveau microîntreprinderi, 9.78% erau întreprinderi mici cu 10-49 salariaţi, 2.6% erau reprezentate de întreprinderi mijlocii şi numai 0.48% întreprinderi mari, cu peste 250 salariaţi. Ponderea unităţile locale active pe activităţi ale economiei naţionale şi clase de mărime în funcţie de numărul de salariaţi, în 2006

- număr unităţi - Judeţul Braila

Ponderea unităţi active pe clase de mărime Gruparea activităţilor economice în funcţie de principalele ramuri ale economiei naţionale

Total unităţi (nr.) 0-9 10-49 50-249 250 şi peste

Total judelul Brăila 6823 87.09 9.78 2.65 0.48 Industrie, total din care: 804 Industria extractivă 6 33.33 33.33 16.67 16.67

197

Industria prelucrătoare 787 67.98 19.19 10.55 2.29 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 11 27.27 36.36 0.00 36.36 Construcţii 370 70.27 22.43 6.49 0.81

micro (0-9 salariaţi), mici (10-49 salariaţi), mijlocii (50-249 salariaţi), mari (250 salariaţi şi peste)

Unităţile locale active ce funcţionează în activităţi de servicii, sunt în proporţie de aprox. 90% microîntreprinderi şi întreprinderi mici ce au în structura lor sub 50 de salariaţi. Excepţie fac unităţile din construcţii şi transport-depozitare, care au o distribuţie relativ mare pe toate clasele de mările, înregistrând creşteri a populaţiei ocupate de 23.8% respectiv 5.8%. Unităţile economice ce desfăşoară activităţi industriale, au o distribuţie constantă pe toate clasele de mărime analizate, înregistrând scăderi drastice a populaţiei ocupate (sub 20%).

Actorii contemporani ai scenei economice a judeţului Brăila sunt mult mai numeroşi şi mai ales mai mici ca dimensiune economică, determinată prin clase de mărime în funcţie de numărul salariaţilor. După anul 1989, polul marilor întreprinderi s-a restructurat într-o bună parte. Au mai rămas active şi cunoscute câteva mari societăţi comerciale, ce concentrează un segment relativ important din activitatea industrială, respectiv „Braiconf” în confecţiile textile, „Promex” în domeniul construcţiei de excavatoare şi echipamente hidraulice, „Laminorul” pentru laminate finite pline din oţel şi sârme din oţel.

Ponderea IMM-urilor active în industrie şi construcţii, din total unităţi economice active: Gruparea activităţilor din industrie şi construcţii

Total unităţi (nr.) % IMM

Total judelul Brăila 6823 99.52 Industrie, total din care: 804 44.68 Industria extractivă 6 88.33 Industria prelucrătoare 787 97.71 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 11 63.64

Construcţii 370 99.19

În anul 2007, ponderea IMM-urilor active din totalul unităţilor economice brăilene reprezenta 99,52%, în industrie 44,68% şi în construcţii 99,19%. Aceastră distribuţie demonstrează faptul că mariele întreprinderi, cu peste 250 salariaţi, activează în cadrul industriei, cu precădere a celei de energie electrică, termică, gaze şi apă, fiind urmată ce industruia prelucrătoare. Majoritatea agenţilor economici ce desfăşoară activităţi de constucţii, au sub 250salariaţi, deci sunt întreprinderi mijlocii, mici sau microîntreprinderi.

Distribuţie teritorială relevă faptul că cele mai multe IMM-uri sunt microîntreprinderi (sub 9 salariaţi) ce activează mai mult pe plan rural, excepţie făcând municipiul Braila, oraşele Ianca, Însurăţei şi loalităţile cu influenţe economice favorabile, amplasate în zona mun. Brăila şi pe axa centrală a căilor de comuniaţie.

Se observă că distribuţia IMM-urilor la nivel judeţean este relativ uniformă, deoarece pe teritoriul fiecărui UAT activează societăţi comerciale ce au sub 250 de salariaţi. În mediul urban, în zona acestuia şi pe teritoriul principalelor reţele de infrastructura se regăsesc cele mai multe unităţi economice active. În localităţile rurale din NV şi SV judeţului Brăila se află unităţile administrativ teritoriale unde unităţile economice activează într-un număr mai restrâns.

Distribuţia teritorială la nivel judeţean, a numărului de IMM-uri se prezintă în figura următoare.

198

2.1.7. Indicatori de performanţă (cifra de afaceri şi profitul obţinut de agenţii economici locali)

Conform datelor furnizate de Camera de Comerţ şi Industrie a României, din baza de date a acestora pubicată în CD-ul “Lista firme” din anul 2008, am realizat analiza datelor, pe anul 2007, cu privire la performanţa şi rentabilitatea agenţilor economici locali. Centralizarea datelor a fost realizată în cartogramele 32 şi 33 , unde au fost prezentate performanţele agenţilor economici locali (cifra de afaceri) din activităţile industriale, de construcţii şi de servicii. În cartogramele 34 şi 35 sunt prezentaţi indicatori de rentabilitate, profitul obţinut de agenţii economici locali în activităţile menţionate anterior. Pentru o analiză cât mai fidelă a acestor indicatori s-a realizat şi o distribuţie teritorială a subramurilor industriale.

Din analiza cifrei de afaceri realizată de agenţii economici din judeţul Brăila, s-au constatat următoarele: în industrie şi construcţii contribuţia cea mai mare la formarea cifrei de afaceri o au agenţii economici din mun. Brăila (peste 1,9 mild. lei RON), urmată fiind de oraşul Ianca, Chiscani, Vădeni, Măxineni şi Jilău. Un număr de 13 uat-uri nu contribuie la formarea cifrei de afaceri, acestea fiind distribuite pe plan judeţean în partea de nord-vest şi sud a judeţului. Se constată că, atât la nivel urban cât şi în uat-urile din apropierea acestora, activităţile industrial şi cele de construcţii au un grad mai mare de diversificare. De remarcat este şi faptul că industria alimentară este repartizată la nivelul tuturor unităţilor administrative teritoriale şi contribuie semnificativ la formarea cifrei de afaceri.

199

2.1.8. Zonele libere

Activităţile ce se pot desfăşura în zonele libere pot fi realizate de persoane fizice şi juridice, române sau străine, pe baza licenţelor eliberate de administraţia zonelor libere, în baza contractelor încheiate de aceştia cu administraţia.

Potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr.84/1992 activităţile ce se pot desfăşura în zonele libere sunt: manipularea, depozitarea, sortarea, măsurarea, ambalarea, condiţionarea, prelucrarea, asamblarea, fabricarea, marcarea, testarea, licitarea, vânzarea-cumpărarea, expertizarea, repararea, dezmembrarea mărfurilor, organizarea de expoziţii, operaţiuni de bursă şi financiar-bancare, transporturi şi expediţii interne şi internaţionale, închirierea şi concesionarea clădirilor, spaţiilor de depozitare şi a spaţiilor neamenajate destinate construirii de obiective economice şi hoteliere, controlul cantităţii şi calităţii mărfurilor, navlosirea, agenturarea şi aprovizionarea mijloacelor de transport, prestări de servicii. Zonele libere, în număr de patru la nivel regiona, Constanţa, Brăila, Galaţi, Sulina, din cele şase din Romania, constituie puncte de atracţie pentru investitorii străini, oferind avantaje multiple cât şi un bun amplasament.

Zona Libera Braila – a fost infiintata prin H.G. nr. 330/1994, această hotărâre fiind modificată şi completată prin H.G. nr.478/1999 si 535/2000. Zona liberă Brăila deţine o suprafaţă totală de 110,6 ha fiind formată din trei perimetre, dispunand de o zonă portuară (perimetrul 1 în suprafaţă de 67,8 ha este situat în zona danelor aval a terminalului de containere propus, între malul Dunării şi digul de apărare existent; perimetrul 2 în suprafaţă de 34,3 ha este amplasat în zona Varsatura, la periferia oraşului; perimetrul 3, în suprafaţă de 8,3 ha, situat în sectorul portuar existent, între Gara Fluvială şi Pescărie, care dispune de platforme, construcţii, utilităţi care pot fi uşor adaptate activităţilor de zonă liberă) şi extinderea cu suprafaţa de 4,01 ha.

2.1.9. Parc industrial

Parcul Industrial Brăila avea ca beneficiar direct, în anul 2003, Regia Autonoma "Administratia Zonei Libere" (AZL), lucrarile fiind realizate in urma subcontractarii agentului economic "Alke Ilkumut" din mun. Braila. Potrivit proiectului, parcul dispunea de o finantare europeană de circa 7 milioane de euro, dintre care fonduri PHARE de 4,5 milioane de euro, si o cofinantare a guvernului de 1,5 milioane de euro, reprezentand cheltuieli eligibile de 6 milioane de euro. In cadrul acestui parc urmau sa fie construite o cladire administrativa de 1.900 mp, un pavilion expozitional cu o suprafata de 1.100 mp si trei cladiri (de cate 10.000 mp fiecare) pentru incubatoare de productie, facilitati de stocare, un centru logistic si sali de conferinta. Termenul initial de finalizare a proiectului era 15 februarie 2005, dar a fost decalat, cu aprobarea Ministerului Integrarii, la finele lunii iulie 2005. In plus, un grup de investitori germani s-a aratat interesat de parc, dar a renuntat, pentru ca proiectul nu a fost finalizat. Proiectul nu a mai fost finalizat iar finanţarea europeană a fost restituită la finele anului 2006 de către Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice. În prezent, administraţia locală doreşte să dezvolte zona parcului industrial şi să acceseze alte fonduri europene ce vor viza dezvoltarea mediului de afaceri în special IMM-urile.

2.2. CONSTRUCŢII

Activitatea de construcţii la nivelul judeţului Brăila, se realizează în mare parte de către agenţii economici din mediul urban. Conform datelor furnizate de Camera de Comerţ şi Industrie, pe baza situaţiilor financiare depuse de către agenţii economici locali, s-a constatat că principalii contribuabili la formarea VAB judeţean şi regional sunt:

AKER Brăila – societate ce se are ca obiect de activitate, construcţia şi reparaţiile de nave, are sediul pe teritoriul mun. Brăila şi ocupă primul loc la nivel judeţean, din punct de vedere a cifrei de afaceri obţinută în anul 2007 (peste 263 mil. lei RON). Această societate îşi păstrează poziţia de leader din anul 2000 şi până în prezent, funcţinând cu un număr de 2150 salariaţi.

ALCO PLUS – societatea are ca obiect de activitate construcţia de clădiri şi lucrări de genul, în 2007 a realizat o cifră de afaceri de peste 62 mil lei RON (în creştere cu 45% faţă de anul 2002),

200

ocupând astfel locul 8 în ierarhia judeţului. Aceste performanţe s-au realizat cu un personal de 307 salariaţi, în creştere cu 48% faţă de anul 2002.

TRACON SRL - societatea are ca obiect de activitate construcţia de clădiri şi lucrări de genul, în 2007 a realizat o cifră de afaceri de peste 48 mil. lei RON (în creştere cu 67% faţă de anul 2005, respectiv cu 47% faţă de anul 2002), funcţionând în prezent cu un personal de 528 salariaţi, în creştere 325 salariaţi (63%) faţă de anul 2002.

CONCIVIA SA – societate ce funcţionează în vederea desfăşurării activităţilor de construcţii de clădiri şi lucrări de genul acestora, se află pe locul 17 în ierarhia judeţului, din punct de vedere a valorii cifrei de afaceri obţinute în anul 2007 (peste 39 mil. lei RON, în creştere cu peste 100% faţă de 2002). Societatea funcţiona în anul 2002 cu un număr de 473 salariaţi, menţinând această structură până în 2005, în prezent societatea funcţionează cu 500 salariaţi.

Toate aceste unităţi economice sunt de mărime foarte mare (au peste 250 salariaţi), rulează o cifră de afaceri semnificativă pentru economia judeţului, înregistrând profit pe toată perioada analizată.

Activitatea de construcţii contribuie, în anul 2004, cu 2152,7 mld. lei ROL la formarea VAB brăilean, ceea ce reprezintă o creştere procentuală de peste 250% faţă de anul 2000. Activitatea de construcţii reprezintă 7% din VAB judeţean, ocupând astfel locul 5 în ierarhia activităţilor economice brăilene, după activităţile agricole, industriei prelucrătoare, transport şi depozitare, tranzacţii imobiliare.

Unităţile economice active ce desfăşoară activitate în construcţii, se cifrau în anul 2007 la un număr de 370 unităţi, ceea ce reprezintă 6% din totalul unităţilor economice la nivel de judeţ, 10,11% faţă de cele regionale şi 1% faţă de cele naţionale. Dinamica unităţilor economice active, în perioada 2000-20004, a urmat un trend crescător de la un an la altul, realizând o creştere de peste 63% în perioada analizată. Se menţionează că evoluţia tuturor unităţilor economice, analizând toate activităţile economice, au avut o creştere de 27,3%, ceea ce înseamnă că activitatea de construcţii a contribuit substanţial la creşterea economiei judeţene.

Analizând gruparea unităţilor economice din punct de vedere a mărimii acestora, se observă că în anul 2007, unităţile economice din construcţii erau în proporţie de 70,27% microîntreprinderi, 22,43% întreprinderi mici (10-49 salariaţi), 6% întreprinderi mari (50-249 salariaţi), şi numai 0,81% întreprinderi foarte mari (cu peste 250 salariaţi).

În anul 2006, populaţia ocupată în activităţi de construcţii reprezenta 23,88% faţă de totalul populaţie ocupate în judeţul Brăila, 30,98% faţă de populaţia ocupată din Regiunea SE şi 45% faţă de populaţia ocupată la nivel naţional.

La nivelul Regiunii SE, în anul 2006, investiţiile nete s-au realizat în proporţie de 49% în activitatea de construcţii, fiind în creştere cu 25% faţă de anul anterior.

Pe teritoriul judeţului Brăila, se găsesc resurse exploatabile de argile comune, nisipuri şi pietrişuri, ce pot fi valorificate în activitatea de construcţii. În cadrul industriei brăilene, se pot folosi resursele de argile, în vederea prelucrării şi transformării acestora, fiind utilizate mai târziu la fabricarea cărămizilor, a cimentului, a ceramicii, a ţiglelor, olanelor şi vaselor. Zăcămintele de argile sunt localizate pe teritoriul localităţilor: Baldovineşti, Brăila, Făurei, Ianca, Viziru, Cireşu, Suteşti, Gropeni, Măxineni şi Insula Mare a Brăilei.

Zăcămintele de nisipuri şi pietrişuri, sunt localizate pe teritoriul localităţilor Grădiştea şi Ibrianu, resursele obţinute din exploatarea zăcământului sunt folosite în construcţii, fiind utile pentru amenajarea drumurilor de acces la sondele de hidrocarburi din apropiere. Zăcământul Grădiştea-Ibrianu, reprezintă un zăcământ potenţial de agregate naturale, rezervele sunt foarte mari şi se regenerează periodic în urma viiturilor.

Industria materialelor de construcţii, prelucrează aceste resurse extrase, fiind reprezentată pe plan judeţean, pe raza localităţilor Brăila, Făurei şi Ianca. În mun. Brăila se fabrică cimentul şi prefabricatele din beton, iar cărămizile sunt fabricate la Brăila, Ianca şi Făurei.

201

3. TURISMUL

Deşi este situat într-o zonă de câmpie care nu beneficiază de forme de relief spectaculoase, pe teritoriul judeţului Brăila se întâlnesc totuşi elemente geografice reprezentative pe seama cărora se poate fundamenta dezvoltarea unui turism durabil. Aceste elemente sunt fluviul Dunărea cu lacurile adiacente şi fondul piscicol aferent, resursele hidrominearale cu calităţi terapeutice dovedite, ariile protejate - dintre care Parcul Natural Balta Mică a Brăilei joacă un rol important şi lacurile piscicole din bazinele râurilor Buzău şi Călmăţui.

3.1. Resursele turistice naturale

Cadrul natural al judeţului se prezintă destul de monoton, dar are în componenţă şi areale de mare atractivitate turistică. Acestea sunt legate în principal de hidrografie - cursul fluviului şi lacurile, destul de numeroase, cu apă sărată sau dulce şi de vegetaţia forestieră şi ierboasă asociată Luncii Dunării şi mai ales Parcului Natural, care îmbogăţeşte aspectul cadrului natural prin peisaje pitoreşti, asemănătoare Deltei.

Fluviul Dunărea dispune de un potenţial de mare valoare turistică, constituit din luciul de apă, fondul piscicol al apelor, ostroavele şi insulele formate de braţele desprinse din Dunăre, fondul forestier asociat, avifauna şi fauna terestră, potenţialul navigabil al fluviului în scop turistic. La extremitatea sudică a judeţului apele fluviului se ramifică, iniţial în două braţe – Dunărea Veche şi Cremenea, care închid între ele Insula Mare a Brăilei, apoi, Braţul Vâlciu, desprins din Dunărea Veche, delimitează, împreuna cu Braţul Cremenea, Balta Mică a Brăilei, declarat teritoriu cu regim protectiv, sub numele de Parcul Natural Balta Mică a Brăilei. Din lungimea cursului Dunării, 80 km din malul stâng mărginesc spre est judeţul Brăila, prin Braţul Dunărea Veche sau Măcin. Valorificarea prin turism a resurselor fluviului deschide largi perspective dezvoltării turistice a judeţului; lansarea proiectului guvernamental „Croaziere pe Dunăre” ar contribui la introducerea în circuitul turistic european al judeţului şi conectarea oraşului Brăila la marile oraşe dunărene ale Europei.

Rezervaţia ştiinţifică „Parcul Natural Balta Mică a Brăilei” reprezintă în plan turistic o resursă importantă în dezvoltarea şi promovarea turismului ecologic şi ştiinţific. Pe plan mondial, un segment din ce în ce mai mare de turişti sunt interesaţi de aceste forme de turism, iar ariile protejate, cu medii de viaţă cât mai sălbatice, reprezintă destinaţii de excelenţă pentru foarte mulţi tineri, oameni de ştiinţă sau iubitori ai naturii de toate vârstele. Balta Mică a Brăilei, declarată sit RAMSAR în anul 2001, conservă, pe o suprafaţă de peste 245 km2, complexe de ecosisteme acvatice, terestre şi mixte, în regim liber de inundaţie. Pe teritoriul parcului au fost identificate 19 tipuri de habitate (păduri de sălcii, lacuri eutrofe naturale, zăvoaie cu plopi şi sălcii, mlaştini, tufărişuri, pajişti umede de luncă, pajişti stepice), din care 9 sunt pe Lista Directivei Habitate Faună şi Floră. Prin Planul de management al parcului au fost stabilite, de către Administraţia Parcului, modalităţile şi nivelul optin de valorificare prin turism a resurselor naturale, prin activităţile permise a se desfăşura în parc, astfel: formele de turism ce pot fi practicate pe teritoriul parcului – ecoturismul, turismul ştiinţific şi

educaţional, drumeţia, turismul ecvestru, turismul nautic; gradul de suportabilitate al parcului prin numărul maxim zilnic şi anual de turişti ce pot vizita

zonele de conservare specială, pentru evitarea degradării resurselor şi antropizării mediului: la nivelul parcului - circa 8.000 de turişti anual pentru un sejur mediu de 5 zile, ceea ce înseamnă 42.500 zile turist; pentru zonele de protecţie integrală – 15 tuişti pe zi pentru Zona de conservare specială Fundu Mare şi 25 de turişti pe zi pentru Zona de conservare specială Egreta; amenajări turistice şi amplasamentul acestora – sunt permise doar în zona de dezvoltare durabilă

a activităţilor umane – cele două zone dig-mal, unde se pot realiza construcţii în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare, cu avizul Consiliului Ştiinţific al Parcului şi cu aprobarea Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate.

202

Rezervaţia naturală Pădurea Cameniţa, în suprafaţă de 1,30 ha, se află pe teritoriul comunei Şuţeşti; este importantă pentru turism prin aspectele peisagistice şi valoarea florei şi faunei adăpostite.

Rezervaţia naturală Lacul Jirlău – Vişani, este un lac format pe cursul inferior al râului Buzău, situat pe teritoriul administrativ al comunelor Jirlău, Vişani şi Galbenul şi are o suprafaţă a luciului de apă de 930 ha. Lacul are importanţă turistică prin fondul piscicol pe care îl deţine şi prin aspectele peisagistice ale oglinzii de apă.

Pădurea Viişoara este situată pe teritoriul administrativ al oraşului Însurăţei, la circa 10 km de acesta, în apropierea şoselei ce leagă municipiul Brăila de Slobozia (DN 21) şi se întinde pe circa 600 hectare. Valoarea pentru turism este dată de speciile forestiere componente (stejarul brumăriu, stejarul, frasinul, arţarul tătăresc) şi fondul cinegetic adăpostit (căprioare, fazani, mistreţi, iepuri).

Lacurile de câmpie şi de luncă de pe teritoriul judeţului Brăila sunt numeroase, peste 30 la număr, a căror geneză şi caracteristici hidrochimice conduce la gruparea lor în mai multe categorii. Cele mai importante pentru dezvoltarea turismului sunt cele sărate, cu caracter terapeutic şi cele foarte slab mineralizate, utilizate ca lacuri piscicole.

• Lacurile piscicole sunt ca prezenţă cele mai numeroase, dar nu toate au amenajări specifice care să le recomande a fi de interes turistic. Cu toate acestea, prin poziţia lor geografică şi aspectele peisagistice date de oglinda de apă şi cadrul natural înconjurător prezintă oportunităţi în dezvoltarea turismului.

Lacul Lutu Alb este situat pe teritoriul administrativ al comunei Movila Miresii, în apropierea DN 22 (Rm. Sărat – Brăila – Tulcea – Constanţa), la circa 1 km este populat cu specii piscicole de genul caras, şalău, ştiucă, crap, plătică, somn, biban, şoim, roşioară ş.a. Lacul este alimentat permanent cu apă din Dunăre, ceea ce face să nu fie afectat de perioadele de secetă şi prin urmare, în jurul lui se dezvoltă vegetaţia şi avifauna specifică lacurilor de câmpie, ceea ce îi sporeşte atractivitatea peisagistică şi implicit turistică. Au fost amenajate prin fonduri europene (SAPARD) standuri de pescuit pe mal sau pe platforme montate în larg şi se asigură facilităţi pentru cazare şi alimentaţie.

Lacul Blasova s-a format pe un vechi meandru părăsit al fluviului Dunărea - braţul Dunărea Veche sau Măcin. Este situat în Insula Mare a Brăilei (spre extremitatea sa estică), pe teritoriul administrativ al comunei Frecăţei, având o suprafaţă de circa 400 ha. Accesul este doar rutier şi se realizează, de la trecerea Dunării cu bacul spre insulă, pe DJ 212A - circa 16 km, până la intersecţia cu drumul comunal Dc 59, apoi aproximativ 4 km pe drumul comunal pâna la lac, în zona campingului. Atracţia turistică a lacului este dată de oglinda de apă, cadrul natural pitoresc în care este aşezat, având Vârful Turcoaia (341 m alt.) spre linia de est a orizontului şi vegetaţia specifică de deltă, la care se adaugă fondul piscicol reprezentat prin specii valoroase precum cele de crap, caras, somn. Nu există amenajări specifice pentru pescuit şi nici spaţii de primire turistică.

Lacul are în prezent un important rol piscicol, dar funcţia de bază poate să fie cea turistică, prin oportunităţile şi posibilităţile de amenajare pe terenul din jurul lacului, în zona construcţiilor deja existente (fostul Camping Blasova, Tabăra Blasova, structuri cu destinaţie turistică aparţinând unor societăţi - SC Electrica SA, SC PROMEX SA, SNP PETROM SA, SC TURK ROM SA, CNADNR SA, BRAIFOR). Este întocmită în prezent o documentaţie de urbanism, la Faza PUD, prin care se propune o lotizare, cu 104 loturi de 250 m2 şi 3 loturi de 1200 m2, desfăşurată paralel cu drumul de acces, pentru case de vacanţă şi construcţii cu destinaţie turistică, pe un teren al Consiliului Judeţean Brăila.

Lacul Zăton, cunoscut şi sub numele de „Japşa Plopilor”, de asemenea un meandru părăsit al Dunării / Braţul Dunărea Veche (sau Braţul Măcin), se află în extremitatea de sud-est a Insulei Mare a Brăilei, pe teritoriul administrativ al comunei Măraşu, având o suprafaţă de aproximativ 95 ha. Lungimea actualului meandru, în formă de potcoavă, este ce circa 800 m, lăţimea cuprinsă între 20 – 50 m, iar adâncimea de aproximativ 3,5 m. Accesul auto se realizează, de la trecerea Dunării

203

cu bacul spre insulă, circa 44 km pe DJ 212A şi circa 6 km pe drum comunal (Dc 62) şi de exploatare. Mai există varianta trecerii cu bacul a braţului Dunărea Veche (sau Măcin) dinspre judeţul Constanţa, de pe DH 222 / localitatea Gârliciu spre satul Cistia / comuna Măraşu, apoi se urmează traseul Dc 57 şi drumul de exploatare - circa 2 km de la Dunăre.

Lacul este populat cu specii piscicole precum caras, crap, sanger, novac, pretabile la piscicultura în sistem natural. Valoarea turistică a lacului este dată de oglinda de apă şi vegetaţia aferentă de tip deltă (stufăriş) a căror asociaţie formează peisaje deosebit de atractive, completate cu fondul piscicol şi faunistic. Nu există amenajări specific turistice în jurul lacului, doar sediul unei ferme agricole în imediata vecinătate, dar prezenţa drumului de acces şi a liniei de alimentare cu energie elctrică se constituie în oportunităţi care susţin valorificarea turistică a lacului.

Lacurile sărate din Câmpia Bărăganului, situată la nord de râul Ialomiţa, au ape cu un conţinut ridicat de cloruri şi sulfaţi alcalini, la care se mai adaugă bromuri şi ioduri de sodiu, alături de cantităţi apreciabile de nămol terapeutic, motiv pentru care au fost recomandate de aproape un secol, de cercetătorii balneologi, în tratamentul balnear. Numeroase studii geomorfologice şi geologice, hidrochimice au avut ca scop explicarea originii lacurilor şi a salinităţii acestora. Astfel, s-a stabilit că din punct de vedere al genezei, lacurile pot fi grupate în trei categorii - lacuri situate în lunca Dunării şi a râurilor, situate la confluenţa unor râuri sau situate în depresiuni fără scurgere, iar salinitatea provine din aporturile de săruri pe calea apelor subterane (izvoare), din afluxul de ape freatice limitrofe sau prin spălarea de către apele de şiroire a sărurilor depuse în capilarele rocilor. Dintre lacurile sărate ale Câmpiei Romîne, de pe teritoriul judeţului Brăila, s-au exploatat în diverse perioade sau se exploatează parţial, prin amenajări simple sau prin instalaţii corespunzătoare, resursele terapeutice ale lacurilor Balta Albă, Lacul Sărat / Brăila, Câineni şi Movila Miresii.

Lacul Câineni – este situat spre extremitatea vestică a judeţului, pe partea stângă a râului Buzău. Aparţine, din punct de vedere administrativ, satului Câineni – Băi, sat component al comunei Vişani, accesul spre lac se realizează pe cale rutieră.

Caracteristici geomorfologice∗ – lacul are o formă alungită, suprafaţa lacului este în medie de 96 ha, din care aproape 2 ha sunt acoperite cu stuf. Caracteristicile hidrochimice ale apei lacului au suferit modificări determinate de regimul pluviometric şi de perioadele de secetă. Apa minerală este de tip clorurată, sulfatată, sodică, magneziană, calcică, hipertonă.

Caracterizarea calitativă a nămolului. Analizele fizico-chimice efectuate de-a lungul anilor de către Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie, asupra stratului de nămol ce se exploatează în mod curent pentru tratament balneologic, au evidenţiat un nămol mineral cu următoarele caracteristici: (umiditatea - depăşeşte cu puţin 50 %; substanţe minerale – în jurul valorii de 38 %; substanţe volatile – 5 - 6 % ; acizi humici - 0,6 %; conţinut de H2S), care îl apropie de nămolul Lacului Techirghiol. Mineralizarea fazei lichide a nămolului (circa 24 g/l) este comparabilă cu cea a apei lacului.

Pentru o evaluare actuală a stării nămolului mineral a fost realizat, în luna august, 2008, un set de analize fizico-chimice, microbiologice şi implicit recomandările terapeutice, de către Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie, singurul laborator acreditat de Ministerul Sanătăţii pentru analiza factorilor naturtali terapeutici, care, conform buletinelor de analiză ataşate, confirmă menţinerea caracteristicilor fizico-chimice, microbiologice şi implicit ale calităţilor terapeutice ale nămolului din lac.

Lacul Movila Miresii – este situat pe teritoriul administrativ al comunei omonime (spre limita estică a acesteia). Accesul se face doar rutier, lacul fiind situat de-a lungul drumului naţional DN22.

∗Determinarea, omologarea şi valorificarea potenţialului balnear al judeţului Brăila - Colectiv, IMFBRM, Ministerul Sănătăţii,

Bucureşti, 1984. Arhiva INCDT

204

Caracteristici geomorfologice∗ – lacul are o formă alungită, lăţimea de 0,9 km şi o suprafaţă a oglinzii de apă de circa 184 ha, variabilă în funcţie de precipitaţii. Adâncimea maximă a apei nu depăşeşte 0,5 m, zona cea mai adâncă fiind situată în partea central – sudică a cuvetei lacustre. Dimensiunile şi implicit adâncimea lacului sunt influenţate în mod direct de cantitatea de precipitaţii. Face parte din categoria lacurilor formate în depresiuni fără scurgere.

Caracteristicile hidrochimice ale apei, stabilite prin analize realizate în diverse etape, au evidenţiat variaţii ale mineralizării totale (35,7 g/l – 137,9 g/l), determinate de condiţiile climatice, în special regimului de precipitaţii. Tipul hidrochimic de apă este cel clorurat, sulfatat, sodic, magnezian, concentrat.

Caracterizarea calitativă a nămolului. Factorul terapeutic cel mai utilizat este nămolul mineral, ale cărui caracteristici au fost determinate prin analize specifice de către Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie înnainte de anul 1984.

Analizele complexe realizate în luna august, 2008 au evidenţiat uşoare modificări ale caracteristicilor fizice şi ale compoziţiei chimice, dar care nu afectează calităţile terapeutice ale resursei hidrominerale.

Lacul Balta Albă – se află la limita între judeţele Buzău şi Brăila, cuveta lacustră fiind împărţită între cele două judeţe. Partea atribuită judeţului Buzău aparţine teritorial de comuna Balta Albă, o veche staţiune renumită la început de secol XX, iar partea de lac atribuită judeţului Brăila este pe teritoriul administrativ al comunei Grădiştea. Accesibilitatea este rutieră, pe DN 22 (E 85/Rm. Sărat – Grădiştea - Brăila – Tulcea – Constanţa), comuna Grădiştea fiind situată la 50 km de municipiul Brăila, reşedinţa de judeţ şi la 33 km de oraşul Rm. Sărat.

Caracteristici geomorfologice∗. Depresiunea lacustră Balta Albă s-a format în zona de confluenţă a râului Buzău cu valea unui afluent, a cărei obârşie este în zona de câmpie. Depresiunea se află într-o zonă de maximă subsidenţă a părţii estice a Câmpiei Române, având altitudinea absolută la nivelul oglinzii de apă de 27,88 m.

Caracteristicile hidrochimice ale apei – apa lacului este clorurată, sulfatată, sodică, slab magneziană, cu o mineralizaţie totală care variază, în diverse puncte şi adâncimi.

Caracterizarea calitativă a nămolului. Cercetările au pus în evidenţă un nămol sapropelic de lac, negru, onctuos, foarte valoros terapeutic prin conţinutul în acizi humici. Grosimea medie a stratului de substanţă peloidă este de 0,30 m şi maximă de 0,90 m. Cantitatea de floră şi faună din apă şi condiţiile biotice ale lacului, creează posibilitatea menţinerii fenomenului de peloidogeneză. Rezerva de nămol, calculată la nivelul anilor ’70, prin metoda secţiunilor verticale paralele, era de 2.450.000 m3, din care, pentru scopuri terapeutice, rezerva era de 1.800.000 m3.

Lacul Sărat (Brăila) – este situat în partea de SV a municipiului Brăila, la 7 km distanţă. Pe seama acestei resurse naturale a luat naştere staţiunea turistică cu profil balnear, Lacul Sărat, aflată în administrarea municipiului. Accesul este facil, pe drumul european pe E 584 / DN 21.

Caracteristici geomorfologice. Depresiunea lacustră a fost iniţial mai extinsă, de circa 172 ha, dar prin amenajarea terasamentului căii ferate industriale spre combinatul de la Chiscani (anul 1958), lacul a fost separată în două bazine: bazinul I, cu formă aproape circulară, al cărui diametru este de circa 1 km, pe marginea căruia s-a dezvoltat staţiunea şi bazinul II, mai întins ca suprafaţă, alungit pe direcţia aproximativă N-S, cu o lungime de circa 2 km şi o lăţime de aproximativ 0,5 km, nevalorificat prin turism. Cantitatea de apă din lac este puternic influenţată de perioadele îndelungate de secetă, datorită lipsei aportului de apă freatică, una din sursele de alimentare a bazinului lacustru.

∗Determinarea, omologarea şi valorificarea potenţialului balnear al judeţului Brăila - Colectiv, IMFBRM, Ministerul Sănătăţii,

Bucureşti, 1984. Arhiva INCDT ∗ Pricăjan A., Apele minerale şi termale din România. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1972

205

Caracteristicile hidrochimice ale apei – din datele analitice din literaturta de specialitate rezultă că, pentru lacul I, există importante variaţii ale mineralizării totale datorate aportului mai mare sau mai mic al precipitaţiilor, situate între 40 – 200 g /l. După compoziţia chimică apa este de tip sulfatată, clorurată, sodică, magneziană, concentrată, cu o bună omogenitate a volumului de apă, atât pe verticală, cât şi pe orizontală.

Caracterizarea calitativă a nămolului. Culoarea nămolului cu propietăţi terapeutice este negru şi negru-cenuşiu, iar sub aspectul compoziţiei chimice este de tip sulfuros, cu componenta minerală în proporţie de până la 45 % şi soluţia de îmbibaţie puternic mineralizată (între 90 - 120,26 g/l).

Calitatăţile terapeutice deosebite ale apei şi nămolului recomandă utilizarea acestora în tratamentul balnear pentru tratare unor afecţiuni variate: reumatismale, posttraumatice, neurologice periferice, ginecologice, dermatologice, endocrine.

Apele termale

Prin lucrările de cercetare geologo-structurală a teritoriului judeţului, de către IFLGS Bucureşti, în anii ’80, au fost puse în evidenţă orizonturi de apă termominerală, prin forajele executate la Însurăţei şi Mihai Bravu. Forajul de la Însurăţei, săpat până la 1.071 m adâncime, a interceptat un orizont acvifer între 941 m – 1.071 m, cu un debit artezian de 16 l/s (circa 1.300 m3/zi), cu o temperatură a apei de 60° C. După definitivarea lucrărilor sonda s-a stabilizat la un debit de 4,5 l/s (circa 400 m3/zi şi o temperatură a apei de 60° C. Analizele fizico-chimice executate la laboratoarele intreprinderii de prospecţiuni geologice, au evidenţiat o apă sulfuroasă, iodurată, sodică, cu o mineralizare totală de 3,64 g/l.

Resurse balneare

Pe teritoriul judeţului Brăila sunt prezente numeroase locaţii ce au potenţial turistic ridicat, dar în acelaşi timp se confruntă cu o insuficientă valorificare a resurselor existente. Localităţile cu resurse balneare insuficient valorificate sunt: Grădiştea, Movila Miresii, Însurăţei, Câineni Băi, Mihai Bravu, Berţeştii de Jos.

3.2. Resurse turistice antropice

Obiectivele turistice antropice ale judeţului sunt preponderent culturale şi concentrate în cea mai mare parte în reşedinţa de judeţ, municipiul Brăila. Multe din acestea au fost declarate monumente şi incluse pe Lista monumentelor istorice 2004, conform Ordinului 2314/ 2004, judeţul Brăila totalizând 163 de obiective, din care municipuilui îi revin 115. O bună parte din acestea au valoare pentru turism, putând fi introduse în circuite la nivel judeţean sau naţional.

Oraşul Brăila este atestat documentar pentru prima dată în anul 1368, într-un document de pe vremea domnitorului provinciei Ţării Româneşti, Vlaicu Vodă, care menţionează intensificarea comerţului pe „drumul Brăilei”. Numeroase documente ulterioare vorbesc despre Brăila ca fiind cel mai important port de la gurile Dunării, spre care se îndreaptau principalele drumuri comerciale medievale. Poziţionat la marginea provinciei şi pe fluviul care transporta nu numai vase comerciale, dar şi flote de război, oraşul a trecut de-a lungul secolelor prin perioade nefaste, care i-au împidicat dezvoltarea. Cucerit de turci în anul 1540 şi transformat în „raia”, numită „Ibrail”, oraşul şi teritoriul din jurul său au fost stăpânire turcească timp de aproape trei secole. Toate evenimentele istorice la care oraşul a luat parte şi-au pus amprenta asupra vieţii economice, sociale şi culturale, iar ceea ce a dănuit peste veacuri reprezintă în prezent o moştenire culturală intangibilă a locului. Centrul vechi al oraşului, organizat în formă de semicerc faţă de cursul Dunării, cuprinde ansambluri de locuinţe şi case individuale a căror valoare culturală şi istorică a determinat includerea lor pe Lista monumentelor istorice şi protejate prin legi speciale. Între acestea, reprezentative pentru turism sunt: Muzeul Judeţean Brăila - a fost înfiinţat prin decret regal, în anul 1881; adăposteşte colecţii de

arheologie, istorie, artă plastică şi decorativă, etnografie şi artă populară, ştiinţele naturii, memoriale;

206

Clădirea Teatrului „Maria Filotti” (1896) – este o instituţie culturală, cu o tradiţie de peste o sută de ani, bogată în reprezentaţii teatrale de prestigiu. Clădirea a fost inaugurată la 11 decembrie 1896, sub numele de “Teatrul Rally” şi a găzduit actori de marcă ai teatrului românesc (Hariclea Darclée, Maria Filotti); în anul 1969 primeşte numele renumitei artiste, originală din Brăila. Dispune de o sală de spectacole în stil italian cu 369 de locuri, Sala Studio şi Sala de conferinţe; în foaiere se pot organiza întruniri, expoziţii, concerte; Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” (înc. sec. al XVIII-lea) – este cea mai veche biserică din cele

existente în Brăila; iniţial a funcţionat ca lăcaş de cult musulman (geamie), în anul 1831 a fost transformată în biserica ortodoxă, refăcută după planul unor arhitrcţi ruşi, adăgându-i-se elementele specifice cultului ortodox; tavanul este ornat cu baghete de lemn în stil oriental; Biserica „Sf. Nicolae” (1860 . 1865) – este pictată de pictorul Petre Alexandrescu, absolvent al

Academiei de Pictură din Roma, cel care realizase la acea dată şi pictura bisericii Mănăstirii Antim din Bucureşti, într-un stil de inspiraţie renascentistă italiană şi a fost sfinţită de catre Episcopul Dunării de Jos Galaţi; Biserica „Buna Vestire” – fostă biserică greacă, construită în 1872, în stil bizantin, cu aprobarea

domnitorului Al. I. Cuza; interiorul este o combinaţie de stiluri (bizantin, neogrecesc, gotic, de influenţă renascentistă), determinată şi de adăugirile şi renovările ulterioare. Pridvorul susţine un balcon pe patru coloane de marmură albă; la rândul său, balconul executat tot din marmură, susţine tot prin patru coloane cea de-a doua cupolă, cu orologiul bisericii. Biserica a fost construită între 1863 – 1872, după planurile arhitectului grec Avraam Ioanidis din Brussa. Lăcaşul are dimensiuni impunătoare (43,5 m lungime, 21,5 m înălţime), păstrează vitralii deosebit de valoroase şi picturi murale, în interior, realizate de Gheorghe Tăttărescu, Constantin Livadas Liochis şi Belizarie. Podoaba bisericii este mormântul lui Iisus Hristos, executat în lemn sculptat şi candelabrul central din cristal de Murano şi alte cinci candelabre din cristal de Boemia;

Biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel” (1872-1894); Palatul Agriculturii (1923 – 1929) – a fost construit după planurile arhitectului Florea

Stanculescu; Moara Violatos (1898) – clădire construită de Anghel Saligny; Silozurile Anghel Saligny (1887 – 1891) – construite dupa planurile inginerului roman Anghel

Saligny, la care s-au folosit, pentru prima oara în lume, prefabricate de beton armat; Gara fluvială (1906 – 1907); Ansamblul Piaţa Traian (sec. al XIX-lea); Ansamblul Str. M. Eminescu (sec. al XIX-lea); Casa memorială „Panait Istrati” (sf. sec. XIX); Casa Petre Ştefănescu Goangă (sf. sec. XIX); Casa Ana Aslan (sf. sec. XIX); Casa D. D. Perpesicius (mijlocul sec. XIX); Fântâna arteziană – Piaţa Traian, în parc; Faleza Dunării – un loc de plimbare şi agrement pentru turişti şi localnici; Parcul – monument, amplasat în SV oraşului, un loc de recreere întins pe o suprafata de 90 ha.

Mănăstirea Măxineni (1636 – 1637, ref. în 1859) – monument de arhitectură, inclus pe Lista monumentelor istorice, este una dintre cele mai importante şi frumoase ctitorii ale lui Matei Basarab, realizată ante 1637, pe locul unei biserici de nuiele. Mănăstirea reprezenta un punct strategic militar de mare importanţă în acele vremuri pentru Ţara Romînească, ceea ce explică grosimea zidurilor sale, de aproape un metru şi jumătate şi a fundaţiei, de doi metri şi jumătate. Pisania lăsată aici de Matei Basarab şi soţia sa Elena Doamna, reprodusă de istoricul Nicolae Iorga, explică împrejurările în care a fost ridicată mănăstirea şi rolul pe care trebuia să îl îndeplinească, drept punct fortificat de apărare. Construcţia este în plan triconic, cu turlă pe naos; pronaosul este despărţit de naos printr-un mare arc în consolă. Ancadramentele de piatră sunt bogate, cu decoraţii

207

vegetale. Din cauza inundaţiilor repetate ale Siretului locuitorii vechiului sat se mută la circa 10 km, lăsând mănăstirea în părăsire, iar în urma cutremurelor construcţia se degradează şi mai mult; este refăcută „din temelii” în perioada 1856 – 1862, prin cheltuiala egumenuluiu Chiprian. În timpul primului război mondial, din cauza luptelor care s-au dat în zonă, este distrusă din nou, zidurile groase ale mănăstirii prăbuşindu-se la 17 februarie 1917, lovite de obuzele tunurilor germane. Rămâne o bună perioadă un loc pustiu, iar după 1976 devine obiect de studiu pentru o echipă de arheologi din Brăila care reconstituie pe plan biserica şi anexele. După 73 de ani de părăsire, în anul 1990, se reiau slujbele, ţinute în poiana alăturată, după rânduiala bisericească şi mănăstirea intră în reorganizare. În prezent acest monument cultural prezintă o stare avansată de degradare, ceea ce determină o reevaluare a stării acestuia şi o valorificare corespunzătoare. De menţionat este faptul că, lăcaşul de cult se află în reconstrucţie, fiind finanţat din fonduri de la Ministerul Culturii.

Conacul Orezeanu (1908), comuna Traian - monument de arhitectură, inclus pe Lista monumentelor istorice. Odinioară, proprietate a generalului T.C. Orezeanu, fost ministrul al Căilor Ferate înainte de anul 1945 şi renumit pentru bogăţia şi frumuseţea sa arhitecturală, conacul în prezent este o ruină, din care se mai văd doar urmele unor vitralii, ale unor ferestre cu geamuri de cristal şi un îngeraş sculptat pe unul dintre pereţii rămaşi în picioare. În spatele conacului se mai păstrează grajdurile şi ruinele unor anexe.

Ansamblul de arhitectură populară, satul Corbii Mari, comuna Măxineni – cuprinde perimetrul din vatra satului, între locuinţele Chirpac Nicolae – Sandu Virgil.

Biserica „Sf. Nicolae” (înc. sec. XIX) – satul Lacul Rezii, oraşul Însurăţei.

Mănăstirea Lacu Sarat - statiunea Lacu-Sarat, construcţie în întregime din lemn, amplasată într-un cadru natural atactiv; este un important punct de atracţie pentru turiştii sosiţi în staţiune.

Zona etnografică Brăila∗ – cercetările ultimelor decenii au evidenţiat un bogat fond autohton de cultură populară românească, în care se remarcă: locuinţa, construită în sistemul „paiantei”, amenajarea interiorului, ştergare cusute din cânepă, din bumbac gros numit „tiriplic” şi din borangic, ţesăturile din lână numite „foiţe” de perete, de pat, scoarţa şi păretarul – decorate cu motive geometrice şi antropomorfe stilizate realizate predominant în roşu şi negru, meşteşuguri legate ocupaţiile tradiţionale (pescuit, păstorit, „prisecărit”, agricultura, vânătoare, viticultură); costumul popular se încadrează în portul popular al Dunării de Jos; obiecte din creaţia populară locală se află în Muzeul Brăilei – colecţia de etnografie şi artă populară.

Datorită poziţiei sale geografice şi ca renumit port la Dunăre aflat la confluenţa unor mari drumuri comerciale ale Ţării Romîneşti, dar şi din sud-estului Europei, pe meleagurile Brăilei au poposit şi s-au stabilit negustori din diverse zone, cu precădere din sudul Dunării. Populaţiile nou venite au format comunităţi etnice care şi-au adus aici cultura şi tradiţia zonei de origine care a interferat cu cea a populaţiei locale. Multiculturalismul oraşului Brăila şi-a pus amprenta asupra vieţii sociale şi economice, sporindu-i valoarea etnoculturală şi implicit cea turistică.

Importanţa valorilor culturale materiale sau spirituale (istorice, arheologice, arhitecturale, urbanistice, etnografice) incluse în patrimoniul cultural, ca rezervă şi alternativă de dezvoltare, a determinat conştientizarea necesităţii unei amenajări responsabile a teritoriului care să aibă în vedere reabilitarea, conservarea, protejarea şi punerea în valoare a acestui patrimoniu.

Patrimoniul cultural trebuie să fie privit ca un factor de dezvoltare integrată. Noţiunea de “valorificare” înseamnă de a pune în valoare dimensiunile etică, culturală, ecologică, economică, socială şi politică ale unui patrimoniu. Valorificarea patrimoniului cultural este un factor de coerenţă, în măsura în care diferitele aspecte ale valorificării asociază în aceeaşi strategie de dezvoltare diversele inter-relaţii ale patrimoniului cultural cu teritoriul. Trebuie să se considere patrimoniile şi teritoriile ca locuri de intâlnire între culturi, atât în spaţiu ca şi în timp. Valorificarea este un act complex care trebuie să constituie un obiect permanent de cercetare, de dezvoltare, de ∗ Stoica Georgeta, Petrescu P. – Dicţionar de artă populară. Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997

208

informare şi de formare.Valorificarea patrimoniului cultural, obiectiv strategic specific de dezvoltare spaţială, se poate realiza prin gestionarea creativă a peisajelor culturale precum şi a patrimoniului cultural.

Manifestări, festivaluri – la Brăila au loc manifestări culturale repetabile, cu dată fixă, mai renumite fiind: Festivalul de muzică uşoară "George Grigoriu" ; Festivalul naţional de muzică folk "Omul cu o chitara" ; Festivalul şi Concursul Internaţional de canto "Hariclea Darclee" ; Concurs internaţional de muzică populară; Concursul de pantomimă şi teatru mimat. Aceste manifestări care atrag mulţi participanţi iubitori de muzică, o bună parte dintre aceştia sunt veniţi din afara zonei sau a ţării, în scop turistic.

Valenţe turistice, în zona de etnografie şi folclor, mai prezintă localităţile rurale Gropeni şi Ianca, zona etnografică Corbu Vechi (ţesături de lână, scoarţe, port popular, ocupaţii tradiţionale), muzeul de etnografie şi folclor din com. Gropeni.

Din informaţiile prezentate anterior, se observă că judeţul dispune de un potenţial turistic foarte variat şi cu valenţe culturale bine conturate, ce trebuie promovat, valorificat eficient şi durabil.

3.3. Forme de turism practicabile

Diversitatea, volumul şi valoarea resurselor turistice din judeţ favorizează practicarea unor forme de turism variate, respectiv:

Turismul balnear este favorizat de existenţa unor resurse balneoturistice deosebite, reprezentate de lacurile: Lacu Sărat (singurul valorificat în prezent), Însurăţei, Victoria, M. Bravu, Movila Miresii, Câineni şi Balta Albă. Se poate spune că baza de tratament nu se situează la nivelul cantităţii şi calităţii factorilor naturali de cură, ceea ce contribuie la frânarea lansării pe piaţa turistică a valorosului potenţial balnear de care dispune judeţul Brăila;

Turismul urban se referă la petrecerea timpului liber, a vacanţelor în oraşe, pentru vizitarea acestora şi pentru desfăşurarea unor activităţi de natură foarte diversă, cum ar fi vizite la rude, întâlniri cu prietenii, vizionarea de spectacole, expoziţii, efectuarea de cumpărături, călătorii de afaceri etc. Prin urmare, se poate spune despre un oraş, iar în cazul de faţă despre municipiul Brăila, că este un câmp de interferenţă a diferitelor tipuri majore de turism.

• Turismul cultural este în plină expansiune, deoarece nivelul de cultură şi gradul de civilizaţie cresc de la an la an, amplificând dorinţa de cunoaştere a turiştilor. Municipiul Brăila dispune de un patrimoniu cultural deosebit, ceea ce face ca turismul cultural să reprezinte principala nişă de dezvoltare a activităţii turistice. Obiectivele turistice precum Centrul Istoric, Muzeul Brăilei, Teatrul „Maria Filotti”, Biserica Grecească (1863-1872), Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” (fostă moschee - sec. XVII), sunt puncte de reper pentru cultura şi istoria acestor locuri. Pe plan local trebuie avut în vedere o relansare a acestui tip de turism şi o valorificare corespunzătoare a monumentelor culturale ce se află pe teritoriul localităţilor: Brăila, Traian, Movila Miresii, Râmnicelu, Suteşti, Însurăţei, Mircea Vodă, Măxineni.

• Turismul de afaceri – existenţa unui mediu economic dinamic, favorizat de amplasarea oraşului pe malul Dunării şi a numeroase facilităţi de conferinţe în hotelurile din oraş (hotel Belvedere – 130 locuri; hotel Triumph – 80 locuri, hotel Traian – 50 locuri) constituie premisele ca turismul de afaceri să fie una dintre cele mai dinamice forme de turism. Turismul de afaceri se poate dezvolta pe teritoriul municipului Brăila, deoarece aici îşi concentrează activitatea cele mai multe şi cele mai profitabile unităţi economice active de pe plan judeţean, iar infrastructura de afaceri este dezvoltată pentru evoluţia acestei forme de activitate. Aici se pot organiza conferinţe, reuniuni, întâlniri, ce pot deveni benefice pentru structurile de afacei, prin schimbul de experienţă şi know-how. Se remarcă faptul că, după anul 2000, reţeaua unităţilor hoteliere din municipiul Brăila a crescut prin construcţia unor unităţi hoteliere private, aceasta reflecă existenţa unei cereri în acest domeniu, stimulând crearea unor noi locuri de muncă.

209

Ecoturismul – prezenţa pe teritoriul judeţului a Parcului Natural Balta Mică a Brăilei (PNBMB), zonă umedă de interes internaţional(sit RAMSAR), favorizează dezvoltarea a numeroase activităţi ecoturistice pe teritoriul parcului, precum birdwatching, plimbări cu barca, excursii cu ghid, foto-safari.

Turism ştiinţific – determinat de marea varietate floristică şi faunistică existentă pe teritoriul PNBMB. Această formă de turism se adresează unui segment îngust de turişti: specialişti, studenţi, iubitori de natură.

Turismul nautic şi turismul de croazieră – amplasarea municipiului Brăila pe malul Dunării, precum şi existenţa portului Brăila favorizează această formă de turism.

Pescuitul sportiv valorifică bogatul fond piscicol din apele Dunării, dar şi din unele lacuri de apă dulce de pe teritoriul judeţului (Zăton, Blasova, Lutul Alb, Esna etc.) şi se desfăşoară cu respectarea legislaţiei în vigoare;

Turismul de tranzit – zona este tranzitată de fluxurile turistice ce se deplasează dinspre Moldova spre litoral şi deltă, fiind situată la intersecţia a câteva drumuri importante (E 584, E 87, DN 22, DN 23, DN 25, DN 2B).

Turismul de weekend este favorizat de existenţa unor zone atractive pentru turişti (Balta Mică a Brăilei, staţiunea Lacu Sărat, lacurile de apă dulce sau sărată din judeţ), dar şi faptul că la mai puţin de 100 km sunt situate câteva oraşe emiţătoare de turişti, importante (Brăila, Galaţi, Slobozia, Buzău, Focşani, Rm. Sărat). Trebuie precizat că acastă formă de turism trebuie valorificată eficient şi durabil în acelaşi timp, fiind evitate excesele turiştilor de weekend. Din acest punct de vedere au fost localizate zonele împădurite ce sunt afectate de lipsa dotărilor necesare pentru turismul de weekend (exemplu de astfel de zone: Lacul Sărat, Tătaru, Viişoara, Camniţa). Alte zone cu potenţial pentru dezvoltarea turismului de weekend sunt: L. Blasova, L. Zaton, Lunca Siretului, zona de dig (malul Dunării) Brăila – Galaţi, Lunca râului Buzău, Lunca Dunării, Balta Mică a Brăilei, Pădurea Viişoara, Pădurea Camniţa.

3.4. Infrastructura de cazare 3.4.1. Structuri de primire turistice existente, funcţiuni de cazare

Dezvoltarea turismului se poate realiza numai în ipoteza existenţei posibilităţilor de cazare şi odihnă a turiştilor. De aceea, capacitatea de cazare condiţionează în cea mai mare măsură volumul activităţii turistice. Beneficiind de atracţii deosebite, judeţul Brăila, şi în special zona de nord-est a judeţului, s-au construit de-a lungul timpului o serie de structuri de primire turistice.

Analiza evoluţiei capacităţii de cazare în perioada 2003 – 2007 şi o comparaţie cu situaţia existentă în 1989 este prezentată în tabelele de mai jos.

Evoluţia numărului de structuri de cazare, în judeţul Brăila (1989, 2003 – 2007)

Total Hoteluri Moteluri Hanuri Vile

turistice Case

odihnă Pensiuni turistice Popasuri

Tabere de elevi şi

preşcolari

Unităţi tip

căsuţă 1989 40 13 - 2 15 - 5 5 -

......................................................................................................................................................................................... 2003 22 13 1 1 - 2 - 2 3 2004 24 14 2 1 - 2 - 2 3 2005 23 14 1 - 2 1 1 2 2 2006 24 14 2 - 2 1 1 2 2 2007 24 14 2 - 2 1 1 2 2 Sursa: INS, Capacitatea de cazare turistică existentă la 31 iulie 1989, 2003-2007

210

05

10152025303540

1989 … 2003 2004 2005 2006 2007

13 13 14 14 14 14

1 2 1 2 22 11 2 2 2

15

22 1 1 1

5

1 1 133 2 2 2

5

22 2 2 2

Evoluţia numărului de structuri de cazare din judeţul Brăila, pe tipuri de structuri tabere de elevi şi preşcolari

unităţi tip căsuţă

popasuri

pensiuni turistice

case odihnă

vile turistice

hanuri

moteluri

hoteluri

Din punct de vedere al evoluţiei numărului de structuri de cazare, în anul 2007, cea mai

mare pondere este deţinută de hoteluri peste 50%, urmată fiind de celelalte tipuri de structuri într-o proporţie mai mică de sub 10%.

Evoluţia numărului de locuri de cazare, în judeţul Brăila (1989 – 2007)

Total Hoteluri Moteluri Hanuri Vile turistice

Case odihnă

Pensiuni turistice Popasuri

Tabere de elevi şi

preşcolari

Unităţi tip

căsuţă 1989 3.696 1.133 - 67 - 612 - 164 1.720 -

....................................................................................................................................................................................... 2003 1.859 1.229 12 15 - 36 - 421 146 2004 1.752 1.302 48 10 - 36 - 170 186 2005 2.005 1.344 22 - 20 22 86 413 98 2006 2.065 1.390 36 - 20 22 86 413 98 2007 2.150 1.447 64 - 20 22 86 413 98 Sursa: INS, Capacitatea de cazare turistică existentă la 31 iulie 1989, 2003-2007

1,13 3

6 7

6 12

16 4

1,72 0

1,2 2 9

14 6

4 2 1

1,3 0 2

18 6170

1,3 4 4

8 69 84 13

1,3 9 0

8 69 84 13

1,4 4 7

8 69 8

4 13

0

500

1,000

1,500

2,000

2,500

3,000

3,500

4,000

1989 ... 2003 2004 2005 2006 2007

Evoluţia numărului de locuri din unităţile turistice de cazare din judeţul Brăila, pe tipuri de structuri

tabere de elevi şi preşco lari

unităţi tip căsuţă

popasuri

pensiuni turistice

case odihnă

vile turistice

hanuri

moteluri

hoteluri

După cum se observă, chiar dacă în ultimii 5 ani capacitatea turistică de cazare din judeţ înregistrează o uşoară revigorare (de la 22 la 24 unităţi şi de la 1.859 la 2.150 locuri de cazare), aceasta este cu mult în urmă faţă de situaţia înregistrată în la sfârşitul anilor ’80, perioadă de maxim pentru activitatea turistică din România (40 unităţi şi 3696 locuri de cazare).

După anul 2000, se observă o restrângere drastică a capacităţii de cazare, înregistrată pe teritoriul localităţilor Însurăţei, Vişani, Surdila Găiseanca şi Frecăţei.

Pe de altă parte, se observă o importantă schimbare în structura unităţilor / locurilor de cazare din judeţ. Astfel, dacă în 1989 exista o mai mare varietate a structurilor de cazare, în care predominau locurile de cazare din tabere de elevi şi preşcolari (46,5 %), iar hotelurile reprezentau doar 32,5 %

211

din numărul total de unităţi şi 30,7 % din numărul locurilor de cazare, în prezent (2007) hotelurile deţin 67,3 % din numărul de locuri de cazare, taberele 19,2%, iar restul de 13,5 % se împarte între moteluri, pensiuni turistice, vile şi popasuri turistice. Cu alte cuvinte, în ciuda reducerii drastice a numărului de locuri de cazare în perioada 1989 – 2007 (cu 41,8 %), numărul locurilor din hoteluri a crescut cu 27,7 %.

Lăsând un pic la o parte această analiză a cifrelor, se constată faptul că cea mai mare parte a structurilor din judeţ, şi în special a unităţilor din staţiunea Lacu Sărat, înregistrează un grad înaintat de uzură, corelat cu un nivel scăzut al gradului de modernizare, situaţie întâlnită îndeosebi în cazul structurilor construite în perioada anilor 1970-1990. De altfel, extrem de puţine unităţi din judeţ se apropie la standardele internaţionale ale unui turism de calitate (dintre acestea se pot enumera hotelurile Belvedere, Edy’s, Edy’s Royal).

Pentru a avea o privire de ansamblu, capacitatea de cazare din judeţul Brăila a fost comparată cu situaţia existentă la nivel naţional.

Capacitatea turistică de cazare din judeţul Brăila comparativ cu total ţară (31 iulie 2007)

Indicatori nr. unităţi nr. camere nr. locuri Judeţul Brăila 24 788 2.150 total ţară 4694 117977 283.701 % Brăila în total ţară 0,51 0,67 0,75

Sursa: INS, Capacitatea de cazare turistică existentă, 31 iulie 2007

Analizând datele din tabelul de mai sus se observă că doar 0,51 % din numărul de unităţi, 0,67 % din numărul de camere şi 0,75 % din numărul de locuri de cazare existente la nivel naţional se află în judeţul Brăila.

Situaţia actuală a structurilor de cazare din judeţul Brăila se prezimtă astfel:

Conform datelor culese din baza de date a MIMMCTPL, în iunie 2008 existau clasificate 21 unităţi, cu un total de 850 camere şi 1.723 locuri de cazare. La acestea se adaugă o serie de alte unităţi neclasificate sau unităţi la care, la data amintită, aveau certificatul de clasificare expirat.

Structurile turistice de cazare, pe destinaţii turistice şi categorii de confort (2008)

2 stele 3 stele Total unităţi locuri unităţi locuri unităţi % locuri %

Brăila 4 412 5 318 9 42,9 730 42,4 Lacu Sărat 7 847 1 50 8 38,1 897 52,0 Alte localităţi şi trasee turistice 2 44 2 52 4 19,0 96 5,6 Total 13 1.303 8 420 21 100,0 1.723 100,0 % 61,9 75,6 38,1 24,4 100,0 100,0

Sursa: baza de date a MIMMCTPL (2008)

Indiferent de structura de cazare, au fost grupate unităţile administrativ teritoriale, astfel uat-urile cu peste 700 locuri de cazare sunt în municipiul Brăila, şi Lacu Sărat (Chiscani), cele cuprinse în intervalul 100-150 sunt localizate pe teritoriul comunei Frecăţei, în partea de sud-est a judeţului, iar cele cu mai puţin de 30 de locuri de cazare sunt localizate teritorial pe raza localităţilor Ianca şi Tichileşti şi Cazasu.

O mai mare concentrare a resurselor turistice în zona de nord-est a judeţului a determinat apariţia şi dezvoltarea aici a principalelor structuri turistice de cazare. Astfel, 98,6 % din locurile de cazare omologate din judeţ sunt situate în acest areal (staţiunea Lacu Sărat dispune de 52,0 % din locurile de cazare din judeţ, municipiul Brăila deţine 42,4 %, iar 4,2 % din locurile de cazare sunt situate în localităţile Tichileşti şi Cazaşu), iar cea mai mare parte a judeţului nu este echipată din punct de vedere turistic (mai există un singur hotel în oraşul Ianca, cu o capacitate de doar 24 de locuri).

212

Structurile de cazare omologate au în general un grad scăzut de confort. Astfel, doar 8 unităţi, cu un total de 420 locuri (24,4 %) sunt clasificate la 3 stele, în timp ce restul de 13 unităţi şi 1.303 locuri (75,6 %) sunt clasificate la 2 stele.

Distribuţia locurilor de cazare pe tipuri de unităţi relevă o pondere majoritară a hotelurilor (88,6 %), structuri predominante în cadrul staţiunilor turistice cu profil balnear şi în cadrul oraşelor.

412

318847

50

4452

0

200

400

600

800

1000

Brăila Lacu Sărat Alte localităţi şitrasee turistice

Structurile turistice de cazare, pe destinaţii turistice şi categorii de confort (2008)

3 stele

2 stele

3.4.2. Structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie

O altă componentă importantă a bazei materiale a turismului o reprezintă unităţile de alimentaţie publică. Acestea se adresează atât turiştilor cât şi localnicilor, de aceea este dificil de făcut o analiză riguroasă a principalelor tendinţe din evoluţia celor destinate turismului. Se acceptă totuşi faptul că există un segment al acestor structuri, multe dintre ele amplasate în cadrul unităţilor de cazare, care, prin amplasarea în zone de circulaţie turistică, prin condiţiile de servire a mesei, prin activităţi de agrement, sunt specifice turismului.

Conform datelor existente în baza de date a MIMMCTPL, în care sunt incluse unităţile omologate pentru turism la nivelul lunii iunie 2008, va fi prezentată lista structurilor turistice de alimentaţie clasificate din mun. Brăila, Lacul Sărat, Tichileşti.

0,0

20,0

40,0

60,0

80,0

100,0

mun. Brăila staţiunea Lacu Sărat

alte localităţi şi trasee turistice

Total

58,8 51,883,3

58,2

29,5 41,1 31,43,0 1,78,8 7,1 16,7 8,8

Structura locurilor de alimentaţie clasificate din judeţul Brăila, pe tipuri de structuri, pe localităţi

bar de zi

bufet bar

restaurant pensiune

restaurant clasic

După cum se poate observa, şi în acest caz structurile de alimentaţie sunt concentrate în municipiul Brăila şi în staţiunea Lacu Sărat, destinaţii ce cumulat deţin 92,5 % din locurile de alimentaţie din judeţ. Un alt aspect interesant ce rezultă din această analiză este faptul că aproape 90 % din locurile de alimentaţie sunt în unităţi de tip restaurant (restaurant clasic sau restaurant pensiune).

213

3.4.3. Structuri de agrement şi posibilităţi de petrecere a timpului liber

Petrecerea agreabilă a timpului liber la locul destinaţiei se situează printre preocupările centrale ale ofertanţilor de vacanţe. Prestatorii de servicii îşi dau interesul pentru îmbunătăţirea şi diversificarea activităţilor specifice de agrement, datorită locului deţinut de acesta în structura consumului turistic. Astfel serviciile de agrement se constituie ca factor de competitivitate, ca mijloc de individualizare a produselor turistice şi de personalizare a destinaţiilor.

Faţă de necesităţile de agrement în general, judeţul Brăila dispune în prezent de mijloace şi forme de agrement specifice zonelor urbane. Astfel municipiul Brăila se remarcă prin existenţa unor instituţii de cultură cum ar fi: teatrul Maria Filotti, biblioteci, Muzeul Brăilei, cinematografe, teatru de păpuşi şi a unor dotări sportive cum sunt: complexul sportiv (stadion cu teren de fotbal, sală de sport, bazin de înot acoperit), ştrand amenajat. De asemenea, în municipiu se mai află un parc zoo, elemente naturale cu dotări aferente (păduri, păduri-parc: „Monument” şi „Grădina Publică”), teatru de vară, faleza Dunării, cluburi şi discoteci, săli de jocuri, sunt organizate diverse spectacole şi acţiuni cultural-distractive etc.

Alte posibilităţi de agrement: agrement nautic pe Dunăre sau pe lacurile dulci din judeţ; pescuit sportiv, fiind realizate şi câteva amenajări în acest sens (Lacul Lutul Alb, Lacul Blasova etc.), realizarea unor trasee ecoturistice cu ghid însoţitor în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei.

Din analiza formelor şi posibilităţilor de agrement ale judeţului Brăila se remarcă faptul că serviciile de agrement sunt insuficient de dezvoltate, nefiind adaptate necesităţii fluxurilor turistice şi nici necesităţiilor de agrement ale populaţiei locale. Se constată lipsa unor complexe multifuncţionale cultural-sportive, a terenurilor moderne de sport, a piscinelor acoperite şi în aer liber, lipsa dotărilor de agrement din staţiunea balneară Lacu Sărat, existenţa unui număr foarte mic de dotări şi echipamente pentru agrement nautic, a unor plaje amenajate pe malul Dunării etc., iar toate acestea conduc la diminuarea posibilităţilor de valorificare a potenţialului turistic al judeţului.

3.4.4. Structuri de primire turistice cu funcţiuni de tratament

Staţiunea Lacu Sărat este singura locaţie ce dispune de instalaţii de tratament în cadrul hotelurilor Flora şi Perla, deschise tot timpul anului. Bazele de tratament din staţiune cuprind: instalaţii pentru băi calde cu apă minerală la vană; instalaţii pentru împachetări calde cu nămol; instalaţii pentru aerohelioterapie şi pentru ungeri cu nămol rece urmate de băi în lac; instalaţii de electroterapie şi hidroterapie; săli de gimnastică medicală; bazin pentru kinetoterapie.

3.5. Circulaţia turistică

Circulaţia turistică exprimă cererea reală sub diferite aspecte şi trebuie analizată prin prisma a trei indicatori principali: sosiri turişti, înnoptări în structurile de cazare şi durata medie a sejurului. Toţi aceşti indicatori vor fi analizaţi pentru perioada 1989 şi 2003-2007.

Evoluţia numărului de turişti şi a numărului de înnoptări în structurile de primire turistică

cu funcţiuni de cazare pentru judeţul Brăila (1989, 2003-2007)

Număr turişti Număr înnoptări total români străini total români străini

1989 158.144 150.153 6.612 518.661 502.639 13.804 .......................................................................................................................................................

2003 55.473 48.240 7.233 266.473 254.022 12.451 2004 59.334 51.987 7.347 246.224 229.152 17.072 2005 59.207 52.155 7.052 253.334 235.245 18.089 2006 59.169 51.158 8.011 249.239 224.523 24.716 2007 61.955 54.647 7.308 297.680 266.108 31.572

Sursa: INS, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare 1989, 2003-2007

214

Evoluţia numărului de turişti ş i a numărului de înnoptări în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare din

judeţul Brăila

158,14455,473 59,334 59,207 59,169 61,955

518,661

266,473 246,224 253,334 249,239297,680

0100,000

200,000300,000

400,000500,000

600,000

1989 ..... 2003 2004 2005 2006 2007

turişti

înnoptări

9 4 .9 %

5.1%

8 7.0 %

13 .0 %

8 7.6 %

12 .4 %

8 8 .1%

11.9 %

8 6 .5%

13 .5%

8 8 .2 %

11.8 %

0.0%

20.0%

40.0%

60.0%

80.0%

100.0%

1989 … 2003 2004 2005 2006 2007

Structura turiştilor sosiţi în judeţul Brăila (români - străini) - evoluţie 1989 - 2003

străini

români

Analizând datele de mai sus se pot trage următoarele concluzii:

• la fel ca în cazul capacităţii de cazare, circulaţia turistică din judeţ înregistrează în ultimii 5 ani o uşoară ascensiune (atât numărul de turişti cazaţi, cât şi numărul înnoptărilor acestora a crescut în medie cu 2,8 % anual), dar valoarea acestor indicatori este departe de valoarea realizată la sfârşitul anilor ’80 (39,2 % din numărul de turişti şi 52,9 % din numărul de înnoptări din 1989);

• chiar dacă per total, în ultimele două decenii, fluxurile turistice s-au redus la jumătate se observă că odată cu deschiderea frontierelor naţionale numărul de turişti străini a crescut cu 10,5 %, iar înnoptările acestora au crescut cu 128,7 %. De asemenea, ponderea turiştilor străini a crescut de la 5,1 % în anul 1989 la 11,8 % în 2007.

Cererea turistică poate fi aprofundată prin analiza structurii acesteia pe destinaţii turistice şi pe tipuri de structuri de cazare.

Numărul de turişti şi numărul de înnoptări în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe

destinaţii turistice şi tipuri de structuri, în anul 2007

Total Hoteluri Popasuri turistice Moteluri Vile

turistice Pensiuni

urbane

Tabere de elevi şi

preşcolari

Căsuţe turistice

NUMĂR DE TURIŞTI Total judeţ 61.955 54.886 1.040 2.156 1.263 171 2.177 262 Municipiul Brăila 34.483 32.010 - 2.156 146 171 - - Staţiunea Lacu Sărat

24.974 22.876 1.040 - - - 1.058 -

Alte localităţi şi trasee turistice

2.498 - - - 1.117 - 1.119 262

215

NUMĂR DE ÎNNOPTĂRI Total judeţ 297.680 285.055 1.788 3.801 1.263 588 4.867 318 Municipiul Brăila 86.121 81.586 - 3.801 146 588 - - Staţiunea Lacu Sărat

207.859 203.469 1.788 - - - 2.602 -

Alte localităţi şi trasee turistice

3.700 - - - 1.117 - 2.265 318

Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Brăila

Distribuţia turiştilor străini pe destinaţii diferă destul de mult. Astfel, datorită existenţei unor unităţi cu un grad sporit de confort, dar şi datorită faptului că oraşul se pretează unor forme variate de turism, unele cu impact mare asupra turiştilor străini (turismul de afaceri, turismul cultural), în municipiul Brăila ponderea turiştilor internaţionali reprezintă 19,4 % din total, faţă de 1,6 % din total pentru staţiunea Lacu Sărat şi 8,4 % pentru alte localităţi şi trasee turistice.

Având în vedere cota de piaţă destul de ridicată pe care turismul balnear o are în totalul economiei turismului din judeţ, deosebit de interesantă pentru această analiză este şi ponderea turiştilor veniţi cu bilete de tratament oferite de CNPAS.

Ponderea turiştilor veniţi prin bilete de tratament în total turişti sosiţi în judeţul Brăila

2003 2004 2005 2006 2007 Total turişti judeţul Brăila 55.473 59.334 59.207 59.169 61.955 Dintre care prin bilete de tratament (Lacu Sărat) 8217 7885 7959 8067 6172* Pondere (%) 14,8 13,3 13,4 13,6 10,0

Sursa: Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei;INS, Frecventarea structurilor de primire turistică, cu funcţiuni de cazare 2003-2007 * pentru 2007 sunt estimări pe baza datelor de pe primele 3 trimestre

Turiştii sosiţi prin bilete de tratament CNPAS (2003 - 2007)

8217 7885 7959 8067

6172

10,0%13,6%13,4%13,3%

14,8%

0

2000

4000

6000

8000

10000

2003 2004 2005 2006 20070

5

10

15

20

bilete detratament pondere întotal turişti (%)

Din datele de mai sus se observă faptul că, în ultimii 5 ani, ponderea turiştilor veniţi cu bilete de tratament în numărul total de turişti a scăzut continuu, de la 14,8 % în anul 2003 la 10,0 % în 2007, iar acest lucru nu poate fi decât îngrijorător pentru unităţile de cazare din staţiunea Lacu Sărat, care sunt inadaptate unui turism balnear modern.

Sezonalitatea este o caracteristică de bază a activităţii turistice. Este evident că o concentrare excesivă a cererii turistice într-o anumită perioadă are un impact negativ atât asupra mediului cât şi asupra turiştilor. Pe de altă parte existenţa unor fluxuri turistice reduse duce la un turism nedezvoltat şi nerentabil ca activitate economică.

Analiza sezonalităţii va fi calculată cu ajutorul coeficientului de concentrare Gini corectat, ce ia valori în intervalul [0,1]. O valoare a coeficientului mai aproape de 0 indică un grad de concentrare mai redus, iar mai aproape de 1 indică un nivel superior al concentrării, respectiv al sezonalităţii.

216

Repartizarea lunară a numărului de turişti şi a numărului de înnoptări pentru judeţul Brăila (2007)

Turişti Înnoptări Luna număr pondere (%) număr pondere (%)

Ianuarie 3.371 5,44 11.892 3,99 Februarie 4.317 6,97 17.774 5,97 Martie 5.273 8,51 25.871 8,69 Aprilie 4.568 7,37 24.580 8,26 Mai 5.678 9,16 30.178 10,14 Iunie 5.469 8,83 24.378 8,19 Iulie 6.039 9,75 28.271 9,50 August 6.050 9,77 27.807 9,34 Septembrie 5.462 8,82 26.789 9,00 Octombrie 6.308 10,18 32.318 10,86 Noiembrie 5.513 8,90 30.612 10,28 Decembrie 3.907 6,31 17.210 5,78 Total 61.955 100,00 297.680 100,00

Sursa: Prelucrarea datelor primite de la Direcţia Judeţeană de Statistică Brăila

0

1.000

2.000

3.000

4.000

5.000

6.000

7.000

3.3714.317

5.2734.568

5.678 5.4696.039 6.050

5.4626.308

5.513

3.907

Numărul de turişti sosiţi în structurile de cazare din judeţul Brăila în anul 2007, pe luni

Prin prelucrarea datelor statistice, coeficientul de concentrare pentru judeţul Brăila destul de scăzut (0,05143), mai mic decât la nivel naţional (0,1415), ceea ce indică o sezonalitate redusă a activităţii turistice, iar acest lucru este normal dacă se are în vedere faptul că principalele forme de turism practicate în judeţ sunt turismul balnear şi turismul urban, caracterizate prin variaţii reduse ale activităţii turistice de-a lungul anului.

Durata medie a sejurului reprezintă numărul mediu de zile de şedere a turiştilor într-o anumită zonă şi exprimă, într-o oarecare măsură, latura calitativă a activităţii turistice.

În cazul de faţă, durata medie a sejurului în judeţul Brăila (2007) este mai mare decât pentru total ţară (4,80 zile faţă de 2,95 zile), dar acest lucru nu se datorează unor servicii de calitate superioară, ci în special faptului că 40 % din numărul total de turişti vin pentru tratament balnear, iar această formă de turism necesită o perioadă a sejurului mai mare. Astfel, nici calitatea serviciilor de cazare şi nici posibilităţile de agrement nu au determinat creşterea sejurului, ci valoarea incontestabilă a resurselor balneare.

217

0123456

1989 ... 2003 2004 2005 2006 2007

3,3

4,84,2 4,3 4,2

4,8

3,4

5,3

4,4 4,5 4,44,9

2,1 1,72,3 2,6

3,1

4,3

Evoluţia duratei medii a sejurului pentru judeţul Brăila (1989 - 2007)

total

români

străini

Analizând datele de mai sus se observă că în ultimii 5 ani durata sejurului nu a variat foarte mult, singurul lucru evidenţiabil fiind creşterea constantă a sejurului turiştilor străini, de la 1,7 zile în anul 2003 la 4,3 zile în 2007, ajungând în ultimul an de analiză la o valoare apropiată de durata sejurului turiştilor români (4,9 zile). De remarcat este şi faptul că, faţă de 1989, sejurul mediu a crescut, atât pentru turiştii români (de la 3,4 la 4,9 zile), cât şi pentru turiştii străini (de la 2,1 la 4,3 zile).

Pe destinaţii turistice, se observă o diferenţă mare între durata sejurului din staţiunea turistică Lacu Sărat (8,32 zile) şi durata sejurului din municipiul Brăila (2,5 zile) şi din alte localităţi şi trasee turistice (1,48 zile).

Un indicator extrem de util în analiza activităţii turistice este gradul de ocupare sau indicele de utilizare a capacităţii, indicator sugestiv în aprecierea eficienţei unităţilor de cazare, ce face legătura între cerere (numărul de înnoptări) şi ofertă (capacitatea de cazare în funcţiune). În tabelul de mai jos este prezentată analiza comparativă a evoluţiei indicilor de utilizare netă a locurilor de cazare din judeţul Brăila, Regiunea de Dezvoltare Sud-Est – din care face parte judeţul –, şi total ţară, în perioada 2003 – 2007.

Evoluţia gradului de ocupare al structurilor de cazare - % -

Anii

1989 2003 2004 2005 2006 2007 Judeţul Brăila 79,5 51,1 45,0 44,8 42,8 49,2 Regiunea Sud-Est 37,8 39,2 37,8 36,8 41,8 Total ţară 67,1 34,6 34,3 33,4 33,6 36,0

Sursa: INS, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare 1989, 2003-2007

0,010,020,030,040,050,060,070,080,0

1989 ... 2003 2004 2005 2006 2007

79,5

51,1 45,0 44,8 42,849,2

37,8 39,2 37,8 36,8 41,8

67,1

34,6 34,3 33,4 33,6 36,0

Evoluţia indicilor de utilizare netă a locurilor de cazare (1989 - 2007)

Judeţul Brăila

Regiunea Sud-Est

Total ţară

După o perioadă în care acest indicator s-a aflat pe o pantă descendentă (reducându-se de la 79,5 % în anul 1989 la 51,1 % în 2003 şi la doar 42,8 % în anul 2006), se observă că în ultimul an supus analizei (2007) s-a înregistrat o importantă revigorare a activităţii turistice din judeţ, gradul de ocupare ajungând la 49,2 %.

218

Se mai observă şi faptul că valoarea indicelui de utilizare netă a locurilor de cazare pentru judeţul Brăila (49,2 %) este superioară, atât faţă de valoarea acestui indicator la nivel naţional (36,0 %), cât şi la nivel regional (41,8 %).

4. SERVICII

O dezvoltare echilibrată presupune atât prezenţa unor relaţii comerciale interne şi externe bine dezvoltate, cât şi a unor servicii diversificate, a unui sector terţiar bine dezvoltat. Acest fapt ar trebui să se materializeze într-o dinamică continuă a activităţilor comerciale şi a serviciilor, atât la nivel naţional cât şi la nivel local.

4.1. STRUCTURA AGENŢILOR ECONOMICI DIN ACTIVITĂŢILE DE SERVICII

Societăţile comerciale sunt prezente atât la nivelul municipiului cât şi pe întreg teritoriu al judeţului Brăila, aceeaşi tendinţă se păstrează şi la nivel regional şi naţional. Acest lucru rezultă şi din evoluţia personalului angajat în sectorul comerţ, indicator care în perioada 2002 – 2006 a înregistrat un ritm superior de creştere în anul 2006, faţă de anul 2002, de cca. 204%. Un ritm superior de creştere se înregistrează şi în domeniul serviciilor, deşi pe anumite sectoare există anumite oscilaţii în perioada analizată.

Pe teritoriul judeţului Brăila, în anul 2006, îşi desfăşoară activitatea de servicii un număr de 5271 unităţi economice active, ceea ce reprezintă 78% din totalul unităţilor economice brăilene. Activitatea de comerţ funcţionează în proporţie de peste 90% în microîntreprinderi, reprezentând 68% din totalul unităţilor de servicii la nivel judeţean.

Unităţile locale active comparativ cu cele la nivel regional şi naţional, pe calase de mărime şi ctivităţi economice, în 2006

- Nr. unităţi active -

Gruparea activităţilor de servicii Judeţul Braila Regiunea SE Romania

Ponderea unităţilor

brăilene din total unităţi regionale

Ponderea unităţilor din reg, SE, faţă

de cele la nivel

naţional Total judelul Brăila 6823 58930 491194 11.58 12.00 Servicii, din care: Comerţ 3580 29048 211628 12.32 13.73 Hoteluri şi restaurante 290 2972 20899 9.76 14.22 Transporturi, depozitare şi comunicaţii 418 4588 32841 9.11 13.97 Intermedieri financiare 85 614 5618 13.84 10.93 Tranzacţii imobiliare şi alte activităţi prestate în principal întreprinderilor 646 6760 84779 9.56 7.97

Învăţământ 23 173 1690 13.29 10.24 Sănătate şi asistenţă socială 95 1052 8641 9.03 12.17 Alte activităţi de servicii 134 1375 13015 9.75 10.56


Cele mai multe întreprinderi brăilene funcţionează în activităţi de servicii, în special cele din comerţ şi tranzacţii imobiliare. Se observă că activităţile de servicii pentru sănătate, hoteliere, transport, depozitare, sunt activităţi economice susţinute de potenţialul regional.

Activităţile de servicii ce contribuie la formarea valorii brute agăugate, sunt următoarele: transport, depozitate, comunicaţii (23%), tranzacţii imobiliare (23%), comerţ (16%), administraţie publică (11%), sănătate (10%), activităţile de învăţământ, intermedieri financiare, hoteluri şi restaurante, contribuie sub 10% la formarea VAB judeţean. Creşteri semnificative ale acestui indicator macroeconomic, în perioada 2000-2004, au fost înregistrate în activităţile de: intermedieri financiare, administraţie publică, învăţământ şi sănătate. De remarcat este faptul că aceste activităţi şi-au triplat valoarea în perioada analizată.

219

În periada 2000-2006, numărul unităţilor economice active ce au înregistrat creşteri cu peste 50% din punct de vedere a numărului de înregistrări la Oficiul Comerţului, funcţionează în următoarele activităţi: financiare, transport, depozitare, comunicaţii, învăţământ şi sănătate. Majoritatea unităţilor de servicii sunt structuri de tip IMM ce au sub 250 salariaţi, excepţie fac activităţile de depozitare, tranport, comunicaţii şi intermedieri financiare.

Dinamica unităţilor locale active în judeţul Brăila şi în activităţi de servicii, în prioada 2002-2006

- număr -

Gruparea activităţilor de servicii 2002 2003 2004 2005 2006 Dinamica în

perioada 2002-2006

Total judelul Brăila 5360 5718 6168 6552 6823 27,29 Servicii, din care: Comerţ 3139 3175 3369 3529 3580 14,05 Hoteluri şi restaurante 230 242 244 270 290 26,09 Transporturi, depozitare şi comunicaţii 270 329 354 401 418 54,81

Intermedieri financiare 45 45 60 73 85 88,89 Tranzacţii imobiliare şi alte activităţi prestate în principal întreprinderilor 312 399 497 575 646 107,05

Învăţământ 8 11 11 14 23 187,50 Sănătate şi asistenţă socială 46 67 81 89 95 106,52 Alte activităţi de servicii 82 118 115 121 134 63,41


Dinamica numărului de unităţi locale active ce desfăşoară activităţi în domeniul serviciilor, urmeză un trend ascendent pe toată perioada analizată, iar activităţile ce contribuie semnificativ la dezvoltarea acestui sector sunt în domeniul comerţului, serviciilor financiare, de sănătate şi cele educaţionale

Analiza procentuală a unităţilor locale active, grupate pe activităţi ale economiei naţionale, şi în acelaşi timp împărţite pe clase de mărime a acestora, în funcţie de numărul de salariaţi, relevă că ponderea cea mai mare o deţin IMM-urile. Se observă că în anul 2006, 87% din întreprinderile brăilene aveau microîntreprinderi, 9.78% erau întreprinderi mici cu 10-49 salariaţi, 2.6% erau reprezentate de întreprinderi mijlocii şi numai 0.48% întreprinderi mari, cu peste 250 salariaţi.

Ponderea unităţile locale active, grupate pe clase de mărime, în funcţie de numărul de salariaţi, în 2006

- număr unităţi - Judeţul Braila

Ponderea unităţi active pe clase de mărime Gruparea activităţilor de servicii Total unităţi (nr.) 0-9 10-49 50-249 250 şi peste

Total judelul Brăila 6823 87.09 9.78 2.65 0.48 Servicii, din care: Comerţ 3580 92.26 7.04 0.70 0.00 Hoteluri şi restaurante 290 90.00 8.28 1.72 0.00 Transporturi, depozitare şi comunicaţii 418 87.80 8.61 2.63 0.96

Intermedieri financiare 85 96.47 3.53 0.00 0.00 Tranzacţii imobiliare şi alte activităţi prestate în principal întreprinderilor 646 92.26 5.26 2.32 0.15

Învăţământ 23 91.30 8.70 0.00 0.00 Sănătate şi asistenţă socială 95 95.79 3.16 1.05 0.00 Alte activităţi de servicii 134 85.82 10.45 3.73 0.00

micro (0-9 salariaţi), mici (10-49 salariaţi), mijlocii (50-249 salariaţi), mari (250 salariaţi şi peste)

Unităţile locale active ce funcţionează în activităţi de servicii, sunt în proporţie de 80-90% microîntreprinderi şi întreprinderi mici ce au în structura lor sub 50 de salariaţi. Excepţie fac unităţile din construcţii şi transport-depozitare, care au o distribuţie relativ mare pe toate clasele de

220

mările, înregistrând creşteri a populaţiei ocupate de 23.8% respectiv 5.8%. Unităţile economice ce desfăşoară activităţi industriale, au o distribuţie constantă pe toate clasele de mărime analizate, înregistrând scăderi drastice a populaţiei ocupate (sub 20%).

4.2. STRUCTURA POPULAŢIEI OCUPATE ŞI A NUMĂRULUI DE SALARIAŢI DIN ACTIVITĂŢI DE SERVICII

Populaţia ocupată în activităţi comerciale a crescut, în anul 2006, cu peste 30%, fiind grupată în principal la nivel de microîntreprinderi (90%) şi întreprinderi mici (sub 0.7%). Creşteri de peste 50% a populaţiei ocupate sunt înregistrate şi în activităţile de servicii imobiliare şi administraţie publică, unităţile acestora fiind microîntreprinderi în proporţie de peste 90%.

Dinamica populaţiei ocupate civila pe activitati ale economiei nationale (conf. CAEN), la nivel naţional, regiune de dezvoltare şi judeţ (2002-2006)

% Gruparea activităţilor economice în

funcţie populaţia ocupată în principalele ramuri ale economiei naţionale

România Regiunea SE Jud. Brăila

Total activităţi economice -1.85 -5.02 -11.30 Servicii, din care: Comert 43.99 41.69 32.73 Hoteluri si restaurante 44.40 38.02 0.00 Transporturi, depozitare si comunicatii 8.04 -4.17 5.88 Posta si telecomunicatii -10.60 -18.18 -30.77 Intermedieri financiare 28.49 2.53 -9.09 Tranzactii imobiliare si alte servicii 62.27 71.86 78.57 Administratie publica si aparare 24.88 23.12 41.18 Invatamant 1.12 2.13 -1.67 Sanatate si asistenta sociala 13.92 4.55 5.08 Alte activitati ale economiei nationale 49.77 75.63 63.16

Sursa datelor: INS - Anuarul Statistic al României, 2007

Populaţia ocupată în activităţi hoteliere şi restaurante, comerţ, intermedieri financiare, transport şi depozitare, susţin forţa de muncă atât la nivel judeţean cât şi la nivel regional.

Numărul de salariaţi în activităţile de servicii

Analizând evoluţia numărului de salariaţi din sectorul serviciilor şi în special comerţ, observăm o serie de aspecte ce se referă la: numărul mediu de salariaţi din comerţ în perioada analizată a atins maximul în anul 2007 cu 9447 salariaţi şi un minim în anul 2002 cu 4629 persoane; -creşteri se înregistrează în domeniul serviciilor, cu precădere în domeniul sănătăţii şi asistenţei sociale, unde nivelul maxim este atins în 2005 cu 4515 salariaţi, indicatorul fiind crescător pe intervalul 2002 – 2005, însă o uşoară diminuare se înregistrează în anul 2006 când numărul salariaţilor ajunge la 4486. Un alt domeniu care a cunoscut o evoluţie pozitivă, este cel din administraţia publică, domeniu unde indicatorul evidenţiază o creştere cu 15,75% în anul 2006, faţă de anul 2002.

Din punct de vedere al distribuţie teritoriale se observă, în cartograma Structura numărului mediu de salariaţi pe ramuri economice, că numărul mediu al salariaţilor ce desfăşoară activităţi de servicii sunt distribuiţi uniform în plan judeţean, această activitate fiind activă pe teritoriul tuturor uat-urilor, iar ponderea acestor salariaţi în mediul rural este foarte bine reprezentată, devansând în mare parte celelalte activităţi.

221

4.3. STRUCTURA ACTIVITĂŢILOR DE SERVICII

Comerţ

În condiţiile unei economii în plin proces de globalizare, activitatea de comerţ devine esenţială la nivelul oricărei entităţi teritoriale. În aceste condiţii, funcţionarea eficientă a activităţilor comerciale judeţene este condiţionată de o foarte bună informare asupra potenţialilor furnizori şi clienţi, dar şi de o susţinută activitate de promovare a propriilor produse.

Conform datelor furnizate de Camera de Comerţ şi Industrie, unităţile cu profil comercial din judeţul Brăila au o cifră de afaceri de peste 2,1 mld.lei RON în creştere cu 144,2% faţă de anul 2003, contribuţia acestora fiind de 81% la formarea cifrei de faceri în servicii la nivel judeţean. Activităţile comerciale ocupă primul loc ca participare la formarea investiţiilor brute la nivel judeţean, valoarea absolută fiind de 305 mil. lei RON în anul 2007, contribuind în proporţie de aprox. 60% la totalul investiţiilor brute din servicii, devansând chiar industria prelucrătoare la acest indicator.

Activitatea comercială a judeţului, se desfăşoară pe întreg teritoriu judeţean, în toate uat-urile, fiind realizată cu precădere de microîntreprinderi şi întreprinderi mici. Întreprinderile comerciale mari, funcţionează pe teritoriul mun. Brăila. Unităţile administrativ teritoriale ce contribuie substanţial la formarea cifrei de afaceri la nivel judeţean sunt: Brăila, Vădeni, Ianca, Însurăţei, Chiscani, Mircea Vodă, Cazasu, Traian.

Hoteluri şi restaurante

Acest tip de activitate contribuie în anul 2007 cu peste 76 mil lei RON la formarea cifrei de afaceri, în creştere cu 151% faţă de anul 2003, contribuind cu 2,8% la formarea CA din domeniul serviciilor brăilene. Unităţile locale active importante sunt localizate în mun. Brăila, oraşul Ianca şi comuna Chiscani. Aceste servicii se dezvoltă în principal în municipii, oraşe şi localităţi cu potenţial turistic bine diversificat. Numărul unităţilor economice ce desfăşoară această formă de servicii este de 290 unităţi, în proporţie de 90,1% sunt microîntreprinderi având sub 10 salariaţi, intreprinderi mici 8,28% şi întreprinderi mijlocii 1,72%.

Transport, depozitare şi telecomunicaţii

O dezvoltare reală şi durabilă a activităţilor economice presupune ca, procesul de asigurare a unei dinamici pozitive a structurii calitative a drumurilor publice să se accentueze şi să fie caracterizat prin continuitate în timp şi spaţiu, precum şi prin investiţii în infrastructura de transport.

Activităţile din domeniul transportului au avut capacitatea de a derula o cifră de afaceri de 197 mil lei RON, reprezentând cca. 7,3% din întreaga cifră de afaceri înregistrată de unităţile economice active din domeniul serviciilor brăilene. Investiţiile realizate în transporturi reprezintă 23,3% (119 mil lei RON) din totalul investiţiilor realizate în servicii.

În anul 2006, numărul unităţilor care activau în domeniul transporturilor se ridica la 418, dintre acestea 87,8% reprezentau întreprinderi foarte mici, cu mai puţin de 9 angajaţi, procentul întreprinderilor mici fiind de 8,61%, în timp ce unităţile de peste 50 de angajaţi înregistrau un procent foarte redus de aproape 2,6%. Unităţile economice ce desfăşoară astfel de activităţi sunt localizate pe teritoriul a 23 uat-uri, dintre care cele mai importante sunt: Brăila, Ianca şi Cazasu.

În ceea ce priveşte noile forme de comunicare, se poate menţiona că pentru mediul rural, unde accesibilitatea la reţeaua de internet este mai dificilă sau lipseşte, unităţile PTTR au rămas principalul mijloc de comunicare cu localităţile ţării.

În plan territorial, există mai multe IMM-uri cu activitate în domeniul telecomunicaţiilor, care oferă clienţilor săi echipamente de telecomunicaţii, echipamente de transfer de date, acces de mare viteză la internet, comercializează echipamente pentru reţele de date, telefoane IP, echipamente VOIP, cu o intrare specială pentru internet.

222

Serviciile ce vizează activitatea de finanţe – intermedieri financiare, băncare, asigurări

Serviciile financiar-bancare apărute ca o necesitate pentru desfăşurarea în bune condiţii a diferitelor activităţi economice, au ocupat în timp un rol mai important în susţinerea economiei, susţinându-le pe acestea, asigurând un mediu favorabil agenţilor economici locali.

Dat fiind potenţialul economic existent, în judeţul Brăila funcţionează un număr de 20 bănci prin 78 de sucursale şi agenţii din care 49 în municipiul Brăila. Reprezentarea cea mai mare în unităţi teritoriale dar şi în ceea ce înseamnă cotă de piaţă o au Banca Comercială Română, Banca Română de Dezvoltare şi Raiffeisen Bank. Un actor dinamic pe piaţa locală de retail este Banca Transilvania.

Având în vedere gradul de bancarizare redus ( 780 de agenţi economici/ bancă, respectiv 18.715 locuitori/bancă), putem aprecia că în judeţul Brăila există potenţial de dezvoltare pentru industria bancară dacă avem în vedere şi tendinţa tuturor băncilor de dezvoltare a reţelei şi de apropiere de client.

Din punct de vedere bancar, aspectul sus menţionat justifică, după cum vom vedea mai departe, un grad mare de concentrare bancară în zona municipiului şi numai de reprezentare în cele 3 oraşe – Ianca, Însurăţei şi Făurei. În comune şi sate sunt prezente doar unităţile CEC şi punctele de lucru ale cooperativelor de credit, cu excepţia comunei Viziru unde funcţionează o agenţie BCR.

Comportamentul financiar al agenţilor economici şi populaţiei din Judeţul Brăila, privit din punct de vedere al pieţei bancare, vor fi apreciaţi după indicatorii înregistraţi la sfârşitul anului 2006 şi comunicaţi de BNR care, coroborate cu informaţiile privind situaţia economică şi potenţialul judeţului Brăila, permit câteva concluzii privind stabilitatea financiară locală.

Structura clientelei nebancare, neguvernamentale din Judeţul Brăila la sfârşitul anului 2006 - lei RON -

Din totalul clienţilor nebancari, neguvernamentali prezenţi pe piaţa financiar-bancară din judeţul Brăila, conform tabelului de mai sus, persoanele fizice reprezintă 94,5%, iar societăţile comerciale cu capital privat reprezintă 87,1% din totalul societăţilor comerciale, inclusiv societăţile de asigurare. Acestora li se adaugă un număr de 138 de societăţi comerciale cu capital de stat.

Corelând informaţiile cu privire la numărul de clienţi nebancari cu cele referitoare la numărul societăţilor comerciale active în judeţul Brăila, constatăm că, în medie, acestea au calitatea de împrumutat cel puţin la două bănci, chiar mai mult.

Serviciile de tranzacţii imobiliare

Ca obiect de activitate pentru multe firme, serviciile privind tranzacţiile imobiliare sunt tot mai căutate în ultimii ani. Au apărut firme de tranzacţii imobiliare care promovează o platformă imobiliară integrată: logistică, training, management, marketing, tehnologie la nivelul judeţului Brăila.

Această categorie de servicii, reprezintă un domeniu prosper, aflat în plin proces de dezvoltare. Însă, datorită crizei financiare ce se manifestă în economia naţională şi internaţională, serviciile

223

destinate tranzacţiilor imobiliare, ca de altfel şi celelalte categorii de activităţi, vor avea o instabilitate financiară.

Sectorul tranzacţiilor imobiliare este reprezentat la nivelul judeţului de câteva firme care s-au remarcat prin activitatea desfăşurată, în special din categoria firmelor mici. Cifra de afaceri obţinută de agenţii economici ce desfăşoară activităţi în servicii de tranzacţii imobiliare se cifrează în anul 2007 la suma de 162,7 mil lei RON ceea ce reprezenta 6% din totalul cifrei de afaceri din activitatea de servicii. Se constată o crestere a ciferei de afaceri cu 248% faţă de anul 2003, ceea ce înseamnă că această activitate este încă rentabilă şi contribuie substanţial la formarea VAB judeţean.

În anul 2007 această activitate se derula pe teritoriul a 17 uat-uri, dintre care cele mai rentabile sunt: mun. Brăila, Chiscani, Vădeni, Ciocile, Făurei, Măxineni, Însurăţei, Tudor Vladimirescu. Din această distribuţie teritorială se observă că dezvoltarea acestei activităţi se realizează pe axa principalelor artere de transport şi pe teritoriul marilor zone industriale. Numărul salariaţilor se cifrează în anul 2007, la o valoare absolută de aprox 1500 pers., din care peste 90% în mun. Brăila. Numărul agenţilor economici activi în 2007 era de 646, fiind în creştere cu 107% faţă de anul 2002, 92,26% dintre acestea fiind microîntreprinderi.

Serviciile pentru dezvoltarea afacerilor

Serviciile de consultanţă juridică şi contabilă, de evaluare şi expertiză contabilă, de expediţioneri, comisionari vamali, adresate agenţilor economici sunt cuprinse în cadrul serviciilor pentru dezvoltarea afacerilor.

În cadrul acestui tip de serviciu se pot evidenţia centrele care desfăşoară astfel de servicii:

Centrul judeţean Brăila de dezvoltare a resurselor umane pentru IMM-uri, care are în vedere instruirea şi formarea continuă a persoanelor adulte, precum şi acordarea de servicii - consultanţă privind consilierea şi orientarea în sfera resurselor umane; Centrul de consultanţă în afaceri din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie al judeţului Brăila

care oferă consultanţă nu numai pentru obţinerea de finanţări sau pentru dezvoltare operaţională, dar şi pentru derularea în general a unei afaceri.

Aceste tipuri de servicii, se desfăşoară cu preponderenţă la nivelul unităţilor orăşeneşti şi municipale, deservind în acelaşi timp şi totalitatea localităţilor din mediul rural.

Creşterea competitivităţii serviciilor este un fenomen care contribuie semnificativ la dezvoltarea unui număr însemnat de firme. Procesul de creştere a competitivităţii trebuie să aibă în vedere preţul la care produsele şi serviciile sunt oferite pe piaţă, parte integrantă a raportului calitate-preţ.

Este important ca această creştere a competitivităţii să nu fie privită ca un proces de exploatare a avantajelor pe termen scurt, ci ca un proces de construire a unei structuri economice bazate pe investitii de capital şi pe procese de cercetare-dezvoltare-inovare. Altfel spus, realizarea unei perspective de convergenţă pe termen mediu şi lung trebuie să aibă în vedere dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere. Se observă că structura exerciţiului bugetar la nivel judeţean este excedentară din punct de vedere a elementelor de venituri şi cheltuieli. Cu toate că subvenţiile primite de la bugetul de stat nu au acoperit necesarul în perioada 2005-2006, ativităţile economice au reuşit să importe, deci să cheltuiască, mai puţin decât valoarea exporturilor. Valoarea tranzacţiiilor realizate de judeţul Brăila în anul 2005, reprezintă numai 10% din tranzacţiile Regiunii SE, menţinând aceeaşi proporţie şi în anul următor. O valoare constantă şi foarte mică în acelaşi timp, o au subvenţiile de la bugetul de stat. Judeţul reuşind să beneficieze numai de aprox. 8% din suma acestora la nivel regional.

Problema majoră cu care se confruntă România, în cadrul climatului comercial global se referă la necesitatea consolidării capacitatilor generatoare de servicii, în paralel cu îmbunătăţirea competitivităţii exporturilor de servicii.

224

5. INVESTITII ÎN ACTIVITĂŢILE ECONOMICE

Creşterea productivităţii şi a competivităţii economice este puternic corelată cu nivelul tehnologic, care în prezent la nivel judeţean este insuficient dezvoltat, fiind dependent de transferurilor externe de tehnologie, în special prin intermediul investiţiilor străine directe.

Investiţiile directe sunt o sursă de capital, de know-how, tehnologie, abilităţi de management care stimulează creşterea economică, contribuie la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii economice judeţene şi regionale, determinând în acelaşi timp un efect pozitiv de antrenare în economie, aducând un aport la crearea de noi locuri de muncă.

Per ansamblu putem spune că judeţul Brăila s-a integrat rapid în circuitul economiei naţionale, cunoscând o industrializare în ritmuri chiar exagerate uneori, permiţând să-şi valorifice prompt potenţialul uman şi material.

Conform datelor furnizate de INS şi BRD, în anul 2004 valoarea investiţiilor străine directe în Regiunea SE a fost de 1752 mil. euro, reprezentând 11,06% din valoarea mediei la nivel naţional, fiind in creştere cu 0,6% faţă de procentul anului 2003. Analiza în dinamica a structurii pe regiuni indică o creştere cu 68,30% a investiţiilor străine directe din regiunea SE în totalul investiţiilor realizate la nivel naţional, fapt ce denotă menţinerea unei atractivităţii regionale ridicate din punct de vedere investiţional.

Investiţiile străine sunt orientate în funcţie de accesibilitatea şi potentialul teritorial, de mentalitatea oamenilor de afaceri şi de tradiţia în domeniul activităţilor economice. Regiunea SE se situează pe locul doi în ceea ce priveşte investiţiile străine directe atrase, înregistrand 11,06% din totalul ISD realizate în România în anul 2004.

Conform datelor furnizate de Camera de Comerţ şi Industrie, pe treitoriul administrative al judeţului Brăila activau în anul 2006 un număr de 81 unităţi economice ce funcţionau cu capital străin. În mediul urban erau înregistrate cele mai multe unităţi economice cu capital ştrăin (62), dintre care: în municipiul Brăila 60, în oraşele Ianca şi Făure câte o unitate economică, iar în mediul rural în localităţile Chişcani (2), Deduleşti, Latinu, Mircea Vodă, Oprişeneşti, Romanu, Scorţanu Nou, Scorţanu Vechi, Stăncuţa, Tichileşti, tufeşti, Vădeni, Zăvoaia, Bereştii de Jos (câte o unitate economică).

Toate aceste unităţi economice au avut în anul 2007 un profit total de 30525273 lei RON dublând profitul de la un an la altul, o valoare a cifrei de afaceri de 223040791 lei RON în creştere cu 14,6%. Aceste performanţe s-au realizat, în condiţiile unui deficit de 15% a forţei de muncă din aceste unităţi, cu aportul a 3429 salariaţi. În anul 2007 s-au înregistrat un număr de 94 de unităţi economice cu capital străin, o creştere cu 16% faţă de anul precedent (în localităţile Brăila, Ianca şi Oprişeneşti). Aceste unităţi economice îşi desfăşoară activitatea în următoarele domenii: agricultură, silvicultură, industria prelucrătoare (alimentară, textilă, confecţii), construcţii, comerţ, servicii (hoteliere/restaurant, transport, activităţi de consultanţă, etc).

Pe plan teritorial, investitiile străine s-au orientat în funcţie de accesibilitatea şi potentialul economic al zonelor, de mentalitatea oamenilor de afaceri, de tradiţia în diferite domenii de activitate şi de accesul la informaţie.

În anul 2005, investiţiile străine directe (ISD) la nivelul Regiunii de dezvoltare SE reprezentau 58,8% din totalul ISD la nivel naţional, aceste ca fiind calculate în euro şi raportate la numărul de locuitori. Investiţiile greenfield regionale reprezentau 132,8 euro raportate la locuitori, deci 17,2% faţă de cele la nivel naţional şi 14,2% faţă de total investiţii străine directe. În acelaşi an au fost analizate ivestiţiile brute realizate în industrie (milioane lei RON), fiind raportate la 1000 de locuitori. Aceste investiţii la nivel regional reprezintă 72,5% din totalul investiţiilor naţionale, 0,38 pentru IMM-uri şi 0,70 pentru unităţile economice mari (cu mai mult de 250 salariaţi).

225

La nivel judeţean, structura investiţiilor din construcţii se analizează în fucnţie de indicatorul: locuinte terminate în anul 2006. Se observă din distribuţia teritorială, că aceste investiţii s-au realizat cu precădere în mediul urban, concentrarea foarte mare fiind în zona municipiului Brăila.

Investitii brute sunt evaluate în bunuri corporale, reprezentând valoarea investiţiilor efectuate în perioada anilor 2005 şi 2006, în toate bunurile corporale, adică cele cumparate de la terţi sau produse pe cont propriu (productia de imobilizari de bunuri corporale) şi a căror durată de utilizare este mai mare de un an.

Din analiza dinamicii investiţiilor brute s-a constatat că activităţi precum: industria prelucrătoare, servicii pentru transport şi depozitare, sănătate, înregistrează creşteri procentuale de la un an la altul. Rata de creştere este semnificativă pentru îndustria prelucrătoare (100,61%) şi activităţi de transport şi depozitare (50%).

Investitiile nete reprezintă cheltuielile efectuate pentru lucrări de construcţii, de instalaţii şi de montaj, pentru achiziţionarea de utilaje, mijloace de transport, alte cheltuieli destinate creării de noi mijloace fixe, pentru dezvoltarea, modernizarea, reconstrucţia celor existente, precum şi valoarea serviciilor legate de transferul de proprietate al mijloacelor fixe existente şi al terenurilor (taxe notariale, comisioane, cheltuieli de transport, de încarcare-descarcare) etc.

Dinamica investiţiilor brute şi nete în perioada 2005-2006 - miliarde lei (RON) -

Gruparea activităţilor economice în funcţie de principalele ramuri ale economiei naţionale

Investiţii brute Investiţii nete Dinamica investiţiilor în 2005/2006

2005 2006 2005 2006 Investiţii brute (%)

Investiţii nete (%)

Agricultura, vanatoare 268 408 234 311 52.24 32.91 Silvicultura, exploatarea forestiera 29 26 27 10 -10.34 -62.96 Pescuit si piscicultura 27 9 20 9 -66.67 -55.00 Industrie, total: 4719 5479 2158 2243 16.11 3.94 Industria extractiva 2600 3065 165 331 17.88 100.61 Industria prelucratoare 201 666 1600 1443 231.34 -9.81 Energie electrica si termica, gaze si apa 1918 1748 393 469 -8.86 19.34 Constructii 481 651 1155 1449 35.34 25.45 Comert 1213 1583 1065 1089 30.50 2.25 Hoteluri si restaurante 1305 1418 146 219 8.66 50.00 Transport si depozitare 174 279 573 658 60.34 14.83 Posta si telecomunicatii 891 1245 98 79 39.73 -19.39 Tranzactii imobiliare si alte servicii 127 188 254 230 48.03 -9.45 Invatamant 277 573 4 6 106.86 50.00 Sanatate si asistenta sociala 6 6 15 2243 0.00 66.67 Alte activitati de servicii colective, sociale si personale 16 27 55 51 68.75 -7.27 Total regiunea SE 6994 8889 2020 2980 27.09 48.00 % investiţiilor in total regiune 8,78 9,55 4,01 5,09 0,77 1,08

Sursa datelor: INS, Anuarul Statistic al Romaniei 2007

Investiţiile nete (în 2006) cu crescut cu peste 50% în activităţile hoteliere şi restaurante, în învăţământ şi sănătate, majoritatea investiţiilor fiind realizate în sectorul privat. Investiţiile din sectorul telecomunicaţiilor, poştă şi telefonie, tranzacţii imobiliare, au scăzut faţă de anul anterior.

În ansamblul ei evoluţia oscilantă a investiţiilor nete şi mai ales descendentă a investiţiilor brute, la nivel judeţean a putut fi explicată prin resursele financiare insuficiente, prin ratele mari ale dobânzilor bancare care transformă împrumuturile din cerinţe normale în interdicţii reale.

226

Dinamica pe domenii de activitate subliniază că investiţiile realizate atât în industrie cât şi în agricultură au crescut de la un an la altul. Numai în cazul investiţiilor realizate în servicii există o evoluţie oscilantă în funcţie de tipurile de servicii realizate.

52.24

32.91

-10.34

-62.96-66.67

-55.00

16.113.94

17.88

100.61

231.34

-9.81-8.86

19.3435.34

25.4530.50

2.258.66

50.0060.34

14.83

39.73

-19.39

48.03

-9.45

106.86

50.00

0.00

66.6768.75

-7.27

-100.00

-50.00

0.00

50.00

100.00

150.00

200.00

250.00%

Agr i cul tur a,

vanatoar e

Pescui t s i

pi sc i cul t ur a

Indust r i a

ext r act i va

Ener gi e

el ect r i ca si

t er mi ca, gaze si

apa

Comer t T r anspor t s i

depozi tar e

T r anzact i i

i mobi l i ar e s i

al te ser vi ci i

Sanatate s i

asi stenta

soc i al a

Dinamica procentuala a investitiilor, pe activitati economice

investitii brute investitii nete

Sursa datelor: INS, Anuarul Statistic al Romaniei 2007

În perioada 2005-2006, se observă că investiţiile nete au înregistrat scăderi în următoarele activităţi economice : piscicole, industria energiei electrice, termică, gaze şi apă, servicii imobiliare, şi servicii în învăţământ. Activităţi din industria prelucrătoare, agricultură, transport şi depozitare, sănătate şi alte activităţi de servicii colective şi sociale au obţinut creşteri valorice ale investiţiilor nete, deci se poate observa astfel că aceste investiţii au fost orientate către aceste activităţi.

Evoluţia pe forme de proprietate, în anul 2003, identifică un raport dezechilibrat între sectorul de stat şi cel privat. Se constată că investiţiile private reprezintă 79,8% din totalul investiţiilor la nivel judeţean, în timp ce investiţiile realizate în sectorul de stat reprezentă numai 20,2%. Acest lucru evidenţiază o dezvoltare mai rapidă din partea agenţilor economici privaţi, un grad ridicat de adaptare la modificările economice intervenite şi deschidere la noile forme de diversificare investiţională.

Volumul investiţiilor din credite bancare s-a majorat sensibil, atingând în prezent aproximativ 74% din volumul total al investiţiilor la nivel judeţean, în timp ce volumul investiţiilor de la bugetul local şi naţional a fost de 5%, iar cele din fondurile proprii ale agenţilor economici au reprezentat 20% din totalul investiţiilor brăilene.

In funcţie de forma de proprietate, în anul 2006, investiţiile din sectorul de stat reprezentau 20,2%, iar cele din sectorul privat 79,8%.

În concluzie, deşi analiza relevă şi elemente pozitive în ansamblul investiţiilor în plan judeţean, se reţin următoarele aspecte rămase defavorabile şi nestimulative pe plan investiţional: lipsa resurselor alături de accesul în continuare dificil al firmelor la surse de finanţare, precum şi nivelul scăzut al investiţiilor străine directe din industrie aflat şi în prezent sub media naţională. Analizele investiţionale pe termen lung nu conduc la identificarea unei tendinţe cu caracter stabil.

227

6. PERFORMANŢE ECONOMICE ŞI REZULTATE PE PLAN JUDEŢEAN

Performanţele economice sunt evidenţiate pe baza analizei indicatorilor macroconomici: produsul intern brut (PIB) şi valorea adăugată brută (VAB). Produsul intern brut (PIB) reprezintă indicatorul macroeconomic, utilizat pentru a măsura creşterea economică la nivel judeţean, regional şi naţional. Modul în care este calculat PIB-ul este deosebit de important datorită faptului că, în funcţie de aceasta, pot fi formulate concluzii diferite cu privire la situaţia reală a economiei.

Astfel, creşterea PIB-ului total este utilizat ca indicator al creşterii capacitătii productive a judeţului, creşterea PIB-ului pe persoana ocupată este utilizat ca indicator al modificarilor în competitivitatea regiunii prin creşterea productivităţii, iar creşterea PIB-ului per capita indică schimbările în bunăstarea economica a regiunii, fiind principalul indicator de măsurare a disparităţilor teritoriale.

Un prim obiectiv macroeconomic fundamental constă în creşterea permanentă a PIB, pe baza aplicării programului strategic şi tehnic contemporan, în ritmuri relative înalte, care să asigure atingerea nivelului mediu al PIB per capita al UE-27 într-un orizont realist de timp (de exemplu, până în 2025, ceea ce ar presupune un ritm mediu anual de creştere în perioada 2007 – 2025 de cel puţin 6,5%). Această creştere presupune un efort investiţional susţinut, cu eficienţă ridicată, o dinamică înaltă a productivităţii totale a factorilor de producţie, dar mai ales satisfacerea criteriului ecoeficienţei de a „realiza mai mult cu mai puţin” consum de resurse naturale, materiale, energetice şi umane.

Dinamica PIB în perioada 2002-2005 - miliarde lei -

Nivel teritorial 2002 2003 2004 2005 Dinamica 2005-2002*

România 1514750.9 1975648.1 2464687.9 2881761.0 90.25 Regiunea S-E 171122.8 222638.3 294255.2 330967.0 93.41 Brăila 20376.4 26498 34179.5 36650.0 79.86 Sursa datelor: INS – Conturi Regionale, 2007

*dinamica PIB în perioada 2002-2005 a fost calculată ca ponderea variaţiei PIB faţă de anul de bază (2002=100)

171122.8

20376.4

222638.3

26498

294255.2

34179.5

330967

36650

050000

100000150000200000250000300000350000

mld. lei

1 2 3 4

2002-2005

Dinamica PIB in perioada 2002-2005

Regiunea S-EBrăila

Conform valorilor înregistrate de PIB în perioada 2002-2005, se observă că economia judeţului Brăila a urmat o evoluţie pozitiva, manifestată printr-o creştere economică continuă, de natură să asigure o reducere graduală a decalajelor faţă de alte judeţe ale regiunii (ex: jud. Tulcea şi Vrancea). Judeţul Brăila înregistrează la finele anului 2005 un PIB total de 36650,0 mld. lei preţuri curente, în

228

creştere cu 179,86% faţă de anul 2004, respectiv 392,35% faţă de anul 2002. La finele anului 2003 se constată că acest indicator înregistra o valoare de 26498 mld. lei preţuri curente, în creştere cu 30,04% faţă de anul precedent.

Analiza dinamicii PIB total în perioada 2002-2005, conform datelor furnizate de INS, evidenţiază o creştere de aproximativ 79,86% la nivel judeţean, existând un trend crescător de la un an la altul pentru întreaga perioadă de timp. PIB-ul total al judetului reprezintă aproximativ 11,07% din PIB regional, ocupând locul trei, după judeţele Constanţa şi Galaţi, din punct de vedere a contributiei la PIB-ul Regiunii S-E.

În vederea stimulării unei creşteri a PIB judeţean, sunt necesare masuri concertate vizând pe de o parte stimularea agriculturii şi a industriei prelucrătoare, sectoarea competitive pe plan judeţean, corelate cu masuri de creştere a productivităţii muncii în mediul rural şi industrial. În mediul rural se va urmări diversificarea activităţilor economice şi reorientarea populaţiei ocupate în agricultură.

Alţi indicatori macroeconomici, strâns legaţi de analiza PIB, şi care explica evoluţia acestuia sunt: valoarea adăugată brută (VAB), rata de ocupare şi productivitatea muncii.

Valoarea Adăugată Brută reprezintă soldul contului de producţie, ce constă în valoarea nou creată în procesul de producţie. Se constată că, la nivelul anului 2004 cea mai mare contribuţie la formarea valorii adaugate brute (VAB) la nivel judeţean au avut-o activităţile de agricultură, vânătoare, silvicultură (28,37% respectiv 8637,2 mld. lei ROL preţuri curente), urmate de industria prelucrătoare (19,44% respectiv 5918,4 mld lei), activităţi de transporturi, depozitare şi comunicaţii (9,01%), tranzacţii imobiliare 8,9%, construcţii (7%), şi comerţ (5,5%). Celelalte activităţi analizate contribuie în proporţie de sub 5% la formarea VAB judeţean.

Din analiza contribuţiei activităţilor brăilene la formarea valorii adăugate brute regionale, se constată că acestea contribuie cu 11,6% la VABR, reprezentând 30440,2 mld. lei ROL preţuri curente în anul 2004. Activităţile economice ce contribuie semnificativ la formarea VABR sunt: agricultură, vânătoare, silvicultură cu 16,48%, Industria prelucrătoare cu 10,99%, activităţi de tranzacţii imobiliare cu 11,2%, construcţii şi comerţ cu câte 9,6%.

Activităţi ce au o contribuţie mai mică la crearea VAB în perioada analizată (2000/2004), sunt activităţile de: pescuit, piscicultură (şi-au diminuat contribuţia cu 50% faţă de anul de bază), industria extractivă, hoteluri şi restaurant.

Dinamica VAB judeţean in perioada 2000-2004 pe activitati ale economiei nationale

- miliarde lei ROL - preturi curente - Gruparea activităţilor economice în funcţie de principalele ramuri ale economiei naţionale codificare 2000 2004

Dinamica VAB în

perioada 2000-2004

Agricultură, vânătoare, silvicultură A01 1527.3 8637,2 465.52 Pescuit şi piscicultură A02 0.8 0,4 -50.00 Industrie, total din care: 2698.2 7312.6 171.02 Industria extractivă A03 61.7 114,5 85.58 Industria prelucrătoare A04 2072.3 5918,4 185.60 Energie electrică şi termică, gaze şi apă A05 564.2 1279,7 126.82 Construcţii A06 612.8 2152,7 251.29 Comerţ A07 909.8 1966,0 116.09 Hoteluri şi restaurante A08 224.8 413,9 84.12 Transporturi, depozitare şi comunicaţii A09 999.8 2744,0 174.45 Intermedieri financiare A10 129.4 518,9 301.00 Tranzacţii imobiliare şi alte activităţi prestate în principal întreprinderilor A11 1053 2730,6 159.32

Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale în sistem public A12 359 1367,6 280.95

229

Învăţământ A13 321.4 1053,2 227.69 Sănătate şi asistenţă socială A14 304.7 1143,4 275.25 Alte activităţi de servicii A15 167.5 399,7 138.63 Total VAB 12006.7 30440.2 153.53 % VAB judeţean faţă de cel regional 14,81 11,63

Sursa datelor: INS – Conturi Regionale, 2007

În urma analizei indicatorilor ce evidenţiază creşterea economică, se observă că structura economicei la nivel judeţean, ce a rezultat în urma procesului de restructurare economică, rămâne totuşi dezechilibrată. Dacă luăm în considerare cifrele la nivelul anilor 2000/2004, rezultă că domenii precum: agricultura, silvicultura, industria prelucrătoare, construcţiile şi o parte din activităţule de servicii au contribuit într-o măsură mai mare la crearea şi formarea VAB brăilean şi implicit a PIB. Celelalte activităţi au creat dezechilibre, datorate în principal unui nivel salarial relative mic, cifrându-se sub media regional şi naţională.

Structura numărul mediu de salariaţi pe ramuri ale economiei – agricultura, industrie, construcţii şi servicii, a fost prezentată în cartograma nr.28. Se observă că activităţele agricole se dezvoltă cu preponderenţă în mediul rural, activităţile industriei sunt concentrate în mun. Brăila, pe teritoriul celor trei oraşe şi în proximitatea acestor teritorii urbane. Activităţile din construcţii sunt reprezentate cu ponderi mai mici, cele mai importanete uat-uri fiind Brăila, Chiscani, Cazasu, Grădiştea şi cele trei oraşe ale judeţului. La polul opus se află activităţile de servicii, ce sunt distribuite uniform atât în mediul urban cât şi în cel rural, fiind activităţi ce contribuie semnificativ la dezvoltarea localităţilor rurale.

230

D.CONTEXTUL SUPRATERITORIAL 1. PALIERE DE INTEGRARE TERITORIALĂ Analiza contextului suprateritorial a dezvoltării spaţiale a judeţului Brăila implică mai multe niveluri de interacţiune:

- nivelul regional- interacţiunea dintre strategiile de dezvoltare ale judeţelor învecinate şi înscrierea în strategia de dezvoltare a regiunii de dezvoltare din care face parte judeţul, respectiv Regiunea Sud-Est; zone cu valenţe sau probleme specifice de dezvoltare;

- nivelul macro-zonal –strategii de dezvoltare specifice zonelor din care face parte judeţul, cum sunt cele legate de relaţia cu fluviul Dunărea;

- nivelul naţional- inscrierea în strategiile naţionale de planificare spaţială, respectiv, secţiunile PATN şi conceptual strategic de dezvoltare spaţială al Romaniei aflat în curs de elaborare;

- nivelul transfrontalier/transnaţional- Programe de cooperare teritorială europeană transfrontalieră şi transnaţională generate de caracteristica specifică, situarea pe fluviul Dunărea Euroregiunea Dunărea de Jos.

Judeţul Brăila este situat în partea de vest a României, avînd limita estică constituită din braţele Dunării respectiv Dunărea Veche sau braţul Măcin, care formează şi limita estică a judeţului, are 96 Km lungime, Braţul Cremenea, cel mai important, cu o lungime mai mică (70 Km).

Judeţul este cuprins în regiunea de dezvoltare Sud-Est, care este a doua ca mărime dintre regiunile României. Potenţialul de dezvoltare al regiunii este deosebit de complex având deopotrivă zone montane, zone de câmpie, zone litorale şi un traseu major al Dunării inferioare.

In acest context regional dezvoltarea teritorială a judeţul Brăila este determinată de înscrierea în cadrul strategic de dezvoltare al regiunii astfel încât să beneficieze de atuurile propri specifice dar şi de apartenenţa la acest teritoriu.

Obiectivul general al Stategiei de dezvoltare a regiunii este creşterea PIB regional pe baza baza creşterii ratei de creştere economică superioară a mediei naţionale, prin creşterea competitivităţii pe termen lung şi atractivităţii regiunii pentru investiţii, cu valorificarea patrimoniului ambiental, vrearea de noi oportunităţi de ocupare a forţei de muncă şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei.

Obiectivele specifice ale strategiei de dezvoltare regională sunt:

- creşterea atractivităţii regiunii prin continuarea extinderii şi modernizării infrastructurii portuare, aeroportuare, sistemului rutier şi feroviar, crearea unui sistem multimodal de transporturi; crearea unui sistem inovativ de accesibilitate care să asigure legături rapide şi eficiente cu pieţele internaţionale falorificând poziţia geo-strategică.

- crearea condiţiilor pentru localizarea de noi investiţii prin dezvoltarea sistemului de utilităţi şi servicii de calitate destinate intreprinderilor

- crearea condiţiilor pentru o piaţă a muncii flexibilă prin promovarea culturii antreprenoriale

- crearea de noi oportunităţi de creştere economică durabilă şi de creştere a calităţii vieţii prin dezvoltarea patrimoniului natura şi promovarea politicilor de mediu

- dezvoltarea sectorului serviciilor sociale de sănătate şi de educaţie, dezvoltarea dotărilor specifice şi creşterea accesibilităţii populaţiei la aceste servicii în special în mediul rural şi zonele izolate

- modernizarea sectorului agricol şi diversificarea activităţilor economice prin valorificarea resurselor natjurale şi a patrimoniului cultural

231

- creşterea atractivităţii zonelor urbane prin îmbunătăţirea standardelor de viaţă, valorificarea patrimoniului, promovând coeziunea şi incluziunea socială prin dezvoltarea serviciilor urbane.

PLANUL NATIONAL DE DEZVOLTARE A ROMÂNIEI pentru perioada financiară 2007-2013 reprezintă documentul de planificare strategică şi programare financiară multianuală, aprobat de Guvern şi elaborat într-un larg parteneriat, care va orienta dezvoltarea socio-economică a României în conformitate cu Politica de Coeziune a U E. PND reprezintă documentul pe baza caruia au fost elaborate Cadrul Strategic National de Referinta 2007-2013 (CSNR), reprezentând strategia convenita cu Comisia Europeana pentru utilizarea instrumentelor structurale, precum şi Programele Operaţionale. Strategia de dezvoltare a PND 2007-2013 este o reflectare a nevoilor de dezvoltare a României, în vederea reducerii cât mai rapide a decalajelor existente fata de UE. Strategia PND 2007-2013 se axeaza atât pe orientarile strategice comunitare privind coeziunea, cât si pe prioritatile Agendei Lisabona si obiectivele de la Göteborg. PND-ul României pentru perioada 2007-2013 prevede sase priorităţi naţionale de dezvoltare pentru perioada 2007-2013:

1. Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere

2. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport

3. Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului

4. Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi incluziunii sociale şi întărirea capacităţii administrative

5. Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol

6. Diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării

CONCEPTUL STRATEGIC DE DEZVOLTARE SPAŢIALĂ-ROMÂNIA 2030

CSDTR este un document strategic privind dezvoltarea teritorială durabilă şi integrată pe termen mediu şi lung a României, aflat în prezent în faza de consultare. Conceptul asigură un cadru de fundamentare a dezvoltării teritoriale a României în conexiune cu evoluţiile spaţiului european şi iternaţional şi se bazează pe practicile curente în doemniul planificării teritoriale.

Scopul său este de apune în evidenţă din perspectivă teritorială integrată, modalităţile de valorificare a potenţialului naţional, în vederea recuperării decalajelor de dezvolatre faţă de ţările europeene, de a stimula dezvoltarea echilibrată în teritoriul naţional şi de a consolida rolul României castat membru al UE. CSDTR urmăreşte maximizarea impactuli investiţiilor străine şi naţionale, orientându-le către zonele relevante, prin intermediu proiectelor strategice naţionale şi a politicilor publice elaborate în conformitate cu acestea.

Aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 presupune în continuare un proces complex de integrare economică, socială, culturală şi spaţială. Acesta implică, pe de o parte, evidenţierea efectelor teritoriale ale integrării în termenii utilizaţi în prezent de UE iar pe de altă parte, identificarea acelor trăsături specifice ale teritoriului ţării noastre, care pot constitui premise favorabile pentru accelerarea dezvoltării şi reducerea unora dintre disparităţile actuale.

Principiile generale care fundamentează Conceptul strategic de dezvoltare spaţială

Aderarea României la Uniunea Europeană impune racordarea problematicii dezvoltării spaţiale la cadrul conceptual, la suportul fizic-teritorial şi la orizontul temporal luate în considerare în spaţiul comunitar.

232

Pe plan conceptual sunt adoptate următoarele documente care conţin principiile de dezvoltare spaţială:

- Principiile directoare pentru o politică de dezvoltare spaţială a Uniunii Europene şi ţărilor candidate, adoptate la Conferinţa informală a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului Uniunii Europene - „SCHEMA DE DEZVOLTARE A SPAŢIULUI COMUNITAR” (ESDP) – POTSDAM, 10/11 MAI 1999:

• dezvoltarea unui sistem urban echilibrat şi policentric şi o nouă relaţie oraş-mediu rural; • asigurarea unei parităţi a accesului la infrastructuri şi informaţii; • dezvoltarea durabilă, gestionarea inteligentă şi protejarea naturii şi a patrimoniului cultural;

- Principiile de dezvoltare spaţială europeană, adoptate la Conferinţa europeană a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului – CEMAT, Hanovra 2000, sub titlul de „PRINCIPII DIRECTOARE PENTRU DEZVOLTAREA TERITORIALĂ DURABILĂ A CONTINENTULUI EUROPEAN”:

• promovarea coeziunii teritoriale printr-o dezvoltare socio-economică echilibrată şi prin ameliorarea competitivităţii;

• susţinerea dezvoltării generate de funcţiunile urbane şi de îmbunătăţirea relaţiilor rural-urban;

• asigurarea unor condiţii de accesibilitate mai echilibrate; • dezvoltarea accesului la informaţie şi cunoaştere; • reducerea prejudiciilor provocate mediului; • valorificarea şi protecţia resurselor şi patrimoniului natural; • valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare; • dezvoltarea resurselor energetice cu conservarea siguranţei; • promovarea turismului calitativ şi durabil; • limitarea preventivă a efectelor catastrofelor naturale.

- Strategia Lisabona / Goteborg, adoptată în anul 2004, având ca scop convergenţa strategiilor ţărilor din Uniunea Europeană în vederea creşterii coeziunii la scara UE prin acţiuni interconectate şi mutaţii structurale în cinci domenii importante:

- societatea cunoaşterii – Cercetare & Dezvoltare & Inovare; - piaţa internă – deschiderea pieţei serviciilor; - climatul afacerilor – reducerea barierelor administrative, creşterea calităţii legislaţiei, etc.; - piaţa muncii – învăţare continuă, parteneriate pentru creştere şi dezvoltare, etc.; - mediul – în sensul completărilor aduse principiilor dezvoltării durabile ca valoare etică

globală prin Agenda 21 („capitalul natural”), prin Convenţia de la Florenţa privind Peisajele şi prin Consiliile din 2000-2001 de la Lisabona şi Goteborg (legarea problemelor mediului de cele economice şi sociale, a celor ştiinţifice de cele practice, a celor privind durabilitatea dezvoltării de subsidiaritate şi buna guvernanţă)

Poli şi axe de dezvoltare

Conform documentelor şi programelor europene de referinţă în dezvoltarea spaţială, pentru realizarea echilibrului între societate, economie şi mediu – obiectiv principal al amenajării teritoriului – structura teritoriului comunitar trebuie sa aibă ca opţiune importantă dezvoltarea spaţială policentrică şi echilibrată, care să susţină coeziunea teritorială.

Pe continentul european conceptul de policentricitate se aplică la toate nivelurile, prin politici specifice:

- la nivel european, prin: dezvoltarea unor zone mari de integrare economică globală; întărirea sistemului policentric format din regiuni metropolitane; aglomerări de oraşe şi reţele urbane; formarea reţelelor urbane europene prin cooperare transnaţională;

233

- la nivel naţional, prin: încurajarea specializării regionale şi diviziunea muncii între regiunile urbane; îmbunătăţirea accesibilităţii la serviciile urbane;

- la nivel regional, prin: restructurarea regiunilor metropolitane prin îmbunătăţirea calităţii centrelor urbane secundare; îmbunătăţirea legăturilor între nodurile urbane; promovarea parteneriatelor urban- rural.

Pentru dezvoltarea spaţială echilibrată identificarea unor poli de dezvoltare este consideraţă elementul cheie al dezvoltării în profil teritorial. Ca atare, se impune ca principală opţiune a politicilor de dezvoltare spaţială formarea, consolidarea şi distribuţia echilibrată a acestor poli.

Structurarea indicativă a reţelei polilor urbani, propusă prin Conceptul strategic de dezvoltare spaţială, se bazează pe principiile şi criteriile utilizate la nivel european, cu adaptările impuse de condiţiile specifice şi nivelul actual de dezvoltare a localităţilor urbane din România.

Criteriile avute în vedere în studii europene (ESPON 1.1.1.) stabilesc iniţial o ierarhizare care se bazează pe volumul populaţiei, conform căruia se identifică drept Zone Metropolitane de Creştere Europene (MEGA) şi Arii Funcţionale Urbane (FUA) următoarele categorii de aglomerări ubane:

• Poli de importanţă europeană- peste 1000.000 locuitori;

• Poli de importanţă naţională- 250.000- 1000.000 locuitori;

• Poli de importanţă regională- 50.000 -249.000 locuitori;

• Poli de importanţă locală- 20.000-49.999 locuitori.

Având în vedere clasificările SPESP, ESPON, PlanetCense etc. şi în relaţie cu ierarhizarea pe ranguri stabilită prin Legea nr. 351/2001, polii urbani de dezvoltare propuşi pentru a asigura dezvoltarea policentrică şi echilibrată a reţelei de localităţi din România şi a promova o structură flexibilă şi dinamică a acesteia, se consideră a fi următorii:

• Poli metropolitani cu vocaţie internaţională: - municipiul Bucureşti (peste 1.000.000 locuitori) – rangul 0 – capitala României, centru de dezvoltare de foarte mare atractivitate, inclus în reţeaua continentală ca metropolă de categoria a 4-a, cu accesibilitate ridicată la reţeaua majoră de transport europeană, sediul instituţiilor de decizie politică, juridică şi economică de importanţă naţională şi internaţională, cu bună relaţionare cu centrele urbane importante, dar şi cu localităţile din aria sa directă de influenţă;

- Timişoara, Constanţa (300.000 – 1.000.000 locuitori), Cluj şi Iaşi – municipii de rangul I – centre de mare atractivitate, situate pe axe majore de transport, cu nivel economic ridicat, identitate istorică şi culturală bine definită, cu influenţă la nivel european.

• Poli naţionali şi potenţial metropolitan (250.000 – 1.000.000) – rangul I– centre reprezentative la nivel naţional, care pot dezvolta servicii terţiare de nivel metropolitan, nivel economic ridicat, centre culturale şi universitare cu identitate recunoscută, sedii ale unor instituţii teritoriale cu rol regional şi arie de influenţă extinsă; municipiile Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Galaţi

• Poli supraregionali (50.000 – 249.999 locuitori):

- Bacău, Oradea, Ploieşti, Brăila – rangul I – şi Arad, Târgu Mureş – rangul II – centre regionale situate în partea superioară a acestei categorii, majoritatea cu populaţie peste 200.000 locuitori, cu premise favorabile de afirmare (aeroport, situare pe coridoare trans-europene de transport, cu învăţământ universitar şi anumite funcţiuni specializate “de excelenţă”), care se fac remarcate şi prin amploarea zonei de influenţă;

234

• Poli regionali (50.000 – 249.999 locuitori): - municipii– rangul II –majoritatea fiind reşedinţe de judeţ, centre economice şi administrative importante cu influenţă la nivel regional, bine relaţionate în teritoriu, conectate la reţeaua naţională sau europeană de transport.

• Poli regionali cu specificitate funcţională:

- municipiile Baia Mare, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Suceava (50.000 – 249.999 locuitori) – rangul II – centre cu influenţă regională, reşedinţe de judeţ, a căror identitate este marcată de poziţia de portal pentru unele zone turistice importante la nivel naţional şi internaţional şi de importanţa funcţiunilpr culturale şi universitare

• Poli subregionali (20.000 – 49.999 locuitori):

- municipii (rangul II) sau oraşe (rangul III), centre cu rol de echilibru la nivel judeţean, parte dintre acestea cu dezvoltare economică deosebită, poziţionare favorabilă, cuprinse în categoria oraşelor mijlocii al căror rol polarizator trebuie consolidat pentru susţinerea dezvoltării echilibrate a reţelei urbane; au potenţial de descentralizare/deconcentrare/ delocalizare a unor funcţiuni, în principal administrative şi de servicii.

• Poli locali - localităţi urbane (sub 20.000 locuitori), în mare majoritate oraşe mici (rangul III), cu rol de servire în spaţiul rural, cu nivel de dezvoltare şi dotare foarte diferit, care impune orientări specifice ale politicilor teritoriale locale pentru afirmarea rolului lor în revitalizarea zonelor pe care le polarizează. O categorie specială, favorizată, o constituie oraşele staţiuni turistice care, deşi cu dimensiune demografică redusă, pot avea un rol important la nivel naţional şi regional.

Contextul suprateritorial pentru judeţul Brăila se raportează la toate aceste strategii naţionale/ zonale şi cuprinde în principal elementele de definire ale reperelor din Conceptul strategic de dezvoltare spaţială privind axele şi polii care structurează teritoriul, precum şi elmentele determinante de infrastructură tehnică teritorială.

Astfel, pentru judeţul Brăila sunt prezentate: reţeaua de poli de dezvoltare din cadrul Regiunii Vest şi judeţele vecine, traseele coridoarelor de transport ca vectori de dezvoltare, traseele indicative ale infrastructurii majore de transport, asa cum este ea prevăzută prin PATN Secţiunea I Reţele de transport (Legea 363/2006), porţi de intrare/puncte de conexiune şi zone de dezvoltare specifice(PLANSA 1.5).

Situarea judeţului adiacent cursului Dunării şi în proximitatea Deltei Dunării a generat două tipuri de relaţii au loc în cadrul suprateritorial al zonei:

a. colaborări şi schimburi de experienţă şi informaţii, care au loc între parteneri interesaţi în studiul şi monitorizarea zonelor umede, acţiunile comune care au la bază un plan managerial comun

b. schimburile de mărfuri şi circulaţia de persoane aferente proceselor economice ce depăşesc cadrul zonal.

În cadrul Programului de dezvoltare regională, susţinut de Consiliul Europei, în scopul aplicării Strategiei paneuropene de conservare a diversităţii biologice şi peisagere, România, Republica Moldova şi Ucraina au semnat în anul 2000 Acordul privind realizarea rezervaţiei transfrontieră "Delta Dunării şi zona inferioară a râului Prut ". Tot în anul 2000 România a iniţiat împreună cu Bulgaria, Republica Moldova şi Ucraina crearea "Coridorului verde al Dunării". Aceste cooperări în spaţiul RBDD au generat o multitudine de iniţiative şi acţiuni comune materializate în proiecte şi programe. Pentru crearea mecanismelor de consultare la toate nivelele, cu cei implicaţi, cum ar fi colectivităţile locale, utilizatorii din bazinul hidrografic, beneficiarii serviciilor de gospodărirea apelor, prin Legea 310/2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor 107/1996 s-a prevăzut

235

crearea Comitetelor de bazin, organizate teritorial la nivelul Direcţiilor de Ape ale Administraţiei Naţionale Apele Române (Argeş-Vedea, Jiu, Olt, Mureş, Someş-Tisa, Crişuri, Prut, Buzău-Ialomiţa, Dobrogea-Litoral, Banat, Siret).

Pentru protecţia şi utilizarea apelor fluviului a fost adoptată Convenţia privind cooperarea utilizarea durabilă a fluviului Dunărea care oferă cadrul legal de cooperare pentru asigurarea protecţiei apei şi resurselor ecologice, precum şi pentru utilizarea lor durabilă în Bazinul Dunării. Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR), cu sediul la Viena coordonează toate activităţile desfăşurate în cadrul Convenţiei şi este principalul organism de decizie al Convenţiei. România a devenit stat membru al Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea în 1995, odată cu ratificarea, prin Legea nr. 14/1995, a Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea. ICPDR serveşte drept platformă pentru coordonare la nivel bazinal în vederea dezvoltării şi iniţierii Planului de management bazinal al fluviului Dunărea. Totodata, ICPDR este puternic implicată în implementarea Directivei Cadru pentru Apă 2000/60/EC a Uniunii Europene la nivelul Bazinului Hidrografic al Dunării, principalul obiectiv al Convenţiei. În luna noiembrie 2000, Parţile la Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea şi-au manifestat voinţa de a implementa Directiva Cadru pentru Apă şi de a coopera în cadrul ICPDR pentru realizarea, până în 2009, a unui singur Plan de management bazinal al fluviului Dunărea, la nivelul întregului bazin dunărean:

Euroregiunea "Dunărea de Jos". Înfiinţată în 1998 îşi propune printre altele şi promovarea unor acţiuni privind protecţia mediului, conservarea diversitaţii biologice şi dezvoltarea durabilă Euroregiunea "Dunărea de Jos" cuprinde judeţele Galaţi, Brăila şi Tulcea (România), judeţul Cahul (Republica Moldova) şi Regiunea Odessa (Ucraina).

“Coridorul verde al Dunării”

În 1999 a luat fiinţă "Coridorul Verde" al Dunării, la iniţiativa României, prin încheierea unui protocol de colaborare între Ministerele Mediului din Bulgaria, Moldova, România şi Ucraina, prin care se va crea un sistem de zone protejate de-a lungul Dunării de Jos, inclusiv Delta Dunării.

Cooperarea pentru „Zona Naturală Protejată transfrontieră a Deltei Dunării şi Prutului inferior”

În iunie 2000, Ministerele Mediului din Republica Moldova, România şi Ucraina au semnat Acordul de stabilire a "Zonei de protecţia naturii din Delta Dunării(Rezervaţia Biosferei Delta Dunării- Romania, Rezervaţia Biosferei Dunării - Ucraina) şi Prutul Inferior(Rezervaţia Stiinţifica Prutul Inferior - Republica Moldova)"

Sunt câteva elemente specifice care caracterizează contextul suprateritorial pentru judeţul Brăila:

- situarea judeţului pe traseul navigabil fluvial şi la confluenţa cu traseul fluvio-maritim al Dunării

- situarea judeţului şi a municipiului Brăila într-o regiune de dezvoltare cu mare potenţial, dar care crează pentru şi dificultatea competiţiei cu alte teritorii din regiune de mai mare atractivitate(zona litorală, zona montană);

- Municipiul Brăila se află în imediata apropiere a unei localităţi de rang I, municipiul Galaţi, fapt care poate antrenarea dezvoltarea dar creşte competiţia între aceste oraşe; funcţionalizarea sistemului urban şi crearea unui cadru de cooperare – zonă metropolitană- constituie condiţia de bază a dezvoltării celor două localităţi;

- conform PATN Secţiunea IV Reţeaua de localităţi (Legea 351/2001), municipiul Brăila deţine Rangul I, sitem urban împreună cu municipiul Galaţi; în CSDTR municipiul este propus pol de nivel supraregional;

236

- Judeţul nu deţine poli de importanţă regională, conexarea s-a în teritoriul regional fiind doar prin intermediul municipiului Brăila, fapt ce poate genera dezechilibre teritoriale;

- Judeţul este situat între traseele coridoarelor europene de transport rutier şi feroviar, ce se constituie în axe de dezvoltare teritorială de importanţă majoră la nivel naţional şi european, dar este situat pe traseul coridorului VII Dunărea ;

- Racordarea teritoriului judeţean la cel naţional este asigurată prin reţeaua majoră naţională de transport rutier şi feroviar orientate în special pe legătura cu capitala ţării;

- Este situat între zone de interes turistic şi economic deosebite, Delta Dunării şi zona carpatică a munţilor Vrancei, dar cu care în prezent legăturile nu sunt suficient susţinute prin infrastructura de transport- perspective de dezvoltare prin prevederile PATN Secţiunea reţele de transport;

- Conexarea teritoriului judeţean la cel european este realizată prin transportul naval pe Dunăre şi proximitatea regiunii frontaliere;

- Prin situarea în zone specifice de dezvoltare ale teritoriului comunitar, generate de situarea pe Dunăre, teritoriul judeţean va beneficia de programe de dezvoltare de mare diversitate.

Bibliografie

• Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul • Legea nr. 363/2006 privind aprobarea P.A.T.N. - Secţiunea I – Reţele de transport • Legea nr. 171/1997 privind aprobarea P.A.T.N. - Secţiunea II – Apa • Legea nr. 5/2000 privind aprobarea P.A.T.N. - Secţiunea III – Zone protejate • Legea nr. 351/2001 privind aprobarea P.A.T.N. - Secţiunea IV – Reţeaua de localităţi • Legea nr. 575/2001 privind aprobarea P.A.T.N. - Secţiunea V – Zone de risc • Legea nr. 137/1995 privind protecţia mediului • Legea fondului funciar nr. 18/1991 (cu completările ulterioare – Legea 247 / 2005) • Ordin privind definirea şi caracterizarea spaţiului rural MAPDR Nr.143 şi MAI Nr.610 –2005 • HG. Nr. 230/2003, privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor

naturale şi constituirea administraţiilor acestora. • Ordinul nr. 552/2003, privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor

naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice • OUG nr. 236/2000, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale,

a florei şi faunei sălbatice. • Legea nr. 462/2001 pentru aprobarea OUG nr. 236/2000, privind regimul ariilor naturale

protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. • Ordinul nr. 850/2003, privind procedura de încredinţarea a administrării sau de atribuire a

custodiei ariilor naturale protejate. • Comunicat de presă privind înfiinţarea Secretariatului Convenţiei Ramsar şi desemnarea

unor noi situri Ramsar. • Ordin al nr. 1198/2005 pentru actualizarea anexele nr. 2,3,4,5 la OUG nr 236/2000. • HG 2151/ 2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone • HG nr 1581/2005 priving instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone

Ramsar (1971) – Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională – Legea 5/1991

• Berna (1979) - Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa – Legea 13/1993

• Washington (1973) - Convenţie privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie – Legea 69/1994

• Rio (1992) - Convenţia privind diversitatea biologică – Legea 58/1994 • Bonn (1979) - Convenţia privind conservarea speciilor migratoare sălbatice – Legea 13/1998 • Paris (1972) - Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural – Decretul

187/1990 • Paris (1994) – Convenţia Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării • Comunicat de presă privind înfiinţarea Secretariatului Convenţiei Ramsar şi desemnarea

unor noi situri Ramsar • Ordin nr.1198/ 2005 pentru actualizarea axelor nr 2,3,4,5 la OUG nr 236/2000 • Convenţia Naţiunilor Unite privind schimbările climatice ratificată prin Legea nr. 24/1994 • Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor urbane uzate; • Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman. • European Regional / Spatial Planning Chapter ( Torremolinos ), Council of Europe -

Strasbourg, 1983 • European Spatial Development Perspectives ( Potsdam 1999 ) • Principes directeurs pour le Developpement territorial durable du Continent European,

CEMAT, ( Hanovra 2000 ) • Agenda teritorială a Uniunii Europene-(Leipzig, 2007)- Spre o Europă mai competitivă şi

durabilă cu regiuni diverse- Leipzig, 25mai 2007 • Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială România 2030-INCD URBANPROIECT2007-

2008 • Planului National de Dezvoltare (PND) 2007-2013. • Planul Naţional Strategic 2007-2013

• Strategia de dezvoltare a Regiunii Sud- Est 2007-2013 • Strategia de dezvoltare a judeţului Arad-2005 • Programul Operaţional Sectorial de Transport • Strategia Naţională de Protecţia Mediului – 2004-2025 • * Guvernul României, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Programul Naţional de

Dezvoltare Rurală, 2007-2013 • * Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului,

Agenţia pentru Protecţia Mediului Brăila, Starea factorilor de mediului, rapoarte 2003-2007 • * * * Agenţia pentru Protecţia Mediului Brăila, Raportul anual privind starea factorilor de

mediu în judeţul Brăila, 2007 • Planul Naţional de Îmbunătăţiri funciare 2004 • Studiul “Macrozonarea teritoriului din punct de vedere al riscului la alunecări de teren”

elaborat de GEOTEC SA în anul 1998, care a stat la baza elaborării Secţiunii a V–a “Zone de risc natural”

• Strategia Naţională de Management al Riscului la Inundaţii” (H.G. 1854/2005), • Gestiunea situatiilor de risc in profil teritorial, judetul Braila, 2008 - elaborator IPTANA S.A. • MASTER PLAN pentru sectorul apa si apa uzata, judetul Braila, iulie 2008 - elaborator

TAHAL CONSULTING ENGINEERS LTD. • ISCIR PT A1 – 2002 – „Cerinţe tehnice privind utilizarea aparatelor consumatoare de

combustibili gazoşi”. • Normativului C 107 – 2005 privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale

clădirilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 372 / 2005 privind performanţa energetică a clădirilor.

• Ordinului nr. 4/2007 al preşedintelui A.N.R.E. pentru aprobarea Normelor tehnice privind delimitarea zonelor de protecţie şi de siguranţă aferente capacităţilor energetice, distanţa de siguranţă aferentă instalaţiilor eoliene faţă de clădiri locuite

• Normelor tehnice NT – DPE –01/2004 diametrele minime admise pentru conductele subterane de distribuţie de presiune redusă

• Normelor tehnice NT – DPE –01/2004 pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale

• ISCIR PT A1 – 2002 – „Cerinţe tehnice privind utilizarea aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi”

• Normelor tehnice pentru proiectarea şi executarea conductelor de alimentare din amonte şi de transport gaze naturale, aprobate prin Decizia preşedintelui ANRGN nr. 1220/2006 şi publicate în MO 960 bis / 29.11.2006,

• Bohatereţ, V., Dobay, K.M., Matei, D., Brumă, I.S., Tanasă, L., Gogu, D.M., Posibilităţi de dezvoltare a României prin programe şi fonduri de la Uniune europeană, Editura Terra Nostra Iaşi 2007

• Davis Jr. and Gaburici A. – “ The economic activity of private farms in Romania during transition”, Europe-Asia Studies, 1999 ;

• Dumitru, M., Diminescu, D., Lazea, V., Dezvoltarea rurală şi reforma agriculturii româneşti, Aprilie 2004

• Dumitru, S., Spaţiul social al tranziţiei, Editura Polirom, Iaşi 1999 • Rioux, C., Utli, B., Michaud, J., C., Gosselin, L., Proulx, C., (1998), „Planification et gestion du

dévelopment local à l aide d une métodologie multicritere”, în Gestion des territories ruraux. Connaissances et méthodes pour la décision publique, Editions Cemagref

• Sandu, D., “Statistică în ştiinţele sociale. Probleme teoretice şi aplicaţii pentru învăţământul universitar”, Bucureşti, 1992

• Vincze, M., „Dezvoltarea regională şi rurală. Idei şi practici”, Editura PUC, 2000 • Repere economice şi sociale. Statistica teritorială a României, 2006, 2007, INS, Bucureşti • Universitatea “Constantin Brâncoveanu”, Strategia de dezvoltare a judeţului Brăila pe termen

mediu (2004-2008), vol.I şi vol.II, aprilie 2004 • Dezvoltarea rurală în România. Carta Verde, 1998. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei,

PHARE RO 9505-04-03, Bucureşti

• www.portal-brăila.ro • Haupt, A., Kane, T. T., 2004, Populaţia – Definiţii şi indicatori, Ediţia a 5-a, Population

Reference Bureau, Washington,DC • Jaba, E., Grama, A., 2004, Analiza statistică cu SPSS sub Windows, Ed. Polirom, Iaşi. • Pressat, R., 1974, Analiza demografică. Concepte. Metode. Rezultate, Ed. Ştiinţifică,

Bucureşti • Rotariu, T., 2003, Demografia şi sociologia populaţiei – Fenomene demografice, Ed. Polirom,

Bucureşti • Sandu, D., 2007, Dezvoltarea spaţială – teme şi metode sociologice, suport curs pentru

masterul de Amenajarea teritoriului şi dezvoltare regională, UAUIM • Sora, V., Hristache, I., Mihaiescu, C., (1996), Demografie şi statistică socială, Editura

economică, Bucureşti • Ţarcă, M., 1974, Introducere în prognoza demografică, Ed. Junimea, Iaşi • Trebici, V., 1979, Demografia, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti • Vert, C., 1995, Analiza geodemografică. Manual practic, Universitatea de Vest, Timişoara • Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (coord), 1993, Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti. • P.A.T.J. • Dicţionarul de sărăcie, http://www.iccv.ro/romana/dictionar/dictionar.htm • CASPIS, 2004, Harta sărăciei în România • Cândea, Ionel, 2008, Studiu istoric privind patrimoniul cultural construit din judetul Braila • Petre, R., 2008, Ghid practic pentru elaborarea studiului socio – demografic în documentaţiile

de amenajarea teritoriului de tip PATJ şi PATZ, Lucrare de dizertaţie • Urbanproiect, 2002, Conţinutul cadru al documentaţiilor de amenajarea teritoriului în

concordanţă cu prevederile legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul • Urbanproiect, 2002, Ghid de elaborare a documentaţiilor de amenajarea teritoriului de tip • Ancheta structurală în agricultură, INS, 2006 • Anuarul Statistic al României, CNS 1991, 1995 • Anuarul Statistic al României, INS, 2000, 2003, 2007 • Fişa localităţii, 2002 – 2006, INS • Recensământul populaţie şi al locuinţelor, 7 ianuarie1992, vol. 1 - Populaţie, structură

demografică - , INS, Bucureşti. • Recensământul populaţie şi al locuinţelor,2002, vol. 1 - Populaţie, structură demografică - ,

INS, Bucureşti • Anuarul Statistic al României, 2007, INS, Bucureşti. • Populaţia României pe localităţi, 1 iulie 2007, INS, Bucureşti • Anuarul statistic al judeţului Brăila , 2007, Direcţia Regională de Statistică Brăila, INS • Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, 2002, INS • Recensământul General Agricol, INS, 2004 • Baza de date „Tempo On-Line”, INS, 2008

institutul national de cercetare – dezvoltare pentru ... · 3.1.resursele turistice naturale...

Documents