institutul pentru dezvoltare şi iniţiative sociale (idis ... · „viitorul”, şi nici...

RAPORT DE PREVENIRE A CRIZELOR

Cornel CiureaLeonid LitraVeaceslav BerbecaAlexandru Fala

IANUARIE – APRILIE 2011

Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”

3RAPORT DE PREVENIRE A CRIZELOR


RAPORT DE PREVENIRE A CRIZELOR

Ianuarie - Aprilie 2011

Cornel CiureaLeonid Litra

Veaceslav BerbecaAlexandru Fala

4 RAPORT DE PREVENIRE A CRIZELOR

Acest raport a fost pregătit cu sprijinul financiar al National Endowment for Democracy (NED).

Opiniile exprimate aparţin autorilor. Nici Administraţia IDIS „Viitorul”, şi nici Consiliul Administrativ al Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul” nu poartă răspundere pentru estimările şi opiniile prezentate în cadrul acestei publicaţii.

Orice utilizare a unor extrase ori opinii ale autorului acestui Studiu trebuie să conţină o referinţă la IDIS „Viitorul”. Pentru orice informație legată de acest raport, contactaţi Coordonatorul produsului, Cornel Ciurea: [email protected].


SUMAR

1. Abstract . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

2. Cornel Ciurea „CRIZELE REVERSIBILE – UN OBSTACOL MAJOR ÎN CALEA

REPUBLICII MOLDOVA SPRE INTEGRAREA EUROPEANĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

3. Leonid Litra „CUM SĂ EVITĂM “OBOSEALA” UE FAŢĂ DE MOLDOVA? . . . . . . . . 14

4. Alexandru Fala „CREŞTEREA PREŢURILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA –

CAUZE, EVOLUŢII ŞI RISCURI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

5. Veaceslav Berbeca „COMPANIA ”TELERADIO-MOLDOVA” ÎNTRE

SUBFINANŢARE ŞI CALITATE” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23


ABSTRACT

În cel de-al patrulea număr al Raportului de Prevenire a Crizelor am abordat cu pre-cădere subiecte legate de relaţia Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. Acestei tematici le-au fost consacrate două policy-brief-uri, scrise de Cornel Ciurea şi Leonid Litra. Ambele sesizează dificultăţile cu care se ciocneşte Republica Moldova în îndeplinirea angajamentelor asumate faţă de UE şi descriu factorii care contribuie la apariţia unei oboseli din ambele părţi. Analiza „Crizele reversibile – un obstacol major în calea Republicii Moldova spre UE”, realizat de Cornel Ciurea, reprezintă o sinteză a celor mai importante crize traversate de ţara noastră în ultimii ani şi caracteristicile inedite ale lor care conduc la apariţia unui fenomen nou – cri-zele reversibile. Aceste crize au un caracter repetitiv şi endemic şi sunt generate de strategiile de tergiversare pe care le aplică guvernele moldoveneşti care nu sînt interesate de soluţionarea lor ci de menţinerea unei stări de echilibru în societate.

Aceeaşi problemă a oboselii faţă de procesele de integrare este abordată de Leonid Litra în analiza „Cum să evităm „oboseala” UE faţă de Moldova”. Autorul vorbeşte despre o posi-bilă „ucrainizare” a politicii moldoveneşti, fapt condiţionat de lipsa consensului în societate pe probleme de interes general şi criza politică de proporţii care intensifică instabilitatea po-litică. Acest proces de „ucrainizare” se produce într-un context politic în care există pericolul sustragerii atenţiei UE faţă de Republica Moldova înspre nordul Africii. Republica Moldova trebuie să depună eforturi susţinute pentru a păstra statutul de „istorie de succes” şi pentru a nu fi trecută la rubrica „succeselor ratate”.

În raportul de faţă abordăm din nou problema finanţării televiziunii publice. Cercetarea „Compania Teleradio – Moldova – între calitate şi subfinaţare” analizează modul de elaborare şi de aprobare a bugetului Companiei Teleradio-Moldova şi examinează cauzele subfinanţării audiovizualului public, care face faţă astfel cu greu concurenţei cu posturile comerciale. Vea-ceslav Berbeca, autorul studiului, se referă în mod special la plata pentru serviciile de difuzare analogică achitată generos de Companie Î.S. Radiotelecomunicaţii şi datoriile istorice acumu-late către respectiva instituţie publică.

Aspecte economice legate de creşterea preţurilor sunt analizate de Alexandru Fala în analiza „Creşterea preţurilor în Republica Moldova – cauze, evoluţii, riscuri”. Autorul vorbeş-te despre caracterul dezechilibrat al economiei Republicii Moldova care face ca evoluţia preţu-rilor să înglobeze atât aspecte obiective, derivate din conjunctura economică cît şi deficienţele structurale, şi chiar activităţi frauduloase. Autorul pune accentul pe tergiversarea reformelor structurale care menţine situaţia când componente nejustificate, cum ar fi cele cauzate de ine-ficienţa funcţionării întreprinderilor, în special a celor de stat sau în care statul este proprietar, sau utilizarea practicilor neconcurenţiale, se vor include în preţuri şi tarife


CRIZELE REVERSIBILE – UN OBSTACOL MAJOR ÎN CALEA REPUBLICII MOLDOVA SPRE INTEGRAREA EUROPEANĂ

Cornel Ciurea

1. APARIŢIA UNUI NOU TIP DE CRIZE – CRIZELE REVERSIBILE

Fenomenul apariţiilor crizelor din Republi-ca Moldova a fost dominat în 2010 de temati-ca politică. Majoritatea evenimentelor, taxate în mod justificat sau nu, drept situaţii de criză au purtat pecetea acestui factor. Drept excep-ţie pot servi inundaţiile din luna iulie, care au pus la grea încercare capacităţile structurilor statului de a face faţă calamităţilor naturale. În rest, putem constata o concrescenţă a fac-torilor politici, economici şi sociali care au dat naştere unui evantai întreg de crize cu durate variate şi care au solicitat reacţii bine articula-te din partea autorităţilor. Criza vinului, refe-rendumul, acordarea subvenţiilor şi conflictul din interiorul Alianţei, semnarea Acordului privind regimul de frontieră dintre Moldova şi România şi problemele legate de proceduri-le interne, dezbaterile pe tema monumentelor şi datelor istorice sînt doar cîteva din situaţiile mai speciale care au reclamat eforturi susţinu-te şi abilităţi de gestionare a crizei.

Cu toate acestea, se impune de a evalua po-tenţialul crizogen al evenimentelor pe care noi de obicei le catalogăm drept crize. O criză cla-sică reprezintă o situaţie ieşită din comun care perturbă mersul firesc al lucrurilor, creînd dezordine şi haos şi care reclamă luarea unor decizii şi întreprinderea unor acţiuni într-o perioadă destul de restrînsă de timp. Crizele sînt fenomene nelineare care creează puncte de bifurcaţie iar multiplicarea acestor puncte

de bifurcaţie generează haos. Stăpînirea proce-sului de reproducere a bifurcaţiei antrenează adoptarea unor decizii în condiţii de maximă incertitudine şi risc. În această perioadă scur-gerea timpului devine mult mai intensă, toţi factorii decizionali aflîndu-se sub imperiul unor presiuni majore. Cu alte cuvinte, factorii de decizie sînt forţaţi să acţioneze în condiţii de criză fiind sub presiune permanentă.

În acelaşi timp, în Republica Moldova ates-tăm fenomenul crizelor „tîrîietoare”, circulare şi fără de sfîrşit (never-ending crises) pe care le numim şi crize reversibile. Spre deosebire de crizele obişnuite care au o anumită perioa-dă de manifestare în timp şi reclamă o inter-venţie radicală a factorilor de decizie care au drept scop stoparea lor, aceste crize de durată au tendinţa de a se permanentiza, devenind o constantă a vieţii social-politice din Moldova. În ciuda apariţiei punctelor de bifurcaţie, care pun în pericol periodic sistemul, factorii de decizie nu întreprind acţiuni hotărîte în mă-sură să elimine pericolele şi să oprească criza ci se adaptează în permanenţă la noile realităţi şi provocări, preferînd să navigheze în aval. Ast-fel, crizele nu mai sînt eliminate ci „absorbite” de sistem şi gestionate de o manieră diferită la fiecare etapă de manifestare. Astăzi nu mai putem vorbi despre societate ca fiind o maşină de rezolvat crize pasagere ci, din contră, ca fi-ind o maşină de multiplicare a aceloraşi feluri de crize endemice. Aşadar, haosul indus în sis-tem de către emergenţa punctelor de bifurca-ţie nu mai reprezintă un iritant fatal împotriva căruia sistemul îşi mobilizează toate resursele pentru a-l evacua ci, mai ales, un ingredient indispensabil, datorită căruia sistemul nu-şi


poate afla liniştea şi îşi activează mecanisme-le. Impresia generală de pe urma acestei lup-te permanente dintre sistem şi criză este de o necontenită animaţie şi fulguraţie, fenomene care, din cauza frecvenţei apariţiilor, tocesc sentimentul de precauţie şi frică, expunînd societatea în faţa unor pericole de proporţii în cazul declanşării unor crize a căror efecte nu vor mai putea fi cu uşurinţă dezamorsate. 7 aprilie 2009 reprezintă o asemenea explo-zie socială neanticipată în faţa unor sisteme sociale care şi-au pierdut ireversibil sistemul imunitar.

Exemple ale unor asemenea gen de crize permanentizate, tîrîietoare, rotative şi ende-mice pot servi disputele legate de Constitu-ţia Republicii Moldova cu corolarul evident al imposibilităţii alegerii preşedintelui ţării, procesul de investigare a evenimentelor din 7 aprilie, relaţiile moldo-române, criza vinului şi blocarea exportului moldovenesc de către Rusia dar şi negocierile lente, inerţiale, lipsite de o motivaţie foarte clară cu Uniunea Euro-peană, negocieri ce nu pot fi, însă, întrerupte. Cazul cel mai spectaculos al unei asemenea congelări a crizei ţine de conflictul transnis-trean ce poartă denumirea de „conflict înghe-ţat”. Modelul de gestionare al acestui conflict a fost preluat de guvern şi utilizat într-o mul-titudine de cazuri de crize manifeste sau laten-te, principalul instrument fiind nu atît rezol-varea ci „îngheţarea crizei”. Îngheţarea crizei presupune amînarea la nesfîrşit a luării unor decizii hotărîte, refuzul riscului minim şi, de multe ori, plutirea în derivă în speranţa că lu-crurile se vor rezolva prin forţa împrejurărilor. Fiecare din cazurile prezentate mai sus implică acest set de comportamente bazate pe o anu-me inacţiune din partea instituţiilor abilitate.

Un caz elocvent din acest punct de vedere ţine de imposibilitatea modificării Constituţi-ei Republicii Moldova, fapt ce antrenează un blocaj politic de proporţii, instabilitate poli-tică determinată de nealegerea preşedintelui ţării, „permanentizarea provizoratului” şi re-curenţa alegerilor anticipate. Toate acţiunile întreprinse de partidele politice parlamentare sînt circumscrise acestei logici a tergiversării la infinit – imitarea negocierilor cu adversa-rii politici în condiţiile în care părţile nu au nimic de oferit, campanii propagandistice de

acreditare a ideii creşterii ratingului pentru a convinge adversarii să cedeze fără luptă, spe-cularea vidului constituţional şi tălmăciri ex-trem de părtinitoare ale Constituţiei pentru a justifica situaţia de provizorat şi a o lăsa ne-schimbată. Un rezultat firesc al unor asemenea comportamente este „congelarea crizei politi-ce” şi imposibilitatea întreprinderii unor acţi-uni ferme pe diverse dimensiuni – Transnis-tria, integrare europeană, reforme economice, reforma justiţiei, repararea clădirilor-simbol – Parlamentul şi Preşedinţia, etc. În acelaşi timp, toate părţile par a fi satisfăcute de si-tuaţia creată de impas politic, mulţumindu-se cu „răul cel mai mic”. Situaţia nu degenerează în mod rapid, fapt care se datorează atît pa-liativelor oferite de instituţiile internaţionale cît şi autoînfrînării actorilor politici care pe timp de criză nu recurg la strategii agresive de autodistrugere.

Ancheta evenimentelor din 7 aprilie consti-tuie şi ea o reflectare a unei crize declanşate în 2009 care pare să devină un serial siropos me-xican cu un final mereu amînat. Crearea repe-tată a unor comisii parlamentare redundante, audieri parlamentare extrem de politizate şi prea puţin relevante pentru elucidarea cazuri-lor, investigaţii netransparente şi demisii con-troversate însoţite de acuzaţii nedemonstrabile reprezintă reţeta societăţii politice pentru ate-nuarea consecinţelor zilei de 7 aprilie 2009. În fond, strategia de tergiversare şi de îngheţare a situaţiei este determinată de răsucirea progre-sivă a spiralei comportamentului electoral al partidelor politice parlamentare care, în vede-rea obţinerii unui număr mai mare de voturi, au speculat extrem de mult subiectul 7 aprilie, oferind adesea interpretări hazardate şi neave-nite. În continuare, ele au intrat într-un cerc vicios, fiind nevoite să-şi salveze blazonul în condiţiile în care datele anchetei nu le validau argumentele. Astfel subiectul 7 aprilie rămîne în continuare pe agenda zilei şi generează cu intermitenţe confruntări politice acerbe, chiar dacă ancheta nu aduce deloc informaţii supli-mentare, fiind practic epuizată.

Blocarea exportului de vinuri în Rusia re-prezintă la fel un detectiv cu mai multe epi-soade. În cadrul rapoartelor anterioare, am subliniat faptul că „abordarea preferată a gu-vernului a fost de a uza de soluţii tehnice şi


economice de tip soft, pe termen scurt şi de a amîna aplicarea unor soluţii consistente, po-litice, de tip hard”. În situaţia creată putem remarca lipsa unei strategii clare a guvernu-lui şi agenţiilor specializate în raport cu criza existentă. Această lipsă de strategie este deter-minată de vehicularea unor mesaje contradic-torii. Pe de o parte, guvernul şi experţii sînt antrenaţi într-un proces anevoios de negoci-eri, a căror rezultat încă nu este clar. Pe de altă parte, oficialităţile moldovene lansează uneori critici la adresa guvernului Rusiei care sînt extrem de prost recepţionate la Moscova şi care intensifică intransigenţa poziţiei Rusi-ei. Această duplicitate a mesajului reflectă in-determinarea guvernului asupra căii de urmat în relaţia cu Rusia. Chiar dacă linia principală strategică este cea a negocierilor, ea este dese-ori distorsionată de o inconsecvenţă în pro-movarea acestui mesaj, fapt manifestat în spe-cial prin criticile aduse Moscovei. Recentele informaţii cu privire la intenţiile Belarusului de a stopa exporturile de vinuri în această ţară din cauza somaţiei Rusiei, ar putea reprezenta un nou exemplu al alunecării într-un cerc vi-cios determinat de o preferinţă obsesivă pen-tru amînarea la nesfîrşit al întreprinderii unor acţiuni mai hotărîte izvorîte dintr-o strategie clară.

Aceeaşi strategie de tergiversare este apli-cată şi în raport cu Uniunea Europeană. Posi-bila semnare a unui Acord de Liber Schimb şi existenţa unui Plan de Acţiuni cu UE privind liberalizarea regimului de vize reclamă din partea autorităţilor acţiuni hotărîte mai ales în condiţiile în care ele acţionează sub presiu-nea termenilor limită ce vor expira curînd. Cu toate acestea, observăm că pe anumite sectoa-re, reformele încep să treneze chiar dacă fun-dalul psihologic este încă unul bun, datorat bunăvoinţei structurilor europene. Ministerul de Interne este extrem de lent în a clarifica care sînt elementele cheie ale reformei asuma-te. Legea anti-discriminare le-a furat zîmbe-tul de pe feţele politicienilor, chiar dacă ei rîd copios la tot felul de emisiuni televizate şi a fost pusă cu multă siguranţă la naftalină deşi se cerea declanşarea unor ample discuţii în so-cietate pe aceste teme. Asigurarea reformelor necesare cu un sprijin financiar adecvat din partea guvernului a reprezentat o nouă hibă în

politicile de promovare a reformelor europe-ne, dînd naştere la multiple îndoieli cu privire la capacităţile autorităţilor centrale de a ţine pasul cu transformările anunţate. Se pare că în ciuda asumării unor obiective ambiţiose, autorităţile moldovene mai păstrează anumite rezerve în ceea ce priveşte integrarea europea-nă, fapt ce generează o anumită rezistenţă faţă de înnoirile a căror singur exponent hotărît se prezintă Ministerul de Externe. Această inapetenţă în a promova tenace reformele se explică desigur şi prin lipsa de motivare, le-gată de absenţa unei garanţii de integrare, dar acest fapt nu anulează stilul retractil, prudent şi lent în înfăptuirea angajamentelor asumate de guvern. În cazul dat, o criză se suprapune peste altă criză – instabilitatea politică fiind un impediment clar în mobilizarea energiilor ministerelor în vederea promovării reformelor.

Astfel, crizele reversibile şi repetitive con-stituie un fenomen nou care vine să substi-tuie crizele clasice, rezolvabile într-o perioadă restrînsă de timp. Guvernul moldovenesc îşi schimbă comportamentul şi nu se mai mani-festă printr-o implicare rapidă menită să pună capăt crizei. Chiar şi gestionarea protestelor din 7 aprilie de către guvernarea comunis-tă atestă o asemenea logică de temporizare – trupele de ordine nu au intervenit imediat ci după o perioadă de timp, asigurîndu-se că nu există nici un risc în ceea ce priveşte succesul operaţiunii. Această strategie a tergiversării nu este determinată neapărat doar de vulnerabi-litatea guvernării chiar dacă o guvernare cu un asemenea gen de comportament nu poate fi catalogată altfel decît ca fiind slabă. Există mai mulţi factori de natură externă şi internă care modelează comportamentul guvernării.

2. FACTORII CARE DETERMINĂ CRIZELE REVERSIBILE.

Există mai mulţi factori care condiţionează apariţia crizelor reversibile. Foarte mulţi din-tre ei se află în afara controlului factorilor de decizie din ţară şi din această cauză autorită-ţile sînt nevoite de cele mai multe ori să re-curgă la comportamente de adaptare la crizele


induse de factorii externi. În aceste condiţii, guvernul nu dispune de instrumente necesare pentru a opri sau preveni declanşările repetate ale crizelor şi recurge la strategii de amînare a aplicării unor soluţii clare sau la tehnologii de comunicare publică, care muşamalizează subiectele crizogene.

Un prim factor producător de crize cu ca-racter permanent ţine de influenţele economi-ei globale asupra Republicii Moldova. Repu-blica Moldova este un stat mic cu capacităţi limitate de a face faţă provocărilor economice venite din exterior. Dependentă în măsură destul de mare de remiterile de peste hotare, cu un deficit semnificativ al balanţei de plăţi, cu o datorie externă în creştere şi cu obliga-ţiuni mereu asumate în faţa partenerilor ex-terni, ţara noastră dispune de un set extrem de restrîns de instrumente pentru prevenirea crizelor. Astfel, crizele economice şi financiare lovesc Republica Moldova fără ca guvernul să poată întreprinde acţiuni hotărîte în vederea blocării lor. Această situaţie de porozitate a hotarelor noastre în faţa influenţelor econo-mice externe atestă un anumit grad de inte-grare a economiei moldoveneşti în sistemul economic global, fapt ce comportă atît aspecte pozitive cît şi negative.

În al doilea rînd, un rol important în de-clanşarea crizelor reversibile îl au factorii ge-opolitici. Influenţele geopolitice nu au o fi-nalitate şi se exercită în permanenţă de aşa manieră ca Republica Moldova să se afle sub presiune permanentă. O criză, precum e cea a exportului de vinuri în Rusia nu poate fi re-zolvată în scurt timp, întrucît exporturile de vinuri sînt utilizate ca instrumente în cadrul unor lupte politice. De asemenea, conflictul transnistrean are o durată atît de lungă în-trucît interesele actorilor externi determină rezultatele din Republica Moldova. În aceste condiţii, guvernul nu poate decît să se adap-teze la circumstanţele create, mimînd intenţia de a rezolva criza şi angajîndă-se în acţiuni mi-nore de aplanare a conflictelor.

În al treilea rînd, guvernul este un ostatic al luptelor interne din Republica Moldova. Confruntările interne, divizarea profundă a societăţii pe criterii ideologici şi etnici creea-ză blocaje inerente care nu permit demararea

unor acţiuni hotărîte, menite să tranşeze cri-zele emergente. Problema limbii de stat care declanşează cu intermitenţe rivalităţi acerbe reprezintă un exemplu de criză reversibilă fără posibilităţi de ameliorare. Un exemplu de dis-pută ideologică îl reprezintă procesul de adop-tare a Codului Educaţiei, care se amînă în per-manenţă din cauza dezacordurilor ireconcili-abile dintre principalele forţe politice. Toate aceste situaţii slăbesc capacitatea guvernului de a acţiona, transformîndu-l într-o maşină reactivă şi distributivă dar deloc de anticipare şi transformare creatoare a crizelor.

În al patrulea rînd, guvernul nici nu poate reacţiona la toate crizele pentru că majoritatea dintre ele sînt induse în mod artificial, fiind un element al politicii spectacol promovată de partidele politice. Crizele astăzi sînt mai cu-rînd un subiect de presă sau de entertainment, fiind create mai mult pentru a fi vehiculate în public decît pentru a fi rezolvate. Acest gen de crize, pe care le putem numi şi crize - baloane de săpun sînt privite ca fenomene pasagere ce vin şi pleacă fără a afecta societa-tea întrucît sînt creaţii virtuale, plăsmuite de minţile specialiştilor în comunicare. Exemple ale unor asemenea creaţii „artistice” sînt crize-le ce au ţintit campania anti-mafie îndrepta-tă împotriva anumitor oligarhi din Moldova, parada de la Moscova din 9 mai şi criza mo-numentelor victimelor regimului comunist, decretul lui Ghimpu privind ziua de 28 iunie, boicotarea de către PCRM a şedinţelor Par-lamentului şi cererea de demisie a Preşedin-telui interimar. Chiar dacă toate aceste crize nu afectează în mod direct actul de guvernare, ele crează un fondal negativ care descurajează acţiunile prompte şi coerenţa reformelor. Mai mult decît atît, aceste crize, au calitatea de a se repeta în timp, fiind teme de dezbateri aprinse ce sînt reluate cu o anumită periodicitate de persoane interesate.

Prin urmare mai mulţi factori conspiră la permanentizarea crizelor din Republica Mol-dova, fapt explicabil şi printr-o slabă capacitate de anticipare şi reacţie a autorităţilor centrale. Această capacitate de reacţie este determinată de vulnerabilitatea statului dar şi de specifi-cul regiunii în care ne aflăm – o regiune de o seismicitate politică şi economică deosebită.


În plan regional, avem relaţii deseori tensio-nate cu vecinii, regiuni separatiste pe terito-riul ţării, tratament geopolitic adecvat statelor mici şi neimportante. În plan politic, putem constata că elita moldovenească este orientată spre jocuri de sumă nulă, fiind necooperantă, ea însăşi creatoare de crize politice – e. g. cri-za modificării Constituţiei. În plan economic, avem o economie bazată pe remiteri de peste hotare, dependentă energetic, importatoare de crize din alte zone, neatractivă din punct de vedere investiţional, cu o balanţă comercială negativă, cu termeni de schimb nefavorabili, destul de îndatorată şi având o agricultură de subzistenţă, dependentă de ajutoare de peste hotare. Iar în plan social, sîntem marcaţi de faptul că avem un spor demografic insufici-ent, cu un sistem de pensii suprasolicitat şi cu un sistem educaţional ineficient şi neconectat la piaţa muncii. Toate aceste elemente indică asupra capacităţii slabe a statului de a face faţă crizelor, fără a mai face referinţă la pregătirea funcţionarilor publici, un element care poate în anumite condiţii nici să nu mai conteze în condiţiile unei vulnerabilităţi sporite a statu-lui.

În concluzie, efectul cumulat al tuturor factorilor enumeraţi mai sus produce crizele reversibile. Apariţia acestor crize este determi-nată de preferinţa autorităţilor pentru utiliza-rea paliativelor în vederea muşamalizării con-secinţelor imediate ale crizelor şi transferarea momentului intervenţiei decisive pentru o altă dată indecisă. Astfel, strategia de bază a guver-nării nu mai este lupta cu crizele ci amînarea la nesfîrşit a momentului intervenţiei. Acest fapt poate fi observat nu doar în astfel de chestiuni hard precum ancheta din 7 aprilie sau criza constituţională ci şi în chestiuni de rangul doi precum e reforma justiţiei, adopta-rea noului Cod al Educaţiei, reforma Ministe-rului de Interne. Chiar şi procesul de adoptare a bugetului se înscrie în aceeaşi logică – o serie de crize succesive marchează întreaga perioa-dă de lucru asupra acestui document financiar pînă cînd se ajunge la data limită după care orice tergiversare se poate solda cu consecinţe devastatoare (e.g. stoparea finanţării externe). În situaţia în care guvernul este strîns la pere-te şi după negocieri puţin revelatoare, bugetul

este aprobat în ultima zi posibilă fără ca să fie clar dacă principalele dispute generatoare de crize să fi fost tranşate. O asemenea conduită politică, chiar dacă este explicabilă din cauza existenţei unor multitudini de factori ce scapă controlului autorităţilor, permite acumularea de diverse crize, aflate de multe ori în stare la-tentă şi revenirea lor periodică cu o intensitate variabilă.

3. CAPACITATEA DE PRONOSTICARE ŞI PREVENIRE A CRIZELOR REVERSIBILE A UNUI STAT ASPIRANT LA CALITATEA DE MEMBRU AL UE

Crizele clasice sînt foarte greu de pronos-ticat din cauză că reprezintă evenimente ce vin „pe neaşteptate”, ca nişte seisme, rupînd cursul firesc al cotidianului şi introducînd deseori de o manieră inexplicabilă elemente noi, străine sistemului. Comentatorii găsesc deseori post-factum semne ale acestor furtuni intempestive în derularea evenimentelor de dinaintea crizei, dar aceste explicaţii întîrziate sînt întotdeuna tratate cu suspiciune deoarece nu au capacitate de anticipare. Destrămarea Uniunii Sovietice, crizele financiare mondiale, conflictele, revoluţiile, războaiele şi schimbă-rile de guvern sînt exemple de asemenea crize neanticipate, deseori cu efecte devastatoare asupra sistemelor politice şi economice. În ca-zul crizelor clasice deseori greşesc chiar cele mai reputate instituţii de prognoză. De exem-plu, FMI şi-a schimbat de cîteva ori prognoze-le pentru anul 2009, marja lor de eroare fiind de circa 5% ceea ce este o cifră enormă pentru economia mondială. Un alt exemplu clasic de prognoză ratată aparţine cunoscutului econo-mis rus Andrei Illarionov, care o perioadă des-tul de îndelungată de timp a activat în calitate de consilier economic al Preşedintelui Rusi-ei. În vara anului 2008, Illarionov susţinea că


SUA nu va intra în recesiune şi lumea nu va fi afectată de criză. Aceste afirmaţii erau făcute în situaţia în care SUA se aflau deja în criză de jumătate de an (oficial, însă, intrarea în re-cesiune a fost anunţată în noiembrie 2008). Aceste prognoze ratate nu se datorează unei lipse a dorinţei de a prezice corect evoluţiile ci faptului că acest lucru este deseori foarte dificil de făcut.

În sens invers, crizele reversibile par a fi mult mai uşor de prezis din cauza caracteru-lui lor repetitiv şi endemic. Nefiind pînă la capăt rezolvate ci doar „adormite” pentru o anumită perioadă de timp, crizele reversibile ameninţă mereu să se întoarcă din starea lor de semi-aţipire. Guvernanţii elimină aceste subiecte din agenda lor imediată prin găsirea unor soluţii temporare şi preferă să uite de ele o vreme anumită. Printre aceste soluţii tempo-rare sau paliative pot fi menţionate mimarea sau desfăşurarea reală a unor negocieri supli-mentare, formarea unor comisii parlamentare, reinterpretarea Constituţiei şi sesizarea Curţii Constituţinale sau adoptarea unor legi noi şi înlocuirea celor vechi, prezentarea unor ra-poarte triumfaliste în situaţii în care se doreşte ungerea ochilor observatorilor şi inspectorilor, amînarea datelor limită sau, în general, bloca-rea dialogului. Aceste soluţii de ordin juridic sau diplomatic nu ating esenţa problemelor care, de cele mai multe ori, sînt de natură economică sau politică şi reclamă o aborda-re corespunzătoare. Prin urmare, problemele abordate într-o manieră facilă şi fugitivă au şanse mari să revină în atenţia publicului şi guvernării peste o anumită perioadă de timp. Astfel se întîmplă cu ancheta evenimentelor din 7 aprilie, cu alegerea preşedintelui, cu ex-porturile de vinuri, cu optimizările în sistemul şcolar şi în sistemul de telefonie fixă, cu in-dicaţiile geografice şi chestiuni de dezvoltare regională. În toate aceste cazuri se mizează pe soluţii de tergiversare care implică negocieri şi tălmăciri ale legii, dar care nu conduc la o clarificare a situaţiei în domeniu şi anunţă o nouă răsucire a spiralei crizei reversibile la o etapă mai avansată.

De aceea, teoretic, este posibilă întocmirea unui registru al crizelor care să includă dome-niile ce se află sub presiune dar care sînt abor-

date sumar şi abandonate pentru o anumită perioadă de timp. Acest exerciţiu ar permite ţinerea sub control al domeniilor-problemă deşi, cu siguranţă, o asemenea inventariere nu ar permite pronostirea exactă a momentelor în care crizele ar putea să izbucnească şi gra-vitatea lor. Cu toate acestea, sistemul politic nu este foarte interesat în asemenea abordări. Explicaţia e simplă – guvernările în Republica Moldova sînt preocupate mai mult în a inte-gra criza apărută în sistem decît în a o rezolva. Aceste crize sînt absorbite şi devin o preocu-pare permanentă a guvernării chiar dacă se-riozitatea cu care ele sînt abordate variază în funcţie de imperativul momentului politic. Astfel putem spune că crizele reversibile sînt crize fără de sfîrşit întrucît sistemul în sine nu este creat pentru a rezolva crize ci pentru a armoniza diverse interese aflate la guvernare. Or, aceste interese au viziuni diferite asupra felului în care este rezolvată criza şi nu admit aplicarea unor soluţii tranşante. Prin urmare, sarcina de menţinere a sistemului într-un re-lativ echilibru presupune focalizarea atenţiei pe balanţarea intereselor şi nu pe rezolvarea crizelor.

O asemenea viziune ar putea să complice enorm realizarea obiectivului fundamental de semnare a unui Acord de Asociere cu Uniunea Europeană. Filozofia semnării unui asemenea acord nu implică negocieri şi condiţionări din partea Republicii Moldova ci îndeplinirea în-tocmai a angajamentelor asumate. Abordarea europeană reclamă un proces decizional line-ar, rectiliniu şi expeditiv şi o implementarea neamînată a deciziilor luate. Este un proces în care tergiversările şi amînările sînt privite ca o încercare rău intenţionată de eschivare de la îndeplinirea angajamentelor şi nu ca o tenta-tivă mereu reînnoită de a asigura un consens în interiorul arcului de guvernămînt şi între putere şi opoziţie. Ambiţia europeană de a eli-mina politicul din mecanismul guvernamental decizional şi de implementare şi de a transfor-ma racordarea la standarde într-un procedeu tehnic se izbeşte de realitatea unei societăţi divizate care nu doreşte să abandoneze uşor instrumentele sale informale ce asigură menţi-nerea echilibrului. O asemenea filosofie intră în contradicţie cu felul în care este conceput


mecanismul guvernării în Republica Moldova. În mod paradoxal instrumentele consensu-

ale şi consociative de asigurare a guvernării au fost elaborate şi aplicate în perioada postbelică în unele state din Uniunea Europeană precum e Belgia, Austria, etc. Cu toate acestea, efortul de integrare cere de la statele candidate anu-larea multor mecanisme de acest fel pentru ca ele să demonstreze compatibilitate cu rigorile UE. Crizele şi divizările interne sînt, prin ur-mare, „suspendate” pentru o anumită perioa-dă de timp necesară intervalului de compati-bilizare, după care ele pot din nou erupe, dar de această dată în condiţiile în care statul se află deja în componenţa UE. Astfel, procesul de integrare europeană creează şi el premise-le necesare pentru ca în statele candidate să apară periodic crize reversibile. Multe dintre statele aspirante recurg la subterfugii pentru a ascunde de Comisie contradicţiile interne şi problemele structurale existente despre care se află abia ulterior, atunci cînd statul devine membru al UE. Aşa s-a întîmplat cu România şi Bulgaria dar lucruri similare le-au avut de suferit state precum Franţa şi Grecia în inte-riorul UE, atunci cînd au dorit să tăinuiască anumite date statistice cu privire la starea fi-nanciară a ţărilor.

De aici derivă încă o strategie aplicată de guverne în lupta cu crizele reversibile. În loc să anticipeze crizele şi să le prevină, autorită-ţile aflate în dialog cu oficialii din UE preferă să ţină sub oboroc aspectele cele mai sensibile, generatoare de crize, prezentînd lucrurile în culori roze. Conflictele interne sînt anestezia-te temporar, iar actorii politici afişează o mină de executant tenace. Cu toate acestea, un ase-menea comportament nu poate să dureze la nesfîrşit din cauza caracterului irepresibil al crizelor reversibile care pot fi suspendate dar

nu şi anulate. Cu cît perioada de integrare este mai lungă, cu atît sînt mai mici şansele guver-nanţilor de a păstra confidenţialitatea şi de a ţine în sticlă duhul rău al crizelor. Din această cauză, procesul de integrare europeană pe care l-a demarat Republica Moldova are şanse mari să fie bulversat de durata îndelungată a lui, care va scoate din anonimat multitudinea de crize latente despre care nu se prea discută.

CONCLUZII

Crizele reversibile reprezintă o constantă a unei guvernări care doreşte armonizarea inte-reselor contradictorii, obiectivul luării unor decizii rapide fiind pe planul doi. Strategiile de tergiversare a intervenţiei rapide în cazul unei crize, enumerate mai sus, permit men-ţinerea unei situaţii de nici pace nici război, în condiţiile în care în societate există contra-dicţii deseori ireconciliabile. Cu toate acestea, un asemenea stil de guvernare vine în contra-dicţie cu abordarea pragmatică europeană care revendică anularea disputelor interne şi înde-plinirea întocmai a angajamentelor asumate în cadrul diverselor documente semnate cu UE. Perioada îndelungată de timp de negocieri a unui Acord de Asociere cu UE ar putea la un moment dat trezi contradicţiile aflate în stare de „îngheţ”, ceea ce ar însemna că consideren-tele politice vor avea prioritate în faţa celor tehnice şi pragmatice. Pericolul unor aseme-nea evoluţii (sau involuţii) este determinat de modul consociativ de guvernare preferat de guvernarea moldovenească dar şi de lipsa parţială de motivaţie pe care îl implică proce-sul de integrare europeană pentru Republica Moldova.


Acum doi ani, orice discuţie politică în Moldova sau între partenerii occidentali ai Mol-dovei se putea rezuma la o singură întrebare: Mol-dova quo vadis? Moldova era într-adevăr la răscru-ce. Acum însă este percepută ca fiind principala poveste de succes din Parteneriatul Estic. Într-adevăr Moldova a făcut nişte realizări enorme în politica externă de la venirea AIE la guvernare. Şi totuşi, Moldova nu este încă o poveste de succes, ci are potenţialul de a deveni. Cea mai mare pro-vocare la adresa Chişinăului asupra statutului de lider al Parteneriatului Estic, dar şi asupra încre-derii UE este ca Republica Moldova să poată face faţă aşteptărilor UE prin reforme concrete. Ceea ce are Republica Moldova deocamdată sunt mai mult începuturi de reforme decît reforme durabi-le şi consolidate. Însă atunci cînd decalajul dintre succesele politicii externe şi progresele modeste în transformările interne devine prea mare, imaginea Moldovei ca o poveste de succes se poate sparge ca un balon de săpun. Acest risc nu este inevitabil, dar el totuşi există. Atît Georgia, cît şi Ucraina au trecut prin spargerea unor astfel de baloane.

În acest context, Republica Moldova trebuie să depună eforturi considerabile pentru a evita o posibilă dezamăgire a UE care ar cau-za oboseală. Ucraina şi Georgia au trecut în urma revoluţiilor printr-un ciclu de ‘poveste de succes’, eşec şi dezamăgire. Este important ca Moldova să evite scenariul ucrainizării care poate reieşi din doi factori: haos politic constant şi lipsa de reforme. Dacă Moldova nu reuşeşte să impulsioneze şi să accelereze procesul de reforme prin oferirea unor rezultate concrete, există toate şansele că în 2012 Moldova să se ciocnească de oboseala UE care va cauza un dezinteres şi va plasa Chişinăul alături de fostele istorii de succes: Georgia şi Ucraina.

CONTEXTUL REGIONALCea mai mare provocare la adresa Chi-

şinăului asupra statutului de lider al Parte-

neriatului Estic, dar şi asupra încrederii UE este ca Republica Moldova să poată face faţă aşteptărilor UE prin reforme concrete, şi mă refer aici la reforma justiţiei, a structurilor de implementare a legilor şi la capacitatea institu-ţională. Lansarea Parteneriatului Estic a oferit o nouă dinamică regiunii din vecinătatea esti-că a UE. În cadrul acestei iniţiative regionale, Republica Moldova a reuşit să se integreze cu succes, în pofida unui start nu tocmai priete-nesc, exprimat de fostul preşedinte V. Voronin, care concluziona că Parteneriatul Estic este al doilea CSI destinat încercuirii Rusiei1. După preluarea guvernării de către AIE, relaţia RM-UE s-a normalizat şi a depăşit cadrul tradiţi-onal. Despre Moldova, care a început rapid să se apropie de UE, au început să vorbească altfel. Dacă anterior titlurile conferinţelor şi studiilor care vizau Moldova erau “Quo Vadis Moldova?” sau “Moldova la Răscruce”, etc, acum acestea au o tonalitate pozitivă şi sunt formulate într-o manieră care demonstrează un început de succes: “Moldova’s Breakthro-ugh” sau “Moldova – major European success in the EaP?”2.

În Uniunea Europeană au loc alte procese. Pe fundalul unei crize economice şi financiare, UE îşi doreşte mai puţine angaja-mente faţă de statele “lumii a treia”. În acelaşi timp, extinderea din 2004 şi 2007 au făcut UE mai precaută şi a adăugat la problemele existente, în contextul decalajului dintre “ve-chea Europă” şi “noua Europă”. Toate acestea fac UE mai lentă dar şi mai închisă, dovadă serveşte declaraţia unor lideri importanţi din

1 Voronin:EasternPartnershipisencirclingRussialikearing,27/02/2009, Moldova.org, http://politicom.moldova.org/news/voronin-eastern-partnership-is-encircling-russia-like-a-ring-186084-eng.html2 Exemplu poate servi studiul lui Parmentier, Florent: Mol-dova,aMajorEuropeansuccessfortheEasternPartnership?EuropeanIssueNo186,22/11/2010,RobertSchumannFoun-dation, http://www.robert-schuman.eu/doc/questions_europe/qe-186-en.pdf

CUM SĂ EVITĂM “OBOSEALA” UE FAŢĂ DE MOLDOVA?

Leonid Litra


UE despre eşecul multiculturalismului3, dar în fond se referă la migraţia din vecinătatea sudi-că, totuşi include şi partea estică. Termenul de “oboseală a extinderii” (enlargement fatigue) este cam tot atît de vechi cît şi UE, datînd din anii ‘60, atunci cînd Franţa a pus veto de două ori asupra accesiunii Marii Britaniei în Comu-nitatea Europeană4. Termenul a fost folosit dea lungul istoriei, fiind menţionat în exces în pe-rioada de după extinderea 2004 şi 20075. Mai nou, acelaşi termen este ajustat şi pentru ţările vecine care oficial nu sunt în proces de aderare la UE, însă se integrează sectorial în UE.

În condiţiile enunţate mai sus e greu să impresionezi UE pentru a oferi mai mult decît ceea ce prescriu cele mai optimiste documente care vizează şi Republica Moldova. Cu toate acestea, Republica Moldova a reuşit cu succes să creeze aşteptări mari în UE dar şi un sen-timent de lider printre ţările Parteneriatului Estic. Aceste aşteptări şi succese au fost create odată cu preluarea guvernării de către Alianţa pentru Integrare Europeană datorită schimbă-rii situaţiei în special în domeniul drepturilor omului şi a libertăţii mass-media dar şi datorită dinamicii regionale ale PE, care demonstrează vădit o înrăutăţire a standardelor democratice.

În contextul descris mai sus, cea mai mare provocare la adresa Chişinăului asupra statutului de lider al Parteneriatului Estic, dar şi asupra încrederii UE este ca Republica Mol-dova să poată face faţă aşteptărilor UE prin reforme concrete. Ceea ce are Republica Mol-dova deocamdată sunt mai mult începuturi de reforme decît reforme unde poate afirma cu certitudine că este în concordanţă cu cerinţele UE. În acest context, Republica Moldova tre-buie să depună eforturi considerabile pentru a evita o posibilă dezamăgire a UE care ar cauza oboseală.

3 Înultimuljumătatedean,maimulţilideriaudeclaratcămulticulturalismuleuneşecdeoarecen-afostcapabilsăintegrezecusuccessimigranţii.Printreaceştiasunt:AngelaMerkel,NicolasSarkozy,DavidCameron,JohnHowardşiHoseMariaAznar.VeziNicolasSarkozydeclaresmulticul-turalismhadfailed,TheTelegraph,11/02/2011,http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/france/8317497/Nicolas-Sarkozy-declares-multiculturalism-had-failed.html4 BeyondEnlargementFatigue?,EuropeanSta-bilityInitiativeSeries,http://www.esiweb.org/index.php?lang=en&id=156&document_ID=745 Forgue,DavidG.;Kehoskie,NicoleSchude:EnlargementFatigueintheEuropeanUnion,AmericanBarAssociation,http://www.barnesrichardson.com/files/tbl_s47Details%5CFileUpload265%5C126%5Cforgue_fatigue.pdf

UCRAINA 2005-2010: DIN POVESTE DE SUCCES ÎN EŞEC

În cazul Republicii Moldova, exemplul cel mai relevant pentru modelarea unui scenariu este bineînţeles Ucraina. În pofida parametrilor geografici diferiţi dar şi a unei polarizări mult mai pronunţate, Ucraina a fost lider incontesta-bil al Politicii Europene de Vecinătate după Re-voluţia din 2004. Forţele politice care au acces la guvernare în 2004 în Ucraina au pendulat politic constant, însă fără a fi capabile să ofere rezultate palpabile, în afară de cele legate de libertatea presei sau drepturile omului. Cei cinci ani de guverna-re democratică în Ucraina au fost în egală măsură 5 ani de lupte politice cu o intensitate maximă. Conţinutul luptei politice se manifesta printr-un parlament blocat, printr-o relaţie dintre forţele din Alianţă în care nu se respectau angajamentele, printr-o reforma a justiţiei care oficial era susţinu-tă de Alianţă, însă în realitate nu era înfăptuită în practică. Mai mult ca atît, conflictul a fost exacer-bat atît de mult încît a cuprins şi instituţiile, nici proiectele de lege din guvern nu mergeau în parla-ment. În cele din urmă, relaţiile UE-Ucraina s-au înrăutăţit iar în UE s-a conturat o oboseală faţă de Ucraina, în timp ce în Ucraina, o oboseală faţă de UE pe fundalul unei euro-scepticism pronunţat6.

La baza tuturor problemelor care s-au ivit în viaţa politică ucraineană a fost în primul rînd lipsa consensului între forţele alianţei, dar şi într-un sens mai larg, lipsa consensului în socie-tate vizavi de reformele care trebuie derulate, în special legate de vectorul politicii externe. Ca şi în cazul Republicii Moldova, neînţelegerile s-au axat pe cele mai fundamentale chestiuni cum ar fi reforma constituţională, care prevedea reducerea prerogativelor preşedintelui, Comisia căreia a fost vehement criticată pentru imparţialitatea ei. În acelaşi timp, lupta dintre componentele alianţei, care se transfera la nivelul luptei dintre instituţii, a fost foarte evidentă. Cel mai bun exemplu poate servi “războiul decretelor” în care cel de al doilea guvern al Iuliei Timoshenko (2007-2009) a primit 881 directive, instrucţiuni şi prescripţii din partea preşedinţiei sau a secretariatului lui în primele 100 6 Popescu,Nicu:(2009),“Ukrainefatigue”vs“EUfatigue”,EuobserverBlogs,3/12/2009,http://blogs.euobserver.com/popescu/2009/12/03/ukraine-fatigue-vs-eu-fatigue/


de zile, pe cînd în cazul guvernului condus de Vic-tor Ianukovici, acesta a primit 231 pe parcursul aceleaşi perioade7.

Fără îndoială că în Ucraina a existat şi o miză geopolitică enormă, descrisă foarte bine din ambele părţi ale baricadei în articolele lui Andrew Wilson sau Gleb Pavlovski, una mult mai mare decît ar exista în Republica Moldova. Miza geo-politică nu consta doar în faptul de a păstra Ucrai-na în zona de influenţă a Rusiei, dar şi în faptul de a neutraliza riscul unei revoluţii oranj care ar fi putut să fie organizată în Rusia, urmînd mode-lul ucrainean. În cazul Republicii Moldova miza geopolitică este prezentă pe fundalul faptului că Chişinăul este în acest moment unicul început de istorie de succes al UE în vecinătatea estică, dar şi pe fundalul unui posibil conflict diplomatic dintre România şi Ucraina8.

PERICOLUL “UCRAINIZĂRII” MOLDOVEI ŞI CONJUNCTU-RA INTERNAŢIONALĂ

În Republica Moldova se observă, în pro-porţii mai mici, o “ucrainizare” a politicii. Contex-tul în care este folosit acest termen derivă în speci-al din criza politică generată de nealegerea şefului statului, dar şi de numeroase alegeri care au loc. Din 5 aprilie 2009, pînă în prezent au avut loc 4 exerciţii electorale, iar cel de-al cincilea va avea loc la începutul verii 2011, astfel, în 2 ani Moldova a avut parte de 5 scrutine, şi ar mai putea avea par-tea încă de un referendum şi alegeri anticipate. În pofida unui guvern relativ funcţional, în contextul campaniilor electorale şi a luptelor politice, unele decizii care se adoptă au un caracter populist, iar funcţionarii din ministere preferă să fie mai pu-ţin loiali din cauza posibilităţii schimbării puterii, exemplu serveşte rezistenţa în reformarea Ministe-rului de Interne sau în justiţie.

Ca şi în cazul Ucrainei, în Republica Mol-dova cea mai mare problemă pare a fi lipsa consen-

7 pentruodescrierecompletăaconflictelorputeriidinUcraina,asevedeaGromadzki,Grzegorz;Movchan,Veronikaetal.,BeyondColours:AssestsandLiabilitiesof“Post-Orange”Ukraine,InternationalRenaissanceFoundation,Kyiv2010,StefanBatoryFoundation,Warsaw2010.8 Analistpolitic:UcrainatrebuiesăbatăBucureştiulcupro-priileluiarme,13/02/2011,http://www.romanialibera.ro/actuali-tate/europa/analist-politic-ucraina-trebuie-sa-bata-bucurestiul-cu-propriile-lui-arme-216597.html

sului asupra modelului de dezvoltare care urmează a fi preluat. Într-un context mai larg, există lupta între Alianţă şi partidul Comuniştilor, conflictul intern în cadrul Alianţei şi polarizarea societăţii vizavi de vectorul geopolitic al Moldovei, pe cînd riscul cel mai mare sunt alegerile interminabile şi chiar dacă sunt considerate democratice, acestea nu vor aduce schimbări palpabile în termeni re-ali la nivelul populaţiei. Pe lîngă aceste aspecte, se observă şi o luptă între instituţiile statului, care uneori au păreri împărţite asupra unor subiecte de importanţă majoră, aspecte care sunt replicate de la nivelul partidelor la nivelul instituţiilor care sunt conduse de şefii acestor partide.

Nici în plan internaţional lucrurile nu stau mai bine. Valul de proteste care a cuprins Egiptul, Tunisia, Oman, Siria, Iordania, Algeria, Libia, Bahrainul, Nepalul şi Iranul redirecţionează atenţia UE spre această regiune. Mai mult ca atît, UE vede în acest val de proteste o oportunitate care trebuie folosită pentru a acţiona în aceste ţări. Parlamentul European deja examinează revizuirea dimensiunii de sud a PEV9, iar cel mai important este că deja cîteva ţări importante printre care Franţa şi Spania deja pledează pentru reducerea fondurilor acordate fostelor state sovietice şi realo-carea lor statelor din Nordul Africii.10 De notat că în această scrisoare Moldova a fost vizată explicit, menţionîndu-se că în cadrul PEV (2007-2013) Chişinăul primeşte 25 EUR per capita iar Egiptul 1,8 EUR per capita, ceea ce reprezintă o politică asimetrică şi disproporţionată care astăzi “este greu de justificat şi sprijinit”.

PR VS REZULTATE

Nuanţele interne şi externe menţionate mai sus creează condiţiile necesare pentru o po-sibilă oboseală a UE faţă de Republica Moldova, care are să apară în următorul an în cazul în care Chişinăul nu va fi capabil să ofere rezultate con-crete pe măsura aşteptărilor create în interiorul UE. Aşteptările în UE vizavi de Moldova sunt foarte mari, mai ales pe fundalul declinului de-mocratic din celelalte ţări ale Parteneriatului Estic şi a ascensiunii din sudul UE şi Orientul Mijlo-9 EuropeanParliamentresolutiononthereviewoftheEuro-peanNeighbourhoodPolicy–SouthernDimension,http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/afet/re/840/840978/840978en.pdf10 Rettman,Andrew;FranceandSpaincalltoshiftEUfundsfromeasttosouth,21/02/2011,http://euobserver.com/9/31843


ciu.11 Nevoia de un stat lider în Parteneriatul Estic nu este necesară doar din perspectiva creării unei competiţii între statele din vecinătatea estică a UE, dar şi din cauza justificării succesului iniţiativelor europene în această direcţie.

Evitarea oboselii UE este strîns legată de capacitatea Moldovei de a oferi rezultate palpabile în domeniul reformelor cheie, ceva mai mult decît asigurări că totul va merge strună. De exemplu reforma Ministerului de Interne este un subiect de care nu doar UE a obosit, dar şi societatea din Moldova. În pofida înţelegerii faptului că reforme-le nu pot fi derulate foarte uşor şi există mai multe variabile de care trebuie să se ţină cont, totuşi state precum Georgia, fără a ne referi la consolidarea autoritarismului, au fost capabile să reformeze MAI într-un timp relativ scurt şi cu rezultate apre-ciate de către partenerii din UE. Acelaşi lucru se întîmplă cu legea antidiscriminare care se primblă dintr-o instituţie în alta dar care nu este adoptată din motive că ar scădea popularitatea celui care o va promova. Mai ales că aceasta este una din con-diţiile pentru liberalizarea regimului de vize.

Aceste aspecte ţin de capacitatea internă a Moldovei de a gestiona cu succes procesul de armonizare la standardele UE. Ministerul de Ex-terne nu va mai putea “vinde” succese dacă ele nu se vor întîmpla pe teren. Mai mult ca atît, partea legată de afacerile externe ale MAEIE şi-a atins, grosso modo vorbind, capacitatea maximă de lu-cru, fapt care merită apreciat. Însă, partea legată de integrare europeană a MAEIE a înregistrat o performanţă mai joasă. Interacţiunea dintre aceste două dimensiuni are loc într-o manieră dispro-porţionată, avînd în vedere că marketingul MAE este unul bun şi îi face pe partenerii europeni să fie gata să cumpere “produsul” Moldovei, dar, din cauza unei performanţe mult mai slabe la capito-lul transformări interne, produsul care deja a fost promovat cu succes, nu este gata pentru vînzare. În acest context, iniţiativa unor experţi privind crearea unui Minister sau Agenţie pentru Inte-grare Europeană12 ar fi o oportunitate bună de a 11 Popescu,Nicu(2011):OfEasternandSouthernneigh-bours,EUobserver,14/02/2011,http://blogs.euobserver.com/popescu/2011/02/14/on-eastern-southern-neighbours/12 Chirilă,Victor(2011):VictorChirilă:"DatoritădiplomaţieinoastreamreuşitsăconvingemUEsăneacordenudoarunsuportmoralpentruimplementareareformelor,darşiunmaresuportfinanciar",21/01/2011,Europa.md,http://europa.md/stiri/show/8319/victor-chirila-datorita-diplomatiei-noastre-am-reusit-sa-convingem-ue-sa-ne-acorde-nu-doar-un-suport-moral-pentru-implementarea-reformelor-dar-si-un-mare-suport-financiar

aranja lucrurile astfel încît să existe un randament mai mare în coordonarea procesului de integrare europeană.

CONCLUZII

Ceea ce este nevoie acum, sunt exemple de instituţii lider care să menţină interesul UE viu în raport cu Moldova. Există cîteva instituţii care “promit” cum ar fi Centrul Naţional pentru Pro-tecţia Datelor cu Caracter Personal şi care ar putea servi drept momeală pentru UE. Totodată, acestea încă nu sunt capabile să ofere mai mult decît încă cîteva luni de atenţie şi fascinare din partea UE. Acum, parcursul European al Moldovei trebuie întărit prin reînvierea unor alte instituţii, lipsa că-rora s-a simţit pe parcursul acestor ani. Unul din exemple poate fi Agenţia pentru Protecţia Concu-renţei care ar putea îmbunătăţi climatul de com-petiţie sau Curtea de Conturi, investigaţiile căreia ar trebui tratate cu mai multă seriozitate decît pînă acum sau condiţiile pentru detenţia preventivă. Aceste exemple sunt legate de un fenomen foarte problematic al Moldovei – corupţia, iar într-un sens mai exact de procesul de liberalizare a vizelor. Intensitatea oferirii unor noi rezultate trebuie să cuprindă perioade de 3-4 luni, care vor face UE să “rumege” permanent rezultate de reforme venite din Moldova. Iar cele mai mari aşteptări din par-tea UE rămîn a fi cele legate de reforma justiţiei, care deocamdată nu s-a regăsit în laudele trimise de la Bruxelles. În cele din urmă, în cazul în care rezultatele vor întîrzia să apară, oboseala UE faţă de Moldova şi căderea acesteia în dizgraţie este inevitabilă. Chi-şinăul are acum o şansă pe care nu o va avea mult timp. Iar rezultatele concrete nu pot fi obţinute dacă încăierarea politică din cadrul Alianţei va con-tinua, pentru că rezultatul acestei întreceri partinice va duce la colapsul AIE, iar atunci deja nu mai con-tează cine a avut dreptate. Succesele în pluralismul de opinie şi în democraţia din Moldova sunt au fost aspecte care au permis relansarea dialogului cu UE, însă nu vor putea menţine entuziasmul Brusselului, pentru că pînă la urmă, ca să asiguri libertatea ex-primării trebuie doar să nu îngrădeşti acest drept, şi chiar dacă asiguri acest exercitarea acestui drept, nu înseamnă că eşti reformist.


Nivelul preţurilor reprezintă una din-tre provocările economice majore pentru orice stat. Însă deosebit de acută această problemă se resimte în ţările cu nivel redus de dezvoltare. Pentru Republica Moldova - o ţară cu venituri relativ scăzute, majorările preţurilor au un efect social deosebit de acut. Totodată, caracterul dez-echilibrat al economiei Republicii Moldova face ca evoluţia preţurilor să înglobeze atât aspecte obiective, derivate din conjunctura economică, dar şi deficienţele structurale, şi chiar activităţi frauduloase. Privită ca tendinţă istorică, în anul 2010 nivelul preţurilor a crescut aproximativ de 2,5 ori comparativ cu anul 2000. La acest capitol sun-tem comparabili cu statele din Europa Centrală şi de Est, care în aceeaşi perioadă au înregistrat o creştere similară a nivelului preţurilor. Însă o analiză mai detaliată arătă că această situaţie se datorează faptului că în anii 2001 şi 2002 în Re-publica Moldova s-a înregistrat un nivel redus al inflaţiei de 9,6% şi 5,2%, pe când în statele Europei Centrale şi de Est inflaţia a fost de 2 ci-fre. Ulterior, în ţara noastră, preţurile au avut un ritm de creştere mult mai mare ca în statele din Europei Centrale şi de Est, excepţie făcând doar anul 2009.

Inflaţia va rămâne o provocare constantă pentru Republica Moldova, iar modificarea preţurilor la resursele energetice va fi un factor crucial pentru evoluţia viitoare a nivelului preţurilor. Republica Moldova este o mică economie, în care importu-rile au o pondere enormă în PIB ( până în 2009 importurile depăşeau 90% din PIB, în 2009 ca rezultat al crizei acest raport a scăzut la 73,4%, însă în anul 2010 vechea tendinţă s-a reanimat), fapt care ne face extrem de sensibili la şocurile ex-terne, legate de majorările preţurilor la produsele importate. Astfel o majorare a preţurilor de im-port cu 10% conduce la o creştere a inflaţie din Republica Moldova cu circa 5%13. Însă deosebit de „receptivă” economia noastră este la variaţia preţurilor produselor energetice importate, care în proporţie de circa 95% asigură consumul in-tern de energie14. Totodată impactul variaţiei preţurilor di-feritor produse energetice asupra economiei este diferit. Astfel, economia naţională reacţionează cel mai sensibil la majorarea preţului la gaz, resursă ce 13 Estimărileautorului.14 Calculeleautoruluiînbazadatelorpreluatedin:„BalanţaenergeticăaRepubliciiMoldova.Culegerestatistică.2009”.Disponibilla:http://www.statistica.md/public/files/publi-catii_electronice/balanta_energetica/BE_2010.pdf

CREŞTEREA PREŢURILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA – CAUZE, EVOLUŢII ŞI RISCURI

Alexandru Fala

Tabel 1. Evoluţia nivelului preţurilor în Republica Moldova comparativ cu regiunea Europei Centrale şi de Est

Ritmul mediu de creştere a

preţurilor între anii 2000-2002,

în %



în %



în %

Inflaţia medie anuală în 2009,

în %

Inflaţia medie anuală în anul

2010, în %

Europa Centrală şi de Est 22,1 6,3 7 4,7 5,2

Republica Moldova 7,4 12,1 12,5 0 7,4Sursa: elaborat de autor în baza datelor preluate de pe http://www.imf.org/external/data.htm#data


deţine circa jumătate din totalul energiei importate.Figura 1. Structura importului de combustibil şi energie, în %

Sursa: elaborat de autor în baza datelor preluate din: „Balanţa energetică a Republicii Moldova. Culegere statistic. 2009”

Majorarea preţului de import a gazelor contribuie la creşterea tarifelor locale, care, la rândul său, contribuie la mărirea inflaţiei. Ma-jorarea tarifelor la gaz determină creşterea cos-turilor de producţie, iar agenţii economici sunt nevoiţi s-o transpună în preţurile finale, în acest fel contribuind la majorarea inflaţiei. Creşterea tarifelor la gaz afectează întreg sector industri-al, însă cel mai tare au de suferit întreprinderile, care în procesul de producţie consumă cantităţi importante de gaz. Printre acestea se numără unităţile economice din sectorul energetic şi din ramuri ca industria chimică, fabricarea cărămizi-lor, conservarea fructelor şi legumelor, etc. Pe de altă parte majorarea tarifelor la gaz îi confruntă pe consumatorii casnici cu o scumpire generală a serviciilor comunale şi o creştere a preţurilor la bunuri şi servicii, operată de agenţii economici. Relaţia dintre preţul la import şi tarifului mediu local la gaz este una direct lineară: creşterea cu un leu a preţului de import a gazului duce la majo-rarea tarifului mediu local cu 1,22 lei. Raportul dintre tariful mediu la gaz şi inflaţie este de o natură mai complexă, însă, per ansamblu, creş-terea tarifului mai mare de 7% duce la majorarea nivelului general al preţurilor15. Actuala creştere a tarifului la gaz este ca-uzată, în special, de majorarea preţului de pro-curare a gazelor naturale de la 1 ianuarie 2011 15 Muntean,I.,Fala,A.,SectorulgazieralRepubliciiMoldova–consecinţeleoportunităţilorneglijate,PoliticiPubliceNr.6,InstitutulpentruDezvoltareşiIniţiativeSociale(IDIS)„Viitorul”,2010,p.20.Disponibilla:http://www.viitorul.org/public/3050/ro/POLITICI_PUB-LICE_6%20Gaz.pdf

cu 11,7 %: de la 262,95 dolari SUA/1000 metri cubi, inclus în tariful în vigoare din 18 mai 2010, la 293,8 dolari SUA/1000 metri cubi 16. Ca re-zultat a negocierilor cu S. A. “Moldova - Gaz”, ANRE a decis o majorare a tarifului mediu la gaz cu 12,2%. Actuala majorare a tarifului mediu la gaz cu 12,2 % va determina o creşterea a nivelu-lui general al preţurilor cu 3,7%17. Creşterea preţurilor la petrol are o influ-enţă mai redusă asupra nivelului general al preţu-rilor:

- în costurile de producţie cheltuielile de transport, au o pondere relativ mică, ceea ce îi face pe agenţii economici mai puţin sensibili la scumpirea petrolului;

- scumpirea petrolului poate condiţiona majorarea preţurilor la serviciile compa-niilor de transport.

Majorarea preţurilor la motorină va de-termina creşterea preţurilor produselor agro-ali-mentare. Cheltuielile pentru motorină au o pon-dere importantă în costurile de producţie aferen-te activităţii agricole, de circa 20-25%,.

Majorarea actuală a preţurilor de comer-cializare cu amănuntul a benzinei şi motorinei a fost cauzată de creşterea preţurilor de import la aceste produse, evoluţie determinată de majora-rea semnificativă a cotaţiilor petrolului la burse-le internaţionale şi a preţurilor Platt`s pe pieţele regionale. În perioada 15 iunie (data când au fost modificate ultima oară preţurile la benzi-nă şi motorină) – 30 noiembrie 2010, preţurile Platt`s la benzină au crescut cu 10,7% şi au alcă-tuit 775 USD/tona, iar la motorină – cu 10,6% şi au însumat 741 USD/tona. Influenţa directă a preţurilor Platt`s asupra preţurilor de import a produselor petroliere în ţara noastră se explică prin faptul că preţurile de import al acestor pro-duse de la rafinării se formează în baza preţurilor Platt`s18.16 http://www.anre.md/17 Estimăriileautorului.18 http://www.anre.md/news/index.


Pe termen mediu presiuni asupra preţuri-lor vor fi puse şi din cauza necesităţii de ajustare a tarifelor la costurile de producţie. Sarcina de a reduce vulnerabilitatea energetică trebuie să se concentreze şi asupra reformei tarifare. Pentru a răspunde provocărilor în sectorul energetic, poli-ticile de redresare ale Guvernului ar trebui să se focuseze asupra ajustării a tarifelor la energie la nivelul de recuperare deplină a costurilor19. Totuşi, nivelul preţurilor este deter-minat şi de factori, care denotă deficienţele în funcţionarea economiei naţionale. O problemă structurală ţine de modul de funcţionare a între-prinderilor din sectorul energetic. Pe de o parte activitatea acestora este puţin transparentă. Acest fapt doar alimentează părerea privind funcţiona-re deficitară a acestor întreprinderi, ce este ca-racterizată printr-un management neeficient, ce permite obţinerea unor costuri adiţionale, ce ar fi putut fi evitate. Ca rezultat consumatorii sunt nevoiţi să plătească costurile legate de ineficienţă în gestionare. Un alt factor de natură structural este lip-sa unui mediu concurenţial pe diverse segmen-te ale economiei naţionale. Cu toate că nu s-a demonstrat efectiv, se consideră că funcţionarea pieţii produselor petroliere se produce cu mari abateri de la o concurenţă autentică. Ambele seg-mente ale pieţii produselor petroliere au un înalt grad de concentrare:

- Cei mai mari importatori de benzină sunt Lukoil-Moldova, Petrom-Moldova şi Tirex-Petrol, care deţin împreună o cotă de 80,5%

- la importul de motorină tot aceste com-panii deţin poziţia de lider, însumând împreună o cotă de piaţă de 75,5%20.

Acest fapt ne sugerează prezenţa unor de-ficienţe, ce ţin de mediul concurenţial pe această piaţă. Modul în care se produc majorările de preţuri la fel trezesc anumite întrebări. Este sus-pectă situaţia când creşterile de preţuri la produ-

php?vers=1&sm=41&ct=36819 Moldova:NotedepoliticipentruGuvern,2009,p.75.Disponibilla:http://www.gov.md/doc.php?l=ro&id=2769&idc=44720 AgenţiaNaţionalăPentruProtecţiaConcurenţei,RaportcuprivirelaactivitateaAgenţieiNaţionalepentruProtecţiaConcurenţeiîn2009,Chişinău,2010,p.67.Dis-ponibilla:http://www.anpc.md/reports/report2009.pdf

sele petroliere se produc uniform la toate staţiile de alimentare cu combustibili lichizi. O aseme-nea stare de lucruri indică asupra posibilităţii existenţei unei înţelegeri de cartel dintre impor-tatorii de produse petroliere. În acest context este probabil că modificările de preţuri pe aceas-tă piaţă, sunt cauzate nu de evoluţii economice obiective, ci de rezultatul negocierii unui număr restrâns de actori. O altă piaţă, care se presupune că are o funcţionare anormală este cea a produselor far-maceutice. Pe această piaţă se atestă o creştere vertiginoasă a preţurilor. Astfel creşterea preţuri-lor la medicamente a devansat cu mult majorarea nivelului general al preţurilor, exprimat prin in-dicele preţurilor de consum.

Figura 2. Evoluţia indicelui de creştere a pre-ţurilor la medicamente comparativ cu indicele preţurilor de consum

Sursa: elaborat de autor în baza datelor pre-luate de pe http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=335&id=2344

Suspectarea că aceste majorări de preţuri nu sunt justificate şi chiar sunt rezultatul utili-zării unor scheme frauduloase a determinat o intervenţie activă a statului pe această piaţă. Re-glementarea pieţei farmaceutice este corectă ca abordare, însă aspectele tehnice legate de imple-mentarea hotărârilor guvernului s-au realizat cu anumite deficienţe. Modul de formare a preţurilor la medi-camente este reglementată prin “Hotărârea Gu-vernului despre aprobarea regulamentului pri-vind formarea preţurilor la medicamente şi alte produse farmaceutice” Nr. 603 din 02.07.1997, în care este stipulat adaosul comercial de 40% la preţul liber de livrare la producătorul autohton sau la preţul de achiziţie la producătorul de peste


hotare, din care:- până la 15 % pentru agenţii economici

care importă şi distribuie cu ridicata me-dicamente, atât de import, cît şi autoh-tone;

- până la 25% pentru farmacii.

Pentru a contracararea majorările ne-justificate a preţurilor în Guvernul emite “Ho-tărâre Nr.525 pentru aprobarea regulamentului cu privire la modul de aprobare şi înregistrare a preţurilor de producător la medicamente din 22.06.2010”. În Hotărârea nr.525 se stabileşte introducerea “Catalogului naţional de preţuri de producător la medicamente”, ce reprezintă regis-trul oficial de evidenţă a preţurilor de producă-tor. În rezultatul acestei Hotărâri preţul de vân-zare a medicamentelor în farmacii trebuie să fie calculate în baza preţului producătorului stabilit în catalog. Conform Hotărârii nr. 525 stocurile de medicamente importate, şi/sau achiziţionate şi plasate pe piaţă după data de 1 septembrie 2010 se supun evaluării de către agenţii economici la preţul din Catalogul naţional de preţuri. Dar ca-talogului a fost introdus abia la 1 ianuarie 2011 şi este completat doar în proporţie de 30%, pe 17 decembrie 2011 din 12161 de denumiri de pre-parate farmaceutice au fost incluse doar 3100 21. Acest fapt face ca deciziile autorităţilor să capete un caracter retroactiv. Corect ar fi fost ca farma-ciile să-şi reevalueze preţurile doar la medica-mentele procurate după data intrării catalogului în vigoare, iar produsele farmaceutice acumulate în stocuri până la data introducerii catalogului să se vândă conform preţului vechi. Autorităţile au acţionat într-un mod defectuos tărăgănând ex-cesiv cu crearea catalogului, precum şi purtând un dialog ineficient cu reprezentanţii businessu-lui farmaceutic. În prezent unităţile farmaceutice sunt nevoite sa-şi revadă preţurile la produsele aflate în stoc, care au fost procurate până la in-troducerea catalogului. În această situaţie multe farmacii, în special cele mici, suportă pierderi. Totuşi o parte din vină o au şi farmaciile, deoa-rece ştiind de noile prevederi normative nu au acţionat în direcţia optimizări stocurile.

21http://aif.md/index.php/2011/01/19/tabletki-ot-zhadnosti/, http://forum.md/Themes/basarabia/499160/1/#18

La fel şi controalele efectuate din partea Centrului de Combatere a Crimelor Economi-ce şi Corupţiei, privind reevaluarea preţurilor conform catalogului are o eficienţă redusă. Ac-tualmente controalele se fac preponderent la unităţile de vânzare cu amănuntul. Farmaciile nu au mari spaţii de manevră pentru încălcarea prevederilor legale şi activitatea acestora poate fi controlată cu uşurinţă. Per ansamblu adaosuri-le comerciale operate de farmacii, nu depăşesc normele reglementate. Medicamentele, au deja costuri exagerate până a ajunge în unităţile de vânzare cu amănuntul, iar farmaciile includ doar adaosul reglementat legal. Astfel controalele ar fi trebui de orientat spre importatori. În fond, anu-me schemele frauduloase operate de importatori, s-a considerat a fi cauza de bază a preţurilor exa-gerate la medicamente, însă până acum organele abilitate nu au adus nici-un exemplu concret în acest sens. Grupul de medicament la care se vor reduce preţurile va fi relativ mic, iar reducerea preţurilor la majoritatea medicamentelor va fi nesemnificativă, la anumite leacuri chiar se vor înregistra majorări de preţuri. Însă reglementările date ar putea contribui la stabilizarea preţurilor, astfel încât pe viitor majorările de preţuri să fie mult mai mici şi mai echilibrate pe piaţa farma-ceutică. Actuala reglementare va lovi cel mai pu-ternic anume în farmaciile mici. Pierderile sufe-rite de pe urma reevaluării medicamentelor aflate în stoc vor fi deosibit de costisitoare pentru mi-cile farmacii private. Pe segmentul farmaceutic principalul risc ţine de reducerea concurenţei pe această piaţă. Reţelele farmaceutice au avantaje clare ( capacităţile sale economice şi financiare sunt sporite) în lupta concurenţială împotriva farmaciilor private. Putem spune că actuala re-glementare a favorizat reţelele de farmacii, deoa-rece a lovit mult mai puternic anume în farma-ciile private. Din acest considerent pe viitor pe această piaţă trebuie de monitorizat respectarea practicilor concurenţiale.

EVOLUŢII ŞI RISCURI

Pentru Republica Moldova preţurile vor rămâne a fi o provocare constantă. Un rol important în stimularea majorării preţurilor îl vor juca preţu-


rile la energie. Fiind importator de energie, Re-publica Moldova nu va putea evita impactul evo-luţiilor nefavorabile pe pieţele energetice inter-naţionale asupra economiei naţionale. Economia mondială îşi revine, fapt ce va duce la creşterea cererii pentru produse energetice, implicit şi a preţului pentru acestea. În acest context Repu-blica Moldova şi pe viitor se va ciocni cu majorări de preţuri de import la energie. Pe lângă majorările preţului la energiei cauzate de factori exogeni, pe interni putem asis-ta la o majorare a tarifelor pentru serviciile co-munale. Este probabil ca pe termen mediu tari-fele să fie ajustate, astfel încât să acopere costurile legate de funcţionarea infrastructurii energetice. Tergiversarea reformelor structurale va menţine situaţia când componente nejustificate, cum ar fi cele cauzate de ineficienţa funcţionării întreprinderilor, în special a celor de stat sau în care statul este proprietar, sau utilizarea practi-cilor neconcurenţiale, se vor include în preţuri şi tarife. Riscul utilizării practicilor anticoncuren-ţiale este destul de sporit pe segmentele economi-ei naţionale:

- Piaţa produselor petroliere se pare ca deja este infectată de utilizarea schemelor an-ticoncurenţiale;

- Pe viitor pe piaţa produselor farmaceu-tice farmaciilor private le va fi mult mai greu să concureze cu reţele de farmacii existente, care ar pute utiliza instrumente anticoncurenţiale pentru a obţine poziţii mai avantajoase pe piaţă.

Reglementare pieţii farmaceutice va con-tribui într-o măsură mică la reducerea preţurilor, însă va crea premiza pentru stabilizarea preţuri-lor. Pe viitor evoluţiile preţurilor ar putea fi des-tul de mici şi echilibrate. Actuala majorare a preţurilor nu va in-

fluenţa considerabil trendul inflaţiei. În cazul absenţei unor şocuri, cum ar fi condiţiile clima-terice nefavorabile, majorările de preţuri din pe-rioada rece a anului va fi urmată de o stabilizarea a inflaţiei în decursul primăverii, urmând ca în lunile de vară sa avem o deflaţie ( efect sezoni-er cauzat de sporirea ofertei producţiei agricole). Cel mai probabil că pentru anul 2011 nivelul in-flaţiei va fi sub 10% , iar trendul descrescător va fi urmat, astfel încât către 2012 nivelul general al preţurilor se va apropia de 6% (ţinta inflaţionistă stabilită de BNM pentru 2012). Efectul social al majorări preţurilor este deosebit de acut. Luând în consideraţie nivelul scăzut al veniturilor, majorările de preţuri repre-zintă un risc major, ce afectează negativ nivelul de trai al populaţiei.

RECOMANDĂRI

Luând în calcul extrema vulnerabilitate a economiei naţionale faţă de importul de ener-gie Republica Moldova trebui să-şi concentreze mai activ eforturile spre diversificarea surselor de aprovizionare cu energie şi sporirea eficienţei energetice. Imposibilitatea de evita influenţele nega-tive ale scumpirii preţurilor asupra socialului ar putea fi compensate parţial prin ajutorarea finan-ciară a populaţie cu venituri scăzute. Necesitatea intensificării reformelor structurale în special asigurarea unui mediu con-curenţial în toate segmentele economiei naţiona-le, precum şi restructurarea întreprinderilor de stat. Promovarea reformelor structurale tre-buie să fie principală şi permanentă preocupare a instituţiilor publice. Din păcate în Republica Moldova Guvernul îşi aminteşte de existenţa problemelor structurale, doar pe o perioadă scur-tă de timp, iar după ce situaţia relativ se stabili-zează, de acestea se uită.


Instituţia Publică Naţională a Audiovi-zualului Compania “Teleradio-Moldova” (IPNA “TRM”) este o instituţie publică de radiodifuziune şi televiziune care are o acoperire de 98% a întregu-lui teritoriu al Republicii Moldova. Fiind un servi-ciu public, IPNA “TRM” are atribuţii şi obiective specifice de activitate în comparaţie cu companiile private de radiodifuziune şi televiziune.

Compania este un serviciu public, constituit în baza capitalului financiar public, ale cărei chel-tuieli sunt acoperite, în mare parte din bugetul de stat. Însă, în ultimii ani, IPNA “TRM” se confruntă cu problema subfinanţării din partea statului, feno-men care ar putea periclita activitatea Companiei şi ar constrînge capacitatea sa de realizare a atribuţiilor prevăzute de articolul 51 al Codul audiovizualului al Republicii Moldova.

La 16 august 2010 a fost adoptat, de către Consiliul Observatorilor, „Direcţiile strategice de dezvoltare a TRM pentru anii 2010-2015” prin care sunt stabilite mai multe obiective strategice pentru serviciul public.22 Modernizarea echipamen-telor tehnice constituie unul din cele mai importante scopuri ale strategiei, deoarece dispozitivele tehnice ale TRM sunt depreciate cu 67,7%.23 Firmele pro-ducătoare de echipamente tehnice nu mai produc echipamentul analogic care se află acum în dotarea Companiei. Necesitatea trecerii la echipamentele di-gitale este determinată şi de faptul că echipamentele tehnice analogice prezintă o construcţie masivă, iar cele digitale sunt mai mobile, performante şi mai compacte. Formatul digital oferă mai multe avantaje la nivelul utilizatorilor: un număr mare de progra-me recepţionabile gratuit, ceea ce înseamnă costuri mai mici; calitatea transmisiunii mai bună; recepţia mobilă pe telefoane. Potrivit “Direcţiilor strategice

22 HotărâreaConsiliuluideObservatorialIPNACompa-nia“Teleradio-Moldova”nr.189din16.08.2010cuprivirelaDirecţiilestrategicededezvoltareaIPNACompania„Teleradio-Moldova”pentruanii2010-201523 InstituţiaPublicăNaţionalăaAudiovizualuluiCompania“Teleradio-Moldova”,Direcţiistrategicededezvoltarepentruanii2010–2015

de dezvoltare pentru anii 2010 – 2015”, costurile achiziţionării echipamentelor tehnice pentru peri-oada imediat următoare au fost estimate la cca. 12 milioane €, sumă care va fi dificil de asigurat din veniturile proprii.24

Există mai multe cauze care explică proble-ma subfinanţării Companiei “Teleradio-Moldova”, cum ar fi, de exemplu, criza economică care a afectat Republica Moldova în 2009. Totuşi, în linii mari, activitatea Companiei “Teleradio-Moldova” este afectată de existenţa unor practici defectuoase de co-laborare între diferite instituţii ale statului în raport cu IPNA “TRM”.

În primul rînd, ne referim la rolul nesemni-ficativ al Legislativului în procesul de elaborare şi aprobare a bugetului instituţiei. Articolul 64 alin.(1) al Codului audiovizualului stabileşte că “Parla-mentul garantează finanţarea sigură şi corespunză-toare a necesităţilor de activitate ale companiei”. De asemenea, Legea nr. 847-XIII din 24.05.96 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar stabileşte proce-dura de elaborare şi adoptare a legii bugetare. Astfel, potrivit acestei legi, comisiile permanente ale Parla-mentului examinează proiectul legii bugetare anua-le, prezintă avizele la proiectul legii bugetare anuale Comisiei pentru buget şi finanţe, după care urmează aprobarea acestuia.

Evident, per ansamblu, rolul Legislativului este foarte important în procesul de examinare şi aprobare a bugetului de stat. Însă, la capitolul bu-getul Companiei “Teleradio-Moldova”, deputaţii sunt mai puţin receptivi faţă de necesităţile acestei instituţiei, acceptînd, fără mari rezerve, previziunile elaborate de Ministerul Finanţelor. Cu alte cuvinte, Parlamentul Republicii Moldova ar trebui să acor-de o atenţie sporită nu doar politicii promovate de Companie sau a persoanelor care se află la condu-cerea acesteia, ci şi cuantumului financiar alocat pentru desfăşurarea activităţii IPNA “TRM”. În caz 24 InstituţiaPublicăNaţionalăaAudiovizualuluiCompania“Teleradio-Moldova”,Direcţiistrategicededezvoltarepentruanii2010–2015

COMPANIA ”TELERADIO-MOLDOVA” ÎNTRE SUBFINANŢARE ŞI CALITATE

Veaceslav Berbeca


contrar, promovarea principiilor şi valorilor, enume-rate în articolele 50-54 ale Codului Audiovizualului, va rămîne a fi doar un exerciţiu de retorică legislativă fără a avea implicaţii practice.

Este foarte sugestivă, în legătură cu această problemă, atitudinea Consiliului de Observatori care printr-o hotărîre din 22 decembrie 2010 “soli-cită Parlamentului Republicii Moldova elaborarea şi adoptarea unui proiect de lege privind finanţarea sigură şi corespunzătoare, potrivit Caietului de sar-cini, a necesităţilor de activitate ale IPNA Compania „Teleradio-Moldova” din subvenţii de la bugetul de stat”.25 Statul planifica iniţial să aloce pentru buge-tul IPNA “TRM” pe anul 2011 suma de 70874,2 mii lei care, cumulată fiind cu veniturile comerciale planificate ale Companiei de 32287,5 mii lei pentru 2011, constituie cifra de 103161,7 mii lei. Această sumă, potrivit proiectului Caietului de Sarcini pen-tru 2011, este insuficientă pentru acoperirea necesi-tăţilor Companiei de emisie televizuală şi radiofonică pe 5 canale TV şi RD existente. Ulterior, suma aloca-tă de către stat pentru Compania „Teleradio-Moldo-va” a fost majorată cu 15 milioane lei şi va constitui, conform datelor furnizate de Ministerul Finanţelor, 85874,2 mii lei ceea ce înseamnă 118161,7 mii lei. 25 HotărâreaConsiliuluideObservatorialIPNACompa-nia“Teleradio-Moldova”nr.242din22.12.2010cuprivirelafinanţareasigurăşicorespunzătoareanecesităţilordeactivi-tatealeIPNACompania„Teleradio-Moldova”dinsubvenţiidelabugetuldestat.

Bugetul IPNA Compania „Teleradio-Moldova” pe anii 2007-2010Indicii pe ani Subvenţii bugetare Venituri comerciale În total subvenţii bugetare

şi venituri comerciale

2007 Venituri 62159,1 15831,2 77990,3

Cheltuieli 62159,1 15831,2 77990,3

2008Venituri 79996,7 13621,9 93618,6Cheltuieli 79996,7 13621,9 93618,6

2009Venituri 90973,5 19060,0 110033,5Cheltuieli 90973,5 19060,0 110033,5

2010Venituri 70 874,2 23 549,9 94 424,1Cheltuieli 70 874,2 23 549,9 94 424,1

2011 (bugetul elaborat de IPNA TRM)

Venituri 140315,4 (Subvenţii bugetare necesare conform

estimărilor IPNA TRM)85874,2 *

32287,5 172602,9

Cheltuieli 140315,4 (Subvenţii bugetare necesare conform

estimărilor IPNA TRM)85874,2 *

32287,5 172602,9

Sursa: Ministerul Finanţelor şi Serviciul economic al IPNA TRM * Pentru anul 2011 statul urmează să aloce Instituţiei Publice Naţionale a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” subvenţii bugetare în sumă de 85874,2 mii lei

După cum reiese din tabel, subvenţiile bugetare au atins cota maximă de finanţare în 2009, cînd au fost alocate 90973,5 mii lei. Pentru 2011, după cum a fost scris mai sus, au fost prevăzuţi 85874,2 mii lei de la buge-tul de stat, deşi, iniţial, pînă la apariţia aces-tui studiu, a fost planificată suma de 70874,2 mii lei. Prin comparaţie, veniturile proprii ale Companiei „Teleradio-Moldova” au cres-cut de la 15831,2 mii lei în 2007 la 32287,5 mii lei venituri proprii preconizate a fi obţi-nute în 2011. Cu alte cuvinte, veniturile pro-prii ale IPNA TRM s-au dublat în perioada menţionată. Aceasta înseamnă că Compania “Teleradio-Moldova” va avea cel mai mare buget din ultimii ani, dacă veniturile proprii vor vi obţinute conform estimărilor realizate, cu 8128,2 mii lei mai mult decît în 2009 şi cu 23737,6 mii lei în 2010.

O altă problemă care afectează activita-tea IPNA “TRM” ţine de procesul de elabo-rare a bugetului Companiei “Teleradio-Mol-dova”, eveniment la care participă direct şi Ministerul Finanţelor. În ciuda reglementări-lor legislative ale Republicii Moldova, colabo-rarea între instituţiile de stat, în special Mi-nisterul Finanţelor şi IPNA “TRM”, a creat un sistem de cooperare în urma căruia Com-


pania “Teleradio-Moldova” nu este tratată de pe picior de egalitate. Potrivit art.58 lit.b) al Codului audiovizualului, Consiliul de Obser-vatori “aprobă Caietul de sarcini al companiei care include planul financiar şi declaraţia po-liticii editoriale a companiei”. Planul finan-ciar include proiectul de buget, elaborat în condiţiile art.64., care prevede că “Parlamen-tul garantează finanţarea sigură şi corespun-zătoare a necesităţilor de activitate ale com-paniei”, fiind stabilite şi liniile de bugetare ale activităţii IPNA “TRM”. Cu alte cuvin-te, deşi administraţia Companiei elaborează bugetul, iar Consiliul de Observatori aprobă Caietul de sarcini, inclusiv bugetul Compa-niei, Ministerul Finanţelor vine cu propriile cifre care, practic, nu ţin cont de necesităţile Companiei “Teleradio-Moldova”.

Efortul administraţiei Companiei şi a Consiliul de Observatori de elaborare şi adop-tare a bugetului IPNA “TRM” este un fel de “muncă a lui Sisif ”, deoarece Ministerul Fi-nanţelor stabileşte cifra de finanţare a Com-paniei şi nu ţine cont de parametrii financiari elaboraţi de Consiliul de Observatori. O ast-fel de abordare exclude comunicarea eficientă între instituţii în ceea ce ţine de necesităţile Companiei “Teleradio-Moldova”. Colabo-rarea între instituţii la elaborarea bugetului audiovizualului public se reduce la plafonul subvenţiilor bugetare stabilite de Ministerul Finanţelor, fapt care subminează spiritul le-gii în acest domeniu. Probabil că ministerul ar putea să nu accepte toată suma solicitată, însă, este, totuşi, necesară o coordonare între instituţii cu privire la necesităţile de finanţare a IPNA “TRM”. Compania este pusă într-o situaţie umilitoare de a cere bani de la stat pentru a putea activa în condiţii satisfăcătoa-re. Mai mult chiar, am putea vorbi de o in-gerinţă a statului care pot influenţa politicile editoriale ale Companiei prin cotele de sub-venţie, periclitând astfel autonomia servicii-lor publice de radio şi televiziune.26

Reprezentanţii Ministerului Finanţelor argumentează atitudinea lor prin faptul că statul nu reuşeşte să facă faţă cerinţelor finan-ciare foarte mari ale Companiei. Mai mult

26 InstituţiaPublicăNaţionalăaAudiovizualuluiCompania“Teleradio-Moldova”,Direcţiistrategicededezvoltarepentruanii2010–2015

chiar, în condiţiile unei crize economice, alo-cările bugetare către instituţiile finanţate de stat au fost micşorate simţitor, mai puţin însă şi cele prevăzute pentru audiovizualul public, subliniază reprezentanţii finanţelor. De ase-menea, aceştia afirmă că Compania “Telera-dio-Moldova” ar trebui să-şi optimizeze chel-tuielile pe care le produce. Alte argumente ţin de faptul că în anii precedenţi au fost alocate sume importante de 13977,1 mii lei în 2008 şi 23699,0 în 2009 pentru cheltuieli capitale folosiţi27, însă, pentru procurarea de tehnică analogică.

Compania “Teleradio-Moldova” are nevoie, potrivit Caietului de Sarcini pentru 2011, de încă 54441,2 mii lei de la bugetul de stat, ceea ce ar însemna un buget 172602,9 mii lei.28

În sfîrşit, o altă problemă se referă la faptul că din cauza lipsei mijloacelor financi-are necesare pentru activitatea serviciului au-diovizualului public acesta din urmă se înda-torează în raport cu Î.S.”Radiocomunicaţii”. Aceasta prestează pentru Compania „Telera-dio-Moldova” servicii de difuzare analogică a programelor tv şi radio prin intermediul emiţătoarelor terestre. În banii alocaţi de stat pentru audiovizualul public sunt prevă-zuţi bani pentru serviciile Î.S. „Radiocomu-nicaţii”. Probabil, ca o soluţie, ar trebui de prevăzut în alocaţiile bugetare suma necesară pentru plata serviciilor prestate de Î.S. „Radi-ocomunicaţii”. La moment, Compania „Te-leradio-Moldova” are o datorie de 22721,0 mii lei către I.S.”Radiocomunicaţii” din care 11639,9 mii lei reprezintă datoria reeşalonată pentru anii precedenţi 2007-2009 şi 11081,1 mii lei datoria formată pe parcursul anului 2010 în legătură cu insuficienţa subvenţii-lor bugetare aprobate.29 Iar resursele alocate de către stat nu prevăd posibilităţi financiare pentru stingerea acestei datorii.

27 HotărâreaConsiliuluideObservatorialIPNACompania“Teleradio-Moldova”nr.3din19.01.2011cuprivirelaaprobareaCaietuluidesarcinialIPNACompania„Teleradio-Moldova”pentruanul2011.28 IPNACompania“Teleradio-Moldova”,Caietdesarcini201129 SergiuRusanovschi,Aspecteinstituţionaleşidereglemen-tareafinanţăriimass-mediaînRepublicaMoldova.FocuspeTeleradio-Moldova,Chişinău,IDIS„Viitorul”2010,pp.30-39


1. Problemele identificate mai sus constituie o piedică pentru dezvoltarea Companiei “Te-leradio-Moldova”. Resursele alocate de stat, precum şi veniturile comerciale ale Com-paniei sunt insuficiente pentru promovarea reformelor vizate de documentul întitulat „Direcţii strategice de dezvoltare a TRM pe anii 2010-2015” aprobat de Consiliul Ob-servatorilor pe 16 august 2010.

2. Retehnologizarea Companiei “Teleradio-Moldova”, înseamnă, de fapt, digitalizarea IPNA “TRM”. Obiectivul general al Com-paniei „Teleradio-Moldova„ în strategia de dezvoltare tehnologică pentru anii 2010-2015 ar însemna trecerea definitivă la for-matul digital. Calitatea echipamentului existent este scăzută în comparaţie cu cel digital. De asemenea, televiziunile din toa-tă Europa sunt într-un proces de trecere la formatul digital, ceea ce însemna că echi-pamentul IPNA “TRM” ar putea să fie in-compatibil cu cel european.

3. Este imposibil de a moderniza platourile TV sau de a procura echipament tehnolo-gic modern pentru întreprindere din cau-za resurselor financiare insuficiente. Drept consecinţă a bugetului auster, echipa de la IPNA “TRM” nu poate realiza produse noi calitative, fiind nevoită să repete în grila de emisie anumite programe de mai multe ori pe zi sau să folosească materiale de arhivă. O astfel de abordare are consecinţe negative asupra calităţii grilei de emisie a audiovizu-alului public care pierde teren în raport cu TV şi radio privat. Lansarea unor produse noi, de exemplu „Radio Tineret”, ar putea rămîne doar la etapa de proiect.

4. În sfîrşit, din cauza problemelor financiare, Compania “Teleradio-Moldova” nu-şi va putea îndeplini atribuţiile sale de bază care reies din Codul audiovizualului. Fiind o

instituţie publică, IPNA “TRM” are o altă menire decît cele private pentru care princi-piul de bază la care se raportează acestea este ratingul emisiunilor. Din cauza subfinanţării instituţiei, misiunea informativă, culturală, educativă şi de divertisment a Companiei “Teleradio-Moldova” nu va putea fi realizată în conformitate cu obiectivele stipulate de legislaţie.

5. Este important ca Parlamentul să se implice mai activ în procesul de elaborare a buge-tului IPNA Compania “Teleradio-Moldo-va”. Activitatea Parlamentului în raport cu audiovizualul public ar trebui să depăşească practica deja instituţionalizată de a reacţiona sau a lua o atitudine în legătură cu politica Companiei. Cu alte cuvinte, Legislativul ar trebui să se implice mai activ în ceea ce ţine de necesităţile financiare şi tehnice ale IPNA “TRM” pentru a asigura buna funcţionare a acesteia.

6. Statul ar trebui să ţină cont de propuneri-le IPNA Compania “Teleradio-Moldova” în procesul de elaborare a bugetului precum şi de necesităţile acesteia. În condiţiile existen-te, rolul IPNA “TRM” în procesul de elabo-rare şi adoptare a bugetului Companiei este unul formal, deoarece atitudinea statului nu reflectă necesităţile de activitate ale Compa-niei “Teleradio-Moldova”.

7. O altă modalitate de soluţionare a problemei financiare a IPNA “TRM” ar fi introducerea taxei de abonament pentru serviciile pu-blice de radiodifuziune. Această posibilitate este sugerată de experţii locali şi internaţi-onali� şi este prezentată drept o soluţie în „Direcţiile strategice de dezvoltare a TRM pentru anii 2010-2015”. Această măsura ar putea consolida capacităţile financiare ale in-stituţiei şi independenţa sa editorială faţă de ingerinţele politic.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI


NOTE

IDIS „Viitorul” reprezintă o instituţie de cercetare, instruire şi iniţiativă publică, care activează pe o serie de domenii legate de: analiză economică, guvernare, cercetare politică, planificare strategică şi management al cunoştinţelor. IDIS activează în calitate de platformă comună care reuneşte tineri intelectuali, preocupaţi de succesul tranziţiei spre economia de piaţă şi societatea deschisă în Republica Moldova.

Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul” este succesorul de drept al Fundaţiei Viitorul, şi păstrează în linii mari tradiţiile, obiectivele şi principiile de acţiune ale fundaţiei, printre care se numără: formarea de instituţii democratice şi dezvoltarea unui spirit de responsabilitate efectivă printre oamenii politici, funcţionari publici şi cetăţenii ţării noastre, consolidarea societăţii civile şi spiritului critic, promovarea libertăţilor şi valorilor unei societăţi deschise, modernizate şi pro-europene.

str. Iacob Hîncu 10/1, ChişinăuMD-2005 Republica Moldova

373 / 22 221844 tel373 / 22 245714 fax

[email protected]


institutul pentru dezvoltare şi iniţiative sociale (idis ... · „viitorul”, şi nici...

Documents